CONF . UNIV. DR. CRISTINA SOREANU MASTERAND ANTONIADOU MARGARITA BUCUREȘTI SESIUNEA IUNIE 2017 UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREȘTI… [621180]

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE INTERPRETARE MUZICALĂ
DEPARTAMENTUL CANTO ȘI ARTELE SPECTACOLULUI
MUZICAL

LUCRARE DE DISERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC :
CONF . UNIV. DR. CRISTINA SOREANU

MASTERAND: [anonimizat] 2017

UNIVERSITATEA NAȚIONALĂ DE MUZICĂ DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE INTERPRETARE MUZICALĂ
DEPARTAMENTUL CANTO ȘI ARTELE SPECTACOLULUI
MUZICAL

„Valențe expresive ale vocii de sopran ȋn
creația de op eră a lui Gaetano Donizetti”

BUCUREȘTI
SESIUNEA IUNIE 2017

CUPRINS

ARGUMENT 1

I. OPERA ROMANTICA 2
I.1 ROMANTISMUL MUZICAL 2
I.2 OPERA ROMANTICA ITALIANA 5
I.3 CORIFEI AI OPEREI ROMANTICE ITALIENE: R OSSINI -BELLINI -DONIZETTI 6
I.4 GAETANO DONIZETTI, INOVATORUL EXPRESIEI BEL CANTO 9

II. GAETANO DONIZETTI -L’ELISIR D’AMORE 13
II.1 SUBIECTUL OPEREI 13
II.2 CARACTERIZAREA PERSONAJELOR 15
II.3 ARIA ADINEI „PRENDI, PER MEI SEI LIBERO” 16

III. GAETANO DONIZETTI -DON PASQUALE 20
III.1 SUBIECTUL OPEREI 21
III.2 CARACTERIZAREA PERSONAJELOR 23
III.3 CAVATINA NORINEI „QUEL GUARDO IL CAVALIERE” 25

IV ANALIZA VOCAL INTERPRETATIVA 31
IV.1 ARIA ADINEI 31
IV.2 ARIA NORINEI 32

CONCLUZII 35

BIBLI OGRAFIE 42

1
ARGUMENT

Am ales ca titlu pentru lucrarea mea de diserta ție „Valen țe expresive ale vocii de sopran
ȋn creaț ia de oper ă a lui Gaetano Donizetti” deoarece de c ȃnd am ȋnceput s ă ascult muzic ă clasic ă
am simț it o afinitate pentru epoca romantic ă și pentru acest compozitor.
Unul dintre criteriile care m -au făcut s ă aleg aceast ă temă a fost perioada romantismului,
deoarece aceast ă epoc ă oferă mult mai mult ă libertate ȋn ceea ce prive ște arta și gȃndirea despre
artă, sentimentele sunt mai vii și mai puternice fa ță de celelalte perioade iar nu ȋ n ultimul r ȃnd
muzica devine mai ampl ă, cap ătă mai mult ă amploare și consisten ță.
Ceea ce m -a făcut s ă mă gȃndesc la Donizett i a fost faptul că el, al ături de Rossini și
Bellini a fost inovatorul bel canto -ului ȋ n muzic ă. Un alt fapt care m -a impresionat a fost acela
că ȋn doar 51 de ani de via ță a compus extrem de multe opere, marea majoritatea dintre acestea
fiind compuse ȋntr-un timp foarte scurt, unele opere ȋn zece zile. Desi viteza cu care a compus
aceste opere a fost foarte mare, ele au fost lucr ări de ȋnalta calitate, marea majoritatea acestora
fiind interpretate și astă zi pe cele mai mari scene ale lum ii.
Am ales din creatia lui Donizetti operele „Elixirul dragostei ” și Don Pasquale deoarece
am fost atras ă de subiectele vesele, comice ale acestor opere, unele dintre cele mai cunoscute din
creația lui Donizetti. Un alt motiv pentru care am ales aceste opere este simil aritatea dintre ele,
dar ȋn acelaș i timp exist ă și o diferen ță și diversitate ȋntre aceste doua opere, trat ȃnd dragostea
ȋntr-un mod diferit.
Personajele alese din aceste dou ă opere (Adina ș i Norina) m -au cucerit și m-au fă cut și
mai mult s ă-mi doresc ac eastă temă din mai multe motive, unul dintre ele este faptul ca ele ȋși
doresc absolut totul ȋn via ță. Un alt m otiv ar fi acela ca sunt mereu ȋ ndrăgostite și ȋncearc ă prin
toate mijloacele s ă fie și fericite. Ariile principale sunt foarte diferite, ele g ăsind u-și loc ȋn oper e
ȋn diferite etape ale vieț ii personajelor (Aria Norinei este la ȋnceputul operei ȋnainte s ă se
desfășoare ac țiunea ȋ n compara ție cu aria Adinei unde este mai spre sfar șitul operei unde
majoritatea ac țiunii a avut loc). Din punct de vedere al intensit ății ariilor, deși scurtă, aria Adinei
este foarte ȋ ncărcată emoțional, ȋn timp ce aria Norinei este mai divers ă.

2
I. OPERA ROMANTICA

I.1 Romantismul muzical

Romantismul muzical a apărut datorită unor mișcări artistice determinate de o et apă de
dezvoltare a societății. Această etapă artistică a fost alcătuită din raporturi sociale complicate,
deoarece a fost inspirată de experiențe petrecute ȋn viața de zi cu zi, mai ales ȋn sfera politică și
economică a secolelor XVII, XVIII, XIX.
Cure ntul de tip romantic a apărut către sfȃrșitul secolului al XVIII -lea, o dată cu
ȋnceperea dezvoltării mișcării „ Sturm und Drang ”1. Această mișcare a avut efect asupra
sentimentelor date de natură, dar ȋn același timp a avut un rol important pentru subiect ivitate și
sentimente tumultoase. Din toate aceste lucruri a reieșit dezvoltarea unori imagini artistice
bogate, mai ales de tip uman, ȋn care au devenit foarte importante imprejurările de viață. Aceste
imprejurării provin dintr -o viață trecută, dar care aspiră către o nouă viață.
Romantic ii au creat dorind să aspire către ceva nou, o viață socială nouă care traiește ȋn
paralel cu o stare de spirit pe care ei doresc să o abordeze.
Ȋn timp ce perioada clasică ȋși are stralucirea ȋntr -o lume statică, o biectivă și ideală, unde
categoriile sunt structurate foarte strict ȋn tipuri de personaje echilibrate și moralizatoare, epoca
romantică dorește descoperirea unori ȋntȃmplări care au legătura cu fapte istorice, pline de
fantastic, unde eroul este prezentat ȋn cel mai frumos mod cu putință, din punct de vedere
sentimental și dinamic, prin care ȋncearcă să găsească absolutul.
Romantici nu doresc observarea sau interpretarea naturii prin propria lor subiectivitate, ei
propun ȋnlocuirea rațiuni, care a fost f ormată și dezvoltată de clasici, cu pasiuni și sentimente,
care ȋși au rolul de a descoperi și de a dezvolta imaginația. Artiștii romantici ȋși doresc
dezvoltarea sentimentului istoriei, care este un sentiment constructiv și plin de evoluție, lucru
care d eschide ȋn ei o atitudine pozitivă, dar toto dată și una pesimistă, apărută odată cu
sentimentul neputinței.

1 Furtună și avȃnt.

3
Teoretic vorbind, romantismul poate fi gȃndit ca o mișcare de mare avergura, care apare
ȋn prima jumătate a secolului al XVIII -lea și care se dezv oltă ȋn toate zonele europene, ȋn mai
multe etape.
Chiar de la ale sale ȋnceputuri, romantismul a fost un curent artistic ȋn cadrul căruia
națiunile europene au coexistat și s -au influențat reciproc. Ȋn acest sens, literatura engleză a fost
un exemplu p entru cea germană de la sfȃrșitul secolului al XVIII -lea. Ȋntreg sfȃrșitul aceluiași
secol a adus o gȃndire nouă germanilor, care a u fost influențați de francezul Jean Jacques –
Rousseau. Prin proza sa poetică, care dezvoltă un stil personal și intim, ace sta a făcut ca noul să
reiasă ȋntr -o altă formă. A fost primul care a utilizat ȋn lucrăriile sale cuvȃntul romantic, pentru
definirea frumuseții unui peisaj.
Cultura europei din secolul al XVIII -lea a ȋntȃmpinat o perioadă de schimbare, regăsită
mai ale s ȋn Anglia, Germania și Franța. Fiind legat de burghezie, cultura a căpătat o nouă
orientare artistică. Revoluția din Franța din anul 1789 a produs schimbări majore marcȃnd o
nouă etapă a istoriei. Datorită acestor momente decisive se pune un accent ma i mare pe
sentimentele istorice ale romanticilor, mai ales pe legendele de tip cavaleristic și medieval.
Convingerea romanticilor este favorizată și de destrȃmarea feudalismului și a revolutiilor
burgheze ale anilor 1780 -1830, dar și de ȋnvechirea tradiț iilor clasicilor care ȋi asigură literaturii
o libertate de exprimare dată de ȋndepărtarea normelor.
Deși romantismul a fost reprezentativ pentru secolul al XIX -lea el va fi prelungit pȃnă ȋn
prima jumătate a secolului XX avȃnd denumirea de romantism tȃr ziu.
Romantismul ȋn muzică apare ca manifest ȋn jurul anului 1830, avȃnd drept reper lucrarea
de tip programatic „Symphonie fantastique ”2 a lui Berlioz. Compozitorii romantici ȋși vor
manifesta dorința de ȋ mbinare a artei muzicale cu cele lalte arte, toa te conducȃnd spre crearea
unei arte de tip sincretic. Mai ales ȋn Germania filosofi, pictori și poeti vor considera muzica o
artă supremă.
Tendința de sincretizare a dus la crearea unor genuri foarte diverse cum ar fi opera și
baletul, aceste genuri păr ăsind rigorile clasicismului.

2 Simfonia fantastică: Un episod din v iața unui artist ȋn cinci părți, op. 14, premiera avȃnd loc la C onservatorul din
Paris ȋn 1830. Ȋn 1833 Franz Liszt a făcut o transcriptie pentru pian.

4
Opera romantică care se bazeaza pe o structură dramatică ȋn muzică va părăsi elementele
de virtuozitate vocală și va atinge o expresivitate puternică. Ȋn romantism, oratoriul devine un
gen evitat ȋn gȃndurile compozitorilor romantici.
Romantismul se opune artei clasice, găsindu -si locul ȋn trecutul de tip medieval. Din
acest punct de vedere romantic ii au dorit readucerea ideilor de legendă ale evului mediu și au
repus ȋn scena legenda Nibelungilor, Tristan și Isolda, Lohe grin, Tanhauser si Parsifal. Aici se
spune că subiectul de legenda al operei Tanhauser compusă de Wagner a devenit un element de
mare referință al romantismului, unde faptele de tip istoric s -au ȋmbinat cu creștinismul și cu
mitul german.
Ca o comparați e cu compozițiile din secolele trecute, muzica acestui secol este mult mai
diversificată. Mulți compozitori ai primei jumătăți din secolul al XIX -lea au preluat mai departe
tradiția compozitorilor clasici, ȋn timp ce alți compozitori doresc crearea unor f orme noi care
depășesc rigoriile clasice. Compozitorii se vor inspira din subiectele operelor literare care ȋi vor
ajuta ȋn crearea de idei tematice pentru poeme simfonice și simfonii. Prin acestea ei vor
ȋmbogăți limbajul muzicii și vor cre ea noi forme prin care vor descrie cu ajutorul muzicii natura,
peisajele și nu ȋn ultimul rȃnd trairile interiorizate ale oamenilor. Prin toate aceste demersuri va
lua naștere muzica simfonică, care va fi reprezentată de Liszt și Berlioz.
Elementele romantismului mu zical apar ȋntȃi ȋn compozițiile lui Beetheven, dar vor fi
consacrate la Weber, Schubert, Paganini, Rossini ca mai a poi să fie continuate ȋn cea de -a doua
jumătate a secolului al XIX -lea prin Bellini, Donizetti, Chopin, Liszt, Verdi, Wagner. Spre
sfȃrșitu l secolului elemente de tip romantic se vor regăsi și ȋn creația compozitorilor de școli
nationale dar și a compozitorilor post romantici, de exemplu: R. Strauss, Mahler și Rahmaninov.
O dată cu apariția școlilor naționale, simfonismul va avea un limbaj mult mai bogat
datorită elementelor care aparțin de folclorul diferitelor popoare. Glinka va utiliza melodii
populare ruse ȋn Suita „ Kamarinska ya”3, lucrare considerată o piatră de temelie ȋn simfonismul
rus.
Din punct de vedere strict muzical romantism ul ȋși va lărgi lumea tematica cu ajutorul
mijloacelor de expresie ale frazelor, schimbările dese de ritm, de măsură dar și datorită

3 Compusă in 1848 devenind faimoasă fiind prima lucrare bazată in totalitate cȃntec popular rusesc.

5
contrastelor pline de energie muzicală. Melodicul va diversifica și va căpăta linii preluate din
cȃntul popular și dans, d ar va aduce nou și elemente ca de exemplu recitativul ȋn operă.
Ȋn genurile muzicale de tip instrumental vor apărea structuri cromatice care vor ȋmbogăți
exprimarea muzicală ȋmpreună cu structurile de tip modal care se regăsesc ȋn folclor.
Ȋn armonie s e va lărgi conceptul tonalității care va merge spre structuri modale prin trepte
secundare care destabilizează tonalitatea prin părăsirea structurilor de tip funcțional.
Un alt lucru important ȋn romantism este utilizarea mult mai rară a polifoniei, ea a părȃnd
doar ȋn muzica religioasă unde limbajul se apropie de cel al clasicilor. Compozitorii vor utiliza
un limbaj muzical variat care se va distinge de limbajul clasic prin dezvoltarea elementelor de tip
dinamic și agogic. Contrastele nuanțelor și schim bările foarte dese de tempo sunt factori care
demonstrează vigoarea și prospețimea creației romantice.
Orchestra va aduce din nou timbralitatea cu ajutorul unor instrumente noi dar si prin
utilizarea de registre extreme (grav și acut).
Ca o concluzie, romantismul a dominat secolul al XIX -lea prin diversitatea limbajului de
tip muzical și architectural. Se pot observa ȋnceputuri ale curentelor ce vor urma (neoclasic,
impresionism și expresionism) care vor dezvolta coordonate noi din punct de vedere stil istic care
vor apărea ȋn Europa la sfȃrșitul secolului al XIX -lea și ȋnceputul secolului XX.

I.2 Romantismul Italian

Italia, considerată și patria operei, va avea ȋncă același caracteristici care se regăsesc și la
opera clasică. O dată cu secolul al XIX-lea se va descoperi o strălucire nouă ȋn opera Italiană dar
ȋn același timp se vor dezvolta ȋn alte părți din Europa diverse școli muzicale care vor realiza noi
modalitati ȋn drama muzicală. Dacă ȋn privința genurilor de sonată și simfonic se vor evi denția
două moduri contrastante, alcătuite dintr -un epigon clasic și un nou avȃnt romantic, dacă ce ea ce
ține de creația lied -ului epoca romantismului ȋnseamnă renașterea acestui gen, ȋn special ȋn liedul
german, ȋn ce ea ce ține de muzica de operă se vor ȋ ncruțișa numeroase și diverse tendințe.
Compozitorii i talieni sunt continuatorii scolii clasice de operă. Ei au fost credincioși
esteticii clasice prin respectul față de melodie ȋn dramaturgia muzicală, a frumuseții cȃntului și

6
mai ales a valorificăr ii vocii umane prin virtuozitate. Ei au pus accent pe pateticul din opera
seria și au ȋmbogățit poezia ȋn momentele lirice din creațiile buffe, fiind seduși prin toate acestea
de curentul romantic. Și ȋn zilele noastre publicul este atras de opera Italiană datorită ritmului
alert, al cantabilităț ii muzicale și al fluenței melodice care se regăsesc ȋn partiturile operistice.
Cei mai importanți compozitori ai operei romantice italiene au fost Vincenzo Bellini,
Gaetano Donizetii și Gioacchino Rossini. Bellin i a dorit dezvoltarea tehnici i vocale ȋn creația sa
cu ajutorul melodiei și prin simplificarea acompaniamentelor sale. Donizetti dezvolta o
desfășurare muzicală mai ȋngrijită decȃt cea regăsită la Bellini, dar expresivitatea melodică nu
este la fel de abu ndentă. Deopotrivă Bellini și Donizetti sunt și astăzi cȃntați datorită
melodicității plină de inventivitate și de expresivitate a ariilor care pun ȋn evidență atȃt
virtuozitatea cȃt și sensibilitatea vocală a cȃntărețiilor. Rossini readuce strălucirea o perei buffe,
care la sfȃrșitul secolului al XVIII -lea ȋncetase să mai fie ȋn prim planul vieții de operă. El
deopotrivă dă un suflu nou atȃt operei buffe cȃt și operei seria, scotȃndu -le din procedeele
riguroase ale clasicismului.

I.3 Corifei ai opere i romantice italiene: Rossini, Bellini, Donizetti

Opere le compuse de Rossini, Bellini ș i Doniz etti sunt exemplele stilului „bel canto ”4,
care a cunoscut dezvoltarea sa ȋntre anii 1805 ș i 1830. De și anumiț i speciali ști ȋn domeniu ȋl

4Limba italiană: Interpretare frumoasă

7
consider ă pe Cavalli cel care a introdus bel canto -ul ȋn muzi că, o analizare atent ă din punct de
vedere stilistic ne arat ă că liniile acestuia de tip melodic, care sunt fluente și line, apar țin unei
alte perioade, deci automat unui alt stil interpretativ.
Rossini a fost unul dintre cei mai importan ți și populari c ompozitori, care s -a bucurat de o
important ă faimă ȋntȃlnită foarte rar ȋn timpu l vieții sale. Aceast ă faimă se datoreaz ă creațiilor
sale, ariilor de o str ălucire de ne egalat, care se găsesc din plin ȋ n a sa crea ție. Ce ea ce l -a inspirat
foarte mult pe R ossini ȋn crea țiile sale au f ost partituri compuse de Haydn ș i Mozart, care l -au
ajutat s ă-și realizeze propriul s ău stil muzical.
O dat ă cu mutarea sa la Bolonia a ȋnceput studiul serios al muzic ii. Nu a p ărăsit scena,
cȃnta de cȃ te ori era invitat, da r ce a fost cel mai important a fost ȋnceputul s ău ȋn arta
componistic ă. Lucr ările sale pentru muzica de camer ă sunt pline de spirit și fantezie dar puternic
legate de construc țiile muzicale deprinse din crea țiile lui Mozart și Haydn. Primele sale
compoz iții au fost pentru biserica și muzica de camer ă. Prima opera „ Demetrio e Polib io5” va fi
terminat ă ȋn anul 1812.
Stilul s ău prinde contur de la v ȃrsta de 18 ani. U șurința prin care compune lucr ări este
foarte impresionan ta, ȋn doar 17 ani el compune p este 40 de opere dintre care o foarte mare parte
sunt și acum ȋ n repertoriul celor ma i mari teatre din lume.
Ȋn compozi țiile sale găsim o accelerare a ritmului ș i faimoasele crescendo -uri6, tipice
pentru Rossini, reg ăsite at ȃt ȋn operele seria c ȃt și ȋn cele bufe. Totul se ȋ ntampl ă ȋntr-o vitez ă
foarte mare, pă rȃnd c ă aceste lucră ri sunt compuse cu neglijen ță, ȋntr-o foarte mare grab ă.
Publicul este purtat prin arii pline de via ță alcătuite din pasaje care emană bucurie ș i tinere țe,
nicio dată neput ȃnd să te plictise ști ascult ȃnd crea țiile rossiniene. Oricare ar fi fost stilul și genul
libretului, Rossini adaugă lucră rilor sale bucuria de a tr ăi.
Viziunea pe care Rossini o propune pentru opera nou ă italian ă este ace eași cu
comportamentul ar ătat ȋn crea țiile realizate ȋn prima jumă tate a vie ți sale. El nu este exponentul

5 Operă dramatică ȋn două acte, libretul fiind lui Vincenzina Vigano -Mombelli si a fost orchestrată doar pentru
corzi.
6 Creștere progresivă a intențității sunetelor produse de voce sau instrumente musicale. Cuvȃnt italienesc .

8
rutinei și facilului ȋn muzică , arătȃnd destul de repede ȋn ale sale creaț ii că poate și este un
inovator ȋn muzic ă. Indiferent de subiectele pe care le abordeaz ă, fie ele drame mediev ale sau
glume pline de haz, arta rossiniana ră mȃne mereu la ȋ nălțime datorit ă emoț iei pe care o transmite
vocea umană către public.
Marile opere pe care le realizeaz ă, unele ca fiind deja director al teatrului italian din Paris
sunt: B ărbierul din Sevill a, Cenuș ereasa, Otello, ultima dintre marile sale capodopere ȋn crea ția
de oper ă este Semiramida ȋn anul 1823.
Ca o purificare al limbajului muzical fa ță de excesele date de melisme dar p ăstrȃnd totu și
o not ă a virtuozit ății principiile bel canto -ului găsit la Rossini v or străluci ș i se vor perfec ționa
prin inovatorul geniu Bellinian.
La fel de delicat precum compozițiile sale, ȋ n doar cei 34 de ani de via ță, Bellini a fost
pentru era romantic ă un spirit inovator ș i revolu ționar, lu ȃnd calea evolu ției ȋn genul lirico –
dramatic.
Bellini a fost un important reformator al genului liric, realizat nu datorit ă negă rii
trecutului ci prin schimbarea a cestuia. Inspirat de exprerienț a compozitorilor ȋnaintea sa el a
reușit aceast ă schimbare chiar ȋn propriile sa le opere. Aceast ă reform ă reusit ă de Bellini a fost
gȃndită pentru interpre ții vocali, de la care dorea o tehnic ă perfect ă a respirației ș i mai ales
implicarea total ă ȋn cea ce ținea de acț iunea scenic ă pentru a crea din personaj unul plin de
expresie și noble țe.
Forța și bog ăția care se reg ăsesc ȋn inspira ția melodiilor lui Bellini se g ăsesc ȋn interiorul
său, at ȃt de specifi c epoci romantice, complet detaș ate de stilul traditional. A fost primul
compozitor italian care a reu șit ȋmpăcarea stilului vech i de bel canto , aduc ȃndu-i o for ță nouă
plină de expresivitate. Prin viziunea sa de dramaturg romantic, a reu șit crearea de noi tipologii
de personaje. Eroi s ăi sunt purtați prin mari drame, chiar dacă posed ă un rol negativ sau poz itiv
ȋn ceea ce ține de desfășurarea acț iunii. Caracterul s ău de roma ntic a fost foarte apreciat de
Puccini, Verdi, Wagner, Chopin.

9
I.4 Gaetano Donizetti

Caracterizarea stilului bel canto se realizeaz ă datorit ă unui echilibru vocal perfect, ajutat
de un foarte bun realiz at legato, un registru vocal ȋnalt, flexibilitate și agilitate și un timbru
specific, pe care ȋl putem caracteriza ca „ dolce ”7. Acestui stil se preteaz ă cel mai bine opere
alcătuite din pasaje lungi ș i o bogat ă ornamentaț ie muzical ă, alături de o bun ă frazare muzical ă.
Concret stilul bel canto accentue ază tehnica interpretati vă și nu pune accent pe volumul muzici.
Gaetano Donizetti s -a născut la data de 29 noembrie 1797 ȋn orasul Bergamo și a murit
ȋn 8 aprilie 1848 ȋn același oraș, la vȃrsta de doar 5 1 ani. Ȋn viața sa scurtă, Donizetti, un mare
maestru al bel canto -ului, a compus o impresionantă coleție de opere, lucru care pare de
nerealizat astăzi: 71 de partituri de operă scrise pentru teatru liric ȋntr -un interval de timp de doar
două decenii și jumătate ( Enrico de Borgogna8 – 1818, Caterina Cornaro9 – 1844). Donizetti a
compus ȋntr -un ritm sufocant, trei opere pe an, ȋntr -o viață ȋn care nu i -au lipsit problemele
profesionale, personale, o viață ȋnchieiată absurd și tragic. Ȋnsă toate problemel e existente ȋn
viața acestuia și -au găsit revanșa ȋn creația sa fenomenală. Destinul vieți lui Donizetti, plecat din
Bergamo nu a fost lipsit de ironie, și aceasta facȃnd parte probabil din viața romantică a
compozitorului. .
Donizetti ȋși compunea cap odoperele cu o fenomenală rapiditate, ȋn același fel ca Rossini
și nefiind departe de spontaneitatea și viteza găsită la Mozart. Aceasta rapiditate ȋn creația
compozitorului este usor de ȋnțeles deoarece viața acestuia a fost trăită mereu ȋn alertă. Grăb it
ȋntotdeuna de impresari el termina un act din La Favorita10 ȋn două ore, cu tot cu orchestrație.
Deși mulți ȋl considerau un om practic și nu un inovator, Donizetti a fost un virtuoz al melodici
romantismului. Acestă afirmație este cȃt se poate de cure ntă la fel ca și suspiciunea cantității

7 Limba italiana. dulce
8 A treia operă compusă de Donizetti, dar prima interpretată ȋn fața publicului pe data de 14 Noembrie 1818 la
teatral San Luca ȋn Veneția. Operă eroică in două acte, libret de Bartolomeo Merelli.
9 Ultima operă scris ă de Donizetti inspirată de la Regina Ciprului, operă tragic ȋn două acte. Libret de Giacomo
Sacchero. Premiera fiind la teatral San Carlo din Napoli pe data de 12 Ianuarie 1844.
10 Operă mare ȋn patru acte in limba franceză, libretul aparținȃnd lui Alpho nse Royer și Gustave Vaez. Premiera a
fost pe 2 Decembrie 1840 la Academie Royale de Musique ȋn Paris, Franța

10
foarte mari de opere compuse. Facȃnd o comparatie cu Bellini, care a compus ȋntr -o viață mult
mai scurtă doar nouă opere, Donizetti a ieșit de cele mai multe ori ȋntr -un mare dezavantaj. S -a
vehiculat chiar o idee că Donizetti nu este un compozitor cu o personalite iesită din comun el
avȃnd succes ȋn epocă doar datorită morții premature a lui Bellini ȋn anul 1835 și retragerii lui
Rossini ȋn anul 1829. Ȋn acest sens se spune că succesul avut de Donizetti, un adevăr at practician
al convențiilor legate de estetica stilului romantic ar fi fost doar o conjunctură. Ȋn zilele de astăzi
probabil nu se mai simpte nevoia de a demonstra contrariul a ceea ce s a spus ȋn trecut.
Deși romantismul lui Donizetti poate avea ȋndo ieli ȋn cea ce privește estetica (o
problemaă au fost și libretele,acesta neavȃnd din păcate altele) ideile lui de creare a personajelor
din opere depășesc chiar și genialitatea , dar amite nivelul unui practician. La Donizetti putem
observa cel puțin tre i planuri stilistice, care nu se pot diferenția clar. Un prim plan foarte
substanțial este acela al operei romantice care ȋnclină să facă din pasiune pentru tragism un
cuvȃnt de ordine. Publicul dorește să vadă pe scena de operă subiecte legate de vremur ile
medievale, de razboaie, legende care apar interpretate de cȃntăreții de operă cu mare virtuozitate.
Donizetti, fiind influențat de genul „ Grand opera ”11 dezvoltat de Meyerbeer, compune ȋn acest
stil La favorita ȋn anul 1840, și ȋn aceași direcție compu ne una dintre cele mai importante creații
ale sale Lucia din Lammermoor12 1835. Alte opere importante compuse ȋn aceași direcție sunt:
Anna Bolena13 ȋn 1830, Maria Stuarda14 ȋn 1834 și Roberto Deverux ȋn 1837.
Anna Bolena a fost compusă ȋn doar o lună (10 noembrie -10 decemprie 1830) la
comanda directorului teatrului Carcano din Milano. A fost primul mare succes a lui Donizetti și
de asemenea prima sa operă care a fost jucată la Paris, la nouă luni de la premieră. Deși este
modificată realitatea faptelor, legenda acestei opere nu este lipsită de interes. Ȋndrăgostit de

11 Operă mare este un gen din secolul XIX de obicei opera in patru sau cinci acte carasterizate prin numărul mare
de personaje, de asemenea de orc hestre de mari dimensiuni, efecte scenice si de obicei subiectele bazȃndu -se la
evenimente dramatic istorice.
12 Opera dramatică ȋn trei acte, libret de Salvadore Cammarano bazȃndu -se pe nuvela de Sir Walter Scott, Mireasa
din Lammeroor.
13 Operă tragic ȋn două acte, libret de Felice Romani bazat pe perioada istorică a Tudorilor a lui Henry al VIII -lea
al Angliei . Premiera fiind pe 26 Decembrie 1830 la teatral Carcano din Milano .
14 Operă tragic ȋn două acte, libret de Giuseppe Bardari bazȃndu -se pe pe rioada istorică a Tudorilor, Maria,
Regina a Scoției . Premiera fiind pe 30 Decembrie 1835 la Scala din Milano.

11
perioada romantismului, directorul teatrului din Milano comandase atȃt lui Donizetti dar și lui
Bellini o operă pe librete a le lui Felicie Romani. Legenda spune că Donizetti și Bellini s -au
aflat fiecare pe cȃte un mal al lacului Como amȃndoi compunȃnd Anna Bolena și La
Sonnambula , despărțiți de apele lacului neavȃnd posibilitatea de a se spiona. Dacă a fost vorba
de o competiție pusă la cale de directorul teatrului, aceasta nu s -a concret izat ȋn realitate Bellini a
primit libretul abia ȋn luna Decembrie, opera sa avȃnd premiera ȋn martie 1831.
Anna Bolena este un exemplu rar de operă romantică subiectul care este inspirat din
Henric al VIII a lui Shakespear e ȋi oferă atȃt libretistului d ar și compozitorului șansa de a
compune retorica romantismului găsită ȋn pasiunea tragicului. Anna Bolena se va impune ȋncă
de la prima reprezentație și se va regăsi pȃnă la sfȃrșitul secolului pe foarte multe afișe, avȃnd
foarte multe reprezentații pe to ate scenele importante de operă ale vremii. Criticul revistei
„Revue des Deux Mondes ” o includea după trecerea ȋn neființa a lui Donizetti ȋntre primele cinci
capodopere importante ale sale: Lucia di Lammermoor, La Favorita , Elixirul dragostei, Don
Pasqua le și Anna Bolena. Se spune că publicul avea ȋn mod special o afinitate pentru acestă
operă.
Ȋn ceea ce ține de opera comică, Donizetti realizează o alăturare a descendenței tipului
clasic, ros sinian, cu exigențe care se regăsesc diferit ȋn opera comică franceză. Ȋn capodopera sa
Don Pasquale, compusă ȋn anul 1843, el ȋși demonstrează virtuozitatea ȋn genul buff prin
construcția unor caractere muzicale savuroase, totul reali zat pe un subiec t contemporan, care
teoretic ne -ar ȋntoarce ȋn timp la epoca lui Mozart iar abordarea dramaturgica regăsește
caracteristici din perioada lui Goldoni.
O altă creație importantă este opera Elixirul dragostei compusă ȋn 1832 care păstrează
clasicul regăsit ȋn comedia romantică sentimentală. Una dintre cele mai importan te și frumoase
arii compuse pentru tenor ȋn istoria muzicii de operă italiană este romanța lui Nemorino „ Una
furtiva lagrima ”15 , avȃnd o orchestrație ieșită din comun, o bogăție timbrală care se ȋmbină ȋntre
sunetele fagotului și al harpei.
O alta comedi e este Fiica regimentului , compusă ȋn 1840, subiectul fiind din anul 1815,
acțiunea operei regăsindu -se ȋn orașul Tirol din Elveția, subiectul fiind regimentul 21 de
grenadieri, care era considerat drept invincibil. O altă arie de tenor foarte importantă ȋn istoria

15 Limba italiană, o lacrimă ascunsă

12
operei, dar extrem de greu de cȃntat este aria lui Tonio din finele actului ȋntȃi, „ Ah! Mes
amis…Pour mon ame ”16, ȋn care se regăsesc nu mai puțin de nouă note de do acut, pe lȃngă alte
note ȋnalte, cum ar fi la și sib.
Donizetti ȋl va antic ipa ca nici un alt compozitor pe Verdi, prin măestria cu care
realizează drama muzicală, prin toate acestea el anticipează din foarte multe puncte de vedere
teatralitatea verdiană. Foarte important este limbajul orchestral pe care ȋl regăsim la Donizetti.
Combinațiile de timbre, armoniile, rolul solistic al instrumentelor care caracterizează personajele
vor prefața orchestra de tip dramatic care apare la Verdi.
Considerat de mulți doar un practician, el fiind defapt un artist și un muzician ȋn
adevăratu l sens al cuvȃntului, a avut comparativ cu Verdi și geniul comicului. Jucată pentru
prima dată la teatrul italian din Paris la data de 3 ianuarie 1843, avȃnd -ul pe Donizetti la pupitru,
Don Pasquale putea fi gȃndit din punct de vedere pur al stilului ca o aventură. Vremea operei
bufe nu mai era de mult ȋn prim plan iar orașul paris care era cucerit ȋn trecut de Rossini respiră
din aerul comediei sentimentale. Ȋnsă Donizetti a avut curajul să vină cu această operă ȋntr -un
limbaj care deși nu este diferit găsește un aer mereu proaspăt și o naturalețe care te cucerește pe
deplin. Comicul lui Donizetti nu este un comic superficial, de aceea opera acestuia a fost primită
foarte bine: numai ȋn anul 1843 s a jucat ȋn peste 12 scene, Londra, Milano, Bruxelles, e tc. și de
atunci și pȃnă ȋn zilele noastre succesul a rămas mereu constant.
O arie foarte importanta ȋn Don Pasquale este cavatina Norinei din primul act, o arie de
mare virtuozitate pentru soprana extrem de potrivită ȋn caracterizarea personajului. Ace astă arie
este ȋnstalată și va deveni dominatoare ȋn uvertura, cȃntată de flauți, clarineți și viori.
Orchestrația este plină de strălucire, instrumentele au o mulțime de dialoguri, iar cavatina se
ȋncheie cu o codă ieșită din comun, datorită tumultului r ealizat de viori și flauți.

16 Limba franceză, Ah! Prieteni mei…pentru sufletul meu.

13
II. G AETANO DONIZETTI – L’ELISIR D’AMORE

Donizetti nu era un compozitor cunoscut pe s cenele internaționale de operă pȃnă ȋn anul
1830 cȃnd a avut premiera operei Anna Bolena, care l -a făcut faimos. El compusese multe
lucrări pȃnă la premiera acestei opere, dar nu avusese parte de succes pȃnă a compus Anna
Bolena, care a deven it extrem de cunoscută pe toates cenele mari ale lumii. Dup ă această operă,
lui Donizetti i s-a cerut să compună și alte lucrări, printre care și E lixirul dragostei.
Compusă ȋn grabă, ȋn doar șase săptămȃni, Elixirul dragostei a fost cea mai dorită și
cȃntată operă ȋn Italia ȋntre anii 1838 -1848, rămȃnȃnd o lucrare importantă a repertoriului
internațional de operă pȃnă ȋn zilele noastre. S -au real izat numeroase ȋnregistrări ale operei, una
dintre cele mai populare arii fiind aria tenorului (Nemorino) „ Una furtiva lagrima ”, care este una
dintre cele mai populare arii cȃntate ȋn sălile de concert din ȋntreaga lume și care a fost adăugată
operei după premieră.
Povestea operei conține o notă personală care s -a regăsit și ȋn viața lui Donizetti: așa cum
Adina a răscumpărat contractul de militar, ȋn așa fel ȋncȃt Nemorino să nu trebuiască să plece ȋn
război, același lucru ȋi se ȋntȃmplase lui Donizett i.
Premiera operei a avut loc ȋn Milano la teatrul Cannobiana ȋn data de 12 mai 1832.
Acțiunea se desfășoară ȋntr -un sat din țara bascilor, spre finalul secolului al XVIII.
Opera a devenit foarte cunoscută datorită bogăției liniilor melodice care demo nstrează
comicul compozitorului, acesta transformȃnd rȃsul ȋntr -o pură trăire și emoție lirică.

II.1 Subiectul operei
Actul I
La ferma Adinei, aceasta le povestește muncitorilor și prietenelor sale despre viata lui
Tristan și Isolda. Ȋndragostit de ea , Nemorino o ascultă, dar fiind foarte timid nu ȋncearcă să se

14
apropie de ea, pentru că Adina ȋl preferă pe sergentul Belcore și ȋl ia ȋntotdeuna peste picior pe
Nemorino. Nemorino este ȋnsă convins că ȋi va putea cȃștiga inima Adinei printr -o poțiune
magică. Belcore vine cu tot regimentul său și vrea să o curteze pe Adina, de față fiind toată
lumea. Nemorino ȋși ia inima ȋn dinți și ȋi spune acesteia tot ce simte pentru ia, dar Adina ȋl va
refuza, spunȃndu -i că ea ȋși dorește ca ȋn fiecare zi să aibă un alt iubit și ar fi bine ca și el să -si
dorească același lucru. Nemorino ȋnsă nu renunță, spunandui că sentimentele lui nu se vor
schimba nici o dată. Ȋși face apariția Dulcamara (un vraci) care ȋi oferă lui Nemorino poțiunea
iubiri, cea ce este defapt u n vin ieftin de bordeaux care vindecă orice problemă. Nemorino
cumpară sticluța, bea și prinde curaj. Vraciul ȋl avertizează pe Nemorino că ȋn 24 ore poțiunea
ȋși va face efectul, iar acesta o bea cu nerabdare. Fiind sub „ vraja ” poțiunii, defapt amețit de la
vin, Nemorino devine indiferent la vederea Adinei, așteptȃnd ȋnsă rezultatul dat de poțiunea
magică. Adina vrȃnd să se răzbune pentru indiferența dată de Nemorino acceptă propunerea de
căsătorie a lui Belcore. Nemorino o imploră să se mai gȃndească (așteptȃnd ca licuarea să și facă
efectul) dar Adina ȋi refuză cerința.
Actul II
Ȋn plină desfășurare este petrecerea dată să sărbătorească căsătoria lui Adina cu Belcore,
iar Dulcamara ȋși dorește să cȃnte un duet cu Adina pentru a anima invitați. Ȋș i face apariția
notarul pentru validarea nunți. Nemorino ȋși face și el apariția, enervȃnd -o la culme pe Adina,
deoarece nunta sa realizat ca pedeapsă pentru Nemorino. Dulcamara se delectează cu mȃncare și
băutură, stȃnd retras ȋn timp ce lumea se strȃng e pentru semnarea contractului de căsătorie.
Nemorino crede că o pierde definitiv pe Adina ȋn momentul ȋn care apare notarul. Cum ȋl vede
pe Dulcamara ȋl roagă să ȋi ofere o poțiune mai puternică și mai rapidă dar doctorul ȋl refuză
pentru că Nemorino nu avea bani pentru plată. Belcore ȋl vede pe Nemorino care este foarte trist,
ȋl ȋntreabă ce a pățit, acesta ȋi spune că are nevoie de bani iar Belcore ȋi propune ȋnrolarea ȋn
armată primind toți bani pe loc, ȋn așa fel Belcore dorind să ȋl indepărteze pe Nemorino de
Adina. Nemorino nu și dorește decȃt cȃștigarea inimi Adinei cu ajutorul acelei băuturi. Gianetta
le povestește femeilor din sat că unchiul lui Nemorino a murit și ȋi a lăsat acestuia o importantă
avere. Cu bani primiți pe ȋnrolarea ȋn armată Nemorino și -a cumpărat o cantitate importantă de
elixir de la Dulcamara. Nemorino nu aflase ȋncă de decesul unchiului și de moștenire. Femeile
se apropie de Nemorino, el crezȃnd că poțiunea ȋși face efectul. Adina văzȃnd toate astea ȋi cere

15
o explicat ie lui Dulcamara. Acesta neștiind că Adina este aleasa lui Nemorino, ȋi povestește cum
el a dat toți banii pe licoare pentru cȃștigarea inimi unei frumoase necunoscute. Dulcamara
ȋncearcă să ȋi vȃndă și ei elixir pentru a cuceri inima lui Nemorino, dar e a ȋl refuză spunȃnd că
este sigură pe propria ei putere de atracție. Nemorino apare gȃnditor asupra lacrimilor pe care le
a vazut ȋn ochii Adinei cȃnd ea a observat ca el a ignorat -o. El ȋși dă seama că și ea are
sentimente de iubire. Adina ȋl ȋntreabă dece s -a ȋnrolat ȋn armată. Acesta ȋi explică că ȋși dorește
o viața mai bună, ea ȋi spune că ȋl iubește și că ea a cumpărat contractul de militar de la Belcore.
Ȋi oferă contractul și ȋi spune că dacă nu va pleca va fi foarte fericit. El ia contractul și ȋi spune
că dacă nu este iubit cu adevărat mai bine merge ȋn armată și moare ca soldat. Adina, fiind
impresionată de cuvintele lui, ȋși declară iubirea eternă. Belcore vine la timp și ȋi surprinde
ȋmbrățișați pe cei doi. Adina ȋi spune că ȋl iubește pe Nemorino iar Belcore pare nepăsător
spunȃnd ca sunt oricum multe femei ȋn lume. Adina și Nemorino află de mostenirea primită de
la unchi iar Dulcamara se laudă cu poțiunea care ȋi a făcut pe cei doi să se iubească dar și că l -a
făcut bogat pe Nemorino. Toate aceste lucruri ȋl vor face faimos pe Dulcamara, toată lumea ȋi
cumpară elixirul și acesta este considerat un mare medic.

III.2 Caracterizarea personajelor

Nemorino este un b ăiat sărac care locuieș te ȋn acela și sat cu Adina. Toata lumea ȋl
iubește și ȋl apreciaz ă pentru tot ceea ce face, fiind un tanar foarte muncitor, se ȋnțelege bine ș i
este prieten cu o mare majoritate a locuitorilor satului. Se poate spune despre acesta ca este u șor
naiv, prin o parte din acț iunile pe care le face, mai ale s ȋn rela ția acestuia cu Adina. Două calita ți
pe care acesta le are: faptul că este un tȃ năr romantic, un ȋndrăgostit fă ră speran ță, a doua calitate
fiind faptul c ă poate lua decizii foarte importante ȋn numele iubiri (ȋ n lipsa banilor el ȋși vinde
libert atea pentru armată pentru a -și putea procura po țiunea dragostei).
Dulcamara este de meserie medic. El este un specialist ȋn medicina, pricepȃ ndu-se foarte
bine ȋn realizarea unor po țiuni, acest ea fiind defapt ni ște vinuri vechi cu care el pă călește oame ni.

16
Belcore este un sergent militar, un om cu un caracter ce las ă de dorit. Este foarte mȃ ndru
de realiz ările lui, are o părere foarte bună despre el și crede c ă o poate cuceri pe Adina ș i poate s ă
aibă absolut tot ce ȋș i dore ște.
Gianetta este o fat ă de la țară și este o preten ă foarte bun ă a Adinei. Ea este mai t ȃnără
decȃt Adina și este cunoscut ă ca fiind sursa principal ă de barf ă a satului.
Adina este o fată bogat ă care de ține ca proprietate o ferma. Caracterul acesteia este unul
liber, jucau ș și plin de via ța. Ea doreș te să se mă rite cu un om bogat, asta p ȃnă cȃnd ȋl ȋntȃlnește
pe Nemorino și se ȋndrăgoste ște nebune ște de acesta. Din acel moment ea va vedea via ța dintr -o
altă perspectiv ă. O alt ă calitate foarte important ă a Adinei este faptu l că are grij ă și este foarte
bună și generoas ă cu muncitori ei.

II.3 Aria Adinei „ Prendi, per mei sei libero”

Aria Prendi, per mei sei libero17 se regă sește ȋn cel de al doilea act din scena a doua.
Acțiunea ariei are loc ȋn casa Adinei, dup ă ce ea ȋi răscumpă rase ȋnrolarea ȋn armat ă a lui
Nemorino. Ea realizeaz ă că are pu ternice sentimente de iubire față de acesta și nu ȋși dore ște
decȃt ca Nemorino s ă rămȃnă acasă, unde este iubit de toată lumea.
Introducerea orchestrei ne prezint ă ȋn acompaniam entul de pizzicato al viorilor caracterul
jucăuș și plin de saninatate al Adinei, ȋn timp ce tema principal ă a ariei interpretate de flaut și
oboi ne arat ă sentimentele de iubire pe care A dina le are fa ță de Nemorino.
Exemplu 1.

17 Ia-o, datorită mie acum ești liber

17
Intrarea Adinei este m arcată de o coroan ă pe cuv ȃntul „ prendi ”, simboliz ȃnd importan ța
dorin ței Adinei de ai oferi libertatea lui Nemorino și posibilitatea acestuia de a r ămȃne acas ă.
Cuvȃntul „prendi ” mai simbolizeaz ă și faptul c ă ea nu asteapt ă nimic ca mul țumire ȋn schimbul
acestui dar, ci doar vrea s ă arate c ȃt de mult ține la el și nu și doreș te ca acesta s ă aibă parte de o
viață amar ă și grea.
Exemplu 2.

O alt ă trăsătură importantă pe care o eviden țiăm ȋn arie este dat ă de apogiaturi, prin ele se
arată caracteristicil e voci i de sopran ă lirică lejeră, toate acestea ar ătȃnd tinere țea A dinei dar și
romantismul acesteia suger at de tempo -ul destul de a șezat.
Exemplu 3.

Un alt moment important al ariei este o nou ă coroan ă pe cuv ȃntul „ resta18”, ară tȃnd și
mai mult dorin ța Adinei ca N emorino s ă nu plece la r ăzboi. Dup ă acest moment urmeaz ă o
liniște dat ă de două măsuri ale orchestrei , un acompaniament ȋ n terțe descendente ș i ascendente
pe o pedal ă pe „DO”, toate acestea fiind urmate de intrarea A dinei pe un segment de in tervale
care sugerea ză calmitate și iubire, ȋn care ȋi explic ă lui Nemorino dece trebuie să rămȃnă acasă:
pentru că aici toat ă lumea ȋ i ofer ă iubire caldă și sincer ă, de care nu ar avea parte la r ăzboi. Linia

18 Stai.

18
melodic ă a Adinei este ȋmbog ățită aici de apog iaturi și ornamente care emană căldură și dragoste
(Qui dove tutti t’amano19).
Exemplu 4.

Momentele de agilități sunt ȋn așa fel puse de către compozitor pentru a oferi un plus de
spectaculozitate acestei arii, pȃnă ȋn acel moment aria desfășurȃndu -se pe un registru destul de
restrȃns și ȋntr -un tempo așezat (saggio, amoroso, onesto20). Ȋnaintea cadențelor de virtuozitate
putem observa din nou niște coroane care semnifică puternica importanță dată de cuvinte. Ȋn
această arie de altfel Donizetti se ajuta foarte mult de coroane pentru a face să se ȋnțeleagă
dorința Adinei ca Nemorino să nu lase iubirea pentru cei dragi pentru a pleca ȋn război.
Exemplu 5.

Prin ritmica dată ȋn această arie (2/4) găsim o mare libertate de expresie, urmată de
rubato -uri, expresie dată și de notele sostenuto existente (no, non sarai cosi21).

19 Aici unde toata lumea te iubește.
20 Ȋnțelept, iubind, onest.
21 Nu, nu vei fi mereu așa.

19
Exemplu 6.

Cadența finală este una de scurtă dimensiune, are elemente de virtuozitate, mergȃnd ȋn
intervale ascendente ca mai apoi să aibă un mers descendent ȋn game de cȃte patru no te.
Exemplu 7.

20
III GAETANO DONIZETTI -DON PASQUALE

Ȋn timpul desfășurăr ii repetițiilor pentru premiera operei Linda di Chamoun ix din anul
1842, directorul teatrului din Paris, criticul Jules Janin ȋi propune lui Donizetti compunerea unei
opere buffa pentru o distribuție excelentă: Gulia Grisi, Giovanni Matteo de Candia, Antonio
Tamburini și Luigi Lablache.
Donizetti a ȋnceput lucrul pentru noua sa opera utilizȃnd libretul lui Angelo Anelli, libret
dorit a fi folosit ȋn opera Ser Marcantonio, compozitor Stefano Pavesi și Giovanni Ruffini a
realizat adaptările potrivite dar datorit ă modific ărilor dorite de compozitor și de solist opera a
prins contur ȋntr-o nou ă ȋnfățișare, cu un nou titlu : Don Pas quale.
Ȋn momentul prezentă ri luc rării pentru prima dat ă, Donizetti se g ăsea ȋntr-o maturitate
artistic ă complex ă. După atingerea faimei cu operele Anna Bolena, L’elisir d ’amore ș i Lucia di
Lamermoor, Donizetti a scris Don Pasquale ȋntr-un timp record de unsprezece zile, ajut ȃndu-se
de fragmente comp use ȋn opere, cum ar fi : La favorita, L’elisir d ’amore sau Gianni di Parigi.
Deși subiectul operei este unul clasic, ritmul prin care se desfsoar ă acțiunea teatral ă dorit ă
de Donizetti are un efect ieș it din comun pentru c ă reușește să păstreze personajel e care se
regăsesc ȋn tradiț ionala commedia dell ’arte, dar totuș i comp ozitorul renunță la trucurile și
rasturn ările de situa ții.
Uimitoarea c reativitate a lui Donizetti reuș ește să găseasc ă ȋn aceast ă operă un echilibru
foarte bun ȋntre elemente comice, m elodice ș i insu șirea personajelor. Opera prezint ă o comedie
ȋn care se reflect ă conflicte ale caracterelor și culturilor neav ȃnd ȋnsă o direc ție clar ă, toate
acestea aducȃ nd ȋmplicarea personajelor ȋ ntr-un conflict scenic.
Premiera a avut loc la 3 ianuar ie 184 3 la teatrul italian din Paris și chiar dacă au existat
unele critici nefavorabile, succesul a fost unul imens, datorat ȋn special distribuției de excepț ie,
chiar Donizetti fiind extrem de mulț umit, un fapt destul de neobisn uit, acesta nefiind usor d e
mulțumit. Și ȋn zilele noastre Don Pasquale se bucur ă de un imens succe s pe toate scenele mari
de operă din lume.

21
III.1 Subiectul operei

Primul act este alcătuit din două tablouri care se desfășoară ȋn casa lui Don
Pasquale. Bătrȃnul este foarte ne răbdător să -l vadă pe bunul său prieten doctorul Malatesta, abia
asteptȃnd să ȋi spună cȃt de supărat este pe nepotul său Ernesto, care a refuzat căsătoria cu o fată
bogată, propusa chiar de Pasquale, spunȃnd că o iubește pe Norina, care era o văduvă tȃnăr ă dar
foarte săracă.
Din dorința acestuia de al pedepsi pe Ernesto, bătrȃnul dorește dezmoștenirea acestuia și
chiar are ȋn plan s ă se ȋnsoare chiar el, viitoarea soț ie fiind o misiune pe care ȋi a dat -o doctorului
Malatesta.
Fiind prieten foarte bun cu E rnesto și Norina, doctorul planific ă un complot, care ȋl va
ȋnnebuni pe Pasquale, reușind pȃ nă la urm ă să se ȋmpace cu ideea că sătoriei celor doi. Doctorul
anunt ă fericit vestea dorit ă de Pasquale, soț ia perfect ă pentru el, frumoas ă, modest ă și bogat ă
care este chiar sora doctorului, Sofronia, care tocmai a p ărăsit m ȃnăstirea, acest lucru sporind
dorinț a și nerăbdarea b ătrȃnului.
Pasquale ȋ i spune lui Ernesto ultimele ve ști și ȋl oblig ă pe acesta s ă plece din casa lui c ȃt
mai repede. Ernesto este disperat și ȋși dă seama c ă va pierde locul s ău la moștenire ș i de
asemenea crede c ă malatesta ȋi a trădat ȋncrederea.
Tabloul al doilea stȃnd ȋn camera ei și astept ȃndul pe M alatesta, Norina se distrează
citind o poveste de dragoste. Ernesto ȋi spune ȋn scrisoa re că și a pierdut dre ptul la moș tenire, a
fost dat afar ă din casa unchiului și prin urmare trebuie s ă părăseasc ă Roma. Grijile fetei nu prin d
contur pentru c ă doctorul Malatesta apare ș i ȋi spune planul s ău: Norina va juca rolul de sora a
doctorului și ȋl va convinge pe Pasquale s ă se ȋnsoare cu ea. Acest plan ȋi place foarte mult
Norinei care ȋncepe s ă se pregătească pentru interpretarea rolului , fericită fiind c ă ȋl va ȋnvă ta o
lecție pe b ătrȃn.
Actul al doilea ȋn timpul preg ătirilor lui Ernesto de a părăsi casa unchiului dar și orasul,
Pasquale este ner ăbdător ȋn așteptarea viitoarei sale soț ii. Aceasta apare acoperit ă de un vual,
tremurȃ nd și avȃnd mari emoț ii. Malatesta ȋl roag ă pe Pasquale s ă aibă ȋnțelegere și răbdare cu

22
Sofronia pentru că acea sta este foarte timidă și reținută nefiind obisnuit ă să aibă ȋn preajmă
bărbaț i.
Pasquale este cucerit de pur tarea ș i frumosa educatie a Sofroniei, dar este doritor s ă o
vadă la față și o roag ă să ȋnlăture vualul, iar c ȃnd vede cȃ t de frumoas ȃ este, bă trȃnul cade ca și
curentat, nu și mai gă sește cuvintele și dore ște din tot sufletul c ăsătoria sa cu S ofronia. Aceasta
acceptă cu ș irețenie cererea ȋ n căsătorie.
Malatesta avea preg ătit și un notar, acesta fiind varul Carlotto, care nu st ă pe ganduri și
intocmeș te contractul de c ăsătorie. Pasquale , fiind foarte entusiasmat anunță că ȋi cedează soției
jumătate din avere și o declar ă regina casei, dar ȋ n momentul ȋn care cei doi trebuia s ă semneze
contractul notarul ȋși dă seama c ă lipsește un martor.
Ernest o apare nervos și sup ărat să iși ia la revedere de la unchi ȋnaintea plec ării, iar
bătrȃnul profit ă de prezen ța acestuia și ȋ i cere s ă devin ă martor la că sătorie. Ernesto r ămȃne
șocat c ȃnd vede că soț ia bătrȃnului este chiar iubita acestuia, Norina, dar d octorul ȋi prezint ă
rapid ȋ nscenarea și Ernesto este foarte fericit s ă devin ă martor la c ăsătorie.
După ce semneaz ă documentul, Sofronia ȋși schimbă comportamentul devenind un
adevărat dictator. Refuză să și ȋmbrățișeze so țul, spre bucuria lui Ernesto, b ătrȃnul enerv ȃnduse
alungȃ ndul din casa lui. Atitudinea lui P asquale o revolt ă pe Sofronia care ia hot ărȃrea ca
Ernesto nu trebuie s ă părăseasc ă casa. Invoc ȃnd că ȋi trebuie un cavaler, aceasta ȋl amenință pe
bătrȃn că dacă dorin ța nu ȋi va fi respectat ă va recurge la mă suri drastice.
Șocat și ȋnspăimă ntat, Pasquale ră mȃne fără cuvinte, neav ȃnd ce face la ordinele so ției
sale: Ernesto nu pleac ă din cas ă, ea dore ște mai mul ți servitori, anun ță că le va dubla salariile,
cere ca toat ă mobila să fie schimbat ă și are atitudine de st ăpȃn ȋn cas ă. Toată atitudinea Norinei
ȋl sperie pe Pasquale, care se arat ă tot mai neputinc ios la cerin țele acesteia.
Actul al treilea, ȋn primul tablou to ți servitori muncesc enorm pentru a o satisface pe noua
lor st ăpȃnă, iar s ăracul P asquale r ămȃne ȋmpietrit asupra facturilor exorbitante pe care trebuie s ă
le plăteasc ă.
Sofronia doreș te să plece la teatru, Pasquale ȋi interzice iar ea Il plezneș te și ȋl trimite la
culcare. Ȋnainte de a pleca, aceasta scap ă intenționat un bile t. Pasquale gă sește biletul, ȋl cite ște

23
și află că aceasta trebuie s ă se ȋntȃlneasc ă cu un b ărbat ȋn grădină . Foarte supă rat, Pasquale ȋl
chiamă pe doctor, ȋn tot acest timp servitori amuzȃ nduse pe rela ția celor doi so ți.
Pasquale ȋi spune lui Malatesta tot ce s -a ȋntȃmplat dorind s ă se răzbune. Doctorul ȋși
apară la ȋnceput sora, dar mai apoi ia partea b ătrȃnului propun ȃndui s ă mearg ă ȋn grădină pentru
ai prinde pe cei doi ȋ ndrăgosti ți, usurȃ nd astfel procedura de divort. Pasquale simte deja
răzbunare a, doctorul declar ȃnduse multumit de planul s ău.
Ultimul tablou ȋși are desf ășurarea noaptea, ȋn grădina casei b ătrȃnului. Ernesto c ȃntă o
serenadă pentru Norina aceasta vine și cei doi ȋși declar ă dragostea subraveghia ți de Pasquale și
Malatesta, care s tăteau la p ȃndă. Ernesto scap ă fără a fi prins, Norina ȋ nfrunt ȃndul pe Pascquale
spunȃnd că nu era nimeni ȋn gradin ă cu ea, iar doctorul o anun ță pe Sofronia că de a doua zi o s ă
stea ȋn aceaș i cas ă cu N orina, viitoarea nevast ă lui Ernesto. Aceast ă veste nu ȋi convine
Sofroniei, care doreș te să părăseasc ă casa decȃ t să stea sub acelaș i acoperi ș cu Norina.
Aceast ă decizie fiind luat ă, Ernesto primeș te voie de la unchiul s ău pentru a se ȋnsura cu
Norina și o sumă de 4000 de scuzi pe an. Bătrȃnul dore ște grăbirea nun ți lui Ernesto, dar
mireasa lipse ște și sose ște momentul ȋn care M alatesta ȋi arat ă lui Pasquale identitatea adevarat ă
a Sofroniei, Norina.
Tiner ii ȋi cer iertare b ătrȃnului pentru fars ă, dar acesta este mul țumit c ă a scăpat de
nevast ă și este de acord cu c ăsătoria dintre cei doi, d ȃndu-le astfel binecuvantarea.

III.2 Caracterizarea personajelor

O caracteristic ă important ă ȋn genul commedia dell,arte , ȋn afara aceleia a existen ței
măștilor (actori erau denumi ți personaje masc a deoarece ju cau masca ți),este structura de tip
psihologic a personajelor care denot ă o unic ă direc ție de dezvoltare.
Ȋn aceea perioad ă, acțiunea pieselor de teatru arată personaje și ȋntȃmplări caracteristice
vieți obi șnuite, toate acestea implic ȃnd și problemele soc iale ș i politice ale vremi. O dat ă cu
realizarea conexiuni dintre arte, muzica ȋș i găsea completarea prin personajele commediei

24
dell,arte, acestea fiind: Pulcinella -mȃncău; punga ș, Brighella – răutăcios; intrigant, Arlechino –
vesel ; naiv, Colombina – roma ntică, Pantalone – bătrȃnul egoist ; naiv, Pierrot – naiv, dar cu bun
simț.
Personajele care se reg ăssc ȋ n opera Don Pasquale sunt tipare ale operei buffa : personajul
principal este un b ătrȃn senil, care se ȋndrăgosteș te de tȃnăra care iubește și este iubi tă de un
băiat fără bani (dar care s -ar putea trezi cu o moș tenire important ă de la unchiul s ău). Personajul
care concepe, are rol decizional ș i rezolv ă conflictele care apar ȋn desf ășurarea operei este un
doctor ca re se bucură de o deosebit ă influență ȋn casa b ătrȃnului.
Opera are un numar mic de personaje, caracterizarea acestora reg ăsindu -se ȋn libret : Don
Pasquale – bătrȃn singur , naiv, inc ăpățȃ nat, dar per total un om bun, Malatesta , prietenul s ău,
este omul priceput la toate, inventiv și plin de spiri t, Ernesto este nepotul lui Don Pasquale , un
tȋnăr plin de via ță, ȋndrăgostit de Norina, Norina este o v ăduvă tȃnără, care un -și găsește liniș tea,
este plin ă de contradic ții, dar tot odat ă plină de afectuozitate și tandre țe.
Doctorul Malatesta caracterize ază prin aria sa (B ella siccome un angelo) calit ățile care se
regăsesc ȋn viitoarea nevast ă a bătrȃnului.
Norina nu se regăseș te ca o t ȃnără adolescent ă care are nevoie de un tutore pȃ nă
ȋmpline ște vȃrsta majoratului ci din potriv ă, este o v ăduvă atrăgătoare, t ȃnără, aranjat ă și plin ă de
viață. Aria “Quel guardo il cavaliere ” arată temperamentul capricios și vulcanic dar care se
poate transforma rapid ȋn calmitate sau sensibilitate. Norina a fost gȃ ndită de Donizetti ca un
personaj plin de complexitate : cu mai multe fe țe, melancolic ă sau non conformist ă. Deși titlul
operei este Don Pasqual e, putem trage ca concluzie ca Norina este defapt personajul principal al
operei.
Don Pasquale reprezintă tiparul bă trȃnului tiran care ȋși imagineaz ă că poate opri ti mpul
căsătorindu -se cu o fa tă tȃnără, devenind ridicol, este un bunic ȋncă păținat, dar av ȃnd totuși o
fărȃmă de umanitate. Avȃnd practic un singur mo ștenitor, acesta fiind un nepot, ne imagin ăm că
nu a avut copii și nici nu a fost c ăsătorit vreodat ă. A strȃns o avere important ă, dar nu și găsește
liniștea, dorind cu ȋndrăgire ca nepotul s ău să se ȋnsoare cu o fat ă bogat ă, aleas ă chiar de el.
Doctorul Malatesta este un doctor adev ărat, un om de ș tiintă, care este plasat ȋn
societatea burghez ă, cu toate in șiriile acesteia (corporaț ii și asoc iații),, cu ajutorul lui se nasc

25
situați ile comice ale operei, este un bun amic pentru c ă ȋși ajut ă prieteni s ă iasă din probleme, ca
o concluzie Malatesta este g ȃnditorul spectacolului.
Ernesto este un t ȃnăr plin de vi se și melancolic, iar apropierea realizat ă de Pasquale
lȃnga o fat ă ca Norina , acestea fiind personaje foarte diferite din punctul de vedere al etici, este
realizabil ă numai prin și cu ajutorul muzici.

III.3 Aria Norinei “Quel guardo il cavaliere”

Cava tina “Quel guardo il cavaliere ”22: caracterul melancolic ș i capricios al Norinei ȋl
percepem din introducerea orchestral ă-andante, piano , moment care ne arat ă ȋntotdeuna dou ă
tipuri ale formulelor ritmicomelodice, care se succed ascendent și descendent și sunt alc ătuite din
valori mari de note care se ȋmbin ă cu cele foarte mici (sextolet pe un singur timp, urmate de
accente pe timp slab.
Exemplu 1.

22 Acea privire a cavalerului.

26
Aria este compus ă din două părți: prima parte o g ăsim sub forma de recitativ și o putem
considera ca parte l entă (A) iar aria propriu zis ă fiind un B.
Norina citește cu voce tare dintr -o carte iar de la primele cuvinte (Quel guardo il
cavaliere) ne arat ă dezinteresul total față de subiectul din roman. Melodica partituri dezvolt ă un
mers ascendent treptat, care este urmat de un salt descendent ȋnlocuit mai apoi cu f lorituri ce au
la rȃndul lor mers descendent ș i amintesc de stilul muzici ȋn perioada trubadurilor evului mediu
(locul unde se desfăș oară acțiunea din roman).
Exemplu 2.

Ȋnlăntuirile descendente dem onstrează atitudinea plin ă de ironie față de personajul
principal al romanului (eroina acestuia) dar frazele ȋși pă streaz ă ȋn continuare caracterul liric;
ritardando (pe cavalier) este urmat de o expunere extrem de romantic ă (e tanto era in quel
guardo23) iar cresendo din fraza “guro che ad altra mai ”24 se termină cu sfp (plictiseala
subiectului din roman).
Accentul dat pe cea de a doua silab ă a cuvȃ ntului “disse ”25 este ȋmpotriva regulilor
muzicale și a limbi italiene, ară tȃnd ȋncă o dat ă sensul de batjocur ă față de jur ămȃn tul eroinei
(son vostro cavalier26).

23 Și era atȃt de mult ȋn acea privire.
24 Jură că niciodată nu se va gȃndi la o alta.
25 Spuse .

27
Exemplu 3.

Exemplu 4.

Coroana de un timp ne anun ță de o schimbare radical ă a atitudini iar explozia de r ȃs
anticipeaz ă cea de a doua parte a ariei, cea ȋn care Norina ȋși face auto portretul. O intro ducere
scurtă a orchestrei ne arat ă caracterul plin de capricii (apog iaturi, valori punctate) non
conformist e al tinerei Norina .
Exemplu 5.

Melodica plin ă de apogiaturi de salturi descendente arat ă clar schimbă rile de stare pe car e
aceasta le poate coo rdona dacă ȋși dore ște cu adevă rat (d'un breve sorisetto27, menzognera
lagrima28, subito languor29) rallentando pe replica “i cori a lento foco30” ne arat ă răbdarea

26 Sunt cavalerul vostru.
27 Un mic surȃs.
28 O lacrimă mincinoasă.
29 O sfȃrșeală bruscă
30 Inimile care ard la foc lent

28
Norinei ȋn momentul ȋ n care ȋși propune seducerea unei persoane, iar reloarea a tempo( d'un
breve sorisetto) aduce o schimbare nouă de caracter, ca o explozie de bucurie.
Motivele melodice scurte “conosco i mille modi dell'amorose frodi, i vezzi e l'arti
facili31” vin ca o completare a autoportretului și pot fi evidentiate de varietatea expresivit ăți
vocale și a culorii date de timp ru.
Exemplu 6.

Siguran ța și mȃ ndria calit ăților pe care Norina le are și le arat ă ȋn arta seduceri sunt date
de două motive (l' effetto si per inspirare amor32)
Exemplu 7.

Un pasaj al orchestrei cu note ce se succ ed repetat anun ță trecerea spre fragmentul
rítmico -melodic cu rol de recitativ (piu mosso) care ne arat ă ȋn continuare descrierea calit ăților
eroinei: ho testa bizzara, son pronta, vivace33. Structurile pe triolete completate de indica ții
precum con forza și rallentando ne arat ă alte dou ă manifest ări paradoxale ale Norinei: se mondo

31 Cunosc mii de moduri pentru a -i corupe pe ȋndrăgastiți, prin mȃngȃieri și arta ușoară a amorului.
32 Efect pentru a inspira dragostea.
33 Am mintea ciudată, sunt promptă, vioaie.

29
in furore, di rado sto al segno, ma on riso lo zdegno fo presto a cangiar. Ho testa bizzara, ma
core eccelente34.
Exemplu 8.

Cele ș apte m ăsuri de tr iluri sunt extrem de exp resive ș i pline de str ălucire, reprezent ȃnd o
ȋncununare a sentimentelor de pl ăcere, satisfac ție și mul țumir e pentru insu șirile personale, care o
fac deosebit ă față de restul lumi.
Exemplu 9.

34 Dacă mă ȋnfurii nu este prea bine, dar rȃsul revine și mă scimb repede. Am o minte cam bizară, dar sufletul este
foarte bum.

30
Pe acest tril orchestra c ȃntă primul motiv al primei fraze (son anch'io la virtu magica35),
urmat mai apoi de revenirea liniei melodice la voce care se repet ă identic cu ȋnceputul ariei.
Cadenț a de final este ampl ă, fiind alc ătuită din f lorituri și structuri ritmicomelodice ȋ n triole te.
Exemplu 10.

Jocul nuan țelor este construit ȋn func ție de personaj, orchestra avȃ nd rol de acompaniator,
rar inlocuit cu functia de solist sau de partener egal al vocii.
Exemplu 11.

35 Și eu cunosc virtutea magică

31
IV. ANALIZA VOCAL – INTERPRETATIV Ǎ COMPARATǍ
ȊN PE RSPECTIVA SOPRANEI DE COLORATURǍ

IV.1 Aria Adin ei

Angela Gh eorghiu36 abordeaz ă aceast ă ariie f ără nici o dificultate din punct de vedere
vocal, aria potrivindu -se exact tipului s ău de voce de sopran ă lirică lejeră. Se observ ă ȋn aceast ă
interpretare anii bunii de exprerien ță și de c ȃnt pe marile scene al e lumii. Interpretarea sa este
sigur ă și constant ă pe ȋntreaga durata nu numai a ariei dar și a rolului.
Anna Netrebko37 propune o voce mai sub țire dec ȃt cea avută de Gheorghiu dar exist ă
totuși și o diferență din punct de vedere al v ȃrstei dar mai ales a experien ței dintre cele dou ă.
Deși ambele ȋnregistr ări sunt din anul 2005, la vremea respectivă Netrebko avea doar 3 4 de ani,
fiind la ȋnceputul carierei, pe c ȃd Gheorghiu avea 40 de ani și deja o extrem de vastă experien ță
de scen ă. Aceast ă arie ȋi aduce lui Netrebko anumite dificult ăți vocale, dar ȋn schimb se
deosebe ște ȋn interpretarea rolului o precizie foarte bun ă, dorit ă de compozitor.
Din punct de vedere al agilit ățiilor ȋn arie, cele realizate de G heorghiu sunt foarte clare și
calme și sunt realizate la un tempo rapid și corespundă tor, pe cealalt ă parte N etrebko propune
agilit ățiile foarte rar, contrar tipului s ău de voce liric ă lejeră , pierz ȃnd din tinerețea personajului,
ȋntreaga desf ășurare a ariei este realizat ă la un tempo destul de lent .

36 Angela Gheorghiu s -a născut la data de 7 septembrie 1965 si este considerată una dintre cele mai bune cȃntărețe
de opere din lume. In anul 1992 debutează cu rolul Zerlina din Don Giovanni la Royal Opera House din Londra,
apoi ȋn Adina la opera de stat ȋn Viena ș i la opera din Hamburg. In 1993 debutează la Metropolitan opera ȋn La
Boheme de Puccini . Printre cele mai importante roluri se regăsesc cele din operele La Traviata de Verdi, Elixirul
dragostei de Donizetti, La Rondine de Puccini, Romeo și Julieta de Gounod, Manon de Massenet, etc.
37 Anna Netrebko s -a născut ȋn 18 septembrie 1971, fiind o renumi tă soprană rusă. In anii studenției la
Conservatorul din Sant Petersburg, Netrebko lucra ca femeie de serviciu la teatrul Mariinsky. Cȃnd a dat audiție la
acest teatru, renumitul dirijor Valery Gergiev a recunoscut -o pe aceasta ȋn fosta femeie de servici u și a dorit să ȋi fie
profesorul ei de canto. Ea a debutat la 22 de ani ca Sussana ȋn Nunta lui Figaro de Mozart. Printre cele mai
importante roluri sunt cele din operele Sonnambula de Bellini, Flautul Fermecat de Mozart, Barbierul din Sevilla
de Rossin i, Lucia di Lammermoor de Donizetti, etc.

32
La Angela Gheorghiu observă m cȃt de bine este pus ă la punc t tehnica registrelor, gravele
și acutele sunt interpretate foarte precis și clar, nepun ȃndu-i nici un fel de problemă . La
Netrebko, posibil ș i din cauza lipsei de experien ță, din punc t de ved ere vocal observă m cȃteva
probleme mai ales la salturile menț ionate mai sus.
Ȋn interpretarea Angelei Gheorghiu se pune de la ȋnceput accent pe dramatism, vocea sa
fiind plină de pasiune dar arat ă și triste țea subiectului ȋn acelaș i timp. De și interpret area este ȋn
stilul dorit de Donizetti, ea nu este suficient de agitată pentru vȃ rsta și caracterul personajului.
La Netrebko observ ăm poate și datorit ă vȃrstei sale mai tinere interpretarea personajului,
interpretarea tinere ții acesteia și găsim ȋn acel ași timp o agita ție dar și o tristeț e ȋn tot ceea ce ține
de caracterizarea personajului.
Amȃndou ă respect ă foarte bine partitura și cerinț ele compozitorului, o diferen ță fiind
totuși ȋn ceea ce ț ine de culori și timbre. La Gheorghiu observ ăm prea puț ine culori pentru
perioada romantic ă, țn timp ce Netrebko utilizeaz ă foarte multe, poate prea multe culori și timbre
ȋn interpretarea sa, dar aceasta redă ariei o bogăț ie de culori care poate fi mai bine ȋnțeleas ă de
către public.
Ȋn ceea ce tine de pronun ție pronun ția Angelei Gheorg hiu este categoric mult mai bună ,
limba rom ȃnă fiind mult mai apropiat ă de cea italian ă, ambele fiind de origine latin ă, ȋi vine mai
ușor să pronun țe foarte clar, mai ales la consoanele duble, pe c ȃnd la Netrebko se observ ă
provenien ța limbi sale, de origine slave, av ȃnd multe dificult ăți, dȃnd accente care nu și au locul
și nu reprezint ă limba italian ă.

IV.2 Aria Norinei
Mirella Freni38 a reu șit să contureze vocea ei de sopran ă lirico -dramatică pe ȋntreaga
durat ă a minunatei sale cariere. De și Freni a abordat repertoriul de tip dramatic ȋn aria Norinei

38Mirella Freni (numele ei adevărat fiind Mirella Fregni): Născută la Modena, ȋn Regio Emilia Romagna, pe 27
februarie 1935. La doar 10 ani cȃntă la radio aria Un bel di vedremo din Madama Butterfly de Puccini și l a 19 ani
debutează la opera din Modena cu rolul Micaelei din Carmen de Gearges Bizet. Cariera ei a fost fabuloasă,

33
ea ȋș i arat ă desăvȃrșita tehnic ă vocal ă care ȋi ușureaz ă executarea pasajelor lirice fă ră nici o
dificultate. De și interpretarea sa arat ă o claritate și o precizie foarte bun ă, observ ăm ȋngreunarea
la pasajele de coloratură și de asemenea lipsa de amploare a timbrului vocal, amploare
recunoscut ă din alte opere pe care ea le a interpretat, acest lucru ne arat ă valoarea tehnici de
canto pe care aceasta o posed ă.
Ȋn interpretare a sopranei Beverly Sills39 observ ăm un timbru care este armonizat mai bine
cu personajul pe care ȋl interpreteaz ă și de asemenea o voce mai subți re, nu ȋn ultimul r ȃnd
tehnica acesteia asigur ă o acurate țe a timbrului și o lejeritate ieșita din comun ȋ n tot ceea ce ține
de fiorituri. Execuț ia a tot ceea ce ține de ornamente ș i apogiaturi ȋn arie este de o claritate
desăvȃrșită care se apropie cu cea a sunetului de cristal, totul realiz ȃndu-se fără efort și cu o
deosebit ă plăcere de a c ȃnta lucru care ofer ă ascult ătorului o stare de bine ș i de confort. Aceast ă
ȋnregistrare a avut loc ȋ n anul 1979, la 40 ani de la debutul s ău. Cu toate acestea vocea prezintă o
foarte bun ă siguranță pe pasaje, lucru care dovede ște ȋn plus o tehnic ă foarte bine controlat ă.
Faptul c ă Mirella F reni este de origine italian ă se observ ă ȋn tot ceea ce ține de dicț ie,
arătȃnd claritat ea de pronunț ie a textului, a dublelor consoane și a finalului de cuvant. Ȋn
pronun ția lui Beverly Sills observ ăm accentul englezesc, prin problemele pronun ției vocalelor,
lucrul care se eviden țiaza de cele mai multe ori ȋn fragmentele care con țin recitativ (ho testa
bizarra, son pronta vivace, brillare mi piace, mi piace scherzar).
Deși cele dou ă ȋnregistr ări sunt audio, artistele reușesc redarea ȋ n arie a expresivit ății
dorită de compozitor. Deș i vocea lui sills este mai potrivit ă pentru Norina, F reni reușește mai

interpretȃnd roluri precum: Adina din Elixirul dragostei de Donizetti, Sussanna din Nunta lui Figaro de Mozart,
Mimi din Boema de Puccini, N anette din Falstaff de Giuseppe Verdi. In 1963 debutează la Scala din Milano, iar
mai apoi in 1965 la Metropolitan cu rolul lui Mimi, apoi cu Liu din Turandot de Puccini, Marguerite din Faust și
Juliette din Romeo și Julieta ambele de Gounod.
39 Beverly Sills: s -a născut la New York ȋn anul 1929. A interpretat ȋn special din repertoriul francez si bel canto
Italian. Ȋnainte de a –și ȋncepe cariera ȋn muzica de operă ea debutează la radio la vȃrsta de doar trei ani
considerȃnd -o un copil minune. Primul său rol a fost Frasquita din opera Carmen de Bizet ȋn Filadelfia ȋn anul
1947 iar apoi și a făcut debutul cu rolul Elenei din Melistofele de Boito și apoi Elvira din Don Giovanni de Mozart.
Opere interpretate la New York au fost Marguerite din Faust de G ounod, Regina din Cocosul de aur de Rimski –
Korsakov, Rosalinda din Liliacul de Johann Strauss, Violeta din Traviata de Verdi, Regina Noptii din Flautul
fermecat de Mozart, Lucia din opera Lucia di Lammermoor de Donizetti, trilogía reginelor lui Donizetti: Anna
Bolena, Maria Stuarda și Roberto Devereaux, apoi Barbierul din Sevilla de Rossini și opérele lui Bellini: Puritanii,
Norma și Capuleti și Montecchi. Ȋn 2007 se ȋmbolnăvește de cáncer pulmonar și moare la New York.

34
repede s ă ne arate sentimentele contradictorii, capriciile și trăirile pe care le are personajul,
deoarece culoarea timbral ă a acest eia este mult mai variat ă și mai bogat ă.
Construcț ia personajului lui Freni este feminin ă, jucaușă și tȃnără, pe c ȃnd cea a lui sills
ne arat ă o Norina obosit ă, resemnat ă, fără viață, ȋn primul r ȃnd datorit ă vicii mai mature și a
lipsei de supleț e ȋn apogiatu ri. Freni are mici probleme ȋn execuț ia notei do din octava a treia
pentru c ăvocea acesteia nu posed ă coloraturi ȋn plus ȋn desf ășurarea cadenț elor și de acea
păstreaz ă textul muzical compus de Donizetti. Expresivitatea trilului lui Freni este ȋeșit din
comun iar legato -ul voci acesteia este ne mai ȋntȃlnit ȋn bel canto .
Trecerile spre grav din acut ȋ n interpretarea lui Sills se realizează prin portamento ,
cadenț ele bogate și fioriturile completează linia melodic ă și vocalitatea. Trilul care se reg ăsește
pe nota fa din octava a doua, leg ătura cu repriza, este foarte clar la ambele soliste diferen ța fiind
că Sills ȋl interpreteaz ă la fel pe toat ă durata acestuia, pe c ȃnd Freni efectuaeaz ă un uș or accent
pe fiecare timp tare al m ăsurii.
Freni interprete ază repriza cu o mai mult ă bogăție a culori de expresie, ȋn acest fel
arătȃndu-ne cum personajul a reu șit exprimarea sentimentelor ȋn fața publicului. Pe de alt ă parte
Sills foloseș te alunec ări de pe sunete care nu se reg ăsesc ȋ n tehnica de bel canto și execută o
cadență caracteristic ă acestei tehnici, nescris ă de compozitor. Fioriturile caden ței care sunt
intercalate doresc a ȋmbog ăți linia melodic ă și a ar ăta și mai mult calit ățiile vo cale. Fiind extrem
de apropiată de genul muzical pe care ȋl aprofund ase ȋnainte de cariera de oper ă, aceasta
utilizeaz ă ȋn cadență un rȃs natural care este intercalat de notele scrise de Donizetti și glisando ,
acesta fiind un alt efect caracteristic genului muzical.
Ambele soliste utilizeaz ă tehnica vocal ă corect ă, alcătuită ȋn primul rȃnd din respira ție
produsul final este o ȋ mbinare a jocu lui actoricesc propriu zis cu cȃ ntul.

35
CONCLUZII

La finalul oric ărui spectacol de oper ă fie el vizionat sau audiat publicul spectator trebuie
să rămȃnă mereu cu impresia dat ă de cȃt de uș or se realizeaz ă acest fenomen, cel al c ȃntului,
acesta reiese din u șurința și naturalul prin care se execut ă pasaje de coloratur ă, printr -o siguran ță
dată de sunetele reg ăsite ȋn registrul supra acut, bog ăția ăi coloristica dat ă de nuan țe ȋn rea lizarea
expresiva a sunetelor, frazele lungi sus ținute pe respina ție, egalitatea dintre registre și emiterea
sunetelor plin ă de calitate ș i naturale țe.
Raționalul dat vocii prin elemente de virtuozitate și o bun ă relaț ionare a echilibrului vocal
este real izarea bel canto -ului italian, care ȋnseamnă o emitere inteligent ă a frazelor de tip
expresiv ce sunt trimise c ătre public cu foarte mare u șurință și cu o la fel de mare precizie.
Sensul care reiese din poetic este poate cel mai important lucru al genulu i, realizat cu
măestrie de cei mai mari interpre ți ai bel canto -ului, care reu șesc redarea cu naturale țe a poeticii,
toate acestea printr -o simplitate maxim ă. Timbrul specific vocal, dolce , ȋnseamnă un alt aspect
extrem de important al acestui gen. Mari interpreț i de oper ă care posed ă o dic ție perfect ă, plină
de expresivitate și de claritate reu șesc ȋntotdeuna s ă și conduc ă vocea ȋn afar ă, prin asta realiz ȃnd
foarte u șor o imen să varietate de palete coloristice vocal -expresive.
Optima frazare este rezu ltatul dat de simpla și corect ă pronunție a vocalelor, realizaț a fără
ȋngroșarea sau acoperirea vocalelor mai pu țin comode, prin emiterea de sunete ajutate de
respira ție și o dozare c ȃt mai bun ă a aerului. Sunetele ȋn totalitatea lor, care alc ătuiesc fraz e
muzicale trebuie s ă redea și să respecte sensul dat de muzic ă și de cuvinte prin ȋncercarea de a nu
se realiza respira ții atunci c ȃnd tensiunea dat ă de fraza muzical ă impune ș i o participare de tip
emoțional. Publicul va reuși să se lase pă truns și emoț ionat atunci c ȃnd noi reu șim ȋn
interpretarea unui rol sau unei arii s ă construim frazarea cu ajutorul legato -ului și printr -o
articulaț ie fluid ă și expresiv ă.
Frumusețea ș i expresivitatea fraz ării vine din naturaleț ea tendin țelor date de muzică
ținȃnd cont de o ritmicitate ș i o sonoritate specific ă a nuan țelor, dar și de sensul dat de textul
literal.

36
Fără participarea vocii nu poate ȋ ncepe construc ția acestei arte, dar f ără o ȋndrumare
corespunză toare și optim ă vocea nu este de ajuns și nu ajut ă prea m ult. Sunt f oarte mul ți arti ști
care au avut o carier ă scurt ă ca mai apoi s ă dispar ă din fa ța publicului, și alți care deș i au posedat
voci foarte frumoase au pierdut alte calit ății, toate acestea reie șind dintr -o tehnic ă a cȃntatului
defectouas ă.
Tehnic a de c ȃnt este extrem de important ă, dac ă nu chiar cea mai important ă atunci c ȃnd
se doresc a fi abordate roluri foarte grele, care prezint ă facturi diferite, dar mai ales pentru o
cariera cȃ t mai lu ngă a artistului profesionist de oper ă. Tehnica este gen eral valabil ă, dar fiecare
cȃntăreț ȋn parte are un instrument individual unic, care are nevoie de o deosebit ă atenție ȋn cea
ce ține de exerciț iile de studiu care ȋi se potrivesc.
Un aspect foarte important ȋ n tot cea ce ține de vocea uman ă este c ă atunci cȃnd
interpret ăm nu trebuie s ă uităm niciodat ă că nu trebuie s ă forțăm vocea, ci trebuie s ă simț im
comfort și plăcere. Marele secret ȋn cȃntat este legat de respira ție, care poate să fie lucrat ă cu
ajutorul unui profesor de canto foarte bun dar și ȋn urma antrenamentului care trebuie efectuat ȋn
fiecare zi și de asemenea trebuie s ă fie foarte riguros. Vocea natural ă poate să fie protejată doar
de o tehnic ă realizat ă ȋntr-un mod corect, ȋ n acela și timp aceast ă tehnic ă redă valorificarea și
aprofundarea cȃt mai natural ă a vocii umane, ȋ mpreun ă cu elemente date de expresivitate și
estetic ă.
Dacă sunt c ȃntate prea mult, nu toate rolurile fac bine vocii, dar ele nu trebuie ȋ nlăturate
ci păstrate pentru a aprofunda tehnica de respira ție, extensia vocii, sau doar pentru a ȋnvața mai
multe despre stilurile muzicale. Exist ă de asemenea roluri care ne dau impresia că ar fi uș oare,
dar ele pu n defapt alte probleme, nu neapă rat vocale, dar probleme ȋn a controla frazarea sau
expresivitatea vocal ă. Un lucru foar te important de menționat este că nu toate vocalizele, studiile
și exerciț iile sunt potrivite de la un c ȃntăreț la altu, fiecare instrument vocal av ȃnd propria sa
unicitate și propriile sale particularit ăți. Pentru a realiza sunete de o calitate și o fru muse țe
ridica tă, exerci țiile se vor construi cu ajutorul tehnicii de respirație, dorind a se doza cȃ t mai bine
aerul.
Foarte bune pentru o sopran ă de coloratura sunt exerci țiile ȋ n staccato sau care con țin
coloraturi și ornamente , dar acestea sunt recoma ndate ș i sopranelor lirice sau mezzo -sopranelor.

37
Caracteristicile vocii depind de fiecare instrument, de flexibilitate, toate acestea put ȃnd fi
perfec ționate ș i modelate doar cu ajutorul unei tehnici foarte bune.
Cea ce ȋ nvățăm cu ajutorul studiilor ș i vocalizelor sunt aplicate și ȋn rolurile ș i ariile pe
care le interpret ăm, dar mai important dec ȃt aceste exerci ții este produsul final rezultat:
omogenitatea vocii ȋn toate registrele, sprijinirea sunetelor pe coloana de aer, un rafinament și o
elegan ță a frazelor care vin din noi. Registrul vocal, ambitusul, nu trebuie realizat doar ca efect
ȋn pasaje de coloratur ă sau ȋn caden țe, dorind a se urmă rii executarea ariilor cu muzicalitate, stil
și elegan ță, pentru o interpretare cȃ t mai expresiv ă și rafinat ă.
Vocea este cel ma i miraculos instrument care capă tă transform ări pe durata ȋntregi vie ți și
de asemenea capat ă o maturizare at ȃt ȋn plan artistic dar și ȋn cea ce ține de experien ța și
rezisten ța, da r trebuie avut grija ca ea să fie mereu protejat ă pen tru aș păstra str ălucirea și
tinereț ea pentru un timp c ȃt mai ȋndelungat. Cariera unui c ȃntăreț de oper ă va rezista doar dac ă
sunetele emise de acesta se pot controla prin respira ție și nu va opri nici o dat ă procesul de
studiu , pentru c ă atunci c ȃnd se r ezolvă o problem ă a vocii va ap ărea mereu o alta.
La fel ca ȋn via ța sportivilor, c ȃntăreții care nu și antreneaz ă ȋn fiecare zi instrumentul ȋși
vor pierde din calitatea și siguranț a vocii. Un lucru f oarte important este că sunetele realizate ȋn
regist rul mediu să fie bine puse ȋn masc ă, să fie mereu constante, iar rotunjirea sunetelor s ă fie
realizată ȋntr-un mod c ȃt mai controlat pentru obținerea de volum și consistenț a sonor ă. Dac ă
sunetele mai ales pe vocal e sunt deschise ș i neacoperite, c ȃntul va fi unul lipsit de expresivitate
iar efectul da t de in terpretarea ȋn aceast ă manier ă a unei arii va deveni pentru public foarte
obositor.
Expresia dat ă de vocea de sopran ă provine din inteligen ța de a int erpreta fraze de o mare
ȋntindere, susț inute, dram atice sau lirice, utiliz ȃnd legato sau staccato , cu ornamente sau cu supra
acute cu ajutorul unei utiliz ări de foarte mare uș urință a unei cȃ t mai mari diversit ăți de culori și
bogăț ii timbrale. Firescul și naturale țea cȃ ntului se va dezvolta atunci c ȃnd se va reg ăsi un
echilibru și o armonie ȋ ntre sunetele cupolate, rotunde, in terpretate pe moale dar cu aceași
precizie, respiraț ia avănd rolul de a dezvolta o flexibilitate a spa țiului de rezonan ță.
Abilitatea dat ă de tehnica și de voce va u șura rezolvare a dificult ății pasajelor d ȃnd
permisiune exprimă rii scenice a personajelor cu o deosebit ă ușurință și dezinvoltur ă.

38
Expresivitatea dat ă de voce ală turi de coloraturile flexibile, egalitatea dintre registre și elegan ță
frazării vor face ca publicul s ă se simtă foarte confortabil și să-și doareasc ă să mai revina ă ȋn
sălile de spectacol.
Pe lȃngă studierea tehnicilor vocale, studiul personajelor este d e asemenea extrem de
important ș i de aceea trebuie foarte bine aprofundat, trebuie s ă cunoaș tem foarte bine acțiunea
care se petrece ȋn piesele de teatru sau ȋn romanele din care operele ȋși gă sesc inspira ție. Un
personaj se dezvolt ă cu ajutorul abordă rii unui stil corect și a unei emisii vocale c ȃt mai clare.
Pentru aceasta , un maestru de oper ă trebuie s ă realizeze cu succes o ȋmbinare c ȃt mai str ȃnsă a
caracteristicilor d e interpretare cu tehnica vocală .
Cȃntărețul de oper ă nu trebuie s ă aibă ȋn repertoriul lui un numă r exagerat de roluri fiind
de dorit ca num ărul acestora s ă fie c ȃt se poate de redus dar interpretarea rolurilor pe care le
alege s ă fie executate cȃ t mai conving ător din absolut toate punctele de vedere. Multe voci
foarte bune nu au reu șit să izbăveasc ă ȋn carieră din cauza lipsei unei ȋndrumă ri corespunzatoare
sau pentru c ă au ales roluri și arii mult prea grele pentru v ȃrsta sau experien ța avut ă pȃnă la un
anumit moment, dar exist ă de altfel și foarte mul ți cȃntăreți cu mari cariere care nu au reu șit ȋn
cea ce ț ine de cariera pedagogic ă.
Cȃntărețul trebuie s ă arate respect pentru meseria și rolurile pe care alege să le
interpreteze dar ș i pentru publicul care vine s ă-l vadă , respectul pomenit dob ȃndindu -se doar prin
responsabilitate, seriozitate ș i disciplin ă. Pentru a avea un spectacol de nivel foarte ridicat
artistul trebuie s ă aibă o colaborare foarte bun ă cu regizorul, dirijorul și colegii de scenă . Un
lucru definitoriu este ca to ți cei implica ți ȋntr-o oper ă trebuie s ă cunoasc ă la perfec ție concepț iile
regizorului pentru a putea ȋnțelege c ȃt mai u șor rolurile pe care le interpreteaz ă, pentru a ș ti ce
trebuie s ă scoată ȋn eviden ță, detaliile trebuie să capete foarte mare atenț ie, ei trebuind s ă devin ă
un tot cu personajele pe care le au de interpretat.
Ȋntre anii 1810 ș i 1848 opera italian ă a fost reprezentat ă și dominat ă de trei foa rte
importan ți compozitori care prin realiză rile lor iesit e din comun au creat bel canto -ul italian:
Rossini, Donizetti și Bellini.
După ȋ ncheierea celui de al doilea război mondial s -a dezvoltat dubit dorin ța publicului
de a ști cȃt mai multe despre bel canto datorită a două mari c ȃntărețe de oper ă: Maria Callas și

39
Joan Sutherlan d. Acest gen muzical reprezintă o ȋ mbinare ȋntre puritatea, claritatea sunetului și o
tehnic ă strălucitoare fiind realizat a pentru vocile de coloratur ă: soprane, tenori, bariton i și contra
alto, afirmaț ia că genul de coloratur ă se reg ăsește doar la soprane fiind cu totul eronat ă.
Cavatina , care se reg ăsea lentă sau liric ă, dă dea c ȃntăreților sansa să și arate cali tățiile vocale ȋn
fraze foarte lungi, cu nuan țe, culori și sunete frumoase, pline de varietate vocal ă. Cavatina era
urmată de cabaletta , care era alc ătuită din agilit ăți care cereau de la c ȃntăreț o dezvoltare foarte
bună a tehnici vocale ș i un mare rafinament ȋn interpretarea fioriturilor reg ăsită ȋn caden țe.
Ȋntr-o măsură foarte mare, genul de bel canto provine de la castra ți, care puteau s ă
interpreteze fraze de lungimi foarte dezvoltate, pline de virtuozit ăți și triluri ȋntr-o singur ă
respiraț ie. Ȋn vremea lui Rossini c ȃntăreții puteau s ă abordeze cu o foarte mare libertate nota țiile
din partiturile muzicale, i ar compozitorii aveau probleme ȋn recunoașterea propriilor lucră ri.
Pentru stoparea acestei libert ăți R ossini a introdus toate fioriturile ȋn compozi țiile sale,
oblig ȃnd cȃntă reții să le respecte a șa cum au fost compuse. Imen sul talent al muzici rosiniene ș i
a pus amprenta asupra tuturor compoziț iilor sale. Domeniul ȋn care Rossini a excelat a fost opera
buffa, ȋn acest gen muzica lui găseș te un ritm spumant și o exactitate ie șita din comun a
ansamblurilor muzicale.
Donizetti reprezintă ală turi de Bellini ȋn opera italian ă o depăș ire a influen ței lui Rossini
și va aborda o mult mai romantic ă și intens ă viziune dramatic ă. Donizetti posedă o extraordinar ă
abilitate de compunere, dar de foarte multe ori se folosea de talentul pe care ȋl avea și compunea
foarte repede. Era adulat mai ales pentru scenele de nebunie ȋn care eroinele ȋși arătau calit ățiile
vocale prin caden țe, game, triluri sau note realizate ȋn supra acut. Ȋ n cele mai importante lucr ări
ale sale a știut s ă pună accent pe calitatea sa și elegan ța de mare compozitor. Compoziț iile sale
comice sunt pline de str ălucire și avȃ nt pe care doar la Rossini le mai vedem.
Amprenta componistic ă a lui Bellini a fost pusă mai ales printr -un interes dat
vocalit ățiilor melodramelor, dar f ără a neglija tot cea ce ține de orchestr ă. Compozițiile sale
găsesc per sonalitate mai ales pe construcț ia lungimi ariilor pe arcuri lente, foarte intense și
romantice, unde g ăsim pasaje superbe de coloratur ă vocal ă rezult atul fiind originalitatea
vocalit ății care este obț inută prin construc ția neregulat ă a frazelor muzicale, care sunt adaptate
cerin țelor dramaturgilor.

40
Un rol foarte important din opera D on Pasquale de Donizetti este cel al Norinei, compus
special pentru cea mai important ă sopran ă ale acelor timpuri Giul ia Grisi. Sopranele care vor să
interpreteze acest rol trebuie să posede voci puternice foarte construite ȋn afar ă, pline de
sonoritate, de str ălucire, care pot s a interpreteze cu foarte mare uș urință pasa jele de coloratură ,
aducȃnd o coordonare cu abilitatea vocii din arii, duete, ansambl uri muzicale cu recitativele.
Scriitura este una favorabil ă pentru că acutele sunt puse mereu dup ă arpegii sau game,
aceast ă fiind cea mai bun ă manier ă de a realiza sune te bel canto . Dic ția foarte bună , boga ția
culorilor vocale, mimica agr eabilă prezenț a scenic ă și interpretarea fraz ării au un rol decisiv la
bogăția calit ățiilor vocale și actorice ști. Pentru a rea liza un rol cȃ t mai credibil c ȃntărețul trebuie
să fie foarte sigur pe tehnica sa de cȃ nt, dac ă nu va fi preocupat ă ȋn permanen ță de intona ție, de
acute , de emisie.
Donizetti capteaz ă publicul prin claritatea ș i ritmul ie șit din comun dat de personajele și
de desf ășurarea dramatic ă a povesti. Stilul inventiv ȋn melodie a lui D onizetii este foarte bogat,
elegant și strălucitor, modelul pe care acesta ȋ l folose ște fiind ce cu numere muzicale reg ăsit ȋn
opera italiană , pe l ȃngă recitative și arii ies ȋ n eviden ță părți foarte frumoase de cor dar mai ales
momente d e ansamblu unde caracterul prihologic al personajelor este realizat printr -o tratare
diferit ă a liniilor vocale.
Un studiu ȋndelungat și foarte complex este acela al cre ării personajului de operă atȃt din
punct de vedere interpretativ dar ș i tehnic care este bazat pe caracteristici vocale ale fiec ărui
individ. Inteligen ța și intui ția muzical ă permite dezvoltarea cu u șurinț a a unei voci cristaline,
pure, cu un timbru expresiv și cald.
Este foarte im portant ca tehnica vocală nu doar să usurez e cȃntatul d ar să și reuș ească să
conserve și să menț ină vocea. Un c ȃntăreț care are o voce foarte bun ă, un psihic să nătos și
echilibrat poate avea o voce de o calitate și claritate foarte ridicat ă pȃnă la naintarea ȋn vȃrstă,
lăsȃnd senza ția cȃtre public ca cea ce face este foarte u șor ș i nelăsȃnd să se observe dificultatea
rolului pe care ȋl interpreteaza.
Cȃnd ascultă m muzic ă de oper ă nu este suficient ă aprecierea doar a frumosului, trebuind
să vedem ș i să observ ăm și vocile care au probleme de tip tehnic sau nu sunt a șa de frumoase.
Cȃntul este o caracteristic ă a muzici diferit ă ȋn totalitate de cel ălalte genuri, afl ăndu-se mereu

41
ȋntr-o puternic ă legă tură cu limba care se c ȃntă, dic ția foarte bun ă și pronunț ia pot transmite
publicului pasiunea prin care o arie e ste interpretat ă, dar și caracterul personajului, conflictul
care are loc pe scen ă sau stilul lucr ării.
Fiecare artist trebuie s ă aibă de la ȋnceputul carierei sale o proprie identita re, rafinament
și elega nță ȋn valorificarea vocii care pot ajuta la o i nterpretare de c ȃt mai mare succes a celor
mai grele roluri, care se potrivesc propriului său tip de voce.
Artiștii de oper ă care au dob ȃndit prin foarte multă perseveren ță și munc ă tehnica de bel
canto știu secretul unei voci longevive și tinere. Acest lucru este rezultat prin s tudiu abordat cu o
seriozitate ș i meticulozitate des ăvȃrșită pentru fiecare cuv ȃnt, silab ă, sunet și fraz ă muzical ă.
Atunci c ȃnd car iera solistului ajunge la un sfȃ rșit, fiecare ar tist, neț inȃnd cont de arta pe care a
ȋmbrățișat -o, recapitulează propria sa activitate profesional ă, cea ce r ămȃne ȋn ochi și gȃndurile
oamenilor fiind doar amintire.

42
BIBLIOGRAFIE

 Bentoiu, Pascal -„Gȃndirea muzicală ”, Editura muzicală, București, 1975
 Black John -„Donizetti’s operas in N aples, 1822 -1848 ”, London, The Donizetti’s
Society, 1982.
 Brăiloiu, Constrantin -„Opere, Vol.III ”, Editura Muzicală, București, 1974.
 Brumaru, L ., Constantinescu .Gr.-„Istoria Muzicii Universale ”, Editura Romȃnia
de mȃine, București, 1998
 Constantinescu, G rigore -„Diversitatea stilistică a melodiei ȋn opera romantică ”,
Editura Muzicală, București, 1980.
 Dramba, O -„Istoria Culturii și Civilizațtie, Vol.I ”, Editura Stiințifica si
Enciclopedica, București,1984.
 Egidio, Saracino -„Tutti i libratti di Donizetti ”, Editura Garzanti, Milano, 1993.
 Hoffman, Alfred -„Drumul operei de -a lungul veacurilor ”, Universitatea
muncitorească de cultura, București, 1963.
 Sava, Iosif -„Bucuriile muzicii ”, Editura Muzicală, București, 1985.
 Brumariu, Liviu – „Cultura muzicală ital iană în cea de -a doua jumătate a secolului
XIX” – Conservatorul de muzică „C. Porumbescu” – București, 1984.
 Calin, Vera – „Romantismul ” – Ed. Univers – București, 1970.
 Constantinescu, Grigore – „Slendorile operei ” – Editura Noul Orfeu – București,
2005.
 Dediu -Sandu, Valentina – „Alegeri, atitudini afecte ” – Editura Didactică și
pedagogică – București 2010.

43
 Dettmann, Lorenz – „Stil, simbol, structură ” – Editura Meridiane – București, 1988.
 Papu, Edgar – „Despre stiluri ” – Editura Eminescu – București , 1986.
 Piso, Jon – „Cibernetica fonației în canto” – Editura Muzicală – București,
2000.
 Papadopoulou, Giannis și Anthula – „Rezumat al istoriei muzici” – Editura
Filipos Nakas – Atena, 1986.