SERVICII SOCIALE ADRESATE PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE [621079]

UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” GALAȚI
FACULTATEA DE ISTORIE, FILOSOFIE ȘI TEOLOGIE
SPECIALIZAREA TEOLOGIE ORTODOXĂ ASISTENȚĂ SOCIALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

SERVICII SOCIALE ADRESATE PERSOANELOR PRIVATE DE LIBERTATE

Conducător științific:
Lect. dr . Luminița IOSIF

Absolvent: [anonimizat]
2018

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………………………………………………………… 3

CAPITOLUL I
PRINCIPIILE MORALE CREȘTINE SUPORT PENTRU SĂNĂTATEA
SUFLETEASCĂ ȘI TRUPEASCĂ A OMULUI ÎN CONFRUNTARE CU
ISPITELE VIEȚII ………………………………………………………………………..

5
I.1. Morala creștină …………………………………………………………………. 5
I.2. Libertatea creștinului …………………………………………………………… 6
I.3. Recuperarea individului ………………………………………………………… 7
I.4. Voința și libertate ………………………………………………………………. 11

CAPITOLUL II
SISTEMUL PENITENCIAR ÎN ROMÂNIA ……………………………………………
12
II.1. Evoluția sistemului …………………………………………………………… 12
II.2. Legea penitenciarului ………………………………………………………… 18
II.3. Tipuri de sisteme (tipuri de penitenciare) ……………………………………… 19
II.4. Regim și tratament penitenciar …………………………………………………. 19
II.5. Drepturile și obligațiile deținuților ……………………………………………… 23

CAPITOLUL III
ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN PENITENCIARELE DIN ROMÂNIA ………………….
27
III.1. Strategia națională de reintegrare socială a persoanelor private de
libertate 2015 – 2019 …………………………………………………………………
27
III.2. Activități derulate în penitenciar pentru reintegrarea socială a condamnaților .. 34
III.3. Analiza evoluției asistenței sociale în penitenciar în România 2013 -2017 ……. 39

CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ – ACTIVITATEA DERULATĂ ÎN CADRUL
PENITENCIARULUI GALAȚI …………………………………………………………

51
IV.1. Prezentarea generală …………………………………………………………. 51
IV.2. Analiza activității Penitenciarului Galați în perioada 2013 -2017 …………… 51
IV.3. Activitățile desfășurate de către asistentul social din Penitenciarul Galați ……. 65
IV.4. Prezentarea Caz Penitenciar Galati………………………………………
69
IV.5. Activitatea Arhiepiscopiei Dunării de Jos la Penitenciarul Galați ………………. 75

CONCLUZII ……………………………………………………………………………… 81
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………. 85
LISTA FIGURILOR …………………………………………………………………….. 87
LISTA TABELELOR ……………………………………………………………………. 89

1

INTRODUCERE

Teologia, ca expresie obiectivă a învățăturii de credință, asimilată de întreaga Biserică
prin consensul ei unanim, în spațiu și timp, reprezintă criteriul vieții morale, iar teologia, ca
expresie concretă a comuniunii cu Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, în Duhu l Sfânt, reprezintă
criteriul ei existențial. Noțiunea de morală este strâns legată de ideea de datină, obicei sau,
mai precis, de ideea de tradiție. Tradiția, la rândul ei, se întemeiază pe un anumit mod de a
defini și interpreta omul și existența sa în l ume.
Am abordat lucrarea de față cu scopul de a vorbi despre importanța serviciilor sociale
acordate persoanelor private de libertate și rolul credinței în recuperarea morală a acestora.
Pentru realizarea acestui deziderat am structurat lucrarea în trei c apitole.
Primul capitol prezintă relația dintre biserică și stat din punct de vedere moral, așa cum
este interpretată de duhovnici. Am vorbit despre faptul că specificul moralei creștine constă în
relația omului cu Dumnezeu, care deține o importanță centr ală pentru întreaga viețuire, având
în vedere faptul că de această relație depind atitudinile morale precum și ținta spre care se
îndreaptă eforturile omului pe drumul asemănării sale cu Dumnezeu. Am vorbit, de asemenea,
despre libertatea creștinului de a crede în puterea Lui Dumnezeu, dar și despre recuperarea
celor ce și -au pierdut credința, prin mântuire.
Al doilea capitol prezintă o serie de informații importante despre situația actuală a
sistemului penitenciar din țara noastră, dar și cadrul legislativ care îl reglementează:
prevederile Codului penal, ale Codului de procedură penală și dispozițiile „Legii n r. 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal ”, modificată și completată prin „L egea nr. 169/2017 .
Totodată, am prezentat tipologia sistemului penitenciar din țara noastră, dar și d repturile și
obligațiile deținuților .
În capitolul trei intitulat “ ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN PENITENCIARELE DIN
ROMÂNIA” este realizată o sinteză a Strategiei naționale de reintegrare socială a persoane lor
private de libertate 2015 -2019. De asemenea, am prezentat activitățile derulate în penitenciar
pentru reintegrarea socială a condamnaților. Capitolul trei cuprinde și o analiză a evoluției
asistenței sociale în penitenciar în România 2013 -2017.
În ultimul capitol al lucrării am abordat problema asistenței sociale în penitenciar, cu
exemplificare la Penitenciarul Galați. De asemenea, am prezentat Strategia națională de

2
reintegrare socială a persoanelor private de libertate 2015 – 2019 . Acest capitol pune accent
pe modul în care se derulează în penitenciar activitățile pentru reintegrarea socială a
condamnaților și evoluți a asistenței sociale în penitenciar ele din România în perioada 2013 –
2017 .
Pentru realizarea lucrării de față am utilizat literatura de specialitate, cadrul legislativ
care reglementează acest domeniu, dar și materiale publicate în mediul online despre această
temă.
Mulțumesc pentru sprijinul acordat în elaborarea luc rării de licență doamnei Director
Adjunct Educație și Asistență Psihosocială Gianina -Jenie CR ĂCIUN și preotului capelan
Ovidiu GAFTON.

3
CAPITOLUL I
PRINCIPIILE MORALE CREȘTINE SUPORT PENTRU SĂNĂTATEA
SUFLETEASCĂ ȘI TRUPEASCĂ A OMULUI ÎN CONFRUNTARE CU
ISPITELE VIEȚII

I.1. Morala creștină
Specificul Moralei creștine constă în relația omului cu Dumnezeu , care deține o
importanță centrală pentru întreaga viețuire, având în vedere faptul că de această relație
depind atitudinile mor ale precum și ținta spre care se îndreaptă eforturile omului pe drumul
asemănării sale cu Dumnezeu (Popescu, 2005 -2006, p. 7). În relația cu omul, Dumnezeu
reprezintă o existență personală presantă, ceea înseamnă că valoarea și sensul vieții își au
temeiul și ținta în Dumnezeu. Așadar, pentru om, Dumnezeu nu este o idee, ci existență
personală, iar relația omului cu Dumnezeu este o relație existențială (Popescu, 2008, p. 139) .
Se consideră că relația omului cu Dumnezeu constituie mai mult religia, iar relaț ia cu
semenii și cu sine însuși constituie morala. Religia înseamnă raportarea omului la Dumnezeu,
și, de aici, sentimentul intern al dependenței față de infinit, toate acestea fiind manifestate prin
acte externe (de credință – cunoaștere), acte morale (Mo rala) și acte liturgice (cultul). Religia
totalizează în conținutul ei doctrina, morala și cultul.Pentru Morală Dumnezeu constituie
Binele suprem, absolut, înțeles ca existență personală (Popescu, 2005 -2006, p. 6) . „Numai o
existență personală atrage pe om ; numai Binele suprem poate ține încordată foamea omului
după absolut”.
Identificarea binelui cu Dumnezeu presupune stabilirea unei singure ținte pentru
viețuirea creștină: dobândirea unei cât mai mari asemănări cu Dumnezeu. Aceasta presupune
atât relația verticală cu Dumnezeu, cât și relația orizontală cu semenii, având în vedere faptul
că omul nu reprezintă o existență atotsuficientă, ci este deschis spre alte existențe
personale.Dumnezeu, ca Binele a bsolut, imprimă necesitatea absolută a întregii viețuiri
creștine în relație cu Dumnezeu, explicând astfel cuvintele Mântuitorului: „Eu sunt Calea,
Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6), sau „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în
Mine și Eu în el , acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic” (Ioan 15, 5).
În aceeași accepțiune, Dumnezeu, ca Binele absolut, este ținta supremă spre care trebuie
să se îndrepte viața morală a creștinului: „Fericiți cei curați cu inima, că aceia vor ve dea pe
Dumnezeu.” (Matei 5, 48). Este bine -înțeles faptul că omul, pe parcursul său de -a lungul

4
vieții, este obligat să subordoneze întreaga viață și toate preocupările lui acestei ținte finale:
vederea lui Dumnezeu, posesiunea Binelui absolut.
Relația cu Dumnezeu reprezită o relație fundamentală și primordială pentru mântuire și
viețuirea creștină cotidiană. Căci, creștinul nu vrea să se simtă niciodată de unul singur, ci în
atracția țintei supreme – Dumnezeu.Așadar, se poate concluziona că, pentru Morala creștină
relația omului cu Dumnezeu are o importanță centrală, fiind o relație existențială (Bălan ,
1993, p. 8).

I.2. Libertatea creștinului
Din punct de vedere al modului de implicare a Bisericii, credința reprezintă o adeziune
la Hristos și la Biserica Sa. Este foarte important de precizat faptul că aceasta implică
libertatea de decizie și activitate din partea omului, prin urmare credința este un act personal,
dar, în același timp, eclezial, ceea ce înseamnă că prin credință fiecare se înrădăcinează și
crește în trupul Bisericii. Caracterul personal, individual al credinței este în concordanță cu cel
comunitar – sobornicesc.
Definirea credinței se poate realiza în mai multe moduri, astfel:
„Credința este adeziunea totală, liberă și conștientă a creștinu lui (a spiritului omenesc)
la revelația divină păstrată în Biserică, adeziune izvorâtă din har și pe temeiul autorității lui
Dumnezeu și a Bisericii Sale.Credința este adeziunea liberă și integrală a creștinului la
Dumnezeu Cel în Treime închinat și la ade vărul Său păstrat și propovăduit de
Biserică.Credința este răspunsul omului la comuniunea eclezială cu Dumnezeu prin Hristos în
Duhul Sfânt”. (Popescu, 2005 -2006, p. 15)
Mântuirea și credința sunt acte total libere, iar libertatea totală a omului este respectată.
Apostatul și necredinciosul de situează singuri în afara relației cu Dumnezeu și cu Biserica.
Sfântul Apostol Pavel a exprimat clar raportul dintre cele trei virtuți teologice: „credința,
nădejdea și iubirea, dar cea mai mare dintre acestea es te iubirea” (Popescu, 2005 -2006, p. 34) .
Credința înseamnă adeziunea spiritului uman la Dumnezeu, la Revelația Lui. Prin credință,
omul face un pas către Dumnezeu, însă acest pas se realizează prin puterea lui Dumnezeu,
fiindcă doar Dumnezeu este Cel ce ap rinde în noi dorința spre El.Nădejdea reprezintă acea
năzuință sau încredere că se va atinge ținta finală către posesiunea bunului veșnic, dobândirea
fericirii veșnice (Bălan , 1993, p. 59) . Față de credință, nădejdea orientează viața omului în
viitor și în seamnă o pregustare a viitorului, a fericirii veșnice, făgăduite de Dumnezeu omului.
Iubirea este unirea cu Dumnezeu și în Dumnezeu cu întreaga creație.Credința este aceea care

5
oferă iubirii obiectul spre care să se îndrepte și reprezintă aspirația noastră pentru fericirea
viitoare veșnică (nădejdea). Credința susține nădejdea și concretizează obiectul iubirii.
Vorbind despre rugăciune, se poate considera că aceasta reprezintă convorbirea omului
cu Dumnezeu. Rugăciunea este sufletul credinței, al nădejdii ș i al iubirii.Cu toate că
Dumnezeu știe de ce avem noi nevoie, este important ca noi să Îi adresăm rugăciunea de
cerere, iar aceasta nu pentru că Dumnezeu ar avea nevoie de ea, ci pentru noi ne dorim acest
lucru. Aici avem de -a face cu libertatea umană. Îns ăși mântuirea înseamnă libertate, pentru că
aceasta apare în interiorul nostru atunci când dorim, când cerem de la Dumnezeu, fiindcă
Dumnezeu nu silește pe nimeni să -l urmeze.Rugăciunea de cerere pornește din ființa noastră,
căci fără Dumnezeu nu putem rea liza nimic, și își are rațiunea în Dumnezeu, care nu silește pe
nimeni să -și caute mântuirea. Însă, rugăciunea de cerere este considerată drept o condiție
pentru ca Dumnezeu să ne acorde ajutorul Său: „Cereți și vi se va da, căutați și veți afla, bateți
și vi se va deschide…”
Când vorbim de jurământ știm că acesta are implicații profunde în viețuirea creștină
morală, pentru că acesta înseamnă libertate și responsabilitate din partea credincioșilor.
„Jurământul este chemarea lui Dumnezeu ca martor al adevăru lui afirmației făcute sau garant
al promisiunilor făcute” (Popescu, 2005 -2006, p. 53) . „Jurământul trebuie să fie rezultatul
unei decizii libere a omului și expresie a unei hotărâri mature a omului, înțelegând prin
aceasta și faptul de a jura numai când se impune”. Este foarte important ca un creștin să aibă
valoare morală, iar cuvântul său să devină o exprimare a unei astfel de valori și comportament
morală. Cu toate că între creștinii adevărați jurământul nu este necesar, iar într -o societate
creștină ide ală jurământul nu ar fi necesar, aici, pe pământ nu există idealul. Din acest motiv,
jurământul este esențial pentru aflarea adevărului, dar și pentru a asigura îndeplinirea unei
făgăduințe. De aceea preoția și călugăria se asigură și prin jurământ.

I.3. Recuperarea individului
„Cel ce a pierdut credința, nădejdea și iubirea a rupt comuniunea cu Dumnezeu”
(Popescu, 2005 -2006, p. 33) . Mântuirea nu înseamnă o constrângere a libertății lui din partea
lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu respectă libertatea omulu i. Doar prin conversație adâncă
păcatele se iartă.
Preocupările principale cărora adolescenții trebuie să le acorde atenție se referă, în
general, la următoarele aspecte (Bălan, 1993, p. 87) :
– dorința de cunoaștere, care se manifestă prin studiu și prin nev oia de a vedea lucruri
noi;

6
– descoperirea vocației pentru viitor;
– dorința întemeierii unei familii.
În acest sens, cele mai importante persoane care pot ajuta și influența tinerii în formarea
personalității lor și îndeplinirea idealurilor de viață pe care ș i le-au propus sunt părinții
biologici, îndeosebi mamele. În acest proces intervin și preoții duhovnici, care, de asemenea,
dețin un rol major în viața tinerilor, dar și profesorii, rudele și prietenii de familie.Prin
colaborarea dintre ele, aceste trei ca tegorii de persoane pot contribui la formarea vocației și
personalității tinerilor în duh profund creștin și la deschiderea către Biserică și Dumnezeu.
Stabilirea unor astfel de idealuri înalte și nemuritoare pentru generaia tânără, în formare
reprezintă u n pas mare către asigurarea fericirii lor. În cazul în care părinții acestor tineri sunt
dezbinați, divorțați, ori au probleme cu alcoolul, toate acestea coroborate cu indiferența
rudelor ori din partea preoților care nu oferă ajutor duhovnicesc pot conduc e la ratarea
spirituală și socială a acestora. Atunci când părinții au credință în Dumnezeu, trăiesc în liniște
și armonie unii cu alții și colaborează cu preoții, cu siguranță copiii lor vor adopta calea cea
bună, devenind fii credincioși ai Bisericii și oameni de nădejde ai societății (Bălan , 1993, p.
60).
Rolul de bază în viața creștină îl dețin preoții duhovnici, văzuți drept vase ale Duhului
Sfânt. Aceștia, fiind direct răspunzători în fața lui Hristos, ajută la formarea tinerilor pe
drumul dreaptei c redințe, au cuvinte de mângâiere pentru nevoile lor sufletești și pun la
dispoziția acestora cărți ortodoxe, îi spovedesc, îi împărtășesc, le vorbesc despre Hristos și
vicisitudinile vieții pămîntești, îi învață despre rugăciune, smerenie și iertare, dar ș i modul în
care se pot feri de ispitele seducătoare ale tinereții. Astfel de ispite cu care se confruntă
adolescenții sunt: „orgoliul de a ieși de sub tutela părinților lor; îndoiala în credință și
instabilitatea religioasă; lupta tot mai puternică cu gând urile, cu imaginațiile și cu păcatele
trupești”.Modalitățile prin care tinerii adolescenți pot fi ajutați pentru a izbăvi aceste încercări
sunt la îndemâna părinților și membrilor familiei, dar și a duhovnicilor.
Părinții și familia trebuie să -i ajute pe t ineri cu sfaturi, supraveghere și prin rugăciune.
Aceștia trebuie să se intereseze de viața, de comportamentul și preocupările zilnice ale fiilor și
fiicelor lor. Împreună cu duhovnicul trebuie să se roage Lui Dumnezeu „pentru întărirea lor în
credință și pentru scăparea lor de furtuna păcatelor trupești, întreținute, mai ales, de lipsa
educației religioase, de prietenii rele, de distracții, de tot felul de practici necreștine, care îi
obsedează pe tineri” (Bălan, 1993, p. 90) . În cazul copiilor care cad de mici victimă păcatelor
trupești trebuie să se procedeze cu răbdare, discreție și înțelepciune, dar mai ales credință în
Dumnezeu pentru alegerea drumului cel bun. Bătaia și pedepsele trupești trebuie evitate, și,

7
mai degrabă, trebuie mers la duhovnici isc usiți pentru spovedanie și rugăciuni pentru ei până
ce aceștia se liniștesc sufletește.
Față de copiii și tinerii handicapați, bolnavi, orfani și săraci, dar și cei decăzuți moral
din lipsă de educație religioasă cu toții avem o mare datorie creștină și um ană pentru a ajuta la
îndreptarea lor. „Biserica Ortodoxă, ca instituție divino -umană, trebuie să colaboreze cu toate
instituțiile de binefacere de stat și private și împreună să facă mai mult pentru alinarea,
educarea și sprijinirea materială și creștină a copiilor aflați în suferință”. În plus, „preoții
rânduiți pentru spitale și școli de copii orfani și handicapați trebuie să fie zilnic prezenți între
ei și să se roage lui Dumnezeu pentru aceștia, să le facă regulat Sfântul Maslu, să facă
rugăciuni seara și dimineața împreună cu ei, să le împartă gratuit cărți de rugăciuni, cruciulițe
și iconițe și să -i mângâie duhovnicește”. Totodată, „trebuie să -i împace cu Hristos prin
Spovedanie, să le țină lecții de religie, să -i ferească de păcat și să -i împărtășeas că cu Sfintele
Taine”.
Pentru tinerii de peste 18 ani principalele preocupări trebuie să fie terminarea cu bine a
studiilor sau a școlilor de calificare dorite, întemeierea unui cămin prin căsătorie și obținerea
unui serviciu bun. Din păcate, se constată c ă nu toți tinerii au astfel de proiecte, puțini fiind
cei interesați de acumularea cunoștințelor religioase și trăirea vie în Hristos. Consecința este
că puțini tineri apelează la ajutorul Bisericii, la sfatul preoților, la spovedanie și la sfânta
rugăciun e. Motivația pentru astfel de situații nu este lipsa de credință în Dumnezeu, ci lipsa de
educație religioasă și sfătuire din partea părinților și a preoților. Pentru a atrage tineretul în
brațele lui Hristos, Biserica trebuie să manifeste un mai mare inte res în acest scop. „Ierarhii,
preoții și monahii sunt trimișii lui Hristos să adune din toate părțile pe fiii Bisericii Sale și să
redescopere frumusețile Ortodoxiei, ale trăirii creștine adevărate în duhul Sfintei Evanghelii,
și să îi pună în contact cu d uhovnici buni. Foarte important este ca apoi să se roage pentru ei
și împreună cu ei, până când li se vor curăți inimile și Duhul Sfânt se va atinge de sufletele
lor” (Bălan, 1993, p. 92) .
Păcatele care robesc tinerii de astăzi de la sate și orașe, sunt pu ține, dar au efecte
negative mari:
– desfrâul este unul dintre aceste păcate, la baza acestui fiind filmele și revistele
pornografice;
– alt mare păcat este avortul în rândul fetelor tinere, pe fondul dezvoltării pornografiei,
prostituției și înstrăinării de Biserică;
– elevii și studenții apelează la practici oculte, cum sunt: yoga, artele marțiale, zen,
spiritism, magie etc.;

8
– indiferentismul religios ce se manifestă cu precădere în rândul intelectualilor și al
studenților;
– un alt mare păcat actual al tinerilor, și nu numai, este indecența vestimentară.
Pentru recuperarea tineretului către credință și Hristos, Biserica trebuie să ia anumite
măsuri, precum (Bălan, 1993, p. 94) :
– „să se facă rugăciuni speciale prin mănăstiri și familii, pentru întoarcerea tinerilor la
dreapta credință și la unirea lor cu Hristos;
– să fie rânduiți preoți misionari și duhovnici buni în școli, licee și facultăți, căci aceștia
pot întoarce pe mulți la pocăință prin harul Simțului Duh, prin Spovedanie și Sfânta
împărtășanie;
– să se organizeze cât mai des întâlniri creștine cu tinerii și cu studenții, precum și
discuții libere cu teologi, profesori și preoți duhovnicești renumiți;
– să se difuzeze gratuit sau cu preț redus, cărți ortodoxe dintre cele mai căutate, care pot
călăuzi, lum ina și dobândi multe suflete tulburate, amăgite și decăzute moral -religios;
– să se organizeze cu tinerii excursii cu caracter religios pe la mănăstiri și să se
folosească și alte căi de întoarcere și apropiere a tineretului de Hristos”.
Rugăciunea trebuie s ă se facă din inimă și în taină, cu smerenie, căci așa ne învață
Mântuitorul: „Când te rogi, intră în cămara ta și, închizând ușa, roagă -te Tatălui tău, Care este
în ascuns, și Tatăl tău Care vede în ascuns” (Bălan, 1993, p. 97) . Afară de această situație,
rugăciunea trebuie să se facă în comun de către întreaga familie, părinți, fii și nepoți, pentru că
rugăciunea în comun are mai mare putere decât cea individuală atunci când există copii mici.
Foarte mulți dintre creștini afișează indiferență față deBiser ică și nu îmbrățișează
valorile specifice unei vieți creștine adevărată din cauza faptului că nu au avut în parohiile lor
preoți duhovnicești deosebiți, ca să le poată cîștiga inima și să -i atragă la Dumnezeu prin
rugăciune, cuvinte înțelepte și exemplu pe rsonal. Un alt motiv este goana după averi și bogății
materiale și mai puțin împliniri spirituale. Pentru mântuirea lor, pentru reînvierea
credincioșilor este nevoie de preoți misionari buni, care duc o viață duhovnicească deosebită
și care au har în cuvân t și faptă.La baza desfrâului stă lipsa de educație religiosă, firea omului,
curiozitatea trupească, instinctul sexual al procreației, lipsa de credință în Dumnezeu, pe
fondul lipsei rugăciunii, postului și spovedaniei. Sfântul Apostol Pavel spune: „Fugiți de
desfrânare!” (Bălan, 1993, p. 119) .
Mândria, vanitatea și lipsa credinței în Dumnezeu au drept efect pierderea preocupărilor
pentru mântuirea sufletului în rândul creștinilor, care, în acest fel, au slăbit în credință și au
devenit robi ai averilor și poftelor trupului. Se consideră că de aceea lumea creștină a decăzut

9
moral, fiind subjugată de păcate sufletești și trupești, precum: certuri în familie, avorturi,
divorțuri, crime, sinucideri, pornografie, alcoolism, boli incurabile etc. Aceste aspecte ob ligă
Biserica lui Hristos și pe slujitorii ei să intensifice eforturile pentru întărirea credinței în
Dumnezeu, pentru păstrarea unității și iubirii între oameni, fără de care lumea nu va mai putea
supraviețui.

I.4. Voința și libertate
Voința și iubirea s e transmit prin credința ce vine din interior, din suflet, acolo unde
Dumnezeu este găzduit și se transpune în ochi, fiind dusă mai departe. Doar cuvântul lui
Dumnezeu ne înalță sufletul, ne întărește voința și ne ajută în lupta cu ispitele. Din această
perspectivă, rolul Bisericii este acela de a transmite curățenia sufletească și trupească, buna
cuviință, toleranța, iubirea și respectul pentru toți semenii deopotrivă. Prin intermediul
Bisericii, prin povețele sale se formează oameni frumoși cu caractere p uternice și suflete
luminoase, atinse de iubirea divină și de înțelepciune (Arhiepiscopi a Dunăr ea de Jos, 2016, p.
220).
Mulți tineri și, în general, creștini, prin voință și libertate, aleg să se întoarcă la credința
profundă, la pocăință, la Ortodoxie. A stăzi, creștini tineri și bătrîni aleg să meargă la
spovedanie și sfătuire duhovnicească și duc o viață creștinească, în conformitate cu
învățăturile lui Dumnezeu.Prin urmare, se poate afirma că mai există speranțe pentru slavarea
și mântuirea oamenilor, d oar dacă aceștia au voință în acest sens. Pentru că salvarea lumii este
numai la Dumnezeu, Care a creat -o din iubire. Deci, prin iubire și smerenie trebuie să mergem
înainte, către Dumnezeu, așa cum cântă Biserica: „Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea
este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ție!” (Bălan, 1993, p.
151).
Astăzi, în condițiile actuale ale valorilor sociale, lumea are nevoie de iubirea Lui Hristos
și are nevoie de cuvinte de mângâiere și de învățătură din partea du hovnicilor iscusiți,
dezlegare de păcate și răspunsuri clare la marile lor întrebări. Așteaptă de la monahi
rugăciune, multă iubire, căldură și har dumnezeiesc (Crăciun, 2016, p. 159) .

10
CAPITOLUL II
SISTEMUL PENITENCIAR ÎN ROMÂNIA

II.1. Evoluția sistemului penitenciar
De-a lungul istoriei, sistemele de sancționare au fost clasificate în mai multe generații
de sancțiuni: generația pedepselor coporale, a deportărilor și a pedepsei cu moartea; generația
sancțiunilor sub forma pedepsei cu închisoarea; suspendarea sub supraveghere și probațiune;
sancțiuni comunitare, care are la bază tehnologia și monitorizarea electronică, de genul:
munca neremunerată în folosul comunității, medierea victimă -infractor (Administrația
Națională a Penitenciarelor, Revista penitenciarelor nr. 1/2011) .
Până în secolul al XVI -lea închisorile erau, de fapt, niște gropi sau peșteri în care cei
acuzați de anumite acțiuni erau închiși pentru primirea pedepsei. Între secolul al XVI -lea și
cel al XVII -lea închisoarea nu era percepu tă drept o pedeapsă, ci o formă de transfer către alte
modalități de pedepsire. Astfel, în orașe ca Londra, Paris sau Sevilia exista obiceiul ca
învinuitul sau condamnatul să fie prezentat adunării oamenilor din piețele centrale de la
vremea respectivă. Pr in urmare, închisoarea reprezenta locul de așteptare a pedeapsei, și nu o
pedeapsă în sine. „Finalul pedepsei putea varia între admonestare publică, biciuire sau
răstignire a condamnatului pe stâlp, până la mutilarea ori uciderea treptată sau instantanee a
acestuia” (Durnescu, 2009, p. 34).
În secolul al XVIII -lea a avut loc scăderea treptată a numărului pedepselor corporale
administrate în public și trecerea la cele care acționau asupra spiritului, gândirii, înclinațiilor.
În perioada respectivă deportarea era cel mai des aplicată pedeapsă în țările vest -europene,
zonele în care condamnații erau deportați în America și Australia, care aveau nevoie de forță
de muncă ieftină. Tot acum apar primele case de corecție pentru cei ce săvârșau infracțiuni
minore, al căror scop era acela de a reforma, de a aduce pe drumul corect din punct de vedere
legal infractori de genul vagabonzilor, cerșetorilor, escrocilor sau prostituatelor. Casa de
corecție din Amsterdam a fost printre primele de acest gen. Prin închiderea per soanelor se
urmărea instruirea acestora pentru a munci și a avea o viață stabilă. Pe frontispiciul unei astfel
de case de corecție era scris îndemnul: „Nu -ți fie frică! Nu sunt aici pentru răzbunare, ci
pentru a căuta binele. Mâna mea este grea, dar inima îmi este iubitoare” (Durnescu, 2009, p.
34).
Perioada iluministă a reprezentat momentul în care s -au realizat primii pași către
renunțarea la pedepsele corporale, inclusiv pedeapsa cu moartea, considerându -se că acestea

11
au efect deconstructiv și înlocuire a cu pedepse predictibile și proporționale cu gravitatea
faptei. Au fost stabilite regulamente și reguli de executare a pedepsei cu închisoarea. În
anumite zone deținuților li se interzicea să vorbească unii cu alții.
Adoptarea de către ONU a Declarației U niversale a Drepturilor Omului în 1948 a avut
drept efect sporirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Totodată, a reprezentat
un moment de cotitură în lupta împotriva infracționalității, deoarece amenințarea cu pierderea
libertății a înce put să fie privită ca un element de pedeapsă, un factor coercitiv.De asemenea,
un alt moment important în ceea ce privește sancțiunile aplicate infractorilor l -a constituit
Congresul Internațional asupra Prevenției Infracționalității și Tratamentul Infract orilor
organizat de ONU în anul 1955. În cadrul acestui congres a fost adoptat un document referitor
la Regulile Minime privind Tratamentul Deținuilor.Revoluția industrială a reprezentat
momentul în care a început să fie folosită în mod gratuit munca celor care se făceau vinovați
de anumite infracțiuni. În România aceste tratamente au fost pe larg utilizate în perioada
comunistă (Administrația Națională a Penitenciarelor, Revista penitenciarelor nr. 1/2011 ).

Perioada de început până în secolul al XVIII -lea
Referitor la sistemul penitenciar din țara noastră, până în secolul al XVIII -lea nu a
existat o legislație a pedepselor în Principatele Române, ci un așa -zis obicei al pământului.
Cei care greșeau ori se răzvrăteau împotriva domnitorilor erau executați sa u închiși pe termen
nelimitat în mănăstiri ori schituri. Hoții de vite sau cei considerați hoți mărunți puteau fi
judecați chiar de înalții ierarhi.
„Judecătorii judecau după obiceiurile pământului, păstrate din generație în generație,
pedepsele fiind la buna chibzuință a lor. Judecata se făcea fără multe formalități. Se asculta
pâra ridicată contra acuzatului, iar dacă acesta nu avea nimic de spus pentru dezvinovățirea
lui, se pronunța pedeapsa, care se executa fără întârziere” ( Ștefan , 2006, p. 486). Jud ecata
boierilor se desfășura după bunul lor plac, iar pentru omogenizarea sistemului penal,
domnitorii au apelat la ajutorul împăraților vecini. În Țările Române a fost utilizat Manualul
de legi elaborat de un jurist bizantin în secolul al XIV -lea, care re zuma celebrul Codex de legi
redactat între secolele IX și X de către Vasile I Macedoneanul și Leon al VI -lea cel Înțelept.
Legea Moldovei a fost înfăptuită având la bază legile grecești denumite Vasilicale, pe care
Alexandru cel Bun le -a primit în secolulu i al XV -lea de la împărații Țarigradului (Cantemir,
1974, p 76). Domnitorul beneficia de dreptul de a judeca faptele grave, ajutat de boierii din
Sfatul sau Divanul Domnesc. Judecarea infracțiunilor considerate mai puțin grave era lăsată în
seama înalților ierarhi sau a boierilor. Ștefan cel Mare a fost unul dintre domnitorii care au

12
utilizat conceptul de judecată monahală, pentru judecarea învinuiților pentru infracțiuni
ușoare. Prin urmare, se poate afirma că sistemul juridic medieval a fost influențat de credința
religioasă. În Săptămâna Mare și în ajunul Crăciunului, erau eliberați toți cei închiși și
nejudecați.În Țara Românească acest sistem judiciar a fost considerat cel mai dur din
provinciile românești. Ca exemplu, Vlad Țepeș a ctitorit în anul 1457 mânăstirea Snagov,
pentru a surghiuni boierii care i se opuneau.
În prima parte a secolului al XVII -lea, sistemul de detenție a fost format din diferite
tipuri de temnițe, organizate în funcție de voința celor care le administrau, în afara oricărui
sistem juridic. Prin urmare, la data respectivă nu se putea vorbi de o legislație a modului de
aplicare a pedepselor.
„Pravilele lui Matei Basarab și Vasile Lupu, colecții de texte din canoanele
împărătești, au reprezentat primele forme ale legislației penale ro mânești” . În cadrul lor erau
trecute principalele pedepse pentru diferite tiprui de fărădelegi comise (Filitti, 1934):
– „scoaterea ochilor, pentru cel care gonește un păzitor de vite și pentru cel ce fură a
treia oară;
– tăierea mâinilor, pentru cel care taie via sau pomii vecinilor;
– arderea de viu a celui care pune foc la o casă, a slugii care fură femeia sau fiica
stăpânilor;
– plimbarea goi și bătaia în public a bigamilor, a hoților la prima greșeală, a săracilor
care seduc fecioare, a bărbaților care își prostituează soția, a suduitorilor;
– spânzurătoarea, pentru cel ce dă drumul noaptea din grajd oilor și acestea sunt mâncate
de fiare, pentru cel ce a comis mai multe tâlhării, care a furat a treia oară, a slugii care a furat
a doua oară de la stăpân , a ucigașilor, răpitorilor de fecioare și de femei cinstite, seducătorii la
a treia înfăptuire, incestuoșii;
– tăierea capului, pentru cel care a cheltuit banii pe care trebuia să -i predea, perceptori
de taxe ilegale, falsificatori de monedă, sodomiști, b ărbați care își prostituează fiica și soția,
ori care țin casă de toleranță, îndemnători la lepădare de călugărie, suduitori față de domnie,
atentatori la viața înalților dregători;
– munca în mine, pentru boierul recidivist în tâlhărie, pentru cel care a furat prima oară
la drumul mare, pentru boierul care vinde fiul sau robul cuiva, pentru bigami, suduitori;
– surghiunul, pentru boierul care a rănit pe cineva pentru a -l fura, vameșul corupt;
– bătaia, pentru cel care fură animale, unelte agricole, recolte , care intră cu vitele în
ogorul altuia, umblă cu măsuri false, otrăvește câine ciobănesc, seduce fecioară;
– tăierea limbii, pentru cei care jură strâmb;

13
– raderea părului, pentru hoții din biserică;
– tragerea în țeapă, practicată și de turci, ruși, ungu ri, bulgari, constatată și pe vremea
Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, etc. până la începutul secolului XIX;
– compoziția (înțelegerea între părți), practicată doar pentru infracțiunile private, care nu
periclitau comunitatea sau autoritatea domnească, însoțită de amenzi”.
Pravilele au reprezentat una dintre cele mai represive sisteme juridice existente în Țările
Românești. În timpul domniei lui Vasile Lupu au fost executați în jur de 40 000 condamnați,
plus alte câteva mii de persoane obligate să meargă la dive rse bătălii ori executate fără a fi
judecate. Secolul XVIII a reprezentat, din punct de vedere judiciar, trecerea la pedeapsa cu
închisoarea. Pușcăria a fost un loc al supliciilor, unde deținuții așteptau verdictul, în timp ce
erau bătuți sau torturați. To todată, închisoarea a devenit o pedeapsă prin ea însăși, însă era
considerată o sancțiune blândă, de care beneficiau puțini condamnați. Durata reținerii în
închisoare a crescut, însă corpul uman era în continuare principala modalitate de pedepsire,
astfel că cei condamnați mutilați, fără membre și purtând la gât o tăbliță cu faptele comise
erau expuși în văzul celorlalți cetățeni.
Reformarea sistemelor punitive feudale
Nicolae Mavrocordat a fost cel care a reformat sistemul penal românesc. Ca urmare a
studi ilor efectuate în vest, acesta întreținea legături cu filosofii și împărații occidentali,
beneficiind de aprecierea sultanului Turciei. Nicolae Mavrocordat a oferit o nouă perspecivă
conceptelor de pedeapsă și închisoare. Conform năzuințelor sale, închisor ile monahale aveau
drept scop acela „ să cerce a alina durerea, pre goi să -i îmbrace, flămânzii să -i sature,
bolnavii să -i caute, pe cei din temniță să -i cerceteze cu milă. De ocară pentru fața noastră
este a -i silnici pre ocnași, căci Domnul pre noi ne -a pus răspunzători și pentru sufletele l or, și
cum îi vom trata așa și noi răsplată vom avea în ceruri. Căutați dară cu dragoste și
cumsăcade să vă purtați cu ei și nu -i mai căzniți și voi cu netrebnice chinuri. Ascultători
poruncilor lui Hristos, să vă milostiviți și cu dumnezeiască râvnă să ce rcați sufletul lor a -l
îndrepta, căci ce puteți voi cu înțelepciune repara, armașii și slugile lor nicicând nu vor
putea face, căci aceștia par plămădiți dintr -o sămânță mai rea decât tâlharii cei mai smintiți.
Când fiare puneți tâlharului, cercați mai înt âi pre voi să vedeți cum e de greu” (Popescu,
1973, p.175).
În anul 1716, Nicolae Mavrocordat a început făurirea mănăstirii Văcărești, considerată
la vremea respectivă drept una dintre cele mai moderne mânăstiri -penitenciar din Europa. Aici
deținuții aveau dreptul de a participa la slujbe religioase și erau tratați precum infirmii ori
cerșetorii. Nepotul său, domnul Țării Românești Alexandru Mavrocordat, a reintrodus

14
efectuarea pedeapselor în cadrul mănăstirilor. De asemenea, acesta a dispus ca femeile și
bărbații să nu mai fie închise împreună. Dintre deciziile sale, hotărârea prin care nimeni nu
trebuia să stea în arest mai mult de 4 zile, fără să fie judecat, îl încadrează pe Alexandru
Mavrocordat printre cei mai importanți reformatori ai sistemului penal (Ștefan, 2006, p.
492). Ca urmare a influențelor iluminismului, domnitorii din Principatele Române au introdus
recluziunea ca sancțiune penală. Ca exemplu, Mihail Șuțu a reglementat în 1780 eliberarea
condiționată a „condamnaților care urmau să fie chezășui ți de oameni liberi, răspunzători de
manifestările celor eliberați” (Ciuceanu, 2001, p. 10).
Regulamentul temnițelor bazat Regulamentele Organice din 1831 în Muntenia și 1832
în Moldova reprezintă începutul organizării centralizate a ocnelor și temnițelor. Acesta a
desemnat conducerea acestora în responsabilitatea Vornicului temnițelor și a prevăzut tipuri
de recompense și sancțiuni aplicabile deținuților. Pedeapse precum tăierea mâinilor, sluțirea
feței (prin tăierea nasului ori a urechilor), pedeapsa cu m oartea, supunerea la cazne sau
confiscarea averilor au fost eliminate. De acum înainte, cheltuielile cu întreținerea
închisorilor, hrana, îmbrăcămintea deținuților erau suportate de stat, spre deosebire de situația
anterioară, când familia ocnașului era ce a care trebuie să plătească.
În Muntenia existau, la vremea respectivă, închisori la București, Brăila, Giurgiu,
Ocnele Mari, Ocna Telega și Craiova). Pe lângă acestea existau 14 închisori de județe, unde
erau închiși cei care aveau de executat pedepse sc urte. În Moldova au fost construite temnițe
la Iași și Târgu Ocna și Iași, alături de 13 închisori județene. Închisorile erau administrate de
un îngrijitor, iar ocnele de către inspectori, iar responsabili cu paza erau dorobanții. Singurele
pedepse prevăzu te în Regulamentul temnițelor și aplicate deținuților erau scăderea porției de
hrană, privarea de apă și aplicarea de bătăi cu toiagul (între 25 la 158 lovituri), în general, în
prezența celorlalți deținuți, pentru a da exemplu. De asemenea, condamnații er au trimiși la
muncă în domeniul construcțiilor ori la exploatarea sării. O treime din beneficiile obținute de
pe urma acestor activități era oferită celor încarcerați, altă treime ajungea la vornicie pentru
susținerea cheltuielilor de întreținere ori la bu getul statului. Deținuții erau motivați prin
oferirea a 50 grame de rachiu pe zi ori un litru de vin duminicile (Ștefan, 2006, p. 494).
O noutate în sistemul peniteciarelor românești a fost reprezentată de stabilirea cazierului
celor arestați, închisorile fiind obligate să dețină un registru, „o condică numerotată,
scriptuită și jnuruită spre a se scrie în aceea tâlharii osândiți spre pedeapsa ocnelor cu
numele, porecla, fizionomia lor, fie și satul și ținutul de unde vor fi șezători acei vinovați și
ziua ș i luna în care s -au primit la ocnă” (Filitti, 1936, p. 14 ).

15
După Unirea Principatelor regulamentele celor două țări s -au unit sub „Regulamentul
pentru organizarea serviciului stabilimentelor penitenciare și de binefacere din România”, prin
care în cadrul fiecărei închisori era prevăzută existența unui corp de pazni ci, s-a stabilit
obligativitatea muncii pentru toți cei încarcerați și organizarea penitenciarelor pe tipuri de
închisori. Generalul Pavel Kisseleff a fost cel care a propus zidirea tuturor închisorilor din
piatră, amenajarea unor spații pentru plimbarea d eținuților și a pus accent pe menținerea
curățeniei în celule, în așa fel încât să nu fie pusă în pericol sănătatea celor încarcerați. În
această perioadă apare conceptul de diferențiere a temnițelor pe categorii, pentru cei
condamnați definitiv dar și pent ru cei aflați în timpul cercetării. De asemenea, apare
specializarea închisorilor: „Telega pentru închisoarea pe viață, Ocnele Mari pentru
condamnați la 5 -15 ani, Giurgiu și Brăila pentru pedepse de 1 -5 ani, Snagov pentru 5 -10 ani,
București, Craiova și te mnițele județene pentru pedepse de la 6 zile la 2 ani, iar pentru femei:
Schiturile Ostrov și Rătești” (Administrația Națională a Penitenciarelor, Revista
penitenciarelor nr. 1/2011 ).
Apariția închisorilor moderne
În anul 1855 Grigore Ghica Vodă îl aduce în Moldova pe reprezentantul Ministerului
de Justiție din Franța, Ferdinand Dodun de Perrieres, considerat adevăratul întemeietor al
închisorilor românești modern. Acesta a ajuns aici cu misiunea de a moderniza sistemul
penitenciarelor. Reforma inițiată în Moldova a fost extinsă și în Muntenia, el fiind inițiatorul
unificării serviciilor închisorilor și al Codului Penal român, acțiune la care a lucrat alături de
Mihail Kogălniceanu). Pe baza sugestiilor sale, în anul 1874 a fost adoptată Legea privind
regim ul închisorilor (moment care a reprezentat încheierea formării sistemului carceral
românesc), a cărei valabilitate s -a păstrat până în 1929. Închisorile au fost împărțite în două
categorii: de prevenție și de osândă, iar pedepsele au fost precizate în deta liu. Legea
respectivă a instituit ca regim de executare a pedepsei regimul auburnian, care prevedea un
regim mixt de executare a pedepsei, adică ziua deținuții își petreceau timpul în comun, iar
noaptea într -un regim de izolare individuală. Printre cele ma i vechi penitenciare din România
se numără Penitenciarul Gherla, cel de la Mărgineni, unde în secolul al XIX -lea erau închisi
preoții și deținuții politici, închisoarea de la Târgu Ocna și Penitenciarul București -Jilava
(Durnescu, 2009, p. 37).
Regimul com unist
Regimul comunist s -a evidențiat prin decretul nr. 6 din ianuarie 1950, când au fost
arestați reprezentanții partidelor burghezo -moșierești, chiaburii și alte persoane considerate
a fi în dezacord cu interesele politice la vremea respectivă (moșieri, bancheri, industriași,

16
comercianți). Astfel, dintre reprezentanții de seamă ai vechilor structuri au fost trimiși în
închisoare oameni politici, precum: Iuliu Maniu, Constantin Brătianu, Gheorghe Brătianu, Ion
Mihalache, Constantin Argetoianu, și alții. Ac eastă perioadă tulbure din istoria României a
fost structurată în mai multe etape: 1950 -1953 și 1958 -1962 (momentele culminante ale
arestărilor); 1954 -1957 (destinderea datorată morții lui Stalin); 1963 -1964 (eliberarea
deținuților politici încă în viață, la presiunea ONU) (Ștefan, 2006, p. 500).

II.2. Legea penitenciarului
În continuare este prezentat sintetizat cadrul juridic care vizează activitatea
penitenciarelor în România.
„Legea nr. 48/2012 privind finanțarea activității Administrației Naționale a
Penitenciarelor și a unităților subordonate , publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 185
din 22 martie 2012”. Cadrul legislativ stipulează faptul că finanțarea activității desfășurate în
cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor și unităților pe care le are în subordine se
realizează din venituri proprii ori primite de la bugetul de stat, așa cum este stabilit prin
dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările
ulterioare. În ceea ce privește venitur ile proprii, legea a stabilit că acestea pot proveni din
munca celor încarcerați („Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor și a măsurilor
dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, cu modificările și completările
ulterioare”). Totod ată, „unitățile din sistemul administrației penitenciarelor pot arenda terenuri
agricole, valorifica bunuri, încasa chirii, tarife, sponsorizări, în condițiile legii”, pentru
finanțarea partial a cheltuielilor curente și de capital.
Cadrul juridic ce regle menetează modul în care sunt executate pedepsele și măsurile
privative de libertate în România este reprezentat de prevederile Codului penal , ale Codului
de procedură penală și dispozițiile „ Legii n r. 254/2013 privind executarea pedepselor și a
măsurilor p rivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal ”
(publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 514 din 14 august 2013). Aceasta din urmă a fost
modificată și completată prin „ Legea nr. 169/2017, pentru modificarea și completa rea Legii
nr. 254/2013 ” (publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 571 din 18 iulie 2017).
Executarea pedepselor și a măsurilor educative privative de libertate au la bază temeiul
unor hotărâri definitive și irevocabile dispuse de instanțele judecătoreș ti. Reținerea, arestarea
și punerea în practică a deciziilor se realizează prin respectarea normelor juridice legale în
vigoare ( Codul de procedură penală ).Înfăptuirea pedepselor urmărește prevenirea comiterii de
noi infracțiuni, concomitent cu dezvoltarea prin acțiuni conștiente a unei atitudini juste față de

17
valorile sociale și ordinea de drept, țelul final fiind recuperarea din punct de vedere moral și
social a persoanelor condamnate și reintegrarea acestora în societate.

II.3. Tipuri de sisteme de detenție
Tipul de penitenciar unde o persoană condamnată va executa pedeapsa stabilită de
instanța judecătorească, este stabilit de către Administrația Națională a Penitenciarelor. În
luarea deciziei respective se au în vedere criterii, precum: regimul de detenție ce urmează a fi
executat, măsurile de siguranță necesare a fi luate, faptul că este de dorit ca un condamnat să
fie încarcerat într -un penitenciat aflat cât mai aproape de localitatea sa de domiciliu, sex și
vârstă.Tipurile de penitenciare sunt pr ecizate în Legea 254/2013 privind executarea
pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal. Conform acesteia tipologia penitenciarelor se prezintă astfel (Legea
254/2013 privind executarea pedepse lor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal):
„- Penitenciarele speciale – sunt destinate următoarelor categorii: penitenciare pentru
tineri, pentru femei și penitenciare -spital;
– Penitenciare cu rol de coordonare a penitenciarelor dintr -o zonă geografică ;
– Secțiile speciale de arestare preventivă – sunt înființate prin decizia directorului
general al Administrației Naționale a Penitenciarelor;
– Secțiile speciale de executare a măsurilor educative privativ e de libertate – tot prin
decizia directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor sunt prezentate
penitenciarele în care se amenajează secții speciale pentru continuarea executării pedepsei”.

II.4. Regim și tratament penitenciar

Regimurile penitenciarelor sub care sunt încarcerați condamnații la închisoare sunt
diferite, aceste direnețe având la bază o mai multe reguli cu privire la modul de funcționare.
Specific fiecărui regim este faptul că o persoane condamnată poate trece de l a un tip de regim
la altul, cu condiția respectării anumitor condiții prevăzute de cadrul legal.Trebuie precizat
faptul că, toate regimurile sub care sunt închiși cei ce au săvârșit infracțiuni, sunt organizate în
așa fel încât să respecte drepturile perso anelor condamnate în condițiile stipulate prin lege.
Așadar, viața, sănătatea și demnitatea acestora sunt respectate și protejate, evitându -se
provocarea de suferințe fizice sau umilințe.

18
Analizate după criterul gradul de severitate prin care se caraterize ază sistemul sub care
sunt încarcerați deținuții, regimurile din penitenciare se clasifică după cum urmează ( Legea
nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, ar t. 31):
a) „regimul de maximă siguranță;
b) regimul închis;
c) regimul semideschis;
d) regimul deschis”.
La baza stabilirii deosebirilor dintre aceste regimuri stau gradul de limitare a libertății
de mișcare a condamnaților, drepturile recunoscute de lege și acordate în cadrul
penitenciarelor, condițiile de detenție (Administrația Națională a Penitenciarelor, Revista
penitenciarelor nr. 1/2011 ).
Regimul de maximă siguranță este folosit inițial persoanelor condamnate la pedeapsa
detențiunii pe viață și a celo r ce săvârșesc pedeapsa închisorii pentru a perioadă de peste 13
ani, dar și în cazul celor care constituie un risc crescut pentru siguranța penitenciarului. Toate
criteriile care stabilesc încadrarea unui deținut la un astfel de regim de siguranță sunt pr ecizate
în regulamentul de aplicare al legii 254/2013 (Legea n r. 254/2013 privind executarea
pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal) .Doar în mod excepțional, având în vedere tipologia infracțiunii și modul de
comportament al condamnatului, acesta din urmă poate fi trecut la un regim de executare
imediat inferior în ceea ce privește gradul de severitate. Persoanele încarcerate sub un regim
caracterizat prin maximă siguranță sunt supuse unor măsuri stricte de supraveghere și pază, se
deplasează sub escortă, iar cazarea se face în celule individuale. Aceștia fac parte din diverse
programe de muncă și activități cu scopuri instructiv -educative și de formare profesională,
programe de îmbunăt ățire a nivelului cultural, beneficiază de posibilități de consiliere
psihologică și asistență socială, paticipă la acțiuni cu obiective moral -religioase. Toate aceste
operațiuni sunt desfășurate în spații special destinate în cadrul penitenciarului, sub
supraveghere permanentă.Indiferent dacă îndeplinește criteriile enunțate anterior privind
încadrearea în acest regim de penitenciar, există anumite categorii de persoane cărora nu li se
aplică aceste condiții stricte:
a) condamnații care au împlinit vârsta de 65 de ani;
b) femeile gravide sau cele care beneficiază de dreptul de a -și îngriji copilul în
închisoare, dacă minorul are vârsta sub un an;

19
c) condamnații ce dețin gradul I de invaliditate sau cei caresuferă de afecțiuni
locomotorii grave.
Regimul înch is reprezintă următorul regim specific penitenciarelor, în funcție de gradul
de severitate al pedepsei. Acest tip de încarcerare este administrat inițial celor ce ispășesc
pedeapsa privativă de închisoare pentru o perioadă mai mare de 3 ani, dar până la li mita
maximă de 13 ani.Ca și în cazul anterior, în funcție de tipul și modul de săvârșire a
infracțiunii, dar și comportamentul condamnatului pe perioada detenției, în mod excepțional,
se poate trece la un alte grad de severitate a regimului, inferior sau s uperior celui prezent,
conform legii.În ceea ce privește tratamentul de care beneficiază persoanele condamnate într –
un astfel de regim, acestea beneficiază de cazare la comun, sunt incluse în prestarea unor
munci și programe de dezvoltare personală și prof esioanală, de genul activități cultural –
educative, de pregătire școlară și profesională, moral -religioase, consiliere psihologică etc.
Aceste acțiuni au loc în interiorul penitenciarului, sub paza și supravegherea personalului
penitenciarului, desemnat în acest sens.Specific acestui tip de regim de închisoare este faptul
că, prin aprobarea directorului penitenciarului, munca deținuților poate avea loc și în
exteriorul penitenciarului, evident sub pază și supraveghere strictă.
Regimul semideschis este aplica bil în cazul persoanelor condamnate la pedeapsa cu
închisoarea pentru o perioadă mai mare de un an, dar până la limita de 3 ani ( Legea n r.
254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, art. 37). Însă, tipul de comportament al
deținutului poate determina încadrarea condamnatului într -un regim de executare imediat
inferior sau imediat superior ca grad de severitate, conform condițiilor legii.Ceea ce
caracterizează acest tip de regim de detenție este faptul că, persoanele încarcerate sunt cazate
în comun și se pot deplasa neînsoțite în anumite zone, bine delimitate din interiorul
penitenciarului. Cei ce au înfăptuit acte reprobabile prestează muncă și desfășoară activități
instructiv -educative, culturale și de formare profesională, de consiliere psihologică și asistență
socială sau acțiuni cu specific religios. Toate aceste acțiuni se derulează sub supravegherea
persoanelor abilitate, în spații din interiorul penitenciarulu i care rămân deschise în timpul
zilei. Toate aceste activități pot fi derulate și în afara penitenciarului, sub supraveghere
inclusiv electronică, cu respectarea prevederilor legislative.
Regimul deschis – este aplicabilinițial celor condamnați la pedeapsa închisorii de cel
mult un an. Ca și în regimurile de detenție anterioare, condamnatul, în funcție de natura
infracțiunii săvârște și modul de comportament poate fi inclus într -un regim de executare
imediat superior ca grad de severitate. Persoanele ce se supun pedepsei cu închisoarea în

20
penitenciare sub un regim deschis sunt cazate în comun și beneficiază de posibilitatea de a se
mișca neînsoțiți în zone prestabilite din interiorul penitenciarului. De asemenea, pot participa
la munci și se pot înscrie la a ctivități instructiv -educative, culturale, de consiliere psihologică
și asistență socială, terapeutice, moral -religioase, toate acestea putându -se desfășura în afara
penitenciarului, fără supraveghere, după cum prevede legea.La conducerea penitenciarelor s e
află un director. În ceea ce privește modalitățile de finanțare, acestea au ca surse de venit
subvențiile acordate de la bugetul de stat, dar și venituri proprii. Trebuie precizat faptul că în
cazul acestor instituții nu sunt acceptate donații și sponsor izări oferite de însăși persoanele
condamnate, nici din partea membrilor familiilor lor. Există, însă, și anumite excepții de la
aceste prevederi.Penitenciarele sunt organizate având în vedere necesitatea asigurării
condițiilor normale sau speciale necesar e aplicării pedepselor privative de libertate,
desfășurării activităților de reintegrare socială, cazării, hrănirii, asigurării asistenței medicale,
concomitent cu respectarea măsurilor de siguranță impuse de lege, pe categorii de deținuți.
În cadrul penit enciarelor sunt clar organizate și delimitate: „ sectorul de deținere,
sectorul administrativ, sectorul de producție și alte spații auxiliare” , în așa fel încât să fie
adaptate tuturor necesităților, inclusiv persoanelor cu dizabilități. În funcție de profi lul
penitenciarului, „sectorul de deținere are un punct de primire a deținuților, o secție de
carantină și observare, clădiri pentru cazarea acestora, birouri de lucru pentru personal și
judecătorul de supraveghere a privării de libertate, spații destinate sectorului medical, bloc
alimentar, săli de mese, baie, spălătorie, frizerie, magazii pentru păstrarea bunurilor personale
ale deținuților, puncte comerciale și puncte de documentare și informare electronică, posturi
telefonice, cutii poștale și spații co respunzătoare pentru efectuarea comunicărilor on -line,
precum și un sector de acordare a drepturilor la pachet și vizită, inclusiv vizită intimă” ( Legea
nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele ju diciare în cursul procesului penal, art. 7). Tot în cadrul acestui sector pot fi
amenajate spații pentru desfășurarea de activități de reintegrare socială, ateliere pentru
formare profesională, bibliotecă, cabinete de psihologie, cluburi, cabinete de asist ență socială,
spații pentru practicarea sportului, săli de terapie ocupațională, curți pentru efectuarea
plimbării și a altor activități de recreere.
Sectorul de producție este situat, în general, în afara celui de deținere, fiind format din
depozite, ate liere de producție, întreținere și reparații, garaj auto, alte clădiri și terenuri unde
se derulează activități de formare profesională a deținuților, și pentru desfășurarea activităților
administrative.În cadrul unui penitenciar pot exista secții distinct e, pentru aplicarea
diferențiată a mai multor regimuri de executare a pedepsei.

21
II.5. Dreptu rile și obligațiile deținuților
Drepturile și obligațiile persoanelor condamnate sunt reglementate în Legea 254/2013
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, la capitolul V.În ceea ce
privește drepturile de care, potrivit cadrului legal, beneficiază persoanele ce au fost
condamnate, acestea pot fi limitate doar de Constituție sau lege. Respectarea acestor drepturi
legale este asigurată d e judecătorul de supraveghere a privării de libertate. De asemenea, de
respectarea drepturilor condamnaților se interesează reprezentanții organizațiilor
neguvernamentale, care urmăresc modul de respectare a drepturilor condamnaților, ca drepturi
ale orică rui om. În acest sens, ei pot efectua vizite în interiorul penitenciarelor, după obținerea
acordului din partea directorului general al Administrației Naționale a
Penitenciarelor.Drepturile de care condamnații beneficiază pe perioada lipsirii de libertate
sunt următoarele :
„Libertatea conștiinței și a opiniilor, precum și libertatea credințelor religioase ale
persoanelor condamnate” (art. 58); persoanele condamnate au dreptul la libertatea
credințelor religioase, pot participa, dacă doresc la întruniri reli gioase organizate în
penitenciare, pot deține publicații cu caracter religios, precum și obiecte de cult.
„Dreptul la informație” (art. 59); persoanele condamnate pot avea acces la informațiile
de interes public, cu condiția respectării prevederilor legisl ative în acest sens. Acest drept se
poate exercita prin intermediul unor publicații, emisiuni radio și televizate sau alte mijloace
autorizate. Tototdată, persoanele condamnate pot colabora cu mass -media, în cazul în care
acest aspect nu este interziv, pe motive de securitate față de partea vătămată, alte persoane
condamnate sau personalul penitenciarului.
„Dreptul la consultarea documentelor cu caracter personal” (art. 60); condamnatul,
avocatul său ori orice altă persoană căreia cel întemnițat îi permite acest lucru are acces la
dosarul individual, ceea ce se face în prezența unei persoane desemnate de directorul
penitenciarului.
„Asigurarea exercitării dreptului la asistență juridică” (62); persoanele condamnate se
pot folosi de dreptul la asistență jurid ical, de a fi consiliați în privința procedurilor
administrative sau judiciare.
„Dreptul de petiționare și dreptul la corespondență” (art. 63);
„Dreptul la convorbiri telefonice” (art. 65 modificat prin legea 169/2017);
condamnații pot efectua convorbiri t elefonice de la telefoanele publice instalate în
penitenciare, contra -cost, iar acestea au caracter confidențial.
„Dreptul la comunicări on -line” (art. 66);

22
„Dreptul la plimbare zilnică” (art. 67); având în vedere regimul de executare a
pedepsei privative de libertate, condamnații beneficiază de dreptul de a se plimba zilnic în aer
liber timp de minimum o oră.
„Dreptul de a primi vizite și dreptul de a fi informat cu privire la situațiile familiale
deosebite” (art. 68); cei întemnițați pot primi vizite, în spații special amenajate, sub stricata
supravegherea vizuală a personalului special al penitenciarului. De asemenea, au dreptul de a
fi informați despre situații dificile din familie, de genul boală gravă ori decesul partenerului
de viață, a unei rude apro piate.
„Dreptul la vizită intimă” (art. 69); este acordat celor care anumite condiții prevăzute
de lege:
– „sunt condamnate definitiv și sunt repartizate într -un regim de executare a pedepselor
privative de libertate;
– există o relație de căsătorie, dovedită prin copie legalizată a certificatului de căsătorie
sau, după caz, o relație de parteneriat similară relațiilor stabilite între soți;
– nu au beneficiat, în ultimele 3 luni anterioare solicitării vizitei intime, de permisiunea
de ieșire din penite nciar;
– nu au fost sancționate disciplinar pe o perioadă de 6 luni, anterioară solicitării vizitei
intime, sau sancțiunea a fost ridicată;
– participă activ la programe educaționale, de asistență psihologică și asistență socială
ori la muncă”.
Frecvența ș i numărul întâlnirilor sunt, de asemenea, prevăzute în lege.
„Dreptul de a primi, cumpăra și a deține bunuri” (art. 70); condamnații pot primi
anumite categorii de bunuri și într -o cantitate stabilită, doar prin respectarea cadrului
legislativ. În plus, ac eștia pot primi chiar și sume de bani, care se consemnează în fișa
contabilă nominală, întocmită la intrarea în penitenciar.
„Dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri” (art. 71); acest drept este
garantat, fără discriminare tuturor condamnațil or, indifferent de regimul de detenție. Acest
drept include intervenția medicală, asistența medicală primară, asistența medicală de urgență
și asistența medicală de specialitate.
„Examenul medical” (art. 72); acest tip de examinare a persoanelor condamnate se
face la intrarea în penitenciar și pe parcursul executării pedepsei. Sunt respectate condițiile de
confidențialitate ale fiecărei persoane.
„Asistența medicală în cazuri speciale” (art. 73); femeile condamnate, care se află în
situația de a fi gravide au dreptul la asistență medicală prenatală și postnatală; se asigură ca

23
nașterea să se efectueze într -o instituție medicală specializată, în afara penitenciarului. Mai
mult decât atât, dacă viitoarea mamă nu a fost decăzută din drepturile părintești, i se oferă
posibilitatea de a -și îngriji copilul până la vârsta de un an.
„Dreptul la asistență diplomatică” (art. 74); persoanele condamnate, care au altă
cetățenie decât cea română, se pot adresa reprezentanțelor diplomatice sau consulare în ale
statului ai cărui cetățeni și pot fi vizitați de funcționarii respectivi.
„Dreptul la încheierea căsătoriei” (art. 75); cei condamnați au dreptul de a se căsători
în penitenciar, în condițiile legii, iar consimțământul viitorilor soți este acordat în fața
ofițerului de stare civilă din raza administrativ -teritorială unde sunt luate în evidență
persoanele în cauză, ori unde se află penitenciarul.
„Dreptul de a vota” (art. 76); condamnații își pot exercita dreptul de a vota, doar în
situația în care acest drept constitu țional nu a fost interzis prin hotărârea de condamnare.
„Dreptul la odihnă și repausul săptămânal” (art. 77); odiha și repausul se ralizează
prin garantarea a cel puțin 7 ore de somn pe zi.
„Dreptul la muncă” (art. 78); celor condamnați li se poate cere să muncească, în
funcție de tipul regimului de executare, avându -se în vedere calificarea și aptitudinile
fiecăruia, vârsta, starea de sănătate, dar și de programele constituite pentru pregătirea
profesională a acestora.
„Dreptul la învățământ” (art. 79); în funcție de starea de sănătate, de tipul regimului de
executare și măsurile de siguranță necesare, legea asigură condamnaților dreptul de a participa
la cursuri de instruire școlară, prin respectarea clauzelor prevăzute în protocolul de colaborare
încheiat cu Ministerul Educației Naționale.
„Dreptul la hrană, ținută, cazarmament și condiții minime de cazare” (art. 80).
Obligațiile persoanelor condamnate sunt precizate în cadrul legislativ ( Legea 254/213
privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal ), după cum urmează:
a) „să se supună percheziției cu ocazia primirii în penitenciar, precum și pe parcursul
executării pedepsei privative de libertate, ori de câte ori este necesar;
b) să respecte regulile stabilite de administrația penitenciarului pe perioada cât au
permisiune de ieșire din penitenciar sau în cazul desfășurării de activități, fără supraveghere,
în exteriorul penitenciarului;
c) să se conformeze dispozițiilor date de or ganele judiciare;
d) să respecte regulile de igienă individuală și colectivă în camera de deținere și în alte
spații comune, precum și indicațiile medicului;

24
e) să întrețină în mod corespunzător bunurile încredințate de administrația
penitenciarului și bunurile din dotarea unităților unde prestează munca;
f) să respecte programul zilnic;
g) să respecte repartizarea pe camerele de deținere;
h) să manifeste o atitudine cuviincioasă față de orice persoană cu care intră în contact;
i) să aibă o ținută decent ă, curată și îngrijită;
j) să îndeplinească în bune condiții activitățile la care participă;
k) să declare, conform realității, nivelul de instruire școlară sau pregătire profesională;
l) să respecte orice altă obligație care rezultă din prezenta lege, din regulamentul de
aplicare a acesteia, din ordinele și deciziile emise în baza acestora și din regulamentul de
ordine interioară al penitenciarului” ( Legea n r. 254/2013 privind executarea pedepselor și a
măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, art.
81).

25
CAPITOLUL III
ASISTENȚA SOCIALĂ ÎN PENITENCIARELE DIN ROMÂNIA

III.1. Strategia națională de reintegrare socială a persoanelor private de
libertate 2015 – 2019
„Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate, 2015 –
2019” reprezintă un cadru normativ ce stabilește acțiunile ce trebuie întreprinse la nivelul
societății, prin instituțiile pe care le are la dispoziție, cu scopul de a ajuta persoanele ce au fo st
încarcerate de a se reintegra cu succes la nivelul socității, după eliberarea din sistemul de
detenție. Prin a rticolul 2 din Strategie sunt stabilite organele publice implicate în astfel de
acțiuni, și anume: Administrația Națională a Penitenciarelor, d ar și alte instituții și autorități
publice desemnate la nivel central și local pentru a îndeplini atribuții în ceea ce privește
problema reintegrării din punct de vedere social a persoanelor în cauză. De asemenea, a fost
constituită o Comisie interministe rială, cu rolul de a coordona, implementa și monitoriza
îndeplinirea prevederilor Strategiei.Comisia interministerială este constituită din
reprezentanți, cu funcții de conducere, ai unor instituții publice, precum (Strategia Națională
de Reintegrare Socia lă a Persoanelor Private de Libertate, 2015 – 2019, art. 6) :
a) „Ministerul Justiției;
b) Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice;
c) Ministerul Educației și Cercetării Științifice;
d) Ministerul Afacerilor Interne;
e) Ministerul Sănătății;
f) Direcția Națională de Probațiune;
g) Administrația Națională a Penitenciarelor”.
Președinția acestei comisii a fost desemnată unui reprezentant din partea Ministerului
Justiției. Pe fondul crizei economice care a caracterizat societatea noastră, necesitatea
redistribuirii resurselor aflate la dispoziție, s -a manifestat nevoia implementării unui mod nou
de tratare a problemei gestionării efectivelor de persoane ce au fost lipsite de libertate. Aceste
abordări au caracterizat majoritatea țărilor din E uropa. Prin discuții la nivel de stat, s -a ajuns
la soluția repatrierii persoanelor aflate într -o astfel de situație în statele de origine. Însă,
dispunerea în practică a deciziilor respective a impus nevoia găsirii instrumentelor și
mecanismelor potrivite de gestiune.
Statisticile indică faptul că în ultimii ani numărul persoane private de libertate și aflate

26
în penitenciare a crescut: „26.716 la data de 31 decembrie 2009, 28.251 la data de 31
decembrie 2010, 30.694 la data de 31 decembrie 2011, 31.817 la d ata de 31 decembrie 2012,
33 434 la data de 31 decembrie 2013”. Situația respectivă a ridicat presiuni în plus cu privire
la soluțiile și deciziile ce trebuie luate pentru gestionarea corectă a problemei. Cu alte cuvinte,
s-a încercat găsirea mecanismelor potrivite pentru a facilita reintegrarea socială cu succes a
foștilor pușcăriași, astfel încât trendul crescător să își schimbe direcția, în sensul scăderii celor
predispuși să recadă în capcana acelorași probleme. Așadar, preîntâmpinarea situațiilor
nedor ite începe încă din faza execuțional – penală. Aici, un rol foarte important revine
serviciului penitenciar, care are misiunea de a pregăti persoanelor private de libertate pentru
perioada ce urmează după ieșirea din sistemul de detenție. Realizarea acestu i deziderat
impune „corelarea nevoilor persoanelor private de libertate cu programele educative, de
asistență psihologică și asistență socială și demersul de incluziune socială”. Succesul acestor
demersuri necesită implicarea comunităților locale, dintr -o dublă perspectivă: de parteneri ai
serviciului penitenciar și de beneficiari ai întregului proces de reintegrare socială a
persoanelor private de libertate sau care au executat pedepse privative de libertate.
Imediat după primirea în locul de deținere și stabilirea regimului de executare a
pedepsei urmează întocmirea unui „ Plan de evaluare și intervenție educativă și terapeutică”
pentru fiecare condamnat. Aceste persoane pot profita de intervenții recuperative individuale,
mai ales în cazul minorilor și ti nerilor, prin care se încearcă adaptarea programelor din punct
de vedere educativ și psihologic la particularitățile psihosomatice specifice fiecăruia.
Acțiunile sunt întreprinse de persoane specializate în domeniu. Cu toate acestea, trebuie
menționat fapt ul că îndeplinirea acestor condiții crește șansele pentru reintegrarea socială a
persoanelor cu astfel de probleme, dar nu este întotdeauna suficientă, astfel că riscul de
recidivă rămâne. Pentru remedierea situației e ste necesară stabilirea bazelor desfășu rării unor
proiecte comune de intervenție recuperativă, un rol foarte important aparținând instituțiilor și
organizațiilor din societatea civilă.
Păstrarea legăturii persoanelor aflate în detenție cu mediul de suport, care poate fi
familia sau prietenii ș i, în sens larg, cu comunitatea, se are în vedere diminuarea efectelor
negative pe care perioada respectivă le poate avea asupra condamnaților, dar și evidențierea
rolului important pe care societatea, în ansamblul său, îl are în astfel de situații. Înlesn irea
reintegrării sociale se bazează pe posibilitatea utilizării de fonduri externe prin derularea de
proiecte comune între diferite instituții, cu scopul îmbunătățirii condițiilor de detenție și
asistenței asigurate persoanelor custodiate. Însă, toate ace stea se obțin prin înmulțirea și
dezvoltarea colaborărilor instituționalere, implicarea activă a părților interesate sau cu atribuții

27
în sectorul respectiv. Abordările pe aceste teme în cadrul Uniunii Europene au avut drept
rezultat formularea mai multor re comandări despre modul cum trebuie tratată problema
reintegrării sociale a persoanelor cu condamnări. S -a stabilit necesitatea elaborării unei
strategii unice la nivelul UE, care să aibă drept principale puncte comune următoarele
considerente (Strategia Na țională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate,
2015 – 2019) :
– Parteneriatul între instituții publice și organizații neguvernamentale – această
precizare sugerează faptul că toate serviciile cu implicații în procesul de reintegrare socia lă a
foștilor condamnați trebuie să conclucreze pe baza unor acorduri, la nivel de instituțiile
europene, guverne naționale, la nivel regional și local, prin instituțiile publice și organizațiile
neguvernamentale. Toți cei care lucrează cu persoanele priva te de libertate și au atribuții în
ceea ce privește reintegrarea lor socială trebuie să fie bine instruiți astfel încât demersurile să
fie cât mai eficiente. Se are în vedere creșterea gradului de conștientizare și înlăturarea
prejudecăților opiniei publice, sprijinirea furnizorilor de servicii și a altor persoane fizice și
juridice care pot fi receptive la munca cu această categorie de beneficiari, indiferent de vârstă;
– Evaluarea – capătă o importanță deosebită evaluarea detaliată și sistemică a fiecărei
persoane într -un stadiu incipient, cu scopul de a primi sprijinul adecvat pe perioada
încarcerării, dar și în etapa ce urmează;
– Legătura cu familia/comunitatea – specialiștii în domeniu militează pentru
menținer ea și întărirea legăturilor cu familia. Astfel, se pune accent pe importanța implicării
familiei celui aflat într -o astfel de situație, atât pe perioada detenției, dar și după punerea în
libertate, pentru facilitarea procesului ulterior de reintegrare soci ală, care, dacă este realizată
cu succes, are drept efect reducerea riscului de recidivă a condamantului;
– Inițiative cu privire la încadrarea în muncă, instruire și educație – reușita
procesului de reintegrare socială are la bază creșterea posibilităților de angajare a fostului
condamnat, prin asigurarea posibilității de a beneficia de educație adecvată, câștigarea de
experiență în anumite domenii de muncă, prin constituirea unor relații constructive cu
potențiali angajatori, dar mai ales prin eliminarea sa u reducerea discriminării sociale a acestei
categorii;
În țara noastră, prin felul în care este formulată politica penală, principalele direcții de
acțiune incluse în Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de
Libertateau în vedere rezolvarea unor probleme precum (Strategia Națională de Reintegrare
Socială a Persoanelor Private de Libertate, 2015 – 2019) :

28
– „insuficiența resurselor umane pentru includerea tuturor persoanelor private de
libertate și persoanelor care au executat pedepse privative de libertate în demersuri
recuperative destinate nevoilor identificate, la standardele calitative și cantitative asumate”.
Realizarea cu succes a strategiei de reintegrare socială a persoanelor ce au suferit
condamnări necesită, după cum am precizat în observațiile anterioare, personal calificat, dar și
în număr suficient, în funcție de situația concretă. Doar în felul acesta poate crește calitatea
demersurilor pentru reintegrarea celor cu probleme. Dimensionarea corespunzătoare a
necesarului de resurse umane și implicarea efectivă a personalului în Strategia respectivă sunt
condiții pentru asigurarea succesului și redarea către societate a celor dispuși să -și reclădească
viața pe noi considerente, corespunzătoare valorilor sociale. Numărul in suficient de specialiști
influențează, în sens negativ, traseul execuțional al persoanelor condamnate, prin absența ori
calitatea redusă a intervențiilor asigurate, cu efecte directe asupra riscului de recidivă.
– „insuficiența resurselor materiale și financ iare alocate pentru procesul de
reintegrare socială a persoanelor private de libertate și a persoanelor care au executat pedepse
privative de libertate”.
– „insuficienta adaptare a cadrului normativ la nevoile procesului de reintegrare
socială, din perspectiva asigurării resurselor și a continuum -ului de servicii necesare, cu
responsabilități clar definite pentru instituțiile și autoritățile publice centrale și locale
implicate”. Reintegrarea socială presupune implementarea unui mecanism eficient de
colaborare între instituții, prin schimbul reciproc de informații și punerea la punct a
procedurilor optime, care să implice asumarea la nivel de management instituțional a
priorităților procesului de reintegrare socială a persoanelor condamnate.
Dezvoltar ea programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială în faza
detenției presupune analizarea următoarelor aspecte:
– standardizarea domeniului reintegrare socială – presupune consolidarea
implementării și reexaminarea ofertei de programe și activități educaționale, de asistență
psihologică și asistență socială, a metodologiilor de lucru și continuarea procesului de
procedurizare a activităților;
– absența unei politici de reintegrare socio -profesională coerentă. Este imperativ
necesară adaptar ea politicilor la nevoile persoanelor lipsite de libertate și la cerințele
manifestate pe piața muncii, astfel încât un număr cât mai mare de persoane să beneficize de
programe diverse de formare profesională, care să ducă, în final, la ocuparea unui loc d e
muncă. Este bine -cunoscut faptul că cei mai mulți dintre cei ajunși în sistemul de detenție au
un nivel redus de instruire școlară și pregătire profesională, adică, în termeni practici, șanse

29
mici de a se adapata evoluțiilor de pe piața muncii;
– existența prejudecăților și a stereotipurilor – îngreunează procesul de reintegrare
socială al persoanelor private de libertate. Atecedentele penale au efect negativ în ceea ce
privește credibilitatea persoanelor aflate într -o astfel de situație. Aceasta înseamnă c ă trebuie
să se investească mai multe resurse, de toate felurile, pentru schimbarea mentalității populației
cu privire la acest aspect, concomitent cu schimbarea în bine a comportamentului și valorilor
sociale ale foștilor condamnați. În acest sens, încă d in etapa detenției, trebuie derulate
campanii de prevenire a criminalității și infracționalității, inclusiv cu implicarea persoanelor
private de libertate. Societatea trebuie să își de -a seama de faptul că reușita reintegrării sociale
a persoanelor private de libertate este determinată, într -o anumită măsură, de acceptarea din
partea populației a acestei pături sociale.
Reconfigurarea colaborării interinstituționale vizează asigurarea unui continuum de
servicii sociale, intervenții de asistență și consilie re individualizate, sistematice, adaptate
nevoilor persoanelor private de libertate sau persoanelor care au executat pedepse privative de
libertate. Înlesnirea reintegrării sociale și diminuarea riscului de recidivă presupun existența
anumitor domenii de in tervenție la nivel instituțional, și anume:
– „adaptarea programelor educaționale, de asistență psihologică și asistență socială la
nevoile persoanelor private de libertate;
– diversificarea ofertei de programe și activități de educație și asistență psihosocială, în
vederea implicării unui număr cât mai mare de persoane private de libertate;
– responsabilizarea și conștientizarea de către comunitate a importanței reintegrării
sociale a persoanelor private de libertate și a celor care au executat pedepse privative de
libertate;
– facilitarea asistenței post -detenție;
– reglementarea, asigurarea și accesarea unor servicii sau centre specializate, care să
susțină eforturile de reintegr are socială ale persoanelor care au executat pedepse privative de
libertate, cu accent pe acordarea de sprijin de către comunitățile proxime”.
Pentru implementarea Strategiei au fost stabilite trei obiective strategice, materializate
prin obiective specifice și activități, pentru realizarea cărora s -au stabilit persoane
responsabile, termene și indicatori de rezultat. Obiectivele vizate sunt următoarele (Strategia
Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate, 2015 – 2019) :

30
I. „Dez voltarea capacității instituționale și interinstituționale în domeniul
reintegrării sociale a persoanelor private de libertate și a persoanelor care au executat
pedepse/măsuri privative de libertate”. În cadrul acestui obiectiv se urmărește îndeplinirea
unor scopuri precum:
– dezvoltarea competențelor personalului angrant în acțiunile respective;
– dezvoltarea infrastructurii instituționale și a cooperării interinstituționale;
– adaptarea cadrului normativ pentru îmbunătățirea permanentă a serviciilor pe care
le presupune domeniul reintegrării sociale;
– stabilirea și implementarea procedurilor interinstituționale.
Prin atingerea acestui obiectiv se dorește asigurarea cadrului normativ și organizatorico –
funcțional pe care le presupune derularea procesului de reinteg rare socială a persoanelor
private de libertate, dar și a persoanelor care au executat deja astfel de pedepse.
II. „Dezvoltarea programelor educative, de asistență psihologică și asistență socială
din perioada detenției și informarea opiniei publice”. Prin acest al doilea obiectiv se
urmărește realizarea următoarelor sarcini:
– ameliorarea seviciilor de educație, asistență psihologică și asistență socială de care
beneficiază persoanelor lipsite de libertate;
– aducerea în prim plan a problemelor pe care le ridic ă reintegrarea socială a acestei
categorii sociale în atenția opiniei publice.
Implementarea acestui obiectiv are drept scop pregătirea persoanelor private de
libertate, la nivel educațional și psihologico -social, pentru momentul de după ispășirea
pedepsei , când trebuie să se reintegreze în societate din punct de vedere socio -profesional sau,
după caz, pentru preluarea acestora într -un circuit de asistență post -detenție.
III. „Facilitarea asistenței post -detenție la nivel sistemic” – pentru înfăptuirea
acestui o biectiv strategic se impune conjugarea eforturilor și recunoașterea rolului activ pe
care îl dețin instituțiile, autoritățile publice centrale și locale, asociațiile și organizațiile
neguvernamentale în problema reintegrării sociale a persoanelor ce au pro vin din sistemul de
detenție.
Toate aceste eforturi au drept scop:
– „dezvoltarea și consolidarea de parteneriate între instituțiile și autoritățile publice
centrale și locale, asociațiile și organizațiile neguvernamentale, comunitățile locale, în vederea
facilitării reintegrării sociale a persoanelor care au executat pedep se privative de libertate;
implicarea autorităților locale în asigurarea măsurilor de susținere socială, în vederea
facilitării accesului la programe de formare profesională, precum și la alte tipuri de servicii

31
acordate pentru asistența în perioada post -detenție, inclusiv privind medierea pentru
reintegrare în familie și comunitate;
– asigurarea continuității intervenției destinate persoanelor care au executat pedepse
privative de libertate prin preluarea cazurilor și acordarea asistenței în perioada post -detenție;
– analizarea și, după caz, modificarea și completarea cadrului normativ privind
înființarea, organizarea și funcționarea întreprinderilor sociale destinate creării de noi locuri
de muncă pentru grupurile vulnerabile, inclusiv pentru persoanele care a u executat pedepse
privative de libertate;
– analizarea și, după caz, modificarea și completarea cadrului normativ privind
înființarea, funcționarea și administrarea centrelor de incluziune socială;
– analizarea și, după caz, modificarea și completarea cadrulu i normativ necesar
pentru stimularea implicării administrațiilor publice locale, a agenților economici și a
persoanelor fizice, juridice, de drept public și privat, în susținerea reintegrării sociale a
persoanelor private de libertate”.
Prin punerea în pra ctică a acestor acțiuni se urmărește construirea cadrului normativ și
organizatorico -funcțional necesar sprijinirii persoanelor lipsite de libertate în perioada ce
urmează după eliberarea din penitenciar, pentru angajarea și îndeplinirea rolului pe care
fiecare individ trebuie să îl dețină în societate.Punerea în practică a Strategiei Naționale de
Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate, 2015 – 2019, are la bază o serie de
modele de bune practici, așa cum au fost stabilite la nivel internațio nal și european, construite
pe funadmentul următoarelor principii generale (Strategia Națională de Reintegrare Socială a
Persoanelor Private de Libertate, 2015 – 2019) :
– „principiul participării și transparenței – toate părțile implicate contribuie în
mod efectiv la implementarea Strategiei. Societatea civilă este informată cu privire la procesul
de implementare;
– principiul continuității și coordonării – în procesul de implementare a Strategiei
sunt asigurate atât actualizarea politicilor curente la nivel sectorial, cât și coordonarea cu alte
inițiative;
– principiul responsabilității – implementarea prezentei Strategii este un proces
orientat spre obținerea de rezultate, iar răspunderea obținerii rezultatelor aparțin e tuturor
actorilor implicați;
– principiul asigurării securității publice și a siguranței cetățeanului – pentru
funcționarea Strategiei se urmărește creșterea încrederii opiniei publice în demersurile
recuperative derulate, subscrise funcției educative a mă surilor și pedepselor privative de

32
libertate;
– principiul orientării către individ – în implementarea prezentei Strategii, în etapele
succesive ale procesului de reintegrare socială, intervențiile sunt particularizate în funcție de
nevoile individuale ident ificate;
– principiul cooperării, coerenței și multidisciplinarității – pentru introducerea
prezentei Strategii, partenerii instituționali cooperează, conform responsabilităților prevăzute în
etape succesive ale procesului de reintegrare socială, asigurându -se, în acest fel, o abordare
coerentă și multidisciplinară în concretizarea activităților subscrise obiectivelor asumate;
– principiul respectării drepturilor persoanelor private de libertate și a
confidențialității datelor personale – partenerii instituționali asigură respectarea drepturilor
și libertăților fundamentale ale persoanelor private de libertate, cu exigența păstrării
confidențialității datelor personale;
– principiul asigurării eficienței în utilizarea și alocarea resurselor – în
implementarea prezentei Strategii, se urmărește obținerea unor rezultate maximale prin
utilizarea resurselor alocate;
– principiul promovării egalității de șanse în accesul la măsurile promovate
pentru facilitarea reintegrării sociale – asigură condiții le pentru accesarea demersurilor
recuperative și a măsurilor promovate prin prezenta Strategie, de către fiecare persoană
privată de libertate, în raport cu nevoile individuale specifice”.
Conform raportului referitor la impactul financiar generat de aplic area strategiei, este
implicat un volum total de cheltuieli de 306.363.940 lei, eșalonate după cum urmează
(Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate, 2015 –
2019) :pentru anul 2015 – 51.969.260 lei;anul 2016 – 54.267.406 lei;anul 2017 – 58.217.342
lei;anul 2018 – 66.758.121 lei;anul 2019 – 75.151.811 lei.

III.2. Activități derulate în penitenciar pentru reintegrarea socială a
condamnaților

Procesul de reintegrare socială este constituit dintr -o succesiune de etape derulate pentru
asistența persoanelor private de libertate, cu scopul de a facilita reintegrarea socială a
acestora, după cum urmează:
1. „etapa instituțională – debutează la încarcerare și se derulează pe perioada executării
pedepsei, într -un interval tempora l ce se finalizează cu aproximativ 90 de zile înainte de
liberare;

33
2. etapa de pregătire pentru liberare – debutează cu 90 de zile înainte de liberare și
durează până în ziua liberării sau, după caz, a liberării la termen;
3. etapa post -detenție – începe de la data liberării condiționate sau a liberării la termen”.
În cadrul acestei etape se acordă o importanță aparte unor elemente de genul: lipsa unui
adăpost, lipsa unui loc de muncă, lipsa unui venit stabil. Aceste aspecte sunt supervizate de
către instituțiil e cu atribuții în domeniu pe o perioadă de până la 2 ani după liberare sau până
la data împlinirii duratei pedepsei.
Demersurile recuperative efectuate de instituțiile abilitate se referă la acele demersuri
educative, de asistență psihologică și asistență socială, individuale sau de grup, ce au loc în
cadrul procesului de reintegrare socială. P rogramele educative, de asistență psihologică și
asistență socială cuprind acele activități specifice fiecărui domeniu de intervenție, cu rolul de
a identifica nevoil e și riscurile cu care se confruntă persoanele private de libertate, pentru
înlesnirea reintegrării sociale. A ctivitățile educative, de asistență psihologică și asistență
socială reprezintă acele demersuri de tipul evaluare, consiliere și informare, îndrep tate spre
cunoaștere, autocunoaștere, dezvoltare personală, stimulare aptitudinală, vocațională,
petrecere a timpului liber sau creație. Adaptarea deținuților la mediul penitenciar prezintă
dificultăți din cauza privațiunilor la care aceștia sunt supuși. In trarea în penitenciar generează
anumite stări psihice asupra indivizilor, resimțite într -o măsură mai mare sau mai mică, în
funcție de vârstă, de structura sa psihologică, de gradul de maturizare socială și de nivelul de
cultură. Specialiștii susțin că per sonalitatea deținuților cunoaște sau tinde să înregistreze un
proces de degradare (Neamțu, Stan, 2005, p. 245) . Majoritatea devin pesimiști în ceea ce
privește reinserția socială, considerând că societatea îi va eticheta într -un mod negativ pentru
tot rest ul vieții, indiferent de regretele manifestate față de fapta comisă, ori de eforturile pe
care le fac pentru reintegrarea saocială.Din aceste considerente, funcția educativă a peniten –
ciarului devine extrem de importantă, rolul său manifestându -se prin der ularea de programe
cultural -educative diverse, cu scopul final de realizare a reinserției sociale a persoanelor
private de libertate.
În sistemul penitenciar, dintre toate metodele ce ajută la reorientarea din punct de
vedere valoric a deținuților, munca este cel mai pregnant conștientizată. În procesul educativ,
munca este concepută ca un mijloc de formare profesională, morală, civică . Este foarte
important de precizat faptul că dacă folosirea la muncă a deținuților nu ar fi însoțită și
sprijinită de acțiuni educative și organizatorice, aceasta nu și -ar atinge scopul pentru care a
fost inițiată, și anume reconștientizarea valorilor soc iale.

34
În cadrul sistemului de programe socio -educaționale, aplicat în scopul recuperării
deținuților în penitenciar, sunt incluse programe care vizează completarea nivelului de
școlarizare al deținuților, formarea profesională, asistența socio -familială, educația moral –
civică, educația juridică etc. (Neamțu, Stan, 2005, p. 246).
Educația prin instruire școlară în penitenciar – Dreptul la învățătură al fiecărei
persoane este garantat de Constituția României.
Școlarizarea organizată și desfășurată în cadrul penitenciaruluiîncurajează
independența și responsabilitatea deținuților . Această activitate opțională implică deținuții
neștiutori de carte, pentru care se organizează cursuri de alfabetizare. Prin intermediul
educației în penitenciar se urmărește dezvolt area de capacități și conduite echilibrate.
Deoarece un școlar eșuat este un viitor nonintegrat social, cei mai mulți dintre indivizii care
au săvârșit fapte antisociale, au drept motivație inadaptarea socială, pe fondul lipsei instruirii.
Deși educația în sistemul de detenție rezolvă într -o mică măsură deficiențele socio -adaptive
ale deținuților, totuși contribuie, alături de alte activități, la resocializarea persoanelor aflate în
custodie penitenciară. Programele de școlarizare se adresează deținuților c apabili pentru astfel
de activități, care nu au absolvit învățământul primar sau gimnazial, care nu depășesc 40 de
ani și, în mod excepțional, pentru cei care își manifestă expres interesul în acest sens.Unul
dintre obiectivele activității de reeducare îl constituie creșterea nivelului general de cultură.
Problema principală care apare în acest caz o constituie refuzul deținuților de a participa activ
la acest proces.
După această etapă, urmează calificarea și recalificarea profesională a deținuților ,
activitate ce pune accent pe nevoile individului în contextul particular al constrângerilor ce
acționează asupra lui. În felul acesta deținuții se pregătesc pentru a răspunde nevoilor reale ale
pieței muncii de personal calificat în anumite meserii. Activitate a de formare și reabilitare
profesională este organizată avându -se în vedere opțiunea deținuților, caracteristicile
personale ale acestora care îi recomandă pentru o anumită meserie, cunoașterea realității
ofertei de pe piața muncii, valorificarea optimă a resurselor materiale.Prin derularea unor
astfel de programe se reiterează ideea că penitenciarul este un segment social a cărui activitate
trebuie sprijinită și orientată către scopurile fundamentale ale societății civile.
Crearea sau dezvoltarea unei leg ături strânse între penitenciar și reprezentații societății
civile este foarte importantă în ceea ce privește recuperarea din punct de vedere social a unui
individ care, la un moment dat, a săvârșit o infracțiune, dar care se poate readapta la valorile
societății. La ieșirea din penitenciar mulți dintre condamnați se confruntă cu un adevărat șoc
al libertății, concretizat în refuzul societății de a -l reprimi, pe fondul prejudecăților. Toate

35
acestea pot contribui la eventuala lui orientare către lumea interl opă și, implicit, către o nouă
cale infracțională. Prin urmare, este foarte important ca, pe lângă eforturile de adaptare a
individului la mediu, să se urmărească și o adaptare a mediului, astfel încât să -l poată integra
pe cel care dorește acest lucru cu sinceritate. Toate aceste inițiative au un singur scop:
susținerea persoanelor aflate în detenție în eforturile proprii vizând reintegrarea lor socială.
Pentru persoana care execută o pedeapsă privativă de libertate, mediul penitenciar ridică două
probleme :
– de adaptare la normele și valorile specifice acestui cadru de viață;
– de evoluție ulterioară a personalității sale.
La deținuții cu pedepse mari și, mai ales, la recidiviști asistăm uneori la reorganizări
negative ale valorilor personale, ceea ce le dimin uează receptivitatea față de procesul
reeducativ desfășurat în penitenciar.Observațiile efectuate asupra comportamentelor cadrelor
și deținuților cu privire activitățile cultural -educative desfășurate în peniten ciar au scos la
iveală două tipologii total diferite: cadrele urmăresc să mențină un sistem de norme riguros, să
ajute adaptarea celor de curând intrați în penitenciar, să formeze opinii corecte față de
evenimentele din detenție și să le creeze sentimente umane autentice; deținuții urmăresc să
obțin ă liberarea înainte de termen, să alunge plictiseala, să se sustragă sentimentului de
nesiguranță, să se relaxeze și să evite conflictele, să ia hotărâri acolo unde există alternative,
să-și lărgească imaginea asupra realității, să învețe să exercite mai b ine anumite roluri sociale
(în special de tată, soț, mamă, soție).Așadar, pe lângă funcția custodială, penitenciarul
reprezintă instituția în care, prin intermediul programelor cultural -educative, se pun bazele
reinserției sociale a persoanelor aflate în c ustodie, urmă rindu -se maturizarea spirituală a
deținuților, reducerea vulnerabilității lor sociale și construcția unei moralități funcționale după
liberare.
În cadrul penitenciarelor se derulează o serie de programe ce se adresează diferitelor
categorii de deținuți. Astfel, există programe de prevenire a consumului de droguri și de
reducere a consecințelor nefaste ale utilizării acestora în penitenciare, prevenirea și reducerea
tendințelor crescânde în cererea și abuzul de medicamente și substanțe psihoac tive, incluzând
tutunul, cafeaua, alcoolul, substanțele volatile.
Educația prin influență a minorilor delincvenți
Cadrul legislativ sancționează actele de delincvență pe care le săvârșesc minorii. Dar,
mai important decât acest aspect este ca individul să fie ajutat să depășească situația care l -a
determinat să înfăptuiască o anumită infracțiune. Sancțiunea fără educa ție ulterioară nu
folosește la nimic. Noua filosofie despre reabilitarea minorilor sancționați cu măsura

36
educativă a internării într -un centru de reeducare impune trecerea de la educația colectivă
(uniformă, nediferențiată) la una personalizată (bazată pe nevoile și problemele individuale),
cu accent pe relația educațional -terapeutică.Pentru deținuții minori, în parteneriat cu instituții
și ONG -uri abilitate, se derulează programe de prevenție a delincvenței juvenile . Acestea
cuprind: dezbateri de caz, cons iliere individuală și de grup, educație civică, vizionări video,
organizarea de concursuri tematice, activități tip hobby (integrame, șah, cerc de cultură
muzicală) etc. Deținuții minori sunt implicați în programe de educație pentru sănătate , care
urmăresc să-i ajute pe deținuții minori să înțeleagă faptul că ei sunt o parte a comunității și că,
deși sunt izolați temporar, nu pot fi separați de ea. Programele instructiv -educative derulate în
interiorul penitenciarelor își propune valorificarea aptitudinilor culturale ale deținuților
minori prin organizarea unor activități, precum: cerc de pictură, șezători literare, prezentări și
recenzii de carte, spectacole de teatru, montaje literar -muzicale, etc. Scopul îl reprezintă
stimularea activităților creative și p romo varea unor atitudini pozitive față de astfel de
acțiuni.Pentru că educația socio -morală reprezintă o preocupare pentru viața interioară a
omului, s -a considerat oportună includerea deținuților minori în acest program. În felul acesta
condamnații învaț ă că există și metode nonviolente de rezolvare a conflictelor umane, învață
să accepte că există puncte de vedere diferite pentru același subiect, își cultivă capacitatea de
a nu se lăsa manipulați prin informații tendențioase sau idei extremiste.Tot în ca drul
penitenciarelor se pot desfășura programe de pregătire pentru liberare și reintegrare
comunitară , ce se adresează deținuților admiși săptămânal în comisia de liberări condiționate.
Prin intermediul său învață să accepte cu o atitudine pozitivă posibil itatea etichetării ca
„pușcăriaș” și să se reintegreze cât mai bine din punct de vedere socio -profesional.
Deținuții tineri (18 -21 de ani) din penitenciar pot participa la o serie de programe de
alfabetizare, educație juridică, pregătire pentru liberare, educație civică, programe de
dezvoltare a aptitudinilor, de restructurare a atitudinilor cu caracter dezadaptiv și de
educație sportivă .Foarte importante sunt programele de diminuare a depresiei pentru
deținuții care prezintă tulburări de adaptare la mediu l penitenciar , adresat deținuților
sensibili în plan afectiv.Tot în cadrul penitenciarelor se derulează programe dedicate
reabilitării comportamentale și sociale a deținuților condamnați pe viață , care are ca scop:
recuperarea, instruirea și educația conda mnaților pe viață; descoperirea și diminuarea surselor
majore de frustrare; refamiliarizarea cu drepturile și responsabilitățile sociale; utilizarea
abilităților și disponibilităților personale pentru dezvoltarea umană individuală. Pentru
deținuții arestaț i preventiv și condamnați pentru infracțiunea de omor sunt prevăzute

37
programe de consiliere de grup , pentru ținerea sub control a formelor ușoare de tulburări de
comportament și corectarea dificultăților de relaționare cu ceilalți.
Programele de reabilitar e socio -morală sunt justificate de necesitatea preve nirii și
depistării în timp util a unor eventuale stări tensionate, a unor stări conflictuale datorate
integrării deficitare a deținuților la mediul penitenciar, supraaglomerării, precum și depistarea
unor tendințe autoagresive și suicidare.
Proiectele de reintegrare prin muncă a foștilor deținuți le oferă posibilitatea de a obține
o calificare pe timpul detenției și consiliere postdetenție în vederea ocupării unui loc de
muncă legal. Astfel de programe î i învață pe deținuți mijloacele concrete de identificare a
posibilelor locuri de muncă. Printr -o strânsă legătură cu agenții economici se creează
premisele integrării în muncă a foștilor condamnați, diminuând prejude cățile care împiedică
angajarea.
Asistarea postdetenție a foștilor condamnați se concretizează în activități precum:
consiliere juridică și socială în vederea practicării în cadru legal a meseriilor dobândite în
urma calificării realizate de proiect; sprijinirea beneficiarilor în demersur ile de obținere a
autorizațiilor, în vederea desfășurării legale a unor activități independente.Prin interesul
manifestat de foștii deținuți pentru ocuparea unui loc de muncă crește și încrederea membrilor
comunității în această categorie defavorizată, mic șorând dimensiunile excluziunii sociale.
Rolul asistenței religioase în penitenciar
Asistența religioasă a constituit în sistemul penitenciar românesc o latură foarte
importantă a activității de reabilitare morală și spirituală a deținuților. În istoria sistemului de
detenție din țara noastră se constată că până în 1949 era prevăzut dreptul la asistență religioasă
a deținuților. Asistența religioasă în penitenciar are drept scop reconstruirea personalității
umane. În general, deținuții asimilează prezența preotului cu cea a unui ocrotitor spiritual, un
părinte care se roagă pentru ei și împreună cu care pot obține ușurarea greutăților sufletești și
iertarea păcatelor din punct de vedere religios. Acest tip de asistență are rolul de a -l determina
pe deținut să adopte un nou stil de viață, să -și redobândească dreapta judecată și dreapta
viețuire, conform învățăturilor lui Dumnezeu (Neamțu, Stan, 2005, p. 264).

III.3. Analiza evoluției asistenței sociale în penitenciar în România 2013 -2017
Sistemul penitenciar din România a rămas aproape la fel în 2017, deținuții din
închisorile din țară confruntându -se tot cu supraaglomerarea din celule, dar și cu condițiile
improprii. Asta deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului a cerut României un plan de
măsur i pentru rezolvarea problemelor.

38
Situația din închisori rămâne însă neschimbată. Conform statisticilor Administrației
Naționale a Penitenciarelor publicate de Gândul, aproape 900 de oameni au murit în
închisorile din România în ultimii 9 ani, ceea ce însea mnă că în medie câte un om și -a pierdut
viața la mai puțin de 3 zile.
Penitenciarele românești erau la începutul anului 2017 supraîncărcate în proporție de
98%, respectiv 144%, în funcție de indicii folosiți la calcul. Mai mult, statul român plătește în
fiecare lună, în medie, 4,88 milioane de euro pentru întreținerea celor peste 27.000 de deținuți
pe care îi are. România a fost condamnată la CEDO de 130 de ori din 2010 până în 2016,
pentru condițiile degradante și inumane din închisori, plătind 3,5 milioan e de euro
condamnaților care au dat statul în judecată (Sistemul penitenciar, între decizia CEDO și
recursul compensatoriu. Situația în închisorile din România, decembrie 2017 ).La momentul
respectiv, în România, gradul de ocupare a închisorilor era calcula t după două metode diferite.
Pe niciuna, situația nu era una bună, numărul deținuților fiind fie la limita maximă, fie
depășind numărul locurilor din penitenciare. Astfel, standardele europene ale Consiliului
Europei, prin Comitetul European pentru Preveni rea Torturii și Tratamentelor sau Pedepselor
Inumane sau Degradante (CPT) obligau la asigurarea unui minimum de 4 metri pătrați de
spațiu pentru fiecare deținut. Legislația românească a adoptat acest standard, însă doar pentru
penitenciarele de maximă sigu ranță și deținuții cu regim închis sau pentru penitenciarele
renovate sau nou construite, care încă nu există. Pentru deținuții cu regim deschis și
semideschis, se aplica un standard de minimum 6 metri cubi de aer. Astfel, la calculul
combinat pe legea rom ânească, gradul de ocupare al închisorilor ieșea mai mic decât cel
obținut prin calculul după standardele europene (CPT). Spre exemplu, în închisorile de
maximă siguranță erau încarcerați și deținuți care au regim deschis sau semideschis și care
intră la c alculul pe metri cubi, nu pe metri pătrați.
Astfel, după legea românească, care combina standardul european de 4 metri pătrați cu
cel de 6 metri cubi pentru deținuții în regim deschis și semideschis, gradul de ocupare al
penitenciarelor din România (inclus iv spitale) era la sfârșitul lunii ianuarie 2017 de 98%.
Aplicând doar standardul european de 4 metri pătrați, gradul de ocupare al sistemului
penitenciar românesc era mult mai mare, de 145% la finalul lunii ianuarie 2017, ceea ce
înseamnă că penitenciarel e își depășiseră capacitatea cu aproape 50%, conform datelor ANP.

39

Figura 1. Hartă penitenciare – Profilare regimuri1
Dintre cele 16 penitenciare de maximă siguranță din România, 12 aveau depășită
capacitatea după standardul românesc, iar după cel european 15 erau supraaglomerate.
Penitenciarul Giurgiu era singura închisoare de maximă siguranță din România care nu era
supraaglomerată conform ambel or standarde, iar Penitenciarul Arad se mândrea cu aceeași
performanță doar la secția Centru, secți a exterioară fiind supraaglomerată. Cel mai aglomerat
era Penitenciarul Galați cu o ocupare de 200% pe ambele standarde, urmat de închisorile din
Miercurea Ciuc, Iași, Craiova și Focșani (Sistemul penitenciar, între decizia CEDO și recursul
compensatoriu. Situația în închisorile din România, decembrie 2017 ).În ceea ce privește
închisorile cu regim deschis și semideschis din România, din totalul de 18, doar patru erau
supraaglomerate pe standardul impus de legea din România, însă doar unul – cel din Găești –
respecta standardul european CPT, de 4 metri pătrați pentru fiecare deținut. Pe primul loc se
afla Penitenciarul Târgu Mureș, cu o rată de ocupare de 220% pe ambele standarde, urmat de
închisorile din Satu Mare, Ploiești, Târgu Jiu și Jilava.

1Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .

40
O problemă g ravă a sistemului penitenciar rămâne în continuare în 2017 incapacitatea
statului de a reintegra deținuții care își ispășesc pedepsele. Majoritatea penitenciarelor
desfășoară cursuri de specializare în diverse meserii, precum dulgher, fierar, lăcătuș sau
cofetar și oferă o diplomă, sau chiar un atestat, însă problema e că, în continuare, foarte puțini
angajatori oferă o slujbă unui fost pușcăriaș.

Anul Efectiv
total
31.12 Arestați
preventiv
și
condamnați
în primă
instanță % Condamnați
definitiv % Internați
în C.R % Sancț. cu
măs. ed.
a
internării
într-un
centru
de
detenție % Sancț. cu
măs. ed. a
internării
într-un
centru
educativ %
2013 33434 3447 10,31 29812 89,17 175 0,52
2014 30156 2514 8,34 27496 91,18 146 0,48
2015 28334 2453 8,66 25055 88,43 522 1,84 304 1,07
2016 27455 2281 8,31 24236 88,27 549 2 389 1,42
2017 23450 1938 8,26 21512 91,74 415 1,77 316 1,35

Tabelul 1: Evoluția efectivelor de persoane custodiate, în perioada 2013 -2017 (la
31.12.2017)2

Figura 2. Evoluția efectivelor de persoane custodiate, în perioada 2013 -20173
Administrația Națională a Penitenciarelor oferă posibilitatea încheierii unor contracte de
prestări servicii, având ca obiect folosirea la muncă, în condiții avantajoase, a unor persoane
private de libertate. Astfel, companiile sunt scutite de obligațiile de plată la bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetul asigurărilor de sănătate și fondul de șomaj. Salariul pe

2Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .
3Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf . 33434
301562833427455
23450
0500010000150002000025000300003500040000
2013 2014 2015 2016 2017

41
care angajatorul îl va plăti deținuților este negociabil, în funcție de complexitatea lucrărilor
efectuate, dar în cele mai multe cazuri se p lătește salariul minim pe economie. Folosirea la
muncă a persoanelor private de libertate nu implică încheierea unor contracte cu acestea, ci
doar încheierea unui contract de prestări servicii între beneficiar și directorul penitenciarului,
iar la cerere, activitatea se poate întrerupe temporar, fără vreo penalizare. Pentru deținuți,
avantajul de a participa la aceste activități constă în câștigarea de zile libere, posibilitatea
obținerii unui atestat de calificare, și a 40% din banii plătiți de angajator p entru munca
depusă. Cu toate acestea, datele oferite de Administrația Națională a Penitenciarelor arată că
peste 40% dintre deținuți revin după gratii (Sistemul penitenciar, între decizia CEDO și
recursul compensatoriu. Situația în închisorile din România, decembrie 2017 ).
Altă problemă este legată de condiții. În România anului 2017, cele mai multe
penitenciare sunt construite înainte de 1990, cu celule mici, în care sunt îngrămădiți câte 10 –
20 de deținuți, în paturi de fier, suprapuse, cu toaletă și dușur i comune, pe hol.Conform unui
raport al Consiliului Europei prezentat în plen de către Adriana Săftoiu, parlamentar în cadrul
Comisiei Drepturilor Omului, referitor la închisori, România are una dintre cele mai mari
durate a pedepsei cu închisoarea, cu o m edie de 37,8 luni în timp ce media europeană este de
9,5 luni. Astfel, din totalul persoanelor încarcerate, în iunie 2016, adică 28.234, un număr de
12.445 erau condamnate la o pedeapsă de peste 5 ani.Și tocmai ca urmare a acestor probleme
grave din închis orile din țara noastră, pe 25 aprilie 2017, este anunțată decizia CEDO.
Autoritățile europene constată că situația din penitenciarele din România contravine
Convenției Europene pentru Drepturile Omului și cere statului român ca în termen de șase
luni să pr ezinte un calendar precis pentru punerea în aplicare a măsurilor adecvate pentru
rezolvarea problemelor semnalate.
În paralel, instituția europeană amână, înainte de adoptarea măsurilor necesare la nivel
național, toate cazurile similare la adresa României . Conform deciziilor CEDO, România ar fi
trebuit să plătească despăgubiri morale și cheltuieli de judecată după ce instanța europeană a
fost sesizată de patru reclamanți, în legătură cu condițiile din închisorile din România. Statul
român ar fi trebuit să plătească prejudicii morale în valoare de 16.000 de euro celor patru și
1.850 de euro cheltuieli de judecată. Aceștia au denunțat condițiile de detenție din
penitenciarele din Gherla, Aiud, Oradea, Craiova, Târgu -Jiu, Rahova, Tulcea, Iași și Vaslui.
Ei a d enunțat în special suprapopularea, lipsa luminii naturale, plimbarea zilnică scurtă și
lipsa activităților recreative, condițiile de salubrizare fiind de asemenea inadecvate, lipsa unor
programe socio -culturale și educaționale sau cursuri profesionale, fii nd și ele o sursă de
depresie și umilire. Aceste decizii au fost, însă, amânate.

42
493 Carantinare observare
1938 Arestați preventiv
8908 Regim semideschis
3430 Regim deschis
6341 Regim închis
1539 Regim maximă siguranță
288 Internați în centru educativ
394 Internați în centru de detenție
119 Tranzit
Tabelul 2: Structura efectivelor de persoane custodiate, în funcție de profilul spațiilor de
cazare, la data de 31.12.20174.

În continuare se va prezenta evoluția grafică a principalelor date statistice relevante
pentru caracterizarea activității derulate în cadrul penitenciarelor, la nivel național.

Figura 3: Structura efectivelor de persoane custodiate, în funcție de profilul spațiilor de
cazare, la data de 31.12.20175

În penitenciarele din România se aflau în anul 2017 un total de 23450 deținuți,
încarcerați în diverse regimuri de penitenciare, în funcție de gradul de severitate al pedepsei.
Astfel, în anul 2017 din totalul persoanelor custodiate la nivel național, cei mai mulți au fost
încarcerați în regim semideschis (un număr de 8908), cu 40,5% mai mulți față de cei aflați în
regim închis (în număr de 6341 persoane) și de 2,6 ori mai mulți față de cei în regim desc his
(3430 persoane). Cel mai mic număr de deținuți a fost reprezentat de cei aflați în tranzit (119

4Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .
5Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .

43
persoane). Alte 1398 persoane s -au aflat în arest preventiv, 493 în regim de carantinare, iar
un total de 682 erau internați în centre educative și de dete nție.

Figura 4: Cunoașterea nevoilor de asistare recuperativă prin evaluările educative,
psihologice și sociale, efectuate de către specialiști, în anul 20176

În cursul anului 2017, 36.357 persoane private de libertate au participat la unul sau mai
multe dintre demersurile de reintegrare socială derulate, corespunzător domeniilor educație,
asistență psihologică și asistență socială.

6Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .

44

Figura 5: Situația comparativă privind participarea persoanelor custodiate la
programul de școlarizare, în anul școl ar 2016 -20177
Analizând gradul de participare a persoanelor custodiate la programul de școlarizare în
anul 2016 -2017, constatăm că cei mai mulți dintre deținuți s -au înscris la nivelul primar (1182
persoane) din care au promovat 32,2% (801 persoane). În ce ea ce privește nivelul secundar
inferior, în cadrul acestuia s -au înscris 1025 deținuți, gradul de promovabilitate fiind de 34,1
procente (675 dintre cei încarcerați). Cursurile de nivel secundar superior și profesional au
atras un număr de 559 persoane, d intre care au promovat 365 (promovabilitatea a fost de
34,7%). Conform raportului publicat de Administrația Națională a Penitenciarelor, în anul
2017 au existat 4 deținuți care s -au înscris la programul de școlarizare de nivel universitar, iar
dintre aceșt ia au promovat 2 persoane.

7Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .

45

Figura 6: Situația comparativă privind participarea persoanelor custodiate la
programul de școlarizare, în perioada 2012 -20178
Referitor la participarea persoanelor custodiate la programele de școlarizare derulate în
perioada 2012 -2017, constatăm că, cel mai mare număr de înscriși a fost în anul școlar 2014 –
2015 (un număr de 2932 persoane), urmat din punct de vedere numeric de participanții din
anul 2013 -2014 (un total de 2895 deținuți), o modificare de 1,3%. Cel mai mic număr de
participanți a fost în anul 2016 -2017 (2388 persoane custodiate).

Figura 7: Evoluția participării persoanelor custodiate la activități de formare
profesională, în perioada 2013 –20179

În ceea ce privește evoluția participării persoanelor custodiate la activități de formare
profesională în perioada 2013 -2014, datele publicate de Administrația Națională a

8Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .
9Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .

46
Penitenciarelor relevă faptul că cei mai mulți participanți la acțiunile de calificare
profesională, la nivel național, au fost în anul 2013 (un numă r de 4023 participanți).
Comparativ cu această perioadă în anul 2017 numărul persoanelor implicate în astfel de
manifestări a scăzut cu 75,4 procente. Cel mai mic număr de participanți la programele de
calificare profesioanlă s -a înregistrat în anul 2016 ( un total de 519 deținuți).

Figura 8: Participarea persoanelor custodiate la programe și activități educative,
în perioada 2013 –201710

Datele privind participarea persoanelor custodiate la programele și activitățile educative
indică faptul că cel mai mar e număr de participanți la astfel de activități s -a înregistrat în anul
2017 (un număr de 333725 ore de pregătire), iar cel mai mic număr în anul anterior (196838
ore), de 1,7 ori mai puțin.La nivelul anului 2014 față de 2013 participarea persoanelor
custo diate la programele și activitățile educative a fost cu 27,3 procente mai mare; în 2015
comparativ cu 2014 participarea a sporit cu 0,9%; în anul 2016 raportat la anul anterior
participarea a înregistrat un declin de 37,5%.

10Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .

47

Figura 9: Participarea persoa nelor custodiate la programe și activități de asistență
psihologică, în perioada 2013 -201711

Participarea persoanelor custodiate la programele și activitățile de asistență psihologică
a fost mare în anul 2017, comparativ cu perioada anterioară: de 2,3 ori mai mare față de anul
2016; de 1,7 ori mai mare comparativ cu anul 2015; de 2,4 ori mai mare în raport cu anul
2014 și de 3,2 ori mai mare față de anul 2013, când s -a înregistrat cea mai mică participare la
astfel de programe.

Figura 10: Participarea persoanelor custodiate la programe și activități de asistență
socială, în perioada 2013 –201712

11Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .
12Sursa: Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017, http://anp.gov.ro/wp –
content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf .

48
Participarea persoanelor deținute, la nivel național, la programele și activitățile de
asistență socială a înregistrat cel mai mare nivel în anul 2017, de 1,9 o ri mai mare decât anul
anterior și de 1,6 ori mai mare față de 2015. Participarea la astfel de programe a cunoscut o
creștere de peste 1,6 ori comparativ cu anul 2014 și de aproximativ 2 ori raportat la anul
2013. Conform datelor înregistrate se constată că cea mai mare parte a deținuților, în anul
2017 a optat pentru programele și activitățile educative, urmate de cele de asistență socială și
psihologică.

49

CAPITOLUL IV .
STUDIU DE CAZ . ACTIVITATEA DERULATĂ ÎN CADRUL
PENITENCIARULUI GALAȚI

IV.1. Prezentarea generală
Penitenciarul Galați este instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea
Administrației Naționale a Penitenciarelor în cadrul Ministerului Justiției și face parte din
instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională ale statului.Penitenciarul
Galați contribuie la apărarea ordinii publice și a siguranței naționale prin asigurarea pazei,
escortării, supravegherii și însoțirii persoanelor private de libertate, prin aplicarea regimulu i
legal de detenție și organizarea, în condiții de siguranță, a activităților de asistență psiho –
socială și educație destinate reinserției sociale a acestora.Anul 2017 a adus Penitenciarului
Galați provocări reale în contextul unor deziderate ambițioase în ceea ce privește
îmbunătățirea calității activităților și misiunilor specifice unității penitenciare.
Principalele dificultăți întâmpinate în cursul anului au fost date de schimbările
legislative, deficitul de personal acutizat fără precedent și de fructu ațiile de personal
manifestate atât la nivelul funcțiilor de conducere, cât și la nivelul celor de execuție.Anul
2017 a fost caracterizat prin canalizarea eforturilor pe linia desfășurării de concursuri din
sursă externă în vederea încadrării cu personal a ștatului de organizare și a punerii în aplicare
a Legii 169/2017 referitoare la compensarea cazării în condiții necorespunzătoare a
deținuților, concomitent cu îmbunățirea condiiților de detenție și de muncă.

IV.2. Analiza activității Penitenciarului Gal ați în perioada 2013 -2017

Pentru realizarea unei analize asupra activității derulate în cadrul Penitenciarului Galați
în perioada 2013 -2017, am prezentat o serie de indicatori relevanți în acest scop prin evoluția
valorică. Trendul înregistrat este prezentat grafic pentru a fi cât mai sugestiv pentru
concluziile formulate.

50
Anul Efectiv total
31.12 Arestați preventiv
și condamnați în
primă instanță % Condamnați definitiv %
2013 994 391 39,33 603 60,66
2014 1031 350 33,94 681 66,05
2015 856 263 30,72 593 69,27
2016 732 193 26,36 539 73,63
2017 519 115 22,15 401 77,85
Tabel 3: Evoluția efectivelor de persoane custodiate, în perioada 2013 -201713

Figura 11: Evoluția efectivelor de persoane custodiate, în perioada 2013 -201714

Datele anterioare indică faptul că în perioada analizată 2013 -2017 numărul total al
persoanelor aflate în custodia penitenciarului Galați a înregistrat un trend oscilant, astfel: în
perioada 2013 -2014 acest indicator a cunoscut o creștere de 3,7%; în intervalul 2014 -2017
efectivul total al persoanelor custodiate a scăzut continuu, de la 1031 câte erau înregistrate în
anul 2014 la cifra de 519 deținuți în anul 2017. Scăderea a fost de 49,6 puncte procentuale.
Efectivul total a fost compus din arestați preventiv și condamnați în primă instanță și cei
cond amnați definitiv. Detaliat pe aceste două categorii, numărul deținuților a cunoscut
următoarele modificări în timp:
– numărul condamnaților definitiv a scăzut continuu în perioada analizată, de la 391
persoane câte erau încarcerate în anul 2013 la un efectiv de 115 persoane în 2017 (declinul a
fost de 70,6%); totuși, se observă creșterea continuă a ponderii acestei categorii în totalul
persoanelor aflate în custodia penitenciarului Galați;

13Sursa: Penitenciarul Galați, Raport anual de activitate 2017.
14Sursa: Penitenciarul Galați, Raport anual de activitate 2017. 391350
263
193
115603681
593
539
401
0100200300400500600700800
2013 2014 2015 2016 2017Arestați
preventiv și
condamnați în
primă instanță
Condamnați
definitiv

51
– numărul persoanelor arestate preventiv și condamnate de prima instanță a cunoscut o
creștere de aproximativ 13% în perioada 2013 -2014, după care a urmat până în anul 2017 o
scădere continuă, de 41,1 procente; totodată, ponderea în totalul persoanelor reținute a scăzut
continuu;
– prin comparație, ponderea condamnaților definit iv a fost mai mare decât cea a
persoanelor arestate preventiv și condamnate de prima instanță: 77,85%, respectiv 22,15%, la
nivelul anului 2017.

Carantinare Arestați
preventiv Regim
semideschis Regim
deschis Regim
închis Regim
maximă
siguranță Total
Număr 12 112 33 27 239 96 519
% 2,31% 21,58% 6,36% 5,20% 46,05% 18,50% 100%
Tabel 4: Structura efectivelor de persoane custodiate, în funcție de regimurile de
executare, la data de 31.12.201715

Figura 12: Structura efectivelor de persoane custodiate, în funcție de regimurile de
executare în 201716

Penitenciarul Galați este axat pe custodierea deținuților clasificați în regim de maximă
siguranță, regim închis și arestați preventiv. Capacitatea legală de cazare a Penitenciarului
Galați este de 344 de locuri; la data de 31.12.2017 efectivul control al unității a fost de 519
deținuți, gradul de ocupare fiind de 151%.Figura anterioară prezintă structura efectivelor de
persoane custodiate, în funcție de regimurile de executare în anul 2017. Constatăm că dintr -un

15Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați
16Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați
050100150200250
Carantinare Arestați
preventivRegim
semideschisRegim
deschisRegim
închisRegim
maximă
siguranță12112
33 27239
96

52
număr total de 519, cei mai mulți execută o pedeapsă în regim închis (239 persoane, adică
46,05%), urmați ca pondere de cei arestați preventiv (112 persoane, 21,58 procente) și cei
încarcerați în regim de maximă siguranță (96 deținuți, ce reprezintă 18,5% din total). Sub
forma regimului deschis au f ost încarcerați în anul 2017 un număr de 27 persoane, iar în
regim semideschis 33 persoane.

Figura 13: Numărul vizitelor intime acordate (întreținerea relațiilor dintre soț și soție
sau concubini) în perioada 2013 -201717

Un aspect important al modului de organizare a vieții deținuților din penitenciare este
reflectat de dreptul acestora la vizite intime acordate pentru întreținerea relațiilor dintre soți
sau concubini. Persoanele condamnate definitiv, respectiv arestate pr eventiv aflate în cursul
judecății au dreptul la o vizită intimă o dată la 3 luni, cu durata de trei ore, cu respectarea
condițiilor legaleAtunci când vizita intimă este determinată de încheierea căsătoriei potrivit
dispozițiilor art. 75 din Lege, durata a cesteia este de 48 de ore.
Datele obținute pe baza Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați relevă
faptul că, în perioada 2013 -2017 numărul vizitelor intime acordate a cunoscut un trend
oscilant: micșorarea acestui număr în perioada 2013 -2014 cu 35,2%, urmată de creștere la
nivelul anului 2015 cu aproximativ 41%, scădere ușoară a valorii indicatorului în 2016 cu
13,1 procente și revenire de 15% în anul 2017.

17Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
050100150200250300350400450
2013 2014 2015 2016 2017426
276389
338389

53

Infracțiuni contra patrimoniului 79 15,52%
Infracțiuni contra persoanei 223 43,81%
Alte infracțiuni 159 31,24%
Infracțiuni privind traficul și consumul de droguri 22 4,32%
Infracțiuni privind codul rutier 15 2,95%
Infracțiuni privind comerțul electronic 3 0,59%
Infracțiuni de criminalitate organizată 2 0,39%
Infracțiuni de corupție 4 0,79%
Infracțiuni contra statului 2 0,39%
519 100,00%
Tabel 5: Structura efectivelor de persoane custodiate după natura infracțiunii, la
31.12.2017 (raport din total efectiv)18

Figura 14: Structura efectivelor de persoane custodiate după natura infracțiunii, la
31.12.2017 (raport din total efectiv)19

Analiza structurii efectivelor de persoane custodiate după natura infracțiunii la finalul
anului 2017 evidențiază faptul că în Penitenciarul Galați cei mai mulți dintre cei deținuți erau
conda mnați pentru infracțiuni contra persoanei (223 persoane, adică 43,81%). Un număr mare
de infracțiuni au fost săvârșite contra patrimoniului (79 persoane condamnate pentru astfel de
infracțiuni, ceea ce a reprezentat un procent de 15,52%). Infracțiunile pri vind traficul și
consumul de droguri au deținut o pondere de 4,32% din totalitatea infracțiunilor pentru care
au fost încarcerați deținuții de la Penitenciarul Galați, iar cele referitoare la codul rutier au

18Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
19Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
79
22315922153242Infracțiuni contra
patrimoniului
Infracțiuni contra
persoanei
Alte infracțiuni
Infracțiuni privind traficul
și consumul de droguri
Infracțiuni privind codul
rutier
Infracțiuni privind
comerțul electronic
Infracțiuni de criminalitate
organizată
Infracțiuni de corupție
Infracțiuni contra statului

54
totalizat 2,95 procente. Aici au mai fost închiș i sub diferite forme de regim de detenție
persoane condamnate pentru infracțiuni privind comerțul electronic, de corupție, de
criminalitate organizată, infracțiuni contra statului, dar și alte tipuri de infracțiuni.

18-21 ani 22-30 ani 31-40 ani 41-60 ani peste 60 ani
Număr 20 171 179 141 13
% 3,82% 32,63% 34,16% 26,91% 2,48%
Tabel 6: Structura efectivelor de persoane custodiate pe categorii de vârstă,
la 31.12.2017

Figura 15: Structura efectivelor de persoane custodiate pe categorii de vârstă în 201720

Un aspect concludent privind caracteristicile infracționalității la nivelul Penitenciarului
Galați este stabilirea structurii pe categorii de vârstă a deținuților. Constatăm că în anul 2017
cea mai mare parte a deținuților aveau vârste cuprinse între 31 -40 de ani (149 persoane, ceea
ce reprezintă un procent de 34,16% din total). Astfel, pe categorii de vârstă, s tructura
efectivelor de persoane custodiate se prezintă astfel:
– grupa de vârstă 18 -21de ani – în această categorie se încadrează un procent de 3,82%
din totalul deținuților (20 dintr -un total de 519);
– între 22 și 30 de ani – 32,63% dintre toți deținuții din Penitenciarul Galați au vârsta
cuprinsă în acest interval (17 1 persoane);
– între 31 și 40 de ani – 34,16% dintre cei încarcerați se încadrează în această categorie
de vârstă (179 persoane);

20Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
020406080100120140160180
18-21 ani 22-30 ani 31-40 ani 41-60 ani peste 60 ani20171179
141
13

55
– între 41 și 60 de ani – în acest interval de vârstă se încadrează 26,91% dintre cei
aflați în custodia Penitenciarului Galați (141 persoane);
– peste 60 de ani – în această categorie de vârstă se încadrează 13 deținuți, ce
reprezintă un procent de 2,48%.

Figura 16: Situația comparativă privind participarea persoanelor custodiate la
programul de școlarizare, în ultimii 5 ani șco lari21

Un aspect important de analizat este includerea persoanelor custodiate în demersuri
recuperative. Graficul anterior sugerează faptul că în întreaga perioadă analizată în anul școlar
2014 -2015 s -a înregistrat cea mai mare participare la programele de școlar izare destinate
persoanelor custodiate (135 participanți). Aceste cifre pot fi corelate cu datele referitoare la
efectivul persoanelor aflate în custodia Penitenciarului Galați, care indică faptul că în anul
2014 s -a aflat aici cel mai mare număr de deținu ți din întreaga perioadă analizată (1031
persoane).
Pentru anul de învățământ 2016 -2017 se înregistrează o scădere a numărului de
persoane custodiate participante la cursurile școlare, în contextul diminuării efectivului de
deținuți custodiați. Promovabil itatea se menține la un procent de aproximativ 85% (91,66%
învățământ primar, 77,50% învățământ gimnazial, 88,88% învățământ liceal și
tehnologic).Comparativ cu anul școlar 2014 -2015 în perioada 2016 -2017 numărul
participanților la programele recuperative a fost cu 32,6% mai mic.

21Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați
020406080100120140
Anul 2012-
2013Anul 2013-
2014Anul 2014-
2015Anual 2015-
2016Anul 2016-
201789108135
104
91

56

Figura 17: Evoluția participării persoanelor custodiate la activități de formare
profesională, consiliere și mediere a muncii, burse ale locurilor de muncă în 2013 -201722

Datele anterioare indică faptul că participarea persoanelor custodiate la activitățile de
formare profesională, consiliere și mediere a muncii a cunoscut o scădere la nivelului anului
2014 față de 2013 de 97,4%, urmată în anul 2015 de o creștere de 5 ori a numărului
participanților în anul următor. În intervalul 2 015-2017 s -a diminuat continuu participarea la
astfel de activități, ajungând în 2017 la numărul de 23 deținuți cursanți. Scăderea totală în
intervalul de timp analizat a fost de peste 28 de ori. Diminuarea treptată a numărului de
persoane custodiate parti cipante la astfel de activități este determinată de faptul că nu au mai
fost organizate demersuri în cadrul proiectelor cu finanțare europeană, ci doar prin
intermediul Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă, ce impune condiții de
selecție restr ictive.

Figura 18: Situație privind implementarea programelor recuperative existente în
Oferta Penitenciarului Galați, în anul 201723

22Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de a ctivitate 2017 al Penitenciarului Galați
0100200300400500600700
2013 2014 2015 2016 2017649
17854823
02468101214
Programe educative Programe de asistență psihologică Programe de asistență socială1014
69
46Număr
programe
existente în
ofertă
Număr
programe la
care au fost
incluși
deținuții

57
În ceea ce privește situația privind implementarea programelor recuperative existente în
oferta Penitenciarului Galați, l a nivelul anului 2017, constatăm că numărul programelor
existente în ofertă l -a depășit pe cel al programelor la care au fost incluși deținuții (30,
respectiv 19). Cel mai mare număr de programe existente în oferta penitenciarului au fost
programele de asi stență psihologică (14 programe). În schimb, cel mai mare număr de
programe la care deținuții au participat efectiv au fost programele educative (în număr de 9).

Figura 19: Participarea deținuților la programe și activități educative, în 2013 -2017
(ore)24
Având în vedere faptul că tipul de programe de recuperative la care s -a înregistrat cea
mai mare participare au fost activitățile educative, va fi analizată participarea deținuților la
astfel de programe în perioada 2013 -2017. Datele evidențiază faptul că în anul 2015 s -a
derulat cel mai mare număr de ore dedicate unor astfel de programe, un număr de 11497 ore,
cu 7,5% mai multe decât în 2016 și cu 37% mai multe față de 2017. De altfel, anul 2017 este
cel în care s -a înregistrat cea mai mică participare a deținuților la programele educative (8396
ore cu specific educativ).

23Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați
24Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați
020004000600080001000012000
2013 2014 2015 2016 201797341066311497
10698
8396

58

Figura 20: Participarea deținuților la programele educative, în anul 201725
În sistemul penitenciar românesc s -au implementat mai multe programe educaționale.
Tipurile de programe educative la care au participat deținuții de la Penitenciarul Galați în anul
2017 au fost următoarele:
– INSTAD ( adaptarea instituționalizată a persoanelor aflate în custodie penitenciară ),
– educație civică,
– educație pentru sănătate (EDUCUSAN) ,
– educație pentru viața de familie (EDUCOFAM) ,
– universul cunoașterii,
– educație religioasă (EDUCOREL) ,
– educație prin sport (EDUCUSPORT) ,
– programul EDUCUJUST,
– programe derulate prin intermediul unor colaboratori.
Din totalitatea programelor d erulate cel cu impact cel mai mare a fost programul
INSTAD, prin intermediul căruia se încearcă adaptarea persoanelor aflate în custodie
penitenciară la acest nou stil de viață (participarea a fost de peste 400 persoane). De
asemenea, următorul program ca număr de participanți a fost cel referitor la aducație prin
sport (peste 100 deținuți participanți). Programele cu cea mai mică participare în anul 2017 au
fost cele referitoare la educația civică și viața de familie.

25Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați
050100150200250300350400450

59

Figura 21: Număr activități desfășurate în/cu sprijinul comunității în 201726
În cadrul penitenciarului Galați s -au desfășurat o serie de activități recuperative cu
sprijinul comunității locale. În anul 2017 au fost organizate competiții sportive, manifestări
artistice (dans, teatru, etc.) și acțiuni cu scop de prevenire a delicvenței juvenile, consumului
de droguri, etc. Cele mai ample manifestări au fost cele artistice, fiind desfășurate 16 de acest
gen, ponderea în totalul activităților de recuperare fiind de 57%. Pentru prevenirea delicvenței
juvenile și a recidivei în cazul consumului de droguri au fost desfășurate 9 acțiuni, ce au
reprezentat 32% din ansamblul manifestărilor cu scop recuperativ, iar restul de 11% l -au
reprezentat competițiile sportive (3 la număr).

Figura 22: Participarea deținuților la programe și activități de asistență psihologică, în
perioada 2013 -2017 (ore)27

26Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
27Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
3, 11%
16, 57%9, 32%Competiții sportive
Artistice (dans, teatru,
etc.)
Altele (de prevenire
delicvență juvenilă,
prevenire risc consum
droguri, etc.)
02004006008001000120014001600
2013 2014 2015 2016 2017781 808
4125911485

60
Programele de asistență psihologică sunt foarte importante pentru recuperarea morală și
comportamentală a persoanelor încarcerate în vederea integrării cu succes după eliberarea din
penitenciar. După cum am precizat anterior, în cursul anului 2017 deținuții au participat la 4
astfel de programe, numărul de ore organizate fiind în număr de 1485. Acestea au fost cele
mai ample manifestări de aces t gen din întreaga perioadă analizată (2013 -2017). În anul 2013
s-au derulat un număr de 781 ore de asistență psihologică, în anul următor numărul a crescut
cu 3,5%, a urmat în 2016 o scădere de 49 procente, după care a avut loc o creștere de 43,4
procente a participărilor la activitățile respective.

Figura 23: Participarea deținuților la programele de asistență psihologică, în 201728

Programele de asistență psihologică în anul 2017 au fost structurate după cum urmează:
– programe de autocunoaștere și dezvoltare personală;
– programele pentru persoane cu conduită agresivă;
– programe pentru diminuarea furiei;
– programe pentru diminuarea impulsivității.
Programele cu cea mai mare amploare au fost cele de autocunoaștere și dezvoltare
personală, în cadrul Penit enciarului Galați fiind organizate 87 astfel de participări. Au fost
urmate de cele pentru diminuarea impulsivității (în număr de 34) și cele pentru corectarea
conduitei agresive și diminuarea furiei, fiecare în număr de 16.

28Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
0102030405060708090
Programe
autocunoaștere și
dezvoltare
personalăPrograme pentru
persoanele cu
conduită agresivăPrograme pentru
diminuarea furieiPrograme pentru
diminuarea
impulsivității87
16 1634

61

Figura 24: Participarea de ținuților la programe și activități de asistență socială,
în perioada 2013 –201729
Participarea deținuților la programe și activități de asistență socială în perioada 2013 –
2017 a înregistrat un declin, de la 1004 în anul 2013 la un număr de 887 în 2017 (scă derea a
fost de 11,6%). Cel mai mic număr de participări a fost în 2015 (un total de 470, cu 53% mai
puțin față de anul 2013 și 47% mai puțin față de 2017).
În analiza comparativă de mai sus trebuie luate în considerare următoarele aspecte:
• reducerea nu mărului de deținuți custodiați;
• implicarea specialiștilor în comisiile de concurs pentru ocuparea posturilor vacante;
• personalul nou angajat trebuie să parcurgă perioada de pregătire inițială pentru a putea
desfășura, în mod independent, activitățile specifice.

Figura 25: Participarea deținuților la programele de asistență socială, în anul 201730

29Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
020040060080010001200
2013 2014 2015 2016 20171004 990
470536887
01020304050607080
Program de
abilități
parentaleProgram
formare
abilități
socialeProgram
pregătire
pentru
liberareProgram
pentru
prevenirea
recidiveiProgram
prevenție
violența
domesticăGrupuri de
tratament3454
1179
4660

62

La nivelul anului 2017 programele de asistență socială au cuprins următoarele acțiuni:
– program de abilități parentale – au existat 34 astfel de participări;
– program formare abilități sociale – au existat 54 participări;
– program pregătire pentru liberare – 11 participări;
– program pentru pregătirea recidivei – 79 participări;
– program prevenție violența domestică – 46 participări;
– grupuri de tratament – în număr de 60 participări.
Analizând datele de mai sus, constatăm că programul la care au participat cei mai mulți
deținuți a fost cel pentru prevenirea recidivei, urmat de grupurile de tratament și programul
pentru formarea abilităților sociale. La programul de pregătire pentru liberare s -au înscris cei
mai puțini condamnați sau arestați preventiv.

Figura 26: Cunoașterea nevoilor de asistare recuperativă a deținuților prin evaluările
educative, psihologice și sociale, efectuate de către specialiști, în anul 20 1731
Pentru cunoașterea nevoilor de asistare recuperativă a deținuților, pe parcursul anului
2017 specialiștii au realizat o serie de evaluări cu scop educativ, psihologic și social. Mai
exact, au fost efectuate un număr de 407 evaluări inițiale, 569 evaluă ri periodice și 282
evaluări finale.

30Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
31Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
0100200300400500600
Evaluări inițiale Evaluări periodice Evaluări finale407569
282

63

Figura 27: Protocoale de colaborare – pe plan local32
În ceea ce privește protocoalele de colaborare stabilite pe plan local, din datele publicate
în Raportul anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați, am constatat că, din totalitatea
programelor de acest gen derulate pe parcursul anului trecut, erau în vigoare un număr de 54
astfel de programe (care au deținut o pondere de 75% din total), un număr de alte 12 noi
programe au fost începute (17%), iar alte 6 colaborări au fost prelungite prin act adițional din
anii anteriori (8%).

IV.3. Activitățile desfășurate de către asistentul social din Penitenciarul Galați
Cadrul metodologic general:
Activitatea de asistență socială din Penitenciarul Galați are la bază Legea
466/04.11.2004 privind statutul asistentului social precum și codul etic al profesiei de asistent
social, Legea nr.275/04.07.2006 și regulamentele de aplicare, Legea nr.293/28.06.2004
completată prin O.G. nr.47/28.06.2006. Cadrul normati v evidențiază principalele elemente de
specificitate ale activității acestei categorii profesionale:
– imperativul respectării standardelor profesionale naționale în domeniul desfășurării
activităților de asistență socială;
– imperativul asumării exercitării p rofesiei de asistent social în penitenciar și ale
exigențelor regimului de executare a pedepselor privative de libertate;
– imperativul asumării palierului de drepturi și obligații corespondente statutului de
funcționar public cu statut special sau contractu al dacă este cazul.
Asistenții sociali angajați ai Penitenciarului Galați desfășoară numai activități
circumscrise domeniului metodologic de specialitate și fișei postului. Formarea profesională
continuă și complementară a asistenților sociali angajați în sistemul penitenciar se face prin

32Sursa: Date prelucrate de autor după Raport anual de activitate 2017 al Penitenciarului Galați .
54, 75%12, 17%6, 8%
Aflate în vigoare
Nou încheiate în anul
2017
Prelungite prin act
adițional în 2017

64
participare la programe universitare de masterat și doctorat, la sesiuni de formare și
specializare sau conferințe și simpozioane cu participare națională și internațională.
Scopul realizării unor servicii de asistență socială în așezămintele penitenciare îl
constituie acordarea unui sprijin cal ificat pentru soluționarea unor probleme sociale ale
deținuților pe timpul executării pedepsei cât și pregătirea acestora pentru reintegrarea în
familie și comunitate după liberarea lor din penitenciar.Pentru construirea unei intervenții
recuperative efici ente, centrate pe o planificare individuală a executării pedepsei, se impune
cunoașterea nevoilor și cerințelor ce decurg din personalitatea și evoluția comportamentală a
deținuților.Intervenția specialistului în asistență socială se va axa pe activități d e informare,
consiliere, sprijinire și de formare/dezvoltare a abilităților prosociale, relația cu familia și
comunitatea pe tot parcursul executării pedepsei.
Activități:
„În funcție de adresabilitate activitățile se pot clasifica în:
 activități adresate populației generale;
 activități adresate grupurilor de risc/supravulnerabilizate (celor cu nevoi speciale).
În funcție de modalitățile de desfășurare , activitățile pot fi:
 activități de grup;
 activități individuale.
În funcție de tipul activităților, ace stea pot fi clasificate în:
 activitatea de consiliere socială și intervenție în criză;
 activități de cercetare și elaborare a unor instrumente și metode de lucru;
 activități de negociere de conflicte și management al stresului;
 activități de contactare a mediului de suport (familie, instituții ale statului, organizații
neguvernamentale).
În funcție de momentele traseului execuțional al deținutului putem defini mai multe
paliere de activitate ale specialistului în intervenție psihosocială:
 activitatea desfășurată în perioada de observare, carantinare, cunoaștere, evaluare
adaptare la viața instituțională
 activitățile curente desfășurate pentru a garanta individualizarea regimului de
executare și caracterul progresiv al acestuia
 activitățile desfășurate în perioada pregătirii pentru liberare” (Administrația Națională
a Penitenciarelor, Metodologia activităților educative, de asistență psihologică și asistență
socială din 3 octombrie 2017 ).

65
Activitatea desfășurată în perioada de carantinare, cunoaștere, evaluare adaptare
la viața instituțională
 Intervievează persoana privată de libertate în scopul cunoașterii și elaborării unui
proiect de intervenție socială, ce va sta, împreună cu proiectele de intervenție realizate de
ceilalți specialiști, la baza stab ilirii programului individualizat de intervenție recuperativă.
 Gestionează informațiile rezultate în urma activităților de cunoaștere și evaluare a
situației socio -familiale prin a fiecărei persoane private de libertate .
 Contactează în scris, în situația în care deținutul nu este vizitat sau nu poate furniza
toate informațiile necesare (cu acordul persoanei private de libertate), a familiei/rudelor sau
instituției care l -au avut în custodie. După caz, poate contacta în scris și alte instituții
(Primărie, P oliție, Evidența Informatizată a Populației, Serviciul de Probațiune etc.) abilitate
să ofere informații necesare medierii relației cu familia și comunitatea.
Activitățile curente desfășurate pentru a garanta individualizarea regimului de
executare și cara cterul progresiv al acestuia
 Finalizează și actualizează Fișa socială , în situația în care, după încheierea perioadei
de carantină și repartizarea deținutului pe una din secțiile de deținere, din motive obiective
aceasta nu a fost completată în întregime.
 Desfășoară activități de mediere între persoanele deținute, vizitate foarte rar sau
nevizitate, și familiile/rudele lor, ameliorând pe cât posibil relaționarea defectuoasă dintre
părți.
 Consiliază persoanele private de libertate ai căror copii beneficiază de măsuri de
protecție în legătură cu demersurile specifice care trebuie întreprinse pentru conservarea
drepturilor și îndatoririlor care le revin în calitate de părinte.
 Dacă situația o impune, contactează Direcția pentru Protecția Drepturilor Copilului
pentru a solicita implicarea acesteia în reluarea/menținerea legăturii dintre părinții aflați în
detenție și copii.
 Îndrumă persoanele cu disabilități fizice/psihice pentru a fi informați și sprijiniți în
scopul întocmirii și înaintării certificatului de încadrare într -o categorie de handicap sau
prelungirea termenului de valabilitate a acestuia, cât și a celor care doresc să înainteze
documentația necesară în vederea pensionării din motive medicale.
 Informează persoanele private de libertate cu privire la documentația care le va fi
solicitată de către Casa de Pensii in vederea întocmirii și înaintării dosarului pentru obținerea
pensiei pentru limită de vârstă.

66
 Monitorizează activi tățile din cadrul planului de intervenție specifică punând accent pe
însușirea și dezvoltarea competențelor sociale.
 Participă la desfășurarea programelor cuprinse în Ghidul de programe de intervenție
specifică adresate deținuților cu nevoi speciale, elaborat la nivelul administrației penitenciare
centrale: pentru deținuții care au săvârșit fapte cu violență, agresiuni sexuale, din categoria
celor cu grad sporit de risc, cu antecedente în toxicomanie, cu risc crescut de suicid, cu
patologie psihică, bolnav i cronic, cu pedepse de lungă durată, detenție pe viață, minori, tineri,
femei, vârstnici și persoane abuzate în penitenciar.
 Elaborează programe pe care să le aplice în cadrul activității sale, cu aprobarea
directorului Direcției de intervenție Psihosocia lă din Administrația Națională a
Penitenciarelor.
 Întocmește mapele de programe pe care le desfășoară (alegerea temelor, selecționarea
deținuților în vederea constituirii grupurilor țintă, realizarea evaluărilor și a celorlalte anexe);
 Colaborează la desf ășurarea unor programe coordonate de ceilalți specialiști în
intervenție psihosocială;
 Elaborează materiale centralizatoare, situații statistice, documente de analiză, sinteză
sau informare, periodic sau la solicitarea administrației centrale;
 Realizează studii și cercetări privind fenomenul criminalității și evoluția sistemului
penitenciar.
 Întreprinde demersurile necesare pentru organizarea, atât în interiorul spațiului de
detenție, cât și în afara acestuia a unor evenimente (expoziții, spectacole, confe rințe), la care
să ia parte deținuți și invitați din comunitate.
 Colaborează cu reprezentanții unor instituții publice sau organizații neguvernamentale,
în vederea asistării și intervenției psihosociale pe timpul executării unei pedepse privative de
libert ate, în condiții cât mai apropiate de viața din comunitate, în vederea liberării”
(Administrația Națională a Penitenciarelor, Metodologia activităților educative, de asistență
psihologică și asistență socială din 3 octombrie 2017 ).
Activitățile desfășurat e în perioada pregătirii pentru liberare
 Coordonează programele specifice care întregesc demersurile recuperative desfășurate
pe perioada detenției și sporesc șansele de reinserție socială (cu trei luni înainte de prezentarea
deținutului la Comisia de individualizare a regimului de executare a pedepsei ), în colaborare
cu reprezentantul consilierul de probațiune.

67
 Întreprinde demersuri, la solicitarea persoanelor private de libertate, către instituțiile
din cadrul administrației publice cu atribuții în s oluționarea problemelor locative (Primării,
Direcții de Asistență Socială, de Protecția copilului), în cazul persoanelor private de libertate
singure și fără locuință, cu celpuțin trei luni înainte de a fi puse în libertate, în care se prezintă
situația de ținutului și se solicită ca acesta să fie sprijinit, după liberare, în vederea rezolvării
situației sale.
 Inițiază colaborări cu reprezentanții societății civile (asociații laice sau religioase cu
scop caritabil, de voluntari etc.), care să acorde sprijin moral deținuților ce urmează să fie
eliberați.

IV.4. Prezentarea Caz Penitenciar Galati ( deținut care b eneficiază de servicii de
asistență socială)
T.I.F. este un bărbat de 31 ani necăsătorit, are trei copii dintr -o relație de concubinaj
(doar unul dintr e ei fiind recunoscut legal), ce provine dintr -o familie numeroasă, un mediu
caracterizat de lipsuri economice și educaționale severe, sărăcie, cu un nivel de trai zilnic la
limita subzistenței. Climatul familial din copilărie a fost marcat de problemele g enerate de
consumul de alcool ale tatălui și violență domestică. Toți copiii familiei naturale au abandonat
școala. Părinții lui T.I.F. au decedat din cauze naturale. Condamnatul este absolvent de 4 clase
primare, deținând deprinderi minime de scris -citit.
În prezent T.I.F. este condamnat pentru omor deosebit de grav, infracțiune ce a fost
săvârșită în grup, pe timp de noapte.
DATE DE IDENTIFICARE:
Nume : T.I.F.
Anul nașterii : 1987
Stare civilă / copii : necăsătorit, o relatie de tip concubinaj destrămată în prima perioadă
a privării de libertate a subiectului; are trei copii minori proveniți din relația de concubinaj,
dintre care unul recunoscut legal, ceilalți doi nelegitimi; motivele nerecunoașterii copiilor:
lipsa document de identitate la nașterea unuia d intre copii sau plecat temporar prin străinătate.
Domiciliu: mediul rural
ISTORIC INFRACȚIONAL:
Condamnarea : 25 ani
Fapta : omor deosebit de grav
Tipul infracțiunii : infracțiune săvârșită în grup, pe timp de noapte
Natura infracțiunii : cu violență

68
Anul ares tării: 2011
Starea de recidivă : cu antecedente penale; anterior, condamnare cu suspendare pentru
infracțiunea de tâlharie în jurul vârstei de 19 ani
SITUAȚIA SOCIO -FAMILIALĂ
Mediul de proveniență : rural
Indicatori ai mediului familial din care provine : med iu caracterizat de carențe socio –
economice și educaționale severe, sărăcie, cu un trai zilnic la limita subzistenței; părinții –
decedați; condiții de locuit precare; are un frate și o soră majori; nu a semnalat antecedente
penale în familia de origine; per soana cu resurse familiale de suport minime, aparținători cu
situații sociale de dificultate; pe perioada copilăriei, climatul familiei de origine era unul
marcat de consum problematic de alcool în cazul tatălui, cu situații frecvente de violență
domestică ; decesul părinților se produce la vȃrsta adultă a subiectului, mama decedȃnd la
cȃteva luni după decesul tatălui, ambii din cauze naturale (stare de sănătate afectată de
cumularea de boli insuficient tratate și de condiții nesănătoase de viață); toți copi ii familiei au
abandonat școala; rupturi ale legăturilor de familie.
Factori criminogeni, carenu sunt factori cauzali în sine, ci, mai degrabă, un indicator al
mediului social din care provine:
– mediu familial puternic carentat socio -economic și educațio nal;
– modele parentale deficitare (consum de alcool irațional, relații intrafamiliale
conflictuale, violență domestică, abuz și neglijare);
– abandon școlar;
– condiții de mediu socio -familial favorabile comportamentului antisocial;
– mediu comunitar/ social caracterizat preponderent de marginalizare și excluziune
socială;
– comportamente de devianță și infracționalitate în cadrul familiei lărgite.

FAMILIA CONSTITUITĂ
Necăsătorit, cu copii
Date privind locuința/Condiții de locuit : casă construită din paiantă, compusă din 3
camere, fără curent electric permanent (se alimentau periodic de la vecini), fără apă curentă și
canalizare, încălzire cu lemne, cu dotări minime de mobilier și aparate electrocasnice.
EDUCAȚIE ȘI ISTORIC EDUCAȚ IONAL
Studii : 4 clase (deprinderi minime de scris -citit)
Nivel de calificare profesională : fără o calificare profesională

69
Ocupație : fără o ocupație stabilă, ocupații ocazionale în agricultură sau plecări prin
străinătate
PROFIL PSIHOLOGIC
Caracteristici ps ihologice (evaluare efectuată în mediul penitenciar) : imagine de sine
neconformă cu realitatea, structura de personalitate dissocială, sociabilitate restransă orientată
spre satisfacerea imediată a necesităților, rezistență la frustrare scăzută, sistem ati tudinal și
motivațional prosocial scăzut; tendința de a domina și a nu se supune normelor de conviețuire
socială; gândire concretă.
Nevoi/probleme sociale identificate în cazul persoanei private de libertate:
– persoană cu resurse familiale scăzute de supo rt;
– persoană cu nevoi de sprijin parental;
– persoană cu infracțiune cu violență;
– persoană cu nevoi de formare/dezvoltare a abilităților sociale.
Recomadări de asistare/intervenție socială:
– consiliere socială individuală;
– mediere socială;
– demersu ri structurate de grup.
Demersuri practice de asistență socială:
– încercarea de restabilire/menținere a legăturilor de familie prin demersuri de mediere
socială (cu sprijinul autorităților publice locale ale mediului de proveniență);
– consiliere de infor mare și sprijin în vederea recunoașterii tardive a paternității copiilor
prin demers judecătoresc;
– consiliere în vederea obținerii de diverse documente de identitate;
– medierea relațiilor cu serviciile sociale de protecție a copilului (DGASPC) în vedere a
menținerii legăturilor părinte -copii;
– desfășurarea de programe de asistență socială de grup/demersuri structurate de
intervenție:
– de dezvoltare a abilităților prosociale, de gestionare a interacțiunilor sociale;
– de conștientizare a factorilor care sunt implicați în apariția și menținerea violenței;
– de optimizare personală, responsabilizare socială.
CONCLUZIE PARȚIALĂ
În perioada detenției nu a menținut relația cu membrii familiei de origine din cauza
faptului că părinții au decedat, iar ceilalți frați nu au dorit acest lucru. Prin urmare, T.I.F. nu a

70
beneficiat de sprijinul moral și financiar, de care are nevoie o persoană condamnată pentru
diminuarea efectelor privării de libertate.
Au fost identificate riscuri pe subdomeniile de asistență psihol ogică generală și
specifică (gestionarea agresivității și afecțiuni psihice). T.I.F. și -a continuat tratamentul
psihotrop permanent.
Comportamentul auto – și heteroagresiv era folosit ca mijloc de șantaj prin care încerca
obținerea unor avantaje cu valoare subiectivă și imediată (împiedicarea transferării la alte
unități sau mutării în alte camere). Complianță redusă, fluctuantă la intervenția psihologică.
În perioada detenției nu a manifestat interes față de activitățile productive. Evoluția
psihocomportame ntală a oscilat, adoptând un comportament de consimțire la normele
mediului carceral doar în prima parte a detenției, apoi manifestând o atitudine ostilă față de
personalul penitenciarului.
Pe perioada detenției condamnatul a participat la activități de me diere desfășurate cu
persoanele deținute, vizitate foarte rar sau nevizitate, și rudele lor, ameliorând pe cât posibil
relaționarea defectuoasă dintre părți.

Instrumente specifice cazului
Plan de servicii
1. Date de identificare a persoanei asistate:
Num e și prenume: T.I.F .
Locul și data nașterii: 1987, Brăila
CNP: 187XXXXXXXXXX
Domiciliul legal: Viziru, jud. Brăila
Domiciliul în fapt: Penitenciar Galați
Stare civilă: necăsătorit
Studii: 4 clase Ocupația: fără ocupație
Etnia: rromă Religia: ortodoxă

2. Categorie de beneficiar:

3. Serviciile care vor fi oferite și care rezultă din evaluare / reevaluare:

71
– suport emoțional
– încercarea de restabilire/menținere a legăturilor de familie prin demersuri de mediere socială
(cu sprijinul autorităților publice locale ale mediului de proveniență);
-asistență socio -familială
– consiliere de informare și sprijin în vederea recunoașterii tardive a paternității copiilor prin
demers judecătoresc;
– consiliere în vederea obținerii de diverse documente de identitate;
– medierea relațiilor cu serviciile sociale de protecție a copilului (DGASPC) în vederea
menținerii legăturilor părinte -copii;
– desfășur area de programe de asistență socială de grup/demersuri structurate de intervenție
– continuarea nivelului de școlarizare
– educația prin instruire școlară în penitenciar
Plan de intervenție
Date de identificare
Nume și prenume: T.I .F.
Data nașterii: 1987 , jud. Brăila
Părinții : decedați
Patternul infracțional
– infracțiune săvârșită în grup, pe timp de noapte
Evaluarea riscului de recidivă
-Ridicat
Factori favorizanți ai apariției comportamentului delincvent
-persoana cu resurse familiale de suport minime, aparținători cu situații sociale de dificultate
pe perioada copilăriei, climatul familiei de origine era unul marcat de consum problematic de
alcool în cazul tatălui, cu situații frecvente de violență domestică;
Nevoi criminogene
-Locuință: casă co nstruită din paiantă, compusă din 3 camere, fără curent electric permanent
(se alimentau periodic de la vecini), fără apă curentă și canalizare, încălzire cu lemne, cu
dotări minime de mobilier și aparate electrocasnice.
– Educație :4 clase (deprinderi min ime de scris -citit)
– Consum de alcool : da
– Consum de droguri: nu
Stabilirea priorităților intervenției

72
(ierarhizarea nevoilor criminogene)
– persoană cu resurse familiale scăzute de suport;
– persoană cu nevoi de sprijin parental;
– persoană cu infracțiu ne cu violență;
– persoană cu nevoi de formare/dezvoltare a abilităților sociale.
Obiectivele planului de intervenție
– consiliere socială individuală;
– mediere socială;
– demersuri structurate de grup.
Evaluare
primară
(nevoi
identificate) Obiective
de
intervenție Benefici ar Strategii
de
intervenție Rezultatele
intervenției Agenți ai
schimbării

– persoană cu
resurse
familiale
scăzute de
suport;
– persoană cu
nevoi de
sprijin
parental;
– persoană cu
infracțiune cu
violență;
– persoană cu
nevoi de
formare/dezvol
tare a
abilităților
sociale.
– consiliere
socială –
individuală;
– mediere
socială;
– demersuri
structurate de
grup;
-instruirea
școlară;
-formarea
profesională;
T.I.F. – încercarea de
restabilire/menținere
a legăturilor de
familie prin
demersuri de
mediere socială (cu
sprijinul autorităților
publice locale ale
mediului de
proveniență);
– consiliere de
informare și sprijin
în vederea
recunoașterii tardive
a paternității copiilor
prin demers
judecătoresc;
– consiliere în
vederea obținerii de
diverse documente
de identitate;
– medierea relațiilor
cu serviciile sociale
de protecție a
copilului (DGASPC)
în vederea menținerii
legăturilor părinte –
copii;
– desfășurarea de
programe de
asistență socială de
grup. – nu menține
legătura cu
familia ;
– a continuat
tratamentul
psihotrop
permanent;
– a participat la
activități de
mediere
desfășurate cu
persoanele
deținute ;
– însușirea
regulilor de
comportament
în societate; – Penitenciar
Galați;
-D.G.A.S.P.C
Galați;
– Asistent
social.

73

IV.5. Activitatea Arhiepiscopiei Dunării de Jos la Penitenciarul Galați

În Penitenciarul Galați cei aflați în detenție, pentru ispășirea unor pedepse primite în
urma faptelor comise, au nevoie de cineva care să le redea încrederea în propria persoană și în
Dumnezeu.
Legătura dintre preotul capelan din penitenciar și cei aflați în detenție trebuie să fie una
foarte strânsă, bazată pe respect reciproc în vederea bunei colaborări și realizării unei lucrări
duhovnicești de excepție. Preotul capelan dintr -un peni tenciar este “păstorul” oilor care s -au
pierdut pe drumul păcatului, având datoria de a le readuce în turma lui Hristos.
Cei aflați în detenție au nevoie de ajutorul preotului capelan, pentru că el este cel care îi
scoate din întunericul păcatului.
Deținuț ii din penitenciar au posibilitatea conform legilor în vigoare să meargă la capelă
să se roage . Această activitate se desfășoară după un orar bine stabilit astfel încât toți cei care
își doresc să aibă șansa să vină la capelă. Astfel, o rice deținut are șa nsa o dată pe lună să vină
la capelă .Spațiul este foarte mic (unul temporar ) o capelă foarte mică care nu îndeplinește
toate condițiile ( fără chiuveta ) dar în schimb există o mochetă care arată ca un paraclis și
acolo toți deținuții pot să se roage în tihnă.
În capelă nu se scoate mai mult de două grupe pe zi a câte 20 de deținuți pe grupe de la
regimul deschis, semideschis și închis iar de la maximă siguranța a câte 10 deținuți pe grupă.
Preotul spovedește du pă slujbă sau ori de câte ori apelează un deținut. Pentru deținut,
spovedania este cea mai bună ocazie de a -și descărca sufletul de toată povara păcatelor ce i l –
au pătat. Orice om pământean are nevoie de un confident care să -l asculte cu răbdare, să -l
înțeleagă și să -i fie un prieten sincer. Cu atât mai mult acest lucru se petrece cu cei aflați în
detenție, care de multe ori sunt lipșiți de afecțiune. Preotul capelan trebuie să fie prietenul
adevărat al acestor oameni debusolați, să fi e cel care să le arate adevărata cale ce duce către
Hristos, către viața cea adevărată, către libertate în împărăția cerurilor.
Odată pe săptămână au o activitate catehetica iar predici se țin zi de zi. Preotul a re
convorbiri individuale cu oricine dorește , o agendă pe care își notează problemele și în funcție
de problemele lor sau de cerințe merge la ei în camera pentru a se ruga.
Pentru ca activitatea preotului din penitenciar să dea roadele cele mai bune, cel care este
pus a fi păstor într -un astfel de l oc trebuie să aibă mult tact și multă înțelepciune. El trebuie
să-i antreneze pe cei aflați în penitenciar la toate activitățile moral -religioase. Toate aceste

74
implicații ale deținuților îi vor stimula pe aceștia și treptat -treptat învățătura evanghelică a
Mântuitorului Hristos va începe să dea rod în sufletele lor.
Activități le de consiliere ale preotului care își desfășoară activitatea în cadrul
Penitenciarului Galați sunt de 3 feluri:
1 . Consilieri educative individuale (sfătuiește deținuții cum sa se c omporte, integreze să
participle la programe de activitate)
2. Consiliere de grup (identifică problemele pe camera între 2 sau mai multe persoane)
3. Consiliere duhovnicească (asimilată sf. Taine Spovedaniei)
Deținuții noi ajunși sun t trimiși în carantină (o perioadă de 21 de zile) unde sunt vizitați
de asistentul social, educatori, sociologi printre care și preotul.
Penitenciarul nu este o instituție de presiune și pedepsire a infractorului, datoria unui
penitenciar este să ajute omul să protejeze omul înc earcă să le impună un nou ritm de viață o
schimbare a mentalității.
Preotul desfasoară și niște activități specifice, cele mai importante sunt: activități moral
religioase (demersuri educative complexe care se desfasoară în jurul a 12 ședințe) și activităț i
semistructurate care sunt cu o dificultate mai scăzută (implică invatarea unui material, se fac
concursuri).
Proiecte de activitate – niște activități care solicită la nivel mediu deținutul (ateliere
ocupaționale, desen, incondeiatul oualelor, participar ea la activități de cor).
De exemplu, de Crăciun, preotul din Penitenciarul Galați îi învăța pe deținuți colindele
noastre tradiționale românești, astfel ca în timpul slujbei să le poată interpreta pentru a putea
simți și ei cu adevărat bucuria Nașterii Do mnului. Aceleași colinde pot fi prezentate de către
deținuți și cadrelor penitenciarului în cadrul unui program, astfel facându – le acestora și cele
mai frumoase urări de bine, sănătate și fericire, arătând prin gestul lor că a greși este omenește
și că om ul se poate îndrepta cu ajutorul lui Dumnezeu, sprijinit de oamenii de bine.
Se mai fac și activități de pelerinaj (ieșirea în comunitate, vizita la muzeu, catedrală).
Sunt trei programe între Patriarhia Romana și ANP:
1. Program de cor LĂUDAȚ I PE DOMNUL – presupune repetiții cum să se cânte
colinde, liturghia, utrenia
2. CUVÂNTUL CARE ZIDEȘTE care are 2 module
– primul modul care este învăță tura de credința sub forma pildelor,cele 10 porunci
– al doilea modul este mai complex prin care se învață Crezul.
3. MISIONAR FILANTROPIC – în cadrul căruia se implică parohiile sau alți
colaboratori externi.

75
Preotul este singura persoană care are voia să intro ducă vin î n unitate pentru
Sf.Liturghie. Pentru desfășuarea activității în bune condiții acestuia i se repar tizează un agent
supraveghetor. De asemenea unitatea îi repartizează un deținut care asigura ordinea în capela
și care la rândul lui este selectat și participă si preot ul la întreț inerea ordinii din capela.
Biserica, ca așezământ al mântuirii, îi ajută pe de ținuții din Penitenciarul Galați ca prin
grija ei cea mare să se poată integra în societate, să devină buni cetățeni și în același timp buni
creștini. Biserica îi crește duhovnicește pe astfel de oameni, tocmai pentru a putea și ei
beneficia de împărăția l ui Dumnezeu.
Biserica lui Hristos Domnul îi ajută pe „tâlharii de azi ” să poată deveni „sfinții de
mâine” și, de ce nu, prietenii lui Dumnezeu.
Vizitele comunității, întâlnirile duhovnicești ale altor preoți conte ază foarte mult pentru
deținuții din Penitenciarul Galați.
Vizita cea mai importantă î n penitenciar e ste cea a înalt Prea Sfințitul IPSJcare v ine de
cel puțin de 3 ori pe an ș i acestea sunt:
-16 ianuarie
– Prima zi de Paști după vecernia specială de dimineață care aduce speranța, lumina -29
iunie de Sf. Petru ș i Pavel care sunt ocrotitorii sistemului penitenciar.
IPS poate să vină oricând, este tratat ca atare ș i este primit cu cinstea și onoarea
cuvenită de fiecare dată .
Preotul stă minim 4 ore pe zi cu dețin uții, ca să facă o activiate trebuie sa anunțe
cond ucerea, dupa care se face o mapă a proiectului și apoi se desfasoară conform mapei toată
activitatea. La sfârșitul lunii f ace o raportare către conducerea unității, trimestrială către
consilierul social la ADJ și semestrială catre ADJ.
Activit atea preotului este monitorizată și îndrumată de Dir ectorul Adj. reintegrare
socială. Preotul capelan participă ori de cate ori este solicitat de ADJ dar pentru a putea
participa i se eliberează bilet de voie.
În conti nuare o să prezint câteva articole din Călăuza pentru a reflecta cât mai fidel
modul în care Arhiepiscopia Dunării de Jos se implică viața din Penitenciarul Galați.

76

Sărbătoarea pascală la Penitenciarul din Galați33

În ziua Marelui Praznic al
Învierii Domnului Iisus Hristos, la
Penitenciarul de maximă siguranță din
Galați, preotul capelan Obreja Ioniță a
săvârșit slujba Vecerniei speciale
pentru deținuții adunați în capela
„Sfinții Apostoli Petru și Pavel” , la
finalul căreia s -a adăugat și
Înaltpreasfințitul Părinte Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Cu acest prilej, Chiriarhul a adresat un cald cuvânt părintesc persoanelor private de
libertate, prezente la acest moment de suflet desfășurat în capela penitenciarului, încurajându -i
și îndemnân du-i să-și păstreze și să trăiască cu bucurie credința în Hristos Cel Înviat din
morți, ca pe cel mai de preț dar de la Dumnezeu.
În continuare, o parte din persoanele private de libertate, coordonate de prof. Ovidiu
Gafton au susținut un program de cântec e pascale și poezie creștină intitulat sugestiv
”Învierea noastră cu Hristos”.

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a împărțit iconițe celor prezenți
și a ciocnit ouă roșii
Programul a continuat cu vizitarea creștinilor și creștinelor aflați în celulele
penitenciarului, pe care i -a binecuvântat cu mesajul pascal „Hristos a înviat!“ și cu care a
ciocnit ouă roșii.

33 Sursa: Călăuză ortodoxă nr. 331/2016, http://www.calauza.edj.ro/?p=10591 , accesat la data de 04.07.2018.

77
Tradiționala vizită chiriarhală de Paști la Penitenciarul din Galați34

După tradiție, în prima zi a Învierii Mântuitorului Iisus Hrist os, persoanele private
temporar de libertate de la Penitenciarul de maximă siguranță din municipiul Galați au avut
bucuria de a se întâlni și a se ruga cu Înaltpreasfințitul Părinte Casian, Arhiepiscopul Dunării
de Jos.

După slujba Vecerniei speciale, săvârșite de pc. pr. capelan Ioniță Obreja,
Înaltpreasfinția Sa a adresat un cald cuvânt părintesc celor câteva zeci de deținuți prezenți la
acest moment de suflet desfășurat în Capela „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ din incinta
penitenciarului, încurajâ ndu-i și îndemnându -i să își păstreze și să trăiască cu bucurie credința
în Hrisos Cel Înviat din morți, ca pe cel mai de preț dar de la Dumnezeu.

34 Călăuză ortodoxă nr. 306/2014, http://www.calauza .edj.ro/?p=7590 , accesat la data de 04.07.2018.

78

Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop a împărțit celor prezenți daruri tradiționale și a
ciocnit cu ei ouă roșii.

Binecuvântare chiriarhală pentru deținuții din Penitenciarul Galați, de Sărbătoarea
Învierii Domnului
Binecuvântare chiriarhală pentru deținuții din Penitenciarul Galați, de Sărbătoarea
Învierii Domnului
În continuare, a fost vernisată expoziția d e icoane intitulată sugestiv „Icoana Învierii“ în
care au fost expuse lucrări iconografice și machete ale Catedralei Arhiepiscopale și ale altor
biserici gălățene reprezentative realizate de o parte din persoanele private de libertate.
Expoziția a fost org anizată în cooperare cu Centrul Cultural „Dunărea de Jos“ din
Galați.
La final Chiriarhul Dunării de Jos a vizitat persoanele private de libertate în celulele
penitenciarului, le -a binecuvântat adresându -le mesajul pascal: „Hristos a înviat!“ și a ciocnit
cu ei ouă roșii.
Această vizită face parte din programul tradițional al chiriarhului locului din prima zi a
Marelui Praznic al Învierii Domnului.

79
CONCLUZII

Obiectul moralei îl formează faptele omenești, care nu sunt exclusiv doar domeniul
moralei, ci faptele omenești sunt cercetate și de alte științe și discipline, cum ar fi: psihologia,
sociologia, etnografia, dreptul. Și aici trebuie spus că obiectul morale i creștine nu -l constituie
decât faptele conștiente și libere ale omului. Instinctele, actele reflexe, automatismele, actele
făcute din frică sau constrângere nu intră în domeniul acesteia
Teologia, ca expresie obiectivă a învățăturii de credință, asimilat ă de întreaga Biserică
prin consensul ei unanim, în spațiu și timp, reprezintă criteriul noetic al vieții morale, iar
teologia, ca expresie concretă a comuniunii cu Dumnezeu Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt,
reprezintă criteriul ei existen țial.
Biserica cere un însemnat rol și în cadrul societății, căci o societate poate exista numai
dacă are o morală sănătoasă. Biserica este acea mamă iubitoare care îi așteaptă cu brațele
deschise pe fiii cei risipitori care prin faptele lor au încălcat precepte le moral -creștine
Creștinismul nu este numai totalitatea învățăturilor dobândite de la Mântuitorul Hristos,
ci aplicarea lor în viața cotidiană. În împărăția lui Dumnezeu nu va intra cel care și -a însușit
aceste învățături, ci acela care le -a trăit, imitân du-1 pe Iisus Hristos Domnul nostru. A fi
creștin înseamnă a -l urma pe Hristos prin faptă și cuvânt, a fi pildă și lumină pentru cei aflați
pe un drum anevoios și fară lumină, a fi cu adevărat un om moral .
Penitenciarele românești erau la începutul anului 2017 supraîncărcate. Mai mult, statul
român plătește în fiecare lună, în medie, 4,88 milioane de euro pentru întreținerea celor peste
27.000 de deținuți pe care îi are. România a fost condamnată la CEDO de 130 de ori din 2010
până în 2016, pentru condițiil e degradante și inumane din închisori, plătind 3,5 milioane de
euro condamnaților care au dat statul în judecată .
În România anului 2017, cele mai multe penitenciare sunt construite înainte de 1990, cu
celule mici, în care sunt așezați câte 10 -20 de deținu ți, în paturi de fier, suprapuse, cu toaletă
și dușuri comune, pe hol. În penitenciarele din România se aflau în anul 2017 un total de
23450 deținuți, încarcerați în diverse regimuri de penitenciare, în funcție de gradul de
severitate al pedepsei. Astfel, în anul 2017 din totalul persoanelor custodiate la nivel național,
cei mai mulți au fost încarcerați în regim semideschis, cu 40,5% mai mulți față de cei aflați în
regim închis și de 2,6 ori mai mulți față de cei în regim deschis. Cel mai mic număr de
deținuți a fost reprezentat de cei aflați în tranzit.

80
Analizând gradul de participare a persoanelor custodiate la programul de școlarizare în anul
2016 -2017, am constatat că cei mai mulți dintre deținuți s -au înscris la nivelul primar, urmați
de cei înscriși l a nivelul secundar inferior, secundar superior și profesional. Conform
raportului publicat de Administrația Națională a Penitenciarelor, în anul 2017 au existat 4
deținuți care s -au înscris la programul de școlarizare de nivel universitar, iar dintre aceșt ia au
promovat 2 persoane.

Penitenciarul Galați este instituție publică cu personalitate juridică, aflată în subordinea
Administrației Naționale a Penitenciarelor în cadrul Ministerului Justiției și face parte din
instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională ale statului. Penitenciarul
Galați contribuie la apărarea ordinii publice și a siguranței naționale prin asigurarea pazei,
escortării, supravegherii și însoțirii persoanelor private de libertate, prin aplicarea regimului
legal de detenție și organizarea, în condiții de siguranță, a activităților de asistență psiho –
socială și educație destinate reinserției sociale a acestora. Anul 2017 a adus Penitenciarului
Galați provocări reale în contextul unor deziderate ambițioase în ceea ce privește
îmbunătățirea calității activităților și misiunilor specifice unității penitenciare.
Principalele dificultăți întâmpinate în cursul anului au fost date de schimbările
legislative, deficitul de personal acutizat fără precedent și de fructuațiil e de personal
manifestate atât la nivelul funcțiilor de conducere, cât și la nivelul celor de execuție. Anul
2017 a fost caracterizat prin canalizarea eforturilor pe linia desfășurării de concursuri din
sursă externă în vederea încadrării cu personal a șta tului de organizare și a punerii în aplicare
a Legii 169/2017 referitoare la compensarea cazării în condiții necorespunzătoare a
deținuților, concomitent cu îmbunățirea condiiților de detenție și de muncă.
Pentru realizarea unei analize asupra activității derulate în cadrul Penitenciarului Galați
în perioada 2013 -2017, am prezentat o serie de indicatori relevanți în acest scop prin evoluția
valorică. Trendul înregistrat este prezentat grafic pentru a fi cât mai sugestiv pentru
concluziile formulate.
Datele anterioare indică faptul că în perioada analizată 2013 -2017 numărul total al
persoanelor aflate în custodia penitenciarului Galați a înregistrat un trend oscilant, astfel: în
perioada 2013 -2014 acest indicator a cunoscut o creștere de 3,7%; în intervalul 2014 -2017
efectivul total al persoanelor custodiate a scăzut continuu, de la 1031 câte erau înregistrate în
anul 2014 la cifra de 519 deținuți în anul 2017. Scăderea a fost de 49,6 puncte procentuale.
Efectivul total a fost compus din arestați preventiv și condamnați în primă instanță și cei

81
condamnați definitiv. Detaliat pe aceste două categorii, numărul deținuților a cunoscut
următoarele modificări în timp:
– numărul condamnaților definitiv a scăzut continuu în perioada analizată, de la 391
persoane câte erau încarcerate în anul 2013 la un efectiv de 115 persoane în 2017 (declinul a
fost de 70,6%); totuși, se observă creșterea continuă a ponderii acestei categorii în totalul
persoanelor aflate în custodia penitenciarului Galați;
– numărul persoanelor arest ate preventiv și condamnate de prima instanță a cunoscut o
creștere de aproximativ 13% în perioada 2013 -2014, după care a urmat până în anul 2017 o
scădere continuă, de 41,1 procente; totodată, ponderea în totalul persoanelor reținute a scăzut
continuu;
– prin comparație, ponderea condamnaților definitiv a fost mai mare decât cea a
persoanelor arestate preventiv și condamnate de prima instanță: 77,85%, respectiv 22,15%, la
nivelul anului 2017.
Penitenciarul Galați este axat pe custodierea deținuților clasi ficați în regim de maximă
siguranță, regim închis și arestați preventiv. Capacitatea legală de cazare a Penitenciarului
Galați este de 344 de locuri; la data de 31.12.2017 efectivul control al unității a fost de 519
deținuți, gradul de ocupare fiind de 151 %. Figura anterioară prezintă structura efectivelor de
persoane custodiate, în funcție de regimurile de executare în anul 2017. Constatăm că dintr -un
număr total de 519, cei mai mulți execută o pedeapsă în regim închis (239 persoane, adică
46,05%), urmați ca pondere de cei arestați preventiv (112 persoane, 21,58 procente) și cei
încarcerați în regim de maximă siguranță (96 deținuți, ce reprezintă 18,5% din total). Sub
forma regimului deschis au fost încarcerați în anul 2017 un număr de 27 persoane, iar în
regim semideschis 33 persoane.
În sistemul penitenciar românesc s -au implementat mai multe programe educaționale.
Tipurile de programe educative la care au participat deținuții de la Penitenciarul Galați în anul
2017 au fost următoarele:
– INSTAD (adaptare a instituționalizată a persoanelor aflate în custodie penitenciară),
– educație civică,
– educație pentru sănătate (EDUCUSAN),
– educație pentru viața de familie (EDUCOFAM),
– universul cunoașterii,
– educație religioasă (EDUCOREL),
– educație prin sport (EDUCUSPORT),
– programul EDUCUJUST,

82
– programe derulate prin intermediul unor colaboratori.
Din totalitatea programelor derulate cel cu impact cel mai mare a fost programul
INSTAD, prin intermediul căruia se încearcă adaptarea persoa nelor aflate în custodie
penitenciară la acest nou stil de viață (participarea a fost de peste 400 persoane). De
asemenea, următorul program ca număr de participanți a fost cel referitor la aducație prin
sport (peste 100 deținuți participanți). Programele cu cea mai mică participare în anul 2017 au
fost cele referitoare la educația civică și viața de familie.
Rolul celor două instituții, biserica, pe de o parte și sistemul de detenție din țara noastră
se poate împleti armonios, deoarece prin credință cei af lați în detenție pot avea parte de
mângâiere sufletească. Prin spovedanie și rugăciune cei aflați în dificultate pot reveni pe calea
cea bună, calea credinței și mântuirii. Însă, această credința trebuie să vină din interior, din
suflet, acolo unde Dumnezeu este găzduit. Poate mai mult decât în alte cazuri, cei aflați în
penitenciare au evoie de iubirea Lui Hristos și are nevoie de cuvinte de mângâiere și de
învățătură din partea duhovnicilor iscusiți, dezlegare de păcate și răspunsuri clare la marile lor
întrebări.

83
BIBLIOGRAFIE

Bălan Ioanichie (Arhimandrit), Călăuză ortodoxă în familie și societate , Editura
Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, 1993
Crăciun Casian, Hristos în căutarea tânărului și tânărul în căutarea lui Hristos , Editura
Arhiepiscopiei Dunării de Jos, Galați, 2016
Dumitrascu Hanibal , Consilierea în asistența socială , Editura Polirom, Iași, 2012
Durnescu Ioan, Asistența socială în penitenciar , Editura Polirom, Iași, 2009
Georgescu Maria -Ana, Respons abilitatea socială î ntre teori e, imagine și conduită ,
Editura Limes, 2015
Goian Cosmin, Loredana Marcela Tranca, Formarea practică în asistența socială ,
Editura de Vest, 2016
Muntean Ana, Juliane Sagebiel, Bettina Sagebiel, Societatea civilă și asistența socială,
Editura Universit ății de Vest, 2016
Petrica Ion, Biserica și asistența socială în România , Editura Institutul European,
București, 2012
Pasa F., L. M. Pasa, Asistența socială în România , Editura Polirom, Iași, 2004
Popa Cecilia, Sistemul romanesc privativ de libertate. Perspectiva asistentei sociale
asupra sanatatii mentale in penitenciar si asupra minorilor din Centrele de Reeducare ,
Editura Lumen, 2008
Popescu Leontin, Teologie morală ortodoxă – curs, Universitatea “Dunărea de Jos” din
Galați, 2005 -2006
Popescu Leontin , Bioetica și perspectiva creștină , Teologie și Educație la Dunărea de
Jos, Fascicula VII, Editura Episcopiei Dunării de Jos Galați, 2008
Ursu Mihaela Andreea, Cosmina -Florentina Surlea, Nicoleta -Adriana Florea,
Implicarea comunității în educația pentru pr evenirea factorilor de risc , Editura Lumen, 2008 .

***
Strategia Națională de Reintegrare Socială a Persoanelor Private de Libertate, 2015 –
2019
Administrația Națională a Penitenciarelor, Metodologia activităților educative, de
asistență psihologică și asistență socială din 3 octombrie 2017, Publicată în Monitorul Oficial
nr. 914 din 22 noiembrie 2017

84

***
Legea nr. 169/2017 pentru modificarea și completarea Legii nr. 254/2013 privind
executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse d e organele judiciare în
cursul procesului penal, Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 571 din 18 iulie 2017
Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate
dispuse de organele judiciare în cursul procesului pen al, publicarea din Monitorul Oficial,
Partea I nr. 514 din 14 august 2013
Hotărârea nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr.
254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal, publicarea din Monitorul Oficial, Partea I nr.
271 din 11 aprilie 2016 .

SITOGRAFIE
Administrația Națională a Penitenciarelor, Raport anual de activitate 2017,
http://anp.gov.ro/wp -content/uploads/2018/03/Raport -activitate -ANP -2017.pdf
Administrația Națională a Penitenciarelor, Revista penitenciarelor nr. 1/2011,
București, www.anp -just.ro
22 decembrie 2017, Sistemul penitenciar, între decizia CEDO și recursulcompensatoriu.
Situația în închisorile din România,
http://www.mediafax.ro/social/retrospectiva -2017 -sistemul -penitenciar -intre-decizia -cedo -si-
recursul -compensatoriu -situatia -in-inchisorile -din-romania -16893598
Preotul de penitenciar – Misiune, vocație și har,
https://putereortodoxa.wordpress.com/2011/07/07/preotul -de-penitenciar -misiune -vocatie -si-
har/
Cu Dumnezeu în penitenciar, http://ziarullumina.ro/cu -dumnezeu -in-penitenciar –
65306.html
Asistența socială a celor privați de libertate, http://basilica.ro/asistenta -religioasa -a-
celor -privati -de-libertate/

85
LISTA FIGURILOR

Figura 1: Hartă penitenciare – Profilare regimuri
Figura 2: Evoluția efectivelor de persoane custodiate, în perioada 2013 -2017
Figura 3: Structura efectivelor de persoane custodiate, în funcție de profilul spațiilor de
cazare, la data de 31.12.2017

Figura 4: Cunoașterea nevoilor de asistare recuperativă prin evaluările educative,
psihologice și sociale, efectuate de către specialiști, în anul 2017

Figura 5: Situația comparativă privind participarea persoanelor custodiate la programul
de școlariza re, în anul școlar 2016 -2017

Figura 6: Situația comparativă privind participarea persoanelor custodiate la programul
de școlarizare, în perioada 2012 -2017

Figura 7: Evoluția participării persoanelor custodiate la activități de formare
profesională, în perioada 2013 –2017

Figura 8: Participarea persoanelor custodiate la programe și activități educative,
în perioada 2013 –2017

Figura 9: Participarea pers oanelor custodiate la programe și activități de asistență
psihologică, în perioada 2013 -2017

Figura 10: Participarea persoanelor custodiate la programe și activități de asistență
socială, în perioada 2013 –2017

Figura 11: Evoluția efectivelor de persoane custodiate, în perioada 2013 -2017
Figura 12: Structura efectivelor de persoane custodiate, în funcție de regimurile de
executare în 2017

Figura 13: Numărul vizitelor intime acordate (întreținerea relațiilor dintre soț și soție
sau concubini) în perioada 2013 -2017
Figura 14: Structura efectivelor de persoane custodiate după natura infracțiunii, la
31.12.2017 (raport din total efectiv)
Figura 15: Structura efectivelor de persoane custodiate pe categorii de vârstă în 2017
Figura 16: Situația comparativă privind participarea persoanelor custodiate la
programul de școlarizare, în ultimii 5 ani școlari

86
Figura 17: Evoluția participării p ersoanelor custodiate la activități de formare
profesională, consiliere și mediere a muncii, burse ale locurilor de muncă în 2013 -2017
Figura 18: Situație privind implementarea programelor recuperative existente în
Oferta Penitenciarului Galați, în anul 2017
Figura 19: Participarea deținuților la programe și activități educative, în 2013 -2017
(ore)

Figura 20: Participarea deținuților la programele educative, în anul 2017
Figura 21: Număr activități desfășura te în/cu sprijinul comunității în 2017
Figura 22: Participarea deținuților la programe și activități de asistență psihologică, în
perioada 2013 -2017 (ore)

Figura 23: Participarea deținuților la programele de asistență psihologică, în 2017
Figura 24: Participarea deținuților la programe și activități de asistență socială,
în perioada 2013 –2017
Figura 25: Participarea deținuților la programele de asistență socială, în anul 2017
Figura 26: Cunoașterea nevoilor de asistare recuperativă a deținuților prin evaluările
educative, psihologice și sociale, efectuate de către specialiști, în anul 2017

Figura 27: Protocoale de colaborare – pe plan local

87
LISTA TABELELOR

Tabelul 1: Evoluția efectivelor de persoane custodiate, în perioada 2013 -2017 (la
31.12.2017)

Tabelul 2: Structura efectivelor de persoane custodiate, în funcție de profilul spațiilor
de cazare, la data de 31.12.2017

Tabel 3: Evoluția efectivelor de persoane custodiate, în perioada 2013 -2017
Tabel 4: Structura efectivelor de persoane custodiate, în funcție de regimurile de
executare, la data de 31.12.2017

Tabel 5: Structura efectivelor de persoane custodiate după natura infracțiunii, la
31.12.2017 (raport din total efectiv)
Tabel 6: Structura efectivelor de persoane custodiate pe categorii de vârstă,
la 31.12.2017