LUCRARE METODICO- ȘTIIN łIFIC Ă [621095]

2 MINISTERUL EDUCA łIEI, CERCET ĂRII ȘI TINERETULUI
UNIVERSITATEA „BABE Ș-BOLYAI” CLUJ-NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE, PEDAGOGIE ȘI ȘTIIN łELE EDUCA łIEI

LUCRARE METODICO- ȘTIIN łIFIC Ă
PENTRU OB łINEREA GRADULUI DIDACTIC I

TITLUL LUCR ĂRII:
METODE ȘI PROCEDEE
DE CORECTARE A BÂLBÂIELII PRIMAREE

Coordonator:
Lector Dr. ALBULESCU ION
Autor:
Prof.logoped MÂN ĂIL Ă FLORENTINA

2007

3 CUPRINS

INTRODUCERE……………… …………………..…………………………………4
CAPITOLUL I.
BÂLBÂIALA PRIMAR Ă ………… ………… ….…………………………… 8
Caracterizare general ă ………………………………… …………………… 8
Particularit ăŃile bâlbâielii primare …………………………… ……………….11
CAPITOLUL II
METODOLOGIA CERCET ĂRII ȘI E ȘANTIONUL STUDIAT …..…… ..…16
CAPITOLUL III
METODE ȘI PROCEDEE DE CORECTARE A BÂLBÂIELII PRIMARE ȘI
EVOLU łIA CORECT ĂRII …………………..…………………………………….17
Metode și procedee cu caracter general ………………………………………. ………..17
Metode și procedee de corectare a bâlbâoelii primare cu sp ecific logopedic ……..…29
Studii de caz ………….…………………………………… …………………….…. 38
CAPITOLUL IV
CONCLUZII ……..………………………………………………………….. 50
BIBLIOGRAFIE …………………………..……………………………………… .. 52
ANEXE .………………………………………………………………… …………. 54

4 INTRODUCERE

Realitatea și dinamica vie Ńii sociale, economice, culturale, precum și noile provoc ări ale
lumii contemporane au impus ample schimb ări în proiectarea și implementarea politicilor și
strategiilor educa Ńionale din Ńara noastr ă. Pe fondul acestor schimb ări, problematica
incluziunii/integr ării școlare a copiilor cu cerin Ńe speciale sau provenind din medii socioculturale
precare a devenit un domeniu prioritar de ac Ńiune și pentru speciali știi din sistemul nostru de
inv ăŃă mânt, în contextul promov ării principiilor educa Ńiei pentru to Ńi și al normaliz ării vie Ńii
persoanelor cu cerin Ńe speciale.
În ultima parte a secolului XX, printre priorit ăŃile politicilor educa Ńionale promovate pe plan
interna Ńional de unele Ńă ri cu sisteme sociale democratice s-a aflat asigura rea accesului la educa Ńie
pentru to Ńi copiii în conformitate cu Declara Ńia Drepturilor Copilului și cu principiul “egaliz ării
șanselor” tuturor categoriilor de beneficiari ai ser viciilor educa Ńionale din sistemul public și din
sistemele alternative de educa Ńie existente într-o comunitate.
Tulbur ările limbajului reprezint ă rezultatul disfunc Ńiilor intervenite în recep Ńionarea,
in Ńelegerea, elaborarea și realizarea comunic ării scrise și orale din cauza unor afec Ńiuni de natur ă
organic ă, func Ńional ă, psihologic ă sau educa Ńional ă, care ac Ńioneaz ă asupra copilului mic în perioad ă
apari Ńiei și dezvolt ării limbajului. Datorit ă importan Ńei limbajului în structurarea și desf ăș urarea
proceselor cognitive, orice afectare a acestuia ar putea influien Ńa și calitatea opera Ńiilor gândirii,
rela Ńiilor cu cei din jur și structur ării personalit ăŃii copilului. Din acest motiv, cunoa șterea și
identificarea tulbur ărilor de limbaj reprezint ă o prioritate a speciali știlor în probleme de
psihopedagogie, precizia și precociatatea diagnosticului acestor tulbur ări garantând reu șita
programului terapeutic și recuperator al copilului cu tulbur ări de limbaj.
Subliniind importan Ńa trat ării multidisciplinare, E. Verza (2003 pp 34-35) sta bile ște
urm ătoarea împ ărŃire categorial ă a tulbur ărilor de limbaj:
Tulbur ări de pronun Ńie (dislalia, rinolalia, dizartria);
Tulbur ări de ritm și fluien Ńă a vorbirii (bâlbâiala și logonevroza, tahi-bradilalia, aftongia,
tumultus sermonis);
Tulbur ări de voce (fonostenia, disfonia, afonia, muta Ńia patologic ă a vocii);
Tulbur ări ale limbajului scris-citit (dislexo-disgrafia, a lexia, agrafia);
Tulbur ări polimorfe (alalia, afazia);

5 Tulbur ări de dezvoltare (mutismul electiv, retardul de lim baj, disfunc Ńii verbale asociate
autismului infantil sau altor handicapuri precum ce l de intelect și cel de auz);
Tulbur ări asociate unor afec Ńiuni de tip psihopatologic sau psihiatric (dislogia , ecolalia,
jargonofazia, bardifazia).
Prevenirea și inl ăturarea tulbur ărilor de vorbire constituie o problem ă a c ărei rezolvare
trebuie s ă intereseze deopotriv ă pe speciali știi logopezi ca și pe toate persoanele care contribuie la
desavâr șirea educa Ńiei limbajului copiilor.
E. Verza (op. cit. Pp. 36-39) a formulat legile logopedice, legi care determin ă cadrul
metodologic de implementare a demersurilor corectiv -recuperatorii în logopedie:
– orice abatere în form ă și con Ńinut, de la vorbirea standard, marcat ă prin disfunc Ńionalitatea
expresiei și a receptivit ăŃii limbajului, constituie o tulburare a acetuia;
– orice tulburare de limbaj are tendin Ńa de a se agrava și consolida în timp, ca deprindere
negativ ă;
– tulbur ările de limbaj nu presupun un deficit de intelect s au senzorial, dar atunci când apar
pe un asemenea fond, ele sunt mult mai grave și mai extinse;
– tulbur ările de limbaj au o frecven Ńă mai mare în copil ărie și în perioadele de constituire a
limbajului, ca urmare a fragilit ăŃii aparatului fono-articulator și a sistemelor celebrale implicate în
vorbire;
– toate tulbur ările de limbaj au un caracter tranzitoriu și sunt corectabile, educabile, prin
metode specific logopedice și prîntr-o serie de procedee cu caracter general;
– tulbur ările de limbaj, incepând cu cele mai simple, produc efecte negative asupra
personalit ăŃii și comportamentului subiectului, deoarece ele sunt t r ăite dramatic și tensional pe
fondul unei frustr ări și anxiet ăŃi;
– tulbur ările de limbaj nu se transmit ereditar, în timp ce unele structuri anatomice care
faciliteaz ă producerea acestora se pot reg ăsi la descenden Ńi;
– tulbur ările de vorbire, pân ă la vârsta de 3-3,6 ani, nu au semnifica Ńie logopedic ă sau
defectologic ă, ci una fiziologic ă, atunci când sunt produse ca urmare a nematuriz ării aparatului
fonoarticulator sau a sistemelor cerebrale implicat e în vorbire;
– tulbur ările de limbaj prezint ă o inciden Ńă mai mare și o simptomatologie mai grav ă la
subiec Ńii de sex masculin comparativ cu cei de sex feminin ;
terapia tulbur ărilor de limbaj se bazeaz ă pe o teorie corectiv-recuperatorie ce se realizeaz ă în rela Ńie
cu stimularea și dezvoltarea intregii activit ăŃi psihice a subiectului și armonizarea comportamentelor
sale la condi Ńiile mediului inconjur ător.

6 Aceste legi creaz ă, de asemenea, cadrul de exprimare a cerin Ńelor tip deotologic, referitoare
nu doar la abordarea corectiv-recuperatorie, dar și la cea social ă și educa Ńional ă a tulbur ărilor de
limbaj.
Dup ă N. Toncescu (în C. Paunescu, 1976 b, p. 251), abse n Ńa, apari Ńia tardiv ă sau deficien Ńele
de vorbire se pot datora urm ătoarelor tipuri de cauze:
– deficien Ńe la nivelul global al personalit ăŃii, care se repercuteaz ă și asupra limbajului
(vorbirii), cum este cazul în deficien Ńele mintale sau autism;
deficitul instrumental, ce afecteaz ă instrumentele de recep Ńie și expresie ale vorbirii:
deficien Ńele de auz, malforma Ńii ale organelor fono-articulatorii, paralizii ale neuronilor motori
periferici, insuficien Ńa motorie cu origine central ă;
– deficitul de limbaj și de vorbire propriu-zis: tulburare primitiv ă a limbajului, ducând la
forme de retard sau de alterare a vorbirii ori rece p Ńiei, cu efecte asupra intelectului, afectivit ăŃii,
comportamentului.
E. Verza (2003, pp. 31-33) sistematizeaz ă astfel etiologia tulbur ărilor de limbaj:
– cauze prenatale,
– cauze perinatale și
– cauze postnatale.
Cauzele specifice ale fiec ărei tulbur ări de limbaj sunt mult mai complexe, uneori eludând
criteriile obi șnuite de clasificare. Trebuie ad ăugat și faptul c ă mul Ńi factori sunt incrimina Ńi f ără c ă
influien Ńa lor determinat ă s ă fie demonstrat ă în mod indiscut ăbil. De aceea, esen Ńial este c ă accentul
să fie pus mai degrab ă pe profilaxia st ărilor de handicap de limbaj decât pe terapia lor.
Identificarea precoce a copiilor logopa Ńi este extrem de important ă deoarece orice interven Ńie
corectiv-recuperatorie necesit ă cu atât mai mult efort și timp cu cât prezentarea lor la cabinetul
logopedic se amân ă pentru o perioad ă mai lung ă.
Fiindc ă dezvoltarea normal ă a vorbirii presupune dezvoltarea concomitent ă atât a
segmentului periferic (organele fono-articulatorii) , cât și a celui central (zonele corticale
responsabile de formarea schemelor analitic-verbale și verbo-motorii complexe), inperfec Ńiunile
constatate în vorbire sunt considerate, în primii 3 ani, c ă reflectând în genere dinamica acestui
proces de maturizare lingvistic ă. Iat ă de ce apar situa Ńii, în special atunci când copilul este mic sau
când traverseaz ă perioada de schimbare a denti Ńiei, în care pân ă și specialistului îi este greu s ă se
pronun Ńe. Prin urmare, de și exist ă motive de re Ńinere în formularea unui diagnostic de certitudine la
o vârsta mic ă, nu este mai pu Ńin adev ărat c ă ignorarea inabilit ăŃilor verbale în speran Ńa unei corect ări
spontane poate conduce la consolidarea deprinderilo r defectuoase de vorbire, cu efecte multiple nu

7 doar în planul comunic ării, dar și în cel psihosocial sau în cel al imaginii de sine și al personalit ăŃii.
Observarea atent ă a conduitei verbale a copilui și sprijinirea discret ă a maturiz ării ei se pot dovedi
uneori mai eficiente decât aplicarea tardiv ă a unei scheme terapeutice logopedice.
„Cam bâlbâit”, „cam slab de foale”, „smucit în gest uri”, atenianul Demostene nu avea, de la
na ștere, nici una dintre insu șirile oratorilor. Și totu și, el a devenit nu unul dintre oratorii atenieni, c i
de-a dreptul cel mai ilustru, posteritatea cinstind u-l cu titlul de „prin Ń al cuvântului”. S ă mai fie
exeplul sau actual? D ă, este, și inc ă în multe privin Ńe. Mai intâi, pentru zelul neobosit cu care a
luptat c ă s ă-și infrâng ă deficien Ńele fizice. Natura nu fusese generoasa cu el. A șadar, atenianul cu
voce slab ă și nepl ăcut ă și-a umplut gura cu pietricele și, plimbându-se pe Ńă rmul m ării, a început s ă
declame, zi de zi, ceasuri intregi, luându-se la in trecere cu vuietul valurilor. Dac ă consider ăm
povestea aceasta cu pietricelele și cu marea c ă pe o fabul ă, am putea re Ńine morala: bun ă vorbire în
public nu se poate ob Ńine f ără preg ătire și f ără osteneal ă.
În lucrarea pe care o concep, voi incerca s ă scot în relevan Ńă metode și procedee de corectare
a bâlbâielii primare.

8 CAPITOLUL I.
BÂLBÂIALA PRIMAR Ă.

1. CARACTERIZARE GENERAL Ă

Balbismul (bâlbâiala) este cea mai frecvent ă tulburare de ritm și fluen Ńă a vorbirii; “rezult ă
din destructurarea sau defectuoasa func Ńionare a reglajului verbal și const ă în dezordinea
intermitent ă a pronun Ńiei, repet ări convulsive și blocaje ale unor foneme, emisiuni precipitate urm ate
de momente de dificultate în articularea unor cuvin te” (P.Popescu-Neveanu, 1978 p. 93).
Tulburarea, pu Ńin frecvet ă la copii (1-2% la pre școlari), și foarte rar ă la adul Ńi (E. Boscaiu,
1983), este îns ă una dintre cele mai grave. I se asociaz ă crisp ări, grimase, clonii. Atunci când se
manifest ă prin repetarea exploziv ă, involuntar ă a unor sunete sau silabe la începutulcuvântului sa u
chiar a unor cuvinte intregi, este vorb ă de forma clonic ă. Dac ă se constat ă o intrerupere sau blocare
a cursivit ăŃii vorbirii normale datorit ă apari Ńiei unor spasme la nivel gloto-laringian, atunci
remarc ăm forma tonic ă. Formele mixte pot fi atât clono-tonice, cât și tono-clonice , în func Ńie de
predominan Ńa uneia dintre componente. Bâlbâiala se structureaz ă ca fenomen patologic în jurul
vârstei de 4-5 ani, o dat ă cu folosirea intensiv ă a propozi Ńiilor, sau mai târziu, la intrarea copiiilor în
școal ă. Un alt termen uzitat pentru a o desemna este cel de disfemie .
Bâlbâiala are prin urmare efecte negative nu numai asupra comunic ării, ci și asupra
comportamentului și a personalit ăŃii logopatului. Ea nu dispare de la sine, o dat ă cu maturizarea
organelor fono-articulatorii, ci, dimpotriv ă, tinde s ă se consolideze, intâi c ă deprindere vicioasa de
vorbire, apoi c ă tr ăsatur ă caracterial ă. De și, nu afecteaz ă în mod direct capacit ăŃile intelectuale, prin
starea emo Ńional ă tensionat ă pe care o creaz ă și prin dezvoltarea unei fobii fa Ńă de comunicare și de
rela Ńiile interpersonale poate l ăsa impresia unei evolu Ńii mintale necorespunz ătoare.
Simptomatologia bâlbâielii cuprinde (apud/.Musu et al., 1997, pp. 306-308):
– spasme ale aparatului fono-articulator , determinate de structura mai complex ă a unor
foneme, de cuvinte noi ce necesit ă concentrare, de cuvinte la care logopatul s-a bâlb âit anterior, de
„vorbirea în rafale”(tahilalie disritmic ă) sau de discrepan Ńa dintre idea Ńia rapid ă și capacitatea
scazut ă de verbalizare (specific ă mai ales copiiilor mici);
– aritmie: manifest ă (clonii și blocaje în vorbire); difuz ă (neadecvarea reac Ńiei verbale la
solicit ările exterioare);

9 – monotonia vorbirii: dat ă de pauzele mari și inoportune, precum și de reducerea sau
dispari Ńia accentua ării și a melodicita Ńii;
– embolofrazie: evitare a exprim ării directe, datorit ă logofobiei;
– inversiuni: modific ări de topic ă în cadrul frazei pentru a evita cuvintele dificile ;
– parazit ări: sunete ce paraziteaz ă vorbirea, cu rol de suport în exprimare/prevenire a
blocajelor;
– incompletitudine sau stil telegrafic: vorbire extrem de concisa, chiar eliptic ă;
– refuz categoric de a vorbi: manifest ăre extrem ă a logofobiei.
Etiologia bâlbâielii cuprinde (cf. I. Musu et al., op. cit. pp. 308-309):
– factori favorizanti : hiperexcitabilitate sau reactivitate reduse, debi litate somato-pshihic ă
(datorat ă unor afec Ńiuni neuropshihice ale p ărin Ńilor, îmboln ăvirilor din perioada prenatal ă,
maladiilor cronice din primii 3 ani de via Ńă ), mediu familial traumatizant psihic (prin control excesiv
asupra copilului, cerin Ńe exagerate privind performan Ńă școlar ă și social ă, bilingvism, atmosfera
familial ă tensionat ă), stil de via Ńă neadecvat (lipsa unui program zilnic, alimenta Ńie
necorespunz ătoare), imit ări atât ale bâlbâielii unuia dintre p ărin Ńi cât și a vorbirii precipitate a celor
din anturaj;
– factori agravan Ńi: atitudinea familiei fa Ńă de disritmiile copilului (fixate fie prin incuraja rea
vorbirii „infantile“ a acestuia, fie prin ironii și sanc Ńiuni umilitoare), situa Ńia în care copilul trebuie
să vorbeasc ă (examinare școlar ă stresant ă, adunare oficial ă), atitudinea grupului școlar, a cadrelor
didactice sau a persoanelor str ăine fa Ńă de conduita verbal ă a copilului bâlbâit, etc;
– factori declan șatori : solicit ări intempestive de a lua cuvântul, ilaritate din pa rtea
auditoriului sau admonest ări brutale, nesinguran Ńă în exprimarea propriului punct de vedere în fa Ńa
unui auditoriu ostil, trac, anxietate, șoc emo Ńional.
Oricare ar fi cauzele apari Ńiei cloniilor (repet ările de silabe sau cuvinte), în vorbirea
copilului, prima și cea mai important ă m ăsur ă recomandabil ă este ignorarea complet ă de c ătre
părin Ńi a acestui defect de vorbire.
De cele mai multe ori, când este vorb ă de o form ă mai u șoar ă de bâlbâial ă, ea dispare în
scurt ă vreme, dup ă inl ăturarea cauzelor.
Unii p ărin Ńi sau, în general, adul Ńii nu au rabdarea s ă astepte și s ă treac ă cu vederea
tulburarea de scurt ă durat ă a vorbirii copilului. Mai totdeauna copilului i se atrage aten Ńia c ă nu
vorbe ște „bine” și este pus s ă repete cuvintele la care se bâlbâie. În felul aces ta, un simplu accident
care pentru copil nu ar avea o semnifica Ńie negativ ă, devine o problem ă. Copilul începe s ă simt ă, s ă
ia cuno știn Ńă de defec Ńiunea vorbirii, s ă incerce în leg ătur ă cu ea o anumit ă stare de încordare

10 nervoas ă, de emo Ńie, și astfel defectul se fixeaz ă, iar repeti Ńiile cuvintelor la cererea adul Ńilor se
transform ă într-o adevarat ă bâlbâial ă.
Este bine ca cei din jur s ă nu atrag ă aten Ńia copilului asupra gre șelilor pe care le face când
vorbe ște ci, dimpotriv ă, s ă-l incurajeze, s ă-l asculte cu calm și cu in Ńelegere, s ă-l fereasc ă de
împrejur ări dificile, în care el ar putea s ă se bâlbâie.
Încrederea copilului în posibilit ăŃile sale este bine s ă fie cultivat ă nu numai în leg ătur ă cu
vorbirea, ci în general în leg ătur ă cu ac Ńiunile, în rela Ńiile cu cei din jur, cu copiii, etc.
Bâlbâiala se manifest ă prin repetarea primelor silabe, cu pauze mai mari sau mai mici între
primele silabe și restul cuvântului. Aceste repet ări ale silabelor în mod constant, inso Ńite de o stare
de tensiune afectiv ă, se numesc clonii și de accea bâlbâiala primar ă se nume ște bâlbâial ă cronic ă.
Când bâlbâiala se mai inveche ște, în pauzele între cuvinte sau inaintea silabelor apar anumite sunete:
„îi”, „aa”, „dă”, etc., sunete parazitare, pe care copilul le într ebuin Ńeaz ă la început s ă umple pauzele
respective și apoi r ămân fixate în vorbire.
Dup ă Paunescu în foarte multe cazuri, cloniile apar în leg ătur ă cu pronun Ńarea anumitor
sunete și, numai la cuvintele care incep cu acele sunete, p e care copilul nu le-a putut pronun Ńă decât
dup ă îndelungate eforturi și care au c ăpătat pentru con știin Ńa s ă o semnifica Ńie de sunete grele. Ele se
împart în dou ă categorii:
– sunete în fa Ńa c ărora copilul se opre ște pentru c ă ele nu au putut fi pronun Ńate mult ă vreme,
fiind din categoria sunetelor „grele” (R, GHE, J, Z sau acelea și sunete în forma Ńii greu de pronun Ńat,
ca: pl, nr, gher, etc.);
– a doua categorie de sunete care se pronun Ńă cu participarea masiv ă a buzelor și cu
inchiderea și deschiderea maxilarelor (B, p, m,n). Dup ă faza ini Ńial ă, când cloniile sunt prezente
numai la începutulcuvintelor, ele apar și în interiorul lor: „Am plecat de dimi-ne-ne-ne-a Ńă ”.
Concomitent cu cloniile – dac ă acest lucru nu se intâmplase anterior, se modific ă și respira Ńia.
Copilul pierde aer pe nas, în pauzele dintre silabe , respir ă sacadat și în mijlocul cuvântului pronun Ńă
silabe în timp ce pierde aer pe nas, are o respira Ńie scurt ă, incomplet ă și zbuciumat ă. Respira Ńia este
modificat ă, pe baz ă emotiv ă. Când copilul devine con știent de invaliditatea s ă, de câte ori trebuie s ă
vorbeasc ă intr ă într-o tensiune emotiv ă special ă care îi tulbur ă activitatea de coordonare a mi șcărilor
aparatului fonoarticular.

11 2. PARTICULARIT Ăł ILE BÂLBÂIELII PRIMARE

Bâlbâiala primar ă (clonic ă) prezint ă urm ătoarele particularit ăŃi:
– particularit ăŃi fono-articulatorii.
– particularit ăŃi prozodice.
– particularit ăŃi respiratorii și
– particularit ăŃi comportamentale.
Particularit ăŃi fono-articulatorii. În perioada de dezvoltare a l imbajului, to Ńi copiii trec printr-
un stadiu mai mult sau mai pu Ńin evident de efectuare a unor repeti Ńii de cuvinte, prelungiri ale unor
sunete c ă și de manifestare a unor ezit ări între pauzele dintre sintagme sau propozi Ńii. Asemenea
particularit ăŃi de vârst ă, cunoscute și sub denumirea de „disfluen Ńe normale” sau „bâlbâiala
fiziologic ă”, au un caracter obi șnuit în perioda de achizi Ńie a limbajului propozi Ńional.
Este cunoscut astfel c ă la vârsta cuprins ă între 3-5 ani copiii înc ă nu st ăpânesc complet
posibilitatea de a- și exprima gândurile într-un înveli ș sonor, prin cuvinte și structur ă gramatical ă
adecvate. La aceasta vârst ă, copiii se g ăsesc într-o faz ă de ezitare și de „tatonare”, care dispare
progresiv, odat ă cu dezvoltarea centrilor nervo și și cu însu șirea limbii. Am constatat c ă dintre
disfluen Ńele cu caracter fiziologic, efectuate de copiii de vârst ă pre școlar ă, cele mai numeroase sunt
repeti Ńiile de cuvinte, în timp ce repeti Ńiile de silabe sau propozi Ńii r ămân nesemnificative. Copiii
mici recurg la repetarea propozi Ńiilor, îndeosebi a celor interogative, pentru a atr age aten Ńia asupra
lor, sau pentru a în Ńelege ei în șiși mai bine întrebarea. Repeti Ńiile unor p ărŃi din cuvânt reprezint ă
tipul cel mai r ăspândit de disfluen Ńă , atât în cazul copiilor bâlb ăiŃi cât și a celor nebâlb ăiŃi. Singura
deosebire const ă în faptul c ă bâlb ăiŃii repet ă aceea și parte de cuvânt de 1-5 ori, în timp ce copiii
nebâlbăiŃi nu repet ă aceea și parte de cuvânt de obicei de mai mult de 1-3 ori. În concluzie se poate
afirma c ă disfluen Ńele specifice copiilor bâlb ăiŃi nu difer ă de cele specifice copiilor cu dezvoltarea
normal ă a limbajului decât sub aspect cantitativ.
Pe lâng ă criteriile pur cantitative, în stabilirea diferen Ńelor dintre copiii bâlb ăiŃi și cei
nebâlb ăiŃi pot fi luate în considerare și alte criterii, bazate pe îns ăș i natura disfluen Ńelor. Disfluen Ńele
normale vârstelor mici se caracterizeaz ă prin repeti Ńii ale unor cuvinte sau sintagme întregi, cât și
prin ezit ări sau pauze mai îndelungate, intercalate între sin tagme sau propozi Ńii. La rândul lor,
disfluen Ńele caracteristice bâlbâielii se manifest ă prin repeti Ńii scurte ale unor silabe sau sunete,
prelungirile unor sunete, și prin pauze sau ezit ări intercalate în cadrul sintagmelor sau cuvintelor ,
scindând pronun Ńarea unitar ă a propozi Ńiei.

12 Pe lâng ă disfluen Ńele specifice tuturor copiilor, rezult ă c ă bâlb ăiŃii întâmpin ă dificult ăŃi mari
când efectueaz ă mi șcările de fuzionare a dou ă sunete opuse ca loc de articulare.
Dificulta Ńile unei coordon ări motrice fine apar deosebit de evidente în cazul pronun Ńă rii
cuvintelor mai lungi, ca și a celor cu o structur ă fonetic ă mai complex ă (formate din asocia Ńii de
consoane consecutive sau diftongi).
Frecven Ńa ridicat ă a disfluen Ńelor de tipul prelungirilor unor consoane în cazul bâlbâi Ńilor
constituie o expresie a lipsei de coordonare fin ă nuro-motorie în articularea sunetelor.Astfel,
dificulta Ńile determinate de trecerea mi șcărilor de articulare de la un sunet la altul, ca și lipsa de
acomodare rapid ă a cantit ăŃii și presiunii suflului expirator pot s ă se manifeste fie sub form ă de
itera Ńii (repetarea primei silabe sau a primului sunet), fie sub form ă de prelungire exagerat ă a primei
consoane (obi șnuit siflante sau șuier ătoare).
În concluzie caracteristica pentru anumite disfluen Ńe r ămâne repetarea sau prelungirea unor
cuvinte izolate ca și apari Ńia unor întreruperi între cuvinte, ca expresie a di ficult ăŃilor de coordonare
precisă neuro-motric ă. Analiza și compararea distribu Ńiei diferitelor tipuri de disfluen Ńe constituie
unul dintre procedeele eficiente pe baza c ărora se pot face aprecieri asupra gradului de dezvo ltare a
bâlbâielii.
O constatare cu valoare terapeutic ă este dobândirea siguran Ńei în formularea propozi Ńiilor și
subordonarea no Ńiunilor din care acestea sunt constituite. De aseme nea este necesar ca tempoul de
articulare s ă fie mai lin, bazat pe o u șoar ă prelungire a vocalelor, în cazul dificult ăŃilor care apar la
fuzionarea unor sunete.

Particularit ăŃi prozodice
În fluen Ńa vorbirii, propozi Ńia este unitatea real ă prin care se transmite nu numai un con Ńinut
semantic ci și o anumit ă stare afectiv ă. Cele mai mari dificult ăŃi ale bâlbâi Ńilor apar în încerc ările de
adaptare rapid ă a inflexiunilor vocalice cerute de intona Ńie, intensitate, accent și tempo. Cu cât
propozi Ńiile sunt mai dezvoltate, cu atât reliefarea elemen telor prozodice devine mai dificil ă. De
asemenea este bine cunoscut faptul c ă perturbarea elementelor prozodice este mai afectat ă în st ările
de încordare nervoas ă-emotiv ă.
Pentru a putea verifica în ce m ăsur ă bâlb ăiŃii prezint ă un deficit primar în privin Ńa sesiz ării
elementelor prozodice, sau sunt deficitari numai în cazul transpunerii șirurilor de cuvinte într-un
context prozodic, se efectueaz ă de asemenea probe de repetare a unor propozi Ńii.
Cele mai mari dificult ăŃi ale bâlbâi Ńilor se datoresc rezisten Ńei întâmpinate în transpunerea
exact ă a unit ăŃilor de propozi Ńiei (sintagme) în modelul prozodic adecvat. Îngloba rea șirurilor de

13 cuvinte într-un context nuan Ńat necesit ă o succesiune de procese neuro-musculare, pe întreg ul traseu
fonator, de la mi șcările respiratorii pân ă la mi șcările linguale, care se produc aproape instantaneu.
Bâlb ăiŃii asociaz ă cu greutate, într-un timp rapid, mi șcările necesare în articularea înl ănŃuit ă a
sunetelor, cu cele necesare în realizarea prozodic ă.
Bâlbâiala poate fi privit ă c ă o tulburare a coordon ării motricit ăŃii fine cerute de pronun Ńarea
coarticulat ă-prozodic ă.O asemenea coordonare se realizeaz ă progresiv, pe întregul parcurs al
dezvolt ării ontogenetice a limbajului, în condi Ńiile în care copiii au lini ștea și s ănătatea necesar ă
pentru c ă o activitate atât de complex ă s ă poat ă fi des ăvâr șit ă când apar anumite obstacole care
împiedic ă îmbr ăcarea cuvintelor într-un mulaj expresiv.
Educa Ńia estetic ă a limbajului presupune oferirea de c ătre persoanele din anturaj a unor
modele expresive și corecte de exprimare. Sensibilitatea estetic ă se poate astfel dezvolta înc ă de la o
vârst ă mic ă , prin însu șirea deprinderilor de-a „ șlefui” sunetele în func Ńie de contextul exprim ării.

Particularit ăŃi respiratorii
La copii respira Ńia prezint ă o serie de particularit ăŃi în raport cu vârsta. În general, respira Ńia
copiilor este ritmic ă, îns ă ritmul respirator nu este uniform.Neregularit ăŃile ritmului respirator se
măresc în cursul vorbirii. De altfel, exist ă anumite deosebiri între respira Ńia verbal ă și cea din starea
de repaus, determinate în primul rând de faptul c ă respira Ńia devine mai prelungit ă dup ă necesit ăŃile
emisiilor verbale care se fac numai în aceast ă faz ă.
Este firesc ca în perioada copilariei, când organis mul este înc ă într-o continu ă cre ștere, s ă
apar ă anumite neregularit ăŃi în procesul de coordonare a respira Ńiei cu fona Ńia.
În faz ă de început a bâlbâielii sun înc ă dificil de apreciat, într-un mod riguros,
particularit ăŃile respiratorii , deoarece ,în general , to Ńi copiii prezint ă puternice modificari emotiv-
respiratorii. De aceea, la vârsta pre școlar ă , observa Ńiile e șalonate pe parcursul unui interval mai
îndelungat de timp, în diverse situa Ńii de comunicare, par s ă fie cele mai concludente.
Astfel s-a constatat c ă în împrejur ări în care copiii sunt lua Ńi prin surprindere în formularea
unor r ăspunsuri și când nu st ăpânesc într-o m ăsur ă suficient ă con Ńinutul enun Ńului, apar deregl ări
respiratorii și fonatorii care perturb ă puternic fluen Ńa normal ă a exprim ării. Adeseori copiii încearc ă
să efectueze o respira Ńie de tip costal superior prin amplificarea mi șcărilor cutiei toracice superioare,
în timpul inspira Ńiei cutia toracic ă î și m ăre ște diametrul vertical prin ridicarea exagerat ă a umerilor,
fapt ce favorizeaz ă contrac Ńiile musculaturii fono-respiratorii și împiedic ă deschiderea glotei. Tipul
de respira Ńie superioar ă pare caracteristic b ăie Ńilor bâlb ăiŃi.

14 La copiii bâlb ăiŃi deosebit de evidente sunt și încerc ările de a recurge la o respira Ńie for Ńat ă
cu debit mare expirator.În astfel de cazuri pronun Ńarea ultimelor cuvinte determin ă consumarea
aerului pulmonar de rezerv ă. La rândul lor, inspira Ńiile devin, dup ă expira Ńii for Ńate, din ce în ce mai
profunde și rapide, fiind înso Ńite de mi șcările p ărŃii superioare a toracelui. Alteori, dimpotriv ă,
mi șcările respiratorii devin superficiale, cu inspira Ńii scurte, repetate aproape dup ă fiecare cuvânt.
În cazul copiilor bâlb ăiŃi s-au putut observa anumite dificult ăŃi de coordonare a respira Ńiei cu
fona Ńia, îndeosebi în cazurile în care condi Ńionarea motric ă a fost mai complex ă. Astfel, chiar și în
cazul simplelor situa Ńii de fuzionare a unor sunete, silabe sau cuvinte o puse ca cerin Ńe de pronun Ńare,
având coordon ări motrice deosebite, bâlb ăiŃii sunt nevoi Ńi s ă încetineasc ă sau s ă opreasc ă ritmul
fluen Ńei verbale.
Este bine cunoscut faptul c ă modific ările respiratorii la copii sunt strâns legate de st ările
emotive pe care le tr ăiesc. Este de asemenea cunoscut faptul c ă repetarea unei anumite împrejur ări
care prezint ă pentru copilul bâlbâit o oarecare „înc ărc ătur ă emotiv ă” poate duce în cele din urm ă la
fixarea unor particularit ăŃi respiratorii ce apar deosebit de evidente la o vâ rst ă mai mare.

Particularit ăŃi comportamentale
Este cunoscut faptul c ă în timpul st ărilor de tensiune emotiv ă, coordonarea complex ă a
activit ăŃii verbale este supus ă unor grave perturb ări. Dac ă copiii nebâlb ăiŃi trec cu mai mult ă
ușurin Ńă peste asemenea momente, în cazul bâlbâi Ńilor efectul lor este mai persistent. În cazul
copiilor cu forme incipiente de bâlbâial ă reac Ńiile emotive sunt sensibil deosebite de cele ale
bâlbâi Ńilor cu forme mai avansate. Situatiile conflictuale dintre copii, aprecierile neîncurajatoare ale
adul Ńilor, e șecurile în procesul de comunicare conduc la declan șarea bâlbâielii, care se poate
prelungi zile în șir. Dimpotriv ă, în condi Ńii de calm afectiv, posibilit ăŃile de comunicare sunt foarte
apropiate de cele ale copiilor nebâlb ăiŃi, chiar în situa Ńii mai preten Ńioase de exprimare. Toate
momentele de încordare emotiv-nervoas ă sunt, în general, determinate frecvent de anumite conflicte
dintre copii, de oboseala accentuat ă și, mai ales, de provocarea copiilor de a da r ăspunsuri la
întreb ări în situa Ńii care le dep ăș esc posibilit ăŃile reale de comunicare. Dificult ăŃile bâlbâi Ńilor se
accentueaz ă în m ăsur ă în care personele din anturajul acestora devin mai exigente în privin Ńa
exprim ării lor. Prin repetarea frecvent ă a situa Ńiilor amintite, bâlbâiala dobânde ște un caracter
condi Ńionat de o anumit ă împrejurare sau prezen Ńa unei anumite persoane. Ironia altor copii, imitar ea
bâlbâielii în scop distractiv conduce în mod inevit abil la fixarea deficien Ńei. În cadrul unei institu Ńii
școlare rela Ńia dintre cadrul didactic și copil are rolul esen Ńial în frânarea bâlbâielii.

15 În condi Ńiile unei educa Ńii adecvate, cadrul didctic are rolul de asigura at mosfera calm ă
necesar ă exercit ării unei func Ńii atât de complexe ca cea de comunicare. Oricare a r fi exerci Ńiile de
vorbire pe care un adult încearc ă s ă le efectueze cu un copil bâlbâit, dac ă acestea se exerseaz ă în
condi Ńii de încordare nervoas ă , r ămân cu totul lipsite de eficien Ńă . Stimularea încrederii în propriile
capacit ăŃi este pe deplin necesar ă pentru dezvoltarea ulterioara a personalit ăŃii bâlbâitului.
Distingem câteva criterii de diferen Ńiere a bâlbâielii primare în raport cu particularit ăŃile de
vârst ă ale limbajului.
1. Particularit ăŃile de vârst ă care sunt normale în perioada de însu șire și consolidare a
limbajului propor Ńional (2-3 ani) constau din:
– repetarea unor cuvinte sau silabe la începutul un ei propozi Ńii sau sintagme;
– repetarea cuvintelor de legatur ă (conjunctii și prepozi Ńii);
– efectuarea unor pauze de gândire între propozi Ńii sau sintagme, prin intercalarea unor ezit ări
sau opriri de durat ă mai lung ă;
2. Particularit ăŃile specifice formelor primare de bâlbâial ă se complic ă prin:
– repetarea cu prec ădere a silabelor și a sunetelor din propozi Ńie sau sintagm ă;
– prelungirea primelor sunete din propozi Ńie sau sintagm ă;
– intercalarea unor pauze de lung ă durat ă, sau ezit ări, în cadrul unei sintagme sau în mijlocul
unui cuvânt;
– dificult ăŃi de coordonare a respira Ńiei la necesit ăŃile fonice;
– dificult ăŃi de transpunere a propozi Ńiilor în unit ăŃi prozodice corespunz ătoare;
– tendin Ńa spre un comportament perseverativ;
– dezorganizare verbal ă în st ările nervos-emotive.
Subliniez faptul c ă, într-o anumit ă m ăsur ă, unele dintre particularit ăŃile specifice bâlbâi Ńilor
apar și la unii copii cu dezvoltare absolut normal ă. Tocmai similitudinea și ignorarea amplorii exacte
a acestor particularit ăŃi pot conduce deseori la erori de diagnostic. În fe lul acesta un copil care
prezint ă disfluen Ńe normale vârstei sale poate fi confundat cu u șurin Ńă cu un copil bâlbâit, și tratat ca
atare.

16 CAPITOLUL II.
METODOLOGIA CERCET ĂRII ȘI EȘANTIONUL STUDIAT

În lucrarea de fa Ńă s-a recurs la urm ătoarele metode de cercetare:
-observa Ńia;
– studiul documentelor logopedice (fi șa logopedic ă , caietul de observa Ńii și caietul de
prezen Ńă );
– procedee statistice;
– metoda grafic ă;
– studiul de caz;
– studiul bibliografic.
Observarea ne-a permis urm ărirea subiec Ńilor pe parcursul terapiei logopedice, ritmul
corect ării și comportamentul lor pe parcursul acesteia. Datele ob Ńinute au fost insemnate sistematic
în fi șele logopedice.
Pe intreg parcursul studiilor efectuate am f ăcut distinc Ńie între defectele și tulbur ările de
vorbire. Astfel, în prima categorie au fost incluse cazurile de lipsa total ă sau deform ări ale unor
sunete. Au fost considerate tulbur ări de vorbire numai cazurile în care dificult ăŃile reprezentau un
obstacol în calea comunic ării și a dezvolt ării ulterioare a personalit ăŃii copilului (bâlbâiala, dislalia
general ă, alalia etc.).
Principalele surse în vederea prelucr ării informa Ńiilor acumulate în vederea elabor ării
lucr ării, le-am ob Ńinut din documentele logopedice. Aceste cercet ări pentru interpretarea și
prelucrarea datelor le-am ob Ńinut prin studierea subiec Ńilor, în num ăr de 24, de la diverse gr ădini Ńe
(15 gr ădini Ńe + grupa de copii pre școlari din Școala General ă Pentru Copii cu Deficien Ńe din Sighetu
Marma Ńiei ). Din fiecare gradini Ńă am ales de la 2 pân ă la 6 subiec Ńi, având vârsta între 4 și 8 ani, din
grupele mic ă, mare, mijlocie și grupa preg ătitoare.
Am utilizat urm ătoarele procedee statistice:
– gruparea subiec Ńilor (Tabelul I);
– calculul procentajului (Tabelul II).
Pentru a pune în eviden Ńă evolu Ńia terapiei în diferite etape am utilizat metoda gr afic ă.
Pentru prezentarea evolu Ńiei fiec ărui subiect am utilizat metoda studiului de caz.
Studiul bibliografic mi-a permis atât elaborarea lu cr ării cât și utilizarea metodelor adaptate în
vederea corect ării bâlbâielii primare.

17 CAPITOLUL III.
METODE ȘI PROCEDEE DE CERCETARE
A BÂLBÂIELII PRIMARE ȘI EVOLU łIA CORECT ĂRII

A. METODE ȘI PROCEDEE CU CARACTER GENERAL

Bâlbâiala este considerat ă ca o tulburare extrem de rezistent ă în fa Ńa oric ăror metode
de corectare, ca urmare și recidivele sunt numeroase.
Programul de terapie a bâlbâielii trebuie s ă se fac ă cât mai de timpuriu, în faza de
instalare a tulbur ării, iar metodele utilizate s ă fie cât mai complexe pentru a acoperi toate aspect ele
bio-psiho-sociale ale bâlbâielii.
Terapia timpurie presupune inceperea ei la vârsta când deprinderile de exprimare nu
sunt prea puternic consolidate. Pentru corectarea bâlbâielii este necesar s ă li se ofere și p ărin Ńilor
cuno știn Ńe logopedice despre acest handicap de limbaj, pentr u a cunoa ște modul cum trebuie s ă-i
trateze. Mediul familial este cel în care copilul î și desf ăș oar ă cea mai mare parte a timpului și este
totdat ă mediul care nu poate fi schimbat.
Dintre metode și procedee cu caracter general se pot aminti: (E.Ve rza, 2003, pp. 182-204).
Gimnastica și miogimnastica corpului și a organelor care particip ă la realizarea pronun Ńiei:
Sunt recomandate o serie de exerci Ńii care, pe de-o parte, trebuie s ă contribuie la dezvoltarea
somatic ă a întregului organism (fie exerci Ńii destinate anumitor segmente ale corpului ori gru pe
musculare, fie de tip global), iar pe de alt ă parte , s ă determine o mobilitate cât mai prompt ă și mai
fin ă a organelor fono-articulatorii.
Trebuie precizat c ă aceste din urm ă deprinderi psihomotorii nu se pot constitui și nu pot
func Ńiona la parametrii normali f ără eliminarea rigidit ăŃii musculare generale sau f ără educarea
ritmului respirator, ceea ce inseamn ă c ă o centrare exclusiv ă pe formarea deprinderilor de fona Ńie și
articula Ńie este adesea ineficient ă. Pe fondul unei st ări detensionate muscular și psihologic, logopatul
inva Ńă cum s ă-și foloseasc ă eficient organele fono-articulatorii esen Ńiale (limb ă, mandibula, buzele,
respectiv mu șchii ce controleaz ă glota și coardele vocale). În acest scop, o serie de exerc i Ńii îl ajut ă
fie s ă exerseze mi șcări ale unui singur organ articulator (de exemplu, n umai pentru limb ă sau numai
pentru buze), fie s ă combine mi șcări ale dou ă sau mai multe organe (exerci Ńii pentru limb ă și buze,
exerci Ńii pentru limb ă și obraji etc.). Deoarece majoritatea logopa Ńilor sunt copii, aceste exerci Ńii se
desf ăș oar ă sub forma de joc didactic („ pisica bea lapte”, „m ă doare m ăseaua” etc.).

18 Educarea respira Ńiei și a echilibrului dintre inspira Ńie și expira Ńie:
Mul Ńi copii logopa Ńi au probleme atât în ceea ce prive ște volumul și ritmul respirator, cât și
echilibrul dintre cele doua momente esen Ńiale ale respira Ńiei.Prin urmare, aceste exerci Ńii, desf ăș urate
mai ales sub forma de joc didactic,au drept scop m ărirea capacit ăŃii respiratorii la valorile normale
(utilizând baloane colorate, spirometre, juc ării ce presupun suflat), respectiv intuirea raportu lui
dintre inspira Ńia neverbal ă (mai scurt ă) și expira Ńia verbal ă (mai lung ă). Mul Ńi copii au tendin Ńa de a
vorbi și în timpul inspira Ńiei, deoarece nu segmenteaza corect ceea ce au de s pus sau fiinc ă se
gr ăbesc în mod nejustificat. La unii dintre ace știa, se observ ă anumite ticuri comportamentale
asociate actului vorbirii (mi șcări sacadate ale degetelor, capului, umerilor etc.). Trebuie re Ńinut și
faptul c ă exist ă diferen Ńe legate de apartenen Ńa la un sex sau la cel ălalt atât referitor la modul de
realizare a respira Ńiei (toracic ă, la femei; abdominal ă ,la b ărba Ńi), cât și la frecven Ńa respira Ńiilor pe
minut (mai mare la femei decât la b ărba Ńi).
Educarea auzului fonematic:
Înainte de a fi capabil s ă pronun Ńe corect dou ă sunete distincte dar apropiate fonologic (cum
ar fi „l” și „r”), logopatul trebuie s ă le diferen Ńieze auditiv. Prin urmare, înainte de a-i pretinde o
articulare conform normelor fonetice ale limbii rom âne, este necesar s ă ne asigur ăm c ă logopatul
face corect și fin distinc Ńia între foneme. Aceasta inseamn ă nu numai percep Ńia sunetelor respective,
ci mai cu seam ă interpretarea lor (deci decodificarea semantic ă de la nivelul zonelor de asocia Ńie,
invecinat ă ariei de proiec Ńie primar ă a stimulului auditiv). Uzual, dezvoltarea auzului fonematic se
face prin folosirea imaginilor și cuvintelor paronime, a unor jocuri didactice de t ip „telefonul f ără
fir”, „fazan”, etc.
Educarea personalit ăŃii și inl ăturarea negativismului fa Ńă de vorbire și a tulbur ărilor
comportamentale:
Acest lucru se dovede ște necesar mai ales la copiii de vârst ă școlar ă sau a celor care au ajuns
deja la pubertate. Persisten Ńa și consolidarea tulbur ărilor de limbaj (îndeosebi a bâlbâielii) și
eviden Ńierea acestora în activit ăŃi de grup (atunci când devin importante criteriile de performan Ńă și
statut) pot determina manifest ări de tip logonevrotic, adic ă pot crea o adevarat ă repulsie fa Ńă de
comunicare. Deoarece tr ăim într-o societate care pune un accent deosebit pe exprimarea verbal ă,
lipsa de competen Ńă în acest domeniu, la care se asociaz ă con știentizarea ei, poate conduce la
instalarea st ării de handicap. Dup ă E. Verza (op.cit.,p. 188), educarea personalit ăŃii trebuie s ă aib ă în
vedere redarea încrederii în propriile posibilit ăŃi, crearea convingerii c ă dificultatea de limbaj nu
presupune un deficit intelectual și c ă este o tulburare pasager ă ce poate fi corectat ă, ob Ńinerea
încrederii în logoped, precum și înl ăturarea negativismului și redarea optimismului. La copiii cu

19 intelect normal, rezultate bune ofer ă psihoterapia (avându-se în vedere etiologia și simptomatologia
tulbur ării, pe de-o parte, iar pe de alt ă, vârsta și specificul personalit ăŃii sale, nivelul s ău de cultur ă și
de dezvoltare intelectual ă). Ludoterapia și artterapia au, de asemenea, efecte benefice în pl anul
global al personalit ăŃii, cu consecinte pozitive în cel particular al lim bajului.
Un rol important îl are și psihoterapia în familie prin care se în Ńelege ansamblul de m ăsuri pe
care le pot lua p ărin Ńii în vederea corect ării bâlbâielii prin comunicare verbal ă. Ea este prezent ă în
toate ac Ńiunile care se bazeaz ă pe contactul interpersonal dintre terapeut, copii și p ărin Ńi. Prin
procedee terapeutice se poate schimba atitudinea p ărin Ńilor fa Ńă de tulburarea de vorbire, pe care nu
trebuie s ă o considere incurabil ă.
Prin adoptarea procedeelor terapeutice se urm ăre ște:
– estomparea conflictelor și a st ării de incercare nervoas ă;
– evitarea observa Ńiilor demoralizatoare;
– crearea unui mediu relaxant și plin de afectivitate.
Părin Ńilor trebuie s ă li se explice în ce const ă bâlbâiala și modul în care ea poate fi
prevenit ă.În familie, în jocurile cu copiii, li se vor d ă o serie de explica Ńii, acesta fiind mijlocul cel
mai accesibil de apropiere între copil-p ărinte.
Exist ă câteva situa Ńii comune, relatate de p ărin Ńi, asupra exprim ării bâlbâi Ńilor. Printre
situa Ńiile în care bâlbâi Ńii prezint ă dificult ăŃi mai reduse de exprimare amintim:
– când sunt lini ști Ńi, calmi ;
– când discut ă despre lucruri cunoscute;
– când vorbesc sau se joac ă cu copii de vârsta mai mic ă.
Dificult ăŃile de exprimare sunt deosebit de accentuate atunci când:
– încearc ă s ă ascund ă adev ărul;
– se g ăsesc în stare de încordare nervoas ă;
– vorbesc în fa Ńa unei persoane care în mod regulat le face observa Ńii asupra modului de
exprimare etc.
O alt ă cale optim ă de corectare a bâlbâielii și totdat ă atractiv ă pentru copil este ludoterapia.
Ludoterapia practicat ă în familie constituie mijlocul cel mai accesibil și pl ăcut de apropiere fa Ńă de
copii. Jocurile spontane organizate în aer liber la ini Ńiativa copiilor creaz ă o relaxare general ă,
benefic ă pentru ace ști copii. Reu șita jocurilo-exerci Ńii va fi asigurat ă dac ă ele îndeplinesc dou ă
condi Ńii de baz ă:
– să aib ă caracter net de jocuri și

20 – să fie introduse în cadrul jocurilor generale ale cop ilului și numai în momentele de
destindere a acestuia. Jocurile trebuie s ă fie adaptate vârstei lui, și se vor întrerupe de câte ori copilul
dă semne de plictiseal ă. Sunt contraindicate acele jocuri care stârnesc ag resivitatea și conduc la
încordarea neuro-emotiv ă sau la epuizare psiho-fizic ă.
Ritmoterapia trebuie inclus ă în toate programele de terapie a bâlbâielii, deoar ece muzica și
dansul pot schimba radical dispozi Ńiile afective și comportamentale ale bâlbâi Ńilor. În familie,
procedura recomandat ă se limiteaz ă la efectuarea sistematic ă a unor exerci Ńii de mi șcare, dans și
cânt în func Ńie de preferin Ńele copiilor.
Conversa Ńia și povestirea dirijate cu tact de c ătre p ărin Ńi, prin adoptarea unei pozi Ńii
confortabile, relaxante, prin alegerea unor teme de interes, pot avea efecte benefice asupra copiilor
bâlbâi Ńi.
Stabilirea unui regim de via Ńă ra Ńional, prin alternarea st ărilor de veghe și somn a activit ăŃilor
care necesit ă efort voluntar cu activit ăŃile ludice, distractive, excursiile și activit ăŃile sportive, duc la
fortificarea organismului, fortificare absolut nece sar ă, știut fiind faptul c ă bâlbâi Ńii au o rezisten Ńă
mai scazut ă.
Încadrarea bâlbâi Ńilor în gradini Ńă se impune cu necesitate, pe de o parte, pentru soc ializarea
lor, iar pe de alta, în acest mediu pot fi introdus e o serie de m ăsuri care vizeaz ă în mod direct
înl ăturarea bâlbâielii.

B. METODE ȘI PROCEDEE DE CORECTARE A BÂLBÂIELII PRIMARE
CU SPECIFIC LOGOPEDIC

Într-un cabinet logopedic exist ă diverse amenaj ări specifice care ajut ă logopedul în aplicarea
unor interven Ńii logopedice concrete (oglinda logopedic ă, canapeaua medical ă, trusa logopedic ă,
metronom, spirometru, diferite materiale didactice) . În m ăsura posibilit ăŃilor, aceste dot ări
elementare sunt inso Ńite de altele mai perfec Ńionate, cum ar fi calculator (ce are, de pild ă, programe
de emitere și corectare a fonemelor, programe folosite la dezvo ltarea auzului fonematic) plan șeta
electronic ă cu suprafa Ńă sensibil ă la atingere (pentru corectarea disgrafiilor), jocu ri didactice
interactive etc.

Metode și procedee psihopedagogice :
Metoda fonetic ă analitico-sintetic ă (impostarea sunetului nou este precedat ă de rostirea
global ă a unui cuvânt ce-l con Ńine și descompunerea acestuia în silabe și a silabelor în sunete, și este

21 urmat ă de reconstituirea silabei con Ńinând fonemul nou înv ăŃat, respectiv a cuvântului ini Ńial);
procedee specifice de corectare a unor forme de sig matism, rotacism etc. metode de corectare a
tulbur ărilor de voce, programe de inteven Ńie în alalie, afazie, dizartrie, retard de limbaj e tc.
Referitor la momentele și durata aplic ării acestor metode și procedee generale și specifice,
trebuie spus c ă:
– exist ă o continuitate a aplic ării metodelor și procedeelor de inteven Ńie logopedic ă atât în
cursul ședin Ńei curente, cât și pe parcursul întregului program corectiv-recupera tor;
– durata aplic ării acestor metode și procedee se modific ă în func Ńie de tipul și gravitatea
tulbur ării de limbaj, de momentul terapeutic considerat și de tr ăsăturile de personalitate ale
logopatului;
– reevalu ările programului de inteven Ńie presupun adeseori modific ări (ajust ări sau
restructur ări) ale strategiei logopedice ini Ńiale.
Evident, activit ăŃile fundamentale (de articulare, scris-citit, fraza re etc.) depind de tipul
tulbur ării de limbaj respective și de gravitatea acesteia. La începutul programului de inteven Ńie
logopedic ă se acord ă o pondere mai mare activit ăŃilor de gimnastic ă și de educare a respira Ńiei,
precum și exerci Ńiile privind dezvoltarea psihomotricit ăŃii și a auzului fonematic, în timp ce spre
sfâr șitul acestuia accentul cade îndeosebi pe integrarea achizi Ńiilor în activit ăŃi uzuale. Indiferent
care este ponderea acestor etape în structura unei ședin Ńe terapeutice date, ele nu lipsesc niciodat ă,
chiar dac ă, la un moment dat pot fi extrem de comprimate (cu referin Ńă special ă la prima, respectiv
ultima etap ă ). Pe cât posibil, toate activit ăŃile vor avea o finalitate concret ă, pe care copilul s ă și-o
poat ă reprezenta și pe care s ă o urmareasca în cursul ședin Ńei terapeutice respective; de asemenea, în
măsura posibilit ăŃilor, se va folosi material verbal cu sens, cunoscu t copilului, din sfera lui de
preocup ări și interese.

Exerci Ńii pentru corectarea și reeducarea respira Ńiei
La copiii bâlbâi Ńi se întâlnesc mai multe feluri de tulbur ări ale ritmului respirator. Respira Ńia
foarte rapid ă, întret ăiat ă, neregul ătă, este de regul ă numai abdominal ă, adic ă, în timpul introducerii
aerului se m ăre ște foarte mult abdomenul și foarte pu Ńin cutia toracic ă. De asemenea, o respira Ńie
nereglementar ă și incomplet ă este și aceea în care se introduce în pl ămâni o cantitate mic ă de aer, în
timp ce se ridic ă umerii în sus. În linii mari acestea sunt cele mai frecvente tipuri de tulbur ări ale
respira Ńiei întâlnite la copiii bâlbâi Ńi între 4 și 7 ani. Este adev ărat c ă respira Ńia normal ă la copii se
înf ăŃișeaz ă cu predominan Ńă abdominal ă. Tocmai de aceea, înc ă din primele zile, trebuie educat ă o
respira Ńie în care accentul s ă cad ă pe respira Ńia toracic ă. În timpul respira Ńiei normale, în faza de

22 inspira Ńie, cutia toracic ă se m ăre ște ca volum, iar mu șchii abdomenului se contract ă, ap ăsând
cavitatea abdominal ă. Copilul î și umfl ă pieptul și î și trage burta. În timpul al doilea, expira Ńia
(golirea pl ămânilor) se face prin îngustarea cavit ăŃii toracice și relaxarea și m ărirea volumului
cavit ăŃii abdominale, adic ă mi șcarea invers ă a respira Ńiei. Aceste mi șcări trebuie executate rar și cât
mai profund posibil. Pentru c ă la început copilul s ă le sesizeze și s ă le poat ă imita, ele vor fi
executate a șezându-se pe abdomenul copilului mâna sa dreapt ă, iar deasupra mâinii mâna
logopedului, iar pe piept mâna stâng ă în aceea și forma Ńie. În timpul inspira Ńiei logopedul va ap ăsa
mâna copilului pe abdomen cu scopul ca acesta s ă fie ajutat s ă trag ă burta și-și va ridica u șor mâna
de pe piept ca s ă-și sesizeze umflarea cutiei toracice. În timpul mane vrelor, pân ă când copilul va
deprinde o respira Ńie corect ă , se va ap ăsa u șor de c ătre logoped abdomenul și pieptul copilului,
alternativ, ca o manevrare de foale.În timpul acest ui exerci Ńiu se va urm ări o inspira Ńie profund ă.
Inspira Ńia nu trebuie executat ă în scar ă, în salturi mici, ci trebuie s ă fie cât mai lin ă și într-o cre ștere
ușoar ă. La început copilul va fi l ăsat pân ă va st ăpâni tehnica respira Ńiei- s ă respire în voie – dar în
ritmul și modul ar ătat. Dup ă aceea el va respira la comanda sau dup ă bataia de metronom. La
inspirare se va numara de la 1-3 ,4 ,5 dup ă vârsta și capacitatea vitala a copilului. Eliminarea aerulu i
din pl ămâni se va face cât mai încet posibil. Timpul neces ar va fi cel echivalent cu numararea de la
1 pân ă la 8.Între respira Ńie și inspira Ńie copilul trebuie obi șnuit s ă-și Ńin ă aerul câteva secunde în
pl ămâni. Cu cât copilul va st ăpâni mai bine tehnica expira Ńiei cu atât va avea o vorbire mai pu Ńin
zbuciumat ă din pricina respira Ńiei. La copiii cu ritmul respirator tulburat prin s pasme dese, ca o
consecin Ńă a astmului sau tusei convulsive, se va apela la un exerci Ńiu suplimentar combinat și
anume:dup ă 15-30 de zile de exerci Ńii ca cele expuse mai sus, se va obi șnui copilul ca în timp ce d ă
aerul afar ă pe nas s ă pronun Ńe lung cuvintele. Primele exerci Ńii de vorbire trebuie s ă cuprind ă
vocabularul uzual, cu cuvintele cele mai frecvente.
Exerci Ńiile se vor face pân ă când copilul va putea pronun Ńa corect și cât mai prelung posibil
cuvintele. Dup ă aceea se va trece la propozi Ńii scurte , pe care le va pronun Ńa în timpul unei expira Ńii.
La copiii cu o respira Ńie prea agitat ă se va continua în reprize de zece minute de la 2 pân ă la 10 ori
pe zi, timp de 1-2 ani. Dup ă corectarea complet ă a bâlbâielii, ace ști copii vor continua exerci Ńiile de
respira Ńie înc ă 6 luni. Când logopedul constat ă c ă exerci Ńiile se fac corect, se va înlocui controlul
prin intermediul mâinilor copilului, cu a șezarea pe piept și abdomen a unui teanc de c ărŃi sau caiete
de aceea și în ălŃime. În timpul exerci Ńiului, denivelarea celor dou ă stive de c ărŃi, care este și
distractiv ă, r ămâne sistemul de control pentru corectitudinea mi șcărilor respiratorii. Dup ă dou ă luni
de exerci Ńii în pozi Ńia orizontal ă, copilul trebuie obi șnuit s ă respire corect, s ă st ăpâneasc ă mi șcările
respiratorii și în pozi Ńia cea mai frecvent ă, în picioare, apoi pe scaun. Înainte de a începe e xerci Ńiile,

23 copilului i se va ar ăta poziŃia corect ă de lucru pe scaun: spatele drept, lipit de speteaz ă, umerii
înapoi, pieptul pu Ńin bombat, abdomenul supt, mâinile pe mas ă sprijinite în antebra Ńe. Mâinile nu
vor r ămâne îns ă niciodat ă imobile. Ele vor sublinia vorbirea, vor executa ge sturile necesare. Aceste
trei pozi Ńii de respira Ńie este nevoie s ă fie executate toate deodat ă, în reprize de câte 5-10 minute
fiecare. Dup ă 2-3 luni vor r ămâne exerci Ńiile respiratorii de baz ă numai cele în picioare și șezând, iar
dup ă alte dou ă luni va r ămâne numai pozi Ńia șezând.
Pentru reglarea con știent ă a respira Ńiei, mai ales la copiii pre școlari, se cere copilului s ă
ating ă o lumânare suflând asupra ei, cu buzele Ńuguiate și întinse înainte. Distan Ńa la care se afl ă
lumânarea va cre ște treptat.
Alt exerci Ńiu este acela în care sub forma jocului „S ă înv ăŃă m s ă fluieram” se pot efectua
exerci Ńii ritmice de respira Ńie cu amplitudine maxim ă, în care se respect ă cea mai strict ă simetrie în
cadrul aceluia și ciclu.
De asemenea se va folosi un balon (de orice dimensi une) pe care copilul va fi stimulat s ă îl
umfle, sc ăzând treptat num ărul inspira Ńiilor și expira Ńiilor, ceea ce înseamn ă c ă posibilitatea
respiratorie (capacitatea vital ă) a copilului va cre ște treptat.
Ca m ăsuri, metode și procedee cu caracter specific logopedic amintim e xerci Ńiile prin care se
antreneaz ă latura motric ă a organelor fono-articulatorii, exerci Ńiile de respira Ńie, de dezvoltare a
auzului fonematic, exerci Ńii de pronun Ńare prozodic ă, exerci Ńii de modulare a intensit ăŃii, de varia Ńie
a timpului, etc.

Exerci Ńiile de pronun Ńare prozodic ă
Exerci Ńiile de pronun Ńare prozodic ă au ca scop înzestrarea copiilor cu posibilit ăŃi de sesizare
a elementelor expresiv-prozodice ale limbii. Dezvol tarea intona Ńiei se exerseaz ă cu propozi Ńii scurte,
cu o intonaŃie caracteristic ă, u șor exagerat ă tocmai pentru a sesiza jocul melodic. Astfel, copi lul
bâlbâit trebuie s ă disting ă varia Ńiile expresive care exist ă între propozi Ńiile afirmative, interogative și
exclamative sau imperative. (25)
În propoz Ńia afirmativ ă:
„Manuela se culc ă.”
„Copilul se spal ă.”
„Feti Ńa scrie.”
„Rodica se joac ă.”
„Iepura șul sare.”

24 Copilul bâlbâit trebuie s ă observe c ă în prima parte a pronun Ńă rii vocea se ridic ă dup ă care
urmeaz ă o parte descendent ă lin ă.
Acelea și propozi Ńii, dar interogative:
„Manuela se culc ă?”
„Copilul se spal ă?”
„Feti Ńa scrie?”
„Rodica se joac ă?”
„Iepura șul sare?”
Aici copilul trebuie s ă observe c ă la început vocea se ridic ă, apoi urmeaz ă o parte
descendent ă, pentru c ă în final vocea s ă fie ridicat ă.
La imperativ, vocea coboar ă brusc:
„Manuela se culc ă!”
„Copilul se spal ă!”
„Feti Ńa scrie!”
„Rodica se joac ă!”
„Iepura șul sare!”
Exemplific ăm câteva propozi Ńii folosite în exerci Ńiile de pronun Ńare prozodic ă. Acestea au
fost folosite cu scopul ca subiec Ńii s ă disting ă varia Ńiile expresive care exist ă între propozi Ńiile
afirmative, interogative și exclamative sau imperative.
„Marcela picteaz ă.” „Soarele str ăluce ște.”
„Băiatul cite ște.” „Ana se piapt ănă.”
„Pe ștele înoat ă.” „G ăinile se ascund.”
„Avionul zboar ă.” „Ma șina se apropie.”
„Floarea este ro șie.” „Marin bate toba.”
„Rochi Ńa e frumoas ă.” „Zapada s-a topit.”
„Stropitoarea e albastr ă.” „Ochii sunt verzi.”
„Pălăria e neagr ă.” „Viorel cânt ă.”
„Prosopul e curat.” „Pâinea e cald ă.”
„Mama e bun ă.” „Mergem în excursie.”
Cu cât propozi Ńiile sunt mai dezvoltate, cu atât curbele de ridica re și coborâre a vocii devin
mai variate. Copilul trebuie s ă știe c ă pauz ă pentru inspira Ńie trebuie f ăcut ă între cuvinte. La început
pauzele sunt mai dese, pentru c ă dup ă un anumit timp, copilul s ă poat ă respecta punctua Ńia textuluiu
respectiv.

25 Un alt obiectiv al terapiei bâlbâielii primare este exersarea vorbirii fluente. Ea se realizeaz ă
prin:
– pronun Ńarea cuvintelor;
– exersarea propozi Ńiilor simple;
– exersarea propozi Ńiilor dezvoltate;
– recitarea;
– povestirea;
– conversa Ńia.

Pronun Ńarea cuvintelor
Pronun Ńarea cuvintelor se face pe baza jocurilor didactice , e denumire a unor imagini,
obiecte, animale, plante, culori, forme sau ac Ńiuni. La început pronun Ńarea cuvintelor se face
concomitent cu modelul adultului iar apoi independe nt. Repetarea în cor are avantajul de a-i elibera
pe copiii bâlbâi Ńi de teama pronun Ńă rii.
Dup ă anexele 1, 2, 3, 4, 5, am folosit urm ătoarele cuvinte, dup ă imagini:
can ă carte
sanie avion
trompet ă p ălărie
găleat ă c ăciul ă
cerc triunghi
cizma ghiozdan
ardei ra Ńă
minge par ă
căpșun ă banc ă
cub foarfece
piapt ăn bec
veioza joben
crava șă ciorap
mănu șa stropitoare
sap ă copac
oglind ă ou
sticl ă pahar
stelu Ńă fulg

26 ciuperc ă rachet ă
balon barc ă
tren arlechin
clown carpen
călc ător c ăld ăru șă
excavator pinguin
elicopter lopat ă
pui boboc
co ș co șarc ă
pătrat dreptunghi
ro șu verde
galben albastru
portocaliu negru
mare mic
flori margaret ă
panselu Ńă petunie
trandafir garoaf ă
Copiii, sub form ă de joc, vor fi pu și în situa Ńia de a denumi diferite imagini, fiin Ńe sau
ac Ńiuni care se deosebesc printr-un singur sunet:
pere – mere
barz ă – varz ă
ran ă – ram ă
iarn ă – iarb ă
aŃă – ra Ńă
ac – sac
lac – mac
Dup ă ce copiii s-au deprins cu asemenea exerci Ńii vor fi solicita Ńi ca în mod independent (în
func Ńie de grupa din care fac parte) s ă g ăseasc ă cuvinte foarte asem ănătoare din punct de vedere
fonetic chiar dac ă apar Ńin unei categorii gramaticale diferite.

Exersarea propozi Ńiilor
Exersarea propozi Ńiilor se începe cu cele simple , care sunt mai u șor de intonat , continuându-
se cu cele dezvoltate.

27 Gradarea exerci Ńiilor de pronun Ńare a propozi Ńiilor simple const ă în faptul c ă la început
propozi Ńiile se pronun Ńă f ăcând o pauz ă între cuvinte pentru inspira Ńie, apoi se pronun Ńă fără aceast ă
pauz ă în cursul unei singure expira Ńii. Paralel se fac exerci Ńii prin care se intoneaz ă numai melodia
propozi Ńiei, înlocuind sunetele în cadrul propozi Ńiilor prin pronun Ńarea prelungit ă a vocalei „a”, sau
numai prin intonarea vocalelor din propozi Ńie.
De exemplu „Iepura șul fuge” va fi pronun Ńat:
1. Insp. „Iepura șul fuge” expir
intona Ńia
Insp. A––– a–– expir
intona Ńia
Insp. Ie––– u–e expir
intona Ńia
2. Insp. „Iepura șul fuge.” expir.
intona Ńia
Insp. A–––––- expir.
intona Ńia
Insp. Ie-u a u u—a expir
intona Ńia
Propozi Ńiile dezvoltate, la început, se împart în mai multe sintagme sau grupuri ritmice, dup ă
num ărul și sensul cuvintelor, cu efectuarea pauzelor inspira torii dintre sintagme și schimbarea
curbelor melodice. Fiecare sintagm ă se pronun Ńă pe parcursul unei singure expira Ńii. (25)
În cazul pronun Ńă rii propozi Ńiilor mai dezvoltate intona Ńia ia aspecte din ce în ce mai
complexe. Acest fapt impune necesitatea ca exerci Ńiile s ă inceap ă cu pronun Ńarea unor propozi Ńii
alc ătuite dintr-un num ăr mai restrans de cuvinte și numai dup ă ce copiii vor reusi s ă-și însu șeasc ă
intona Ńia lor corect ă. În continuare se vor exersa propozi Ńii alc ătuite dintr-un num ăr mai mare de
cuvinte.
Modula Ńia intona Ńiei devine mult mai variat ă în pronun Ńarea propozi Ńiilor dezvoltate, întrucât
pauzele cerute de inspira Ńii se pot efectua în cele mai variate situa Ńii topice. Astfel, în cadrul
aceleia și propozi Ńii, pauz ă inspiratoare î și poate schimba locul. Prin alternarea pozi Ńiei pauzei se
creeaza o mare diversitate de nuan Ńă ri ale intona Ńiei.
La începutulacestor exerci Ńii propozi Ńiile se pronun Ńă efectuand doua sau trei pauze. Pe
măsur ă însu șirii intona Ńiei corecte, num ărul pauzelor se restrânge treptat, iar pozi Ńia ultimei pauze se
va deplasa de la primele cuvinte spre sfâr șitul propozi Ńiei. În cazul când copiii întâmpin ă anumite

28 dificult ăŃi în exersarea acestor propozi Ńii , se va recurge la înlocuirea pronun Ńă rii sunetelor din cadrul
propozi Ńiei prin vocala „a” prelungit ă.
Treptat num ărul sintagmelor se reduce pân ă când propoz Ńia se pronun Ńă în decursul unui
singur suflu expirator. De exemplu:
Inspir. „Sanda s-a r ătăcit în p ădure.” expir
intona Ńie
Inspir. „Sanda s-a r ătăcit în p ădure.” expir
intona Ńie
inspir. „Sanda s-a r ătăcit în p ădure.” expir
intona Ńie
Rdăm un model de respira Ńie și intona Ńie în propoz Ńia:
„Manuela spune poezii colegilor s ăi.”
Inspir. „Manuela spune poezii colegilor s ăi.” expir
inton.
Inspir. „Manuela spune poezii colegilor s ăi.” expir
inton.
Inspir. „Manuela spune poezii colegilor s ăi.” expir.
inton.
Inspir. „Manuela spune poezii colegilor s ăi.” expir
inton.

Dup ă ce copiii pot s ă reproduc ă cu u șurin Ńă intona Ńia unei propozi Ńii mai dezvoltate, se pot
efectua exerci Ńii de pronun Ńare a unei fraze. În decursul acestor exerci Ńii, copiii vor fi deprin și s ă
respecte pauzele dintre propozi Ńii. De exemplu:
Inspir. „Sanda s-a r ătăcit în p ădure iar mama ei este îngrijorat ă.” expir.
Intona Ńie
Inspir. „Sanda s-a r ătăcit în p ădure iar mama ei este îngrijorat ă.” expir.
Intona Ńie
Inspir. „Sanda s-a r ătăcit în p ădure iar mama ei este îngrijorat ă.” Expir.
Intona Ńie

Aceste exerci Ńii îi ajut ă pe copiii bâlbâi Ńi s ă delimiteze mai precis unut ăŃile ritmico-melodice,
dup ă cerin Ńele logice ale pronun Ńă rii.

29 Povestirea și conversa Ńia
Povestirea și conversa Ńia au ca scop obi șnuirea copiilor s ă formuleze corect propozi Ńiile, s ă
redea ideile importante dîntr-o povestire sau un ba sm. Ei trebuie înv ăŃati s ă-și exprime emo Ńiile și
sentimentele prin cuvinte, gesturi și elemente prozodice specifice.
Conversa Ńia este o metod ă util ă de reeducare a vorbirii copilului bâlbâit. Ea se v a introduce
numai când copilul poate povesti independent, corec t. Când copilul va st ăpâni în întregime tehnica
conversa Ńiei, problema bâlbâielii va fi în cea mai mare part e rezolvat ă. D ăm exemple de conversa Ńii
utilizate cu subiec Ńii dup ă imaginile din anexele 6 , 7.
Conversa Ńia la primele imagini:
Logoped: „S ă-i d ăm un nume la acest copil.”
Subiect: „Costel… ”
Logoped: „Cum e îmbr ăcat Costel?”
Logopat: „Costel are un trening.”
Logoped: „Ce culoare are treningul?”
Logopat: „Treningul este ro șu.”
Logoped: „Ce face Costel?”
Logopat: „Costel cite ște.”
Logoped: „Ce cite ște Costel?”
Logopat: „El cite ște o poezie.”
Logoped: „Ce culoare are p ărul lui Costel?”
Logopat: „P ărul lui Costel este blond.”
Logoped: „Ce culoare are p ărul tau?”
Logopat: „P ărul meu are culoarea…”
Logoped: „Cum st ă Costel?”
Logopat: „Costel st ă…” – ș.a.m.d.
Logoped: „Cum s ă-l numim pe cel ălalt copil?”
Logopat: „Daniel…”
Logoped: „Cum este îmbr ăcat Daniel?“
Logopat: „Daniel are pantaloni ro șii și bluza…”
Logoped: „Cum st ă Daniel?”
Logopat: „Daniel st ă cu mâinile sus.”
Logoped: „Ce face el?”
Logopat: „El face gimnastic ă.”

30 Logoped: „Ce culoare are p ărul lui Daniel?”
Logopat: „Daniel are p ărul…” – ș.a.m.d.
O conversa Ńie mai atractiv ă pentru copii este Anexa nr. 6 reprezentând imagini cu un iepura ș.
Logoped: „Ce face iepura șul în prima imagine?”
Logopat: „Iepura șul doarme.”
Logoped: „Unde doarme el?”
Logopat: „El doarme în… ”
Logoped: „Ce se afl ă lâng ă pat?”
Logopat: „Lâng ă pat se afl ă un ceas… ”
Logoped: „Pe ce st ă ceasul?”
Logopat: „Ceasul st ă…”
Logoped: „Ce observ ăm în a doua imagine?”
Logopat: „Noi observ ăm…”
Logoped: „Ce face iepura șul?”
Logopat: „Iepura șul…”
Logoped: „Ce are sub picioare iepura șul?”
Logopat: „Sub picioare…”
Logoped: „Cum este geamul de la camer ă?”
Logopat: „Geamul este… ”
Logoped: „Cine se vede la geam?”
Logopat: „La geam se vede soarele.”
Logoped: „Ce face iepura șul în a treia imagine?”
Logopat: „Iepura șul se îmbrac ă…”
Logoped: „Ce culoare au hainele?”
Logopat: „Hainele… ”
Logoped: „Ce face iepura șul în a patra imagine?”
Logopat: „Iepura șul…”
Logoped: „Unde prive ște iepura șul?”
Logopat: „Iepura șul prive ște…”
Logoped: „Cu ce se spal ă iepura șul?”
Logopat: „Iepura șul se spal ă…”
Logoped: „Pe ce st ă iepura șul?”

31 Logopat: „El st ă…”
Logoped: „În imaginea a cincea, ce face el?”
Logopat: „Iepura șul m ănânc ă…”
Logoped: „Ce face iepura șul, în ultima imagine?”
Logopat : „Iepura șul…” – ș.a.m.d.
De un real folos este lotto-ul cu figuri. Figurile se împart în dou ă: o parte revenind copilului,
o parte logopedului. În cadrul acestor exerci Ńii se va urm ări consolidarea vorbirii independente și
închegarea ei în fraze scurte.

Povestirea
Logopedul îi va obi șnui pe copii s ă povesteasc ă în fraze bine inchegate, dar cât mai
scurte, con Ńinutul unor poze sau al unor c ărŃi cu imagini. În timpul povestirii logopedul va fi foarte
atent pentru ca s ă poat ă preîntâmpina orice tentativ ă de încurcare a copilului. Când simte c ă este
gata s ă se bâlbâie, f ără s ă-l întrerup ă, continu ă el fraza. Copilul va fi permanent încurajat și i se va
releva succesul ob Ńinut în fiecare clip ă. În general, exerci Ńiile trebuie astfel întocmite, în a șa manier ă
încât pe copil s ă-l antreneze, s ă-l bucure, s ă nu devin ă o activitate obositoare și plictisitoare. Se vor
alege c ărŃile potrivite vârstei, simple, cu imagini atractive și u șor de explicat. Nu trebuie s ă fie for Ńat
copilul s ă verbalizeze imagini pu Ńin cunoscute sau greoaie, confuze, f ără sens pentru el. Cu cât ele
vor fi mai atractive și mai u șoare, mai explicite, cu atât copilul le va povesti mai u șor.
Ca exemplu de povestire foarte atractiv ă se poate aminti: «Ursul p ăcălit de vulpe» de Ion
Creang ă. Imaginile acestei povestiri se g ăsesc în ultimele anexe, ele fiind foarte sugestive.
Copiii trebuie înv ăŃati s ă-și exprime emo Ńiile și sentimentele prin cuvinte, gesturi și elemente
prozodice specifice.
Logopedul: „Ce vede Ńi în prima imagine?”
Logopatul: „În prima imagine… ”
Dup ă o scurt ă conversa Ńie asupra primei imagini, vom pune un copil s ă o povesteasc ă.
Logopedul îl va obi șnui pe copil s ă povesteasc ă în propozi Ńii și fraze cât mai scurte, bine închegate.
Copilul va fi permanent incurajat și antrenat. Vom incerca s ă ob Ńinem o povestire frumoas ă,
artistic ă, din partea copilului. Vom încerca s ă-i obi șnuim pe copii cu începutul oric ărui basm: „A
fost odat ă…” Se va Ńine cont de intona Ńii, sublinieri, gesturi, mimica, mimarea ac Ńiunilor, etc. Vom
scoate în eviden Ńă viclenia acestui animal (înscenarea cu vulpea moar t ă…).
Fiecare imagine povestit ă trebuie s ă aib ă continuitate cu urm ătoarea imagine. „Dup ă ce
vulpea arunc ă pe știi din c ăru Ńa Ńă ranului, ajunge acas ă unde se ospateaz ă, cu poft ă, din prada

32 agonisit ă. Tocmai când începuse a mânca, iaca vine la dânsa ursul.” Din nou vulpea î și ar ăta viclenia
înv ăŃându-l pe urs cum s ă prind ă și el pe ște. În imaginea a patra: „Ursul, nemaizicând nici o vorb ă,
alearg ă în fuga mare la b ăltoaca din marginea p ădurei și-și vâr ă-n ap ă toat ă coada.”
Foarte bine se pot folosi intona Ńii, gesturi, mimic ă, în prezentarea acelei nop Ńi de iarn ă când
ursul î și vâr ă coada în ap ă. „În acea noapte începuse a bate un vânt rece, de înghe Ńă limba în gur ă și
chiar cenu șa de sub foc.”
În finalul povestirii iese din nou în eviden Ńă viclenia vulpii. Consider aceast ă povestire este
atractiv ă pentru copii, cu imagini u șor de explicat și totodat ă antrenant ă.

Recitare
Înv ăŃarea poeziilor trebuie f ăcut ă temeinic și cât mai complet Ńinându-se cont de intona Ńii,
gesturi și elemente prozodice specifice.
Red ăm mai jos câteva poezii înv ăŃate cu subiec Ńii:

DOI BOBOCI MICU łI DE RA łĂ
Doi boboci micu Ńi de ra Ńă
Au plecat de diminea Ńă ,
Pe o margine de lac
Și vorbindu-și: mac, mac, mac.
Într-o tuf ă de rachit ă,
O pisic ă st ă pitit ă.
– Unde merge Ńi, m ăi voinici?
Au r ăspuns: „Pe-aici, pe-aici.”

MERGE RA łA PE C ĂRARE
Merge ra Ńa pe c ărare,
Și se duce-ncet spre lac
Leg ănându-se alene.
– Sunt b ătrân ă, ce s ă fac?
Și în apa b ălŃii cald ă
Vesel ă se b ălăce ște
Și cu ciocul pe la fund
Prinde câte-un pui de pe ște .

33 COCO ȘEL
Coco șel, coco șel,
Albinel și sprintenel.
Cânt ă, cânt ă frumu șel,
S ă m ă scol de diminea Ńă
S ă m ă sp ăl frumos pe fa Ńă .
Și la școal ă s ă m ă duc
De-nv ăŃat s ă m ă apuc.

EU SUNT MIC
Eu sunt mic
Ca un pitic.
Toat ă ziua
Fac nimic.
M ă-nvârtesc
M ă r ăsucesc
Și pe mama
O nec ăjesc.

RA łA ȘCHIOAP Ă
Vai s ăraca ra Ńă șchioap ă
S-a t ăiat cu-n ciob în ap ă.
łi-pa, Ńi-pa, mac, mac, mac.
Nu mai zburd ă azi pe lac.

MOT ĂNA Ș MOT ĂNEL
(de O. Cazimir)
Mot ăna ș Mot ănel, cu codi Ńa dup ă el
Vin, s ă torci, vin, s ă dormi
Pe b ăiat s ă mi-l adormi.
De mi-i fi b ăiat cuminte
łi-oi da lapte și pl ăcinte.
Dar obraznic de mi-i fii

34 łi-oi pl ăti ce Ńi-oi pl ăti,
Și te-oi trage de codi Ńă
Și Ńi-oi da și-o b ătăiŃă .
Din cei 23 de subiec Ńi, în semestrul întâi, am reu șit ca 16 s ă efectueze aceste
exerci Ńii, numai dup ă indica Ńiile verbale.
La sfâr șitul anului școlar, din totalul de 24 de subiec Ńi, numai 7 nu au reu șit executarea
acestor exerci Ńii la nivelul cerut.
În antrenarea auzului fonematic, sub forma de joc, copiii au fost pu și în situa Ńia de a denumi
diferite imagini, obiecte, fiin Ńe sau ac Ńiuni care se deosebeau printr-un singur sunet. La a ceasta
form ă de joc, copiii s-au descurcat bine, unii dintre ei chiar foarte bine, cu excep Ńia a 3 copii, din
care unul avea sindromul Langdon Down. Jumatate din e șantion s-au descurcat bine și la exerci Ńiile
de analiz ă fonetic ă, 13 dintre ei descurcându-se bine și la indicarea num ărului de cuvinte din care
este compus ă o propozi Ńie.
Deosebit de antrenante au fost și jocurile „De-a baba oarba” sau „De-a ascunselea” când
copiii trebuiau s ă-și ghiceasc ă colegii numai dup ă voce. Aceste exerci Ńii au contribuit la dezvoltarea
aten Ńiei auditive, fapt care a atras dup ă sine o pronun Ńare mai supravegheat ă și mai îngrijit ă.
Cu 11 dintre subiec Ńi, de la jum ătatea a doua a semestrului II am putut folosi și pronun Ńarea
ritmic ă a expresiilor stereotipe, ajungând la sfâr șitul anului școlar la nivelul dorit.
Cu toat ă eficien Ńa lor, exerci Ńiile pentru perfec Ńionarea auzului fonematic nu s-a oprit aici ci
au trecut și la însu șirea laturii melodice a limbii cu scopul de a nu im prima vorbirii o nuan Ńă
artificial ă, strain ă pronun Ńă rii fire ști. Am Ńinut cont de accent, intona Ńie, viteza exprim ării cât și de
pauzele din timpul vorbirii.
Progresele, în acest stadiu, au fost în func Ńie și de gravitatea tulbur ărilor de vorbire.
Efectuarea pauzelor le-am folosit în strâns ă leg ătur ă cu intona Ńia. La cei cu tulbur ări mai
grave de limbaj, la intona Ńie am folosit numai melodia propozi Ńiei, înlocuind sunetele în cadrul
propozi Ńiilor prin pronun Ńarea prelungit ă a vocalei „a” sau numai prin intonarea vocalelor d in
propozi Ńie. În semestrul al II-lea am reu șit s ă folosim aceste exerci Ńii și la propozi Ńii mai dezvoltate
(doar 3 subiec Ńi ).
În cazul a doi subiec Ńi care au tulbur ări de vorbire (bâlbâial ă) mai grave, cazuri în care copiii
nu sunt capabili s ă pronun Ńe nici chiar cuvintele izolate, am utilizat jocuri de numire a unor fiin Ńe,
obiecte, culori, etc. dup ă imagini. Când am întâmpinat și aici greut ăŃi, am insistat la repetarea clar ă
și repetat ă a cuvântului împreun ă cu copilul bâlbâit.

35 Mai jos redau Graficul nr. 1 cuprinzând evolu Ńia celor 10 subiec Ńi în anul școlar 2006-2007,
pe s ăpt ămâni și semestre: „Evolu Ńia e șantionului în anul școlar 2006-2007.”

Din Graficul nr. 1, privind evolu Ńia e șantionului de bâlbâiala primar ă, pe anul școlar
2006-2007, am constatat urm ătoarele: din cei 23 de subiec Ńi, 10 au avut o evolu Ńie bun ă începând
din s ăpt ămâna a 15-a, respectiv, începutul semestrului al II –lea.

36 La cei 10 subiec Ńi s-a observat, in timpul semestrului al II-lea, o rapiditate vizibil crescând ă,
o îmbun ătăŃire a pronun Ńiei, aceasta datorându-se și contribu Ńiei educatoarei și a preocup ărilor
deosebite ale p ărin Ńilor, în afara logopedului. La sedin Ńele de terapie copiii participau, la toate
etapele corect ării, v ădit interesa Ńi de la o lec Ńie la alta.
Din cele observate putem spune c ă la mijlocul semestrului al II-lea 14 dintre copii i din
eșantion au ajuns la nivelul dorit prin multiplele și diversele jocuri și activit ăŃi de recuperare.
Cei 14 subiec Ńi au activat intens înc ă de la început. Pe parcursul primei jumat ăŃi a
semestrului al II-lea li s-a al ăturat înc ă un subiect care spre sfâr șitul semestrului al II-lea a ajuns
aproape la nivelul lor.
Cam pe la mijlocul semestrului al II-lea am observa t c ă 4 copii sunt la un nivel foarte bun
privind pronun Ńarea sunetelor, cuvintelor, citirea imaginilor, rel atarea unei povestiri, întâmpl ări, etc.
Putem aminti c ă la sfâr șitul anului școlar, respectiv s ăpt ămâna 36, aveam 15 subiec Ńi cu o
pronun Ńare foarte bun ă în ceea ce prive ște sunetele, propozi Ńiile precum și formarea lor.
Cinci (5) copii din cei 23 din e șantionul studiat, la sfâr șitul anului școlar, s-au remarcat
printr-o oarecare ameliorare, progresând bine, dar nu suficient urmând corectarea lor s ă se fac ă pe
parcursul anilor viitori. Ace ști subiec Ńi nu au avut un suport din partea p ărin Ńilor, având condi Ńii
materiale precare și un climat afectiv nefavorabil și totdat ă având o frecven Ńă destul de redus ă la
orele de logopedie.
Apare de la sine în Ńeles necesitatea cuprinderii copiilor de vârsta pre școlar ă ( 3-6-7-ani ) în
gr ădini Ńe. Dac ă în familie mediul educativ a fost nefavorabil, com pensarea se poate g ăsi în gr ădini Ńă .
Aici se poate r ăspunde unor nevoi și interese proprii vârstei pre școlare, unor forme de activitate ale
copilului, precum și unor tipuri de rela Ńii interpersonale. Dac ă un copil nu a primit la timpul potrivit
un minim de influen Ńe educa Ńionale în corectarea bâlbâielii și se afl ă la un nivel de subdezvoltare
pedagogic ă, pierderile ini Ńiale nu vor putea fi recuperate decât par Ńial și cu mare întârziere, oricât de
intensive ar fi eforturile ulteriooare ale educator ilor și logopezilor.
Din e șantionul studiat 4 copii cu rezultate mediocre au avut o evolu Ńie anevoioas ă, cu o serie
de lipsuri în pronun Ńarea sunetelor, înregistrând greoi orice explica Ńie legat ă de corectarea
tulbur ărilor de limbaj, evoluând, totu și, la mijlocul semestrului al II-lea în pronun Ńarea corect ă a
câtorva sunete și cuvinte scurte.
Studiul conceput a pus în eviden Ńă , pe baza unor factori comuni de organizare a jocul ui și de
organizare mintal ă, rela Ńia dintre nedezvoltarea formelor de baz ă – cele mai importante ale jocului și
ale min Ńii.

37 Ace ști copii din e șantionul studiat provin din familii cu niveluri dif erite de dezvoltare, unii
având o sensibilitate excesiv ă, al Ńii suferind de abandonul afectiv total sau par Ńial. Am încercat
stimularea afectivit ăŃii prin joc în timpul activit ăŃilor logopedice de cercetare, copilul sim Ńindu-se o
persoan ă aparte în timpul acordat terapiei. Lucrând în grup , unii copii doreau competitivitate,
stimulându-se reciproc.

EVOLU łIA E ȘANTIONULUI

Începutul semestrului I 24 subiec Ńi cu bâlbâiala
primar ă
====================================

Săpt ămâna 15, sem.I 42% – receptivi
20%-nu se o bserv ă nici o
a meliorare
18%-se aco modeaz ă
20%-sta Ńionari

Săpt ămâna 21, sem.II 58,30%-evolu Ńie bun ă

Săpt ămâna 24, sem.II 62%-evolu Ńie foarte bun ă
20%-evolu Ńie bun ă
18%-sta Ńionari

Săpt ămâna 27, sem.II 58,30%-corecta Ńi

Săpt ămâna 31, sem.II 62,50%-corecta Ńi

Săpt ămâna 36, sem.II 62,50%-corecta Ńi
16,60%-am eliora Ńi
20,80%-st a Ńionari

38 Dintre cei 23 de subiec Ńi cu bâlbâial ă primar ă, 15 au fost corecta Ńi ceea ce reprezint ă 62,5%
din totalul e șantionului, iar 9 subiec Ńi reprezentând 37,5%, reprezint ă cei care vor reveni pentru
terapii.

STUDII DE CAZ
Folosirea studiilor de caz în scopuri de cercetare r ămâne unul dintre cele mai provocatoare
eforturi depuse în domeniul știin Ńelor sociale.
Ca strategie de cercetare, studiul de caz este de multe ori folosit pentru a contribui la
cuno știn Ńele noastre cu privire la indivizi, grupuri, organi za Ńii și alte fenomene înrudite. Metoda le
permite cercet ătorilor s ă extrag ă caracteristicile evenimentelor din via Ńă real ă , cum ar fi ciclurile de
via Ńă individuale. Aceast ă metod ă poate fi folosit ă și în scopuri pedagogice. Nu este nevoie ca un
studiu de caz cu scopuri pedagogice s ă con Ńin ă o prezentare complet ă sau exact ă a evenimentelor
propriu-zise; obiectivul s ău este mai curând acela de a stabili un cadru de di scu Ńii și dezbateri.
Prezint în continuare câteva studii de caz:

STUDIU DE CAZ: 1

SUBIECTUL B. A.
– vârsta: 5 ani
– sex: F.
Subiectul B.A. are vârsta de 5 ani, sex F. și are Sindromul Langdon Down.
Sindromul Down este o boal ă genetic ă, cromozomial ă, caracterizat ă prin triada: dismorfie
particular ă, întârziere în dezvoltarea psihic ă și aberatie cromozomial ă.
Au fost emise mai multe teorii privind etiologia a cestei tulbur ări, dar cauza exact ă nu este
înc ă foarte bine cunoscut ă. Se presupune c ă intervin mai mul Ńi factori cum ar fi tulbur ările
hormonale, radia Ńii de diferite tipuri, infec Ńii virale, probleme imunologice, dar factorul cel m ai
implicat este vârsta mamei.
Mama subiectului este muncitoare la o societate de prelucrare a lemnului.
Tata: șomer
Vârsta: mama: 37 ani
tata: 41 ani
Subiectul este al doilea copil provenit din a doua c ăsătorie.
Condi Ńii materiale: adecvate.

39 Igiena corespunde normelor cerute.
Condi Ńii educative bune.
Na șterea subiectului: la șapte luni.
Greutatea la na ștere: 1800 g.
În familia din partea tat ălui a mai fost un singur caz de sindromul Down, dar mai u șor, cu un
coeficient de inteligenta de 71.
Tabloul clinic și morfologic al subiectului prezint ă urm ătoarele caracteristici:
– tonusul muscular sc ăzut (hipotonie) și laxitate la nivelul ligamentelor;
– diametrul capului redus, acciput plat, fa Ńa mai lat ă, r ădăcina nasului mai evazat ă, fisurile
palpebrale orientate spre superior, gura mic ă;
-urechile sunt mici, gâtul scurt, mâna mai mic ă, degetele scurte și divergente, dând impresia
că sunt de aceea și lungime, cu excep Ńia policelui și a degetului mic foarte scurt; în palm ă este
prezent ă doar o singur ă creast ă palmar ă orizontal ă format ă prin fuziunea plicii mijlocii și a celei
inferioare;
– macroglosie, bolta palatin ă ogival ă, din Ńii neregulat implanta Ńi, toracele evazat, abdomen
hipoton, picioare scurte și plate, piele uscat ă și flasc ă, p ărul aspru, friabil;
Picioarele groase, cu laba piciorului instabil ă și deformat ă, poart ă ghete ortopedice. Abia
anul acesta a început, cu mare greu, s ă mearg ă, dup ă o serie de masaje și tratamente terapeutice,
mi șcările fiindu-i coordonate destul de bine. A început s ă mearg ă singur ă, f ără ajutor, îns ă foarte
pu Ńin, obosind repede.
În gr ădini Ńă , feti Ńa, se încadreaz ă în grup, neproducând deregl ări sau certuri.
Îi face pl ăcere orice activitate încercând s ă participe sistematic. Nu refuz ă activit ăŃile, atât
cele ludice cât și cele muzicale.
Subiectul beneficiaz ă de:
– tratamentul medicamentos;
– respectarea regimului de veghe și somn;
– hr ănirea corect ă și ra Ńional ă.
Toate acestea urm ăresc fortificarea organismului.
Subiectul are probleme de respira Ńie, de aceea am insistat la educarea ei astfel încâ t subiectul
să nu inspire prea repede, în salturi sau superficial și s ă nu goleasc ă pl ămânul de aer dintr-o dat ă.
Am insistat la o respira Ńie ritmic ă, obi șnuind-o în acela și timp cu efortul de a- și Ńine respira Ńia prin
diverse jocuri-exerci Ńii distractive. S-au ad ăugat plimb ări de durat ă mai lung ă prin aer liber, cu pa și
egali, m ăsura Ńi, ritmici, lucru recomandat și p ărin Ńilor s ă-l fac ă .

40 Al doilea aspect al respira Ńiei subiectului îl constituie vorbirea în timpul in spira Ńiei. De
regul ă, nu am impiedicat-o s ă vorbeasc ă dup ă ce a început ci s ă se obi șnuiasc ă într-un ritm mai rar,
în a șa fel încât copilul s ă fie nevoit s ă imite vorbirea dup ă mine în acela și ritm. (Anexele 10 , 11 ).
Un alt procedeu eficace folosit a fost „Citirea ima ginilor”. La prima citire de imagine
subiectul pronun Ńă numai sfâr șitul cuvintelor l ăsând restul în seama logopedului. La a doua citire a
imaginii ne-am oprit și am invitat pe copil s ă-mi citeasc ă imaginea în acela și timp cu mine, deci s ă
repete ce spune logopedul. Tot timpul vocea logoped ului va acoperi vocea subiectului. Binein Ńeles,
citirea imaginii a fost rar ă, accentuat ă, expresiv ă, pentru a-l impresioana. Când am constatat c ă s-a
consolidat citirea imaginilor, vocea mea a fost mai înceat ă, îndemnând subiectul s ă rosteasc ă cât mai
tare cuvintele ca s ă i s ă aud ă vocea. Atractive pentru feti Ńă au fost și înv ăŃarea unor cântecele u șoare
și ritmice. Am observat c ă are o mare atrac Ńie fa Ńă de muzic ă și un ritm bine dezvoltat.
Cel mai mult am insistat asupra laturii motrice. Es te un caz mai dificil, continuarea activit ăŃii
este îndreptat ă spre înv ăŃarea pronun Ńiei unor silabe și chiar a unor cuvinte. În cazul subiectului B.A.
limbajul se dezvolt ă târziu, primele sunete au fost rostite dup ă vârsta de trei ani: m, p, c, apoi
silabele: m ă, ta, c ă. Momentan, vocabularul este foarte s ărac.
În activitatea de cunoa ștere, preluarea informa Ńiei la nivel cortical este foarte disritmic ă și
prezint ă un grad mare de entropie. Aten Ńia este labil ă, memoria preponderent mecanic ă,
comprehensiunea redus ă, toate acestea îngreunând procesul educativ.
Datorit ă hipotoniei musculare are dificult ăŃi în coordonarea mi șcărilor corpului și în mers,
dificult ăŃi în executarea unor mi șcări care solicit ă o coordonare fin ă (trasarea unor forme,
încheierea/descheierea nasturilor, decupaje, asambl area unor obiecte etc ).
Macroglosia și hipotonia musculaturii limbii afecteaz ă respira Ńia și articula Ńia sunetelor, ceea
ce determina apari Ńia tulbur ărilor de limbaj și pronun Ńie.
Am observat c ă, în multe situa Ńii, subiectul prefer ă limbajul nonverbal în rezolvarea unor
sarcini, și mai pu Ńin sarcinile în care i se solicit ă un r ăspuns verbal.
Subiectul are nevoie de mai mult timp pentru a proc esa informa Ńia, trebuie s ă priveasc ă
obiectele mai mult timp pentru a le recunoa ște etc.
Acest ritm lent de dezvoltare reflect ă de cele mai multe ori efectele cumulate ale unei
înv ăŃă ri f ără o motiva Ńie puternic ă și nereu șitelor repetate în valorificarea noilor deprinderi
cognitive.
A întâmpinat dificult ăŃi în men Ńinerea concentr ării aten Ńiei mai mult timp sau în a diferen Ńia
anumi Ńi stimuli între ei, mai mult sau mai pu Ńin asem ănători; totu și, î și poate men Ńine aten Ńia mai

41 mult timp dac ă stimulii prezint ă interes și dac ă sarcinile primite nu dep ăș esc posibilit ăŃile ei de
dezvoltare.
De fiecare dat ă trebuie s ă fie sus Ńinut ă pentru a putea tr ăi succesul, are nevoie de încuraj ări și
de feedback pozitiv pentru a- și canaliza energia spre evitarea insucceselor și prevenirea unui
comportament pasiv, absent sau agresiv.
Dezvoltarea limbajului a r ămas în urma altor arii de dezvoltare, în special în urma dezvolt ării
cognitive, iar limbajul expresiv este mai întârziat decât cel impresiv, cu consecin Ńe asupra
posibilit ăŃii de comunicare cu cei din jur.
Subiectul B.A. va participa în continuare la orele de logopedie programate cu o mai mare
frecven Ńă , interesul p ărin Ńilor și a logopedului fiind o contribu Ńie esen Ńial ă în normalizarea tulbur ării
de limbaj.

STUDIU DE CAZ: 2

SUBIECTUL S.C.
– vârsta: 6 ani
– sex: F.
Subiectul S.C., de sex feminin, în vârsta de 6 ani, provine dîntr-o familie de muncitori. Tat ăl
lucreaz ă în construc Ńii în localitatea Sighetu Marmatiei, ca zidar, iar mama este șomer, înainte
lucând ca și confec Ńioner ă la o fabrica de tricotaje din localitate.
Este cel de-al patrulea copil al acestei familii. C el mai mare frate S.I. are vârsta de 14 ani,
respectiv în clasa a VIII-a, de sex masculin, o sor ă de 12 ani și înc ă un frate de 9 ani.
Condi Ńiile materiale ale acestei familii sunt destul de p recare, întrucât în ultimii cinci ani tat ăl
consuma mult alcool, devenind dependent de el. Ca urmare a acestui fapt, rela Ńiile în familie între
părin Ńi au devenit destul de dificile, mai ales c ă tat ăl devine agresiv când este în stare de ebrietate,
ceea ce d ăuneaz ă și rela Ńiile dintre copii și tat ă. Mama este o femeie harnic ă, se îngrije ște de familie.
Condi Ńiile igienice ale familiei sunt corespunz ătoare, în schimb cele educative las ă de dorit, cauza
fiind tat ăl.
Na șterea feti Ńei a avut loc la termen, la 9 luni, având o greutat e de 2.800 g. Dezvoltarea
psihic ă și fizic ă în primii doi ani au fost normale, rezultat al une i mame cu dragoste pentru copii.
Dup ă informa Ńiile primite de la familie, toate datele referitoar e la auz și limbaj, începând cu
gânguritul, cu evolu Ńia vorbirii, cu ritmul vorbirii, au decurs normal î n primii doi ani. Cauza real ă a

42 apari Ńiei tulbur ărilor de limbaj a fost dintr-o sear ă când tat ăl, în stare de ebrietate, și-a agresat atât
so Ńia cât și copiii. Subiectul S.C., cu un sistem nervos fragi l, a suferit traume psihice puternice care
au perturbat mecanismul vorbirii. Aceast ă stare se manifest ă, mai ales, la vederea tat ălui și în special
când este în stare de ebrietate.
În ceea ce prive ște examenul motric și func Ńional al subiectului putem relata urm ătoarele:
conformatia capului – cu o fa Ńă oval ă, pome Ńii obrajilor proeminen Ńi, ochii verzi, cu o privire în
general timid ă, buzele sub Ńiri, gura mic ă, dantura normal ă, cu cei doi incisivi superiori mai mari
decât restul din Ńilor, fosele nazale deschise iar conformatia nasulu i pu Ńin m ărit ă. Maxilarul inferior
cât și cel superior este normal, barba ascu Ńit ă, urechile pu Ńin aduse înainte. Func Ńia auditiv ă este
normal ă, un auz bine dezvoltat, având o capacitate bun ă de diferen Ńiere fonematic ă.
În ceea ce prive ște motricitatea, mersul este pu Ńin lent, cu pasul ap ăsat. Membrele superioare
bine dezvoltate, cu degetele scurte, butuc ănoase, dexteritatea fiind mai greoaie, lipsindu-i o fine Ńe în
mi șcări. Motricitatea, mimica facial ă este normal ă precum și respira Ńia.
Legat de func Ńia fonatorie, intensitatea vocii este normal ă, pu Ńin domoal ă.
Nefrecventând gr ădini Ńa, grupa mic ă și mijlocie, o doz ă mare de timiditate s-a manifestat în
primele luni. Fiind corectat ă des, ea a început s ă-și dea seam ă c ă are unele tulbur ări în vorbire și a
început s ă depun ă efort pentru a gasi cuvântul corect pe care trebui a s ă-l spun ă. În depunerea acestui
efort folosea gesturi în plus-d ădea din mâini-uneori folosea sunete parazite pân ă î și amintea cuvântul
corect. Când începea s ă-l rosteasc ă, repeta de mai multe ori prima silab ă sau chiar cuvântul întreg
pentru a se controla dac ă l-a rostit bine.
În ceea ce prive ște ritmul și fluen Ńa vorbirii subiectul S.C. întâmpin ă poticneli mai des la
sunetele: r, g, la silabele și cuvintele cu aceste sunete. Subiectul are mi șcări articulatorii mai
incetinite, îns ă bine conturate, dup ă necesitatea de pronun Ńie a vocalelor. Prima vocal ă din alc ătuirea
unei propozi Ńii sau sintagme este u șor prelungit ă.
Coeficientul de inteligenta a subiectului este de 79.
Înainte de a lua m ăsuri în privin Ńa corect ării bâlbâielii la acest caz, am analizat minu Ńios
cauzele care au provocat acest defect și schimb ările care s-au petrecut în comportarea acestuia. Am
început prin înl ăturarea cauzelor și a condi Ńiilor favorizante.
Subiectul S.C. a folosit și un tratament medicamentos. Am insistat la respect area regimului
de veghe și somn și hr ănirea ra Ńional ă a subiectului. Am purtat discu Ńii cu tat ăl feti Ńei în vederea
ducerii unei vie Ńi lini știte, calme. Totdat ă, un rol hot ărâtor în corectarea defectelor de limbaj îl are și
educatoarea.

43 În ceea ce prive ște metodele și procedeele cu caracter specific logopedic am insi stat la
antrenarea laturii motrice. Observând c ă subiectul cap ătă câteodat ă o anumit ă rigiditate în mi șcări,
mai ales în mi șcarea mâinilor, am aplicat corectarea prin imitarea lor. Imitarea gesturilor înso Ńitoare
ale vorbirii au o importan Ńă deosebit ă în tratarea bâlbâielii. De aceea gestul trebuie s ă înso Ńeasc ă
vorbirea sau s ă o precead ă. I-am redat câteva scurte povestioare, inso Ńite de gesturile potrivite, feti Ńa
urmând s ă le repete. Am folosit și unele exerci Ńii-jocuri, ca de exemplu: „De-a u Ńa, u Ńa”. Acest joc
este o imitare a leg ănării. Prinzând-o de mâini, începem s ă ne balans ăm cu tot corpul spre dreapta și
spre stânga, antrenând în acest balans și copilul, în timp ce cânt ă: „uŃa –uŃa , u Ńa-uŃa” ritmat.
Ca s ă aib ă reu șit ă aceste jocuri-exerci Ńii, am respectat dou ă condi Ńii de baz ă: s ă aib ă un
caracter net de joc și s ă fie introdus în cadrul jocurilor generale ale copi lului numai în momentele de
destindere a acestuia și, în sfâr șit, s ă fie adaptate vârstei lui. Când subiectul a dat sem ne de
plictiseal ă au fost întrerupte. Aceste jocuri-exerci Ńii au fost indicate și p ărin Ńilor ca s ă le foloseasc ă
în familie și s ă Ńin ă cont de îmbog ăŃirea continu ă a vocabularului copilului și folosirea formelor
corecte de exprimare.
Am folosit exerci Ńii de pronun Ńare prozodic ă cu propozi Ńii afirmative, interogative sau
exclamative.
Dup ă primul semestru subiectul S.C. a f ăcut mari progrese în corectarea vorbirii. De aceea în
semestrul al II-le am trecut la probe ca: „Poveste ște-mi ce-ai f ăcut”.
Pe parcursul semestrului al II-lea l-am înv ăŃat unele cântece u șoare și scurte cu ritm viu ca:
„Melc, melc… ”, „Iepura șul”, etc. De asemenea, înv ăŃarea unei poezii simple, de una sau de dou ă
strofe, și-au adus un mare aport la corectarea bâlbâielii. P oeziile au fost inso Ńite de gesturi, cuvintele
au fost accentuate, cu o bogata și variat ă mimic ă.
Spre sfâr șitul semestrului al II-lea am folosit ultima faz ă și cea mai dificil ă din preocup ările
de reeducare a vorbirii copilului bâlbâit și anume conversa Ńia. În primul stadiu al conversa Ńiei am
folosit întreb ări în a șa fel încât raspunsul subiectului s ă repete cea mai mare parte a intreb ării.
În a doua faz ă a exerci Ńiilor de conversa Ńie am trecut la întreb ări scurte care au necesitat, la
rândul lor, r ăspunsuri scurte, din care am urm ărit o relatare din partea copilului, a unui act pe care îl
cunoa ște numai el.
Pe lâng ă aplicarea ludoterapiei, ritmoterapiei, am Ńinut cont de acordarea încrederii, s ă nu fie
subiectul bruscat, s ă nu i se fac ă observa Ńii asupra modului de exprimare decât cu tact.
S-a observat c ă s-au ob Ńinut succese, subiectul dorind s ă vorbeasc ă tot mai mult și mai bine.

44 STUDIU DE CAZ. 3

SUBIECTUL :R.M.
– vârsta: 13 ani
– sexul: F.
Subiectul R.M., de sex feminin, în vârsta de 13 ani s-a n ăscut în Sighetu Marmatiei la data de
21.12.1994.
Subiectul are 13 ani și este elev ă în clasa a IV-a.
Născut ă la un interval de 10 ani de la precedenta na ștere, într-o familie modest ă, fiind al 5-
lea copil, mama având vârsta de 42 de ani.
Sarcina a fost normal ă, p ărin Ńii neavand antecedente heredocolaterale (deficien Ńe fizice,
psihice sau boli genetice).
Mersul începe la vârsta de 2 ani și jumatate, dezvoltare normal ă, vorbirea normal ă pân ă la
vârsta de 4 ani.
Coeficientul de inteligen Ńă a fost stabilit la un Q.I. de 40.
Diagnosticul: mutism electiv, având o reac Ńie nevrotic ă pasiv ă, manifestat ă printr-o blocare a
vorbirii din cauza unor condi Ńii de stres și a unui șoc traumatic pe plan afectiv în urma unor
divergen Ńe din familie. Subiectul nu a mai comunicat verbal.
Din punct de vedere fizic, nu a suferit nici o boal ă care s ă aib ă repercursiuni grave asupra
sănătătii.
La vârsta de 4 ani poseda un vocabular s ărăcăcios, din cauza condi Ńiilor unui mediu
nestimulativ de vorbire și a unor factori nevrozan Ńi manifestati prin supra solicitare, diminuând
dorin Ńa de comunicare a copilului. Solicit ările dep ăș esc cu mult capacitatea de efort a copilului
pentru a atinge o performan Ńă școlar ă dorit ă pentru vârsta ei.
În urm ă examenului logopedic, s- constatat urm ătoarele:
– vorbirea: nonverbal ă, mimico-gestic ă;
– auz/audi Ńie: nu a fost sesizat ă o pierdere de auz (s-au administrat probe de în Ńelegere a
vorbirii și s-au f ăcut observa Ńii asupra conduitei copilului);
– vocabular: sărac;
– schema corporala: deficitar ă;
– lateralitate: incert ă;
– percep Ńie și memorie vizual ă: dificult ăŃi în percep Ńie, stabilirea direc Ńiei (nu sesizeaz ă
direc Ńiile care sunt sensibil asem ănătoare), a culorii, a formei, a succesiunii;

45 – percep Ńie și memorie auditiv ă (ritm ): reproduce formule formate din mai mult de 3 b ătăi ;
– motricitate: normal ă, mi șcările pe care le realizeaz ă au o coordonare, dar nu foarte precis ă,
cât și în ceea ce prive ște organele fono-articulatorii și praxia;
– comprehensiune: î și concentreaz ă aten Ńia asupra sarcinii, dar încearc ă s ă se sustrag ă foarte
repede, raspunde la solicit ări simple, iar la cele complexe dac ă i se ofer ă indica Ńii și explica Ńii
suplimentare, nu în Ńelege durata unei ac Ńiuni, a unui eveniment și prezint ă dificult ăŃi în înŃelegerea
termenilor referitor la spa Ńiu, timp, întampinând dificult ăŃi în înŃelegerea rela Ńiilor spa Ńiale;
– dezvoltare intelectual ă: u șor inferioar ă vârstei cronologice;
– comportamentul și sfera afectiv ă: prezint ă inhibi Ńie emotiv ă prin lipsa imboldului de
comunicare și timiditate;
– educa Ńie: solicit ări din partea unei surori, a indrum ărilor pe traseul recuper ării;
– diagnostic: retard în dezvoltarea limbajului-muti sm psihogen, atât la nivel comprehensiv
cât și la nivel expresiv, în orintarea spa Ńio-temporal ă, manifest ăndu-se prin confuzie, dezorientare,
atât în mediul extern cât și intern.
Copilul s-a încadrat în grupul din clas ă de și este mai retras, manifest ă interes în activitate și
încearc ă s ă se joace, integreze în ansamblu, dar nu finalizeaz ă lucrurile practice, fiind nelinistit ă,
plictisându-se foarte repede.

Obiective terapeutice:
1). Reeducarea. P ărin Ńii vor fi informa Ńi cu privire la diagnosticul logopedic și natura
dificult ătilor care le intâmpin ă copilul, sugerandu-le asanarea st ărilor de încordare nervoas ă și
creearea unui climat relaxant, ludic. Se va aplica intensificarea „b ăii de limbaj” în comunicarea
verbal ă permanent ă într-un context cât mai clar, corect, afectiv, lip sit de complexitate și se va cre ște
progresiv pe m ăsur ă ce copilul ofer ă un feed-back pozitiv, stabilindu- și un ritm propriu în activit ăŃile
de zi cu zi prin formarea încrederii în for Ńele proprii și fortificarea rezisten Ńei fizice și psihice.
2). Individualizarea m ăsurilor terapeutice la posibilitatea copiilor și în ritmul evolu Ńiei sale
prin urm ătoarele exerci Ńii privind:
– schema corporal ă;
– lateralitatea;
– structura spa Ńial ă;
– structura temporal ă;
– percep Ńia vizual ă;
– percep Ńia auditiv ă-reac Ńii de orientare la surse sonore;

46 – recunoa șterea direc Ńiei sunetului;
– recunoa șterea sursei sonore;
– discriminarea varia Ńiei intensit ăŃii sunetelor;
– achizi Ńia ritmului: lent-rapid ă;
– dezvoltarea limbajuui-comprehensiune;
– să asculte atent o poveste;
– să execute comenzi simple;
– să arate sau s ă dea obiecte la cerere;
– să indice imagini despre care se vorbe ște;
– s ă înŃeleag ă pluralul în redarea unor imagini;
– să ordoneze 2-3 imagini;
– dezvoltarea auzului fonematic;
– etapa profonetic ă de emitere a unor foneme, onomatopee dup ă imagini;
– ob Ńinerea și exersarea sunetului deficitar;
– emiterea sunetelor prin demonstra Ńie și imita Ńie;
– emiterea sunetelor prin derivarea lor din sunete;
– emitere concomitent ă;
– emitere independent ă;
– consolidarea sunetului;
– introducerea sunetelor în cuvinte;
– înv ăŃarea denumirii unor cuvinte mono, bisilabice dup ă imagini din mediul ambiant;
– sporirea bagajului de foneme și noi cuvinte;
– formarea capacit ăŃii de diferen Ńiere fonematic ă;
– formarea percep Ńiei fonetice corecte;
– analiza fonetic ă și alte exerci Ńii adecvate;
– înv ăŃarea denumirii obiectelor din mediul ambiant;
– formarea de propozi Ńii simple și dezvoltate;
– dialog în absen Ńa materialului concret.
În timpul terapiei de recuperare a limbajului se va folosi meloterapia, psihoterapia
ocupa Ńional ă, psihoterapia de grup, psihoterapia și consilierea familial ă și antrenarea familiei pentru
terapia recuperatorie, inl ăturand preocup ările excesive legate de starea copilului.

47 STUDIU DE CAZ: 4

SUBIECTUL: R.A.
– vârsta: 14 ani;
– sexul: F.
R.A. este o feti Ńă de 14 ani, elev ă în clasa a V-a a Școlii Generale pentru Copii cu Deficien Ńe
din Sighetu Marma Ńiei.
Feti Ńa s-a n ăscut în Sighetu Marmatiei fiind al doilea copil n ăscut dup ă primul, la un interval
de 9 ani.
Face parte dintr-o familie de intelectuali.
Subiectul prezint ă disgrafie, dislalie polimorf ă asociate cu un Q.I. de 30-35.
Gradul de concentrare, distributivitatea și mobilitatea aten Ńiei sunt mediocre, organizarea
spa Ńio-temporal ă, organizarea și structurarea spa Ńiului grafic slab dezvoltate.
Memoria de lung ă durat ă , de lucru și logica sunt slabe.
În ceea ce prive ște limbajul, am constatat c ă vocabularul este s ărac, exprimarea greoaie,
lent ă, incorect ă gramatical, iar limbajul scris prezint ă abscie, disgrafie, disortografie și agrafie.
Nivelul de dezvoltare al operatiilor gândirii este superficial stadiului preformal.

La Testul Ravu a ob Ńinut 16 puncte din totalul de 36.

La Testul Wisc s-au ob Ńinut urm ătoarele rezultate:
Scala de cuno știn Ńe generale: 4 puncte
Similitudini: 2 puncte
Aritmetica: 3 puncte
Vocabular: 0 puncte
Comprehensiune: 3 puncte
Memoria cifrelor: 1 punct

În urma aplic ării probei Efficiung Scale-Barraga s-au ob Ńinut urm ătoarele rezultate:
Sec Ńiunea I: 7 puncte
Sec Ńiunea II: 7 puncte
Sec Ńiunea III: 5 puncte
Sec Ńiunea IV: 6 puncte

48 La Testul Ruy verbal:
Faza I: – curea, curc ă, perdea, p ărin Ńi, perdea, Ńă ran.
Faza II: – curc ă, perdea, curea, soare, chipiu, tob ă.
Faza III: – musta Ńă , chipiu, curc ă, cafeniu, curea, Ńă ran, cas ă, c ăciul.
Faza IV: – râu, chipiu, curea, musta Ńă , cas ă, cafeniu, cas ă, râu, școal ă,
cas ă, râu, musta Ńă .
Faza V: – chipiu, curc ă, cafeniu, cas ă, curea, râu, cas ă, școal ă.
În urma rezultatelor s-a constatat c ă este la nivelul unui copil de 8 ani.
Dezvoltarea fizic ă a acestui subiect este normal ă.
Stilul de munca este inegal, scrie foarte lent și cite ște foarte greu.
În ceea ce prive ște limbajul: vorbe ște r ăstit, strident, gesticulativ, expresiv. Foloseste î n
vorbirea curent ă fraze aproximativ corecte, cu o exprimare negramat ical ă.
Gândirea este întârziat ă, cu pauze intermitente.
Memoria este mecanic ă, de scurt ă durat ă, reproducerea cuno știn Ńelor înceat ă. Uitarea
intervine par Ńial, recunoa șterea și reproducerea unor obiecte lent. Aten Ńia este distributiv ă, foarte
atent ă la factorii perturbatori.
Motiva Ńia este predominant extern ă și afectiv ă.
Legat de limbaj subiectul pronun Ńă multe sunete denaturat, exist ă deficien Ńe de pronun Ńie și
limbaj accentuate de un comportament nelini știt. Emite corect multe vocale. Din cauza anomaliil or
dento –maxilare –pragmatism superior foarte pronun Ńat-pronun Ńarea consoanelor este deficitar ă.

Obiective terapeutic e:
– obi șnuirea copilului s ă colaboreze cu adultul;
– colaboraea logopedului cu familia în vederea cuno a șterii atitudinii membrilor familiei fa Ńă
de deficien Ńa de vorbie și modific ării atitudinii familiei în direc Ńia favorabil ă corect ării copilului ;
-colaborarea cu educatorii și profesorii în vederea recuper ării limbajului copilului ;
-crearea unor rela Ńii socio-afective favorabile între logoped și copil , în cadrul familiei , în cadrul
grupului în care este integrat copilul.
-crearea unei motiva Ńii necesare corect ării vorbirii.
Am selec Ńionat exerci Ńiile care corespund particularit ăŃilor subiectului:
-reglarea respira Ńiei;
-gimnastica aparatului fono-articulator;
-imitarea de sunete sub forma de onomatopee;

49 -exerci Ńii de dezvoltare a auzului fonematic;
-repetarea unor serii de silabe ;
-exersarea pronun Ńă rii cuvintelor ;mono , bi și polisilabice ;
-repetarea unor propozi Ńii scurte într-o intona Ńie expresiv ă ;
-formarea de mici propozi Ńii pe baza unor imagini concrete ;
-povestire liber ă.
Am folosit, de asemenea, programul de stim ulare dup ă sistemul PORTAGE .
Progesele au fost încete dar cu persevere n Ńă se poate corecta bâlbâiala primar ă a subiectului
R.A.

50 CAPITOLUL IV.
CONCLUZII

Aceast ă lucrare trateaz ă principalele caracteristici ale bâlbâielii primar e. Analizând
aceast ă tulburare de vorbire, sub aspectul etiologic, se c onstat ă c ă este determinat ă de o serie de
plurifactori cu cauzalitate complex ă, fiind rezultatul unor factori multipli care prin cuplare și
poten Ńare reciproc ă au determinat apari Ńia bâlbâielii primare. Natura acestor tulbur ări este diferit ă,
de la caz la caz, dup ă cum este evident ă și complexitatea fenomenelor bâlbâielii.
Din cele studiate pân ă în prezent ne d ăm seama c ă bâlbâiala primar ă este o forma mai u șoar ă
care apare în perioada pre școlar ă când limbajul este în formare iar defectul nu este atât de puternic
consolidat. De aceea aceast ă perioad ă este considerat ă perioada optim ă de încercare a terapiei
logopedice.
Pentru corectare am recurs, la început, la aplicare a metodelor și procedeelor cu caracter
general în vederea preg ătirii copilului pentru terapia propriu-zis ă.
Bâlbâiala este o tulburare de ritm și fluen Ńă a vorbirii care afecteaz ă foarte mult
inteligibilitatea vorbirii.
Ea este considerat ă una dintre tulbur ările de vorbire cele mai grave având în vedere
implica Ńiile negative asupra rezultatelor școlare și asupra dezvolt ării personalit ăŃii.
Terapia logopedic ă specific ă cuprinde:
– exerci Ńiile de respira Ńie;
– exerci Ńiile pentru antrenarea laturii motrice (gimnastica aparatului fonator);
– exerci Ńii de pronun Ńare prozodic ă;
– exersarea povestitului dup ă logoped și independent;
– exersarea propozi Ńiilor;
– conversa Ńia;
– povestirea; etc.
Așadar, tulbur ările de limbaj au influen Ńă asupra personalit ăŃii și comportamentului copilului,
în general. Ca atare, subiectul indiferent de vârs ta sa nu mai este tratat ca o simpl ă persoan ă cu
tulbur ări de limbaj, ci este privit din perspectiva educ ării complexe, atât în corectarea dificult ăŃilor
de vorbire cât și în cea a form ării, dezvolt ării personalit ăŃii în scopul garant ării unei particip ări totale
și active în via Ńa comunit ăŃii.

51 Politicile și strategiile na Ńionale pentru copii și tineri cu nevoi speciale au la baz ă ideea de
educa Ńie pentru to Ńi și, în acelasi timp, educa Ńia pentru fiecare.
Etiologia tulbur ărilor de limbaj, la rândul ei, este de o mare diver sitate și cunoa șterea
cauzelor care determina tulburarea este o alt ă conditie de baz ă în stabilirea programului terapeutic și
a strategiei de lucru cu copilul deficient.
Cercet ările experimentale și experien Ńa practic ă au demonstrat c ă activitatea de prevenire și
corectare a tulbur ărilor de vorbire este fundamentat ă pe o serie de principii logopedice precum:
– principiul inteven Ńiei timpurii;
– principiul parteneriatului în interven Ńia terapeutic ă;
– principiul respect ării particularita Ńilor de vârst ă și individuale;
– principiul exerci Ńiilor de scurt ă durat ă;
– principiul utilizarii sunetelor ajut ătoare;
– principiul utilizarii autocontrolului auditiv;
– principiul ac Ńiunii minime.
Metodele și procedeele utilizate în activitatea logopedic ă au un caracter profilactic și sunt
clasificate astfel:
– gimnastica general ă;
– gimnastica fonoarticulatorie;
– gimnastica respiratorie;
– educarea auzului fonematic;
– educarea personalit ăŃii.
Aceste metode și procedee folosite au un caracter general. Pe lâng ă aceste am folosit și
metode și procedee specifice care corespund unor etape dist incte în procesul de corectare a
tulbur ărilor de limbaj, respectiv emiterea, consolidarea, diferen Ńierea și automatizarea pronun Ńiei
sunetelor.
Studiul efectuat asupra e șantionului a dus la concluzia c ă metodele și procedeele folosite au
fost eficiente și bine grupate, fiecare subiect fiind tratat Ńinând cont și de particularit ăŃile de vârst ă și
individuale.
În scopul optimiz ării activit ăŃii de prevenire s-a insistat pentru intensificarea muncii de
propagand ă logopedic ă în rândul educatoarelor, înv ăŃatorilor și a p ărin Ńilor.
În concluzie, putem spune c ă deosebirile dintre metodele și procedeele folosite constau nu
atât în denumirea lor, cât în modalit ăŃile concrete de aplicare ale acestora de la o etap ă la alta.

52 BIBLIOGRAFIE

1. Alois Ghergu Ń, Sinteze de psihopedagogie special ă, Ed. Polirom 2005
2. Cristian B. Buica, Bazele defectologiei , E.d Aramis 2004
3. Bogdan Balan, Ștefan Boncu, Andrei Cosmovici, Psihopedagogie , Ed. Polirom 1998
4. Maria Anca, Logopedie , Ed. Presa universitar ă Clujean ă 2002
5. Robert K. Yin, Studiul de caz, Ed. Polirom 2005
6. Cristina Neam Ńu, Alois Ghergu Ń, Psihopedagogie special ă, Ed. Polirom 2000
7. Alois Ghergu Ń, Psihopedagogia pesoanelor cu cerin Ńe speciale , Ed. Polirom 2006
8. Berge A., Defectele copilului (în românește de M. Stoian), E.D.P., Bucuresti, 1968
9. Barzeac C., Tulbur ările de limbaj și integrarea școlar ă, în Caiet de pedagogie medical ă, Centrul
de multiplicare al Universit ăŃii din Bucure ști, 1969 (litografiat)
10. Barzeac C., Consecin Ńele lateralit ăŃii contrariate asupra dezvolt ării limbajului , în Studiul
Universit ăŃii Babe ș Bolyai, Psihologie-Pedagogie, 1968
11. Borel Maisonny Susanna- « Le language oral et ecrit » , vol. I și II, Delachaux et Niestle, Paris
1956
12. Bo șcaiu E., Prevenirea și corectarea tulbur ărilor de vorbire la gr ădini Ńele de copii , E.D.P.,
Bucure ști 1973
13. Bo șcaiu E., Material ajut ător pentru aplicarea exerci Ńiilor și a jocurilor care urm ăresc
dezvoltarea fonetic ă a limbajului , în Jocuri didactice pentru gr ădini Ńă de copii , E.D.P. Bucure ști
1976
14. Bo șcaiu E., Dezvoltarea laturii fonetice a limbajului , în Culegerea metodic ă cu titlul Copilul
pre școlar și dezvoltarea vorbirii , supliment al Revistei de Pedagogie
15. Bo șcaiu E., Bâlbâiala-prevenire și tratament , E.D.P. Bucure ști 1981
16. Bo șcaiu E., Unele aspecte ale citirii la elevii bâlbâi Ńi, în Probleme de defectologie , E.D.P.
Bucure ști 1966
17. Calavrezo C., Caracteristicile citirii și scrierii elevilor bâlbâi Ńi, în Studii și cercet ări de
logopedie , E.D.P. Bucure ști 1966
18. Chircev A., Psihologia copilului pre școlar , E.D.P. Bucure ști1970
19. Damaschin D., Defectologie-deficien Ńe de vorbire , E.D.P. Bucure ști 1972
20. Dumitrescu A., Unele probleme teoretice legate de diagnosticarea l ogopa Ńilor , în Revista de
psihologie, Nr. 2, 1965, pag. 199-212

53 21. Farkas M., Abordarea interdisciplinar ă a tulbur ărilor limbajului oral și scris la elevi , Tez ă de
doctorat. Cond. Știintific: Prof. Univ. Zorgo B., Universitatea Babe ș Bolyai
22. Golu M, Verza E., Considera Ńii metodologice în leg ătur ă cu fenomenul lateralit ăŃii și influien Ńa
lui asupra dezvolt ării limbajului , în Analele Universit ăŃii Bucure ști, Psihologie, 1970
23. Gu Ńu M., Logopedia I , Centrul de multiplicare al Universit ăŃii „Babe ș-Bolyai” Cluj-Napoca,
1975
24. Hvattev M. E., Defectele de vorbire la copii , Traducere dact. din ed. a III-a, Ed. de stat ped . a
M.I., URSS, Moscova 1948
25. Joly A., La rytmotherapie , Ed. Maloine, Paris 1971
26. Lăscu ș E., No Ńiuni de logopedie, Ed. Genesis 1995, Cluj-Napoca
27. Pavlov I. P., Prelegeri despre activitatea emisferelor cerebrale, Ed. Academiei, Bucure ști 1951
28. Păunescu C. , Dezvolatrea vorbirii copilului și tulbur ările ei , Bucure ști 1962, E.D.P. P ăunescu
C. (coord. st.) Introducere în logopedie, Bucure ști 1976
29. Păunescu C., Toncescu M și colab., Nedezvolatarea vorbirii copilului , E.D.P. Bucure ști 1972
30. Păunescu C., Toncescu M și colab., Investiga Ńii asupra anticip ării mentale și orientarea și
organizarea spa Ńial ă la copiii normali, alalici și oligofreni , în Caiet de pedagogie Medical ă, Centrul
de multiplicare al Universit ăŃii din Bucure ști
31. Păunescu C., Introducere în logopedie , E.D.P. Bucure ști 1976
32. Piaget J., Psihologia inteligen Ńei , Ed. Știin Ńific ă, Bucure ști 1966
33. Verza E. , Conduita verbal ă a școlarilor mic , E.D.P. Bucure ști 1973
34. Zorgo B.,Radu I, Studii de psihologie școlar ă, E.D.P. Bucure ști 1973
35. Zorgo B, Bo șcaiu E., Cu privire la raportul dintre tulbur ările de vorbire și dezvoltarea
activit ăŃii intelectuale la copil , în Probleme de defectologie, Vol. III, E.D.P. Buc ure ști 1964
36. Zazzo R., Les debilités mentales , Librairie Armand Colin, Paris 1969.

54

ANEXE