SPECIALIZAREA: MANAGEMENT, ANUL III REFERAT LA DISCIPLINA CONTABILITATE FINANCIARĂ Coordonator științific, Prof. univ. dr. MITEA NELUȚA Student,… [621043]

UNIVERSITATEA ”ANDREI ȘAGUNA” CONSTANȚA
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: MANAGEMENT, ANUL III

REFERAT LA DISCIPLINA CONTABILITATE FINANCIARĂ

Coordonator științific,
Prof. univ. dr. MITEA NELUȚA

Student: [anonimizat]2020

CUPRINS :
Introducere :……………………………………………………… …….….pag.3
Contabilitatea veniturilor si cheltuielilor
1.1. Venituri din vânzări de produse, prestări de s ervicii și mărfuri:……………..…..pag.5
1.2. Venituri din producția stocată:……………………………………… …..……….pag.6
1.3.Venituri din producția de imobilizări:……………………… …………….……….pag.7
1.4.Contabilitatea cheltuielilor:……………………………………………… ……….pag.7
Concluzii ……………………. …………………………………………………………….p ag.11
Bibliografie :……………………………………………………………..…………….pag.13

Introducere:
Veniturile și cheltuielile constituie eleme nte contabile legate direct de determinarea
rezultatului activității economico-financiare a înt reprinderii. Informațiile despre venituri și
cheltuieli sînt furnizate de către contabilitate ca re impune soluționarea unui șir de probleme
teoretice și metodologice privind formularea defini țiilor, clasificarea, recunoașterea, evaluarea,
elaborarea politicii de contabilitate, perfectarea documentelor primare, aplicarea registrelor de
evidență, utilizarea conturilor contabile și întocm irea rapoartelor financiare privind veniturile și
cheltuielile.
În literatura de specialitate autohtonă și străină se conțin diverse abordări asupra noțiunil or
de venituri și cheltuieli care sînt corelate respec tiv cu modificarea capitalului propriu, activelor ș i
datoriilor, efectului (produsului) activității înt reprinderii. Examinarea critică a abordărilor
specificate a permis autorului să aprofundeze noțiu nile de venituri și cheltuieli prin următoarele
definiții. Astfel, veniturile reprezintă creșteri a le avantajelor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de intrări/creșteri a le activelor sau diminuări/stingeri ale datoriilor,
care au influențat rezultatul net (profitul/pierder ea) al anului de gestiune curent, iar cheltuielile –
diminuări ale avantajelor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile sub formă de
ieșiri/diminuări ale activelor sau apariții/creșter i ale datoriilor, care au influențat rezultatul net
(profitul/pierderea) al anului de gestiune curent.
Scopul lucrării constă în aprofundarea ba zelor teoretice, dezvoltarea metodologiei
contabilității veniturilor și cheltuielilor întrepr inderilor și fundamentarea direcțiilor principale d e
perfecționare a acesteia în conformitate cu cerințe le economiei de piață și normele internaționale.
Realizarea acestui scop a condiționat următoarele sarcini ale cercetării:
• dezvoltarea conceptelor și principiilor contabile fundamentale aferente veniturilor și
cheltuielilor întreprinderii;
• delimitarea și analiza problemelor privind recuno așterea și evaluarea elementelor diverse de
venituri și cheltuieli;
• relevarea aspectelor metodologice generale ale co ntabilității veniturilor și cheltuielilor;
• elaborarea metodologiei de contabilizare a venitu rilor și cheltuielilor aferente activităților
ordinare și evenimentelor extraordinare ale întrepr inderii;
• specificarea particularităților și fundamentarea căilor de modernizare a contabilității veniturilor
și cheltuielilor întreprinderilor din diferite sect oare și ramuri ale economiei naționale;
• fundamentarea economică a recomandărilor cu privi re la ajustarea veniturilor și cheltuielilor
înregistrate eronat în cursul perioadei de gestiune curente;
• aprecierea consecințelor fiscale ale faptelor eco nomice generatoare de venituri și cheltuieli;
• abordarea problematicii aferente generalizării și prezentării informațiilor privind veniturile și
cheltuielile în rapoartele financiare ale întreprin derii;
• implementarea recomandărilor privind perfecționar ea contabilității veniturilor și cheltuielilor la
întreprinderile autohtone.
Obiectul cercetării îl constituie fluxurile informaționale aferente ven iturilor și
cheltuielilor întreprinderilor din diferite sectoar e și ramuri ale economiei naționale.
Obiectul cercetării are un caracter multilateral și include toate etapele exercițiului contabil.
Recunoașterea reprezintă o problemă fundamentală a contabilității veniturilor și cheltuielilor
oricărei întreprinderi. Din punct de vedere contabi l, pot fi remarcate două abordări principale
privind recunoașterea veniturilor și cheltuielilor: ca un procedeu tehnic al contabilității de a
reflecta veniturile și cheltuielile în evidență și în rapoartele financiare și ca un proces complex
care cuprinde compararea elementelor de venituri și cheltuieli cu definițiile acestora, stabilirea

criteriilor și a momentului de înregistrare a eleme ntelor specificate în contabilitate și în
rapoartele financiare. După părerea noastră, a doua abordare este mai justificată și corespunde
cerințelor economiei de piață și normelor internați onale. În cazul acestei abordări, recunoașterea
veniturilor și cheltuielilor trebuie să asigure res pectarea criteriilor generale, a conceptelor și
principiilor contabile fundamentale care sînt detal iat examinate în lucrare și generalizate în figura
1.

Figura 1. Recunoașterea veniturilor și cheltuielilo r perioadei de gestiune curente*
*Sursa: Elaborat de autor

Registrele de evidență a veniturilor și cheltuielil or aplicate la întreprinderi urmează a fi îmbinate
cu registrele fiscale în scopul excluderii dublării informațiilor și diminuării volumului lucrului
contabil. Pentru asigurarea veridicității datelor c ontabile centralizatoare și a indicatorilor
macroeconomici recomandăm întocmirea unui registru obligatoriu cum ar fi: Cartea mare,
balanța de verificare sau un alt registru centraliz ator, în baza căruia se întocmesc rapoartele
financiare.

CONTABILITATEA VENITURILOR ȘI CHELTUIELILOR

1.1. Venituri din vânzări de produse, prestări de s ervicii și mărfuri
Majoritatea veniturilor obținute de o unitate patri moniala în cursul unui exercițiu
provin din activitatea de exploatare reprezent ată de vânzarea de bunuri materiale,
executarea de lucrări și prestarea de servici i, potrivit obiectului de activitate.
Astfel, planul contabil general oferă posibilitatea unei evidente stricte și detaliate
a veniturilor din activitatea de bază a agentului e conomic, în funcție de sursa lor de
proveniență, cu ajutorul mai multor conturi.
Contul 701 "Venituri din vânzarea produselor finite " este cont de pasiv care se
creditează cu prețul de vânzare al produselor finit e livrate terților, mai puțin TVA; prețul
de vânzare al produselor finite aferent exercițiulu i în curs pentru care nu s-au întocmit
facturi, mai puțin TVA; sumele încasate în avans ca re se consideră că venituri ale
perioadei de gestiune.
Contul 702 "Venituri din vânzarea semifabricat elor" ține evidența veniturilor
din vânzarea semifabricatelor. Este un cont d e pasiv care se creditează cu prețul de
vânzare al semifabricatelor livrate clienților, mai puțin TVA și prețul de vânzare al
semifabricatelor pentru care nu s-au întocmit facturi mai puțin TVA.
Contul 703 "Venituri din vânzarea produselor rezidu ale" înregistrează în credit
prețul de vânzare al produselor reziduale livrate c lienților, mai puțin TVA și prețul de
vânzare al produselor reziduale pentru care nu s-au întocmit facturi, mai puțin TVA.
Contul 704 "Venituri din lucrările executate și ser vicii prestate" este un cont de
pasiv și înregistrează în credit: valoarea lu crărilor executate și serviciilor prestate,
calculată pe bază de tarife și facturata clienților (exclusiv TVA); tarifele lucrărilor
executate și serviciilor prestate (exclusiv TV A) pentru care nu s-au întocmit facturi și
tarifele lucrărilor executate și serviciilor presta te (mai puțin TVA) încasate în numerar.
Contul 705 "Venituri din studii și cerc etări" cont de pasiv și
înregistrează în credit valoarea studiilor și a contractelor de cercetare facturate
clienților (mai puțin TVA) și valoarea studii lor și contractelor de cercetare (mai
puțin TVA) pentru care nu s-au întocmit facturi.
Contul 706 " Venituri din revedente, locații de ges tiune și chirii" este un cont de
pasiv și înregistrează în credit: valoarea re devențelor pentru concesiuni, locații de
gestiune și chirii (mai puțin TVA), pentru care nu s-au întocmit facturi; sumele datorate
de personal, reprezentând chiriile care se con stituie că venituri ale unității; valoarea
redevențelor pentru concesiuni, locații de gest iune și chirii (mai puțin TVA) pentru
care s-au emis facturi către concesionari, loc atari sau chiriași; sumele încasate în
avans care se constituie că venituri ale peri oadei curente de gestiune; precum și
sumele încasate reprezentând valoare redevențelor d atorate pentru concesiuni, locații de
gestiune, chirii, precum și pentru folosirea brevet elor, mărcilor și a altor drepturi similare.
Contul 707 "Venituri din vânzarea mărfurilor" este un cont de pasiv și
înregistrează în credit prețul de vânzarea al mărfurilor (mai puțin TVA) livrate

clienților și prețul de vânzare al mărfurilor livra te pentru care nu s-au întocmit facturi
(mai puțin TVA).
Contul 708 "Venituri din activități diverse" ține evidența veniturilor realizate
din diverse activități, cum ar fi: comisioane , servicii prestate în interesul
personalului unității, veniturile din valorificarea ambalajelor, precum și alte venituri
realizate din relațiile cu terții. Este un c ont de pasiv și înregistrează în credit:
sumele facturate clienților (mai puțin TV A) reprezentând venituri din activități
diverse; sumele datorate de clienți pentru care nu s-au întocmit facturi; valoarea
ambalajelor nerestituite de clienți, care circulă î n sistem de restituire; sumele datorate
de personal reprezentând consumuri efectuate pent ru acesta, care se constituie că
venituri ale unității; precum și sumele încasate în numerar sau în cont, de la terți (mai
puțin TVA), reprezentând venituri din activități di verse.
Se observă că organizarea și evidențierea în contab ilitate a veniturilor din vânzări
nu este influențată de sistemul de inventar utiliza t în contabilitatea stocurilor.

1.2. Venituri din producția stocată
Potrivit noii orientări din domeniul contabili tății, stocurile de orice natură
sunt considerate aducătoare de venit și valoarea lo r este înregistrată că venit al
perioadei, pe de o parte din necesitatea de a echilibra cheltuielile efectuate în
cursul aceleiași perioade și pe această bază determinarea profitului obținut, iar
pe de altă parte, determinată de faptul că acestea constituie o valoare, un venit latent,
un venit potențial.
Veniturile aferente producției stocate de unit atea patrimoniala sunt
evidențiate în contabilitate cu ajutorul contul ui 711 "Venituri din producția stocată".
În creditul acestui cont se înregistrează : costul efectiv al baracamentelor
obținute din producție proprie; costul efectiv al producției neterminate lucrărilor și
serviciilor în curs de execuție; prețul prest abilit al semifabricatelor, produselor finite
și produselor reziduale obținute la sfârșitul perio adei precum și diferențele dintre
prețul prestabilit și costul efectiv aferent; p rețul de înregistrare al animalelor și
păsărilor obținute din producție proprie și difer ențele de preț aferente. În debitul
contului se înregistrează valoarea producției î n curs terminată și a lucrărilor și
serviciilor în curs finalizate; valoarea semifa bricatelor, produselor finite, produselor
reziduale, animalelor și păsărilor vândute prec um și valoarea baracamentelor
vândute sau demolate.

1.3.Venituri din producția de imobilizări
Deoarece sunt situații în care un agent economic îș i asigură o parte din
necesitățile tehnico-productive prin efort propriu, în general pe seama lucrărilor
de investiții executate în regie proprie, ace asta componentă a producției se
constituie drept venit și trebuie evidenț iata distinct în contabilitate.
Acest lucru se realizează cu ajutorul următoarelor conturi:
Contul 721 „Venituri din producția de imobilizări n ecorporale„ este un cont de
pasiv cu ajutorul căruia se ține evidența ven iturilor realizate din producția de
imobilizări necorporale. În creditul acestui cont s e înregistrează: lucrări și proiecte de
cercetare-dezvoltare efectuate pe cont propriu; val oarea concesiunilor, brevetelor,
licențelor și altor drepturi și valori similare, realizate pe cont propriu, precum
și valoarea imobilizărilor necorporale în curs, realizate pentru nevoi proprii.
Contul 722 „Venituri din producția de i mobilizări corporale” se
creditează cu costul efectiv al imobilizărilor corp orale obținute din producția proprie,
precum și cu valoarea imobilizărilor corporale în c urs.

1.4. Contabilitatea cheltuielilor

Cheltuielile reprezintă expresia bănească a consumu lui de muncă vie și materializata
determinat de obținerea și desfacerea bunurilor mat eriale, executarea de lucrări și prestarea de
servicii.
Recuperarea cheltuielilor ocazionate de obținerea u nui bun, prestarea unui serviciu sau
executarea unei lucrări se realizează prin includer ea lor în costul producției obținute, vânzarea și
încasarea contravalorii de la clienți.
Dacă termenul generic de "cheltuiala" are în vedere totalitatea cheltuielilor ocazionate de
desfășurarea procesului economic la nivelul unei în treprinderi, costul se referă la acele cheltuieli
ocazionate de obținerea unui anumit obiect al produ cției materiale din gama de activitate a
agentului respectiv. De aceea, determinarea costulu i producției obținute, ca obiectiv al
contabilității de gestiune din fiecare unitate patr imoniala, impune o delimitare a cheltuielilor în
timp și spațiu, precum și o localizare a lor pe obi ecte ale producției materiale, adică pe obiecte de
calculație.
Determinarea ponderii fiecărui tip de cheltuială în structura costului prezintă importanță,
întrucât eforturile de diminuare a costurilor de ex ploatare trebuie să vizeze reducerea acelor
cheltuieli care dețin ponderea cea mai mare.
Astfel cheltuielile de producție pot fi grupate dup ă mai multe criterii, și anume:
I. După felul activității, cheltuielile de producți e se grupează în:
– Cheltuieli ale producției de bază;
– Cheltuieli ale producției auxiliare;
– Cheltuieli ale producției anexe.
II. După natura mijloacelor consumate, cheltuielile de producție se împart în:

– Cheltuieli cu munca vie;
– Cheltuieli cu munca materializata.
III. În funcție de posibilitatea individualizării l or pe obiecte de calculație (produse, grupe
de produse și activități direct productive)1
Cheltuielile de producție se împart în:
– Cheltuieli directe – adică acele cheltuieli legat e indisolubil de executarea unui anumit
produs, comandă sau lucrare, cheltuieli ce pot fi i ndividualizate pe produs în momentul efectuării
lor, ca aparținând unor rezultate precise ale activ ității desfășurate cum ar fi: consumul de materii
Prime și materiale directe, salarii de bază ale mun citorilor direct productivi etc.
– Cheltuieli indirecte – acele cheltuieli generate de executarea simultană a mai multor
produse sau locuri de fabricație comune diferitelor produse sau lucrări (reparații, amortizări,
salariile personalului indirect productiv, contribu ția la asigurările sociale aferenta acestora și
ajutorul de șomaj, care se împart la rândul lor în:
A) cheltuieli comune – aparținând unei anumite secț ii de producție; . Ionescu Cicilia –
Contabilitate – baze și proceduri, Ed. Fundației Ro mânia de Mâine, București, 2007.2
B) cheltuieli de interes general – acestea aparținâ nd activității de ansamblu.
IV. În funcție de compatibilitatea momentului efect iv al efectuării cheltuielilor de
producție cu perioada de gestiune pe care acestea l e afectează:
– Cheltuieli curente ale perioadei curente – aceste a sunt efectuate și se includ în totalitatea
lor în costul efectiv al producției din perioada re spectivă;
– Cheltuieli anticipate – acestea sunt efectuate în perioada curentă, dar privesc producția
perioadelor viitoare de gestiune în ale căror costu ri se includ treptat pe măsură ajungerii lor la
scadență;
– Cheltuieli preliminate – (denumite și rezerve) su nt acele cheltuieli care urmează a fi
efectuate în perioadele viitoare de gestiune, dar c are trebuie incluse în costul perioadei curente,
evitându-se prin aceasta încărcarea costului produs elor cu sumele respective, numai în lunile în
care s-au efectuat de fapt cheltuielile ca atare.
V. Criteriul de bază în procesul de formare a costu rilor se referă la sistematizarea
cheltuielilor de producție în funcție de natura lor , prin îmbinarea "elementelor de cheltuială" cu
"articolele de calculație" care să permită în final și calculația costurilor pe ansamblul producției,
dar și pe grupe de produse, produse, lucrări, servi cii și activități.
Structura cadru pentru organizarea evidentei cheltu ielilor de producție și a celor de
circulație o reprezintă cea oferită de "elementele de cheltuieli" și anume:
1. Materii prime și materiale
2. Energie, combustibil, carburanți
3. Cheltuieli de personal
4. Amortizări
5. Servicii externe
6. Cheltuieli financiare
7. Alte cheltuieli
În cadrul lor este necesară o a doua separație a ch eltuielilor pe activități fundamentale
cum ar fi:
A) activitatea de producție;
B) activitatea comercială;

1 Ristea Mihai si colab., Contabilitatea societatilor comerciale, vol. I si II, Editura Universitara, Bucuresti, 200 9.
2 . Ionescu Cicilia – Contabilitate – baze si proceduri, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007.

C) administrația generală.
VI. După comportamentul cheltuielilor față de volum ul producției întâlnim gruparea
cheltuielilor în:
– Cheltuieli fixe (abonamente, chirii, amortismente ) – care nu depind de volumul
producției;
– Cheltuieli variabile – care depind de volumul pro ducției.3
Regulamentul privind aplicarea Legii Contabilității precizează că, contabilitatea
cheltuielilor se ține pe categorii de cheltuieli, d upă natura lor, care se grupează astfel:
– Cheltuieli de exploatare;
– Cheltuieli financiare;
– Cheltuieli excepționale;
– Cheltuieli cu amortizările și provizioanele;
– Cheltuieli cu impozitul pe profit.
A) Cheltuielile de exploatare cuprind:
1. Cheltuieli privind consumurile de materii prime, materiale auxiliare, combustibilul,
piese de schimb, materiale de plantat, semințe și a lte materiale consumabile, costul de achiziție al
obiectelor de inventar consumate sau uzura acestora , costul de achiziție al materialelor nestocate
trecute direct asupra cheltuielilor, costul de achi ziție al animalelor și păsărilor, costul de achiziț ie
Al energiei și al apei consumate, precum și costul mărfurilor vândute și al ambalajelor;
2. Cheltuieli cu lucrările și serviciile executate de terți cum ar fi:
Întreținere și reparații, redevențe, locații de ges tiune și chirii, studii și cercetări inclusiv sumel e
plătite pentru contracte de cercetare, precum și ch eltuieli cu alte servicii executate de terți
colaboratori cum ar fi: comisioane și onorarii, ch eltuieli de protocol, reclamă și publicitate,
transportul de bunuri și personal, deplasări, deta șări și transferări, posta și taxe de
telecomunicații, servicii bancare și altele;
3. Cheltuieli cu impozitele, taxele și vărsămintele asimilate suportate de unitatea
patrimoniala, ca de exemplu: impozitul suplimentar pe salarii, Impozitul pe clădiri, alte
impozite, taxe și vărsăminte asimilate cum sunt: ta xa pentru folosirea terenurilor proprietate de
stat; taxa asupra mijloacelor de transport, cotele p revăzute de lege pentru constituirea fondului
special de
Cercetare-dezvoltare și a fondului special pentru a sigurările sociale ale țărănimii etc.;
4. Cheltuieli cu personalul care îmbraca formă: sal ariilor și alte drepturi de personal,
asigurările și protecția socială, contribuția unită ții la asigurările sociale și contribuția pentru
ajutorul de șomaj;
5. Alte cheltuieli de exploatare cum ar fi: pierder i din creanțe și altele.
B) Cheltuieli financiare care cuprind: pierderi din creanțe legate de participații, pierderi
din vânzarea titlurilor de plasament, diferențe nef avorabile de curs valutar din operațiunile
curente și disponibilitățile în devize, dobânzile c urente aferente împrumuturilor primite și altor
datorii privind exercițiul în curs, sconturile acor date clienților, precum și alte cheltuieli
financiare.
C) Cheltuieli excepționale reprezentând acele chelt uieli care nu sunt legate de activitatea
normală, curentă a unității patrimoniale și se refe ră fie la operații de gestiune cum ar fi:
despăgubiri, amenzi, penalități, donații și subvenț ii acordate (inclusiv donațiile efectuate în
scopuri umanitare) și pierderi din debitori diverși , fie că se referă la operațiuni de capital cum ar
fi:

3 Ristea Mihai si colab., Contabilitatea societatilor comerciale, vol. I si II, Editura Universitara, Bucuresti, 200 9.

Valoarea contabilă a imobilizărilor cedate și alte cheltuieli excepționale.4
D) Cheltuieli cu amortizările și provizioanele care includ: amortizarea imobilizărilor
necorporale și corporale, provizioanele pentru risc uri și cheltuieli, provizioanele pentru
deprecierea stocurilor și producției în curs de exe cuție, provizioanele pentru deprecierea
creanțelor, provizioane pentru deprecierea titluril or de plasament, amortizarea primelor de
rambursare a obligațiunilor și provizioanele reglem entate.
E) Cheltuieli cu impozitul pe profit – cuprinde imp ozitul calculat asupra profitului,
determinat potrivit legii.

4 . Ionescu Cicilia – Contabilitate – baze si proceduri, Ed. Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007.

CONCLUZII

1. Veniturile și cheltuielile constituie elemente c ontabile legate direct de determinarea profitului
(pierderii) întreprinderii care servește drept bază de calculare a rezultatului fiscal al acesteia.
Informațiile despre venituri și cheltuieli sînt fur nizate de către contabilitate care este un proces
ciclic continuu constituit din următoarele etape pr incipale: stabilirea componenței, clasificarea,
recunoașterea, evaluarea, elaborarea politicii de c ontabilitate, perfectarea documentară,
reflectarea în registrele și conturile contabile, g eneralizarea în rapoartele financiare a veniturilor
și cheltuielilor.
2. Abordările naționale și internaționale asupra no țiunilor de venituri și cheltuieli prevăd
corelarea directă a acestora respectiv cu modificar ea capitalului propriu, activelor și datoriilor,
efectului (produsului) activității întreprinderii.
3. Clasificarea veniturilor și cheltuielilor pe tip uri de activități și evenimente extraordinare,
prevăzută în reglementările contabile actuale și ap licată la întreprinderile autohtone, poartă un
caracter convențional, are un șir de neajunsuri și n u stabilește criterii clare de delimitare a
veniturilor și cheltuielilor aferente activităților de bază și altor activități, ceea ce creează
dificultăți considerabile pentru întreprinderi la c alcularea indicatorilor financiari și fiscali.
4. Din punct de vedere contabil pot fi remarcate do uă abordări principale privind recunoașterea
elementelor de venituri și cheltuieli ca un procede u tehnic de înregistrare a elementelor
specificate și ca un proces complex de stabilire a perioadei în care veniturile și cheltuielile pot fi
înregistrate în contabilitate și în rapoartele fina nciare. În opinia noastră, abordarea recunoașterii
ca un proces este mai corectă și corespunde cerințe lor economiei de piață și normelor
internaționale.
5. În literatura de specialitate autohtonă și străi nă evaluarea este examinată în două maniere
diferite: în primul rînd, – ca un criteriu de recun oaștere a elementelor contabile, inclusiv a
veniturilor și cheltuielilor, și, în al doilea rînd , – ca o etapă separată a exercițiului contabil în care
se determină sumele veniturilor și cheltuielilor pe rioadei de gestiune curente. Sîntem de părerea
că examinarea evaluării ca o etapă separată este ma i adecvată, deoarece aceasta este corelată nu
numai cu recunoașterea, ci și cu celelalte etape al e exercițiului contabil.
6. Relevanța și credibilitatea informațiilor aferen te elementelor de venituri și cheltuieli sînt
determinate de corectitudinea soluționării probleme lor metodologice aferente elaborării politicii
de contabilitate, perfectării documentare, reflectă rii în registrele și conturile contabile și
generalizării în rapoartele financiare a datelor pr ivind elementele nominalizate.
7. Criteriile specifice de recunoaștere și condiții le de evaluare a veniturilor din vînzarea bunurilor
și prestarea serviciilor, stabilite în reglementări le contabile naționale, nu corespund în deplină
măsură cerințelor internaționale. Modul de contabil izare a veniturilor sus-menționate depinde în
mare măsură de natura tranzacțiilor care le generea ză, precum și de metoda de evidență curentă a
bunurilor comercializate și serviciilor prestate.
8. Utilizarea activelor întreprinderii de către ter ți generează venituri sub formă de dobânzi,
redevențe și dividende, al căror mod de contabiliza re nu este sufficient reglementat sub aspect
normativ și examinat în literatura de specialitate. Aceste venituri se înregistrează în diferite
conturi contabile, ceea ce influențează negative re levanță și credibilitatea informațiilor
financiare.

9. Veniturile rezultate din decontarea datoriilor c u termenul de prescripție expirat, reflectarea
rezultatelor inventarierii, înregistrarea diferențe lor de curs valutar și de sumă favorabile,
producerea evenimentelor extraordinare și din alte fapte economice se contabilizează în mod
diferit și incorect.
10. Componența cheltuielilor aferente bunurilor vîn dute și modul de contabilizare a acestora sînt
condiționate de următorii factori principali: metod a de evaluare curentă a bunurilor, unitățile de
măsură a bunurilor utilizate la procurarea și vînza rea acestora, momentul efectuării cheltuielilor
și natura economică a acestora. Unele întreprinderi autohtone aplică metoda LIFO de evaluare a
stocurilor, care nu este prevăzută în reglementăril e contabile internaționale și influențează
negativ mărimea unor indicatori importanți ce carac terizează rezultatele activității economico-
financiare a întreprinderii.
11. Actualmente, nu sînt investigate componența che ltuielilor din returnarea și reducerea
prețurilor la bunurile vîndute, precum și modul de documentare și de reflectare a acestora în
conturile contabile, în funcție de sursa de recuper are și varianta de decontări între vînzători și
cumpărători: restituirea valorii bunurilor returnat e; înlocuirea bunurilor returnate cu altele noi;
remedierea defectelor (reparația) bunurilor necali tative; reducerea prețurilor la bunurile vîndute.
12. Cheltuielile privind serviciile prestate pot fi divizate convențional în trei grupe: inițiale,
curente și ulterioare. La contabilizarea acestor ch eltuieli trebuie luați în considerare următorii
factori principali: momentul efectuării și natura e conomic a cheltuielilor, durata prestării și
destinația serviciilor, tipul de activitate a între prinderii. În practica contabilă actuală apar
probleme aferente contabilității serviciilor de rep arație a mijloacelor fixe primite în leasing
operațional (arendă, locațiune), care nu sînt sufi cient reglementate sub aspect normativ și
abordate în literatura de specialitate.
13. În condițiile actuale lipsește uniformitatea co ntabilității cheltuielilor rezultate din decontarea
creanțelor compromise, acordarea facilităților fisc ale, reflectarea lipsurilor și pierderilor de
bunuri, înregistrarea diferențelor de curs valutar și de sumă nefavorabile, producerea
evenimentelor extraordinare, calcularea impozitului pe profit și din alte fapte economice.
14. Nivelul actual al contabilității veniturilor și cheltuielilor întreprinderilor micului business nu
corespunde în deplină măsură cerințelor economiei d e piață și normelor internaționale.
Recunoașterea veniturilor și cheltuielilor întrepri nderilor menționate se efectuează doar în baza
contabilității de angajamente, ceea ce creează mult iple probleme, în special, pentru
întreprinzătorii individuali și gospodăriile țărăne ști.
Registrele de evidență a veniturilor și cheltuielil or prevăzute în reglementările contabile actuale
au o structură complicată și necesită simplificare, în funcție de sistemul contabil utilizat și
metodele moderne aplicate în practica internațional ă.

BIBLIOGRAFIE :

Baluta Aurelian-Virgil , – Contabilitate si gestiune fiscala, Editura Fund atiei Romania de
Maine, Bucuresti, 2007.
Belverd E. Needles, Jr., Henry R. Anderson, James C . Coldwel , Principiile de baza ale
contabilitatii, Editia a cincea, Editura Arc, Chisi nau, 2001.
Coman Florin , Contabilitatea financiara a societatilor comercia le, Editura Fundatiei
Romania de Maine, Bucuresti, 2007.
Feleag a Niculae, Feleag a (Malciu) Liliana , Contabilitate financiara – o abordare europeana
si internationala, vol. I si II, Editura Infomega, Bucuresti, 2008.
IASB , Standardele Internationale de Raportare Financiar a, traducere din limba engleza,
Editura CECCAR, Bucuresti, 2007.
Ilincu ta Lucian-Dorel, Chivu Ramona-Maria, Gad au Liana , Contabilitatea financiara.
Aplicatii practice si teste grila pentru autoevalua re, Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2008.
Ionescu Cicilia – Contabilitate – baze si proceduri, Ed. Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2007.
Ionescu Cicilia – Sisteme contabile moderne, Ed. Fundatiei Romania d e Maine, Bucuresti,
2005.
Ionescu Lumini ta – Contabilitatea aprofundata a societatilor comerc iale, Ed. a III-a revizuita
si adaugita, Editura FRM, Bucuresti, 2007 sau editi ile urmatoare.
Ionescu Lumini ta – Reforma bugetului public si a contabilitatii pub lice in Romania, Editura
Economica, Bucuresti, 2005.
Mitea Neluța, Contabilitate financiară-Sinteza cursului –format e lectronic, Andrei Șaguna,
2019.
Mitea Neluța, Contabilitate financiară, Ed. Andrei Șaguna, 2008.
Popescu Lucian, B aluta Aurelian-Virgil , Metode si procedee de calculatie a costurilor,
Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007 .
Ristea Mihai si colab., Contabilitatea societatilor comerciale, vol. I si II, Editura
Universitara, Bucuresti, 2009 sau editiile anterioa re.