Coordonatori : Studenti Lect. univ. dr. Adrian Nedelcu . Grupa 5236 2010 -2011 1 Cuprins Capitolul 1. Turismul cultural 1.1. Turism cultural –… [621086]

0
UNIVERSITATEA PETROL -GAZ, PLOIESTI
FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE
SPECIALIZARE : ECTS

Turismul cultural in Spania

Coordonatori : Studenti
Lect. univ. dr. Adrian Nedelcu .
Grupa 5236

2010 -2011

1
Cuprins

Capitolul 1. Turismul cultural
1.1. Turism cultural – concept
1.2. Locul turismulu i cultural in cadrul fenomenului turistic

Capitolul 2. Spania – istoric, asezare, cai de acces, turism
2.1. Scurt istoric
2.2. Asezare
2.3. Cai de acces
2.4. Evolutia turismului in Spania

Capitolul 3. Turismul cultural in Spania
3.1. Obiective istorice
3.2. Obiective religioase
3.3. Folclorul
3.4. Muzee, case memoriale si statui
3.5. Evenimente culturale

Concluzii

Bibliografie

2
CAPITOLUL 1. TURISMUL CULTURAL

1.1. Definirea fenomenului turistic

Turismul este o noțiune neclară, subiectivă în esență. Este dificil de separat ce este turistic și ce
nu într -un spațiu dat, pentru ca aceleași amenajări pot servi unor scopuri multiple. Turismul este o
activitate umană bazată pe deplasarea în spațiu a indivizilor, de aici derivând deoseb irea sa de
,,recreere”, care nu necesită neapărat deplasare. Una dintre cele mai simple definiții ale fenomenului
turistic ar fi abandonarea temporară a spațiului cotidian de viață, în favoarea altui lor, construit pentru și
de către turiști, consacrat exc lusiv odihnei.
Conform primei definiții dată de O.M.T. în 1978, turistul este orice persoană aflată în afara
reședinței sale curente pentru o durată de cel puțin 24 ore (o noapte) și pentru maximum 4 luni, din
următoarele motive: agrement, sănătate, misiuni sau călătorii de orice fel (congrese, seminarii,
pelerinaje).
În condițiile unei asemenea varietăți de motivații pentru deplasările turistice, definiția propusă de
O.M.T. a fost permanent completată și adaptată. Astfel, P. Cuvelier (citat de I. Mun tele și C. Iațu, 2003)
definește turismul ca fiind un ansamblu de practici asociativ abandonării temporare a reședinței, având
drept obiectiv destinderea sau motivații cu caracter socio -cultural. D. Pearce (citat de I. Muntele și C.
Iațu, 2003) definește t urismul ca fiind ansamblul de relații și fenomene rezultate în urma călătoriilor și
sejurului temporar al persoanelor, în special pentru a se destinde sau recrea.
Ținând seama de toate definițiile prezentate până acum se poate spune că turismul este o
comp onentă activă a vieții social -economice contemporane, care marchează profund regiunile favorizate
de un potențial natural și antropic de excepție, prin atracția exercitată asupra maselor largi, în contextul
creșterii nivelului de trai și necesități atenuăr ii influențelor nocive ale mediului urban -industrial modern.
(I. Muntele, C. Iațu, 2003).
Accepțiunea noțiunii de ,,turism” a variat foarte mult în timp, de la ,,vilegiatura” secolului al XIX –
lea la o gama foarte largă de activități în prezent, activități care au determinat clasificarea fenomenului turistic
în mai multe tipuri. Astăzi sunt incluse în turism și activități precum participarea la diverse congrese,
conferințe, festivaluri, manifestări sportive, pelerinaje, deplasări la sfârșit de săptămână, toa te presupunând o
puternică bază materială.

1.2. Locul turismului cultural in cadrul fenomenului turistic

Există numeroase încercări de clasificare a fenomenului turistic, având la bază criterii diferite:
motivația, potențialul turistic, durata desfășurării fenomenului turistic. Una dintre cele mai complexe
clasificări este cea propusă de P. Cocean, Gh. Vlăsceanu și B. Negoescu (2002) care disting tipuri și
forme de turism. Pentru acești autori există 4 tipuri de turism:
 de recreere și agrement;
 de îngrijire a sănătății (curativ);
 cultural;
 polivalent;

3
Este evident faptul ca aceste tipuri de turism se întrepătrund și ca încadrarea unei deplasări turistice
într-unul sau altul dintre aceste tipuri are la bază motivația determinantă, dar nu singura. Motivația
culturală de exemplu poate să fie prezentă în toate tipurile menționate la un moment dat.
Cea mai recentă clasificare din literatura geografică românească aparține geografilor ieșeni I.
Muntele și C. Iațu (2003) și propune următoarele tipuri și criterii de cl asificare a turismului:
1. criteriul temporal: week -end, sejur, tranzit, croazieră;
2. criteriul localizării și al motivației: turism literal, turism alpin, turism lacustru, turism fluvial, turism
citadin, turism rural -etnografic, turism cultural, turism frontalier;
3. criteriul agregativ: turism solitar, turism familial, turism de masă, turism expediționar, turism cinegetic,
pelerinajul, turism cultural -sportiv;
4. criteriul geografic: tipuri de turism specifică climatului temperat, polar sau tropical.
Se obser vă așadar că, indiferent de clasificarea la care ne raportăm, turismul cultural apare ca un
tip de turism clar diferențiat de celelalte forme sau tipuri de turism mai ales prin motivație. El poate fi
definit ca o formă de mobilitate turistică al cărei scop principal este lărgirea orizontului de cunoștințe
prin descoperirea patrimoniului cultural -artistic sau arhitectural și al teritoriilor în care acesta se
înserează. Conform Micului Dicționar Enciclopedic, cultura reprezintă expresia civilizației materiale și
spirituale generate a unui popor. În sens larg cuprinde atât cultura materială (toate bunurile materiale și
tehnicile necesare producerii lor), cât și cultura spirituală (creațiile din domeniul științei, literaturii,
artelor). În acest context turismul cultural reprezintă o formă de valorificare a resurselor antropice și
tocmai de aceea în sfera sa de cuprindere se poate include și turismul citadin și turismul rural -etnografic.
Turismul cultural trimite obligatoriu la noțiunea de patrimoniu, care reprez intă componentele materiale
și imateriale ale identității oricărei societăți, elaborate, apoi transmise și reactualizate în teritoriu.
Patrimoniul material cuprinde muzeele, monumentele, ansamblurile arhitectonice, orașele de artă, satele
cu tradiții bine păstrate, siturile arheologice, grădinile, edificiile de natură religioasă sau militară.
Patrimoniul imaterial include sărbătorile și manifestările culturale, tradițiile și aptitudinile creative
acumulate în timp.
Practicile culturale se pot deosebi și în funcție de specificul mental și comportamental al unor
popoare. Astfel, anchetele efectuate în Franța, principala destinație a turismului cultural mondial,
demonstrează o anumită superficialitate a spaniolilor, o preferință a germanilor pentru artă romană sau
Evul Mediu, dorința nord -americanilor de a -și regăsi rădăcinile culturale, atracția olandezilor pentru
spațiile rurale, interesul britanicilor pentru descoperirea monumentelor și a locurilor care evocă relațiile
franco -engleze, în timp ce italienii pre feră sanctuarele și locurile de cult.
În ultimii ani formele de practicare a turismului cultural s -au diversificat foarte mult, luând forma
sejururilor lingvistice, a turismului gastronomic. Îmbogățirea ofertei turismului cultural se realizează sub
presiun ea a doi factori: cererea publicului, tot mai curios și exigent și atitudinea comunităților locale
care doresc să obțină beneficii de pe urma activităților culturale pe care le finanțează.
Eficiența turismului cultural este cea mai redusă dintre toate tipu rile de turism, dar dezvoltarea sa
prezintă și o serie de avantaje, ce se referă la faptul că cererea este stabilă, solidă și nu ține cont de
modă, așa cum a fost cazul turismului balneo -climateric. Potențialul de extindere este imens, mai ales în
contextu l mondializării, când situri exotice precum Insula Paștelui nu mai sunt așa de îndepărtate.

4

CAPITOLUL 2. SPANIA

2.1. Informatii generale

Nume oficial : Regatul Spaniei
Asezare : in sud -estul Europei, in Peninsula Iberica, inconjurata de Oceanul Atlantic, Golful Biscaia,
Muntii Pirinei si Marea Mediterana.
Coordonate geografice : paralela de 40 grade latitudine nordica si meridianul de 4 grade longitudine
vestica.
Suprafata tota la : 594.782 kmp, din care partea continentala reprezinta 499.542 kmp, iar partea insulara
5.240 kmp, fiind formata din Insulele Baleare, Insulele Canare si micile insule Islas Chafarinas, Penon
de Alhucemas si Penon de Velez de la Gomera (situate in largu l coastelor Marocului). Spania este a treia
tara din Europa ca marime a suprafetei (dupa Federatia Rusa si Ucraina).
Frontiere terestre : 1917,8 km, din care : cu Andorra 63,7 km, cu Franta 623 km, cu Gibraltarul 1,2
km, cu Portugalia 1214 km, cu Marocul ( Ceuta) 6,3 km si cu Marocul (Melilla) 9,6 km.
Frontiere maritime : 4.964 km.
Ape teritoriale : zona maritima teritoriala de 12 noduri marine, zone invecinate de 24 noduri marine si
zone economice exclusive de 200 noduri maritime (de aceste zone beneficiaza doar la Oceanul Atlantic).
Clima : temperata, verile foarte calduroase si cu cer senin in interiorul tarii, pe coaste mai moderate si
mai innorate, iar iernile innorate si reci in interior si partial innorate si racoroase in zonele de coasta.
Relieful : platouri inalte inconjurate de dealuri, iar in partea de nord de Muntii Pirinei. Podisul (Me seta)
ocupa circa 330.000 kmp,
Altitudini maxime : 3.718 m in varful Pico de Teide (Tenerife) din Insulele Canare, iar in Spania
continentala Muntii Pirinei ajung la 3404 m in varful Pic d‟Aneto si Muntii Sierra Nevada ating 3478 m
in varful Mulhacen.
Altitudine medie : 660 m (locul 2 in Europa, dupa Elvetia).
Resurse naturale (relativ reduse in raport cu suprafata tarii si necesitatile economiei) : carbune, lignit,
titei, minereu de fier, cupru, plumb, zinc (locul 8 in lume), uraniu, tungsten, mercur (loc ul 1 in lume),
pirite, fluorina, ipsos, sepiolita, caolin, potasiu.
Utilizarea terenului : 20,5 milioane ha (41%) terenuri arabile, 16,5 milioane ha (33%) paduri, 6,7
milioane ha (13%) pasuni si fanete, 6,8 milioane ha (13%) suprafete cu alte destinatii.
Terenuri irigate : 36.400 kmp. Lipsa acuta de apa pentru agricultura a determinat realizarea unor sisteme
de irigatii bazate pe cele mai moderne tehnici si crearea unor ferme mari (tip Huertas) pentru legume,
orez si citrice.

Populatia : 44,1 milioane locu itori (estimativ la 31 decembrie 2005), dintre care peste 3 milioane sunt
straini imigranti.
Densitatea medie a populatiei : 87 locuitori/kmp.
Religia : Romano -Catolica 94%, alte religii 6%. Spania nu are religie oficiala.
Limba oficiala nationala : castil iana (74% din populatie).
Limbi oficiale regionale : catalana -valenciana (17%), galiciana (7%), basca (2%).

5
Moneda : Euro.
Turisti straini in Spania (2004) : 85,7 milioane (proveniti din Marea Britanie – 16,4 milioane,
Germania – 10, 0 milioane, Franta – 7,5 milioane, Italia, Olanda, Portugalia, Irlanda, tarile Scandinave,
SUA, etc.).
Principalele produse vegetale : cereale (locul 5 in lume la orz), legume si zarzavaturi, masline (locul 1
in lume), struguri pentru vin, sfecla de zahar, citrice, alte fructe, plante industriale, arbori de pluta, flori.
Principalele produse din zootehnie si pescuit : carne de vita, porc si pasare, produse lactate, peste.
Principalele produse industriale : textile, incaltaminte, produse alimentare (locul 1 in lume la ulei de
masline si locul 3 in lume la productia de vinuri), bauturi alcoolice, metale si produse din metal, produse
chimice, nave si reparatii de nave, autoturisme, masini unelte, produse ref ractare, produse farmaceutice,
echipamente medicale.
Principalele regiuni industriale : Tara Bascilor, Catalonia, Madrid.
Industrii de baza : metalurgia (fier, otel, aluminiu, plumb, zinc), industria cimentului, industria chimica
(foarte importanta si dive rsificata).
Industrii prelucratoare : constructii navale, autovehicule, echipamente electronice, masini si
echipamente grele, material rulant, echipamente electrice si electrotehnice, industria alimentara (ulei de
masline, vinuri, bere, bauturi alcoolice, zahar, conserve din legume, fructe, carne si peste).
Industrii de bunuri de larg consum : industria textila si a confectiilor textile, articole din piei si blanuri
naturale, incaltaminte, industria hartiei, activitati editoriale, industria de jucarii, indu stria de prelucrare a
tutunului.

Forma de guvernamant : monarhie parlamentara.
Capitala : Madrid (5,5 milioane locuitori).
Alte orase : Barcelona (4,9 milioane locuitori), Valencia (2,3 milioane), Sevilla (1,8 milioane), Malaga
(1,3 milioane), Zaragoza (871 mii), Bilbao (354 mii).
Impartirea administrativa : 17 comunitati autonome: Andalucia, Aragon, Asturias, Insulele Baleare,
Insulele Canare, Cantabria, Castilla -La Mancha, Castilla si Leon, Catalonia, Comunitatea Valenciana,
Extremadura, Galicia, La Rioja, Madrid, Murcia, Navarra, Pais Vasco (Tara Bascilor) si 2 orase
autonome (Ceuta si Melilla) ; orasele autonome Ceuta si Melilla, precum si cele trei mici insule (Islas
Chafarinas, P enon de Alhucemas si Penon de Velez de la Gomera), sunt administrate direct de catre
Guvernul central spaniol si sunt denumite "Locuri de Suveranitate". Comunitatile autonome au Statut,
Guvern si Parlament propriu. Puterea centrala numeste cate un guvernator general in fiecare comunitate
autonoma. Comunitatile autonome se d ivid in 50 provincii (47 provincii in Spania peninsulara si 3
provincii in Spania insulara). Fiecare provincie este condusa de un Guvernator civil si de o Deputatie
provinciala. Provinciile se impart in sectoare juridice, iar acestea in municipii.
Ziua Nat ionala : 12 octombrie ("Ziua Hispanitatii")
Drapelul : trei benzi orizontale de culoare rosie (sus), galbena si de latime dubla (la mijloc, cu stema pe
fond rosu) si rosie (jos).
Constitutia : a fost aprobata la 6 decembrie 1978 si a intrat in vigoare la 2 9 decembrie 1978.

6
2.2. Transportul in Spania

Spania dispune de o infrastructură extinsă și foarte competitivă pe plan de circulație și
telecomunicație, o parte dintre acestea fiind în proprietatea statului, iar celelate pârți în proprietate
privată.
Autostrăzile și șoselele de viteză sunt cele mai rapide, acestea ocolesc orașele, sunt bine asfaltate, dispun
de mai mult de două benzi pe ambele sensuri de circulație – sensurile fiind separate prin bordură sau
scoar – și fac legătura între cele mai mari orașe. Pe unele dintre aceste autostrăzi se percep taxe de
circulație. Șoselele sunt și ele bine sfaltate, au una sau două benzi de circulație pe sens și fac legătura
între orașe însă pe acestea viteza maximă permisă este mai mică. Drumurile înguste de cal iatea a doua
sunt neasfaltate și sunt puțin mai greu de parcurse, pe acestea viteza de circulație este mult mai redusă.
Să nu uităm nici de drumurile oreșene, care în general sunt bine asfaltate.
O trăime a străinilor ajunge în Spania cu avionul. Anual mai mult de 50 de milioane de turiști și
călători trec prin aeroporturile Spaniole. Importanța circulației aeriene fiind explicată prin așezarea
stategică a țării din punct de vedere geografic și atractivitățile turistice. Toate orașele mari au aeroport.
Cel mai important este aeroportul Barajas din Madrid, urmat de aeroportul din Barcelona, legătura dintre
ele fiind asigurată de o cursă locală care anual transportă mai mult de 2,5 milione de pasageri. Cursele
care duc spre insulele Baleare și insulele Canare sunt și ele importante din punct de vedere al traficului
foarte dens.
Marile orașe dispun de o rețea extinsă de metrouri, care funcționează 20 de ore pe zi, de regulă
de la ora 6.00 până -n zori la ora 1.30. Prin rețeaua extinsă de autobuse se poate ajunge în orice oraș.
Există autogări separate pentru cursele internaționale, pentru cursele lungi și cele scurte interurbane.
Cel mai comod dar și cel costisitor mod de transport este taxiul
Trenul este și el un mijloc de transport foarte popular în Spania. Re țeaua căilor ferate, oferă
diferite servicii și acoperă toată suprafața țării. Există rețele de căi ferate locale, trenuri regionale care
duc spre numeroase obiective, trenurile de viteză și AVE -ul care face legătura între Madrid, Sevillá și
Lerida. Sunt î n desfășurare construirea altor linii de cale ferate pentru trenurile cu viteză cu traseele
Lerida -Barcelona, Cordoba -Malaga, Madrid -Valladolid și Madrid -Comunitatea Autonomă Valencia
Porturile maritime din Spania sunt foarte bine specializate. Cele mai ac tive și cele mai echipate
docuri se găsesc în regiunile turistice. Cel mai mare volum de călători îl are portul din Tarifa, urmat de
Mallorca, Valencia, Barcelona și Tenerife. Portul de la Vigo are specific pescăresc (defapt toate orașele
de pe malul mării au porturi pescărești) iar porturile din Barcelona, Bilbao, La Coruña și Gijón sunt de
natură industrială. Există multe porturi destinate sporturilor maritime și petrecerii timpului liber.

2.4. Evolutia turismului in Spania

Originalitatea Spaniei tine e sentialmente de caracterul recent , rapid si foarte spectaculos al iesirii
sale pe scena turismului international.Inainte de anii 1960 -1970 Spania nu a fost frecventata decat de un
numar foarte redus de vizitatori, de 200 -300000 de vizitatori pe an in ani i 1930 -1934, atrasi mai ales de
turism cultural si urban in Catalonia, Madrid si Andaluzia sin u de catre plajele maritime.Apoi, dupa o
lunga intrerupere cauzata de razboiul civil, al II -lea razboi mondial si o perioada de inchistare proprie
regimului fra nchist, Spania se deschide cererii straine cu un soi de virginitate turistica , factor de succes
si de dificultai in acelasi timp.

7
Treptat numarul turistilor a devenit tot mai mare, fapt care a determinat o veritabila schimbare a
in cadrul economiei si so cietatii spaniole. In perioada 1950 -1986 totalul sosirilor turistilor straini la
frontierele sale s -a multiplicat cu 60.
In anul 1986 totalul vizitatorilor straini a fost de 47.3 milioane, din care aproape 29 milioane in
sejur turistic efectiv,capacitatea hoteliera a crescut proportional, atingand 845000 paturi in 1985, la care
se adaugau 400000 locuri in campinguri.IN 1995, Spania a inregistrat 43.2 mil turisti straini, capacitatea
sa hoteliera a crescut la 1 180 220 numar de paturi in hoteluri si unitati asimilate .Spania cauta sa
dezvolte un turism cultural , favorizand rasele si zonele din interior .Jocurile Olimpice de la Barcelona
ca si Expozitia Universala de la Sevilla au generat cresteri ale fluxurilor turistice.
Concret este c a Spania a avut un success deosebit ceea ce a determinat a fi prima destinatie
pentru vacante a “clientelei europene”,Succesul acestei dezvoltari spectaculoase este determinat de :
proximitatea zonelor de provenienta a turistilor , peisajele, raurile, a tractivitatea climatica , factori
istorici si culturali , politici, sociali si economici.
Turismul a devenit unul dintre principalii exportatori , furnizand in 1984, 36% din veniturile
totale ale vanzarilor spaniole in strainatate .Mai mult, aceste vanz ari directe turistilor straini , chiar in
tara , ale bunurilor produse local sunt mai remuneratoare decat exporturile care urmeaza circuitele
comerciale clasice .
Vanzarile numeroaselor obiecte cu character national sau regional evident , ale articolelor d e
imbracaminte , ale produselor de artizanat care s -ar exporta cu dificulatate si , in numeroase cazuri ,
ezporturi mai reduse sau puternic grevate prin taxele vamale , ating, datorita turismului , volume
ridicate.apoi prin cumpararea marfurilor , turistii consuma cantitati considerabile de produs alimentare si
de bauturi , care uneori , depasesc exporturile.Consumul de vin de catre straini , in cateva tari
mediteraneene si mai cu seama in Spania, atinge un nivel important , depasind exporturile .In cazul u nor
marfuri pentru care exista o productie rigida sau putin elastica si o puternica cerere din partea
vizitatorilor , antrepenerul va neglije exporturile in favoarea profitului adus de vanzarile din interior .El
va acorda pietei interne o mai mare atentie din doua motive : vanzarile de pe piata interna permit
realizarea unor beneficii mai importante decat cele provenite din exporturi si apoi , operatiunile
effectuate in interiorul granitelor nationale sunt simplu de realizat si mai putin riscante
In Spani a , veniturile turistice exterioare reprezinta echivalentul a circa 4 % din PNB , iar cele
ale sectorului in totalitate –national si international , cumulat – contribuie cu mai mult de 11 % la
formarea PNB.
Dupa diverse evaluari , luand in considerare si lo curile de munca indirecte , turismul ocupa intre
9-11 % din populatia activa , cu un total estimate la 1.1 -1.2 de milioane de locuri de munca , din care
70% directe.Aceste procente sunt larg depasite in regiunile de mare concentrare turistica , unde
struct urile socio -economice au fost puternic afectate si remodelate: asfel , 60% din produsul regional al
Insulelor Baleare provine din turism ; un impact considerabil se observa , de asemenea , in Insulele
Canare, pe Costa Brava catalana sau pe Costa del Sol Ad aluza.

8
CAPITOLUL 3. POTENTIAL TURISTIC
CULTURAL IN SPANIA

3.1. Traditii si folclor

Spania și-a păstrat vi i tradițiile vechi avand un număr mare de Fiestas sarbatorite frecvent în
toata tara pe parcursul anului. Aceste variat e si unice izbucniri ale sentimentul ui religios și bucuria sunt
o dovadă clară a bogatului patrimoniu cultural spaniol. Numeroase sarbatori sunt celebrate în întreaga
Spani e.
Intr-un grad mai mare sau mai mic fiecare oras si orasel spaniol, sarbatoreste un festival principal
in fiecare an, de obicei in cinstea sfantului protector al acestora. Aceste sărbători, dintre care multe au
loc în lunile de vară, atrag întreaga populație locală, precum și locuitorii din satele periferice și a zonelor
rurale. Eveniment ele tipice includ sărbători religioase și procesiuni, coridele , în timp ce mulți vor
participa doar pentru a se deda discutiilor cu prietenii. Cele mai importante festivaluri din Spania includ :
Los Sanfermines de Pamplona (iulie), Las Fallas de Valencia (martie) .
Spania a avut întotdeauna o tradiție bogată de arte și mes tesuguri reflectand caracterul diverselor
civilizatii – iberic a, roman a, vizigot a și musulman a- care au marcat istoria țării. Articole trad iționale,
cum ar fi ceramica , coșuri de nuiele și bunurile țesute sunt produse in tara.
În Castilla, ceramica este facuta în principal de femei, care utilizează o tehnică primitivă. Printre
specialitățile pe care le construiesc sunt ustensile le de bucătărie, borcane le și ulcioare de apă.
Elementele de bază ale veselei utilizate în ferme – farfurii, farfurii de supa si castroane din lut smălțuite
(Barro cocido) – apar în satele și pe tarabe pe fiecare piata. Multe d intre tehnicile (luciu metalic , motive
decorative, și de culoare), utilizate în ceramică au fost influențate de tradițiile islamice. Există două
mari centre de olarit din regiunea Toledo. Primul, Talavera de la Reina este faimos pentru albastru,
verde, galben, portocaliu și ceramica neagra, in timp ce al doilea, El Puente del Arzobispo, foloseste in
principal nuante de verde. Ceramica de la La Bisbal d'Empordà în Catalunya, are un fundal galben
verde cu motive decor ative. Regiune a spaniola cea mai bogată in ceramică este Andaluzia cu ateliere de
lucru în Granada (ceramica glazurata cu verde si albastru), Guadix (vesela roș ie), Úbeda, Andújar
(borcane cu modele cobalt albastru ) și în Vera (ceramica alba cu forme ondulate).
Mestesugul cosului de nuiele rămâne unul dintre cele mai reprezentative meserii spaniole. Deși
efectuat in toata tara, este deosebit de bogat pe coasta mediteraneană și în Insulele Baleare.
Tipul de produs și materialul folosit variază de la regiune la regiune. Coșuri, pălări i și saltel e sunt făcute
din stuf, salcie , fasii de lemn de măslin , mesteacăn si coarta de castan , în timp ce mobilier ul poate fi din
papură sau împletituri.

3.2. Evenimente culturale

Festivalul taurilor -Pamplona – Un oras linistit si nu foarte spectaculos, Pamplona a deveni faimos
in intreaga lume pentru curajul locuitorilor care, an de a n, se arunca in curse nebunesti alaturi de fiorosii
tauri. Pamplona este capitala regiunii spaniole Navarra, iar pentru nationalistii basci este capitala istorica

9
a Tarii Bascilor. Faima mondiala si -a capatat -o dupa aparitia romanului Fiesta ("The Sun Also Rises") al
lui Ernest Hemingway, care descrie evenimentele ce au loc anual in Pamplona si care a atras turistii din
intreaga lume in orasul spaniol. Cursele cu tauri de la Pamplona fac parte din festivalul anual dedicat
Sfantului Fermin, sau Sanfermines c um il numesc localnicii. Festivalul incepe pe 6 iulie, la pranz, dupa
ce primarul anunta oficial deschiderea, de la balconul primariei. Se pare ca sarbatorile dateaza inca din
secolul XIII. Atunci aveau loc in luna octombrie, iar caracterul religios era mu lt mai pronuntat. Astazi
festivalul este presarat cu muzica, dansuri si voie buna. Cursele cu tauri incep pe data de 7 iulie,
dimineata, la ora 8:00 si se repeta in fiecare zi, pana pe 14 iulie. Curajosii trebuie sa fie la linia de start la
ora 7:30, imbra cati in alb, cu o esarfa rosie la gat. Ii asteapta o cursa de 825 de metri, care dureaza, in
medie, trei minute. Taurii, sase la numar, sunt inchisi in tarcul din piata Santo Domingo. La ora 8:00, o
racheta de semnalizare este lansata pentru a anunta ca ta rcul a fost deschis. Este urmata de o alta care
anunta ca taurii au parasit tarcul si sunt liberi pe strazile ce alcatuiesc traseul dintre Santo Domingo si
corida. Din acest moment, fiecare este pe cont propriu. Unii dintre participanti nici macar nu alear ga. Se
opresc in fata tarcului si asteapta sa fie calcati in picioare de tauri. Este o onoare.
Coridele – Corida e considerata ca un produs al artei pure din Spania . Corida inseamna victoria
omului asupra unuia dintre cele mai de temute animale: taurul . Spectacolul este organizat in mod
minutios, conteaza conduita celor care se afla in ring dar mai ales egal itatea între forte. Din aceasta
cauza taurul este ranit la începutul fiecarei lupte, pentru a egala astfel sansele intre luptatori. Coridele
sunt organizate in timpul verii, in arenele locale numite "Plaza de Toros". Corida e foarte populara in
randul span iolilor, arenele sunt pline si sunt emise abonamente pentru intregul sezon.
Originile coridelor dateaza din secolele al XVI -lea, cand taurii erau atacati de pe cai cu sulite.
Corida exista ca eveniment de divertisment, social de la inceputul anilor 1800, cand in Sevilla Fernando
al VII -lea a infiintat Scoala Regala a Coridei.
Festival interna tional de la guitarra – a fost fondat in anul 1987 pentru chitaristul si maestrul
national Luis Zumbado cu sprijinul Teatrului National. Acest festival a fost primul festival muzical ce se
realiza in tara, si apoi a devenit un important eveniment cultural ce a reunit mari chitaristi nationali si
internationali. Acest festival a avut ca obiectiv sa arate, sa pastreze si sa promoveze cunostiintele si
practica acestui ins trument prin diverse manifestatii de origine spaniola. De aceea, in toate editiile sale
se prezinte diverse genuri muzicale cum ar fi: chitara clasica, jazz, rock, flamenco, folclorica si alte
genuri contemporane. Au loc si seminarii de dans si lectii de c hitara. Acest festival are loc in luna iulie
si dureaza doua saptamani.
Feria de Cordoba, Cata de Vino – un festival dedicat exclusiv vinurilor locale, multe dintre ele
memorabile. In ultima saptamana din luna are loc aceasta sarbatoare cu multa bautura, m ancare, dans
si… toata lumea are concediu. Muzica de flamenco si salsa umple orasul.
Luna februarie este in Spania luna carnavalului , si chiar daca astfel de evenimente nu ajung
la dimensiunile si extravaganta celor din Brazilia sau Venetia, cei care sosesc aici in aceasta perioada
vor avea o surpriza placuta. Cele mai cunoscute si apreciate carnavaluri sunt cele care au loc in Tenerife
si Cadiz.
Carnavalul din Tenerife seamana cu cel de la Rio – pastrand proportiile. Datorita climei
Tenerife este numita "insula primaverii vesnice", iar pentru localnici "Tinerfenos" este cel mai
important eveniment al anului, pregatirile si mai ales gasirea unui costum incepand cu luni bune inainte,
pentru ca totul sa fie gata la timp. Este o onoare pentru oricine sa participe macar la o parada cu ocazia
Carnavalului din Tenerife, iar costumele si organizarea va vor impresiona cu siguranta. Dansul, muzica,
explozia de culori si imaginati e de pe strazile oraselor transforma Tinerfenos intr-un spectacol incredibil.
Alt carnaval deja celebru este cel de la Cadiz (Andaluzia ), care are loc tot in luna februarie si se
poate spune ca e un concurent redutabil pentru cel din Tenerife. La Cadiz se petrece putin diferit :

10
grupurile de prieteni, purtand costume alese cu grija interpreteaza cate un cantec satiric, atacand
evenimente recente, totul imbinat cu flamenco, anecdote, multa muzica si dorinta de destindere.
Costumele si mastile sunt de toate f elurile, iar muzica, de la ritmurile traditionale la cantece satirice sau
flamenco fac senzatie de fiecare data, transformand orasul intr -un loc plin de culoare si sunet.
Saptamana pastelui in Spania este cunoscuta ca Semana Santa si este vazuta ca cel mai mare
festival din tara. Celebrarea pastelui in Spania incepe cu Domingo de Ramos sau Floriile si se termina cu
Lunes de Pascua sau Lunea Pastelui. In Duminica FloriiIor se rememoreaza intrarea lui Iisus in
Ierusalim. Credinciosii duc ramuri de maslin si d e palmier.
Copiii au un rol special la aceasta sarbatoare: ei duc „palmons‟ – ramuri ornate cu rozarii de zahar si
dulciuri. Aceste palmons sfintite sunt apoi atarnate la usile de la intrarea in case pentru a le proteja de
spiritele malefice.
Invierea se s arbatoreste cu mare fast in diferite parti ale Spaniei. Luminile colorate, muzica si
numeroasele activitati de pe strazile Spaniei, bucura si distreaza pe spanioli.
La Tomatina – Bunol (sau Bunyol in spaniola) este un orasel linistit, situat in estul Spaniei, la
40 de km distanta de Valencia, cu o populatie de 9.000 de oameni, majoritatea acestora fiind agricultori.
Insa, la sfarsitul lunii august, orasul devine un centru al distractiei datorita festi valului "La Tomatina",
eveniment care dureaza o saptamana si are un final "rosu"…. timp de o ora are loc cea mai mare bataie
cu rosii din lume. Festivalul din Bunol dateaza din anul 1944 sau 1945, nestiindu -se originea exacta a
acestuia. Cateva dintre te oriile existente fac referire la o simpla bataie cu mancare intre prieteni, o
incaierare intre doua clase de elevi, o gluma proasta facuta unui muzicant patetic sau urmarile haotice
ale rasturnarii unui camion plin cu rosii. Insa, indiferent de ce s -a inta mplat mai exact, acest eveniment a
fost savurat de toata lumea si a fost repetat in fiecare an. Sarbatoarea a fost interzisa in perioada lui
Francisco Franco , fiind considerat un festival pagan, dar aceasta a reaparut in anii '70 dupa moartea
dictatorului.

3.3. Obiective istorice

Zidurile Romane – Las Murallas fac parte din zidul antic ce inconjura orasul Zaragoza.
Rămășițe romane importante sunt expuse sub Plaça del Rei, intrarea spre muzeul orașului, Museu
d'Història de la Ciutat. Cetatea a fost cucerită de vizigoți în secolul al V -lea, de către mauri în
secolul al VIII -lea, recucerită în 801 de către regii franci și jefuită de Al-Mansur în 985. După
cucerirea Peninsulei Împăratul August a făcut reforme administrative a construit drumuri care au legat
multe orașe între ele. În jurul anului 15 î.Hr. Augusta Paterna Paventia Barcino, devin e un oraș construit
pe un delușor mic cunoscut sub denumirea de Muntele Taber pe locul unde acum se găsește Cartierul
Gotic.
Peducte construite de romani – În jurul secolului XIV d.Hr. orașul în dezvoltare a fost protejat
de un zid circular care îi dădea B arcelonei o importanță strategică capacitate de a se apăra împotriva
atacurilor barbare. O dată cu declinul Imperiului roman începe invazia triburilor germanice și în anul
415 conducătorul vizigot ATAULFO stabilește capitala Regatului la Barcelona, statut care îl pierde mai
târziu când capitala a fost transferată la Tolosa și mai târziu la Toledo. Pentru a -și păstra supremația au
fost construite ,, Drassanes", cele mai mari vase maritime medievale din lume care s -au păstrat.
Aceste ruine sunt vizibile până în zilele noastre.

11
Turnul Zuda – a fost la vremea lui sediul guvernatorilor musulmani. A fost ridicat pe unul dintre
vechile turnuri ale cetatii romane. Dupa cucerirea teritoriului de catre regii catolici, a fost Palat
Rezidential al Regilor de Aragon, de la Alfonso I, el Batallador pana la Jaime I. Actualmente este Biroul
de Turism al Deputatiei Generale Aragon.
Turnul Pimentel – este o cladire emblematica pentru Torremolinos si se afla langa malul marii.
Puteti urca sus, pentru a privi intreaga zona. Numi t si Torre Vigia, acest turn de veghe a fost construit in
secolul XIV, ca parte a strategiei de aparare a orasului.
Torre de Hércules – este un far roman, ce pare a fi cel mai vechi far functional din lume.
Aceasta structura este simbolul orasului La Coruña si cuprinde o istorie de aproape 2.000 de ani. Este
cel mai vechi monument din A Coruña, cel mai probabil din secolul al II -lea e.n ., turn, învaliut într -o
legenda fermecatoare legata de originea acestuia.
Potrivit legendei, Hercule a luptat cu Gerion, un rege venit din Troia. Hercule îi taie capul si îl
îngroapa într -o mica peninsula pietroasa, lânga mare. În onoarea inamicului învi ns, a construit peste acel
loc, faimosul Turn, care înca din 1521 este stema Coruniei. Pe stema, lânga Turn, apare si un craniu dar
si tibiile lui Gerion. Turnul lui Hercule apare reprezentat de o scara exterioara în forma de melc, scara ce
era folosita de paznicul farului pentru a urca acolo sus, prin ploaie si ceata, lemnele necesare focului ce
nu trebuia sa se stinga.
Puente Romano – http://www.turistik.ro/uploadpoze/atr2109 .jpgUn vechi pod roman peste raul
Guadalquivir.

3.4. Obiective religioase

Catedrala din Sevilla a fost construita pe locul unei foste moschei din sec. al XII -lea. Arhitectii
crestini i -au adaugat un plus de inaltime. Nava centrala are 42 m inaltime si chiar si capelele din interior
sunt destul de inalte fata de cele din bisericile obisnuite. Ocupa o suprafata totala de 11, 520 metri
patrati, ceea ce o plaseaza inaintea Catedralelor Sf. Paul din Londra si Sf. Petru din Roma, drept cea mai
mare catedrala din lume . Prin urmare, marimea si grandoarea sunt trasaturile principale ale catedralei
din Sevilla , dar din moment ce ne obisnuim cu maretia, doua alte caracteristici ne impresioneaza in
aceeasi masura: balansul ritmic si armonia dintre parti, precum si o simplitate de ansamblu si sobrietatea
decorului. Secolele trecute au lasat fiecare monumente in st iluri caracteristice, insa etalarea acestora a
fost restransa pe doua coloane, in partile laterale ale catedralei. In corpul central, iese in evidenta numai
corul care umple portiunea centrala a navei.
Oricine se apropie de Palma de Mallorca pe mare nu se poate sa nu ramana impresionat, sau de -a
dreptul uimit, de gratioasa Catedrala gotica care i se descopera treptat. Catadrala Seu , cum este
numita aici, a fost construita pe locul unei foste moschei arabe. Intr -o noapte, in 1229, cand regele Jaime
I pornise sa recupereze Mallorca de sub stapanirea arabilor, flota i -a fost invaluita de o furtuna puternica.
Atunci aceasta a facut o promisiune Fecioarei Maria ca, daca va scapa de furia naturii, atunci va construi
o catedrala in cinstea Ei. Un juramant care va f i respectat imediat, dar care va fi indeplinit complet dupa
un timp indelungat, procesul de constructie a catedralei durand din 1230 pana in 1601. Realizata din
calcar aurit extras din carierele de la Santanyi, in stilul gotic francez, Catedrala are 121 m lungime si 55
m latime. Turnul central, cel care adaposteste cele noua clopote, dintre care cel mai faimos are un
diametru de 2 m si cantareste 5.700 de kg, a ramas neterminat. Fatada principala, cea orientata spre
Palatul Almudaina, a fost distrusa in tim pul cutremurului din 1851, fiind ulterior complet reconstruita,
cu exceptia portii sculptate in Renastere de M. Verger, care a ramas intacta, in mod miraculos.

12
Conform legendei, Catedrala din Santiago de Compostela , localitate situata in provincia
spaniola Galicia, adaposteste relicvele unuia dintre Sf. Apostoli ai lui Hristos, Sf. Iacob (Santiago, in
spaniola), care a murit in anul 44 e.n. la Ierusalim. In sec. al IX -lea, regele Alfonso al II -lea de Asturia a
construit o mica biserica pe locul mormantului, descoperit in 819 e.n. Aceasta a fost distrusa in 997 de
catre armata maura a lui al -Mansur, insa relicvele Apostolului au ramas intacte. Catedrala a fost
reconstruita si extinsa in anii urmatori, orasul Santiago de Compostela devenind cel mai important l oc de
pelerinaj crestin, dupa Ierusalim si Roma, unde se afla Sfantul Mormant al lui Hristos si, respectiv,
Mormantul Sf. Petru. Pelerinii din Evul Mediu strabateau pe jos Drumul Sf. Iacob luni in sir pentru a
ajunge la Catedrala Santiago de Compostela. In ciuda fatadei sala baroce, Catedrala este construita
predominant in stilul romanic si este chiar una dintre cele mai frumoase catedrale romanice din Spania.
Constructia a inceput in 1060, sub domnia lui Alfonso al VI -lea si s -a incheiat in 1211. Numeroase
elemente au fost adaugate ulterior, culminand cu dramatica transformare baroca a exteriorului, care a
avut loc intre sec. XVI -XVIII. In interior s -a conservat pe deplin stilul romanic.
Aflata in orasul spaniol cu acelasi nume, Catedrala din Toledo este u na dintre cele mai mari
catedrale crestine din lume, considerata a fi una dintre cele mai marete structuri gotice de acest gen din
intreaga Europa. Din punct de vedere al fidelitatii fata de stilul gotic, aceasta nu este intrecuta decat de
doua alte catedr ale – Catedrala din Sevilia si Catedrala din Milan. Catedrala a fost construita pe locul
fostei Marii Moschei din Toledo, care a inlocuit o biserica vizigota. Indelungatul proces de constructie
(din 1226 pana in 1493) se reflecta in varietatea de stiluri i n care a fost abordata. De -a lungul anilor, aici
au avut loc o serie de evenimente marcante, printre care si proclamarea Ioanei celei Nebune si a sotului
ei, Filip cel Frumos, drept mostenitori ai tronului Spaniei. Exteriorul catedralei este cel mai bine a preciat
din afara orasului sau dintr -un punct mai inalt, situat in vecinatate, precum Parador Nacional de
Turismo. Din apropiere, este foarte dificil sa apreciezi marimea si maretia catedralei, dar frumusetea sa
este mai mult decat evidenta. Turnul de nord are 90 de m inaltime si a fost construit intre 1380 si 1440.
Inauntrul sau se afla faimosul clopot denumit Campana Gorda, topit in 1753, in greutate de 17 tone.
Turnul de sud a fost lasat neterminat si adaposteste in prezent un dom baroc.
San Millan de la Cogola este o comuna situata in nordul Spaniei, faimoasa pentru cele doua
grupuri monastice distincte, Manastirea Suso si Manastirea Yuso (care formeaza ansablul Manastirea
San Millan de la Cogola), inscrise in 1997 de catre Unesco pe lista patrimoniului mondial al umanitatii.
Constructia Catedralei din Segovia, considerata „regina catedralelor”, a inceput in anul 1525, in
timpul domniei lui Carlos al V -lea, aceasta fiind ultima catedrala gotica construita in Spania. Amplasata
in cel mai inalt punct din or as, pe ruinele unei basilici in stil romanic, care a ars in urma unui incendiu in
anul 1520, catedrala se compune dupa un plan cu trei nave, capele laterale . Ridicata conform schitelor
lui Juan Gil de Hontañón, Catedrala are trei intrari: la Puerta del Per don (Poarta Iertarii), opera lui Juan
Guas, situata pe fatada principala; in partea sudica, se afla Portile San Geroteo si San Frutos. Catedrala
masoara 105 m pe 50 de m si are o inaltime de 33 de m in dreptul navei principale. Altarul este o
adevarata ope ra de arta, construit din marmura, jasp si bronz. A fost consacrata in anul 1768 . Va
recomandam sa vizitati Muzeul Catedralei, care contine piese de orfevrarie, documente vechi, tapiserii,
picturi de Berruguete si Sánchez Coello, codex -uri etc. Si pentru c a va aflati in cartierul vechi al
Segoviei, lasati -va timpul necesar pentru a face o plimbare in imprejurimi. Situl este declarat patrimoniu
mondial Unesco.
Sfanta Familie este o biserica din capitala Cataloniei, Barcelona (in nord -estul Spaniei).
Catedra la, opera impresionanta inca neterminata a lui Antoni Gaudi – Sfanta Familie – este unul
dintre cele mai vizitate monumente ale Barcelonei.
Proiectul nu i -a apartinut inca din fasa, alt arhitect fiind insarcinat sa -l realizeze – Francisco del
Villar – care va intra, se pare, intr -o adanca depresie deoarece dimensiunile si complexitatea proiectului

13
il depaseau pur si simplu. Gaudi va fi surprins in momentul in care autoritatile ii vor atribui proiectul pe
care il visa inca de pe bancile facultatii – o catedr ala. El spunea ca: "Aceasta catedrala, odata terminata,
va reprezenta multumirea mea fata de Sfanta Familie care m -a ajutat sa realizez tot ceea ce mi -am
propus".
Ideea ridicarii unei catedrale a apartinut unei organizatii al carei scop era sa puna capat
descrestinarii care isi pusese stapanire peste localnici, odata cu industrializarea si imbogatirea.Un petic
de pamant a fost cumparat in anul 1877. Arhitectul Francisco de Paula del Villar a proiectat o catedrala
neo gotica si a condus lucrarile ce au demar at in anul 1882.Un an mai tarziu, arhitectul modernist Antoni
Gaudi a preluat conducerea proiectului, avand abia 31 de ani. Din acel moment, Gaudi si -a dedicat
intreaga viata monumentului. In loc sa ramana fidel planurilor originale, Gaudi a schimbat aproa pe
radical forma cladirii.Timp de 43 de ani, Gaudi a adaugat structurii gotice initiale improvizatii bizare si
turnuri ca niste cosuri de fum. Desi neterminata, Sagrada Familia ramane capodopera arhitectului . Stilul
neogotic a lasat sa fie inlocuit cu stilul modernist al lui Gaudi, care era b azat pe forme gasite in natura.
Imensa cladire in stilul neo -catal on, bogata in ornamente, este inca neterminata si se lucreaza la ea din
1882. Aceasta este finantata din bani publici, cum se obisnuia in Evul Mediu. Sagrada Familia nu a fost
niciodata terminata, deoarece Gaudi a dorit -o perfecta si asta a intarziat lucra rile ce au continuat apoi
dupa moartea sa. Si acum, se mai regasesc sute de schite in atelierul sau din cadrul Scolii de Arhitectura
din Barcelona. Proiectului lui Gaudi i -au fost adaugate cateva elemente stilistice noi (fatada de sud, inca
patru turnuri, precum si naosul, inceput in 1978, la care se lucreaza inca).
Cand a murit, in anul 1926, doar o fatada era gata (cea a Nasterii), un turn, absida si cripta.
Aceasta deoarece Gaudi schimba permanent proiectul, motiv pentru care nici nu se pastreaza un proiect
concret al acestuia, iar cele ramase au disparut in razboiul civil din 1936. Ultima versiune a proiectului
dadea bisericii urmatoarele dimensiuni – 95 de metri lungime si 60 de metri latime, putand gazdui pana
la 13.000 de persoane.

3.5. Muzee, case memoriale, statui, teatre

Muzeul Empordà – Ampurdán – Muzeul Regional se afla in piata principala a orasului,
Ramblas. Exponatele variaza, de la artefacte din Grecia antica pana la picturi baroce si din secolul XX.
Museo Picasso Malaga – pentru ce i interesati de viata si opera lui Pablo Picasso, totul ar trebui
sa inceapa cu o vizita la Muzeul Picasso din orasul copilariei originalului artist – Malaga. Cladirea
muzeului se gaseste la mica distanta de casa memoriala Picasso – ce poate fi de asemene a vizitata – iar
institutia a fost deschisa datorita eforturilor mostenitorilor artistului, care au donat o buna parte din
lucrarile si obiectele personale ale lui Picasso. Colectia Muzeului Picasso este bogata si variata, cu
siguranta cea mai mare din lum e, incluzand pictura, grafica, schite, gravuri, obiecte de ceramica,
sculptura, pe scurt o prezentare exhaustiva a etapelor, temelor si tehnicilor care l -au preocupat pe Pablo
Picasso.
El Prado – Muzeul Prado a fost comparat adesea cu Muzeul Luvru sau cu National Gallery din
Londra, si pe buna dreptate. Avand la baza colectia casei regale spaniole, acesta este cu siguranta cel
mai interesant si important muzeu spaniol, avand peste 8500 de pictu ri diverse, intre care panze foarte
rare, semnate de mari maestri. Colectia de pictura nu poate fi evaluata, iar tablourile imprumutate in
afara Spaniei altor muzee, pentru expozitii temporare, au fost de fiecare data primite cu elogii. Nu este
de mirare pentru o colectie ce include, in afara unor capodopere ale artei spaniole, arta italiana,

14
flamanda, franceza, germana si nu numai. La Muzeul Prado se gasesc si unele dintre cele mai bune
colectii Diego Velasquez, Goya si El Greco, ce includ piese deosebit de rare.
Museo Nacional Centro de Arte Reina Sofia – sau Muzeul Centrului National de Arta Regina
Sofia, o institutie aparte, foarte importanta pentru spanioli, dar si "inima" artei moderne spaniole. Unul
dintre cele mai populare si apreciate muzee din Spania, prezinta in colectiile sale o interesanta panorama
a artei spaniole din secolele XIX – XXI, de la pictura, sculptura si grafica la instalatii si creatii
multimedia, reusind sa armonizeze surprinzator de inspirat tendintele si valorile clasice cu cele
postmoderne si avangardiste. Fiecare etaj al cladirii este o incursiune fascinanta intr-o anumita etapa din
istoria artei : la etajul al doilea veti descoperi o foarte buna selectie de arta cubista si suprarealista, in
timp ce la etajul patru intram in universul Pop Art si al artei abstracte. Operele lui Pablo Picasso,
Salvador Dali, Luis Bunuel, Juan Gris, Joan Miro pot fi admirate aici in toata splendoarea. Un muzeu
extraordinar si o destinatie obligatorie pentru oricine ajunge in Spania.
Muzeul Thysse n – Bornemisza – pornind de la una dintre cele mai buna colectii particulare de
arta (cu siguranta cea mai mare din Spania), Muzeul Thyssen -Bornemisza s-a impus rapid ca una dintre
cele mai prestigioase institutii culturale. Daca la Muzeul Prado vizitatori i pot admira aproape exclusiv
lucrari de arta spaniola, la Muzeul Thyssen -Bornemisza colectia este alcatuita in principal din arta
flamanda, italiana sau germana. De la creatiile unor mari maestri la panzele unor artisti practic uitati,
varietatea si calitatea lucrarilor de aici nu pot fi contestate. Acoperind o perioada foarte lunga din istoria
artelor plastice, de la piese de secol VIII la creatii Pop Art, o vizita la Thyssen -Bornemisza echivaleaza
cu un curs intensiv de istorie a artei occidentale.
Muze ul Guggenheim – in Bilbao veti gasi Muzeul Guggenheim, gazduit de un impresionant
sediu realizat de arhitectul Frank Gehry, ansamblu de titan, sticla si piatra, un mixaj de forme creative si
contururi inedite, usor de remarcat din orice parte. Muzeul Gugge nheim este locul unde arta moderna si
contemporana este pusa in valoare mai bine decat oriunde altundeva in Spania, de la pictura si sculptura
sau grafica la instalatii experimentale, adesea socante sau prezentari multimedia. Unul dintre punctele de
atract ie este sala Fish, o galerie unde se gasesc mai multe sculpturi din fier, realizate de Richard Serra,
cea mai importanta colectie a lucrarilor artistului aflata intr-un muzeu.
Statuia Lui Cristofor Columb – (1451 -1506) se află la capătul portului Las Ramb as. Se
presupune că privește spre America dar în realitate el privește spre Africa. La baza statuii se pot vedea
cei pstru lei impunători care reprezintă un omagiu adus Catalaniei în colonizarea Americii și
independența economică a Castiliei. În interiorul statuii este lift care duce la un loc acoperit cu sticlă cu
o rotație de 360 grade. De aici se vede imaginea orașului.
Statuia lui Jaume I din Placa d"Espanya . Este monumentul închinat sosirii lui Jaume I în
Mallorca în 1229. Meritul lui Jaume I este că e l a format în 1249 un comitet cetățenesc recunoscănd
nevoia unei Barcelone înfloritoare de a fi condusă de o putere ad -tivă. Până în 1274 Comitetul a devenit
Consell de Cent ( Consiliul celor 100). Consiliul cetățenesc și o mână de comercianți au ales pe c inci
dintre ei pentru a se ocupa de problemele de zi cu zi ale orașului. Aceștia au fost numiți membrii
Consiliului pentru următorul mandat. cei cinci purtau tunici roșii sau purpurii simbolizând propriul
sânge care erau dispuși să -l verse în slujba orașul ui. Aceștia nu -și scoteau pălăria în fața nimănui nici
măcar în fața contelui -rege. Succesoarea acesteia este Primăria, care funcționrază în aceași clădire din
Placa de Saint Jau.

15
Casa Memoriala Salvador Dalí – Casa Memoriala Salvador Dalí se afla in Port L igat, la 3 km de
centrul orasului Cadaques. Aceasta a fost casa de vacanta a artistului si a iubitei sale Gala, precum si
locul in care au fost invitati diversi prieteni ai artistului – poetul Federico García Lorca, cineastul Luis
Buñuel. Casa Memoriala Sa lvador Dalí face parte din "triunghiul Dalí", ce mai include Teatrul -Muzeu
Salvador Dalí si castelul de la Púbol. Casa este localizata pentru a avea priveliste spre mare, iar in
interior puteti vedea doua creatii ale artistului si diverse obiecte personale .
Casa Milla – Imobilul a fost construit intre 1906 si 1910 pentru Roser Segimon de Milà, sotia lui
Pere Milà, iar designul sau a fost foarte contestat in epoca. Denumirea sub care este cunoscut „La
Pedrera” si care inseamna in catalana „cariera” avea o acceptie peior ativa, voind sa sublinieze aspectul
organic al cladirii, adica absenta a ceea ce era considerat un veritabil proiect arhitectural. Se remarca
faptul ca imobilul nu prezinta nicio linie dreapta, iar fatada este conceputa de o asemenea maniera incat
nu se po ate trasa o linie verticala intre acoperis si sol. Foarte putin apreciata de catre propritari si
calificata drept „oribila”, Casa Milà este astazi unul dintre cele mai vizitate monumente din Barcelona.
Palatul Guell – Imobilul este una din cele mai reusite lucrari ale arhitectului si singura resedinta
privata deschisa in prezent pentru public. Fatada intunecata contrasteaza dramatic cu interiorul
somptuos, unde coloane Art Nouveau in forma de sulite incadreaza ferestrele, sprijinind plafonul din
lemn bogat sculptat. Stilul specific arhitectului este insa cel mai evident pe acoperis, unde cosurile din
ceramica multicolora atrag privirea prin aspectul lor vesel, amintind de operele ulterioare ale lui Gaudi,
Parcul Guell si La Pedrera. De remarcat girueta in fo rma de liliac de pe cel mai inalt horn al
acoperisului, simbol al lui Jaume I Cuceritorul, care a adus casa de Aragon la apogeu, in secolul al XIII –
lea.
Gran Teatre del Liceu – Opera din Barcelona El Liceu a fost inaugurata in 1847, apoi din nou in
2000, d upa renovarea in urma unui incendiu devastator. In primele decenii de functionare, El Liceu a
fost emblema burgheziei din Barcelona, provocand de multe ori furia proletariatului. Planul original al
cladirii era inspirat de La Scala din Milano, avand o capa citate de aproximativ 4.000 de locuri.