CRIMINALITATEA FEMININ Ă-DE LA ORIGINI LA DIMENSIUNI [620988]

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PENAL

MALER NICOLETA

CRIMINALITATEA FEMININ Ă-DE LA ORIGINI LA DIMENSIUNI
CONTEMPORANE

Teză de licență

Șef departament : __________ Brînză Sergiu , doctor habilitat în drept, profesor
universitar
( semnătura )

Conducător Științific: __________ Șavga Alina , doctor în drept, conferențiar
universitar
( semnătura )

Autor: __________ Maler Nicoleta, gr. 1402
( semnătura )

Chișinău 2018

Cuprins

Lista abrevierilor ………………………………………………………………………………p.3
Introducere……………………………………………………………………………………..p.4
Copitolul I Considerații generale cu privire la criminalitatea feminină
1.1 Noțiuni generale cu privire la criminalitatea feminină ………………….
1.2 Istoricul apariției si dezvoltării criminalității feminin e…………
1.3 Cauzalitatea și determinantele criminalității feminine………………………………….
1.4 Teorii criminologice privind personalitatea femeii -criminal………………………..
1.5 Starea,structura și dinamica criminalității feminine în Republica Moldova………….

Capitolul II Prevenirea și combaterea criminalității feminine
2.1Strategii și programe de prevenire /combatere a criminalității feminine la nivel național ……..
2.2 Colaborar ea internațională cu privire la criminalitatea feminină ………..
2.3 Metodele de reeducare și integrare în societate a femeii postcriminale ……….

.
Concluzii și recomandări……………………………………………………………………………………………p.
Bibliografie………………………………………………………………………………………………….. ……………p.
Anexe……………………………………………………………………………………………… …………………………p.

Introducere

Teme -te de berbec din față, de cal din spate
și de femei din toate părțile .
Anton Cehov

Statutul femeii a variat considerabil de la o etapă de dezvoltare socială la alta. Femeile au avut,
încă din anti chitate, o poziție și funcții sociale subordonate . Cu trecerea timpului clasa feminină s –
a impus considerabil in toate domeniile sociale, astăzi ajungând să reprezinte un pilon puternic al
comunității. Astfel aceasta a devenit un subiect distinct și în lumea criminal ă. Se spune ca
infracțiunile comise de femei reprezintă un indicator al rolului deținut de acestea în societate. Din
această perspectivă, ele aproape că se pot considera egale bărbaților întrucât, implicarea lor în
săvîrșirea infracțiubilor nu mai este deloc una marginală
Teza de licență pe care o voi prezenta în continuare conține o analiză detailată a dezvoltării
criminalității feminine ,la fel și a factorilor de bază ce contribuie la apariția acesteia ,teoriile
abordate in doctrina criminologică și dinamica criminalității atît la nivel național cît și
internațional. .
În susținerea ideii că scopul fiecarei lucrări științifice este de a gasi soluții practice de înlăturarea
obstacolelor și neajunsurilor legislației, sau doar a interpretării acesteia, voi pune accent atît pe
doctrina existentă la acest capitol, cît și practica care s -a statuat pe parcursul unui anumit interval
de timp..
Actualitatea și importanța temei investigate: Actualitatea temei se datoreaza schimbărilor sociale
semnificative ce au avut loc pe parcursul ul timilor decenii . Puține lucruri au mai rămas ca în trecut
,multe dintre ele suferind o mare transformare din toate punctele de vedere. Unul dintre aceste
lucruri, este statutul femeii în societate .Statistica criminologică demonstrează că femeia deja nu
mai este ființa slabă și incapabilă din timpurile vechi , numărul de inf racțiuni săvirșite de femei
ajungînd la cote maxime .Femeile au devenit mult mai dure și imprevizibile ele au ajuns să
săvirșeasca infracțiuni considerate caracteristice bărbaților , cum ar fi traficul de droguri
,infracțiuni economice ,omoruri cu deosibită cruzime etc. In secolele trecute femeia criminală nu
constituia o problemă socială ci mai mult o exepție de la regula generală.Astfel nu se considera a
fi necesară o cerc etare distinctă a criminalității feminine în coraport cu criminalitatea
masculină. Studierea criminalității feminine necesită o abordare diferită ținînduse cont de starea
psihică,ideologie ,aptitudini si concepții de viață diferite a femeii criminale.
În Re publica Moldova femeile din cele mai vechi timpuri au dus o viață grea jucînd un rol secundar
în viața socială .În perioada cînd Republica Moldova era stat membru al URSS -ului femeilor li se
garantau drepturi egale cu cele ale barbaților doar la nivel teo retic ,realitatea fiind total diferită .Ca

urmare , pentru a putea să -și întrețină copii ș i familia ,femeile recurgeau la metode diferite inclusiv
și ilegale .O anumită statistica referitoare la aceasta problemă s -a facut doar dupa anii 1990 insă
cea din urmă nu a constituit un imbold spre cercetarea doctrinară a fenomenului criminalității
feminine.Ținînd cont de faptul că femeia estea cea care dă viață noii generații și formează viitorul
țării consider că cercetarea femeii criminale la un nivel ma i aprofundat este extrem de actuală
,acest procedeu are o importanță esențială pentru dezvoltarea ulterioară a Republicii Moldova .
Scopul și obiectivele tezei de licență
Scopul tezei date constă în fundamentarea unei noțiuni de natură criminologică a pers onalității
femeii criminale din perspectiva unor tipologii pentru efectuarea unei caracterizări a tuturor
aspectelor ei prin cunoașterea totalității însușirilor sociale, a trăsăturilor individuale ale femeilor
criminali și rolul acestora în elaborarea măsu rilor de prevenire a infracțiunilor săvîrșite de femei.
Am incercat in teza să ofer o viziune de ansamblu asupra criminalității feminine în sectoarele sale
cele mai sensibile cu o retrasare a rolului justiției în combaterea ei, punând în evidență principal ele
incriminări în materie, dar și mijloacele moderne de probațiune. Elaborând -o, am încercat o
întrepătrundere între dreptul național și cel internațional, între legislația Republicii Moldova și
cea a altor state democratice, o situare în plan economic ș i social, evidențiind strategiile naționale
și internaționale de prevenire și combatere.
În scopul luptei contra criminalității feminie, convențiile internaționale se multiplică, iar
legislațiile naționale se dotează cu un arsenal de incriminări și proc eduri. Criminalitatea feminină
este un fenomen antisocial grav care atrage atenția opiniei publice, Republica moldova
implicându -se în mod activ doar în ultimii ani în lupta împotriva acestui val de infracțiuni.
Schimbările economice și sociale au permis femeilor criminale să devină din ce în ce mai active
pe arena internațională.
Întru realizarea scopului enunțat am purces la abordarea și rezolvarea următoarelor sarcini și
obiective, care de altfel au fost expuse și în conținutul lucrării:
1. Fundamentarea unei noțiuni generale a personalității femeii criminale din perspectiva unor
tipologii pentru efectuarea unei caracterizări a tuturor aspectelor ei .
2. Caracterizarea celor mai răspîndite infracțiuni săvîrșite de către femei atît la nivel național
cît și pe arena internațională.
3. Delimitarea caracteristiclor definitorii ale crimelor săvîrșite de mei în coraport cu crimele
săvîrșite de bărbați.
4. Cercetarea criminalității feminine de la originile apariției acesteia .
5. Determinarea cauzelor ce au contribuit la apar iția și dezvoltarea criminalității feminine .
6. Investigarea structurii personalității femeii criminale reieșind din abordările
criminologice .

7. Cercetarea a numeroase particularități importante ca starea,structura și dinamica crimi –
nalității feminine în Repub lica Moldova
8. Analiza strategiilor de prevenire și combatere a criminalității feminine la fel și realizarea
unor strategii proprii cu privire la diminuarea creșterii numărului de infracțiuni săvîrșite
de femei.
9. Analiza comparativă între dreptul național și cel internațional, între legislația Republicii
Moldova și cea a altor state democratice, o situare în plan economic și social a crimi –
nalității feminine.
10. Estimarea importanței aplicative a metodelor de reeduca re și integrare ăn cadrul societății
a femeilor postcriminale.
Structura lucrării este realizată în corespundere cu scopurile și obiectivele propuse și ordinea de
realizare a cercetării științifice .Conținutul tezei este alcătuit din: introducere, cuprins, două
capitole, care constituie conținutul de bază al lucrării, concluzii, recomandări, bibliografie și
anexe.
În introducere este specificat actualitatea temei, importanța teoretică și practică a acesteia, precum
și scopul, obiectivele propuse spre realiz are în cadrul acestei teze de licență.Introducerea ține să
informeze cititorul despre conținutul lucrării și metodica abordată de autor la efectuarea acesteia.
Capitolul I “Considerații generale cu privire la criminalitatea feminină” este alcătuit din cinci
subpuncte .Primul subpunct cuprinde o descriere a însuși noțiunii de criminalitate la general și a
criminalității feminine în particular,anumite caractere definitorii a criminalității feminine în
coraport cu cea masculină ,examinarea infracțiunilor săvîrșite în special de către femei .Ulterior în
subpunctul doi m -am axat pe evidențierea originii de provenire a femeilor criminale și lanțul
dezvoltării acestui fenomen pe parcursul secolelor,în diferite circumstante socilae,politice și
cultural.Ulterior am determinat teoriile criminologice existente cu privire la personalitatea femeii
criminale ,teorii care ne ajută la analiza femeii criminale ca individ în parte ,întelegerea principiilor
și modului de gîndire a acestora . La finele Capitolului I am anali zat statistica existent la moment
despre nivelul de creștere a criminalității feminine ,starea lucrurilor la momentul actual și
posibilitatea diminuării acestora.
Capitolul II intitulat ,, Prevenirea și combaterea criminalității feminine” are trei su bpuncte cu
referire la strategiile implimentate în Republica Moldova ce au ca scop diminuarea criminalității
feminine și reeducarea femeilor criminale și postcriminale pentru ca acestea ulterior să se poată
reintegra în societate.Acest capitol mai cuprinde si analiza colaborării la nivel internațional a
statelor democratice în vederea prevenirii și combaterii fenomenului dat .

Capitolul mai include nuanțe ale practicii international statuate la această temă, pentru a înțelege
globalitatea și o mai bună percepere a esenței acesteia. Acesta se finalizează cu o conluzie de
concretizare si generalizare a celor menționate în conținutul întregului capitol.
Cercetarea respective se finalizează cu concluzii aferente întregului conținut, care au drept scop
atenți onarea asupra celor mai esențiale momente cuprinse de aceasta lucrare.
Cercetare problemei abordate în lucrare se bazează pe studierea materialului doctrinar -teoretic
și normativ –legislativ.
Metodele aplicate. Dezvaluirea conținutului temei în principal se reazlizează prin utilizarea
următoarelor metode
 Metoda logică, a contribuit la o formare rațională a lucrării, stabilirea legăturii între noțiuni,
capitole, coerența momentelor expuse precum formularea ideilor și concluziilor.
 Metoda comparat ivă, a facilitat scoaterea în evidentă a diferențelor dintre legislația
națională și cea internațională cu privire la criminalitatea feminine și compararea
strategiilor de prevenire și combatere al acestui fenomen.La fel metoda comparativă a
contribuit la compararea opiniilor doctrinarilor cu privire la tematica abordată.
 Metoda sistemică, a ajutăt la o buna conlucrare în vederea constituirii unui tot -întreg prin
utilizarea tutur or metodelor de cercetare dispon ibile.
Semnificația și valoarea lucrării.
Reeși nd din specificul perioadei în care trăim, dinamicitatea acesteia și necesitatea de a face față
schimbărilor, concluzionăm ca acumularea cunoștințelor mult mai vaste cu privire la criminalitatea
feminină în general și personalitatea femeilor -criminale în p articular este una extreme de
necesară.Ținînd cont de faptul că pînă în prezent acest fenomen a fost cercetat foarte puțin apare
necesitatea de elaborare a bazelor științifice și practice de influență asupra criminalității
feminine,elaborării mecanismului de preîntîmpinare și control social asupra ei.
Lucrarea are o valoare at ît teoretică, cît și practică, deoarece în cadrul acesteia au fost cercetate
concepții doctrinare, au fost analizate opiniile diverșilor autori, de asemenea s -a pus accent și pe
cadrul legislativ, iar concluziile care pot fi deduse din ea pot f i utilizate:
 În procesul de instruire a viitorilor juriști cît și persoanelor care nu au tangență cu
jurisprudența dar care dorecs să cunoască mai multe despre criminalitatea feminină ;
 În operarea viitoarelor strategii în vederea prevenirii și combaterii criminalității feminine
la nivel național ;
 În realizarea noilor concepții și teorii criminologice cu referire la femeia -criminal
 În popularizarea cunoștințelor juridice la tema respectiv abordată;

I. CONSIDERA ȚII GENERALE CU PRIVIRE LA CRIMINALITATEA
FEMININĂ
1.1 Noțiuni generale cu privire la criminalitatea feminină
Pentru a putea analiza fenomenul criminalității feminine aș vrea să mă refer mai întâi la trăsăturile
și dimensiunile fenomenului de criminalitate ,crimă și criminal. Realitatea practică precum și
studiul literaturii de specialitate relevă faptul că astfel de concepte ca criminalitate
,crimă,criminal preocupă tot mai intens nu numai specialiștii în domeniu ci și factorii politici
,guvernamentali ,opinia publică în general pe plan intern ,regional și internațional.
Conceptul de criminalitate este un concept multidimensional ,astfel acesta cunoaște abordari
diverse în literatura de specialitate , unii autori definesc criminalitatea ca un fenomen social și, la
fel cu alte fenomene sociale (fenomenul demografic, fenomenul economic), ea este alcătuită dintr –
o serie de fapte, care sunt crimele, fapte care au loc în societate. În fiecare stat modern se ține o
evidență strictă a criminalit ății, pe perioade de timp, pe localități, pe țară, încît în felul acesta
criminalitatea devine un fenomen cunoscut cantitativ, cu o anumită identitate și vizibil în
manifestările și în consecințele sociale și individuale pe care le produce. Criminologii fr ancezi R.
Vouin și J.leute defines c fenomenul criminalității ca fiind ansamblul de infracțiuni penale de toate
felurile comise într -o anumită societate și într -o perioadă de timp .
Autorii ruși se referă mai mult la caracterul dezvoltării istorice al crimi nalității definind -o ca un
fenomen characteristic pentru orice formațiune social -economică fiind determinată atît de cause
generale cît și de cause și condiții concrete istorice ,economice,sociale,cultural și politice .
Dacă ne referim la aspectul juridico -penal atunci criminalitatea desemnează ansamblul
comportamentelor umane considerate infracțiuni, incriminate și sancționate ca atare, în anumite
condiții, în cadrul unui sistem (subsistem de drept) determinat, cunoscut istoric.
În lucrarea „Elemen te de sociologie juridică” – 2000 (p.174), Dan Banciu descrie trăsăturile
specifice criminalității și anume :
a) Criminalitatea este un fenomen social, obiectiv și material, dar în același timp antisocial și
deosebit de periculos, atât prin consecințele neg ative și distructive ce privesc ordinea socială și
normativă, integritatea și siguranța indivizilor și grupurilor sociale, cât și prin reacția socială ce o
provoacă și prin sancțiunile represiv – coercitive adoptate.
b) Criminalitatea include acele acte ș i fapte care violând regulile de drept cu caracter penal impun
adoptarea unor sancțiuni organizate, de cele mai multe ori represive, care sunt aplicate prin
intermediul agenților specializați ai controlului social (poliție, justiție, tribunale).
c) Crimin alitatea include ansamblul actelor antisociale care intră în conflict cu legea penală, acte
comise de diverși indivizi într -o anumită perioadă de timp și într -o anumită societate; întrucât

trăsăturile generale și specifice ale delictelor și crimelor sunt d efinite și sancționate de legislația
penală, există diferențe de la un sistem juridic la altul, ce țin de natura sistemului politic, de
tradițiile istorice și culturale, de moravurile și spiritualitatea fiecărei societăți.
d) Criminalitatea este un fenomen multidimensional și multicultural, incluzând aspecte și
dimensiuni de natură statistică, juridică, sociologică, psihologică și psihiatrică și fiind generată de
cauze și condiții obiective și subiective, generale și particulare, sociale și individuale, cee a ce
conduce la analiza și explicarea lui din diverse perspective teoretice și practice (criminologică,
penală, sociologică, psihologică, medico -legală, etc.).
Crima este văzută în unanimitate ca o boală socială, ca o stare patologică imposibil de remediat ,
deoarece ea face parte din normalitatea unei societăți, indiferent de timp și spațiu. Ca și faptă a
omului, infracțiunea se produce în societate și se răsfrânge negativ asupra ei, fiind, ca geneză, un
fenomen social. Datorită efectului său negativ la ni velul ansamblului raporturilor sociale, ca
urmare a atitudinii și comportamentului infractorului față de valorile, respectiv regulile sociale
stabilite de o societate dată pentru apărarea acestora, infracțiunea reprezintă un fenomen antisocial,
acesta fiin d, de altfel esența infracțiunii.
Criminalul este un concept criminologic complex, care cuprinde noțiunea psiho -socială și noțiunea
juridico -penală a infractorului. În literatura de specialitate, opiniile asupra personalității sînt foarte
diferite . După Am za, criminalul este acea persoană care a comis o infracțiune cu vinovăție sau
care a participat ca autor, complice sau instigator. Oancea arată că infractorul în sens criminologic,
este persoana care a săvîrșit o crimă, o faptă penală pentru care, persoane i respective i se aplică o
pedeapsă. Contribuții importante la studierea personalității infractorului și -au adus și criminologii
din Republica Moldova, ca de exemplu: Constantin Florea, Valeriu Bujor, Gheorghe Gladkii.
Astfel, după Gladkii, personalitatea infractorului poartă în sine cauzele săvîrșirii infracțiunii, fiind
veriga principală a întregului mecanism al comportamentului criminal, iar acele particularități ale
ei care generează un astfel de comportament trebuie să formeze obiectul nemijlocit al pr ofilaxiei.
Dintre coordonatele biologice ale persoanlității infractorului, evidențiem vîrsta și sexul
infractorului. Sexul reprezintă ansamblul trăsăturilor morfologice și sociale, prin care criminalii se
impart în bărbați și femei.
Ținînd cont de cele evi dențiate mai sus putem distinge doua forme ale criminalității cea feminină
și cea masculină.
Criminalitatea feminină reprezintă ansamblul de infracțiuni penale de toate felurile comise într -o
anumită societate și într -o perioadă de timp subiect al infracți unii fiind femeile.
Comportamentul criminal al femeilor diferă de comportamentul criminal al bărbaților ca urmare a
sistemului de cauze care au stat la baza săvârșirii crimei, prin metodele și armele cu care a fost

comisă (de exemplu, în momentul comiterii unei crime, pe lângă seducție, farmec, joc artistic,
femeile tot mai des ape – lează la diferite metode tehnice, folosind arme de foc și arme reci,
utilizează substanțe toxice), prin caracterul și proporțiile crimelor săvârșite, alegerea victimei și
alte e lemente. Aceste particularități sunt asociate cu locul istoric fixat al femeii în sistemul
relațiilor sociale, rolu – rile și funcțiile ei sociale, cu specificitatea ei biofiziolo – gică și psihologică.
Astfel, concomitent cu schimbările condițiilor sociale, economice, politice, se schimbă și
orientarea spre alte roluri și statusuri ale femeii, stilul lor de viață, caracterul comportamentului
criminal și metodele de comitere a infracțiunilor .
Între bărbat și femeie există diferențe de ordin anatomic, fiziolog ic, psihologic, intelectual și moral,
determinate de sex, care are o influență aparte asupra criminalității, prin urmare, nu trebuie
neglijat. Caracterele anatomice, fiziologice, psihologice, intelectuale mai conturate ale bărbatului
îl fac pe acesta super ior femeii. Această superioritate îi asigură bărbatului și superioritate socială
și juridică. Sexul mai tare, în mod arbitrar, tiranic, impune femeii umilința inegalității și a
subordonării. Astfel, criminalitatea feminină se manifestă și în funcție de opr esiunea socială pe
care bărbatul o exercită asupra femeii.
Unii cercetători consideră că la baza acestor diferențe de ordin anatomic, fiziologic și psihologic
dintre sexe, stă tratamentul lor. Bărbatul și -a creat și menținut o situație superioară,de domina ție
în timp ce femeia este condusă de instincte proprii, fiind supusă hazardului,capriciului. Alți
cercetători consideră că deosebirile dintre sexe sunt numai cantitative și pot fi înlăturate prin
instruirea femeii .
Finat considera ca omul primitiv nu pute a stima decat oamnei mai puternici ca el si -i dispretuia pe
cei mai slabi,printre care includea si femeia.Pe de alta parte, in culturile vechi, punctul central era
barbatul; venerarea sau divinizarea era rezervata numai barbatilor. In mana barbatilor se ce ntraliza
puterea materiala si spirituala. Situataia s -a ameliorat intr -un mod gradat insa, pe masura cresterii
nivelului de civilizatie,de evolutie.
Finat , un devotata partizan al feminismului, sustine ca femeia nu este inferioara barbatului.
Atatea femei celebre stralucesc in literatura,arta,stiinta: geniul si inteligenta nu tin de sex. Femeia
este atat inferioara cat si superioara barbatului. Daca intr -un domeniu ii lipsesc calitatile
considerate superioare,ea ii este superioara in alte domenii.
Este necesara armonia intre sexe bazata pe egalitate, dar egalitatea nu va conduce
nercesarmente la o identitate intre barbat si femeie. Femeia nu poate inceta sa fie femeie. Legile
pot face femeia egala cu barbatului, dar nu ii vor putea face ide ntici niciodata. Aici este izvorul
neintelegilor dintre cei care admit principiul celor doua sexe si partizanii pretinsei lor identitati.
Acestia din urma, sustine Finat , injosesc si degradeaza femeia, tagaduindu -i personalitatea.
Principiul esential este acela ca femeia este egala cu barbatul, caci nimic nu autorizeaza

ierarhizarea lor din punct de vedere intelectual, moral sau fiziologic. Nu sunt conditii organice
implacabile, care ar impune femeii o inteligenta mai slaba sau barb atului o contitutie mai robusta.
O alta opinie asupra problemei feminine apartine Mariei C.Butureanu, si este prezentata in lucrarea
sa Femeia (Bucuresti 1921) . Ea sustine că femeia trebuie sa aibe o profesie productiva, singura in
masura de a -i asigura adevarata libertate si a -i egala personalitatea cu aceea a barbatului. Astfel,
femeia nu va mai fi silita sa se casatoresca cu oricine.
Gina Lombroso , in prefata lucrarii sale L’ame de la femme (Paris 1924) ,sustine ca intentia sa este
de a combate tendinta moderna de masculinizare a femeii, tendinta care va priva societatea de un
ajutor serios, daca nu va da femeii fericirea la care spera. Autoare doreste sa demonstreze femeilor
ca jugul de care vor sa se elibereze reprezinta asipiratia lor univers ala si comuna tuturor femeilor
care stiu sa iubeasca,sa se daruie.
Intrand in miezul problemei, Gina Lombroso sustine ca, in afara de diferentele fizice si
psihologice dintre cele doua sexe, exista o alta diferenta, care le domina, in mod aproape absolut,
pe toate celelalte. Aceasta consta in faptul ca femeia este altruista, sau, mai exact spus,
alterocentrista, in sensul ca ea aseaza in centrul dorintelor si ambitiilor sale nu pe sine insasi, ci o
alta persoana. Spre deosebire de femeie, barbatul este egoist sau egocentrist, in sensul ca tinde sa
faca din sine,din interesul sau, din dorintele si ocupatiile sale centrul universului sau.
Cert este că toate aceste diferențe dintre sexe încearcă să explice inferioritatea criminalității
feminine, bazând u-se pe indici psihologici și biologici mai mult. Însă, aceste date sunt
relative,întrucat fiecare fenomen diferă de la caz la caz, și operând cu elemente noi, este imposibilă
evaluarea precisă a criminalității feminine. Se poate deduce, de exemplu, că în viitor, prin egalarea
situației sociale, juridice, economice a sexelor, devine posibilă și egalitatea în ceea ce privește
proporția criminalității sexelor.
Criminalitatea feminină se diferențiază esențialmente de cea masculină prin indici calitativi ,socia li
etc.Activismul criminal al femeilor este mai pronunțat în anumite domenii a vieții sociale și anume
mediul de trai și locul de muncă.
Mediul de trai provoacă femeile să săvîrșească infracțiuni prin circumstanțe negative legate de
relații rele cu rudele ,vecinii si însuși membrii familiei.În aceste condiții femeile sunt influențate
sa comită astfel de infracțiuni ca omorurile ,pruncuciderea, vătămări a integrității corporale și a
sănătății etc.
Locul de muncă este la fel un mediu provocator pentru femeile criminale ,adesea oferindu -le
posibilitatea de acces la bunuri material ce nu le aparțin.Spre exemplu femeile ce activează în
ramura comerțului,medicinii .industriei ușoare ,învățămîntului si multe altele.Acest mediu le

permite femeilor să săvîrșeasca ast fel de infracțiuni ca furtul,delapidare,înșelăciune ,acte de
corupție și multe altele.
Raportul dintre criminalitatea feminina si acea a barbatilor constituie 1:5 (in tarile dezvoltate
infractionalitatea femeilor constitutie 17%, de excmplu in SUA, iar in Germania si Niderlanda –
25%).

1.2 Istoricul apariției si dezvoltării criminalității feminine
Istoric si in viata contemporana a celor mai multe culturi din lumea intreaga, barbatii au mai multa
putere si privilegiu, atat publica cat si privata, decat femeile. Cursurile vietii sunt de asemenea,
profund afectate de alte conditii decat genul, incluza nd clasa, rasa, orientarea sexuala si abilitatea
psihica. Patriarhia este termenul general folosit pentru a descrie o societate in care este o distributie
inegala de putere si privilegiu intre barbati si femei. Însă feminitatea și gingășia nu s -au evidenți at
întotdeauna ca fiind trăsături înnăscute ale femeilor, iar violența nu a fost mereu un atribut specific
doar masculin. Femeile au ucis cu sânge rece, încă din timpuri străvechi, pentru a -și apăra
teritoriul, pentru a se elibera de unele responsabilități (neonaticid, viață conjugală), pentru a își
respecta principiile sau, pur și simplu, pentru a se autoapăra. Când Agripina, a patra soție a
împăratului Claudiu și -a ucis soțul pentru a oferi tronul fiului său, Nero, omucidul feminin era abia
la începuturil e sale. De atunci, în lumea antică, medievală și burgheză s -au întâmplat multe
asemenea fapte, istoria reținând, cum era și firesc, cazurile celebre.”
Amazoanele figurează printre primele cazuri de femei asasin din istoria omenirii. Femei
războinice, ele își ucideau progeniturile dacă erau de sex masculin și nu lăsau în viață decât fetele,
cărora de mici le tăiau sânul drept, ca să poată m ânui mai bine sulița și arcul. Herodot nu le -a
denumit în zadar Androktones (ucigașe de bărbați); bărbații erau și ei u ciși, nereprezentând decât
mijlocul de reproducere și un eventual ajutor la muncile gospodărești. Această colonie exclusiv a
femeilor poate fi percepută ca fiind punctul incipient al matriarhatului, dar, mai ales, al manifestării
curentului feminist. Scrii torul american Arthur Miller, deținătorul unui premiu Pulitzer, a amintit
în lucrarea Vrăjitoarele din Salem despre procesul acestora. Vrăjitoarele din Salem au fost mult
timp învinuite că ar lucra, într -un oraș în care superstiția era lege (Massauchusstes ), pentru diavol
săvârșind, astfel, crime împotriva religiei. În 1688, preotul Samuel Parris, însoțit de către familia
sa (soția, fiica sa, Betty, în vârstă de șase ani, nepoata Abigal) și de către servitoarea Tituba, a venit
să predice în orașul Massauchu sstes. Patru ani mai târziu, fetița lui s -a îmbolnăvit, acuzând dureri
acute, de parcă cineva ar înțepa -o cu ace invizibile și comportându -se ciudat: țipa, auzea voci,
scotea sunete bizarre. Doctorul William Griggs a concluzionat că boala este de natură
supranaturală. La scurt timp, alte fete din sat au început să aibă dureri similare cu cele ale lui Betty,
vina fiind îndreptată înspre servitoarea indiancă a preotului, Tituba, care le spunea copiilor povești
despre voodoo și legende din tribul său. La proce sul femeii, acuzată de crimă, au apărut numeroși
martori ce au declarat că au văzut vrăjitoare zburând pe mături în dreptul lunii, animale malformate
sau chiar pe diavolul însuși făcând vrăji. În urma ac estei vânători de vrăjitoare, oameni au fost
spânzur ați (printre care și Susannah Martin, Bridget Bishop, Alice Parker, Margaret Scott, Wilmot
Redd) și unul zdrobit cu pietre .

Una dintre figurile marcante în istoria crimelor înfăptuite de către femei este Lucrezia Borgia, o
femeie de o frumusețe răpitoare, care, în Italia Evului Mediu a fost considerată maestra otrăvirilor.
Având în fa milie antecedente infracționale , Lucrezia Borgia a trăit într -un mediu propice
dezvoltării aspectelor negative ale comportamentului său. Propensiunile acestei femei, fiica
nelegitimă a cardinalului spaniol , înspre de licte, în special înspre incest și crimă o înscriu în rândul
văduvelor negre.
Acționând sub impulsul lăcomiei, Mary Ann Cotton a rămas în istoria omenirii ca înfăptuitoarea
a mai mult de 20 de crime. Otrăvindu -și victimele cu arsenic, printre care 12 copii, 3 soți și câteva
rude mai îndepărtate, toate acestea au fost, inițial, supectate de a fi murit de „febră gastrică”. Aceste
stranii coincidențe au atras atenția presei din acele vremuri, ale cărei investigații au dus la prinderea
criminalei. Mary Cotton a sfârșit pe eșafod, în 1873, executorii asigurându -se că nu v a muri foarte
repede în ștreang.
Denumită Îngerul morții, Beverley Gail Allitt, una dintre cele mai temute femei criminale în serie,
și-a început „carie ra” de asasină în cadrul unui spital, unde lucra, fiind asistentă medicală. Deși a
fost găsită vinovată pentru moartea a patru copii și pentru rănirea gravă a altora cinci, aflați în grija
ei, ea a mai pricinuit lezarea a cel puțin treisprezece copii. Înge rul morții a utilizat injecțiile cu
insulină sau potasiu pentru a provoca palpitații cardiace, în speranța că astfel, infracțiunile ei nu
vor fi descoperite. Deși nu a declarat niciodată mobilurile cri melor ei, sindromul Munchausen de
care suferea ar putea clarifica motivația gesturilor ei. Despre marchiza de Brinvilliers și despre
drama otrăvurilor s -au scris numeroase cărți, autori precum Alexandre Dumas, Frantz Funck –
Bretano, Arhur Conan Doyle, Henri Robert relatând într -o manieră mai mult sau mai puțin
romanțată despre evenimente petrecute în preajma anului 1670. Începând cu otrăvirea unor boln avi
din spitalul „Hotel Dieu” , a continuat cu tatăl, un frate și două surori, în scopul de a moșteni averea
familiei, fiind ajutată de iubitul ei, căpitanul de ar mată Godin Sainte -Croix. Marchiza a încercat
efectele otrăvurilor aproape asupra tuturor celor ce o înconjurau, obligându -i, astfel, pe cei care
intrau în contact direct cu ea, să -și administreze profilactic și susținut o contraotravă. Se pare că
otrăvuril e folosite de către marchiză au fost arsenicul, vitriolul și veninul de broască râioasă .
Forțată să mărturisească infracțiunile comise, Marchiza otrăvurilor a fost condamnată la moarte; a
fost torturată să bea apă, care, introdusă cu forța, brusc și în ca ntități mari în stomac, provoacă
dureri insuportabile , a fost decapitată, corpul i -a fost ars pe rug, iar cenușa împrăștiată. Se spune
că, sângele rece și orgoliul nu au părăsit -o nici în fața morții. Născută în 1775, în New Orleans,
Marie Delphine Mccart hy, cunoscută drept Madame Delphine Lalaurie este renumită ca fiind una
dintre cele mai sadice femei, a cărei casă a adăpostit orori umane, torturi sadice și experimente
umane, toate înfăptuite de către aceasta și o parte dintre servitorii ei. Crimele nu a u fost descoperite

până într -o noapte, în 1834, când un incendiu izbucnit la conacul familiei a adunat la fața locului
un număr impresionant de pompieri, care au descoperit macabrele secrete. După oprirea focului,
aceștia au găsit sclave arse legate de zid uri, dar și unele în viață, închise în cuști, înfometate sau
mutilate de experimente medicale. Au fost găsite cofe cu părți ale corpului uman, cu organe și
capete tăiate. Mai mult de 100 de persoane și -au pierdut viața în moduri tragice în spatele zidurilo r
conacului. După decesul lui Madame Delphine Lalaurie, survenit din cauze neclare, în anul 1842,
s-au descoperit 75 de cadavre arse și, după o cercetare minuțioasă, s -a stabilit faptul că trupurile
fuseseră arse de vii.
Julia Fazekas, femeie având cunoști nțe neevoluate de medicină, și Zsuzsanna Olah, femeia vraci
a satului Nagyrev, și -au început cariera de asasine, în 1914, ajutând ilegal pe localnicele
îndrăgostite de prizonierii din Nagyrev să scape de sarcinile nedorite, în schimbul unei remunerații
pe măsură. La sfârșitul războiului, pentru a evita comentariile comunității și pentru a nu reveni la
vechile dispoziții gospodărești, călăuzite de către Julia Fazekas, femeile din Nagyrev încep să își
otrăvească soții cu arsenic. Cele aproape 70 de femei care săvârșeau această infracțiune au format
și un club intitulat Creatorii de Îngeri din Nagyrev. Timp de 15 ani, femeile au ucis aproximativ
300 de persoane. Au fost descoperite în 1929, iar, în urma procesului, 8 femei au fost condamnate
la moarte prin spân zurare, printre care și Zsuzsana Olah și sora acesteia, 7 au fost osândite cu
închisoarea pe viață, în timp ce restul ucigașelor au primit pedepse cu închisoarea pe perioade
determinate. Julia Fazekas și -a găsit sfârșitul otrăvindu -se prin aceleași metode prin care a luat
atâtea vieți . Printre văduvele negre ce merită a fi menționate se regăsesc și Daisy de Melker (și -a
ucis cei doi soți prin otrăvire), Belle Gunness (se estimează că ar fi omorât mai mult de 20 de
persoane, printre care cei doi soți ai ei, dar și copiii), printre îngerii morții – Jane Topan (a omorât
nu mai puțin de 37 de pacienți de la spitalul unde lucra, folosind morfina și atropina), Myuki
Ishikawa (criminală în serie despre care se bănuiește că a ucis între 85 și 169 de victime, în spec ial
bebeluși aflați în îngrijirea ei, la maternitatea unde lucra), Christine Malevre (a omorât circa 30 de
pacienți prin otrăvire). Aceste femei nu s -au remarcat, după cum s -a putut observa, prin feminitate
și gingășie, ci prin torturarea fizică și psihică a victimelor sale, prin acțiuni sadice de cel mai înalt
nivel. Acționând cu sânge rece și, de cele mai multe ori, fără remușcări, ele au luat viața pe care
alte femei sau chiar ele însele au dat -o.

1.3 Cauzalitatea și determinantele criminalității feminine
Nu putem spune despre un anumit om ca se comporta intr -un mod criminal doar pentru ca
a fost educat într -un anumit fel sau pentru ca a fost intr -un anturaj social nepotrivit. Cu toate
acestea, exista unele criterii clare care pot influența comp ortamentul unui om in viata ,aceste
criterii și sunt numite cauze . Cauzele criminalității în societatea noastră în termenii cei mai
generali, ar trebui să fie recunoscut ca acel set de circumstanțe obiective și subiective care
dau naștere la crimă ca consecințele lor sociale obișnuite.
Cauzele criminalității le putem defini ca un set de circumstanțe care sunt înrădăcinate în
relațiile sociale reale și pentru a suprastructură extinsă, generatoare natural și reproduc crima
ca un fenomen social, pre cum și în calitate de condiții ce facilitează apariția și funcționarea
motivelor săvîrșirii crimelor.
Cauzele criminalității sunt strâns legate de anumite condiții specifice ale societății, astfel
cauzele criminalității feminine sunt strîns legate de locul femeilor în sistemul de relații
sociale, rolul și funcțiile sale, prin urmare, apariția criminalilor de sex feminin este inevitabilă
și natural ca urmare a dezvoltării societății .
Principalele cauz e care au contribuit la dezvoltarea destul de rapida a fenomenului
criminalității feminine sunt diminuarea semnificației relațiilor familiale, participarea activă a
femeilor în cadrul producției sociale ,creșterea conflictelor în cadrul societății, crește rea
fenomenelor antisociale, cum ar fi dependenta de droguri, alcoolism, prostituție, vagabondaj ,
și sărăcia întiîlnităla u n procentaj extrem de mare din Republica Moldova.
Femeia, prin natura sa, este simbolul nașterii și al morții. Astfel din cele mai vechi timpuri ea
era purtătoarea căminului familial. În familia tradițională puterea este inegală. În această
familie cel care domina cel mai mult era bărbatul. Este clar că familia tradițională se bazează
pe puterea concretă. Aceste reguli îl obligă pe bărbat să facă ceea ce știe, astfel încât femeia
acceptă această ordine, deoarece femeia nu avea niciun drept la opinie. Rolul femeii era foarte
important pentru că personalitatea ei construia punctul de plecare pentru copil. În familia
tradițională, mama se implica mult mai mult în creșterea și educarea copiilor față de familia
modernă, deoarece mama nu avea un loc de muncă, o carieră profesională, ea se ocupa doar
de gospodărie și de familia sa.
Familia s -a dezvoltat o dată cu societatea și se modifică odată cu aceasta. Ea îndeplinește
anumite funcții sociale cum ar fi procrearea, creșterea și socializarea copiilor . De-a lungul
timpului, puterea în familie a crescut, autoritatea a evoluat spre cel ce știa mai mult. Puterea
femeii a crescut de asemenea. Femeia avea mai multe drepturi, avea puțină autoritate asupra
copiilor, soțul se sfătuia cu ea în diferite probleme famil iale. Deja viata de familie este adesea

privita cu nepasare.Caminul este distrus in favoarea obtinerii altor succese de moment.Astfel,copiii
pot fi lipsiti de partasia unuia dintre parinti, sau in mai multe cazuri,chiar de amandurora.
Factorii ce au determinat flexibilizarea raporturilor de putere în cuplul modern au fost
emanciparea femeii, bazată pe creșterea nivelului de cultură. Această emancipare a ridicat
pretenții vis -à-vis de posibilitățile bărbatului de a se implica în ceea ce trata, până nu demult,
cu pasivitate și indiferență.
Un alt factor este independența economică a femeii, adică femeia nu mai este întreținută
de bărbat și poate singură să -și asigure subzistența și să ia decizii proprii, fără teamă de a fi
supusă re proșurilor sau abandonată.
Implicarea tot mai accentuată a femeii în viața socială a adus la ruperea acestuia de
universal îngust al familiei și la rolul și locul femeii în relația de cuplu. Acesta este un alt
factor care duce familia la un univers mai larg. Relaționarea cu alte persoane a membrilor
unui cuplu duce la egalitatea autorității și puterii. Cu cât relaționarea este mai mică, cu atât
crește apariția unui model unidirecțional de putere și autoritate (în special de la bărbat la
femeie).
Femeile sunt mul t mai mult decât înainte, implicate în a lucra în producție social ă și
activ ități în viața publică. Aproape jumătate din munca grea și semi -calificat ă se află pe umerii
fragili de sex feminin.Lucrul în aceste domenii este foarte voluminos și greu, de cele mai
multe orilucrul se efectueaza manual , de obicei, nu are nici un mijloc de mecanizare. Femeile
lucrează în schimbul de noapte, învață profesii cum ar fi: Instalator structuri de lemn, Crescător
animale ,sudor,zidar ,electricieni,mecanici etc . Munca femeilor este folosit ă alternativ cu munca
masculină l, iar durata zilei de lucru și prețurile normative sunt de asemenea egale. Dar femeile
sunt fizic mai slabe decat barbatii si sunt mult ma i sensibile la factorii negativ i, cum ar fi
creșterea zgomot ului și a vibrații lor, lumină scăzută, o poluare mare de gaz și praf, condiții
nefavorabile de temperatură.
Ca urmare, putem concluzion a că angajarea femeilor în munci grele, cu calificare redusă poate
avea consecințe grave criminologice . La urma urmei, acest tip de muncă nu au valoare, este
ușor să renunțe, iar drept rezultat pentru a avea o sursă de existență femeile recurg la furt,
prostituție, delapidarea averii străine,șantaj etc.
Al treilea factor care generează crimina litatea feminină este creșterea tensiunii sociale, anxietate
între oameni. Aceste fenomene provoca agresiune din partea poporului, astfel fiecare încearcă să
se protejeze împotriva posibilelor atacuri, amenințare externă. Femeile sunt cele ce au cel mai ac ut
simt și experiența față de tensiunile din societate, și sunt extrem de vulnerabile. Dorința de a se
proteja pe sine și pe persoanele dragi de amenințare fizică deseori cauzează săvîrșirea
infracțiunilor .

Violența și invidia altora, incertitudinea în poziția sa, sentimentele de insecuritate fina nciară a
condus la săvârșirea infracțiuni lor de profit cum ar fi furtul ,delapidarea averii strain ,escrocherii
etc. Un exemplu elocvent ar fi Acela în care femeia fiind în situația cînd copilul s -a îmbolnăvit dar
starea financiară nu îi permite să cumpere cele necesare pentru vindecare ea decurge la metode
ilegale . Femeile sunt deosebit de sensibile la toate tipurile de amenințări, încearcă să reduc ă
statutul lor social, p erceperile sau nemulțumirile reale, mai frico ase, femeile sunt cele ce mult mai
tare se tem de lucruri necunoscute si necesită o stabilitate și încrederea în ziua de mîine.
Însa cel mai important factor după părerea mea ar fi crește rea fenomenelor antisoci ale, cum ar
fi dependenta de droguri, alcoolism, prostituție, vagabondaj .
Drogurile sunt o problemă extrem de actuală pentru secolul XXI . În prezent, problema
dependentei de droguri reprezintă una dintre cele mai importante preocupări in societatea noastră,
o problemă vitală pentru viitorul copiilor și o metodă de evitare a realității. Cauzele care determina
cosumul de droguri sunt multiple. Unii oameni traiesc un sentiment de plictiseala, de vid, de
singuratate, sunt deprimati si nelinistiti, sufera de anumite tulburari de comportament. Altii nu
reusesc sa faca fata problemelor la scoala, facultate, serviciu, familie. Relatiile cu ceilalti sunt prea
complicate, le este teama de viitor si nu stiu ce vor face in viata.Astfel ei recurg la o modalitate
mai ușoară din punctul lor de vedere și își ameliorează situația cu ajutorul drogurilor iar pentru a
le dobîndi deseori ajung să săvîrșească infracțiuni.
O problemă alarmantă pentru sănătatea publică o prezintă consumul abuziv de alcool.
Consecințele ne gative cauzate de el nu se limitează numai cu problema alcoolismului, dar și
favorizează apariția dereglărilor mintale . Alcoolul este, probabil, cel mai des consumată, dar și cea
mai disponibilă substanță din lume dar și unul din cei mai otrăvitori factori a societății
contemporane. Între nivelul concentrării de alcool din sânge și conduită există o legătură strânsă.
Consumat în mod excesiv, alcoolul determină numeroase dificultăți în procesul de gândire sau
vorbir e, în coordonarea mișcărilor și păstrarea echilibrului. Problemele medicale și sociale care
sunt cauzate de abuzul băuturilor spirtoase se găsesc într -o corelație directă cu frecvența și
cantitatea consumului acestora. Povara consecințelor consumului o poa rtă în mare măsură așa
sisteme statale ca ocrotirea sănătății, asistența socială, ordinea publică și circulația rutieră .Femeile
fiind mult mai slabe din punct de vedere fizic și mult mai sensibile din punct de vedere moral cad
mai ușor în plasa acestui vi ciu ,iar ca urmare au dereglări mintale ,pierd familiile și recurg la
activități criminale pentru a putea cumpăra bautură sau simplu din cauza influenței celor din jur.
O alta cauza a criminalității feminine este sărăcia . Pentru Republica Moldova, st udierea
fenomenului sărăciei este deosebit de importantă, deoarece populația țării este grav afectată de
sărăcie, care a modificat considerabil însăși modul de viață din țară. Femeile fiind mame si
protectoare a familiei instinctiv au nevoie să -și hrănească copiii însă deseori fiind în situații

financiare deplorabile și neavînd posibilitatea de a cîștiga bani într -un mod legal recurg la activități
ilegale în calitate de autor sau participant la săvîrșirea infracțiunii. Acest factor este într -o strînsă
legătu ră cu cauzele enumerate anterior ,Astfel încît sărăcia si problemele vitale deseori distrug
persoana psihic iar aceasta începe să caute o ameliorare în bautură sau substanțe
narcotice.Problema sărăciei este mult mai evidențiată în mediul rural ,unde este p ractic imposibil
în situația economică a țării noastre de a găsi un loc de muncă bine plătit.Din acest motiv multe
femei caută o posibilitate mai ușoară sau mai accesibilă de dobîndire a resurselor financiare
necesare pentru viața de zi cu zi .Ca urmare cr ește numărul de infracțiuni mai ales economice ca
furtul ,escrocheria ,sustragerile etc.
Enumerînd cauzele ce duc la apariția criminalității în rîndul femeilor trebuie să evidențiem
determinantele acestui fenomen și importanța lor .Astfel consider că determinante ale criminalității
feminine sunt :
1. rezolvarea problemelor – este una din principalele determinante ale criminalității feminine dat
fiind faptul că femeile criminale ,un număr substantial dintre ele consideră că săvîrșirea anumitor
fapte crim inale vor adduce beneficii și vor rezolva anumite problem vitale .Spre exemplu
infracțiunile economice se fac cu scopul de a obține ulterior un folos bănesc și astfel rezolvîndu –
se problemele financiare.Un alt exemplu ar fi săvîrșirea de către femei a omor urilor în vederea
scăpării de o eventuală terorizare psihologică în cadrul familiei sau de înlaturarea unui abuz fizic
durabil din partea cuiva.
2. formarea unei imagini sociale –Unele femei consideră că pot câștiga aprecierea și respectul
celorlalți, mai a les a bărbaților în urma săvîrșirii unor infracțiuni . Ele cred ca acest fapt le face mai
puternice și autoritare în mediul social însă ca urmare de cele mai multe ori ele sunt izolat e de
colegi ,familie și prieteni, crescând totodată riscul de a se afla în situații ridicole;
3. presiunea grupului – ese un factor extrem de actual pentru societatea contemporană. Dorința de
a fi acceptați de un anumit grup, de a se conforma cerințelor grupului respectiv ,de a fi ca toții
ceilalți membri ai grupului, de a face c e fac membrii grupului, de a spune ceea ce spun ceilalți
provoacă deseori un comportament criminal. Uneori, teama de a fi marginalizat sau exclus de grup
său îl poate face să devină ridicol sau să se expună unor riscuri crescute.
Analiza cauzelor și determinantelor ce stau la baza apariției și dezvoltării criminalității feminine
joacă un rol important în elaborarea ulterioară a metodelor și programelor strategice de prevenire
și combatere a criminalității feminine.

1.4 Teorii criminologice privind personalitatea femeii -criminal
Prin teorie se înțelege un ansamblu sistematic de idei sau cunoștințe sau, așa cum arată Karl Popper
”teoriile sunt plasele pe care le aruncăm pentru a prinde ceea ce numim lumea, pentru a o
raționaliza, a o explica și a o stăpânii. Ne străduim să facem ochiurile plasei tot mai înguste ”.
În ultimele decenii, criminologii acordă o atenție mai mare explicării diferenței dintre criminalitatea
feminină și cea masculină, încercînd să găsească răsp uns la întrebari generale care fac să dispară
discriminarea pe sexe.
Marea majoritate a teoriilor tradiționale care se referă la criminalitate au fost create de criminologi –
bărbați pentru a explica cauzele criminalității masculine, și nicidecum a celei feminine, ceea ce a
generat diferite discuții în jurul ideii, dacă aceste teorii pot fi aplicate studierii criminalității feminine,
sau este necesar de explicat fenomenul prin prisma poziții de „diferență de gender”, așa – numita teorie
„gendered theory”. Conform opiniei unor criminologi, teoriile tradiționale reprezintă specificul
criminalității masculine, prin urmare nu pot da răspunsuri la unele întrebări ce țin de criminalitatea
feminină, cu toate că rolul lor nu poate fi negat întru -totul, mai ales, re ferindu -ne la teoriile social –
structurale, ce denotă un caracter, cît de cît, neutru.
Astfel, ne vom referi la teoria oportunității, a controlului social, asociațiilor diferențiate, precum
vom face incursiuni în teoria feministă.
1) Teoria oportunității.
Conform acestei teorii, diferența în tipul de infracțiuni săvîrșite de femei și indicele acestora diferă
de cel al bărbaților în baza ideii de oportunitate, adică de circumstanțele ce favorizează săvîrșirea unei
infracțiuni de către femei. Astfel, conform opiniei sociologului Rita Simon, rata criminalității feminine
a crescut numai în anumite infracțiuni, aceasta datorîndu -se încadrării femeilor în cîmpul muncii,
angajarea la servicii variate, ceea ce a condus la oportunități mai mari de a comite câteva inf racțiuni
tipice femeilor, infracțiuni economice, care implică mai puțină violență. Simon observa de asemenea,
că posibilitățile fizice ale femeilor nu vor fi niciodata egale cu cele ale bărbaților , iar infracțiuni
precum jaful, vor fi, probabil mai puțin preferate de femei :”Jaful ilustreaza cel mai bine marele
avantaj natural pe care îl au bărbații față de femei ”, nota autoarea. Reișind din cele expuse mai sus,
se poate afirma faptul ca femeile, în dependență de anumite circumstanțe favorabile lor, comite
anumite genuri de infracțiuni, care se reduc la furturi, tîlhării, înșelăciune, reflectînd, astfel
tradiționalul rol sexual al femeii, care încă mai funcționează pe piața ilegală ( Joseph G. Weis ). Prin
urmare, femeile comit un număr mai mic de crime, dator ită faptului că au acces mai redus la acele
categorii de servicii care ar putea declanșa conflicte sau violență.
2) Teoria controlului social.

Esența acestei teorii constă în faptul că indicele criminalității masculine este mai mare decât al
criminalității feminine, deoarece legăturile sociale, care reprezintă miezul acestei teorii, a bărbaților,
sunt mult mai slabe decât cele a femeilor (mame, surori, soții – care sunt mai atașate de unele
persoane,manifestînd grijă și atenție), ceea ce provoacă ruptura din tre pontențialii criminali și
societate.
Considerând că cea mai mare parte a oamenilor are tendințe antisocial, Hirschi a propus o teorie a
controlului, care analizează modul în care indivizii sunt legați de grupurile sociale ( familie, școală).
De obicei, se are în vedere persoanele din famiile cu probleme, din medii sociale problematice, care
sunt mai predispuși la un comportament neadecvat, atît femei, cît și bărbați. Referitor la categoriile
de femei predispuse la un comportament criminal, conform teor ii controlului social, sunt: mamele
minoritare care trăiesc în relații imorale cu bărbații, fiind limitate în resurse educaționale și abilități
profesionale, femei ce aparțin unui mediu social cu venituri mici, educație de proastă calitate.
Totuși, asupra nivelului criminalității feminine, cît și a celei masculine, influențează aceiași factori
sociali, care determina creșterea și micșorarea indicilor de criminalitate în dependență de regiune și
timp, diferența manifestîndu -se în tipurile de crime și modul de comitere.
3)Teoria asociațiilor diferențiate.
Teoria asociațiilor diferențiate este una din cele mai cunoscute teorii de rivate din curentul
culturalist , elaborată de criminologul american Edwin Sutterland . Ideea de bază a cestei teorii constă
în ceea că un act criminal se produce atunci când există o situație propice pentru o anumită persoană
de acționa, prin urmare comportamentul criminal nu este înnăscut, ci se învață, ca și oricare altă
meserie. Totodată, prin intermediul acestei teorii se încearcă de a explica fenomenul criminalității din
punct de vedere al posibilitățile diferite pentru achiziționarea de „valori” și aptitudini criminale, sau
de pe poziția că etichetele afișate pe personalitatea individului prin procesele de control social
folos ite, influențează puternic asupra unei reprezentări individuale despre proprie personalitate. De
aceea, în baza acestei teorii s -ar putea afirma că criminalitatea feminină este inferioară numeric celei
masculine, deoarece femeile au acces redus la posib ilitățiile criminale (adică la anumite grupări
criminale pentru a însuși careva abilități criminale, fiind supuse unui control social mult mai sever
atît în familie, cît și la școală); asupra criminalității masculine, fiind deja stabilite anumite stereotip uri,
bărbații fiind predispuși de a „absoarbe” abilitățiile criminale -teoria proastei companii (găștile de
puști la școală transformate ulterior în grupuri criminale).
În concluzie putem afirma că teoriile social – structurale confirmă, încă o dată, faptul că cauzele
criminalității masculine și feminine adesea se suprapun. Astfel, femeile care au avut probleme cu
justiția, asemeni bărbaților, au provenit din medii sociale cu probleme de ordin economic, educațional,

moral. Deasemenea asupra indicilor crimel or comise atît de femei, cît și de bărbați, influențează
aceiași factori sociali, astfel încît nivelul criminalității feminine crește și se micșorează o dată cu cel
al criminalității masculine, singura diferență constînd în unele cauze de ordin psihologic și fizic.
Teorii criminologice elaborate pentru a explica criminalitatea feminină
Teoriile prezentate anterior au fost elaborate pentru bărbați, încercările de a le adapta femeilor au
venit ulterior. Totuși au fostt elaborate o serie de teorii care au avut ca obiect principal explicarea
criminalității feminine.
1) Teoria masculinizării forțate.
Parson a prezentat o teorie psihologică în care a definit rolul de gen ca fiind cauza principală a
diferențelor constatate între crimele comise de bărbați și femei. Conform acestei teorii, criminalitatea
mai redusă în rândul femeilor se datorează unei figuri feminine de care adolescentele sunt atașate și
după care se modelează; băiții frustrați de un astfel de model, se angajază în delincvență ca o reacție
la o prezen ță feminină autoritară existentă în viața lor. Parson a menționat că femeile sunt în mare
masură responsabile pentru socializarea generației urmatoare, inclusiv in socializarea
comportamentului etiș băieții văd “ bunătatea ” mamei ca pe o slabiciune și, ca u rmare, acționează ca
rebeliune împotriva acesteia. Această teorie duce la predicția conform căreia femeile sunt mult mai
înclinate spre delicvență dacă provin dintr -o familie dezorganizată, fără o mamă care să constituie un
model pozitiv.
2) Teoriile rolul ui de gen.
Aceste teorii susțin că socializarea diferită dintre bărbați și femei este motivul participării mai reduse
a femeilor la delicvență. Diferențele biologice sau psihologice care există între bărbați și femei nu
sunt înnăscute, ele fiind mai degrab ă rezultatul unui proces de învățare, rolul de gen fiind considerat
unul din factorii fundamentali ai identității. Între anii 1960 -1970, când teoria rolului de gen a fost
aplicată în criminologie, rolurile considerate caracteristice au inclus funcții și tr ăsături de personalitate
care au fost mult exagerate față de cele de astăzi: bărbații erau cei care asigurau pâinea în casă, iar
femeile erau casnice. Adepții teoriei vedeau în socializarea conform rolului de gen singurul factor
care explică rata diferită a criminalității feminine .
Conform opiniei unor criminologi (T. Hartnagel, M. Mizanuddin, ș.a), la explicarea variațiilor cu
privire la indicele criminalității feminine în raport cu cel al celei masculine, ar fi util de utilizat
divergențele dintre femei ș i bărbați, decât convergența dintre aceste două sexe. Însă ceea ce ne poate
lărgi cîmpul informațional atît cu privire la criminalitatea feminină, cît și masculină, este teoria –
gender (gendered theory), care propune o abordare de cauzalitate în raport cu criminalitatea feminină.

Analizînd diferența dintre criminalitatea feminină și cea masculină prin intermediul „gendered
theory”, vom deduce faptul că nu diferența dintre sexe de ordin anatomic sau fiziologic este punctul
de plecare a celor expuse mai sus, ci modul diferit de viața a acestor două sexe determină specificul
criminalității. Astfel, putem explica diferența prin intermediul a 4 elemente care frînează
criminalitatea feminină și provoacă cea masculină,totodată redînd careva caracteristici celei fem inine:
a. stereotipurile – rolul femeii în societate pune o amprentă asupra activității criminale a acesteia.
Astfel stereotipurile: femei –mamă, femeie -fiică, femeie – soție, grija, afecțiune, reprezintă frîna
criminalității feminine, datorită faptului că femeile sunt legate mai strîns de unele valori morale.
Stereotipurile feminine nu corespund trăsăturilor care sunt apreciate în lumea criminală, de cele mai
multe ori, femeile apar în calitate de victime a actelor infracționale, iar săvîrșirea unor infracț iuni de
către aceastea influențează negativ asupra vieții spirituale, cît și sociale a acestora. Astfel apare o
prăpastie între ceea ce se consideră feminin și ceea ce se consideră criminal, iar infracțiunile cauzează
femeilor răni.
Interesantă este opinia lui Lombrosso, care afirma că FEMEIA criminal este diferită de bărbatul
criminal: “Am văzut de asemenea că femeile au multe lucruri în comun cu copii, că simțul lor moral
e diferit; sunt răzbunătoare, geloase, cu înclinație spre o răzbunare de o cruzime a parte… Când o
activitate morbidă a centrelor psihice intensifica calitățile rele dintr -o femeie… este clar ca trăsăturile
semicriminale ale unei femei normale o pot transforma într -o femeie criminală mai teribilă decât orice
bărbat. Femeia criminală este c onsecvent un monstru. Cealaltă parte a ei este ținută în limitele
virtuților, din cauze diferite, precum maternitatea, credința, slăbiciunile, și când aceste influențe
contrare dau greș și o femeie comite o crimă, putem concluziona că răutățile dintr -o fem eie trebuie să
fi fost enorme pînă când să triumfe asupra atât de multor obstacole”.
b. controlul social – posibilitatea femeii de a comite o faptă infracțională este stopată de un control
social , anume în perioada formării personalității, din partea familie, ulterior a soțului și a întregii
societăți, iar oricare abatere se soldează cu o pedeapsă. Astfel fetele riscă mai puțin ca băieții, asupra
cărora se exercită un control mai redus.
Un studiu care a examinat criminalitatea feminină în cazul prostit uției și a formei rare de crimă
printre femei (uciderea altor femei) , deși bazat pe un eșantion mic (15 femei arestate pentru uciderea
de femei în orașul Michigan; și 25 de femei închise pentru prostituție ), a conchis că acestea sunt
caracterizate, în pr incipal, prin izolarea socială de cultura principală.
În cazul crimei, a rezultat că majoritatea delincventelor sunt mame minoritare care, în cea mai mare
parte, trăiesc în relații imorale cu bărbații și nu sunt pregatite și educate să învingă în lupta pen tru
supraviețuire. Ele sunt drastic limitate în resurse educaționale și profesionale și în abilități sociale. La

fel se întamplă și în cazul prostituției, în care cele mai însemnate cauze care generează acest fenomen
se referă la educația prea liberă, exem plele rele, alcoolul, contactul cu lumea depravată, mizeria etc.

c. constituția femeii și agresivitatea – în lumea criminală prioritate are puterea fizică și agresiunea,
astfel încît mușchi puternici sunt necesari nu doar pentru săvîrșirea unei infracțiun i,ci și pentru
apărare, ceea ce nu se referă la femei ce dețin o constituție fizică mai puțin robustă (cu unele excepții
). Prin urmare femeile săvîrșesc infracțiuni mai puțin grave, fără agresiune (furt, înșelăciune), evitînd
de a provoca victima .De cele mai multe ori femeile acționează de unele singure, sau în calitate de
complice sau instigator,aflîndu -se dupa un paravan. Totuși, în unele cazuri, unele femeile criminale
sunt caracterizate prin impulsivitate înaltă, precum și a unei anomalii psihice și depresii, cauzate
uneori și de vîrsta critică, factori ce determină un comportament neadecvat, o înțelegere neadecvată
a situației și a acțiunilor sale.
d. sexualitatea – stereotipul dat se prezintă sub 2 aspecte: a) sexualitatea pare a fi un imbold pent ru
femei de a intra în sfera criminală – prostituția; b) totuși în interiorul grupului criminal, acest element
apare în calitate de frînă, deoarece apariția unei femei în acest grup poate să cauzeze conflicte în
interior, astfel încît, de cele mai multe o ri, „femeia este nevoită de a se alia unui singur bărbat în
scopul de a se apăra”. Antonean I. expune ideea precum că, de cele mai multe ori, comportamentul
criminal al femeii poate fi influențat și de tendința acesteia de a se autoafirma în societate, sol icitînd
apreciere din partea acesteia, astfel încît această tendința apare în calitate de stimul pentru a comite
careva fapte infracționale în scopul de a obține „nota dorită”.
De asemenea, D.Hoffman -Bustamante menționa: “ Femeile sunt învățate să se confor meze unor
standarde mult mai rigige și sunt recompensate pentru acest comportament ; bărbaților, deși li se
spune să se conformeze regulilor, de multe ori sunt recompensați atunci când nu țin cont de ele sau
le tratează cu dispreț ”1. Autoarea a identificat un număr de factori care contribuie la ratele diferite
ale criminalității feminine:

1 D. Hoffman – Bustamante, The nature of Female Criminality, Issues in Criminology, 1973,
p.117 -130.

1.5 Starea,structura și dinamica criminalității feminine în Republica Moldova
Studiile criminologice din republica Moldova au neglijat foarte mult subiectul comportamentului
criminal feminin. Acest lucru se datorează, în mare parte, înregistrării reduse a ratei c riminalității
feminine comparativ cu cea masculină. Pe măsură ce corpul de date și investigații privind
criminalitatea feminină a crescut, s -a simțit nevoia consideră rii acestui subiect și găsirii unor
explicații și interpretări care să distingă și să apropie, în același timp, criminalitatea feminină de
cea masculină.
Există păreri diferite și controverse privind evoluția criminalității feminine. Unii autori se
îndoiesc de tendința de creștere a acestui fenomen, în timp ce alții, nu numai că acceptă acest lucru,
dar și susțin ritmul de creștere a criminalității fem inine, subliniind faptul că acesta are o creștere
mult mai mare decît ce a a criminalității masculine. Majoritatea autorilor susțin faptul că statisticile
oficiale nu furnizează informații acurate privind rata criminalității feminine. De aceea, orice
interpretare a acesteia trebuie privită cu prudență întrucît criminalitatea feminină este mai “ascunsă
cultural” și mai puțin raportată. Unii autori sugerează faptul că o mare parte din comportamentul
criminal feminin este evaluat diferit prin medicalizarea ac estuia, migrînd astfel din sistemul
justiției criminale în sistemul sănătății mentale.
În funcție de factorii enumerați, vom încerca să analizam criminalitatea feminină în Republica
Moldova prin prisma stării, structurii și dinamicii în perioada anil or 1992 -2008. În cele ce urmează,
vom analiza structura criminalității feminine în funcție de diferite tipuri de infracțiuni, ca
infracțiuni contra persoanei, vieții și săn ătății, infracțiuni economice.
În anul 1992 , în conformitate cu statistica j udiciară, în Rep.Moldova femeile au comis 44
infracțiuni contra persoanei , inclusiv omorul pruncului de către mamă – 8, omor din imprudență – 2,
vătămare intenționată a integrității corporale -12, violuri -2, transmiterea bolii venerice -2. Pe
parcursul anulu i 1992, structura infracțiunilor contra persoanelor, comise de femei în Republica
Moldova, a cuprins acțiuni prevăzute de art. 92, 93, 95, 96, 102, 107 CP al RM. În acest an,
omorurile intenționate săvîrșite de femei au constituit cca 4 % din toate omorur ile comise în țară,
astfel încît ucigaș a fost fiecare a 24 femei -infractor. Referitor la infracțiunile economice comise
de către femei în anul 1992, au fost înregistrate 782 de infracțiuni, structura criminalității
caracterizîndu -se prin săvîrșirea a 9 t ipuri de infracțiuni economice, printre care furturi – cca 547,
înșelarea cumpărătorilor și clienților -134, (cele mai răspîndite), precum și tîlhării, escrocherii,
dare de mită etc (vezi anexa 1). Creșterea infracțiunilor economice săvîrșite de femei se d atorează
perioadei de tranziție, precum și de implicarea femeilor în sfera economică.
În 1993 , conform indicilor statisticii judiciare, au fost depistate omoruri intenționate comise în
stare de afect, precum și omoruri intenționate însoțite de circum stanțe agravante, astfel au fost

înregistrate 26 sau 10% din toate descoperite în țară, omorurile premeditate au fost comis de
femeile în vîrstă de pînă la 29 ani, iar 55% – în vârstă de 30 -49 ani și mai mult, prin urmare, femeile
ultimei grupe de vîrste c omit mai multe infracțiuni de acest fel (vezi anexa 1). Spre deosebire de
anul 1992, anul 1993 se caracterizează prin schimbări în structura criminalității feminine în
Rep.Moldova, extinderea acesteia, fiind depistate 3 tipuri din cele mai grave infracțiu ni- omoruri
intenționate, precum și apariția a 2 categorii de infracțiuni: vătămarea integrității corporale în stare
de afect și eschivarea de la plata alimentelor(art. 97 -110 CP). Reeșind din cele expuse mai sus, în
anul 1993, structura criminalității fe minine s -a mărit cu 2 indici față de anul 1992, fiind comise cu
31 infracțiuni mai mult (65%). În 1993 s -a observat o oarecare scădere a criminalității economice2,
dar neesențială, săvărșindu -se 714 infracțiuni economice, majoritatea fiind furturi, avînd loc și o
creștere a infracțiunii de escrocheriei cca de 2 ori comparativ cu anul 1992(1992 -8infracțiuni,
1993 -13).
În anul 1994 asupra structurii criminalității feminine survin schimbări calitative și cantitative
mai accentuate. Se caracterizează prin apariția a 6 tipuri de infracțiuni de stat comise de femei, ca
banditism -2, trecerea ilegală a frontierei, fabricarea sau punerea în circulație a banilor falși,
prevăzute de CP al RM în art.74, 80, 84. Referitor la structura criminalității feminine contr a
persoanei în anul dat, aceasta înregistrează indici mai scăzuți.3 Deasemenea în anul 1994, femeile
au comis 85 infracțiuni contra vieții și sănătății persoanei și 6 infracțiuni de stat. Structura
infracțiunilor economice comise de femei în anul 1994 se c aracterizează printr -o creștere a
acesteia, aproximativ cu 10% comparativ cu anul 1993, precum și printr -o schimbare -apariția unui
șir de alte fapte criminale:banditism, sustragerea averii proprietarului în proporții mari, falsificarea
banilor. Această per ioadă se caracterizează printr -o creștere considerabilăa furturilor și
escrocheriilor, reducerea dublă a atentatelor la averea proprietarului în proporții deosebit de mari
și de 13 ori a infracțiunii de înșelare a cumpărătorilor și clienților (1992 -134, 1 994-10)4.
Comparativ cu anul 1992, indicii criminalității feminine s -au mărit de cca 2 ori.
Anul 1995 se caracterizează prin creșterea numărului de infracțiuni –vătămare a integrității
corporale, care duce ulterior la mărirea numărului de infracțiuni contra persoanei -omoruri
intenționate. Comparativ cu anii 1992 -1994, în 1995 a crescut aproape de 2 ori numărul
infracțiunilor -vătămare a integrității corporale. În anul 1995 s -au înregistrat 326 infracțiuni. Cu
toate acestea, structura infracțiunilor săvîrșite de femei contra persoanei cuprindea numai cinci
tipuri de infracțiuni, comparativ cu anii preced enți, astfel încît indicii structurali s -au redus cca de

2 Zaporojan Igor , Criminalitatea are chip de femeie, Chișinău, 2000, Ed. „Elan Poligraf”, p. 55
3 Ibidem, p. 72
4 Zaporojan Igor , Criminalitatea are chip de femeie, Chișinău, 2000, Ed. „Elan Poligraf”, p. 73

2 ori. În ceea ce privește structura și dinamica infracțiunilor economice, analizînd datele statistice
referitoare la anul 1995, putem observa schimbări în structura criminalității feminine în
Rep.Mo ldova: numărul infracțiunilor comise de femei a crescut de la 6 la 12 (furturi -869, cca
12% mai mult decît anul 1992; sustrageri a averii proprietarului prin însușire, delapidări, abuz de
serviciu —creștere cu 70%); au aparut noi fapte criminale, ca : abuz de serviciu, exces de putere
sau depășirea atribuțiilor de serviciu.
Anul 1996 se aseamănă , în privința indicilor structurali, cu starea criminalității feminine în
anul 1994. Totuși, în anul 1996 au fost comise infracțiuni de stat ca, contraband a (art -75CP),
trecerea ilegală a frontierei de stat (art – 80CP), fabricarea banilor falși (art.84CP), încălcarea
regulilor privind operațiunilor valutare (art.85 CP al RM), care au crescut aproximativ de 3,5 ori
comparativ cu anul 1994.
Referitor l a infracțiunea de pruncuciderea, în anul 1992 au fost înregistrate 8 cazuri, 1993 -6
cazuri, 1994 -8 cazuri, 1995 -9 cazuri, 1996 -12 cazuri, 1997 -10 cazuri, 1998 -13 cazuri, 1999 -4
cazuri, 2000 -5cazuri, 2001 -9 cazuri, 2002 -6 cazuri, 2003 -5 și în 2004 pînă la 1 2 mai -5
cazuri,incidențe maxime înregistrînd anii 1996 și 1998. Comparînd indicii omorurilor în urma
cărora au suferit copii și indicii pruncuciderilor din 1996 pînă în 2002, putem concluziona: nivelul
pruncuciderilor în structura omorurilor intenționate contra minorilor în anul 1996 a constituit
54,54%, în 1997 -66,66%, 1998 -54,16%, 1999 -20%, 2000 -29,41%, 2001 -90%, 2002 -30%.5 Din
analiza dosarelor penale din anii 1996 -2003 în baza art.92 CP RM s -ar putea de a face cîteva
concluzii referitor la aspectul cr iminologic al infracțiunii de pruncucidere: 1) vîrsta inculpatei –
17/20 ani, 4 inculpate aveau peste 30 ani; 2) starea civilă – o mare parte din infracțiuni au fost
săvîrșite de femei necăsătorite rămase însărcinate în urma unor relații ocazionale; 3) locul săvîrșirii
infracțiunii -localități rurale (54,5%), localități urbane (45,5%); 4) motivele infracțiunii -sarcină
nedorită, frică față de părinți, naștere înafara căsătoriei ș.a; 5) pedeapsa aplicată -amendă, pedeapsă
privativă de libertate cu suspendarea isp ășirii pedepsei, pedeapsă privativă de libertate cu ispășirii
pedepsei în locuri de detenție.6
Cele expuse mai sus constituie tendințele și particularitățile criminalității feminine în Republica
Moldova în anii 1992 -1996.

5 Lilea Gîrlea , Starea, dinamica și structura pruncuciderii, „Analele științifice”, Științe Juridice,Facultatea
Drept,USEM, nr.8, Chișinău ,2005, p.394 -395
6 http://www.cnaa.md/files/theses/2005/2140/lilia_girla_abstract.pdf

Pentru a stabili struct ura și dinamica criminalității feminine în anii 2003 -2007 , urmează să
analizăm Anexa 2 și Anexa 3, precum și vom analiza criminalitatea feminină comparativ cu cea
masculină în funcție de anumiți factori, ca vîrsta și reședința, numărul de persoane condamn ate.
Astfel în anul 2007, au comis infracțiuni 13431 bărbați și 1870 femei. Din numărul total de
infracțiuni 1681 au fost comise de minori de gen masculin și 134 de gen feminin. În anii 2003 –
2007 nivelul de criminalitate a rămas relativ constant, cu o scădere ceva mai pronunțată în anul
2007 la 428 infractori la 100 mii populație pentru bărbați și 101 respectiv pentru femei. Structura
criminalității feminine în funcție de tipuril e de infracțiuni săvîrșite se prezintă astfel : infracțiuni
contra persoanei, vieții și sănătății(omor, vătămare a integrității corporale, viol, pruncucidere ș.a,),
infracțiuni contra proprietății (furt, tîlhărie, jaf, înșelăciune ).
Ca tipuri de infracțiuni, cota majoră pentru ambele grupuri le revine furturilor (cca. 38% din
numărul total pentru bărbați și 30% pentru femei). Crimele specifice bărbaților (cărora le revine
un procent mai mare din total comparativ cu femeile) sunt vătămar ea intenționată (în cazul
bărbaților cca. 7,5% din total pe când în rândul femeilor – 3%), jafurile (în cazul bărbaților 5,5%
din total, în rândul femeilor 1,2%) și acte de huliganism (în cazul bărbaților 5,3%, în rândul
femeilor doar 1,2%). Crimele specif ice într -o măsură mai mare femeilor sunt cele legate de
droguri, cărora le revin cca.19% din totalul crimelor comise de femei și doar 10,6% din totalul
celor comise de bărbați 7.
În funcție de mediul de reședință a infractorului, infracționalitatea feminină este mai scăzută
de cea masculină indiferent de mediul de reședință, iar în interiorul grupurilor de gen nu există
diferențe majore după incidența infracțiunii funcție de mediu de reședință. În funcție de sex, se
adeverește faptul că criminalitate a în rândul bărbaților ia o amploare mai mare în vârstele tinere
decât în cazul femeilor. Distribuția procentuală pe vârste a persoanelor care au comis infracțiuni
în anul 2007: în toate categoriile de vârstă de până la 29 ani procentul pentru bărbați est e mai mare
decât în rândul femeilor. De ex. din numărul total de infractori bărbați 5,2% aveau vârstă între 14
și 15 ani (695 din 13431), pe când în rândul femeilor care au comis infracțiuni doar 3,2% au fost
din această categorie de vârstă. Și doar pentru categoria de vârstă peste 30 ani, din care fac parte
62%
(1158 din 1869).
În funcție de numărul persoanelor condamnate ,în anul 2007 au fost condamnate 1236 femei și
8528 bărbați, femeile reprezentând astfel 12,7% din numărul total de persoane condamnate.

7Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova , Femei si bărbați în Republica Moldova, Editia a 4 -a.,
Chișină u, 2008, Ed. “Elan Poligraf” , p. 117

Distribuția pe tipuri de pedepse indică în mod direct gravitatea infracțiunilor comise, deși nu în
mod proporțional, exist ând și alți factori implicați, ca de ex. faptul că femeilor mai des li se
diminuează gravitatea pedepsii din considerente că ele mai degrabă ca bărbații au în grijă copii. În
fond din numărul total de pedepse în anul 2007 pentru femei în 13,3% cazuri a fos t stabilită
pedeapsa cu închisoare. Femeilor mai des li se stabilesc pedepsele prin amendă, condamnarea
condiționată sau le este suspendată executarea pedepsei (în anul 2007 din 13 cazuri de suspendare
a executării pedepsei toate au fost stabilite în adre sa femeilor).8În anul 2007 în penitenciare își
ispășeau pedeapsa 6521 persoane, din care 303 femei (4,6%). Distribuția de gen a deținuților în
penitenciare nu a cunoscut modificări semnificative, astfel încât ponderea deținuților de gen
masculin în ultimi i cinci ani a variat între maximum 96,5% în 2004 la 95,3% în 2006 .
Conform informației Ministerului Afacerilor Interne în anul 2017, pe teritoriul republicii au fost
înregistrate 35,6 mii infracțiuni, înregistrînd o scădere de 15,0% față de anul precedent , iar
comparativ cu anul 2013 nivelul infracționalității a scăzut cu 6,8%. Rata infracționalității
constituie 100 infracțiuni la 10 mii locuitori comparativ cu 107 infracțiuni în anul 2013 .
Datele prezentate de Biroul Național de Statistică mai arată că cel mai înalt nivel al
infracționalității este înregistrat în rândul bărbaților, femeile constituind o cotă mai mică în numărul
persoanelor care au comis infracțiuni (7,5%). Femeile sunt implicate în comiterea infracțiunilor
grave în proporție de 20,2% di n totalul femeilor comparativ cu 15,9% din bărbați. La 100 mii femei
revin în medie 71 femei care au comis infracțiuni, iar în cazul bărbaților acest indicator constituie
951 persoane. Bărbații sunt implicați mai mult în săvîrșirea infracțiunilor în domeni ul
transporturilor, huliganism și violență în familie, iar femeile în săvîrșirea furturilor, infracțiunilor
legate de droguri și escrocherii . La fel Biroul Național de statistică mai arată că procentajul
persoanelor condamnate, pe tipuri de pedepse și pe s exe, constituie la femei 18 % privațiune de libertate
,30% amenzi ,39% condamnări condiționate , 10 % muncă neremunerată în folosul comunității ,3 % alte
pedepse .La bărbați această rată o constituie 19 % privațiune de libertate ,32% amenzi ,27% condamnări
condiționate , 19 % muncă neremunerată în folosul comunității ,3 % alte pedepse.

În concluzie, ceea ce se poate afirma cu certitudine este faptul că numărul de femei implicate
în activitatea infracțională este mai scăzut decât al bărbaților, dar aceasta nu înseamnă că s -a redus
numărul femei -criminale, ci din contra, începînd cu anii 9 0 ai sec.XX -lea au crescut indicii
criminalității feminine pe fonul perioadei de tranziție prin care trece Republica Moldova, pe fonul
unei crize economice și a unei distabilizări în societate. Criminalitatea feminină în Republica

8 Biroul Național de Statistică al Republicii Moldova , Femei si bărbați în Republica Moldova, Editia a 4 -a.,
Chișină u, 2008, Ed. “Elan Poligraf” , p.122

Moldova se caracterizează prin :1. vîrsta femeilor –infractori este aproximativ de 30 ani; 2.fapte
comise – infracțiuni contra persoanei, vieții și sănătății, infracțiuni contra proprietății, infracțiuni
economice; 3.recidiva criminalității feminine în Rep.Moldova -tendința generață de creștere a
indicilor, fiind necesară o activitate de profilaxie printre femeile –infractori care și -au executat
pedeapsa în penintenciare; ș.a Astfel, odată cu emanciparea femeilor, devenită un fapt real,
criminalitatea acestora crește odată cu gradul de emancipare, și aceasta, indiferent de teritoriul pe
care se află.

12.5. Persoane condamnate, pe tipuri de pedepse și pe sexe .

18%
30%
39%
10%
3%femei
privațiune de libertate
amenda
condamnare condiționată
muncă nerem.în folosul com.
alte pedepse
19%
32%
27%
19%
3%bărbaț i
privațiune de libertate
amenda
condamnare condiționată
muncă nerem.în folosul com.
alte pedepse