Pierre Manent Lunca șu Mălina -Ioana [620998]

Pierre Manent Lunca șu Mălina -Ioana

1
RECENZIE DE CARTE

“Musulmanii, obstacolul inedit .
Situa ția Fran ței”
Autor: Pierre Manent
Traducere și note: Cristian Preda

Pierre Manent, nascut în data de 6 mai 1949, a fost director de studii la Centrul Raymond
Aron, din cadrul Ecole des Hautes Etudes en Sciences Sociales. El este o figură -cheie a filozofiei
politice franceze contemporane și opera sa a ajutat la redescoperirea tradi ției liberale franceze.
Manent este un eurosceptic, și a fost numit de către The Weekly Standard pentru a fi "cel mai
profund dintre filozofii Euroskeptical."
Volumul „Musulmanii, obstacolul inedit. Situa ția Fran ței” de Pierre Manent, traducere și
note de Cristian Preda, a apărut la editura Adenium în anul 2016 la Ia și, având 160 de pagini .
Cartea apare cu o prefa ță a autorului pentru edi ția în limba română. Analizele din acest volum
caută să identifice pro blemele migra ției și să propună solu ții pertinente referitoare la integrarea
musulmanilor în țări predominant cre știne, un studiu de caz elocvent fiind situa ția Fran ței din
ultimele decenii.
Pierre Manent îsi începe cartea intr -o manieră concreta, determinandu -și cititorii să intre în
universul politicii actuale și cel al istoriei. El prezinta misiunea statelor Europene, „Europa nu
trebuie construită pe ruinele na țiunilor …, ci se cuvine să caute în diferitele na țiuni resursele
politice si morale de care are nevoie. Na țiunile europene vor da via ță și o șansă de viitor ideii
europene, prin actiuni comune in toate domeniile.” Ideea pe care se bazează Pierre Manent este
cea de unitate și de diversificare a politicii, unde vor participa toate na țiunile europene

Pierre Manent Lunca șu Mălina -Ioana

2
Pierre Manent încearcă să ne prezinte situa ția Fran ței de la începutul anului 2015, unde
razboaiele nu au schimbat nimic din orientările, deliberările sau ac țiunile țării. Mai întâi de toate
pentru a putea vindeca „paralizia” țării trebuie găsită problema care a adus Fran ța într -o
asemenea situa ție, dar aceasta problemă nu poate fi găsită, deoarece francezii nu pot descrie
situa ția în care se află „Dacă, în analiza aceluia și fenomen, unul folose ște în mod insistent
termenul islam , în timp ce un altul recomandă, în primul și-n primul rând, să nu care cumva să -l
folosim, e clar că suntem condamna ți să batem pasul pe loc…”. 1
După cum spune Pierre Manent , prim a cauză a haosului din Fran ța este religia. În zilele
noastre, m ulți oameni nu mai știu cum ar putea vorbi despre religie, este un subiect discutat atât
ca fapt social, cât și politi c. Majoritatea oamenilor tind să nu mai creadă in religii , deoarece
consid eră ca modernitatea a părăsit religia. Există multe lucruri care îi pot face pe oameni să -și
piardă credința, indiferent cât de puternică ar fi aceasta. Printre ele se includ problemele și
încercările vieții de zi cu zi.
Punctele de vedere cu privire la credință sunt foarte diferite. În trecut, credința în Dumnezeu era
ceva normal. În prezent, într -o lume a scepticismului și a suferinței, credința autentică în
Dumnezeu și în Biblie se stinge cu rapiditate.
Mulți dintre europeni au fost de părere ca toată lumea va adera la modernitate, inclusiv lumea
musulmană, dar s -a dovedit a fi o surpriză pentru liberali și sociali ști, care considerau că religia
nu mai putea juca rolul de factor politic activ în via ța lumii. Modernitatea care europenilor li se
pare evi dentă și necesară nu se impune pe tărâmul islamului și în alte locuri importante din lume,
poate că pur și simplu nu e atât de necesară și evidentă pe cât credeam.
Pierre Manent prezintă diferen țele majore dintre societă țile europene și cele musulma ne.
Pentru europeni, societatea înseamnă, mai întâi de orice, organizarea și garan ția drepturilor
individuale, pentru musulmani, ea e, în primul rând, ansamblul moravurilor care alcătuiesc
modul concret în care trăie ști așa cumsecade. Ambele au puncte tari și puncte slabe. Societă țile
europene au un principiu de coeziune slab; cele musulmane – un principiu de libertate slab.

1 Pierre Manent – Musulmanii, obstacolul inedit. Situa ția Fran ței

Pierre Manent Lunca șu Mălina -Ioana

3
Altfel spus, noi tindem să separăm in chip radical lucruri care sunt în m od natural unite, iar ei
tind să pună împreună, să solidarize ze ceea ce ar fi mai bine separat.
Concilierea dintre europeni și musulmani este greu de realizat datorită situa ției pol itice din cele
doua ansambluri. Pe scurt, ambele tabere sunt angajate într -un proces de depolitizare. A ne
„raporta” la ei include și un plus de claritate în modul de a gândi rela ția dintre noi, și un plus de
fermitate în modul de a ne purta cu ei, cu speran ța de a ajunge la o fărâmă de amici ție civică
sinceră. De asemenea, aceasta implică să fim aten ți la efortul simetric și reciproc realizat de
partea musulmană2.
Din punct de vedere constitu țional, Fran ța este un stat laic. Laicitatea franceză
antrenează o separare reciprocă între Stat și Biserică, pe baz a unui postulat prin care statul
respectă toate religiile, dar nu recunoa ște niciuna, ceea ce permite mai multor religii să coabiteze.
Din principiu, statul francez interzice recensămintele cu caracter religios astfel încât datele din
acest domeniu sunt of erite doar de institu ții neoficiale. În ciuda acestei scăderi a credincio șilor și
în particular a catolicilor, religia catolică rămâne religia dominantă în Fran ța și își păstrează o
influen ță importantă, în special în zonele predominant rurale ale țării. C hiar dacă statul este laic,
catolicismul este prezent în mod particular, astfel că zilele de sărbătoare concid cu sărbători
religioase catolice iar 90% din școlile private din Fran ța sunt școli catolice.3
Francezii do reau ca din istoria tării, haotică și încâlcită, să scoată un soi de amici ție sau de
unitate. E poate chiar o datorie pent ru unii și pentru al ții să spere asta. În orice caz, pentru a
ajunge la ce e dorit, e mai bine sa pornim de la ce putem constata, iar ceea ce poate constata
fiecare e lunga separare a popula țiilor, atât în țările colonizate, cât și în Hexagon, după
decolonizare și imigra ție de masă, o separare ce decurge din neparticiparea musulmanilor la
istoria franceză, altfel decât ca popula ții aservite sau ca mână de lucru multă vreme subalternă4.
Diferen țele dintre a Treia Republică și Fran ța din zilele noastre sunt majore. Cea de -a Treia
Republică dispunea de autoritate, reprezenta na țiunea, care era sacră pentru to ți; toți barba ții erau

2 Pierre Manent – Musulmanii, obs tacolul inedit. Situa ția Fran ței
3 Religia în Fran ța – Wikipedia
4 Pierre Manent – Musulmanii, obstacolul inedit. Situa ția Fran ței

Pierre Manent Lunca șu Mălina -Ioana

4
chema ți in armată cel pu țin doi ani, fixa în detaliu con ținutul educa ției, a șezând în centru limba si
istoria Fran ței.
Vreau insă să reamintesc de principalele sale puncte tari, pasiunile, convingerile,
certitudinile care umpleau sufletele si inimile. Via ța noastră e mult mai dulce decât cea a
contemporanilor lui Waldeck -Rousseau, dar statul nostru e mult mai slab decât al lor.5
Cum ar putea oare sa fie neutralizata religia? Această situa ție inedită cere intrumente politice
care să fie si ele inedite, deci renun țarea la ideea ca laicitatea ar putea ajuta la prăbu șirea religiei.
„Să re fuzăm totul evreilor ca na țiune, dar să acordăm orice evreilor ca indivizi” – a
ajuns în secolul XX un e șec evident, care trebuie să ne alerteze, dar și să ne lămurească. Nu
antisemitism este cuvântul care se potrive ște realita ții, ci război, dupa cum spune Pierre Manent.
Motivul acestui război este „de ordin religios” în care sunt viza ți evreii, cre știnii, blasfematorii,
autorită țiile, institu țiile na țiunilor occidentale, plus musulmanii. Războiul este o inten ție stabil ă
de a ac ționa.
Aspectele relaționate islamului nu mai sunt doar o problemă de politică externă, ci au
devenit probleme de soluționa t pe agenda de politică internă atât a UE, cât și a majorității statelor
europene. Pentru început, însă, vom fac e o diferențiere necesară, și anume aceea dintre Islam și
islamism , pentru o mai bună înțelegere a celor expuse. Islamismul, denumit î n literatura de
specialitate și Islam politic, este o teologie politică, o analiză și o critică a aranjame ntelor politice
din perspectiva religioasă. Poate fi, de asemene a, definit și ca interpretare ș i folosire a religiei în
scopuri politice, însă indiferent de definirea adoptată, islamismul, deș i are conexiuni cu Islamul,
este diferit de acesta, principala d iferență constând în faptul că islamismul este o ideologie
politică, pe când Islamul este o religie. Din acest punct de vedere fiecare religie reprezintă o
reflecție critică asupra politicului .
Islamul, după cum spune Pierre Manent, este o pres iune asupra Europei, dar mai ales
asupra Fran ței. Atacul de la Charlie Hebdo a fost o pedeapsă pentru blasfemie. Trebuie să ținem
piep agresiunii și să păstrăm ce ne apar ține, bunurile noastre materiale, morale și spirituale.

5 Pierre Manent – Musulmanii, obstacolul inedit. Situa ția Fran ței

Pierre Manent Lunca șu Mălina -Ioana

5
În contractul tac it, nu se spune că musulmanii ar trebui să adere la ideea occidentala
despre rela ția dintre sexe, el includea că e legată doar căsătoria monogamă. Principiul la care
europenii nu vor adera niciodata este cel al acoperirii totală a chipului, acest fapt este inadmisibil
pentru că afectează femeia și pentru ca împiedică schimbul de semne prin intermediul căruia o
ființă umană o recunoa ște pe alta. Cine trăie ște în Europa trebuie să accepte că legea politică nu
limitează în vreun fel ce se poate gândi, spune, s crie sau desena.
Pierre Manent, găseste cel mai bun contrast, politic vorbind, despre cre știnătate și islam.
Islamul nu a abandonat niciodata forma imperială pe care cre știnătatea a căpătat -o doar pentru o
vreme, găsindu -și mai tarziu forma î n națiune.
Din punctul meu de vedere, a cest nou proces al lui Pierre Manent este foarte interesant
pentru a în țelege situa ția cu care se confruntă Fran ța de la atacurile d in ianuarie 2015. Este subtil
cât este nevoie pentru a inversa credin ța no astră colect ivă în eficacitatea laicită ții pentru a
rezolva r elațiile complexe dintre Islam și Repub lica. De asemenea, este profundă , deoarece ea
tinde spre în țelegerea izvoarelor pol itice și spirituale care conduc națiunea noastră, Europa și
religii le (ca tolicism, iudaism, islam). Autorul merge mai departe profund criticile Europei, în
condi țiile actuale în imposibilitatea de a oferi cetă țenilor un cadru politic stabil spiritual.

BIBLIOGRAFIE:
MANENT, Pierre, Pierre MANENT, Mus ulmanii, obstacolul inedit, ed. Adenium, București,
2016.