Contribu ții la studiul manipul ării prin cuvânt [621162]

115

Contribu ții la studiul manipul ării prin cuvânt

Inga DRU ȚĂ

„Mijlocul esen țial pentru manipularea realit ății este manipularea cuvintelor.
Dacă poți controla în țelesul cuvintelor, atunci po ți controla și oamenii
care trebuie s ă utilizeze cuvintele.”
(Philip K. Dick)

Încă din Antichitate, filosofii și oratorii și-au făcut o preocupare primordial ă
din studierea limbajului pentru a dezv ălui secretele în care const ă puterea acestuia,
deoarece capacitatea omului de a comunica este o condi ție sine qua non a succesului
în orice domeniu. Tr ăsătura specific ă a omenirii de a comunica prin cuvinte este un
„dar sublim”, cuvintele oferind posibilitatea de a da comunic ării interumane o form ă
concretă – ca unelte ale gândirii și ca „desc ărcare de sine” emo țională (Roman
Jakobson).
În ultimul timp științele comunic ării se ocup ă tot mai mult de puterea
cuvintelor , de consecințele folosirii cuvintelor în comunicare. Efectul cuvintelor în
diverse ambian țe sociale poate fi benefic, dar poate fi și nociv, atunci când utilizarea
abuzivă a cuvintelor (prin distorsiuni semantice, schimbarea semnifica ției uzuale,
excesul de cuvinte str ăine în locul celor tradi ționale pentru a ascunde/a masca
realitatea) duce la deturnarea comunic ării. Efectele benefice ale cuvintelor sunt
evidente îndeosebi în negocieri , prin care se evit ă uneori războaie sau alte solu ții
violente într-un conflict, dar și în terapia verbal ă, în relațiile dintre prieteni,
îndrăgostiți și chiar în formulele de polite țe („mici cuvinte”), care trec uneori
neobservate, dar f ără care rela țiile umane „scâr țâie” ca un scrânciob neuns (Slama-
Cazacu 2005: 121).
Pe de altă parte, limbajul serve ște uneori pentru minciun ă, pentru persuadare,
pentru manipulare. În toate epocile, omul a utilizat limbajul pentru a împ ărtăși
adevărul sau minciuna. „Vai de cei care zic r ăului bine și binelui r ău, de cei care
amestecă întunericul cu lumina și lumina cu întunericul”, zicea profetul Isaia. Din
cele mai vechi timpuri, cei puternici au apelat la nuan țele ascunse ale limbajului
pentru a-i domina pe semenii lor. Știința însăși e un domeniu de putere, iar
manipularea prin limbaj este o form ă de exercitare a acesteia în pofida opiniei celor
care acord ă prioritate științei. Minciuna devine treptat insuficient ă, simțindu-se
necesitatea introducerii unui nou tip de limbaj (e ceea ce George Orwel nume ște
„neolimbaj”), unde eufemismul apar e drept un element indispensabil.
Manipulare pentru mul ți dintre noi este un cuvânt tabu. Se prefer ă termenii
influențare, negociere sau convingere . Se vorbe ște chiar despre a șa-numita
„manipulare pozitiv ă” sau „influen țarea cu integritate”, invocându-se argumente de
genul: „Trebuie s ă acceptăm eviden ța: manipularea este inerent ă oricărei

Inga DRU ȚĂ

116
comunicări, de orice natur ă ar fi ea. Comunicarea cu sine însu și, cu altul, cu al ții…”
(Erica Guilane-Nachez).
Dimensiunea definitorie a limbajului politic este „limitarea capacit ății
comunicative” a mesajelor sugerate (Tatiana Slama-Cazacu). Orwell nume ște
această particularitate „obnubilarea gândirii”. Prin ascunderea aspectelor
defavorabile celor ce propag ă limbajul de lemn (eufemismul este o parte
component ă indispensabil ă a acestuia), se realizeaz ă o certă manipulare. Aceasta,
deosebită de persuasiune sau de argumentare, este inducerea, în special pe cale
verbală, a unor reac ții ale receptorului care pot chiar s ă contravin ă interesului
acestuia, dar sunt menite s ă fie, în orice caz, în favoarea emi țătorului. Pentru
realizarea manipul ării sunt folosite îndeosebi strategii comunica ționale pentru
înșelarea destinatarului, pentru insidioasa subjugare a acestuia, prin „st ăpânirea
minții” pe o cale neobservat ă, aproape subliminal ă.
Manipularea prin limbaj contribuie la instaurarea și apoi la consolidarea unei
Puteri (de orice natur ă: politică, economic ă, comercial ă-publicitar ă, religioas ă). În
Germania „de Vest” se crease termenul cosmetizat Gastarbeiter „lucrător invitat,
oaspete” în loc de imigrant , în Italia collaboratrice famigliale („colfa”) în loc de
diverși termeni pentru „servitoare”. Prin astfel de eufemisme fie sunt acoperite
realități neplăcute, fie se împiedic ă înțelegerea unei situa ții, fie se încearc ă
modificarea imaginii compromise a unor fapte, ac țiuni, obiecte de c ătre o Putere
politică, economic ă, tehnocrat ă, comercial ă etc. Se recurge în acest scop la verbe
incitante, la epitete-hiperbole, la substantive cu sens modificat, care s ă funcționeze
ca niște clișee pentru a „machia” realitatea și, în final, ca efect al manipul ării,
credibilitatea comunic ării poate fi anihilat ă.
Referindu-se la acest fe nomen, distinsa lingvist ă Tatiana Slama-Cazacu
comenteaz ă: „a disponibiliza cosmetizeaz ă faptul de «a da afar ă», disocupat «sună
altfel» decât șomer , eveniment rutier decât accident , retard decât întârziere (mentală),
suicid decât sinucidere … [Aceste cuvinte] dezv ăluie o «stratagem ă»: jocul de-a
cuvântul necunoscut sau cu aureola «str ăinătății»” (Slama-Cazacu 2005: 124).
Cel mai frecvent, eufemizarea este determinat ă de inten ția actorilor
comunicării de a „îndulci” unele cuvinte prea dure, de a reduce, a șadar, puterea lor
asupra receptorului sau chiar de a deturna efectul lor nociv în unul cvasipozitiv, cf.
eufemismele sociale: vârsta a treia „bătrânețe”, țări în dezvoltare (sau lumea a
treia ) „state sărace”, precaritate „sărăcie”, marginaliza ți economic (sau
defavoriza ți) „săraci”, nevăzător „orb”, hipoacuzic „surd”, afro-american (sau
minoritate vizibil ă; de culoare ) „negru”, supraponderal „obez” etc. Unele
eufemisme se substituie în timp, dup ă ce efectul lor „cosmetizant” se toce ște prin
uzajul frecvent sau se degradeaz ă, v. seria concludent ă invalid → infirm →
persoană cu handicap → persoană cu dizabilit ăți → persoană cu nevoi speciale .
Totuși, tabuizarea excesiv ă a unor cuvinte, eufemizarea f ără limite poate duce
la o manier ă de exprimare extrem de politicoas ă, dar vagă, imprecis ă, cu estomparea
referentului pân ă la negarea func ției de desemnare. Ar lua na ștere, astfel, un limbaj
în care cuvintele ar fi codificate din perspectiva „politically correct”. S ă urmărim o
serie de cuvinte-fondante în hârtie de staniol (majoritatea provenind din franceza
actuală): campanie de sensibilizare „propagand ă”, a cenzura „a modera”, refugiat
economic „muncitor clandestin”, pacificare „represiune”, odihnă involuntar ă,

Contribuții la studiul manipul ării prin cuvânt

117
perioadă de tranzi ție în vederea reorient ării în carier ă „șomaj”, itinerant, marginal
„vagabond, homeless”, persoană debusolat ă din punct de vedere etic „escroc”,
irațional „idiot”, contribuție „impozit”, hipovigilen ță „lipsă de atenție”, a motiva „a
manipula”, deficit al imaginii de marc ă „proastă reputație”, prudent „fricos”, piele
matură „riduri”, explorare de sine „solitudine”, spațiu de convivialitate „cafenea”,
clasa turi ști (transporturi) „clasa a treia”, non-victorie „înfrângere”,
contraperforman ță „ratare” (ultimele dou ă cuvinte ilustreaz ă pregnant principiul
Novlangue : unui termen pozitiv i se ata șează un prefix pentru a se ob ține antonimul
său, fără însă a se evoca conota ția negativ ă a acestuia).
În Logique de Port-Royal , Descartes sus ține că „cel mai bun mijloc de a evita
confuzia asupra cuvintelor din limbile «ordinare» este aceea de a crea o nou ă limbă
și noi cuvinte, care s ă se potriveasc ă doar cu ideile pe care dorim s ă le reprezinte”.
Vedem că preocuparea se îndreapt ă spre o limb ă „bine făcută”, perfect ă, în opozi ție
cu limbile „vulgare”, naturale; și toate acestea în numele unei logici formale. Dac ă
vom atribui afirma ția lui Descartes modului de creare a discursului politic, vom
surprinde arta oratorilor de a construi un nou limbaj, un alt mod de comunicare,
unde eufemizarea realit ății ocupă un rol primordial. Aceasta e sus ținută totodată de
un șir de procedee precum metaforele, repeti țiile, intertextualitatea.
În discursul politic, unul dintre termenii favori ți este provocare , care poate
„cosmetiza” diverse realit ăți dure. De exemplu, îl surprindem în discursul lui
Owaise Saadat, reprezentantul B ăncii Mondiale în România , cu referire la situa ția
economic ă din România: „România a trecut în ultimul deceniu printr-o perioad ă
plină de provocări socioeconomice majore, chiar de unele dezam ăgiri…” De fapt,
vorbitorul a evitat s ă pronunțe termenul criză economic ă… Sau să urmărim discursul
lui Jimmy Carter, ex-pre ședinte al SUA, la o conferin ță privind dezvoltarea
medicinei, ocrotirea s ănătății pe plan interna țional („Remarks of Mr Jimmy Carter,
former President of the United States of America, at the World Health Assembly”). Sunt evocate un șir de maladii și încercările de combatere a acestora, m ăsurile de
eficientizare a încerc ărilor etc. Aceste dificult ăți iau propor ții mari din cauza s ărăciei
devastatoare – poate cel mai teribil flagel. Problemele enumerate sunt calificate de J.
Carter drept „cele mai mari provocări” („the greatest challenge ”) întâmpinate de
omenire la momentul actual. Dimensiunea eufemistic ă a expresiei este evident ă.
Constatăm în discursurile contemporane o obi șnuință a politicienilor de a numi
problemele social-economice majore „provoc ări”, în scopul de a le atenua
gravitatea.
După tragicele evenimente din 11 septembrie, administra ția american ă a pus
în uz mai multe expresii care le evoc ă, promovând totodat ă un sentiment exacerbat
al excepționalismului american destinat s ă schimbe lumea. Anumite for țe din SUA
susțin că utilizarea valorilor morale „permite” justificarea oric ărei acțiuni externe a
Statelor Unite, prezentând ac țiunile imperialiste ale SUA ca pe o „for ță în slujba
binelui” ( force for good ), expresie lansat ă de Max Boot („U.S. Imperialism: a force
for Good”, National Post, 13 mai 2003). Prin asemenea expresii ipocrite,
Washingtonul î și arogă dreptul de „a educa” întreaga omenire, promotorii acestei
politici erijându-se în „crucia ții democra ției”. Acelea și evenimente au generat și
concepția despre „Imperiul binevoitor” ( Benevolent Empire ), care se refer ă la optica
asupra Islamului ca nou inamic c ăruia trebuie s ă-i anticipezi daunele: de aici înainte,

Inga DRU ȚĂ

118
răsturnarea pe care ar putea-o prilejui inamicul solicit ă o interven ție american ă, ale
cărei efecte destabilizatoare nu mai trebuie justificate. („Când ideile dau gre ș, ne vin
în ajutor cuvintele.” – Johann Wolfgang von Goethe)
Și celălalt imperiu, estic, furnizeaz ă suficiente exemple de eufemisme sau de
expresii mai mult decât manipulatoare, șocante prin cinismul și neadevărul lor
flagrant. În momentul în care prim-ministrul rus, Vladimir Putin, f ăcea pe Postul
Public de Televiziune „Prime” declara ția conform c ăreia „Rusia a avut și are un rol
istoric de stabilizator , pacificator și civilizator în Caucaz”, trupele ruse ști
descindeau în ora șul Gori, aflat în apropierea Osetiei, iar avia ția bombarda obiective
aflate pe întregul teritoriu al Georgiei. Este cunoscut în toat ă lumea rolul
„pacificator” al unor trupe str ăine într-o alt ă țară, termenul pacificare fiind decodat,
în funcție de contextul geopolitic, ca „interven ție”, confruntare armat ă”,
„represiune” ș.a. Cât prive ște pretinsul „rol civilizator ” al Rusiei în Caucaz, despre
ce fel de „civiliza ție” poate fi vorba, dac ă imperiul rus a fost înfiin țat abia în secolul
al XVI-lea, iar na țiunea georgian ă (kartveli ) are o istorie trimilenar ă…
Evenimentele istorice importante, îndeosebi r ăzboaiele, î și lasă amprenta
asupra limbajului. S-a afirmat c ă Războiul din Vietnam sau cel din Irak au generat
propriul limbaj pentru a exprima, pe de o parte, caracterul vicios al r ăzboaielor, iar,
pe de altă parte, ca reflex viu de respingere a limbajului oficial (Silvia Pitiriciu).
Într-adevăr, orice r ăzboi este, înainte de toate, un conflict ideologic, astfel încât
distorsionarea limbajului are un dublu scop: întâi, s ă atragă și să manipuleze
adversarul (militari și populație civilă) prin propagand ă, apoi, să dezinformeze
propria tab ără pentru a ascunde realitatea crud ă a războiului (pierderi umane,
eșecuri, atrocit ăți). Sunt dou ă obiective care converg într-un singur punct: o limb ă
nouă, artificial ă, conceput ă să camufleze realul . George Orwell sintetiza principiile
Nouvorbei (NewSpeak sau Novlangue ) (o limbă ruptă de realitate, menit ă să domine
și să manipuleze gândirea): „Dincolo de radierea cuvintelor evident eretice,
reducerea vocabularului era socotit ă un scop în sine, motiv pentru care niciun cuvânt
ce putea fi suprimat nu era l ăsat să supravie țuiască. Nouvorba era conceput ă nu
pentru a extinde, ci pentru a restrânge sfera de gândire și acest scop era sprijinit, în
mod indirect, de reducerea la minimum a cuvintelor disponibile“ ( 1984 : 264).
Astfel, în limbajul interven ției din Irak, metaforele sunt camuflate într-un
limbaj retoric, conceput s ă susțină acțiunea și războiul: embedding „înglobare,
încorporare, încastrare“ (termen apar ținând limbajului specializat – construc ții,
mecanică) – prin care Pentagonul a desemnat plasarea ziari știlor în cadrul unit ăților
militare pentru ca ace știa să fie proteja ți, să transmit ă informații exacte și să
demonstreze lumii întregi c ă forțele americane respect ă legile războiului; de fapt,
este vorba de o cenzur ă militară subtilă și de manipulare, întrucât ziari știi embedded ,
încorpora ți în unitățile militare, î și pierd obiectivitatea din cauza solidarit ății care se
naște, în condi țiile speciale de lupt ă, între militari și ziariști; reporterii care au
transmis pe cont propriu sunt numi ți unilaterals „unilaterali“ – jurnali ști
independen ți care nu înso țesc unitățile militare, cu men țiunea că aceștia au
reprezentat cele mai multe victime din rândul ziari știlor…
Swamp „mlaștină“ este un termen de propagand ă prezent în discursul
politicienilor în vreme de r ăzboi, care indic ă o situație fără ieșire, o lupt ă fără
speranță pentru adversar; de aici, și expresia folosit ă de președintele Bush dup ă

Contribuții la studiul manipul ării prin cuvânt

119
atacurile teroriste de la 11 septembrie – to drain the swamp of terrorism „a asana
mlaștina terorismului“.
După 1975, când ultimii militari americani se retr ăgeau din Vietnamul de Sud,
refugiații vietnamezi care p ărăseau țara cu barca erau numi ți boat people „oamenii
bărcilor“.
Eufemismul apare frecvent în limbajul militar pentru a masca realitatea crud ă
a războiului: collateral damage „pagube colaterale“ – expresie devenit ă celebră din
cauza cinismului ei, care indic ă moartea accidental ă a popula ției civile în timpul
unui conflict; kinetic targeting „țintire cinetic ă“ – eufemism curent pentru lansarea
de bombe din avion; exist ă și aici o specializare: dac ă este vorba de aruncarea de
manifeste și fluturași, procesul e numit soft targeting „țintire blând ă/delicată“.

Concluzii 1. Problema manipul ării prin cuvânt este specific ă nu numai limbii române, ci
și altor limbi din interiorul altor culturi. Altfel spus, este o problem ă… „global ă”.
2. Manipularea poate avea și efecte benefice, nu numai nocive: în negocieri,
în terapia verbal ă, în strategiile de marketing, în rela țiile dintre prieteni/îndr ăgostiți
etc. Cu toate acestea, în situa
țiile semnalate se prefer ă un alt termen în locul celui de
manipulare : convingere, influen țare, negociere, uneori manipulare pozitiv ă.
3. Manipularea prin limbaj contribuie la instaurarea și apoi la consolidarea
unei Puteri. Tabuizarea excesiv ă a unor cuvinte, eufemizarea f ără limite poate duce
la o manier ă de exprimare vag ă, imprecis ă, cu estomparea referentului pân ă la
negarea func ției de desemnare. Ar lua na ștere, astfel, un limbaj hipercodificat sau
chiar un non-limbaj.
Bibliografie
Ciorogar 2007: Beniamin Ciorogar, Practica discursiv ă și patologiile comunic ării politice ,
http://tonysss.wordpress.co m/2007/06/25/practica-disc ursiva-si-patologiile-
comunicarii-politice.
Rovența-Frumușani 1994: Daniela Roven ța-Frumușani, Introducere în teoria argument ării,
București, Editura Universit ății.
Slama-Cazacu 2005: Tatiana Slama-Cazacu, Deceniul iluziilor spulberate, București,
Capitel.
Stoichițoiu Ichim 2001: Adriana Stoichi țoiu Ichim, Vocabularul limbii române actuale.
Dinamică. Influențe. Creativitate, București, ALL.
Dragoș Vlad Topal ă, Limbajul r ăzboaielor,
http://www.lists.village.virginia.edu/sixties/HTML_docs.
Silvia Pitiriciu, Elemente de jargon: conflictul din Irak,
http://www.lists.village.virgini a.edu/sixties/HTML_docs.
http://www.seductierapida.ro/cuvintele.html
Contributions regarding the study of the manipulation by the word
As early as ancient times the philosophers and speakers were used to study the
language in order to develop the secrets that reveal it’s power. Thos is due to the fact that people’s capacity to communicate is a sine qua non condition of the success in each domain.
The human being essential feature to comm unicate by the words is a sublime gift, an

Inga DRU ȚĂ

120
advantage. The words offer the possibility to supply the communication between people with
a concrete aspect considerate as some tools of the thinking and an emotional self expression.
During the last years communication sciences deal more and more with the words'
power and with their results in communication. The words’ contribution in diverse social
environments may be favourable but in some cases they also may be harmful. The latter
refers to the case when the abusive usage of the words (through semantic distortion, the meaning’s change, the excess of foreign words instead of traditional words in order to hide
the reality) leads to the distortion of the comm unication. Sometimes, the language serves for
a lie, a persuasion, a manipulation. The manipulation through the language contributes to the setting up and consolidation of the Power (by the political, economical, advertising/
commercial, religious nature). So, people us e interesting verbs, epithets and hyperboles,
nouns with modified meaning which would function as some clichés in order to hide the
reality. So, as a result of the manipulation, th e communication credibility can be annihilated.

Chișinău, Republica Moldova