Argument pag.3 Capitolul I Romanul interbelic românesc – direcții, scriitori și texte reprez entative. Relevanța romanelor camilpetresciene pag.5… [621163]

1 CUPRINS

Argument pag.3

Capitolul I Romanul interbelic românesc – direcții, scriitori și texte reprez entative.
Relevanța romanelor camilpetresciene pag.5
Capitolul II Construcția iluziei autenticității in romanul
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi
2.1. Structura narativă a romanului pag.16
2.2. Narator și perspectivă narativă pag.21
2.3. Jurnalul de front al naratorului – personaj pag.26

Capitolul III Modalități de construc ție rom ânească în Patul lui Procust
3.1 Scrisorile doamnei T si ale lui Ladima pag.34
3.2 Caietele lui Fred Vasilescu pag.40
3.3 Raportul autor – naratori – personaje pag.44

Capitolul IV Strategii alternative de predare – învațare -evaluare
în abordarea didactică a romanului Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de razboi la clasele de liceu pag.48
Capitolul V Metode si instrumente de evaluare a gradului de asimilare, prelucrare și
operaționalizare a informațiilor aferente specificității narative a romanelor
camilpretresciene
5.1 Formele evalu ării pag.87
5.2 Metode si instrumente evaluative pag.89
5.3 Cercetarea metodologic ă pag.118
5.4 Concluziile cercet ării pag.123

2 Concluzii pag.124
Bibliografie pag.126

Anexe

Anexa 1 Brainstormingul de gru p pag.132

Anexa 2 Procesul literar pag.133

Anexa 3 Cvintetul pag.136

Anexa 4 Pălăriile gânditoare pag.137

Anexa 5 Chad cards pag.139

Anexa 6 Fișă de identitate Ștefan Gheorghidiu pag.140

Anexa 7 Cluster pag.141

Anexa 8 Horoscopul pag.142

Anexa 9 Interviul în direct pag.144

Anexa 10 Studiul de caz pag.145

Anexa 11 Test predictiv pag.147

Anexa 12 Proiect de lecție pag.159

3
ARGUMENT

Literatura este o formă de cunoaștere a vieții în toată diversitatea ei problematică și
efemeră. Imboldul de a scrie despre Camil Petrescu a venit în momentul în care am citit
câteva cărți despre autor și am descoperit că opera este o reflectare fidelă a propriei vieți, că
eroii aceia idealiști și însetați de absolut își au corespondentul într-o persoană reală.
Lucrarea de față își propune o prezentare a realizării tehnicilor narative care se
regăsesc în romanul camilpetrescian ce deschid drumul modernității în proza românească, iar
drama eroului reflectă prăbușirea unei lumi aflată sub pr esiunea istorică a războiului care prin
ostilitate duce la disoluția sentimentului fundamental: iubirea. Prin conținutul ei lucrarea se
adresează liceenilor, studenților, profesorilor tineri care se pregătesc pentru gradele didactice,
precum și celor cu o vastă experiență la catedră interesați de perfecționarea lor continuă.
În cele cinci capitole ale lucrării se evidențiază originalitatea și actualitatea tehnicii
narative a romancierului, dar și raportarea în totalitate a romanului său, ,,Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război la tehnica proustiană, ceea ce dovedește o depășire a
granițelor literaturii naționale.
În primul capitol am urmărit progresul romanului românesc în perioada interbelică,
văzut ca un moment de referință în evoluția proze i prin sincronizarea cu literatura universală,
ancorarea ei în mediul citadin, intelectualizarea prozei și dezvoltarea romanului de analiză.
În al doilea capitol am subliniat modernitatea artei narative redată de estetic a
autenticității, deoarece romanele devin expresia artistică a unei experiențe trăite, discursul
epic fiind o confesiune a celui care l -a realizat. Jurnalul apare ca o garanție a autenticității
întrucât războiul e descris într -o viziune realistă , ca o experiență directă, iar pentru un
intelectual devine mijlocul trăirii absolute. De pe scena Istoriei, războiul se mută în lucrarea
lui Camil Petrescu în conștiința individului. Anticalofil declarat, în sensul că repudia frumosul
ostentativ, scriitorul reține cu exactitate totul, de la faptul e xterior la ecoul puternic, prelung
interior, capacitatea de observație împletindu -se cu introspecția, modalitate artistică specifică
scrisului său.

4 În al treilea capitol , perspectiva narativă se realizează prin prisma personajelor dar și
prin prisma auto rului, care este și el protagonist și își expune ideile cu privire la literatură în
subsolul paginilor . Realitatea se dezvăluie din aceste unghiuri diferite de vedere c a o
reflectare a relațiilor umane. Personajul reflector prezintă acțiunile, comportament ul,
concepția despre viață, ideile, limbajul celorlalte personaje așa cum le percepe și le
interpretează el însuși. Această relativitate caracteristică, în genere, ființei umane este
determinată de faptul că romancierul ionic nu mai oferă cititorului un pu nct de referință
exterior, nu -și mai atribuie calitățile unui demiurg potențial.
În finalul lucrării am realizat o trecere în revistă a metodelor tradiționale îmbinate cu
strategiile alternative specifice receptării textului literar implicate î n procesul de predare –
învatare -evaluare care vor oferi elevilor posibilitatea de a -și dezvolta imaginația, creativitatea
și de a lucra cu plăcere.
Pornind de la cele menționate anterior îmi doresc ca această lucrare de cercetare să
valideze faptul că romancierul Ca mil Petrescu va rămâne un scriitor fascinant prin nostalgii
secrete și mistere profunde, prin stilul de viață insolit, prezentat în scrierile sale.

5 CAPITOLUL I

Romanul interbelic românesc – direcții, scriitori și texte
reprezentative. Relevanța romanelor camilpetresciene

,,Era la câțiva ani dupa sf ârșitul Primului Razboi Mondial, la începutul unu i
timp ce p ărea numai al speran ței. Omenirea trăia o clip ă de naivitate,
scăldându-se in visuri utopice….”
(Geo Bogza – ,,Jurnal de copilarie si adolescen ța “)

Romanul se alimentează din experiențele vieții; latura obiectivă derivă din materialul
de la care pornește, el redă fizionomia diferitelor epoci istorice pe care nu le lasă să le producă
întocmai realitatea. Romanul presupune existența unei viziuni artistice ce reprezintă opinia
scriitorului asupra universului, părerea sa despre existența și condiția u mană, despre destinul
creației dar și al artistului. Universul ficțional respectă o logică artistică internă care se
ghidează după un plan narativ ce poate fi dominat de unul sau mai multe conflicte, un plan
analitic ce conține detalii dar și un plan eseis tic ce include comentariile naratorului.
Albert Thibaudet1 acest ingenios arhitect al criticii, a construit o serie de coridoare,
urmărind itinerariul romanului modern, mai ales francez; cartea lui, „Le liseur de romans”, nu
e o dogmatizare a genului, ci numai o sistematizare prețioasă a lui. În varietatea speciilor, sunt
însă caractere comune ale categoriei generale ce le însumează. Se cred reduse la două: creația
și tehnica; cea dintâi realizează legile genului, cealaltă e vehiculul necesar prin care
romancierul își inserează în personagii subiectivismul animator al viziunii sale despre lume, în
care concentrează eroi și eroine, pentru o demonstrație artistică. Tehnica — cu o noțiune mai
uzitată „metoda” — de asemenea e instrumentul prin care creatorul epi c pătrunde în straturi
psihologice noi și complicate; cu ajutorul ei le anexează artei, le elucidează și le distribuie în
raporturi originale, constituind lumi dispuse pe planurile mereu schimbate ale imaginației
creatoare.

1 Albert Thibaudet, Fiziologia criticii , Editura Pentru Literatură Universală, București, 1966, p.41

6 În preajma apariției epopeii pr oustiane, de N. Davidescu constată agonia romanului
și înlocuirea lui prin nuvelă și lirism; iar nu demult, Ovid Densusianu , pornind de la
accelerarea ritmului vieții contemporane și de la absorbția individului în viața practică,
întrezărea o societate d e comis -voiajori grăbiți, ce -și smulg clipele de bucurie artistică, între
două trenuri, străbătând distrați paginile unei nuvele scurte, superficiale.
Faptele istoriei literare vorbesc categoric în contra acestei prevederi, romanul
izvorând din viața este oglinda societății actuale, dominată de tendințe multiple, de utopii sau
sufocată; este o zonă în care regăsim toate experiențele. La polul opus întâlnim nuvela ce
conține o atmosferă ce se desfășoară într -un ritm mai rapid, fără să fie întreruptă de pauze
descriptive sau de inserarea unor episoade narative secundare. Aici sunt relatate episoade din
existența personajelor, caracterizate atât prin intermediul trăsăturilor morale, cât și al celor
fizice.
În evoluția sa romanul nostru a avut de înfruntat mari impedimente determinate de
documentul pitoresc sau pur înregistrator și lirismul, ce marcă mai socială, când nu era
mărturia directă a lipsei de creație obiectivă.
Romanul românesc se maturizează deplin în perioada interbelică; prima creație îi
aparține lu i Nicolae Filimon, cel care prezintă societatea fanariotă, dominată de interese,
relații indecente și nu în ultimul rând de regulile unei lumi care în esență nu se simte
constrânsă de nimic, dovezile găsindu -se în romanul “Ciocoii vechi și noi”, aparut înt âi în
foileton în 1862. Sadoveanu se dovedește a fi un neîntrecut evocator al naturii, un fin analist
al elementelor monografice, atent la detalii cu scopul de a individualiza personajele și de a
prezenta realitatea fără intervenții subiective. Duiliu Zamf irescu impune o nouă formulă a
romanului, cel al familiei urmărite pe parcursul mai multor generații și realizează o frescă a
societății românești la sfârșit de secol XIX și început de secol XX. Maturizarea genului este
anunțată o dată cu apariția în volum în anul 1906 a romanului „Mara”, cel care dezvăluie
coordonatele unei existențe ce nu admite criteriul amestecului claselor sociale.
Semnalul l -a dat Liviu Rebreanu prin intermediul romanului obiectiv care -și propune
să redea cu fidelitate realitatea prin intermediul unui narator omniscient, ce are acces direct și
nelimitat la conștiința fiecărui personaj; evenimentele se derulează în mod cronologic de la
expozițiune spre deznodământ, iar incipitul și finalul sunt construite în ideea realizării unui tot
unitar.
„M-am sfiit întotdeauna să scriu pentru tipar la persoana I. Hiperbolizarea aceasta a
eului, ramașița anacronică de la romancierii care, ei și atunci, puteau să se creadă buricul
pământului, mi se pare puțin ridicolă. Scriitorul de azi, afară de poet ul liric, trăiește într -o

7 lume atât de relativă din toate punctele de vedere, că numai identificându -se cu multe
relativități, izbutește a pătrunde și a înfațisa absolutul care, cel puțin în artă, rămâne năzuința
supremă”(Liviu Rebreanu „Mărturisiri”).
Perioada dintre cele două războaie mondiale reprezintă un moment de referință în
evoluția proz ei românești, atât prin extinderea ariei tematice, prin cuprinderea unor mai
variante medii sociale, cât și prin diversificarea formelor de expresie epică a modalită ților
narative. În perioada la care ne referim, proza lui Sadoveanu continuă, într -un stil personal,
impregnat de lirism, tradiția povestitorilor, a cronicarilor și a cărților de ințelepciune. Ea
coexista cu realismul dur, obiectiv al lui Liviu Rebreanu, c u romanele în care Camil Petrescu
și Hortensia Papadat -Bengescu, investighează profunzimile psihicului uman prin metode ale
prozei europene moderne.
In perioada interbelica, specia narativa ampla romanul cunoaste o dezvoltare fara
precedent .Diverse modele epice romanesti si straine, orientari tematice, tipuri narative
imprima evolutia romanului intre traditional si modern, intre ionic si doric, intre perspectiva
narativa omniscienta, obiectiva si relativizarea ei in romanul modern, subiectiv intre mimesis
si autenticitate.
Anii interbelici se caracterizează în literatura română printr -o remarcabilă dezvoltare
a romanului, care atinge în scurt timp un înalt nivel valoric, pe masura marilor realizări ale
genului din literatura universală.
Apariția, în 1920, a romanului „Ion” este totuși deplină izbândă a acestei specii
literare de la noi, el constituie primul roman românesc comparabil cu capodoperele
universale, emană o copleșitoare impresie de viața care nu se supune noilor conditionări, ci
încearcă fuziunea dintre vechi și nou. Lărgirea tematicii presupune cuprinderea în roman a
unor medii sociale diferite și a unei problematici mai bogate și mai complexe. Alături de
romanul de inspirație rurală, cu mai vechi tradiții în literatura noastră, pe care îl continu ă, pe
trepte valorice superioare și cu modalități specifice Mihail Sadoveanu și Liviu Rebreanu, se
dezvoltă romanul citadin, a cărui necesitate era afirmată de Eugen Lovinscu. Creațiile lui
Cezar Petrescu, Camil Petrescu, George Călinescu sau Hortensia Pap adat-Bengescu au drept
cadru de desfășurare al acțiunii orașului modern. În legatură cu acest mediu se dezvoltă și
problematica intelectualului, strălucit ilustrată de romanele lui Camil Petrescu.
Substanta romanului romanesc interbelic, este ilustrata, al aturi de romanul de
inspiratie rurala, constituit de problematica vietii taranesti zugravit de Rebreanu si de
dezvoltarea romanului citadin prin creatiile lui Petrescu sau G.Calinescu, care au drept cadru
de desfasurare a actiunii orasul modern.

8 Perioada interbelică este caracterizată și de o intensificare a dezbaterilor cu caracter
teoretic în legatură cu romanul. În studiul intitulat „Creaț ie și analiză”, G.Ibrăileanu constată
existența a două tipuri de roman: unul care prezintă personajele îndeosebi pr in
comportamentul lor ,un roman obiectiv, social, fundamental epic – romanul de creație – și altul
interesa t de viața interioară, incercand sa surprinda fluxul constiintei – romanul de analiză.
Referitor la acesta din urmă tip de roman, ilustrative rămân cr eațiile lui Liviu Rebreanu,
„Pădurea Spânzuraților”, „Ciuleandra”, ale lui Camil Petrescu, ale Hortensiei Papadat –
Bengescu, ale lui Gib Mihăilescu, etc. Se desprinde din aceste romane o nouă viziune asupra
posibilităților de cunoaștere a ființei umane, în acord cu evoluția filozofiei și a științelor.
Romanul traverseaza varste diferite, trecand de la realismul epic, orientat exclusiv spre lumea
exterioara, la realismul subiectiv, interesat sa descopere realitatea infinit mai complexa a
spiritului. Despre ac est lucru vorbește și Camil Petrescu în ”Noua Structură și opera lui
Marcel Proust”.
„Romancierul e mai întâi un om omniprezent, omniscient. Casele par pentru el fără
coperișuri, distanțele nu există, depărtarea în vreme de asemenea nu. În timp ce pune să -ți
vorbească un personaj, el îți spune în același alineat unde se găsesc și celelalte personaje, ce
fac, ce gândesc exact,ce năzuiesc, ce raspuns plănuiesc. Se confundă o propunere de realitate
dedusă cu realitatea originară”.2
Pe langa cele doua tipuri de roman, obiectiv si de analiza psihologica, romanul
interbelic cunoaste si alte orientari: romanul experientei, prin ,,Maitreyi” si ,,Nunta in cer” ale
lui M.Eliade sau romanul mitic, initiatic prin ,,Baltagul” sau ,,Creanga de aur”, ale lui
M.Sadoveanu.
Romancierii români din perioada interbelică experimentează tehnici multiple ale
romanului modern. Influențele lui Marcel Proust și Andre Gide sunt preluate, dar adaptate
nevoilor autentice; nimic nu rămâne doar la stadiul de imitație, ci devine o formă ori ginal ă de
exprimare.

În consecință modernizarea literaturii constă în trecerea de la o literatură cu tematică
preponderent rurală la o literatură urbană, în cultivarea prozei obiective, în intelectualizarea
prozei și a poeziei, în dezvoltarea spiritului a nalitic.
Romancierii își caută și își insușesc metode de lucru, iar în acest sens, Vladimir
Streinu afirmă: “În ceea ce privește deducerea formulei proustiene din convergența spiritului

2 Cam il Petrescu, Noua structură și opera lui Marcel Proust, Vol. Teze și antiteze, Editura 100 +1 Gramar,
Bucure ști , 2002, p.37

9 nou, a cărei componenta literară devine astfel, Camil Petrescu, (…), își definește propria
metodă de lucru.”3
În același timp se încearcă însă și revenirea la modelele tradiționale, precum cel
balzacian, pe care G.Călinescu îl consideră absolut necesar în sensul dezvoltării romanului
romanesc pe linia studiului caracterelo r.
Pe linia acestor direcții de evoluție, romanul interbelic cunoaște și alte orientări:
lirica, prin intermediul lui Ionel Teodoreanu, estetizantă și simbolica datorită operei lui
Mateiu Caragiale, memorialistică prin direcția susținută de Constantin Ster e, fantastică și de
experiența alături de incursiunile lui Mircea Eliade.
Alături de roman se dezvoltă în epoca nuvela (Gib Mihăilescu), reportajul (Geo
Bogza) și apare proza absurda (Urmuz), deschizătoare de drumuri pentru literatura deceniilor
următoare.

3 Vladimir Streinu, Camil Petrescu sau despre autenticitate, în Pagini de critică literară, București , E.S.P.L,
1968, p.213

10 Capitolul II

Construcția iluziei autenticității in romanul
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi

Perioada interbelică a însemnat pentru romanul românesc un amplu proces de
modernizare la baza căruia s -au așezat studii și lucrări de teoretizare și conceptualizare ale
unor importanți romancieri ai perioadei. Unul din conceptele îndelung discutate ale pe rioadei
a fost autenticitatea. Dacă pentru Anton Holban și Camil Petrescu, autenticitatea era o forma
de a analiza psihologia personajelor, Mircea Eliade vede în autenticitate modalitatea de a
depăși individualismul, posibilitatea de a te include în univer sal prin experiență. Eliade este
cel mai profund teoretician al autenticismului prin dezvăluirea experiențelor trăite și a unor
fapte ce determină parcursul existențial. De aici, decurge și problematica personajului modern
– văzut ca un individ cu o viață intelectuală și spirituală tumultoasă; evoluțiile și involuțiile
determină impliniri sau eșecuri iar întâmplările obișnuite devin exemplare, astfel încât
personajele poarta amprenta mediului pe care îl reprezintă, individual sau prin intermediul
colectivit ății.
În materie de roman, perioada interbelică cuprinde un amplu proces de modernizare,
atât al creației, cât și al mentalităților literare. Hortensia Papadat -Bengescu o va considera ca
fiind o perioadă similară ,,Renașterii”, iar Liviu Rebreanu ,,nelini ște creatoare”. „În momentul
în care realismul artistic și liric crease forma nuvelei și istovise aproape toate posibilitățile
schitei, tot mai des se auzeau glasuri cerând romanul românesc, creearea vastului cadru care
să cuprindă zugrăvirea întregului no stru mediu de viață sau al unor întinse regiuni ale lui,
dupa metoda de integrare naturalista, practicată în sânul marilor culturi”4.
Tendința generală a vremii era de a examina interiorul vieții sufletești, adică de a
scrie roman psihologic, însă fiecare dintre scriitorii interbelici o va face în mod diferit.
„Romanul psihologic a venit ca o rezolvare a crizei în care intrase romanul românesc, aflat la
sfârșit de veac încă sub imperiul idilismului”5.

4 Tudor Vianu, Arta prozatorilor români , Editura Minerva, București,1977, p.32
5 Al. Protopopescu , Romanul psihologic românesc , Cap .XIII, cu o postfață de Vasile Andru, Editura Paralela 45,
București, 2002, p.16

11 Perioada interbelică s -a manifestat drept una de efervescență culturală și literară prin
multitudinea de scrieri care au fost publicate între anii 1918 și 1944. Romanul cunoaște o
evoluție spectaculoasă, caci “are substrat antropologic clar, uneori deconspirat de autorul
însuși, se respectă principiile c auzalității, frământările de conștiință devin evenimente, faptul
banal poate ocupa spații largi în discurs”.6
Romanul românesc își lărgește tematica, cuprinzând medii sociale diferite și
problematici mai bogate și complexe. Activitatea autorilor acestei pe rioade a impus romanul
ca specie supremă a epocii datorita dorinței de a surprinde cititorul și nu a celei de a suprima
realitatea.
Curentul literar care se impune acum este modernismul, opus tradiționalismului, prin
proclamarea unor noi principii ale crea ției, prin susținerea sincronizării literaturii naționale cu
cea europeană, prin promovarea tinerelor talente, prin eliminarea decalajului în cultură și
trecerea de la o literatură cu tematică rurală la una de inspirație urbană.
Printre principalii scriito ri ai acestei perioade se remarcă Mihail Sadoveanu, Camil
Petrescu, Liviu Rebreanu și mulți alții, romanele lor ajungând să fie recunoscute chiar și în
afara granițelor țării.
Nici lirica sau dramaturgia nu puteau să lipsească din acest decor și merită să
amintim de creațiile inedite ale unor poeți precum Tudor Arghezi, Lucian Blaga și Ion Barbu.
Un caz aparte este reprezentat de Camil Petrescu, autor care a reușit să se impună în
literatura română interbelică în dramaturgie, proză și chiar poezie, numărând u-se printre
deschizătorii de drumuri noi. „Opera sa are însă o asemenea unitate interioară, încât
prezentarea ei globală se impune neapărat”.7
Dezvoltarea romanului romanesc de analiza psihologica in perioada dintre cele doua
razboaie coincide cu afirmare a unor importante curente in psihologie precum si a unor
remarcabile realizari ale prozei psihologice universale. Psihanaliza, operele liu Proust, Joyce,
Thomas Mann sau Dostoievski au avut influente notabile asupra creatiei scriitorilor romani.
Desi au dat un puternic impuls dezvoltarii romanului de analiza, cucerire psihologiei
moderne nu -l explica in totalitate.Scriitorul se refer a la opera lui si la datele stiintei, dar se
confrunta vital cu realitatea umana, cu predecesorii si contemporanii din care isi trage seva si
pe care incearca sa -i depaseasca, precum si cu propria imaginatie creatoare.Psihologia si
literatura sunt interdependente, completandu -se reciproc. Stiinta intrece arta prin rigoare si

6 Emilia Boghiu, Ghid de poetică a prozei , Editura Paralela 45, Pitești 2009, p.146
7 Ov. S. Crohmălniceanu, Literatura română între cele două războaie mondiale , Editura pentru literatură,
București, 1967, p. 52

12 posibilitati de generalizare, dar personajul literar contine in ambiguitatea sa funciara
semnificatii mai bogate decat cazul studiat de psiholog.
Marii creatori, L. Rebreanu , C.Petrescu, Gib Mihaescu sau H.P.Bengescu sunt voci
profund originale. Aprofundand si imbogatind analiza psihologica, ei au contribui t in acelasi
timp si la evolutia prozei romanesti cu subiect social. Este viabila, observatia lui Ibraileanu
conform careia in opera marilor scriitori creatia si analiza sunt intotdeauna imbinate.Chiar
atunci cand pun accentul pe sondarea adancurilor sufle tului omenesc, acesti creatori o
realizeaza pe fundalul realitatii epocii evocate. Mediul social nu este in acest caz un simplu
decor , ci intra in relatii multiple cu personajul, caruia chiar daca nu ii determina integral
comportamentul, i -l conditioneaza, constituind adesea catalizatorul energiilor si dramelor
psihice latente ale eroului.
Din diversitatea modalitatilor de analiza psihologica practicate de romanul interbelic
se desprinde ipostaza scriitorului lucid si dornic de autenticitate. Scriitori prec um C.Petrescu,
A.Holban, G. Ibraileanu , M.Eliade sau M.Sebastian considera autentica si demna de
consemnat numai propria experienta, inteleasa ca traire sufleteasca si drama intelectuala.
Petrescu pledeaza pentru un roman al problemelor de constiinta. Romancierul insusi
preciza in Teze si antiteze : ,, Literatura presupune fireste probleme de constiinta. Trebuie sa
ai deci ca mediu o societate in care problemele de constiinta sunt posibile. Eroul de roman
presupune un zbucium interior, lealitate, convingere profunda, un simt al raspunderii dincolo
de contingentele obisnuite. Sau cel putin, chiar fara suport moral, caractere monumentale, in
real conflict cu societatea ”.
Un concept fundamental , care strabate intreaga opera a lui Camil Petrescu este cel de
autenticitate. Pentru autorul Tezelor si antiteze lor notiunea de ,, autentic ” presupune legatura
structurala a partii cu intregul: ,,Autentic mi se pare tot ce e omogen si solidar structura l…”
Dar influentele hotaratoare dupa cum s -a afirmat le -au avut asupra scriitorului
intuitionismul bergsonian si fenomenologia husserliana, ambele directii fiind convergente
pentru autorul nostru, care cauta prin ele un fundament teoretic pentru cunoasterea a utentica,
"pura", a realitatii.
Atracția pe care filozofia bergsoniană a exercitat -o asupra lui Camil Petrescu se
explică, în primul rând, prin accentul prin care această filozofie îl pune pe concretul vieții în
continuă devenire și pe intuiție, ca mijloc de cercetare a lui. Acest fenomen nu trebuie însă

13 absolutizat. „Camil Petrescu nu se scufundă, în irațional, așa cum propune Bergson, ci
depășește vechiul raționalism, în sensul lărgirii lui”.8
În prefața volumului „Teze și antiteze” din 1936, care poate fi considerat un
compendiu de estetică și filozofie camilpetresciană, scriitorul însuși recunoaște: „Pentru
întocmirea atâtor numiri didactice și cursive am găsit, cam târziu, e adevărat, în terminologia
fenomenologică, un sprijin neașteptat, căci de data asta fără să mai riscăm confuzii, fără să ni
se impună vreo modificare esențială în atitudine, câștigăm dintr -o dată libertatea unei
discursivități analitice înviorătoare, ca senzația pe care o încearcă un înotător în lupta cu hula
nedefinită când simte că a intrat în mod norocos într -un curent care -l duce ușor tocmai în
direcția voită de el inițial.”9
Ca și în cazul filozofiei lui Bergson, Camil Petrescu propune unele amendamente cu
privire la metoda fenomenologică a lui Husserl, prin care nu se poate ajun ge la reintegrarea
esențelor în concret. Tocmai acest lucru îl interesează pe Camil Petrescu . El aspiră spre
certitudine și durabilitate, spre corelarea intuițiilor esențiale cu ansamblul concret, în care ele
se integrează. Este vorba despre subordonarea realului unor idealuri corespunzătoare structurii
umanității.
Contribuțiile teoretice substanțiale ale lui Camil Petrescu sunt cele referitoare la
roman. În studiul „Noua structură și opera lui Marcel Proust”, admirația față de Proust vine
din însușirea ma relui scriitor de a fi realizat o corelație între știința și filozofia epocii sale și
literatura pe care a practicat -o.
„Structura culturii moderne se află în contradicție cu literatura epică de dinaintea lui
Proust, o literatură care nu a făcut efortul d e a se adapta din știința și filozofia timpului”.10
Concepția de artă care a dominat, după Renaștere, secolele clasice, implică o viziune
statică asupra caracterului uman, considerat în datele lui tipice, eterne. Romantismul a adus o
exaltare a Eului absolu t cu originea în sistemele metafizicii moderne. Realismul și
naturalismul, cu punctul de plecare în pozitivism și materialism, au pus accentul pe observația
directă, grupată din nou în jurul unor personaje tip.
Este necesară o înțelegere clară a conceptel or, pentru că ele își găsesc aplicabilitate
în romanele camilpetresciene. Este vorba, așadar, de o nouă structură a culturii europene, care

8 B. Elvin, Camil Petrescu, Editura pentru Literatură, București, 1962, p.11
9 Camil Petrescu , Teze și antiteze, Editura 100+1 Gramar, București , 2002, p.15
10 Camil Petrescu, Noua structură și opera lui Marcel Proust, Editura Cultura Națională, București, 1936, p. 33

14 reprezintă un câștig definitiv pentru filozofie: rațiunea nu ne dă decât forme aproximative,
globale, pe când cunoaș terea intuitivă ne dă aspectul originar.
Venind la opera lui Marcel Proust și la noutatea pe care o reprezintă ea, Camil
Petrescu demonstrează relația existentă între durata concretă – ca esență a filozofiei lui
Bergson – și forma timpului la Proust, ca re flex a acestei durate concrete și condiție a artei
scriitorului francez.
Concluziile la care ajunge Camil Petrescu sunt foarte apropiate de unele justificări
teoretice ale romanului francez. Până la Proust, concepția romancierilor era de tip raționalist.
Romancierul este omniprezent și omniscient, sondând sufletul fiecărui personaj în parte, știind
ce fac, ce gândesc, ce plănuiesc. Patruns in intimitatea personajului, scriitorul il dezvaluie in
aspiratiile, idealurile, sentimentele sale; el este preocupat d e concretul psihologic : „Să nu
descriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc
eu. Aceasta -i singura realitate pe care pot să o povestesc. Dar aceasta -i realitatea conștiinței
mele, conținulul meu psihologic. Din mine însumi, eu nu pot ieși. Orice aș face, eu nu pot
descrie decât propriile mele senzații, propriile mele imagini. Eu nu pot vorbi onest decât la
persoana întâi. Ca o primă aplicație, iată, se înțelege de ce aproape tot (cu unele substituiri
originar e) romanul în 16 volume ale lui Proust este scris la persoana întâi (…). El descrie totul
în măsura în care e adunat în concret, constituind propria lui experiență nu cu pretenția de a
reda o existență obiectivă, ci o existență în funcție de cunoașterea intuitivă a lui. Prin urmare
artistul povestește lumea văzută prin el. (…), Ceea ce dă o voluptate de preț cititorilor lui
Proust este tocmai această supremă onestitate de viziune, aplicația de a spune ceea ce este
originar în conștiința proprie. Din ca uza asta opera lui are o atmosferă de autenticitate
halucinantă nemaiîntalnită la alt autor.”11
Ocupându -se de ceea ce numește funcțiunea timpului în revoluția proustiană, Camil
Petrescu subliniază meritul romancierului francez de a nu fi redus obiectul artei sale la
descrierea conținutului prezent al trăirii, și de a fi recurs la amintirea involunta ră, ea însăși
parte constitutivă a fluxului duratei, a cugetării continue a conștiinței.
La Proust există un ton afectiv care dirijează memoria, care nu trebuie să se
împiedice de nici un obstacol. Chiar dacă autorul, povestind o întâmplare, îți amintește de
alta, face o digresiune, fără ca relatarea inițială să sufere din cauza acestei discontinuități.
Este, de fapt, ceea ce Camil Petrescu admiră la Proust: această capacitate de a potența viața în

11 Camil Petrescu , Op. cit. , p.51

15 cadrul autenticității, ignorând o serie de probleme tehnic e, cum ar fi intriga, momentul
culminant, deznodămân tul. Arta lui Proust este conceputa din nuanțe, astfel încât se poate
vorbi de un scriitor al vieții intime, inefabile. Renunțând la rigorile compoziționale pe care le
propune romanul de până acum, scriit orul își asumă lib ertatea în scris. Aspirand spre o
formula novatoare pe care a si teoretizat -o, scriitorul afirma in studiul „Noua structură și
opera lui Marcel Proust”, necesitatea unei alte structuri epice, derivate din sincronizarea
literaturii cu fil osofia si stiinta: ,,Daca afirmam ca literatura unei epoci este in corelatie cu
psihologia acelei epoci, si daca staruim sa aratam ca psihologia insasi este in functie de
explicatia filosofica a timpului, ne reintoarcem cu si mai multa indreptatire la afir matia ca o
literatura trebuie sa fie sincronica, structural, filosofiei si stiintei ei.” Indepartandu -se de
formula scriitorului clasic, Camil Petrescu realizeaza o proza analitica de factura subiectiva,
caracterizata prin substantialitate, autenticitate, opusa celei clasice, insa influentata de ea .
Negand posibilitatea cunoasterii realitatii exterioare, convins ca Bergson ca : ,,Nu putem
cunoaste nimic absolut, decat rasfrangandu -ne in noi insine, decat intorcand privirea asupra
propriului nostru continut sufletesc”, scriitorul simte nevoia sa restranga vastul univers
investigat pana la el, dar, in acelasi timp, sa -l adanceasca, deplasandu -se de la suprafata spre
interior , urmarind o realitate mai complexa, aceea a constiintei. In cele doua romane omul
vorbeste despre om, despre parerile lui si nu despre lucruri vazute ca un decor definitoriu
penru caracter, ca la Balzac, Calinescu.
Romanele devin expresia artistica a unei experiente traite, discursul epic fiind o
confesiune a celui care l -a realizat: ,,Un s criitor este un om care exprima in scris cu o liminara
sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a gandit, ceea ce i s -a intamplat in viata, lui si celor pe care
i-a cunoscut”, afirma scriitorul in Patul lui Procus t cu convingerea ca sinceritatea este un
atribut fundamental al scrisului .
Viziunea despre lume a scriitorului, transferata personajului -narator Stefan
Gheorghidiu, este viziunea unui spirit reflexiv cu preocupari filosofice si literare, ceea ce da
nastere unei proze analitice de factura subiecti va. Accentul cade pe factorul psihologic, pe
inregistrarea si analiza ecoului pe care evenimentele exterioare il au in constiinta personajului,
epicul fiind diminuat.
Trasaturile noului roman al secolului al XX -lea sunt substanțialitatea si autenticitatea .
Substanțialitatea este caracteristica romanului Ultima noapte… intrucat naratiunea reflecta
esenta concreta a vietii, structurandu -se pe o pasiune, iar personajele sunt exemplificari ale

16 unor principii, niste constiinte individuale. Autenticitatea presup une reflectarea realitatii prin
propria constiinta si are drept marca naratiunea la persoana I. Ea presupune sinceritatea
absolută, interesul pentru banalitatea vieții, renunțarea la stilul frumos (anticalofilism). Ea
reprezintă, în concepția lui Camil Pet rescu, condiția esențială a originalității și pentru a
respecta acest principiu, autorul mărturisește că a „împrumutat” jurnalul său de front lui
Ștefan Gheorghidiu. În plus, notele de subsol ale paginilor sunt folosite în spijinul
autenticității, reușind să suprapună personajul -narator (Gheorghidiu), autorul abstract și
autorul concret (Camil Petrescu).
Camil Petrescu teoretizeaza in literatura noastra romanul modern de tip proustian, si
respinge romanul de tip traditional, ce prelucreaza in maniera artifi ciala faptele traite. In
romanul Patul lui Procust , romancierul isi exprima conceptia despre menirea scriitorului:
,,Un scriitor e un om care exprima in scris cu o liminara sinceritate ceea ce a simtit, ceea ce a
gandit, ceea ce i s -a intamplat in viata, lui si celor pe care i -a cunoscut, sau chiar obiectelor
neinsufletite. Fara ortografie , fara stil si chiar fara caligrafie.”
Asadar pentru Camil Petrescu, actul de creatie este un act de cunoastere si nu de
inventie, iar scriitorul descrie realitate a propriei constiinte.

2.1 Structura narativă a romanului

Opera lui Camil Petrescu marchează un moment semnificativ în dezvoltarea
literaturii române. Romanul înțesat de ficțiune este substituit cu jurnalul, care apare ca o
garanție a autenticității. Romanul lui Ștefan Gheorghidiu de război e jurnalul unui intelectual
deformat de glacial itatea campaniei și care își înregistrează, cu aceeași lucidă sinceritate
,,variațiile unui eu de un accentuat și conștient individualism”.
Abundența materialului îl determină pe Camil Petrescu, spune Geo Șerban, în plin
proces de elaborare a romanului să ezite multă vreme în plan compozițional, între cele două
fire epice: drama geloziei și experiența frontului. Până la urmă, s -a supus soluției unificării.
Astfel, pagini gata scrise au trebuit sacrificate ca de pildă fragmentul Tranșeele. Chiar fără
acest c apitol, închinat războiului, jurnalul lui Camil Petrescu rămâne un document, o sursă de
cea mai sigură autoritate, jurnalul unei iubiri umbrite de gelozie, oferind gesturilor și

17 sentimentelor umane conotații noi și inopinate, ,,subordonând cu o forță uriaș ă destinele
individuale unei mari drame colective”. Și totuși, războiul nu închide în eroul nostru
întrebările constiintei – un suflet neliniștit. În fiecare clipă sunt gesturi mici ucise și fiece
secundă e o agonie căreia nimic cert nu -i pune capăt. Dacă dragostea pentru femeia iubită a
fost în viața eroului un prilej pentru a -și resimți singurătatea, atunci războiul îi dezvăluie un
univers destrămat, în care omul se simte străin: ,,Acum oamenii de aici, blestematii în
uniformă, îmi sunt singurii aproape… ”.
Însuși Ca mil Petrescu, rănit în 1916, luat prizonier în 1914, considerat mort și eliberat
în aprilie 1918 din lagărul de la Sopronyek, va utiliza experiența trăită în timpul războiului în
romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). În prefaț a la ediția din
1955 a romanului, intitulată Cuvânt după un sfert de veac , autorul mărturisește că ,,dacă
partea întâi a acestui roman e o fabulație, e adică născocită și deci eroul Ștefan Gheorghidiu
cu soția lui sunt pură ficțiune, în schimb se poate af irma că partea a doua a cărții, aceea care
începe cu întâia noapte de război, este construită după memorialul de campanie al autorului,
împrumutat cu amănunte cu tot eroului”. ,,Par tea a doua a romanului, spune Ca mil Petrescu,
își are autenticitatea ei. Su nt lucruri riguros autentice, redate , aș putea spune, cronologic, în
așa măsură, încât am lăsat la o parte incidente care ar fi interesat foarte mult din a doua parte a
campaniei; aceasta tocmai ca să nu alterez desfășurarea lor”. Mărturiile romancierului ne
îndreaptă spre tipul scrierii, felul ei și asupra unor tehnici întrebuințate în redarea gândurilor
pe hârtie.
Întors în prima linie, după câteva zile petrecute la Câmpulung cu soția, Ștefan
Gheorghidiu participă la luptele de pe frontul Carpaților. Ero ul însuși ne redă, prin narațiunea
la persoana întâi, secvențe trăite. Personajul trăiește sub amenințarea permanentă a morții: ,,
Voi mai fi oare în viață?’’, ,,Dar crezi că vom mai vedea noi soarele de mâine?”, ,,Tot voi
muri la noapte…”
,, Îmi putusem permite atâtea gesturi până acum, pentru că aveam un motiv și scuză:
căutam o verificare și o identitate a eului meu”.
Gheorghidiu devine alt om în primele ceasuri de război: ,,sunt atât de prins de
belșugul, de vederi și de enzatii dinafară, că nu am timp să-mi mai simt sufletul”. Astfel de
fraze de ruptură, spune Nicolae Manolescu, dovedesc menținerea unor nuclee dramatice și
melodramatice. Or, experiența de război constituie pentru personaj o experiență decisivă, un
punct terminus al dramei intelectuale, o dramă a personalității. Demistificat, războiul e tragic

18 și absurd: ,,Mă gândesc la măcelul care va fi. Cranii sfărâmate pe paturi de armă…Știu că voi
muri, dar mă întreb dacă voi putea îndura fizic rana care -mi va sfâșia trupul. Și un gând
stăruie, plut ind peste toate, ca o întrebare…” aceasta este realitatea războiului, de la care
Gheorghidiu nu așteaptă decât sfârșitul tragic: ,, …pentru mine anume cum va fi? Glonț….”
După cum vedem, războiul e descris într -o viziune realistă în numele autenticității ș i al
adevărului. Personajul este o personalitate complexă, aflată în circumstanțe inedite,
confruntându -se cu moartea. Eroul lui Ca mil Petrescu, sublinia Tudor Vianu, este un
intelectualist, o natură reflexivă și pătrunzătoare, care suferă pentru că gândeș te și analizează :
,, Nu pot gândi nimic. Creierul parcă mi s -a zemuit, nervii, de atâta încordare, s -au rupt ca
niște sfori putrede. Nu pot nici măcar să -mi dau seama, dacă oamenii din jurul meu sunt
mereu aceeași, dacă au căzut și câți…” ,,Absolutul morț ii eclipsează absolutul iubirii”
(Dumitru Micu, În căutarea autenticității )
Istoria ne relatează marile bătălii în care se antrenează armatele, iar romanul de război
a lui Ștefan Gheorghidiu reflectă aspecte neglijabile ale războiului: frigul, ideea sinu ciderii,
frica morții, un picior amputat, acestea contează mai mult pentru narator, sunt mai autentice
decât planul complet al bătăliei. Imaginea războiului e demitizată, în descendența
stendhaliana.
,,Dacă la Rebreanu era mai vizibil războiul, în Ultima n oapte…, figura lui mitica se
estompează și se divide în detalii fără anvergură, în încăierări neînsemnate, cadavre anonime
și gesturi fără înțeles.” De pe scena istoriei, răz boiul se mută în lucrarea lui Ca mil Petrescu în
conștiința individului, preciza Ni colae Manolescu în Arcă lui Noe.
Se observă diferența dintre romanul tradițional de război , Război și pace de Lev
Tolstoi și romanul modern, atât în demitizare, cât și în ,,renunțarea la ierarhia de semnificație
a evenimentelor exterioare, cultivarea în consecință a evenimentului comun, banal, cotidian” (
Nicolae Manolescu , Arca lui Noe )
Experiențele dramatice de pe front modifică atitudinea personajului – narator față de
restul existenței sale: ,,De soția mea, de amantul ei, de tot zbuciumul de -atunci, mi-aduc
aminte cu -adevărat, ca de o întâmplare din copilărie”.
Eroul romanului are o dramatică postura de personaj, el se ,,contempla” ca atare la
momentul scrierii, are o postură de narator lucid, care se întoarce cu gândul la evenimente
trecute, cufundat e în iluzie. La un moment dat, desprindem figura eului care scrie și anume

19 când își amintește de ziua retragerii. Naratorul vine cu note la subsol, care ne sugerează
întoarcerea în timp și reconstruirea unor amintiri, tehnica camilpetresciana de identifica re a
eului narator cu eul scriitor: ,,Către ziua aceasta, într -adevăr cea mai groaznică, pentru mine,
și prin consecințele ei, și prin amintirea ei a revenit necontenit, chiar după război..”
Eroul pune tot atâta precizie în a relata operațiile militare ,, când trupele noastre sunt
tocmai la zece kilometri” , ca și în nota propriei sale reacții în fața primejdiei.
Romancierul rupe la fiecare pas continuitatea liniară a narațiunii, da peste cap
cronologia faptelor și își dispune planurile după norme. Trecerea psihologică de la starea de
pace a eroului la starea de război, pune ,,o frumoasă problemă, aceea a procesului ce are loc
într-un suflet smuls unor suferinzi și înghițit de vârtejul morții”. El va reda cu mâna lui aceste
suferințe și acest vârtej al morți i, el va povesti ofițerilor de la popotă o lecție de iubire, le va
replica că ei nu cunosc războiul, și toate acestea la persoana întâi par a fi scrise de o mână
nevăzută.
Camil Petrescu este primul scriitor care descrie războiul ca o experiență directă.
Conștiința eroului e substituită cu un ochi cuprinzător și cu urechi atente, eroul nu are decât o
privire de gheață, glacială, în cele mai multe situații: ,,în ochi priveliști de moarte”.
Gheorghidiu nu doar vede și aude, el surprinde și analizează fără ipo crizie frica, superstiția,
insensibilitatea la durere, lașitatea și panica, după cum ,,își dezvăluie firesc spiritul de
camaraderie și curajul izvorât din straturile unei instinctive conservări individuale”. Rămâne
de menționat ca eul narator nu vorbește n umai despre sine, ci cum bine precizează Pompiliu
Constantinescu, ,,acest jurnal de campanie schițează câteva tipuri de camarazi: figura de
ambițios și cuceritor a lui Corabu și mintea iscoditoare a lui Orisan”. Aproape tot ce se
întâmplă cu Gheorghidiu, r eacțiile sale sufletești, gândurile pe care le expune ,, este o
înlănțuire de contraziceri e negativul ideii comune și al propriilor sale idei”. Pentru un
intelectual războiul poate deveni mijlocul trăirii absolute: ,,Nu pot să dezertez, mărturisește
Gheor ghidiu, căci n -aș vrea să existe pe lume o experiență definitivă, ca aceea pe care o voi
face eu, de la care să lipsesc, mai exact, să lipsească ea din întregul meu sufletesc”.
Eroul camilpetrescian pare a fi unul asemănător lui Stendhal care fugea de fraz ă, era
un anticalofil și simțea o plăcere de a -și nota mai exact experiențele după ce le trăise. Astfel
partea a doua a romanului este ,,tot ce s -a scris mai subtil, mai frumos despre război în
literatura noastră și ar sta cu merit alături de pagini străin e strălucite. Căci n -avem de -a face

20 cu un reportaj despre război, ci cu o viziune personală a lui, de un spectacol straniu,
apocaliptic, de un tragic grotesc.”
Șapte capitole ale cărții a doua din roman, fiecare cu un subiect narativ propriu, sunt
brăzdate de evenimente vii: Gheorghidiu salută amical un ofițer care are mațele scoase afară,
curiozitatea combatantului de a ști cum are să fie ciocnirea, bătrâna care ia de mâna pe actant:
,,ai să -ți arăt eu pe unde vin, să -ți arăt eu pe unguri”; plutonierul, c are în culmea zăpăcelii,
adună oamenii și le ține discurs despre patrie; toate vorbesc despre misterul naturii și misterul
uman. Capitolul Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu ilustrează absurdul războiului și
tragismul confruntării cu moartea. Viața comba tanților ține de hazard iar eroismul este
înlocuit cu spaima de moarte; omul mai păstrează doar instinctul de supraviețuire și
automatismul:,, Nu mai e nimic omenesc în noi”. Individul se pierde, se simte anulat în
iureșul colectiv. Drama colectivă a războ iului pune în umbră drama individuală a iubirii.
Camil Petrescu mărturisește în Teze și antiteze ca, în concepția sa, drama războiului nu
este de felul unui măcel colectiv, un cataclism anonim, ci drama personalității, motiv pentru
care în roman ,,nu apare nicio luptă, ci numai viața interioară a insului”.
Finalul jurnalului consemnează despărțirea definitivă de trecut a eroului, gest
caracteristic personajelor camilpetresciene, care ,,distrug o pasiune, se sinucid, dar nu ucid”,
spune Marian Popă. Hotărâre a irevocabilă a ruperii cu trecutul,..Adică tot trecutul”, aduce
împăcarea cu sine a lui Ștefan Gheorghidiu, care poate fi considerat într -adevăr singurul
personaj esențial al cărții.
Așa cum amintirea copilăriei și alte episoade aveau darul să -i ofere lui Gheorghidiu
momente de refugiu când era prin tranșee și întreaga carte de război camilpetresciana este un
refugiu pentru cititor, într -o lume autentică, unde se poate regăsi orișicine, doar conștientizând
ca și Ștefan, de altfel, cât de aproape este viața de moarte la război.
Prin viziunea despre război, romanul se sincronizează cu literatura epocii, Nimic nou
pe frontul de vest de Erich Maria Remarque, Adio arme de Ernest Hemingway.

21

2.2 Narator și perspectivă narativă

„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” e un amplu monolog.
Incertitudinile și iluziile, descoperirile și impasurile care construiesc existența interioară a
personajului permit trăirea a două mari experiențe: iubirea și războiul. Personajul es te dominat
de inteligență și marcat profund de vocația introspectiei: “În primăvara anului 1916, ca
sublocotenent proaspăt, întâia data concentrat, luasem parte…”12. Aceasta este formula pe care
o folosește Camil Petrescu pentru a prezenta și a defini ide ntitatea personajului. Întreg
romanul conține proiectarea inflexiunilor unor voci dar și imaginea trăirilor, simțirilor și
gândirilor lui Ștefan Gheorghidiu; eroul este cel care va vorbi despre el însuși, devenind astfel
propriul său narator.
Celelalte per sonaje (Ela, camarazii de front) există numai incluse monologului lui,
așadar văzuți dintr -o perspectivă anume, pe care romancierul o poate integra tensiunilor
semantice ale textului, nelăsându -i ei ultimul cuvânt. Distanța necesară, fără de care naratorul
riscă să se confunde cu autorul și prin aceasta însăși să dispară ca personaj.
Ștefan Gheorghidiu este de la început înfățișat ca un erou superior celor care îl
înconjoară. Din prima scenă a romanului se desemnează o incompatibilitate adâncă între
structu ra personajului și un anume nivel comun, șters, al gândirii și al principiilor morale.
„Eroul e din alt aluat decât ceilalți, fibra lui are o finețe care depășește media. Experiențe care
pe mulți alții nu i -ar putea atinge decât superficial, pot avea o rez onanță infinit mai profundă
și mai gravă într -o astfel de conștiință.”13
Intervine retrospecția cu ajutorul căreia este refăcuta povestea vieții lui pentru Ela și
mai ales sunt precizate numeroasele incertitudini în care eroul se zbate de foarte multa vreme ;
acesta este materialul epic dominant în cartea întâi a romanului.
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” este înregistrarea, ca într -o
foaie de observație, a acelor mișcări interioare (îndoieli, ipoteze, reinterpretări), care
angajează fii nța esențială a personajului prin analiză și autoanaliză, descoperind ambiguitatea

12 Camil Petrescu , Ultima noa pte de dragoste , întaia noapte de război , Editura Biblioteca pentru toți, Bucureș ti,
2011, p. 8
13 Marcela Ciobănuc, Himeria. În lumea personajelor , Editura Pax Aura Mundi, Galați , 2005, p. 78

22 sentimentului (povestea moștenirii neașteptate, schimbătoare de destin, viața cuplului în
perioada fericită de armonie și puritate). Aceasta este modalitatea prin care pregă tește
“prefața” a ceea ce urmează: incertitudinile chinuitoare sunt dublate de latura rațională a
personajului. Esența primei părți a romanului devine astfel o încercare constantă a
personajului de a găsi fapte și dovezi accesibile care să poată confirma u n adevăr în care el
crede.
“Eram însurat de doi ani și jumătate cu o colegă de universitate și bănuiam că mă
înșală”.14 Este această declarație un semn al geloziei scris la persoana întâi? Un răspuns există
chiar în paginile romanului: “De pildă, cu una din acele formule simpliste și stupide mi se
spune de către cei din jurul meu că sufăr atâta, numai din cauză că sunt gelos. Vor să spună că
fără niciun motiv temeinic, mai mult, dintr -un fel de structură vicioasă sufletească
neconformă cu normalul și realita tea”15.
Paranteza aceasta explicativă este de fapt o definiție. Inclinarea de a suspecta de
necredință femeia iubită, fără temei, are într -adevăr, ceva bolnăvicios, dar ea este totodată
revers al iubirii, față deformată a unei pasiuni. Sentimentul care îi m acina ființa îi aparține
într-o măsură care îl determină să ia decizii pripite în ciuda faptului că este conștient de
irelevanța acestuia „Nu, n -am fost nici o secundă gelos, deși am suferit atâta din cauza
iubirii.”
Sentimentul este specific sau ar putea fi, celorlalte personaje cu o trăire sufletească
inferioară eroului cărții: gelozia Elei față de Gheorghidiu. Personajul nostru reflectează serios
asupra eșecului său în dragoste, care lasă urme adânci în sufletul lui. ”Aparent, reflecția nu
face decât să urmeze șirul întâmplărilor, răspunzându -le, creându -le un anume spațiu de
rezonanță interioară. În realitate succesiunea nu e a momentelor trăite, ci a urmelor lăsate de
ele în suflet, în mișcarea conștiinței”16.
Conștiința personajului este dominată de pr ocese ale caror consecințe le resimte grav.
Răspunsul pe care Gheorghidiu alege să -l dea atunci când este întrebat dacă este gelos
dovedește un caracter disimulator: „Căci asta făcea situația mai jalnică, deoarece păream și

14 Camil Petrescu , Ultima noapte de dragoste , întaia noapte d e război , Editura Biblioteca pent ru toți, Bucureș ti,
2011, p. 23
15 Camil Petrescu , Op. cit., p.39
16 Nicolae Crețu, Constructori ai romanului , Editura Eminescu, București , 1982, p. 156

23 mai mult de prisos, dureri și bu curii se întâmplau fără mine, tocmai când ea trăgea luarea
aminte a tuturor”.17
Ștefan Gheorghidiu este un cerebral capabil de o mare finețe a analizei, foarte
nesigur însă pe el, interior, mânat de o necontenită nevoie de a se verifica, de a -și măsura
mere u crisparea – înălțimea staturii sufletești. Această capacitate de a se verifica presupune
însă posibilitatea de a vedea evenimentul deja trăit dintr -o altă perspectivă, privit de undeva,
de departe.
Eroul are această posibilitate pentru că va trăi experie nța războiului, a vecinătății
morții. Asistăm acum la o schimbare de regim sufletesc. Frapează mai ales o izolare
neobișnuită a senzațiilor, dilatarea lor pe fondul unei așteptări care nu promite decât alte
frustrări și niciodata raspunsuri concrete.
Totul este înregistrat cu precizie; este sugerată percepția plină a clipei: primele
împușcături, primul prizonier, primul atac, primii răniți și morți. Momentul de maximă
tensiune este generat de un marș în noapte, de zgomote, de lumina unei rachete ce sparge
întunericul, elemente ce își pun amprenta asupra memoriei care nu resimțise parcă niciun
trecut. Teamă, dezechilibrul lăuntric, lipsa de certitudine, generează transformarea totală a
personajului mai ales când traiește o experiență reală: primul glonț simți t ca al său.
Paginile excepționale din capitolul „Ne -a acoperit pămîntul lui Dumnezeu” nu
noteaza decât mișcarea și senzațiile. „Spațiul și timpul suferă aceeași mărunțire, ea însăși
reflex al terorii morții. Timpul războiului este unul al rupturii, al di scontinuului. E o trăire în
fragment, o țintuire în clipă. Războiul, experiență a viețuirii în umbra morții, instaurează o
psihologie a existenței provizorii, fără autentică memorie și fără o deschidere spre viitor”.18
Timpul ei e prezentul, clipa desfășurată din legături, unicizată, și de aceea percepută
ca definitivă trăire intensă a raporturilor primordiale cu lumea în care sufletul reface,
suspendat, în fiecare punct al regăsirii de sine, conștiința identității lui. „Războiul este în
romanul lui Camil Petrescu o experiență morală, de conștiință.”19
Se remarcă realismul și luciditatea cu care autorul evocă războiul: niciun accent fals,
de eroism, de paradă, dar tocmai de aceea un sentiment adânc bărbătesc, al camarader iei,

17 Camil Petrescu , Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război , Editura Biblioteca pentru toți , Bucureș ti ,
2011, p. 107
18 Gheorghe Lazărescu , Romanul de analiză psihologică in literatura română interbelică, Editura Minerva,
București , 1983, p. 112
19 Nicolae Crețu, Constructori ai romanului , Editura Eminescu , Bucu rești , 1982, p. 158

24 neegalat de niciun alt scriitor român. Frica, chiar în cele câteva momente de lașitate, la
început, ale soldaților săi, trecerea de atâtea ori alături, sub suflarea morții, pecetea acelorași
vitregii, sunt o școală dură, incomparabilă cunoașterii omul ui.
Pus în situația de a ucide sau de a fi ucis, omul este pe câmpul de luptă un ”actor”
care poate juca în orice secundă rolul unei ținte pentru dușman, sau, dimpotrivă, pe cel al
țintașului care hotărăște el moartea celuilalt.
Camil Petrescu „a adus (…) în problematica romanelor sale personalitate prezentă în
două ipostaze fundamentale, formarea și disoluția. Această situație explică în mare măsură
sentimentul neliniștii care nu -i e străin autorului atât de încercat de condițiile precare ale
societă ții ca și de himerele ei. (…) Personajele romanelor, ca și ale teatrului lui Camil Petrescu
trăiesc un soi de nou „mal du siecle” similar aceluia configurat în epica occidentală”.20
Dorința eroului de a se supune unei verificări se concretizează în capaci tatea acestuia
de a deveni protagonistul celei dintâi nopți de război; este forma prin care alege să înfrunte
moartea. În această situație conștiința îi fixează un reper reprezentat de curaj. Face gesturi
care dovedesc o bravură inutilă, consemnează cu luc iditate înfioratoare momentele de teamă
și are capacitatea de a măsura mereu distanța dintre trăirile sale și evenimentele exterioare la
care participă. El participă la un test hotarator întrucât tot ceea ce face, indiferent că vorbim
despre dorința de a -și învinge teama sau nevoia de a se simți învingător devin coordonate ale
propriei existențe.
Tremurând noaptea, în câmp, Gheorghidiu se întreabă dacă aceasta situație este
generată de frigul din atmosferă sau de frica din sufletul lui. Nu intenționează să apară în fața
celorlalți ca un om perfect, dar nu poate suporta ridicolul, postura nedemnă, inferioritatea
morală. Întrebarea dominantă în situația limită este: „Altul, în locul meu s -ar fi purtat mai
demn?”.21
Iată punctul de atingere între nevoia neconte nită de verificare morală, de măsurare a
înălțimii sufletești și constantă orgoliului. Sensibilitatea generează durere iar orgoliul îl
îndeamnă să perceapă faptul că nu se poate susține interior decât dacă constientizează faptul
ca este un om valoros, seve r și exigent.

20 Aurel Petrescu, Opera lui Camil Petrescu , Cap. Profil etic , Editura Didactică și pedagogică , București, 1972,
p. 228
21 Camil Petrescu , Ultima noapte de dragoste , întâia noapte de război , Editura Biblioteca pentru toți , Bucureș ti,
2011, p. 310

25 Trăind necredința și frivolitatea iubitei ca pe o umilință degradantă, rușinoasă, el
transformă acest complex, într -o dramă a relativității cunoașterii asociindu -i acesteia și un
prestigiu al suferinței sufletești lucide.
Iubirea și războiul devin verificări de sine, sunt două imagini ale unei realități
interioare care reiau din două unghiuri diferite impactul conștiinței cu existența.
Titlul, împărțirea romanului în două parți, diferențierile lor impun o atenție deosebită
construcției roman ului.
Dacă la apariția romanului, acesta a fost considerat ca alcătuit din două cărți
juxtapuse (Eugen Lovinescu, Pompiliu Constantinescu, G.Călinescu), interpreții mai noi ai
operei scriitorului insistă asupra răspunsului pe care îl dă experiența războiu lui în jurul
îndoielilor și neliniștilor iubirii (Ovid. S. Crohmălniceanu – prefață la roman, ESPLA,
București, 1960).
Dincolo de primul capitol, cartea întâi este povestea iubirii lui Ștefan Gheorghidiu,
amplă paranteză între patru capitole. Adevăratul mo nolog analitic (și autoanalitic) nu începe
decât în momentul excursiei în “bandă” la Odobești, prima ipostază a “geloziei” eroului.
Înaintea ei se desfășoară un fel de preistorie a cuplului, ceva ce îi apare personajului
iremediabil pierdut.
Există o legăt ură între această experiență și cea a războiului, ce urmează să fie
demonstrată. Casătoria celor doi tineri a fost genereată de o dragoste profundă întrucât averea
pe care o dețineau erau unul pentru celalalt; moștenirea imprevizibilă a generat nu doar o
răsturnare socială, dimpotrivă a favorizat apariția unor rupturi evidente între cei doi parteneri.
Unchiul Tache, Nae Gheorghidiu, Tănase -Vasilescu Lumânăraru sunt, fiecare în
felul lor, întruchiparea unei mentalități față de care valorile în care crede el se definesc
sistematic prin opoziție. Mediul în care evoluează Gheorghidiu este unul total nefavorabil
întrucât oamenii sunt lipsiți de scrupule, nu prețuiesc adevărul, nu sunt iubitori ai culturi;
aceștia nu au idealuri înalte dimpotriva sunt dominați do ar de spiritul mercantil al existenței.
O masă dată de unchiul bogat, rivalitățile date de moștenire, trecerea prin culisele
vieții de afacere și politice ale vremii, devin prilejuri de distanțare morală. „Cu alte cuvinte,
romanul nu se constituie ca o ima gine a societății timpului, ci ca o confruntare cu ea.”22
Personajul are conștiința superiorității lui, iar lucrul acesta este cu atât mai comod, cu cât,

22 Irina Petraș , Camil Petrescu. Schițe pentru un portret , Editura Deniurg , 1994, p. 98

26 până la un moment dat trăiește revelația înțelegerii celei pe care o iubește atât (scena de la
unchiul bogat): “În fața mea am întâlnit însă ochii umezi de emoție și admirație ai nevestei
mele și un surâs trimis ca o promisiune de sărut. Singuri noi riscăm, cu voie bună, o
moștenire.”23
Această declarație are însă și reversul ei și anume acela al orgoliului eroului, de a se
ști, în plan intelectual, la o mare distanță de ea, și tocmai de aceea urmărit de privirea ei
devotată și umilă. Este momentul care îi conferă echilibrul de care uneori are nevoie, acela de
a se simti stăpân pe situație.
Istoria cuplului s e va complica: el va fi cerebralul, iar ea reprezantanta senzualitații.
Ea i-a rănit orgoliul, dar i -a și oferit prilejul unor exploatări a propriei conștiințe, o intenție de
identificare a propriului eu. Simțea că nu poate intra în posesia eului său, și pentru asta îi
trebuia o experiență de viață mai dură, ca să învingă, suferința provocată de iubire. “Căutam o
verificare și o identificare a eului meu”24 iată esența întregului său drum.
Stefan Gheorghidiu, intelectualul care traieste drama indragostitulu i de absolut si
Ela, femeia frumoasa, cocheta dar cu aspiratiile unei tinere obisnuite reprezinta doua destine
incompatibile pe care iubirea le uneste pentru un timp dar pe care existenta concreta le separa.

2.3 Jurnalul de front al naratorului – persona j

Camil Petrescu afirma ca literatura trebuie sa ilustreze ,,probleme de constiinta”,
pentru care este nevoie de un mediu social in cadrul caruia acestea sa se poata manifesta.
Romancierul creeaza o structura noua, corespunzatoare epicii moderne, preocupata de
sondarea psihicului uman. Proza se caracterizeaza prin discontinuitate, fluxul memoriei
involuntare, cititorul avand, ca si personajul –narator, sentimentul intensei trair i, ca in
romanul proustian. O apropiere vizibila este si intre eroii lui Stendhal si aceia ai lui Camil
Petrescu , in special in inzestrarea lor cu energie, forta interioara si loialitate. La ambii scriitori
eroii sfarsesc tragic, fiind invinsi de propria p asiune, de propriul ideal. Insa personajele lui
Camil Petrescu dobandesc energii uriase declansate de pasiuni devoratoare, fiind
impresionante prin capacitatea lor de a trai idei.

23 Camil Petrescu , Ultima noapte de dragoste , întâia noapte de război , Editura Biblioteca pentru toți , București,
2011, p. 47
24 Camil Petrescu , Ultima noa pte de dragoste , întâia noapte de război , Editura Biblioteca pentru toți, București ,
2011, p. 210

27 Ștefan Gheorghidiu, ca și doamna T., Fred Vasilescu, „autorul”, Ladima sun t „voci”
care vorbesc și „priviri” (conștiinte) care văd lumea, viața, dintr -un punct de vedere și de la un
nivel anume, dintr -un unghi numai al eului lor.
„Romanul la persoana întâi nu concentrează în mod obligatoriu atenția asupra
naratorului, pentru că naratorul vorbește acum prin prisma personajului său, pe de alta parte
personajul se definește esential. Se creează în timp, prin faptul că vorbește în joc ul dialectic al
timpului și perspectivelor sale interioare”.25
Un astfel de roman ne pune în fața unor raporturi în continuă mutație și redefinire.
Naratorul este și nu este unul și același cu personajul care a trait experiențele acum remarcate
și interpret ate, actul însuși al confesiunii este o treaptă a unei deveniri și trimite la o întreaga
arheologie interioara a trăitului și a ecourilor lui, sugerând o restituire ce ramane deschisă.
Lectura e atunci sensibilitate și întelegere prin intermediul acestui f iltru, care este naratorul.
Personajul creează o puternica vitalitate și realitate, ne implica în sistemul valorilor sale pe
masură ce își dezvăluie frământarea.
Vorbește Ștefan Gheorghidiu despre el însuși? Da, totuși nu despre el, ci despre un
altul apar tinând unui trecut mai îndepartat sau mai apropiat față de care autorul se află la o
distanță nu numai temporală, ci, mai ales, de experiența trăită. Doamna T. și Fred se reîntorc
spre propriile euri mai vechi, refăcând atmosfera lor.
„Experiența interioar ă a timpului și conștiința unei realități a eului în continuă
devenire nu pot există una în afara celeilalte: eul este suita eurilor sedimentare în timp,
sublimarea lor, inclusiv a celui prezent într -o rezultantă cu contururi mereu schimbătoare.
Apropiere vizibilă de căutarea proustiană in straturile ”timpului pierdut”, a unei unităti
lăuntrice, a unui sens al trăitului”.26
Ștefan Gheorghidiu reconstituie istoria iubirii lui pentru Ela, dar în memoria lui
rămân momentele semnificative. Amintirea este asadar a gândului mai mult decât a stării (la
Proust, dimpotrivă) însă reluarea torturantă a dubiului și analizei produce o tensiune a mișcării
acesteia în cerc. Este neputința rațiunii de a încercui cu dovezi sigure adevărul. Ștefan
Gheorghidiu este un Gelu Rusc anu al iubirii și geloziei. În căutarile lui, personajul eșuează,
dar eșecul este aici un rău necesar, pentru ca da posibilitatea eroului să rătăcească.” Important
rămâne drumul lăuntric al personajului, nu povestea cuplului. Dilemele, antinomiile

25 Sorin Alexandrescu , Privind înapoi, modernitatea , Editura Un ivers , București , 1999, p. 78
26 Liviu Călin , Camil Petrescu in oglinzi paralele , București , 1976, p. 11

28 cunoaște rii, au fost trăite până la capăt. Trebuia să existe o finalizare și aceasta s -a
materializat odată cu plecarea lui Gheorghidiu pe front. Dacă nu ar fi fost frontul, am fi asistat
la înfrângerea lucidității personajului provocată de o criză pasională”.27
Războiul împiedică o astfel de rezolvare – eclipsă a rațiunii – și introduce o durată
nouă care îi creează eroului o altă realitate interioară. Eul se maturizează și dobândește un alt
echilibru, mai grav, și mai cuprinzator. Războiul reprezintă o posibilitat e de cunoaștere a
limitelor și a esentelor.
Cele două experiențe trăite de Ștefan Gheorghidiu duc spre ceea ce spunea chiar și
autorul: „În fața morții și în dragoste omul apare în autenticitatea lui structurală.”
Cunoașterea de sine este generată prin int ermediul a două procese: iubirea și
paradoxal moartea. Fiecare dintre aceste două experiențe îl reprezintă pe Gheorghidiu, a cărui
unitate interioară este constant asigurată de întoarcerea spre trecut. În ciuda acestor presiuni
nu renunță niciodată la vech ile rădăcini, mai ales că se raportează constant la ceva care -i
susține credința. Putem observa cu ușurință că eroii camilpetrescieni poartă constant un dialog
cu lumea exterioară care le oferă posibilitatea unor experiențe de cunoaștere.
Ela este o ființă mediocră, dar mediocritatea ei este interpretată ca „enigmatică”
dintr -un ciudat prestigiu pe care inteligența îl acordă femeii în măsură în care ea întreține
incertitudinea. Femeia rămâne tot timpul străină eroului. El nu reușește să o cunoască în
resort urile ei intime dar, fapt revelator, experiența acestui eșec face posibilă autocunoașterea.
Personajul din romanul lui Proust traiește revelația sentimentului de iubire, însă se
află în căutarea timpului pierdut; în dezordine existențială va găsi un punct de echilibru menit
să rezolve dezechilibrul deja existent.
Eroul lui Camil Petrescu nu face niciodată din timpul povestirii din perspectiva
căruia se narează, un judecător suprem și definitiv al trăitului, orizont final al unui destin
interior. Eroii camil petrescieni nu au și nu caută refugiul în artă, ei nu au decât viață, timpul
trăirii și al retrospecției, aceasta din urmă fiind retrăire a trecutului în prezent. Nu pentru a
opri timpul vorbește vocea interioară a eroilor săi, ci pentru a integra substanț a, semnificația.
La Proust „celălalt” este imagine. La Camil Petrescu „celălalt” e interpretat din
perspectiva unui monolog, moment interior al mișcării. Eroii lui Camil Petrescu se întorc spre

27 Camil Petrescu interpretat… , Ediție îngrijită de Liviu C ălin, Ed. Eminescu, București 1972

29 trecut pentru a -l înțelege și a -l depăși, să și -l asume în exp eriențele lor viitoare, rejudecându -l
mereu.
Un lucru atrage atenția în opera camilpetresciană: toate personajele importante scriu.
Scrie Ladima, scrie doamna T., scrie Fred Vasilescu, scrie Ștefan Gheorghidiu, cel din urmă
cu intenția de a monta jurnalul experienței de război. Astfel romanele se alcătuiesc din
mărturiile celor care scriu și nu numai ale lor, apărând astfel timpul de povestiri.
Timpul capătă conotații inedite în romanul ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
de război”; fluctuațiile trec ut-prezent permit inserarea unor secvențe narative semnificative ce
conțin detalii despre legătura dintre intelectualul lucid și lumea care nu -i oferă valorile în care
el poate crede. Există un timp rememorat și altul al trecutului, anterior primului (cei doi ani și
jumătate de iubire) și care apare în roman din perspectiva ”prezentului” de atunci (în fapt,
deci, o rememorare amplă, analitică – istoria iubirii – dată în altă rememorare, concentrată și
dramatică – scena de la popotă și permisia).
Fiecare din tre cele două bucăți de viață înfățișate reprezintă raportări ale trecutului
față de timpul rememorării scrierii; aceasta este de fapt adevărata intenție a autorului.
Asistăm deci la o etajare a timpurilor, unele în rama altora, fapt ce ne permite să
const atăm că personajul ne apare simultan ca ”privire” și ca ”obiect” al acestei priviri. Eul
scriitor se regăsește în postura unui creator revoltat care are puterea de a -i pune în față o altă
instantă mult mai veche și mai neștiutoare decât toate celelalte.
Timpul unitar sintetizator este cel al eului -scriitor și constituie rama pentru celelalte:
„Astăzi când le scriu pe hârtie, îmi dau seama, iar și iar, că tot ce povestesc nu are importanță
decât pentru mine, că nu are niciun sens să fie povestite”.28
Ceea ce atrage atenția nu e aceea că eroul povestește, ci că el simte nevoia să scrie ce
nu are importanță decât pentru el. Astfel apare într -o triplă ipostază; erou -narator -scriitor.
Intră în joc nuanța unică pe care o aduce cu ea povestirea în scris față de po vestirea
naratorului -„voce”. Scrisul generează comunicarea care nu e imediată, ci mesaj și distanțare
interioară.
O astfel de formă de exprimare permite identificarea unei alte modalități de a privi
obiectiv viața, întrucât conștiința care vorbește în el are acum posibilitatea de a se vedea pe

28 Camil Petrescu , Ultima noapte de dragoste, întaia noapte de război, Editura Eminescu , București , 1971, p.
128

30 sine. Evenimentele care se succed cu repeziciune dar și cu regularitate fac posibilă o cale de
comunicare dinspre prezent spre trecut și invers dominată simbolic de gesturi și reacții.
Observăm interferența unor planuri narative: planul conștiinței personajului narator care
generează o realitate interioară și un altul al realităț ii obiective imediate ce dezvăluie aspecte
concrete din societate, din mediul studențesc, din viața politică.

31

Capitolul III

Modalități de construcție românească în Patul lui Procust

În primul roman al scriitorului distanța în timp dintre trăire și scriere este
considerabilă. În „Patul lui Procust” însă, timpul scrierii și cel al trăirii sunt apropiate: între
„după -amiază de august” și promisiunea lui Fred de a scrie nu a trecut decât „o lună”. Trei
falii temporale aflate în relație semnificativă unele cu celelalte există și în confesiunea lui
Fred: timpul “după -amiezii de august”, fundamental, fără de întâmplările căruia „caietul” nu
ar fi fost scris și nici întoarcerile în trecut nu a r fi avut același climat.
Un timp al amintirii, obiect al retrospecției (alunecările eroului în propriul său trecut,
iubirea pentru doamna T. prietenia cu Ladima) și timpul scrisului, al refacerii ”după -amiezii
de august”. Primele două și raporturile lor s unt materia însăși a romanului, au o prezență
directă, pe cel de -al treilea trebuie să ni -l reprezentăm pornind de la indicații rare și vagi în
text și mai ales de la ceea ce implică confruntarea lui cu celelalte două.
Timpul central este cel al întâlnirii lui Fred cu drama lui Ladima și cu propriul trecut.
Pachetul de scrisori conține urma unui destin, întipărirea lui autentică, neretușată.
Descoperindu -le, naratorul este hotărât să le parcurgă pe toate, în ordinea lor cronologică. Și
asta pentru că intenția lui nu este de a citi doar o suită de scrisori, ci de a contura un destin așa
cum s -a configurat el în gesturi și stări imediate.
Prezentul este reprezentat simbolic de scrisoare, elementul fundamental prin
intermediul căreia Fred identifică i postazele lui Ladima: descoperă îndrăgostitul iluzionat,
omul furios, bărbatul umilit dar și personajul care se lasă învins de amărăciunile vieții. Astfel
descoperim complexitatea personajului Ladima întrucât Fred știe totul de la început.
Spre deosebire d e primul roman, în care definirea și manifestarea identității sufletești
a naratorului este un rezultat al eșecului în cunoașterea „celuilalt”, în „Patul lui Procust”
aceeași problemă rezultă din legăturile adânci și multiple cu omul de alături (Ladima), dincolo
de moartea lui. Lectura scrisorilor lui Ladima este un dialog peste timp. Nucleul de mare
poezie al romanului este realizat prin starea de emoție a spiritului, trăită intens și gândită în

32 același timp, conștientizată, fapt care -l apropie pe romanci er de marii vizionari moderni:
Proust, Joys, V.Woolf.
Toate aspectele realității prezente în confesiuni și în notele de subsol reprezintă baza
principalelor întâmplari din roman; acestea asigură constant trecerea de la explorarea
interiorității către inves tigarea societății contemporane dintr -un punct de vedere critic. Viața
este surprinsă în diferite moduri: întâlnim articole de presă, dialogurile autorului cu
„personajele” pe care și le alege ca „narator”.
Camil Petrescu este un poet al existenței esenția le, ai cărui eroi afirmă mereu un
ideal. Tăria, curajul lor, înseamnă și asumarea vulnerabilității.
Confruntarea lui Fred (inclusiv moartea), cu sine și cu lumea este o experiență -sumă.
Iar această experiență -sumă este atribuită de scriitor lui Fred din ne voia de cunoaștere
absolută. Singur personajul nu îi este de ajuns, și în felul acesta, alături de Fred, doamna T., și
„autorul” sunt măști necesare scriitorului pentru a vorbi, a vedea, a gândi din trei perspective
diferite lumea, existența, raporturile.
„Eroilor săi reflexivi scriitorul le -a dat și experiența scrisului pentru că literatura îi
apărea lui însuși ca o tentativă de a reține substanța timpului, atmosfera devenirii interioare”.29
Personajele reiau simbolic, scriind, lupta lui cu moartea insinuat ă a fi îndurerată.
Acest procedeu este strâns legat de construcția romanului, un mare simbol ea însăși.
Scriind, fiecare scriitor are „vocea” sa și punctul lui de vedere. În scrisorile ei,
doamna T. rememorează climatul câtorva momente de viață și timpuril e sunt clar delimitate:
unul, principal, al întâmplărilor legate de D., al doilea al trecutului anterior lor, iar al treilea al
„scrisului”.
Confesiunea lui Fred este similară situației anterior menționate, dar deosebirea
importantă este că în timp ce eroi na nu se evoca pe sine, Fred rememorează mișcarea și
atmosfera unor evenimente traite care i -au marcat existența,ceea ce conduce la o altă
modalitate de a vorbi despre lume și viața: evocarea unui trecut mai vechi din perspectiva
unuia mai apropiat.
Timpul absolut este întreținut de „scrisori” și „documente”. Scrisorile lui Ladima
sunt „documente” citate într -un alt document (caietul lui Fred). Textul este viața și viața
devine un text, în sensul că în „Patul lui Procust” fiecare dintre acestea își are auto rul ei, cu
vocea, stilul și punctul de vedere caracteristic.

29 Aurel Petrescu , Opera lui Camil Petrescu , Editura Didactică și Pedagogică , București, 1972, p. 64

33 Textele reprezintă în aceasta conjunctura punctele principale de rezistență pentru
construcția romanului ce devine un mesaj complex asemănător unei cladiri cu arhitectura
complicată dar impecabil ă. Putem observa că toată realitatea înfățișată de Camil Petrescu este
dominată de simboluri; construcția românescă dovedește prezența unui timp dominat de
elemente de ficțiune care răspunde înzestrării și preferinței autorului însuși.
Arhitectura romanulu i dă o activitate sensului deoarece permite apropieri și
delimitări ale „vocilor” și perspectivelor, ale temelor și experiențelor. În literatura română
niciun alt roman de factură asemănătoare nu a atins același grad de artisticitate al construcției
care, proiectând mișcarea conștiinței, reușește să nu dea viață sensului ci să fie ea însăși
aceasta viața lui.
„Dacă la Rebreanu viziunea spațială exprimă o comunitate solidară (satul), la Proust,
analogia arhitectonică a romanului -catedrală gotică sau, în altă parte, fântâna argheziană, viza
o aspirație spre nesfârșire și suferința de a n -o putea desăvârși – la Camil Petrescu, arhitectura
romanului (având ca principiu constructiv TIMPUL) subliniază, prin dispersare și viziunile lui
singurătatea omului modern, s uspendat într -o lume pe care n -o mai poate cuprinde nici
înțelege. Planete separate, urmându -și orbita proprie, independentă, fără a putea comunica ca
într-un univers haotic, eroii lui Camil Petrescu urmează ca niște afluenți neînsemnați legile
implacabile ale marelui fluviu în apele sumbre ale căruia își revarsă neîmplinirea(…). Scriitor
experimental -termenul i se potrivește lui Camil Petrescu în dublu sens: întâi pentru că opera
sa izvorăște dintr -o experiență trăită, apoi pentru că întreaga lui creație constituie un
experiment estetic și, înainte de toate romanul său își păstrează puternicul său caracter
experimental (…). Camil Petrescu, spirit anticalofil declarat, se interesează (…) de forma
operei, de arta înțeleasă ca structură”.30
Din punctul de vedere al problematicii abordate autorul reușește să creeze un drum al
eroilor ce se lasă conduși de idei și esențe generate de situații neconvenționale, impasuri,
eșecuri. Lumea predilectă a personajelor lui Camil Petrescu este aceea a unor suflete bolna ve
existențial ce nu pot controla mediul înconjurător și nici măcar propriile lor reacții. Din acest
punct de vedere este o zonă dominată de prezența oamenilor deznădăjduiți care locuiesc în
interioare modeste și care se supun timpului care îi degradează.
„Modern și aparținând mișcării vii a literaturii române pe care o îmbogățește organic,
Camil Petrescu este un mare arhitect al romanului ca metaforă epistemologică.”31

30 Mircea Zaciu , Camil Petrescu și modalitatea estetică a romanului , Editura Dacia , București , 1970 , p. 163
31 Nicolae Crețu , Constructori ai romanului , Editura Eminescu , 1982, p. 106

34
3.1 Scrisorile doamnei T. si ale lui Ladima

Datorită felului în care nu doar privește ci și analizează trăirile personajelor, Camil
Petrescu devine un deschizător de drumuri pentru literatura de analiză alături de Anton
Holban și Hortensia Papadat -Bengescu. Spre deosebire de Ștefan Gheorghidiu care datorită
unei conjuncturi favorabile scăp ă de grijile materiale Ladima se zbate pentru a trăi recurgând
la experiențe ce ajung în zona penibilului, chiar dacă el e dominat de o rară sensibilitate, e un
gazetar curajos și știe să facă gesturi exemplare, cavalerești. O secvență memorabilă este
reprezentată de momentul în care Doamnei T. i se adresează la Techirghiol o necuviință; fără
a se gândi la consecințe, Ladima va lua atitudine datorită felului său de a privi lumea și viață.
Acțiunea romanului începe cu cele trei scrisori ale doamnei T. și cu notele
explicative ale autorului din subsolul paginilor, care o îndeamnă să -i destăinuie experiența
nefericită a sentimentului de iubire neîmplinită, cu scopul de a crea pentru cititori „un dosar
de existențe”. Mai întâi, el îi propune doamnei T. să aducă pe scenă „complexe de experiență,
din viața reală”, pentru a arăta spectatorilor „cum se gândește, cum se iubește, cum se suferă”,
deoarece aceste trăiri ei nu le pot învăța la niciun curs, iar teatrul oferă cea mai variată și
convingătoare paletă de manif estări ale simțirii umane.
Doamna T. refuză „să apară pe scenă” și, după lungi convorbiri, scriitorul o convinge
să scrie, argumentându -i că nu trebuie să ai talent scriitoricesc, ci este suficient să ai ceva de
spus, să fii „sinceră cu dumneata însăți pân ă la confesiune”. Stilul frumos, argumentează el,
este „opus artei […] ca scrisul caligrafic în știință”: „Un scriitor e un om care exprimă în scris
cu o liminară sinceritate ceea ce a simțit, ceea ce a gândit, ceea ce i s -a întâmplat în viață, lui
și ce lor pe care i -a cunoscut, sau chiar obiectelor neînsuflețite. Fără ortografie, fără
compoziție, fără stil și chiar fără caligrafie”, c oncepție ce susține anticalofilismul lui Camil
Petrescu.
Prima scrisoare a doamnei T. narează la persoana I vizita pe care intenționează să o
facă iubitului ei, la care se duce cu brațele încărcate de flori, dar acesta nu o așteptase, ci îi
lăsase un bilet, într -un „plic odios”. Ea suferă dureros dezamăgirea, mai ales că el o chemase,
iar ea se dusese încrezătoare, ca „să retrăim o oră dintr -un trecut atât de plin de bucurii
neclasate încă”.
Întoarsă acasă, îl găsește „stând pe divan și citind” pe D., iar acest fapt o scoate din
sărite. Însă, figura lui palidă, „ochii tulburi și gura informă, uscată ca o smochină” îi stârn ește

35 mila și îl reține la ceai. D. o iubea de vreo șaisprezece ani, când ea era „cea mai frumoasă fată
din orășelul nostru”. Fiind vecini, se vizitau mereu și „D. era invidiat de tot liceul” că se afla
tot timpul „în apropierea și tovărășia mea”. El îi scr ia temele, îi făcea rost de bilete la teatru, îi
ducea scrisorile direct la gară, fiind util și ascultător. Când T. s -a logodit cu un inginer întors
din Germania, D. i -a mărturisit iubirea lui și a amenințat -o că o să se omoare dacă se mărită.
Ea s -a căsăt orit și a plecat cu soțul în Germania, iar el „s -a dus să -și facă Dreptul la
București”. Din scrisorile mamei, ea află despre destrămarea familiei vecine, bătrânul D.
(judecătorul) își părăsise nevasta, cele două surori se căsătoriseră prost, iar tânărul D . nu-și
dădea examenele.
După divorț, doamna T. se întoarce la București și, într -o zi de primăvară se
reîntâlnește cu D., „devenit bărbat și precoce îmbătrânit”, cu înfățișare mizeră, cu ghetele
scâlciate și mâinile neîngrijite, ceea ce o face să se simtă jenată. Află că el o iubise pătimaș în
tot acest timp și, cu prilejul unei vizite pe care i -o face, el îi arată o mulțime de lucruri pe care
le păstrase ca amintire: caietele ei de teme, batiste, bilețele, cărți cu adnotări făcute de mâna ei
etc. Vizitele lui o plictiseau, o enervau, mai ales prin excesul lui de zel și prin cadourile pe
care i le făcea, care depășeau posibilitățile financiare ale unui „corector de gazetă”. Încearcă
să-l schimbe, dar își dă seama că e „iremediabil ratat și, cred, într -adevă r mediocru”.
A doua scrisoare a doamnei T. relatează că, deși relația cu D. se mai răcise, el vine
într-o dimineață transfigurat, cu textul unui cântec de dragoste, prilej de meditație pentru ea
privind relația cu X. Crede că X. nu o iubește, deși ea sufer ise „din cauza lui aproape mortal”
și se întreabă că, dacă este într -adevăr excepțională, așa cum zic unii, cum poate el s -o prefere
pe alta, să aibă metresă și să trăiască „o viață completă fără mine”, ori ce -i pot oferi lui
celelalte femei și ea nu. D. e ste conștient că gândurile ei sunt la altcineva și o întreabă „cu o
voce muzicală și înmuiată în lacrimi: Nu e nimic pe lume, nu pot face nimic ca să mă poți iubi
puțin?”.
În ultima scrisoare, aflăm că, timp de câteva luni, doamna T. nu s -a mai întâlnit c u
D., fiind neliniștită de faptul că, dacă cineva pentru care ani de zile fusese „sensul vieții lui”
încetase s -o mai iubească, însemna că și pentru X. ea ar putea deveni, la un moment dat, „o
femeie ca oricare alta”. Într -o seară, se duce la un spectacol la Teatrul Național ca să o vadă
jucând pe Lucile și îl vede pe D. însoțit de o fată drăguță, cu care vorbea „cu insistență și cu o
falsă căldură”, tocmai pentru a fi remarcat de doamna T.
Ca să -i facă un serviciu, să -i dea importanță în ochii tinerei înso țitoare, doamna T. îl
cheamă la ea, iar D. „era atât de fericit, că toate zbârciturile feții îi dispăruseră […], ochii îi
râdeau înviorați”. Ea își dă însă seama că a provoca gelozia nu este un mod eficient ca să

36 stimulezi o dragoste inexistentă, gândind u-se cu amărăciune că acest vicleșug „nu mi -ar fi de
niciun folos dacă aș încerca vreodată să -mi recâștig prețul în ochii lui X.”, cu astfel de
metode. Altă dată, plecând să petreacă Paștele la o mătușă, doamna T. îl întâlnește în tren pe
X. împreună cu ul tima lui metresă. El o salută „surprins și amabil” și doamna T. subînțelege
din discuții că merg să facă Paștele la Sinaia și simte „o durere pe care nu o mai puteam
stăpâni, care îmi măcina corpul”.
Ladima duce o existență dominată de lipsuri, se multumeș te să piardă timpul prin
birturi improprii, își duce zilele într -un loc nefavorabil, însă în ciuda tuturor problemelor
existențe când iubitei sale Emilia îi trebuie bani se împrumută, iscălește o poliță astfel încât
obține suma necesară. El este reprezenta ntul poetului neînțeles astfel încât i se întâmplă să se
îndrăgostească de o femeie ordinară pe care el o crede întruchiparea purității și a bunătății.
Este felul prin care el alege să dovedească ca din punct de vedere spiritual are capacitatea de a
viețui într-o altă lume. „Astfel, personajele sunt atât cât se manifestă, adica roluri sociale;
manifestarea e pur socială, chiar și atunci când ele se confesează”.32
In ciuda condițiilor precare de viață, el dovedește capacitatea de a transforma o astfel
de situ ație, astfel încât, nimeni să nu resimtă vreo dovadă de culpabilitate. El se definește prin
felul cum se îmbracă, găsește vulgară alura sportivă și eleganța vestimentară ale lui Fred
Vasilescu. De aceea poartă guler scrobit, o haină fără suplețe și are mu stăți mari de
muschetar. Acesta se agață cu disperare de coordonatele unei lumi pe care o detestă și cu care
ipotetic, ar trebui să rupă orice legătură. „Psihologismul devine, așadar, fixarea contrastului
dintre gestul exterior și descrierea impulsurilor s ufletești”.33
Este marginalizat din punct de vedere social oferindu -i-se o slujbă mizeră de corector
sau de redactor. Sunt însă și cercuri boeme în care se vorbește despre marele poet Ladima. Cei
care îl cunosc îl încadrează în tipologia perfectului ratat, doar câțiva prieteni consideră că el
are o structură sufletească aparte.
Datorită faptului că Emilia îl folosește ca paravan social Ladima trece printr -o dramă
descurajantă; se întreține astfel câteva ore pe zi cu el până când acesta istovit eșuează în
locuința ei; el socializează, face proiecte maritale se interesează de sănatatea logodnicei sale
chiar dacă aceasta nu prea iese cu el, întrucât „nebunul” este prost îmbrăcat. Singura utilitate
pe care i -o găsește este că acesta poate fi trimis dupa tot fe lul de comisioane umilitoare.

32 Idem Op. cit, p . 178
33 Emil Manu , Sensuri moderne și contemporane , Editura Eminescu, București , 1982, p . 27

37 Fermitatea cu care Ladima răspunde acestor provocări îl definește. Nu reușește să
spună întotdeauna ce vrea, nu se face înteles întru totul, dar multumirea lui sufletească este
reprezentată de liniștea celei pe care o iubește.
Lumea mediocră în care evoluează femeia pe care o iubește îl provocă să i se alăture,
însă nu poate face acest pas datorită candorii dezarmante de care dă dovadă în orice
circumstanță. Vina i se datorează întrucât el nu vrea să afle adevărul și își constr uiește un
univers imaginar de afecțiune și curățenie morală fără de care nu ar putea trăi. „Individul și
societatea pot fi cei doi termeni mutual etalonați: societatea e un Procust pentru Ladima dar și
Ladima e un Procust pentru societatea sa”.34
Datorită o rgoliului el refuză constant să recunoască toată mizeria existențială. Astfel
înainte de a se sinucide împrumută bani pe care îi lasă în buzunar pentru că nimeni să nu
creadă că și -a pus capăt vieții din cauza sărăciei. El va redacta și o scrisoare de drag oste
pentru frumoasă doamnă T. tot pentru a elimina orice bănuială cum că ar fi fost capabil să se
omoare pentru o vulgară prostituată.
Romanul dezvăluie drama secretă a lui Ladima; datele esențiale le găsim în
scrisorile eroului adresate Emiliei și în c omentariile cu care ea însoțește în pat lectura lor de
către Fred Vasilescu, fiul lui Tănase Vasilescu Lumânăraru, milionarul analfabet din „Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de război”. După conflictul de la Techirghiol tânărul la
cunoscut pe Ladim a și i -a câștigat prietenia. Bărbat cu mari succese la femei Fred e
îndrăgostit de doamnă T.; chiar dacă și ea îl iubește o va evita și va pieri într -un stupid
accident aviatic. Această ciudată legătură deține un mister lămurit de jurnalele pe care autoru l
le-a publicat așa cum au fost redactate de doamnă T. și Fred Vasilescu.
Pasiunile fiului milionarului sunt unele aparent banale, moda, sportul și femeile; în
profunzime este un tânăr sensibil, serios și inteligent însă își ascunde această latură întrucâ t ar
genera un contrast evident cu mediul înconjurător. Idealul feminin este reprezentat pentru el
de doamnă T.; după ce reușește să ajungă în intimitatea eroinei realizează că a întâlnit o
persoană de o factură specială.
Ambii eroi Ladima și Fred sunt în drăgostiți; celui dintâi acest sentiment îi
amputează sufletul iar celui de -al doilea îi confirmă ipoteza că s -ar putea să i se ceară mai
mult decât poate da. Fiecare dintre ei este mutilat din cauza dragostei; ceea ce Fred descoperă
la Emilia, coresponden ța lui Ladima, face legătura între cele două vieți. „Romancierul pune
prin urmare, un accent puternic pe concretul faptelor și întâmplărilor. Dar el nu se multumește

34 Marian Popa , Camil Petrescu , Editura Albatros , București , 1972, p . 53

38 cu aceasta, ci căuta trăirilor o semnificație, o înlănțuire cauzală, înscriindu -le într -o serie de
determinări”2.
Prezența acestor eleme nte demonstrează o anumită simet rie existențială tragică.
Datorită unor împrejurări Ladima întră în contact cu Lumânăraru și Nae Gheorghidiu întrucât
acesta din urmă datorită discuțiilor cu șeful partidului lib eral al cărui membru era, scoate o
foaie de opoziție, urmărind prin ea o manevră politică, cu scopul de a intimida familia
Brătianu. Astfel Ladima scrie o serie de articole fulminante, denunță mizeria și exploatarea
însă când Nae Gheorghidiu obține ceea ce a urmărit îi cere lui Lumânăraru, patronul ziarului,
încetarea campaniei. Datorită faptului că nu acceptă Ladima este concediat.
Camil Petrescu realizează profilul unei lumi întregi, al intelectualui obligat să
trăiască din munca sa. Pe Ladima, Camil Petrescu îl privește critic detașat, mai mult decât pe
Gelu Ruscanu, pe Pietro Gralla sau pe Ștefan Gheorghidiu. În ciuda tuturor acestor eforturi ei
nu descoperă încă tipul capabil să se elibereze de fantasmele pe care le plăsmuiește în minte.
Acest feno men căpătată contur atunci când creează figura lui Bălcescu personajul principal
din romanul „Un om între oameni”.
Poate că nu întâmplător Fred Vasilescu facea analize și previziuni. Emilia devine un
personaj perfect adaptat acestei lumi, simțămintele ei nu constituie decât o anexa a instinctelor
care cer satisfacție. „Această femeie își urmează destinul inconștient fără să aibă nici cea mai
mică bănuială în ceea ce privește existența unor alte resorturi de viață”.35
Fred care se află în patul Emiliei e în grozit la gândul că, cei din încăperea alăturată
realizează intimitatea din odaia actriței; prostituata nu are nevoie însă de masca, văzându -și
nestingherită de treabă ca și cum totul ar fi ținut de o ordine naturală inevitabilă.
Atâta vreme cât Ladima nu își poate identifica decât adversarii din societate,
acestuia îi va fi imposibil să îi simtă pe cei care strabat perimetrul vietii sale intime. Emilia
exercită un farmec aparte asupra lui datorită calităților ei de femeie; în acee ași măsură își vor
spune cuvântul aparențele de viață tihnită și curată pe care știe să le întrețină Valeria în casa
frecventată de poet. Pentru el locul acesta este un refugiu odihnitor.
Spre deosebire de Gheorghidiu pentru care iubirea era singurul mijl oc de realizare,
Ladima crede cu tărie în destinul său de poet. „Draga domnule Vasilescu…nu te supăra…eu
sunt un om care scrie și dacă nu scriu ceea ce gândesc, de ce să mai scriu? Nu pot altfel”.36

35 Georgeta Horodincă, Patul lui Procust într -o nouă lectură, în Structuri libere , Editura Eminescu , București,
1970, p .59
36 Camil Petrescu , Patul lui Procust, Editura Gramar , București , 2008 , p .137

39 Sinuciderea se datorează faptului că resortul intim a ajuns să se suprapună cu cel
social; gestul sau este invaluit într -o aura de mister prin intermediul scrisorii lasate Doamnei
T. care conține mărturisirile sale cele mai profunde. „Între cauze și efecte, distanța crește,
mediată și distorsionată de factor i incalculabili, de acea masa de evenimente, de semnificație
zero, care le înglobează pe celelalte și tinde să le egalizeze”.37
Panica pe care a simțit -o poate înaintea actului decisiv a fost determinată pe lângă
celelalte, de refuzul Emiliei de a -i înap oia scrisorile, de lipsurile care îl sufocau. Zbaterea lui
dinaintea morții devine și o problemă a celor care vor medita asupra destinului său. Este calea
pe care o parcurge pentru scurt timp, Fred Vasilescu, pornit să refacă itinerariul ultimelor zile
ale lui Ladima și descoperind doar declarații contradictorii ale unor prieteni ai poetului.
Sufletul lui Fred Vasilescu nu este analizabil; el este rupt de propriul sau univers
lăuntric, este dominat de o mare sensibilitate analitică, dominat de o dorință de comuniune
rămasă mereu nesatisfăcută. Fiecare dintre cei doi ajung de multe ori să fie percepuți altfel
decât ar vrea ei să apăra: aerul lui Ladima îl impierdică pe Fred Vasilescu să își închipuie că
acestui domn deosebit i s -ar putea oferi postul de secr etar la Fundația Culturală înființată de
tatăl său. Pe de altă parte Fred datorită deprinderilor mondende și eleganței lasă impresia unui
ins mărginit. Visele celor doi protoganisti dezvăluie faptul că aveau constant aspirații și
tindeau la impliniri sufle tești; lumea în care trăiesc le devine dușman, este ostilă, lipsită de
culoare, astfel încât vor privi moartea ca pe o firească izolare. Dacă Doamna T. remarcă
nobletea și demnitatea celor doi cea care se va bucura de slabiciunile lor va fi Emilia.
Person ajelor principale ale cărții li se mai adaugă unul: romancierul însuși care se
integrează narațiunii prin comentarii care certifică autenticitatea. „Cele mai bune pagini ale
operei lui Camil Petrescu pleacă de la realitățile concrete, imediate, a căror ima gine el se
silește să o prindă și să o insumeze într -o semnificație mai largă. Camil Petrescu visează la o
aristrocație a inteligenței, la un stat condus de intelectuali și de idee, iar această utopie îl
orbește.”38 Camil Petrescu apelează la formula romanu lui epistolar pentru ca impresia de
autenticitate, ce se desprinde din scrisori, să se constituie într -o confesiune cuprinzătoare a
adevărului, ca experiență trăită, ca valoare esențială a vieții (substanțialitatea), așa cum a fost
percepută de către fieca re personaj în parte. Autorul realizează o creație literară după formula
romanului în roman, evitând cu măiestrie eventuala monotonie a relatării la persoana I, prin
apelarea la modalitățile teatrale și anume acelea de a da posibilitatea fiecărui personaj să se
exprime direct. Ovidiu Crohmălniceanu consideră că ingeniozitatea lui Camil Petrescu este

37 Nicolae Manolescu , Arca lui Noe, Editura Gramar , București , 2006 , p. 351
38 B. Elvin, Camil Petrescu, Editura pentru Literatură, București, 1962, p.36

40 aceea de „a fi aranjat ca un «roman în scrisori» (istoria amorului dintre doamna T. și Fred
Vasilescu) să încorporeze un altul (povestea dragostei lui Ladima pe ntru Emilia). Narațiunea
prin «încastrare» […] permite aici o sporire considerabilă a ceea ce tot el numește «sensul»
mesajului epistolar”.

3.2 Caietele lui Fred Vasilescu

La Cami l Petrescu domină eroii de o ine puizabilă complicație sufletească, reflexivi,
sensibili, a căror viață interioară e conturata din nuanțe și reacții subtile, imprevizibile. Ei stau
în centrul celor două romane psihologice ale scriitorului, conștiințe întrebătoare și orgolioase
în dialog c u experiențele trăite: Ștefan Gheorghidiu, doamna T., Fred Vasilescu. Sunt tot
atâtea ipostaze ale căutării de adevăr și frumusețe într -o existență înnobilată de luciditate.
Jurnalul lui Fred Vasilescu este cea mai întinsă și complexă parte a romanului și
poartă titlul „într -o după -amiază de august”, cuprinzând confesiunea , la persoana I , a
tânărului privind iubirea pentru doamna T., scrisorile de dragoste ale lui George Demetru
Ladima către Emilia, precizările lămuritoare ale acesteia și notele de subsol ale autorului.
În acest capitol, Camil Petrescu ilustrează și o imagine complexă a vieții economice,
politice și financiare din România, cuprinsă între anii 1926 -1928. Confesiunea lui Fred
Vasilescu este rezultatul cererii pe care i -o face autorul, cu pret extul de a -i oferi acestuia
material pentru un eventual roman, alăturând -o – de altfel – scrisorilor doamnei T. Din ambele
confesiuni reies două puncte de vedere diferite asupra aceleiași pasiuni, adică „două romane
subiective despre aceeași poveste de dra goste”, la care se adaugă și „comentariile autorului,
care reușește să creeze niște v eritabile dosare de existență” preciza Gheorghe Glodeanu in
Poetica romanului românesc interbelic , toate acestea concretizând moderna formulă estetică a
relativismului.
Comentarea scrisorilor lui Ladima de către Fred Vasilescu și Emilia se face conform
regulilor unui subtil joc de „aparte” teatral, prin care fiecare personaj se adresează către
cititori, așa cum observa, cu pertinență, G. Călinescu: „Este aici un joc subti l, aproape genial,
de aparte teatral, fiecare comentând, cu ochiul către cititor, faptul și dovedind disparitatea
punctelor de vedere”.39

39 George Călinescu , Istoria literaturii române de la origini până în prezent , București , Editura Minerva , 1982,
p. 746

41 Drama intelectualului dominat de probleme de conștiință este ilustrata cu ajutorul
personajului Ladima; inclus în categ oria inadaptaților și a învinșilor îi este imposibil să se
adapteze într -o societate care nu crede în valori, nu are principii, este coruptă.
Cerebrală și rafinată, de o mare sensibilitate, emotivă, fină și delicată, de o frumusețe
expresivă, neobișnuită, învăluită în permanență într -o aură de mister Doamna T. este unul
dintre cele mai fascinante personaje feminine din literatura noastră. „În fața Emiliei, Camil
Petrescu premiază pe D -na T., femeie cu probleme de conștiință, lucidă, fără prejudecăți, care
se oferă linistită cu motivări înalte, și e o estetă.”40
Corespondentul ei, în plan masculin este aviatorul și diplomatul Fred Vasilescu, fiul
lumânărarului. Cei doi ar fi putut forma cuplul ideal, lucru care, din păcate, nu se va realiza.
Este o nonconcorda nță a partenerilor în „Patul lui Procust”. Fred Vasilescu moare într -un
accident de avion, Ladima se sinucide. Despre împrejurările morții lor aflăm în cele două
epiloguri ale romanului.
Lumea romanului „Patul lui Procust” înfățișează numeroase aspecte din viața
societății românești din perioada interbelică: lumea oamenilor de afaceri, viața politică,
campaniile de presa cu impact, spectacole de teatru, premiere și expoziții de pictură, cafenele
și restaurante la modă. Astfel iese în evidență mondenitatea c a mediu propice în care
evoluează personajele principale. Atât bărbații cât și femeile devin dependenți de noile
achiziții ale civilizației citadine întrucât o ieșire în oraș, o vizită, o escapadă la mare sau la
munte sunt posibilități de a cunoaște oameni sau de a se descoperi unii pe ceilalți.
Citind cu atenție descrierea garsonierei lui Fred Vasilescu, mobilată de D -na T.,
putem observă că ni se vorbește despre pătrunderea modei cubiste în București. Acest tablou
este completat și de imaginea competitiilor sportive ale vremii (cursele de automo bile,
întrecerile hipice), evenimente la care nu puteau participa decât figuri din înalta societate. Să
nu uităm că, acestea au contribuit constant la popularitatea pe care a dobândit -o Fred
Vasilescu.
„Spectacol de experiență umană, în lotul iubirii, rom anul este ilustrarea vechilor sale
teorii artistice de aversiune în contra literaturizării sentimentelor , văzând în poezie, în român,
ca și în teatru, un mod de cunoaștere, formulat ca o cunoaștere plastică ”.41
Deși nu se poate vorbi despre o tehnică identică, totuși ne permitem să amintim în
contextul, în care vorbim de pluriperspectivism, de romanele Hortensiei Papadat -Bengescu,
aici apar personajele reflector. Autoarea nu relatează ea însăși întâmplările, care ar căpăta

40 Camil Petrescu interpretat de…, ediție ingrijită de Liviu Călin, Edituta Eminescu , București, 1972, p. 68
41 Pompiliu Constantinescu, Romanul românesc interbelic, Editura Minerva , București, 1977, p. 108

42 astfel o singură versiune. Cititorul ia cunoștință de acțiune, de gesturile și cuvintele
personajelor, nu în chip nemijlocit, ci așa cum acestea sunt văzute de personajele înseși. Se
înțelege că, dacă o întâmplare este văzută în același timp de mai mulți reflectori ea are mai
multe versiune și nici una din acestea nu poate fi considerată mai „adevărată” decât celelalte.
Drama eroilor lui Camil Petrescu se consumă pe fundalul unei societăți mediocre
dominată de instinctul de proprietate și de dori nța de parvenire. Astfel rezultă personaje
exemplare care refuză să abdice de la ideal; situațiile sunt prezentate ca fiind relative, însă
conștiința personajelor este dominată de evenimentele cărora le acorda importanță.
„Decupajul faptelor permitea jocul ui de cauză și efecte să fie vizibil cu ochiul liber. La
originea schimbării trebuie să așezăm iminența naratorului”.42
Această relativizare decurge din împrejurarea că acțiunea romanelor se petrece de
fapt în conștiința personajelor, este trăită de fiecare într-un fel propriu, și cititorul nu are un
punct exterior de referință, din care se poate verifica adevărul faptelor. Se creează astfel
impresia că romanele n -au „acțiune”, adică un subiect desfășurat liniar și cronologic. Acțiunea
lor este psihologică ș i constă mai mult în atitudinea pe care personajele o adoptă în privința
evenimentelor decât în elementele ca atare, prezentate obiectiv.
Ca roman modern, Patul lui Procust este construit pe axa fundamentală a
autenticității, Camil Petrescu ilustrând subst anța vieții, fie prin valori existențiale ca iubirea și
demnitatea, fie prin tabloul realităților sociale, culese din banalitatea cotidiană, conturând o
imagine persuasivă a lumii politice, economice și financiare din România anilor 1926 -1928.
Dacă în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război se manifestă ficțiunea ca
modalitate de ilustrare a sentimentului de iubire, în Patul lui Procust Camil Petrescu respinge
total ficțiunea, preferând redarea reală a evenimentelor „ca într -un proces -verbal”, cu
exactitatea faptelor și cu sinceritatea trăirilor: „Povestește net, la întâmplare, totul ca într -un
proces verbal” îl îndeamnă autorul pe Fred Vasilescu.
Altfel spus, autorul a solicitat „documente sufletești în stare pură” (Nicolae
Manolescu) de la doamn a T. și de la Fred Vasilescu, iar Ladima le -a oferit cu un plus de
sinceritate, deoarece își exprimă direct și necondiționat cele mai profunde sentimente și
concepții spirituale. Iubirea, ca substanță a vieții, este – pe rând – aspirație și dezamăgire,
profundă și incertă, fiecare personaj trecând printr -o gamă variată de stări, de la extaz la
nefericire, în care analiza psihologică accentuează confruntarea contradictorie a punctelor de
vedere subiective pe care le mărturisesc eroii. În Patul lui Procust , se cunosc frământările

42 Nicolae Manolescu , Arca lui Noe, Eseu despre romanul românesc, Editura Gramar, București, 2006, p. 351

43 tulburătoare ale iubirii dintre Fred Vasilescu și doamna T. atât din punctul de vedere al
bărbatului, cât și din cel al femeii, dar enigma dragostei dintre ei nu este dezlegată nici după
ce cititorul îi ascultă pe amândoi.
Destinele c elor două personaje masculine sunt, în concepția lui Nicolae Manolescu,
două enigme care stau față în față, una fiind imaginea răsturnată a celeilalte: „dacă Ladima își
pierde cu desăvârșire capul pentru o femeie vădit inferioară și se sinucide probabil di n cauza
ei, făcând însă totul spre a masca acest lucru, Fred se dovedește capabil să părăsească o
femeie care -i este superioară, deși nu e deloc exclus să se sinucidă din cauza ei, mascând
motivul la fel de grijuliu ca și Ladima. […] Dragostea transformă pe cel ce iubește în sclavul
celui iubit: iar Fred n -a vrut să devină sclavul erotic al doamnei T.”. Fred sacrifică iubirea din
vanitate, iar Ladima din demnitate.
Concluzia care se impune este că atât Camil Petrescu, cât și Hortensia Papadat
Bengescu obs ervă pe om mai ales sub raport psihologic zugrăvind lumea conștiinței, cu
motivațiile ei specifice și uneori deosebite de acelea sociale.

44
3.3 Raportul autor – naratori – personaje

„Patul lui Procust”, al doilea roman al scriitorului, și fără îndoială cel mai revelator
prin intermediul perspectivei narative, se dovedește a fi un “dosar de existențe”. Spre
deosebire de „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, unde există o ”voce” și un
”unic” punct de vedere, în „Patul lui Pro cust” ,există mai multe “voci” și mai multe „puncte de
vedere” (doamna T, Fred Vasilescu, Ladima, “autorul”).
„Patul lui Procust” este un roman "ionic", de analiză psihologică, o narațiune
introspectivă, relatată la persoana întâi singular de cinci naratori diferiți.
Autorul este o persoană reală, cu date de stare civilă atestate, care a trăit său trăiește într -o
perioadă istorică determinată; el scrie și publică sub formă de carte un roman, un volum de
nuvele, piese de teatru sau o culegere de versuri. Nume le lui este trecut pe coperta și pagina
de titlu al volumului. Autorul imaginează scenariul evenimențial, creează personajele, le
așează într -un context temporal anumit și într -un spațiu determinat, le organizează într -un
conflict și plăsmuiește un narator care relatează acțiunea. Naratorul este un personaj fictiv,
existent numai în textul narativ, o voce căruia autorul îi încredințează rolul de a povesti
faptele în „Patul lui Procust” naratorul organizează textul, corijează indicele de deformare a
fiecărei viziuni particulare, prin confruntarea cu alte puncte de vedere. El prezintă pe ceilalți
naratori pe măsură ce îi introduce în acțiune, dar prezentarea nu este aceea prozatorului
omniscient, ci se reduce la consemnarea unor firești raporturi inter umane.
Camil Petrescu acreditează iluzia unei identități între sine și narator. El îi atribuie
acestuia din urmă, în notele de subsol, paternitatea unora din piesele lui de teatru. Doamna T.,
afirmă naratorul, are calități înnăscute "de mare actriță și aș fi bucuros să apară în Act
venețian de pildă". Prezentarea aparenței drept realitate este accentuată de Ladima în
scrisoarea trimisă Emiliei:" ieri am întâlnit la teatru pe autorul Sufletelor tari, care mi -a spus
că nu te cunoaște, dar că în principiu nu are nimic de obiectat, dacă vrei să dublezi pe doamna
Filotti". în nota, naratorul rectifică. " nu ne întâlnisem la teatru, ci la Capșa și mă rugase
stăruitor, aproape umilitor, să accept dublura".
Din punct de vedere structural se evidențiază complexitatea romanului, care are la
baza discontinuitatea dominantă în fluxul central al acțiunii. Atenția cititorului este dirijată
către un alt fel de lectură datorită scrisorilor, al căror conținut închide povești de viață,
datorită comentariilor Emil iei și dialogului constant pe care personajul alege să -l poarte cu

45 sine. Întoarcerile spre trecut și monologul interior al lui Fred determină receptarea romanului
ca nefiind o istorie omogenă ci o altă formă de a relata despre lume și viață; sunt pași cu
ajutorul cărora autorul conduce lectura către descoperirea adevaratului eveniment. „Eroul lui
Camil Petrescu este deci un intelectualist, o natură reflexivă și pătrunzătoare, care suferă
pentru că gândește și analizează”.43
Acest dosar de existențe este alca tuit din piese diverse, numeroase note de subsol,
conține articole de ziar sau poeme scrise de Ladima; nu lipsesc micile eșecuri în completarea
cărora vin dezbaterile morale. Toate acestea contribuie la caracterizarea personajelor;
legăturile dintre aceste a reale sau înșelătoare, statornice sau accidentale alcătuiesc o situație
complicată dar incitantă pe care cititorul se străduiește să o scoată la lumina. “Din multe
puncte de vedere, romanul înfățișează o scriere mai matură. Materialul este mai bogat, och iul
mai liniștit, fraza a pierdut o parte din lunecarea aceea puțin cam iritantă și se apropie de data
aceasta mai mult de ariditatea exactă a Codului civil pe care o râvnea Stendhal”.44
“Autorul” este el însuși personaj, un personaj -ficțiune care creează i erarhizările
interne ale imaginarului din roman, iluzia unei realități. El este destinatarul scrisorilor
doamnei T., prietenul pentru care Fred își scrie confesiunea din ”într -o după -amiază de
august”, Ladima îi este și el cunoscut, etc. O ființă la jumăta tea drumului ”într -o invenție și
realitate” (acesta este „autorul”) devine garant al raporturilor pe care se întemeiează lumea
romanului. Intervențiile luminează suplimentar unele figuri ale romanului, oferă informații
lămuritoare (inițiala din ”doamna T.” , de pildă), dar niciodată nu rezolvă marile mistere ale
textului.
Cu toate acestea dezordinea este aparentă. Perspectiva narativă “discontinuă” e mai
unitară semantic decât oricare altul.
Așadar, dacă în „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război ” faptele erau
reluate dintr -o unică perspectivă narativă, aceea a eroului principal, în „Patul lui Procust”
faptele sunt relatate din multe perspective. Asistăm deci la înmulțirea perspectivelor narative
și la relativizarea punctelor de vedere, putând vor bi de pluriperspectivism. Aceeași realitate
este vazută în chip diferit de protagoniștii romanului.
Fiecare poveste are valoarea unei descoperiri de conștiința pentru celalalt cuplu.
Iubirea dintre Fred și Doamna T. este o experiență copleșitoare dovedindu -se a fi o trăire
autentică chiar daca anterior femeia a fost casătorită. Poetul original și publicistul temut,

43 Ovidiu Ghidirmic, Camil P etrescu sau patosul luciditații, Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975, p. 47
44 Camil Petrescu interpretat de…, ediție ingrijită de Liviu Călin, Edituta Eminescu , București, 1972, p. 62

46 Ladima nutrește sentimente profunde pentru o actriță mediocră Emilia Rachitaru, situație care
generează un proces de autosugestie al barbatului, ce idealizează femeia.
“(…) Niciodată nu ți -am admirat frumusețea mai mult ca aseară, Emy… Nu vorbesc
de capul tău, care ți -am mai spus -o, îmi amintește desăvârșit de Lavinia, fiica lui Tițian,
purtând în tabloul, pe care l -am văzut în singura mea căl ătorie în străinătate, o tavă cu fructe,
o impresie de sănătate trupească și sufletească, de bucurie luminoasă, bună și sinceră. E totul
numai armonie în tine, Emy. Te ascultam aseară și te -aș fi ascultat încă ore întregi. Regăseam
în tine, ca la începutul de neuitat al iubirii noastre înteligența aceea egală, subtilă și liniștit
pătrunzătoare ca o mireasmă. Niciodată n -am mai întâlnit un mai firesc bun -simț, o judecată
mai adâncă și așa de frumos domoală. Liniștea ta (…) mă face să înțeleg cât de fără pe reche
ești în această lume cotidiană și meschină în care trăim. Emy, iubirea ta îmi sporește orgoliul
de bărbat.
Cu cel mai cald și mai recunoscător sărut. G.D.L”45.
Actrița fără talent, femeia ușoară este pentru Fred Vasilescu o modalitate de a -și
petrece o după amiază de vară răsfoind scrisorile lui Ladima a cărui suferință din dragoste o
descoperă întâmplător.” Acum înțeleg cât de lipsită de resurse e…(…) Emilia nu știe să
glumească sau, ceea ce este și mai deplorabil, trebuie să fie atât de vulgară î ncât, intimidată de
așa-zisa mea situație mondenă, nici nu îndrăznește să fie ea însăși”.46
Cu excepția Emiliei pentru fiecare personaj o cale de cunoaștere a lumii
înconjurătoare și a celorlalți devine iubirea, sentiment care îi va conduce atât pe Fred
Vasilescu cât și pe Ladima în situații fără ieșire. „Îmbrățișarea cu Emilia nu înseamnă un
dialog senzual, în fiecare gest și mișcare sunt ca niște replici ale corpurilor, răspunzându -și
într-o piesă bine scrisă și în care zbuciumarea e uneori îndoială, o apr opiere, un surâs al
voluptății, un moment de încordare, o descurajare care primește o dojană surâzătoare, o luptă
unde fiecare mișcare are precizia unui schimb de lovituri de floretă, o senzație de înfrângere
căreia imediat îi răspunde un val de duioșie” 47.
Timiditatea și imposibilitatea lui Ladima de a face față realității cotidiene se
datorează strict felului său de a fi. În ciuda acestor dificultăți Fred Vasilescu îl privește cu
admirație întrucât admiră activitatea sa de gazetar onest dar și profunzimea gândirii sale.
Această atitudine l -a ajutat pe Ladima în perioada în care a condus gazeta “Veacul”; din
păcate oamenii politici Tănase Vasilescu și Nae Gheorghidiu l -au considerat util doar atâta

45 Camil Petrescu , Patul lui Procust, Editur a pentru literatură , București , 1963, p .259
46 Idem p. 72
47 Camil Petrescu , Patul lui Procust , Editura pentru literatură , București , 1963, p .75

47 vreme cât acesta a corespuns intereselor politice de care e i erau conditionați. Este evident că
ceea ce urmează este eliminarea lui Ladima din această schemă întrucât devenise primejdios.
„Voind să facă din intelectuali personalități hotărâtoare în stat, Camil Petrescu nu își dădea
însă seama că intelectualitatea nu reprezintă o clasă socială”48.
Pentru “autor” Ladima este un poet ermetic și profund, un geniu de neînțeles. În
sprijinul acestei afirmații ne referim la poezia “Patul lui Procust” publicată în subsolul
paginilor. În ea se relevă caracterul contradictoriu al esenței umane:
”Felie de noroi e ciclul meu
Spre capătul curent arăt cu greu
Fuiorul tors al cretei mi -e povară
Și de mă apără, mă și măsoară…

Hrăniți de putrezime de asemeni,
Se-ngrașă nuferii suavi și gemeni
Eu, plin de bale și vâscos, greu lupt,
Alăturea din soare să mă -nfrupt”.

Aceasta este modalitatea prin intermediul căreia ni se vorbește despre confruntarea
dintre oameni și idei dintre vorbe și fapte. Se realizează astfel un tablou complex ce
condiționează relațiile dintre oameni întrucât infrunțându -se aceștia ajung să se măsoare între
ei devenind cu fiecare clipă unul pentru celălalt un Procust.
Sunt două ipostaze pe care cei capabili trebuie să și le asume: indiferent de context
fiecare poate trece din postura victimei în cea a călăului și invers întrucât viața oferă surprize
ale caror consecințe pot fi resimțite mult în timp.” Totul e amestecat, nedatat, birocratic, dar
evenimentul respiră și se construiește pas cu pas, regăsindu -și prin umpleri succesive
adevărata cronol ogie”.49

48 B. Elvin, Camil Petrescu, Editura pentru Literatură, București, 1962, p.42
49 Camil Petrescu interpretat de…, ediție ingriji tă de Liviu Călin, Edituta Eminescu , București, 1972, p. 65

48

CAPITOLUL I V

Strategii alternative de predare – învațare -evaluare – în abordarea didactică
a romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi la clasele de
liceu

Metodologia instruirii se definește în raport cu finalitățile urmărite, fiind gândită în
strânsă unitate cu conținuturile și în relație cu subiecții implicați în activitatea de instruire,
precum și cu dotarea didactic – materială a școlii. Aceasta face ca metodologia procesului de
învățământ să aibă un caracter dinam ic, suplu, flexibil, fiind permanent deschisă la înnoire,
transformare, perfecționare, inovație.
„Astăzi, datorită profundelor mutații ce au loc în viața socială, a creșterii rolului
științei și tehnicii în toate domeniile vieții, a noilor evoluții ale societății democratice care au
condus la reconsiderarea finalităților și conținutului educației, procesul de perfecționare a
metodologiei instruirii se impune ca o necesitate vitală”.50
Această necesitate are la baza două idei fundamentale: reconsiderarea metodologiei
din perspectiva cerințelor umanismului modern care impime ideea formării omului integral
dezvoltat, capabil să se integreze activ, creator, și responsabil în societate, apt să rezolve
problemele complexe cu care se confruntă, prin valorificare a plenară a tuturor potențialităților
de care dispune; respectiv, reevaluarea metodologiei didactice pe baza valorificării celor mai
importante și recente descoperiri din domeniul psihologiei, științelor educației, sociologiei,
teoriei informației pentru a realiza o mai bună adaptare a metodelor utilizate la legile
dezvoltării psihice și a le spori eficiența atât în ceea ce privește informarea, cât mai ales pe
planul formării personalității elevului.
Pornind de la aceste două idei de bază se conturează mai multe direcții de
perfecționare a metodologiei instruirii. „Una dintre ele este îmbogățirea și diversificare
metodelor de instruire, astfel încât acestea să se coreleze mai bine cu situațiile de instruire

50 A. Cosmovici, L. Iacob, Psihologie școlară, Editura Polirom , Iași, 1998, p. 9

49 care sunt extrem de variate și să vină în întâmpina rea diferențelor pregnante care există între
diferite stiluri de învățare”.51
Perfecționarea metodelor de comunicare are rolul de a spori gradul de eficiență, prin
creșterea posibilităților de a transmite un volum mai mare de informații într -un timp mai scu rt,
de a opera o mai bună selecție a informațiilor, de a se adresa unor colective mai largi de elevi
și a mări capacitatea acestora de a recepta și a reține cele transmise.
Pe de altă parte, întărirea caracterului activ al tuturor metodelor și procedeelor de
instruire presupune amplificarea gradului de participare a elevului în activitatea de învățare
prin implicarea sa în efectuarea unor studii și cercetări personale, în activități de investigare,
prin sporirea efortului in rezolvarea sarcinilor de învățar e.
De aici necesitatea creșterii ponderii metodelor cunoscute sub denumirea de metode
activ – participative care solicită elevului deopotrivă efort de gândire, imaginație, memorie,
voință, ajutându -1 să depășească stadiul primirii unor cunoștințe „de-a gat a elaborate” și
implicându -1 în procesul de redescoperire a acestora. Concomitent se impune dirninuarea
ponderii metodelor expozitive, verbale, livrești, relativ pasive care se bazează pe receptarea și
memorarea cunoștințelor transmise de profesor.
Crește rea ponderii metodelor cu un pronunțat caracter formativ pune în valoare și
cultivă întregul potențial de care dispune elevul. Avem în vedere acele metode care,
respectând condițiile interne ale fiecărui individ, contribuie eficient la dezvoltarea
capacită ților și structurilor sale mintale, cultivă interesele și aspirațiile superioare, aptitudinile,
creativitatea, spiritul de inițiativa, conduc la autonomie spirituală, pregătindu -1 astfel pentru
integrarea într -o societate caracterizată printr -un ritm alert al schimbării.
„Utilizarea în combinație mai armonioasă a metodelor abstracte, formale cu metodele
experimentale și aplicativ – practice, pune elevul în contact direct cu realitatea, cu problemele
vieții și activității concrete, efective”1.
Promovarea intensă a metodelor care îmbină activitățile de învățare individuală cu
cele care solicită munca în echipă, activități de cooperare și a metodelor care intensifică și
optimizează relația profesor -elev presupune alternarea sistematică și judicioasă a activi tăților
bazate pe studiul individual cu activitățile care solicită cooperare, muncă independentă
(asaltul de idei, metode de simulare, jocuri cu rol, studiul de caz, realizarea în echipă a unor
proiecte, teme de cercetare), în ideea de a întări caracterul social al învățării.

51 Lacrămioara Crenguța Oprea , Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică, B ucurești , 2000,
p. 101

50 Între noile orientări din domeniul practicilor educaționale se situează și cea privind
dezvoltarea gândirii critice a elevilor, prin folosirea metodelor și tehnicilor activ –
participative noi, metode care să potențeze funcționalitatea minții, să stimuleze capacitatea ei
de explorare și descoperire, analiză și sinteză, raționare și evaluare: brainstorming, tehnica
ciorchinelui, metoda mozaic, cubul, cvintetul, tehnica „știu/vreau să știu/am învățat”, metoda
piramidei, metoda colțurilor .
„A gândi critic înseamnă a emite judecăți proprii, a accepta părerile altora, a fi în
stare să privești cu simțul răspunderii greșelile tale și să le poți corecta, a primi ajutorul altora
și a-1 oferi celor care au nevoie de el”52. Capacitatea de a gândi critic se dobândește în timp,
permițând elevilor să se manifeste spontan, fară îngrădire, ori de câte ori se creează o situație
de învățare. Ei nu trebuie să se simtă stingheri, să le fie teamă de reacția celor din jur față de
părerile lor, să aibă încrede re în puterea lor de analiză, de reflecție.
Toate lucrările de metodică, mai noi sau mai vechi, abordează problema distincției
clare dintre metodele de lucru tradiționale, în care profesorul deține rolul principal și cele
moderene, în care învățarea este a xată pe elev. În fond, în ambele cazuri, elevul constituie
centrul preocupărilor profesorului, iar profesorul deține rolul de bază fie prin ocuparea
poziției de magistru, fie prin organizarea întregului scenariu didactic. Nu putem spune așadar
că metodele tradiționale au trăsături distincte sau foarte diferite de cele moderne. Ceea ce
interesează este ponderea folosirii acestora și adaptarea metodei la nevoile elevilor.
Complexitatea situațiilor de instruire impune folosirea diferitelor metode și mijloace
de învățământ, conduce la necesitatea combinării acestora, folosirea lor ca resurse
independente, astfel încât să se valorifice avantajele unora și să se diminueze pe cât posibil
limitele sau dezavantajele altora.
Consider că cea mai mare provocare a unui profesor este să reușească să găsească
cea mai potrivită metodă pentru o activitate de învățare, astfel încât să fie atinse scopul și
obiectivele / competențele lecției.
Ceea ce pot susține este că metodele moderne sunt mai atractive pentru elevi, dar în
final ele sunt mai păguboase pentru achizițiile lor. Având sentimentul că „se joacă”, aceștia
tind să nu mai abordeze și latura științifică a problemei, ci să rămână la nivelul superficial,
empiric.
În plus, pregătirea unei activități activ – participative este extrem de cronofagă pentru
profesor și necesită de asemenea resurse materiale suplimentare. Evaluarea poate deveni și ea

52 A. Cosmovici si L. Iacob , Psihologie școlară , Editura Polirom, Iași, 1998, p. 37

51 dificilă, întrucât toți elevii se implică, dar în grade diferite; uneori ei folosesc aceste metode
drept scut pentru lipsa de imp licare. O altă problemă care se ridică la folosirea excesivă a
metodelor activ -participative este distanța acestora față de modalitățile de evaluare naționale
(bacalaureat, îndeosebi).
Și totuși aceste metode moderne reprezintă uneori unica modalitate de a-i apropia pe
elevi (fie și la un nivel superficial) de literatură, în condițiile în care persoanjele din filme sau
cele din lista de chat au o prezența mult mai vie. În vreme ce literatura reprezintă trecutul sau
chiar anacronicul, cinematografia și inte rnetul, rivalele necontestate ale literaturii, reprezintă
prezentul (palpabil chiar) și viitorul. Întrebări precum „care e ultima carte citită” și „care e
ultimul film vizionat” ne dau măsura și mai clară a depărtării oamenilor de literatură. Puțini
știu c e se mai publică în zilele noastre, dar aproape toți știu care sunt cele mai recente apariții
cinematografice. Mass -media își are propriul aport în acest caz. Nu putem îndepărta toate
acestea, așa ca ceea ce putem să facem este să le folosim în favoarea no astră.
O folosire moderată a ambelor tipuri de metode ar asigura calitatea procesului
intructiv -educativ și ar îndepărta totodată monotonia orelor de studiu.
Pentru a prezenta metodele care pot fi utilizate în analiza operei literare, suntem
nevoiți să discutăm mai întâi, conceptul de metodă. În concepția lui Ioan Cerghit
„metoda poate fi considerată drept un model sau un ansamblu organizat al procedeelor sau
modurilor de realizare practică a operațiilor care stau la baza acțiunilor parcurse în comun de
profesori și elevi și care conduc în mod planificat (programat) și eficace la realizarea scopurilor
propuse.”53
Ion Berca înțelege „ metoda de învățământ ca o cale, un drum străbătut deopotrivă de
elevi și profesori, prin care, conform unor principii (principii didactice) dar și unor legi
(legile învățării), se înfăptuiesc obiectivele instruirii, adică se însușesc de către elevi
anumitecunoștințe de bază și se formează anumite capacități intelectuale și convingeri în vederea
integrării progresive în soci etate și valoarea oricărei metode se stabilește numai în funcție de
obiective.”54
Ioan Bontaș sintetizeză specificul metodei și importanța ei în procesul instructiv –
educativ ca: „punerea în operă a obiectivelor, principiilor și îndeosebi, a conținuturilor
învățământului.”55

53 Ioan Cerghit, Metode de învațămînt, Editura Didactică și pedagogică, Iași , 2006 , p. 10
54 Ion Berca, Metodica predării limbii române, Editura Didactică și pedagogică , 1982, p. 15
55 Ioan Bontaș, Pedagogie, Editura All, București, 1994, p. 143

52 I.Cerghit, în Metodica predării limbii și literaturii române ,prezintă comparativ
metodologia modernă și cea veche, având în vedere rolul profesorului și al elevului dar și
ponderea formativului sau a informativului în organizarea lecției:

53 Metodele vechi Metodele moderne
– sunt centrate pe activitatea
profesorului;
– sunt axate pe activitatea elevului;
– pun accentul pe predare; – tind să deplaseze accentul pe învățare, cu
ridicarea concomitentă a exigențelor față de
predare;

– elevul este privit mai mult ca obiect
al instruirii;
– elevul este considerat ca principalul subiect al
actului de instruire și educație;
– sunt mai mult informative, acordă
prioritate instrucției (asimilări de
cunoștințe); – acordă prioritate laturii formativ -educative,
exersării și dezvoltării capacităților si
aptitudinilor intelectuale, inovației și creației,
formării de ansamblu a personalității;

– neglijează însușirea metodele de
studiu personal; – sunt subordonate principiului educației
permanen te urmărind însușirea unor tehnici de
muncă intelectuală, de autoinstruire continuă;

– sunt verbaliste și livrești; – unei științe comunicate sau unei științe livrești
i se preferă știința din experiență, dobândită prin
explorare, experimentare, cercetare și acțiune;

– sunt receptive și pasive; – unei cunoașteri căpătate, noua metodologie
tinde să -i opună o cunoaștere cucerită prin efortul
propriu, prin metode active;

– folosește metodele de transmitere,
care, reprezintă știința mai mult ca
un produs finit;
– câștigă teren metodele euristice, care
îndeamnă la reconstruirea si redescoperirea
adevărurilor științei;
– au prea puțin un caracter aplicativ;
(mențin o legătură sporadică cu
activitatea practică, cu realitatea
concretă);
– favorizează îmbinarea organică a instrucției cu
practica, cu activitatea productivă; sunt concrete;
cultivă spiritul aplicativ, practic și experimental;
– exagerează unilateral sau nu țin
seama în suficientă măsură de
aspectul muncii individuale, de
echipă sau colective;
– caută să îmbine învățarea individualizată cu
socializarea învățării, să promoveze efortul de
echipă;
– mențin relații autocratice
(autoritariste, didacticiste); – promovează relații democratice, intensifică
relațiile profesor –elev și relațiile interpersonale
elevi –elevi (de cooperare);

– profesorul funcționează mai mult
ca purtător și transmitător de
cunoștințe; – profesorul urmează să joace un rol de
organizator al condițiilor de învățare, de
îndrumător și animator, catalizând energiile
elevilor;

54 Problema clasificării metodelor didactice apare în literatura de specialitate ca o
problemă controversată, neexistând în primul rând, o unitate de vederi în privința criteriilor pe
baza cărora se fac aceste clasificări „Criteriile de clasificare nu sunt absolute, iar încadrarea
unei metode într -o anumită clasă nu este definitivă, ci relativă”56, ceea ce permite coexistența
simultană a mai multor clasificări.
Constantin Cucoș realizează în Psihoped agogie o clasificare complexă a metodelor,
având la bază mai multe criterii:
1. Din punct de vedere istoric: metode tradiționale , și metode moderne , de dată mai
recentă;
2. În funcție de extensiunea sferei de aplicabilitate: metode generale (compunerea,
prelegerea, co nversația, cursul magistral etc.) și metode particulare sau
speciale (restrânse la predarea unor discipline de învățământ sau aplicabile pe
anumite trepte de instrucții și educații);
3. Pornind de la modalitatea principală de prezentare a cunoștințelor: metode verbale ,
bazate pe cuvântul scris sau vorbit și metode intuitive , bazate pe observarea directă,
concret – senzorială a obiectelor și fenomenelor realității sau a substitutelor acestora;
4. După gradul de angajare a elevilor la lecții: metode expozitive sau p asive , centrate pe
memoria reproductivă și ascultare pasiva si metode active ,care suscita activitatea de
explorare personală a realității;
5. După funcția didactică principală: cu funcția principala de predare și comunicare , cu
funcția principală de fixare și consolidare și cu funcția principală de verificare și
apreciere a rezultatelor muncii;
6. În funcție de modul de administrare a experienței ce urmează a fi însușită: metode
algoritmice , bazate pe secvențe operaționale, stabile, construite dinainte și metode
euristice , prin descoperire proprie și rezolvare de probleme;
7. După forma de organizare a muncii: metode individuale , pentru fiecare elev în parte,
metode de predare -învățare în grupuri (de nivel sau omogene și pe grupe eterogene),
metode frontale , cu între aga clasă și metode combinate , prin alternări între variantele
de mai sus;
8. În funcție de axa de învățare mecanică (prin receptare) – învățare conștientă(prin
descoperire): metode bazate pe învățarea prin receptare (expunerea, demonstrația cu
carcater expozi tiv), metode care aparțin preponderent descoperirii dirijate

56 Constantin Cucoș, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 18

55 (conversația euristică, observația dirijată, instruirea programată, studiul de caz etc.) și
metode de descoperire propriu -zisă (observare independentă, exercițiul euristic,
rezolvarea de probleme ,brainstorming -ul etc.)57
O prezentare analitică a metodelor didactice ar trebui precedată de o sistematizare
cât mai logică a acestora, deși taxonomiile propuse au suscitat și suscita încă o serie întreagă
de controverse între pedagogi. Ioan Cerghit58 a pro pus următoarea clasificare :

După criteriul istoric:
– Metode vechi, tradiționale (expunerea, conversația, exercițiul);
– Metode noi, moderne (IAC, pălăriile gânditoare, frisco, mozaicul).

După criteriul gradului de aplicabilitate:
– Metode generale, care se pot aplica în cele mai multe discipline de învățământ
(expunerea, conversatia, jocul ) ;
– Metode particulare, specifice unor discipline (horoscopul, scaunul autorului ar fi
specifice literaturii ).

După criteriul organizării activității didactice:
– Metode de activitate individuală (libere – lucrul cu manualul, lectura silențioasă
sub îndrumarea profesorului);
– Metode de activitate în perechi (profesor -elev – coversatia, expunerea cu
oponent; elev -elev – conversatia, ganditi -lucrati în perechi -comunicați);
– Metode de activitate în grupuri mari (dezbaterea academică);
– Metode de activitate cu întreaga clasă (colective): unilaterale sau bilaterale.

După criteriul funcției fundamentale:
– Metode de predare -învățare: de transmitere/asimilare de cunoștințe (expunerea,
mozaicul); de formare de priceperi și deprinderi (exercițiul); de consolidare
(exercițiul, frisco);
– Metode de evaluare (portofoliul, eseul de cinci minute, turul galeriei).

57 Constantin Cucoș, Psihopedagogie, Editura Polirom, Iași, 2002, p. 182 -183
58 Ioan Cerghit, Metode de învațamânt, Editura Polirom , Iași, 2006 , p. 114

56
După criteriul suportului purtător de informații:
– Metode verbale: expozitive (expunerea), interogative (conversația, interviul)
– Metode intuitive (obsevația, metoda termenilor predictivi);
– Metode bazate pe acțiuni (exercițiul, demonstrația, colajul, turul galeriei).

După criteriul tipului de învățare:
– Metode ale învățăr ii prin receptare (expunerea);
– Metode ale învățării prin descoperire (problematizarea);
– Metode ale învățării prin acțiune (exercițiul, posterul, turul galeriei);
– Metode ale învățării prin creație (brainstormingul, 6/3/5).

După criteriul subiectului pe care este centrată metoda:
– Metode centrate pe activitatea profesorului: prelegerea, explicația, demonstrația;
– Metode centrate pe activitate elevului: exercițiul, lucrul cu manualul, mozaicul.

După criteriul relației profesor -elev:
– Metode obietive, autoritare (conversația catihetică, observația dirijată);
– Metode liberale, permisive (conversația euristică, brainstormingul, frisco).

După criteriul gradului de activizare a elevilor :
– Metode pasive (expunerea, demonstrația);
– Metode active (frisco, pălări ile gânditoare, dezbaterea).

În didactica modernă se produc mutații de la metodele tradiționale la cele moderne
și invers, ajungându -se chiar la concluzia că elemente ale metodelor moderne au fost
teoretizate și aplicate încă de Comenius: „Dezideratele în vățământului contemporan, modern
ca viziune și tehnică didactică, impun restrângerea drastică a expunerii ex cathedra a
cunoștințelor (cu alte cuvinte ale predării de informații teoretice), ba chiar eliminarea ei
definitivă.”59

59 Constantin Parfene, Metodica studierii limbii și literaturii române în școala, Editura Polirom , Iași, p. 24

57 „Problematizarea reprezintă modalitatea de instruire prin crearea unor situații –
problemă, care solicită elevilor utilizarea, restructurarea și completarea unor cunoștințe
anterioare în vederea soluționării acestor situații, pe baza experienței și a efortului personal.
Situația –problemă (a nu se confunda cu problema) reprezintă o sarcină de lucru ce se bazează
pe contradicția între știut și neștiut, între cele cunoscute și noul descoperit”2.
Unele întrebări problemă duc la dezvăluirea unui conflict între cunoștințele
dobân dite și sarcina de cunoaștere propusă. De pildă, pe baza analizării celor două romane
camilpetresciene, elevii au luat contact cu câteva trăsături ale operei acestuia. După
parcurgerea unei etape anume de studiu, se poate formula ca sarcină cognitivă între barea –
problemă: Este perspectiva multiplă o caracteristică a romanului lui Camil Petrescu?

Sugestii de aplicare :
În cazul unei situații – problemă se poate indica un material conflictual și se propune
enunțarea problemei. Pornind de la analiza unor fapt e de expresie dintr -un fragment din
romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu, elevii ar putea
ajunge la enunțarea și, implicit, la rezolvarea următoarei întrebări – problemă: În opera
Ultima noapte de dragoste, întâia no apte de război întâlnim multe fapte, întâmplări, din
biografia lui Camil Petrescu, mai ales din perioada în care acesta a fost pe front. Având în
vedere toate acestea, se poate susține afirmația că opera în discuție oferă substanța lumiiși
biografiei lui C amil Petrescu?
Elevii de liceu, chemați să formuleze și să rezolve o asemenea situație – problemă,
sunt în măsură să o facă, pe baza noțiunilor de teorie literară acumulate. Ei pot, de pildă, să
discearnă între experiența obiectivă de viață a scriitorului și exprimarea artistică a acesteia în
opera literară, să constate și să argumenteze faptul că ceea ce ne oferă Camil Petrescu în
romanul său nu e substanța lumii și biografiei sale, ci forma artistică a lumii personajului.
Un alt exemplu de întrebare ar f i:
Face parte Gelu Ruscanu, din galeria personajelor inadaptabile?

„Brainstorming de grup (tradus „furtună de idei”), metoda asaltului de idei este o
metodă interactivă ce are drept scop emiterea unui număr cât mai mare de soluții privind
modul de realiz are a unei probleme, într -un grup coordonat de un moderator ce îndeplinește
rolul de animator și mediator al discuției”.60

60 Mariana Pintilie , Metode moderne de învățare și evaluare, Editura Eurodidact, Cluj-Napoca, 2002, p. 27

58 Evaluarea soluțiilor este amânată, pentru a -i determina pe participanți să comunice
eliberați de orice constrângeri, fără teama de a greși. Aceasta metodă se desfășoară după
anumite reguli:
– sunt interzise aprecierile critice – nimeni nu are voie să ironiz eze, să critice sau să
contrazică ideile celorlalți deoarece intervențiile de acest gen pot inhiba imaginația
creatoare a participanților;
– imaginația trebuie să fie total liberă, se accepta orice idee; se cere producerea unei
cantități cât mai mari de id ei;
– se încurajează asociațiile neobișnuite de idei, combinările și ameliorările soluțiilor
propuse de ceilalți.
– Metoda se folosește mai mult în lecții de sinteză cu caracter aplicativ, în seminarii, dar
poate fi folosită și în lecțiile obișnuite mai ales în definirea unui concept literar ce
determina confuzii în gândirea elevilor. Aceasta metodă presupune faptul că elevii nu
dețin informații detaliate și sigure despre tema discutată și de aceea nu trebuie folosită
la sfârșitul unei unități de învățare.

Sugestii de aplicare :
1. Ce presupune conceptul de roman subiectiv ?
2. Cum explicați titlul romanului, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război /
Patul lui Procust de C. Petrescu( vezi anexa 1)

Brainstormingul individual :
– după anunțarea temei, elevii primesc postere pe care își vor scrie propriile soluții;
– se acordă un timp de gândire; la expirarea timpului,
– elevii aduc foile și le afișează, astfel încât să fie citite de toți;
– după ce le citesc, elevii sunt încurajați să emită alte propuneri.

Sugestii de folosire :
1. Explicați cum acționează „patul lui Procust” asupra personajelor.
2. Numiți trăsăturile ce definesc personalitatea lui Ștefan Gheorghidiu.

59

Jocul de decizie – e un joc în care elevii trebuie să decidă asupra comportamentului
unor personaje sau asupra legilor pentru care au optat acestea.

Sugestii de folosire :
Motivează alegerea personajului X. / Explică comportamentul personajului X.

Piramida
„Metoda intitulată și “metoda bulgărelui de zăpadă ”, are ca principiu de bază
împletirea activității individuale cu cea de grup”1.Este același lucru ca în cazul predării prin
intermediul întrebărilor. În loc să începem cu „predarea prin discurs”, lansăm o întrebarecare
să conducă la informația pe care vrem să o primească elevul.
– Fiecare elev scrie propriile gânduri, fară a ține cont de ceilalți;
– Elevii vor citi cu voce tare ce au scris în cadrul unor perechi sau grupuri de câte trei;
– Opțional, perechile sau grupurile de trei se vor uni pentru a forma grupuri mai mari, în
care își vor compara răspunsurile. Ei vor cădea de comun acord asupra unui răspuns;
– Profesorul va cere fiecărui grup în parte o idee, apoi va scrie pe tablă ideile folositoare,
poate completându -le;
– Exact ca în cazul „predării prin întrebări” profesorul va completa și va corecta
răspunsul dat de clasă.

Sugestii de folosire :
1. Ar fi fost posibilă împlinirea iubirii dintre Fred Vasilescu și Doamna T.?

60 2. Este Ela vinovată de trădare?
3. Care s unt trăsăturile prozei psihologice întâlnite în romanul Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război de C. Petrescu?

Reuniunea Phillips 6/6
„Metoda Phillips 6/6 este o formă a dezbaterii individualizată prin faptul că
presupune șase participanți a căror intervenție este limitată la 6 minute (metoda nu poate fi
folosită dacă clasă nu este alcătuită dintr -un multiplu de 6 elevi.)”2.Avantajele acestei metode
vizează următoarele: permite relaționarea fiecărui participant cu membrii grupului, stimulând
dezinhibarea și îndrăzneală în discuție și pentru copii timizi; facilitează comunicarea și
creativitatea; stimulează imaginația elevilor. La fel, modalitatea de lucru în grup determina și
o parte din dezavantajele inerente: superficialitatea unor membri ai gr upului; limită de timp de
6 minute ; conducătorul acestei forme de dezbatere nu poate participa la discuțiile din fiecare
grupa. Ea presupune trei coordonate: pregătirea, desfasurea și valorificarea producției de idei.
Etapele acestui tip de dezbatere sunt următoarele:
– formarea grupurilor de câte 6 elevi:4 membri, un secretar ce consemnează ideile și un
lider care conduce dezbaterea și prezintă concluziile acestuia;
– anunțarea temei de dezbătut fiecărui grup în parte;
– tratarea problemei date, în cazul fiecărui grup, timp de 6 minute;
– colectarea soluțiilor de către coordonatorul clasei;
– discuția colectivă: după ierarhizarea acestora pe tablă, se discuta și se alege varianta
optimă;
– încheierea discuțiilor, după ce profesorul își prezintă concluziile privi nd participarea
elevilor la desfășurarea activităților.

Sugestii de folosire:
1. Este cu adevărat vinovat de trădare personajul feminin din, Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război ?
2. În ce constă jocul perspectivelor, sistemul de oglinzi paralele în romanul, Patul lui
Procust ?

61 Metoda Starburst (explozia stelară)
Termenul de starburst desemnează o metodă similară brainstormingului, cu care
totuși nu se confunda deși presupune organizarea clasei de elevi într -un grup și stimulează
crearea de întrebări la întrebări, așa cum brainstormingului generează idei pe baza altor idei.
Metoda stim ulează creativitatea de grup și individuală, spiritual de echipă.
Ideea sau problemă de dezbătut se scrie pe o foaie de hârtie, apoi se înșiră în jurul
conceptului respectiv, cât mai multe întrebări care au legătură cu el. Se recomanda pentru
început într ebări de genul: Cine? Ce? Unde? Când? Din ce cauză?, care pot da naștere,
ulterior, altor întrebări. Este o metodă relaxantă și plăcută, se poate aplica oricărui tip de
colectiv, indifernt de vârstă și caracteristicile individuale; dezvoltă spontaneitatea și
creativitatea, abilitățile de lucru în echipă; determina implicarea fiecărui elev la activitate.
Aceasta metodă se poate folosi la orele de familiarizare a elevului cu trăsăturile unui
curent literar, dar poate fi utilizată și în orele de receptare a un ui text narativ sau dramatic.
Metoda presupune câteva etape:
– propunerea problemei;
– organizarea clasei în mai multe grupuri, fiecare dintre aceste notând problema și lista
cu întrebări diverse legate de tema tratată pe o foaie de hârtie;
– se comunica rezu ltatele muncii de grup și se aleg cele mai interesante întrebări.

Sugestii de folosire :
1. Care sunt cauzele suferinței personajului masculin din romanul subiectiv, Ultima
noapte de dragoste …Imaginați -le sub forma unor interogații care i -ar aparține în situații –
limită.
2. Ce întrebări credeți că ar sintetiza mai bine, procesul interior al lui Fred Vasilescu din
romanul, Patul lui Procust de C. Petrescu?

Tehnica 6/3/5
Metoda aceasta constă în organizarea clasei pe grupe de câte 6 membri care notează
pe o foaie de hârtie câte trei soluții fiecare la problema dată, timp de 5 minute. Ca oricare altă
metodă și aceasta are avantajele și limitele ei: metoda 6/3/5 oferă elevilor mai puțin
comunicativi, șansa de a se exprima în scris; stimulează creativitatea, i maginația, atenția,

62 construcția de idei; dezvoltă gândirea cu toate operațiile ei; riscurile utilizării derivă din
timpul limitat, care poate determina răspunsuri greșite.
Etapele metodei:
– Împărțirea clasei în grupe de 6 membri;
– Enunțarea problemei și expl icarea modalității de lucru (elevii primesc câte o foaie de
hârtie, împărțită în trei coloane, pe care vor nota soluțiile);
– Desfășurarea activității propriu -zise: pentru problema dată, fiecare dintre cei 6
participanți are de notat răspunsuri posibile, în tabelul de trei coloane, în maxim 5
minute. Foile trec de la stânga spre dreapta, până ajung iarăși la primul participant. Cel
care primește foaia din stânga citește soluțiile notate de colegi și le modifica, le
adaptează, le ameliorează;
– Analiza soluțiilo r și reținerea celor mai bune dintre ele.

Sugestii de folosire :
1. Care sunt modalitățile de caracterizare a personajului preferat din romanul subiectiv,
Ultima noapte de dragoste …/Patul lui Procust de C. Petrescu?
2. Care sunt trăsăturile romanului modern subiectiv?

Procesul literar – este o formă complicată de dramatizare a unor fragmente literare și
chiar a unor opeea întregi, văzută în fond ca o “dezbatere problematizată a universului unei
opera literare, în care elevii se antrenează ca inculpați, acuzat ori sau apărători ai destinelor
personajelor respective”61. Constantin Parfene distinge două forme ale procesului: discuția
contradictorie, fără scenariu precis care să susțină sau să combată felul în care sunt rezolvate
problemele, conflictele;spectacolul, cu aspect de proces judiciar, care constă în dramatizarea
realizată de elevi sau de profesori. Avantajul acestei metode consta în facilitarea unei
receptări creatoare a literaturii. Succesul metodei este garantat de faptul că metoda antrenează
creativitae a și simțul ludic al elevilor. Cu ajutorul cvintetului, se pot fixa noțiuni de teorie
literară, categorii estetice.

Sugestii de folosire :
1. Procesul Elei Gheorghidiu, pentru trădarea iubirii absolute;
2. Procesul Emiliei Rachitaru acuzată de trădare în iubire. (vezi anexa 2)

61 Constantin Parfene , Literatura în școala, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală, Editura
Polirom, Iași, 1999, p. 126

63
Cvintetul
Metoda consta în redactarea unui text scurt (poezie) prin care se sintetizează un
concept, o idee, o noțiune învățată anterior. Demersul propriu -zis are în vedere alcătuirea unei
poezii de cinci versuri care să reflecte percepția elevilor asupra unei noțiuni însușite,
respectându -se o serie de cerințe:
– Versul 1. Numește printr -un substantiv subiectul;
– Versul 2. Folosește doua adjective pentru a descrie subiectul;
– Versul 3. Scrie trei verbe care să denumească acțiuni specifice subi ectului;
– Versul 4. Indică patru cuvinte care să reflecte starea ta afectiva față de subiect;
– Versul 5. Rezuma într -un singur cuvânt, esența subiectului. ( vezi anexa 3)
Exemplu: Gheorghidiu
Intelectual, convins,
Căutând, iubind, amăgind,
Propriul suflet î i trădează.

Pălăriile gânditoare (thinking hats)62
Metoda thinking hats este o metodă interactivă, de gândire critică, ce presupune
interpretarea unor roluri de către elevii care își aleg una din cele șase pălării de culori diferite,
cărora le corespund semnificații și implicit, modalități diferite de interpretare. Folosirea
metodei oferă o serie de avantaje: stimulează capacitatea de comunicare și de decizie a
fiecărui elev; dezvolta inteligență interpersonală, dar și pe cea lingvistică sau logico –
matematică determina pluriperspectivismul, empatia; are mare aplicabilitate, in different de
vârstă, nivelul de cultură, educație.
Fiecare pălărie are o anumită semnificație:
a. Pălăria albă este neutră, oferă o perspectivă obiectivă asupra faptelor discutate,
limitându -se la furnizarea de informații despre subiectul dat – gândirea obiec tivă
b. Pălăria galbenă este cea care oferă o perspective pozitivă asupra situației –gândirea
pozitivă;
c. Pălăria rosie oferă o perspectivă emoțională asupra faptelor abordate – gândirea
influențată deafect;

62 E. De Bono, Șase pălării gânditoare , Editura Curtea Veche , București 2006. p. 76

64 d. Pălăria verde exprima idei noi, și oferă o perspectiv ă productivă asupra situației
Pălăria verde semnifica gândirea critică.
e. Pălăria albastră este cea care exprimă controlul procesului de gândire; semnifica
gândirea speculativă.
f. Pălăria neagră oferă o perspectivă sumbră asupra faptelor – gândirea critică.

Întrebări / comportamente posibile în acest joc pot fi:

Pălăria
albă Pălăria
roșie Pălăria
galbenă Pălăria
neagră Pălăria
albastră Pălăria verde
 Ce
informații
avem?
 Ce
informații
lipsesc?
 Ce
informații
am vrea să
avem?
 Cum
putem
obține
informații?  Punându -mi
pălăria roșie,
uite
cum privesc eu
lucrurile …
 Sentimentul
meu e că…
 Nu-mi place
felul cum s -a
procedat.
 Pe ce se
bazeză aceste
idei?
 Care sunt
avantajele?
 Pe ce drum o
luăm?
 Dacă
începem așa…
sigur vom
ajunge la
rezultatul bun!  Care sunt
erorile?
 Ce ne
împiedică?
 La ce
riscuri ne
expunem?
 Ne permite
regulamentul?  Putem să
rezumăm?
 Care e
următorul pas?
 Care sunt
ideile
principale?
 Să nu
pierdem timpul
și să ne
concentrăm
asupra …
 Nucredeți
că..?  Șansa
succesului este
dacă…
 Cum poate fi
altfel
abordatăproblem
a?
 Putem face
asta și în alt
mod?
 Găsim și o
altă explicație?

Sugestii de aplicare :
La clasa a -X-a, în lecțiile de caracterizare a unui personaj, elevii pot avea
următoarele sarcini de lucru:
1. Pălăria albă: prezintă informații știute despre personajul Fred Vasilescu;
2. Pălăria galbenă: prezintă motivația opțiunilor personajului;
3. Pălăria roșie: oferă argumente de ordin afectiv în legătură cu alegerile personajului;
4. Pălăria verde: comentează faptele personajului;
5. Pălăria albastră: s peculează unele din faptele lui;
6. Pălăria neagră: judecă atitudinea personajului față de celelalte personaje.(vezi anexa 4)

Frisco
Numită și The Four Boys of Frisco (cei patru băieți din San Francisco) , metoda
seamănă cu pălăriile gânditoare, deoarece constă în interpretarea a patru roluri: conservatorul,
exuberantul, pesimistul, optimistul.
Etapele metodei sunt următoarele:

65 – Etapa punerii problemei: profesorul, elevii observă o situație -problemă și o p ropun
spre analiză;
– Etapa organizării colectivului, în care stabilesc rolurile, actorii care le vor interpreta;
– Etapa dezbaterii colective consta în interpretarea și susținerea opiniilor;
– Etapa sistematizării ideilor formulate și a concluziilor. Fiecare pa rticipant trebuie să -și
cunoască atribuțiunile.
1. Conservatorul optează pentru vechile soluții, deși nu exclude posibilitatea ameliorării
acestora;
2. Exuberantul pledează pentru creativitate și imaginație în oferirea soluțiilor;
3. Pesimistul este un negativist, cenzurează și critică ideile celorlalți;
4. Optimistul încurajează grupul să găsească soluții realizabile.
Metoda oferă perspective multiple asupra unei probleme; imprimă o atitudine critică,
dar de cooperare; educă creativitatea și imagi nația; pe de altă parte, scopul ei real poate fi
perceput greșit.
Frisco poate fi aplicată cu succes în cazul lecțiilor de caracterizare a personajului
literar, la studierea prozei și dramaturgiei, dar și în momentul aprofundării studiului genurilor
și spe ciilor literare.

Mozaicul (Jigsaw)
Jigsaw (în engleză jigsaw puzzle înseamnă „mozaic”) sau „metoda grupurilor
interdependente” este o strategie bazată pe învățarea în echipă. Fiecare elev are o sarcină de
studiu în care trebuie să devină expert . El are în același timp și responsabilitatea transmiterii
informațiilor asimilate, celorlalți colegi.
În cadrul acestei metode rolul profesorului este mult diminuat, el intervine
semnificativ la începutul lecției când împarte elevii în grupurile de lucru ș i trasează sarcinile
și la sfârșitul activității când va prezenta concluziile activității.Aceasta presupune împărțirea
clasei de elevi în grupe de lucru, în cadrul cărora fiecare elev primește o sarcină de studiu în
care trebuie să devină expert, în așa fe l încât ulterior să -și inițieze colegii cu privire la tema
respectivă.
Avantajele și dezavantajele mozaicului sunt: dezvoltarea capacității de ascultare, de
exprimare liberă, corectă, clară și concise; educarea spiritul de echipă, capacitatea de reflecție,
de rezolvare a problemelor; anihilarea dezinteresul și lenea unor elevi, fiecare având sarcini
bine stabilite. Poate fi utilizată în lecțiile de însușire a noțiunilor de teorie literară.

66 Sugestii de aplicare :
Se poate folosi această metodă de învățare interactivă în predarea romanului
psihologic Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Se va lucra pe grupe de patru
elevi. Fiecărui elev din grupă i se va atribui câte un număr de la 1 la 4. Subiectul abordat va fi
împărțit în patru părți, de di mensiuni și grade similare. A urmat o reașezare a elevilor în sală:
toți elevii cu același număr vor forma câte un grup de experți, obținându -se astfel patru grupe.
După îndeplinirea sarcinilor de lucru, fiecare grupă de experți, elevii specializați fiecar e într -o
parte a lecției, vor reveni în grupurile inițiale și vor preda colegilor partea pregătită cu ceilalți
experți. Astfel, în fiecare grup inițial vom avea patru elevi specializați. Fiecare elev a avut
responsabilitatea predării și învățării de la cole gi. Fiecare dintre echipele de experți a avut
subtemă de pregătit:

Experți 1 – Subiectul romanului;
– Rezumați la alegere două scene importante ale romanului.
– Prezentați în 20 de rânduri evoluția cuplului Ela – Ștefan.
Experți 2 – Personajele romanului;
– Clasificați personajele romanului.
– Realizați în 20 de rânduri caracterizarea unui personaj la alegere.
Experți 3 – Structura romanului;
– Prezintă structura romanului ținând cont de următoarele elemente: perspectiva
narativă, problematica dezbătută și tehn ici ale narării.
Experți 4 – Temele romanului.
– Explicați semnificațiile titlului romanului având în vedere tematica acestuia.
– Alegeți cele mai semnificative 10 citate pentru cele două teme ale romanului.
În cadrul grupelor de experți aceștia se informează, lecturează, culeg informațiile,
discută între ei și rezolvă cât mai corect cerințele, pentru ca apoi să le poată „preda” celorlalți.

„Jurnalul dublu reprezintă o tehnică de receptare și interiorizare a textului, cu un
grad ridicat de implicare a elevului, făcând din cititor un colaborator al autorului. Metoda
pleacă de la premise ca un act intelectual este însoțit de o trăire afectivă conștientizată sau
nu”1. Cuprinde două rubrici în care elevii notează, în partea stângă răspunsurile la sarcinile de
lucru de la punctul a), iar în partea dreaptă, pe cele de la punctul b). În paralel cu lectura
propriu -zisă, ei își vor nota în partea stângă secvențe, paragrafe, concepte -cheie din text, iar în
partea dreaptă comentarii personale, reacții afective la c ele citite etc.

67 Metoda jurnalului dublu poate fi utilizată în etapa de realizare a sensului și în cea de
reflecție asupra oricărui aspect literar care vizează atât conținutul informațional, cât și
declanșarea unor stări afective pe care elevii să le explic e.

a) Lumea mea : Ce expresii ți -au atras atenția?, Ce imagini?, Ce întâmplări?, La ce
te-ai gîndit în timpul lecturii?, Rescrie un fragment scurt care ți s -apărut reprezentativ pentru
mesajul operei.
b) Lumea textului : Prin ce mijoace a reușit autorul să-ți capteze atenția? Ce elemente
au stat la baza asociațiilor pe care le -ai făcut? Ce s -ar putea schimba în acest text?
Pentru exemplificare am ales romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război , de Camil Petrescu:

1. Apariția sentimentului (orgoliu,proces de autosugestie, predestinare)
a. Fragment
b. Concepție (interpretări)
„ – O iubire mare e mai curând un proces de
autosugestie … Trebuie timp și trebuie
complicitate pentru formarea ei… Iubești întâi din
milă, din îndatorire, din duioșie, iubești pentru că
știi că asta o face fericită… Orice iubire este ca
un monoideism, voluntar la început, patologic pe
urmă” (p. 15)

„…începusem totuși să fiu măgulit de admirația
pe care o avea mai toată lumea pentru mine,
fiindcă eram atât de pătimaș iubit de una dintre
cele mai frumoase studente, și cred că acest
orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri”. (p.
17)

„Destinul tău, fată dragă, e și va fi schimbat prin
mine” (p. 31) – un edificiu înălțat cu bună știință
– consideră că sentimentul ar putea fi dictat de
rațiune
– fazele sentimentului sunt: dorință, nevoie
dureroasă, satisfacție, saturație, dezgust

– iubirea este de la început o eroare, o amăgire („a
trecut biruitoare”);
– egoismul lui este total

– posesiv, încalcă reciprocitatea și egalitatea
necesare unui cuplu

2. Oscilația (raportat la „cristalizarea” sthendaliană)
a. Fragmente
b. Interpretări
„Cu ochii mari, albaștri, vii ca niște întrebări de
cleștar, cu neastâmpărul trupului tânăr, cu gura
necontenit umedă și fragedă, cu o inteligență care
irumpea… era, de altfel, un spectacol minunat”.
(p. 17)

„…vedeam cum zi de zi femeia mea se înstrăina,
în preocupările și admirațiile ei, de mine”. (p. 60)
– faza amăgirii semiconștiente, a „c ristalizării”

– faza de -cristalizării

68 „Printr -o ironie dureroasă, eu descopeream acum,
treptat, sub o madonă crezută autentică,
originalul: un peisaj și un cap străin și vulgar”

„Sânii îi atârnă ca două pungi și pântecul a
început parcă să se îngroașe… Nevastă -mea e
albă și cu preziceri de grăsime”

3. Dragostea ca „război” (de la simpla hârjoneală la „atacurile verbale”)
a. Fragment b. Interpretări
„Sunt clipe când ura și dezgustul meu pentru
femei devin atât de absolut, că socotesc că de la
oricare dintre ele te poți aștepta la orice”.

„Când o vedeam cât suferă, simțeam că în mine
se cicatrizează răni” – emanciparea femeii este refuzată de către
Gheorghidiu (admirație, supunere)

– dragostea este o luptă pentru supremație

Agenda în trei părți este o variantă ajurnalul dublu – se deosebește de jurnalul cu
dublă intrare, prin secțiunea a treia, care va conține corespondența elevului cu profesorul
1. Titlul textului ∕ citatul ∕ secvența pentru comentare
2. Gânduri ∕ idei postlectură
3. Întrebări adresat e profesorului; sugestii din partea profesorului

Metoda termenilor predictivi – constă în prezentarea unui număr de 4 -5 termeni –
cheie dintr -un text pe care elevii urmează să -l asculte sau să -l citească. Pentru început, elevii
trebuie să alcătuiască o su rtă povestire cu acești termini, apoi să compare predicțiile proprii cu
cele ale colegilor și să formuleze câteva concluzii parțiale. După audierea sau lectura textului,
elevii își exprima ideile într -un eseu individual, care se poate confrunta cu al coleg ilor. Se
compară apoi anticipările inițiale și fiecare text obținut cu textul citit, analizându -se
rezultatele.
Avantajele metodei sunt clare: dezvoltarea capacitații de predicție a elevilor,
gândirea și creativitatea acestora, dar și spiritul de competiție.

Lectura. „Abordată din perspectiva comprehensiunii, lectura apare ca un proces
personal, activ și holistic, proces ce presupu ne interacțiunea a trei factori: cititorul, textul și
contextul lecturii”1. Condiția fundamentală a reușitei leției o constituie interacțiunea dintre
toate cele trei variabile ale procesului lecturii.

69 Elevii trebuie să fie antrenați prin exerciții multiple și variate în vederea formării,
perfecționării și integrării în activitatea de învățare a deprinderilor de citire a oricărui tip de
text.
În raport cu finalitățile urmărite, lectura va urma parcursuri și strategii diferite. Într –
un fel se desfășoară o lectură pentru informare, în alt fel una care urmărește delectarea. Prima
îl angajează pe cititor doar intelectual, pe când a doua îl implică intelectual și emoțional.

Elevii vor fi familiarizați cu diverse tipuri de lectură:
– lectura literală (presupune r ecunoașterea cuvintelor);
– lectura mediatoare (de familiarizare cu tematică);
– lectura în diagonală (oferă o perspectivă generală asupra temei, urmărindu -se
punctele -cheie care trebuie fixate)
– lectura comprehensivă (urmărește înțelegerea corectă a textului l iterar sau nonliterar);
– lectura esențializată (presupune realizarea unor acțiuni de a conspecta, rezuma, a
extrage ideile principale);
– lectura problematizată (sesizarea unor situații -problemă);
– lectura creativă (se urmărește nu doar sesizarea unor situații -problemă, ci și inventarea
unor asemenea situații);
– lectura de explorare (pune cititorul să revină adesea, în căutarea de noi informații,
staționând asupra unor conținuturi)

Strategii de lectură.Niveluri de înțelegere

Elevul poate să citească aplicând metoda RICAR :
R – răsfoirea cărții pentru formarea unei idei generale;
I – formularea unor întrebări la care se așteaptă răspunsul după citirea cărții;
C – citirea cărții;
A – amintirea punctelor principale;
R – recapitularea pentru a verifica cât de bine a depistat punctele principale

Strategii și metode folosite în postlectură

70 Elevii vor fi încurajați ca mai întâi să hoinărească prin „pădurile textului”, ca
apoi să adopte atitudinea de explorator, prin recitire. Numai astfel există șansa de a fi atins
scopul orelor de literatură: continuarea lecturii și extinderea ei în relectură și în scris.

Reacția cititorului după studiul textului

După studierea unei opere, profesorul revine la text și lansează, oral sau scris,
pe un poster, mai multe întrebări de reflecție precum: Ce sentimente v -a produs textul pe
parcursul lecțiilor de analiză?, Ce pasaje v -au făcut să meditați și la ce?, Care personaje ∕
secvențe s -au impresionat?, Ce puteți spune despre felul de a scrie al acestui autor?, Textul v –
a motivat să citiți și alte opere de același autor?
Profesorul declanșează și ghidează discuția care ia o formă liberă. Tehnica poate fi
apliactă și în formă scrisă, ca răspuns sau comentariuîn baza întrebărilor lansate.

Blițul – presupune o primă reacție a cititorului, ca răspuns imediat la
următoarele întrebări: Ce te -a impresionat?, Ce emoții ai trăit la prima lectură?; Întrebările
devin puncte de plecare pentru o discuție liberă; profesorul acceptând orice răspuns, fără a
aprecia calitatea acestuia.

Triada VAS –văd, aud, simt – vizează reacția cititorului, implicând trei acțiuni
psihice de achiziționare a informației: vizuală, auditivă și cinetică ∕ tactilă.
Tehnica poate fi utlizată frontal sau independent. În primul caz, după lectura
textului, fie realizată de profesor, fie de către elevi în mod independent, aceștia răspund la
întrebările profesorilor prin cuvinte ∕ sintagme ∕ enunțuri scurte: Văd….., Aud….., Simt….. ; În
al doilea caz, elevii completează, pe fișel e primite înainte de lectură, cercurile
corespunzătoare celor trei idei, utilizând un cuvânt ∕ sintagmă ∕ enunț. Apoi, ajutat de elevi,
profesorul construiește pe tablă clusteringul (organizatorul grafic).

Harta subiectivă a lecturii – este o strategie d e parcurgere secvențială a unui text
liric, descriptiv sau narativ, care pleacă de la ideea că fiecare cititor parcurge drumul cărții
într-o manieră proprie.
Etapa 1: împrățirea textului în tablouri ∕ secvențe
Etapa 2: la sfârșitul fiecărei secvnțe, elevii vor reprezenta experiența de lectură pe
care au avut -o, prin desen ∕ fragmente de text ∕ comentarii

71 Etapa 3: evidențierea asemănărilor și deosebirilor existente în lecturile elevilor

Agendade lectură – se completează o fișă ∕ agendă de lectură
– Se notează datele esențiale: autor, titlu, editură
– Se răspunde la următoarele întrebări: Mi -a plăcut ∕ nu mi -aplăcut. De ce?,
Personajele care m -au impreionat sunt…….; Cu cine ai vrea să semeni? Dar să nu
semeni?; Dă exemplu de o situație în care tu ai fi procedat altfel; Relatează succint o
întâmplare care te -a impresionat.

Substituirea – o formă a jocului de rol, prin care elevii sunt puși să empatizeze cu
personajul; li se cere să se gândească la o întâmplare semnificativă pentru viața personajului
(în cadrul orei de caracterizare).
La începutul orei, profesorul le înmânează un desen în care apare un omuleț căruia
nu i se văd decât măinile, conturul corpului, inima și picioarele. Pe grupe, elevii vor decide să
scrie următoarele:
– în dreptul inimii: ce a simțit personajul în momentele respective;
– în zona capului: ceea ce a gândit despre ce s -a petrecut;
– în dreptul picioarelor – personaje implicate care l -au ajutat sau ar fi putut să -l ajute sau
la cine, la ce ar fi renunțat;
– în dreptul mâinilor – persoan ele, obiectele asupra cărora își exercită puterea,
dominarea

Tehnica Sherlock Holmes – constă în căutarea adevărului printr -un demers
detectivistic, bazat pe analogii. Ancheta poate viza: nivelul intratextual (de exemplu,
inventarierea indiciilor care o incriminează pe Ela în relația cu Ștefan); nivelul intertextual
(prin reconstituirea tit lului); elevii vor primi un material fără titlu, dar cu spațiu liber în locul
acestuia. Elevii vor citi materialul și vor decide asupra unui titlu potrivit. Se pot oferi ca
indicii: autorul, tema, volumul din care face parte textul

Tehnica GPP (Gândește – Perechi – Prezintă) – se poate folosi într -un moment de
captare a atenției și precedă lectura cognitivă a textului epic. Are avantajul de a crea motivația
elevilor pentru lectura ulterioară a textului, de a le forma deprinderi de expunere în scris a
propr iilor trăiri, sentimente, experiențe, opinii și îi provoacă la autocunoaștere.

72 Sugestii de aplicare :
Etapa I: înainte de a lectura fragmentul din „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte
de război”, poate fi propus pentru meditație următoare problemă: Poate avea iubirea mai
multe forme?, Ce tipuri de iubire cunoaștem?
Etapa a II -a: se lucrează în perechi. Partenerii își prezintă unul altuia textele și
discută ambele păreri, apoi se formează grupuri de câte 4 -5 elevi și se ascultă fiecare opinie
Etapa a III-a: se prezintă în fața clasei câte o opinie din fiecare grup și se organizează
o discuție asupra opiniilor.

Tehnica punctului de acces
Howard Gardner în lucrarea Mintea disciplinată referindu -se la înțelegerea profundă
ca obiectiv central al educație i eficiente, stabilește, din perspectiva inteligențelor multiple, trei
căi de potențare a capacității de înțelegere a elevilor: punctele de acces, analogiile
corespunzătoare și reprezentările multiple ale ideilor centrale sau de bază legate de personajul
analizat.
În legătură cu punctele de acces, Gardner propune în lucrarea amintită următorul
inventar:
– Puncte de acces narative – activează și inteligența lingvistică și pe cea intrapersonală
și constau în povestiri.
– Puncte de acces numerice – constau în rel ații numerice sau numere.
– Puncte de acces logice – legate de cele anterioare, însă diferite se referă la silogisme.
– Puncte de acces existențiale / fundamentale – sunt întrebări profunde legate de
existență.
– Puncte de acces estetice – melodiile sau imaginile se încarează în acest nivel.
– Puncte de acces „practice” – presupun lucrul cu materiale fizice sau experimentele.
– Puncte de acces interpersonale – se bazează pe proiecte.63
În continuare, prezentăm câteva sugestii privind aplicațiile didactice ale unora din
punctele de acces ce pot fi puse în practică la ora de literatură română.

Sugestii de aplicare :

63 Ioana Nanu, Marilena Șerban, Puncte de acces către personajul literar, în revista Perspective, nr. 2/2006, p.
74

73 b) Puncte de acces narative – se poate aduce un / două articol/e de ziar în care se
prezintă:
 Un articol despre condiția femeii în perioada interbelică → se pot genera o serie de
întrebări ca puncte de plecare în analiza personajulor Ela, d -na T., Emilia;
 Un articol în care se analizează infidelitatea conjugală → se pot genera o serie de
întrebări ca puncte de plecare în analiza personajului Ștefan Gheorg hidiu (romanul
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , Camil Petrescu);
 Un articol în care este prezentat cazul unui dezertor → se pot naște o serie de întrebări
ca puncte de plecare în analiza realității frontului sau a lui Ștefan Gheorghidiu,
conform precizării unei note din subsolul romanului Patul lui Procust ;
 Un fragment din biografia lui Camil Petrescu – experiența de pe front – poate constitui
un punct de plecare în analiza războiului, etc.

c) Puncte de acces vizuale – se pot folosi fragmente de film, fotografii, cărți,
scrisori:
 Ștefan Gheorghidiu – Scena discuției de l a popotă din filmul „ Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război ” (se poate analiza concepția lui Gheorghidiudespre
iubire), pornind de la culoarea galben, se discută simbolistica acesteia în relație cu
gelozia; pentru contextualizarea celor două ip ostaze ale eroului din cele două părți, se
folosesc două fotografii: una a unui tânăr cuplu din epocă și a doua, un detaliu din
războaiele mondiale.
 Doamna T. – o fotografie a unui personaj feminin din perioada interbelică.
 Imagini ale Bucureștiului din per ioada interbelică – pentru înțelegerea realității socio –
politice a României în perioada respectivă;

d) Puncte de acces logice:
 Ștefan Gheorghidiu – Dacă Ștefan o bănuiește de infidelitate pe Ela și dacă Ela nu -l
înșală, rezultă că Ștefan nu o cunoaște / e gelos închipuit;
 Doamna T. – Dacă doamna T. îl iubește pe Fred și dacă Fred o iubește la rândul lui,
rezultă că cei doi ar trebui să fie fericiți.

e) Puncte de acces practice :

74  Emilia (romanul Patul lui Procust ) – pe post -it-uri să enumere calități și defecte ale
colegilor, astfel încât atunci când le vor citi să se familiarizeze cu tehnica perspective
multiple în care este construit personajul.

Chat cards – este o metodă pe care o putem utiliza înainte de a începe o activitate
didactică. Metoda constă în realizarea unor cărți / carduri pe care se scriu cerințe scurte în
legătură cu tema / textul ce va fi analizat/ă. Aceste carduri se pun cu fața în jos și fiecare elev
trage câte un card. Partenerii de banci își pun reciproc întrebarea la care trebuie să răspundă
evitând răspunsurile monosilabice „Da / Nu”, ci cu răspunsuri ample, argumentate. Pentru
exemplificare (vezi Anexa nr. 5)

Căsuța personajului se desenează o căsuță și se
numerotează liniile după cum urmează: baza casei
și a acoperișului se noteaza cu 1 și 2 și vor
reprezintă trăsăturile de bază ale personajului,
pèreții casei cu 3 și 4 și reprezintă trăsături
secundare ale personajului, laturil e acoperișului cu
5 și 6 și vor face referire la trăsături ce ajută
personajul în relațiile cu ceilalți, ferestrele cu 7 și 8
însemnând trăsături ascunse ale personajului, ușa
cu 9 – reprezintă o trăsătura intimă a personajului, iar hornul cu 10, adică o t răsătură de care ar
trebui să scape personajul.

Sugestii de aplicare :
– Ștefan Gheorghidiu(romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război )
– Gelu Ruscanu( Jocul ielelor )

Activitatea individuală cu ajutorul fișelor

Ioan Cerghit distinge între urmăoarele tipuri de fișe :
– fișe de cunoștințe / noțiuni;
– fișe de exerciții cu grad progresiv de dificultate, destinate aplicării și consolidării
noțiunilor și a deprinderilor;

75 – fișe de recuperare, prin care să remedieze deficiențele, să corecteze greșelile altora;
– fișe de control;
– fișe de dezvoltare cu probleme mai dificile și mai extinse în vederea perfecționării
cunoștințelor.64
La acestea credem că putem adăuga fișele de lucru utilizate în studierea textului
literar în etapa de învățare sau în fixarea cunoștințelor. Pentru caracterizarea personajului se
pot distribui elevilor — care vor lucra individual sau pe grupe – spre comple tare următoarele
fișe: Fișa de identitate, Fișa ceas, Fișa de valori (Ruletă), Temperament, Atitudini.
În mod curent se folosesc, pentru a asigura caracterul activ al lecției, fișe de lucru în
care se notează fragmentele ilustrative extrase din text, trăsă turile personajului și modalitățile
de caracterizare, ca în modelul următor:

Text-suport Trăsături Modalități de caracterizare

Fișa de caracterizare cuprinde informații complexe despre personajul analizat, și
anume:
– Locul ocupat în operă și statutul social;
– Trăsături. Mijloace de caracterizare;
– Structura psihologică a personajului;
– Receptarea critică a personajului etc. Pentru exemplificare (vezi Anexa nr. 6)

Fișa ceas

64 Ioan Cerghit, Metode de învațământ , Editura Didactică și Pedagogică, Iași , 2006 , p. 56

76 Identificați momentele în care
Ștefan Gheorghidiu are stările precizate în
ceas. Numiți alte trei stări ale sale și
momentele corespunzătoare.
Exemplificați următoarele stări referitoare
la propria persoană.
Fișa de valori (Ruleta )

Alegeți
valoareacarcredețcîl călăuzește

Alegeți valoarea care
credeți că îl călăuzește pe Gelu
Ruscanu / Ștefan Gheorghidiu, etc.,
apoi pe a voastră. Motivați
alegerea.

77 Maratonul de scriere – „este o tehnică de scriere în cheie, de imaginație ghidată,
care are drept scop realizarea unor texte cu parametrii indicați, activitate pentru care este
nevoie de un timp mai îndelungat și o pregătire mai temeinică”.65

Sugestii de aplicare :
Imaginează -ți că ești Ștefan Gheo rghidiu și au trecut 10 ani de la despărțirea de Ela.
Redactează un text pornind de la următoarele repere: Ce emoții trăiești acum?, Ce -ți
amintești?, Ce i -ai spune acum? Ce regrete ai față de ceea ce s -a întâmplat?
Scrie neîntrerupt, timp de cinci minute tot ce știi despre romanul subiectiv, de analiza
psihologică/despre estetica camilpetresciană.

Cubul

Metoda cubului este o strategie de predare – învățare care se folosește pentru
studierea unei teme din perspective diverse. Se poate aplica prin folosirea materială a unui cub
sau prin folosirea simbolică a acestuia, elevilor cerându -li-se să efectueze, pe grupe, sarcini
corespunzătoare celor 6 fețe.

Sugestie de aplicare :

1. DESCRIE: Descrieevoluția firului epic având în vedere confesiunea personajului
narator ;
2. COMPARĂ: Compară romanele Nuntă în cer de Mircea Eliade și Ultima noapte de
dragoste întâia noap te de război de Camil Petrescu identificând punctele comune;
3. ASOCIAZĂ: Asociază miturile și motivele identificate în roman cu citate
exemplificative;
4. ANALIZEAZĂ: Analizează semnificația titlului;
5. APLICĂ: Aplică pe romanul studiat următoarele concepte operați onale: perspectivă
narativă, focalizare, narator, analepsă, autenticitate, memorie involuntară;
6. ARGUMENTEAZĂ: Argumentează afirmația criticului Perpessicius „Romanul, pe
ambele fronturi, al amorului conjugal, este un neîntrerupt marș, tot mai adânc, în
conștiință.”

65 V. Nestian, Metodica predării textului literar în liceu, E .D.P. București, 1982, p. 41

78 C.V. -ul personajului –este o schiță biografică a unui personaj ce dorim să -l
analizăm.
Conținutul unui C.V.:
– datele personale ;
– obiectiv profesional ;
– studii : prezentarea în ordine cronologică inversă a instituțiilor de învățământ absolvite,
precum și orice alte cursuri sau specializări urmate;
– experiență profesională : se menționează în ordine cronologică inversă funcțiile avute,
stagiile de pregătire/documen tare efectuate, împreună cu numele instituției/firmei și
profilul de activitate al acesteia;
– informații suplimentare : se pot trece hobbyurile, alte activități în care s -a implicat,
experiența voluntară, nivelul de cunoaștere a limbilor străine,
– publicați i: în cazul autorul este la început de drum și nu are decât unul, sau două
titluri, ele se pot trece în CV, altfel se va redacta o listă de publicații, care se va anexa
CV-ului;
– referințe : numele altor personaje care pot oferi referințe cu citate semnific ative.

Sugestii de aplicare :
Realizați C.V. -ul unui personaj literar preferat sau a unui scriitor preferat respectând
rubricile destinate unei astfel de compuneri.

Scrisoarea –este o comunicare scrisă care circulă de la un expeditor la un destinatar
pentru a se transmite informații, poate fi folosită ca o metodă de stimularea a creativității
elevilor.
– Scrierea unei scrisori presupune respectarea unor reguli generale:
– data și localitatea expedierii: în dreapta foii, sus;
– formulă de adresare – în funcți e de relațiile dintre destinatar și expeditor;
– conținutul propriu -zis, organizat în paragrafe;
– formulă de încheiere („Cu simpatie”, „Cu tot dragul”, „Al dv.”, „Cu deosebit respect”,
„Cu stimă”);
– semnătura: – doar prenumele în scrisorile familiale, amicale, (numele și prenumele,
funcția – în scrisorile oficiale).

79

Sugestii de folosire :
Imaginați -vă că sunteți Ela Gheorghidiu și îi scrieți o scrisoare lui Ștefan prin care îi
mărturisiți dragostea profundă și dorința de a rămâne în continuare căsătoriți.

Metoda puzzle este utilă de folosit în cazul în care elevii au de stabilit împreună o
listă de trăsături ale personajelor sau de cauze care au generat un conflict în subiectul operei
analizate.
Sugestii de aplicare :
1. Recompuneți traseul pe care -1 parcurge G heorghidiu, asemenea lui Hyperion din
poemul eminescian, Luceafărul.
2. Completând imaginea de mai jos vei recunoaște motivele care au dus la destrămarea
cuplului Gheorghidiu – Ela (din perspectiva fiecărui partener):

– refuzul de a se explica ;
– interpretarea tendențioasă a unor
– fapte;
– acte concrete de înșelăciune;
– autosugestia, automistificarea;
– incapacitatea de a disocia
– interiorul de exterior;
– preocupările mondene;
– inadaptabilitatea personajului;
– luciditatea exagerată;
– infidelitatea bănuită;
– gelozia;
– moștenirea primită;
– lipsa comunicării;
– atenția pentru aspectul exterior;
– inferioritatea intelectuală;
– materialismul;
– diminuarea admirației.

Cluster – „este o strategie, care îi încurajează pe elevi să gândească liber și deschis,
ce poat e fi folosită ca mijloc de a stimula gândirea înainte de a studia temeinic un anumit
subiect sau de a rezuma ceea ce s -a studiat, ca modalitate de a construi asociații noi sau de a
reprezenta noi sensuri”66. Este înainte de toate o strategie de găsire a căii de acces la propriile

66 I. Neascu, Metode și tehnici moderne de învățare eficiente, Editura Militara București 1990, p. 70
ȘTEFAN ELA

80 cunoștințe, înțelegeri sau convingeri legate de o anumita temă. Această metodă, bazată pe
activitatea de scriere poate fi folosită atât ca activitate individuală, cât și de grup, at ât în faza
de evocare, cât și în cea de reflecție.
Realizarea unui cluster presupune scrierea unui cuvânt sau a unei propoziții – nucleu
în mijlocul unei pagini, identificarea și scrierea a cât mai multor cuvinte sau sintagme legate
de tema respectivă și t rasarea unor linii, săgeți între ideile care se leagă în vreun fel.
Există și câteva reguli pe care elevii trebuie să le respecte atunci când elaborează un
cluster, cum ar fi: să scrie tot ce ie trece prin minte (fără a emite judecăți de valoare) și să
noteze ideile, să nu se oprească din scris până nu a trecut timpul alocat pentru ca ideile să iasă
la suprafață și să lase să apară cât mai multe idei și conexiuni, fără a limita numărul lor.67
(vezi anexa 7)

Metoda cadranelor presupune extragerea esențial ului dintr -un text analizat și
aranjarea ideilor sub forma unui tabel cu patru cadrane. Această metodă poate fi folosită în
caracterizarea personajelor în mai multe feluri.Propunem două variante:
Varianta A. Cadranul I – Citate din text;
Cadranul II – Trăsături ce se desprind, semnificații;
Cadranul III – Un cvintet;
Cadranul IV – Imagine plastică (un desen)

Citate din text Trăsături. Semnificații.
 „O iubire mare e mai curând un proces de
autosugestie… Trebuie timp și trebuie
complicitate pentru formarea ei… Iubești întâi din
milă, din îndatorire, din duioșie, iubești pentru că
știi că asta o face fericită… Orice iubire e ca un
monoideism, vol untar la început, patologic pe
urmă”.
 „Mă cuprindea o nesfărșită tristețe văzând că nici
femeia asta, pe care o credeam aproape suflet de
sufletul meu, nu înțelegea că poți să lupți cu
îndârjire și fără cruțare pentru triumful unei
idei…”.
 „Destinul tău , fată dragă, e și va schimbat prin
mine” îmi spuneam singur, rămânând îndelung cu
privirea fixă”.

 „Prăbușirea mea lăuntrică era cu atât mai grea, cu
cât mi se rupsese totodată și axa sufletească:
încrederea în puterea mea de deosebire și alegere,
în vig oarea și eficacitatea inteligenței mele”.

– iubirea este confundată cu preceptele morale: milă,
îndatorire, duioșie;

– este în iubire un raționalist, crezând că sentimentul
poate fi poruncit inimii, acesta evoluând de la
idolatrizare la boală;

– un idealist, care aspiră la dragostea absolută, constată
că s-a înșelat în privința Elei;

– un Demiurg orgolios care încearcă să -și ridice soția la
nivelul abstracțiunilor sale teoretice;

– trăiește suferința creatorului căruia îi este negată
capacitatea de a zămisli;
– alegera fiind greșită, libertatea interioară i -a fost
contrazisă;
– hipersensibil și orgolios, Gheorghidiu își amplifică
drama, pentru că el îți exagerează suferința, ridicând -o
la proporții cosmice, ceea ce evid ențiază nevoia
personajului de absolut;

67 Marcela Ciobănuc, Himeria. În lumea personajelor. Editura Pax Aura Mundi, Galați, 2005 , p. 143

81

 „I-am dăruit nevesti -mi încă o sumă ca aceea cerută
de ea la Câmpulung și m -am interesat să văd cu
ce formalitate îi pot dărui casele la Constanța. I –
am scris că -i las absolut tot ce e în casă, de la
obiecte d e preț la cărți… de la lucruri personale, la
amintiri. Adică tot trecutul” – Ștefan Gheorghidiu se retrage în sine în versul din
Glossă „tu în colț petreci cu tine”, se abstrage din
realitate pentru a trăi într -o lume numai a sa, în
Transcendentalia .

Cvintet

Gheorghidiu intelectual,
convins căutând, visând, amăgind
propriul suflet îi trădează așteptările!

Imagine plastică (desen)

Varianta B . Cadranul I – Citate semnificative din text;
Cadranul II –Mijloace de caracterizare;
Cadranul III – Experiențe semnificative;
Cadranul IV – Portretul moral.

Metoda horoscopului poate fi utilizată doar în cazul unor lecții în care se
vizează caracterizarea unor personaje literare.Practic, în ora de literatură în care se utilizează
metoda, se organizează clasa în grupe de 4 elevi și se desfășoară următorii pași:
 Citirea/ studierea în mod individual a unui text epic sau dramatic (în cazul
nostru romanul interbelic);
 Alegerea / desemnarea unui personaj pentru discuție (câte unul pentru fiecar e echipă
sau același pentru toate echipele);
 Citirea trăsăturilor/ descriptorilor fiecărui semn
zodiacal (acestea vor fi date elevilor pe fișe (Vezi
Anexa nr. 8);

 Opțiunea fiecărei echipe pentru încadrarea
personajului în sfera unui semn zodiacal;

82  Prezentarea în fața clasei a opțiunilor și argumentelor ce le justifică urmată de
discuții;
 Descoperirea unei alte soluții, mai potrivite (eventual) sau îmbogățirea argumentării.

Sugestii de folosire :

Încadrați personajul preferat într -o zodie și argumentați:
– Ștefan Gheorghidiu – zodia Vărsătorului, deoarece este o fire meditative, un om de
onoare, lipsit de simț practic, cu preocupări intelectuale, un introvertit.
– Ela Gheorghidiu – zodia Taurului deoarece este pragmatică, are simțul banului, îi
place mondenitatea.

Votați un citat
Se propune o listă de citate ale unor scriitori celebri sau o listă cu proverbe care să aibă
legătură cu tema ce urmează a fi discutată; fiecare elev va alege:
– un citat care exprimă o idee cu care este de acord;
un citat pe care și l -ar alege ca motto sau care exprimă o trăsătură importantă a
propriei personalități. Vor fi argumentate alegerile făcute.

Anticiparea
Elevii vor lucra grupat sau individual. Li se cere ca, pornind de la titlul unui text, să
facă predicții în legătură cu tema acestuia. Răspunsurile vor fi redactate pe o jumătate de
pagină și vor fi revăzute după parcurgerea textului. Cel / cei care au dat răspunsuri apropiate
pe tema textului își vor prezenta argumentele pe baza cărora au făcut predicția.

Interviul cu personajul sau cu autorul
Este o metodă în care un elev, pus în postura unui personaj sau autor, este intervievat
în legătură cu o problemă (generală sau specificată anterior). (vezi anexa 9)

Sugestii de folosire :
1. Dacă ai putea, ai schimba ceva la tine?, Ce aspect al existenței tale te împlinește?
2. Alegeți un personaj din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război și un
altul din Patul lui Procust . Imaginați -vă o discuție între acestea și scrieți dia logul.

83 3. Interviu cu un personaj. Un elev este reporterul, iar altul este un personaj din roman.
Se poartă o discuție imaginară în care se îmbină elementele cunoscute din roman cu
cele din realitate.

Bingo este o metodă ce înglobează jocul. Elevii sunt îm părțiți pe echipe care primesc
câte un carton cu șase careuri. Pentru fiecare careu se specifică o cerință de răspuns sau o
sarcina de lucru. Câștigă echipa care completează prima, corect, toate careurile .

Sugestii de folosire:
Pentru romanul Ultima noapte de dragoste… de C. Petrescu se pot formula întrebări
privitor la următoarele aspecte:
1. Timpul istoric al desfășurării evenimentelor din roman;
2. Perspectiva evocării evenimentelor;
3. Experiențele fundamentele ale existenței umane relevate în roman;
4. Folosirea jurnalului, a documentului are ca efect creare impresiei de ………….. ;
5. Modalitatea de reconstituirea unor evenimente din trecut, determinată de împrejurări
exterioare;
6. Finalul romanului are caracter ………….

1. înaintea și în timpul
primului război mondial 2. perspectivă subiectivă 3. dragostea și războiul
4. autenticitate 5. memorie involuntară 6. final deschis

Ciorchinele este o variantă mai simplă a brainstormingului care presupune
identificarea unor conexiuni logice între idei și are avantajul utilizării ei atât în reactulizarea
cunoștințelor predate anterior cât și în cadrul lecțiilor de sinteză, de recapitulare, sistem atizare
a cunoștințelor.Ea funcționează după următoarele etape :
– se scrie un cuvânt/tema (care urmează a fi cercetat) în mijlocul tablei sau a
unei foi de hârtie;

– elevii vor fi solicitați să -și noteze toate ideile, sintagmele sau cunoștințele pe
care le a u în minte în legătură cu tema respectivă, în jurul cuvântului din centru,
trăgându -se linii între acestea și cuvântul inițial;

84 – în timp ce le vin în minte idei noi și le notează prin cuvintele respective, elevii
vor trage linii între toate ideile care par a fi conectate;
– activitatea se oprește când se epuizează toate ideile sau când s -a atins limita de
timp acordată.
Ciorchinele reprezintă o tehnică eficientă de predare și învățare care încurajează
elevii să gândească liber și deschis.
Există câteva reguli ce trebuie respectate în utilizarea tehnicii ciorchinelui:
– Scrieți tot ce vă trece prin minte referitor la tema / problema pusă în discuție.
– Nu judecați / evaluați ideile produse.
– Nu vă opriți până nu epuizați toate ideile care vă vin în minte sau până nu expiră
timpul alocat; dacă ideile refuză să vină insistați și zăboviți asupra temei până ce vor apărea
unele idei.
– Lăsați să apară cât mai multe și mai variate conexiuni între idei; nu limitați nici
numărul ideilor, nici fluxul legăturilor dintre acestea.
Metoda încurajează elevii la o gândire liberă, deschisă. Poate fi folosit și pe perechi
sau pe grupe. Se poate folosi cu succes această metodă mai ales în cadrul lecțiilor de
recapitulare și sistematizare a cunoștințelor de literatură, de exemplu recapitul area privind
romanul interbelic, și anume opera Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. Cel
mai eficient ar fi dacă această metodă, ar fi folosită într -o discuție despre urmările produse de
moștenire asupra cuplului Ela – Ștefan.

85 Metoda „Știu / vreau să știu / am învățat”
„Cercetările în domeniu au arătat că învățarea este optimizată atunci când se bazează
pe cunoaștere și experiențe anterioare ale elevilor, care le permit acestora să lege ceea ce știu
deja de noile informații care trebui e învățate”1.
Prin metoda Știu / vreau să știu / am învățat se trece în revistă ceea ce elevii știu deja
despre o anume temă și, apoi, se formulează întrebări la care se așteaptă găsirea răspunsurilor
în lecție.
Sugestii de aplicare:

Se poate folosi la reactualizarea cunoștințelor acumulate în ceea ce privește
piesa Jocul ielelor . Se va cere elevilor să alcătuiască un tabel în care să noteze toate lucrurile
pe care le știu despre piesa studiată, toate lucrurile pe care vor să le știe și toate lucrurile pe
care le -au învățat. Profesorul va completa rubricile împreună cu aceștia, el la tablă și ei în
caiete.
Astfel acesta va afla ce noțiuni, concepte operaționale, informații nu cunosc elevii
despre subiectul în discuție. Profesorul poate să propună lectura câtorva citate din piesă,
câtorva citate critice reprezentative și a unor mărturisiri ale autorului din Modalitatea estetică
a teatrului cu referire la arta dramatică.
După lectură se pot iniția discuții pe baza fragmentelor lecturate și astfel se va vedea
câte dintre întrebările elevilor își vor găsi răspunsul. Menționăm că rubrica am învățat se va
completa la final, când se vor constata achizițiile pe care le -au făcut în timpul lecției.

ȘTIU VREAU SĂ ȘTIU AM ÎNVĂȚAT

– Ce este genul
dramatic.
– Ce este drama.
– Care este subiectul
dramei Jocul ielelor.
– Ce sunt didascaliile?
– Ce rol are descrierea în
discursul dramatic?
– Ce rol are narațiunea în
discursul dramatic?

– Textul dramatic este
structurat în acte, scene și
tablouri.

Folosind această metodă modernă, am urmărit reactualizarea cunoștințelor studiate
anterior despre textul dramatic și am adăugat altele noi.

86 Turul galeriei este o metodă interactivă de învățare bazată pe colaborarea între elevi,
care sunt puși în ipostaza de a găsi soluții de rezolvare a unor probleme. Această metodă
presupune evaluarea interactivă și profund formativă a produselor realizate de grupuri de
elevi. Astfel, turul galeriei constă în următoarele:
– Elevii, în grupuri de trei sau patru, rezolvă o problemă (o sarcină de învățare)
susceptibilă de a avea mai multe soluții (mai multe perspective de abordare).
– Produsele muncii grupului se materializează într-o schemă, diagramă, inventar de idei
etc. notate pe o hârtie (un poster).
– Posterele se expun pe pereții clasei, transformați într -o veritabilă galerie.
– La semnalul profesorului, grupurile trec pe rând, pe la fiecare poster pentru a examina
soluțiile p ropuse de colegi. Comentariile și observațiile vizitatorilor sunt scrise pe
posterul analizat.
– După ce se încheie turul galeriei (grupurile revin la poziția inițială, înainte de plecare)
fiecare echipă își reexaminează produsul muncii lor comparativ cu ale celorlalți și
discută observațiile și comentariile notate de colegi pe propriul poster.
Turul galeriei se folosește uneori cu succes împreună cu metoda cubului. Este o
metoda de învățare prin colaborare care poate fi utilizată la finalul unei activități c are se
bazează pe crearea unui produs. Poate fi utilizată și în cadrul unei lecții de limba și literatura
română pentru finalul unei lecții, de exemplu în cadrul piesei Suflete tari de Camil Petrescu.
Elevii lucrează în grupuri de cate 4 persoane și reprezi ntă numea lor pe foaie de
format mare sub forma unui afiș. Produsul poate fi o diagramă, o schemă, o reprezentare
simbolică (printr -un desen sau o caricatură), etapele esențiale surprinse în propoziții scurte,
etc.
Grupa 1 – urmărește relațiile dintre pers onajele piesei.
Grupa 2 – realizează printr -un desen evoluția cuplului Andrei Pietraru – Ioana Boiu –
Dorcani.
Grupa 3 –realizează un desen prin care să reprezinte o scenă emoționantă a piesei.
Grupa 4 – realizează o schemă prin care prezintă principalele t răsături ale genului
dramatic.
Elevii vor face o scurtă prezentare în fața întregii clase a proiectului lor explicând
semnificația afișului și răspunzând la eventuale întrebări. Apoi elevii vor expune afișele pe
panouri pentru a putea fi vizualizate de col egi. Lângă fiecare afiș se va lipi o foaie goală pe
care se poate scrie cu markere. Profesoral va solicita grupurilor de elevi să se oprească în fața

87 fiecărui afiș, să -l discute și să noteze pe foia albă anexată comentariile, sugestiile și întrebările
lor. Această activitate poate fi comparată cu un tur al galeriei de afișe.
Portofoliul „reprezintă un instrument de evaluare complex, care cuprinde experiența
și rezultatele obținute de elev prin celelalte metode de evaluare”1. Portofoliul poate fi evaluat
la sfârșitul unui semestru sau la sfârșitul anului școlar. Un portofoliu de evaluare la disciplina
limba și literatura română ar putea conține: referate, eseuri, articole publicate în revista școlii,
biografii ale personalităților studiate, un dicționar de te rmeni literari, fișe de lucru, diverse
surse de limba română și de literatura română, lucrări de control, diplome obținute la
concursurile școlare, materiale realizate pentru diverse concursuri școlare etc.
Lista poate rămâne deschisă pentru ca elevul să introducă în portofoliu o serie de
piese după bunul plac, fapt care poate scoate în evidență anumite aspecte ale personalității
elevului. Portofoliul poate fi axat și pe dezvoltarea unei anumite abilități sau competențe,
precum dezvoltarea gândirii critice , investigarea unui scriitor sau unei perioade a literaturii,
realizarea de analize comparative referitoare la diverse opere literare.
În cazul nostru, putem vorbi de posibilitatea realizării unui portofoliu axat pe
investigarea perioadei interbelice, și m ai ales a personalității scriitorului Camil Petrescu.
Portofoliul elevilor trebuie să conțină următoarele materiale:
– date biografice despre personalitatea scriitorului;
– ilustrații în legătură cu sine sau cu opera; o prezentare a operei scriitorului;
– un glo sar cu termeni specifici lui Camil Petrescu; fișe de citate din operele scriitorului;
– fișe de citate critice referitoare la opera sa;
– fișe de citate cu mărturisirile scriitorului în legătură cu opera;
– lucrări de control care au avut subiecte din unitatea d e învățare referitoare la scriitor;
– eseuri, compuneri, teme de sinteză cu subiectul operei studiate.

Metoda observației poate fi adaptată cu succes la atitudinea mereu în schimbare a
adolescenților. De data aceasta, li se pregătesc fișe de observație pe c are să le completeze în
timpul vizionării unor secvențe de film, ecranizări ale operelor studiate. Fișele surprind
observații minuțioase, care să îi determine să urmărească cu atenție secvențele propuse. Dacă
este cazul, secvența poate fi vizionată de două ori; evident, vor fi selectate secvențe scurte, dar
ilustrative.
Ulterior, vor face schimb de fișe și vor recurge le textul operei pentru a extrage citate
care să susțină trăsăturile identificate de coleg(ă). Metoda poate fi completată prin tema
pentru a casă, în aceeași idee a corelării celor două arte, literatura și cinematografia.

88
nume circumtanțe în
care e surprins
personajul vestimentație gesturi și
mimică relația cu
alte
peronaje trăsături de
caracter

Rescrie finalul, o metodăcarevalorifică aptitudinile creatoare ale elvilor, poate fi
aplicată cu ușurință pe romanul camilpetrescian „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război”, datorită finalului deschis al acestei opere. Elevii pot fi direcționați să rescrie un fi nal
din perspectiva Elei sau unul din perspectiva lui Ștefan. O viziune a unui personaj precum
Iorgu, soțul Anișoarei, bărbatul de lume, blazat și obișnuit cu anumite tipare comportamentale
feminine, ar putea oferi de asemenea o perspectivă nouă asupra rom anului.

89 Capitolul V

Metode si instrumente de evaluare a gradului de asimilare,
prelucrare și operaționalizare a informațiilor aferente specificității narative
a romanelor camilpretresciene

„Evaluarea este o componentă a procesului de învățământ ce urmărește colectarea
informațiilor despre elev, profesor, program sau sistem educațional în ansamblu, cu ajutorul
unor instrumente de evaluare, în scopul elaborării unor judecăți de valoare, în vederea luării
unor măsuri de îmbunătățire a dem ersului didactic”.68
Actul evaluării presupune două etape relativ distincte:
– măsurarea – operație de cuantificare a rezultatelor școlare;
– aprecierea – emiterea unei judecăți de valoare referitoare la rezultatele măsurate.

5.1.Forme ale evaluarii

Una dintre cele mai complete clasificări o găsim în lucrarea Marianei Dragomir
Manual de management educațional pentru directorii unităților de învățământ , clasificare pe
care o reamintește și Emanuela Ilie în Didactica literaturii romane :
1. După domeniu eva luat:
– evaluarea în domeniul psihomotor (capacități, aptitudini, deprinderi);
– evaluarea în domeniul socio -afectiv (atitudini);
– evaluarea în domeniul cognitiv (cunoștințe).

2. După obiectul evaluării:
– evaluarea procesului de învățare (atât a achizițiilor, cât și a procesului în sine);
– evaluarea performanțelor (realizate individual, în grup sau de către grup);
– evaluarea a ceea ce s -a învățat în școală sau a ceea ce s -a întîmplat în afara școlii.

68 Adrian Stoica, Evaluarea continuă și examenele, Editura Prognosis, București, 2001, p. 6

90 3. După accentul pus pe proces sau pe sistem:
– evaluarea de proces – se referă la performanțele elevilor;
– evaluarea de sistem – accentul se pune pe sistemul în care se desfășoară procesul
(participanții la proces, instituții, organizarea sistemului).

4. După etapa în care se face evaluarea:
– evaluare inițială (realizată la încep utul procesului de predare -învățare);
– evaluare continuă (realizată în timpul acestui proces);
– evaluarea finală (realizată după o secvență de timp bine precizată (semestru, sfârșit sau
început de ciclu școlar etc.).

5. După cum evaluarea certifică sau nu cali tatea celui care este evaluat:
– evaluare sumativă – arată nivelul la care a ajuns un anumit elev la un moment dat. Este
o judecată definitivă care certifică sau sancționează calitatea celui evaluat, care se
produce “la termen”, fiind o evaluare finală și se bazează pe informații obținute în
urma unui test, examen ori cumulînd datele obținute în timpul evaluării continue;
– evaluare formativă – nu certifică o etapă, ci permite ameliorarea rezultatelor, revenirea
asupra celor învățate pentru a le corecta și a fa cilita trecerea spre o altă etapă; este
orientată spre un ajutor imediat și încearcă să coreleze caracteristicile elevului
(inclusiv nevoile, interesele) cu caracteristicile conținuturilor de învățat. Se desfășoară
cu regularitate și este utilizată în luar ea deciziilor privind activitatea continuă.

6. După cum se apelează la o normă sau la un criteriu:
– evaluarea normativă – apelează la o normă; furnizează poziția individului față de altul
într-un grup (de exemplu, ce poate să facă elevul x în comparație cu elevul y în
realizarea sarcinii date?);
– evaluarea criterială – apelează la un criteriu; se face judecînd performanța unui individ
în funcție de gradul de realizare a criteriului stabilit în funcție de obiective (de
exemplu ce a realizat x sau y din sarcina dată, față de “pragul de reușită”).

7. După perspectiva temporală din care se face:
– evaluare diagnostică (stabilește starea de fapt, identificîndu -se cauzele);
– evaluare pronostică (identifică potențialul subiectului raportat la viitor).

91 8. După caracterul sta ndardizat al instrumentelor:
– evaluare formală – realizată prin instrumente standardizate asociate sau cu teste
psihologice;
– evaluare informală – realizată prin instrumente nestandardizate, alternative, proiectate
de către profesor;

9. După caracteristicile t ehnice ale probelor:
– evaluare convergentă – probe care presupun răspunsuri multiple, închise, la alegere;
– evaluare divergentă – probe cu răspunsuri deschise, construite, fără limite fixe.

10. După modul în care rezultatele pot fi sau nu măsurate:
– evaluare cantitativă – la care rezultatele sunt cuantificabile în funcție de un punctaj;
– evaluare calitativă – la care rezultatele nu pot fi măsurate prin cuantificare.69

5.2. Metode și instrumente evaluative

Unii pedagogi disting metoda de evaluare (aceasta fiind, după cum afirmă Adrian
Stoica, o cale urmată de profesori pentru a da elevilor „posibilitatea de a demonstra nivelul de
stăpânire a cunoștințelor, de formare a diferitelor capacități testate prin utilizarea unei
diversități de instrumente adecvate s copului urmărit"70) de instrumentul de evaluare, element
constitutiv al metodei, ce îndeplinește funcția procedeului.
Metoda de evaluare vizează întregul demers de proiectare și realizare a actului
evaluativ, de la stabilirea obiectivelor de evaluare prin care se intenționează obținerea
informațiilor necesare și relevante pentru scopurile propuse. Instrumentul de evaluare este
parte integrantă a metodei, reprezentând concretizarea la nivel de produs a opțiunii
metodologice a cadrului didactic pentru testare a performanțelor elevului într -un domeniu bine
definit.
Metodele tradiționale de evaluare, realizând un echilibru între probele orale, scrise și
cele practice, constituie la momentul actual, elementele principale și dominante în
desfășurarea actului evalua tiv. Pornind de la această realitate obiectivă, strategiile moderne de
evaluare caută să accentueze acea dimensiune a acțiunii evaluative care să ofere elevilor

69 Emanuela Ilie , Didactica literaturii române, Editura Polirom, București, 2008, p. 207 -209
70 Adrian Stoica, Evaluarea continuă și examenele, Editura Prognosis, București, 2001, p. 24

92 suficiente și variate posibilități de a demonstra ceea ce știu (ca ansamblu de cunoștințe), dar ,
mai ales, ceea ce pot să facă (priceperi, deprinderi, abilități). Acest lucru se poate realiza prin
utilizarea metodelor complementare de evaluare.71

Tipologia itemilor

Prin item se înțelege =<întrebare>+<formatul acesteia>+<răspunsul așteptat>
Teoria și practica evaluării evidențiază mai multe citerii pe baza cărora pot fi
clasificați itemii. Unul dintre criteriile cel mai des utilizate este acela al gradului de
obiectivitate oferit în corectare. În funcție de acest criteriu, itemii pot fi clasi ficați în trei mari
categorii:
1. itemi obiectivi
2. itemi semiobiectivi
3. itemi subiectivi (cu răspuns deschis)

1. Itemii obiectivi (ca și itemii de tip semiobiectiv) realizează o structurare a sarcinile
propuse elevilor în concordanță cu obiectivele testului din care fac parte; ei măsoară rezultate
ale învățării situate la nivelurile cognitive inferioare: cunoștințe, priceperi, capacități de bază;
au în vedere capacitatea elevului de a identifica (în timp ce itemii cu răspuns deschis măsoară
rezultate ale învățăr ii situate la nivelurile cognitive superioare, având în vedere capacitatea
elevului de a formula, de a descrie, de a prezenta, de a explica diferite concepte relații,
argumente, metode de rezolvare).
În categoria itemilor obiectivi sunt incluși: itemii cu a legere duală , itemii de tip
pereche și itemii cu alegere multiplă .
Trăsătura principală a itemilor obiectivi o constituie, așa cum sugerează denumirea
lor, obiectivitatea ridicată în măsurarea/evaluarea rezultatelor învățării, chiar dacă acestea
sesituează, de obicei, în zona inferioară a domeniului cognitiv. Pentru această categorie de
itemi nu este necesară o schemă de notare detaliată, punctajul corespunzător acordându -se sau
nu, în funcție de marcarea răspunsului corect. Itemii obiectivi pot fi folosiți pentru orice
disciplină, în funcție de scopul testului, de obiectivele și de conținuturile măsurate – ceea ce le
oferă un avantaj deosebit asupra celorlalți itemi72.

71 Ibidem, p. 38
72 Ghid de evaluare , Limba și literatura româna , Editura Aramis , București, 2001, p. 54

93 Folosirea itemilor obiectivi oferă posibilitatea unei notări obiective, cu acuratețe.
Răspu nsul corect al fiecărui item este unul singur, iar elevul trebuie să-laleagă dintr -o listă de
variante plauzibile și paralele; se indică răspunsul corect, care se află printre variantele
prezentate în întrebare (în timp ce la itemii semiobiectivi, se oferă – separat – răspunsul
așteptat).
Construirea unor itemi de o calitate superioară, corecți din punct de vedere tehnic și
adecvați obiectivelor preconizate, este o adevărată artă. Elementele specifice ale acestei arte
au un fundament teoretic ce se bazează î n primul rând pe cunoașterea principiilor și a
tehnicile: de proiectare a acestor itemi.

1.1 Itemiobiectivi cu alegere duală – sunt acele sarcini de lucru prin care se probează
capacitatea celui evaluat de a identifica valoarea de adevăr a unei afirmații,
obiectivitatea ei sau raportul dintre cauză și efect al celor două afirmații conținute.

a. A doua parte a romanului Ultima noapte… își are izvoarele într -o experiență din
biografia autorului. A / F
b. Sub aspectul conce ptelor și al modelelor narative adoptate, Camil Petrescuîși declară
adeziunea în realizarea romanului, față de filosofii Henri Bergson, Edmund Husserl și
prozatorul Marcel Proust. A / F
c. Perspectiva temporală este discontinuă, bazată pe alternanța temporal ă a
evenimentelor, pe dislocări bazate pe flash -back și feed -back.A / F
d. Romanul Ultima noapte… este structurat pe două planuri. A / F
e. Titlul surprinde cele două experiențe existențiale și cognitive ale personajului narator,
simbolul nopții, devenind metafora incertitudinii acestuia. A / F
f. Personajul principal reprezintă tipul intelectualui inadaptat care refuză abdicarea de la
ideal. A / F
g. Finalul închis al romanului definește raportul personajului narator cu evenimentele și
cu celelalte personaje de care se detașează. A / F
h. Conflictul interior al lui Gheorghidiu este provocat de interesul pentru bani al soției,
atitudine considerată dezonorantă.A / F
i. Specific prozei lui Camil Petrescu, este tipul naratorului omnișcient, care știe totul
despre personaj ele ce devin expresii ale viziunii scriitorului despre universal ficțional.
A / F
j. Acțiunea nu este cronologică, fiind intercalate secvențe retrospective. A / F

94 Răspunsuri:
1. Adevărat (Camil Petrescu a participat ca voluntar în Primul Război Mondial, memorial său de
călătorie fiind “împrumutat cu amănunte cu tot eroului”); 2. Adevărat (sursele de inspirație le -au constituit
intuiționismul și principiul duratei interioare a lui Bergson, fenomenologia și primatul conștiinței asupra
existenței, ca și formula narativă proustiană, carecterizată prin principiul memoriei involuntare, naraținea
homodiegetică, etc.). 3. Adevărat; 4. Adevărat (cele două planuri sunt: planul realității obiective, reprezentate de
experiența războiului și de problema moștenirii, respectiv al realității subiective , reprezentate de experiența
sentimentală); 5. Adevărat 6. Adevărat 7. Fals (Finalul deschis îngăduie adăugarea unui epilog mai târziu, în
notel e de subsol din Patul lui Procust în care se vorbește despre dezertarea, prinderea și condamnarea lui
Gheorghidiu). 8. Fals (conflictul este determinat de confirmarea erorii sale de apreciere și judecată la adresa
soției, care pe care o descoperă altfel de cât și -a imagint -o el.) 9. Fals( scriitorul valorifică doar experința directă,
scriind la timpul present și persoana întâi)10. Fals.

1.2. Itemi obiectivi de tip pereche – sunt sarcini de lucru care presupun recunoașterea
elementelor (genuri literare, specii, curente, personaje, trăsături, caracteristici, simboluri,
semnificații etc.)
Exemplu:
Citiți cu atenție fragmentele din romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război , și corelați -le cu personajele mitologice corespunzătoare din coloana alăturată.
A. „Mă cuprindea o nesfârșită tristețe, văzând că nici
femeia asta, pe care o credeam aproape suflet din
sufletul meu, nu înțelegea că poți să lupți cu
îndârjire și fără cruțare pentru triumful unei idei,
dar în același timp să -ți fie silă să te frămânți
pentru o sumă […].”

Hyperion

B. „Mă gândeam dacă și eu vreodată voi putea
schimba destinul unui om și -mi răsăreau dinainte
ochii albaștri și obrazul oval al nevestei mele,
înflorit într -un surâs. Destinul tău, fată dragă, e și
va fi schimbat prin mine.”

Procust

C. „Vedeam cum zi de zi, femeia mea se înstrăina, în
preocupările și admirațiile ei, de mine […]. Printr –

Ideea / Ielele

95 o ironie dureroasă, eu descopeream acum, treptat,
sub o madonă crezută autentică, originalul: un
peisaj și un cap străin și vulgar.”

D. „I-am scris că -i las absolut tot ce e în casă, de la
obiecte de preț, la cărți… de la lucruri personale,
la amintiri. Adică tot trecutul.”

Pygmalion
E. „Atunci am înțeles, am simțit înfiorat, că poate
exista o lume superioară dragostei și un soare
interior, mult mai calm și mai luminos în același
timp. Gândeam neîntrerupt, cu o intensitate de
halucinat.”

Narcis
F. „Pe stradă umblam aproape automat, cu toată
atenția răsfrântă înăuntru”
Adam

1.3Itemiobiectivi cu alegere multiplă – presupun alegerea de către elev a unui număr
de răspunsuri corecte dintr -o listă de răspunsuri alternativ
Exemplu:
1. În viziunea lui Gheorghidiu, iubirea presupune:
a. un proces de autosugestie;
b. o relație de egalitate între doi soți;
c. un sentiment divin, înălțător.
2. Războiul reprezintî pentru Gheorghidiu:
a. un act de patriotism;
b. un mod de a o cuceri pe Ela;
c. o clarificare a sinelui.
3. Ce conotații dați gestului final al protagonistului?
a. o dovadă de lașitate și egoism;
b. se abstrage din realitate pentru a trăi într -o lume a sa;
c. este gata să o ia de la capăt, alături de o altă ființă.
4. Ce critic literar îl consideră pe Gheorghidiu un „inadap tat erotic”?
a. Eugen Lovinescu;
b. George Călinescu;
c. Tudor Vianu.

96 5. Ce element modern apare în arta portretistică a lui Camil Petrescu?
a. relativizarea personajului;
b. folosirea perspectivei omnisciente, imobile;
c. constituirea ca individualitate bine definită.
6. După schema actanțială a lui Greimass, personajul se înscrie în trei tipuri de relații. Care
dintre relațiile de mai jos îi lipsește lui Gheorghidiu, din perspectiva încercării de a atinge
absolutul?
a. De dorință (a vrea);
b. De comunicare (a ști);
c. De luptă (a putea).
7. Alegeți din afirmațiile de mai jos pe cea corectă:
a. Gheorghidiu apare într -o dublă ipostază de narator și personaj;
b. Gheorghidiu are o structură trialogică, asumându -și rolul de narator, personaj și
autor („un romancier virtual” – N. Manolescu);
c. Gheorghidiu este doar personajul romanului.
8. Care este atitudinea ce îl deosebește pe Gheorghidiu de Hyperion?
a. dorința de a „modela” destinul ființei iubite;
b. incapacitatea de a se sacrifica în numele iubirii;
c. detașarea superioară și asumarea eșecului odată cu imposibilitatea de a înțelege și
de a dobândi iubirea de oameni.
9. Asociați evoluția protagonistului cu unul dintre versurile eminesciene:
a. „Tu în colț petreci în tine” (Glossă);
b. „Nu credeam să -nvăț a muri vreodată” (Odă – în metru antic);
c. „Și te -ai dus, dulce minune” (Floare albastră).

97 2. Itemi semiobiectivi –Acest tip de itemi poate testa o gamă mai largă de
activități intelectuale, elevul fiind pus în situația de a construi răspunsul și nu de a -l
alege dintr -o listă de opțiuni date.

2.1 Itemi cu răspuns scurt / de completare – presupun formularea unui
răspuns (scurt) în totalitatea lui sau o parte componentă a unei afirmații, astfel încât
aceasta să capete sens și valoare de adevăr.

Exemplu:
1. Completează în tabelul de mai jos titlurile capitolelor celor două cărți care lipsesc:

Ultima noapte de dragoste Întâia noapte de război
1. 1.
2. 2. Fata cu obraz verde, la Vulcan
3. E tot filozofie 3.
4. 4. Post înaintat la Cohalm
5. Între oglinzi paralele 5.
6. 6. Wer kann Rumänien retten?
7.

2. Coordonatele spațiale și temporale. Stabilește cele două coordonate.

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

…………………………………………………………………………

Completați matricea semantică a ideii de cuplu cu sintagme care să reflecteze relația
dintre Gheorghidiu și Ela:
Timpul
acțiunii
Spațiul
acțiunii

98

2.2 Întrebările structurate – sunt sarcini de lucru formate din mai mulți itemi de tip
obiectiv sau semiobiectiv, legați printr -un element comun. În elaborarea întrebărilor
structurate se pornește de la un text -suport urmat de un set de subîntrebări.
Exemplu:
Citiți fragmentul de mai jos și organizați în grup o discuție, pornind de la întrebările
de mai jos:
„O iubire mare e mai curând un proces de autosugestie…Trebuie timp și trebuie
complicitate pentru formarea ei. De cele mai multe ori te obișnuiești, greu, la început, să -ți
placă femeia fără care mai târziu nu mai poți trăi. Iubești întâi din milă, din îndatorire, din
duioșie, iubești pentru că știi că asta o face fericită, îți repeți că nu este loial s -o jignești, să
înșeli atâta încredere. pe urmă te obișnuiești cu surâsul ș i vocea ei, așa cum te obișnuiești cu
un peisaj. Și treptat își trebuiește prezenta ei zilnică. Înăbuși în tine mugurii oricărei alte
prietenii și iubiri. Toate planurile de viitor ți le faci în funcție de nevoile și preferințele ei.
Vrei succese ca să ai surâsul ei. Psihologia arată că au tendință de stabilizare stările sufletești
repetate și că, menținute cu voință duc la o adevărată nevroză. Orice iubire e ca un
monodeism, voluntar la început, patologic pe urmă.”73

73 Camil Petrescu , Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, Editura Biblioteca pentru toți, Bucu rești,
p. 13 -14

99 1. Fragmentul de mai sus reprezintă răspunsul pe care Ștefan Gheorghidiu îl dă colegilor
săi pe când se afla la popota ofițerilor. Care sunt împrejurările în care acesta a fost
formulat?
2. Personajul lui Camil Petrescu este de părere că despre dragoste nu se poate vorbi la
persoana a treia , respectiv, fiecare experiență este diferită. Totuși, în fragmentul
selectat, Gheorghidiu definește iubirea la modul general: O iubire mare e mai curând
un proces de autosugestie . De ce nu spune că pentru el iubirea înseamnă autosugestie?
De ce generalizează? Este acesta un mod discret de a se solidariza cu toți cei care
suferă din iubire? Simte nevoia să teoretizeze pentru a -și estompa suferința? Este doar
o ființă infatuată?
3. Ce relație există între iubire și autosugestie?
4. Mila și sentimentul datoriei, despre care vorbește personajul, sunt premisele oricărei
iubiri, sau doar ale iubirii lui Gheorghidiu?
5. Ce l-a determinat pe Ștefan Gheorghidiu să se îndrăgostească de Ela?
6. În ce împrejurări o întâlnește pe Ela și în ce circumstanțe se căsătoresc? Cum
evoluează relația dintre cele două personaje?
7. Cum interpretați afirmația psihologia arată că au tendință de stabilizare stările
sufletești repetate și că, menținute cu voință duc la o adevărată nevroză ?
8. Ce înseamnă nevroză ? Gelozia duce la stări nevrotice?
9. Gheorgh idiu a atins această stare de nevroză?
10. Când Gheorghidiu afirmă: Nu, n -am fost nici o secundă gelos exprimă o credință
adâncă sau este vorba doar despre o eliberare de sub teroarea proprie -i drame?

3. Itemi subiectivi (cu răspuns deschis ) Acești tipi de itemi testează obiective ce vizează
originalitatea, creativitatea și caracterul personal al răspunsului și sunt de trei feluri:
– Eseul cu răspuns restrâns;
– Eseul structurat;
– Eseul nestructurat.

3.1 Eseul cu răspuns restrâns conține cerințe prin care se evaluează mai ales abilități,
deprinderi, element competență etc, vizând capacități de receptare a mesajului scris, prevăzute
de programa școlară.

100 – Aceste competențe vor fi evaluate, în final, prin examenul de bacalaureat, mai ales
prin subiectul de înțelegere a unui fragment de text la prima vedere (obiectiv prevăzut
de programa pentru examen).
– Se urmărește ridicarea nivelului de înțelegere a textului, asumarea creativă a unui
puncte de vedere, crearea capacității de argumenta re a acestuia și sporirea capacității
de exprimare scrisă
– Se recomandă ca, pe lângă cerințele prestabilite, specifice fiecărui tip de obiectiv și în
conform cu fiecare tip de text, să existe și un reper general, vizând respectarea
normelor de ortografie și punctuație, precum și respectarea încadrării în numărul de
rânduri.
Exemplu:
Se dă textul:
„Cu toate că de căteva zile se pornise o vifornița ce împânzea întreaga zare, zguduia
acoperișurile, ușile și gardurile, troienind drumurile și văile, oamenii după ce-și încheiaseră
pregătirile începute cu o săptămână înainte, stăteau pe picior de plecare. Miercuri, către
prânz, viscolul mai slăbise. Pitarul Barbu Petrescu se pomeni că vine spre conac în goana
calului, prin fulgii rari și grei de zăpadă, luptând cu nămeții, vecinul său, stolnicul* Gheorghe
Bâscoveanu îl văzuse pe fereastră și i -a ieșit înainte în cerdacul* înzăpezit.
-Boierule, hai, că plecăm într -un ceas, îi strigă omul de pe cal, refuzând să mai intre
înăuntru.
-Într-un ceas? întrebă pitarul speri at.
– Nu întârzia… E primejdie mare… Au trecut chiar acum un ceas, spre Sălătruc, stolnicul
Matei Lăcusteanu și clucerul* Ghinescu, cei doi ispravnici* ai districtului de la Slatina… Au
fugit cum au putut în cinci sănii… Chiar căpitanul Farmachi i-a sfătuit să fugă și le -a dat și
doisprezece arnăuți * de pază până la Câineni.
Pitarul îngălbeni. Îl știa bine pe ispravnicul Matei Lăcusteanu, îl cunoscuse la botezul
băiatului, lui cel mare, Grigore, care acum avea aproape doisprezece ani și trebuia, să fie în
chervan*, speriat și el de răsmeriță. Dacă și ispravnicul Matei Lăcusteanu, care fusese
cărvunar* pe vremuri, a fugit, atunci nu mai e nimic de făcut. Se întoarse grabnic spre stolnic
și strigă parcă în fugă:
– Într-un ceas suntem, gata și noi. N e întâlnim, așa cum am vorbit, la mănăstirea
Cotmeana, ca să călătorim toți în chervan.
Pe poarta deschisă, Bâscoveanu trecu în goană pe surul lui costeliv*, dar vânos, și se
topi în ninsoarea care cădea moale.

101 La mănăstire, cei de la Bălcești sosiră ultim ii. După cum se vorbiseră din vreme,
luaseră același calabalâc* și același număr de cai la fiece sanie, ca să nu rămâie vreunul mai
în urmă și să -i ție și pe ceilalți în loc.
La început, hotărâseră să se îndrepte spre Sălătruc, ca să iasă pe la Greblești s pre
Turnu Roșu, dar auzind că unele cete de panduri, ajunseseră de acum pe la Râmnic și că
urcau spre Lotru, ei trecură Bâscovul, și apoi dealurile, cum putură, căutând drumul
Câmpulungului, pentru că la Rucăr, pe lângă muntele Ghimbavului, să treacă spre graniță,
lăsând, la stânga peștera Dâmbovicioarei, unde de altfel unii se cam gândeau să se ascundă.
Aveau, să aștepte apoi la Râșnov, ori și mai bine la Brașov, până va trece urgia. Dar mai
întâi, dacă treceau cu bine de această goană de iarnă, urma să se facă un popas de câteva zile
la Bran, unde să se înlocuiască pierderile de pe drum și mai ales caii căzuți la suișuri grele, cu
alți cai mari, săsești.
(Camil Petrescu, Un om între oameni )
*pitar – dregător însărcinat cu aprovizionarea curții domnești cu pâine
*stolnic – dregător care purta grija mesei domnești
*cerdac – terasă rustică situată pe una sau mai multe laturi ale unei clădiri
*clucer – dregător care se ocupa cu aprovizionarea curții domnești
*ispravnic – supraveghetor la o moșie
*arnăut – în Evul Mediu, ostaș mercenar angajat în garda domnească
*chervan – car mare pentru transportul mărfurilor și al persoanelor
*cărvunar – nume dat celor care au inițiat, la începutul secolul al XlX -lea, în Țara
Românească și în Moldova, o mișcare reformatoare, reprezentând interesele boierimii
liberale și ale negustorilor
*costeliv – slab, uscățiv
* calabalâc – bagaje cu care se mută sau cu care călătorește cineva
1. Alcătuiește două enunțuri potrivite pentru a ilustra polisemia cuvântului a slăbi.
2. Motiv ează folosirea punctelor de suspensie în replica stolnicului: „Nu întârzia… E
primejdie mare… Au trecut chiar acum un ceas, spre Sălătruc, stolnicul Matei Lăcusteanu și
clucerul Ghinescu, cei doi ispravnici ai districtului de la Slatina… Au fugit cum au putut în
cinci sănii.”
3. Transcrie, din text, patru termeni aparținând câmpului semantic al cuvântului zăpadă.
4. Precizează un rol al utilizării registrului arhaic în textul dat.

102 5. Explică semnificația utilizării verbelor la timpuri perfect simplu în fragmen tul dat.
6. Precizează numele și funcția personajelor care dialoghează în text.
7. Motivează folosirea frecventă a indicilor spațiali în fragmentul dat.
8. Menționează două particularități ale vorbirii directe/ ale stilului direct, existente în
fragmentul dat.
9. Come ntează efectele pe care le au veștile despre fuga lui Matei Lăcusteanu asupra
pitarului.
10. Motivează, cu ajutorul a două trăsături identificate în fragmentul citat, apartenența
acestuia la un text narativ.

3.2 Eseul structurat constă în redactarea unei compoziții cu cerințe prestabilite și un
reper general, vizând respectarea normelor de ortografie și punctuație.
Pentru exemplificare am selectat câteva modele de subiecte propuse pentru examenul
de bacalaureat în 2009:

Variant a 40
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre relațiile dintre două personaje ale unui text
narativ studiat,aparținând lui Camil Petrescu. În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru construcția
personajelor alese(de exemplu: temă, perspectivă narativă, acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, construcțiasubiectului, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
– evidențierea situației inițiale a celor două personaje, din perspectiva tipologiei în care
se încadrează,a statutului lor social, psihologic, moral etc.;
– relevarea trăsăturilor celor două personaje, semnificative pentru ilustrarea relațiilor,
prin rapo rtare ladouă episoade/ secvențe ale textului narativ ales;
– exprimarea unei opinii argumentate despre relațiile dintre cele două personaje, din
perspectivasituației finale/ a deznodământului.

103
Varianta 41
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre particularitățile unui roman psihologic , prin
referire la o operăliterară studiată, aparținând perioadei interbelice . În elaborarea eseului, vei
avea în vedere următoarelerepere:
– precizarea a două caracteristici ale romanului psihologic, existente în opera literară
studiată;
– prezentarea, prin referire la romanul psihologic studiat, a patru elemente de construcție
a subiectuluiși/ sau ale compoziției (de exemplu: acțiune, secvență narativă, conflict,
relații temporale și spațiale,construcția personajelor, in cipit, final, perspectivă
narativă, tehnici narative etc.);
– evidențierea relațiilor dintre două personaje reprezentative pentru romanul psihologic
ales;
– exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee
sau tema înromanul psihologic pentru care ai optat.

Varianta 44
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre relația dintre incipit și final într-un roman
psihologic studiat,aparținând perioadei interbelice . În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:
– prezentarea a patru componente de structură și/ sau de compoziție a romanului pentru
care ai optat(de exemplu: temă, viziune despre lume, construcția subiectului,
particularități ale compoziției,perspectivă narativă, tehnici narative, secvență
narativă, ep isod, relații temporale și spațiale,personaj, modalități de caracterizare a
personajului etc.);
– ilustrarea trăsăturilor incipitului , prin referire la textul narativ ales;
– comentarea particularităților construcției finalului în textul narativ ales;
– exprimar ea unei opinii argumentate despre semnificația/ semnificațiile relației dintre
incipitul și finalulromanului ales.

104
Varianta 49
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini în care să prezinți tema și viziunea despre lume , reflectate
într-un roman alexperienței din perioada interbelică. În elaborarea eseului, vei avea în vedere
următoarele repere:
– evidențierea tipului de roman pentru care ai optat și a trăsăturilor care fac posibilă
încadrarea într -o tipologie,într -un curent cultural/ literar, într -o perioadă sau într-o
orientare tematică;
– prezentarea temei romanului, reflectată în textul narativ ales, prin referire la două
episoade/ secvențenarative;
– sublinierea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea
viziunii despre lumea autorului/ a naratorului (de exemplu: acțiune, conflict, relații
temporale și spațiale, construcțiasubiectului, particularități ale compoziției,
perspectivă narativă, tehnici narative, construcțiapersonajului, modalități de
caracterizare, limbaj etc.);
– exprimarea un ei opinii argumentate despre modul în care tema și viziunea despre lume
suntreflectate în romanul ales.

Varianta 47
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre particularitățile de construcție a unui personaj
dintr -un text narativ studiat, aparținând lui C. Petrescu. În elaborarea eseului, vei avea în
vedere următoarele repere:
– prezentarea a patru elemente ale textului narativ, semnificative pentru realizarea
personajului ales (de exemplu: acțiune, conflict, relații temporale și spațiale,
construcția subie ctului, perspectivă narativă, modalități de caracterizare, limbaj etc.);
– prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare
la conflictul/ conflictele textului narativ studiat;
– relevarea principalei trăsături a perso najului ales, ilustrată prin două episoade/
secvențe narative/ situații semnificative sau prin citate comentate;
– exprimarea unui punct de vedere argumentat, despre modul în care se reflectă o idee
sau tema textului narativ în construcția personajului pentr u care ai optat.

105

3.3 Eseul liber / nestructurat constă în realizarea unei compoziții pornind de la o temă
dată. Deoarece în cazul eseului nestructurat indicațiile date elevului sunt foarte puține, enunțul
itemului trebuie să fie clar definit, fără ambiguități. În caz contrar, același enunț va fi
interpretat diferit de către elevi, iar profesorul va avea dificultăți în a aprecia dacă un răspuns
incorect este din cauza neînțelegerii sau a lipsei de cunoștințe. Și în acest caz am folosit spre
exemplifi care modelele propuse pentru examenul de bacalaureat în 2009.

Varianta 37
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre un tip de roman din perioada interbelică ,
aparținând lui Camil Petrescu. În realizarea eseului, în funcție de romanul pentru care ai optat,
vei porni de la ideile exprimate într-una dintre următoarele afirmații critice:
„…dacă partea întâia a acestui roman e o fabulație, e adică născocită […], și deci eroul
Ștefan Gheorghidiu cu soția lui sunt pură ficțiune, în schimb se poate afirma că parte a a doua
a cărții, aceea care începe cu întâia noapte de război, este construită după memorialul de
campanie al autorului, împrumutat cu amănunte cu tot eroului.” (Camil Petrescu, Cuvântdupă
un sfert de veac, prefață la ediția din 1955 a romanului Ultima noap te de dragoste, întâia
noapte de război )
„Patul lui Procust se desfășoară, cum s -a observat, pe două mari planuri, unul de roman
social, altul de roman psihologic, primul cuprinzând pe o suprafață largă nenumărate aspecte
și probleme ale vieții moderne (politică, finanțe, ziaristică, aviație, modă, sport), cel de al
doilea atacând problemele intime, individuale ale omului, iubirea și moartea.” (Mihail
Sebastian, Eseuri. Cronici. Memorial )

Varianta 46
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre evoluția unui p ersonaj, ilustrată într -un roman
psihologic dinperioada interbelică , pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmație:
„Romanul e povestea unoroameni caracteristici, originali, a căror viață se degajă clar de
mediul cu care intră în conflict. Viața lo rsufletească trebuie să fie complexă tocmai ca să fie
posibil acest conflict, adică să apară în conștiința lorproblema care -i torturează și -i
îndepărtează de felul cum concep viața semenii lor. Romanul e legat deapariția
conștiinței .”(Mihai Ralea, De ce nu avem roman )

106 Varianta 50
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini în care să prezinți viziunea despre lume într -un roman al
experienței , pornind de la ideile exprimate în una dintre următoarele afirmații critice:
„Să nu scriu decât ceea ce văd, ceea ce aud, ceea ce gândesc eu… Aceasta -i singura
realitate pe care o pot povesti. […] Eu nu pot vorbi onest decât la persoana întâi.” (Camil
Petrescu, Noua structură și opera lui Marcel Proust )
„Literatura nu e decât un aspect al culturii, afirmarea unei poziții spirituale, colective
sau individuale. Cultura e valorificarea și organizarea experiențelor. Literatura nu va fi decât
concretizarea acestor experiențe. […] Literatura va oglindi, deci, î n infinite nuanțe, acest
amestec de elemente ce pătrund în conștiință prin experiențe.” (Mircea Eliade, Itinerariu
spiritual )

Varianta 38
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre raportul dintre timpul cronologic și cel psihologic ,
ilustrat într -un roman studiat, aparținând lui Camil Petrescu, pornind de la ideile exprimate în
următoarea afirmație:
„Există un timp cronologic și un altul psihologic. Primul există obiectiv, independent
de subiectivitateanoastră, și este cel pe care îl măsurăm după mișcarea astrelor în spațiu și
după diversele poziții ocupateîntre ele de planete, acel timp ce roade din noi de cum ne
naștem pe lume, până când dispărem șistăpânește curba fatidică a vieții tuturor existențelor.
Dar mai este și un timp psihologic, de care suntemc onștienți în funcție de ce facem sau nu
facem și care gravitează într -un fel foarte diferit în emoțiilenoastre.” (Mario Vargas Llosa,
Scrisori către un tânăr romancier )

Varianta 43
Scrie un eseu de 2 – 3 pagini în care să prezinți viziunea despre lume înt r-un roman
psihologic ,pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmație critică: „În romanul
psihologic autorul încearcă săpătrundă lumea interioară a personajului, încearcă să analizeze
impactul evenimentelor asupraconștiinței personajului, să descrie dorințe, constrângeri,
speranțe, decepții, bucurii. De multe ori estevorba despre gânduri în mișcare, despre o gândire
care se caută pe sine, care se autoanalizează.” (Ciprian Ceobanu, Felurite ipostaze ale
romanului psihologic )

107

Instrumente alternative de evaluare

„Caracterul formativ al învățământului se realizează prin aplicarea unor strategii de
evaluare complementare metodelor tradiționale”1. Oricare este forma în care sunt concepute
probele orale, scrise și practice, ele ev aluează, în general, produse ale actului de învățare și
răspund unor obiective, preponderent cognitive. Limitele metodelor tradiționale sunt depășite
cu ajutorul metodelor complementare.
Axate pe procesul de învățare, care înglobează și rezultatul obținut , acestea evaluează
gradul de formare și de utilizare atât a capacităților cognitive superioare, a competențelor
specifice, cât și amotivațiilor, a atitudinilor asumate și a comportamentelor manifestate de
elev în demersul educațional.
Majoritatea pedagogilor propun următoarele metode de evaluare alternativă
(complementară):
– observarea sistematică a elevilor;
– investigația;
– chestionarul;
– proiectul;
– portofoliul;
– hărțile conceptuale;
– jurnalul reflexiv;
– tehnica 3 -2-1;
– metoda R.A.I.;
– studiul de caz;
– scale de evaluare;
– autoevaluarea;
– editările de material diverse: minidicționare, reviste școlare, realizarea de montaje diverse
– desene, fotografii, clipuri, texte;
– dramatizări sau dezbaterile pe teme problematizate.

108 Investigația presupune definirea unei sarcini de lucru cu instrucțiuni precise,
înțelegereaacesteia de către elevi înainte de a trece la rezolvarea propriu -zisă prin care elevul
demonstrează, și exersează totodată, o gamă largă de cunoștințe și capacități în contexte
variate. Demersul investigativ poate fi raportat la trei etape esențiale care trebuie parcurse:
– Definirea problemei;
– Alegerea metodei adecvate;
– Identificarea soluțiilor.
Sugestii de aplicare :
Forme ale iubirii în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
de Camil Petrescu
Etape:
– Definirea problemei: Se poate discuta despre formele iubirii în romanul studiat, plecând
de la următorul citat: "Iubirea are atâtea fețe, atâtea devieri și atâtea forme, încât est e
destul de greu să găsești un sâmbure central sau o formă tipică a iubirii." (Emil Cioran,
Pe culmile disperării)
– Se vor investiga următoarele aspecte:
a. Formele iubirii existente în societate;
b. Concepția personajelor despre iubire și despre relația de cuplu (discuția de la
popotă);
c. Prima fază a iubirii lui Gheorghidiu: Iubirea -pasiune;
d. Ștefan Gheorghidiu – un Don Juan?
e. Eșecul iubirii dintre Ștefan și Ela.
– Prezentarea soluțiilor.

Posterul – este o metodă relativ nouă, pe care Emanuela Ilie o include printre
metodele alternative de evaluare. Potrivit acesteia, prin această metodă se poate realiza
„investigarea profundă a unor teme, concepții, situații; practic prin această metodă se
canalizează reflecțiile și confruntările elevilor către exprimări meta forice prin suporturi
vizuale, create exact cu scopul fixării opiniilor personale ale elevilor”.74
În realizarea unui poster trebuie să avem în vedere următoarele etape:
1. Fixarea temei;
2. Studierea materialelor, selectarea și organizarea acestora;

74 Emanuela Ilie, Didactica literaturii române, Editura Polirom , 2008, p.231

109 3. Realizarea posterului.
4. Prezentarea acestuia – se poate realiza printr -o altă metodă „turul galeriei”
5. Evaluarea

Harta conceptuală
Crenguța – Lăcrămioara Oprea propune și analizează în lucrarea sa pe care am
menționat -o anterior patru categorii de hărți conceptuale, ce diferă prin forma de
prezentare a informațiilor: în formă de pânză de paianjen, în formă de copac, ierarhică și
lineară.
Această metodă am utilizat -o în analiza personajelor literare prin stabilirea
relațiilor dintre ele (o schemă simplă ca cea de mai jos) sau în prezentarea detaliată a
relațiilor dintre persoanaje precum și a trăsăturilor acestora (Vezi Anexa nr.18).
Exemplu: Harta conceptuală a relațiilor personajelor în Ultima noapte de
dragoste, întâia noapte de război , Camil Petrescu.
Prezintă infl uența pe care o au personajele care gravitează în jurul cuplului asupra
relației dintre Ștefan și Ela .

110 Teoria inteligentelor multiple
Pe baza chestionarelor administrate prin care se stabilește tipul de inteligență al
elevilor, se propune o fișă de lucru cu sarcini individuale pentru fiecare echipă de elevi care se
încadrează într -un anumit tipar.

Tipul de inteligență
stimulat
Sarcini de invățare la limbă și comunicare

1. Inteligența
verbal/lingvistică
– Creați familii de cuvinte, cuvinte încrucișate.
– Explicați legăturile dintre conceptele învățate.
– Compuneți o poezie despre semnele de punctuație.
– Scrieți o recenzie, compunere, eseu, referat etc.

2. Inteligența
logico/matematică – Extrageți ideile principale, esențialul dintr -un text.
– Stabiliți asemănări și deosebiri.
– Clasificați operele studiate după o temă dată.
– Comparați personajele din opera … după următorulcriteriu

3. Inteligența
vizuală/spațială – Realizați o hartă conceptuală pornind de la următorul
concept cheie….
– Ilustrați momentele principale ale operei printr -un desen
– Recunoașteți opera după imaginile prezentate.
– Folosiți markerele pentru a evidenția pasajele importante
din lucrare.

4. Inteligența
muzicală/ritmică – Compuneți un cântec plecând de la tema operei studiate.
– Compuneți un cântec în care să folosiți cuvintele noiînvățate.
– Creați un cântec pentru semnele de punctuație învățate
– Acompaniați la un instrument dramatizarea unei operestudiate.

5. Inteligența
naturalistă – Scrieți o compunere despre viața în mijlocul naturii.
– Selectați operele care au ca temă descrierea naturii.
– Analizați relația om -natură în operele studiate.
– Creați o povestioară în care personajele să fie animalele.

6. Inteligența
corporală/kinestezică – Asociați semnele de punctuație cu diferite poziții alecorpului.
– Mimați întâmplările citite.
– Transpuneri într -o piesă de teatru opera studiată.
– Folosiți gestica și mimica pentru a expune diferite stăriprin care
trece personajul literar studiat.

7. Inteligența
interpersonală/social
ă – Colaborează cu ceilalți pentru extragerea esențialului
– dintr -un fragment dat.
– Împarte sarcinile de studiere a unui text împreună cu ceilalți.
– Continuați povestirea începută de un coleg.
– Cooperați în realizarea unui proiect pe teme de literatură.

111

8. Inteligența
intrapersonală – Scrie un eseu pe o temă care te preocupă.
– Explică sintagma: Cunoaște -te pe tine însuți. .
– Notează în jurnalul tău cu care personaj literar te asemeni și cu
care nu; motivează alegerile.
– Compune o poezie despre tine.

Sugestii de aplicare:
Textul – suport folosit: romanul Ultima noapte de dragoste… , cu următoarele cerințe:
1. Grupa I. Inteligență verbală lingvistică
Continuă textul: „În cele trei zile, cât am stat la Odobești, am fost ca și bolnav, cu toate că
păream uneori de o veselie excesivă. Imi descopeream nevasta cu o uimire dureroasă. Sunt
cazuri când experții, într -un tablou vechi, după felurite spălaturi, descoperă sub un p eisaj
banal, o madonă de vreun mare pictoral Renașterii. Printr -o ironie dureroasă, eu…”
2. Grupa II. Inteligență logico – matematică
Reorganizează conținutul romanului sub forma unei probleme de matematică;
3. Grupa III. Inteligență vizuală – spațială
Desenea ză 1-2 secvențe din text pentru a sugera mesajul;
4. Grupa IV. Inteligență ritmică – muzicală
Scrie versuri inspirate de romanul studiat sau fredonează un cântec cunoscut care s -ar potrivi
mesajului textului.
5. Grupa V. Inteligență interpersonală
Alegeți o scen ă importantă și jucați rolurile
6. Grupa VI. Inteligență intrapersonală
Imaginează -ți că ai trece printr -o întâmplare asemănătoare: Ce ai face la fel, ce ai face diferit?
7. Grupa VII. Inteligență naturistă
Descrie mediul natural al epocii/locul prezentat în text (funcțiile descrierii,
particularități lingvistice ).
Sugestii de folosire :
Text – suport: Patul lui Procust , Camil Petrescu
1. Inteligența lingvistică: Realizați o caracterizare sumară a lui Doamnei T., din
perspectiva faptelor, a naratorului și a celorlalte personaje.
2. Inteligența logico -matematică: Formulați conținutul unei secvențe, în care apare
Doamnei T., sub forma unei probleme de matematică sau fizică.

112 3. Inteligența vizual -spațială: Desenați 1 -2 secvențe, din text, sau un portret al Doamnei
T. di n litere.
4. Inteligența ritmic -muzicală: Scrieți o poezie dedicată Doamnei T. și, eventual,
propuneți o melodie care să i se potrivească.
5. Inteligența interpersonală: Dramatizați o secvență al cărei protagonist să fie Doamna
T.

Studiul de caz
„Metoda constă în tr-o confruntare directă a participanților cu o situație reală, așadar
un caz real luat drept exemplu reprezentativ pentru un set de situații și evenimente
problematice”1. Acest caz concret este supus unei analize atente, până când elevii ajung la
înțelege rea adecvată a situației date și la soluționarea ei prin adoptarea de decizii optime.
Menționăm câteva din avantajele și dezavantajele acestei metode: studiul de caz
familiarizează elevii cu viața reală; dezvoltă capacitățile de analiză critică și abilitățile de
argumentare; stimulează inteligenta interpersonală, spiritul de echipă; dezvolta capacitatea de
anticipare, de a lua cele mai bune decizii într -un anumit context; dificultățile aplicării metodei
se referă mai ales la timpul realizării unui porofoliu de cazuri adecvate disciplinei, la
evaluarea participării fiecărui elev.
Studiul de caz a devenit o modalitate prin care sunt atinse mai multe competențe:
formarea deprinderilor de cercetare, de documentare, de sintetizare a trăsăturilor definitorii ale
unei epoci culturale, și, mai ales, de susținere a unui punct de vedere.
În cazul limbii și literaturii române studiul de caz este centrat pe discursul de tip
argumentativ adaptat la specificul temei propuse și presupune:
– o etapă pregătitoare, în care se stabilesc tema, modalitățile de documentare,
metodologia de lucru (recomandabilă este investigația individuală și de grup) și
modalitatea de prezentare;
– documentarea propriu – zisă, în care se explorează materialul bibliografic și se
consemnează pe fișe ori într -un jurnal de lectură citate semnificative, comentarii
critice, opinii personale .
După studierea unității de învățare referitoare la romanul psihologic interbelic, prin
urmare studierea romanului Patul lui Procust sau Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de
război poate fi propusă de către profesor tema studiului de caz Condiția intelectualului în
romanul camilpetrescian.

113 Principalele modalități de documentare au la bază lectura celor două romane, analiza
unor pasaje din textele date, analiza unor citate critice referitoare la condiția intelectualului în
romanul lui Camil Petrescu . Analizele realizate, comentariile, ideile extrase se consemnează
pe parcursul documentării atât în clasă prin investigație de grup, în urma discuțiilor purtate,
cât și acasă prin lectură și investigație individuală. Fișele de lectură și de citate vor fi
completate cu opinii personale cu privire la caz.
După această etapă a documentării pentru ordonarea și utilizarea efectivă a
materialului explorat, se recomandă un anumit algoritm de lucru. In primul rând se va stabili
premisa și se va defini problema. Este momentul în care se stabilesc coordonatele generale ale
temei propuse spre a fi studiată și se indică posibile direcții de explorare a acesteia. Se va
urmări și discuta cea mai potrivită abordare a temei Condiția intelectualului în romanul
camilpetrescia n, dar și stabilirea primelor repere și coordonate care să direcționeze munca
elevului.
Urmează descrierea și analiza cazului, precum și identificarea soluțiilor, moment în
care se realizează colectarea și studierea materialului și, de asemenea, se propun soluții care
să conducă la finalizarea investigației. Întregul material adunat este discutat, analizat,
selecționat și păstrat doar acela ce va fi potrivit temei și soluțiilor care să finalizeze
investigația. Doar acele citate, idei, opinii personale vor f i păstrate care vor fi potrivite temei.
În final se vor trage concluzii, eventual se vor realiza aplicații specifice temei și apoi,
va avea loc evaluarea finală . Această evaluare finală reprezintă valorificarea efectivă a
documentării și explorării materia lului. Studiul de caz se poate finaliza și printr -un proiect
realizat pe grupe de elevi. În acest caz vom observa combinarea celor două metode. În funcție
de complexitate, se pot desemna și câte două echipe pentru aceeași temă.
Studiile de caz vor fi repartizate grupelor de la începutul anului școlar. Fiecare
prezentare va fi urmată de discuții cu toată clasa, în care colegii pot cere lămuriri, pot comenta
aspectele care li s -au părut interesante și pot evalua activitatea grupelor. Finalizarea studiulu i
de caz se poate realiza, de asemenea prin organizarea unei dezbateri. Pentru tema propusă
studiul de caz se poate finaliza cu un eseu având ca titlu tema propusă.

Sugestii de folosire :
1. Modele epice în romanul interbelic. ( Vezi anexa 10)
2. Imaginea femeii în romanul camilpetrescian
3. Tipul intelectualului inadaptat în romanele lui C.Petrescu;

114

Dezbaterea academică
FORMATUL KARL POPPER

1. Structura unei dezbateri de tip Karl Popper:

Vorbitor Timpul
alocat
(minute) Secțiunea
Afirmator 1 6 Pledoaria constructivă afirmatoare
Afirmatorul 1 răspunde,
Negatorul 3 întreabă 3 Prima chestionare încrucișată negatoare
Negator 1 6 Pledoaria constructivă negatoare
Afirmatorul 3 întreabă,
Negatorul 1 răspunde 3 Prima chestionare încrucișată afirmatoare
Afirmatorul 2 5 Prima pledoarie afirmatoare de reconstrucție
Afirmatorul 2 răspunde,
Negatorul 1 întreabă 3 A doua chestionare încrucișată negatoare
Negatorul 2 5 Prima pledoarie negatoare de reconstrucție
Afirmatorul 1 întreabă,
Negatorul 2 răspunde 3 A doua chestionare încrucișată afirmatoare
Afirmatorul 3 5 A doua pledoarie afirmatoare de reconstrucție
Negatorul 3 5 A doua pledoarie negatoare de reconstrucție

3. TIPURI DE PLEDOARII :

a. Pledoaria constructivă (afirmator 1, negator 1) . Sarcina esențială a acestor
pledoarii este să prezinte și să demonstreze argumente.
b. Pledoaria de desfășurare sau reconstruire (afirmator 2, negator 2) Sarcina acestor
pledoarii este respingerea și reconstrucția. Nu se pot aduce argumente noi, dar se
pot ad uce noi dovezi.
c. Pledoaria sumativă (afirmator 3, negator 3)
b. Sarcina principală a acestor pledoarii este să scoată în evidență punctele de
confruntare importante și să demonstreze de ce fiecare dintre ele a fost câștigat de
o echipă sau alta. Rezumă cazuril e prezentate, le evaluează comparativ,
evidențiază punctele forte ale echipei proprii. Nu pot fi aduse argumente noi.

4. REGULAMENTUL DEZBATERII KARL POPPER :

115 a. Participanții:
– echipă afirmatoare și una negatoare, ambele formate din câte trei / șase
membri;
– un time – keeper (care măsoară timpul);
– trei arbitri (în orice caz un număr impar)
b. Timpul:
– vorbitorul 1: 6 minute;
– vorbitorii 2, 3: câte 3 minute;
– cross – question: câte 3 minute;
– timp de gândire: câte 8 minute pentru fiecare echipă, ce poate fi solicitat de
echipă oricând, între discursuri
c. Rolul principal al afirmatorilor este de a demonstra adevărul moțiunii.
d. Rolul principal al negatorilor este să respingă cazul afirmator.
e. Echipa victorioasă este cea care prin realizarea rolului potrivit, îi convinge mai
bine pe arbitri
f. Doi debateri pot avea același punctaj individual, dar nu pot avea același
rang. Rangul I este dat celui mai bun vorbitor din acel meci, rangul II următorului ,
etc.

Foaie de arbitraj – dezbatere

Numele arbitrului…………………………..

Criterii de apreciere A1 A2 A3 N1 N2 N3
1. Coerența argumentării
2. Specificul rolului
3. Cum s -a descurcat în cross – question
4. Prezentarea discursului (organizare,
exprimare, dicție, persuasiune)
5. Fair – play
Total vorbitor
Total echipă

Observații:
– Câștigă echipa cu punctajul cel mai mare
– La punctajul egal, câștigă echipa cu suma rangurilor cea mai mică
Sugestii de folosire :
Moțiunea: Infidelitatea femeii ca revelație a conștiinței și dramă a cunoașterii
I. Paradigma argumentativă a acuzării (se susține moțiunea): se suprapune peste
argumentarea interioară a eroului, luând în considerare nucleele narative care
amplifică în conștiința eroului ideea infidelității Elei.
– Moșt enirea de la unchiul Tache – intrarea în societatea modernă aduce cu sine
o schimbare a opticii partenerilor, unul asupra celuilalt;

116 – Escapada de la Odobești – Ela devine interesată de lux, de petreceri,
acordându -i tot mai puțină atenție soțului; Ela intui ește deosebirea dintre soțul
ei și ceilalți bărbați, iar admirația începe să se diminueze;
– Vizita la Câmpulung – Ela îi cere o importantă sumă de bani;
– Scrisoarea anonimă;
II. Paradigma argumentativă a apărării ( se combate moțiunea): se va ține cont în egală
măsură de sugestiile și de pistele de interpretare oferite de adversari. Apărarea își
constuiește discursul ținând cont de următoarele argumente:
– Argumenete de tip naratologic:
 Viziunea lui Ștefan Gheorghidiu este subiectivă, deoarece acesta
îndeplinește funcția de „narator necreditabil” (Nicolae Manolescu),
exagerând proporțiile evenimentelor;
 Nu există și o versiune a Elei asupra acelorași evenimente, neoferindu -i-
se posibilitatea să se apere.
– Argumente de tip faptic:
 Fidelitatea Elei nu poate fi contes tată atâta timp cât partenerul nu posedă
nicio probă practică concludentă;
 Se bazează pe bănuieli personale, suspiciuni colportate de alții, scrisori
anonime.
– Argumente de tip caracterologic / psihologic:
 Ștefan Gheorghidiu e un mare naiv, entuziasmat de f rumusețea femeii la
început, dezamăgit apoi de inapetența ei pentru problemele intelectuale;
 O consideră pe Ela un obiect al cărui datorie ar fi să placă sub aspect
estetic;
 El încalcă reciprocitaea și egalitatea dintre parteneri;
 Este inconsecvent și susp icios; refuză să intre în competiție cu ceilalți și
nu întreprinde nimic pentru a câștiga prețuirea pierdută;
 Incapabil de comunicare, își afișează ostentativ superioritatea intelectuală
față de Ela;
 Nu se schimbă Ela, ci perspectiva din care Ștefan o vede;
 Bănuielilor de infidelitate, Ștefan le răspunde cu acte concrete de
infidelitate;
 Ela posedă o inteligență practică pe care Gheorghidiu o ignoră.

117 III. Pledoariile finale formulează concluziile î n mod sistematic și persuasiv, încercând să
convingă în egală măsură adversarii și judecătorii. Judecata finală se bazează pe criterii ce țin
de logica și acurartețe argumentării.

Tehnica 3 -2-1 poate fifolosită pentru a aprecia rezultatele unei secvențe d idactice
saua unei lecții. Denumirea acestei tehnici provine din faptul că elevilor li se cere să noteze: 3
termeni (concepte) / noțiuni din ceea ce au învățat, 2 idei despre care ar dori să învețe mai
mult în continuare și o capacitate, 1 pricepere sau o abilitate pe care consideră ei că au
dodândit -o în urma activităților de predare -învățare.
Putând fi considerată drept „o bună modalitatea de autoevaluare cu efecte formative
în planul învățării realizate în clasă, dar și o cale de a afla rapid și eficient care au fost
efectele proceselor de predare și învățare, având valoare constatativă și de feed -back”75, am
utilizat această metodă atât la sfârșitul unui modul de lecție, cât și la finalul unei lecții de
caracterizare a personajului literar.

Metoda R.A.I. ( Răspunde – Aruncă – Interoghează) este o metodă de evaluare
care poate fi aplicată la sfârșitul unei lecții sau a unei secvențe de lecție, profesorul, împreună
cu elevii săi, investighează rezultatele obținute în urma predării -învățării, print r-un joc de
aruncare a unei mingii mici și ușoare de la un elev la altul. Cel care aruncă mingea trebuie să
pună o întrebare din lecția predată celui care o prinde. Cel care prinde mingea răspunde la
întrebare și apoi aruncă mai departe altui coleg, punând o nouă întrebare.
Evident interogatorul trebuie să cunoascăși răspunsul întrebării adresate. Elevul care
nu cunoaște răspunsul iese din joc, iar răspunsul va veni din partea celui care a pus întrebarea.
Acesta are ocazia de a mai arunca încă o dată minge a, și, deci, de a mai pune o întrebare. În
cazul în care, cel care interoghează este descoperit că nu cunoaște răspunsul la propria
întrebare, este scos din joc, în favoarea celui căruia i -a adresat întrebarea. Eliminarea celor
care nu au răspuns corect sa u a celor care nu au dat nici un răspuns, conduce treptat la
rămânerea în grup a celor mai bine pregătiți.
Pot fi sugerate întrebări de tipul următor:
– Ce știi despre ………………………………?
– Care este importanța faptului că ………………. ?
– Cum justifici faptul că ……………………………. ?

75 Crenguța Lăcrămioara Oprea, Strategii didactice interactive, Editura Didactică și Pedagogică , București,
2000, p. 54

118 – Care crezi că sunt consecințele faptului ………………?
– Ce ai vrea să mai afli în legătură cu tema studiată……………….?
– Ce întrebări ai în legătură cu subiectul propus ……………………?
– De ce alte experiențe sau cunoștințe poți lega ceea ce tocmai ai învățat?

Autoevaluarea – implică elevul „în construirea imaginii de sine.”76 După
Mariana Pintilie, formarea capacității de autoevaluare poate fi urmărită:
– În apreci erea răspunsului oral, se recomandă autonotarea controlată (nota dată de
elev pentru propria prestație orală este ulterior negociată cu profesorul și cu clasa);
– În aprecierea contribuției unui elev la realizarea unor sarcini de lucru pe timpul
unei activit ăți în echipă, se recomandă notarea reciprocă (elevii își apreciază
reciproc contribuția la rezolvarea unei probleme);
– În aprecierea unei lucrări scrise (extemporal, lucrare de evaluare semestrială,
referat, proiect, recenzie etc.), se recomandă fie autocorectarea (elevii primesc
baremele de corectare și criteriile de evaluare și pe baza lor, își apreciază calitatea
răspunsului), fie corectarea reciprocă (lucrarea elevului A este notată de elevul B,
pe baza unui barem dat).77
Autoevaluarea se poate realiza prin scări de clasificare și chestionare:
1. Prin rezolvarea acestei sarcini am învățat:
a………………………… b. ………………………….
2. Pe parcursul rezolvării sarcinii am avut dificultăți la:
a) …………..; b)…… …..; c)…………; d)…………..
3. Cred că mi -aș putea îmbunătăți performanța dacă:
a)………….; b)………..; c)…………; d)…………..
4. Am fost impresionat pozitiv de :
a)………….; b)………..; c)…………; d)…………..
5. Cred că activitatea mea poate fi apreciată cu:
a) nota ………………………
b) calificativul …………..

Scala de clasificare (după Ghid de evaluare ,2001)

Obiectivul evaluat slab mediu bine f.bine excelent

76 Ghid de evaluare, Limba și literatura româna, Editura Aramis, București , 2001, p. 88
77 Mariana Pintilie, Metode moderne de învățare și evaluare, Editura Eurodidact, Cluj -Napoca, 2002, p. 44

119 – creativitate
– motivație
– independență
– curiozitate intelectuală
– performanțe școlare
– participarea la discuții în clasă
– disciplina în timpul lucrului
– progresul realizat
– comportamentul general în clasă

Portofoliul reprezintă un instrument de evaluare complex, care cuprinde experiența
și rezultatele obținute de elev prin celelalte metode de evaluare. Portofoliul poate fi evaluat la
sfârșitul unui semestru sau la sfârșitul anului școlar. Un portofoliu de evaluare la disciplina
limba și literatura română ar putea conține: referate, eseuri, articole publicate în revista școlii,
biografii ale personalităților studiate, un dicționar de termeni literari, fișe de lucru, diverse
surse de limba română și de literatura română, lucrări de control, diplome obținute la
concursurile școlare, materiale realizate pentru diverse concursuri școlare etc.
Lista poate rămâne deschisă pentru ca elevul să introducă în portofoliu o serie de
piese după bunul plac, fapt care poate scoate în evidență anumite aspecte ale personalității
elevului. Portofoliul poate fi axat și pe dezvoltarea unei anumite abilități sa u competențe,
precum dezvoltarea gândirii critice, investigarea unui scriitor sau unei perioade a literaturii,
realizarea de analize comparative referitoare la diverse opere literare.
În cazul nostru, putem vorbi de posibilitatea realizării unui portofol iu axat pe
investigarea perioadei interbelice, și mai ales a personalității scriitorului Camil Petrescu.

Portofoliul elevilor trebuie să conțină următoarele materiale:
– date biografice despre personalitatea scriitorului;
– ilustrații în legătură cu sine sau cu opera; o prezentare a operei scriitorului;
– un glosar cu termeni specifici lui Camil Petrescu; fișe de citate din operele
scriitorului;
– fișe de citate critice referitoare la opera sa;
– fișe de citate cu mărturisirile scriitorului în legătură cu opera;
– lucrări de control care au avut subiecte din unitatea de învățare referitoare la
scriitor;
– eseuri, compuneri, teme de sinteză cu subiectul operei studiate.

120

5. 3. Cercetarea metodologică

Cercetarea metodologoică a pornit de la ipoteza conform căreia, dacă în activitatea
instructiv -educativă profesorul de limba și literatura română îmbină metodele tradiționale de
predare -evaluare cu cele alternative, în funcție de contextul educațional (clasa, nivelul de
pregătire, dotări), atunci procesul educativ va d obândi caracterul unui proces formativ. Pentru
a studia și înțelege avantajele complementarității celor două tipuri de metode de predare –
evaluare (tradiționale/ alternative) pentru elevii ciclului liceal, am procedat la analiza
comparativă a acestora ținâ nd seama de următorii indicatori:
– Timpul – atât de el aborare , cât și de aplicare a metodelor tradiționale și moderne;
– Ușurința elaborării și aplicării acestora ( aplicabilitate);
– Stimularea curiozității epistemice;
– Stimularea caracterului interdisciplinar al învățării;
– Implicarea elevilor în procesul de predare – evalure.
Lucrarea de față va propune o analiză a rezultatelor unui eșantion de elevi (clasa a X –
a), urmărit pe parcursul anului școlar 2016 -2017 .
Cercetarea pedagogică s -a desfășurat în trei etape:
1. Faza inițială s-a constituit în alegerea grupului de elevi pe care urma să se realizeze
cerceta rea pedagogi că. Am optat pentru o clasă de a X-a, alcătuită din 25 de elevi profil
matematica -informatica .
Această etapă a presupus administrarea unui test predictiv la începutul anului școlar
2016 -2017 , care s -a constituit dintr -o serie de itemi semiobiectivi și subiectivi, de comentare,
de interpretare, ce urmaresc nivelul de cunoștințe și înțelegere a textului. (vezi anexa 14)
Rezultatele testării au fost structurate în tabelul de mai jos:

Nr.
elevi Note
2-4,99 Note
5-5,99 Note
6-6,99 Note
7-7,99 Note
8-8,99 Note
9-9,99 Note
de 10 Media
clasei
25 – 4 5 7 6 2 1 7.10

121

Interpr etarea rezultatelor testului predi ctiv:
Puncte tari:
– Constuirea diverselor tipuri de discurs (ex. Comentariul pe marginea unui text literar);
– Identificarea diferitelor particularități de limbajale textului descriptiv la prima vedere
(registru stilistic, etc);
– Aplicarea unor concepte operaționale în analiza textului literar.
Puncte slabe:
– Aplicarea cunoștințelor de limbă în interpretarea textului literar (rolul utilizării
frecvente a unui timp verbal);
– Recunoașterea și analiza principalelor componente de ordin structural specifice
textului descriptiv ale textului la prima vedere (modalități de caracterizare a
person ajelor, etc);
– Utilizarea limbii literare, imaginație, creativitate, originalitate.
Măsuri de amelioarare a demersului didactic:
– Exerciții permanente în clasă și acasă pentru clarificarea și fixarea cunoștințelor de
limba necesare în interpretarea textel or;
– Exerciții de recapitulare pentru clarificarea și fixarea conceptelor operaționale
(aplicații pe texte cunoscute și la prima vedere);
– Verificarea constantă a jurnalului de lectură;
– Exerciții de stimulare a creativității (întocmirea de portofolii, rea lizarea unor studii de
caz, dezbateri, ateliere de creație).

2. Faza de implementare a măsurilor de ameliorare
Textul – suport pe care s -a constituie ace st demers a fost opera literara a lui Camil
Petrescu. Anexele întocmite evidențiază multitudinea de aplicații pe metodele tradiționale și
alternative, fișele cu exerciții și proiecte didactice. ( vezi anexele 1 -14)
Pentru însușirea, fixarea și evaluarea particularităților de construcție și compoziție a
textelor epice și dramatice am apelat la eseul structurat sau argumentativ de la partea a III – a a

122 variantelor de bacalaureat. Am constat că din cele 100 de variante, 15 vizează romanul
psihologic interbelic al lui Camil Petrescu.
Competențe specifice vizate :
– Punerea în context a textelor studiate prin raportarea la epoca, curent literar;
– Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural românesc, prin
integrarea creativă, originală și relaționarea cunoștințelor asi milate.
Competențele derivate vizate:
– Ameliorarea actului lecturii cu ajutorul diverselor strategii didactice moderne;
– Cunoașterea în profunzime a textelor propusepentru cercetare;
– Transformarea actului lecturii într -un act de cunoaștere, de interpretar eatextului literar
printr -o gândire formată în timp, logica, analitică, creativă;
– Investigarea metamorfozelor romanului la nivelul tehnicii narative;
– Aprofundarea procedeelor de construire a personajului literar, a mijloacelor de
caracterizare;
– Dezvoltar ea capacității de exprimarea în scris, de redactare în maniera originală a unor
eseuri în care să -și exprime opiniile.

3.Faza de evaluare finală și de comparare a rezultatelor

Această acțiune presupus administrarea unui test final. Scopul testului este acela de a
verifica nivelul de competente achiziționate de elev pe parcursul unei perioade îndelungate de
timp și de a stabili prin comparare cu testul inițial, axa ascendenta sau descendenta pe care se
înscrie clasa. Testul final (vezi anexa 14) este alcătu it din două subiecte constituite din itemi
semiobiectivi și subiectivi.

Nr. elevi Note
2-4,99 Note
5-5,99 Note
6-6,99 Note
7-7,99 Note
8-8,99 Note
9-9,99 Note de
10 Media pe
clasă
25 – – 1 2 9 8 5 8.46

123

Analiza comparativă a testului inițial cu cel final.

Test Elevi
prezenți Note
2-4,99 Note
5-5,99 Note
6-6,99 Note
7-7,99 Note
8-8,99 Note
9-9,99 Note
de 10 Media
pe clasă
inițial 25 – 4 5 7 6 2 1 7.10
final 25 – – 1 2 9 8 5 8.46

Oportunități:
– Elevii manifestă, în general, interes pentru interpretarea textelor aprofundate în
clasă, deși aceste sarcini nu sunt întotdeauna îndeplinite cu plăcere;
– Elevii sunt preocupați de studiul obiectului limba și literatura română, în
perspectiva promovării ex amenului de bacalaureat;

124 – Elevii au capacități superioare de învățare;
– Elevii poseda suficiente materiale auxiliare și sunt dispuși să lucreze suplimentar;
– Gradul de motivație pentru învățare este destul de ridicat, elevii fiind capabili de
efort constan t;
– Elevii se manifestă creativ, sunt originali, oferind soluții inedite în rezolvarea
sarcinilor.
Amenințări:
– Lipsa lecturii constante, în cazul unor elevi, are drept consecință negativa un
vocabular sărac, necunoașterea sensurilor figurate ale unor cuvi nte ceea ce atrage după
sine neputința elevilor respectivi de a sesiza și de a interpreta semnificațiile din
context ale unor cuvinte.

125

5.4 Concluziile cercetării

Rezultatele sunt relevante și evidențiază un progres al celor de nivel mediu și ridicat.
De asemenea , se constată că există o singură notă de 6, spre deosebire de testarea inițială când
se numărau 5 elevi cu această notă. Rezultatele de nota 5 au dispărut, crescând în schimb
rezultatele de 9 și 10.
La testarea inițială 32% se înscriu la nivelul slab, 52 % nivel mediu, iar 16%
reprezintă nivelul ridicat, superior.
La testarea finală procentajul este diferit: nivel slab – 4%; nivelul mediu și superior
48%.
În concluzie, îmbinarea metodelor tradiționale cu cele al ternative de investigare
operei camilpetresciene la clasele clasa a X – a, a condus la următoarele schimbări:
– o creștere, în rândul elevilor, a interesului pentru orele de limba și literatura română;
– îmbunătățirea comunicării dintre profesor – elev / elev -elev;
– menținerea atenției elevilor pe parcursul întregii ore;
Progresele școlare înregistrate și interesul elevilor de a fi puși în noi situații de
abordare a textului literar au evidențiat dorința lor de a se raporta creativ la universul cărții, pe
de o pa rte, dar pe viitor impun profesorului o mai atentă proiectare a strategiilor didactice
care, în opinia noastră, trebuie să combine metodologia modernă cu cea tradițională. Astfel,
vor fi asigurate condițiile necesare dobândirii de cunoștințe temeinice și u nei mai eficiente
comunicări didactice între profesor și elev.

126 Concluzie

Lucrarea de față constituie un studiu practic asupra noilor metode de predare și
asimilare a textului camilpetrescian. Prin abordările novatoare se deschid noi orizonturi
elevilor, astfel încât receptarea textului să pară mult mai atractivă și mai interesantă pentru ei,
aceștia descoperind noțiuni noi și asumandu -și totodată rolul de cercetători crtitici avizați de
către profesor. Aplicând metode interactive, elevii vor des coperi prin intermediul discuțiilor
libere, a cercetărilor proprii, a jurnalelor de lectură, noi noțiuni și concepte specifice textului
narativ și dramatic. Astfel, elevii vor recepta opera camilpetresciană drept un model de
căutare existențialistă care îi va ghida în descoperirea propriului lor eu, a propriei substanțe,
îndeplinind rolul unui catalizator existențial în formarea personalității.
Pentru a aborda metodologic opera camilpetresciană se impune un studiu preliminar
asupra manifestării curentului m odernist pe plan universal, precum și celor mai importanți
reprezentanți, formatori de modele literare, cu reflectare în modernismul românesc, ceea ce s –
a realizat în prima parte a lucrării. Discuția asupra apariției și receptării curentului modernist
în R omânia are ca scop introducerea operei camilpetrsciene în planul discuției. Astfel, se
continuă cu o receptare critică asupra operei scriitorului propus pentru analiză.
Drumul gândirii lui C. Petrescu care arată atât de sinuos, și cu atât mai mult opera
beletristică își găsește în filosofia scriitorului, o explicație ontologică. Acesta a fost influiențat
de intuiționismul bergsonian și fenomenologia lui E. Husserl, acestea constituind preludiul
unei filosofii proprii care, plecând de la ele, le depășeăte pr intr-o sinteză, formulată mai întâi
în Substanțialism și Doctrina substanței. Cum filosofia lui Bergson își vădise ecouri în
practice pe linie estetică prin Proust, nu întâmplător, C. Petrescu, se declară admiratorul
acestuia.
Literatura sa presupune o dim ensiune anticalofilă, autenticitate prin valorificarea
exclusiv a realității din planul conștiinței, introspecție, pluriperspectivism, memorie
involuntară, intelectualizarea sentimentelor, etc. Camil Petrescu tinde să facă din actul
scrisului o experință s pirituală și o formă de confesiune dramatică.
Privită dintr -o altă perspectivă, opera lui Camil Petrescu, a constituit de -a lungul
vremii un suport de receptare a noțiunilor de teorie literară deoarece claritatea stilului și
aplicabilitatea conceptelor lit erare permit așa ceva.

127 Cea mai mare parte a didacticienilor știu că nu există metodă de învățământ ideală
sau general valabilă pentru toate disciplinele sau pentru toate situațiile. De aceea preluăm un
anumit model bazat pe dozaj, adecvat diferitelor proce dee de analiză și de sinteză utilizate în
domeniul literaturii. Pe de altă parte, variind procedeele și activitățile în clasă, profesorul
poate evita o anumită monotonie a orei de curs.
Lucrarea de față a experimentat tocmai această idee, a ușurinței aplic ării diverselor
metode tradiționale și moderne asupra acestor scrieri. Astfel s -a putut observa
indispensabilitatea unor metode tradiționale și specifice receptării textului literar, dar în
același timp spiritul inovator, activizant pe care îl aduc metodel e și strategiile alternative,
moderne, implicate în totalitatea procesului, în predare, în învățare și evaluare. Foarte multe
dintre ele, precum brainstormingul, turul galeriei, mozaicul, cubul, etc. par imposibil de
utilizat datorită impreciziei, lipsei d e organizare pe care o presupun, dar într -o altă ordine de
idei, folosite etapizat, în momentele potrivite și în combinație cu metodele tradiționale, oferă
posibilitatea elevului de a -și dezvolta imaginația, creativitatea și de a lucra cu plăcere.

128

BIBLIOGRAFIE

I. Dicționare și istorii literare

1. Zaciu, Mircea, Scriitori români ,Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978
2. Anghelescu, Mircea, Dicționar de termeni literari, Editura Garamond, București, 1996
3. Ducrot Oswald, Schaffer, Jean – Marie, Noul dicționar enciclopedic al științelor
limbajului , Editura Babel, București, 1996
4. Lovinescu, Eugen, Istoria literaturii române contemporane , Editura Minerva,
București, 1975
5. Călinescu, George , Istoria literaturii române de la origini până în prezent, ed. a -II-a,
Editura Minerva, București, 1982
6. Crohmălniceanu, Ov. S. , Literatura română între cele două războaie mondiale , I,
Editura pentru literatură, București, 1967
7. Dicționar de termeni literari, Editura Academiei , București, 1976
8. Dicționar de terminologie literara, Editura Științifică, București, 1970
9. Dicționar de literatura română, Scriitori, reviste, curente. Coordonator, Dimitrie
Păcurariu, București, Editura Univers, 1979
10. Dinu, Gabriela V, Zbârcea, Maria, Dicționar de terminologie literară, Editura Paralelă
45, Pitești, 2000
11. Negoițescu, Ion, Istoria literaturii romane , Editura Minerva, București, 1991
12. Parapiru, Theodor, Dicționar de expresii celebre , Editura Alma, Galați, 1994
13. Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români , Editura Minerva, București, 1977

II. Studii de teorie și critică literară

1. Barthes, Roland, Introduction to the Structural Analysis of Narratives, Logman, New
York, 1966

129 2. Romanul românesc în interviuri, partea II . Antologie , text îngrijit de Aurel Sasu și
Maria Vartic, Editura Minerva, București, 1986
3. Bataille, Georges, Erotismul, Editura Nemira, București, 2005
4. Alberes, R. M., Istoria romanului modern , în românește de Leonid Dimov, Editura
pentru Literatură Universală, București, 1968
5. Alexandrescu, Sorin, Privind înapoi, modernitatea, Editura Univers, București, 1999
6. Anghelescu, Silviu, Portretul literar , Editura Univers, București, 1985
7. Bălu, Andi, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu ,
Editura Dacia, Cl uj-Napoca, 2008
8. Călin, Liviu, Camil Petrescu în oglinzi paralele , București, 1976
9. Bălu, Andi, Patul lui Procust de Camil Ptrescu , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2008
10. Bodiștean, Florica, Personajul și întruchipările sale istorice în Perspective , nr.2/2006
11. Boghiu, Emilia, Vulpeș, Lăcrămioara, Hermeneutică și naratologie aplicată , Editura
Eurocart, Iași, 2003
12. Comămescu, Petru , Camil Petrescu, romancier. Note despre „Patul lui Procust" și
„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” ,în România literară , an II, nr.
53, 18 februarie 1933
13. Bălu, Andi, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război de Camil Petrescu ,
Editura Dacia, Cluj -Napoca, 2008
14. Călinescu , G., Camil Petrescu: Patul lui Procust , în Adevărul literar și artistic , XII,
(Seria a II -a) 04. 12. III, 1933
15. Călinescu, G., Camil Petrescu, teoretician al romanului, în , Viața Românească, nr.1,
1939
16. Călinescu, Matei, Cinci fețe ale modernității, Editura Polirom, Iași, 2005
17. Camil Petrescu interpretat de…, Ediție îngrijită de Liviu Călin, Editura Eminescu,
București, 1972
18. Cioculescu, Șerban, Varietăți critice(Camil Petrescu și știința), EPL , 1966
19. Ciobănuc, Marcela, Himeria. În lumea personajelor , Editura Pax Aura Mundi, Galați,
2005
20. Constantinescu, Pompiliu , Camil Petrescu: Ultima noapte de drag oste, întâia noapte
de război , în Critice , Editura Minerva, București, 1932
21. Elvin B., Camil Petrescu (Studiu critic), EPL, 1962
22. George Alexandru, Semne și repere, Editura Cartea Românească, 1971

130 23. Crohmălniceanu, Ov. S., Cinci prozatori în cinci feluri de lectură , Editura Cartea
Românească, București, 1984
24. Eco, Umberto, Lector in fabula, Editura Univers, București, 1991
25. Froster, E.M., Aspecte ale romanului , Editura pentru Litearatura Universală,
București, 1968
26. Georgescu, Paul, De la o noapte la alta , în Polivalența necesară , E. P. L., București,
1967
27. Ghidirmic, Ovidiu, Camil Petrescu sau patosul lucidității, Editura Scrisul Românesc,
Craiova, 1975
28. Glodeanu, Gheorghe, Măștile lui Proteu: Ipostaze și configurații ale romanului
românesc , Editura Fundației Culturale Libra, București, 2005
29. Glodeanu, Gheorghe , Poetica romanului interbelic, Editura Ideea Europeană,
București, 2007
30. Gheorghe Glodeanu, Măștile lui Proteu: Ipostaze și configurații ale romanului
românesc , Editura Fundației Culturale Libra , București, 2005
31. Gulian, Emil ,Romanul lui Camil Petrescu , în Rampă , an XVI, nr. 3916, 9
februarie 1931
32. Horodincă, Georgeta, „Patul lui Procust” într -o nouă lectură în Structuri libere ,
Editura Eminescu, București, 1970
33. Ionescu, Cornel, Mihai, Prefață la Umberto Eco, „ Lector in fabula” , București, Editura
Univers, 1991
34. Lăzărescu, Gheorghe, Romanul de analiza psihologică în literatura română
interbelică , Editura Minerva, București, 1983
35. Micu, Dumitru, Drama lucidității, în Gazeta literară, nr. 22, 1958
36. Manolescu, Nicolae , Arca lui Noe , Editura Gramar, București, 2007
37. Manu, Emil, Sensuri moderne și contemporane , Editura Eminescu, București, 1982
38. Marino, Adrian, Modern, modernism, modernitate , Editura pentru Literatură
Universală, București, 1969
39. Micu, Dumitr u, În căutarea autenticității , Editura Minerva, București, 1992
40. Moraru, Cristian, Poetica reflectării, apud Mirela Mureșan, O privire comparativă asupra
personajului în Perspective. Revistă de didactica limbii și literaturii române , nr.2/2006
41. Mușat, Carmen, Romanul românesc interbelic, Editura Humanitas, București, 1998
42. Netea, Vasile , Interviuri literare , Editura Minerva, București, 1971
43. Noica,Constantin , Mathesis sau bucuriile simple , Editura Humanitas, București 1992

131 44. Oprea, Al., 5 prozatori iluștri. Procese literare , Editura Albatros, 1971
45. Paleologu, Alexandru, Spiritul și litera, Editura Cartea Românească, București, 2007
46. Perpessicius, Mențiuni critice , V., Editura Fundațiilor, București, 1938
47. Petraș, Irina, Proza lui Camil Petrescu, Editu ra Dacia, Cluj – Napoca, 1981
48. Petraș, Irina, Camil Petrescu. Schițe pentru un portret , Editura Demiurg, 1994
49. Petrescu, Aurel, Opera lui Camil Petrescu , Editura Didactică și Pedagogică,
București, 1972
50. Petrescu, Lăcrămioara, Poetica personajului în romanul lui Camil Petrescu , Editura
Junimea, Iași, 2000
51. Petrescu, Liviu, Romanul condiției umane , Editura Minerva, 1979
52. Solomon, Dumitru, Problematica intelectualului în opera lui Camil Petrescu,
București, ESPLA, 1958
53. Popa, Marian, Camil Petrescu , Editu ra Albatros, București, 1972
54. Popovici, Vasile , Lumea personajelor , Editura Echinox, Cluj -Napoca, 1997
55. Zaciu, Mircea, Glose ( Camil Petrescu și modalitatea estetică a romanului), Editura
Dacia, 1970
56. Protopopescu, Al., Romanul psihologic românesc , Editura Eminescu, București, 1978
57. Sârbu, Ion, Camil Petrescu , Editura Junimea, Iași, 1973
58. Schopenhauer, Arthur, Viața. Amorul. Moartea ., Editura Antet XX Press, Prahova, 2004
59. Tertulian, N., Substanțialismul lui Camil Petrescu, Eseuri, EPL, 1968
60. Tomasevski, Boris , Teoria literaturii, Poetica , Editura Univers, București, 1973
61. Tomuș, M, Romanul romanului românesc , Editura Gramar, București, 1999
62. Vodă -Căpușan, Maria, Camil Petrescu – Realia , Editura Cartea Românească,
București, 1988
63. Wellek R., Warren A., Modul de existență al operei literare , în Teoria literaturii,
București, 1967

III. Studii de pedagogie și metodica

1. Albu, G, Mecanisme psihopedagogice ale evaluării școlare , Editura Universitară,
Ploiești, 2001
2. Alecu, Simona, Metodologia cercetării educaționale , Editura Fundației Universitare
„Dunărea de Jos”, Galați, 2005

132 3. Barna Andrei și Antohe, Georgeta , Curs de pedagogie,Teoria instruirii curriculum –
ului, Editura Logos, Galați, 2001
4. Berca, Ion, Metodica predării limbii române, Editura Didactică și Pedagogică , 1982
5. Bărăboi, Constanța, Ionescu Cristina, Lăzărescu, Gheorghe, Negreț, Ion, Metodica
predării limbii și literaturii române , E.D.P., București, 1983
6. Bontaș, Ioan, Pedagogie, Ed. All, 1994
7. Cerghit, Ioan, Metode de învățământ , Editura Didactică și Pedagog ică, Iași, 2006,
8. Cornița, Georgeta, Metodica predării și învățării limbii și literaturii romane , Editura
Umbria, Baia Mare, 1993
9. Cosmovici, A, Iacob, L, Psihologie școlară , Editura Polirom, Iași, 1998
10. Cozma T, Introducere în pedagogie , Editura Universit ății Al. I. Cuza, Iași
11. Cristea, Sorin, Dicționar de termeni pedagogici , E.D.P. București, 1998
12. Cucoș, Constantin, Psihopedagogie , Editura Polirom, Iași, 2002
13. Dobra, Sofia, Monica Halaszi, Dorin Kudor, Luminița Medeșan, Limba și literatura română.
Manual pentru clasa a XI -a, Editura Corint, 2008
14. De Bono, E. , Șase pălării gânditoare, Editura Curtea Veche, 2006
15. Dumitru, Ana, Metodologia structurilor narative , E.D.P., București, 1981
16. Eftimie, Nicolae, Introducere în metodica studierii limbii și literaturii române , Editura
Paralela 45, Cluj -Napoca, 2000
17. Ghid de evaluare limba și literatura română , Editura Aramis, București, 2001
18. Goia, Vistian, Metodica predării limbii romane , Editura Dacia, 2008
19. Iancu, Marin, Bălu, Ion, Lăzărescu, Rodica, Limba și literatura română , Editura
Corint, 2005
20. Ilie, Emanuela, Didactica literaturii romane , Polirom, 2008
21. Jinga, Ioan, Istrate, Elena, Manual de pedagogie, Editura All, București
22. Joița, Elena, Didactică aplicată, Editura Gheorghe Alexandru, București, 1994
23. Nanu, Ioana, M arilena, Șerban, Puncte de acces către personajul literar în revista
Perspective, 2006
24. Neacșu, I, Metode și tehnici moderne de învățare eficienta , Editura militară, București
25. Nestian, V, Metodica predării textului literar în liceu , E.D.P, București
26. Oprea, Lăcrămioara, Crenguța, Strategii didactice interactive , Editura Didactică și
Pedagogică, București, 2000
27. Okon, W., Învățământul problematizat în școala contemporană , Editura Didactică
și Pedagogică, București, 1978

133 28. Parfene, Constanin, Compozițiile în școală , E.D.P. București, 1980
29. Parfene, Constanin, Metodica studierii limbii și litaraturii române în școală , Editura
Polirom, Iași, 1999
30. Pamfil, Alina, Limba și literatura romănă în liceu. Structuri didactice deschise,
Editura Paralela 45, București 2 003
31. Pintilie, Mariana, Metode moderne de învățare și evaluare , Editura Eurodidact, Cluj –
Napoca, 2002
32. Programe școlare pentru clasa a -X-a. Ciclul inferior al liceului. Limba și literatura
română, Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Național pentru Curriculum,
București, 2004
33. Programe școlare pentru clasa a -Xl-a. Ciclul superior al liceului. Limba și literatura
română, Ministerul Educației și Cercetării, Consiliul Național pentru Curriculum,
București, 2006
34. Stoica, Adrian, Evaluarea continuă și exam enele, Editura Prognosis, București, 2001

IV. Texte de referință

1. Petrescu, Camil, Doctrina substanței . Ediție îngrijită, note și indice de nume de
Florica Ichim și Vasile Dum. Zamfirescu. Studiu introductiv de Vasile Dum.
Zamfirescu, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988 , col. „Biblioteca pentru toți"
2. Petrescu, Camil, Documente literare. Din laboratorul de creație al scriitorului. Ediție
de Al. Bojin și Florica Ichim, Editura Minerva, București, 1979
3. Petrescu, Camil, Însemnări de război. Ediție îngrijită și cuvânt înainte de Ileana
Manole, Editura militară, 1979
4. Petrescu, Camil, Note zilnice (1 927-1940). Text stabilit, note, comentarii, indice de
nume și prefață de Mircea Zaciu, Editura Cartea Românească, București, 1975
5. Petrescu, Camil, Opere , vol. I -IV. Ediție îngrijită de Al. Rosetti și Liviu Călin, note și
variante de Liviu Călin, Editura Mi nerva, București, 1968 -1984
6. Petrescu, Camil, Opinii și atitudini . Antologie și prefață de Marin Bucu, Editura
pentru Literatură, 1962
7. Petrescu, Camil, Patul lui Procust , Editura Eminescu, București, 1985
8. Petrescu,Camil, Versuri, Editura de Stat Pentru Lite ratură și Artă, 1957

134 9. Petrescu,Camil , Teze și antiteze , ediție îngrijită de Florica Ichim, Editura Minerva,
București, 2002
10. Petrescu, Camil, Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , Editura
Eminescu, București, 1985
Anexa 1
Brainstormingul de grup

Tema discuției propuse clasei de elevi a fost: Cum explicați titlul romanului Ultima
noapte de dragoste, întâia noapte de război / Patul lui Procust?
a) Etapa de pregătire presupune alegerea grupelor, a membrilor acestora: se formează trei
echipe
b) Etapa de emitere de alternative creative (inclusive ideile neobișnuite, elevii își exprima
liber opiniile)
Echipa 1.: Titlul face, probabil, referire la indicii temporali (noapte) în care se
derulează evenimentele majore ale romanului. În cazul romanului Patul l ui Procust, titlul
fixează spațiul în care se rememorează evenimentele de către Fred Vasilescu (patul Emiliei
Rachitaru).
Echipa 2.: Considerăm că titlul anticipează cele două teme ale romanului: iubirea și
războiul, ca experiențe majore pentru personajul Ștefan Gheorghidiu. Titlul celui de -al doilea
roman sugerează spațiul intim în care se derulează cea mai mare parte a evenimentelor.
Echipa 3.: Titlul romanului subiectiv modern interbelic este rezumativ, anticipativ,
simbolizând starea de incertitudine a personajului prin metafora nopții. Numeralele ordinale
cu valoare adjectivală, ultima și întâia, marchează trecerea de la o experiență de viață la alta,
de la drama cunoașterii prin iubire, la cea a războiului.
Titlul Patul lui Procust este, evident, suges tiv, simbolic, făcând trimitere la o poveste
din mitologia greacă. Procust, un tâlhar din Atica, aducea oaspeți la han pe care îi silea să
încapă într -un pat, socotit de el ca spațiu ideal. Nepotrivirea cu dimensiunile determină
ciuntirea sau alungirea oam enilor în funcție de acesta. Titlul vorbește așadar de incapacitatea
oamenilor de a se adapta societății, asemănata cu un pat procustian.
c) Etapa analizei listei de idei, de evaluare critică și de optare pentru soluția finală
După prezentarea ideilor celor trei echipe se optează pentru răspunsul oferit de
ultima echipa, profesorul urmând să vină cu o serie de completări. Prin extensie, expresia

135 Patul lui Procust simbolizează intenția de a impune un tipar prestabilit prin intermediul unor
constrângeri s au poate sugera incompatibilitatea în relațiile interumane.

136 Anexa 2
Procesul literar

Metoda poate fi utilizată la lecțiile de caracterizare a personajelor literare, fiind un
mod creativ de a valoriza argumentele pro și contra ale elevilor care au anumi te preferințe la
nivelul personajelor.
Un proces de imoralitate i -ar putea fi intentat Elei Gheorghidiu, atât de asiduu
suspectată de adulter de către soțul său pe parcursul operei.
Extras din fișa acuzării :
→ Ela Gheorghidiu își petrece timpul, la întrunirile mondene, cu un alt bărbat,
domnul G., neglijându -și soțul;
→ lipsește noaptea de acasă și refuză să dea explicații despre absența sa;
→ întrerupe sarcina, deși soțul ei își dorea un copil;
→ este văzută în compania altui bărbat în timpul în c are soțul ei este pe front și în
felul acesta stârnește suspiciunile cunoscuților.
Extras din fișa apărării :
→ Ela Gheorghidiu este o femeie frumoasă care stârnește admirația multor bărbați,
prin urmare aceștia își doresc sa își petreacă timpul în preajm a ei;
→ în noaptea în care a lipsit de -acasă a dormit la Anișoara, dar refuză să dea
explicații fiindcă își cunoaște soțul foarte bine și știe că acesta când este surescitat
nu acceptă nicio explicație; de altfel scrisoarea pe care Ștefan o găsește ulteri or
dovedește nevinovăția Elei;
→ refuză să dea naștere unui copil deorece bărbatul nu îi oferă siguranța afectivă a
unei familii.
Exemplele pot continua de ambele părți, iar susținerea lor se poate face apelând la
alte personaje din roman sau la citate il ustrative.
De asemeni, Emiliei Răchitaru i se poate înainta un proces. Iată o secvență din
procesul literar al acesteia:
Etapa 1. Se anunță acuzația: Emilia Rachitaru este vinovată de sinuciderea lui
Ladima? Sau Ela este vinovată de trădarea în dragoste?
Etapa 2. Se împarte clasa întrei secțiuni: acuzarea, apărarea și jurații.
Etapa 3. Echipele acuzării și ale apărării își vor pregăti materialele pentru a convinge
jurații de vinovăția, respectiv nevinovăția Emiliei. Etapa

137 Etapa 4 . Procesul propriu -zis
Etapa 5. Formularea sentinței

Apărarea Acuzarea

1. Domnilor jurați,
Doamna Emilia Rachitaru este nevinovată.
Nu putem spune că ea este cea care a apăsat
pe trăgaciul pistolului. Alegerea acestui gest
necugetat i -a aparținut victimei.

2. Considerăm că fiecare este stăpân pe
propria viață și fiecare răspunde pentru
alegerile făcute. Domnul Ladima a fost un
inadaptat, care cu siguranță nu era compatibil
sentimental, moral, intelectual cu acuzata.

3. Cei doi făceau parte din lumi diferite,el un
idealist, iar ea, o femeie comună, doar cu
aspirații materiale. Emilia Rachitaru a înțeles
aceasta incompatibilitate, din păcate nu s -a
întâmplat la fel și în cazul bărbatului. Toate
acțiunile doamnei Rachitaru ar fi trebuit să -l
îndepărteze. Dovezile aduse de acuzare nu
sunt edificatoare. Să ne amintim că lângă
cadavru s -au descoperit bani și o scrisoare
1. Domnilor jurați,
Noi contrazicem afirmațiile apărării deoarece
doamna Rachitaru este cea care l -a împins la
acest gest pe domnul Ladima.

2. Comportamentul Emiliei Rachitaru a fost
aproape inuman. A profitat de poziția socială
(ziarist) a acestuia,pentru a parveni,s -a jucat
cu sentimentele cele mai sincere ale lui
Ladima.
Dovezile sunt nenumărate:obținerea de roluri
nemeritate, relațiile Emiliei cu diverși oameni
politici, influienți,batjocorirea, trădarea.
Prietenii cei mai apropiați ai domnului
Ladima susțin faptul că acesta era nenorocit
pentru că iubea o femeie ce nu -i împărtășea
sentimentele

3. Respingem argumentele apărării,și
completam lista de dovezi cu scrisorile pe
care Ladima le -a trimis constant
Emiliei,precum și cu caietul de însemnări ale
domnului Fred Vasilescu care a fost
impresionat de drama lui Ladima. Acesta a
înregist rat reacțiile Emiliei față de Ladima și
putem spune,cu siguranță,ca aceasta se
folosea de el

138 adresată unei femei iubite care nu era Emilia
Rachitaru, acuzata.

Sentința este în favoarea Emiliei, deși jurații nu uita să menționeze culpa morală a
acesteia. Ladima este tipul intelectualului inadaptat, idealist care se îndrăgostește de o femeie
asupra căreia proiectează idealul de feminitate. Situațiile concrete în care este plasat îi releva
adevărata față a femeii iubite care se ascunsese după o mască: femeia ușoară, o actriță fără
talent, o parvenită, insensibilă la as pirațiile lui Ladima. Drama lui Ladima nu se derulează
doar în plan erotic, ci și în cel al activității de ziarist. Intransigent, cerebral, dedicat meseriei,
acesta nu accepta compromisuri, și nu scrie decât dacă totul vine dintr -o convigere. Eșuând în
iubire, în carieră, ducând o viață mizeră, acesta nu poate accepta înfrângerea în fata destinului
și se sinucide.
Avantajul acestei metode este de a -i determina pe elevi să se raporteze la text nu doar
afectiv, ci și rațional, în încercarea de a crea perspect ive multiple acolo unde unica
perspectivă narativă tinde să sufoce receptorul.

139 Anexa 3
Cvintetul

Constă în redactarea unei poezii de cinci versuri respectându -se anumite cerințe.
Subiectul propus a fost noțiunea de pluriperspectivism întâlnită că tehnica de construcție a
personajelor în romanul Patul lui Procust.
Versul 1. Numește printr -un substantiv subiectul -Personajul
Versul 2. Folosește doua adjective pentru a descrie subiectul – Tăcut ș iabsent
Versul 3. Scrie trei verbe care s ă denumească acțiuni specifice subiectului – Se analizează, se
oglindește, se interiorizează.
Versul 4. Indică patru cuvinte care să reflecte starea ta afectiva față de subiect: curiozitate,
neliniște, admirație, tristețe. .
Versul 5. Rezuma într -un singur cuvânt esența subiectului: relativizare .

140 Anexa 4
Pălăriile gânditoare

Tema propusă spre discutare vizează complexitatea personajului Fred Vasilescu.
Pălăria albă – prezintă informații știute, neutre despre personajul Fred Vasilescu.
Fred este un tânăr monden, de o frumusețe sportivă, fost secretar de legație, fiul
multimilionarului Tănase Lumânăraru. Persoana activă, Fred se implica în diverse activități
care să -i testeze limitele.
Pălăria galbenă – prezintă motivația opțiunilor personajului
Deși o iubește definitiv pe Doamna T., tânărul renunța la această pasiune
devoratoare, din vanitate. Orgolios, acesta prețuiește mult prea mult libertatea spiritului său,
renunțând la iubirea care înseamnă sclavie, supunere definitivă față de celălalt. Această
decizie categorică relevă puterea acestuia, determinarea.
Pălăria roșie – aduce argumente de ordin afectiv în legătură cu alegerile personajului.
Fred descoperă drama lui Ladima prin intermediul scrisorilor și al comentariilor
Emiliei. Este uimit de alegere a nepotrivită făcută de Ladima în plan sentimental și decide să
sustragă scrisorile de dragoste ale acestuia către Emilia pentru a nu -l compromite. Într -un fel,
Fred regăsește în Ladima un frate de suferință, singurul căruia i -ar fi putut destăinui drama s a.
Ladima este imaginea răsturnată în oglindă a lui Fred.
Pălăria verde – comentează faptele personajului
Fred devine fără să vrea scriitor, deaorece autorul considera că acesta ar fi în stare să
furnizeze informații care să pulsezese de sevă vieții, să s urprindă cu fidelitate trăirea intensă a
vieții. Tânărul acceptă propunerea de a se confesa într -un fel de jurnal, ca o încercare de
calmare a spiritului tulburat de iubirea neîmplinită. Fred se convertește în scriitor, descoperind
la un moment dat efectul purificator al actului scriiturii.
Pălăria albastră – speculează unele din faptele personajului
Moartea lui Fred se învăluie într -o aură de mister: accident sau sinucidere? Am putea
spune că a fost un accident având în vedere faptul că tânărul mai trecus e printr -o experiență
asemănătoare în încercarea de a depăși un record aviatic. Probabil că aparatul său de zbor
avea o serie de defecțiuni. Pe de altă parte, gestul acestuia de a -și pune în ordine lucrurile
(averea sa este lăsată doamneiT., caietele cu în semnărilesunt înmânate autorului cu puțin timp
înainte de moarte) înainte de a pleca poate vorbi de premeditarea sinuciderii.
Pălăria neagră – judecă atitudinea personajului față de celelalte personaje

141 Trebuie reamintit faptul că Fred face parte din galeria personajelor camilpetresciene:
un tânăr intelectual, inadaptat, cu o privire critică întoarsă spre sine, care trăiește intens fiecare
clipă și are nevoie permanent de o confirmare a veridicității sentimentelor sale. Privirea critică
nu se îndreaptă doar s pre sine, ci și spre ceilalți. Hipersensibil,exagerează lucrurile mărunte
(scena cu musca din farfuria cu varză), condamnă superficialitatea celor din jur. Față de
Emilia manifestă o anume repulsie fiindcă este opusul Doamnei T, cu Ladima intra în
altercaț ie, pentru că mai apoi să se împrietenească.

142 Anexa 5
Chad cards

Poate atinge omul absolutul,
perfecțiunea?

Ce experiență existențială poate
marca devenirea umană, în mod
fundamental?

Care este motivul pentru care ai
începe să ții un jurnal?

Putem intui profilul moral al unui om
în funcție de vestimentația, ținuta
acestuia?

Tu ce atitudine ai adopta, la ce
mijloace ori forme ai recurge dacă
ai simți nevoia să îți clarifici
sentimentele, întâmplările prin
care treci?
Ce așteptări ai de la u n roman cu
titlul Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război ?

Care sunt criteriile de apreciere pentru
afirmarea socială?

Crezi în existența sufletelor pereche?

143 Anexa nr. 6
Fișa de caracterizare – Ștefan Gheorghidiu
Fișă de identitate

Nume: Gheorghidiu Prenume: Ștefan
Ce știu despre personaj?
– Personaj -narator, este construit prin însumarea unor trăiri, a unor impresii
și a unor sentimente și gânduri Cum am aflat?
-caracterizare directă (autocaracterizare) dată
fiind perspectiva actorială;
Date personale:

Student la Filozofie (în 1914 avea 21 de ani) , se căsătorește cu Ela
(studentă la Litere), primește o moștenire considerabilă din partea
unchiului Tache;
-participă la primul război mondial;
– divorțează de Ela și este gata să înceapă o nouă viață.

– autocaracterizare
Aspect fizic
– un bărbat cu aspect fizic plăcut după cum mărturisește: „Știam că la
Universitate trec printre studenții bine. Eram înalt și elegant.”
– autocaracterizare
Obiceiuri:
– pasionat de lumea ideilor pure;
Natura superioară a personajului se desprinde din spusele lui:
„Nu m -aș fi putut realiza decât într -o dragoste absolută” , din intensitate
trăirilor și din puritatea aspirațiilor.

– autocara cterizare
Caracter
– intelectual inadaptat;
– misogin;
– egoist;
– frustrat;
– posesiv;
– sigur pe el;
– orgolios;
– curajos.

– Caracterizare indirectă:
– fapte
– dialog
– reacții
– gânduri
– descrierea stărilor organică a
gândurilor / monolog interior
Fapte
De la incertitudinea începutului „Eram însurat de doi ani și
jumătate cu o colegă de la Universitate și bănuiam că mă înșală ”, până la
amara constatare: ” femeia mea se înstrăina” , se remarcă tensiunea
individului integrat în cuplu și a cuplului în contextu l social. Intrarea în
lume va dovedi precaritatea erosului și superficialitatea feminină.
Îndată ce i s -a dat misiunea de a constitui vârful apărării, Ștefan
Gheorghidiu este prins de febra pregătirilor ce se fac în dezordine, o
„învălmășeală de neînchipui t”, cu o tulburare specială, convins de
menirea -i istorică: „Faptul că voi năvăli, ca în cărțile de citire (…), mă
uluiește”. Scăpând cu viață după primele lupte, Ștefan, la cei 23 de ani ai
săi, marcat de noua experiență, își schimbă opinia despre iubire,
recunoscând că îi datorează soției clipele de împlinire ce -ar fi putut deveni
singura amintire din viață.

– relatare făcută de el însuși

Relații cu alte personaje
– o prietenă mai în vârstă îl consideră excesiv de lucid;
– cei mai mulți nu -i apreciază calitățile intelectuale;
– comandanții din armată îl apreciază ca finnd corect și disciplinat. – relatare făcută de el însuși
– dialog
Alte aspecte
Cum mă raportez la personaj?
– Ștefan este un demiurg orgolios; este un Pygmalion care s -a îndrăgostit de de statuia Galateea (Ștefan încearcă să –
și ridice soția la nivelul abstracțiunilor teoretice

144 Anexa 7
Cluster

145 Anexa 8
Horoscopul

Berbec – trăsături
– dinamic;
– hotărât;
– egoist;
– extremist;
– neortodox;
– plin de inițiativă;
– capricios.
Valoare : idealism
Pericol : egoism Taur – trăsături
– tenace;
– stoic;
– prudent;
– inflexibil;
– convențional;
– încăpățânat;
– rigid.
Valoare : hotărâre
Pericol : posesiv Gemeni – trăsături
multilateral;
– altruist;
– magnetic;
– perspicace;
– capricios;
– ambiguu;
– neliniștit.
Valoare : deștept
Pericol : împrăștiat
Rac- trăsături
– intuitiv;
– analitic;
– sociabil;
– metodic;
– hipersensibil;
– ostentativ;
– susceptibil;
Valoare : sensibilitate
Pericol : nesiguranță Leu- trăsături
– optimist;
– vivace;
– ambidextru;
– arogant;
– opulent;
– ostentativ;
– impetuos.
Valoare : magnetism
Pericol : egoism Fecioară – trăsături
– obiectiv;
– analitic;
– încăpățânat;
– precaut;
– indecis;
– perfecționist;
– modest.
Valoare : capacitate analitică
Pericol : hipercriticism
Balanță – răsături
– intuitiv;
– logic;
– estetic;
– temperat;
– indolent;
– indecis;
– autocompătimitor.
Valoare : diplomație
Pericol : autocompătimire Scorpion – Trăsături
– tenace;
– pasionat;
– ager;
– arogant;
– senzual;
– întreprinzător;
– sarcastic.
Valoare : scop
Pericol : nemilos Săgetător – Trăsături
neinteresat;
– idealist;
– profetic;
– risipitor;
– încăpățânat;
– compătimitor;
– lipsit de tact.
Valoare : viziune
Pericol : împrăștiat

146 Capricorn – trăsături
– diplomat;
– pragmatic;
– profund;
– avar;
– egoist;
– materialist;
– casierist.
Valoare : ambiție
Pericol : rigiditate Vărsător – trăsături
– omenos;
– meditativ;
– onorabil;
– altruist;
– excentric;
– de neînduplecat;
– lipsit de simț practic.
Valoare : zelos
Pericol : fanatism Pești – trăsături
– altruist;
– filantrop;
– adaptabil;
supersensibil;
– credul;
– risipitor;
– capricios.
Valoare : flexibilitate
Pericol : autocompătimire

147 Anexa 9
Interviul în direct

MARTA: – Domnule Stefan Gheorghidiu, știu că pasiunea și profesia dumneavoastră este
filosofia. Cum ați defini acest concept?
S. G.: – Consider că nu putem da o definiție exactă. Un sistem de filosofie e un sistem
frumos sau nu e nimic. Un istoric memorează, expune pe rând sistemele, nu le
explica. Filosofii ș i nebunii sunt cei mai mari adepți ai logicii.
MARTA: – Cum explicati sentimentul de iubire? Cum trebuie să fie femeia ideală?
S.G.: – In viziunea mea, iubirea este un sentiment unic, iar cei care se iubesc au drept de
viață și de moarte unul asupra celuilalt. În relația cu Ela, am iubit la început din
orgoliu de a fi admirat de cea mai frumoasă fată de la Litere. Ulterior, mi -am dat
seama că iubirea este un proces de autosugestie.
MARTA: – Sa înțeleg că suferiți din dragoste?
S.G.: – Am suferit, dar m-am detașat pentru că am înțeles că sunt drame mai mari, de exemplu
drama războiului.

148 Anexa 10
Studiu de caz
Imaginea femeii în romanul camilpetrescian

Echipa 1. Personajul feminin în romanul Ultima noapte…
Echipa 2. Personajul feminin în romanul Patul lui Procust
Repere – portret fizic, moral, statut social;
– Mijloace de caracterizare;
– Evoluția personajelor;
– Relațiile cu celelalte personaje (masculine);
– Femeia ideală/femeia comună;
– Femeile între oglinzi paralele – tehnica pluriperspectivismului.
Bibliografie:
– textul – suport al romanelor,
– Irina Petraș – Proza lui Camil Petrescu ,
– Aurel Petrescu – Opera lui Camil Petrescu ,
– G.Calinescu – Istoria literaturii… etc

Modele epice în romanul interbelic

Direcții de investigație:
– clasificarea romanelor interbelice după diferite criterii / așezarea în tipologie;
– încadrarea romanelor studiate în contextul cultural;
– exprimarea unui punct de vedere argumentat referitor la sincronizarea cu romanul
european;
Competențe specifice vizate:
2.1. Utilizarea strate giilor de lectură în vederea înțelegerii adecvate a textelor studiate;
3.1. Identificarea și explicarea relațiilor dintre opera literară studiată și contextul cultural
în care a apărut aceasta;
3.2. Dezvoltarea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului c ultural românesc până la
începutul secolului al XX -lea;
3.3. Identificarea unor conexiuni între literatura română și cea universală;

149 3.4. Utilizarea adecvată a tehnicilor de documentare și cercetare a unei teme;
4.1. Utilizarea tehnicilor și strategiilor a rgumentative în vederea formulării unor judecăți
de valoare;
4.2.Compararea și evaluarea unor argumente diferite în vederea formulării unor judecăți
proprii;

Sugestii de aplicare :
1. Selectați cinci autori care au scris roman în perioada interbelică;
2. Identificați criterii de clasificare a romanelor interbe lice; precizați sursa;
3. Așezați în tipologiile stabilite romanele interbelice studiate;
4. Exemplificați principalele caracteristici asociate tipologiilor respective;
5. Comentați evoluția romanului românesc interbelic în raport cu tradiționalismul și
modernismul;
6. Exprimați -vă opinia asupra valorificării unor tehnici narative preluate de la Balzac și
Proust în romanul interbelic (sugestii pentru aplicații: Enigma Otiliei de G. Călinescu,
Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război și Patul lui Procust de Camil
Petrescu);
7. Argumentați dacă se poate vorbi despre sincronizare între romanul românesc și cel
european în perioada interbelică;
8. Prezentați structurile epice din romanele românești interbelice ;
9. Alcătuiți dosarul critic al unui roman studiat, aparținând lui Liviu Rebreanu, G.
Călinescu, Camil Petrescu, Mihail Sadoveanu;

Bibliografie orientativă:
Nicolae Manolescu, Arca lui Noe ;
Garabet Ibrăileanu, Creație și analiză ;
Carmen Mușat Romanul român esc interbelic ;

150 Anexa 11
Test predictiv / sumativ, fișe de lucru
TEST PREDICTIV

I. Se dă textul: (56 puncte)
,,Viața, cu trăsurile, cu femeile, vitrinele cu daruri, oamenii și treburile lor, i se păru
Manuelei un cinematograf, în fruntea căruia paradă* grav și caraghios un galonat: Maiestatea –
Sa banul.
O oglindă mare, aplecată, îi azvârli imaginea ei clară. Își regăsi, în sfârșit, adevărata
înfățișare și cu ea odată pasul, și cu ea sufletul. Înfoiată și ea în stofe mlădioase, se legăna
ușor în jocul fal durilor. Catifeaua închisă, a tocei* mici, tăia fruntea cu o badeletă, albind -o.
Un surâs disprețuitor strivea gura fără a -i strica arcul, subt voaleta scurtă care abia
apuca buzele. Porni mai repede spre casă, ca și cum ar fi întârziat mult, ca și cum ac olo unde
se ducea o așteptau nerăbdătoare, trebuia să le găsească, darurile scumpe, uitând că nu se duce
spre nimic.
Piciorul suna clar pe asfalt; mersul luneca pe rotițe, sigur, împins de o nouă energie a
resorturilor împrospătate.
Acum străzile umbreau. Înapoi, luminile mari păreau abia cât niște briliante. Razele
lor focoase o cuprindeau din urmă; le avea pe gât și pe lobul urechilor. Din astă tremurare de
focuri depărtate nășteau formele a nenumărate giuvaeruri; cercei de pietre alese cu ape
minunate, s curgându -și lumina uneia în alta într -o singură lacrimă orbitoare de străluciri,
scăpărau două scântei uriașe în urechile ei. Capul se așeză mai mândru pe gât și ochii luciră
mai viu ca să nu fie stinși de diamante.
O „pendantivă”*, prelungă, migdalată, at ârnată de un lanț invizibil de argint, își juca
focurile filigranate* din pulbere diamantină, în jurul unei topaze* pale, al cărui galben clar era
tot așa de luminos ca ele. Părea o stalactită scursă dintr -o grotă fabuloasă, dar neînchegată
încă bine, atât era de fluidă.
Prin umezeala friguroasă i se păru că e într -un salon cald cu pante tropicale, cu
umerii foarte goi, pe care se scurgeau mereu picăturile strălucitoare, stropii prestigioși de
gemă* lichefiată, care i se jucau pe piele, umezind -o de lumină.
Manuelei nu -i plăceau bijuteriile, dar azi orgoliul ei le tolera ironic și jocul luminilor
o fermecă.

151 Un trecător o privi pășind așa împărătește. Se opri o secundă nedumerit, ca și cum
trebuia s -o cunoască. Îi aduse, cu gestul lui aiurit, un omagiu. Păre a un trecător din alte
vremuri de idolatrie, care ar fi întâlnit uimit, la o răspântie, o regină scoborâtă din landaurile*
ei superbe. Fața lui exprima cuvintele cu care va povesti grabnic acasă ca a întâlnit… nu va ști
pe cine: „Regalitatea solitară a f emeii în fața oglinzei.”
(H. Papadat –Bengescu – Femeia în fata oglinzei)

*paradă, vb – (aici) defilează
*tocă, s.f. – căciuliță sau pălărioară fără boruri, purtată de femei
*bandeletă, s.f. – bentiță
*filigranat, adj. – lucrat în filigran (lucrătură artistică asemănătoare cu o dantelă, din fire
subțiri de aur, argint)
*pendantivă, s.f. – bijuterie care se poartă la gât, atârnată deun lănțișor sau panglică
*topaz, s.n. – piatră prețioasă de culoare galbenă
*gemă, s.f. – nume generic pentru orice piatră translucidă
*landau, s.n. – trăsură luxoasă cu patru locuri

Cerințe:
1. Extrage din text patru cuvinte derivate; (4 p.)
2. Indica sinonimele contextuale ale cuvintelor : orgoliul, ironic, trecător, idolatrie; (4 p.)
3. Precizează valoarea expresivă a utilizării verbelor la imperfect în textul dat; (4 p.)
4. Transcrie din text două structuri lexicale care conțin imagini vizuale; (4p)
5. Explica semnificația din context a enunțului: „Îi aduse, cu gestul lui aiurit, un omagiu“;
(4p)
6. Imaginează un dialog de 10 -12 replici al Manuelei cu trecătorul curios; (8p.)
7. Menționează tipul de text în care se încadrează fragmentul dat și funcția pe care acesta o
îndeplinește; (4 p.)
8. Precizează valoarea expresivă a utilizării punctelor de su spensie în ultima frază a textului.
(4p)
9. Realizează, în 6 -10 rânduri, portetul personajului feminin descris în text. (8 p.)
10. Ilustrează unul dintre registrele stilistice ale limbii, existente în textul dat. (4 p.)

152

II. Citește cu atenție textul de mai jos:
Și-a apropiat fața de oglinda din baie. Printre aburii ignoranți, atrași de sticla rece a
oglinzii își vedea chipul. Era chipul lui, același pe care -l vedea în fiecare zi și totusi atât de
diferit față de ziua dintâi. Oricum nu -și amintea de ziua aceea și nici măcar în pozele alb
negru din albumul de familie nu se recunoștea. Ceilalți spuneau că e el și el îi credea. El cu
Moș Crăciun la grădiniță, el speriat și mic lângă o caprioară împăiată cu ochi galbeni de sticla,
el în clasa întâi, tot el mar inar la plajă etc.
Acum se privea fix și din ce în ce mai aproape. Deodată privea un chip de bărbat, cu
ochi verzi, cu sprâncene arcuite curajos de mult. Văzu niște cearcăne vineții, niste buze cu
striații foarte fine ce formau desene necunoscute. Îl prive a pe bărbatul din fața lui fără
reținere.

Cerință: Scrie un text descriptiv de 15 -20 de rânduri prin care să prezinți ceea ce se
ascunde dincolo de chipul din oglindă. – 34 puncte
Se acordă din oficiu 10 puncte.

Barem de corectare și notare

1. ironic, trecător, împărătește, idolatrie (1p. x 4);
2. vanitate, batjocoritor, călător, venerație (1p. x 4);
3. Imperfectul este un timp al rememorării, al evocării unor clipe anterioare momentului
vorbirii, dă senzația pertinenței impresiilor în timp (2p. –raspuns parțial corect, 4p. –
raspuns corect, detaliat);
4. jocul luminilor o fermecă, un trecător o privi pășind împărătește (2x 2p.)
5. Ochiul obiectiv al naratoarei surprinde imaginea unui trecător fascinate de frumusețea și
strălucirea Manuelei… (2p. – răspuns parțial corect, 4p. – răspuns corect, detaliat);
6. realizarea unui dialog marcat de creativitate, limbaj literar, artistic – 8p.; realizarea unui
dialog banal, lipsit de originalitate – 4p.
7. Fragmentul este de tip descriptiv, rolul său fiind acela de a contura portretul Manuelei, dar
și de a fixa cadrul derulării evenimentelor (2p. – răspuns parțial corect; 4p. – răspuns
detaliat, corect)

153 8. Punctele de suspensie dau impresia unei atitudini meditative, etc. (2p. – răspuns parțial
corect, 4p. – răspuns cor ect, detaliat);
9. enumerarea trăsăturilor deduse, fără comentarea lor – 4p.; caracterizare detaliată, mijloace
și procedee de caracterizare etc. – 8p
10. precizarea registrului cult fără argumente – 2p.; precizarea registrului cult cu argumente –
4p.;

II. Se acordă pentru conținut 14 de puncte: pentru ideile transmise, pentru utilizarea
unor procedee artistice, pentru originalitatea viziunii. Pentru redactare se acordă 20 de puncte
(organizarea ideilor în scris – 5p., utilizarea limbii literare – 5p, abilit ăți de invenție, de
analiza – 5p, punctuația – 3p, așezarea în pagina și lizibilitatea – 2p)
Nu se acordă punctajul pentru redactare, dacă nu s -a respectat numărul de rânduri
cerut.

Fișă de lucru

,,Nu înaltă și înșelător de slabă, palidă și cu un păr bogat de culoarea castanei… și
mai ales extrem de emotivă, alternând cu o sprinteneală nervoasă, cu lungi tăceri
melancolice… Doamna T ar fi dat o viață neobișnuită rolurilor de femeie adevărată.Ca fizic
era poate prea personală, ca să fie frumoasă în sensul obișnuit al cuvântului.”
,,Emilia nu știe să glumească sau, ceea ce e și mai deplorabil, trebuie să aibă glumă
atat de vulgară încât, intimidată de așa zisa mea situație mondenă, nici nu stie sa fie ea
însăși… De surâs Emilia nu surâde, căci e prea gravă. Frumusețea ei caligrafi ca e, hotărât,
injectata să rămână tare (…) dar Emilia e normală ca un scris de dictando.”
(Camil Petrescu – Patul lui Procust )

1. Indică sinonimele contextuale ale cuvintelor: înșelător, sprinteneala, deplorabil,
mondenă ;
2. Extrage două figuri de stil pre zente în text;
3. Numește tipul de perspectiva narativă identificată;
4. Comentează citatele: „ Doamna T ar fi dat o viață neobișnuită rolurilor de femeie
adevărată”; Emilia e normală ca un scris dictando.”
5. Precizează mijloacele de caracterizare utilizate în c ele două fragmente;

154 6. Realizează un scurt eseu de aproximativ 10 rânduri, în care să compari cele două
personaje feminine.

Fișă de lucru

I. Se dă textul:
,,Timpul liber pe care mi -l lăsa gazeta pe care eram îndatorat s -o fac, mi -l petreceam
în cercurile de prieteni care duceau o viață în oraș deschis, ca membri ai aceleiași pensiuni*.
Cinci -șase inși, despărțiți doar prin orele de muncă, destul de puține, încolo la masă împreună,
la cafenea împreună, pe Corso împreună, la teatrul cu excelenta trupă de ope retă maghiară
împreună, iar restul nopții la teatrul de varietăți înțesat, împreună…
Erau totuși două ore pe care nu le -aș fi sacrificat pentru nimic în lume. Numaidecât
după masa de prânz, când prietenii treceau din restaurant în cafenea (conform ritual ului
budapestan) eu traversam largul bulevard, spre partea cealaltă ocupată jumătate de un imens
palat, casă de raport armonioasă, cum puține erau pe vremea aceea în Europa întreagă…
Arhitectura cubistă însă și n -a izbutit să facă să pară vechi acest blo c cu fațada pe trei străzi,
dacă nu patru, căci în spate erau grădini, împărțit în câteva zeci de apartamente toate bronz
auriu, mozaic și lemn tare vopsit în alb. Nici scările nu erau făcute cu economia caselor de
speculă* de mai târziu și cutiile ascenso arelor erau cu adevărat comode.
Traversam apoi una din pasarelele imensei curți interioare și sunam cu o caldă
emoție la ușa albă ca de sanatoriu.
– Vezi, iarăși, ai întârziat… ce ai de vorbit atât de mult cu prietenii dumitale? mă
certa într -o franțuzea scă molatecă și senzuală, gazda mea conducându -mă spre fotoliul scăzut
pe care cu îngăduința hotărâtă a proprietarilor îl declarasem al meu. Șvarțul cald aștepta în
serviciul înflorat de faianță, iar bucățica de zahăr în fundul ceștii…
Baroneasa R. era î ntâmplător la Timișoara… Se refugiase […] mai întâi la Arad și
apoi, fiindcă la Arad nu avea pe nimeni, la o mătușă din Timișoara, văduva unui advocat
cunoscut, mort probabil în război… Mătușa cam în vârstă și singură renunțase la „cancelaria
advocaț ială" de la parter, dar păstrase firește locuința de la etajul trei, era bucuroasă de
prezența nepoatei, dar pe amândouă le bănuiam viu neliniștite despre ziua de mâine.
– Știi că azi l -am cunoscut pe prietenul dumitale Lazăr… Am convingerea că el e…

155 N-aș putea spune ce vorbeam cu Baroana aceasta brună ca o creolă (sau dacă aș
spune ar părea neverosimil, dacă vreți comic, căci nu făceam decât să -i repet cele ce scriau,
gazetele), nici nu cred că eram îndrăgostit de ea… Dar eram totdeauna cuprins de o cuminte
fericire în salonașul alb cu fotolii joase, în fața ceștilor de porțelan, de două -trei ori reumplute
cu șvarț*, în fața acestei unguroaice.
[…] Era desigur cea mai frumoasă femeie din oraș și prietenia ei mă flata, îmi
vindeca oboseala prin bucu ria de a privi ca o filtrare a sângelui obosit de munca otrăvită a
tipografiei. Erau aceste două ore ca o muzică diafană de lumină, care stimulează toate
funcțiile vieții vegetative. Asculta așa de frumos, ca un copil, și ca un școlar serios și silitor
punea întrebări.”
(Camil Petrescu, Contesa bolnavă)
*pensiune – întreținere constând în locuință și masă pe care cineva o primește cu regularitate
în schimbul unei sume de bani
* speculă – vinderea unor mărfuri cu suprapreț
*șvarț – băutură preparată din boabe de cafea prăjite și râșnite, fiartă și trecută prin filtru

a. Menționează câte un sinonim pentru sensul din text al fiecăruia dintre următoarele
cuvinte: gazetă, cafenea, înțesat, emoție.
b. Motivează, cu ajutorul a două argumente, folosirea parantezelor în următorul
fragment din text: ,, …(sau. dacă aș spune ar părea neverosimil, dacă vreți comic, căci
nu făceam decât: să -i repet cele ce scriau gazetele)…”
c. Transcrie patru termeni din câmp ul semantic al cuvântului arhitectură.
d. Alcătuiește două enunțuri în care cuvintele faianță șicuminte să aibă alt sens decât cel
din text.
e. Comentează efectele repetării cuvântului împreună în primul paragraf al textului.
f. Transcrie, din text, două fragmente d in care să reiasă sentimentele contradictorii ale
personajului -narator pentru baroneasă.
g. Precizează două caracteristici ale conceptului operațional personaj -narator, identificate
în textul citat.
h. Ilustrează una dintre calitățile generale / particulare ale stilului din fragmentul citat.
i. Caracterizează personajul baroneasa R., în 8 – 10 rânduri, prin evidențierea trăsăturilor
și a procedeelor de caracterizare existente în fragmentul dat.

156 j. Motivează, prin evidențierea a două trăsături, prezența descrierii în te xt.

II. Scrie, în 10 – 15 rânduri, rezumatul textului de la Subiectul I, dinContesa bolnavă , de
Camil Petrescu.

În elaborarea rezumatului, trebuie:
– să respecți convențiile specifice acestui tip de compunere (relatarea obiectivă, la
persoana a III – a; evitarea cuvintelor și a expresiilor din limbajul curent; renunțarea la
citate și eliminarea figurilor de stil și a descrierilor; transformarea dialogului în
vorbire indirectă etc);
– să ai conținutul și structura adecvate acestui tip de compunere (prezentar ea
secvențelor narative în ordinea logicii textului; identificarea personajelor
corespunzătoare secvențelor narative menționate etc.);
– să respecți normele limbii literare (normele de exprimare, de ortografie și de
punctuație).

Fișă de lucru

,,Penciulesc u (în zig -zag): Mai dai și azi vreo casetă?
Gelu: Nu pricep cum poți întreba asta?
Penciulescu (mestecând parcă gumă): Să -ți spun sincer… Mai fac eu pe convinsul și
grozavul, că așa mă ia temperamentul… Ca toate campaniile politice din țara românească!
(Mestecă iar în gol). Aici, nimic nu face impresie… nimic nu e luat în serios. Cazul Hariton e
cu totul altceva… Acolo au fost lucrături în culise. (Mestecă într -alt sens). În schimb, riscăm
enorm suspendarea gazetei și implicarea noastră, a tuturor, în vreun proces de falsificare de
monede, sau în cine știe ce fraudă vamală. Cu liberalii în genere, dar mai ales cu Sinești, nu e
de glumit… (Cu buzele strânse). Și cu toate acestea pentru, ce? Pentru o campanie sortită să
rămână o lovitură în apă…
Gelu (pătruns de ceea ce spune, cu vorbele încet așezate): Știu că suntem aici în
răspărul Balcanilor; pe la periferia Bizanțului, unde tot ceea ce se întâmplă este un obiect de
glumă… dacă se întâmplă vecinului. Dar ceea ce a săvârșit: Sinești e ceva atât de nelegiuit,
încât se va cutremura chiar această societate în care escrocii sunt acostați cu familiaritate și
tandrețe.

157 Penciulescu (se încruntă, căci nu pricepe): Ei, ce putea să săvârșească? Nu ai putea,
să ne spui și nouă?
Gelu (încurcat): Deocamdată, nu…
Penciulescu (nedumerit și sceptic): Nu prea văd ce ar putea fi atât de grav…
Gelu: Pot să -ți spun doar atât, că pentru fapta lui, în Franța, Sinești ar fi dus la
ghilotină… în. Anglia, ar fi fost spânzurat.
Penciulescu (vânturând mâna): În Franța… În Anglia.
Gelu: Ei bine, și aici la noi va tresări orice conștiință. Vom cresta opinia publică,
răsturnând ca fierul plugului.
Penciulescu (cu zâmbet acru): Conștiințele de aci? Să nu mai vorbim de ele… Sunt
goale și noduroase ca trunchiurile de sălcii pe baltă. Totul e aci mascaradă și impostură…
Gelu (care luase o floretă din panoplie și se juca cu ea, arată o mască de scrimă):
Mascaradă? Iată singura mască pe care am pus -o în viața mea. Am putut greși, dar mască n –
am purtat niciodată.”
(Camil Petrescu, Jocul ielelor , actul I)

1. Selectați două comparații identificate în textul dramatic selectat și explicați înțelesurile
lor.
2. Precizați rolul stilistic al numeroaselor exclamații, întrebări propriu -zise și întrebări
retorice din controversa dialogată.
3. Interpretați sensurile figurate ale următoarelor metafore îmbinate cu personificări
verbale: „va cutremura chiar această societate”, „va tresări orice conștiință”, „vom
cresta opinia publică”.
4. Motivați, în context, folosirea unor adjective și ad verbe de calificare la gradul
superlativ absolut: [ceva] atât ele nelegiuit , ,[ar pute fi] atât ele grav , sunt [atât ele]
goale și noduroase " (construcție în care locuțiunea adverbială de intensitate „atât de”
este eliptică).
5. Argumentați concordanța perfec tă dintre didascaliile ce însoțesc fiecare replică a
eroilor din text și înțelesurile pe care ei le acordă ideile susținute cu fervoare
demonstrativă.

Fișă de lucru

,,Gelu (topit): Nu pot să mai scriu.

158 Praida: Ce vrei să spui?… Ești obosit?
Gelu (își frământă mâna și o privește ca pe un obiect străin): Mi -e teamă că în viața
mea nu voi mai putea să pun mâma pe toc […]. Resortul mâinii mele e la mine în creier…
Acolo s -a rupt ceva… Eu nu sunt gazetar propriu -zis… eu nu pot să scriu decât ceea c e
gândesc. Eu valorez cu condeiul atât cât valorează convingerile mele.
Praida: Au fost zile în care ai scris singur gazeta întreagă…
Gelu: Da… Mergea mâna singură… (Se uită ca la un obiect, străin la propria mână).
Nu mai merge. S -a rupt resortul.”
(Camil Petrescu, Jocul ielelor , actul al III -lea)

1. Aduceți argumente în susținerea incapacității lui Gelu Ruscanu de a mai fi gazetar, ținând
cont de motivele interioare și exterioare (posibilitatea de a fi grațiat Petre Boruga, un
muncitor ilegalist închis în ocnă) care îl determină să înceteze campania publicitară contra
ministrului justiției, Șerban Saru – Sineși.
2. Reflectați la condiția jurnalistului de ieri și de azi; Poate acesta să -și exercite meseria
publică în dezacord cu propriile convingeri și prin cipii? Își poate dezimforma cititorii? Ce
responsabilități are față de aceștia? Care credeți că este diferența între un simplu
„condeier" (strict mânuitor de condei) și un jurnalist adevărat?

TEST FINAL

I. Se dă textul: 46 de puncte,
,,Ladima să o fi iubit pe femeia cu respirația groasă de lângă mine, de care mă
încălzesc acum că de o pernă prea îndesata? Era el în fotografie, așa cum îl întâlnisem la
Movilă… Înalt, slab, cu ochii rotunzi și orbitele mari, adâncite… cu o mustață de sergent -major
și cărare de frizer, cu haina lui neagră de alpaca, iar cămașă albă, și cu gulerul totdeauna prea
larg, scrobita, cu manșetele mari rotunde ca niște burlane (…) Ar fi fost un cap frumos, de n -ar
fi fost atât de demodat (…) Acum îl vedeam în fotografia veche, deși murise numai acum trei
luni, ca pe o cruce de marmură, încadrată în rama de sârmă galbenă. Dar tot nu -mi vine să
cred că dedesubt, în pachet e cu adevărat îngropat misterul lui, căci a fi iubit pe femeia de
lângă mine e a fi îngr opat sufletește.”
(Camil Petrescu –Patul lui Procust )
Cerințe:

159 1. Indică sinonimele cuvintelor: respirația, groasă, scrobita, demodat; 4p.
2. Explică utilizarea semnului întrebării și a primelor puncte de suspensie; 6p.
3. Construiește două enunțuri pentru a demonstra polisemia cuvântului cărare ; 6p.
4. Extrage patru cuvinte din câmpul semantic al vestimentației; 4p.
5. Comentează două figuri de stil diferite întâlnite în text; 6p.
6. Indică perspectiva narativă; 6p.
7. Explică alternanța timpului prezent cu trecutul; 6p.
8. Realizează o scurtă caracterizare a personajului Ladima, pe baza textului dat; 14p.
9. Explică afirmația lui Fred din ultima frază. 8p.

II. Redactează un eseu structurat de 2 -3 pagini despre tipul intelectulului inadaptat
surprins în cele două romane camilpetresciene studiate: Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război și Patul lui Procust .
În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
1. prezentarea a patru elemente ale textului narativ semnificative pentru realizarea
personajelor alese;
2. precizarea statutului social, psihologic, moral din perspective situației inițiale (asemănări /
deosebiri cele două romane);
3. relevarea trăsăturilor comune / diferite ale personajelor a lese prin raportare la două
episoade na( 4 p.)rative semnificative;
4. formularea unei opinii cu privire la statutul intelectulului inadaptat din perspectiva
deznodământului.
Pentru conținutul eseului, se acordă 16 de puncte (câte 6 puncte pentru fiecare
reper); pentru redactarea eseului, se acordă 14 de puncte (organizarea ideilor în scris – 5
puncte; utilizarea limbii literare – 5 puncte; abilități de analiză și de argumentare – 5 puncte;
ortografia – 2 puncte; punctuația – 2 puncte; așezare în pagină, lizibilitatea –1 punct). Total –
30 de puncte
Se acordă din oficiu 10 puncte .

Barem de corectare și notare

Subiectul I:
1. răsuflarea, grea, apretata, vechi. (4 x 1 p.);

160 2. semnul întrebării marchează o interogație retorică, ia r punctele de suspensie o pauză
afectivă (2 x 3 p.);
3. Cărarea prin pădure, cărarea din păr (2 x 3 p.);
4. haina, cămașa, gulerul, manșete (4×1 p.),
5. înalt, slab, cu ochii rotunzi…” enumerație, manșete mari rotunde ca niște burlane” –
comparație; (2 x 3 p.)
6. perspectiva narativă este subiectivă, actorială, viziune „împreună cu”, focalizare internă (6
p.);
7. timpul prezent marchează momentul vorbirii, al descoperirii scrisorilor, iar tecutul este cel
al rememorării, Fred afandu -se între timpul obiectiv și cel s ubiectiv (răspuns correct, dar
fără detalieri – 3 p., răspuns corect, argumentat – 6 p.)
8. simplă prezentare a personajului – 4 p., caracterizare detaliată, încadrarea într -o tipologie,
precizarea mijloacelor de caracterizare – 12 p.;
9. explicație succintă – 4 p., explicație detaliată, argumentată. – 8 p.

Subiectul al II -lea
Conținut – 16 puncte
1. Prezentarea a patru caracteristici ale textului narativ , semnificative pentru realizarea
personajulor, prin referire la construcția subiectul ui și la particularități ale compoziției (de
exemplu: acțiune,conflict, episoade/ secvențe narative, conflict, construcția personajelor /
tipuri de personaje, incipit, final,perspectivă narativă, tehnici narative etc.) ( prezentare
nuanțată – 4p., parțială – 3p., schematică – 2p., încercare de prezentare –1p.) ( 4p.)
2. Prezentarea personajelor din perspectiva statutului lor social, psihologic, moral, respectiv
a relațiilor cu alte personaje ale romanulor etc. ( prezentare nuanțată – 4p., parțială – 3p.,
schematică – 2p., încercare de prezentare –1p.) ( 4 p.)
3. Ilustrarea trăsăturilor comune / diferite a personajelor, a procedeelor de caracterizare, prin
raportarea la unele episoade / secvențe narative / situații semnificative sau prin citate
comentate ( 4 p.)
4. Formularea unei opinii cu privire la statutul intelectulului inadaptat din perspectiva
deznodământului exprimarea nuanțată a unui opinii argumentate despre evoluția
personajului ales, din perspectiva finalizării conflictului / a conflictelor (formularea unui
punct de vedere personal în concordanță cu cerința – 2p., susținerea punctului de vedere –
2p.) ( 4 p.)

161 Redactare – 14 de puncte (Punctele pentru redactare se acordă numai dacă răspunsul se
încadrează în limita de spațiu minim impusă).
1. Organizarea ideil or în scris: 3 puncte
– text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente (introducere –
cuprins – încheiere); construcția paragrafelor subliniază ideile, succesiunea logică a
ideilor – 3p.
– părțile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există un echilibru între ele,
ideile sunt, în general, subliniate prin paragrafe – 2p. ;
– plan vag de structurare a textului, în care părțile componente sunt marcate insuficient,
trecerea de la o idee la alta nu este evidențiată în nici un fel – 1p.
2. Utilizarea limbii literare: 3 puncte
– stil și vocabular adecvate conținutului eseului, claritatea enunțului, varietatea
lexicului, sintaxa adecvată – 3p. ;
– stil și vocabular parțial adecvate, cu ezitări în selectarea cuvintelor – 2p. ;
– vocabul ar restrâns, monoton, repetiții de cuvinte, inadecvare semantică –1p.
3. Abilități de analiză și argumentare: 3 puncte
– foarte bună relație între idee – argument, ideile urmează o succesiune logică,
argumentele sunt prezentate într –un mod persuasiv, abilita tea de a formula judecăți de
valoare și de interpretare critică și personală – 3p.
– încercări de a susține ideile prin argumente, elemente de interpretare dar rezultat
neconvingător – 2p.
– afirmații rareori susținute de argumente, idei irelevante; shematism în prezentarea
ideilor – 1p.
4. Ortografia (0 -1 erori: 2p.; 2 erori: 1p.; 3 erori 0 p.) 2 puncte
5. Punctuația (0 -1 erori: 2p.; 2 – 3 erori: 1p.; 4 -5 erori 0p.) 2 puncte
6. Așezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea – 1 punct

162 Anexa 12
PROIECT DE LECȚIE

Data :
Clasa : a-XI-a
Disciplina : Limba și literatura română
Profesor : Crăciunescu Georgiana
Titlul lecției : Patul lui Procust de Camil Petrescu
Tipul lecției : mixt
Competențe generale:
I Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și producerea mesajelor în
dferite situații de comunicare
II Folosirea modalităților de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea diferitelor
texte literare și nonliterare
III Argumentarea în scris sau oral a unor opinii în diverse situații de comunicare
Competențe specifice:
2.1. Analiza principalelor componente de structură, compoziție și limbaj, specifice textului
narativ
2.4. Folosirea unor modalități diverse de înțelegere și de interpretare a textelor literare studiate
1.2. Folosirea adecvată a strategiilor și a regulilor de exprimare orală în monolog și dialog
1.5. Utilizarea în exprimarea, proprie a normelor ortografice, ortoepice, de punctuație,
morfosintactice și folosirea adecvată a unităților lexico -semantice compatibile cu situația de
comunicare
1.4. Realizarea unor compoziții despre textele studiate și alcătu irea unor texte funcționale și a
unor proiecte
3.3. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studite
Competențe derivate:
C1. identificarea trăsăturilor romanului modern, subiectiv
C2. indicarea tipul de perspectivă narativă ;
C3. comentarea rolului jurnalului în organizarea romanului ;
C4. explicarea conceptulor de pluriperspectivism și autenticitate ;
Strategii didactice :
Metode și procedee : conversația euristică, problematizarea, jurnalul cu dubla intrare
Forme de organizare : activitate frontală combinată cu activitatea individuală și pe grupe
Forme de evaluare : observarea sistematică a elevilor, aprecierea prin calificativ, evaluare formativă
Mijloace didactice : fișe de lucru, fișe cu citate din studiile teoretice ale lui Cam il Petrescu
Bibliografie :
– Manolescu, Nicolae, Arca lui Noe. Eseu despre romanul românesc , vol. III, Editura Minerva,
București, 1981.
– Petrescu, Camil, Patul lui Procust , Editura Eminescu, București, 1985.
– Petrescu, Camil, Însemnări de război , Editura Mili tară, București, 1980.
– Petrescu, Camil, Note zilnice (1927 -1940). Text stabilit, note, comentarii, indice de nume și
prefață de Mircea Zaciu, Editura Cartea Românească, București, 1975
– Petrescu,Camil , Teze și antiteze, ediție îngrijită de Florica Ichim, Editura Minerva, București,
2002
– Cucoș, Constantin, Psihopedagogie , Editura Polirom, Iași, 2002
– Cerghit, Ioan, Metode de învățământ , Editura Didactică și Pedagogică, Iași, 2006

163
Parcursul didactic

Moment organizatoric: Notarea absenților, pregătirea materialelor necesare lecției
Actualizarea cunoștințelor:
Lecția pornește de la o întrebare problematizantă: Prin ce se caracterizează structura
romanului în discuție?
Ora anterioară a fost dedicată subiectului și structurii romanului. Elevii reamintesc tipurile de
documente din care este constituit romanul, ce dă impresia unui „dosar de existențe”: scrisorile
doamnei T., scrisorile lui Ladima, textul naratorului – autor , articole, poezii și jurnalul lui Fred
Vasilescu.
Se stabilește structura romnului:
– 3 scrisori ale Doamnei T.
– Jurnalul lui Fred Vasilescu – Cap. O după -amiază de august
– Epilog I
– Epilog II

Se grupează părțile romanului după personajul narator:
– Doamna T.– scrisorile I, II, III
– Fred Vasilescu – Cap. O după -amiază de august
– Epilog I
– Autorul – notele de subsol
– Epilog II

De asemenea, se stabilesc trăsăturile care îl diferențiază de romanul realist obiectiv,
dominant în literatura epocii. Pentru fixarea noutății formulei narative, se citesc fișele din articolul
Nouă structură și opera lui Marcel Proust . Ideile esențiale ext rase au fost:
– romanul nou protestează împotriva romanului tradițional apodictic și împotriva naratorului
omniscient pentru care casele nu au acoperișuri, iar capetele nu au calota craniană;
– propune în schimb subiectivitatea generate de fluxul conștiinței , în defavoarea povestirii
cronologice;
– se vizează o operă autentică, ieșită din experiența personală: „Să nu descriu decât ceea ce văd,
ceea ce aud, ceea ce înregistrează simțurile mele, ceea ce gândesc eu… Din mine însumi eu nu
pot ieși.”

Captarea atenției: Se formulează întrebarea dacă avem cu adevărat sau nu un jurnal în romanul Patul
lui Procust ? Pentru a se elucida această problemă este necesară delimitarea conceptului de jurnal. Se
propune termenul de jurnal drept centru al unui ciorc hine, pentru ca mai apoi pornind de la termenii
acestuia, să se formulează definiția jurnalului, prin raportare la relația dintre instanțele narative:

Autenticitate Intimitate Amintiri

Sinceritate Subiectivitate

Confesiune

Autor # Narator = Personaj – Ficțiune la persoana I
Autor = Narator = Personaj – Scriere autobiografică

JURNAL

164
Anunțarea tilului leției și a competențelor derivate urmărite: conform paginii – titlu

Activitate de predare – învățare
Într-un moment, autorul susținea că nu este convins de finalitatea pozitivă a unui jurnal, dar
îl scrie din nevoia să -și înregistreze notele cotidiene. Pentru scriitor jurnalul trebuie să fie un martor tot
atât de obiectiv ca un aparat de filmat. De aceea jurnalul scriitorului Camil Petrescu rămâne un
document, o sursă de cea mai sigură autoritate pentru judecarea psihologiei sale. Jurnalul reprezintă o
mărturie directă, precisă, a vexațiunilor pe care le -a suportat.
Diferența specifică a jurnalului apare prin compararea unui fragment din jurnalul lui Camil
Petrescu, Note zilnice cu amintirile, memoriile sau cărțile epistolare citite de elevi. Fragmentul propus
este următorul:
,,28 iunie, 1931
Sunt din nou fără nicio perspective. Surzenia m -a epuizat, m -a intoxicat, m -a neurastenizat.
Trebuie să fac eforturi ucigătoare pentru lucruri pe care cei normali le fac firesc. Aseară trebuia să
vorbesc cu Ventura în foaier la teatru în privința piesei. Două ceasuri am fost paralizat de timiditate, la
gândul că din c auza surzeniei convorbirea se va încurca.”

Regulile jurnalului, așa cum le -au dedus elevii, sunt următoarele:

– notarea datei pentru fiecare însemnare;
– durata minimă între întâmplarea trăită și relatarea ei;
– raportarea la locuri, perioade, persone reale, date verificabile;
– deictice temporale și spațiale raportate doar la eul emițător (acum, aici,);

Analiza se extinde și la jurnalul lui Fred Vasilescu, elevii idendificând trăsăturile genului. S –
a constatat că primele două trăsături sunt contrazise. În pl us, nici naratorul -autor, nici Fred nu vorbesc
de jurnal, ci de, caiete sau, însemnări. Prin urmare, notele personajului pot fi mai degrabă încadrate în
convențiile amintirilor sau memoriilor.
Se stabilește perspectiva narativă, tipul de narator prezent în Patul lui Procust invocându -se
motivele pentru care, deși scris la persoana I, acest roman nu aparține genului autobiografic.
Concluziile analizei comparative sunt următoarele:
Ceea ce frapează în jurnal sunt două calități pe care romanele sale doar le imită:
autenticitatea și luciditatea. Jurnalul intim este „fărâmă din nespus de multele lucruri pe care le știu
numai „eu” și Dumnezeu”, poate asta explică de ce jurnalul său are un ton de esențială sinceritate. Cu
toate acestea persistă senzația la sfârșitul jurnalului, că autorul are, ca Fred Vasilescu, o enigmă. Sunt
prea multe lucruri esențiale trecute sub tăcere de acest „eu”.
Romanul este o pledoarie competentă pentru o literatură aut entică care cuprinde și
documente, înregistrări de convorbiri din viața de fiecare zi, extrase din ziare, scrisori. Argumentația
scriitorului se desfășoară în subsolul paginii, încât „textul propriu -zis apare ca o demonstrație practică
a posibilității de a scrie o asemenea literatură.”

Asigurarea performanței:
Trăsăturile romanului modernist sunt, apoi, verificate la nivelul Patului… prin metoda
jurnalului cu intrare dublă. Aceasta constă în gestionarea opțiunilor și opiniilor subiective ale elevilor:
aceștia împart foaia de caiet în două, pe verticală; într -o parte se trece un citat considerat reprezentativ
de ei, iar în partea cealaltă opinia lor despre citat. Elevii sunt împărțiți în patru grupe, fiecare având de
căutat un citat esențial pentru felul de a scrie unul din cei trei naratori la persoana I din text și fiecare
membru al grupei își va însemna propria părere astfel:

Citat reprezentativ Opinie personală
Grupa 1: Naratorul – autor
,,Un scriitor e un om care exprimă în scris cu o
liminară sinceritate, ceea ce a simțit, ceea ce a
gândit, ceea ce s -a întâmplat în viața lui și a – Camil Petrescu se folosește de acest personaj
fără nume pentru a -și comunica în literature
opiniile teoretice, aproape identice cu acelea
din Nouă structură…

165 celor pe care i -a cunoscut sau chiar obiectelor
neînsuflețite. Fără ortografie, fără compoziție,
fără stil și chiar fără caligrafie.” – Dintr -un astfel de citat nu se înțelege de ce
mai e nevoie de litearatu ră, când mesajele pot
fi comunicate prin jurnale și memorii.
– Naratorul -autor dă dovadă de ipocrizie când
afirma că se poate dispensa de stil. Grija
pentru sonoritatea frazei, respective aliterația
este evidentă în ultimul enunț. Iar mai sus cu
două rânduri folosește două metafore și un
epitet în doar cinci cuvinte; ,,Albastrul cald al
privirii a devenit de platină.”
Grupa 2. Doamna T.: „Acum cinsprezece ani
eram, mi se spune și astăzi, cea mai frumoasă
fată din orășelul nostru. E foarte important acest
„cel mai” în orașele mici. Mi -e greu să -ți explic
de ce. Dar pe ntru că te -am văzut iubitor de curse
de cai, ca și mine dă -mi voie să fac o comparație
care are să -ți dovedească definitiv, dacă mai era
nevoie, că nu aș putea deveni niciodată
scriitoare și te va face, sper, să renunți la
insistențele dumitale. Simt însă că numai așa aș
putea spune ce gândesc.”

– Personajul este permanent preocupat de
aparențe și caută false pretexte pentru a se
sustrage impertivului de a a scrie, deși speră
că doar așa va găsi răspunsul, în interiorul ei,
pentru înțelegerea comportamentului
singurului bărbat pe care l -a iubit.
Grupa 3. Fred Vasilescu : ”Dar vă că iau
lucrurile în serios… Știi că a început să -mi placă
să scriu?… Voi fi păcătuind cumva împotriva
gramaticei, probabil că folosesc mereu unele
cuvinte, cum mi se spune că fac și când vorbesc,
dar altfel nu e greu. Vr eau acum să știi totul.
Povestind în scris, retrăiești din nou aceleași
întâmplări și bucurii, întocmai, dar parcă le
simți altfel, apar acum luminate de alt înțeles,
care le face și mai vii, pentru că știi ce s -a
întâmplat în urmă.”
„ De la o vreme, simt că Emilia mă privește cu o
liniște penibilă. Mă examineză cu o curiozitate
de muscă plictisită. Dar trebuie să merg spre
destinul gândurilor mele, pentru că mă duce
într-acolo o memorie care scapă oricărui itinerar
al rațiunii, cum viața vegetativă scapă
controlului voinței. De altfel, această trăire în
trecut, aprig și voluptos dureroasă, ține, fără
îndoială, de ordinul vegetativ. N -aș putea să
provoc oricând vreau și nu mă pot sustrage ei
orice sforțare aș face.”
„Scriu, mă plimb prin casă, gândesc, mă
trântesc pe divan, fumez, iar scriu… E o bucurie
pe care nu ți -o pot povesti… Mă lămuresc pentru
mine însumi… și, așa văzute, chiar suferințele
trecutului capătă un soi de îndulcire care le face
suportabile… O durere povestită e o durere, nu
diminua tă, dar armonioasă.”

– Personajul -narator are posibilitatea să se
întrebe, cu ingenuitate, când scrie, de ce și
cum o face, tocmai fiindcă nu are meșteșug și
acum descoperă, pe viu, pentru prima dată, ce
înseamnă să scrii ca o întregire deplină la a
trăi.

– Scriind, Fred recreează o secvență din
existența lui: dragostea pentru doamna T. Și
evoluția ei sinuasă.

– Scrisul îl eliberează de suferință
– Scrisul îl obligă să reordoneze faptele din
trecut
– Scrisul îl ajută să se cunoască pe sine și pe
alții, devenind proces de cunoaștere

Grupa IV George Demetriu Ladima : „Eu sunt
un om care scrie… Și dacă nu scriu ceea ce
gândesc, de ce să mai scriu? Nu pot altfel… Nu
sunt în stare să scriu două rânduri care să nu vie
dintr -o convingere adâncă.” – Ladima pune în articolele sale pasiune și
convingerile intelectualului care gândește
profund și care are ceva de transmis
cititorilor, mărturisind (atunci când patronii
încearcă să -i tempereze indignarea în legătură

166 cu afacerile demascate) crezul său gazetăresc
După discutarea tuturor pozițiilor narative s -a accentuat subiectivitatea discursului,
perspective, „împreună cu” și focalizarea internă, lipsa cronologiei și fluxul conștiinței, autenticitatea
prozei care e altceva decât autenticul memorialisticii, antica lofilismul și tehnicile dominante –
introspectia și analiza psihologică.

Evaluare formativă :

Se dă textul:
„Valeria dragă,
îmi pare rău, dar nu pot să te ascult …Nu mai rămân nici un ceas la gazetă … Am primit două
scrisori, de la cine știi, dar e de prisos. N -am alt răspuns. E pentru a treia oară când sunt pus în situația
asta.
Crede -mă, și mie mi -e greu să renunț la o leafă care, așa cum e, îmi e atât de necesară. Mi -e
greu să renunț la celelalte avantaje – pe care le enumeri -ale gazetei, dar mi -e silă de mine dacă aș
continua.
Nu, Valeria este peste putință … îmi pare rău de camarazii mei …și mie mi -era agreabil să
lucrez cu ei. Toată viața mi -e plină de urâciune. Când alții au vilă și casă și onoruri, pentru că au
renunțat la mândria de a fi e i înșiși, mie nu mi -a rămas decît dreptul de a scrie și mai ales de a scrie ce
gândesc? Dacă nu scrii ceea ce gândești, de ce să mai scrii. Sunt alte mijloace de făcut bani, mai
practice, mai rodnice decât acela de mercenar al condeiului…”

Răspunde urmă toarelor cerințe:

1. Pentru ce adresează Ladima scrisoarea Valeriei?
2. Salariul primit era singura lui sursă de existență; pentru ce părăsește totuși ziarul?
3. La ce face aluzie prin fraza: „Dacă nu scrii ce gândești, de ce să mai scrii?”
4. Care sunt celelalte „avantaje” la care renunță Ladima, părăsind redacția ziarului?
5. Pentru ce afirmă Ladima: „Toată viața mi -e plină de urâciune?”
6. Ce se înțelege prin sintagma: „mercenar al condeiului”?

Asigurarea retenției și a transferului :
Scrieți o lucrare de cel mult o p agină, în care să argumenetați că faptul că orice document
autentic introdus într -o ficțiune își modifică semnificația, supunându -se construcției artistice,
convenției literare.

167 PROIECT DE LECȚIE

Data:
Clasa: a X-a
Disciplina : Limba și literatura română
Profesor: Crăciunescu Georgiana
Unitate de învățare: Romanul
Titlul lecției: Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu
Tipul lecției: Sistematizarea cunoștințelor / lectură interpretativă;
Competențe generale:
I Utilizarea corectă și adecvată a limbii române în receptarea și producerea mesajelor în diferite situații de comunicare
II Folosirea modalităților de analiză tematică, structurală și stilistică în receptarea diferitelor texte literare și nonliterar e
III Argumentarea în scris sau oral a unor opinii în diverse situații de comunicare
Competențe specifice:
2.1. Analiza principal elor componente de structură, compoziție și limbaj, specifice textului narativ
2.4. Folosirea unor modalități diverse de înțelegere și de interpretare a textelor literare studiate
1.2. Folosirea adecvată a strategiilor și a regulilor de exprimare orală î n monolog și dialog
1.5. Utilizarea în exprimarea, proprie a normelor ortografice, ortoepice, de punctuație, morfosintactice și folosirea adecvată a u nităților
lexico -semantice compatibile cu situația de comunicare
1.4. Realizarea unor compoziții despre textele studiate și alcătuirea unor texte funcționale și a unor proiecte
3.3. Elaborarea unei argumentări orale sau scrise pe baza textelor studite
Competențe derivate:
C1. Identificarea elementelor care asigură unitate celor două părți ale romanului;
C2. Argumentarea genului, speciei și a modurilor de expunere din roman;

168 C3. Precizarea trăsăturilor personajului principal;
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația euristică, brainstorming, problematizarea, d ezbaterea, exerciții lexicale, învățarea prin descoperire;
Forme de organizare: frontală / individuală / pe grupe;
Forme de evaluare: Evaluare prin calificativ, evaluare formtivă
Mijloace didactice: fragmente din textul de bază și intertexte, fișe de luc ru;
Bibligrafie :
– Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război , de Camil Petrescu, Editura Porto -Franco, Galați, 1993
– Concert din muzică de Bach , de Hortensia -Papadat Bengescu, Editura de Stat pentru Literature și Artă, 1957
– Cinci prozatori în cinci feluri de lectură , Crohmălniceanu, Ov. S., Editura Cartea Românească, București, 1984
– Camil Petrescu sau patosul lucidității, Ghidirmic, Ovidiu,Editura Scrisul Românesc, Craiova, 1975
– Himeria. În lumea personajelor , Ciobănuc Marcela, Editura Pax Au ra Mundi, Galați, 2005
– Psihopedagogie , Cucoș, Constantin, Editura Polirom, Iași, 2002
– Metode de învățământ , Cerghit, Ioan, Editura Didactică și Pedagogică, Iași, 2006

Etapele lecției Activitatea de predare Activități de învățare Strategii didactice Mod alități de
evaluare

Moment organizatoric

Actualizarea
cunoștințelor
Crearea atmosferei necesare pentru lecție,
notarea absenților. Pregătirea materialului
didactic.

Sunt actualizate prin brainstorming trăsăturile
speciei roman și se stabilește încadrarea
romanului Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război , de Camil Petrescu, în diferite

Elevii numesc și definesc specia roman.
Romanul este o specie a genului
epic în proză, cu acțiune complexă, și
de mare întindere, desfășurată pe mai

Conversația

Aprecierea
verbală

169 tipologii, în funcție de diferite criterii. multe planuri, cu personaje numeroase
și intrigă complicată. Personajele au o
personalitate bine individualizată.
Destinul personajelor este determinat
de trăsături de caracter puternice și de
întâmplările ce constituie subiectul
operei.
Ca roman subiectiv, Ultima noapte
de dragoste, întâia noapte de război , de
Camil Petrescu surprinde prezentarea
evenimentelor doar dintr -o singură
perspectivă, aceea a protagonistului,
Ștefan Gheorghidiu. Nararea
evenimentelor se face la persoana I
singular.
Privit ca roman de analiză
psihologică, se observă concentrarea
atenției pe obserevarea vieții interioare,
a zbuciumului lăuntric al personajului,
provocat de setea de absolut.
Este, de asemenea, un roman
modern, deoarece Camil Petrescu
construiește un personaj autentic,
substanțial, intelectual, lucid și analitic,
în opoziție evidentă cu ideile
sămănătoriste ale vremii, care
promovau “o duzină de eroi
plângăreți”.

Problematizarea

170

Captarea atenției

Anunțarea titlului lecției
și a competențelor
derivate urmărite
(conform paginii – titlu)
Despre acest roman au fost emise mai multe
ipoteze, unii critici susținând că avem de -a face
cu două cărți într -una singură. Care credeți că
sunt principalele elemente ce leagă cele două
părți ale romanului, având în vedere textul
integral al acestuia?

Legătura dintre cele două părți ale
romanului se sta bilește prin mai multe
mijloace:

1. prezența aceleiași conștiințe în care
se reflectă atât drama iubirii, cât și cea
a războiului, cea a lui Ștefan;

2. perceperea iubirii înseși ca pe un
perpetuu război în care alternează
perioadele de calm, de liniște , și cele de
conflict deschis;

3. prezența, în legătură cu ambele părți,
ca un reper simbolic, a motivului
nopții, expresie a nesiguranței și a
felului în care Gheorghidiu percepe ră
zboiul, dar și iubirea, ca pe niște
dezastre personale;

4. unificarea celor două părți se
realizează în planul conștiinței
protagonistlui.

Dezbaterea

Problematizarea

Conversația euristică

Observarea
sistematică a
elevilor

171

Desfășurarea activității
de predare -învățate

Se lecturează din fișa de citate un fragment
din romanul Ultima noapte… cu solicitarea de a
identifica modurile de expunere prezente.

Fișă de lucru:

„În februarie însă, m -am întors prin
surprindere noaptea, în automobil cu un prieten
sportmen, care făcuse o excursie până la
Predeal. Eu eram concentrat de două săptămâni
la Azuga, ne -am întâlnit în restaurant și m -a luat
cu el. Când am ajuns acasă, am găsit, la
ferestrele negre, perdelele nelăsate, ceea ce mi s –
a părut ciudat, căci făceau întunericul gol, iar
mutrele zăpăcite și somnoroase ale servitoarei
m-au neliniștit. Era acum o realitate care nu îmi
încăpea în simțuri: casa era goală ca un
mormâ nt, fără nevastă -mea. Servitoarea n -a fost
în stare să -mi explice unde mi -e femeia: la
teatru…la mătușa ei, lucruri vagi și imposibile
pentru 1 jumate cât era cand sosisem eu. (…)
Știam că acum totul e sfârșit pentru totdeauna,
că e sfârșit într -un mod cum nu merită loialitatea
mea. Niciodată n -aș fi crezut o femeie atât de
crudă, în stare să -mi facă, fără folos, atâta rău.
Până a doua zi, care mi se părea la capătul unui
lung, interminabil tunel, simțeam că voi
înnebuni. (…)
Mi-e cu neputință să notez toa te
încercările prin care am trecut, haosul de
gânduri pe care le -am confruntat, întreaga
această noapte cumplită. (…)
Pe urmă am înțeles că totul e pierdut, că
trebuie s -o părăsesc cu totul nopții și aventurii
ei, întorcându -mă acasă. Aș fi vrut să alerg , să
sparg sticlă spartă în mâini, să încerc orice,
numai să pot fărâmița din noaptea care mă
despărțea de zorii zilei. (…)
A venit a doua zi abia, pe la opt Principalul mod de expunere este
monologul interior. Prezentarea
gâdurilor lui Ștefan Gheorghidiu este
făcută la persoana I singular, romanul
fiind subiectiv. Așadar se poate observa
încă de aici identificarea narator –
personaj. O observație în plus
la acest punct este că, în cea de -a doua
parte a romanului, naratorul -personaj se
identifică cu autorul, deoarece Camil
Petrescu a trăit experiența războiului,
fiind ofițer al armatei române în primul
război mondial.
Alt mod de expunere utilizat este
dialogul , însă replicile sunt foarte
scurte și în același timp, concise.
Gheorghidiu nu acceptă nici o
explicație, deși suferă îngrozitor.
Astfel, el preferă să se chinuie, decât să
comunice.
Un alt procedeu este acela al analizei
psihologice . Gheorghidiu analizează și
disecă toate eventualitățile cu privire la
motivu l absenței Elei la acea oră târzie.

Munca în grup

Dezbaterea

Aprecieri verbale

Observarea
sistematică a
elevilor

172

Asigurararea
performanței

dimineața. N -aș putea spune cum îi arăta
obrazul, cum i s -au împletit intențiile de
gesturi și ex plicații, pentru că eram așa de
sfârșit, atât de departe de lume, că, întocmai
ca un bolnav istovit de procedeele unei prea
lungi operații fără anestezie, nu așteptam
decât să vie ea, ca să pot adormi. Depindeam
de venirea ei ca de o idee fixă, ca de un
semnal că s -a sfârșit, pentru ca să închid
ochii numai.
I-am șoptit, făcând, înjumătățit, o sforțare:
– N-aș vrea să te mai văd niciodată…(…)
– Așadar, mă gonești?
– Nu pot să -mi dau seama de nimic, și nu
pot alege din mine nimic…Înțelege ce
vrei…Spune -mi dacă ai ceva de lămurit.
– Nu am nimic de lămurit…(…)
Peste vreo câteva zile, i -am scris neted și
convenabil, întrebând -o dacă nu preferă să
divorțăm fără formalități, fără explicații multe, și
a acceptat.
Am suferit din nou mistuitor. Ziua și noapte a
nu puteam gândi decât la ea. Toate explicațiile
pe care i le refuzasem oarecum, mi le furnizam
acum singur, construind o infinitate de ipoteze ,
ca un judecator de instructie maniac, bolnav”.
(Camil Petrescu – Ultima noapte de dragoste,
întâia noapte de război ).

Sunt analizate comparativ, fragmente din trei
opere diferite. Cu ajutorul acestor texte, împărțiți
în grupe, se realizează o analogie între modul în
care influențează comunicarea / noncomunicarea
relația de cuplu. În fișe, alături de fragmentul din
Ultima noapte… sunt încă două fragmente: din
Luceafărul de Mihai Eminescu și unul din

Observarea
sistematică a
elevilor

173

Biblie :

Fișă de citate:

“Ea, îmbătată de amor,/ Ridică ochii. Vede/
Luceafărul. Și -ncetișor/ Dorințele -i încrede://
Cobori în jos, luceafăr bland,/ Alunecând pe -o
rază,/ Pătrunde -n codru și în gând,/ Norocu -mi
luminează!// El tremura ca alte dăți / În codrii și
pe dealuri,/ Călăuzind singurătăți/ De mișcătoare
valuri;// Dar nu mai cade ca -n trecut (…)”
(Mihai Eminescu – Luceafărul )

“Sarai, nevasta lui Avram, nu -i născuse deloc
copii.. Ea avea o roabă egipteancă numită Agar.
Și Sarai a zis lui Avram: «Iată, Domnul m -a
făcut stearpă; intră, te rog, la roaba mea; poate
că vei avea copii de la ea». Avram a ascultat
cele spuse de Sarai. ( …)
El a intrat la Agar, și ea a rămas însărcinată.
Când s -a vazut ea însărcinată, a privit cu dispreț
pe stăpână -sa.
Și Sarai a zis lui Avram: «Asupra ta să cadă
batjocura aceasta, care mi se face! Eu însămi ți –
am dat în brațe pe roaba mea; și ea, când a văzut
că a rămas însărcinată, m -a privit cu dispreț»”.
(BibliaOrtodoxă )

În Luceafărul , incompatibilitatea
provine din diferența naturii dintre cei
doi, respectiv muritor – nemuritor. În
momentul în care Luceafărul se simte
înșelat, acesta își exprimă într -un mod
subtil gelozia: "El tremura ca alte dăți
(…) Dar nu mai cade ca -n trecut”. Și
această subtilitate este prezentată
indirect, de către un narator ce nu se
identifică cu personajul, dar care asistă
la suferințele acestuia.

În textul biblic are loc o comunicare,
însă, în urma acesteia apare o
problemă, gelozia. Agar este geloasă pe
stăpâna sa.

În Ultima noapte de dragoste, întâia
noapte de război , comunicarea este
prea puțin prezentă și lipsa acesteia
duce la continue incertitudini. Însă
Gheorghidiu este cel care acceptă lipsa
comunicării: “Toate explicațiile pe care
i le refuza sem oarecum, mi le furnizam
acum singur, construind o infinitate de
ipoteze, ca un judecator de instructie
maniac, bolnav”. Gheorghidiu preferă
să anlizeze, să disece comportamentul
Elei și apoi să tragă singur o serie de
concluzii, fără a ține cont de opi nia
soției.
În cadrul excursiei la Odobești,
gradul geloziei lui Gheorghidiu
sporește, datorită comportamentului

Problematizarea

Dezbaterea

Descoperirea

Aprecieri verbale

174

Evaluarea formativă

Asigurarea retenției și a
transferului

Argumentați citatul: “Acela pe care -l
înconjoară flacăra geloziei, îndreaptă în cele din
urmă, asemenea scorpionului, ghimpele otrăvit
asupra sa însuși” (Th. Simenschy – Un dicționar
al înțelepciunii ), având în vedere romanul
Ultima noapte … și scoateți î n evidență modul în
care lipsa comunicării contribuie la sporirea
geloziei lui Ștefan Gheorghidiu

Realizați o scrisoare din partea Elei către
Șefan Gheorghidiu care să dea un nou
deznodământ romanului. Elei (mănâncă din aceeași farfurie cu
domnul G., filtrează cu acesta și îi
caută mereu compania). Protagonistul
se lasă chinuit de incertitudin i,
bănuiește că este înșelat, dar nu știe cu
siguranță acest lucru, deoarece refuză
să comunice cu Ela. În momentul în
care nu mai poate suporta situația, îi
propune divorțul. Astfel, el ajunge,
ducând gelozia până la extreme, să
întoarcă suferința, “ghimp ele otrăvit”,
asupra sa însuși.

Elevii argumentează oral citatul
propus.

Descoperirea

Evaluare prin
calificativ /
notarea

Tema pentru
acasă

175 Oglinda tablei
Analiză comparată

Gheorghidiu

– încearcă să o ridice pe Ela la nivelul abstracțiunilor sale
teoretice;
– Ela, fire superficială, pragmatică, este atrasă de lumea
mondenă (tânărul G.) și nu de idealismul schopenhauerian al
soțului ei;
– orgolios, superior, Gheorghidiu se retrage într -o lume a sa,
incapabil de iubire.

Hyperion

– însetat de cunoaștere, își propune să accepte o altă ordine
axiologică, coborând pe pământ pentru „o oră de iubire”
oferită Cătălinei;
– Cătălina aspiră la nemurire prin dragoste, dar optează pentru
Cătălin, fiindcă este conștientă de nepotrivirea ei cu
Luceafărul;
– abstras și impasibil, Hyperion contemplă aventura umană,
înțelegând imposibilitatea concilierii celor două lumi

Diferențe

Gheorghidiu nu este capabil de sacrificiu, nu intenționează să -și
schimbe ordinea, mentalitatea în numele iubirii; nu acceptă să coboare la
nivelul femeii iubite.

176 Fișă de lucru
Gheorghidiu – un Hyperion modern

Recompuneți traseul pe care îl parcurge Gheorghidiu, asemenea lui Hyperion din poemul eminescian Luceafărul , stabilind o corelație între casete:

–

Întâlnirea la
universitate
Constituirea cuplului

Lecția de filozofie
Detașarea
Decristalizarea
Sentiment ul
Coboară ca Hyperion
din sfera
abstacțiunilor
Ela se distanțează, în preocupările
sale, de Gheorghidiu, fiind atrasă
de tânărul G.
Ela se simte înspăimântată
de gândirea profund
filozofică a lui Gheorghidiu
Gheorghidiu își depășește orgoliul,
detașându -se de tot trecutul,
pentru a se înălța în sfera
absolutului
Prin căsătorie, Gheorghidiu îi
oferă Elei posibilitatea de a
accede în lumea ideilor pure
„Cristalizarea” îl determină
să renunțe pentru moment
la preocupările sale
intelectuale

177