Studii universitare de master [620958]

Facultatea de Psihologie și Științele Educaț iei
Studii universitare de master
Programul de studiu Consiliere școlară

LUCRARE DE DISERTA ȚIE

Profesor coordonator
Prof.univ.dr. ECATERINA VRASMAȘ

Absolvent: [anonimizat](FILIP)ANI ȘOARA

Bucure ști
2017

2

Facultatea de Psihologie și Științele Educației
Studii universitare de master
Programul de studiu Consiliere școlară

Titlul lucr ării
DIMINUAREA CONFLICTELOR ȘCOAL Ă- FAMILIE PRIN CONSILIEREA
PĂRINȚILOR

Profesor coordonator
Prof.univ .dr. ECATERINA VRASMAȘ

Absolvent: [anonimizat](FILIP)ANI ȘOARA

Bucure ști
2017

3
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 5
CapI.STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL CONSILIERII ………………………….. ………………………….. …………………. 8
1.1.Conceptul de consiliere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 8
1.2. Abilitățile și atribuțiile consilierului educativ ………………………….. ………………………….. ……………… 10
1.3.Rol -status -ul de consilier ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 14
1.4. Conditiile consilierii eficiente a parintilor ………………………….. ………………………….. ……………………. 16
1.5Tipuri și forme de consiliere ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
1.5.1. Consilierea școlară ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 17
1.5.2. Consilierea profesională ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 18
1.6. Principiile consilierii educaționale ………………………….. ………………………….. ………………………….. …19
1.7Obiectivele consilierii psihopedagogice ………………………….. ………………………….. ………………………… 25
1.8Factorii implicați în procesul de consiliere educațională ………………………….. ………………………….. 29
1.8.1 Familia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 30
1.8.2. Școala ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 34
1.8.3. Instituțiile specializateîn consiliere ………………………….. ………………………….. ……………………… 35
Cap II.Relațiile școală -familie și apariția conflictelor ………………………….. ………………………….. ……………… 37
2.1.Abordări teoretice ale conflictului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..37
2.2. Tipologia conflictelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 38
2.3 Importanța relațiilor școală – familie ………………………….. ………………………….. ………………………….. …42
2.4. Cauze în apariția conflictelor școală -familie ………………………….. ………………………….. ………………… 45
2.5Căi de soluționare a conflictelor școală -familie ………………………….. ………………………….. …………… 47
Cap III.Consilierea și educația familiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 50
3.1.Definirea educației familiei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 50
3.2. Justificarea educației părinților ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 51
3.3 Tipuri de stiluri educative ale părinților ………………………….. ………………………….. ……………………….. 52
CAP.IV Cercetarea .Studiu privind aportul procesului de consiliere în diminuarea situaților conflictuale
dintre școală și familie prin consilierea părinților ………………………….. ………………………….. ……………….. 54
4.1. Obiectivele și ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …..54
4.2 Design experențial ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 55
4.2.1Descrierea experimentului și a modului de aplicare a probelor ………………………….. …………… 55
4.2.2Lotul de subiecți investigat ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 55

4
4.2.3Metodele folosite în cercetare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….56
4.3. Prelucrarea ,interpretarea și analiza datelor ………………………….. ………………………….. ……………… 60
4.3.1 Etapa pre -experimentală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 60
4.3.2 Etapa experimentală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 65
4.3.3.Etapa post -experimentala ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 72
4.4Activitate de consiliere a părinților ,cu scopul identificării stilurilor parentale ale acest ora………… 83
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 86
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 88

5
INTRODUCERE
MOTTO:
,,Să lucrezi în echipă înseamnă să ai la îndemână un loc în care să -ți împărtășești
neliniștile ,întrebările ,propriile contradicții și în care le poți infrunta. De aceea ,am nevoie de o
mai bună cunoaștere de sine…pentru copilul …..care -ți vorbește și copilul din noi .,,
Jacques Salome

Numele lucrării mele este ,,Diminuarea conflictelor școală -familie prin consilierea
părinților. Am ales această tema deoarece meseria mea este de profesor învățământ primar.Lucrez
cu elevi cu vârste cuprinse între 6 -10 ani.În anu l 2015 -2016,am fost dele gată să răspund de
comisia ,Relația cu părinții,drept pentru care mi -a fost dat să întâmpin și să rezolv anumite
problem e care surveneau între școală si familie .M -am confruntat cu situații dificile,în care de
multe ori nu le găseam cai de soluționare ale acestora.Am avut parte de o colaborare foarte bună
din partea părinților,dar întodeauna există,cei drept și un procent mic de părinți care dădeau
dovadă de dezinteres total față de școală și față de performanțele propriului copil.Totodată, am
observat ,la sedindele cu părinții,ședințele cu consilierul școlar,gradul de implicare al
acestora,care,de obicei era destul de mare dar și un procent destul de mic care nu se implică în
activitățile desfășurate de școală,nu participa u la ședințele de consiliere,seminarii,activități cu
copiii,activități extrașcolare. .De -a lungul timpului,pe parcursul carierei(2009 până în prezent) am
observat faptul că școală nu poate să funcționeze pe un făgaș normal ,nu poate să aibă rezultate
foart e bune fără implicarea părinților ,și de asemenea,familia,la rândul ei,nu se poate descurca în
creșterea și educarea copiilor lor,deoarece,de multe ori,întâmpină anumite probleme care îi
depășesc,și atunci,se impune,cu siguranță,intervenția unui special ist.
Familia reprezintă cel mai puternic factor de socializare,în dezvoltarea copiilor,mai ales în
perioada copilăriei mici,precum și în formarea și dezvoltarea psihică și fizică a copilului,este o
sursă primară de dragoste și afecțiune,care îndeplinește t oate nevoile de creștere și dezvoltare ale
copiilor.În cadrul familiei,copiii câștigă și dezvoltă aproape toate achizițiile importante de ordin
cognitiv,afectiv și psihomotor,motiv pentru care evaluarea contribuției sau influenței familiei în
dezvoltarea copiilor față de alți factori,cei genetici și sociali,este greu de realizat.Astfel familia
este cea dintâi școală în care s e formează comportamentul copiilor(cei 7 ani de acasă),atât în viață
cât și în societate.Chiar și unele cercetări arată faptul că ,, în programele în care sunt implicați
părinții,elevii înregistrează performanțe mult mai mari la școală ,spre deosebire de situația în

6
care părinții nu sunt implicați și unde performanțele elevilor sunt slabe,uneori, foarte slabe.De
aici reiese faptul că gradul de implicare al părinților,relațiile părinților cu școală,influențează în
mod pozitiv performanțele școlare ale elevilor.Comunicarea eficientă dintre familie și școală
se reflectă în dezvoltarea optimă a copiilor.Responsabilitatea educației ș i dezvoltării propice a
elevilor trebuie asumată atât de părinți ,cât și de școală,trebuie să fie asumată în echipa ,prin
colaborare pentru asigurarea succesului copiilor atât în școală cât și pe parcursul întregii vieți.
Însă,din păcate,sistemul de înv ățământ românesc actual nu este încă,în totalitate pregătit
să răspundă exigențelor impuse de o societate democraticaSistemul școlar este perceput tot mai
mult că un factor de progres și de ameliorare a competențelor individualesi atitudinilor sociale
deschise,flexibile școlii de persoană,familie și comunitate sunt doar câteva din tarele
învățământului românesc care mai persistă și astăzi,din nefericire. Creșterea alarmantă a
numărului de eșecuri și abandonuri școlare,de comportamente deviante reprezint ă indicatori
importanți ai faptului că școală trebuie să interacționeze atât cu elevii cât și cu familia acestora.
Familia și școală au un rol esențial în dezvoltarea și menținerea stării de bine.În același
timp,se constată că,nu de puține ori,tocmai f amilia și școală sunt instituțiile care generează
condiții care subminează încrederea în sine a copiilor,îngrădesc independența și autonomia
lor,implică competițiile neproductive în detrimentul cooperării și colaborării,cenzurează bucuriile
și plăcerile cotidiene,induc percepții amenințătoare asupra lumii și a vieții,debarasandu -le de
orice element ludic .Focalizarea exclusivă a școlii pe latura intelectuală a elevilor,și pe
performanțele lor școlare,ignorând nevoile lor emoționale și sociale,este o cale sigură de
diminuare a stării de bine și de creștere și dezvoltarea unor boli fizice și psihice.Școală modernă
nu mai poate ignoră,în numele nevoii imperative de cunostiinte și rezultate școlare
performanțe,starea de bine și sănătatea fizică,spiri tuală,psihică și socială a copiilor săi.În caz
contrar,școală devine o instituție segregată de om,societate și viață.Înainte de a fi o instituție care
conferă diplome de absolvire,școală trebuie să fie un loc în care se modelează și se formează
persoane a rmonioase cu sine,cu ceilalți,cu lumea.
Consilierea psihopedagocica sau educațională reprezintă un tip de intervenție ,prin care se
urmărește sugerarea unui mod de proceda,a unui mod de comportare ce trebuie adoptat într -o
situație dată sau,în general,în viață și activitatea cotidiană.Consiliere a psihopedagogică realizează
obiective de natură psihologică și pedagogică,concomitent.Ea se mai numește consiliere
educațională ,deoarece presupune abilitarea oamenilor cu capacități de rezolvare independența a
problemelor,prin învățarea modului de a -și m odifică cognitiile și comportamentul,pentru a se

7
adapta solicitărilor,pentru a lua decizii,a -și imbunatatiirelatiile cu ceilalți și de a -și asumă
responsabilități.
Necesitatea implicării familiei și evitarea oricăror conflicte este esențială într -o școală
,doar atunci elevii primesc cu adevărat suportul necesar pentru a avea succes în carieră și în
viață.Parteneriatul școală -familie ar putea aduce numeroase beneficii cum ar fi:creșterea stimei
de sine a copiilor,relația copil -părinte se îmbunătățește,p ărinții înțeleg mai bine ce se întâmplă la
școală cu copiii lor,performanțele elevilor vor crește,copiii cât și părinții vor avea atitudini
pozitive față de școală,scade riscul abandonului școlar și al absenteismului precum și riscul
consumului de alcool ș i al violenței,etc.
Consilierea psihologică și educațională integrează perspectiva umanistă ,dezvoltată de
Carl Rogers,conform căreia problemele psihice nu mai sunt văzute în mod obligatoriu în termeni
de deficiență sau tulburare,ci în parametrii nevoii d e autocunoaștere,de adaptare și dezvoltare
personală.Succesul consilierii este asigurat de implicarea ambilor actori(consilier și consiliat),în
vederea realizării unei alianțe autentice,bazată pe respect și încredere reciprocă. A ajuta o
persoană să –și gă sească soluții la propriile probleme,să se simtă bine cu sine însăși,dar și cu
ceilalți și în lumea în care conviețuiește,reprezintă valori umaniste ale consilierii psihologice.
Definirea consilierii presupune accentuarea catorva caracteristici ale cons ilierii:
-prima caracteristică este dată de tipul de persoane cărora li se adresează.Consilierea
vizează persoanele normale,ci nu pe cele care prezintă tulburări psihice sau de personalitate.Prin
demersurile ei,consilierea facilitează că persoană să facă față mai eficient stresorilor și sarcinilor
vieții cotidiene și,astfel să îmbunătățească calitatea vieții.
-a două caracteristică a consilierii este dată de faptul că asistență pe care o oferă folosește
un model educațional și un model al dezvoltării și nu unul clinic și curativ.Această caracteristică
este definitorie pentru procesul de consiliere.Sarcina care îi revine consilierului este aceea de a
învață persoană să își valorizeze potențialul existent,de a o învață noi comportamente precum și
să-și dezvolte noi resurse adaptative.
-a treia caracteristică este preocuparea pentru prevenția problemelor ce pot avea un impact
negativ asupra dezvoltării și a funcționarii armonioase a persoanei.Strategia de prevenție constă
în identificarea situațiilor și a grupurilor de risc și în acțiunea asupra lor înainte că acestea să
aibă un impact negativ și să declanșeze,,crize,,personale și de grup.

8
Sintetizând caracteristicile consilierii se poate concluziona că procesul de consiliere pune
accentul pe dimensiu nea de prevenire a tulburărilor emoționale și comportamentale,pe
dimensiunea dezvoltării personale și a rezolvării de probleme sau situații conflictuale.

CapI .STATUTUL EPISTEMOLOGIC AL CONSILIERI I

1.1.Conceptul de consiliere

Statutul epistemologic al consil ierii psihopedagogice se situează la granița dintre știință
,artă ,tehnologie,religie intervenția psiho -educațională realizată prin consiliere bazându -se pe un
tip de cunoaștere efi cientă.Consilierea se foloseș te în foarte multe do menii pentru îmbunătățirea
activității.Se resimte tot mai acut nevoia unor activități ,a unor servicii specializate în care se
specifică obiective cu finalitate adaptativă de natură familială ,școlară,socială și vocațională.
Consilierea își are originea în orientarea și selecția profesională,activitate conturată practic
și teoretic la începutul secolului XX,în SUA.
Semnificația cea mai largă a consilierii poate fi regăsită la începuturile organizării
societății umane,fiind apropiată de cea de sfătuire cu p rivire la treburile comunității.Pe parcursul
evoluției și diferențierii societății umane în mai multe domenii de
activitate:economic,politic,administrativ,educațional,însăși activitatea de consiliere se
diferențiază,devenind o necesi tate în toate aceste domenii.Ca urmare ,se consideră un prim nivel
al diferențier ii consilierii ca fiind nivelul acțional.
Al doilea nivel al evoluției sfătuirii -consilierii ar putea fi considerat nivelul cunoașterii
sociale empirice.Identificarea informațiilor cu caracter de sfătuire în lucrările filozofice poate fi
considerat al treilea nivel al evoluției consilierii -consilierea filozofică.
Consilierea este știință în măsura în care în care este fundamentată pe teorii,metode,legi
științifice,verificate și confirmate.De exempl u,teoriile psihopedagogice ale relației cibernetice
personalitate -mediu,metodele psihoeducationale ale conversației,legile psihope dagogice ale
adaptării pot sta la baza unei explicații științifice în consiliere.Caracterul științific al consilierii
devine din ce în ce mai pregnant dacă aceasta elaborează noi teorii și metode specifice
domeniului sau de cercetare.

9
Consilierea este o activitate inițiată de o persoană care caută ajutor,oferă oportunitatea
clientului de a identifica tot ceea ce -l perturbă,de a se autoexplora și de a se înțelege.
Consilierea este o artă deoarece acționează asupra unui domeniu sensibil(problematica
educațională -în cazul consilierii educaționale),aplică metode,tehnici și procedee de modelare a
personalității subiectului,în mod creativ și diferențiat,adaptează realitatea ideilor,trăirilor,voinței
și comportamentul individului în realitatea mediului educațional.
Se consideră că interacțiunea dintre știință,tehnologie,artă și religie a condus în evoluția
cunoașterii și acțiunii umane la acele preocupări cunoscute sub denumirea generică de ,,discipline
ale intervenției socio -psiho -educaționale.Acesta poate fi considerat al patrulea nivel,al evoluției
consilierii. J. Wallis(1978)apud C.Oancea,considera consilierea un dialog in care o persoana ajuta
pe alta care are deficultati semnificativ import ante.De asemenea ,F.Inskipp si H .John(1984) apud
C.Oancea , arata ca sfatuirea(consilierea)este o cale de a relationa si de a raspunde altei persoane
astfel incat este ajutat sa -si exploreze gandurile,emotiile si comportamentul pentru a castiga o
intelegere de sine mai clara si apoi a invata sa gaseasca si sa utilizeze partile sale mai
tari(resursele),incat sa se poata confrunta cu viata mai eficient,luand decizii adecvate sau
actionand coresp unzator.
Selectând din definițiile prezentate elementele descriptive specifice consilierii
educaționale,problemele vizate ale consilierii sunt:dificultăți situaționale,auto -cunoașterea,auto –
înțelegerea,clarificarea,auto – acceptarea,maturizarea,dezvoltar ea optimală a persona lității în
relație cu mediul să u.Relația de consiliere este o relație de ajutor,de susținere,de orientare,de
mobilizare a resurselor proprii,de adaptare la mediu. Caracterul procesului de consili ere este
predominant acțional, de creșt ere a eficienței,de rezolvare a problemelor educaționale.
Consilierea se situează la primul nivel al intervenției psihologice,alături de prevenție și
reabilitare.
P. Blos, H.Pepinsky,apud C . Enachescu , 1998 arata că aceasta se adresează
persoa nelor cu probleme de ordin situațional ,care nu au un caracter nevrotic,patologic,fiind
victimele unor presiuni din mediului exterior.
F.C.Thorne ,apud C.Enachescu, 1998 ,considera consilierea ca fiind o formă de
susținere psihologică similară p sihoterapiei,pentru persoanele normale cu probleme de viață.
F.P.Robinson susține necesitatea consilierii pentru persoanele care doresc să atingă un nivel
superior,să depășească anumite obstacole sau să construiască strategii personale de
viață.Obiec tivele acesteia ar fi:maturizarea personalității ,dobândirea și utilizarea propriei sale

10
independente,integrarea personală în situațiile vieții curente,responsabilitatea asumată.J.
W.G ustav ,apud C.Enăchescu ,1998, definește consilierea ca ,,un proces de orientare –învățare,,
care se desfășoară în spațiul realității între două persoane ,cuplul în care sfătuitorul cu
competență în probleme psihologice oferă clientului sau metode adecvate nevoilor acestuia,în
raport cu contextul eve nimentelor vieții,stabilindu -se în acest fel un program personal în care sunt
incluse următoarele:luarea la cunoștință despre sine,înțelegerea situațiilor,evaluarea efectelor
acestora,realism în soluționarea unor situații critice,evoluția pozitivă a s ubiectului. Aș a cum o
definește Wallis,(1978) apud Holdevici și Neacșu ,2006, consilierea este un dialog în care o
persoană o ajută pe altă care are dificultăți semnificative.Consilierea abordează individul din
perspectiva modelului psihologic și este ad resată persoanei vizând parțial și roluri
sociale(Holdevici și Neascu,2006). Consilierea este un proces complex ce cuprinde o arie foarte
largă de intervenții care impun o pregătire profesională și de calitate.Mai concret,termenul de
consiliere descrie relația interumană de ajutor dintre o persoană specializată,și o altă persoană
care solicită ajutor,clientul.Rela ția dintre consilier și persoana consiliată trebuie să fie una de
alianța ,de participare și colaborare reciprocă(Ivey,1994)

1.2. Abilit ățile și atribu țiile consilierului educativ

Consilierea este un proces complex care nu poate fi realizat intuitiv sau după simțul
comun.Consilierea încorporează informații și metode din mai multe discipline psihologice.
Capacitatea de a stabili relații interpersonale și de a comunica cu orice tip de
client,indiferent de religie,nivel de pregătire și de manifestările psihocomportamentale ale
acestuia,pare să fie cea mai dezirabilă abilitate pentru toate categorille de consilieri.
Pregătirea consilierului presupune asimilarea unor repere teoretice și aplicative din
următoarele domenii:
-psihologia dezvoltării
-psihologia comportamentului
-psihologia personalității
-psihologia personalității
-psihologia sănătății
-teorii și tehnici de consiliere
-autocunoaștere

11
Înainte de toate ,consilierul trebuie să dispună de unele caracteristici personale
indispensabilie.În literatură de specialitate ,cele mai semnificative sunt considerate
următoarele:calmul și răbdarea,deschiderea în relațiile cu semenii, capacitatea de comunicare
interpersonală,deschidere la schimbare,capacitatea de a tolera , ambiguitatea,simțul
umorului,onestitatea și sinceritatea,capacitatea de a -și recunoaște propriile greșeli.
Pentru a deveni eficient în realizarea rolului sau ,consi lierul are nevoie de a se asigura
că(Corey,2001,apud Hodevici și Neacșu,2006):
-are propria să identitate
-se respectă și se apreciază pe sine
-își recunoaște și își acceptă forță interioară
-este deschis și receptiv
-este capabil să ia decizii
-este activ ,dinamic,trăiește experiență plenar
-este onest ,sincer,autentic
-are simțul umorului
-are capacitatea de a recunoaște greșelile personale
-trăiește plenar în prezent
-admite,apreciază și și respectă diferențele culturale,sociale,de gen,de rasă
-este sincer interesat de bunăstarea celorlalți
-este pr ofund implicat în activitatea sa
-este capabil să stabilească limite adecvate în relațiile interpersonale
Principalele calități ale unui consilier care lucrează cu părinții sunt legate de capacitatea
acestuia de a respectă și acceptă neîngrădit beneficiarii precum și stabilirea limitelor legate de
îndeplinirea rolurilor parentale(deși poate da exemple ,nu da soluții,ci sprijină găsirea soluțiilor
potrivite).Consilierul trebuie să știe să asculte și s ă dea dovadă de empatie.Așa cum fiecare
copil este unic,și fiecare părinte este unic, iar modul lui de acționare depinde de experiență lui
de copil,de valorile morale,culturale și sociale care îl conduc și de înțeleg erea rolului
sau.Consilierul educat iv ,are datoria să asculte,să nu judece,să nu dea sfaturi,ci să orienteze
beneficiarul către soluții,nu le oferă,ci ajută la formarea deprinderilor psihosociale care oglindesc
funcționalitatea rolului de părinți.Se poate consideră că,este o formă de sfătu ire care valorifica
beneficiarul,inista asupra imaginii de sine a acestuia și oferă respect și empatie.

12
Consilierea implică atât dezvoltarea unor atitudini și abilități fundamentale,fără de care
procesul de consiliere nu poate duce la efectele conturate d e înseși obiectivele consilierii,cât și o
relație bazată pe responsabilitate,confidențialitate,încredere și respect.Orice proces de consiliere
trebuie să înceapă prin asumarea de către consilier a responsabilității respectării unui sistem de
valori și coduri stabilite de asociațiile de specialitate.
Atitudinele fundamentale ale consilierului sunt:acceptarea ne condiționată,empatia
,congruenta ,colaborarea,gândirea pozitivă, responsabilitatea,respectul.
Pe tot parcursul procesului de consiliere,sunt absolut necesare anumite abilități
fundamentale(capacități)care permit desfășurarea cu succes a activităților și duc la efectele
pozitive scontate.Abilitățile necesare pentru desfășurarea activităților de consiliere
sunt:ascultarea activă,observarea,adres area întrebărilor,oferirea de feed -back,furnizarea de
informații,parafrazarea,sumarizarea,reflectarea.
Caracterul sintetic al personalității,definitoriu pentru conceptul de personalitate este
esențial și pentru definirea personalității consilierului ed ucativ.Aceasta însemnând că nu atât
temperamentul,aptitudinile și capacitatatile,atitudinile și caracterul luate în sine esențiale pentru
personalitatea consilierului(să fie extravertit,să aibă aptitudini empatetice,să fie generos,ci
organizarea a cestor date ale personalității în jurul nucleului specific activității de
consiliere.Referindu -se la profilul acestor specialiști Sigmund Freud remarcă existența unor
trăsături particulare recunoscute ulterior și dezvoltate și de alți special iști:
-nevoia de ordine,disciplină,securitate,organizar e a timpului ,considerate ca factori ai
restabilirii echilibrului sufletesc.
-nevoia de a -și controla și reprima propriile reacții emoțional -afective
-rezolvarea propriilor ,,probleme psihologice, , sau educaționale(complexe,conflicte)
Structurile afective ale personalității consilierului sunt:sensibilitatea
echilibrată,intensitatea medie a trăirilor afective,polaritatea acestora predominant pozitivă se
dezvoltă în jurul aceluiași interes fu ndamental de comunicare inter -umană eficientă.
De altfel,atitudinile favorizante pentru activitatea de consiliere ar fi :
umanismul,receptivitatea,comprehesiunea,autenticitatea,permisivitatea,maturitatea
atitudinală,stimă ,acordul și empatia.
Statutul profesiunii de consiler implică o anumită autoritate,prestigiu fundamental
,respect și recunoaștere.Rolurile consilierilor au un caracter dinamic,de activare a personalității
consiliaților cu ajutorul mijloacelor psihologice și a propriei lor person alități.

13
(Nelson -Jones.2009) sintetizează principalele abilități necesare pentru activitatea de
consiliere:
1.abilități de comunicare și acțiune,se referă la comportamente observabile și implică
diferite modalități de transmitere a mesajelor:
a)verbale (transmise prin cuvinte)
b)vocale(transmise prin calitățile vocii,volum ,înălțime,ritm)
c)corporale(transmise prin contact vizual,expresie facială,postura)
2.abilități mentale ,care au la baza capacitatea oamenilor de metacognitie,adică a gândi
despre gândirea lor și cuprind ca abilități:
a)crearea limbajului intern,capacitatea consilierului de a -și adresa mesaje care să.i ajute
pe clienți să rămână calmi,să își stabilească obiectivele,și să scoată în evidență punctele
tari,folosind limbajul și pe ntru a crea imagini vizuale care să le susțină conținuturile autoadresate
verbal.
b)crearea regulilor realiste după care să -și conducă viață,în locul celor nerealiste
3.Utilizarea percepțiilor pentru a testa realitatea,înainte de a ajunge la concluzii.
4.Capacitatea de a experimenta și de a înțelege atât sentimentele și reacțiile fizice
proprii,cât și pe cele ale clienților lor:sprijinul psihologic specific consilierii are la baza
experimentarea,exprimarea și gestionarea sentimentelor și reacțiilor fizice.
În funcție de modul de stăpânire al acestor abilități și competențe,precum și de pregătirea
interdisciplinară de care dispune,consilierul școlar își va putea îndeplini atribuțiile și
responsabilitățile profesionale ce derivă din statutul și rolul pe care le deține în
școală.Atribuțiile și responsabilitățile ,așa cum au fost ele stabilite de Asociația Consili erilor
Școlari din America (ASCA )sunt:
*Consilierul ajută la definirea obiectivelor și la identificarea nevoilor părinților și elevil or.
*Consilierul este liderul și consultatul programului de evaluare al școlii
*Consilierul ajută elevii să –și dezvolte conștiința de sine ,abilitatea de exprimare
,ideile,sentimentele,trebuințele și valorile.De asemenea ,el furnizează informații pertinente și
încearcă să promoveze abilitatea elevilor /părinților de a lua decizii pertinente.
*Consilierul își asumă responsabilitatea serviciilor de plasare.Acest lucru include
sprijinul acordat elevilor și părinților ,în alegerea obiectelor de studiu și a cursuriilor viitoare.
Consilierul părinților trebuie să dețină aceleași calități că orice consiliere(adaptare după
Holdevici I,Neacșu ,2006)

14
1.capacitatea dezvoltării conștiinței de sine,identificarea vulnerabilităților și a crizelor
,găsir ea stilului propriu
2.Capacitatea de a planifica intervenția în favoarea părinților
3.Conștiința faptului că procesul de comunicare este foarte complex și capacitatea de a
găsi calea de a transmite informații și altfel decât prin cuvânt
4.Empatia
5.Capa citatea de a identifica ,folosi și orienta către resursele comunității
6.Capacitatea de a achiziționa și folosi o serie de tehnici ,procedee și instrumente de
adaptare cum ar fi umorul ,gândirea logică ,altruismul
7.Creativitate ,flexibilitate inventiv itate în relații umane și sociale.
*legătură cu cunostiintele anterioare
*atenție la surplusul de informație și reducerea lui
*verificarea cuvintelor utilizate de părinți
În esență consilierul trebuie să dea mare atenție la :
*modalitatea de realizare a prezentării
*postura corporală
*contactul vizual
*consilierul să nu întrerupă și nici să nu dea sfaturi
*să comunice eficient
*să fie pozitiv
Punctele cheie pentru consilier ,pentru a depăși piedicile
*atenție mărită
*ascultare activă

1.3.Rol -status -ul de consilier

Rolul de consilier deține componente prescrise ,dar și componente dobândite care rezultă
din experiență și trecutul consilierului.În proce sul consilierii,acesta va învața să.și adapteze
prescripțiile rolului sau la situația de viață ,la dificultatea existențială și la personalitatea
consiliat ului.
Statu tul consilierului este dat de pozitia sa în relațiile inter -umane în genere,dar și de
specificul relației de consiliere.Acesta ar trebui să fie un om om demn,de încredere ,pr eocupat de

15
problemele educaționale și existențiale ale cel orlalti,detașat față de constrângerile materiale
proprii.
Conceptul de,,întâlnire,,este cel mai important pentru definirea relația inter –
umană.Activitatea profesională a consilierului are loc în cadrul unei relații inter -umane speciale
de ,,intimitate socio -culturală,,În această întâlnire consiliatul are unele așteptări faț ă de
consilier. Așteptările consiliatului sunt circumscrise nevoii de a primi ajutor psihoeducational din
partea c onsilieru lui .
În prescripțiile rolului de consilier mai sunt prevăzute:
*tipul de problematica la care se cere și se oferă ajutorul
*competențele persoanei specializate(consilierului):mobilizare,orientare –învățare
,susținere,gestionare ,coordonare,conducere,organizate simiare cu cele ale unui profeso sau
diriginte.
*finalitățile procesului de consiliere
Statutul profesiunii de consilier implică o anumită autoritate,prestigiu profesional,respect
și recunoaștere,rolul sau au un caracter dinamic,de activare a personalității consiliaților cu
ajutorul mijloacelor psihologice și a propriei lor personalități.
Procesul de consili ere este o intervenție în măsura în care modificările obținute sunt
adaptativ -integrative ,conducând la o mai bună r elaționare a subiectului cu mediul sa u
educațional și la un grad mai mare de integrare.
Consilierea ,fiind un proces de intervenție educațională ,fundamentat pe o cunoaștere de
natură predominant tehnologică ,dispune de procedee diferite de acțiune care ac tivează obiective
diferite și conduce la rezolvarea unor probleme diferite.
Principiile unui ajutor activ în consiliere exprimate că cerințe de lucru a consilierului sunt:
a)cercetează,înțelege,facilitează
b)acceptă anumite activități
c)inițiază,dezvoltă conduite
d)interpretează conduitele
e)folosește resurse potrivite
f)oferă sprijin constant și necondiționat
g)respectă confidențialitatea și vulnerabilitatea beneficiarului
i)respectă beneficiarul necondiționat
j)permite diferențele individuale

16

1.4. Conditiile consilierii eficiente a parintilor

Consilierea părinților presupune vehicularea de informații dintre consilier și părinți ceea
ce înseamnă culegerea unor informații pentru a identifica nevoile și problemele cu care se
confruntă,transmiterea de informații pentru a le orienta spre alegerea unor soluții și luarea unor
decizii.Este o comunicare continuă care se caracterizează prin implicarea ambilor parteneri.
Dimensiunile consilierii necesare pentru a realiza o legătură eficientă ,efectivă și cor ectă
cu părinții sunt:
a)pregătirea mediului ambiant -aproprierea între părinți și care vorbește,sursele de zgomot
și cele care pot distrage atenția să fie minime,poziționarea egală cu consilierul,poziția față în față
și atmosfera destinsă ,plăcută.
b)asc ultarea și atenția –consilierul să asculte și să ofere atenție ,să utilizeze numelele celui
consiliat,să utilizeze îndrumarea fizică,să stabiliească un contact vizual propice ,precum și
sigurarea menținerii lui,părintele să fie sprijinit să asculte și să î nvețe să asculte cu grijă ce i se
spune prin așezarea uneori în spatele lui,pentru a -l face atent.
c)consilierul să reamintească și să înțeleagă -să reamintească legătură cu cunoștințele
anterio are ,selecționarea informației ,pauze între fraze pentru a sp rijini înțelegerea,repetarea
instrucțiunilor,să -i ceară părintelui să -și reformuleze cu cuvintele sale ceea ce i s -a spus,să
asigure îndrumare vizuală,activitățile să se împartă în în părți mici.Consilierul trebuie să aibă
grijă la surplusul de informații.
Pentru consilierea eficientă și corectă a părinților,se impune utilizarea câtorva metode
fundamentale ,dintre care:
a)experimental -prin încercarea unor situații noi
b)interpretativ -să analizeze și să caute semnificații
c)practic – să reacționeze prin î ntrebări sau prin comunicare nonverbală
d)evaluativ -să măsoare ,să compare și să înregistreze datele
e)reflexiv -să refecte la cele aflate și să tragă concluzii
f)participativ -să fie activ prin atitudine și reacții

17

1.5Tipuri și forme de consilier e
1.5.1. Consilierea școlar ă

Consilierea școlară reprezintă un proces intensiv de acordare a asistenței
psihopedagogice elevilor și celorlalte persoane implicate în procesul educațional:părinți,cadre
didactice,tutori,autorități școlare.
Consilierea educați onală are o sfera mai largă cuprinzând:
a)consilierea școlară
b)consilierea vocațională
c)consilierea profesională
d)consilierea psihopedagogică
e)consilierea de carieră
Consilierea șco lară se realizează pentru elevii care se confruntă cu probleme
școlare(absenteism,eșec școlar,tulburări comportamentale și de conduită)
Obiectivele activității de consiliere în școală:
*armonizarea raporturior școală -mediu social -personalitate
*adecvarea idealului personal la idealul educațional și social
*influențare a formării personalității elevului ,pe criterii pedagogice în funcție de
condițiile sociale
*corelarea cerințelor și nevoilor de educație individuală cu cerințele și nevoile sociale de
educație ,pe criterii pedagogice,psihologice,sociologice,axiologice ,p ragmatice
*decelarea domeniilor prioritare de importantă social -economică pri n prospectarea pieței
muncii și a dinamicii profesiilor în România de azi.
Din punctul de vedere al obiectivelor pe care le urmărește,consilierea școlară și
profesională este mul t mai complexă,dar și din punct de vedere al s tructurii sale. Consilierea
școlară premerge consilierii profesionale și parcurge două perioade esențial e(la vârstă școlarității
și la 40 -45 de ani),fiind în cadrul educației permanente cheia de boltă a învăț ământului
modern(Ed. Faure., 1974 ).
Orientarea școlară vizează asigurarea dezvoltării armonioase a personalității în
formare,ținând cont atât de posibilitățile și predispozițiile individului ,cât și de cerințele sociale
caracteristice epocii și societă ții date. Consilierea școlară prezintă o importantă foarte mare și

18
constituie un instrument socio -pedagogic și economic foarte important al societății
moderne,realizându -se în școli,în laboratoare de consiliere sau prin mass -media.Consilierea
școlară are în vedere asigurarea de șanse egale în formarea și dezvoltarea personalității.Ținându –
se seama de diferențierile obiective ale potențialului genetic psihic și intelectual ale
indivizilor,dar și de deosebirile eforturilor depuse și a rezultatelor obținute,c onsilierea școlară nu –
și propune egalizarea performanțelor elevilor.
Consilierea în școală îndeplineș te anumite trăsături ,dintre care :
-reprezintă un proces de dezvoltare,proactiv
-deține un rol preventiv
-optimizează modul în care beneficiarul direct relaționează cu școală
-abordează diferite pro bleme ale individulului consiliat
De asemenea ,consilierea școlară îndeplin ește și unele funcții :
Funcții:
-cea de apreciere /estimare a persoanelor consiliate
-cea de coordonare sub formă unor acțiuni sistematice a celor implicați în procesul de
consiliere
-de evaluare,stabilind dacă progresul individual este rezultatul consilieri i
-de ameliorare a relației educaționale
-de rezolvare și prevenire a conflictelor posibile sau existente
-de informare și o rientare școlară și profesională
1.5.2. Consilierea profesional ă

Consilierea profesională a fost determinată la nivel ul societății de tendințele de
mecanizare,automatizare,cibernetizare ale economiei care au condus la necesitatea calificării și
specializării profesionale.La nivelul școlii,reformele învățământului,care în esență au condus la
întâlnirea dintre pregătirea teoretică și pregătirea practic -productivă ,au răspuns necesităților
economice –sociale.În acest sens,consilierea profesională trebuie să îndeplinească anumite
condiții:
-profesiunea trebuie înțeleasă și tratată că un mod de viață și un rol social,nu numai o
ocupatie economica
–modelul carierei trebuie privit din punct de vedere al psihologiei d ezvoltării,și nu al
psihologiei

19
–asumarea conceptului de carieră,că fiind nu ascentiunea pe plan social,ci îmbinarea mai
multor ocupații ap ropiate și integrarea lor unei cariere unice
–principiul creativității trebuie să fie principiul coordonator superior a l învățământului
-piatră unghiulară a adaptării și integrării socio -profesionale trebuie să fie relația
complexă și dinamică dintre învățământ -practică și profesiune.Pentru că activitatea de consiliere
școlară și profesională să –și îndeplinească obiectivele ,este nevoie de organizarea acesteia ,de
unitate între componentele sale:consiliere școlară și consiliere profesională.Atât consilierea
școlară cât și profesională reprezintă un sistem de educare –formare care se desfășoară în mai
multe etape și care trebuie să îndep linească următoarele condiții:
– să ofere permanent , continuu informatii despre școală și despre schimbările și cerințele
socio -educaționale ale școlii.
– prin intermediul activităților comune(conferințe,târguri de carte,de job -uri)și a
deciziilor comune să mențină o legătură eficientă între profesori ,elevi,părinți,întreprinzători.
-să întreprindă acțiuni care să conducă la autocunoașterea elevilor,a capacităților
personale a acestora,dar și la cunoașterea profesiunilor.
-să monitorizeze școală în ceea ce privește valorificarea potențialului
cognitiv,afectiv,fizic,comportamental al elevilor.
-să fie realizată în cele două etape normale de evoluție a persoanei -formarea inițială(în
școală),și formarea continuă(educația permanentă)
-să se producă în ambele sensuri de la societate la școală și de la elev –profesiune și invers

1.6. Principiile consilierii educa ționale

Principiile consilierii psihopedagogice constituie un nucleu tare al tuturor tipurilor de
intervenție psihologică ,psihoterapie,intervenție de criză și consiliere.
Intervenția socio —psiho -educațională se adresează persoanei și grupului(familiei,,clasa de
elevi,adulți) în scopul prevenirii,corectării și depășirii unor disfuncții ale person alitatii acestora în
relația c u mediul lor semnificativ,pentru creșterea adaptabilității,integrării și eficienței în
activitatea profesională și socială.Consilierea fiind o activitate de influențare,transformare și
restructurare a persoanei normale,cu tulburări psihopatologice sau c u dificultăți existențiale se
raportează la anumite principii,care fundamentează aceste demersuri.Cele mai importante

20
principii etice comune activității de intervenție socio -psiho –educațională sunt prezentate în
relație cu principiile etice specifice activității de consiliere educațională.
I..Principiile etice
Promovarea,menținerea și dezvoltarea sănătății psihice și educaționale
2.Promovarea acțiunilor non –etice că avantaje materiale obținute că scop al
consilierii,obligații impuse clientului de cătr e consilier
3. Respectul reciproc -este asigurat de către consilier prin statutul sau profesional,prin
competență și prin rezultatele sale practice,dar și prin atitudinea să umană de a se raporta că om
la o altă ființă umană.Viziunea umanistă(Maslow,Rog ers)este cea mai generoasă pentru
conturarea contextului filozofico -psihologic în care se poate manifestă consilierea.Situarea
consilierului într -o poziție de superioritate sau inferioritate față de consiliat denaturează relația și
afectează principiu l respectului reciproc.Ajutorul acordat de consilier trebuie să fie unul
profesionist,și nu etic sau religios,care să includă conceptul de milă.
4.Principiul adevărului personal al consiliatului în unitate și acord cu adevărul moral
Adevărul personal este vectorul lumii personale a consiliatul ui că sinteză între structura sa
de personalitate și contextul socio – uman în care el trăiește.Consilierul are rolul de a pătrunde
,prin abilitățile sale, în lumea personală pentru a descoperi acest adevăr personal.I nsight -ul,cum
se numește el în psihoterapie,este fundamental pentru asigurarea succesului consilierii.O
consiliere care nu ține seama de ,,adevărul moral,,,de valorile morale în general,nu poate fi o
consiliere justă și de durată .
5.Principiul non -agresivității consilierii
Pentru îndeplinirea acestui principiu,consilierul însuși trebuie să se afle în starea psihică
de echilibru și satisfacție personală pentru a evita orice manifestare ieșită din comun(agresivitate)
prin limbaj verbal,mimica,gestică.
6.Principiul influenței benefice ,și nu al manipulării
Consilierea este un proces de influență ,de modelare al clientului,de orientare,dar numai cu
acordul acestuia.Consilierea educațională ,mai mult decât alte tipuri de consiliere presupune
descoperirea și stimularea capacităților de inițiativa,autonomie și responsabilitate al clientului
7.Principiul confidențialității
Asigurarea confidențialității conduce la creșterea încrederii consiliatului în consilier și în
procesul consilierii.Confidențialitatea este o condiție a tuturor formelor de intervenție socio –

21
psiho -educațională,dar în ceea ce numim,, consiliere educațională,,în formă să de grup se
raportează la interesele și scopurile grupului respectiv.
8.Principiul neculpabilitatii
Consilierea nu este un proces de judecată care se încheie cu pronunțarea unui
verdict,,vinovat ,,sau,,nevinovat,,ci un proces de clarificare ,de orientare -învățare care se
finalizeza cu creșterea potențialului de sănătate și responsabilitate a subiectului.În procesul
consilie rii folosirea mecanismului psihologic al culpabilizării și trăirea sentimentelor de vină
sunt inadecvate,ineficiente,chiar maladive.
II. Principiile pedagogice
Consilierea a fost definită ca un proc es de orientare -învățare care se adresează
problemelor d e adaptare –integrare(C.Enăchescu)ale subiectului normal cu probleme
existențiale,drept pentru care această a căpătat un caracter predominant psiho -pedag ogic.Ca
urmare ,principiile pedagogice se aplică și în cazul consilierii,mai ales ale celei
educațio nale. Principiile pedagogice care fundamentează activitatea de consiliere educațională
sunt:
1.Optimismul pedagogic
Consilierul pornește de la demersurile sale de la nivelul maxim al optimismului
pedagogic,ajungând în procesul consilierii și în rela ția directă cu consiliatul la un nivel optim al
acestui princ ipiu.Atitudinea sa optimistă nu trebuie să fie nejustificată și afișată în mod
ostentativ subiectului consiliat.De exemplu,,Nu este nicio problema,,Totul va fi bine,,evitând
formule de genul, ,Vai,ce problema gravă!,,
2.Încrederea reciprocă
Încrederea reciprocă are o structura predominant afectivă,fiind cea care creează climatul
optim de acțiune a influențelor modelatoare ale consilierii.Încrederea reciprocă,dar mai ales a
subiectului în consil ier,derivă din viziunea umanistă(Maslow,Rogers,Egan)
3.Evoluția consiliatului,u rmărirea și constatarea unui pro gres treptat în procesul consilierii
Succesele parțiale vizibile constituie o gar anție și un mecanism de eficienț ă al procesului
de consiliere.În primele întâlni ri de consiliere este benefic ca subiectul să înregistreze un succes
în atingerea obiectivelor propuse de comun acord cu consilierul.Subiectul care se adresează
consilierului trebuie să trăiască în primele întâlniri sentimentul de aște ptare împlinită.Pentru a se
produce această stare,consilierul trebuie să întâmpine clientul cu atenție și considerație.
4.Transmiterea de informații și experiență

22
Este un proces bilateral atât de la consilier la consiliat cât și i nvers.Întrebările
consili atului,răspunsurile consilierului,exemplele vehiculate fac parte din procesul pedagogic
biunivoc de învățare socială.Sensul biunivocal schimbului de informații,experiență,trăiri poate
fi amendat astfel:
-consilierul nu trebuie să se arate neștiutor ,să facă exces de teorii,legi,răspunsuri gata
pregătite
-trebuie să se abțină să dea exemple din viață și experiență personală
-mecanismul esențial al transmiterii de informații și experiență trebuie să fie explicația
problemelor ,a situațiilor existențial e dificile pentru consiliat(Enăchescu, C.1999).
5.Principiul adaptării de origine piagetiana(J.Piaget,1965)explică circularitatea
progresivă între asimilarea mediului de către copil și acomodarea copilului la mediu,circularitate
care asigura echilibrul d inamic între persoană și mediu.Semnificația pedagogică a principiuui
adaptării,că principiul al consilierii se referă la clarificarea și creșterea rolului culturii și educației
la transformarea mediului problematic de către subiect,la transformarea propri ei persoane pentru
a restabili echilibrul acestuia cu mediul să u.
7.Principiul integrării se poate raporta atât la componentă psihică de sinteză cognitivă la
sinteză motivațională(piramidă trebuintelor,Maslow)la sinteză personalității,cât și la componentă
socială,specifică pentru procesul consilierii.

III .Principiile psihologice
1.Transferul
P.P.Neveanu (1978), definea transferul că raport și proces de interacțiune între două
sisteme (de acțiune ,informaționale,de personalitate)cu efect de transport sau tranmitere a unui
model dintr -unul în acelasalt.Deși inventat de Freud transferul în procesul consilierii se
deosebește de transferul pshihanalitic .
2.Interiorizarea –este acțiunea care asigura trecerea pe plan intern a
,,explicației,,consilierului,recunoașterea ei că personală, proprie eului subiectului.Acesta
reprezintă mecanismul care garantează eficientă oricărui proces de modelare a personalității
3.Conștientizarea problemei,a soluției ,a cailor de acțiune reprezin tă principiul psihologic
prin care o persoană devine cu adevărat conștientă ,poate verbaliza ,poate formulă clar și
rațional o problema ,poate explică o soluție sau căile prin care s -a ajuns la ea.
4.Empatia

23
În opinia lui C.Rogers ,,a fi empatic ,,î nseamnă a percepe cadrul intern de referință al
altuia cu toate componentele sale emoți onale,,ca și cum,,ai fi cealaltă persoană ,dar fără a pierde
condiția de ,,ca și cum,,.
5.Actualizarea
Este considerată de C.Enăchescu -procesul de înaintare a individului în propria să viață
,evitând dificultățile și beneficiind din plin de situații favorabile.Aceasta implică o adaptare a
posibilităților sale la ,,presiunile,,exterioare ale vieții în scopul evitării producerii
conflictelor,a situațiilor frustrante ,a eșecurilor sau chiar a stărilor nevrotice.Din punctul de
vedere al consilierii educaționale,,actualizarea,,reprezintă principiul libertății persoanei consiliate
de a alege cele mai potrivite soluții pentru ea din cele oferite de viață.Având un caracter de
permanentă intervenție la dispoziția oricărei persoane ,consilierea este considerată o ,,situație de
actualizare,,a individului.
6.Autenticitatea
Principiul autenticității est e de origine rogersiana,dar are o semnificație specifică în
consiliere ,deș i consilierea este un proces,,ca și cum,,el este în același timp o comunicare
autentică,deschisă,directă și sinceră.Subiectul consilierii educaționale,, poate fi,, el însuși,dacă se
respectă condițiile stabilite(climat afectiv,încredere și optimism)
7.Tranzacția
Procesul consilierii nu este o dirijare ,o constrângere a clientului de a realiza anumite
scopuri prin anumite mijloace alese de consilier.El reprezintă o permanentă tran zacție între
consilier și consiliat în viziunea celor mai moderne școli tranzacționale,atât în ceea ce privește
obiectivele optime pentru subiect ,cât și mijloacele de realizare a lor
Procesul de tranzacție sau negociere ,pentru a fi eficient,trebuie s ă îndeplinească anumite
condiții:
-inițiativa subiectului
-receptivitatea profesională a consilierului
-clarificarea de comun acord a ,,problemei,,
-identificarea unor obiective proprii subiectului
-descoperirea soluțiilor optime pentru consiliat
-asumare a soluțiilor de către acesta
-decizia consiliatului de a pune în practică aceste soluții
8.Interpretarea

24
Interpretarea se referă la căutarea motivelor și a mobilurilor din inconștientul clientului
care au determinat că circumstanțele vieții acestuia să ai bă caracterul de situații critice cărora
trebuie să le facă față.Interpretarea în consilierea educațională are un caracter predominant
rațional,conștient,centrându -se pe problemele educaționale actuale și pe modalitățile de rezolvare
a lor că mecanisme d e anticipare a unor soluții viitoare.
IV.Principii specifice consilierii
1.Susținerea afectivă
Ca umare a problemelor sale educaționale sau de altă natură ,clientul se simte frustrat în
ceea ce privește necesitățile și interesele sale și de aceea recurge la ajutorul unui special ist.El
așteaptă din partea consilierului ,în primul rând.susținere afe ctivă.
2.Susținerea cognitivă
Pe fondul susținerii afective se poate,,const rui,, susținerea cognitivă,care înseamnă
identificarea de către consilier a mecanismelo r cognitive ale con siliatului care pot constitui
pârghii pentru rezolvarea problemelor sale.În procesul consilierii,aceste mecanisme
cognitive,înțelegerea,interiorizarea,conștientizarea și problematizar ea pot fi dezvoltate pentru a f i
atinse obiectivel e identificate în comun.
3.Susținerea volitiv -decizională
Rolul consilierului este de a crește și întări încrederea consiliatului în capacitatea sa de a
lua hotărârea optimă pentru el,atunci când acesta nu are suficientă voință și capacitate
decizională.
4.Descărcarea.
Descărcarea emoțională sau catharsis -ul este principiul prin care orice formă de intervenție
educațională permite clientului să -și exprime liber propriile sale trăiri pozitive sau negative.
5.Principiul orientare –dirijare -învățare
Acest principiu implică mai multe grade de directivitate în funcție de necesit ățile
consiliatului.Învățarea ca principiu al consilierii educaționale este o învățare socială pe baza de
model inter -relațional,o învățare activă,de tip creativ,centrându -se pe ceea ce s -a numit în
literatură de specialitate ,,rezolvarea de problem,, .Dacă problema și soluția îi sunt mai puțin
structurate,subiectul are nevoie d e o sfătuire sau de o orientare mai directiva.
Principii în consilierea educațională:
*Toate persoanele sunt speciale și valoroase
*Fiecare persoană este responsabilă pentru propriile decizii

25
*Elevul este acceptat că persoană și tratat în consecință
*Consilierea este în esență o relație permisivă
*Consilierea se bazează pe modul de a gândi împreună cu cel consiliat.

1.7Obie ctivele consilierii psihopedagogice

Obiectivele consilierii educaționale pot fi diferenția te după criterii pedagogice în
obiective generale,medii și particular –operaționale.
Obiectivele generale au cel mai mare grad de generalitate și ar pu tea fi concentrate în
formule ca :susținerea și dezvoltarea capacităților de adaptare –integrare a persoanelor care
solicită consilie rea. Obiectivele medii ,cu un grad mediu de generalitate ,se referă la
prevenirea dezadaptăr ii și a izolării persoanelor care se adresează consilierului.Aceste obiective
sunt specifice etapelor de maturizare a personalității(pubertate,adolescență ),cu scopul integrării
personale și profesionale.
Obiectivele particular -operaționale sunt acționale ,comportamentale și se focalizează
pe rezolvarea problemelor de viață și educaționale manifestate și acuzate de către subiectul
educațional. Pent ru a fi în mod real operaționale,potrivit criteriilor Școlii de la Chicago ,se
clasifică în :
-obiective cognitive
-obiective afective
-obiective psihomotorii
-obiective volitiv –caracteriale
1.Obiectivele cognitive ale consilierii –adoptând schemă lui B Bloom -sunt:
-cunoașter ea de către subiectul education al a propriei personalități în relație cu situațiile
sale de viață,cunoașterea temperamentului,a înclinațiilor,aptitudinilor,a dominantelor
caracteriale.Aceste obiective sunt fundamentale pentru consi lierea școlară și profesională pentru
rezovarea conflictelor interpersonale în școală ,familie etc.
-conștientizarea evenimentelor din viață subiectului educației,scoaterea problemei din
zona nebuloasă a neclarității cognitive,supunând -o raționalității.
-conceptualizarea sau formularea,, problemei educaționale,, în termeni cunoscuți,simpli și
clari ,în relație cu alți termeni asemănători
-înțelegerea propriei persoane și a situațiilor de viață semnificative

26
-analiză peronalitatii proprii și a situațiilor sale de viață ,desprinderea elementelor
esențiale și neesențiale ale acestora prin comparație cu alte persoane sau situații de viață și
educaționale.
-sinteză și sistematizarea evenimentelor semnificative din viață consiliatului într -un
întreg,cu o anu mită configurație asumată.
-evaluarea corectă a problemelor sale de viață ,evitând supraevaluarea sau
subevaluarea,evaluarea consecințelor propriei activități
2.Obiective afective pot fi concretizate în :
-trăirea echilibrată a situațiilor de viaț ă educațională atât c ă intensitate afectivă,cât și ca
valoare predominant pozitivă a trăirilor.
-autenticitatea trăirilor subiectului educațional
-prezentificarea sau învățarea modalității de a trăi,,aici și acum,, în prezent a subiectului
educațional,nu în trecut,că în psihanaliză.
-deconflictualizarea internă,că baza pentru rezolvarea conflictelor interpersonale

3.Obiectivele psiho –motorii,de conduită,și nu numai de comportament sunt:
-independența subiectului consiliat în raport cu evenimentele vieții ,reprezentată prin
situația de a -și fi suficient sie însuși sau de a nu depinde de mediul fizic ,social sau
educațional.
-spontaneitatea că modalitate de acțiune și răspuns la evenimentele vieții educaționale
trăite ,opusă atitudinii defen sive sau agresive
-eficienta propriei activități a rezultatelor acesteia ,a conduitelor sale ,a relațiilor cu alți i.
4.Obiectivele volitiv – caracteriale pot fi conturate astfel:
-responsabilitatea în raport cu judecățile și acțiunile întreprinse ,dar și în ceea ce privește
angajamentele asumate în relațiile cu lumea externă ,cu propria familie,cu sarcinile educaționale
și profesionale
-antrenarea capacităților decizionale proprii față de propriile acțiuni și interese în sensul
că este cea personală d acă este argumentată
-încrederea că stare de suport moral,de încredere în sine,în propriile posibilități de
garantare a autorealizării de sine ,independent în ce formă ,coroborată cu încrederea în ceilalți .

27
Aceste obiective ale consilierii educaționale nu acționează izolat ,ci în
interacțiune,stimulându -se și dezvoltându -se reciproc.Realizarea acestor obiective elaborate în
procesul de consiliere ,prin colaborarea dintre consilier și subiectul educațional constituie
garanția unei stări de sănătate mint ală optimă,a unui comportament eficient ,a unei integrării
pozitive,concordante cu realitatea.
Totodată,scopul fundamental al consilierii psihopedagogice îl constituie funcționarea
psihosocială optimă a persoanei/grupului.Acest scop poate fi îndeplinit prin monitorizarea
realizării obiectivelor procesului de consiliere privind :
1.PROMOVAREA SĂNĂTĂȚIi ȘI A STĂRII DE BINE -referindu -se la funcționarea
optimă ,din punct de vedere somatic,fiziologic,mintal,emoțional,social,spiritual a individului
uman .
2.DEZVOLTAREA PERSONALĂ care include :
-cunoașterea de sine
-imaginea de sine
-capacitatea de decizie responsabilă
-relaționare interpersonală armonioasă
-controlul stresului
-tehnici de învățare eficientă
-atitudini creative
-opțiuni vocaționale realiste
3.PREVENȚIA
-dispoziției afective negative
-neîncrederii în sine
-comportamentelor de risc
-dificultăților de învățare
-dezadaptării sociale
-disfuncțiilor psihosomatice
-situațiilor de criză
Organizația Mondială a Sănătății precizeză că starea de bine a unei persoane este dată
de următoarele elemente interdependente:
*ACCEPTAREA DE SINE
-atitudine pozitivă față de propria persoană

28
-acceptarea calităților și defectelor personale
-percepția pozitivă a exp eriențelor trecutului și viitorului
*RELAȚII POZITIVE CU CEILALȚI
-încrederea în oameni
-sociabil
-intim
-nevoia de a da și de a primi afecțiune
-atitudine empatică
*AUTONOMIE
-independența
-hotărâre
-rezistență la presiunile de grup
-se evaluează după standarde personale
– este preocupat de expectanțele și evaluările celorlalți
*CONTROL
-sentiment de competență și control personal asupra sarcinilor
-crearea de oportunități pentru valorizarea nevoilor personale
-opțiuni conforme cu valori le proprii
*SENS ȘI SCOP ÎN VIAȚă
-direcționat de scopuri de durata medie și lungă
-experiență pozitivă a trecutului, bucuria prezentului și relevanța viitorului
-curiozitate
*DEZVOLTAREA PERSONALĂ
-deschidere spre experiențe noi
-sentimentul d e valorizare a potențialului propriu
-capacitate de auto -reflecție
-percepția schimbărilor de sine pozitive
-eficienta
-flexibilitate
-creativitate
-nevoia de provocări constructive
-respingerea rutinei

29

1.8Factorii implica ți în procesul de consiliere educa țional ă

În procesul educativ și de dezvoltare al cop ilului contribuie,ca instituții bine determinate
ale societății,familia ,școală și comunitatea.
Cu cât se complică viață socială și provocările lumii moderne formulează întrebări și
cer răspu nsuri,devine tot mai clar că este nevoie de un parteneriat educațional în favoarea și
pentru asigurarea viitorului lumii,pentru creșterea mai adecvată a copiilor.După cum îi vom
crește și educa,așa se va asigura continuitate culturii și civ ilizației um ane . Multe dintre
răspunsurile așteptate la problemele lumii de azi se găsesc în educație.Educația nu este numai
pregătire școlară,ci e ste înțeleasă tot mai mult ca un flux continuu de influențe modelatoare și
transformatoare exercitate pe tot par cursul vieții individului .Școala este extrem de
importantă.Dar ea nu reprezintă totul,ci numai o componentă a educației.Ea are nevoie de
familie,de comunitate,de întreagă societ ate pentru a sprijini și îndruma corect copilul.
Totuși,rolul primordial ,îi revine familiei,care este leagănul social al copilului și sprijinul
său pe aproape toată perioada vieții.Studiile specialiștilor și realitatea însăși confirmă tot mai
mult importantă acestui nucleu al vieții sociale.C ăminul în care crește ,căldura sau indiferența
acestuia îi vor modela puternic modul de viață ,personalitatea și curajul de aborda în viață.Ceea
ce învață copilul în primii ani de viață constituie punctul de plecare al dezvoltării complexe a
individului,și de aceea mediul familial treb uie să fie responsabil și conștient. Ea reprezintă un
prim instrument de reglare a interacțiunilor dintre copil ș i mediu social.
În lit eratura de specialitate se recunoaște faptul că a fost dezvoltată o mare varietate de
modele cu privire la diferitele aspecte ale implicării părinților.
Epstein și colaboratorii(1997) propun șase tipuri de implicare ,analizate din punct de
vedere calitativ:
*parenț ialitatea sau calitatea de părinte
*comunicarea sau capacitatea de a comunica
*voluntariatul sau capaci tatea de a acționa că voluntar
*învăț area acasă
*luarea deciziilor
*colaborarea în comunitate

30
Structurile de sprijin ale școlii merg pe linia cabinetelor de asistență pshihopedagogica ,de
consiliere ,de rezolvare a unor probleme specifice,și a centrelor de resurse pentru familie sau
pentru profesori.
La nivelul acestor structuri se dezvoltă programe specifice de sprijin individualizat și de
grup cu părinții ,copiii,și cu profesorii.
Dosarul deschis al educației incluzive (UNESCO,2001,p.81),specifică u nele aspecte cheie
în relația dintre școală,familie și comunitate în educația incluzivă:
*Participarea familiei și a comunității locale este fundamentală pentru a asigura o
educație de calitate pentru toți
*Familia și comunitatea au dreptul de a se impli că și pot să contribuie în diverse moduri
și forme
*Construirea implicării famililiei și comunității este un proce s pas cu pas ,bazat pe
încredere
*Familiile și grupurile comunitare pot să -și asum e uneori rolul de conducători,ca
susținători activi și mil itanți ai educației incluzive.
*Dreptul familiei de a se implica se poate introduce în legislație sau în sistemul de
reglementări care privesc activitatea școlară și învățământul.
*Implicarea comunității în conducerea școlii sau a sistemului de învățăm ânt în general
poate fi o reușită
*Școlile pot funcționa că o resursă pentru comunitate prin oferirea de servicii sau
devenind baze de funcționare ale unor instituții.
1.8.1 Familia

Familia este unicul grup social ,caracterizat prin determinări naturale sau biologice,în care
legăturile de consagvinitate dobândesc o importantă maximă și reprezintă una din verigile
sociale cele mai vechi și mai specifice în asigurarea continuității și afirmării depline a ființei
umane.Familia reprezintă cadr ul în care ființă biologică se dezvoltă și se definește că om.
De asemenea ,este primul grup de socializare din care face parte copilul .J.S.Bruner
consideră comportamentul uman că o consecință a tipului de copilărie.Un alt autor ,Berge, A
.,(1967) afirm ă că familia este un fel de ,,coperativa de sentimente ,capabilă să îndulcească pentru
fiecare membru în parte loviturile mai grele ale vieții.
O serie de celebri autori străini se referă la familie în termeni de grup,interacțiuni și reguli.

31
În cartea ,,In cursiune în psihologia și psihosexualitatea familiei autorii definesc familia
astfel:,,Familia reprezintă ,în orice societate ,o formă de comunitate umană alcătuită din cel puțin
doi indivizi,uniți prin legături de căsătorie și /sau paterne ,realizând mai mult sau mai puțin,latura
biologică și/sau cea psihologică,,(Mitrofan I.1998)
Familia contemporană este caracterizată de un amalgam de probleme și de situații ,care de
cele mai multe ori o fac i naptă de a le rezolva singură.Ca instituție de formare și ed ucație a
copilului,familie se găsește de multe ori în contradicție cu școală și chiar cu comunitatea socială
sau profesională.
După cum afirmă (M.Voinea,1966)reprezintă una din cele mai vechi forme de comunitate
umană ,o instituție stabilă cu rosturi fu ndamentale pentru indivizi și pentru societate.Pe măsură
ce societatea umană s -a dezvoltat,familia a devenit tot mai mult responsabilă față de următoarele
aspecte care privesc creșterea și educația copiilor:
-menținerea continuității biologice a individu lui și societății
-menținerea continuității culturae prin transmiterea moștenirii culturale în procesul
socializării
-satisfacerea nevoilor emoționale,a trăirilor intime,asigurând sentimentul siguranței
-integrarea socială a membrilor ei prin procesu l de orientare ,educare și socializare
După expresia unui medic englez familia este redată de ,,CEI 4 C,,
-Compromis
-Considerație
-Comunicare
-Cooperare
Consilierea familiei se referă la un set de acțiuni preventive și directe de sprijinire a
membrilor familiei pentru creșterea ,îngrijirea și educarea adecvată a urmașilor.Consilierea
parentală se adresează în principal părinților și prevede întărirea rolurilor acestora în acțiunile în
favoarea educației și păstrării coeziunii familiei.De asemenea,c onsilierea familiei poatre
presupune acțiuni de informare,deci de transmitere și primire a unor cunoștințe,idei,teze,
importante pentru asigurarea succesului în comunicară intrafamiliala și în rezolvarea situațiilor
conflictuale.
Educația familiei și edu cația părinților au în vedere acțiuni îndreptate spre exersarea
funcției educative că atare și dezvoltarea unor practici eficiente de comunicare și de
ionteractionare în familie.

32
Consilierea familiei și consilierea parentală sunt acțiuni socio -educaționa le
țintite,profesionale,realizate de profesioniști care își propun să sprijine familia . Sprijinirea
familiei este necesară în special în momentul în care ea întâmpina situații dificile,când apar
riscuri în realizarea funcțiilor sale.
Hermanns (1997) identifica trei forme necesare de sprijin ,care să se refere la
familie,înțeleasă că unitate socială și că grup de individualități:
a)sprijin emoțional,care presupune să dai părinților ocaziile de a -și exprimă emoțiile fără
critică sau condamnare
b)spr ijin informațional:să ajuți părinții să -și înțeleagă propria situație,sau să răspundă la
întrebări referitoare la dezvoltarea copilului și caracteristicile specifice acestuia
c)sprijin instrumental:să ajuți părinții să -și rezolve problemele de zi cu zi,s ă organizeze și
să realizeze opțional îngrijirea și educația zilnică.
Toate formele de activități realizate prin consilierea familiei,privind funcția educativă și
evitarea oricăror conflicte ,respectă următoarele principii:
a)Confidențialitatea -care semnifică nevoia de a păstra secretul problemelor familiei și a
datelor culese
b)Respectul individualității -fiecare beneficiar este o persoană care are dreptul la respect și
înțelegere,la acceptarea să așa cum este ,fără a se emite în discuție judecați de valoare
c)Sinceritatea -cere o imagine cât mai clară și sinceră a problemelor întâmpinate,discuții cu
beneficiarii și abordarea cât mai realistă a situatilor
d)Recunoașterea propriilor limite -este tot o formă de sinceritate și cere că profesionistul
să apleleze la un colaborator atunci can nu poate găsi singur soluțiile.
e)Negocierea soluțiilor și respectarea deciziilor beneficiarului -se referă la nevoia de a -l
face pe fiecare subiect al demersului nostru să înțeleagă soluțiile,ceea ce presupune d iscutarea
cu beneficiarii a tuturor pașilor în programele de intervenție,că și sprijinirea deciziilor.
f)Nediscriminarea -se referă la respectul identității ,etnice,religioase,sociale
g)Acordarea unor servicii integre presupune apelul la profesioniști (consilieri psiho –
pedagogi,psihologi etc)
Familia dispune de mai multe caracteristici importante,dintre care putem enumeră:
1.este primul grup în care copilul exersează comportamentele sociale
2.oferă climatul de sigurana afectivă,necesar dezvoltării pe rsonalității copilului

33
3.este mediul principal de creștere și dezvoltare intelectuală,motivațională,afectivă,estetică
și morală.
4.reprezintă cel dintâi model principal al comportamentelor viitoare
5.este legătură biologică de baza a individului
6.reprez intă carul de dezvoltare și valorizare individuală,prin încărcătură de natură
afectivă dintre membrii săi.
Problemele părinților în consiliere:
a)Reținere,lipsa de încredere în profesioniști,în general.Părintele nu crede că poate fi
ajutat și nu are încr edere în bunăvoința consilierului
b)Stigmatul sau eticheta.Părintele nu are curaj sau nu dorește consiliere pentru că știe deja
că este o persoană etichetată și care nu este stimată de alții
c)Lipsa informațiilor.Părintele nu știe ce înseamnă consilier ea și nu are informații cu
privire la rezultatele posibile ale acesteia
d)Dificultatea de a discuta deschis problemele delicate.Nu e deloc simplu să discuți
despre lucruri care au fost un,, tabu,,până nu demult
e)Confruntarea cu mentalitățile comunităț ii.Mentalitatea se schimbă ultima.Ceea ce
trebuie să schimbăm este comportamentul.
f)Lipsa de încredere în profesionist.Mulți părinți au o experiență negativă sau pur și
simplu nu au încredere în profesionist
g)Existența a prea multor opinii de specialit ate care uneori se contrazic și îi bulveresaza
pe părinți.
Conceptele cele mai importante cu care se operează astăzi în sprijinirea și educarea
familiei se referă la:armonia familială,negocierea soluțiilor la problemele individuale,eliminarea
discriminăr ilor pozitive sau negative ,responsabilitate ,participare și parteneriat.
Consilierea familiei,de asemenea,se referă la o activitate care poate sprijini părinții ,să -i
învețe cum să -și crească și să -și educe copiii mai bine,să le sprijine dezvoltarea,să f ie parteneri ai
specialiștilor penrtru că ,împreună să găsească soluții eficiente pentru creșterea ,educarea și
dezvoltarea acestora.

34
1.8.2. Școala

Școala ,este singură instituție care își propune planificat și organizat să sprijine
dezvoltarea individului prin procesele de instrucție și educație,concentrate în procesul de
învățământ,simte astfel tot mai mult să realizeze un parteneriat cu familia și cu comunitatatea în
care se dezvoltă copilul.În rezolvarea multiplelor probleme de dezvoltare și învățare,școală
dezvoltă o serie de structuri de sprijin în favoarea c opilului și a familiei
Colaborarea dintre școală și familie presupune o comunicare e ficientă și efectivă,o
unitate de cerințe și o unitate de acțiune când este vorba de interesul copilului.Ea concepe cele
două instituții sociale ,exprimându -se în schimburi de opinii și în discuții,iar atunci când este
vorba de decizii,păstrându -și fiecare identitatea și aportul în mod specific.
H.Henripin și V.Ross (1976) apud Vrasmaș. E,2008, identifica două dimensiuni
principale ale implicării reciproce a școlii și familiei:
1)dimensiunea relației părinte -copil,vizând contr olul frecvenței , al rezultatelor școlare,al
temelor,și ,în generel,al îndeplinirii sarcinilor și susținerea materială și spirituală a activității
didactice cu copilul.
2)dimensiunea relației familie -școală,care se referă la alegerea filierei și unității
școlare,precum și la contactele directe ale părinților cu reprezentanții instituției școlare ,cadre
didactice și administratori.Aceste contacte pot îmbracă formă unor întâlniri colective
desfășurate în cadrul formal al negocierilor dintre administrația școlară și asociațiile
părinților.
Consilierea părinților în școală trebuie să aibă o funcție proactivă și una directă de
rezolvare a unor situații problema .
Consilierul părinților trebuie să dețină aceleași calități că orice consiliere(adaptare după
Hold evici I,Neacșu ,2006)
1.capacitatea dezvoltării conștiinței de sine,identificarea vulnerabilităților și a crizelor
,găsirea stilului propriu
2.Capacitatea de a planifică intervenția în favoarea părinților
3.Conștiința faptului că procesul de comunicare este foarte complex și capacitatea de a
găsi calea de a transmite informații și altfel decât prin cuvânt
4.Empatia
5.Capacitatea de a identifica ,folosi și orienta către resursele comunității

35
6.Capacitatea de a achiziționa și folosi o serie de tehnici , procedee și instrumente de
adaptare cum ar fi umorul ,gândirea logică ,altruismul
7.Creativitate ,flexibilitate inventivitate în relații umane și sociale.
*legătură cu cunostiintele anterioare
*atenție la surplusul de informație și reducerea lui
*verif icarea cuvintelor utilizate de părinți
În esență consilierul trebuie să dea mare atenție la :
*modalitatea de realizare a prezentării
*postura corporală
*contactul vizual
*consilierul să nu întrerupă și nici să nu dea sfaturi
*să comunice eficient
*să fie pozitiv
Punctele cheie pentru consilier ,pentru a depăși piedicile
*atenție mărită
*ascultare activă

1.8.3. Institu țiile specializate în consiliere

Centrele de formare și consiliere au obiect al formării informarea,consilierea și educarea
părinților.Centrele de resurse pentru părinți sunt forme de sprijin ale familiei în cadrul instituțiilor
de educație.
Centrele de resurse pentru părinți sunt structuri construite în cadrul școlii pentru a sprijini
programul de educație timpurie sau un al t program în fazoarea copiilor și a familiilor.
Intervenția specifică în aceste structuri realizează o triplă funcție:
*informarea
*formarea
*orientare
Dimensiunile activităților se referă la :
*prevenirea situațiilor de risc
*rezolvarea problemelor familiei legate de creșterea și educarea copiilor

36
*dezvoltarea competențelor de parteneriat educațional între instituțiile sociale care au
funcții educative ,familie,școală ,comunitate.
Cum programele se bazează pe relații de parteneriat cu familia,în C entrele de resurse
pentru părinți (CRP) se pot organiza și susține activități de
implicare,informare,orientare,consiliere și voluntariat al părinților.
CRP este un spațiu pregătit să asigure un mediu propice comunicării optime dintre cadre
didactice și păr inți,este un loc de desfășurare a activităților cu parinrii,în mod individual și în
grupuri mici.
Tipurile de activități desfășurate sunt cele de informare,implicare,consiliere,orientare și
voluntariat ,ținându -se însă seama că:
*la o activitate cu un grup mare de părinți nu este obligatoriu să participe toți părinții,dar
este bine ,de -a lungul timpului să fie implicați toți părinții
*se pot desfășura activități cu un singur părinte,cu câțiva și cu un grup mare ,în funcție de
obiectivele urmărite.
*pări nții trebuie considerați în același timp parteneri și beneficiari ai programului educativ
*de câte ori este posibil ,să se construiască o atmosfera plăcută
Centrele județene de Resurse și de Asistență Educaționa lă(CJRAE) coordonează
activitaț ile educaț ionale acordate copiilor,cadrelor didactice,părinților și membrilor
comunității,dezvoltă servicii de mediere școlară,servicii de formare ,prin parteneriate cu instituții
abilitate să ofere formare inițială,servicii de asistență psihopedagogică și orientare ș colară și
profesională ,furnizate prin centrele județene și prin cabinetele școlare de asistență
psihopedagogică. Moraru, M.,(2013) considera că succesul procesului de consiliere
psihopedagogică este dat de implicarea activă ,responsabilă și și conștientă a factorilor
educaționali în dezvoltarea socio -emoțională și profesională ,în crearea unui mediu psiho –
educațional propice formări i și dezvoltării personalității.
Practic vorbind ,aceste centre și cabinete de consiliere psihopedagogică pun ac centul
,îndeosebi,pe următoarele activități bine definite,și anume:
-consilierea părinților
-consilierea elevilor
-consilierea cadrelor didactice
-păstrarea în condiții optime a relației familie -școală
-optimizarea relațiilor elev -părinți,elev -cadre did actice

37
-orientarea școlară și profesională a elevilor
Cap II. Rela țiile școală-familie și apari ția conflictelor

2.1.Abord ări teoretice ale conflictului

Că termen de origine latinesc,,conflictus ,,implică dezacord,fricțiune ,dezacord.În
general,conflictul apare că o formă a interacțiunii umane ,prin care doi sau mai mulți membri ai
colectivități intră în dezacord total sau parțial asupra unor probleme .
Breban , V.,(1980)considera că cea mai uzuală semnificație a termenului de conflict este
cea de ninteleg ere,discuție violență ,ceartă,sub formă să de conflict extern .Dicționarele de
psihologie subliniază semnificația noțiunii de conflict -sub formă să de conflict intern -că,,situația
unui subiect în care acesta se găsește supus unor tendințe cognitive și motivaționale de sens
contrar.Conflictul intern a fost definit că o ciocnire și lupta între motive ,tendințe,interese
,atitudini opuse ,de forță relativ egală și greu de conciliat sau
ireconcibiabile(P.P.Neveanu,1978).Conflictele au o reputație proastă și presupun ,în mod
tradițional,la nivelul opiniei comune,,o trimitere la violență și deci,o valorizare negativă în
definire,,conflict -neînțelegere ,ciocnire de interese,dezacord ,antagonism,ceartă
,dezacord,discuție violență .(Dicționarul explicativ al lim bii române ,1984)
După Vlăsceanu M.(apud Ana Stoica Constantin),conflictul poate fi consiferat ,din punct
de vedere comportamental,o formă de opoziție care este centrată pe adversar,este bazată pe
incompatibilitatea scpurilor,intențiilor sau valorilor opon ente.
Leih Tompson (2000) oferă un model al conflictelor în funcție de impactul între ceea ce
numește ,,starea obiectivă a lumii,, și percepțiile subiective ale părților din conflict.Conflictul
poate fi real(conflictul există și persoanele îl percep că atare)l atent(există ,dar nu este
perceput),fals(nu există ,dar este perceput)sau inexistent(nici nu există ,nici nu este percep ut)
Stephen P .Robbins (1998)definește conflictul că fiind un proces care începe când o
parte percepe că o altă parte a afectat sau este pe cale să afecteze negativ ceva care are o anumită
valoare pentr u prima parte.
Din punct de vedere managerial,conflictul,este definit că ,,o stare afectivă caracterizată
prin neliniște ,ostilitate ,rezistență ,agresiune deschisă ,precum și toate ti purile de opoziție și
interacțiune antagoniste,inclusiv competiția.

38
Abilitatea de a comunica presupune și abilitatea de a rezolva conflictele în
comunicare.Conflictul nu presupune întodeauna ,în mod obligatoriu ,aspecte negative
(tensiune,ceartă),desci co municarea eficientă nu înseamnă camuflarea conflictului.
Hocker și Wilmot ,(1985) susțin că ,conflictul se referă la interacțiunea unor persoane
,grupuri interdependente care percep scopuri incompatibile și interferență reciprocă în atingerea
acestor scopuri.
Conflictul,afirmă Moscovici(1976) ,este o sursă de energie și vitalitate în măsură în care
el este cel care reanima credințele ,stimulează pasiunile și revigorează simbolurile ,pe scurt
,crește nivelul de creativitate și participare selectivă .
Oamenii trăiesc și muncesc împreună,fiind imperios necesar să se înțeleagă unii cu alți.În
acest scop,ei trebuie să înțeleagă următoarele idei despre conflict:
-conflictul este o parte firească a vieții de zi cu zi ,o realitate a vieții cotidiene,inerent ă în
relațiile interumane
-conflictul poate fi tratat pe cai pozitive sau negative
-abordat în mod pozitiv ,conflictul poate avea rezultate creative,poate fi o forță pozitivă
pentru schimbarea socială.
-abordat în mod negativ ,conflictul poate avea rez ultate distructive,atât din punct de
vedere ,emoțional,fizic cât și spiritual.
-capacitățile de management al conflictului pot fi învățate,prin practică putem îmbunătăți
comunicarea,negocierea ,facilitarea,medierea conflictelor
-modul un care definim o problema determina dacă și cum o vom rezolva (cu cât definim
mai clar problema,cu atât mai ușor vom găsi o soluție)
-într-un conflict,sentimentele sunt importante,câteodată nu se ajunge la motivele
conflictului și nu se poate rezolva până când nu se ia în considerare sentimentele
neconstientizate.

2.2. Tipologia conflictelor

Conflictele apar în absolut orice colectivitate,și au la baza ,în primul rând ,diversitatea
caracterului individual .
1..În funcție de nivelul de intensitate ,conflictele pot fi :

39
a)de intensitate redusă(părțile nu vor să se distrugă reciproc,au un sistem ce facilitează
controlul comunicării și le permite să descopere o soluție benefică)
b)de intensitate medie(părțile doresc să câștige,dar fără distrugerea adversarului
c)intensitate cresuta (parțial nu acceptă decât o victorie totală ,ceea ce duce la distrugerea
adversarului.
2.În funcție de intensitatea conflictului ,rezultatele pot fi pozitive,neutre sau negative.
O altă clasificare este dată de apartenența subiectulu i în conflict ,acesta se pot grupa în:
a)conflicte individuale interioare –apar la persoanele subsolicitate ori care nu știu
precis ce sarcini au,ce se așteaptă de la ele,cum să actineze când cerințele muncii de executat
sunt în contradicție totală cu alte impuse sau cu propriile valori.Adesea conflictul
interpersonal implică ,alături de formele cognitive enumerate anterior ,cel puțin trei categorii
fundamentale ale conflictelor centrate pe scop:
-când o persoană are de ales între două sau mai multe alternative ,și indifernt de opțiune
,se atinge un rezultat pozitiv.
-când o persoană are de ales între două sau mai multe alternative și oricare varianta
conduce la un rezultat negativ .
-când o persoană are de ales o schimbare în carie ră,în ciuda existenței și a unor consecințe
neplăcute
b)conflictele între indivizi -sunt explicate în principal prin diferențele de
personalitate,atunci când oamenii personalizează conflictele.
c)conflictele între indivizi și grupuri -reflectă modul în care o persoană recepționează
starea de presiune exercitată de propriul grup sau de alte grupu ri sau organizații
d)conflictele inter -grupuri -pot fi între grupuri formale și între grupuri informale .
e)conflictele între organizații -se manifestă sub formă c ompetiției.
3.Din punct de vedere al efectelor generate se întâlnesc:

40
a)conflictele distructive –în cadrul lor resursele personale și organizaționale se consumă în
condiții de ostilitate,dispreț,nemulțumiri.Este generat de erori și scăpat de sub control ,nefiind
rezolvat la momentul oportun,foarte greu se mai poate acceptă vreo soluție ,iar comunicarea
devine anevoioasă și lipsită de încredere
b)conflictele benefice – sunt generate de cauze multiple și poate fi menținut la un nivel
onaorabil ,antrenează i ndivizii și organizațiile într -un proces continuu de creativitate sporită și
productivitate crescută,împiedică situațiile de stagnare,elimina tensiunile și înlesnește schimbările
,asigura coeziunea ,loialitatea și motivația în cadrul grupului.
2.Din punct de vedere al consecințelor asupra performanțelor organizației există:
-conflicte disfuncționale -orice confruntare sau interacțiune între persoane grupuri,dacă
are că efect împiedicarea realizării sarcinilor organizației poate fi astfel denumită.
-confli cte funcționale -apar în urmă unor confruntări de idei,când se poate acceptă de
comun acord obiectivul,dar nu și modalitățile concrete de atingere a lui.
4.În funcție de durata și evoluția conflictelor se împart în:
a)spontane -apar brusc ,sunt greu de pre văzut ,sunt de scurtă durata ,și pot apărea la nivel
interpersonal,sau externe unei organizații.
b)acute -au o evoluti scurtă dar sunt deosebit de intense .Cauza unui asfel de conflict este
cunoscută în momentul în care se declanșează.Aceste se pot rezolva relativ ușor.
c)cronice -au cauze ascunse și greu de identificat,pot fi pe termen lung și implică,de
obice,probleme complexe .greu negociabile.
Revenind în planul managerial școlar,există o serie de stări conflictuale ,determinate ,în
cea mai mare parte,de actorii implicați:conflicte între elevi,conflicte părinți -profesori,conflicte
profesori –elevi.
1.Conflictele între elevi
Conflictele dintre elevi sunt în număr mare în fiecare zi de școală.Sistemul concurențial
promovat de învățământ generează ,pe de -o parte ,marginalizarea elevilor fără aptitudini înalte în

41
domeniul intelectual,pe de altă parte,o ,,lupta pentru putere,,o competiție dura și adesea irelevantă
pentru un loc în vârful ierarhiei școlare.Competiția tinde să anuleze cooperare.
2.Conflictele păr inți-profesori
Conflictele părinți –profesori se datorează unui ansamblu de cauze dintre cele mai
importante sunt:
-comunicarea defectuoasă datorită neînțelegerilor sau numărului mic de contacte pe
parcursul unui an școlar.
-conflictul de valori și lupta pentru putere:părinții au prejudecăți bazate pe experiențele lor
anterioare sau nu le este clar care este rolul lor /al profesorilor în viață copiilor.
Principalele direcții în care poate acționa cu părinții pentru diminuarea posibilităților de
apariția unor conflicte ireconciliabile sunt :
-informarea periodică ,în scris sau verbala a părinților în legaturra cu realizarea
obiectivelor educaționale,cu reliefarea progreselor înregistrate de copiii lor.
-creșterea numărului de contacte în care solicitați p ărinților sugestii și opinii,pe care
arătați că le primiți cu plăcere
-acomodarea cu ideile diferite ale părinților despre desfășurarea procesului de învățământ
și explicarea ,pe înțelesul lor ,a demersului educațional care a generat diferențele de opinii.
3.Conflictele dintre profesori
Conflictele dintre profesori pot fi de natură personală sau profesională.Îmbunătățirea
relațiilor cu ceilalți profesori presupune,printre altele:
-îmbunătățirea comunicării
-creșterea cooperării
Foarte delicate sunt situ ațiile conflictuale a unor profesori cu conducerea(directorul),dar
și conflictele profesor -părinte .Pentru evitarea și rezolvarea rapidă a unor astfel de conflicte ,este
imperios necesar că fiecare în parte să adopte un comportament ,,proactiv,,prin care se caută
îmbunătățirea relațiilor interpersonale și cele de natură organizațională.

42
Identificând și aplicând criterii diferite de clasificare a conflictelor putem descrie
următoarele conflicte:
1. Conflictul între lumi sau societăți diferite după criteriul politic, de exemplu între
capitalism și comunism.
2. Conflictul între generații după criteriul vârstă de exemplu între bătrâni și tineri, între
părinți și copii.
3. Conflictul între grupurile sociale , clase, categorii, microgrupuri după criteriul social
sau al interesului de grup. De exemplu conflictul profesor -elev.
4. Conflictul între forțele binelui și forțele răului între adevăr și minciună, între virtute
și viciu, după criteriul moral, etic.
5. Conflictul între sexe după criteriul particularităților s exuale ale unor categorii sexuale
diferite: bărbați; femei; transexuali;
6. Conflictul inter -personal după criteriul complex care reflectă o multitudine de criterii
de:- vârstă, sex, religie, aspecte fizice, psihice, depersonalitate, de meserie -profesiune, de istorie
de viață, etc.
7. Conflictul între individ și grup după criteriul specificității individuale sau al celei
grupale.
8. Conflictul între conducători și conduși după criteriul puterii, al influenței, al
autorității.
9. Conflictul între trecut și viitor după criteriul evoluției unei personae sau a unui grup.
10.Conflictul interpersonal intre tendintele biologice si cele cultural,intre aspectele
material si cele spirituale ale personalitatii.
2.3 Importan ța rela țiilor școală- familie
Un rol deosebit de important în reușită procesului de învățământ îl are relația școală –
familie.Cadrele didactice trebuie să mențină o relație de colaborare permanentă cu părinții
copiilor,să acorde maximă importantă comunicării cu aceștia,precum și familia,la rândul ei,are
sarcina de a comunica și sprijini școală ,pentru bunul demers al procesului instructiv -educativ.

43
Numeroase studii și cercetării au demonstrat că o relație bună între cele două instituții
ale educației,familia ș i școală, este în avantajul dezvoltării copilului la toate vârstele.Însă,cu toate
acestea,datorită complexității actului educațional,a realității umane și sociale contemporane și a
sarcinilor tot mai dificile cărora procesul educațional trebuie să le fac ă față, produc tot mai multe
fisuri în relația școală -familie.Este unanim recunoscut faptul că deciziile,acțiunile și rezultatele
educației nu mai pot fi realizate decât în comunitatea de opțiune dintre mediile responsabilie
,și anume,școală,familia și comunitatea.Mai mult decât atât ,se dezvoltă concepte că opinia
copilului,participarea lui la toate deciziile care îl privesc,opțiunea și părerea personală,implicarea
acestuia de la vârste mici în responsabilizarea și drepturile pe care societatea le identifica și le
recunoaște.Chiar și pentru toate cele enumerate mai sus este foarte importantă o altă unitate între
școală și familie.Se pune tot mai mult accentul pe colaborarea familie -școală,printr -un
parteneriat educativ.Acest parteneriat trebuie să fie că o formă de unificare ,sprijin și asistență
.Introducerea colaborării între familie și educatorii specializați,comunicarea eficientă permanentă
între aceștia,,precum și cooperare în diferite momente sunt cerute chiar de eficientă învățării
școla re.Există o rețea complexă în cadrul unei școli,și anume:
-relațiile dintre profesor și elev
-relațiile interindividuale
-relațiile dintre profesori și părinți
Relațiile dintre profesioniști care sprijină dezvoltarea copilului cu părinții și profesorii .
Este foarte important ca părinții să comunice periodic cu școală în vederea evitării oricăror
conflicte,să colaboreze ori de câte ori sunt solicitați ,să ia parte la diverse activități organizate de
școală și să se implice activ în problemele școlii (în legătură cu problemele copiilor lor).Relația
școală –familie se referă la construirea unei relații pozitive între acestea.Această relație pozitivă
poate să aibă un efect benefic asupra elevilor.Faptul că elevul își vede părintele că se interesaza
de pe rformanțele sale ,faptul că părinții colaborează cu profesorii,îi influențează pozitiv și
contribuie la dezamorsarea unor probleme ,înainte că acestea să devină de nestăpânit.
E.Stănciulescu (1977),recomandă cu privire la colaborarea și cooperarea părinți lor cu
școală,a se avea în vedere:
*nivelul studiiulor celor doi participanți
*momentul ales pentru colaborare
*dificultățile întâmpinate de copii în activitatea școlară sau alte probleme de dezvoltare

44
Cadrele didactice se raportează la categoriile socoi –profesionale din care provin
părinții,structura și problemele ei.
Dacă ne referim la optimizarea comunicării între profesori și părinți ,se ia în calcul:
-calitatea celor doi poli ai colaborării
-percepțiile fiecăruia
-atitudinile care îi caracterizează
-modelul de comunicare
-caracteristicile instituției școlare
-caracteristicile familiei
La analiză relațiilor școală -familie este foarte bine să se țină cont de câțiva prametrii
importanți:
*părinții nu formează un grup omogen
*se ivesc unele dificultăți în implicarea părinților ,de multe ori aceștia nu își identifica
problemele sau nu au încredere să solicite ajutorul în rezolvarea lor.
*părinții oferă ,dar și solicită informații
Pentru o bună relație între părinți și școală este esențial să se respecte câteva condiții
importante:
-părinții să fie priviți că prticipanti activi,care pot aduce o contribuție valoroasă la
educarea copiilor lor
-părinții să fie parte în adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor.
-să se recunoască și să se aprecieze informațiile primite de la părinți referitor la copii
-să se valorifice aceste informații și să se utilizeze în completarea informațiilor
profesionale
-responsabilitatea să fie împărțită între ambele părți,părinți și profesori.
Implicarea părinților în rez olvarea problemelor școlare și în sprijinirea procesului
educațional prezintă o serie de argumente bine definite ,dintre care:
-parintiiisi cunosc cel mai bine copii i și doresc să îi cunoască și ca elevi
-părinții își cunosc copilul mai bine decât oricine altcineva
-părinții au nevoie de informații referitor la îndeplinirea rolului de elev al copilului sau
-părinții merită să fie respectați pentru ideile lor
-părinții se îngrijesc de copiii lor și doresc că aceștia să atingă maximul de potențial

45
-cercetăr ile au artat că rata învățării crește și că învățarea se menține mai mult timp dacă
părinții se implică în sprijinirea acestora acasă,prin diverse activități
-lucru cu părinții este un sprijin pentru modu l cum aceștia își cresc și educă copilul
-când pări nții sunt stimulați să se simtă o parte a programului școlar ,ei îl înțeleg mai bine
și îl sprijină adecvat.
-activitatea de implicare a părinților în programul de învățare al copilului lor și în
activitatea școlii,poate crea acestora sentimentul de stimă de sine,care îi ajută pe ei și chiar
întreagă familie.
-modul în care înțeleg și valorizează copilul este de multe ori un sprijin pentru înțelegerea
situatilor de învățare
În ceea ce privește relația dintre cei doi factori importanți în dezvoltarea și edu carea
copilului ,familia și școală cele mai oportune și frecvente forme de organizare ale acesteia pot fi:
-ședințele cu părinții
-întâlniri cu părinții 1 /săpt -consilieră părinților
-discuții individuale
-voluntariatul
-înființarea unei asociații a pări nților
-participarea părinților la activități extrașcolare

2.4. Cauze în apari ția conflictelor școal ă-familie

Datorită diferențelor de scopuri și obiective ,percepții și atitudini ,resurse,valori,pregătire
,nevoi diferite ,de multe ori există posibilitatea apariției unor conflicte între școală și
familie.Cauzele cele mai dese care determina apariția anumitor conflicte între școală și familie
pot fi:
-o colaborare slabă între școală și familie
-lipsa informațiilor necesare
-intoleranță la stilu l de viață al celuilalt,la opiniile lui sau chiar la prezența fizică
-neacceptarea unor diferențe de pregătire ,condiție social –economică
,morală,religie,etnie,sex,etc(Vrășmaș E.,2008)
Strainescu I (2009) enumera cateva cauze importante ale conflictului :

46
-comunicarea defectuoasa -deficienț ele in procesul comunicarii sunt generatoare de
conflicte.In astfel de situatii ,singura cale de solutionare a conflictului o reprezinta cooperarea
care permite fiecarei parti sa afle pozitia si argumentele celeilalte parti.
-diferenț ele in sistemul de valori si modul de percepere a realităț ii-tipul de conflict care
izbucneste in urma acestei surse are cea mai larga raspandire in tarile pos -comuniste.Modul in
care se percepe realitatea difera de la persoana la persoana ,iar acest lucru influenteaza deciziile
pe care le iau indivizii.
-obiective diferite sau metode folosite diferit -organizatiile tind sa devina specializate si
diferentiate ca scopuri,obiective si personal.O astfel de diferentiere duce in mod frecvent la
conflicte de interese sau de prioritati chiar atunci cand se urmareste realizarea acelorasi scopuri
organizationale.Pe de alta parte , indivizii unei colectivitati pot avea obiective comune ,insa pot
sa aiba opinii diferite in legatura cu modul de realizare al acestora.
-diferenț ele de pregatire profesionala ,statut si cultura -o stare tensionata,urmata de un
conflict poate sa fie provocata de necesitatea trecerii unei perioade de timp in care un individ sa
acumuleze experienta , sa dobandeasca anumite competen țe sau sa atinga un anumit statut .
Pe lângă acestea ,aș mai adaugă ,din propria experiență și alte cauze care perturbă relația
școală -familie:
-neimplicarea părinților la ședințele cu părinți
-dezinteres total al unora dintre părinți cu privire la activit ățile desfășurate de propriul
copil(gen activități Școală altfel)
-neimplicarea părinților în acțiuni de tip școlar
-diferențele de temperament
-comunicarea defectuasă dintre cei doi factori
-părinții nu participa la activitățile extrașcolare(mulți cons iderându -le inutile),
-unii părinți refuză categoric o activitate de consiliere,considerând neadecvată această
activitate pentru copiii lor și pentru ei înșiși.
-preocuparea pentru cu totul altceva decât efectuarea temelor cu propriul copil(am avut în
clasa câțiva părinți care considerau că ,,treaba,,muncă în agricultură este mult mai importantă
decât o tema dată de doamna învățătoare.
-mentalitățile diferite

47
Lista cauzelor poate continuă,și este destul de vastă,din păcate.Consider că aceste cauze
ar putea fi eliminate doar printr -o relație strânsă între părinți,printr -o colaborare și încredere
reciprocă,bazată pe respect reciproc.
Alți autori mai adaugă și alte cauze precum:discrepanțele în cultură organizațională
,competiția exacerbată și agresivitatea ,criteriile diferite de definire a performanței ,ambiguitatea
definirii ariilor de autoritate și de competență.
Spre exemplu,(Bogathy,2002) apud Vrasm aș E. 2008, enumeră câteva cauze principale în
apariția conflictelor ,și anume:
-deficiențe d e personalitate
-sistemul de valori și percepții ale individului
-comunicarea defectuoasă între salariați și conducere
-existența unor scopuri diferite
-stilurile de conducere manageriale
-ambiguitățile organizaționale :sistemele de recompensă conflictuale ,competiția pentru
resursele necesare pentru optimă desfășurare a proceselor de muncă .
-dependență departamentală reciprocă
-nemulțumirea față de statusul profesional
2.5Căi de soluționare a conflictelor școală-familie

Se consideră că ,conflictul educațional , are un potențial inepuizabil de probleme dar și
de soluții.Rezolv area conflictelor înseamnă că toate părțile implicate ajung în mod liber la un
acord ,după ce au redefinit și reperceput relațiile dintre ele și după ce au făcut evaluarea,ad ică au
examinat și au luat în calcul toate elementele relevante ale relațiilor.
M.Deutsch (2001) vorbește de opt categorii de factori cu impact asupra rezolvării
conflictelor ,și anume:
a)Orientarea părților față de conflict ,care poate fi cooperantă ,individualistă și
competitivă.
b)Caracteristicile de personalitate ale celor aflați în conflict :valorile și aspirațiile fiecărei
părți,obiectivele fiecărei persoane ,resusele pentru a purta și rezolva conflictul
c)Relațiile anterioare dintr e părțile implicate:atitudini,credințe,așteptări față de celălalt
,supozițiile referitoare la ceea ce crede celălalt despre ține

48
d)Natură problemei -include tipul problemei,caracterul problemei ,rigiditatea
problemei,scopul litigiului,semnificația motivați onală,formularea lui,peridiocitatea
e)Etnocentrismul constă în percepția că propriul grup este în centrul de referință ,toate
celelalte fiind evaluate prin raportare la el.
f)Elementele implicate în perpetuarea și escaladarea conflictului,o situație s ocială,
anarhică,angajamente nesăbuite,conflicte interne în interiorul părților ,rigiditate cognitivă
,judecați și percepții greșite.
Luând în considerare gradul de satisfacere ,atât ale grupului advers ,cât și a propriilor
interese ,au fost identifica te cinci metode de soluționare a conflictelor,și anume:

A.Evitarea -problema este neimportantă ,nu există nici o șansă de a -ți satisface interesele
,declanșarea unui conflict este mai plauzibilă decât rezolvarea problemei.
B.Forțarea -este abordarea managerului care dorește cu orice preț să realizeze obiectivele
de productivitate și va apela la constrângere ,uzând exagerat de puterea cu care a fost
investit.,,Forță,, poate,, rezolva,, dispută pe moment ,dar,pe termen lung,productivitatea va scădea
,în consecință ,pot să apară alte conflicte și mai grave.Aplicată în contextul unui climat de
cooperare ,în mod ocazional ,când timpul este limitat sau situația devine critică,această abordare
poate fi adecvată.Repetată însă în mod nejustificat ,atrage după sine efectele negative menționate
mai sus.
C.Acomodarea -reprezintă un comportament care apare când situația este scăpată de sub
control.Acomoarea poate reprezenta un act de altruism (atitudine binevoitoare,dezinteresată)o
strategie pe termen lung în dire cția încurajării cooperării cu ceilalți,a acceptării dorințelor
celorlalți.În general acomodarea poate fi uneori considerată că o slăbiciune sau că un act de
supunere.
D.Colaborarea -reprezintă un comportament asertiv și puternic de cooperare .Ea reflec tă o
abordare câștig –câștig a conflictelor interpersonale .Apare atunci când părțile implicate în
conflict urmăresc fiecare să satisfacă deplin nevoile tuturor părților și caută un rezultat benefic
pentru toți.
E.Compromisul -este comportamentul aflat la un nivel intermediar între cooperare și
asertivitate.Se bazează pe a ,, oferi și a primi ,,și presupune o serie de concesii.Compromisul este
adesea folosit și general acceptat că o metodă de rezolvare a conflictului.Aici nu există un
învingător sau un perdant clar.Caracteristică distinctivă a compromiusului este aceea că fiecare

49
parte intenționează să renunțe la ceva .Comparat cu colaborarea ,compromisul tinde să nu
maximizeze satisfacția agregată ,ci mai degrabă atinge o satisfacere mod erată ,parțială pentru
fiecare.
Soluționarea conflictului se poate realiza prin:
a)fixarea de obiective comune -în condițiile în care o sursă majoră de conflicte este
reprezentată de urmărirea unor obiective diferite,managerul trebuie să încerce să propună obiecte
acceptate în egală măsură de grupurile aflate în conflict.
b)îmbunătățirea proceselor de comunicare –barierele de comunicare existente între
persoanele aflate în conflict trebuie reduse .
c)negociere integrativă -esență acestui proces este că nici u na din părți nu trebuie obligată
să renunțe la aspectele pe care le consideră vitale ,oamenii trebuie încurajați să găsească o soluție
creativă în locul compromisului.
Modalitățile de rezolvare a conflictelor sunt dive rse.Abordarea clasica propune patru că i
fundamentale de rezolvare a conflictului,și anume:
*,,stăpânirea,, -soluționarea lui în favoarea unei părți ,care este complet satisfăcută ,în timp
ce cealaltă parte este complet nesatisfăcută .
*compromisul -satisfacerea parțială a ambelor părți
*integrar ea-satisfacerea completă a ambelor părți (evident,soluția ideală)
*,,separarea ,,părților aflate în conflict
A devenit evident faptul că opțiunea pentru un mod sau altul de rezolvare depindea mai
mult de puterea reală a părților decât de ,,principiile,,pu se în joc .De aceea,au fost elaborate și
alte metode de soluționare a conflictelor ,cu eficacitate sporită ,cum ar fi:
-apelul la scoruri/amenințări supraordonate –identificarea unor obiective sau amenințări
comune ,de nivel superior ,care pot fi atinse , respectiv evitate ,decât prin cooperarea părților.
-apelul la,cea de -a treia parte(concilierea) sub mai multe forme:
a)inchizitorială
b)arbitrajul
c)medierea

Principala metoda eficace de soluț ionare a unei situatii conflictuale este dialogul dintre
partile aflate in conflict.Dialogul trebuie sa indeplineasca trei trasaturi definitorii distincte:
1.Egalitatea si absența oricaror influențe coercitive:parț ile incluse in dialog sunt tratate ca
si cum sunt egale si nu exista nici o presiune.

50
2.Ascultarea empatica -empatia este abilitatea d e a se identifica in modul de gâ ndire cu al
celuilalt si de a -i ințelege sentimentele.
3.Exprimarea deschisa a gandurilor si pre supunerilor :cere celor implicaț i limitarea
criticilor si a comportamentului ironic.
Cap III.Consilierea și educa ția familiei

3.1.Definirea educa ției familiei

Domeniul de studiu asupra condițiilor și relațiilor familiale precum și a influenței acestora
asupra copiilor este relativ nou.Majoritatea cercetărilor scot în relief efectele benefice pozitive ale
sprijinului acordat familiei la momentul potrivit.Educația părinților preocupă astăzi foarte multe
din politicele țărilor avansate și nu numai..Se evidențiază tot mai pregnant importantă nevoii de
antrenare a părinților în deciziil e so acțiunile formale care îi privesc pe copiii lor ,De aceea,este
firesc să existe și căutarea unor cai de a facilita legăturile dintre părinți și școală ,dintre
comunitate și familie ,dintre copii și familie.
Educația părinților se referă la construire a deprinderilor,valorilor, și normelor vieții în
comun în fa milie.Boutin g și Durning,1994( apud Vrasmaș E . ,2008), definea educația familiei
un ansamblu de practici sociale puse în mișcare de părinți,în interiorul grupului familiei în
direcția copiilor și prin intermediul intervenantilor sociali în direcția părinților prin formarea
parentală,și a copiilor (intervenție educativă de sprin sau de suplinire a grupului
familial).Conform definiț iei date de Durning,educația familiei desemnează un câmp de pract ici
parentale,de intervenții și cercetări care privesc familia în diversele sa le funcții educative.
Educația familiei (formarea părinților) reprezintă,conform specificațiilor J.Lamb și
W.A.Lamb,1978(apud Boutin et Durning,1994) o tentativă formală de cre ștere a conștiinței
părinților și de utilizare a practicelor parenta le.În general,se poate considera ca formare parentală
orice acțiune educativă de sensibilizare,de învățare,antrenare sau clarificare relativ la
valori,atitudini, și practici parentale de educație.
Scopul educației parentale este să –i ajute pe părinți să -și dezvolte priceperile parentale,și
încrederea în forțele proprii,să le îmbunătățească relația cu proprii copii,să învețe cum să .i
îngrijească și să -i sprijine în deciziile lor.Educa ția părinților își centrează preocupările pe
domeniul cognitiv și cel decizional ocupându -se ,în principal,de sarcinile și faptele educative ale
părinților. Activitățile angajate în educația familiei se înscriu ,în genere,în perspectiva

51
prevenirii.Cu alte cuvinte,aceasta reprezintă:o educație a educa ției copilului,un studiu al creș terii
și dezvoltării copilului,o formare de abilități de comunicare și de analiză a acestora,un examen
cognitiv al sarcinilor secvențiale ale părinților în creșterea,dezvoltarea și educa rea copilului.
3.2. Justificarea educa ției părinț ilor
Pentru îmbunătățirea relațiilor școală -familie este imperios necesar că părinții să participe
la acțiuni de autoeducație,de informare ,de construire a unor comportamen te adecvate pentru a
deveni un părinte bun și de a adopta un stil parental eficient.Pentru a fi un părinte bun care să știe
să-și educe propriul copil,să călăuzească pașii spre calea cea bună și să le insufle flexibilitate în
concepții și atitudini,nu e ste suficient că părinții doar să -și iubească copiii.Părinții trebuie să
dispună de anumite abilități ,priceperi și deprinderi ,sensibilitate în a identifica nevoile reale ale
copiilor lor ,dorința de schimbare,toate acestea realizându -se prin activitatea de educare a
părinților.În literatura de specialitate există preocuparea de a găsi cele mai concludente
argumente care să sprijine importantă educării familiale.Putem,astfel,enumeră câteva argumente
în favoarea acțiunii educării părinților,și anume:
a)părinții doresc să se informeze în prealabil asupra dezvoltării copilului lor și asupra
rolurilor educative pe care le au
b)există un amalgam de informații și competențe folositoare care pot fi sistematizate
pentru a fi transmise părinților
c)implicarea pări nților în educație îmbogățește calitatea relațiilor interindividuale în
comunitate
d)lucrul cu părinții favorizează emancip area copilului în interdependență și activează
autonomia
e)părinții,devin în mod obligatoriu parteneri atunci când copilul manifestă tulburări
afective sau de altă natură.
f)prevenirea conflictelor/a riscurilor în educație și dezvoltare
g)este demonstrat științ ific eficacitatea educării părinților,în special în ceea ce privește
traiectul școlar al copiilor.
h)educația părinților este o formă de emancipare a adulților și de conectare a lor la
cunoaștere și descoperire de sine.
i)activitățile cu părinții contribuie la bunul demers al procesului instructiv –educativ al
copiilor lor.

52
j)educația familiei ajută parteneriatul educațional și res pectarea drepturilor
copilului,realizând puntea necesară între tradiție și modernism în educație.
Prin intermediul consilierii și a unor programe bine structurate educația părinților își
propune să formeze și să schimbe conduitele parentale în așa fel încât toți părinții să se apropie
de ceea ce se poate denumi,, un părinte bun,,și să influențeze stilurile parentale pentru a oferi
ocaziile cele mai potrivite și eficiente dezvoltării copiilor lor.
3.3 Tipuri de stil uri educative ale p ărinților

Pornin d de la cele afirmate mai sus ,vizavi de construirea unui stil de păr inte bun,Bruno
Bettelheim,1987, ( apud Vrășmaș E. , 2008) consideră că acesta este un părinte care face tot ce
este mai bun pentru copilul sau,adică dorește să –i vină în întâmpinarea tu turor nevoilor acestuia.
Studiile au demonstrat că un părinte bun este acela care reușește să răspundă tuturor
nevoior copilului sau dezvoltând nu obediență ,ci respectul individualității și autonomia.Este
analizat raportul stabilit între stilul parental și comportamentele sociale a le copiilor.Astfel
,relațiile pe rmisive determina comportamente imprecise,agresive ,de neascultare,cele autoritare
supunere ,lipsa de inițiativa și respect de sine,iar cele supraprotectoare tind să realizeze
comportamente pasi ve,dependență și lipsa de reacție.
Pugh,de Ath și Smith ,1994( apud Vrășmaș E. , 2008) afirmă că definirea unui prienten
bun trebuie să aibă în vedere câteva dimensiuni importante:
a)cunoștințe
b)deprinderi și calități
c)dezvoltarea înțelegerii și cunostiintei de sine
Factorul cel mai important de care deprinde calitatea și eficienta educației în familie,este
stilul educativ al acestuia.Acesta reprezintă modelul orientativ al acțiunilor educative în
familie,amprenta subiectivă care caracterizează mediul respectiv.Fiecare familie este diferită și
are un stil educativ distinct.Stilul parental se referă la modul de acționare al părinților asupra
propriilor copii.Există o mulțime de determinante ale stilului educativ,acesta referindu -se atât la
coordonatele exterioare cât și la variabilele interne ale vieții de familie.
Un alt autor consid era acest concept că o expresie utilizată în mod rațional ,vizând natură
și caracteristicile raporturilor familiare în cadrul cărora realizează pro cesul
educației .E.Stănciulescu .D.Baumrind,1980, (apud Stănciulescu ,E,1997 ),afirmă că ,controlul
parental împreună cu sprijinul parental se pot combină în trei stiluri educative:

53
1.permisiv -nivel scăzut al controlului,responsabilitățile de conduită puține
2.autoritar -control puternic,cu o susținere slabă în activitatea copilului,acestuia
impunându -i-se reguli și norme rigide.
3.autorizat -îmbină controlul sistematic cu sprijinul parental.Părinții formulează reguli și
controlează respectarea lor,dar nu le impun.Sunt deschiș i la comunicare cu copiii,stimulându -le
autonomia lor în gândire.
Alți cercetători identifica stiluri directive și stiluri nondirective.
În lucrarea Ghid pentru părinți ,autoarea Baban ,A și colab . ,2000, identifica alte tipuri de
stiluri educative ale p ărinților ,și anume:
a)părintele protector –care asigura copiluli securitate,oferă un mediu
călduros,protector,este sensibil la nevoile copilului,se sacrifică pentru acesta și în considerare
doar aspectele pozitive ale copilului.
Riscurile părintelui prote ctor:satisface doar nevoile copilului și nu oferă responsabilitate
acestuia.
b)părintele exigent -principala responsabilitate este să asigure corectitudinea
(perfecțiunea)acțiunilor copiluli sau,presează copilul să învețe ,să studieze permanent,vor că fiul
sau fiica să fie competitivă și să -și folosească la maxim potențialul.
Riscurile părintelui exigent:nu -și exteriorizează sentimentele față de copil,admit cu greu
că greșesc,chiar și când copilul face ceva bine,găsește ceva de comentat,și îl deranjeaz ă orice
greșeală minoră a acestuia.
c)părintele interactiv:îi place să -și petreacă timpul cu copilul și prietenii acestuia,este cald
și înțelegător,îi place să comunice cu copilul .
Riscurile părintelui interactiv:copilul poate profită de bunătatea să ,p oate fi ușor manipulat
,are încredere în copil și acceptă ceea ce -i spune fără să -i pună întrebări legate de o anumită
situație.
d)părintele directiv:este responsabil,plin de energie ,competent,constituie un model pentru
copil ,stabilește el deciziile în locul copilului,este autoritar,așteaptă de la copil să devină un bun
lider
Riscurile unui părinte directiv:decid în locul copiilor,au tendința de a folosi agresivitatea
,furia pentru a controla comportamentul copiilor ,nu acceptă în față copiilor că greșit,nu știu să
asculte cu adevărat ceea ce copilul îi transmite,are obiceiiul de a -l zori pe copil să facă un anumit
lucru.

54
Literatură de specialitate propune și alte clasificări ale stilurilor parentale,și anume:
a)stilul permisiv -părinți permisivi:car e oferă foarte multă afecțiune,impun reguli puține
deloc stricte,oferă libertate totală copiilor de a lua propriile lor decizii.,se plâng și se cicălesc fără
rezultat
b)stilul sever:impun reguli,au toane ,critică ,ad,copiilor nu le este permis să întrebe d e ce
sau să pună la îndoială deciziile părinților ,insultă,aduc reproșuri.sunt furioși,țipă adesea,folosesc
forță fizică.
c)stilul nepăsător -caracterizat prin pasivitate,se simt vinovați,sunt nepăsători,își neglijează
copiii,sunt instabili
d)stilul suportiv și îndrumător -stabilesc regulile de disciplină în familie ,negociindu -le
împreună cu copiii,sunt flexibili,respectă neviole și interesele copiilor,sunt calmi,se opresc și
gandescc înainte de a acționa.
Indiferent de stilul educativ ,fiecare părint e proiectează în copilul lui anumite aspirații și
dorințe pe care nu le -a realizat în viață și reprezintă un model de urmat pentru acesta.
În concluzie este bine și necesar că părintele să își identifice , să conștientizeze stilul
dominant și să găsească modalitatea cea mai oportună de educare a copilului sau.
CAP.IV Cercetarea .Studiu privind aportul procesu lui de consiliere în
diminuarea situaților conflictuale dintre școală ș i familie prin
consilierea părinț ilor
4.1. Obiectivele și ipotezele cercetă rii
Obiectivul primordial al cercetării este de a determina dacă există o influență
semnificativă a procesului de consiliere , în urmă oferirii unei activități de consiliere cu
referire la stilurile parentale și urmarea unui curs de consi liere cu privire la rezolvarea
conflictelor care pot apărea în relația școală -familie și a fenomenului de agresivitate al unor
părinți,numit ,,Managementul conflictelor școală -familie,,
Din acest obiectiv primordial derivă următoarele obiective specif ice:
-analiza metodelor de soluționare a conflictelor înaintea și după finalizarea cursului
,,Managementul conflictelor școală –familie.
-analiza fenomenului de agresivitate la un grup de părinți înainte și după finalizarea
cursului mai sus amintit

55
-anali za stilurilor parentale ,ce stiluri parentale îi caracterizează pe participanții la
activitatea numită,,Stiluri parentale (aplicarea fișelor de lucru -STILURI PARENTALE)
Ipotezele principale de la care am plecat în realizarea acestei lucrări se împart în trei :
– Dacă un anumit grup de părinți a participat la un curs de formarea unor competențe
și abilități pentru a preveni conflictele,atunci aceștia tind să utilizeze tehnici adecvate de
rezolvare a problemei,sau a conflictului survenit față de un alt grup de părinți care nu au
participat la aceast curs de consiliere.
– Dacă un grup de părinți ar participa la un astfel de curs ,atunci numărul de situații în
care aceștia se comportă agresiv s -ar diminua semnificativ.
-Dacă participarea părințil or la programul de consiliere duce la evitarea unor eventuale
neînțelegeri,dezacorduri și asfel fenomenul de conflict s -ar diminua,și atât relația școală –
familie cât și cea părinți -copil s -ar îmbunătății.
4.2 Design ex perenț ial
4.2.1Descrierea experimentului ș i a modului de aplicare a probelor
Cercetarea s -a efectuat pe un lot de 62 de părinți,desfășurân du-se cu preponderență la
școala gimnazială Cosereni.Au fost aplicate un chestionar asupra situației conflictuale părinte –
cadru didactic,testul Thomas Kilmann,privind modurile de abordare a conflictelor precum și un
chestionar de agresivitate cu referire la atitudinea agresivă, compor tamentul verbal și fizic
agresiv al parintior.Pentru identificarea stilurilor parentale le -am aplicat părinților fișe de lucru
.Am utilizat două loturi de subiecți(respectiv părinții claselor aVIIIa A și a VIII a B)
Asupra primului grup s -au aplic at chestionarul asupra situațiilor conflictuale părinte –
cadru didactic și după puțin timp(respectiv 3 -4 zile) li s -au aplicat un chestionar de evaluare a
potenți alului de agresivitate. .Ulterior,părinții au participat la un curs de management al
conflictul ui(5 ședințe a câte 3 ore).La finalul cursului ,acestora li s -au aplicat testul Thomas –
Kilmann și chestionarul de agresivitate.

4.2.2Lotul de subiec ți investigat

56
Au fost aleși părinți aparținând la două clase terminale ,respectiv VIII A ȘI B ,făcând
parte din două grup uri experientiale.Vârstă subiecților variază între 30 -42 de ani,dintre care 33
de persoane de sex feminin și 27 persoane de sex maculin .Nivelul de pregătire al subiecț iilor
este mediu,nici un subiect nu are studii superi oare,majoritatea având opt clase,respectiv zece
clase,și majoritatea lucrând în domeniul agriculturii.
4.2.3Metodele folosite în cercetare

Dragan I.Nicola,1993,afirmă ca metoda este ,,calea,structura de ordine după care se
reglează acțiunile atât practice cât și cele intelectuale în vederea atingerii unui scop. Metodele
cele mai importante și m ai des utilizate într -o cercetare sunt
următoarele:observația,conversația,experimentul,anchetă sociologică(pe b aza de chestionar și pe
baza de interviu),metodă biografi că , metoda analiz ei produselor activității,metoda testu lui și a
modelării și simulării
1.Metoda observației
Este o metodă de cercetare care permite aproprierea științifică directă de fenomenul
psihosocial supus studiului(conduită umană),presupunând înregistrări cât mai fidele ale faptelor
sociale în raport cu o anumită problematica de cercetare.
Observația este un procedeu științific,care presupune examinarea metodică și
intenționată a unui obiec t sau proces,făr ă intervenții în desfășurarea sa.Metoda observației este
opusă experimentului și i se atribuie un caracter relativ pasiv,deși alți cercetători nu sunt de
acord cu această idee(Dafinoiu, I., 2002)
Observația se folosește în toate etapele cercetării,împreună cu celelalte metode,oferind
date suplimentare cu privire la diferite aspecte ale fenomenelor investigate.
Caracterist ici principale :
-conform (Dafinoiu, I., 2002),observaț ia reprezintă o metodă în care cercetătorul este
princi palul instrument .Pregătirea observatorului (studii , experiență) și personalitatea sa
,determină acuratețea ,natura datelor culese.
-dispune de un plan de desfășurare,deoarece cercetătorul care declanșează un asfel de
demers elaborează dinainte o schemă(ghid ,grilă ,ansamblu de ite mi),în vederea înregistrării
faptelor observate.

57
-este o metodă a cărei obiectivitate depinde de mai mulți factori,dintre care cei mai
importanți sunt gradul de implicare a cercetătorului,caracterul complet al grilei de observație și
dinamică fenomenului implicat.
Se impune cu necesitate ca rezultatele inreg istrate prin intermediul observației să fie
corelate cu rezultatele obținute cu ajutorul altor metode Pentru atingerea obiectivelor propuse
în lucrare ,am folosit mai mul te tipuri de observație(spontană,organizată, directă și
indirectă,transversală și longitudinală),scopul fiind observarea reacțiilor subiecților vis -a vis
de metodele/tehnicile de rezolvare a conflictelor propuse.
2.Metodă experimentului
Metodă e xperimentului este considerată prototipul metodelor de cercetare
științifică,având posibilitatea de a ne furniza date concrete și o biective,cu scopul de a verifica o
ipoteza.
În metodă experimentului întâlnim două variabile:
-independente – cele as upra cărora acționează doar experimentatorul
-dependențe – cele care depind de cele independente.
În desfășurarea optimă a unui experiment se parcug câteva etape:
a)observarea stării inițiale
b) modificarea stării inițiale
c)observarea consecințelor modificării stării inițiale.
Pentru a fi folositor experimentul trebuie să întrunească cel puțin următoarele cerințe:
-fenomenul observat trebuie să fie reprezentativ pentru o categorie diferită de situații
reale.
-este permisă decât o singură verificare
-pentru a asigura siguranță că toate consecințele observației sunt datorate modificării
efectuate,se procedează l a delimitarea în două grupuri ( grup martor si grup experimentat)
Pornind de la stabilirea temei de cercetare,am avut în vederea folosirea metodei experimentului
care să ne transmită datele necesare înțelegerii modului de implicare a părinților în în
soluționarea corectă a situațiilor conflictuale.
3.Metodă convorbirii

58
Convorbirea reprezintă o discuție între cercetăt or și persoană investigată.Această
presupune următoarele caracteristici:
-relația directă dintre cercetător și persoană investigată
-mutarea locului și a rolului partenerilor
-onestitatatea deplină a subiectului,evidand să dea răspunsuri neclare,i ncomplete
-deținerea subiectului a unei oarecare capacități de introspecție de autoanaliză
-caracterul empatic al cercetătorului.
În comparație cu metodele descrise mai sus(experimentul și observația),prin intermediul
cărora analizăm comportamentul,re acțiile exterioare ale subiectului,prin metodă convorbirii
putem analiză reacțiile interioare ale acestuia.Pe tot parcursul cercetării am folosit
convorbirea,care pe lângă celelalte metode să întregească datele furnizate de acestea.
4.Ancheta de opi nie
Ancheta reprezintă o culegere de date sau informații despre entități sociale cuprinse
într-un eșantion pe baza chestionării orale și /sau scrise,care vizează caracteristicile condițiilor
de viață,parametrii demografici și mai ales atitudinile,trebui nțele ,aspiraț iile ,motivațiile și
conduita oamenilor.Ancheta sociologică constă într -o discuție dintre cercetător și persoanele
impuse investigației,în vederea obținerii unor date cu privire la anumite fenomene manifestări.
Anchetă sociologică poate avea loc prin intermedi ul a două tehnici :
a)Interviul -utilizat frecvent în cercetare ce presupune comunicare verbală între
participanții aflați față în față.Această tehnică merge pe o direcție de acțiune unilaterală și
poate fi integrată altor metode de cercetare sau poate fi utiliz ată ca metodă de sine stătătoare
Interviurile pot fi de grup sau individuale(axate pe individ)și focalizate( axate pe tema)
Avantajele folosirii interviului:
-prelucrarea rapidă a materialului
-investigarea într -un timp relativ scurt a unui număr mare de persoane.
b)Chestionarul
Chelcea S. , (2001) descrie chestionarul ca fiind un instrument de cercetare și de
investigare,o tehnică și un instrument de investigare ,constând dintr -un ansamblu de itemi
scrise și,eventua l imagini grafice,ordonate logic și psihologic,care prin administrare de către
anchetator sau prin autoadministrare determina din partea persoanelor anchetate răspunsuri

59
ce urmează a fi înregistrate în scris,având funcții de stimuli în raport cu ip otezele cercetării.
Întocmirea chestionarului este o muncă laborioasă ,care presupune parcurgerea mai multor
etape:
-stabilirea obiectului anchetei
-documentarea
-formularea ipotezelor
-determinarea populației anchetei
-stabilirea numărului de subiecți
-alegerea tehnicilor și redactarea chestionarului
-pretestul
-finalizarea chestionarului
-alegerea metodelor de administrare a chestionarului
-analiză rezultatelor obținute în raport cu obiectvele propuse
-întocmirea raportului final de anchetă.
După delimitarea problemei de cercetat ,am utilizat chestionare și teste pentru părinți,și
după aplicarea acestora și prelucrarea datelor ,s -au stabililit atât modalități de prevenire a
conflictelor și de abordare a lor precum și gradul de a gresivitate a părinților implicați în
cercetare.Atât chestionarele cât și testele au cuprins întrebări deschise și închise cu privire
la situații conflictuale ,tehnici de soluționare a conflictelor și agresivitatea subiecților.
5.Metodă biografică
Cu ajutorul acestei metode se explorează toate sursele biografice care ar putea să
furnizeze anumite date despre personalitatea unei persoan e.Vizează acumularea de
informații despre principalele evenimente trăite de individ în existența să,în vederea
cunoașterii ,,istoriei personale ,, utilă în stabilirea profilului personalității sale,oferind o imagine
clară ,unitară asupra individului.Datele obținute în urmă analizei biografice a mai multor
personalități ,oferă prilejiul su rprinderii unor manifestări asemănătoare și efectuării unor
generalizări de ordin pshiopedagogic cu privire la originile și mecanismele devenirii
personalității,a factorilor educaationali și de mediu favorabili în acest sens.De asemenea
datele obținute în urma analizei biografice trebuie să fie corelate cu celelalte date obținute
prin alte metode de cercetare.

60
Am folosit această metodă cu scopul obținerii de date despre autocunoașterea
părinților și despre modalitățile proprii de abordare a situațiilor conflictuale la care iau
parte ,urmând,ulterior, să beneficiem de o înțelegere mai bună și mai complexă asupra
rezultatelor la chestionarele și testele aplicate asupra acel orași părinți.
În concluzie ,pentru reușita max imă de rezolvare a problemelor pe care mi le -am
propus în cercetare și pentru confirmarea ipotezelor formulate ,m -am orientat spre metodele
mai sus amintite.
4.3. Prelucrarea ,interpretarea și analiza datelor

4.3.1 Etapa pre -experimental ă
Chestionar asupra situațiilor conflictuale părinți -cadru didactic
Chestionarul a fost aplicat celor două g rupuri de părinți(martor și experimentat ).Etapa
pre-experimentală a urmărit compararea pe grupe a răspunsurilor oferite de părinți la fiecare
întrebare.
1.Cât de des luați parte la un conflict?
Rezultate din grupul martor

Zilnic 1-2
ori/săptamană 1 /luna Niciodată
Cu ceilalți parinț i 7 13 7 8
Cu dirigintele
clasei 3 10 16 6
Cu directorul
școlii 2 4
16 2

Rezultate din grupul experimentat
Zilnic 1-2
ori/saptamana 1/luna Niciodata
Cu ceilalti parinț i 5 13 19 0
Cu dirigintele
clasei 3 12 5 7

61
Cu directorul
scolii 2 6 3 7

2.Sursele izbuc nirii situaț iilor conflictuale sunt :
Surse Grup martor Grup experimentat
Divergenț e din cauza resurselor
materiale 13 15
Divergenț e de natura sentimentala 27 28
Neîntelegeri cu privire la procesul de
predare -învatare -evaluare a elevului 47 43
Opinii,pareri diferite 34 39
Factorii externi 7 9
Valori morale ,culturale ,sociale
diferite 20 25

3.Ordonați sursele de mai sus în funcție de cât de des vi se întâmplă să le întâlniți în
conflictele cu ceilalți părinți precum și cu cadrele didactice ale copiilor dvs.
1.Neînțelegeri cu privire la procesul de predare -învățare -evaluare a elevilor.
2.Opinii,păreri diferite
3.Valorile morale,culturale ,sociale diferite
4.Divergenț e din cauza resurselor materiale
5.Factorii externi
6.Divergenț e de natură sentimentală.
7.Intrați cel mai des în conflict cu..?
Grup martor Grup experimentat
1. parinț ii din clasa copilului
dvs 28 27
2. elevii 5 4
3. dirigintele clasei 14 12
4. parinț ii din alte clase 22 23
5.Vi se permite să vă spuneți propia opinie,să vă prezentaț i argumentele?
N I C I O D A T A RAR INTOTDEAUNA
Grup martor Grup
experimentat Grup
martor Grup
experimentat Grup martor Grup
experimentat
Ceilalț i
parinț i 2 3 25 22 4 7
Directorul
școlii 3 4 14 18 15 10

62
Cadrele
didactice 7 8 21 20 4 2
6.Câ nd sunteț i deranjat sau supă rat ,vă mani festaț i furia prin injurii sau trâ ntitul usei?
NICIODAT Ă RAR INTOTDEAUNA

Grup
Martor Grup
experimentat Grup
Martor Grup
experimentat Grup Martor Grup
experimentat
Față de
elevi 0 0 4 6 27 25
Față de
parinț ii
din alte
clase 1 2 5 4 26 26

Față de
cadrele
didactice 22 23 9 7 2 3

7.Daț i dovada de emotivitate crescuta in situați i de stres,de tensiune?
INTOTDEAUNA RAR NICIODATA
Grup Martor Grup
Experimentat Grup Martor Grup
Experimentat Grup Martor Grup
Experimentat
19 17 7 13 6 3

8.Recunoasteți si marturisiț i in faț ă ce considerati despre ……?
NICIODATA UNEORI,DAR RAR INTOTDEAUNA
Grup Martor Experimentat Martor Experimentat Martor Experimentat
Ceilalț i
parinț i 9 10 16 12 9 12
Cadre
didactice 24 26 9 5 0 1
Elevi 4 5 7 4 1 2

9.Cum procedați când vă aflaț i într-o situaț ie conflictuala ?
Actiunea Grup martor Grup
experimentat
Solicitaț i sfatul
unui cadru
didactic 0 0

63
Vă consultați cu
ceilalți parinț i 7 25
Cere -ți parerea
unui specialist
3 2
Vă faceț i dreptate
singuri,folosind
cuvinte jignitoare 26 28
Trataț i problema
cu nepă sare,nu
vă intereseaza
cauza conflictului 19 3

10.R eușiti să rezolvaț i conflictele dintre dvs si cadrele didactice într-un mod paș nic?
NICIODATĂ RAR DES ÎNTOTDEAUNA
GRUP
MARTOR GRUP
EXPERIMENTAT GRUP
MARTOR GRUP
EXPERIMENTAT GRUP
MARTOR GRUP
EXPERIMENTAT GRUP
MARTOR GRU P
EXPERIMENTAT
2 1 23 19 7 9 3 5
11.Care sunt principalele tehni ci pe care le abordaț i in rezolvarea conflictelor?
Tehnici Grup martor Grup experimentat
Forțezi părerile tale asupra celorlalț i 31 35
Le faci pe plac celorlalti,renunț ând la pă rerile tale 22 19
Devii insistent cu rugăminț i 17 6
Faci promisiuni 12 7
Devii recalcitrant 13 16
Negoci ezi cu cealalta persoană spre binele amandurora 9 13

12.Care credeț i,dupa pă rerea dvs ,că sunt metodele pentru î nlaturarea orică ror conflicte intre
dvs și ceilalț i părinți,respectiv cadre didactice ?
Metode Grup martor Grup exper imentat
Să fac compromisuri 43 49
Să fiu calm,să ma controlez 38 44
Să-l ascult si pe cel care -mi
vorbeste 27 33

64
Să –l înteleg si pe ce l cu care
comunic 31 29
Să încerc sa -mi controlez
gesturile, mimica si tonul vocii
atunci câ nd vorbesc cu cineva 23 21
Să învaț sa port o discutie
civilizată cu calm si rabdare 15 19
Să învaț sa le respect deciziile
si ideile celorlalț i 12 9

Există numeroase mituri despre conflicte care se regă sesc susț inute si de ră spunsuri le la
chestionarul asupra situaț iilor conflictuale apli cat celor două grupuri de parinți testate .Rezultatele
obținute sunt urmă toarele:
1.Nu există conflicte .
-43% din persoanele intervievate apreciază că se confruntă zilnic cu conflicte sau 1 -2
/săptămâna.
2.Situaț iile conflictuale nu au o rezolvare decat prin intermediul compromisului.
-78% din cei intervievați sunt de părere că foa rte rar li se permite să emite păreri
3.Conflictul ,intotdeauna ,este negativ.
-75,1% dintre părinți sunt de părere că există manifestări frecvente de ostilitate, vorbe
jignitoare(injurii),conduită necorespunzătoare ,când este vorba despre o
dispută( confli ct).Confruntarea cu o problemă dificilă este mereu neplăcută
-84,2% dintre cei intervievați trăiesc emoții negative când are loc o dispută.
5.Odată cu trecerea ti mpului ,conflictul se elucidează de la sine
-77% din părinții intervievați sunt de părere că mai bine este să renunți în a -ți susține părerea
și trecerea timpului va rezolva toate conflictele.
6.Atunci cand te comporț i urat ,te crezi mai tare ca ceilalți si reușești sa -ți impui punctele de
vedere.

65
48% din cei intervievați recurg la manifestări agresive sau ,uneori,indiferență atunci când se
raportează la un conflict.
7.Există situaț ii de pierdere –pierdere sau pierdere –castig in desfăș urarea conflictului.
-68,1% -din indivizii intervievați conside ră că este mult mai ușor să aplanezi un conflict dacă
forțezi părerile tale as upra pă reriilor celorlalți,sau prin renunțare la id eile tale în favoarea
oponentu lui.
4.3.2 Etapa experimental ă

Aplicarea testului Thomas Kilmann.
Testul Thomas –Kilmann este destinat evaluării comportamentelor indivizilor în anumite
situații conflictuale ,conține 30 per echi de afirmații ce descriu posibilele reacții comportamentale
ale unor indivizi în diverse situații de decizie,respectiv de relaționare cu c ei din jurul
său.Situațiile conflictuale sunt acelea în care două persoane nu ajung la un consens și dorințele
lor sunt incompatibile.De aceea ,se poate decrie conduita unei persoane pe două coordonate,și
anume:
1.asertivitatea -abilitatea în care o per soană încearcă să -și satisfacă dorințele proprii
2.cooperarea -măsura în care o persoană încarcă să -i satisfacă dorințele unei alte persoane.
Rezultatele obținute la acest test sunt trecute în tabelul de mai jos,reliefând diferențe
majore între modul de abordare al părinț ilor în cadrul grupului experimentat în comparație
cu persoanele care aparțin grupului martor,care au participat la o activitate de consiliere
privind modul de gestionare a unui conflict.

Tabel 1
Grup
martor Grup
experimentat
1.A
B Sunt momente in care î i las pe ceilalț i să-și
asume responsabilitatea rezolvă rii unei
probleme Evitare

Acomodare 71%

28% 56%

45%

66
În loc să discută m despre lucrur ile cu care nu
suntem de acord,î ncerc sa ma axez pe
lucruril e cu care suntem de acord amâ ndoi
2.A
B Încerc sa găsesc o soluț ie de compromis
Incerc sa ma oc up atat de problemele mele
cât si de ale celuilalt. Compromis

Colaborare 83%

19% 59%

43%
3.A

B
De obicei,eman hotă rare î n urmarirea unui
scop anume
Este posibil să î ncerc să menajez
senti mentele celuilalt ș i să întreț in relaț iile
cu el Competiț ie

Acomodare 54%

49% 76%

24%
4 .A

B Încerc să găsesc o soluț ie de compromis

Uneori îmi sacrific dorințele mele pentru
dorinț ele celuilalt. Compromis

Acomodare 38,5%
62% 88%
13,5%

5.A

B Caut regul at ajutorul celuilalt î n gă sirea
unei solutii
Încerc să fac tot posibilul pentru a evita
conflictele inutile Colaborare

Evitare 19,%

82% 64%

25%
6. A

B Încerc să previn si să evit crearea unui
conflict
Încerc să obțin câstig de cauza pentru
părerile si punctele mele de vedere Evitare

Competiț ie 59%
43% 27%
75%
7.A

B Încerc să aman câ t mai mult problema pâna
când voi avea timp sa reflectez la ea
Renunt la anumite puncte de vedere î n
favoarea celorlalț i Evitare

Compromis 75%
26% 38%
61%
8.A
B De obicei dau dovada de hotă rare in
urmarirea unui scop
Încerc s ă fac să se discute toate
neîntelegerile de la bun inceput Competiț ie

Colaborare 49%
53% 27%
73%
9.A
B Observ că nu me rita întotdeauna să -ți faci griji
din cauza diferenț elor de opinii
Fac un efort să-mi susț in punctul de vedere Evitare
Competiț ie 43%
59% 32%
69%
10.A

B Dau dovadă de hotărâ re în urmarirea
scopurilor
Încerc să găsesc o cale de compromis Competiț ie
Compromis 59%
43% 61%
38%
11.A

B Încerc să fac in aș a maniera incat toate
problemele să se discute pe faț ă de la î nceput
Este foarte probabil să încerc sa menajez
sent imentele celuilalt și să menț in relaț iile
cu el Colaborare

Acomodare 68%

31% 96%

7%
12.A
B
Deseori încerc să evit luă rile de poziț ie care
ar putea da naș tere la controverse
Evitare

43%

17%

67
Sunt pregătit să accept unele pă reri si
puncte de vedere ale celuilalt daca si el
accepta unele din ale mele. Compromis 59% 75%
13.A
B Propun o solutie de mijloc
Insist pentru a ma face î nțeles ș i a-mi face
clar î nțeles punctul de vedere. Compromis

Competiț ie 46%

57% 49%

53%
14.A

B Îi spun celuilalt avantajele clare ale opiniei
mele.
Încerc să-i arat celuilalt avantajele
punctului meu de vedere Colaborare

Competiț ie 38%

63% 82%

21%
15.A
B E posibil să incerc sa menajez sentimentele
celuilalt si să mențin relaț iile cu el.
Fac tot posibilul pentru a evita tensiunile
inutile
Acomodare

Evitare 17%

84%
56%

49%
16.A

B Fac tot posibilu l să nu ranesc sentimentele
celuilalt
Încerc să -l conving pe celalalt de
avantajele punctelor mele de vedere Acomodare

Competiț ie 38%
62% 9%
81%
17.A

B De cele mai multe ori manifest hotarare in
urmă rirea unui scop
Încerc să fac ce este necesar pentru a evita
tensiunile inutile
Competiț ie

Evitare

28% 90%
18.A

B În cazul î n care ceva î l face fericit pe celă lalt,e
posibil să –l las să -ți menț ină părerile
Sunt dispus să accept si punctul de ve dere al
celeilalte persoane,dacă si el le accepta pe
ale mele. Acomodare

Compromis 72%

27% 25%

75%
19.A

B Încerc să fac in asa fel incât să se discute pe
față toate problemele de la bun î nceput
Încerc să aman problema pana când o sa am
timp să reflectez la ea Colaborare

Evitare 38%

62% 98%

4%
20.A

B Încerc să rezolv imediat diferenț ele de
opinie
Încerc să gasesc o combinaț ie acceptabila
atat pentru mine câ t si pentru persoana
cealalt ă Colaborare

Compromis 17%

85% 82%

18%
21.A

B În ne gocieri ț in seama ș i de dorinț ele
celeilalte persoane
Întotdeauna inclin să dezbat problema
direct Acomodare

Colaborare
28%

73% 17%

85%
22.A

B Încerc să gă sesc o soluț ie de mijloc intre cea
propusa de mine si cea propusa de celă lalt
Îmi exprim clar dorinț ele Compromis

Competiț ie 17%

85% 15%

86%

68
23.A

B Mă preocup ă destul de mult satisfacerea
tuturo r dorinț elor noastre
Deseori,î i las pe alț ii să-și asume
responsabilitatea rezol vării unei probleme. Colaborare

Evitare 63%

34% 79%

17%
24.A

B Dacă pă rerea sau punctul de vedere al
celuilalt pare sa fi e extrem de
important,incerc să -i satisfac dorinț ele
Încerc s ă-l fac pe celalalt sa fie de acord cu
un compromis Acomodare

Compromis 38%

62% 18%

82%
25.A

B Încerc să -i arat celuilalt logica parerii mele
În negocieri ț in seama si de parerea celuilalt
individ
Competiț ie

Acomodare 80%

20% 43%

59%
26.A
B Propun o cale de mijloc
Ma preocupă intode auna satisfacerea tuturor
dorinț elor noastre Compromis

Colaborare 63%

41% 38%

62%
27.A

B Evit luă rile de pozi tie care ar putea provoca
neplă ceri si conflicte
Dacă asta î l face pe ce lalalt fericit ,îl las să -și
mentină pă rerile sale Evitare

Acomodare 59%
43% 49%
54%
28.A

B Manifest hotărâ re în deciziile pe care le iau.
Caut ajutorul ce luilalt in gă sirea unei soluț ii
Competiț ie

Colaborare 69%

33% 44%

56%
29.A

B Propun o cale de mi jloc in rezolvarea
problemei
Îmi dau seama că nu este necesar s ă- mi fac
griji din cauza diferenț elor de opinie Compromis

Evitare 17%

86% 82%

17%
30.A

B Încerc să nu jignesc sentimentele celorlalț i
Întotdeauna discut cu celă lalt problema ca să
o putem rezolva pașnic si in beneficiul
amâ ndurora Acomodare

Colaborare 42%
63%
11
93%

1. Competiț ia este asertivă necoperativă
Abordare strategică:atunci când scopul este important ,uneori trebuie f olosită puterea
pentru a câștiga .
Când o folosim?
-atunci când știi că ai dreptate,când timpul este scurt și se cere o decizie rapidă,atunci
când ai nevoie să te ridici pentru drepturile tale.
În cazul grupului martor acest comportament reprezintă,28,9%,din totalul alegerilor
efectua te,în comparație cu grupul experimentat ,unde această a reprezentat doar 23 ,1 din
participanți.

69
2. Acomodarea e ste cooperantă ,dar neasertivă și reprezintă opusul competiției.
Abordare strategică:Conflictul este diminuat și relația protejată
Când o folosim?
-atunci când îți dai seama că greșești
-când vrei să -i lași pe alții să învețe din greșeli
-atunci când știi că nu poți câștigă
-atunci când grupul are în comun mai multe lucruri decât cele care îi diferențiază
În cadrul grupului martor acest comportament reprezintă,16,4% din totalul alegerilor
efectuate,spre d eosebire de cei din grupul experimentat care a reprezentat 12,1% din
participanți.
3.Evitarea –presupune un comportament necooperant,unde persoană nu își urmărește
nici interesele sale și nici pe ale altuia.
Abordare strategică:Se evita conflicte pri n retragere ,amânare sau evitare.
Când o folosim?
-când conflictul este mic
-când ești prea emoțional implicat și alții din jur pot rezolva conflictul cu mai mult
succes.
Acest comportament ,în cadrul grupului martor a reprezentat 26% din totalul
alegerilor efectuate,spre de osebire de cei din grupul experimentat ,unde acest comportament a
reprezentat 13,2%.
4.Colaborarea -este o abordare asertivă și puternic cooperantă.Este opusă
compo rtamentului de evitare.Aceasta presupune o încercare de a lucra cu cealaltă
persoană pentru a găsi o soluție care să satisfacă interesele ambelor părți.Ea reflectă o
abordare câștig -câștig a confictelor interpersonale.
În cadrul grupului martor ,colaborarea a reprezentat 18,2% din numărul total de
compor tamente alese.În grupul experimentat ,acest comportament a fost considerat potrivit
de 32,1% dintre participanți.
5.Compromisul -este comportamentul aflat la un nivel de mijloc între asertivitate și
cooperar e.Se bazează spre,,a oferi și a primi,,presupunând o serie de concesii.
Abordare strategică:procesul de a lucra prin diferențele dintre oameni va conduce către
soluții creative care vor satiface partenerii implicați.
Când se folosește?

70
-atunci când nu se asumă întreagă responsabilitate
-atunci când oamenii implicați vor să își schimbe gândirea pe baza informațiilor noi și a
opțiunilor noi care pot derivă.
În cadrul testului aplicat,grupul martor a socotit aceast comportament drept opțiune
valida în 19,5 di n cazuri.Pentru grupul experimentat acest comportament a fost considerat
potrivit de 23,7 dintre participanți.
Analiză rezultat ului grupului experimentat evidențiază următoare ierarhie în obținerea
punctajelor pentru diferitele atitudini față de un conflict.
Tabel 2

Analiza rezultatelor grupului martor ,comparativ cu grupul experimentat
,evidentiaza urmatoarea ierarhie:
Tabel 3
Grup martor Competiț ie7,49
Evitare 7,21
Compromis 5,65
Colaborare 5,17
Acomodare 4,57
Sunt diferenț e semnificative in tre modurile in care parinț ii din cele doua grupu ri
se raporteaza la opț iunile de conduita prezentate in testul Thomas Kilmann.Se poate
reprezenta astfel :
Tabel 4
EVITARE ACOMODARE COMPETIȚ IE COMPROMIS COLABORARE Grup
experimentat Acomodare 3,30
Evitare 3,57
Competitie 6,90
Compromis 6,89
Colaborare 9,16

71
GRUP Martor 23,1% 15,5 % 25,1 % 19,6 % 17,2 %
GRUP
Experimentat 12,4 % 11,2 % 23,4 % 22,6 % 30,5 %
REZULTATUL -48,9 % -27,1 % -6,7% 24,7 % 76,8 %
Raportat la grupul martor,in urma parcurgerii cursului de management al
conflictului,la grupul experimentat se evidentiaza urmatoarele evoluț ii:
-atitudinea de evitare a inregistrat o SCADERE cu 48,9 %
-acomodarea este mai MICA cu 27,1 %
-competiț ia prezinta o SCADERE puțin semnificativa cu 6,7 %
-compromisul CRESTE ca opț iune cu 24,7 %
-colabor area este de nivel SUPERIOR cu 76,8
Distincț ia dintre rezultatele o bținute la cele doua grupuri poate fi observata ,grafic , in
urmatoarea figura de mai jos.
Figura 1

Alegerile efectuate de grupurile participante la test e vidențiază faptul că influența
cursului de gestionare al conflictului se manifestă și tinde spre folosirea unui comportament
asertiv.Comunicarea asertivă este principala abilitate de exprimare a gândurilor,emotilor și
convingerilor,fără a afec ta drepturile celorlalți.Asertivitatea reprezintă abilitatea:
-de comunicare directă ,deschisă,care ne face să avem încredere în noi înșine 4,577,217,49
5,65
5,17
3,303,576,90 6,899,16
0,001,002,003,004,005,006,007,008,009,0010,00
Acomodare Evitare Competiție Compromis ColaborareGrup Martor
Grup experimentat

72
– de a iniția ,menține și încheia o conversația într -un mod plăcut
-de a împărtășii opiniile și experiențele cu ceilalți
-de exprimare a emoțiilor pozitive(bucurie,mândrie,afinitatea față de cineva )
-reprezintă recunoașterea responsabilității față de ceilalți
-reprezintă respectarea drepturilor celorlalte persoane.
-de a exprimă emoții și gânduri într -un mod î n care să ne satisfacem nevoile și
dorințele,fără a le deranja pe cele ale interlocutorului.
Opusul comportamentului asertiv este comportamentul agresiv.Când auzim cuvântul
agresivitate ne ducem cu gândul la violență în toate formele ei ,ceartă,furie ,co mportament
neadecvat , injurii,ati tudine negativă .
Agresivitatea este o reacție comportamentală prin care îl acuzi pe celălalt de un anumit
lucru ,ești insensibil la sentimentele celorlalți ,nu -ți respecți semenii,consideri că tu ai
întodeauna dre ptate(deții adevărul suprem),rezolvi problemele cu injurii și uneori violență,
adesea utilizezi critică în comunicare și consideri că drepturile tale sunt mult mai importante
decât ale altora,deseori devii ostil și furios.
Plecând de la ipotezele formulate la începutul cercetării am aplicat participanților un
chestionar de agresivitate,pentru evaluarea potențialului sau agresiv..Răspunsurile la întrebări au
fost consemnate,grafic,în figurile de mai jos.
4.3.3.Etapa post -experimentala

a)Atitudine agresiva
1.V-ați imagin at si va doriti ca persoanelor cu care a ți intrat in conflict, sa li se intample
un nenorocire ,un necaz ?
Figura 2

73

2.Va iritați repede ș i sariț i imediat la atac?
Figura 3

3.Vă place,un eori,sa bâ rfiți pentru a supă ra si deranja oamenii din jurul dvs?
Figura 4 73,1%
38,5%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%80,0%
Grup martor
Grup experimentat
94,7%
71,2%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%80,0%90,0%100,0%
Grup martor
Grup experimentat

74

4.Luaț i parte,uneori,la conflicte pentru lucruri de care nu aveț i habar?
Figura 5

5. Uneori ,va place sa va implicaț i in lucruri care nu va privesc si nu este de competenț a
dvs?

13,1%
9,7%
0,0%2,0%4,0%6,0%8,0%10,0%12,0%14,0%
Grup martor
Grup experimentat
48,2%
30,2%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%
Grup martor
Grup experimentat

75
Figura 6

b)Conduita fizica agresiv a
1.Va place ,de obicei,sa dojeniti pe ceilalț i?
Figura 7

73,1%
38,5%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%80,0%
Grup Martor
Grup experimentat
16,1%
9,7%
0,0%2,0%4,0%6,0%8,0%10,0%12,0%14,0%16,0%18,0%
Grup martor
Grup experimentat

76
2.Deveniți agitat câ nd luaț i parte la un conflict?
Figura 8

3.Ați avut vreo disputa cu cineva ,care v -a supă rat atat de ta re,incât să se ajungă la
violența fizică ?
Figura 9

4.Vi se întamplă uneori să vă iesiț i din f ire si să faceți ceva țăndări tot ce vă stă in cale?
Figura 1 0 25,9%
17,1%
0,0%5,0%10,0%15,0%20,0%25,0%30,0%
Grup Martor
Grup experimentat
5,5%
3,1%
0,0%1,0%2,0%3,0%4,0%5,0%6,0%
Grup Martor
Grup experimentat

77

5.Aveți obiceiul de a vă roade unghiile sau de a vă muș ca buzele câ nd sunteți trist/ă ?
Figura 1 1

6.Aveț i o ati tudine agresivă față de animale?
90,2%
38,5%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%80,0%90,0%100,0%
59,1%
38,6%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%
Grup Martor
Grup experimentat

78
Figura 1 2

7.Uneori,nu vă puteț i controla po rnirile de a -i face pe alț ii să sufere?
Figura 1 3

9,8%
3,4%
0,0%2,0%4,0%6,0%8,0%10,0%12,0%
Grup Martor
Grup experimentat
38,7%
9,7%
0,0%5,0%10,0%15,0%20,0%25,0%30,0%35,0%40,0%45,0%
Grup Martor
Grup experimentat

79
c)Comportament verbal agresiv
1.S-a intâmplat vreodată să aveț i un com portament verbal agresiv față de alte persoane?
Figura 1 4

2.Vă face plăcere sa comentați greșelile altora,in prezenț a lor?
Figura 1 5

63,1%
37,5%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%
Grup Martor
Grup experimentat
34,5%
22,5%
0,0%5,0%10,0%15,0%20,0%25,0%30,0%35,0%40,0%
Grup Martor
Grup experimentat

80
3.Când sunteți într -un grup,vă cuprinde adesea dorința irezistibilă de a face glume pe
seama altora,care in mod cert î i deranjeaza?
Figura 1 6

4.În condițiile in care nu sunteți înțeles/ă,credeți că ridicarea vocii vă ajută ?
Figura 1 7

57,2%
44,5%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%
Grup Martor
Grup experimentat
72,0%
25,9%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%80,0%
Grup Martor
Grup experimentat

81
5.Obiș nuiți să vă exprimați deschis părerea ,chiar dacă îi rănești pe ceilalț i?
Figura 1 8

6.Vă face placere ,uneori,să –i batjocoriți pe alț ii,crezându -vă un justiț iar?
Figura 19

7.Atunci când cineva vă deranjează ,aveți tendinta de a -i răspunde prin cuvinte ji gnitoare?
70,0%
42,2%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%80,0%
Grup Martor
Grup experimentat
72,2%
37,7%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%80,0%
Grup Martor
Grup experimentat

82
Figura 2 0

8.Vi s-a întâmplat vreodată să înjurați fără motiv o persoană ?
Figura 2 1

47,3%
25,9%
0,0%5,0%10,0%15,0%20,0%25,0%30,0%35,0%40,0%45,0%50,0%
Grup Martor
Grup experimentat
90,4%
71,1%
0,0%10,0%20,0%30,0%40,0%50,0%60,0%70,0%80,0%90,0%100,0%
Grup Martor
Grup experimentat

83
4.4Activitate de consiliere a p ărinților ,cu scopul identific ării stilurilor
parentale ale acestora.

Activitate :Ce stil parental mă caracterizează?
Metode folosite :exercițiul,dezbaterea
Forme d e organizare:individual,in grup
Materiale necesare activității: fișe de lucru pentru părinți,pixuri,coli de flipchart,markere
Desfășurarea activității:
Consilierul educativ împarte fișele de lucru părinților și le explică pașii ce trebuie urmați
în realizarea sarcinii.
1.Pasul 1.Completați fișa de lucru STILURI PARENTALE primită ,bifand caracteristicele
care corespund imaginii care o aveți despre părinții proprii și care corespund percepției despre
voi că părinți acum.
Timp de lucru:20 minute.
Pasul 2.Pentru a vedea ce se întâmplă în timp și dacă veți alege să va păstrați stilul actual
de părinte pe termen lung ,imaginați -va acest scenariu la timpul prezent .:
Tu și copilul tău la timpul prezent
a.Asociază caracteristicile tale (comportamentale) cu caracteristicile copilului tău.
b.Găsește asemănări cu copilul tău în această etapă .Comportamentul tău în relație cu
comportamentul lui.
c.Ce comportamente generează acesta copilului tău ?
Ce concluzii desprinzi?
Acum ,imaginează -ți acest scenariu:
Copilul tău este aproape adult.Mai are puțin și împlinește vârstă de 20 ani.Imaginează -ți
cum va arată la această vârstă.Ce fel de persoană speri să fie copilul tău ?
Ce fel de relație speri să ai cu copilul tău când va avea vârstă de 20 de ani?
Pasul 3.a. Anal izează și decide cât de potrivi t este să –ți păstrezi stilul parental sau să faci
anumite eforturi să schimbi anumite lucruri
b.Dacă vezi necesare anumite schimbări care ar fi acestea? Numește trei dintre ele
,căutând totodată soluții complete de aplicare încă de astăzi.

84
NR
CR
T Stil sever M T T
U Stil permisiv M
T T
U Stil
nepasator M T T
U Stil suportiv
,echilibrat M T T
U
1 Parinț ii impun
reguli Stabilesc reguli
puține,si nu foarte
stricte ,sau acestea
lipsesc Sunt extreme de
pasivi,au puține
cerințe sau
așteptă ri de la
copii sau chiar
deloc Stabilesc reguli de
disciplina in
familie
,negociindu -le
impreuna cu copiii
2 Aplic a
pedepse fara
sa ofere
explicaț ii Parinț ii ofera
foarte mu lte
afecțiune si
căldură,dar pe care
le condiționează Ignora nevoile
copiilor lor,au
puține spre
deloc
interacț iuni cu
cei mici Explică copiilor
motivele din
spatele regulilor
impu se ,precum si
de ce aplica o
anumita pedeapsa
3 Cer foarte
multe de la
copil,fara sa
ofere nimic in
schimb Ignoră
coportamentele
nedorite Sunt
nepăsatori,isi
neglijează
copiii,iar intr -o
formă extrema
se poate ajunge
la abuz Sunt flexibili,dar
consecvenț i
4 Copiilor nu le
este permis sa
intrebe ,,de ce
,,sau sa pu na
la indoiala
deciziile
parinț ilor Îi privesc pe copii
ca pe niș te
prieteni,su nt
salvatorii copiilor
in situații de criză Declina
autoritatea
altora Sunt corecți si
pozitivi,relația lor
este definită prin
respect
reciproc,devin
modele pentru
copii
5 Impu n copiilor
respectarea
cuvantului lor Standardele de
comportament si
de realizari sunt
joase Sunt dependent
de munca Permit copiilor sa
intrebe si să aibă
opțiuni in ceea ce
priveș te alegerile
lor
6 Nu permit
vreodata
copiilor sa iasa
din regulile
stabilite Nivelul de
toleranță este unul
foarte ridicat Au soluț ii de
moment pentru
problem e Văd greț elile ca
oportunitați de
invațare ,nu se
preocupa de
lucrurile care nu
sunt cu adevarat
importante
7 Critica aduce
reprosuri Ofera libertate
totala copiilor de a Se simt vinovaț i Îi asculta pe copii
și le ofera un

85
Legenda: M -MAMA T -TATA TU -PARINTELE

În urma rezultatelor obținute din fișele de lucru aplicate părinților se constată că 45%
dintre părinți îi caracterizează stilul parental sever,25% stilul parental echilibrat,18% stilul
permisiv și 12% un stil nepăsător.
Obiectivul urmărit:Cum să devină un părinte sever/exigent mai bun ca părinte?
-să accepte că nimeni nu este perfect și că este omenește a greși
-să încurajeze copilul să -și exprime emoțiile
-să accepte așa cum este
-să-și exprime criticele într -o manieră constructivă
-să consideră copilul mai important decât rezultatele obținute
-să accepte că și copilul poate lua decizii
-să nu reacționeze la furie
-să realizeze că își pot răni copilul prin felul care,,comandă,,
-să petreacă mai mult timp cu copiii

lua propriile
decizii
mediu familial
calduros
8 Au toane ,sunt
stresati,furioși
,adesea devin
agresivi
țipa,folosesc
forța fizica Sunt
instabili,implora
sau se retrag ori
explodeaza daca li
se ating limitele Sunt instabili
,conduși de
emoții,preocupa
ți de sine Sunt calmi,se
opresc si se
gandesc inainte de
a actiona
9 Sunt
manipulatori

Sunt intimidate de
copil Nu recunosc
realiză rile
copilului Respecta nevoile si
interesele copiilor
10 Ameninț a cu
retragerea
iubirii
,ridiculizeaza
sentimentele
copilului Se plang si se
cicalesc fara un
motiv anume Oferă daruri in
locul
activităț ilor
impreuna Oferă iubire
necondiționată
,prețuiesc
sentimentele
copiilor

86
Concluzii

Educația rămâne pr incipalul mecanism de socializare,proces complex ale cărui rezultate
sunt deosebit de importante pentru fiecare societate.Este unanim cunoscut faptul că principalele
medii edicationale sunt familia și școală,organizațiile non -guver namentale ,mass -media
etc.Școala reprezintă principala instituție de educare a tinerei generații ,dar,alături de această ,un
rol deosebit de important îl are familia,care reprezintă primul mediu definitoriu educațional,și
totodată, acel mediu fără de care acțiunea școlii nu ar av ea succes. Există mai multe tipuri de
consiliere psihopedagogică,dintre care cea de dezvoltare personală.Acest tip de consiliere vizează
formarea unor abilități și atitudini care să permită o funcționare personală și socială eficientă și
trainică în sc opul atingerii stării de bine.Pornind de la tema lucrării,este unanim cunoscut faptul
că între școală și părinți,au existat dintotdeauna divergente, numeroase probleme ,pe fondul unei
comunicării defectuoase ,a necolaborarii dintre cei doi factori,ceea ce conduc ,inevitabil,sprea
crearea unor situații conflictuale între aceștia.Prin activitatea de consiliere de grup ,individuală
sau în grup extins,care intervine în diminuarea conflictului se dorește a influență modul în care
indivizii se raportează la un c onflict și de a formă deprinderi noi adecvate diminuării și
rezolvării conflictului.Această activitate presupune, în primul rând, schimbarea unor fundamente
cognitive ale indivizilor(se învață tehnici noi de soluționare a conflictului),urmează schimbare a
atitudinii afective față de conflict(se ,,simte,, altfel față de conflict),și nu în ultimul rând,de fapt
scopul final,se modifică comportamentul(se manifestă altfel).
De multe ori ,familia,dovedește o atitudine necorespunzătoare față de școală și față d e
situația școlară a propriilor copii,dau dovadă de indiferență prin bagatelizarea școlii,fie prin lipsa
de responsabilitate față de cerințele acesteia,fie printr -o considerație slabă vizavi de această,toate
acestea conducând la o relație defectuoasă cu ș coală.
Cercetarea a confirmat ipotezele de la care am plecat și anume că participarea părinților la
un curs de management al conflictelor,determina schimbări majore în comportamentul acestora
conducând la o relație fructuoasă dintre familie și școală .
Prin participarea gr upului experimentat la un c urs de consiliere colectivă,cu referire la
formarea unor strategii eficiente de soluționare a conflictelor,în care s -a urmărit cu preponderență
formarea unor deprinderi ,aceștia conștientizează importantă unei baze teoretice corecte privind
conflictul,a unor tehnici eficiente de soluționare al acestuia,a unei comunicări eficiente ,a
construirii unei relații pozitive cu școală.Între cele două grupuri de părinți,în funcție de

87
participarea/neparticiparea la cursul de formare,numit managementul conflictelor școa lă –
familie,apare o semnificativă diferența vizavi de modalitățile de soluționare a conflictelor la care
se raportează aceștia.Abilitățile și depri nderile însușite de grupul experimentat sunt în contrast cu
modelele comportamentale opuse ,ca pasivitatea și agresivitatea ,întâlnite la grupul
neparticipant(martor).Comportamentul asertiv este foarte indicat și alături de cooperare
contribuie la îmbunătățirea relațiilor sociale,cu școală,în familie,cu copiii,dezvoltarea încrederii
în forțele proprii,formarea unui stil de viață fructuos,îmbunătățirea abilităților de luare a
deciziilor responsabile .
Abordarea asertivă conferă o siguranță maximă asupra imaginii de sine,în cazul
cercetării,între cele două grupuri se reflectă următoarea diferență :
-cei care pose dă deprinderi eficiente de soluționare eficace a conflictelor au un coeficient
de agresivitate mai scăzut decât cei care nu au urmat cursul.În concluzie ,putem vorbi de
necesitatea unor ședințe de consiliere prin care putem forma părinților atitudini prin care să
devină capabili să prevină conflictele,prin comunicare eficientă și colaborare,iar când aceștia sunt
implicați într -o situație conflictuală,să dovedească flexibilitate ,siguranță și maturitate.
Toate cele cinci tehnici de rezolvare a conflictelor (colaborare,compromis,acomodare,
competiție și evitare) sunt cu adevărat utile în rezolvarea conflictului.Fiecare dintre acestea
reprezentând un set de deprinderi sociale folositoare.
Premisele colaborării :Lucrul în echipa și cooperare ajută la atingerea scopurilor
individuale și,în același timp,contribuie la păstrarea relațiilor interpersonale.
Premisele compromisului :Câștig puțin în timp ce pierd puțin și este ok.
Premisele acomodării:Lucrul către un scop este mai important decât orice interese
periferice /,trauma de a te confruntă cu diferențe poate deteriora relații fragile.
Premisele com petiției:Asociază,,câștigarea ,,unui conflict cu competiția.
Premis ele evitării:Nu mă amestec,nu mă bag.
Eficacitate unei anumite tehnici depinde foarte mult de cerințele situației
conflictualespecifice și de priceperea cu care este folosită.Oricare dintre noi este capabil să
folosească toate aceste cinci tehnici.Cu t oate acestea,fiecare persoană utilizează anumite tehnici
mai bine decât altele,indiferent de motive ,fie ele temperamentale sau din obișnuință.În final ,este
imperios necesar și recomandabil să se îmbine toate aceste strategii dediminuare și rezolva re a
conflictelor ,în așa fel încât situațiile conflictuale se se sfârșească în condiții satisfăcătoare ,și
într-o posibilitate de dezvoltare și învățare a persoanelor implicat e

88

Bibliografie

Baban, A.,2011 ,Consiliere educațională.Ghid metodologic pentru orele de dirigenție și
consiliere,Cluj -Napoca ,editura ASCR.
Baban, A,Petrovai,Domnica T și colab.,2000,Ghid pentru părinți,Cluj ,editura Casei
Corpului didactic
Bazu, P.,2010,Negocierea conflictelor într -o instituție de învățământ,Bacău,editura
Rovimed Publisher
Berge , A.,1967Education familial,Paris .A.M .
Boutin, C,Durning F.,1994,Les Interventions aupres des parents ,Paris ,editura Privat.
Breban V.,1980,Dicționar al limbii contemporane ,București ,e ditura Științifică și
Enciclopedică .
Chelcea, S.,2001,Metodologia cercetării sociologice ,metode cantitative și calitative
,București .editura Economică .
Cornelius , Helena,Faire ,Shoshana,1996,Știință rezolvării conflictelor,București ,Editura
știință și Tehnică .
Dafinoiu, I.,2002,Personalitatea.Metode calitative de abordare.Observația și
Interviul,Iași,editura Polirom.
Deutsch, M.,2001,Psihologia rezolvării conflictelor ,Iași,editura Polirom.
***,1984, Dicționarul explicativ al limbii române(DEX),editura Academiei.
Dumitru , T.,2005, Elena,Consiliere educațională,Iași,editura Institutul European .
Drăgan, I. ,Nicola I.,1993, Cercetare psihopedagogică ,editura Tipomur ,Târgu –Mureș
Ed.Faure , (1974) A învață să fii,București ,E.D.P.
Enăchescu , C.,1998,Tratat de psihanaliză și psihoterapie,Bucuresti,editura didactica și
pedagogic ă.
Epstein, J.L,,Coates,LL.Salinas,K.C Sanders,M.G.Simion,M.G, (1997)School family and
community partenerships,Thoo usands Oaks ,editura C.A Press.
Evans, Judith L.Inclusive ECCD,1998,A Fair Start for All Children,Coordinators
Notebook ,nr22 .
Florea , A.,Surlea C,2002,Consilierea și orientarea în școală,Craiova,editura Info.

89
Florea, .A,Surlea C,Școală și consilierea părinților,editura Arves,(Colecția Științele
Educației)
Gherman, C.,2010,Medierea conflictelor în școală ,editura Rovimed Publisher,Bacău.
Henripin, M,Ross,V.,1976,Les parents dans l ecole.Ils font quoi?Dans queles
limites?Pourquoi?Vers quoi?,Quebec ,Mi nistere de l Education.
Hermanns, .Jo.,1997,Effective Strategies of Psichosocial Preventions.A Conceptual
Analysis,inCommunity Health,Community Care ,Community Support,Marian Hanrahan și Bert
Prinsen (Netherlands Institute of care and Welfare.
Holdevici, I.Neacșu.,2006,Consiliere psihologică și psihoterapie în situații de
criză,Ed.Dual Tech,București.
Ivey, A,E,Ivey, M.B,Morgan,L.S,1994,Intențional Interviewing an Counseling.Facilitating
Client Develoment în Multicultural Society,California,Bro oks/Cole Publishing Company Pacific
Grove .
Mitrofan, I.,Ciupercă C,1998,Incursiune în psihologia și psihosexualitatea familiei
,București,editura Press Mihaela S.R.L.
Moraru, M ,(2013),Consiliere și orientare .Elemente de formare a profesorilor ,Constan ța
,editura Ovidius University Press.
Neveanu , P.P., (1978) ,Dicționarul de psihologie ,București,Editura Albratros.
Oancea , C., 2002,Tehnici de sfătuire/consiliere,București,Editura Medicală
Piaget, J.,1965,Psihologia inteligenței,București,editura Șt iințifică .
Pourtois .J.P.1984,,Eduquer les parents,Bruxeelles ,Labor .
Pruitt D.G.Rubin S.Z(1986),Social Conflict,Escalation,stalemante and settlement ,New
York ,Random House .
Richard N.Jones,2014,Manual de consiliere,București,editura Trei.
Robbins .S.P(1998),Organizațional Behavior,Boston ,MC Graw Hill
Stănciulescu, E.,1997,Sociologia educației familiei,Iași ,editura Polirom .
Strainescu, I,2009,Managementul conflictelor,București,editura Didactică și Pedagogică.
Thompson, L.(2000) The mind and heart of the negociator,Englewood Cliffs ,New
Jersey,Prentice Hall.
Tomșa, Gh.,2006,Consilierea și orientarea în școală ,București,editura Credis
Voinea , M.,1996,Sociologia familiei,București ,editura universității Bucure ști
Voinea, M .,1996,Psihologia familiei,editura universității București.

90
Vrășmaș, E. ,2002,Consilierea părinților,București ,editura Aramis.
Vrășmaș , E.I,2008,nterventia socioeducationala că sprijin pentru părinți,București,editura
Aramis .
Zamfir , C., Vlăsceanu L.,1993,Dicționar de sociologie ,București,editura Babel.