KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA LUCRARE DE LICENTA CRAIOVA 2020 1 UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT… [620959]

Universitatea din Craiova
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

LUCRARE
DE LICENTA

CRAIOVA 2020

1

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
KINETOTERAPIE SI MOTRICITATE SPECIALA

EFECTUL TERAPEUTIC AL
KINETOTERAPIEI IN
PATOLOGIA UMARULUI

Absolvent: [anonimizat]:
Conf.univ.dr. I linca Ilona

CRAIOVA 2020

2

CUPRINS

CAPITOLUL I – TRATAREA TEMEI SI LITERATURII DE SPECIALITATE …………… 3
1.1. ARGUMENTARE TEORETICA ………………………….. ………………………….. …………….. 3
1.2. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI ………………………….. ………………………….. …………….. 4
CAPITOLUL II – CADRUL TEORETIC AL POBLEMEI CERCETATE ……………………. 6
2.1. ANATOMIA UMARULUI ………………………….. ………………………….. ………………………. 6
2.2. BIOMECANICA UMARULUI ………………………….. ………………………….. ……………… 14
2.3. ETIOPATOGENIA SI TABLOUL CLINIC AL LUXATIILOR DE UMAR ………. 20
2.4. EXAMENUL CLINIC SI FUNCTIONAL AL UMARULUI ………………………….. …. 24
2.5. PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI UMARULUI
POSTTRAUMATIC ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 29
CAPITOLUL III – CONTRIBUTII PERSONALE PRIVIND ASPECTELE TEORETICE
SI PRACTICE ALE PROBLEMEI ………………………….. ………………………….. ………………….. 38
3.1. SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII ………………………….. ………………………….. . 38
3.2. METODE DE CERCETARE UTILIZATE IN STUDIU ………………………….. ………. 39
3.3. RECOMANDARI PRIVIND PROGRAMUL DE RECUPERARE IN
PATOLOGIA UMARULUI ………………………….. ………………………….. ………………………….. 40
CAPITOLUL IV – CONCLUZII SI RECOMANDARI ………………………….. ………………….. 61
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 63
WEBGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 64

3

CAPITOLUL I – TRATAREA TEMEI SI LITERATURII DE
SPECIALITATE

1.1. ARGUMENTARE TEORETICA

Kinetoterapia, numita si recuperare medicala si reabilitare si reeducare
functionala, inseamna terapie prin miscare. Aceasta face parte din medicina fizica si
studiaza mecanismele neuromusculare si articulare care ii asigura omului activitati
motrice normale.
Ca fondator la kinesiologiei este A ristotel care priveste miscarea umana ca pe o
interactiune intre muschi si forte externe ale mediului.
Prin recuperare medicala intelegem o activitate complexa, medicala si socio –
profesionala ce urmareste reabilitarea cat mai deplina a capacitatii functionale pierduta
de un individ in urma unor boli sau traumtisme.
In epoca noastra, in urma dezvoltarii conceptului despre boala, terapie, folosirea
miscarii in scop terapeutic a capatat un continut tot mai perfectionat, chiar si in cazul
bolnavilor in stare acuta sau subacuta.
Kinetoterapia dispune de mijloace proprii , aceastea fiind: gimnastica medicala,
termoterapia si electroterapia.
Pentru a fi eficient programul de kinetoterapie, trebuie sa ne orientam in functie
de stad iul clinico -anatomo -functional al bolii.
Eficienata recuperarii depinde de umatorii factori:
 cooperarea pacientului;
 conditii optime pentru activitatea functionala;
 buna relaxare a musculaturii.
Articulația scapulohumerala este articul ația umărului reprezentând , joncțiunea
trunchiului cu membrele superioare. Aceasta articulatie ofera miscari de mare
amplitudine a bratelor, pe directii diferite cum ar fi: flexie -extensie, abducție -adducție,
circumducție și rotație.
In anul 2011, 2% din populație au suferit afecțiuni ale instabilității centurii
scapulohumerale .

4

Jumatate din procente sunt personae între vârsta de 15 și 29 de ani, conform statisticii
efectuate de către Trantalis .
Luxația de umăr se produce de obicei printr -un mecanism indirect; pacientul
cazand pe umar, cot sau mana. Capul humeral fiind împins printre fibrele anterioare
ale capsulei articulare, în fața cavității glenoide. Luxatia scapulo -humerala este cea
mai frecventa si apare exclu siv la adulti. Astfel, lezarea articulatiei umarului are un
impact negativ asupra calitatii vietii si provoaca dizabilitate.
Luxatiile anterioare sunt cele mai frecvente, in peste 90% din totalul lor, in care
capul humeral se luxeaza printre cele 2 ligamente glenohumerale superior si mijlociu.
Luxatiile posterioare sunt rare,10% din cazuri, unde capul se dizloca in spatele
omoplatului.
Luxatiile recidivante apar dupa o dizlocare severa care a produs o rupere a
capsulei articulare si a ligamentelor, reprezentand luxatiile cu reasezare usoara.

1.2. MOTIVATIA ALEGERII TEMEI

Rolul important pe care umarul il are in activitatile de zi cu zi prezum si
recuperarea acestuia care pe cat este de dificila, pe atat este de interesanta,
evidentiaza principalele motive pentru care am ales sa studiez aceasta tema.
Patologia umarului, in special luxatia umarului,reprezinta una dintre cele mai
comune patologii existente la adultul tanar. Luxatia scapulo -humerala este cauza
frecventa a aparitiei durerii si limitarii functionale a extremitatii functionale fiind insotita
de un risc crescut de complicatii.
Apare in cazul persoanelor cu varsta pana in 30 de ani si in cazul varstnicilor, cu
o incidenta mai crescuta la femei care prezinta un risc crescut de cadere. Simptomele
unei luxatii de umar includ: durere intensa si severa, edem local, limitarea miscarii
active a articulatiei scapulo -humerale, parestezii sau furnicaturi, defomarea reg iunii
afectate, cracmente articulare, echimoza si hematom; fiind adesea insotita de
compresiuni vasculare sau distrugerea unui nerv. Luxatia cu sau fara fractura este
diagnosticata in urma examenului radiologic.
Imobilizarea unei articulatii este insotita de perturbari in circulatie, de retractii ale
capsulei articulare, atrofierea muschilor imobilizati si de aderente.

5

Scopul recuperarii consta in reducerea luxatiei cat mai repede posibil prin
repunerea in articulatie a celor doua capete osoase , in reducerea invaliditatii si
incapacitatii de munca si, mai ales, in crearea unor noi stari de echilibru, prin
intermediul carora pacientul trebuie sa fie antrenat si invatat sa se adapteze la viata
activa.
In mod obisnuit, dupa reducer ea luxatiei, umarul este imobilizat cel putin 3
saptamani.
Tratamentul unei luxații traumatice de umăr trebuie aplicat de urgență, de obicei
la prezentarea pacientului, imediat după examenul clinic și radiologic. Dacă pacientul
este în vârstă sau are o musculatură hipotonă și se prezintă la scurt timp du pă
accident, reducerea se poate face fără anestezie. Cu cât luxația este mai recentă, cu
atât șansele de a o reduce prin metode specific sunt mai mari.
Unele cazuri pot necesita interventii chirurgicale, mai ales in luxatiile care
asociaza leziu ni la nivelul muschilor, tendoanelor, nervilor sau vaselor de sange.

6

CAPITOLUL II – CADRUL TEORETIC AL POBLEMEI CERCETATE

2.1. ANATOMIA UMARULUI

Scheletul reprezinta elementul de sustinere al organismului uman avand
aproximativ o cincime din greutatea corpului. Oasele membrelor superioare permit
omului sa beneficieze de un vast camp de miscare, fiecare membru superior continand
cate 30 oase.
Umarul este o piesa anatomica foarte eleganta. Aceasta are cea mai mare
amplitudine a miscarii din toate articulatiile corpului.
Umarul este alcatuit din trei oase: clavicula, scapula si humerusul, precum si
muschii asociati, ligamentele si tendoanele.
A. HUMERUSUL -osul bratului;
 este un os lung si pereche ce fomeaza scheletul bratului;
 prezinta o diafiza si doua epifize .
Diafiza sau corpul humerusului are trei fete si trei margini;
Epifiza sau extremitatea proximala se articuleaza cu scapula si prezinta
cateva formatiuni anatomice; iar epifiza sau extremitatea distala se articuleaza cu
radiusul si ulna si prezinta o parte articulara si una nearticulara ;
 are o extremitat e superioara, un corp si o extremitate inferioara;
a) EXTREMITATEA SUPEROARA :
Prezintă un cap, un gât anatomic, o tuberozitate mare, o tuberozitate
mică și un gat chirurgical.
Capul humeral este neted si rotunjit; gatul anatomic este cel care
inconjoara capu l humeral; tuberozitatea mare se gaseste inafara gatului
anatomic si prezinta trei fatete: una superioara pentru insertia muschiului
supraspinos, una mijlocie pentru insertia muschiului subspinos si o fateta
inferioara pentru insertia muschiului rotund mic . Tuberozitatea mica

7

ofera insertii pentru muschiul subscapular; gatul chirurgical se gaseste
sub capul humeral si sub cele doua tuberozitati.
b) CORPUL HUMERUSULUI – diafiza
Are forma triunghiulara, prezinta trei fete: externa, interna, posterioara si
trei margini ;
Pe fata externa se observa amprenta deltoidiana pe care se insera
superior muschiul deltoid si inferior brahialul anterior;
Pe fata interna se afla prelungirea santului bicipital pe care se insera:
marele dorsal, marele rotund si marele pectoral. Amprenta
coracobrahialului seveste la insertia muschiului brahial anterior;
Fata posterioara este impartita in doua de santul de torsiune pe care se
insera muschiul triceps brahial. In santul de torsiune se gaseste nervul
radial, artera humerala profunda s i venele.
c) EXTREMI TATEA INFERIOARA – paleta humerala
Reprezinta suprafata articulara a humerusului pentru articulatia cotului.

B. CLAVICULA
 este un os lumg, turtit transversal, nu are maduva osoasa;

8

 se găsește situată deasupra toracelul, între manubriul sternal și
acromionul omoplatului ;
 se articuleaza intern cu manubriul sternal si extern cu acromionul;
 prezinta doua curburi: una internă cu concavitatea posterioară si una
externa cu concavitatea anterioara; Acestea conferă osului o mare
soliditate , cont ribuind nu numai la susținerea centurii scapulare, ci și a
întregului membru superior;
 formeaza portiunea anterioara a centurii scapulare;
 este situata transversal intre acromionul scapulei si manubriul sternului;
 prezinta un corp si doua extremitati;
 face legatura cu stenul si omoplatii;
 ofera insertii pentru sase muschi importanti;
 are rol de a sprijini membrul superior liber și scapula; fără claviculă,
brațul ar avea tendința să se înfunde în torace, iar mobilitatea ar deveni
mult mai limitata;
 protejeaz a cateva vase importante si nervi care isi au traiectul chiar sub
os indreptandu – se spre membrul superio. Plexul brahial este situat chiar
în spatele claviculei pe care -l protejează.

C. SCAPULA
 este un os lat, de forma triunghiular a, turtit anteroposterior;
 formează partea posterioară a centurii scapulare;
 prezinta o fata anterioara care este excavata si o fata posterioara
convexa;

9

 fata posterioara prezinta: spina omoplatului care formeaza o apofiza
mare, turtita transversal numita acromion; fosa supraspinoasa care se
delimiteaza deasupra spinei scapulei; si fosa subspinoasa care este
delimitata sub spina scapulei;
 are o margine sup erioara care este subtire, o margine interna si una
externa prezentand superior o fațetă subglenoidiană pe care se inseră
tendonul mușchiului triceps brahial;
FORMEAZA:
 unghi ul superointern : se insera muschiul unghiular;
 unghiul inferior: se insera muschiul subscapular, muschiul marele
rotund si fasciculele inferioare ale muschiului dintat mare;
 unghiul superoextern: prezinta o cavitate, un gat si o apofiza;
CAVITATEA GLENOIDIANA: are forma ovalara, prezinta un burelet
fibrocartilaginos numit burele tul glenoidian, reprezinta suprafata
articulara a omoplatului pentru articulatia scapulohumerala;
GATUL OMOPLATULUI: reprezintă porțiunea mai îngustă care unește
cavitatea glenoidă cu corpul omoplatului ;
APOFIZA CORACOIDA: Proiectie osoasa lunga si incurbata care
porneste de la gatul scapulei si se extinde deasupra cavitatii glenoide,
servind ca punct de insertie pentru muschi si ligamente. E ste foarte
puternica ridicandu -se imediat deasupra gatului ca un cioc de corb, pe
varf se insera tendonul comu n al bicepsului brahial si coracobrahial, pe
fata superioara se insera ligamentele coracoclaviculare, iar pe marginea
interna se insera muschiul micul pectoral.

10

Articulatiile umarului
Articulatia este o structura functionala, ansamblul func tional realizat intre
doua structuri osoase invecinate. In articulatie miscarile se deruleaza in jurul unor axe
mecanice la care se adauga miscari suplimentare de: rulare, alunecare, compresie
care dau JOCUL ARTICULAR – functionalitatea.
Articulatiile centurii scapulare si umarului sunt in numar de cinci: trei
adevarate si doua false.
Articulatiile adevarate sunt: scapulohumerala, acromioclaviculara si articulatia
sternoclaviculara.
Articulatiie false sunt: scapulotoracic a si planul de alunecare subdeltoidian –
bursa seroasa subacromiodeltoidiana.

Mijloace de unire
CAPSULA ARTICULARA:
Este un manson cilindric, fibros, lax, situat in jurul capetelor osoase. Aceasta asigura
libertatea necesara miscarilor si indepartarea suprafetelor articulare. Este formata din
fibre superficiale longitudinale si circulare mai profunde. Capsula articlara se insera pe
capul humerusului, astfel incat cei doi tuberculi humerali raman inafara cavitatii
articulare. In jurul aceste ia se gaseste coafa rotatorie, ce cuprinde muschiul
supraspinos, anterior muschiul subscapular, posterior muschii infraspinos si roatund
mic.

LIGA MENTELE ARTICULARE
Sunt structuri de tesut conjunctiv alcatuite din fibre de colagen as ezate paralel
cu axul longitudinal al fibrei musculare. Ligamentul apartine articulatiei pe care o
stabilizeaza reprezentand alaturi de celelalte structuri articulare componentele pasive
ale articulatiei. Ele nu sunt deformate de niciun tip de forte, dar p ot fi lezate datorita
scaderii elasticitatii si rezistentei.
La nivelul umarului, capsula articulara este formata dintr -un grup de ligamente
care leaga humerusul de glenoida, acestea asigurand stabilitatea umarului. Doua
ligamente fac legatura dintre clavicula si scapula prin atasarea proceslor coracoide.

11

Un tip special de ligament fomeaza o structura unica in interiorul umarului
numita labrum.
Dintre ele amintim: ligamentele glenohumerale (superior, mijlociu, inferior)
situate pe fata anterioara a articulatiei, ligamentul coracohumeral, ligamentul
coracacromial .
Elemente cartilaginoase
Capul humeral si cavitatea glenoida sunt acop erite de cartilaj articular, o
structura dura, neinervata, nevascularizata cu grosime de cativa mm. Acest cartilaj,
prin lipsa inervatiei, asigura o mobilitate nedureroasa.
Articulatia umarului este stabilizata de o structura de sustinere num ita
labrumul glenoidal , o banda inelara de tesut cartilaginos, pe sectiune triunghiulara,
situata pe marginea cavitatii glenoidiene, pentru a nu fi predispusa la accidentari.
Labrumul adanceste cavitatea glenoida si mareste eficient suprafata articulatiei
umarului. Forma si modul in care labrumul se ataseaza creaza o cupa profunda
articulatiei glenoide.
Acesta se gaseste si in locul unde tendonul bicepsului se ataseaza de ca vitatea
glenoida.

Tendoanele
Acestea se ataseaza de oase. Muschii misca oasele, actionand asupra lo r
prin intermediul tndoanelor.
Tendonul muschiului biceps traverseaza anterior umarul pana la cavitatea
glenoida, iar in punctul c el mai superior al cavitatii glenoide, tendonul bicepsului se
ataseaza de os si devine parte a labrumului.
Tendoanele rotatorilor se ataseaza muschilor rotatori profunzi.

Musc ulatura
Muschiul reprezinta elementul activ al miscarii in care energia chimica se
transforma in energie dinamica.
Asupra umarului actioneaza urmatorii muschi:

12

Deltoid – este cel mai superficial si voluminos dintre muschii umarului, este carno s,
gros si contine fibre convergente inferior. El da forma rotunjita a umarului, formand in
partea laterala relieful lui.
 Origine – marginea anterioara a 1/3 laterala a claviculei; marginea externa
a acromionului; spina omoplatului;
 Insertie – duberozitat ea deltoidiana;
 Inervatie – nervul axilar;
 Actiune – mentine bratul in articulatia umarului; abductor al bratului; rotator
inter si extern al bratului; flexor si extensor al bratului;

Supraspinos – este un muschi abductor triunghiular al umarului asezat in fosa
supraspinoasa a scapulei.
 Origine – fosa supraspinoasa a omoplatului; fascia supraspinoasa;
 Insertie – fateta superioara a tubercului mare al humerusului;
 Inervatie – nervul suprascapular ;
 Actiune – abducto r al bratului; muschiul prim -motor al articulatiei scapulo –
humerale;

13

Infraspinos – este un muschi triunghiular rotator extern al bratului asezat in fosa
infraspinoasa a scapulei, ocupand cea mai mare parte a acestei fose.
 Origine – fosa infraspinoasa;
 Insertie – fateta mijlocie a tubercului mare al humerusului;
 Inervatie – nervul suprascapular;
 Actiune – rotator extern al bratului; abductia bratului;

Rotund mic – este un muschi mic asezat pe fata posterioara a toracelui, lateral de
muschiul infraspinos. Fibrele sale alcatuiesc un corp muscular subtire .
 Origine – pe suprafata dorsala a scapulei; fascia infraspinoasa;
 Insertie – fateta inferioara a tubercului mare al humerusului;
 Inervatie – nervul axilar;
 Actiune – rotator extern al bratului; adductor al bratului;

Rotund mare – este un muschi al umarului asezat pe partea posterioara a toracelui.
Are o forma dreptunghiulara, este voluminos, puternic si alungit care se intinde de la
unghiul inferior al scapulei, pana la creasta tubercului mic al humerusului.
 Origine – pe fata dorsala a omoplatului; fosa infraspinoasa; fascia
infraspinoasa;
 Insertie – creasta tubercului mic;

14

 Inervatie – nervul ptoracodorsal; nervul subscapular;
 Actiune – rotator intern al bratului; adductor al bratului;

Subscapular – este un muschi triunghiular asezat pe fosa subscapulara a
scapulei, intre scapula si peretele posterior al cutiei toracice.
 Origine – liniile musculare de pe fata costala a omoplatului; de pe
suprafetele osoase interliniare a fosei scapulare;
 Insertie – pe tuberculul mic al humerusului;
 Inervatie – nervul subscapular;
 Actiune – rotator intern al bratului; adductor al bratului.

2.2. BIOMECANICA UMARULUI

A) Articulatiile umarului
Centu ra scapulara – umar – brat dispune de cinci articulatii dintre care trei sunt
ale centuii scapulare si doua sunt ale umarului. Dintre acestea trei sunt adevarate si
doua sunt false, permitand trei grade de libertate – miscare in trei planuri.
Articulațiile adevărate sunt: articulațiile scapulo humerală, acromioclaviculară și
sternocostoclaviculară.

15

Articulațiile false sunt: articulația scapulotoracică și planul de alunecare
subdeltoidian = bursa seroasă subacromiodeltoidiană .

ARTICULATIA SCAPULOHUMERALA :
 este o enartroza;
 suprafet e articulare : a humerusului : o reprezinta capul humeral acoperit de
un cartilaj hialin gros de 1,5 – 2 mm; si a omoplatului : o reprezinta cavitatea
glenoida a unghiului superoextern al acestuia si este acoperita de cartilaj
hialin;
 mijloacele de unire sunt reprezentate de: capsula articulara care se insera
pe marginea externa a bureletului glenoidian care ii mareste capacitatea si pe
gatul anatomic al humerusului . Membrul superior lucrand din pozitia atarnat ,
articulatia scapulohume rala are rolul de sustinere antigravitationala, motiv
pentru care capsula articulara este insotita de ligamentele: ligamentul
coracohumeral – care se gaseste de la apofiza coracoida a omoplatului la
tuberozitatea mare a humerusului. Intarit de tendonul por tiunii lungi a bicesului
, reprezinta tendonul cel mai puternic al articulatiei avand rolul de a sustine
capul humeral; ligamentul glenohumeral – de fapt cele trei fascic ule
ligamentare anterioare: supraglenosuprahumeral, supraglenoprehumeral și
preglenosub humeral. Primele doua au insertie comuna glenoidiana,
indepartandu -se pentu a se insera pe humerus in puncte diferite. Intre acestea
se delimiteaza un spatiu numit foramen. Ligamentele glenohumerale sunt
foarte laxe, cu excepția celui inferior, preglenosub humeral, care are rolul de a
menține capul humeral în cavitatea glenoidă. De asemenea, in exterior
capsula este intarita prin fuzionarea cu tendoanele subscapularului,
supraspinosului si rotundului mic. In paralizia muschiului deltoid suprafetele
articulare se indeparteza si promoveaza luxatiile sau subluxatiile paralitice. La
nivelul articulațiilor scapulohumerale sunt posibile toate miscarile : flexie,
extensie, abducție, adducție, rotație internă, rota ție externă , flexie orizontala si
extensie orizontala.

ARTICULATIA ACROMIOCLAVICULARA:

16

 este o articulatie de tip atrodie;
 suprafete articulare: a acromionului , se afla pe partea anterioara a marginii
lui interne; a claviculei , este situata pe extremita tea laterala a claviculei;
 mijloacele de unire sunt reprezentate de: o capsula fibroasa intarita de doua
ligamente acromioclaviculare – ligamente intrinseci;
 ligamente coracoclaviculare – ligamente extrinseci . Acestea sunt: ligamentul
trapezoid are forma patrulatera si este dispus anteroextern; ligamentul conoid
care are forma triunghiulara si este dispus anterointer; Aceste doua ligamente
blocheza miscarile claviculei in timpul mobilizarii umarului.
Prin sectionarea izolata a capsulei articulare se permit e subluxatia.
Prin sectionarea ligamentelor coracoclaviculare va creste semnificativ
mobilitatea articulatiei acomioclaviculare;
Iar sectionarea concomitenta a capsulei si a ligamentelor coracoclaviculare,
permite luxatia completa a claviculei.
Articulatia acromioclaviculara participa la miscarile de flexie, extensie si
abductie, adductie, neavand rol in miscarile de rotatie.

B) Mobiliatatea centurii scapulare si a umarului:
Miscarile umarului reprezinta suma miscarilor de la nivelul articulatiilor care
compun umarul. Centura scapulara impreuna cu toracele realizeaza miscarile proprii
ale umarului, acestea sunt: flexia, extensia, abductia, adductia, rotatia interna, rotatia
externa, flexia orizontala, extensia orizontala si circumductia.
Cateva r eguli generale ale tehnicii bilantului articular la nivelul umarului:
– subiectul de t estat trebuie sa fie relaxat, asezat confortabil, instrut asupra
manevrelor care vor urm a. Prezenta starii de contractura si teama sunt cele
care limiteaza ampitudinea de miscare pasiva, iar necooperarea este cea care
limiteaza miscarea activa;
– segmentul de testat trebuie sa fie corect asezat, fiecare pozitie in parte fiimd
specificata de ca tre testator;
– goniometrul nu trebuie presat pe segmente, ci aplicat usor, pentru a nu
impiedica miscarea;

17

Testarea articulatiei umarului cu ajutorul goniometrului :

 FLEXIA – numită și anteducție, antepulsie sau proiecție anterioară :
Se executa de la 0 la 180°, pana ce bratul ridicat ajunge pe langa ureche.
Articulatia scapulohumerala aduce bratul pe orizontala la 90°; urmatoarele 60° le
realizeaza articulatia scapulotoracica prin bascularea scapulei si antepulsia
centurii scapulare, iar ultimele 30° sunt date de hiperlordozarea lombara.
Poziția preferabilă de start în goniometrie o constituie decubitul dorsal sau
posturile de ortosta tism și șezand.
Bratul fix al goniometrului se fixeaza pe linia medio -axilara a trunchiului, iar bratul
mobil pe linia mediana a fetei laterale a bratului. Centru de pivotare se afla la nivelul
articulatiei umarului. Mobilitatea normala este de 180°. In executarea flexiei trebuie evitate
urmatoarele: extensia trunchiului, abductia u marului si ridicarea umarului;

 EXTENSIA – denumită și retroducție, retropulsie sau proiecție posterioară:
Are o amplitudine limitată de ligamentele coracohumerale și glenohumerale.
Pozitia de start este reprezentată de decubitul ventral, de ortostatism sau de
postura șezînd.
Bratul fix al goniometrului se fixeaza pe linia medio -axilara a trunchiului, iar bratul
mobil pe linia mediana a fetei laterale a bratului. Centru de pivotare se afla la nivelul
articulatiei umarului. Miscarea activa masoara 50 -60°, iar cea pasiva poate atinge
la 90°. Erori frecvente: flexia anterioara a trunchiului, abductia umarului.
Mișcările de flexie și extensie se fac pe axa transversală, în plan sagital.

 ABDUCTIA – reprezinta miscarea laterala a bratului, pana cand acesta atinge
urechea. Amplitudinea miscarii este de 180°; primele 90° se realizează din
articulația scapulohumerală; urmatoarele 90° sunt realizate prin bascularea
scapulei si inclinarea laterala a coloan ei dorsolombare sau prin hiperlordoza
lombara.
Pozitia de start este pozitia anatomica sau sezand; pacientul se afla cu spatele
la testator.

18

Bratul fix al goniometrului se fixeaza pe linia axilara posterioara a trunchiului,
iar bratul mobil pe linia median a a fetei posterioare a bratului. Centrul de
pivotare se afla la nivelul articulatiei umarului. Mobilitatea normala este de 180°.
Erori frecvente: inclinarea de partea opusa a trunchiului, ridicarea centurii
scapulare si flexia sau extensia umarului.

 ADDUCTIA – reprezinta miscarea de revenire in pozitia zero a bratului abdus,
respectiv miscarea de apropiere a bratului de trunchi. Adductia nu este posibila
din pozitia anatomica, datorita trunchiului, dar se evalueaza adductia combinata
cu flexia si addu ctia combinata cu extensia. In primul caz daca flexia are o
amplituine cat mai mare si adductia va putea creste, avand o mobilitate de 30°.
In al doilea caz, adductia cu extensie este insa foarte limitata, poate ajunge la
10-15°, deoarece extensia este o m iscare de mica amplitudine.
Miscarile de abducție și adducție se execută în jurul unei axe antero -posterioare,
deci în plan frontal.

 ROTATIA INTERNA SAU ROTATIA MEDIALA – la aceasta miscare contribuie
mult si antepulsia centurii scapulare.
Pozitia de sta rt este in decubit dorsal cu bratul abdus la 90° sprijinit pe masa de
testat, cotul flectat la 90° in afara planului de testat . Palma priveste spre pacient.
Bratul fix al goniometrului se plaseaza orizontal, paralel cu solul, iar bratul mobil
urmareste lin ia mediana a fetei posterioare a bratului. Centrul de pivotare este la
nivelul olecranului.
Mobilitatea normala este 90 – 95°. Erori frecvente: schimbarile de pozitie ale
umarului, abductia bratului trenui sa fie bine fixata la 90°.

 ROTATIA EXTERNA SAU ROTATIA LATERALA – amplitudinea se realizeaza
60-65° din scapulohumerala, iar 30 -35 ° prin retropulsia scapulotoracica.
Pozitia de start este in decubit dorsal cu bratul abdus la 90° sprijinit pe masa de
testat, cotul flectat la 90° in afara planului de testat. Palma priveste spre pacient.

19

Bratul fix al goniometrului se plaseaza orizontal, paralel cu solul, iar bratul mobil
urmareste linia mediana a fetei posterioare a bratului. Centrul de pivotare este la
nivelul olecranului.
Mobilitatea normala este de 90-95°.
Mișcările de rotație se execută în jurul axului vertical, fiind rotații longitudinale
ale brațului.

 FLEXIA ORIZONTALA – la aceasta miscare contribuie centura scapulara prin
antepulsie, respectiv retropulsia ei.
Pozitia de testare este in ortostat ism sau sezand cu bratul abdus la 90° .
Bratul fix al goniometrului este paralel cu solul, iar bratul mobil urmareste linia
mediana a fetei superioare a bratului. Centrul de pivotare este la nivelul
articulatiei umarului.
Flexia orizontala aduce membrul s upeior prin fata toracelui pana la aproximativ
135°.

 EXTENSIA ORIZONTALA
Pozitia de testare este in ortostatism sau sezand cu bratul abdus la 90°.
Bratul fix al goniometrului este paralel cu solul, iar bratul mobil urmareste linia
mediana a fetei superioare a bratului. Centrul de pivotare este la nivelul
articulatiei umarului.
Extensia orizontala are o mobiliatate normala de aproximativ 50 -60°.
Miscarile de flexie orizontala si extensie orizontala se executa in jurul unui ax
vertical pe un plan orizontal.

 CIRCUMDUCTIA
Este mișcarea complexă pe care articulația umăru lui o realizează datorită tuturor
celor 3 grade de libertate pe care le are.
Poziția corectă de funcțiune în care trebuie să se imobilizeze articulația
umărului este în : flexie 45°, abducție 60°, rotație 0°.

20

2.3. ETIOPATOGENIA SI TABLOUL CLINIC AL LUXATIILOR DE UMAR

Luxati a este o afectiune traumatica, de mare gravitate, care consta in deplasarea
extremitatilor articulare (pierderea raporturilor dintre suprafetele articulare).
Luxatiile cele mai frecvente ale umarului sunt datorate traumatismelor puternice,
directe sau indirecte. Aproximativ 10% din luxatiile traumatice care nu se reduc in
primele doua saptamani, din diverse motive, devin luxatii vechi.
Numarul cazurilor de luxatie sau subluxatie recurenta este de aproximativ 30%. Daca
au existat doua episoade de luxat ie sau subluxatie a umarului este indicata stabilizarea
chirurgicala.
In cazul persoanelor cu varsta care depaseste 60 de ani, persoane fragile, care
prezinta un risc crescut de cadere, luxatiile articulatiei umarului pot fi insotite de
producerea u nei fracturi si risc mare de complicatii. De aceea lezarea articulatiei
umarului provoaca dizabilitate si un impact negativ asupra calitatii vietii.
Articulatia scapulo -hmerala reprezinta elementul central al umarului avand un rol foarte
important din pun ct de vedere functional, ceea ce rezulta ca articulatia umarului prezinta
un risc mare in producerea unei luxatii.

Etiologie
Instalarea luxatiei se prodece prin mai multe mecanisme si este favorizata de
existenta unei instabilitati articulare. Din momentul producerii unei luxatii la nivelul
umarului, articulatia devine instabila si creste riscul aparitiei luxatiilor recidivante. La
nivelul luxatiei au loc leziuni importante ale capsulei articulare si ale ligamentelor (
rupturi, smulg eri).
Ligamentele sunt fascicule rezistente de fibre elastice care leaga oasele intre ele,
stabilizand articulatiile.
Luxatiile pot afecta si partea antero -inferioara a glenei producand o dezinsertie a
capsulei de pe cadrul glenoidian, muschii supraspinosi si subspinosi p utand fi smulsi de
pe insertiile lor.
Luxatiile pot aparea si in urma unor gesturi mai energice in cazul persoanelor varstnice;
de exemplu la ridicarea unui obiect sau aruncarea acestuia.
Alte cauze care pot determina producerea unei luxatii sunt:

21

– luxatii congenitale: produse in urma unor malformatii;
– luxatii patologice: produse in urma unor afectiuni care distrug elementele ce compun
articulatia, ducand la pierderea contactului dintre extremitatile oaso ase.
In cazul mentinerii unei pozitii timp indelungat a segmentului luxat, se vor
determina modificari importante ale capului humeral .
Afectiunea poate fi destul de usor de recunoscut, deoarece in momentul
accidentarii se poate auzi o paraitura care semnleaza ruperea ligamentelor, urmata de
durere imediata si foarte intensa, imposibilitatea zonei afectate de a misca articulatia,
umflaturi , tumefiere si rigiditate musculara.
Repunerea oaselor in pozitia functionala este indicata in prima jumatate de ora de la
producerea traumatismului pentru a nu se produce vreo eventuala complicatie . Nu se
va face reducerea luxatiei fara a cunoaste exact sediul capului si al integritatii structurilor
oasoase. Tratamentul chirurgical este necesar doar in cazul luxatiilor care nu pot fi
reduse ortopedic.

Incidenta
Luxatiile cel mai des intalnite sunt in cazul sportivilor de performanta: tenismeni,
jucatori de handbal si de volei.
Luxatia scapulo -humerala este cea mai frcventa, la aproximativ 60% din cazuri, si
poate fi cauzata de : mobilitate articulara ma re, aparat capsulo -ligamentar slab cat si de
disproportia suprafetelor articulare.
In cazul unor jocuri de echipa, de exemplu hadbalul, vizeaza manevrarea mingii
avand scopul de a marca goluri in poarta adversarilor, articulatia umarului dintre toate
articulatiile corpului joaca cel mai important rol. Fiind cea mai solicitata articulatie este si
cea mai expusa foarte usor in cazul producerii unor luxatii, implicit ulterior si a luxatiilor
recidivante.
Un studiu realizat in 2007 in cazul a 96 de jucatori de handbal referitor a ultimilor
doi ani de activitate, arata ca 57% din accidente au loc la nivelul ligamentelor datorat
contactului frecvent si intens cu adversarul.
Clasificare:
Luxatiile congenitale reprezinta niste malformatii sau diformitati osteoarticulare
prezente la nastere.

22

Aceste luxatii sunt caracterizate prin existenta unor raporturi anormale intre extremitatile
osoase ce alcatuiesc o articulatie.
Luxatiile traumatice reprezinta deplasarea extremitatilor oasoase ce alcatuiesc o
articulatie, deplasare produsa de diversi factori mecanici.
Luxatia scapulo -humerala caracterizata prin pierderea contactului permanent al
capului humeral cu glenoida omoplatului. Se intalnesc la adulti, sunt mai frecvente la
barbati si rare la copii.

In functie de pozitia capului humeral fata de glena se descriu urmatoarele tipuri de luxatii:
Luxatiile ante rioare sunt cele mai des intalnite si se caracterizeaza prin luxarea capului
humeral prin cele doua ligamente gleno -humerale superior si mijlociu, locul unde
capsula articulara este mai subtire.
Capul luxat se poate situa subclavicular, subcoracoida si subglenoidian. Aceste luxatii
se pot asocia si cu leziuni oasoase , fracturi de cap humeral sau de tuberozitatea mare
a humerusului si pot determina hiperextensia umarului.
Luxatia antero -intern a extracoracoidiana, este foarte rara, unde capul humeral
este aflat pe marginea anterioara a cavitatii glenide;
Luxatia antero -interna subcoracoidiana, ea apare in urma unui soc direct partii
posterioare a umarului sau in urma unei contracturi mu sculare determinata de o cadere
cu bratul in abductie, rotatie externa si retroductie;
Luxatia intra -coracoidiana, la nivelul careia capul humeral aluneca anterior si
medial fata de coracoida;
Luxatia subclaviculara, la nivelul ei capul h umeral se opreste pe marginea
inferioara a claviculei.
Luxatiile posterioare sunt mai rare; in cazul lor capul humeral se luxeaza inapoia
cavitatii glenoide, ocupand regiunea de sub spina omolatului, bratul fiind in rotatie
interna.
Luxatiile antero -inferioare (luxatie erecta) sau subglenoidiene este foarte rara si
apare cand traumatismul se produce cu bratul in abductie maxima cu humerusul in
catarg.
Luxatiile recidivante (habituale) apar dupa o dizlocare severa car e a determinat o
rupere a capsulei articulare si a ligamentelor. Acestea sunt de tipul luxatiei initiale.

23

Aceste luxatii pot fi insotite de:
– complicatii oasoase: fracturi ale extremitatii superioare ale humerusului, ale
omoplatului, a cav itatii glenoide, ale colului chirurgical , fracturi ale acromionului;
– complicatii nervoase: leziuni ale nervului circumflex sau leziuni radiculare;
– complicatii vasculare: sunt mai rare si sunt realizate prin compresiune , la
nivelul carora se poate depista disparitia pulsului sau prin rupturi vasculare;
– ruptura tendonului lungii portiuni a bicepsului, manifestata p rin dureri iradiate
pe fata anterioara a bratului.

In functie de integritatea pielii, luxatiile se clasifica in:
– luxatii inchise, atunci cand pielea ramane integra;
– luxatii deschise, atunci cand pielea este lezata d atorita procesului de
traumatizare, ducand la complicatia luxatiei.

Semne si simptome
Luxatiile umarului prezinta urmatoarele semne si simptome:
– durerea este extrem de vie, determinata de excitatiile puternice care pornesc
din propioceptorii din capsulele si ligamentele intinse sau rupte. Pentru combaterea
durerii este necesara readucerea cat mai rapida a capetelor articulare in p ozitie normala,
functionala;
– impotenta functionala apare in urma pierderii pozitiei normale dintre cele
doua suprafete articulare, ceea ce face impsibile miscarile in articulatie;
– deformarea regiunii datorata pozitiei d iferite a capetelor osoase ;
– atitudine vicioasa, modificarile de pozitie ale capetelor articulare determina
mentinerea membrului respectiv intr -o pozitie anormala, vicioasa;

24

– prezenta echimozei si a hematomului;
– simptome date de compresiuni vasculare teritoriului irigat de vasul respectiv;
– simptome date de compresiuni sau distrugerea unui nerv important, pot
aparea pareze sau paralizii (furnicaturi, cianoza, edem, raceala, tra nspiratie).
– bratul apare scurtat si rotat extern , cu cotul in pozitie de abductie;
– la palpare se constata lipsa capului din cavitatea glenoida;

2.4. EXAMENUL CLINIC SI FUNCTIONAL AL UMARULUI

Examinarea umarului reprezinta un moment foarte important in recuperarea unui
pacinet, acesta apreciind deficitul ce urmeaza a fi recuperat realizandu -se o imagine
asupra obiectivelor si a programului de recuperare.
Inspectia
Inspectia umarului se poate e fectua din fata, din profil si din spate. Se examineaza
comparativ aspectul umerilor si se noteaza prezenta unor deformari de postura (pot fi
date de asimetria masei musculare, adica umarul pare infundat fata de partea
contralaterala) , echimoze, roseata cu tanata locala, prezenta unor tumefactii articulare
si periarticulare, atrofii musculare, contracturi, edeme (se urmareste daca este difuz
sau localizat). Evidentierea unei deformari caracteristice “umarului de epolet” apare in
cazul luxatiei scapulo -humera le unde acromionul da punctul cel mai proeminent al
umarului, nu de capul humeral, sub care se constata o depresiune. Umarul respectiv
poate prezenta tumefactie sau echimoze, iar brațul apare mărit în circumferință
(semnul lui Hamilton ).
Palparea
La palpare se poate observa calitatea tegumentului, elasticitatea , prezența
hiperkeratozelor si a cicatricelor retractile , def ormarea marginii osului, temperatura
locala (care poate fi diferita de zona celuilalt umar) si prezenta unor puncte sau zone
dureroase . Se apreciaza unele modificari ale tonusului si troficitatii musculaturii
umarului.
In examenul clinic se poate determina posibilitatea instalarii unei complicatii
imediate, cum ar fi: asocierea unei luxatii cu o fractura regionala, complicatii

25

nervoase(elongatii de plex brahial), complicatii vasculare(leziuni ale arterei si venei
axilare), luxatia deschisa si complicatii musculare ( rupturi musculo -tendinoase).

Examenul radiologic

Radiologia este preci sa, exacta si concreta. Aceasta utilizeaza substante de
contrast diversificate care fac vizibile organele, radiografia utilizandu -se in sutimi de
secunda.
Radiografiile se vor realiza atat din directie antero -posterioara, cat si din directie
supero -inferioara.
Examenul radiologic este important atunci cand banuim ca avem de -a face cu o
luxatie. Acesta arata pozitia in care se gasesc capetele luxate sau poate arata prezenta
unei fracturi concomitente, situatie care complica afectiunea , iar trat amentul devine
mult mai dificil.
Cand umarul prezinta durere, are o mobilitate scazuta sau umarul este chiar blocat
fara ca pe radiografie sa apara vreo modificare, se va pune cu usurinta diagnosticul
de periartrita scapulo -humerala.

Examenul RMN
Are avantajul neinvazivitatii si acuratetii diagnosticului. RMN de umar joaca un rol
foarte important in luxatiile recidivante prin aprecierea gradului de rupere a partilor moi
(labrum si muschi) in vederea aplicarii tratamentului chirurgical.
Complicatiil e la nivelul luxatiilor umarului sunt:
– Osoase: duc la fracturarea capului humeral sau a glenei;
– Nervoase: datorate intinderii nervilor care alcatuiesc plexul brahial responsabil
de inervatia membrului superior;
– Vasculare: prin compresiunea unui vas sau chi ar ruperea acestuia de catre
capul luxat.

Diagnosticul diferential
Sunt situatii in care o subluxatie a umarului se poate confunda cu: artrita acuta a
articulatiei umarului, bursita acuta subdeltoidiana, leziune a tendonului supraspinos,

26

leziune a nervulu i spinal, contracturarea marelui pectoral, paralizia nervului circumflex,
leziunea nervului suprascapular precum si rupturi a lungii portiuni a bicepsului.
In aceste situatii diagnosticul diferential se poate obtine si prin radiografie.

Examenul mobili tatii (bilantul articular si bilantul muscular) al miscarilor de:
antepulsia bratului(flexia), retropulsia bratului(extensia), abductia bratului, adductia
bratului, rotatia externa a bratului si rotatia interna .
In afara de aceste miscari fundamentale se vor testa si miscarile din articulatia scapulo –
toracica, sterno -claviculara si acromio -claviculara , aceste miscari sunt:
– Ridicarea umarului ;
– Coborarea umarului ;
– Proiectia anterioara a umarului (asociata abductiei omoplatului);
– Proiectia posterioara a umarului (asociata adductiei omoplatului).
Testarea articulara sau bilantul articular presupune masurarea amplitudinii miscarilor
pasive si active, care se pot executa intr -o articulatie respectand axele si planurile de
miscare contribuind la stabilirea di agnosticului, fara de care recuperarea ar fi lipsita de
sens.
Pentru ca testarea articulara sa fie corecta si apropiata de valorile normale, trebuie
respectate cateva reguligenerale in timpul testarii:
– Pacientul ce urmeaza a fi testat trebuie sa i se comu nice miscarile ce urmeaza
a fi executate, pentru a fi relaxat si pentru a nu aparea starea de contractura
musculara ce poate limita miscarea;
– Segmentul d testat trebuie asezat in pozitie corecta;
– Goniometrul nu trebuie apasat pe segmentul respectiv, ci foa rte usor aplicat;
– Bratele goniometrului vor fi mereu asezate pe linia laterala a articulatiei;
– Pentru ca valoarea mobilitatii sa fie cea corecta trebuie masurata de la gradul
0.
Aprecierea gradului de mobilitate a articulatiei scapulo -humerale poate fi subiectiva
“din ochi” sau cu ajutorul goniometrului, centimetrul, firul cu plumb.
Scala de evaluare a bilantului muscular are 6 trepte, de la 0 la 5 si evalueaza forta
musculara astfel:
– f0 (zero): muschiul nu reaizeaza nici o contractie vizibila sau palpabila;

27

– f1 (schitata): muschiul testat realizeaza contractie vizibila sau palpabila, dar
forta este insuficienta pentru deplasarea segmentului asupra caruia
actioneaza;
– f2 (mediocra): muschiul testat poate mobiliza segmentul, dar pe un plan care
permite eliminarea fortei gravitationale. Forta 2 este considerata mediocra, iar
pozitionarea pacientului pentru eliminarea gravitatiei este obligatorie. In acest
sens se folosesc mese placate cu material lustruit sau planul sustinut de catre
testator;
– f3 (accept abila): muschiul testat poate efectua miscarea cu deplasarea
segmentului in cursa completa contragravitatiei. Forta 3 este considerata
acceptabila reprezentand un prag functional. Aceasta este oarecum suficienta
pentru membrele superioare (in igiena, servi re), dar nu este suficienta pentru
membrele inferioare care trebuie sa sustina intreaga greutate a corpului;
– f4 (buna): muschiul testat executa deplasarea segmentului asupra caruia
actioneaza contragravitatiei, dar si impotriva unei rezistente opuse in tre imea
distala a segmentului deplasat;
– f5 ( normala): reprezinta forta muschiului testat capabil sa mobilizeze
segmentul pe toata amplitudinea de miscare, impotriva unei rezistente
maxime aplicate segmentului de imobilizat, cat mai distal.
Ne confrun tam adesea si cu valori ce se afla la granita dintre forta 2 si forta 3, iar
in asemenea cazuri vom nota 2+ forta care mobilizeaza segmentul antigravitational,
dar cu amplitudine mai mica decat jumatatea cursei normale, iar cu 3 – forta musculara
care reuse ste miscarea contra gravitatiei depasind jumatatea amplitudinii normale.

Testul arcului dureros
Acest test poate identifica conflictul present intre tendoanele muschilor coifului
rotatorilor si acromion. Pacientul va efectua abductia lenta a bratului, iar in cazul in
care durerea este prezenta intre 70 si 120 de grade, testul se considera pozitiv.
Testul de impingement need
Examinatorul se pozitioneaza in spatele pacientului si imobilize aza scapula cu
mana opusa partii examinate a pacientului si propulsia. Daca in timpul manevrelor

28

pacinetul acuza durere, care se datoreaza comprimarii tendonului muschiului
supraspinos, testul este considerat a fi pozitiv.

Testul Hawkins
Examinator ul este plasat lateral de pacient, imobilizand scapula si pozitionand
bratul examinat in abductie, flexie 90° si rotatie interna. Apoi se fectueaza flexia
orizontala concomitent cu accentuarea rotatiei. Testul este considerat pozitiv daca
pacientul acuza d urere, durere provocata de confli ctul dintre tendonul muschiului
supraspinos si ligamentul coraco -acromial.

Testul Jobe
Bratul pacientului este pozitionat de catre testator in abductie la 90° si in rotatie
interna cu policele orientat catre podea. Examinatorul aplica o rezistenta pe aceasta
miscare, iar pacientul este rugat sa reziste acestei forte. Daca pacientul nu se poate
opune, testul este considerat a fi pozitiv. Acest test presupune evaluarea muschiului
supraspinos.

Testul Patte
Examinatorul pozitioneaza pacientul cu bratul in abductie la 90° si antebratul flectat
la 90°. Pacientul este rugat sa se opuna miscarii de rotatie interna pe care o executa
examinatorul. Daca pacientul nu se poate opune testul este considerat pozitiv. Ace st
test presupune evaluarea muschiului infraspinos.

Testul Apley
In cadrul acestui test examinatorul va testa amplitudinea miscarilor de rotatie
interna si externa. Prezinta doua actiuni: una in care pacientul este rugat sa isi palpeze
zona situata intre unghiurile scapulare interioare si una in care pacientul este rugat sa
isi impreuneze mainile la spate. In cazul pacientilor care au o varsta peste 60 de ani
sunt rugati sa duca mana la buzunarul de la spate al pantalonului. In situatia in care
pacientul nu poate executa aceste actiuni, testul este considerat pozitiv.

29

Testul Belly -Press sau Napoleon
Acest test se adreseaza pacientilor care prezinta o limitare a rotatiei interne,
evaluand tot muschiul subscapular. Pacientul este rugat sa exe cute o presiune asupra
abdomenului cu mana examinata. Daca cotul pacientului se deplaseaza posterior in
timpul miscarii, atunci testul este considerat pozitiv.

Examinarea clinica este si va ramane o unealta importanta, datele prezentate in
urma ace stor teste demonstreaza eficienta efectuarii lor in diagnosticarea patologiei
umarului.
Examenul clinic se va incheia si cu un examen neurologic si al circulatiei , iar orice
tulburare va fi adusa la cunostinta bolnavului.

2.5. PRINCIPIILE SI OBIECTIVELE TRATAMENTULUI UMARULUI
POSTTRAUMATIC

Tratamentul umarului posttraumatic prezinta anumite particularitati de recuperare,
datorita faptului ca este cea mai mobila articulatie, prezentand in acelasi timp si un
grad mare de stabilitate, perm itand segmentelor distale sa execute miscari pe directii
diferite necesare activitatilor desfasurate in viata de zi cu zi.
Sechelele instalate la nivelul umarului posttraumatic pot determina aparitia:
 umarului dureros posttraumatic simplu;
 umarului durero s posttraumatic blocat;
 umarului mixt si pseudoparalitic;
 umarului inflamat posttraumatic acut.
Principiile si o biectivele tratamentului kinetic sunt:
1. Ameliorarea durerii prin: posturari si pozitionari inca din perioada imobilizarii,
gimnastica vasculara, masaj usor prin metode de netezire , termoterapie
(aplicatii locale calde daca procesul inflamator este cronic) si crioterapie
(aplicatii locale reci/gh eata daca procesul inflamator este cald) , terapie fizicala
prin curenti de joasa si medie frecventa si medicatie antialgica;
2. Combaterea si tratamentul inflamatiei: descarcarea articulatiei prin repaus
articular prin posturare; posturarea se face cu ajutorul ortezelor si este
intrerupta de mobilizari articulare periodice. Crioterapia care scade viteza de

30

conducere prin: reducerea activitatii receptorilor cutanati ( aplicare de comprese
reci care se schimba la 3 minute sau aplicare de comprese cu gheata mentinute
10-15 minute, de 3 -5 ori/zi), masajul cu gheata 5 -7 minute, electroterapie si
medicatie antiinflamatoare;
3. Refacerea mobi litatii sau a amplitudinii de miscare prin:
-mobilizari pasive care se aplica posttoperator sau dupa suspendarea
imobilizarii si se insotesc de utilizarea unor orteze amovibile(care pot functiona
si pe flexie si pe extensie), a caror pozitie se schimba de 3-4 ori/zi;
-utilizarea tehnicilor FNP si diagonalel din metoda Kabat pentru asuplizarea
musculaturii;
-tractiuni continui si discontinui, care se utilizeaza in sectiile de ortopedie,
acestea corecteaza pozitiile vicioase, reduc presiunea in articulatii s i permit
uneori mobilizarea pe amplitudini stabilite;
-mobilizari auto -pasive, pe care pacientul le face cu ajutorul membrului sanatos
cu scopul de a preveni instalarea anchilozei, cresterea amplitudinii articulare,
alungirea structurilor musculare, amelio rarea troficitatii si a circulatiei locale,
cresterea elasticitatii tesuturilor si pastrarea imaginii kinestezice la nivelul
articulatiei;
-mobilizari activo -pasive, se recomanda cand forta musculara este 1 -2 sau cand
pacinetul este anxios, prezinta o team a de mobilizare;
-mobilizari active, folosite in stadiile precoce de recuperare si sunt limitate de
prezenta durerii;
4. Recuperarea stabilitatii articulare care se realizeaza prin :
-tonifiere musculara , in conditiile absentei durerii si absentei laxitatilor incepand
intotdeauna cu contractii izometrice;
-folosirea anumitor posturi, decoaptari, tehnicii Codman, intinderilor musculare(
stretchingul prelungit pentru prevenirea dezaxarii capului humeral;
-pastrarea echilibrului i deal intre grupele musculare agonist -antagonist si
anume: deltoidul, coracobrahialul, bicepsul si trapezul pe de -o parte, iar supraspinosul,
subscapularul si subspinosul pe de alta parte;
5. Recuperarea abilitatilor de miscare la unghiuri functionale si tepta t pe intreaga
amplitudine de miscare, bazata pe exercitii de crestere a fortei si coordonarii.

31

O foarte mare importanta o are colaborarea intre pacient -medic -kinetoterapeut
pentru stabilirea metodologiei de recuperare, iar programele propuse atat in perioada
spitalizarii, cat si ambulator, sa mentina si sa creasca capacitatea de efort a pacientilor.
Tratamentul unei luxatii la nivelul umarului trebuie aplicat de urgenta, imediat dupa
examenul clinic si radiologic. Reducerea luxatiei con sta in repunerea in articulatie a
celor doua capete osoase. Aceasta reducere se face de obicei sub anestezie generala
sau locala.
In recuperarea umarului posttraumatic este foarte important de stiut faptul ca dupa
perioada de imobilizare se va tine cont de urmatoarele reguli:
– In primele doua saptamani vor fi evitate miscarile de abductie, rotatie externa
si retropulsie;
– Este interzisa miscarea de rotatie interna si retropulsia in luxatiile posterioare;
Cele mai intrebuintate metode de reducere a luxat iei sunt:
Metoda Hipocrate
Este cel mai vechi procedeu cunoscut realizat sub anestezie generala. Pacientul este
asezat pe o masa in decubit dorsal, iar operatorul prinde antebratul pacientului cu
ambele maini si isi plaseaza calcaiul in axila pacientului. Pentru a obtine relaxare
musculara operatorul executa cateva tractiuni dupa care executa o miscare de
abductie pentru repunerea capului humeral in glena, miscare care este simtita si auzita
printr -un sunet caracteristic.
Metoda von Artl
Pacientul este asezat pe un scaun cu spatar inalt, operatorul va prinde cu o mana
treimea proximala a bratului, iar cu cealalta mana articulatia cotului. Se vor executa
cateva tractiuni pentru relaxare musculare dupa care se imprima bratului o tractiune
progresiva in jos pentru obtinerea r educerii.
Metoda Mothes
Pacientul este asezat pe o masa in decubit dosal, cu bratul la 90°, cu o chinga
petrecuta oblic peste torace care -i va oferi contrarezistenta miscarii ce urmeaza a fi
efectuata. Operatorul ii va executa o tractiune la niv elul membrului supeior impingand
capul humeral din axila spre in afara pana ajunge in cavitatea glenoida. In acest
moment se imprima bratului o miscare de rotatie interna si anteductie, iar capul
humeral se va reduce.

32

Metoda Djanelidze
Pacientul se afla asezat in decubit lateral la marginea unei mese cu bratul suspendat.
Dupa cateva minute, forta gravitationala realizeaza o tractiune membrului superior
care favorizeaza relaxarea musculaturii. Operatorul va prinde antebratul flectat al
pacientului si va executa o tractiune in jos simultana cu miscarea de rotatie intena.

Indiferent de metoda folosita, reducerea tebuie controlata si radiologic, iar apoi
umarul imobilizat intr -un bandaj moale de tip Dessault pentru 3 saptamani. Dupa
scoaterea bandajului se vor evita miscarile de rotatie externa pe o perioada de
aproximativ 3 saptamani.
Daca luxatia s -a redus corect, durerile vor disparea, iar amplitudinea de miscare in
articulatia umarului se va relua complet.
Exista cazuri in care reducerea unei luxatii nu este posibila prin mijloace
ortopedice, iar reducerea putand fi realizata numai prin interventie chirurgicala. In
luxatiile vechi de cele mai multe ori este obligatoriu sa se intervina chirurgical, in
luxatiile deschise, precum si in cazurile in care s -au produs rupturi de ligamente, rupturi
capsulare , leziuni nervoase si leziuni vasculare.
Dupa realizarea reducerii prin mijloace ortopedice sau cu ajutorul interventiei
chirurgicale, articulatia se va imobiliza pe o peri oada de aproximativ 3 saptamani in
care capetele oasoase isi vor relua contactul lor normal, iar ligamentele sau rupturile
capsulare se vor repara.
De multe ori dupa producerea unei luxatii exista posibilitatea in care acea luxatie sa
poata reaparea. Aces te luxatii recidivante denumite si luxatii habituale se pot repune
usor, dar pentru a evita aparitia unei noi luxatii se reccomanda sa se faca tot ce trebuie
pentru prima luxatie pentru a nu se expune la recidive.
In luxatiile recidivante de cele mai multe ori se indica interventia chirurgicala cu
interventii plastice ortopedice prin care este reparata capsula articulara si a
ligamentelor de mentinere in contact a celor capete osoase.
Dupa suspendarea imobilizarii, membrul traumatizat va capata r igiditate articulara,
atrofie musculara , fragilitate cicatricei capsulo -ligamentare si musculare. Se va incepe
tratamentul functional si de incarcare, imediat dupa ce tulburarile circulatorii locale au
cedat.

33

Cu ajutorul unui tratament conservativ/functio nal bine condus, se vor obtine rezultate
bune.
“Medicina fizica, reprezinta arsenalul terapeutic propriu, care aduce alaturi de
terapiile medicale traditionale sau de traumatismele alternative, un program complex
de tratament recuperator, hidro -termo -masso -electroterapeutic, menit sa sustina
kinetoterapia -baza oricarei strategii de recuperare, in orice domeniu de patologie.”
De asemenea, elementele care alcatuiesc balneofizioterapia pun in practica un
singur element comun, si anume energia. Fie ca este vorba de o energie termica,
mecanica, fizica sau orice alt tip de energie, acestea au drept scop recastigarea
functiilo r afectate cat si a celor pierdute avand un impact asupra intregului segment.

Tratamentul prin hidro -termoterapie
Principalul factor terapeutic folosit in acadrul acestui tratament este temperatura
cuprinsa intre 0 si 80°. Excitantul termic este rep rezentat de apa, nisip, namol si
parafina.
 Termoterapia
Termoterapia este grupajul terapeutic de proceduri de tratament ce foloseste drept
factor terapeutic vectorul temperatura. Temperatura este transferata corpului uman
cu ajutorul unor suporturi termice precum:
– Apa;
– Aerul;
– Parafina;
– Namolul .
Schimburile de caldura dintre organism si mediu se fac prin: conductie, convectie,
radiatie, evaporare.
Este aplicata sub forma de aplicatii calde si produce:
– modificari ale tesuturilor;
– ramoleste grasimile;
– vasodilatatia periferica pasiva cu hiperemie;
– vasoconstrictie capsulo -ligamentara, care are efect antiseptic si analgetic;
– efecte miorelaxante, decontracturante;
– creste secretia sudoripara;

34

– creste rezistenta la infectii , stimuleaza imunitate;
– creste diureza si consumul de oxigen
Contraindicatiile generale ale aplicatiilor de caldura sunt:
– faze acute ale bolilor;
– afectiuni maligne;
– afectiuni dermatologice;
– tuberculoza activa.
 aplicatii le de namol
Se realizeaza cu ajutorul namolurilor sapropelice si namolurilor minerale, aplicate
pe piele la o temperatura in jur de 47°C in timp ce temperatura corpului va creste la
39°C. Grosimea stratului de namol variaza intre 2 si 4 centimetrii.
 aplicatiile de parafina
Reprezint a proceduri termoterapeutice artificiale aplicate in stare semisolubila la
o temperatura de 50°C. Prafina este aplicata prin pensulare, prin baie sau sub forma
de placa, mentinuta 15 -20 de minute.

Hidroterapia
Oamenii, inca din cele mai vechi timpuri, au demonstrat un interes crescut si admiratie
fata de importanta exercitiilor fizice precum si a bailor termale asupra organismelor.
Aceasta terapie asigura schimbul de caldura dintre corp si apa. Prin factorii mecanici
si termici, mediul acvatic ofera avant aje incontestabile procesului recuperator.
Hidroterapia, aplicarea terapeutica a apei se face in anumite stari de agregare si la
anumite temperaturi :
– bai reci, intre 0 -26°C;
– bai neutre, intre 26 -35°C;
– bai calde, cu temperatura egala sau mai mare de 35°C. Efectele bailor calde
produc: vasodilatatie, sedare generala, cresterea pragului durerii.
 Imersiile totale constau in scufundarea totala a corpului in cazi, bazine, piscine
cu efecte de vasodilatatie, accelerarea metabolismului si supraincalzirea
corpului.
 Imersiile partiale constau in scufundarea partiala a corpului in bazine cu o
temperatura scazuta (proceduri reci), crescuta (proceduri calde) sau alternanta.

35

Datorita proprietatilor fizice ale apei, hidroterapia ofera:
– Capacitate termica mare;
– Termoconductibilitate mare;
– Dizolvarea unor substante (extracte din plante) datorita pro prietatilor chimice pe
care le poarta;
– Hidroterapia poate fi imbunatatita prin completarea cu anumiti factori mecanici
(manevre de periaj, frictiune, presiune);
– Crester ea temperaturii locale, vasodilatatie.

Tratamentul prin masaj
Are scop terapeutic si profilactic, transmitand impulsuri nervoase de la nivelul
exteroceptorilor spre sistemul nervos central.
Masajul umarului consta in alunecari ascendente scurte si dese, aplicate pe partea
anterioara, laterala si posterioara a segmentului. Manevrele de masaj pot include
toracele, gatul si omoplatul. Masajul se incepe cu manevre de netezire pornind de la
varful deltoidului pana la acromion. A doua miscare de netezire se porneste de pe
pectoralul si de pe muschii omoplatului pana la acromion, coborand pana la varful
deltoidului. Un alt tip de netezire este cea in pieptene care se face pe deltoid, executata
cu par tea cubitala a degetelor, se porneste de la acromion pana sub axila (“decupanad
umarul”).
Urmeaza framantarea , care se face tinand contrapriza sub brat cu o mana, iar cu
cealalta mana de la varful omoplatului catre coloana, apoi de la nivelul omoplatului
pana la acromion. Apoi se framanta pectoralii catre acromion, apoi deltoidul median si
cel anterior.
In continu are se aplica manevre de frictiune, tapotament, vibratie, cernut si se incheie
cu netezirea, iar in cazul musculsaturii flasce se aplica si ciupitul.

Ergoterapia – terapia ocupationala
Urmareste marirea performantelor si starea de sanatate, prin munca sau prin alta orice
ocupatie realizata de catre bolnav. Terapia ocupationala corecteaza disfunctiile motorii
instalate de boala si de inactivitate.

36

Aceasta este modalitatea de recuperare a coordonării urmarind prelungirea exercițiilor
de kinetoterapie pentru mobilizarea articulară sau tonifierea musculară, utilizând o
serie de activitați complexe, atractive sau care captează atenția și răbdarea pacientului
pentru o perioadă mai lungă de timp. Include activitati casnice sau diverse sporturi.

Electroterapia, se poate aplica sub forma de :
 Ultrasunete – acestea favorizeaza vindecarea tesuturilor datorita stimularii
activitatii celulare. In cazul traumatismelor acute se recomanda forma pulsata
cu efect analgezic, i ar pentru traumatismele cronice este recomandat
ultrasunetul continuu care va produce caldura.
 Curentii interferentiali – acestia stimuleaza procesul de vindecare ,
imbunatatesc proprietatile unui muschi sau a tesuturilor nervoase. Pentru
stimularea fibrel or motorii din traumatismele acute, curentii interferentiali au o
frecventa cuprisa intre 0 -100 Hz, iar pentru stimularea fibrelor senzitive, curentii
interferentiali au o intensitate cuprinsa intre 80 -130 Hz, aplicati in scop
analgezic.
 Pulsed short wave – stimuleaza activitatea celulelor de la suprafata
membrane. Poate fi aplicat imediat dupa producerea traumatismului cu o
intensitate cuprinsa intre 0 -0,5 W.
 Terapia combinata – consta in aplicarea stimularii interferentiale alaturi de
ultrasunete. Stimularea interferentiala are rolul de a reduce inflamatia capsulei,
iar aplicarea ultrasunetelor vor stimula vindecarea leziunilor.
 Stimularea electrica neuromusculara – are rol in stimularea muschilor slabiti,
atrofiati, care nu pot fi activati din diverse alte motive. Se aplica in instabilitatea
umaului, cel mai des in stimularea muschilor scapulotoracici. De asemenea,
evita stresul articular, mentine activitatea musculara la nive lul traumatismelor
acute. Pe cand, in afectiunile cronice, se foloseste pentru a furniza un trigeer in
muschii inhibati.
 Biofeedback electric – reprezinta o metoda ben efica in reeducarea muschilor,
a caror activitate, din cauza durerii, este inhibata. In situatiile cronice de
suprasolicitare, musculatura inhibata de durere, ramana disfunctionala.

37

Biofeedback – ul electric, aplicat ca metoda de antrenament muscular, poate sa
reeduca raspunsul motor .
 TENS (stimulare electrica nervoasa trascutanata) – este ap licata frecvent in
tratamentul pentru combaterea durerii, usurarea durerii prin blocarea
transmiterii mesajului dureros catre creier , stimuland astfel mecanismul “pain
gate”.
Avantajul stimularii electrice nervoase transcutanata este ca reprezinta un
tratament noninvaziv avand putine efecte secundare, in comparatie cu terapia
bazata pe medicamente antialgice.

38

CAPITOLUL III – CONTRIBUTII PERSONALE PRIVIND ASPECTELE
TEORETICE SI PRACTICE ALE PROBLEMEI

3.1. SCOPUL SI OBIECTIVELE LUCRARII

Scopul acestei lucrari il reprezinta studiul literaturii de specialitate pentru a obtine
informatii pertinente asupra metodologiei de aplicare a tratamentelor de recuperare in
patologia umarului.
Pentru realizarea acestui lucru, rolul cel mai importamt il vor avea obiectivele pe
care le urmarim, acestea fiind:
 Evitarea imobilizarilor prelungite care duc la facilitarea instalarii redorilor;
 Ameliorarea durerii;
 Aducerea functiilor de miscare cat mai aproape de normalul fu nctionalitatii;
 Mentinerea functiilor centurii scapulare;
 Refacerea fortei musculare afectate si obtinerea amplitudinilor normale de
miscare;
 Imbunatatirea calitatii vietii sub toate aspectele: emotional, psihic si social.
Umarul, dintre toate articulatiile corpului u man, este cea mai importanta articulatie,
datorita gamei mari de intebuintari tot mai diverse pe care membrul superior o
foloseste in viata cotidiana, atat din punct de vedere al activitatilor profesionale,
educationale , cat si sociale. Toate acestea sunt conditionate de un umar sanatos,
capabil sa se adapteze solicitarilor la care este supus.
Traumatismele suferite de umar nu afecteaza doar articulatia umarului, intrucat
are si efecte asupra intregului me mbru superior.
Afectiunile umarului posttraumatic, conduc la limitarea mobilitatii articulare, a
amplitudinilor de miscare, cat si la impiedicarea pacientului la o viata cat mai normala,
iar ipotezele pe care le -am propus in urma acestor sechele sun t:
 In ce masura utilizarea mijloacelor kinetoterapeutice ajuta la inlaturarea
disfunctionalitatii impuse de afectarea posttraumatica a umarului;

39

 In ce masura procedeele utilizate si aplicate sunt eficiente pentru recuperarea
cat mai completa si rapida;
 In ce masura aplicarea mijloacelor kinetoterapeutice ofera pacientului accesul
la o viata cat mai normala.

Obiectivele lucrarii cuprind :
 Aprofundarea si studierea literaturii de specialitate in vederea identificarii celor
mai noi si eficiente metode de tratament in conformitate cu umarul
posttraumatic ;
 Identificarea si alegerea celor mai eficiente metod e, tehnici si mijloace de
recuperare fizicala -kinetica ce se adreseaza umarului posttraumatic;
Tratarea traumatismelor reprezinta pentru toata istoria medicala o actualitate
mereu in schimbare.
Tratamentul umarului posttraumatic a inregistrat succese notabile, datorita
colaborarii stranse intre diversi specialisti, acesta ducand la recupera rea umarului si
reintegrarea pacientilor in societatile socioprofesionale.
Metodologia de recuperare ar trebui sa cuprinda trei stadii de abordare, si anume:
1) evaluarea stadiului initial in care se afla pacientul;
2) intocmirea unor programe kinetice de recuperare complexa si progresiva de
catre kinetoterapeut;
3) obtinerea si urmarirea rezultatelor obtinute in urma aplicarii programului kinetic.

3.2. METODE DE CERCETARE UTILIZATE IN STUDIU

Pe parcursul desfasurarii cercetarii au fost folosite metodele:
 Metoda documentarii teoretice;
 Metoda studiului bibliografic ;
 Metoda observatiei.
Metoda documentarii teoretice – Pentru fixarea obiectivelor si scopul cercetarii, a
fost necesara o activitate de documentare riguroa sa. Aceasta presupune cautarea
surselor bibliografice si selectionarea datelor obtinute ce pot fi folosite in studiile de
specialitate privind efectul terapeutic al kinetoterapiei in patologia umarului;

40

Metoda studiului bibliografic – Aceasta metoda este reprezentata de parcurgerea
referintelor bibliografice (reviste, carti ) existente in biblioteca facultatii, a Universitatii;
Metoda observatiei – Reprezinta cea mai veche si cea mai folosita metoda de
cunoastere si de urmarire intentionata a efectorilor exercitiului fizic, tehnicilor si
metodelor, in cadrul programelor de kinetoterapie, asupra pacientilor . In cadrul unei
bune observa tii, scopul urmarit trebuie sa fie bine stabilit, iar notarea observatiilor
obtinute sa fie imediata.

3.3. RECOMANDARI PRIVIND PROGRAMUL DE RECUPERAR E IN PATOLOGIA
UMARULUI

Astazi , kinetoterapia s -a dezvoltat foarte mult, datorita cercetarilor efectuate care au
dus la creearea de tehnici aplicate in scop preventiv, terapeutic si de recuperare.
Prin aplicarea unor exercitii, tehnici, metode de reeducare functionala vom obtine
realizarea unui program de recuperare cat mai complex si adaptat fiecarui tip de
pacient si fiecarei afectiuni in parte.
Cele mai comune traumatisme la nivelul umarului sunt:
– Fracturi;
– Luxatii;
– Periartrita scapulo -humerala;
– Dislocari ;
– Contuzii;
– Arsuri.
Cadrul unui program kinetic trebuie sa cuprinda o varietate de tehnici,cu rol foarte
important in reeducarea functionala .
La nivelul recuperarii umarului posttraumatic trebuie oferita o importanta deosebita
cresterii mobilitatii articulare, datorita rolului important pe care umarul il poate avea in
efectuarea activitatilor cotidiene.
Deoarece prioritatea in procesul de recup erare este obtinerea mobiliatatii articulare,
dupa producerea unui traumatism trebuie urmarita instalarea redorii articulare, aceasta
fiind mult mai greu de recuperat dupa ce s -a instalat deja.

41

Traumatismele umarului pot afecta atat articulatiile scapulohu merala si
acromioclaviculara, cat si ligamentele si tendoanele.

Recuperarea pacientului cu umar posttraumatic cuprinde medicatie antialgica si
antiinflamatoare, masaj, posturari, hidrokinetoterapie, kinetoterapie si fizioterapie , care
poate fi aplicata sub forma de laser, ultrasunet, curenti interferentiali, TENS,
biofeedback electric, terapie combinata.

Exercitii selective aplicate in program ul de recuperare al umarul ui
posttraumatic

Obiectivele recuperarii umarului sunt:
1. PREVENIREA / CORECTAREA REDORII ARTICULARE;
2. ASIGURAREA STABILITATII;
3. ASIGURAREA MOBILITATII.
Obtinerea acestor obiective necesita absenta durerii si absenta inflamatiei. Fazele
recuperarii umarului:

FAZA I (ACUTA)
Incepe imediat dupa traumatism sa u dupa interventia chirurgicala.
Pentru c ombaterea durerii si a inflamatiei se recomanda:
– Administrarea antialg icelor aplica te sub forma de unguente sau tablete.
– Aplicarea termoterapiei calda , daca procesul inflamator este cronic si
aplicarea termoterapiei rece daca procesul inflamator este cald ;
– Posturari corective ; acestea influenteaza doar parti le moi. Inaintea efectuarii
posturarilor este necesara incalzirea zonei respective.
– Masaj cervical , avand un rol foarte important in aceasta etapa . Scopul
masajului este de a reduce durerea, de a mentine controlul mobilitatii regiunii
cervicale, de a stimula circulatia, de a decontractura musculatura si de a pregati

42

articulatia pentru programele de kinetoterapie. Manevrele folosite sunt cele de
netezire, framantare, frictiune, tapotament, vibratie si cernut .
Se efecutueaza pe umar, brat, antebrat si uneori chiar si pe mana.

FAZA A – II – A
Pentru imbunatati rea permeabilit atii musculaturii si pentru refacerea tonusului
muscular, se aplica:
– Electroterapie sub forma de ultrasunete, curenti interferentiali, pulsed short
wave, precum si sub forma de terapie combinata.
Pentru decontracturarea si facilitarea muschilor se aplica:
– Hidrokinetoterapia , in cazul acestei proceduri pacientul isi va scufunda intregul
corp in apa sau doar anumite parti ale corpului , precum membrele superioare.
In unele cazuri, baile pot fi combinate cu divese uleiuri, plante medicinale sau
saruri.
Pentru refacerea mobilitatii , se aplica :
– Adoptarea unor posturi :
 Pentru posturarea umarului in flexie pacientul se afla in decubit dorsal, bratul
ridicat in continuarea trunchiului, genunghii usor flectati, iar un saculet de nisip
este pus in treimea inferioara a bratului, cotul este extins.
 Posturarea umarului in extensie se face cu pacientul in decubit dorsal pe un pat,
membrul superior afectat in afara planului de spijin.
Se va pune un saculet de nisip in treimea inferioara a bratului.
 In posturarea umarului in pozitie de abductie pacientul se va aseza pe un scaun
cu spatar, astfel incat spatarul scaunului se va afla sub axila pacientului, iar intre
axila si spatar se va pune o perna pentru a mentine membrul superior in
abductie.
 Pentru posturarea umarului in rotatie externa pacient ul se afla in decubit dorsal,
mainile asezate sub cap, si incearca sa coboare coatele pe planul patului, iar
pentru a postura umarul in rotatie interna pacientul se va aseza pe un scaun
incercand sa duca antebratele in zona lombara.

43

Amplitudinile de misca re care sunt castigate de catre kinetoterapeut, pot fi pastrate
cu ajutorul unor posturi -imobilizari in diferite aparate pe timpul noptii.

– Mobilizari autopasive – pecientul se afla in patrupedie, mainile cat mai
lateralizate, degetele extinse, coatele ext inse, coapsele perpendiculare pe sol.
Apoi se va incerca asezarea pe taloane, fara mobilizarea mainilor.

– Mobilizarea autopasiva a umarului se poate realiza si cu ajutorul unor montaje
cu scripeti care suspenda membrul superior si fixeaza umarul.

44

– Exercitiile Codman ( automiscari de pendular e) – pacientul se apleaca usor in
fata, punand mana bratului neafectat pe o masa pentru a avea sprijin. Membrul
superior afectat, atarnand perpendicular spre podea , se va executa un balans
de flexie, extensie si ci rcumductii . Pacientul trebuie sa fie relaxat.

– Mobilizari pasive pentru mobilizarea articulatiei acromioclaviculare – pacientul
se afla asezat in decubit dorsal , cu antebratul pe abdomen. Kinetoterapeutul cu
o mana pe clavicula pacientului va face mobilizarea in sus si in jos, iar cu
cealalta mana va realiza contrapriza.

45

– Mobilizari pasive pentru mobilizarea articulatiei glenohumerale – alunecarea
caudala se realizeaza cu pacientul in decubit contralateral, cu cotul si bratul
abdus. O priza a kinetoterapeutului se afla pe capul humerusului, iar cealalta
dedesupt de axila, dupa care va apasa in jos.

– Mobilizare pasiva pentru articulatia glenohumerala – alunecarea craniala se
realizeaza cu pacientul in decubit dorsal si cotul flectat. Kinetoterapeutul
plaseaza o mana la nivelul umarului, iar cealalta mana la nivelul cotului
pacientului. Alunecarea se realizeaza cu impingerea in sus a bratului.

Aceasta alunecare craniala a articulatiei glenohumerale se poate realiza si cu
hemibazinul kinetoterapeutului.

46

– Mobilizarea pasiva prin tehnica de tractiune a suprafetelor articulare, executate
in axul colului humerusului, se realizeaza cu pacientul in decubit dorsal cu cotul
fletat la 90° si sprijinit pe hemibazinul kinetoterapeutului. Acesta face priza cu
ambele m aini la nivelul bratului, dupa care produce decoaptarea suprafetelor
articulare.

De asemenea, decoaptarea suprafetelor articulare se po ate realiza atat cu cotul
pacientului sprijinit pe hemibazinul kinetoterapeutului, cat si pe pieptul acestuia.

47

– Mobilizarea pasiva prin alunecarea in afara si posterior a capulul humeral, cu
abductia bratului, se va face cu pacientul in decubit dorsal si bratul implicat
flectat la 90°. Kinetoterapeutul va face priza la nivelul bratului pacientului si va
produce o im pingere in jos cu abdutia bratului, iar cu pieptul va impinge in zona
apropiata cotului.

FAZA A – III – A
Pentru tonifierea musculaturii, refacerea amplitudinii toale de miscare,
refacerea fortei, rezistentei si stabilitatii musculare, se aplica:
– Masaj :

48

Netezirea aplicata la inceputul masajului consta in alunecari scurte si dese,
prelungindu -se in sus catre gat, anterior catre torace si posterior catre regiunea
scapulara;
Frictiunea se aplica cu ajutorul varfurilor degetelor sau cu radacina mainii in
sens circular;
Metoda de framantat aplicata asupra muschiului deltoid se face cu mana in
cuta;
Baterea aplicata sub manevre de tocat si plescait;
Netezirea de incheiere este realizata le nt si linistitor.
– Termoterapie ;
– Manevre de intindere capsuloligamentare ;
Manevrele de intindere capsulo -ligamentare sunt cele mai folosite in
remobilizarea capului humeral in glena:
– Decoaptare gleno – humerala facuta cu pacientul in decubit dorsal , cu bratul pe
langa corp si cotul flectat . Kinetoterapeutul va introduce o mana sub axila
pacientului, iar cealalta priza deaspura cotului, facand o adductie fortata a
capului humeral ;

– Decoaptarea glenohumerala realiz ata cu pacientul in sezand . Kinetoterapeutul
introduce antebratul sub axila pacientului, impingand in sus, iar cealalta mana
o plaseaza deasupra cotului. Se va realiza o adductie fortata si se va obtine
intinderea capsuloligamentara si indepartarea capului humeral de glena.

49

– Alunecar e posterioara a capului humeral care se face cu pacientul in decubit
dorsal, cu umarul afectat cat mai aproape de marginea mesei si un sul rulat
asezat sub scapula. Kinetoterapeutul va duce bratul in abductie si va aseaza
mana stabilizatoare pe cot, iar m ana care mobilizeaza este asezata cat mai
aproape de capul humeral. Dupa care, cu o forta moderata specialistul aplica o
usoara tractiune a articulatiei glenohumerale.
– Bascularea anterioara a umarului – cu pacientul afla t in sezand, membrul
superior afectat de -a lungul corpului, in rotatie externa , antebratul supinat.
Kinetoterapeutul va aseza o priza pe fata anterioara a umarului, iar cealalta
priza va fi pe fata dorsala a mainii, pentru a realiza contrarezistenta. Paci entul
va executa extensia pumnului, extensia bratului si antepulsia umarului.

– Bascularea anterioara a umarului cu pacientul in pozitia sezand, bratul pe langa
corp si cu antebratul flectat la 40°, iar mana este supinata. Kinetoterapeutul cu
o mana acroseaza umarul pacientului, iar cu cealalta mana prinde palma
pacientului, opunand rezistenta extensiei bratului si flexiei cotului.

50

– Bascularea posterioara a umarului – pacientul se afla in decubit ventral, bratul
intins pe langa cap, in prelungirea trunchiului, cotul extins, iar mana se afla cu
palma in jos, pe masa de testat. Kinetoterapeutul va pune o mana la nivelul
umarului, iar cealalta mana pe fata dorsala a pumn ului pacientului, opunanadu –
se ridicarii antebratului, a mainii si extensiei pumnului de pe masa de testat.

– Bascularea posterioara a umarului cu pacientul in decubit dorsal, bratul abdus
la 90°, cotul flectat si cu antebratul pronat. Kinetoterapeutul va face priza pe
bratul pacientului, in apropierea axilei, si la nivelul scapulei.
Acesta imprima o miscare de rotatie interna si ridicare a umarului, iar pacientul
se opune acestei miscari prin realizarea rotatiei externe si retropulsia umarului.

51

– Bascularea scapulara interna – pacientul se afla in decubit lateral, membrul
superior abdus si cotul extins. Kinetoterapeutul cu o mana se opune adductiei
membrului, iar cu cealalta mana acrosea za marginea spinala scapulara,
imprimand o miscare de tragere in afara a acsteia, pacientul opunandu -se.

– Bascularea scapulara externa – pacientul se sfla in sezand, bratul abdus la 90°
si usor flectat. Kinetoterapeutul se va opune miscarii de ridicare a bratului,
executata de pacient.

52

– Tonifierea musculaturii care participa la flexia bratului, este realizata cu
pacientul in sezand, langa o masa, cu antebratul sprijinit pe acea masa.
Kinetoterapeutul va realiza o priza la nivelul deltoidului posterior, iar cealalta
priza la nivelul bratul ui. Pacientul va impinge posterior umarul, iar bratul
anterior.

– Tonifierea deltoidului anterior realizata cu pacientul in decubit dorsal cu cotul
flectat si usor abdus. Kinetoterapeutul se opune cu priza proximala flexiei
scapulohumerale,asociata cu abductia si rotatia externa, executate de pacient,
iar priza distala ghideaza miscarea .

53

– Tonifierea musculaturii care participa la extensia bratului, este realizata cu
pacientul in sezand cu cotul flectat. Acesta va executa flexia degetelor, flexia
cotului si extensia scapulohumerala, iar k inetoterapeutul cu ajutorul celor doua
prize, una proximala si una distala, se va opune pe toata durata miscarii
pacientului.

– Tonifierea deltoidului posterior realizata cu pacientul in decubit ventral, bratul
pe langa trunchi, iar cotul este flectat si situat inafara planului de testat. Acesta
va incerca miscarea de abductie orizontala contrata de catre kinetoterapeut.

54

– Decompresia scapulara este si ea de asemenea o tehnica folosita pentru
imbunatatirea mobilitatii scapulare. Se realizeaza cu pacientul aflat in pozitie
contralaterala si cu membrul implicat in abductie. Kinetoterapeutul va apasa pe
marginea superioara a sc apulei cu ambele maini, dupa care va tractiona
marginea vertebrala in sus, pana la departarea acesteia de coaste.
– Pentru tonifierea abductiei bratului, pacientul se va afla in decubit homolateral ,
cu sprijin pe antebrat. Acesta va realiza ridicarea bazinu lui de pe masa de testat,
formandu -se deschiderea unghiului scapulo -humeral.

– Tonifierea abductiei bratului cu pacientul in sezand, bratul abdus si antebratul
in pozitie neutra . Acesta va executa o extensie a degetelor, a pumnului, apoi va
continua miscarea de abductie. Kinetoterapeutul se va opune acestei miscari,
realizand un exercitiu disto -proximal.

– Tonifierea abductiei bratului cu ajutorul unei gantere, pe care pacientul o va
ridica prin lateral, cu cotul intins sau cu cotul flectat.

55

– Tonifierea musculaturii care partici pa la miscarea de adductie si rotatie interna
a bratului se poate realiza cu pacientul in decubit dorsal, avand membrul
superior in abductie -flexie -si rotatie externa. Pacientul va executa adductia –
rotatia interna – si extensia membrului superior contra rez istentei opuse de catre
kinetoterapeut.

– Tonifierea rotatiei interne a bratului cu supinatia antebratului, contra unei
rezistente opuse de catre kinetoteraput, realizata in lant kinetic inchis. Pacientul
incercand sa pivoteze cotul, astfel incat, olecran ul sa fie orientat inainte.

56

– Tonifierea musculaturii care participa la rotatia externa a bratului se poate
realiza cu pacientul in decubit dorsal, avand bratul flectat, addus si rotat intern,
cotul intins si antebratul pronat. Pacientul va executa extensia bratului, rotatie
externa si abductie, supinand antebratul contra rezistentelor opuse de catre
kinetoterapeut.

– Tonifierea musculaturii care participa la rotatia externa a bratului, realizata cu
pacientul in sezand, bratul abdus, antebratul in pronatie si cotul flectat. Acesta

57

va executa adductia bratului cu rotatie externa, contra rezistentelor aplicate de
catre kinetoterapeut.

– Bascularea anterioara a umarului realizata cu pacientul in decubit ventral,
tinand in maini capetele unei corzi care trece peste un scripete mobil, prins de
o alta coarda care trece peste un scripete fix, la capatul caruia se afla o
contragreutate. Pacient ul va executa extensia simultana a membrelor
superioare, exercitiu in care se va produce impingerea umerilor anterior.

58

– Bascularea posterioara a umarului, la care participa musculatura scapulara,
realizata cu pacientul in sezand. Acesta va realiza contractia cu rezistenta a
extensorilor bratului stang, facilitand contralateral flexorii bratului drept,
basculand posterior umarul drept.

– Tonifierea musculaturii glenohumerale care participa la miscarea de adductie
cu rotatie interna a bratului, realizata cu pacientul in “patrupedie”, punand mana
sanatoasa pe zona sacrolombara. Kinetoterapeutul va face priza pe aripa iliaca
si pe umarul afectat, tragand lent corpul spre partea opusa si usor inapoi.
Pacientul opunandu -se miscarii, si i ntrand in actiune muschii adductori, rotatori
interni si marele pectoral.

59

– Tehnici de facilitare neuropropioceptiva ; cele mai folosite sunt:
– Izometria alternanta – realizata cu pacientul in sezand, iar kinetoterapeutul,
pozitionat homolateral de acesta, realizeaza o priza in treimea distala a bratului
pe fata posterioara, iar cealalta priza se afla pe fata anterioara. Urmeaza
executarea de contr actii izometrice scurte si alternative, atat pe agonisti, cat si
pe antagonisti.
– Hold-relax – intotdeauna se va in cepe cu musculatura puternica, de exemplu pe
extensori. Kinetoterapeutul va opune rezistenta deasupra cotului pacientului, iar
acesta se va opune cateva secunde rezistentei aplicate, apoi relaxeaza.
Miscarea se repeta de cateva ori, dupa care pacientul va executa flexia
umarului cu musculatura slaba.
– Inversarea lenta cu opunere – se va incepe cu musculatura slaba, cum ar fi
flexorii. Kinetotera peutul va realiza o priza in treimea distala a antebratului, iar
pacientul va executa flexia bratului. La finalul miscarii kinetoterapeutul va opune
rezistenta, dupa care va schimba priza si realizeaza miscarea si pe sensul opus.

Pentru rearmonizare a mecanica a umarului privind atat mobilitatea cat si
stabilitatea, intinderile musculare , si anume stretching -ul, alaturi de alte tipuri de
exercitii care alcatuiesc programele de recuperare, dau rezultate uimitoare.
In exercitiile de stretching exista si un anumit risc in executare rezultat vitezei de
executie a intinderii.
Pentru o executie corecta a stretching -ului tr ebuie urmarite anumite indicatii, cum
ar fi:
– Relaxarea generala aplicata inaintea stretching -ului;
– Executarea masajului inainte de stretching;
– Adoptarea unor pozitii comode;
– Respiratia sa fie calma;
– Aplicarea stretching -ului pe o singura grupa musculara;
– Stretching combinat cu tractiune;
Un program supravegheat de stretching si exercitii de intarire destinate cresterii
amplitudinii miscarii , sunt deosebit de folositoare pentru reluarea functionalitatii
umarului.

60

STRETCHING -UL ASISTAT
– Stretching -ul su praspinosului realizat cu pacientul in sezand.
Kinetoterapeutul va plasa bratul pacientului in zona inferioara a spatelui,cu cotul
flectat si va trage de brat peste corp, mentinand rotatia interna a umarului.
– Stretching -ul infraspinosului realizat cu pacientul in sezand. Kinetoterapeutul
va pozitiona bratul pacientului in rotatie interna in fata trunchiului, dupa care, va
apuca anteb ratul si va trage bratul peste corp, mentinand rotatia intena.
– Stretching -ul subascapularului cu pacientul in decubit dorsal, iar
Kinetoterapeutul duce membrul in abductie si rotatie externa. Acesta va aplica
o forta de intindere la finalul miscarii de ro tatie externa.
– Stretching -ul rotundului mic cu pacientul in sezand, membrul superior abdus
la 90° si i n rotatie interna. Kinetoterapeutul va stabiliza scapula pentru a
impiedica miscarea rotundului mic.
– Stretching -ul rotundului mare, pacientul se afla in decubit dorsal cu membrul
superior in flexie de 180° pe langa ureche si rotat intern. Kinetoterapeutul va
aplica o forta de intindere in flexie si in rotatie externa. Trunchiul trebuie sa
ramana mereu in contat cu masa.
– Stretching -ul dorsalului mare realizat cu pacientul in decubit dorsal cu
membrul afectat in flexie maxima pe langa ureche. Kinetoterapeutul va apuca
antebratul pacientului ridicandu -l spre tavan executand miscarea de rotatie
externa a umarului.

In urma studierii literaturii de specialitate, mi -am dat seama ca o afectiune
posttraumatica va avea nevoie de diversificarea programelor de kinetoterapie. Astfel,
am ajuns la concluzia , ca nu este de ajuns terapia prin miscare, ci trebuie intervenit cu
sedinte de masaj terapeutic, programe de recuperare bazate pe fizioterapie, cat si cu
programe de hidrokinetoterapie. Toate aceste programe de recuperare aplicate
pacientului cu o afectiune posttraumatica, vor imbunatatii considerabil calitatea vietii
pacien tului.

61

CAPITOLUL IV – CONCLUZII SI RECOMANDARI

In urma stu dierii literaturii de specialitate, am ajuns la urmatoarele concluzii:

 Utilizarea corecta a metodelor, tehnicilor si mijloacelor de recuperare, si anume:
exercitii pasive, pasivo – active, active, active cu rezistenta, tehnici FNP,
interventiile fizioterapiei, precum si altele, pot determina recuperarea
posttraumatica a pacientilor, intr -un timp foarte scurt;
 Rezulatatele obtinute rezulta faptul ca in urma aplicarii programelor de
recuperare kinetica, conduc la recastigarea fortei musculare, a capacitatii
functionale, care a fost afectata de producerea traumatismului respectiv;
 O afectiune posttraumatica va avea nevoie de diversificarea programelor de
kinetoterapie. Astfel, am ajuns l a concluzia, ca nu este de ajuns terapia prin
miscare, ci trebuie intervenit cu sedinte de masaj terapeutic, programe de
recuperare bazate pe fizioterapie, cat si cu programe de hidrokinetoterapie.
Toate aceste programe de recuperare aplicate pacientului c u o afectiune
posttraumatica, vor imbunatatii considerabil calitatea vietii pacientului.
 Cresterea fortei si a amplitudinii articulare, a condus la imbunatatirea calitatii
vietii si la o crestere independenta in realizarea activitatilor zilnice;
 Evolutia pacientilor care au urmat un program terapeutic a fost una pozitiva;
 In urma practicarii exercitiilor fizice terapeutice se observa o mai buna
functionare a tuturor organelor interne;
 Kinetoterapia va ramane principalul mijloc terapeutic in ceea ce priveste
recuperarea patologiei umarului posttraumatic;
 Prin intermediul programelelor de exercitii se dovedeste eficienta masajului
terapeutic;
 Traumatismele umarului sunt urmate, de cele ma i multe ori, de sechele
articulare si musculare care pot genera tulburari de motricitate si coordonare;

62

Consultand literatura de specialitate, propun urmatoarele recomandari
privind patologia posttraumatica a umarului:

 Trebuie sa existe o stransa legatura intre pacient -medic -kinetoterapeut;
 Aplicarea psihoterapiei cat mai frecvent, poate reduce viata stresanta a
pacientului din cauza traumatismului, si astfel pacientul va ajunge sa accepte
mai usor regimul sever al terapiei;
 Mobilitatea, amplitudinea si forta musculara trebuie mentinute prin practicarea
exercitiilor terapeutice si acasa;
 Evitarea ridicarii obiectelor grele care ar putea duce la disloca rea articulati ei
umarului ;
 Trebuie evitata cresterea in greutate, obezitatea;
 Alimentatia trebuie sa fie bogata in vitamine, proteine si saruri minerale;
 Sa nu se stea timp prelungit in ortostatism;
 Practicarea zilnica a programului de recuperare;
 Exercitiile trebuie sa fie obligatorii mai ales in cazul persoanelor sedentare;
 Sa se evite statu l in frig si umezeala;
 Evitarea c onsumul ui de alcool, tigari si cafea .

63

BIBLIOGRAFIE

1. Sbenghe T. – Kinetologie profilactica , terapeutica si de recuperare ,
Editura Medicala, Bucuresti, 1987.
2. Sbenghe T. – Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale
membrelor, Editura Medicala, Bucuresti, 1981.
3. Nicolescu M., Raveica G., Ojoga F. – Tratamentul ortopedico -chirurgical
si kinetoterapeutic in afectiunile aparatului locomotor, Editura Alma
Mater, Bacau, 2008.
4. Sbenghe T. – Bazele teoretice si practice ale kinetoterapiei, Editura
Medicala, Bucuresti, 1999 .
5. Rata Marinela – Anatomia functionala si biomecanica, Editura Alma
Mater, Bacau, 2014.
6. Sbenghe T. – Kinesiologie -stiinta miscarii, Editura Medicala, Bucuresti,
2002.
7. Trevor W. – Atlas de anatomie, Editura Vox, Bucuresti, 1997.
8. Sidenco Elena Luminita – Bilantul articular si muscular, Editura A.P.P.,
Bucuresti, 1999.
9. Radulescu Andrei, Elena Teodoreanu – Fizioterapie masaj terapeutic
bioclimatologie, Editura Medicala, Bucuresti, 2002.
10. Oana Maria Neamtu, Elena Taina Avramescu – Mic ghid de anatomie
functionala a muschilor, Editura Universitaria, 2019
11. Avramescu Elena Taina, Rusu Ligia, Ciupeanu Calugaru Daniela –
Anatomia omului, Editura Universitaria, 2005.
12. Tache Georgiana Ozana – Ghid de med icina fizica si recuperare
medicala, Editura Scripta, Bucuresti, 2001.
13. Jaroslav Kiss – Fizio -kinetoterapia si recuperarea medicala in afectiunile
aparatului locomotor, Editura Medicala, Bucuresti, 2018.
14. Gheorghe Moraru – Evaluare si recuperare kinetica in reumatologie,
Editura Universitatii din Oradea, 2008.
15. Marza Danila Doina – Bazele generale ale kinetoterapiei,Editura Alma
Mater, Bacau, 2012.

64

WEBGRAFIE

ro.scribd.com
www.slideshare.net
www.doctorortoped.ro
www.academia.edu
www.creeaza.com
www.medicover.ro
www.lectiadeortopedie.ro
www.anatomie.romedic.ro
www.kinetoiasi.ro
www.youtube.com