Definiția dată de Organizația Mondială a Sănătății cu privire la drog este ca [621084]

1

INTRODUCERE
Definiția dată de Organizația Mondială a Sănătății cu privire la drog este ca
fiind substanța care , odată absorbită în organismul viu , poate modifica una sau mai
multe funcții ale acestuia. Definiția nu este nici foarte completa și excede domeniul
penal al substanțelor prohibite numite droguri , deoarece tutunul , alcoolul , cafeaua nu
fac obiectul acestor reglemetări. În DEX drogul este definit ca fiind o substanță de
origine vegetală , animală sau minerală care se întrebuințează la pre pararea unor
medicamente și ca stupefiant sau chiar medicament1. Această definiție nu cuprinde
substanțele de sinteză și face referire la alt termen , stupefiant , definit de același DEX
ca fiind substanță din categoria drogurilor care produce alterări ale f uncțiilor psihice ;
substanță medicamentoasă care inhibă centrii nervoși , provocând o stare de inerție
fizică și psihică și care , prin folosire repetată duce la obișnuință și la necesitatea unor
doze crescânde ; substanță care, prin folosire repetată , dă n aștere fenomenului de
dependență2. În acepțiunea generală drogul are conotație negativă și este sinonim cu
stupefiantul , narcoti cul, substanță pshihoactivă sau psihotropă , asociat cu dependența
sau capacitatea de a genera dependență , definind o substanță care introdusă în
organism alterează funcțiile acestuia și este fie interzisă ,fie se află sub controlul strict
al statului și a carei deținere ilegală sau orice operațiuni legate de aceasta atrage in
principiu ră spunderea penală . Reputatul neurolog Const antin Bălăc eanu -Stolnici ,
presedintele CI ADO : „ drogurile nu sunt periculoase pentru că sunt ilegal e, drogurile
sunt ilegal e pentru că sunt periculoase ”3.
Istoria omenirii se confundă cu folosirea drogurilor , acestea fiind folosite î n
scop mistic , religios, de recreere sau pentru a ucide . Astfel tăblițele sumeriene gravate
dovedesc utilizarea opiului in jurul anului 3000 î.Hr. dar utilizarea este mai veche
pentru că sunt vestigii din neolitic care dovedesc cultivarea macului în apropierea
satelor4. Tot i n aceea perioada frunzele de coca erau folosite î n America de Sud , încă
înainte de apariția Imperiului Incaș , planta fiind considerată un dar al zeilor5.
În secolul al III -lea î.Hr. naturalistul grec Teofist , discipol al lui Aristotel
folosește pentru des emnarea opiumului termenul „ meconium ˮ6 și descrie unele
utiliză ri. Odată cu inflorirea comerțului și cu progresul tehnologic s-a produs și
răspândirea drogurilor , astfel că prin anii 1800 , in Europa , dar nu numai , se gasesc
majoritatea drogu rilor, cu exc epția celor de sinteză care au apariție ulterioară . Astfel
cocaina era utilizată contra tuberculozei , astmului și insuficienței respiratorii iar peste

1 DEX 2009 , pg. 332
2 idem , pg. 1062
3 www.ciado.ro
4 G. Trifan , R. Naforniță , Consumul și traficul de droguri , ed. Pro Universitaria, București 2016 pg.13
5 idem pg.16
6D. Tefas , T. Stan , Alcaloizii , Ed. Medicală , București, 1962 , pg.5

2
ocean era folosită și ca tratament la alcoolici , opiomani , morfinomani. Morfina a
apărut în jurul anului 18041 ca analgezic ( după alți autori morfina și derivatul său
metoxilat, codeina , au fost izolate în 18202 ) structura acesteia fiind stabilită în 1825 ,
heroina în jurul anului 1898 ca medicament capabil să substituie în tratarea durerilor
morfina deoarec e acesta crea foarte repede dependență .
Din cauza efectelor secundare ale folosirii acestor substanțe s -a ajuns la
conștientizarea pericolului dependenței . Rezultatul acestuia a fost legiferarea , la
început timidă , a controlului comerțului și a interdicți ei folosirii acestor substanțe în
alte scopuri decât cele medicale . Odată cu reglemetarea comerțului cu droguri , a
apărut un fenomen ce a căpătat dimensiuni imposibil de bănuit inițial : traficul de
droguri . Una din definițiile cuvântului trafic este ca fi ind comerț ilicit ; a trafica
înseamnă – a face comerț ( cu o marfă ilicită ) iar traficant – persoană care face
comerț ilicit , în special cu produse cu un grad ridicat de periculozitate ( droguri , arme
), prin intermediul unor rețele organizate 3.
Câștigu rile din traficul de droguri sunt imense și acesta e deseori asociat
traficului de arme , cei implicați ajung chiar să trateze de la egal la egal cu guvernanții
sau chiar să pretindă preluarea puterii în stat ( mujahedinii din Afganistan , trupele de
gheril ă din America de Sud 4, cazul lordului drogurilor Pablo Escobar fiind celebru ,
acesta fiind la un moment dat senator în Columbia ) .
Pericolele generate de droguri sunt multiple : punerea în pericol a sănătății atât
prin fenomenul de dependență cât și prin imbolnăvire cu HIV etc. ( în cazul injectării
drogurilor ) , amenințarea stabilității geopolitice din cauza posibilitățiilor financiare și
chiar amenințarea echilibrului ecologic : în zona Anzilor , pentru rafinarea cocainei
numai în 1991 s -au utilizat 23.0 00 t de calciu , 10.000 t de piatră de calcar, 1.000 t de
eter și acetonă , 800 t de acid sulfuric , 300 t de kerosen și 50 t de acid clorhidric , „ale
căror reziduri au fost deversate , fără nici o precauție , în fluviile , râurile și lacurile din
vecinătatea la boratoarelor de fabricare a drogurilor ”5, pericolului real al săvârșiri de
infracțiuni de către personele dependente pentru satisfacerea necesității fiziologice de
a consuma droguri .
O problemă aparte în domeniul drogurilor o reprezintă canabisul și deri vatele
sale, observându -se atât nivel european cât și la nivel mondial o dezincriminare totală
sau parțială ori numai o tolerare în multe state6 a consumului recreațional datorită
incercării de a opri generarea traficului .
Atât la nivel mondial cât și la nivel național se pune un tot mai mare accent pe
prevenirea consumului și pe asistența și tratamentul dependenței de droguri , deoarece
s-a ajuns în mod logic la concluzia că necunoașterea efectelor acestor substanțe poate
duce la consum , iar dependentul de droguri este mai mult un bolnav , o pradă a

1 G. Trifan , R. Naforniță , op.cit. pg. 14
2 M. Avram ,Chimie organică vol. 2 , ed. Zecasin , București 1994 pg. 383
3 DEX 2009 pg . 1135
4 G. Trifan , R. Naforniță , op.cit. pg. 108
5 ibidem
6 idem pg. 153 -161

3
efectului drogurilor decât un infractor . Astfel , academicianul Constantin Bălăceanu
Stolnici, președintele CIADO, în cuvântul de deschidere a Conferinței Naționale a
Centrului Internațional Antidrog și pentru Dre pturile Omului (CIAD O), manifestare
organizată în data de 15 octombrie 2009 la Palatul Patriarhiei Române a spus:
„Consumatorul de droguri, devenit dependent, este, în fond, o victimă, este bolnav de
o boală cronică distrugătoare, care poate fi letală. De aceea, el nu trebuie culpabilizat,
ci protejat și tratat în instituțiile necesare ”1.

1 www.ciado.ro

4

CAPITOLUL 1. ISTORICUL INCRIMINĂRII

1.1. LEGEA 58/1928
Potrivit DEX 2009 îndemn reprezintă : faptul de a îndemna ; ceea ce
stimulează la o ac țiune ; imbold , impuls , stimulent1. Conotația penală a îndemnului
este doar instigarea ( acțiunea de a instiga și rezultatul ei ; îndemn la violență ;
instigație , întărâtare , provocare , incitare 2 ). Din cele două definiții din DEX rezultă că
cele două cu vinte fac parte din aceeași familie de cuvinte , înțelesul cuvântului îndemn
fiind mult mai larg decât al cuvântului instigare , acesta din urmă având doar conotație
negativă fapt pentru care a și fost reținut în limbajul penal . Deci din punct de vedere
pena l ne vom ocupa de instigare la trafic de droguri în legislația română .
Prima normă legată de droguri in România este legea 58 / 1928 publicat în M.Of nr.
90 / 1928 din 25 aprilie 1928 care sub titlul Lege pentru combaterea abuzului de
stupefiante prevede a :
„1. Sunt considerate ca stupefiante următoarele :
Opiul , preparatele sale sub orice formă , principii săi activi , derivații acestora
precum morfina , codeina , etc., cocaina și derivații săi , hașișul și preparatele sale ,
etherul , în stare pură sau ame stecat cu orice alte substanțe destinate a fi luate intern ,
precum și orice alte substanțe naturale sau sintetice cu efecte similare acestora.
Un tablou întocmit de Comisiunea chimico -farmaceutică și aprobată de
Consiliul Sanitar Superior , anexat la regu lamentul acestei legi , va denumi toate
substanțele stupefiante .
2. Importul , fabricarea , debitarea și comerțul substanțelor sunt interzise , afară
de instituțiile care vor avea autorizațiune specială din partea Ministerului Sănătății și
de farmacii.
Orice alte persoane care vor importa , fabrica , deține sau vinde substanțe
stupefiante , care ar înlesni procurarea sau întrebuințarea lor , se vor pedepsi după
distincțiunile următoare :
a) Acei care vor importa sau încerca să importe în mod clandestin , precum și
acei care vor fabrica sau încerca să fabrice substanțe stupefiante , fără autorizațiunea
specială din partea Ministerului Sănătătii , se vor pedepsi cu pedeapsa dela 1 – 2 ani
închisoare și amenda dela 10.000 – 100.000 lei ;
b) Acei care dețin orice can titate sau care s`ar găsi purtând asupra lor , fără
motiv legitim , astfel de substanțe , sau acei care prin mijlocul ordonanțelor medicale
fictive , vor fi obținut sau încercat a obține , se vor pedepsi cu închisoarea dela 6 luni
până la un an și amendă dela 1 0.000 – 100.000 lei ;

1 DEX 2009 pg. 544
2 idem pg. 512

5
c) Acei care vor întrebuința în societatea altora sus zisele substanțe , sau vor fi
oferit sau înlesnit altuia întrebuințarea lor , în mod gratuit sau cu plată , fie procurând în
acest scop un local , fie prin orice mijloc , se vor pedeps i cu închisoarea dela 6 luni –
un an și cu amendă dela 10.000 – 100.000 lei ;
d) Medicii care vor înlesni procurarea și întrebuințarea abuzivă , constatată de
consiliul sanitar superior , precum și farmaciștii care vor vinde aceste substanțe , fără
ordonanțe medicale sau pe baza de ordonanțe medicale cunoscute de ei ca false sau
fictive , se vor pedepsi cu închisoarea dele 6 luni până la un an si amendă dela 10.000
– 100.000 lei ;
e) Acei care în urma punerii în aplicare a acesti legi , ar deține vreo cantit ate
din sus zisele substanțe , fără autorizare legală și nu o vor fi declarat în termen de 20
de zile , se vor pedepsi cu pedeapsa prevăzută la punctul b de mai sus.
Se pedepsesc ca complici agenții vamali și oricari alți funcționari , care vor
înlesni intra rea frauduloasă în țară a substanțelor stupefiante .
În toate cazurile de mai sus , substanțele găsite se vor confisca .
3. Se institue pe lângă Ministerul Sănătății Publice , o comisiune consutativă a
comerțului cu stupefiante , compusă din trei membri desem nați de ministru și anume :
un medic , un chimist și un farmacist .
4. Procesele -verbale care constată delicte flagrante , încheiate de organele
Ministerului Sănătății Publice și Ocrotirilor Sociale , de funcționarii Ministerului de
Finanțe , la punctele de f rontieră , sau de ofițerii de poliție judiciară , fac deplină dovadă
în fața instanțelor judecătorești , proba contrară nefiind admisă decât prin înscriere în
fals.
Pentru ca procesele -verbale , să aibă această forță , trebuie să fie însoțite de
corpul delict sau de urmele sale , iar constatarea să fie făcută în prezența a cel puțin doi
martori .
Judecătorul de instrucție în cazul când nu constată elementele falsului e dator
să cerceteze dacă nu este o eroare a agentului care a constatat delictul .
Instrucția se face de urgență .
Delictele flagrante se judecă după procedura micului parchet .
Agenții menționați mai sus vor constata și delictele neflagrante . Ele se vor
judeca de instanțele ordinare , cu urgență și precădere în termen de 15 zile , fără a se
putea da t ermen mai lung .
Se va cita ca parte civilă la toate instanțele Ministerul Sănătății Publice și
Ocrotirilor Sociale , reprezentat în orașele , reședință de județ , prin medicul primar al
județului sau medicul primar al orașului , iar în comunele rurale prin m edicul de
crcumscripție respectiv .
La delictele prevăzute în prezenta lege , nu se pot acorda circumstanțe
ușurătoare în caz de recidivă .
5. Un regulament va determina modul de import , de obținere a autorizațiunii
de import , precum și de conservare și co ntrol a întrebuințării substanțelor stupefiante.”

6
Regulamentul legii a fost publicat în M. O. nr .289 din 1928 , iar Regulamentul
monopolului de stat al stupefiantelor în M.O. nr. 167 din 1933 1.
Definirea substanțelor numite stupefiante nu a putut fi făc ută, ca și în prezent ,
decât exemplificativ prin tabloul prevăzut la art. 12. Această lege , deși bună la nivelul
perioadei edictării sale , are mai multe inconveniente în aplicarea sa , atât de ordin
substanțial cât și de ordin material prin prevederile neu nitare ale instituțiilor de drept
penal și cele procedurale ( concurs , participanți , circumstanțe agravante , atenuante ,
recidiva , pedepse etc. ) pe teritoriul României lucru evidențiat de Valeriu Pop ,
ministrul justiției la data promulgării Codului penal Carol al II –lea : „Ceea ce în clipa
unirii sau îndată după unire ar fi fost posibil și util , mai târziu nu a fost cu putință
decât parțial și cu mari inconveniente . Extinderea Codurilor românești în Basarabia a
fost posibilă din cauza haosului legislativ ce am moștenit în această provincie , haos de
care toată lumea era bucuroasă să scape . Extinderea unei părți a procedurii penale în
Transilvania a dat naștere la incertitudini și controverse pe care nici anii de practică
zilnică nu le -au putut înlătura și l ămuri cu desăvârșire ” 3. Astfel instigatorul era numit
și definit în mod diferit în diferitele coduri ( Vechiul Regat – agent provocator ,
Transilvania – complice ) dar în general era sancționat cu aceeași pedeapsă ca și
autorul 4.

1.2. CODUL LUI CAROL al II -LEA
Din necesitatea armonizării legislației și a modernizării sale a apărut Codul penal din
1936 cunoscut și sub denumirea Codul penal Carol al II – lea, inspirat din Proiectul de
Cod penal italian din 1921 ( Proiectul Ferri ) și Codul penal italian de la 1931 ( Il
Codice Rocco ) , preluând și din reglementările Codului penal de la 19645, promulgat
prin Înaltul Decret Regal nr. 471 din 17 martie 1936 și publicat in M.Of. nr. 65 din 18
martie 1936 pus în aplicare de la 1 ianuarie 1937 .
În Cartea II (crime și delicte) , titlul VII( crime și delicte care produc pericol
public), Capitolul II(Alterarea și falsificarea de substanțe alimentare și
medicamentoase. Traficul de stupefiante) în art.382 se prevedea:
„1. Acela care , fără autorizație , importă , prepară sau deține substanțe
stupefiante , în scop de a le vinde în mod clandestin sau fraudulos , precum și acela
care vinde în mod clandestin sau fraudulos , astfel de substanțe , comite delictul de
comerț clandestin de stupefiante și se pedepsește cu închisoar e corecțională dela unu
la 3 ani și amendă dela 2.000 la 5.000 lei .

1 M. I. Papadopolu , Codul legilor penale române adnotate vol II , București , editura Tipografiile
române unite , 1936 , pg. 121
2 , M. I. Papadopolu ,op.cit., pg. 125
3 C.G. Rătescu , I. Ionescu –Dolj, I.G.Periețeanu , V.Dong oroz, H. Asnavorian , T. Pop, M.I. Papadopolu
, N. Pavelescu , Codul Penal Carol al II -lea adnotat , vol . I, Editura Librăriei SOCEC & Co. , București ,
1937 , pg. VIII
4 idem , pg. 288
5 V. Pașca , Curs de drept penal . Partea generală , vol . I , ed. Universul Juridic , București , 2010 , pg. 63

7
2. Acela care , fără autorizație sau fără prescripție medicală , deține substanțe
stupefiante , ori le oferă gratuit altora , se pedepsește cu închisoarea corecțională dela 3
luni la un an și amendă dela 2.000 la 5.000 lei .
3. Pedeapsa prevăzută la alin. 1 se aplică și aceluia care întrebuințează un
local , pentru întâlnirea mai multor persoane care se dedau la consumul de stupefiante .
4. Medicul care prescrie unei persoane substanțe fără n evoie temeinică ,
precum și farmacistului care le vinde , fără prescripție medicală , sau le vinde cu
prescripție medicală falsă , se pedepsește potriv it alin. 1 al acestui articol. ”
Originea textului era în articolul 1 și 2 din legea 58 din 1928 și art. 446 și 447
din codul penal italian . În expunerea de motive a legii de făcută de către Consilul
Legislativ se arată considerentele pentru care s -a adoptat respectivul articol : „ Abuzul
ce s`a constatat că se face de foarte multe persoane cu substanțele stupef iante , ca
morfina și cocaina etc. , etc., ale căror efecte asemănătoare cu ale alcoolului determină
tulburări în funcțiunile fizice ale celor care le întrebuințează , punând în discuțiune
responsibilitatea lor penală , a atras atențiunea psihiatrilor și penal iștilor provocând o
adevărată mișcare în contra vânzării , răspândirii și întrebuințării unor asemenea
substanțe .”1
În articolul următor ( 383 ) se prevedeau circumstanțe agravante speciale :
„Dacă faptele prevăzute la art. 379 , 380, 381 și 382 , cauzează o gravă vătămare
sănătății sau integrității corporale a cuiva , pedeapsa este închisoare corecțională dela 3
la 5 ani , amenda dela 5.000 la 10.000 lei și interdicția corecțională de la unu la 3 ani ,
iar dacă au cauzat moartea , pedeapsa este închisoarea corec țională de la 5 la 10 ani ,
amenda dela 7.000 la 15.000 lei și interdicția corecțională dela 3 la 5 ani .”
La art. 120 din secția III ( Instigatori și complici ) , capitolul IV ( Paticiparea
mai multor persoane la săvîrșirea aceleiași infracțiuni ) , titlu VI ( Infracțiunea ) se
prevedea :
„1. Este instigator acela care , cu intențiune , determină pe altul , la comiterea
unei crime sau delict .
Instigatorul se pedepsește ca și autorul .
2. Instigarea directă la crimă sau la un delict pedepsit de lege cu pede apsă
privativă de libertate mai mare de 2 ani , dar neurmată de executare din partea celui
instigat , se pedepsește cu o pedeasă care se stabilește conform normelor din articolul
99.”
Din punct de vedere principial art. 120 nu era diferit de art. 47 din co dul penal
din 1864 ( Vechiul Regat ), avea doar o redactare diferită și lipsea enumerarea
mijloacelor de instigare .
Instigarea neurmată de executare care era prevăzută în alin. 2 se pedepsea (conform
art. 99 p rivitor la tentativa imperfectă ) cu o ped eapsă cuprinsă între jumătatea
minimului special al pedepsei prevăzute pentru delictul consumat și minimul general
al pedepsei ( art. 23 , pedepse pentru delicte : închisoare corecțională de la o lună la 12

1 C.G. Rătescu și alții ,op.cit. vol . II, pg..522

8
ani ; amenda de la 2.000 la 20.000 lei în afară de cazul când legea prevedea alt maxim
), iar dacă minimum special al pedepsei era chiar minimum general , se aplica amenda .
Rezultă din analiza textelor de mai sus că pedeapsa în cazul instigării urmată
de executare era cea prevăzută în articolele menționa te. În cazul instigării neurmată de
executare , aceasta nu era posibilă in cazul art. 383 raportat la articolul 382 , deoarece
este vor ba de o infracțiune consumată ( prin existența unui rezultat – cauzează …) , în
schimb era posibilă la art. 382 iar pedeps ele erau de la una la șase luni în cazul art. 1 ,
art. 3 și art. 4 , respectiv o lună până la o lună jumatate în cazul art. 2 .

1.3. CODUL PENAL 1968

Legea fiind o reflectare a fenomenului economic , politic și social , având în vedere
modificările relațiilor sociale survenite după 1945 precum și desele modificări ale
legii penale pentru punerea ei în acord cu noile realități sociale reclamau redactarea
unui nou set de legi penale 1, cuprinse în Codul penal de la 1968 , adică legea 15 din
21 iunie 1968 , publica t în B.Of. nr.79 – 79 bis din 21 iunie 1968 care a intrat în
vigoare la 1 ianuarie 1969 și a fost elaborat de specialiști reputați , sub conducerea
profesorului Vintilă Dongoroz2, care a fost și membru colaborator și în Consiliul
Legislativ care a conceput Codul Penal anterior.
În Titlul IX , Infracțiuni care aduc atingere unor relații privind conviețuirea socială ,
Capitolul II , Infracțiuni contra sănătății publice , art. 312 prevedea :
„1. Producerea, deținerea sau orice operațiune privind circulația pro duselor ori
substanțelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care
conțin astfel de substanțe ori experimentarea produselor sau substanțelor toxice, toate
acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani și i nterzicerea unor
drepturi.
2. Dacă fapta prevăzută în alin. 1 a fost săvârșită organizat, pedeapsa este
detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
3. Prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produsel or sau substanțelor
stupefiante, se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani, iar organizarea sau
îngăduirea consumului de asemenea produse ori substanțe în locuri anumite se
pedepsește cu închisoare de la 3 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.
4. Tentativa se pedepsește. ”

1 V. Pașca , op.cit , pg. 65
2 G.Antoniu , C.Bulai , B.N.Bulai , C. Duvac , I. Griga , I. Ifrim , Gh. Ivan, C.Mitrache , I. Molnar , I. Pascu ,
V. Pașca , O. Predescu ,Explicațiile noului Cod Penal , vol. I , editura Universul Juridic , București , 2015
pg. 28

9
Se observă o diferență intre a cest articol și fostul art. 382 , atât ca reconsiderare
a pericolului infracțiunii , prin pedepsele mult mai mari , cât și ca incriminare , în sensul
că sunt pedepsite în același fel producerea, deținer ea sau orice operaț iuni fără drept cu
stupefiante, inclusiv simpla deținere , care anterior era pedepsită mai blând iar la al. 2 e
prevăzută o circumstanță agravantă specială , săvârșirea în mod organizat a
infracțiunii . În același timp are loc și incriminar ea operațiunilor cu subs tanțe toxice în
același articol , în considerarea aceluiași pericol, în viziunea legiuitorul , pe care îl
reprezintă și acestea pentru sănătatea publică .
La art.25 se prevedea că este : Instigator este persoana care, cu intenție,
determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală , iar la
art. 29 se prevedea instigarea neurmată de instigare : Actele de instigare neurmate de
executarea faptei, precum și actele de instigare urmate de desistarea autorului ori d e
împiedicarea de către acesta a producerii rezultatului, se sancționează cu o pedeapsă
între minimul special al pedepsei pentru infracțiunea la care s -a instigat și minimul
general. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se ap lică
pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani . Se observă aceeași formulare neobișnuită ca în
Cod penal 1936 , sancțiunea pentru instigare neurmată de executare raportându -se de
la maxim la minim .
Art. 27 prevedea că instigatorul era pedepsit la fel ca auto rul, tinându -se cont
de contribuția fiecăruia la săvârșirea infracțiunii , iar art. 28 prevedea că circumstanțele
personale nu se răsfrâng asupra celorlalți participanți , pe când cele reale se răsfrâng în
masura în care le -au cunoscut sau prevăzut .

1.4. LE GEA 73 / 1969
În anul următor a apărut o lege specială , legea 73 / 1969 privind regimul
produselor și substanțelor stupefiante publicată în B.Of. nr. 154 din 29 decembrie
1983 , în care se detaliau modurile de săvârșire ale infracțiunii ( după unii autori ar
reglementa două infracțiuni distincte la art . 16 1), titularii dreptului de operațiuni
legale și face trimitere la lista cu produsele și substanțele stupefiante și toxice .
„Art. 1
1. În R.S.R . sunt interzise producerea, deținerea sau orice operație privind circulația
produselor ori a substanțelor stupefiante, cultivarea î n scop de prelucrare a plantelor
care conț in subs tanțe stupefiante, prescrierea de către medic, fără a fi nece sar, a
produselor sau a substanțelor stupefiante, precum și organizarea ori îngăduirea
consumului acestora î n locuri anumite.
2.De asemenea, sunt interzise experimentarea produselor sau a substa nțelor
stupefiante, admini strarea acestora sub orice formă unei alte persoane, fără indicație
medicală, precum și recoltarea ori deți nerea, î n scop de p relucrare, a plantelor care
conțin substant țe stupefiante.

1 A. Ungureanu , A. Ciopraga , Dispoziții penale din legi speciale române – comentate și adnotate cu
jurisprudență și doctrină , vol . VII , ed. Lumia Lex , București ,1996 pg. 685

10
3.Prin "producerea, deț inerea sau orice opera ție privind circulația produselor ori a
substanțelor stupefiante" se înțelege, după caz, fabricarea, extracția, condiț ionarea,
prepa rarea, oferirea, punerea în vanzare, vanzarea, cumpărarea, distribuirea și
transportul sub orice formă ale acestor produse sa u substanț e.
Art. 2
Lista produselor și a substanțelor stupefiante se stabilește de Ministerul Sănătății și se
aduce la cunostin ță generală prin publicare î n Buletinul Oficial.
Art. 3
Activitățile prevăzute î n art. 1 sunt permise prin derogare de la pre vederile acelui
articol, numai în scop uman sau veterinar, ș tiintific s au industrial, pe baza autorizaț iei
eliberate de Ministeru l Sanatatii.
Modul de eliberare a autorizației se va stabili prin instrucțiuni emise de Ministrul
Sănătăț ii.
…………………………………………………………..
Art. 16
1. Nerespect area art. 1 alin. 1 se pedepsesțe potrivit dispoziț iilor art. 312 din codul
penal.
2. Constituie infracțiune și se pedepsește cu pedeapsa prevăzută î n art. 312 din codul
penal, nerespectarea dispoziț iilor art. 1 alin. 2. ”
Lista produselor și substanțelor stupefiante era cuprinsă în anexa nr. 1 la Instrucți unile
M.S. nr. 103/19701.

1 A. Ungureanu , A. Ciopraga ,op.cit. , pg. 658 -670

11
CAPITOLUL 2 . ASPECTE TEORETICE
2.1. TRAFICUL DE DROGURI – ART.2 Legea 143/2000
Față de prevederea anterioară , Legea 143 / 2000 este mai bine sistematizată și
face diferențierea pentru prima dată a drogurilor în de risc ș i de mare risc , potrivit
viziunii moderne la nivel european și mondial . Orientarea către această viziune se
observă și din schimbarea titlului din Legea privind combaterea traficului și
consumului ilicit de droguri în Legea privind prevenirea și combaterea traficului și
consumului ilicit de droguri ( prin legea 522 /2004 ). Același lucru este făcut și prin
introducerea ( scoaterea ) ori modificarea unor prevederi , a unor circumstanțe
agravante speciale , a unor prevederi procedurale ( ulterior unele au fo st scoase prin
prevederea lor in Noul Cod de procedură penală ) . Ralierea se face și prin dezvoltarea
programelor de prevenire și asistență medicală precum și prin posibilitatea acordată
consumatorului de a urma un program de dezintoxicație (terapeutic) în urma evaluării,
a introducerii lui în circuitul integrat de asistență a persoanelor consumatoare de
droguri și prin posibilitatea ca instanța să dispună renunțarea sau amânarea aplicării
pedepsei, dacă , până în momentul pronunțării sentinței, consumatorul respectă
protocolul programului integrat , astfel că se pune accent în primul rând pe vindecarea
consumatorului vis -s-vis de condamnarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de consum .
Față de reglementarea inițială, art. 2 privind traficul de droguri drogu ri, a fost
modificat prin art. 81 al legii 187/201 2 pentru punerea in aplicare a l egii nr. 286/2009
privind Codul penal doar la nivel de pedeapsă (prin micșorarea limitelor de pedeapsă
), restul reglementării fiind identic .
„1. Cultivarea, producerea, fabr icarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice
titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni
privind circulația drogurilor de ri sc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la
15 ani și interzicerea unor drepturi.
2. Da că faptele prevăzute la alin.1 au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi. ”
În prezent ac esta are următorul conținut:
„1. Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea,
transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice
titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni
privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7
ani și interzicerea unor drepturi.
2. Dacă faptele prevăzute la alin. 1 au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi. ”
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale privitoare la
ocrotirea sănătătii publice prin stabilirea condițiilor speciale de desfășurare a
operațiunilor privind circulația drogurilor de risc și de mare risc , fără drept.

12
Obiectul material îl constituie drogurile de risc și de mare risc , plante ,
substanțe sau săruri ale acestora , supuse controlului național și prevăzute in tabelele –
anexă I -III, precum și precursorii acestora p revăzuți in tabelul -anexă IV la legea
143/2000.
Subiecții infracțiunii.
Subiectul activ al infracțiunii nu este calificat , el putând fi orice persoană incalcă
normele de la art. 2 . Un subiect activ calificat există doar în cazul circumstanțelor
agravante lor speciale prevăzute de art. 13. : dacă persoana îndeplinea o funcție ce
implică exercițiul autorității publice , iar fapta a fost comisă în exercitarea acestei
funcții sau era cadrul medical sau o persoană care avea , potrivit legii , atribuții în lupta
împotriva drogurilor.
Subiectul pasiv este statul în calitate de garant al sănătății publice .
Participația penală este posibilă în toate formele sale: coautorat, instigare,
complicitate.
Locul și timpul . Timpul nu prezintă nici o relevanță , in schimb, locul poate
constitui circumstanță agravantă specială conform art. 13 ,al. 1, lit. c) dacă fapta a fost
comisă într -o unitate sau instituție medicală , loc de detenție , centre de asistență
socială , de reeducare sau instituție medial -educativă , locuri în care elev ii, studenții sau
tinerii desfășoară activități educative , sportive , sociale sau ăn apropierea acestora . ( o
reglementare ambiguă cel puțin cu privire la tineri și studenți deoarece prin analizarea
textului rezultă dorința de ai proteja pe cei de o vârstă mai fragedă neprecizând limita
acesteia , dar mai ales prin neprezentarea distanței față de acele locuri ).
Conținutul constitutiv al infracțiunii:
Latura obiectivă
Elementul material este reprezentat de oricare dintre acțiunile de cultivare,
producere , transformare, oferire, punere în vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu
orice titlu, trimitere, transport, procurare, cumpărare, deținere și orice alte operați i
privind circulația drogurilor , fără drept .
Cultivarea constă în semănarea și ingrijirea plan telor care conțin substanțe sau
compuși ai acestora aflate in tabelele I -IV.
Producerea de droguri constă în fabricarea , extracția ( ex.opiul din mac) și prepararea
acestora ( amestecarea unor substanțe chimice cu reultatul obțierii unui drog )
Transforma rea drogurilor se referă la transformarea unui drog în altul ( astfel plecând
de la opiu prin reacții chimice se obține morfina și heroina ) .
Oferirea constă în propunerea făcută de către o persoană alteia de a accepta droguri .
Punerea în vânzare semnific ă introduce pe o piață droguri , acțiune ce e precursoare
vânzării care reprezintă transmiterea , contra cost , a drogurilor .
Livrarea de droguri este activitatea prin care are loc furnizarea sau remiterea acestora
la o anumită adresă, în mod gratuit sau cu t itlu oneros .
Trimiterea de droguri – expedierea acestora prin intermediul poștei , curieri , etc.
Transportul de droguri – deplasarea acestora de către o persoană , chiar și cu un mijloc
de locomoție .
Procurarea de droguri este activitatea unei persoane care găsește , obține droguri

13
Cumpărarea -activitatea de achiziționare contra cost a drogurilor
Deținerea constă în depozitare , stăpânire .
Exemple:
Fapta inculpatului de a cumpăra droguri atât pentru consum propriu cât și pentru a le
oferi persoanelor cu care c onsumă , reprezintă concurs între infracțiunile prev. la art . 4
(consum ) și art.2 din legea 143 / 2000 săvârșită atât prin modalitatea elementului al
„cumpărării” cât și al „vânzării”. ( I.C.C.J. , Secția penală , decizia nr. 4096 din 10
august 20041 )
Fapta săvârșită de inculpați , care au intenționat să vândă droguri de mare risc (
heroină ) tranzacția efectuându -se doar parțial , lipsind însă remiterea banilor , a fost
încadrată ca reprezentând infracțiunea de droguri de mare risc în formă consumată , și
nu tentativă la acestă infracațiune , cum au cerut inculpații în recursul lor , deoarece
dacă modalitatea elementului material vânzare a rămas în forma tentativei , față de alte
modalități alternative ale elementului material precum punere în vânzare , deținere ,
distribuire și chiar livrare cu orice titlu , se constată că actele de excutare sunt
consumate .( I.C.C.J. , Secția penală , decizia nr.334 din 17 ianuarie 2005 2).
Printre faptele reținute în sarcina inculpaților s -a reținut și cultivarea plantelor de
canabis în scopul vânzarii ulterioare .( Tribunal Arad , sentința nr. 440/2013 din 02
decembrie 2013 3)
Cerința esențială . Existența infracțiunii impune cerința esențială a executării
oricăreia din acțiunile de cultivare, producere, transformarea, oferire, punere în
vânzare, vânzare, distribuire, livrare cu orice titlu, trimitere, transport, procurare,
cumpărare, deținere și orice alte operații privind ci rculația drogurilor , care este făcută
fară drept .
Urmarea imediată . Încălcarea normei determină ca rezultat direct punerea în pericol
a sănătății publice prin posibilitatea de vătămare a sănătății uneia sau mai multor
persoane , textul articolului instituind o prezumție legală absolută privitoare la
pericolul pe care îl generează executarea oricăreia dintre acțiunile p revăzute ca
modalități de săvârșire a infracțiunii . Prin formularea textului incriminator s -a pus
capăt controversei doctrinare cu privire la natura infracțiunii de trafic de droguri ( art.
312 cod penal 1968 și legea 73 / 1969 ) existente sub imperiul vec hii reglementări , pe
de o parte unii susțineau natura materială ( de rezultat ) a infracțiunii4, pe de altă parte
unii susțineau natura formală ( de pericol )5 a acesteia.
Legătura de cauzalitate presupune existența unui raport între acțiunea săvârșită d e
către subiectul activ și urmarea imediată , lucru prevăzut de către legiutor , fiind o
infracțiune de pericol .

1 www.scj.ro
2 www.scj.ro
3 www.sintact.ro
4 G. Antoniu , Infracțiuni prevăzute în legi speciale , Editura Științifică și Enciclopedică , București , 1976 ,
pg . 109
5O. Loghin , T. Toader , Drept penal român , partea specială , Casa de editură și presă ȘANSA , București ,
1994 ,pg. 530

14
Latura subiectivă.
Elementul subiectiv. Infracțiunea se poate săvârși numai intenție (directă sau
indirectă ) adică subiectul activ fie prevede r ezultatul faptei sale , urmărind producerea
lui, fie prevede rezultatul și , deși nu îl urmărește , acceptă posibilitatea producerii lui
ca urmare a săvârșirii faptei .
Cerințe esențiale. Mobil nu are.
Scop. Deși la prima vedere ar părea că nu are , coroborat c u art. 4 , privitor la consumul
propriu , rezultă ca cer ință esențială orice alt scop ( pentru modalitățile care permit
asta) decât consumul propriu . Oferirea , punerea în vânzare , distribuirea , livrarea cu
orice titlu , trimiterea nu sunt susceptibile de exerc itare a acțiunii în vederea
consumului propriu pentru că implică cel puțin încă o persoană căreia i se/s -ar putea
translata dreptul de proprietate sau posesia , în schimb transportul poate fi exercitat
pentru consum propriu , însă în acest caz cred că ar fi condamnat penru deținere de
droguri ( risc sau mare risc ) potrivit art.4 și nu pentru transport de droguri potrivit art.
2 (al.1 sau 2).
Infracțiunea poate fi săv ârșită atât in formă continuă ( de ex. cultivarea ,transportul )
cât și în formă continuată ( c hiar și înainte de Decizia Curții Constituționale nr. 368
din 30 mai 2017 prin care se constată că sintagma „și împotriva aceluiași subiect
pasiv“ din cuprinsul dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal este
neconstituțională1 ), intrucât în cazul traficului de droguri există un singur subiect
pasiv: statul .
Tentativa . La art. 12 al. 1 se prevede că tentativa la infracțiunea de la art. 2 se
pedepsește. (atunci când nu suntem în situația potrivit căreia, față de o modalitate a
actului material infr acțiunea a rămas în forma tentativei dar față de modalitățile
alternative aceasta îmbracă forma infracțiunii consumate – I.C.C.J. , Secția penală ,
decizia nr.334 din 17 ianuarie 20052 ). La al.2 se prevede că este asimilată tentativei și
producerea sau procu rarea de mijloace ori instrumente precum luarea de măsuri în
vederea comiterii infracțiunii la art.2 .
Legătura dintre al.1 și al.2 ale art.2 din legea 143/2000 , diferite doar prin
limitele mai mari ale pedepsei în cazul drogurilor de mare risc față de ped eapsa în
cazul drogurilor de risc , este arătată și prin Decizia 3/2007 din 28 februarie 2007 a
Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a I.C.C.J., prin care statuează
cu valoare de principiu că săvârșirea , în aceeași împrejurare , a unei singu re acțiuni
dintre cele enumerate în al.1 , care are ca obiect atât droguri de risc cât și droguri de
mare risc , reprezintă o infracțiune simplă , ca formă a unității naturale de infracțiune ,
prevăzută de art.2 al.1 și al. 2 din legea 143/2000 și nu un concu rs de infracțiuni
prevăzut de aceleași alineate cu aplicarea art. 38 din Cod penal și nici a unei unități
legale de infracțiuni sub forma infracțiunii continuate , prevăzută de art. 2 al.1 și al. 2

1 www.ccr.ro
2 www.scj.ro

15
cu aplicarea art. 35 al.1 Cod penal ori a infracțiunii comp lexe prevăzută de al. 1 și al.
2 ale art. 2 din legea 143/2000 cu aplicarea art. 35 al.2 Cod penal1.

2.2. TRAFICUL INTERNAȚIONAL DE DROGURI -ART.3 DIN LEGEA
143/2000
Întrucât clima României nu permite decât cultivarea canabisului și nu există
date releva nte ( studii și/sau hotărâri judecătorești ) cu privire la fabricarea pe
teritoriul țării noastre a drogurilor, traficul de droguri se poate săvârși doar urmare , cu
excepția arătată mai sus, a traficului internațional de droguri.
În art.3 al.1 e prevăzut traficul internațional de droguri de risc ,iar la al.2 e prevăzut
traficul internațional de droguri de mare risc . La fel ca în cazul art.2 , diferența dintre
enunțul reglementarii actuale și cea inițială se face doar la nivelul limitelor pedepsei.
1. Introdu cerea sau scoaterea din țară, precum și importul ori exportul de droguri de
risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor
drepturi.
2. Dacă faptele prev ăzute la alin.1 privesc droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi.
A fost modificat prin art. 81 al legii 187/201 2 pentru punerea in aplicare a l egii
nr. 286/2009 privind Codul penal și are următorul conținut:
„1. Introducerea sau scoaterea din țară, precum ș i importul ori exportul de
droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani și interzicerea
unor drepturi.
2. Dacă faptele prevăzute la alin.1 privesc droguri de mare risc, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani și interzicere a unor drepturi. ”
Limita dintre cele două infracțiuni a fost neclară chiar și la nivelul completelor
de judecată , astfel că a fost nevoie de sesizarea Completului pentru dezlegarea unor
chestiuni de drept a I.C.C.J. pentru tranșarea acestei probleme. I.C. C.J. a rezolvat
problema prin decizia nr.15/2007 din 25 aprilie 2017 și a decis că acțiunea unică
continuă de transport al drogurilor pe teritoriul unui stat străin și teritoriul României ,
fără drept , întrunește atât elementele constitutive ale infracțiuni i prevăzute în art.2 cât
și elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.3 din Legea 143/2000 în
concurs formal2.
Obiectul juridic special este reprezentat de relațiile sociale privitoare la
ocrotirea sănătătii publice și a granițelor țării , prin stabilirea condițiilor speciale de
desfășurare a operațiunilor privind circulația drogurilor de risc și de mare risc , fără
drept.

1 www.scj.ro
2 www.scj.ro

16
Obiectul material îl constituie drogurile de risc și de mare risc , plante ,
substanțe sau săruri ale acestora , supuse c ontrolului național și prevăzute in tabelele –
anexă I -III, precum și precursorii acestora prevăzuți in tabelul -anexă IV la legea
143/2000.
Subiecții infracțiunii.
Subiectul activ al infracțiunii nu este calificat , el putând fi orice persoană
incalcă norm ele de la art.3 . Un subiect activ calificat există doar în cazul
circumstanțelor agravantelor speciale prevăzute de art. 13. : dacă persoana îndeplinea
o funcție ce implică exercițiul autorității publice , iar fapta a fost comisă în exercitarea
acestei func ții sau era cadrul medical sau o persoană care avea , potrivit legii , atribuții
în lupta împotriva drogurilor.
Subiectul pasiv este statul în calitate de garant al sănătății publice și al granițelor .
Participația penală este posibilă în toate formele sale : coautorat , instigare ,
complicitate.
Conținutul constitutiv al infracțiunii:
Latura obiectivă
Elementul material este reprezentat de oricare dintre acțiunile de introducere sau
scoatere din țară, precum și importul ori exportul de droguri , fără drept .
Cerința esențială . Existența infracțiunii impune cerința esențială a executării
oricăreia din acțiunile introducere sau scoatere din tară ori importul sau exportul de
droguri, fără drept .
Urmarea imediată . Încălcarea normei determină ca rezultat direct pu nerea în pericol
a sănătății publice și a frontierei de stat.
Legătura de cauzalitate . E făcută de legiuitor , prin prezumție legală absolută , fiind o
infracțiune de pericol.
Latura subiectivă.
Elementul subiectiv. Infracțiunea se poate săvârși numai inte nție ( directă sau
indirectă ) adică subiectul activ fie prevede rezultatul faptei sale , urmărind producerea
lui, fie prevede rezultatul și , deși nu îl urmărește , acceptă posibilitatea producerii lui
ca urmare a săvârșirii faptei .
Cerințe esențiale nu ex istă.
Tentativa . La art. 12 al. 1 se prevede că tentativa la infracțiunea de la art. 3 se
pedepsește. La al.2 se prevede că este asimilată tentativei și producerea sau procurarea
de mijloace ori instrumente precum luarea de măsuri în vederea comiterii in fracțiunii
la art.3 .

2.3.INSTIGAREA LA TRAFICUL DE DROGURI
Instigarea este o formă a participației penale (pluralitate ocazională de
infractori) care este secundară în raport cu autoratul, de care este absorbită și care la
rândul ei absoarbe complicitate a.

17
Potrivit art.47 Cod penal, care este preluarea fără modificări a art.25 din Codul
penal anterior: instigatorul este persoana care, cu intenție, determină o altă persoană
să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală .
Instigatorul este persoana c are a imaginat fapta, (realizând conținutul întregii
laturi subiective a infracțiunii) el a luat hotărârea de a realiza această faptă și a făcut
ca respectiva rezoluție să fie adoptată și de altul. El desfășoară inițial o activitate
psihică(internă) : con cepe fapta și decide ca acesta să fie săvârșită de altul și apoi
exteriorizează această activitate prin determinarea efectivă a executantului să
săvârșească fapta .
Deci instigarea la traficul de droguri este activitatea unei persoane de a
determina o a ltă persoană, cu intenție, să săvârșească fapta prevăzută de art.2 al.1 sau
al.2 din Legea 143/2000 adică determinarea cu intenție a unei persoane să cultive ,
produc ă, fabric e, experiment eze, extrag ă, prepare , transform e, ofere, pun ă în vânzare,
vândă, distribui e, livr eze cu orice titlu, trimit ă, transport e, procur e, cumpărarea, dețin ă
ori să efectueze alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc (al.1) sau de mare
risc(al.2).
Din definiția legală a instigării rezultă condițiile specifice :
A) Efe ctuarea unei activități de determinare din partea unei persoane , instigator, față
de o altă persoană numită instigat care se poate face în orice mod: rugăminți,
îndemnuri, promisiuni, oferirea de cadouri, promiterea obținerii unei părți din
rezultatul val orificării, remiterea unor sume de bani sau bunuri, constrîngere 1.
B) Existența a cel puțin două persoane, cel care determină în orice mod (instigatorul
numit și autorul moral) și cel care efectuează nemijlocit activitatea prohibită
(instigatul numit și a utorul material) .
C). Instigatul să nu fi luat anterior hotărârea de a face trafic de droguri , adică
activitatea de determinare să fie anterioară în timp hotărârii de a face trafic , aceasta
din urmă fiind rezultatul acțiunii de determinare a instigatoru lui.
D) Activitatea de determinare să se efectueze cu intenție , adică autorul moral să fie
conștient că îl determină pe autorul material să săvârșească fapta prevăzută la art.2 din
Legea 143/2000 și să urmărească sau să accepte rezultatul acestei fapte. N u există
instigare din culpă. În constatarea elementului subiectiv al instigării nu interesează
scopul sau mobilul avut în vedere de instigator .
E) Activitatea de determinare să fie urmată de inceperea executării. Începerea
executării pune în evidență rap ortul de cauzalitate și caracterul determinant al
instigării, chiar și în cazul rămânerii executării in stadiul de tentativă ( potrivit art. 32
Cod penal privitor la tentativă și art.12 al.2 din Legea 143/2000 privitor la fapte
asimilate tentativei).
Clasificarea instigării :
1.După forma de vinovăție cu care instigatul săvârșeste fapta.

1 C-tin. Mitrache, C . Mitrache, Drept penal român , partea generală, ed. Universul Juridic , București,
2014 , pg.371

18
Din definiția dată de art.47 Cod penal rezultă necesitatea savârșirii unei fapte
prevăzute de legea penală și nu de o infracțiune astfel ca raportarea la art.52 Cod
penal privitor la participația improprie este obligatorie.
a) instigarea proprie caracterizată prin realizarea concordanței sub raport subiectiv, în
care, și instigatul săvârșește traficul de droguri cu intenție .
b)instigarea improprie caracterizată de lipsa c oeziunii psihice între instigatorul și
instigatul la trafic de droguri, adică în condițiile participației improprii.( A il
determină pe de B, minor care nu răspunde penal, să vândă canabis).
Cu toate că în art.52 al.2 Cod penal se arată că determinarea în orice mod ,cu intenție,
la săvârșirea din culpă de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se
sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă este aproape
imposibil de imaginat că traficul de droguri se poate săvârși din culp ă.
La al.3 al aceluiași articol se arată că determinarea în orice mod ,cu intenție, la
săvârșirea fără vinovăție de către o persoană a unei fapte prevăzute de legea penală se
sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta comisă. Instigatorul la
traficul de droguri de droguri va acționa cu intenție iar instigatul va acționa fără
vinovăție, adică sub efectul cauzelor de neimputabilitate prevăzute la art.23 -25 și 27 –
30 Cod penal: constrângere fizică sau morală, minoritatea făptuitorul ,
iresponsabili tate, intoxicație ori eroare (de fapt). În acest caz, instigatorul a mai fost
numit în doctrină și autor intelectual1.
2.După mijloacele folosite de instigator:
a) instigare simplă când mijloacele de determinare sunt simple, obișnuite ca
rugăminți, îndemn uri, etc.( A il determină pe B să cumpere cocaină petru uzul primuia
prin rugăminți).
b) instigare calificată când pentru determinare se folosesc mijloace deosebite ca
oferirea de bunuri, exercitarea de presiuni, amenințări, etc.( A îl determină pe B să
cumpere cocaină prin promisiunea obținerii unei părți din profitul obținut prin
revânzareanacesteia).
3. După numarul de instigatori :
a) Cu un singur instigator, formă determinată de existența unui instigator unic
b) Cu mai mulți instigatori , denumită ș i coinstigare, care poate fi simultană sau sau
succesivă. Coinstigarea simultană presupune că determinarea săvârșirii traficului de
droguri se face ca urmare a acțiunii simultane a mai multor persoane , pe când la cea
sucesivă , fiecare instigator trebuie să îl determine într -o oarecare măsură pe instigat
să săvârșească traficul de droguri, altfel acțiunea lui este doar o întărire a hotărârii de
a săvârși fapta adică va fi o formă de complicitate morală și nu de instigare.
4.După modul de acțiune al instiga torului
a) directă când instigatorul se adresează nemijlocit instigatului
b) mediată când instigatorul determină instigatul prin intermediul altei persoane pe
care o instigă (instigarea instigatorului) sau cu care conlucrează (coinstigare).
5.După modul d eschis sau ascuns în care acționează instigatorul

1 C.G. Rătescu și alții ,op.cit , vol . I , pg. 286

19
a) instigare evidentă sau deschisă,explicită este când instigatorul exprimă deschis
scopul său, lucrează pe față în activitatea de convingere a instigatului.
b) instigare ascunsă este când instigatorul nu dă în vileag rolul său, când obține obține
determinarea instigatului, fără ca acesta să își dea seama de caracterul infracțional al
faptei sale1 sau când instigatorul lasă impresia că nu săvârșirea faptei ar fi intenția lui2.
6. După cum sunt sau nu defini te precis acțiunile și condițiile în care urmează să fie
săvârșită fapta
a). determinată – când este precizată modalitatea și condițiile în care urmează să fie
comisă fapta( de. ex. A îl înstigă pe B să cultive canabis ).
b). nedeterminată – când instigator ul doar determină instigatul să săvârșească traficul
de droguri , lăsând instigatului posibilitatea posibilitatea alegerii modalității ( de ex. A
il instigă pe B să îi procure canabis peste o anumită perioadă de timp. B are la
dispoziție oricare dintre mod alitățiile alt ernative de comitere a faptei ( cultivare
,cumpărarea, etc.).
Potrivit reglementării anterioare (Codul penal din 1968), instigarea se mai clasifica și
după rezultatul obținut în determinarea instigatului la săvârșirea faptei:
a) instigare cu efect pozitiv, sau reușită, adică instigatul săvârșea fapta prevăzută la
art.312 (pâna la intrarea în vigoare a Legii 143/2000) sau art.2 din Legea 143/2000
până la data de 01.02.2014 și se sancționa cu pedeapsa prevăzută pentru săvârșirea
infracțiunii res pective
b) instigare cu efect negativ sau nereușită – când instigatul nu săvârșea fapta
respectivă și era pedepsit conform art.29 din Cod penal 1968. În prezent instigarea cu
efect negativ nu mai este act de participație, pentru instigare neurmată de execu tare la
traficul de droguri de mare risc în cazul unor modalități (prin constrângere sau
corupere) existând incriminarea din partea specială a Codului penal în art.370 sub
denumirea de încercarea de a determina săvârșirea unei infracțiuni.

1C-tin. Mitrache, C . Mitrache , op.cit., pg.374
2 G. Antoniu , C . Bulai și alții, op.cit. , pg. 547