H. Prevenirea Si Combatarea Abandonului Scolar Lb Romana 1 [620981]

1
PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI
ȘCOLAR
1. Abandonul școlar
1.1. Noțiunea de abandon școlar – preciz ări conceptuale
2. Etiologia abandonului școlar
2.1. Cauze psihologice ale abandonului școlar
2.1.1. Starea s ănătății
2.1.2. Achizi ții cognitive insuficiente
2.2. Cauze sociale ale abandonului școlar
2.2.1. Familia și influența ei
2.2.2. Probleme economice ale familiei 2.2.3. Climatul familial 2.3.4. Absen ța controlului parental
2.2.5. Nivelul cultural sc ăzut
2.3. Cauze psihopedagogice ale abandonului școlar
2.3.1. Cadrele didactice. Stilul didactic. Programa școlară
2.3.2. Probleme ale școlii
3. Preven ția și combaterea abandonului școlar
3.1. Necesitatea prevenirii abandonului școlar. Limite ale preven ției
3.2. Implicarea cadrelor didactice/consilierilor școlari în prevenirea și
combaterea abandonului școlar

Obiective: după ce vor studia acest capitol, cursan ții vor fi capabili:
1. să defineasc ă conceptul de abandon școlar
2. să analizeze cauzele psihologice abandonului școlar
3. să explice cauzele sociologice abandonului școlar
4. să descrie limitele preven ției abandonului școlar
5. să defineasc ă modalități concrete de implicare a ca drelor didactice/consilierilor școlari în
prevenirea și combaterea abandonului școlar

Bibliografie recomandat ă:
1. Albert-Lorincz, E., Carcea, I.M. , (1998), Prevenirea dezadapt ării școlare, Iași, Ed. Cermi;
2. Allport, W.G., (1981), Structura și dezvoltarea personalit ății, Bucure ști, EDP;
3. Ausubel, P.D., Robinson, G.,F., (1981), Înv ățarea în școală, București, E.D.P.;
4. Babanski, I.K., (1979), Optimizarea procesului de înv ățământ, Bucure ști, EDP;
5. Bauman, L., Richie, R., (1995), Adolescen ții o problem ă, părinții un necaz, Oradea, Ed.
Antet;
6. Băban, A, Consiliere educa țională. Metodologia cercet ării calitative.
7. Dumitrana, M., (1991), E șecul școlar și cauzele sale – determinan ți ai ideii unei noi pedagogii,
în Tribuna înv ățământului nr. 5;
8. Gilly, M., (1976), Elev bun, elev slab, Bucure ști, E.D.P.;
9. Grivirică, L., (1975), Rela ția profesor – elevi în perspectiva lec ției moderne, Bucure ști, EDP;
10. Kulcsar, T., (1978), Factorii psihologici ai reu șitei școlare, Bucure ști, EDP;
11. Muntean, A., (2001), Familii și copii în dificultate, Timi șoara, Ed. Mirton;
12. Popescu, V.V., (1991), Succesul și insuccesul școlar, Revista de pedagogie nr. 12;
13. Popescu, V.V., (1992), Strategii la nivelul unit ății de învățământ pentru promovarea
succesului școlar, Revista de pedagogie nr. 3-4;
14. Radulian, V. (coord), (1978), Lichidarea și combaterea repeten ției, Bucure ști, EDP;
15. Radulian, V., (1967), Profesori și părinți contra insucceselor școlare, Bucure ști, EDP;
16. Rudică, T., (1981), Familia în fa ța conduitelor gre șita ale copilului, Bucure ști, EDP;
17. Salade, D., (1995), Educa ție și personalitate, Cluj – Napoca, Casa c ărții de știință;
18. Stolz, G. (2000), E șec școlar – Risc de e șec școlar, Bucure ști, Ed. Victor;

2
Cursul de fa ță tratează tema abandonului școlar, o tem ă de mare actualitate, data
fiind rata mare a abandonului școlar din țara noastr ă. Pentru a putea interveni eficient trebuie
cunoscute cauzele care pot conduce la abandonul școlar.
Abandonul școlar reprezint ă conduita de evaziune definitiv ă ce constă în încetarea
frecventării școlii, părăsirea sistemului educativ, indiferent de nivelul la care s-a ajuns,
înaintea ob ținerii unei calific ări sau preg ătiri profesionale complete sau înaintea încheierii
ciclului de studii început. Cei care abandoneaz ă școala nu mai sunt ulterior reprimi ți în
aceeași instituție educativ ă și nu sunt înscri și într-un program de școlarizare alternativ.
Fiecare caz de abandon școlar are o „istorie” proprie care presupune o analiz ă
complexă, o interpretare psihogenetic ă, dinamic ă și funcțională a situației particulare a
fiecărui subiect aflat în aceast ă situație.

Succesul și insuccesul școlar (reu șită și nereușită) sunt laturi complementare, polare
(pozitiv – negativ) ale unuia și aceluiași fenomen – “rezultatul” activit ății. Abordarea
procesului de înv ățământ prin prisma eficien ței sale face necesar ă definirea acestor dou ă
concepte: succes/insucces școlar. Succesul și insuccesul școlar pot fi defin ite pe baza rela ției
existente între nivelul dezvolt ării psihofizice ale elevului și solicitările obiective ce i se
adresează în procesul de înv ățământ. Astfel succesul școlar (reu șita la înv ățătură) indică
concordan ța stabilită între solicit ări și nivelul dezvolt ării psihofizice a elevului, iar insuccesul
(eșecul, nereu șita, rămânerea în urm ă la învățătură, abandonul școlar) este un indice al
discordan ței între cei doi poli.
Este necesar un proces de ajustare reciproc ă între cei doi factori în aprecierea
insuccesului școlar: elevul s ă fie ajutat s ă cunoască în termeni cât mai clari ce înseamn ă în
fond a rămâne în urm ă la învățătură, să i se prezinte, cu alte cuvinte, acele incompetente
intelectuale și deprinderi gre șite care nu asigur ă o înțelegere și o folosire adecvat ă (eficientă)
a informa țiilor; iar profesorul s ă facă efortul de a cunoa ște lumea subiectiv ă a elevului,
îndeosebi: sensul pe care acesta îl d ă cunoașterii și reușitei școlare; nivelul de aspira ții și de
expectanțe în raport cu sine; interesul privind formarea sa profesional ă viitoare; criteriile pe
care le folose ște în aprecierea rezultatelor sale școlare, în absen ța acestui feed-back PREZENTARE GENERAL Ă
1. ABANDONUL ȘCOLAR

3 informațional, responsabilitatea producerii și amplific ării eșecului școlar va fi mereu pasat ă
de la profesor la elev, ca o minge de volei care, neputând s ă rămână suspendat ă deasupra
plasei, va c ădea, până la urmă, de o parte sau alta a terenului de joc.
Abandonul școlar presupune p ărăsirea școlii obligatorii înaintea termin ării ei,
renunțarea la studiu deliberat sau for țați de anumite împrejur ări.

„Abandonul școlar este o form ă a eșecului școlar” – aceasta e defini ția ca la carte pe
care ne-o ofer ă o autoritate în domeniu. Acesta ne-a oferit și alte defini ții ale abandonului
școlar: ,,părăsirea sistemului de educa ție înainte de finalizarea înv ățământului obligatoriu”
sau “ieșirea din școală înainte de absolvirea unuia din nivelurile acesteia” sau “ie șirea
din școală în general, indiferent de nivel, f ără obținerea diplomei care s ă ateste finalizarea
studiilor” sau “ie șirea din sistemul de înv ățământ fără un act care s ă-l certifice pe pia ța
muncii”.
Din punct de vedere economic, abandonul școlar reprezint ă un indicator al eficien ței
sistemului școlar; cu cât indicele este mai mic, cu atât sistemul școlar este mai eficient.
Cercetările realizate în deceniile șapte și opt referitor la abandonul școlar pot fi
grupate în trei mari categorii, corespunz ătoare perspectivelor de abordare / interpretare:
1. abordarea psihosocial ă a urmărit să demonstreze c ă aceia care abandoneaz ă școala
diferă de cei care î și finalizeaz ă studiile în ceea ce prie ște unul sau mai multe
atribute psihosociale sau tr ăsături de personalitate; numeroase studii de aceast ă
factură au investigat rolul motiva ției, inteligen ței, imaginii de sine și agresivit ății în
decizia de-a abandona școala.
2. perspectiva interac ționistă interpreteaz ă abandonul ca pe o consecin ță a
interacțiunii dintre caracteristicile individuale ale elevilor și cele ale mediului
educațional, în care se includ ceilal ți actori sociali (profesori, colegi) și variabile ale
programelor educative. Tinto argumenta în1979 c ă „abandonul școlar este rezultatul
unei interac țiuni personale insuficiente cu ceilal ți membri ai colectivit ății” ceea ce
reprezintă o consecin ță directă a sistemului de aspira ții al individului.
3. teoria constrângerii externe afirmă că abandonul școlar nu este atât un produs al
sărăciei, cât un produs al presiunii factorilor de mediu pe care individul nu îi poate 1.1. NOȚIUNEA DE ABANDON ȘCOLAR – PRECIZ ĂRI
CONCEPTUALE

4 controla. Factorii care au un impact deosebit asupra men ținerii elevilor în școală
sunt cei lega ți de sănătate și obligațiile profesionale și familiale.
Literatura de spec ialitate contemporan ă consemneaz ă două perspective explicative ale
abandonului școlar:
a) Concep ția școlii dominante sau tradi ționale plaseaz ă întreaga responsabilitate a
abandonului școlar asupra elevilor și opereaz ă cu termenul de drop-aut , care sugereaz ă că
decizia de a abandona școala, independent ă și definitiv ă, îi aparține individului.
b) Cea de-a doua concep ție îi vede pe cei care abandoneaz ă școala ca pe ni ște excluși,
pornind de la premisa c ă un număr mare de elevi sunt „expulza ți” din școală din cauza
experiențelor traumatizante de e șec și frustrare tr ăite în mediul școlar. Termenul cu care
operează această abordare este push-aut , responsabilitatea pentru abandonul școlar fiind
plasată la nivelul institu ției școlare.
Teoria excluderii interpreteaz ă variabilele conexe statutului școlar, determinat de
performan țele școlare ale elevilor, ca fiind simptomele și nu cauzele directe ale abandonului
școlar; numeroase studii de specialitate au demonstrat c ă inegalitățile economice, politice,
structura social ă, precum și unele practici școlare cum ar fi exmatricularea sau eliminarea din
școală pe perioade determinate de timp urm ăresc descurajarea, stigmatizarea și excluderea
elevilor.
Atât concep ția școlii tradi ționale, cât și teoria excluderii recunosc faptul c ă o anumit ă
rată a eșecului, factor cauzal în abandon, exist ă în majoritatea școlilor/sistemelor școlare și că
școala ierarhizeaz ă în mod inevitabil elevii, ceea ce vine în contradic ție cu baza ei
democratic ă.

Cauzele abandonului școlar pot fi evaluate din trei perspective:
1. Cauze psihologice – care țin de personalitatea și starea de s ănătate a elevului: motiva ție
școlară scăzută, lipsă de interes, încredere sc ăzută în educația școlară, oboseală, anxietate,
autoeficacitate sc ăzută, imagine de sine deteriorat ă, sentimente de inferioritate, abilit ăți
sociale reduse, pasivitate; refuzul de a adera la o alegere f ăcută de alții (reacție la
presiunea exercitat ă de dorințele adulților) 2. ETIOLOGIA ABANDONULUI ȘCOLAR

5 2. Cauze sociale care țin de familie, condi țiile socio-economice ale familie: s ărăcia, stil
parental indiferent, neglijent, familii dizarmonice, p ărinți foarte ocupa ți sau pleca ți în
străinătate;
3. Cauze psihopedagogice care țin de contextul școlar specific (inclusiv rela ția profesor-
elev): presiunea grupului, supraînc ărcarea școlară, comunicarea defectuas ă elev-profesor
(ironizarea, umilirea elevului) evaluarea subiectiv ă, frica de evaluare, conflict cu colegii,
practici educative percepute de elevi ca fiind nedrepte, frustrante, incompatibilitate între aspirațiile, trebuin țele de înv ățare și oferta educa țională a școlii; form ă de apărare –
împotriva disciplinei excesiv de rigid ă și severă, politici proabsenteiste ale școlii la elevii
din clasele terminale (în școlile de ,elit ă’’)

Cauzele psihologice sunt acele cauze care țin de elev, de structura lui particular ă și se
referă la:
o anumite probleme grave de s ăn
ătate de natur ă anatomico-fiziologice (malforma ții
corporale sau defecte senzoriale, inclusiv handicapul fizic) care dau na ștere unor
complexe de inferioritate și în cazul în care acest copil nu este sus ținut afectiv de
către cei din jur, el va deveni tot mai suspicios și timorat în situa țiile școlare evitând
pe cât posibil ac țiuni de grup și în final s ă abandoneze școala;
o cauze psihologice care țin de deficien țe ale dezvolt ării psiho-intelectuale (nivel
redus al inteligen ței, autismul infantil, profunda interiorizare a ideilor, a sentimentelor
proprii, îndep ărtarea de realitate, hipersensibilitate sau irascibilitate, stau la baza
crizelor impulsive și a reacțiile de abandon școlar de tot felul, inclusiv a celui școlar.

Alături de școală, familia reprezint ă un instrument esen țial de reglare a leg ăturilor
copilului cu mediul. Familia este unul din factorii hot ărâtori care contribuie la formarea
personalit ății acestuia, preg ătindu-l astfel pentru via ță. De felul în care se achit ă de sarcinile
care-i revin, de modul în care- și asumă propriile-i roluri depinde dezvoltarea ulterioar ă a
copilului. 2.1. CAUZE PSIHOLOGI CE ALE ABANDONULUI ȘCOLAR
2.2. CAUZE SOCIALE ALE ABANDONULUI ȘCOLAR
2.2.1. FAMILIA ȘI INFLUEN ȚA EI

6 Familia trebuie s ă asigure copilului propriu un mediu favorabil dezvolt ării și învățării.
Scopul principal al educa ției părintești este acela de a preg ăti copilul pentru existen ța
independent ă ca adult. Un copil î și începe via ța printr-o stare de total ă dependen ță. Dacă
educația lui este reu șită, tânărul sau tân ăra se va desprinde din acea dependen ță, devenind o
ființă umană cu respect de sine, responsabili fa ță de sine și capabilă să răspundă cu entuziasm
și competen ță la provoc ările vieții. Viitorul adult va deveni "independent" nu numai din
punct de vedere financiar, ci și intelectual și psihic.
Există o veche și excelent ă maximă care spune c ă o educație părintească eficientă
constă în primul rând în a-i da copilului r ădăcini să se dezvolte și apoi aripi s ă zboare.
Studiile de specialitate au ar ătat că situația concret ă în care se dezvolt ă copilul, cu alte
cuvinte situa ția familiei în care cre ște copilul și tot ceea ce deriv ă din aceast ă situație,
reprezintă principala cauz ă a abandonului școlar.

Starea material ă bună a familiei este un factor important al reu șitei școlare,
disponibilit ățile financiare existente putând sus ține școlarizarea (taxe, rechizite, c ărți etc.) și
crearea condi țiilor necesare studiilor de lung ă durată și pentru profesii solicitate imediat pe
piața forței de munc ă.
Putem vorbi de adev ărate bariere socio-economice care reduc șansele familiilor
sărace de a- și trimite copiii la școală, cum ar fi:
1. asigurarea hranei zilnice și a pachețelului cu mâncare pentru școală.
2. lipsa îmbr ăcămintei și încălțămintei sezoniere ,
3. lipsa condi țiilor locative necesare studiului ,
4. costurile/ cheltuielile educa ționale ridicate

Familia, prin tonalitatea și atmosfera sa afectiv ă, prin dimensiunea sa cultural ă și
gradul ei de integrare social ă, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri și
tensiuni existente în mediul familial vor genera în con știința copilului îndoieli, reticen țe sau
reacții neadaptative.. 2.2.2. PROBLEME ECON OMICE ALE FAMILIEI
2.2.3. CLIMATUL FAMILIAL

7 Analiza succint ă a rolului climatului familial în ceea ce prive ște abandonul școlar se
bazează pe câteva repere:
a) dezorganizarea familiei.
b) divergențele educative dintre membrii adul ți ai familiei .
c) Grupul fratern .
d) Dezacordul dintre cerere și ofertă.

Școala oblig ă părinții să exercite asupra copiilor un control accentuat. Familiile
copiilor care abandoneaz ă școala sunt deficitare sub aspectul controlului parental exercitat,
acest deficit manifestându-se prin:
 lipsa ajutorului la înv ățătură din partea p ărinților. Lipsa sprijinului p ărinților în
pregătirea școlară a copiilor contribuie într-o mare m ăsură la randamentul școlar scăzut al
acestora.
 lipsa controlului asupra activit ății copiilor în timpul liber ; aceasta se datoreaz ă fie
mediului familial dezorganizat, caracterizat de violen ță și consum de alcool, fie faptului c ă
părinții sunt mult prea ocupa ți, neputând astfel s ă-și supravegheze copiii.

Elevul provenit dintr-un mediu familial favorizant beneficiaz ă, chiar de la începutul
școlarității, de un "tezaur cultural" identic sau foarte apropiat de cultura vehiculat ă de școală,
ceea ce îi va asigura succesul școlar și, ulterior, cel profesional. Totodat ă, copilul apar ținând
unei astfel de familii este stimulat s ă frecventeze diferite institu ții culturale și să participe la
realizarea unor activit ăți culturale intrafamiliale. Prin compara ție cu aceste familii, cele cu un
mediu defavorizant nu pot s ă asigure copiilor referin țele culturale minime, necesare pentru a
valorifica eficient oferta școlară existentă.
Abandonul școlar ține, în primul rând, de abandonarea școlii în contextul mentalit ății,
acțiunilor și nevoilor sociale. Școala a ajuns sa fie abandonat ă, înainte de toate, pentru c ă, în
ziua de azi, nu conteaz ă în ierarhii, nu e perceput ă ca valoare în sine. Drept urmare, "re țeta
succesului", "exemplele de succes" ori alte sinonime din aceast ă categorie par a constitui
apanajul unor nedu și la școală sau, în orice caz, la școala calific ării pentru reu șita dobândit ă. 2.3.4. ABSEN ȚA CONTROLULUI PARENTAL
2.2.5. NIVELU L CULTURAL SC ĂZUT

8 Pe trepte inferioare ale vârstei și parvenirii, se bucur ă de mare trecere mediatic ă, bănească,
admirativ ă cei care și-au legat performan țele de abandonarea școlii, văzută drept op țiune
binevenită în atingerea succesului. Folclorul foarte nou a impus proste ște vorbe de felul "ai
carte, n-ai parte" și "tocilarii", ca semn depreciativ al celor care înc ă sunt convin și că e bine
să scrii și să citești ca lumea.

G. Stor, cercetând fenomenul abandonului școlar în Germania constat ă că profesorii,
când se confrunt ă cu acest fenomen, tind s ă caute cauzele lui doar în afara școlii, deoarece nu
acordă atenția cuvenit ă fenomenului, neglijând activitatea cu elevii slabi, solicitând la lec ții
mai ales elevii cu rezultate bune și foarte bune.
C. Kupisiewicz a organizat o cercetare pe doi ani în vederea elabor ării metodelor
celor mai adecvate pentru combaterea insuccesului școlar și implicit a abandonului școlar.
Analiza datelor a eviden țiat că „la abandon școlar contribuie cel mai mult gre șelile pe care le
comit profesorii prin faptul prin faptul c ă nu cunosc suficient științele pedagogice c ă studiază
puțin personalitatea elevului”. Dup ă C. Kupisiewicz exist ă trei cauze didactice principale de
care sunt responsabile cadrele didactice și care determin ă abandonul școlar:
o Greșelile metodice ale cadrelor didactice în timpul pred ării;
o Cunoașterea insuficient ă a elevilor de c ătre cadrele didactice care predau la
clasă;
o Absența, în cadrul școlii a unei griji permanente a cadrelor didactice pentru
„elevii slabi” la înv ățătură.

Factorii generali de ambian ță educațională atrag aten ția asupra rolului contextului
social în care se face educa ția, respectiv asupra valorii și importan ței pe care statul și diferite
alte institu ții o acord ă învățământului în ceea ce prive ște integrarea, succesul profesional și
social al elevilor. 2.3. CAUZE PSIHOPEDAG OGICE ALE ABANDONULUI ȘCOLAR
2.3.1. CADRELE DI DACTICE. STILUL DI DACTIC. PROGRAMA
ȘCOLARĂ
2.3.2. PROBLEME ALE ȘCOLII

9 a) Probleme de ordin financiar : resurse insuficiente alocate pentru înv ățământ
(repararea școlilor, dotarea claselor și a școlilor cu grupuri sanitare, instala ție termică, etc.).
b) Probleme privind capitalul uman se referă la calitatea resurselor umane de care
dispune școala.
– problema cadrelor didactice din mediul rural
– rolul cadrelor didactice

Activitatea de prevenire este complex ă, deoarece presupune interven ții concrete
care să ducă la reducerea cât mai mult a fenomenului de abandon școlar, prin ac țiuni menite
să limiteze sau s ă înlăture unde este posibil cauzele abandonului școlar. De aceea este nevoie
ca să existe preocup ări reale pentru prevenirea abandonului școlar, atât din sfera politic ă, cât
și din partea societ ății civile. Astfel, prevenirea abandonului școlar s-ar îmbun ătății prin:
 existența unor programe guvernamentale care să vizeze prevenirea abandonului
școlar. La noi, exist ă preocupări în acest sens, dar este nevoie ca aceste programe s ă
fie mereu îmbun ătățite, să se țină cont de to ți factorii care pot determina abandonul
școlar și în consecin ță programele s ă conțină măsuri concrete de limitarea ac țiunii
factorilor de risc.
 existența unor programe ini țiate de ONG , care să urmărească reducerea sau chiar
eradicarea fenomenului de abandon școlar;
 acțiuni eficiente ale organismelor locale care se ocup ă cu prevenirea și combaterea
abandonului școlar, precum și cu ajutarea copilului aflat în situa ția de abandon
școlar;
 promovarea și încurajarea cercet ărilor în domeniul prevenirii și combaterii
abandonului școlar;
Prevenirea fenomenului de abandon școlar comport ă anumite limite . Oricât de bine
gândită și de fundamentat ă științific ar fi, limitele ei apar datorit ă multitudinii de fenomene
care condi ționează prin interac țiunea lor abandonul școlar. Făcând analogia între abandonul
școlar și predelincven ță, eficacitatea ac țiunii preventive este subminat ă de limite interne
și/sau limite externe. 3. PREVEN ȚIA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI ȘCOLAR

3.1. NECESITATEA PR EVENIRII ABANDONULUI ȘCOLAR.
LIMITE ALE PREVEN ȚIEI

10 Dintre limitele externe putem enumera:
o abandonul școlar a existat și există în orice tip de societate, deci el nu poate fi
eliminat.
o eliminarea tuturor cauzelor care determin ă abandonul școlar este practic
imposibil ă. Măsurile de prevenire nu- și pot propune decât interven ții asupra
factorilor responsabili de abandonul școlar în vederea limit ării acțiunii lor nocive;
o deseori m ăsurile preventive nu sunt bine coordonate și ele nu-și ating scopul.
Limitele interne se referă la:
o scăderea eficacit ății acțiunilor preventive, datorit ă neimplic ării în ac țiunea
preventiv ă a tuturor for țelor sociale interesate;
o nu toți actorii sociali reac ționează la metodele de preven ție, mai ales datorit ă
caracteristicilor de personalitate;
o prevenția nu poate dep ăși anumite concep ții și comportamente pe care societatea
le construie ște prin promovarea anumitor valori și practici sociale;
o activitățile preventive fac apel la diverse tehnici, dar nu toate din cale utilizate
sunt pertinente. Unele solicit ă costuri prea ridicate ceea ce le face greu aplicabile.
Evaluările calitative a persoanelor aflate în situa ția de abandon școlar presupun
parcurgerea urm ătorilor pași:
 Diagnoza situa ției – trebuie s ă fie corect ă și atent plasat ă în contextul factorilor
determinan ți care au f ăcut posibil ă evoluția/ starea lucrurilor;
 Depășirea laturii sensibile, emo ționale , atunci când situa ția este pe cale s ă
influențe negativ procesul de educa ție dirijată și controlat ă;
 Examinarea s ă se bazeze pe rezultate , pe date concrete și nu pe reprezent ări sau
imagini culese / oferite de medii ostile, nefavorabile, r ău voitoare sau subiective;
 Complementaritatea ac țiunii agen ților evaluatori interni și externi ai situa țiilor
existente ca obiective ale analizei;
 Identificarea și promovarea tipurilor de proiecte / programe educative care
urmăresc prevenirea și combaterea abandonului școlar;
 Evidențierea progreselor în claritatea, coeren ța, relevan ța și economicitatea
obiectivelor orientate spre prevenirea și combaterea abandonului școlar.

11
Fiecare caz de abandon școlar are o „istorie” proprie care presupune o analiz ă
complexă, o interpretare psihogenetic ă, dinamic ă și funcțională a situației particulare a
fiecărui subiect aflat în aceast ă situație. Astfel, o parte din cei care au abandonat școala
provin:
o din familii dezorganizate cu domiciliul instabil;
o din familii dezinteresate de școală sau are au în concep ția lor de a- și lăsa copiii s ă
urmeze doar 4 clase:
o din familii cu situa ție financiar ă precară și nu au posibilitatea sus ținerii costurilor
școlare;
o din familii rezultate din p ărinți divorțați, caz în care copiii au p ărăsit domiciliul,
pleacă la frați mai mari, apoi pleac ă din localitate, stau în concubinaj sau se
căsătoresc;
o din familii monoparentale – prin divor ț, separare sau prin deces;
o tată sau mam ă alcoolici;
o navetă grea –copiii care nu au rezistat fizic navetei au abandonat școala.
Cadrul didactic poate fi promotorul unor programe al c ăror scop este prevenirea și
combaterea abandonului școlar.
Abandonul școlar al multor elevi este din nefericire o certitudine. El este unul din
problemele mari cu care se confrunt ă instituția educativ ă și este deci nevoie ca școala să
întindă o mână celorlalte institu ții implicate în monitorizarea acestui fenomen.
În acest sens este necesar elaborarea unor strategii de tratare diferen țiată și
individualizat ă a elevilor afla ți în situa ția de a abandona școala. Dar pentru punerea în
aplicare a unor astfel de strategii e nevoie îns ă de o bun ă cunoaștere a particularit ății
psihologice ale elevilor, pentru a putea fi identificate acele dimensiuni psihologice care
permit realizarea unor dezvolt ări ulterioare ale elevului cu dificult ăți școlare. Varia țiile mari
de ritm intelectual și stil de lucru, de rezisten ță la efortul de durat ă, de abilit ăți
comunica ționale și nevoi cognitive, existente în general între elevi, impun ac țiuni de
organizare diferen țiată a procesului de predare-înv ățare, pe grupe de elevi, în care s ă primeze
însă sarcinile individuale de înv ățare. 3.2. IMPLICAREA CADRELOR DIDACTICE/CON SILIERILOR
ȘCOLARI ÎN PREVENIREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI
ȘCOLAR

12 Un alt aspect important al activit ății de înlăturare a abandonului școlar îl reprezint ă
crearea unor situa ții speciale de succes pentru cu dificult ăți școlare, deoarece succesele și
recompensele dezvolt ă inițiativele elevului și sporesc încrederea ace stuia în propriile
posibilități.

1. Abandonul școlar
2. Succes
3. Insucces
4. reușită școlară
5. factori de risc
6. Prevenție.

REFERIN ȚE BIBLIOGRAFICE
1. Cosmovici, A., Iacob, L., (coord)(1999), Psihologie școlară, Iași, Ed. Polirom;
2. Crețu, E., (1999), Psihopedagogia școlară pentru înv ățământul primar, Bucure ști,
Ed. Aramis;
3. Cristea, C.G.,(2003) Psihologia educa ției, Ed. Bucure ști
4. Drăgan, I., Nicola, I., (1993) Cercetarea psihopedagogic ă, Tg. Mure ș, Ed. Tipomur
5. Gal, D., (2002), Educa ția și mizele ei sociale, Cluj – Napoca, Ed. Dacia;
6. Grosu, N, (1999), Tratat de sociologie. Abordare teoretic ă, București, Editura
Expert.
7. Iluț, P., (1997), Abordarea calitativ ă a socio-umanului, Ia și, Editura Polirom.
8. Ionescu, I. I., (1997), Sociologia Școlii, Iași, Ed. Polirom
9. Ionescu, M., Radu, I., (1995), Didactica modern ă, Cluj-Napoca, Ed. Dacia;
10. Jinga, I., Negre ț, I., (1994), Înv ățarea eficient ă,București,EDP;
11. Jinga, I., Vl ăsceanu, L., (1989), Structuri, strategii și performan țe în învățământ,
București, Ed. Academiei;
12. Killen, K., (2003), Copil ăria dureaz ă generații la rând, Timi șoara, Ed. First;
13. Mihăilescu, I., (2003), Sociologie general ă, Iași, Ed. Polirom.
14. Miroiu, A., (coord.), (1998), Înv ățământul românesc azi, Ia și, Ed. Polirom.
15. Muntean, A., (2001), Violen ța în familie și maltratarea copilului, Timi șoara, CONCEPTE CHEIE

13 Ed.Eurostampa;
16. Neacșu, I., (1990), Instruire și învățare, Bucure ști, Ed. Științifică
17. Neamțu, C., (2003), Aspecte ale asisten ței sociale în școală, “Tratat de Asisten ță
Socială”, Iași, Ed. Polirom.
18. Neamțu, C., (2003), Devian ța școlară, Iași, Ed. Polirom;
19. Neamțu, G. (coord), (2003), Tratat de asisten ță socială, Iași, Ed. Polirom;
20. Nicola, I., (2000), Tratat de pedagogie școlară, București, Ed. Aramis
21. Poenaru, R., Sava, F., (1998), Didactogenia în școală, București, Ed. Danubius;
22. Popescu – Neveanu, P., (1969), Probleme ale înv ățării în clasele I-IV, Bucure ști,
EDP;
23. Popescu, V.V., (1991), Succesul și insuccesul școlar, Revista de pedagogie nr. 12;
24. Popescu, V.V., (1992), Strategii la nivelul macrosistemului de înv ățământ pentru
promovarea succesului școlar, Revista de pedagogie nr. 1-2;
25. Popescu, V.V., (1992), Strategii la nivelul unit ății de înv ățământ pentru
promovarea succesului școlar, Revista de pedagogie nr. 3-4;
26. Rousselet, J, (1969), Adolescentul, acest necunoscut., Bucure ști, Ed. Casa Scânteii.
27. Spătaru, L, C ădariu, L, (2003), Introducer e în cercetarea educa țională, București,
Ed. Economic ă;
28. Stănciulescu, E., (1997), Sociologia educa ției familiale, vol I, II, Ia și, Ed. Polirom,
29. Stoica, M, (1995), Pedagogie școlară, Craiova, Ed. G. Alexandru;
30. Stoica, M., (2001), Pedagogie și psihologie, Craiova, Ed. G. Alexandru;
31. Șuteu, T., Ionescu, A., (1994), Dezbateri educative cu elevii, Bucure ști, EDP;
32. Yule, Udny, G., Kendall, M., G., (1969), Introducere în teoria statistic ă, București,
Ed. Științifică;

ALTE RESURSE UTILE
1. www.edu.ro
2. www.insse.ro