EGALITATEA ARMELOR LA URMĂRIREA PEN ALĂ CIFRUL 12 PROCES PENAL Teză de master Șef Catedră ______________ (semnătura) Conducător științific:… [620951]

1

2

3
UNIVERSITATEA DE STA T DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DE DREPT PROCEDURAL

POTÎNGA OLGA

EGALITATEA ARMELOR LA URMĂRIREA PEN ALĂ
CIFRUL 12 PROCES PENAL
Teză de master

Șef Catedră ______________
(semnătura)

Conducător științific: _____________ VÎZDOAGĂ Tatiana, dr. în drept, conf. univ.
(semnătura)

Autorul: ____________ POTÎNGA Olga
(semnătura)

CHIȘINĂU -2018

4
CUPRINS
Lista abrevierilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
Adnotare ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 6
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 8

Capitolul 1. ANALIZA CERCETĂRILOR ȘTIINȚIFICE DESFĂȘURATE
REFERITOARE LA PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN PROCESUL PENAL ………… 12
1.1. Analiza materialelor științifice privind principiul egalității în procesul penal din
Republica Moldova ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 12
1.2. Analiza materialelor științifice publicate în alte state referitoare la principiul
egalității în procesul penal ………………………….. ………………………….. …………………………. 19
1.3. Concluzii la Capitolul 1. ………………………….. ………………………….. ……………………… 24

Capitolul 2. CONCEPTUL ȘI SEMNIFICAȚIA PRINCIPIULUI EGALITĂȚII ÎN
PROCESUL PENAL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26
2.1. Esența și importanța principiului egalității în procesul penal din Republica Moldova
………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 26
2.2. Principiul egalității și corelația acestuia cu alte principii ale procesului penal …….. 34
2.3. Concluzii la Capitolul 2 ………………………….. ………………………….. ………………………. 41

Capitol ul 3. EGALITATEA ARMELOR DINTRE PARTEA APĂRĂRII ȘI
PARTEA ACUZĂRII ÎN PROCESUL PENAL ………………………….. ……………………….. 42
3.1 Mecanismul de asigurare a egalității armelor la faza urmăririi penale …………………. 42
3.2. Egalitatea armelor la faza judecării cauzei penale ………………………….. ……………….. 55
3.3. Concluzii la Capitolul 3 ………………………….. ………………………….. ………………………. 59
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 60
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 63
Declarație pe propria răspundere ………………………….. ………………………….. ……………….. 69

5
Lista abrevierilor

alin. – alineat
art. – articol
art. cit ., – articol citat
c. – contra (statul condamnat la Curtea
Europeană)
CC – Curtea Constituțională
CoЕ – Consiliul Еurop еi
CP – Codul Penal al RM
CPP – Codul de Procedură Penală al RM
CSJ – Curtea Supremă de Justiție
CtEDO – Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului
CЕDO – Convеnțiа Еuropеаnă а
Drеpturilor Omului
DO – Drepturile Omului
DUDO – Declarația Universală a
Drept urilor Omului
ibidem – în același loc

LA – Liga Arabă
lit. – litera
M. Of., – Monitorul Oficial al RM
nr. – număr
ONU – Organizația Națiunilor Unite
op. cit . – opеrа citаtă
OSA – Organizația Statelor Americane
OSCE – Organizația pentru Securitate ș i
Cooperare în Europa
OUA/UA – Organizația Unității
Africane/Unitatea Africană
p./pp. – pаginа/pаginilе
parag . – paragraf
pct. – punct
prеcit. – prеcitаt mаi sus
RM – Republica Moldova
SUA – Statele Unite ale Americii
U.Е. – Uniunеа Еuropеаnă
urm. – următorul/următoarele

6
Adnotare
la teza de magistru
,,EGALIT ATEA ARMELOR LA URMĂRIREA PENALĂ ’’
specializarea – Drept Procesual Penal
autor – Olga POTÎNGA
Chișinău – 2018
Domeniul de studii: drept procesual – penal, drept penal special, protecția
internațională și europeană a drepturilor omului .
Structura tezei: teza de magistru este pe rfectată pe 70 pagini format A4. Este
constituită din 3 capitole, introducere, concluzii și bibliografie. Introducerea conține
actualitatea temei, scopul și obiectivele studiului , gradul de investigație, suportul
metodologic și teoretico – științific al tezei. Repertoriul bibliografic include 46 surse și 7
pagini oficiale internet – sursele cuprind 13 acte juridice naționale și internaționale, 23
cursuri și monografii și 10 articole de doctrină de specialitate.
Cuvinte – cheie: egalitate, oficialitate, publicitate, contradictorialitate, proces
echitabil, garanții, drepturi fundamentale, Convenția europeană, democrație, stat de drept.
Scopul și obiectivele tezei: asigurare a tuturor participanților la proces a drepturilor
și garanțiilor lor procesuale specifice pentru a ajunge la caracterul echitabil al procesului.
Toate activitățile organelor judiciare în procesul penal sunt apreciate după caracterul
echitabil și finalizare a lor într‑un termen rezonabil. Acestea au obligația de a desfășura
urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale, a drepturilor părților și
ale c elorlalți subiecți procesuali. Î n acest sens, s-a propus analiza respectării principiului
egalității armelor în procesul penal intern și raportul dintre practica judiciară națională și
standardele Consiliului Europei (jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului)
în acest domeniu.
Valoarea teoretică și valoarea aplicativă a lucrării: În momentul în care mersul
procesului este știrbit prin dezavantajarea uneia dintre părțile participante în raport cu
cealaltă parte, dreptul alegat în cadrul litigiului cade de pe orbita pe care gravitează, un
proces inechitabil conducând chiar la negare a unui drept fundamental. Astfel, regula
egalității trebuie să se regăsească în conținutul oricărei proceduri, pe toată durata derulării
procesului penal, ca o sumă de garanții procedurale acordate persoanei învinuitului sau
inculpatului . Astfel procesul p enal echitabil nu poate fi realizat decât în condițiile în care
acesta este așezat pe principii fundamentale unanim admise, care asigură echilibrul ce
trebuie să existe între interesul general al societății și interesele legitime ale fiecărei
persoane.

7
ADNOTATION
to the master's thesis
“EQUALITY OF ARMS IN CRIMINAL PROSECUTION”
Specialization – Criminal Procedural Law
Author – Olga POTÎNGA
CHIȘINĂU – 2018
Field of study: Criminal Procedural Law, Criminal Law. The special part ,
International and European pro tection of Human Rights.
The structure of the master thesis: the Master's thesis is composed of 70 A4 pages.
The study consists of 3 chapters, introduction, conclusions and bibliography. The
introduction contains the actuality of the theme, the purpose and objectives of the study, the
degree of investigation, the methodological and the theoretical – scientific support of the
thesis. The bibliographic repertoire includes 46 sources and 7 official internet pages – this
includes 13 national and international l egal acts, 23 courses and monographs and 10
specialized legal articles.
Keywords: Equality, Official, Publicity, Contradictory, Fair Trial, Procedural
Guarantees, Fundamental Rights, European Convention of Human Rights, Democracy,
State Law.
The purpose an d the objectives of the thesis: the aim of the thesis is to ensure that
all participants in the process have their necessary rights and procedural safeguards to
obtain a fair trial . All activities of the judicial bodies in the criminal proceeding are judge d
by their fairness and finality within a reasonable time. They have the obligation to carry
out the prosecution and the trial with due respect for all the procedural rights and
guarantees of all the participants in a criminal trial. In this case, it was p roposed to analyze
the compliance with the principle of equality of arms in the internal criminal proceedings
and the relationship between national judicial practice and Council of Europe standards in
this field ( jurisprudence of the European Court of Huma n Rights ).
Theoretical and practical assessment of the thesis: When the principle of equality
is not ensured in the criminal proceedings, and as a result, a fair trial can n ot be ensured,
then this leads to a violation of a fundamental right. Therefore , the rule of equality must be
found in the content of any criminal proceedings for the entire duration as a sum of
procedural guarantees granted to the accused or defendant. Thus, the equitable criminal
trial can be achieved if it is based on fundamental prin ciples that ensure the balance that
must exist between the general interest of society and the legitimate interests of each
person.

8
Introducere
Actualitatea temei cercetate. Dreptului la justiție i -a fost conferit un caracter absolut
imperativ datorită rel ației de interdependență dintre drept și democrație ce se manifestă nu
numai la nivel internațional, dar și în cadrul unui sistem juridic național. Aplicarea acestui
drept impune îndeplinirea anumitor exigențe care se referă la fond și, mai ales, la
proced ură, întrucât garanțiile procedurale nu sunt doar garanții organice, ci ele îi asigură
justițiabilului trăirea sentimentului de înfăptuire a justiției.
Sub influența jurisprudenței europene, procedura penală nu mai este doar o garanție
formală, ci are pri n ea însăși o importanță fundamentală. Normele procesuale de referință
conținute în procedura penală continuă să garanteze regularitatea formală a procedurii,
pentru ca procesul să se desfășoare în mod loial. Însă procedura penală a dobândit astăzi o
impor tanță fundamentală, un drept care prevalează asupra oricărei alte considerații: dreptul
la un proces echitabil , care este nucleul procedurii penale, devine criteriul de apreciere al
respectării de către instanțe a drepturilor substanțiale și, astfel, devin e el însuși un veritabil
drept substanțial.
În momentul în care mersul procesului este știrbit prin dezavantajarea uneia dintre
părțile participante în raport cu cealaltă parte, dreptul alegat în cadrul litigiului cade de pe
orbita pe care gravitează, un proces inechitabil conducând chiar la negarea unui drept
fundamental. Astfel, regula egalității trebuie să se regăsească în conținutul oricărei
proceduri, pe toată durata derulării procesului penal, ca o sumă de garanții procedurale
acordate persoanei impl icate (învinuitului sau inculpatului). Respectarea acesteia nu este,
în sine, suficientă pentru a asigura o protecție totală împotriva posibilelor violări, abuzuri
sau restrângeri nejustificate exercitate de către stat asupra drepturilor și libertăților
fundamentale ale individului, însă reprezintă piatra de temelie a unei protecții reale și
eficiente împotriva puterii statale. Astfel procesul penal echitabil nu poate fi realizat decât
în condițiile în care acesta este așezat pe principii fundamentale unani m admise, care
asigură echilibrul ce trebuie să existe între interesul general al societății și interesele
legitime ale fiecărei persoane.
În această ordine de idei, principiul egalității armelor este și va rămâne de o
importanță majoră în cadrul desfășur ării procesului penal, importanța principiului rezidă în
faptul că aceasta creează un echilibru între principiul preeminenței drepturilor și interesul
public într -un stat democratic care trebuie să asigure pe teritoriul său un control eficient al
criminali tății și, în același timp, să garanteze standarde cât mai ridicate în ce privește
drepturile inculpaților la o judecată echitabilă.

9
Această abordare a fost confirmată de către Curte, principiul egalității armelor
presupunând obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a -și prezenta
cauza, inclusiv probele de care dispune, în condiții care nu o plasează într -o situație de
dezavantaj față de adversarul său. Această egalitate nu este altceva decât un just echilibru
între părți.
Scopul și obiectivele studiului. Este cunoscut faptul că comiterea unei infracțiuni
obligă statul să îl identifice pe făptuitor, să stabilească împrejurările în care a fost săvârșită
fapta sa, pentru a se dispune în final, dacă este cazul, aplicarea unei pedepse pre văzute de
legea penală. Stricto sensu această afirmație reprezintă scopul unui proces penal. Scopul
dreptului penal și procesual penal este același oriunde, indiferent de stat, sistem de drept,
sistem constituțional sau regim politic. Dar dacă vorbim de un sistem juridico – penal
democratic, de drept și unde drepturile și libertățile fundamentale ale omului au valoare
supremă, scopul procedurii penale nu se reduce doar la constatarea faptelor săvârșite ca
infracțiuni și pedepsirea acestora, ci și asigurarea tuturor participanților la proces a
drepturilor și garanțiilor lor procesuale specifice pentru a ajunge la caracterul echitabil al
procesului. Toate activitățile organelor judiciare în procesul penal sunt apreciate după
caracterul echitabil și finalizarea lor într‑un termen rezonabil. Acestea au obligația de a
desfășura urmărirea penală și judecata cu respectarea garanțiilor procesuale, a drepturilor
părților și ale celorlalți subiecți procesuali. Numai în condițiile realizării acestui prim scop,
se va aju nge la deslușirea și la realizarea celui de‑al doilea scop concret, acela ca persoana
care a săvârșit infracțiunea să fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană
nevinovată să nu fie pedepsită.
Așadar, legalitatea trebuie să se regăsească în tot cursul procesului penal, principiilor
nullum crimen sine lege și nulla poena sine lege , care presupun legalitatea incriminării și
legalitatea pedepselor în dreptul penal, le corespunde, în materie procesuală penală,
principiul nulla iustitia sine lege , adică nici o justiție în afara legii.
Obiectivul fundamental al lucrării, în acest sens, îl reprezintă analiza respectării
principiului egalității armelor în procesul penal național și raportul dintre practica judiciară
națională și standardele Consiliul ui Europei (jurisprudența Curții Europene pentru
Drepturile Omului) în acest domeniu.
Gradul de investigație al studiului. Deoarece tema cercetată reprezintă o mare
importanță atât pentru procedurile penale naționale cât și pentru instanța europeană,
doctr ina juridică (atât din țară cât și din străinătate) în materie este vastă și în permanentă
actualitate, de aceea ne -am propus o consu ltare a acesteia atât din punct de vedere a
dreptului procesual penal comparat cât și a materialelor științifice naționale. În lucrare au

10
fost folosite lucrări ale specialiștilor străini precum Vintilă Dongoroz, penalistul român
care a vorbit încă din secolul trecut despre necesitatea și importanța principiilor procesuale
penale, Ion Neagu, Mircea Damaschin, Tudorel Toader, Al exandru Boroi, Constantin
Bulai, autori care au pus bazele Noului Cod penal al României și nu în ultimul rând
doctrinarii români preocupați de protecția drepturilor omului – Corneliu Bîrsan, Andrei
Chiriac, Bianca Guțan ș.a.
Dintre specialiștii internațio nali putem remarca foștii și actualii judecători la Curtea
Europeană pentru Drepturile Omului și autorii manualelor și ghidurilor de punere în
aplicare în dreptul intern a dispozițiilor Convenției, Gilles Dutertre, Andrew Grotrian,
Lenia Samuel ș.a.
O deos ebită importanță pentru doctrina juridică internă au avut și au autorii autohtoni
precum Mihai Poalelungi, Alexandru Tănase, Oleg Efrim, Constantin Gurschi, Igor Dolea,
Tatiana Vîzdoagă, Sergiu Brînză, Dumitru Roman, Vitalie Stati, Iurie Sedlețchi, Ion
Buruiană ș.a.
Desigur ne -am axat pe practica judiciară de la Strasbourg în materia egalității
armelor și nu în ultimul rând în procesul realizării lucrării au fost analizate diferite
documente (standarde) internaționale și naționale în domeniul principiilor procedurii
penale și corelația acestora cu egalitatea armelor. Cercetarea acestei teme și efectuarea
prezentului studiu au fost determinate atât de nivelul maxim necesității aplicabilității
acestui principiu cât și de gradul relativ de respectare practică în țara noastră.
Suportul metodologic și teoretico – științific al studiului . Am tratat în lucrare
metodele și procedeele de cercetare științifică elaborarea tezei. Utilizarea instrumentarului
metodologic ne -a permis să realizăm o cercetare cu caracter ști ințific. Urmărind sc opul
cercetării cât mai complex a obiectului investigat în dorința atingerii graduale a
obiectivelor enunțate, în calitate de bază metodologică a cercetărilor au servit metodele:
Metoda comparativă – desigur m -am axat pe prevederile alt or coduri de procedură
penală și analiza acestora cu reglementarea națională cât și analiza de drept comparat a
nivelului de respectare a jurisprudenței Curții europene.
Metoda sistematică – am argumentat conceptul și semnificația principiului egalității
în procesul penal și corela ția acestuia cu alte principii.
Metoda de analiză și sinteză – metodă ce vizează prezentarea cadrului de colaborare
dintre Republica Moldova și Consiliul Europei în direcția asigurării respectării drepturilor
și libertăților fun damentale ale omului, identificarea dificultăților întâlnite în calea acestei
colaborări și soluțiile necesare.

11
În lucrare am folosit și procedeele de cercetare științifică ca: deducția, inducția,
generalizarea etc.
Cuvinte – cheie. Cuvinte cheie ale lucră rii de disertație sunt următoarele: egalitate ,
oficialitate , publicitate , contradictorialitate , proces echitabil , garanții , drepturi
fundamentale , Convenția europeană , democrație , stat de drept .

12
Capitolul 1. ANALIZA C ERCETĂRIL OR ȘTIINȚIFICE DESFĂ ȘURATE
REFERITOARE LA PRINCIPIUL EGALITĂȚII ÎN PROCESUL PENAL
1.1. Analiza materialelor științifice privind principiul egalității în procesul penal din
Republica Moldova
După cum rezultă din introducerea lucrării, principiul egalității armelor are loc în
procedura penală1. Astfel, respectarea acestui principiu este interdependent și reciproc de
un alt drept fundamental – liberul acces la justiție.
Domnul profesor Mihai Poalelungi explică că accesul la justiție în materia penală
constitui e o garanție fundamentală a unui proces echitabil, care presupune că fiecare
individ are dreptul la examinarea acuzațiilor în materie penală îndreptate împotriva sa de
către un magistrat învestit de lege cu atribuții speciale în acest sens2.
În special în materia penală, accesul la justiție nu vizează doar nemijlocit
posibilitatea individului de a compărea în fața unui tribunal competent să decidă asupra
acuzațiilor îndreptate împotriva sa, dar de asemenea incumbă statului obligația pozitivă de
a institui și promova un ansamblu de garanții particulare eficiente de procedură care în
mod imperativ însoțesc cursul unei cauze penale3.
Aceste garanții, inerente valorilor de bază ale unei societăți democratice, și anume
echității și justiției, sunt legate de par ticularitățile procedurilor penale, ele referindu -se la
reprimarea actelor prejudiciabile de o gravitate sporită, precum sunt infracțiunile, și au ca
finalitate stabilirea pedepselor, inclusiv aspre, făptuitorilor găsiți vinovați. În acest sens,
anume în m ateria penală sunt puse în joc un ansamblu de principii și valori specifice,
precum condamnarea socială a faptelor de o periculozitate sporită, restabilirea echității
sociale, protecția societății contra atentatelor ilegale și abuzive, pe de o parte, și pr otecția
libertății și demnității umane, protecția individului contra arbitrariului, asigurarea
drepturilor legitime ale persoanei acuzate, pe de altă parte.
Convenția europeană a drepturilor omului prevede în art. 6 § 1, consacrând alături de
alte garanții ale unui proces echitabil și accesul la justiție, că orice persoană are dreptul la

1 În jurisprudența Curții de la Strasbourg principiul egalității armelor și al contradi ctorialității este unul
fundamental atât pentru cauzele civile, cât și pentru cele penale. Acesta constituie în același timp și un
element important al dreptului la un proces echitabil, ceea ce este reprezentat în prezentul articol. În plus,
dispoziția art . 6 alin. (3) lit. d) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu este altceva decât o
expresie a conceptului egalității de arme. Și legislația autohtonă consfințește acest principiu, care, la rândul
său, este o exigență a principiului egalității de dr ept la includerea lui în construcția normativă de drept a
răspunderii juridice.
2 Dreptul individului de acces la justiție constituie un aspect fundamental al dreptului la tribunal, alteori
denumit ca fiind și dreptul la judecător.
3 Poalelungi M., Dolea I., Vîzdoagă T., ș. a., Manualul judecătorului pentru cauze penale , coord. ed. Mihai
Poalelungi Editura Î. S. F. E. – P. ,,Tipografia Centrală’’, Chișinău, 2013, pp. 23 și urm.

13
judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o
instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării
drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în
materie penală îndreptate împotriva sa.
Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință
poate fi interzis presei ș i publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a
acestuia, în interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într -o
societate democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a
părților la pr oces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță
când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natură să aducă atingere intereselor
justiției.
Art. 6 § 3 privește în exclusivitate garanțiile în materia penală, prescriind c ă orice
acuzat are dreptul:
 să fie informat, în termenul cel mai scurt, într -o limbă pe care o înțelege și în mod
amănunțit, despre natura și cauza acuzației aduse împotriva sa;
 să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării sale;
 să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune
de mijloacele necesare remunerării unui apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat
din oficiu, atunci când interesele justiției o cer;
 să audieze sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și
audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării;
 să fie asistat gratuit de un interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită
la audiere4.
Codul de procedură penală al RM reglementează principiul liberului acces la justiție
în art. 19 – orice persoană are dreptul la examinarea și soluționarea cauzei sale în mod
echitabil, în termen rezonabil, de către o instanță independentă, imparțială, legal
constituită, care va ac ționa în conformitate cu Codul de procedură penală.
Dreptul fundamental de acces la justiție este reglementat și la nivel constituțional.
Legea supremă a preluat acest principiu în baza statului RM de subiect de drept
internațional public și stat parte la organizațiile internaționale și regionale de protecție a
drepturilor omului, cum ar fi Organizația Națiunilor Unite, Consiliul Europei, Organizația
pentru Securitate și Cooperare în Europa, etc.

4 Ibidem .

14
Tatiana Vîzdoagă, face tangență a principiului egalității ar melor cu principiul
contradictorialității procesului penal. Astfel, dumneaei relatează că principiul
contradictorialității se manifestă prin trei laturi principale:
(A) Stabilirea poziției procesuale a părților cu drepturi egale și interese contrare
(acuza rea și apărarea), în așa fel încât să se realizeze egalitatea acestora, acordându -le
posibilitatea folosirii tuturor mijloacelor legale față de punctele de vedere contradictorii
asupra învinuirii, după caz, și asupra acțiunii civile înaintate în procesul p enal.
Contradictorialitatea îngăduie părților în proces să participe în mod activ la prezentarea,
argumentarea și dovedirea drepturilor sau apărărilor lor în cursul desfășurării procesului
având dreptul de a discuta și combate susținerile făcute de fiecare dintre ele. Părțile pot să
formuleze cereri și demersuri, să propună și să administreze probe, dar și să -și expună
punctul de vedere cu privire la toate problemele de fapt și de drept de care depinde corecta
soluționare a procesului. Altfel spus, contradi ctorialitatea opune, dar și unește părțile în
proces, deoarece niciuna dintre ele nu poate face nimic în instanță decât sub privirile
celeilalte;
(B) Separarea principalelor funcții procesuale , așa încât apărarea, acuzarea și justiția
să se exercite de sub iecți procesuali distincți. În activitatea procesuală se conturează
distinct trei funcții procesuale: acuzarea, apărarea și soluționarea cauzei (numită și funcție
a justiției)5.
(C) Rolul conducător, obiectiv și imparțial al instanței de judecată , obligată , potrivit
art. 314 alin. 2 CPP, de a crea părților angajate în proces condițiile necesare pentru
cercetarea multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cau zei, astfel, legiuitorul
prevăzâ nd confruntarea de opinii și argumente legate de soluția ce urmează a fi dată în
cauză. Contradictorialitatea pune instanța de judecată în situația de a percepe probele prin
filtrul punctelor de vedere exprimate oral în ședința de judecată de către toate părțile cu
interese contrare în rezolvarea cauzei penale. As tfel, probele sunt administrate în prezența
părților, sub controlul lor și ca urmare a contribuției lor directe. Judecătorul, apreciind
circumstanțele cauzei, nu trebuie să se refere la verosimilitatea sau ne -verosimilitatea lor.
El trebuie să aprecieze ve ridicitatea acestora reieșind di n probele anexate. Nici o hotărâ re
judecătorească în cauze penale nu se poate baza pe presupuneri. Toate dubiile în probarea
învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile legii procesual -penale, se interpretează în
favoarea celui bănuitului, învinuitului, inculpatului (art.8 CPP). În art.24 alin.(2) CPP se
prevede instanța judecătorească… nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu

5 A se vedea pentru detalii Dolea I., Roman D., Vîzdoagă T. ș.a. Drept procesual penal , Editura ,,Cartier
Juridic’’, Chișinău, 2005, pp. 135 – 254.

15
exprimă alte interese decât interesele legii. Prin urmare, într -un proces contradictorial
instanța este nepărtinitoare. Dacă instanța ar avea atribuția activă de a culege probe, atunci
ea neapărat s -ar manifesta în favoarea acuzării sau al apărării, deoarece probele pot fi în
acuzare sau apărare – tertio non datur .
Doamna Vîzdo agă precizează ,,Părțile în procesul penal sunt libere și pot să -și aleagă
poziția, modul și mijloacele de susținere a ei. Instanța de judecată nefiind organ care ar
avea obligația descoperirii infracțiunii, demascării infractorului și acumulării probelor
pentru dovedirea vinovăției, nu se poate manifesta nici într -un mod în favoarea sau
defavoarea uneia dintre părțile în proces. Unicul interes promovat de instanță este interesul
legii. La necesitate, fiindu -i solicitat printr -o cerere ori demers, instanța va fi obligată să
acorde ajutor oricărei dintre părți la administrarea probelor necesare’’6.
În corespundere cu art. 315 CPP procurorul, partea vătămată, partea civilă,
apărătorul, inculpatul, partea civilmente responsabilă și reprezentanții lor beneficiaz ă de
drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește administrarea probelor,
participarea la cercetarea acestora și formularea cererilor și demersurilor.
Principiul contradictorialității îl regăsim nu doar în art. 6 CEDO, dar și în cadrul
proce durii în fața Curții Europene, art. 38 al Convenției stabilind că se va „proceda la
examinarea cauzei în condiții de contradictorialitate…”. Astfel, contradictorialitatea
reprezintă una dintre cele mai importante garanții ale procesului penal, părțile fiin d într -o
situație de egalitate procesuală în fața judecătorului.
În esență, menționează autoarea, dreptul la o procedură contradictorie implică
posibilitatea pentru părțile unui proces penal, civil sau disciplinar de a lua cunoștință de
toate piesele și o bservațiile prezentate judecătorului, chiar și cele care ar proveni de la un
magistrat independent, de natură sa -i influențeze decizia, și de a le discuta.
La acest capitol considerăm important de a prescrie și opinia domnului profesor Igor
Dolea. Dumnealu i precizează că contradictorialitatea procesului presupune posibilitatea
părților de a prezenta activ și în condiții egale pozițiile lor în cadrul ședinței de judecată, de
a aduce argumente, de a prezenta interpretarea proprie a circumstanțelor și faptelor cazului,
de a prezenta probe și de a contribui la stabilirea adevărului, echității, legalității și
temeiniciei soluției pronunțate de instanță7.
Principiul contradictorialității caracterizează o așa modelare a procesului judiciar în
care funcțiile apărăr ii și acuzării sunt separate de activitatea judiciară și sunt îndeplinite de

6 Poalelungi M., Dolea I., Vîzdoagă T., ș. a., op. cit., p. 65.
7 Dolea I., Zaharia V., Rotaru V., ș.a. Justiția penală și drepturile omului, cercetare sociologică , Institu tul de
Reforme Penale, Chișinău, 2010, p. 10.

16
părți, care au drepturi procesuale egale pentru apărarea intereselor lor, iar judecata are un
rol conducător în timp ce trebuie să păstreze obiectivitatea, imparțialitatea și să c reeze
condiții necesare pentru o cercetare completă și sub toate aspectele a circumstanțelor
invocate. Esența acestui principiu constă în separarea părții apărării și acuzării în
dependență de funcțiile pe care le au și oferirea lor a unor drepturi egale.
Astfel urmărirea penală, apărarea si judecarea cauzei sunt separate și se efectuează de
diferite organe și persoane. Instanța de judecată este un arbitru neutru și nu se manifestă în
favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decâ t inter esele legii.
Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea
procesuala penala cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată
pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egala
măsură.
Părțile in procesul penal își aleg poziția, modul si mijloacele de susținerea ei de sine
stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța de judecată
acorda ajutor oricărei părți, la so licitarea acesteia, în condițiile legii, pentru administrarea
probelor necesare.
Autorii cursului susțin că contradictorialitatea este principiul care îngăduie părților
din proces să participe în mod activ și egal la prezentarea, argumentarea și dovedirea
drepturilor lor în cursul desfășurării procesului, mai precis să discute și să combată
susținerile făcute de fiecare dintre ele și să -și exprime opinia asupra inițiativelor instanței
în scopul stabilirii adevărului și al pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
În virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile,
apărările și probele de care înțeleg să se folosească în proces, prin cererile scrise adresate
instanței, judecata nu se poate face decât după legala lor ci tare, în cursul procesului toate
părțile sunt ascultate în mod egal, inclusiv asupra împrejurărilor de fapt sau de drept puse
în discuție de instanță, în vederea aflării adevărului în cauză, încuviințarea probelor se face
în ședință publică, după prealabil a lor discutare de către părți, iar hotărârile judecătorești
sunt comunicate părților, în vederea exercitării căilor legale de atac.
După cum a susținut și doamna Vîzdoagă, autorii menționează că instanța de
judecată este independentă, având obligația de a crea condițiile necesare pentru exercitarea
drepturilor și obligațiilor procesuale ale părților, pentru examinarea obiectivă, completă și
sub toate aspectele a cauzei. Independența instanței de judecată nu înseamnă că ea nu se
implică în nici un fel în a ctivitatea procesuală a părților, ci se implică imparțial cu scopul
de a crea condiții echivalente de activitate pentru părți.

17
Contradictorialitatea în cadrul procesului apare din cauza antagonismului care se
exprimă în opunerea a două direcții opuse în c adrul activității procesuale:
(1) Acuzarea și (2) Apărarea8.
La baza contradictorialității, spun autorii9, stă atitudinea diferită față de fapte și
probe.
Doctrina de specialitate în această materie10 explică diferențele dintre mai multe
sisteme procesual penale și diferențele egalității armelor în diferitele faze procesual penale.
Astfel, modul în care există sau nu egalitatea funcțională la toate fazele procesului penal
dispersează sistemele procesual penale în două: unul de tradiție anglo -saxonă și altul de
tradiție continentală.
(1) În prima categorie de state contradictorialitatea se realizează la toate fazele
procesului penal, adică de la apariția raportului procesual penal incipient până la emiterea
hotărârii în cauză. În aceste state apărarea poate efectua o cercetarea independentă a cauzei,
paralelă cu cea a acuzării, acumulând probe necesare susținerii propriei poziții.
(2) Statele de tradiție continentală, deși recunosc principiul contradictorialității ca
principiu fundamental al procesului penal , nu ascund că egalitatea funcțională, ca aspect
determinant al contradictorialității, își găsește realizare doar la faza judecării cauzei, fiind
lipsă la faza de urmărire penală. Astfel, la faza prejudiciară procesul penal are trăsături ale
procesului pen al inchizitorial.
Procesul penal al Republicii Moldova face parte din această ultimă categorie de state.
Sistemul juridic al R. Moldova derivă in mare parte din tradiția dreptului civil continental
european.
Începând cu martie 2003, Moldova are un sistem de justiție penală mai mult
contradictorial decât inchizitorial. Regulile ce țin de principiul contradictorialității trebuie
și se aplică în totalitate în cadrul dezbaterilor judiciare sau examinării unei anumite cereri
sau demers în fața instanței de jud ecată. De fapt dacă am analiza opiniile mai multor autori
care abordează principiul contradictorialității se va vedea că această abordare are loc în
contextul judecății. Astfel principiul contradictorialității constă în o astfel de construire a
dezbaterilo r judiciare în care funcția de acuzare este separată de funcția de judecare, iar
instanța are un rol conducător în procesul de judecată. Totuși principiul contradictorialității
există, deși mai limitat, în cadrul urmăririi penale prin faptul că există și î n cursul urmăririi
penale proceduri contradictorii (procedura confruntării, efectuarea expertizelor, audierea în

8 A se vedea Capitolul 3. EGALITATEA ARMELOR DINTRE PARTEA APĂRĂRII ȘI PARTEA
ACUZĂRII ÎN PROCESUL PENAL . 3.1. Echilibrul între parte și acuzator. Considerații generale, pp.
9 Dolea I., Zaharia V., Rotaru V. , ș.a., idem.
10 Gladchi Gh., Berliba V., Dolea I., Zaharia V., Noua legislație penală și procesual penală , Chișinău, 2007.

18
fața judecătorului de instrucție). Cu toate acestea discernerea lui este mai dificilă în cadrul
urmăririi penale11.
Într-o altă accepție, în mat erie de probe, domnul profesor Igor Dolea menționează,
,,apărătorul și acuzatul dispun de mecanisme limitate la administrarea probelor, având
dreptul de a solicita efectuarea unor acțiuni procesuale suplimentare sau de a cere
excluderea anumitor probe ’’.
Prin urmare, actualmente nu sunt suficiente mecanisme procesuale de a asigura
participarea efectivă și independentă a apărătorului în probatoriu. Soluțiile care ar fi
posibile, în contextul legislației procesual penale curente, sunt utilizarea instituțiilo r
prevăzute în articolele 244 -247 (cereri și demersuri); 298 (controlul procurorului), 313
(controlul judiciar al procedurii pre -judiciare), 296 alin. 6 (referință la rechizitoriu), 378,
379 (pledoaria și replica), 381 (concluzii scrise) ale Codului de pro cedură penală și, firesc,
căile de atac12.
De exemplu în faza pre -judiciară, în ceea ce ține de reținerea persoanei, și alți
cercetători împărtășesc aceeași opinie cu privire la contradictorialitatea procesului, î n
timpul audierii persoanei private de liber tate, principiul egalității armelor presupune
accesul apărării la acele documente din dosar care sunt esențiale pentru a contesta în mod
efectiv legalitatea arestării preventive. Prin urmare, informațiile care sunt esențiale pentru
evaluarea legalității st ării de privare de libertate trebuie puse la dispoziția avocatului
suspectului într -un mod adecvat13.
La fel spune și Curtea, aceasta a stabilit că rezumatele dosarului nu sunt suficiente și
nici prezentarea orală a faptelor și a probelor. Autoritățile ar trebui să faciliteze consultarea
dosarului în momentele în care acest lucru este esențial pentru apărare și nu ar trebui să fie
prea formală în acest sens14.
Despre conținutul acestui principiului egalității armelor în procesul penal în lumina
jurisprudențe i și Convenției europene ne vom referi în capitolele următoare.

11 A se vedea Capitolul 2. CONCEPTUL ȘI SEMNIFICAȚIA PRINCIPIULUI EGALITĂȚII ÎN
PROCESUL PENAL . 2.3. Repere teoretice privind princi piul egalității în cadrul fazei de urmărire penală, p.
12 Dolea I., Probele în procesul penal. Îndrumar pentru avocați , Asociația Barourilor Americane, Chișinău,
2016, p. 5.
13 Dănileț C., Malic Gh., Bulat E., Vidaicu M., Reținerea în procesul penal. Î ndrumar pentru practicieni ,
Editura ,,Cartier Juridic’’, Chișinău, 2014, p. 30
14 A se vedea Hotărârea Mooren c. Germaniei, 09.07.2009, parag. 121 -125, disponibilă la
www.hudoc.echr.coe.int/eng#{%22fulltext%22:[%22Mooren%22],%22documentcollectionid2%22:[%22GR
ANDCHAMBER%22,%22CHAMBER%22],%22itemid%22:[%22001 -93528%22]} .

19
1.2. Analiza materialelor științifice publicate în alte state referitoare la principiul egalității
în procesul penal
După cum am menționat în introducere, problematica asigurării principiilo r dreptului
procesual penal este actuală și în alte sisteme de drept, fie ele continentale, fie anglo –
saxone.
În primul rând, principiul egalității armelor și contradictorialitatea procedurii penale
este cunoscut în țările sistemului anglo -saxon (Anglia, Statele Unite ale Americii, Canada),
care se bazează pe egalitatea părților și separarea funcțiilor între învinuire, apărare și
judecată atât în faza judecății, cât și în faza urmăririi penale. Astfel, justiția penală engleză
a fost definită ca, o căutare publică în scopul aflării adevărului, unde pentru atingerea reală
a acestuia îmbracă forma competiției între acuzator și inculpat15.
În literatura de specialitate română, domnul profesor Vintilă Dongoroz în lucrarea
Explicațiile teoretice ale Codului penal român relatează importanța principiului – ,,dreptul
la o procedură contradictorie semnifică în principiu posibilitatea ca părțile să cunoască și
să comenteze toate probele produse, precum și orice observații prezentate pentru a ghida
decizia instanței. Eg alitatea armelor reprezintă unul dintre elementele inerente conceptului
de proces echitabil. Aceasta presupune ca fiecărei părți să i se dea posibilitatea rezonabilă
de a-și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într -o situație net dezavantajoasă față
de adversarul său, Egalitatea armelor existența unui just echilibru între părți și aplicarea
acestuia atât în materie civilă, cât și penală’’16.
Actualul Cod de procedură penală din România, intrat în vigoare la 1 februarie 2014
(Legea nr.135/2010), a adus modificări substanțiale și în materia principiilor fundamentale

15 Urmări rea penală în procesul contradictorial se desfășoară atât de pe poziția învinuirii, cât și de pe poziția
apărării, iar rolul judecătorului este de a sancționa o serie de măsuri cu caracter de constrângere (aducere
forțată, arestare, percheziție etc. desfăș urate la această etapă, iar pentru unele categorii de cauze – de
examinare preventivă a materialelor prezentate de părți). În faza urmăririi penale (la examinarea preventivă)
audierea martorilor și experților se face fără excepții în prezența învinuitului sau apărătorului, care au dreptul
să participe la ascultarea acestora. Audierile se desfășoară în mod încrucișat de către acuzator (sau avocatul
lui) și de către învinuit (sau apărătorul lui). Procesul penal englez este dominat de principiul prezumției
nevinovăției, care presupune că sarcina probațiunii revine acuzării: ea care trebuie să dovedească faptul
comportării ilegale a învinuitului, pornind de la regula generală (cel care afirmă trebuie să dovedească faptul
dat). Totodată, în teoria engleză a proba țiunii sunt cunoscute reguli de trecere a sarcinii probațiunii de la
acuzator la învinuit (sau apărătorul lui), în funcție de afirmațiile invocate de apărare la acuzația adusă. Astfel,
faptul că inculpatul a executat pedeapsa pentru infracțiunea dată sau a fost grațiat sau achitat pentru aceeași
acuzație se va proba de cel acuzat, iar faptul că învinuitorul este iresponsabil se va proba de apărător,
aplicându -se în ultimul caz prezumția că starea normală se presupune până când nu se va dovedi contrariul, în
sarcina învinuitului se pune dovedirea alibiului, precum și a tuturor circumstanțelor cunoscute de el și
invocate în apărarea sa. A se vedea pentru detalii Nicubanu C., Studiu comparativ asupra unor prezumții în
materie penală și în domeniul răspunderii c ivile delictuale , Revista ,,Dreptul’’, 1998, nr.10, p. 78.
16 Dongoroz V., Explicațiile teoretice ale Codului penal român. Ediția 2. Volumul I (broșat), Editura ,,C. H.
Beck’’, București, 2012, p. 244, (lucrarea editată originală în anii 1969 – 1974).

20
ale procesului penal. Astfel, sub denumirea de „principii ale aplicării legii procesuale
penale”, în actualul cod sunt reglementate (în art.2 – art.12) următoarele principii:
principiul legalității procesului penal,principiul separării funcțiilor judiciare, principiul
prezumției de nevinovăție, principiul aflării adevărului, principiul „ne bis in idem”,
principiul obligativității acțiunii penale corelativ cu principiul subsidiar al oportu nității,
principiul asigurării caracterului echitabil și a termenului rezonabil al procesului penal,
principiul garantării dreptului la libertate și siguranță, principiul asigurării și exercitării cu
bună credință a dreptului la apărare, principiul respect ării demnității umane și a vieții
private, principiul desfășurării procesului penal în limba oficială corelativ cu reglementarea
dreptului la interpret.
Se observă că, în prezent, sunt prevăzute expres în cod, alături de principiile
cunoscute, consacrate și în Codul de procedură penală de la 1968 (al legalității, al aflării
adevărului, al prezumției de nevinovăție, al dreptului la apărare, al respectării demnității
umane, al desfășurării procesului penal în limba oficială), principii noi: cel al separării
funcțiilor judiciare în procesul penal, al caracterului echitabil și termenului rezonabil al
procesului penal, al obligativității acțiunii penale strâns legat de cel subsidiar al
oportunității, precum și principiul ne bis in idem17.
În ceea ce privește actu ala legislație procesual – penală română, aceasta nu conține
expres prevederi în Codul de procedură reglementarea principiului egalității armelor ca și
în cazul Codului de procedură al RM. Codul procesual român însă reglementează tacit
acest principiu în a rt. 8 și art. 3, respectiv – Caracterul echitabil și termenul rezonabil al
procesului penal și Separarea funcțiilor judiciare.
Doctrina română explică fundamentalitatea acestuia din urmă18, aceasta apreciază că
separarea funcțiilor judiciare reprezintă pent ru procedura penală ceea ce semnifică în
dreptul public principiul separației puterilor în stat. Funcțiile judiciare care se exercită în
procesul penal sunt român;
1. funcția de urmărire penală (de anchetă) – procurorul și organele de cercetare
penală strâng probele necesare aflării adevărului;
2. funcția de instrucție – funcția de dispoziție cu privire la drepturile și libertățile
fundamentale ale persoanei în faza de urmărire penală și funcția de verificare a legalității
trimiterii/netrimiterii în judecată, c are sunt exercitate de judecător; posibilitatea

17 Nici o persoană nu poate fi urmărită sau judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni atunci când față de
acea persoană s -a pronunțat anterior o hotărâre penală definitivă cu privire la aceeași faptă, chiar și sub
altă încadrare juridică – art. 6 NCPP al Rom âniei.
18 Neagu I., Damaschin M., Tratat de procedură penală. Partea generală. În lumina Noului Cod de
procedură penală. Ediția a 2, Editura ,,Universul Juridic’’, București, 2015, p. 21.

21
administrării anticipate a probelor în fața judecătorului de drepturi și libertăți, în condiții
de contradictorialitate, dacă exista riscul de a nu mai putea fi ulterior administrate în fața
instanței de jude cată competente jurisdicționale în faza de urmărire penală acordate
judecătorului care nu poate fi asimilat judecătorului de instrucție; în această manieră se
garantează respectarea drepturilor fundamentale ale părților/subiecț ilor procesuali,
loialității procesului penal și eficacitatea urmă ririi penale;
3. funcția de judecată – instanța de judecată , în complete legal constituite.
Prin aceasta s -a urmărit garantarea imparțialității judecă torului p rin interzicerea
cumulului funcț iilor judiciare.
Într-o altă ordine de idei, Mihail Udroiu în cursul Procedura penală. Partea
generală. Noul cod de procedură penală19, argumentează că principiul contradictorialității
– principală garanție judiciară se încadrează în categoria dreptului la apărare. Într -o
accepție larg ă, dreptul la apărare cuprinde totalitatea drepturilor și regulilor procedurale
care oferă posibilitatea persoanei de a se apăra împotriva acuzațiilor ce i se aduc, să
conteste învinuirile, să scoată la iveală nevinovăția sa. În condițiile în care procesul penal
în faza de cercetare judecătorească se desfășoară în ședință publică, în prezența tuturor
părților, cu înregistrarea ședințelor și cu respectarea principiului contradictorialității,
asigurându -se judecarea cauzei în mod echitabil, normele de procedu ră trebuie să asigure și
respectarea dreptului învinuitului, direct sau prin apărător, de a asista la efectuarea oricărui
act de urmărire penală, garantându -se astfel dreptul la apărare al acestora. Atât timp cât
procesul penal este guvernat de principiul egalității părților, în mod cert defavorizarea
unuia prin lipsirea sa de posibilitatea unei apărări calificate în faza de urmărire penală
conduce la crearea unui dezechilibru ce trebuie sancționat.
Un alt specialist român, considerat de până acum un adevăr at protector al drepturilor
omului, domnul Ministru al Justiției, Tudorel Toader, criticat astăzi20, își expune propria
opinie cu privire la garanțiile procedurii penale și egalitatea părților. Sub influența
jurisprudenței europene, procedura penală nu mai este doar o garanție formală, ea are prin
ea însăși o importanță fundamentală. Normele procesuale de referință conținute în
procedura penală continuă să garanteze regularitatea formală a procedurii, pentru ca
procesul să se desfășoare în mod loial. Însă pr ocedura penală a dobândit astăzi o
importanță fundamentală, un drept care prevalează asupra oricărei alte considerații: dreptul

19 Udroiu M., Procedura penală. Partea generală. Noul cod de procedu ră penală. Ediția 3 -a, Editura ,,C. H.
Beck’’, București, 2016, p. 51.
20 Tudorel Toader a fost criticat dur pentru faptul că Ordonanța de Urgență care modifică Legile justiției,
adoptată de Guvern, este foarte îngrijorătoare și că ministrul a venit cu act ul normativ fără o evaluare
transparentă.

22
la un proces echitabil, care este nucleul procedurii penale, devine criteriul de apreciere al
respectării de către instanțe a dr epturilor substanțiale și, astfel, devine el însuși un veritabil
drept substanțial. În momentul în care mersul procesului este știrbit prin dezavantajarea
uneia dintre părțile participante în raport cu cealaltă parte, dreptul alegat în cadrul litigiului
cade de pe orbita pe care gravitează, un proces inechitabil conducând chiar la negarea unui
drept fundamental. Dreptul la un proces echitabil trebuie să se regăsească în conținutul
oricărei proceduri, pe toată durata derulării procesului penal, ca o sumă de garanții
procedurale acordate persoanei implicate (învinuitului sau inculpatului). Respectarea
dreptului la un proces echitabil nu este, în sine, suficientă pentru a asigura o protecție totală
împotriva posibilelor violări, abuzuri sau restrângeri nejustif icate exercitate de către stat
asupra drepturilor și libertăților fundamentale ale individului, însă reprezintă piatra de
temelie a unei protecții reale și eficiente împotriva puterii statale.
Astfel procesul penal echitabil nu poate fi realizat decât în condițiile în care acesta
este așezat pe principii fundamentale unanim admise, care asigură echilibrul ce trebuie să
existe între interesul general al societății și interesele legitime ale fiecărei persoane21.
Principiul egalității armelor în procesul penal cunoaște o vastă aplicabilitate și în
democrațiile occidentale, având în vedere că statele vest europene sunt cu mult mai
democratice decât Republica Moldova, regula respectivă este discutată amplu și în doctrina
europeană.
Potrivit autorilor Gilles Duter tre și Frédéric Sudre în lucrarea Droit Européen et
International des Droits de L’homme22 (Drept internațional și european al drepturilor
omului), garanția principiului egalității armelor face parte nesemnificativ din dreptul
fundamental reglementat de art. 6 din CEDO, dreptul la un proces echitabil și anume
garanție de ordin procedural. Stricto sensu , aceasta înseamnă o procedură contradictorie,
instanță instituită de lege imparțială și independentă, sarcina probei, prezumții de fapt și de
drept, dreptul la apărare. Aceștia menționează că în procesul penal autoritățile de urmărire
trebuie să comunice apărării toate probele pertinente aflate în posesia lor, atât cele care
acuză, cât și cele care înlătură acuzația adusă celui urmărit. Posibilitatea indirectă ș i pur
ipotetică pentru cel învinuit sau inculpat de a discuta argumentele acuzării inserate în textul
unei decizii judiciare nu poate fi admisă ca echivalent valabil al dreptului acestuia de a le

21 Toader T., Noul Cod penal. Noul Cod de procedură penală , Editura ,,Hamangiu’’, București, 2017, p.
172.
22 Sudre F., Dutertre G., Droit européen et international des droits de l'homme 13e édition , Editura Presse s
Universitaires de France – P.U.F., Montpellier, 2016, p. 277.

23
combate în mod direct. Autorii recomandă includerea în legis lația procesuală a termenelor
de noțiunea de părți în proces, ca o expresie a egalității între acuzarea publică și apărare23.
Am vorbit anterior despre apariția principiului egalității armelor și am constatat că
acesta a apărut în sistemul de drept anglo – saxon. Desfășurarea anchetei judecătorești în
procesul anglo -saxon depinde de faptul recunoașterii sau nerecunoașterii vinovăției de
către învinuit.
Astfel, dacă învinuitul recunoaște vina sa la acuzarea adusă de acuzator, ancheta
judecătorească nu se des fășoară și judecătorul emite sentința fără a mai pune juraților
întrebarea cu privire la fapte și vinovăție.
În cazul când învinuitul neagă faptul săvârșirii infracțiunii și acuzatorul nu a
prezentat suficiente probe în acuzare, judecătorul emite ordin de înscriere în procesul –
verbal a verdictului de achitare fără a transmite cauza spre examinare juraților.
O instituție specifică procesului penal contradictorial24 din SUA este acordul de
recunoaștere a vinovăției (într -o formă puțin distinctă decâ t acordul de recunoaștere al
vinovăției conform procedurii penale din Republica Moldova25), care se încheie între părți
și presupune obligația ca acuzarea să reîncadreze fapta într -o componență de infracțiune
mai puțin gravă, iar învinuitul să recunoască vinovăția î n faptul săvârșirii acestei
infracțiuni. Forma mixtă a procesului s -a constituit în urma reformelor judiciare și
presupune existența elementelor procesului inchizitorial în faza urmăririi penale (caracterul
nepublic și scris; lipsa caracterului contradicto riu și nemijlocirii; îndeplinirea funcției de
urmărire penală concomitent cu luarea hotărârilor în cauză de către organul de urmărire sau
procuror), precum și a elementelor procesului contra dictorial în fazele judiciare .

23 Codul de procedură penală al Republicii Moldova cu modificările și completările ulterioare în vigoare
conține definirea conceptului de parte a apărării și parte a acuzării . A se vedea Titlu l III PĂRȚILE ȘI ALTE
PERSOANE PARTICIPANTE LA PROCESUL PENAL, art. 51 – 74 CPP al RM.
24 Pungă T., ( precit . Andrew Grotrian), Separarea funcțiilor procesuale – ficțiune sau realitate , Revista
anuală de drept penal comparat, Ediția a 14 -a, București, 2012 , p. 87.
25 Codul de procedură penală al Republicii Moldova nu operează cu termenul ,,pledoarie” sau ,,pledare”.
Echivalentul apropiat ar putea fi termenul de recunoaștere a vinovăției. În doctrina din spațiul post -sovietic
recunoașterea vinovăției este pr ivită ca relatarea unor fapte, fără necesitatea de a da o apreciere de drept
acestora. Declarația de recunoaștere a vinovăției făcută la încheierea unui acord se apropie mai mult de
pledoaria vinovat decât de simpla mărturisire a săvârșirii infracțiunii. A stfel, potrivit lit. f) și g) ale pct. 5) din
alin. (3) al art. 506 din CPP, învinuitul trebuie să aibă și o înțelegere de drept a faptelor pe care le relatează,
trebuie să știe dacă fapta lui a fost săvârșită cu vinovăție, 6 care este încadrarea juridică a acestei fapte și care
este gradul prejudiciabil al acestea (este o infracțiune gravă sau nu). Încheierea și acceptarea acordului de
recunoaștere a vinovăției presupune acceptarea de către inculpat a bazei faptice incriminate acestuia.
Persoana care consi mte să fie condamnată în cadrul acestei instituții renunță la majoritatea drepturilor de care
ar fi beneficiat în cadrul procesului. A se vedea pentru detalii Rotaru V., Aplicarea prevederilor legale
privind acordul de recunoaștere a vinovăției Îndrumar pe ntru avocați , Editura ,,Tipografia -Sirius’’,
Chișinău, 2013, pp. 5 și urm.

24
1.3. Concluzii la Capitolul 1.
În capitolul de mai sus am analizat principiul egalității armelor într -un proces penal
doar în doctrina juridică națională și studiile unor cercetători din alte state.
În primul rând specificăm că am analizat doar materialele științifice, nu și actele
juridic e (naționale și internaționale) care reglementează regula egalității.
Este cert faptul că Uniunea Europeană, această unitate în diversitate și democrația
europeană, este, un factor important în dezvoltarea drepturilor individuale. Modelul
european de prote cție a drepturilor omului este expresia elocventă a civilizației europene.
Acesta este caracterizat prin prevalenta a valorilor individuale. Tradiția, educația și
mentalitatea europenilor sunt profund marcate de aceste valori. Individul este în centrul
civilizației europene, iar protecția juridică a omului constituie un principiu politic
fundamental26.
La etapa actuală nu se poate nega faptul că fără recunoașterea și respectarea
drepturilor fundamentale ale omului nu se poate constitui o societate democratic ă –
condiție firească a afirmării demnității fiecărui individ. Protecția drepturilor omului este
una dintre preocupările majore ale contemporaneității, ceea ce contribuie la favorizarea
democrației, libertății, cooperării, toleranței și prieteniei între to ate popoarele și statele în
scopul salvagardării păcii și securității în lume.
Concluzionând, putem afirma faptul că doctrina în materie recunoaște principiului
respectiv următoarele aspecte importante desfășurării eficiente a procesului penal:
 Limitează p uterea coercitivă a statului
 Garantează drepturile suspectului, ale inculpatului și celorlalte părți și subiecți
procesuali principali;
 Garantează respectarea prevederilor Constituției, tratatelor constitutive ale UE,
reglementărilor comunitare, pactelor și tratatelor privitoare la drepturile omului;
 Garantează echitabilitatea și eficacitatea procesului penal, eficiența și celeritatea
procedurilor penale;

26 Modelul european este cea mai eficientă în comparație cu modelul asiatic sau african. Eficacitatea sa se
datorează în primul rând instanțelor de judecată, statele extern și state lor de drept din cadrul Europei.
Specificăm că comunitatea internațională are la bază următoarele sisteme de protecția a drepturilor omului:
1. Mecanismul ONU de protecție a DO,
2. Mecanismul CoE de protecție a DO,
3. Mecanismul OSCE de protecție a DO,
4. Mecanismul U E de protecție a DO,
5. Mecanismul LA de protecție a DO,
6. Mecanismul OSA de protecție a DO,
7. Mecanismul OUA sau UA de protecție a DO.
RM este parte la primele 3 sisteme internaționale de protecție a Drepturilor Omului.

25
 Asigură un sistem de probe care permite evitarea erorilor judiciare și garantează
respectarea demnităț ii umane;
 Asigură o organizare judiciară care permite, în toate stadiile procesului, asigurarea
independenței organelor judiciare, atât în raporturile dintre ele, cât și în raporturile cu
terții.
Misiunea noastră în capitolele următoare este analiza raport ului dintre partea
teoretică, doctrina în materia principiului egalității și partea practică, respectarea
principiului de către autoritățile naționale, în special organele de urmărire penală, procuror
dar și în faza judecății.
Desigur o bună argumentare a analizei este și evidențierea în studiu a vastei
jurisprudențe europene în această materie.

26
Capitolul 2. CONCEPTUL ȘI SEMNIFICAȚIA PRINCIPIULUI EGALITĂȚII ÎN
PROCESUL PENAL
2.1. Esența și importanța principiului egalității în pr ocesul penal din Republica Moldova
Dreptului la justiție i -a fost conferit un caracter absolut imperativ datorită relației de
interdependență dintre drept și democrație ce se manifestă nu numai la nivel internațional,
dar și în cadrul unui sistem juridic n ațional. După cum am expus în introducere, aplicarea
acestui drept impune îndeplinirea anumitor exigențe care se referă la fond și, mai ales, la
procedură, întrucât garanțiile procedurale nu sunt doar garanții organice, ci ele îi asigură
justițiabilului tr ăirea sentimentului de înfăptuire a justiției.
Egalitatea este recunoscută ca o normă de conduită a unei comunități umane, fiind
abordată în mod detaliat și atât de instrumentele juridice cât și de doctrină .
În procedura penală, după cum s -a menționat în mod tradițional, principiul egalității
persoanelor îmbracă forma egalității armelor (l’égalite des armes), pornind de la faptul că
și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului principiul egalității armelor
semnifică tratarea egală a părților pe toată durata desfășurării procesului în fața unui
tribunal27.
Acest principiu, de fapt, constituie numai un element component al noțiunii mai largi
de „proces echitabil” , una dintre garanțiile privitoare la desfășurarea corectă a procesului
judiciar prin care se vizează un just echilibru între părțile litigante. Printr -o jurisprudență
constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a elaborat un principiu cu caracter
general, devenit aproape o clauză de stil în domeniu, în conformitate cu care prin
interm ediul Convenției sunt apărate drepturi ale omului concrete și efec tive, nu teoretice și
iluzorii28. Unul dintre aceste drepturi îl constituie dreptul la un proces echitabil având în
vedere tocmai locul pe care acest drept îl ocupă într -o societate democrati că.
Cea mai importantă garanție procedurală existentă într -un stat de drept este cea a
procesului echitabil. Având în vedere mecanismul de funcționare a statului de drept
conform căruia trebuie asigurat liberul acces la justiție pentru remedierea oricărei încălcări
a unui drept sau libertăți fundamentale ori interes legitim, această garanție este considerată
esențială însuși spiritului Convenției Europene a Drepturilor Omului29.

27 Ghid privind art. 6 din Convenție drep tul la un proces echitabil (latura penală), Consiliul Europei/Curtea
Europeană a Drepturilor Omului, Strasbourg, 2014, textul documentului disponibil la
www.echr.coe.int/Document s/Guide_Art_6_criminal_RON.pdf .
28 Pătulea V., Sinteză teoretică și de practică judiciară a Curții Europene a Drepturilor Omului în legătură
cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul la un proces echitabil. Asistența judiciară
gratu ită și taxele judiciare , Revista Dreptul, Nr. 11/2017, Uniunea Juriștilor din România, p. 246.
29 Deleanu I., Drept constituțional și instituții politice, vol. II , Editura ,,Fundației Chemarea’’, Iași, 1996, p.
49.

27
În legătură cu definirea dreptului la un proces echitabil, care înglobează atât dreptul
la apărare cât și egalitatea armelor , termenul ,, echitate” provine din latinescul “ aequus ”,
care înseamnă egal, echilibrat.
Dreptul la un proces echitabil este dreptul care, prin afirmarea sa, asigură legătura
între drepturile omului și statul de drept, caracterizat prin eliminarea arbitrariului și
domnia legii, putând fi definit ca ansamblul garanțiilor procedurale care permit punerea
în valoare a majorității drepturilor protejate prin instrumente internaționale30.
După cum a arătat Curtea, statel e semnatare ale Convenției au decis să ia toate
măsurile necesare pentru apărarea efectivă a unor drepturi enunțate de Declarația
Universală a Drepturilor Omului, datorită atașamentului lor sincer la principiul
preeminenței dreptului. Aceste măsuri semnifi că organizarea unei bune administrări a
justiției, credibilă, sigură, imparțială și independentă pentru cei care ajung în fața
instanțelor judiciare. De aceea, instanța europeană a reținut ideea că într -o societate
democratic ă, în sensul Convenției, dreptu l la o bună administrare a justiției ocupă un loc
eminent, astfel că o interpretare restrictivă a dispozițiilor art. 6 nu ar corespunde cu
obiect ul și scopul prevederilor sale31.
În termenii art. 6 parag. 1 din Convenție, orice persoană are dreptul la un tr ibunal
independent și imparțial instituit prin lege. În plus, orice justițiabil are dreptul de a fi
judecat într -un termen rezonabil , fiind precizată necesitatea judecării cauzei s ale în mod
public și echitabil .
Noțiunea de proces echitabil este definită de o manieră generală de art. 6 din
Convenția europeană, la care face trimitere și Constituția noastră, limitându -se la o
enumerare a principalelor aspecte ale echității, menționate mai sus, care constituie, fiecare,
un principiu director al procesului pen al.
Astfel echitatea, în sens strict, include drepturile apărării și egalitatea armelor, iar
în sens larg echitatea evocă idea de bună justiție, incluzând, în plus, incompatibilitatea
judecătorului, prezumția de nevinovăție și chiar celeritatea proceduril or, principii ce sunt
atât de interes gener al cât și de interes individual32. Exigența de echitate este consacrată,
încă de la primele cuvinte ale art. 6 parag. (1), importanța acesteia este considerabilă
pentru că, pentru ansamblul garanțiilor prevăzute la art. 6, se reține, pe viitor, noțiunea de
proces echitabil.

30 Ibidem.
31 Ghid privind art. 6 din Con venție dreptul la un proces echitabil (latura penală), art. cit., p. 14.
32 Dolea I.. Principiul egalității armelor și dreptul apărării de a administra probe în procesul penal , în
Analele Științifice ale Facultății de Drept a USM, Chișinău, 2004, p. 371 -375;

28
Echitatea impune o apreciere in concreto a cauzei, astfel încât respectarea cu
scrupulozitate a garanțiilor formale prevăzute de art. 6 nu este, în mod obligatoriu,
sinonimă cu un proces echitab il33.
Din punct de vedere temporal dreptul la un proces echitabil acoperă nu numai
perioada de desfășurarea a unui proces ci și perioada anterioară – recunoașterea
dreptului de acces la un tribunal – și ulterioară – dreptul de a obține o hotărâre
judecător ească cu caracter obligatoriu și care se va bucura de autoritatea lucrului judecat
și dreptul de a obține executarea hotărârii8 . Între drepturile consacrate prin Convenție,
dreptul la un proces echitabil, enunțat în cuprinsul art. 6, ocupă un loc central. Importanța
lui rezidă în faptul că toate celelalte drepturi ar rămâne derizorii, simplă teorie, fără
anumite garanții procedurale care să îi confere individului siguranță și un „adăpost” în
fața posibilelor abuzuri ale puterii.
Contextul actual în care to t mai multe voci reclamă represiunea exagerată a organelor
judiciare penale, mai cu seamă prin modul lor de acțiune, ne -a determinat să purcedem la o
scurtă incursiune și reflecție asupra modului cum se prezintă sistemul procesua l penal
național în prezent .
Așa cum sublinia în secolul al XVIII -lea juristul Mario Pagano, în genere, sistemul
procesual penal reflectă nivelul de civilizație al unui popor, precum și tipul raporturilor
dintre stat, orânduire și cetățeni34. Așadar, normele procesuale, ca și cele p enale, pun în
evidență, pe plan juridic, voința social -politică și culturală a unei societăți, într -o epocă
determinată a devenirii sale, de prevenire și combatere a criminalității. Totuși, pentru a
exista o democrație adevărată, dreptul procesual penal ar trebui să mențină un echilibru
între exigențele represiunii infracțiunilor (lupta contra criminalității, apărarea socială) și
acelea ale salvgardării intereselor indivizilor (limite ale puterii publice).
Reglementările privitoare la procesul penal au fost modelate de -a lungul timpului
conform importanței rolului pe care îl primea fiecare dintre cele trei secvențe principale ale
operei judiciare: acuzarea , rol atribuit procuraturii ; apărarea , revenind, în mod firesc,
acuzatului; judecata , realizat ă exclusiv de către judecător .
În linii mari, reglementările procesuale pot fi încadrate în trei tipuri de sisteme
procesuale:
1. acuzatorial,

33 Bîrsan C., Convenția europeană a drepturilor omului. Comentariu pe articole. Vol. I. Drepturi și libertăți ,
Editura ,,All Beck’’, București, 2005, p. 394.
34 Dongoroz V., Referințe istorice și sisteme procesuale (Explicații introductive), în ,,Expli cații teoretice ale
Codului de procedură penală român. Partea generală”, de V. Dongoroz (coord.) ș.a., vol. I, Editura
,,Academiei’’, București, 1975, p. 20.

29
2. inchizitorial și
3. mixt;
primele două sunt sisteme tipice, iar cel de -al treilea, un sistem eclectic, de conciliere
a celor lalte două35.
(1) Sistemul acuzatorial. Acest sistem se caracteriza prin modul simplu de
desfășurare a procesului penal, prin libertatea de producere a probelor, precum și prin
oralitatea și publicitatea judecăți. Procesul era public încă de la început, nef iind prevăzută
nici o formă de inchiziție secretă; se desfășura în fața unui judecător, spectator și arbitru
imparțial, care veghea la respectarea regulilor procesuale. Trăsătura esențială a acestui
sistem o constituia egalitatea pozițiilor acuzării și apă rării; procesul reflecta configurația
ideală a unui triunghi, în vârful căruia se afla judecătorul, iar la bază, acuzarea și apărarea,
în poziții opuse, având drepturi și facultăți egale.
În faza inițială, organul de acuzare (la origine, de natură privată , iar mai târziu, de
natură statală, rolul acuzării fiind preluat, în cele din urmă, de procuror) aduna mijloacele
de probă, deoarece îi revenea sarcina dovedirii vinovăției acuzatului (actore non probante,
reus absolvitur)36. Tot acestui organ îi revenea ș i sarcina de a promova acțiunea penală și
de a o susține. Făptuitorul nu trebuia să demonstreze nevinovăția sa, care era de la început
prezumată (prezumția de nevinovăție); el avea însă dreptul să aducă contraprobe, dacă
existau probe de vinovăție.37
(2) Si stemul inchizitorial. A. Sistemul inchizitorial prezintă trăsături cu totul opuse
celui acuzatorial, caracterizându -se prin superioritatea rolului acuzării, exercitată de un
organ public însărcinat cu unele atribuții jurisdicționale. În sistemul inchizitor ial funcția
acuzării nu este egală cu cea a apărării, ci este dominată de exigențele tutelei sociale. Sunt
sacrificate, în diverse moduri, dreptul la apărare și chiar acela al libertății; acuzatul devine
sau tinde să devină un simplu subiect pasiv al inchi ziției publice. În sistemul inchizitorial
pur lipseau publicitatea și oralitatea; procedura era scrisă și secretă; nu existau părți, ci
numai inculpați; în lipsa mărturisirii spontane, proba se făcea prin folosirea torturii.
Procesul penal era pornit din o ficiu de organul care trebuia să adune probele și să judece

35 Dongoroz V., Explicațiile teoretice ale Codului penal român. Ediția 2. Volumul I (broșat), op. cit., 112.
36 La origine, procesul penal a fost unul privat, urmărirea fiind exercitată de persoana vătămată sau de
succesorii săi; mai târziu, procesul penal a devenit public, urmărirea fiind exercitată din oficiu de către
organele statului.
37 Procedura acuzatorială va fi dezvoltată în Anglia. În această țară a fost consacrată o instituție, care
reprezintă un simbol al sistemului acuzatorial; aceasta este habeas corpus[16], ale cărei rădăcini se regăsesc
în Evul Mediu englez și care permitea persoanei pri vate de libertate să solicite verificarea imediată a legalități
situației sale de către un judecător; acesta emitea o ordonanță (writ), dispunând ca temnicerul să -l prezinte pe
deținut; temnicerul trebuia să indice motivele detenției, deținutul reclamant, pe cele ale eliberării și, la urmă,
judecătorul hotăra.

30
cauza. Mai târziu, pentru a se evita excesele, s -a elaborat o disciplină rigidă a probelor
(criteriile probelor legale și formale); aceste probe legale nu puteau fi combătute. Cauza
era rezolvată de judecător, în genere, fără dezbateri38.
(3) Sistemul mixt . Așa cum indică chiar denumirea sa, acest sistem eclectic a preluat
unele reglementări, ce s -au dovedit utile, din cele două sisteme tipice – sistemul acuzatorial
și sistemul inchizitorial. Experi ența istorică a demonstrat – și încă mai demonstrează – că
este destul de dificil să se concilieze exigențele inchizitoriale ale luptei contra criminalității
(impunitum non relinqui facinus) cu acelea acuzatoriale ale apărării acuzatului (innocentem
non co ndemnari) . Sistemul inchizitorial, privilegiind cauza apărării sociale, corespunde
formei autoritare a statului, insensibil la drepturile acuzatului. Sistemul acuzatorial, în
schimb, tutelând mai bine interesele inchiziției până la configurarea unui anumit sortiment
de dispută egalitară (egalitatea armelor) între acuzare și apărare, se prezintă ca expresia
tipică a statului modern liberal -democratic, sensibil la drepturil e și libertățile cetățenilor .
În linii mari, sistemul mixt cuprinde o fază preliminară judecății, care este
reglementată potrivit sistemului inchizitorial (procedura din oficiu, scrisă și secretă), și o
fază de judecată potrivit sistemului acuzatorial (oralitate, contradictorialitate și publicitate),
structură care înregistrează numeroase a bateri de la sistemele tip (spre exemplu: procesul
penal poate fi pornit nu numai din oficiu, ca în sistemul inchizitorial, ci și la cererea
persoanei vătămate, ca în sistemul acuzatorial; libertatea probelor este permisă și în faza
preliminară, deci în am bele faze ale procesului, ca în sistemul acuzatorial; ședințele
nepublice pot exista și în faza de judecată, ca în sistemul inchizitorial)39.
Sistemul mixt a fost îmbrățișat de toate legislațiile naționale moderne, bineînțeles cu
particula rități proprii fi ecărui stat40.
În continuare, profesorul Vintilă Dongoroz arată – în ,,Explicațiile introductive’’, op.
cit. mai sus – că se cuvine ca, în afară de apartenența la sistemul socialist al procesului
penal în legislația română, să se dea și o caracterizare prop rie sistemului Codului de
procedură penală din 1969 (abrogat în prezent), și anume de sistem contradictorial .

38 Pungă T., ( precit . Andrew Grotrian), Separarea funcțiilor procesuale – ficțiune sau realitate, art. cit., p.
76.
39 Tanoviceanu I., Tratat de drept și procedură penală, Ediția a doua, revăzută și completată de Dongoroz
V. ș.a., vol. IV, Curierul judiciar, București, 1927, p. 72 -73.
40 Sub influența ideologiei vremii, profesorul Vintilă Dongoroz a subliniat că sistemul socialist al procesului
penal este diferit de cel mixt, prin aceea că el cuprinde instituții și reguli procesuale necunoscute sistemului
mixt; așa, de pildă, în codurile de procedură penală socialiste se arată care este scopul procesului penal și care
sunt principiile fundamentale ale acestuia, stabilindu -se în acest mod coordonatele de bază ale procesului
penal. Totuși, grupul de specialiști, condus de profesorul Vintilă Dongoroz, care a alcătuit proiectul Codului
de procedură penală din 1969 (în prezent, abrogat) a făcut tot posibilul ca sistemul procesual mixt să fie
păstrat, chiar da că a trebuit să accepte și unele compromisuri care l -au abătut de la această linie.

31
Trebuie să observăm că această caracterizare prezintă un oarecare coeficient de relativitate,
deoarece desfășurarea procesului penal trebuie să fi e orientată către aflarea adevărului și nu
pentru acuzarea cu orice preț a unei persoane; încă de la începutul procesului trebuie
păstrat un echilibru între acuzare și apărare, oricât de dificil ar fi acest lucru. Pe de altă
parte, în duelul contradictoriu dintre părți, organul judiciar nu poate rămâne un simplu
arbitru care administrează și evaluează probele propuse de părți, având obligația să
stabilească adevărul din oficiu, dispunând administrarea de probe noi necesare realizării
acestui obiectiv.
Impor tanța principiului egalității armelor în procesul penal rezultă din
fundamentalitatea procesului echitabil al procedurii. Astfel, egalitatea implică:
1. obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a -și prezenta cauza ,
în condițiile în car e nu o plasează într -o situație net dezavantajoasă în raport cu partea
adversă, iar din punct de vedere formal, „egalitatea părților înaintea judecătorului” este
cea care ridică adevărate probleme de procedură, îndeosebi de fiec are dată câ nd
procedura îl p une pe magistrat într -o situație diferită de cea a justițiabililor;
2. aplicarea doar cu privire la părțile într -un proces adversarial și se interpretează în
sensul de „just echilibru între părți”. Curtea Europeană exclude în mod expres aplicarea
principiulu i egalității armelor între o parte și o jurisdicție independentă, care „nu poate fi
considerată adversara uneia” dintre părți (cauza Niderost -Huber c. Elveției (1997));
3. sancționarea oricărei discriminări intervenite în comunicarea actelor către părți ,
de exemplu, transmiterea doar către procuror, nu și către apărare a unui raport al poliției
(cauza Kuop ila c. Finlandei, 2000), implicâ nd posibilitatea părților de a participa în mod
egal la cercetarea probelor (cauza Edward și Lewis c. Marii Britanii, 2003) și în același
timp ca părțile să dispună de aceleași mijloace pentru a -și pune în valoare argumentele
(cauzele Bulut c. Austriei, 1996; Fisher c. Austriei, 2002; Hentrich c. Franței, 1996;
Platakou c. Greciei, 2001);
Prin urmare, în viziunea Curții Europe ne, „principiul egalității armelor constituie un
element al noțiunii mai largi de proces echitabil, care cuprinde, de asemenea, dreptul
fundamental la contradictorialitatea procedurii penale”.
Procedura penală trebuie să aibă un caracter echitabil și cont radictoriu și să mențină
egalitatea părților. Este vorba, în principal, de garantarea egalității părților în fața instanței
și de protejarea caracterului efectiv al dezbaterilor contradictorii, astfel, în cauza J.
Campbell c. Jamaica ,1993, Curtea European ă evocă egalitatea de mijloace între acuzare și
apărare.

32
4. Egalitatea armelor garantează dreptul părții apărării la toate materialele
dosarului. În jurisprudența sa, Curtea Europeană a indicat că administrarea probelor în
cadrul procesului penal se realizeaz ă potrivit normelor procedurale prevăzute în legislația
procesual penală a fiecărui stat și că nu ține de competența sa aprecierea temeiniciei
administrării mijloacelor de probă în cauză, dar examinarea dacă procedurile în
ansamblu, inclusiv modul în care au fost obținute probele, au fost echitabile41.
Probele trebuie administrate în fața acuzatului, în ședință publică, în vederea unei
dezbateri contradictorii. Judecătorul este obligat să asigure ca toate aspectele care pot
influența soluționarea în fond a cauzei să facă obiectul unei dezbateri contradictorii în
cadrul procesului penal. Rămâne a fi nesoluționată problema accesului la materialele
dosarului în cadrul examinării demersului privind aplicarea arestării preventive, însă acest
subiect nu urmează a fi abordat în cadrul acestui îndrumar.
Principiul egalității armelor este o inovație a jurisprudenței Curții Europene. De
foarte multă vreme, Comisia42 a precizat semnificația principiului egalității armelor astfel:
orice parte trebuie să aibă posibilitatea de a-și expune cauza tribunalului în condiții care
nu o dezavantajează într -o manieră apreciabilă în raport cu partea adversă. Importanța
egalității armelor rezidă în faptul că aceasta creează un echilibru între principiul
preeminenței drepturilor și inte resul public într -un stat democratic care trebuie să asigure
pe teritoriul său un control eficient al criminalității și, în același timp, să garanteze
standarde cât mai ridicate în ce privește drepturile inculpa ților la o judecată echitabilă.
Această abord are a fost confirmată de către Curte, principiul egalității armelor
presupunând obligația de a oferi fiecărei părți o posibilitate rezonabilă de a -și prezenta
cauza, inclusiv probele de care dispune, în condiții care nu o plasează într -o situație de
dezava ntaj față de adversarul său.
Această egalitate nu este altceva decât un just echilibru între părți. Instanța, pentru
realizarea principiului egalității armelor, are misiunea de a menține echilibrul necesar

41 Dolea I., Probele în procesul penal. Îndrumar pentru avocați, op. cit., p. 8.
42 În timpul Summit -ului de la Viena din 1993, cei 32 de șefi ai statelor membre ale CoE s -au pronunțat
pentru declararea ca domeniu prioritar a reformei mecanismului de control al aplicării CEDO, reformă
necesară în contextul necesității remedierii încetinelii cu care se desfășura procedura, încetineală datorată
supraîncărcării organelor de con trol. Protocolul adițional nr.11 al CEDO adoptat la 11 mai 1994, realizează
această reformă, substituind celor 3 organe existente (Comisia, Curtea, Comitetul Miniștrilor) un organ
permanent unic – Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Noua Curte a început să funcționeze la 1
noiembrie 1988. A se vedea pentru detalii Guțan B., Protecția europeană a drepturilor omului. Ediția a 4 -a,
Editura C. H. Beck, București, 2012, p. 28.

33
desfășurării unui proces echitabil, îndeosebi în ceea ce privește comunicarea între părți a
tuturor pieselor dosarului, precum și dispunerea de mijloac e pentru a -și susține poziția43.
Acest principiu, care decurge direct din faptul că orice persoană are dreptul la
ascultarea cauzei sale, în mod echitabil, este un element esențial al dreptului la un proces
echitabil. În acest cadru, principiul egalității armelor se prezintă ca o garanție extrem de
puternică, deși consacrarea acestuia nu este decât implicită. În plus judecătorii Curții
Europene a Drepturilor Omului sunt foarte atenți la caracterul efectiv al acestei garanții
importante.

43 Dolea I.. Unele probleme privind asigurarea drepturilor învinuitului în probațiu nea penală , în
,,Materialele Conferinței corpului didactico – științific’’ „Bilanțul activității științifice a USM în anii 2000 –
2007, Chișinău, 2003.

34
2.2. Principiul egalității și corelația acestuia cu alte principii ale procesului penal
Principiile procesului penal reprezintă structura arhitecturi i procesuale în orice sistem
de drept. Deși aceste principii se regăsesc și în Constituția RM, Convenția europeană sau
Pactele Internaționale cu privire la Drepturile Omului și jurisprudența Curții Europene ori
în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii E uropene, nu trebuie pierdut din vedere faptul
că principiile procesului penal constituie și o formă de exprimare a suveranității statului,
ceea ce implică existența unor particularități rezultate din ordinea publică și identitatea
națională.
Procesul penal , în general, este guvernat de mai multe principii procesuale . Codul de
procedură penală, a ales să enumere în titlul introductiv, o serie de reguli de bază ale
procesului penal în Titlul I DISPOZIȚII GENERALE PRIVIND PROCESUL PENAL,
Capitolul II PRINCIPII GENERALE ALE PROCESULUI PENAL44 – principiile ce
guvernează întregul proces penal. Așadar, aceste reguli cu caracter imperativ, dar nu
absolute, sunt următoarele:
5. Legalitatea procesului penal,
6. Prezumția nevinovăției,
7. Respectarea drepturilor, libertăților și demnității umane,
8. Inviolabilitatea persoanei,
9. Inviolabilitatea domiciliului,
10. Inviolabilitatea proprietății,
11. Secretul corespondenței,
12. Inviolabilitatea vieții private,
13. Asigurarea dreptului la apărare,
14. Desfășurarea procesului penal în termen rezona bil,
15. Principiul contradictorialității în procesul penal,
16. Independența judecătorilor și supunerea lor numai legii,
17. Libera apreciere a probelor,
18. Oficialitatea procesului penal.
Din enumerarea expresă a principiilor de mai sus rezultă că regula egalității armelor
nu este expres reglementată de legislația procesuală, dar, după cum am văzut anterior,

44 A se vedea Codul Nr. 122 din 14.03.2003 de procedură penală a Republicii Moldova. Publicat: 07.06.2003
în Monitorul Oficial Nr. 104 -110 art. nr: 447. Data intrării în vigoare: 12.06.2003, disponibil la
www.lex.justice.md/md/326970/ .

35
aceasta se află în interdependență reciprocă față de principiul contradictorialității, ba chiar
îl înglobează45.
Din enumerarea de mai sus se observă o analiză d etaliată a instituțiilor de drept
procesual penal, aflate în corelație cu principiile care garantează preeminența dreptului
(legalitatea procesului penal, separarea funcțiilor judiciare, aflarea adevărului), respectiv cu
principiile referitoare la protecți a persoanelor implicate în procedurile penale (respectarea
demnității umane și a vieții private, limba oficială, prezumția de nevinovăție, dreptul la
libertate și siguranță) și cu principiile referitoare la calitatea procesului penal și la regimul
acțiunii penale (caracterul echitabil și termenul rezonabil al procesului penal, dreptul la
apărare).
Un al doilea aspect care rezultă din reglementarea principiilor procesului penal, este,
în propria viziunea, că egalitatea armelor s-ar putea include în fiecare p rincipiu de mai sus.
Ele nu constituie simple idei teoretice, fără relevanță practică, ci își fac simțită
prezența până și în cele mai nesemnificative acte ale organelor judiciare. Practic, nu există
dispoziție din Codul de procedură penală în care să nu f ie reflectat unul sau mai multe
principii fundamentale ale procesului penal spus mai sus. Din acest motiv, fiecare
dispoziție din Codul de procedură penală trebuie interpretată și aplicată, în mod concret, în
lumina acestor principii.
Atunci când organul judiciar are dubii cu privire la interpretarea unui text obscur sau
chiar cu privire la soluția concretă care ar trebui adoptată într‐o cauză penală, trebuie să
aibă în vedere toate aceste principii fundamentale, pentru a fi sigur că face o aplicare
corect ă a legii. Altfel, o interpretare a legii procesual penale care ar veni în contradicție cu
unul sau mai multe principii nu poate constitui o justă aplicare a acesteia, indiferent care ar
fi argumentele în favoarea acelei interpretări46.
Principiile fundame ntale trebuie să constituie linii diriguitoare atât pentru persoanele
chemate să elaboreze norme în materia procesual penală, cât și pentru cele care trebuie să
aplice aceste norme. De aceea, buna cunoaștere a acestora constituie o condiție esențială
pentr u elaborarea unui sistem procesual penal coerent și pentru justa aplicare a legii
procesual penale, în concordanță cu marele principiu de drept – echitatea .
În plus, jurisprudența extrem de variată a Curții Europene a Drepturilor Omului,
precum și legislaț ia Uniunii Europene obligă sistemele procesuale la o deschidere

45 Trebuie subliniat însă că în titlul introductiv al Codului de procedu ră penală nu sunt enumerate toate
principiile incidente în procesul penal, ci doar cele fundamentale, cu răsfrângere asupra tuturor fazelor
acestuia.
46 Ghigheci C., Principiile procesului penal în Noul Cod de procedură penală , Editura ,,Universul Juridic’ ’,
București, 2014, p. 12.

36
permanentă spre noi reguli, unele chiar cu valență de principii. Există însă și un revers al
medaliei, deoarece acest lucru poate genera o oarecare incertitudine în practica judiciară,
întrucâ t schimbările intervenite în regulile de desfășurare a procesului penal sunt în general
greu asimilabile, mai ales dacă acestea sunt străine de concepția generală a sistemului.
Deși principiile fundamentale sunt atât de importante pentru întreaga activitat e
procesual penală, ele nu sunt întotdeauna puse în valoare în modul cel mai bun cu putință,
prin normele care trebuia să le dea conținut.
Uneori pare că anumite norme de procedură penală chiar se opun realizării depline a
unor principii de drept procesua l penal. Cum s‐ar putea explica acest lucru? Răspunsul la
această întrebare nu este simplu. Făcând abstracție de erorile de concepție, trebuie să avem
în vedere și faptul că de multe ori legiuitorul trebuie să concilieze două principii care
vizează valori juridice diferite. În acest fel, ele se limitează unul pe celălalt, iar un echilibru
deplin este foarte greu de realizat și de păstrat.
De pildă, principiul respectării drepturilor omului poate veni în concurs cu
principiul legalității sau cu principiul r espectării demnității umane, deoarece într‐o
societate democrată nu se poate apela la orice mijloace pentru a se afla adevărul într‐un
proces penal. Chiar și CEDO s‐a confruntat cu această problemă, trebuind să decidă dacă
anumite probe obținute prin folo sirea de tratamente inumane sau degradante pot fi folosite
într‐un proces penal. Răspunsul Curții Europene, cel puțin cel dat în cauza Gäfgen c.
Germaniei, a fost unul foarte nuanțat, cu multe opinii separate ale judecătorilor care au
participat la luarea deciziei și cu multe aprobări și dezaprobări exprimate în literatura de
specialitate.
Un alt exemplu ar fi că egalitatea persoanelor în procesul penal nu trebuie privită în
sensul că toți participanții, indiferent de poziția lor, ar putea exercita în mod concret
anumite drepturi procesuale fără a exista distincții sau particularități. Existența unor
norme procesuale derogatorii de la dreptul comun sau a unor proceduri speciale, în raport
de calitatea participanților, care atrag o competență determinată nu infirmă principiul
egalității persoanelor în procesul penal. De cele mai multe ori instituirea unei proceduri
speciale – spre exemplu procedura specială ce se aplică infractorilor minori – constituie o
protecție acordată de lege, în temeiul principiului um anismului dreptul procesual penal.
Trebuie să menționăm că în raporturile cu organele judiciare penale părțile au aptitudinea
de a exercita aceleași drepturi procesuale. Legea nu creează nici privilegii procesuale și
nici restricții procesuale în raport cu anumite categorii de persoane
În CPP al RM această aparentă contradicție este rezolvată de legiuitor prin
sancțiunea procesuală pe care a instituit‐o în materia probațiunii, respectiv excluderea

37
probelor obținute prin încălcarea legii. Însă și soluția ale asă de legiuitor, ca și cea a
CtEDO, nu este una lipsită de nuanțe. Practica judiciară va avea un rol foarte important în
stabilirea concretă a cazurilor în care se va impune excluderea probelor obținute cu
încălcarea legii, iar în soluțiile pe care le va adopta nu se poate ghida decât după principiile
fundamentale ale procesului penal.
Egalitatea armelor este considerat de unii autori ca fiind un principiu fundamental al
procesului penal47), iar de alți autori ca un principiu complementar48), acest principiu al
procesului penal se fundamentează pe unitatea poporului și pe egalitatea între cetățenii
statului, fără deosebire de rasă, de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de
sex, de opinie, de apartenență politică, de avere, sau de origine s ocială.
Aceasta a fost analiza pe scurt a principiilor fundamentale ale procesului penal
național, consacrate în doctrina juridică procesual penală. Urmează să analizăm corelația
egalității armelor cu alte principii inclusiv principiul constituțional -jurid ic al independenței
judecătorilor – problematică în actualul sistem autohton de justiție.
După cum am văzut, egalitatea armelor reprezintă una dintre expresiile dreptului la
un proces echitabil. Art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului consacră
principiul dreptului la un proces echitabil. În baza Constituției RM documentul
internațional precizat face parte din dreptul intern, național și în consecință principiul
analizat este unul din principiile fundamentale ale procesului pena. Principiul preve de că
orice persoană are dreptul la judecarea sa în mod echitabil, în mod public și într -un
termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, constituită pe baza
dispozițiilor legale. Dreptul la un proces echitabil implică, în mod corelativ și obligația
organelor judiciare penale de a asigura punerea efectivă în practică a acest ui principiu.
Acest principiu presupune egalitatea drepturilor și obligațiilor procesuale ale acuzării
cu cele care revin apărării. Acest principiu fiind relativ nou în legislația românească nu a
fost aplicat în mod frecvent de către organele judiciare pen ale.
Principiul garantării libertății persoanei , libertatea persoanei fizice constituie unul
dintre drepturile fundamentale ale omului. Acest drept subiectiv cu caracter personal
nepartimonial este recunoscut, în mod unanim, pe plan internațional49. Constit uția prevede
regula potrivit căreia dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor
vor fi interpretate și aplicate în acord cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu

47 Autorii doctrinei juridice de specialitate din RM.
48 Autorii doctrinei juridice de specialitate din România.
49 A se vedea DUDO, PIDCP, CEDO.

38
pactele și celelalte tratate la care RM este parte50. Libertatea individuală este consacrată în
dispozițiile art. 23 din Constituție. Libertatea individuală și siguranța persoanei sunt
inviolabile. Percheziționarea, reținerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai în
cazurile și cu procedura prevăzută de lege. Corelația cu egalitatea armelor vine aici – celui
reținut sau arestat i se aduc la cunoștință, în limba pe care o înțelege, motivele reținerii sau
ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurt termen; învinuirea se aduce la cunoștință numai
în prezența unui avocat, ales sau numit din oficiu. Punerea în libertate a celui reținut sau
arestat este obligatorie, dacă motivele acestor măsuri au dispărut, precum și în alte situații
prevăzute de lege. Persoana arestată preventiv are dreptul să ceară pune rea sa în libertate
provizorie, sub control judiciar sau pe cauțiune.
Și nu în ultimul rând, egalitatea armelor este premiza contradictorialității. Pentru a
concluziona dacă procesul penal al unui stat corespunde sau nu principiului
contradictorialității, este suficient să apreciem următoarele:
 dacă funcțiile procesuale principale sunt în deplină separare, existând între ele
doar colaborare în vederea realizării justiției penale în cel mai achitabil mod;
 dacă părțile care au interese procesuale opuse (ap ărarea și acuzarea) dispun de
posibilități procesuale echivalente pentru a -și realiza cât se poate de eficient propriul
interes procesual;
 dacă instanța de judecată este cu adevărat „arbitru” independent și imparțial la
darea sentinței și dacă ea în mod e xclusiv are dreptul de a se expune asupra legalității
acțiunilor procesuale ce comportă ingerințe în drepturile, libertățile și inviolabilitățile
persoanei51.
Constituția Republicii Moldova orientează spre construirea unui sistem
contradictorial al justiție i penale, ceea ce, în mod obligatoriu, presupune și necesitatea
realizării unor începuturi contradictoriale și la etapa urmăririi penale. Cu toate acestea,
Codul de procedură penală al Republicii Moldova, pus în aplicare de la 12 iunie anul 2003,
sub aspec tul contradictorialității nu a schimbat (influențat) procesul penal al țării noastre la
nivelul care s -a dorit. În fața legislatorului din Republica Moldova sunt puse astăzi aceleași
sarcini și probleme care au frământat societatea noastră pe durata a mai multor reforme din
domeniul justiției penale. Principala problemă de moment o constituie eficiența redusă a
justiției penale în sfera controlului infracționalității, precum și sub aspectul apărării
drepturilor și intereselor legitime ale participanților la activitatea procesual – penală.

50 A se vedea art. 4, Constituția RM.
51 Dolea I., Zaharia V., Rotaru V., ș.a., op. cit., p. 65.

39
Ce presupune independența judecătorilor? Principiul independenței judecătorilor
garantează aflarea adevărului și corecta soluționare a cauzelor penale. Principiul presupune
înlăturarea oricărei influențe exterioare actului de justiție realizat de către judecători.
Formularea principiului independenței judecătorilor prezintă un dublu caracter în sensul că
judecătorul este independent pentru că se supune numai legii și totodată se supune numai
legii deoarece este independent. Deci independența judecătorului se manifestă în raport cu
participanții la procesul penal și cu apărătorii acestora. În scopul înlăturării arbitrariului,
judecătorul nu este independent în raport cu legea deoarece acesta, pe de o parte,
reglementează cadru l procesual și activitatea judiciară, desfășurată în cauzele penale, iar,
pe de altă parte, aptitudinea judecătorului de a pronunța dreptul este conferită de lege52.
Toate principiile fundamentale ale procesului penal trebuie să fie aplicate, în cadrul
fazei de judecată, de judecători independenți. Tot acestora le revine obligația legală de a
verifica activitatea procesuală, inclusiv respectarea principiilor fundamentale, desfășurată
de organele judiciare penale, în cadrul fazei de urmărire penală. Independe nța judecătorilor
se realizează în cadrul activității de judecată. Pentru activitatea administrativă pe care o
desfășoară, judecătorii rămân subordonați ierarhic în raport cu organele de conducere.
Independența judecătorilor trebuie să se manifeste atât pe plan intern cât și pe plan
exterior. Astfel, judecătorii investiți cu soluționarea cauzei penale trebuie să nu fie, sub nici
o formă, interesați de soluția ce urmează a se adopta.
În scopul garantării imparțialității și independenței judecătorilor legea prevede
instituțiile: incompatibilității, abținerii și recuzării. Sub raport exterior, judecătorii trebuie
să fie feriți de influențe, intervenții sau presiuni din partea organelor de conducere, a
celorlalți magistrați, a altor puteri constituite în stat, a grupurilor sociale de presiune sau
din partea anumitor persoane.
În esență reținem că respectarea independenței judecătorilor implică și garanția
aplicării, în litera și spiritul legii, a tuturor instituțiilor procesual penale, inclusiv a
principiilor f undamentale ale procesului penal. Datorită acestui fapt considerăm că
principiul independenței judecătorilor se află în corelație (în interdependență) cu principiile
fundamentale ale procesului penal.

52 Copoeru I. (coordonator) Maan B., Huitfeldt T., Gundersen T., Ghid practic de etică profesională pentru
judecători și procurori , Institutul Național al Justiției, București, 2017, p. 87 – 90, ghidul disponibil la
www.inmlex.ro/fisiere/d_2010/Ghidul%20practic%20de%20etica%20profesionala%20pentru%20judecatori
%20si%20procurori.pdf .

40
Obținerea unor declarații sub amenințarea sau promis iunea neluării măsurii
arestării preventive (situații mediatizate și chiar demonstrate în media) încalcă principiul
loialității administrării probelor și implicit principiul egalității armelor.

41
2.3. Concluzii la Capitolul 2
În primul rând am dezvoltat esența egalității armelor în procesul penal și am
constatat domeniul vast și importanța acestuia. Nu în ultimul rând am demonstrat strânsa
legătură nu doar a principiului respectiv cu alte garanții dar corelația și dependența a toate
principiile reglementate de Codul de procedură penală și conținutul acestor reguli
imperative în dreptul fundamental de proces echitabil.
Am constat nivelul de reglementare a egalității armelor atât în sistemul juridico –
penal intern cât și în stand ardele internaționale de protecție a drepturilor omului și la nivel
pur teoretic, dreptul intern al RM este adaptat legislației internaționale ceea ce constituie
apartenența statului nostru la nivelul valorilor occidentale în domeniul drepturilor omului.
Dar, putem afirma că actualul sistem procesual penal denumit este în realitate un
sistem mixt, în care elementele inchizitoriale (caracterul scris secret și necontradictoriu)
devenite preponderente în cursul urmăririi penale prin utilizarea metodelor și teh nicilor
speciale de supraveghere sau cercetare fac să treacă în plan secund elementele de
contradictorialitate, eclipsând principiul egalității armelor, fapt care deseori nu poate fi
remontat în cursul judecății. Referitor la acest aspect ne vom referi și la capitolul
concluziilor finale ale studiului.
Dar nu ezităm să menționăm că utilizarea metodelor și tehnicilor speciale de
supraveghere și a măsurii arestării preventive conferă mai degrabă un caracter autoritarist
procesului penal, în dauna dreptului la un proces echitabil, conform cerințelor statului de
drept.
Așadar, principiile procesului penal sunt niște reflectări ale varietății (tipului)
activității procesual penale, în dependență de care se constituie sistemul acestor principii.
Cu alte cuvinte, v arietatea, tipul figurează în cal itate de izvor al principiilor . În acest
context, contradictorialitatea trebuie privită nu ca un principiu separat, ci ca un model, ca
un tip, ca o varietate a procesului . Prin tip, varietate a activității procesual -penale urmează
să se înțeleagă o așa organizare „care determină sursa orientării și realizării activității în
cauza penală și bazele statutului procesual al particip anților la această activitate53”.

53 Erjiu E., Reglementă ri internaționale referitoare la principiul contradictorialității , în Analele Științifice
ale Universității de Stat din Moldova. Seria „Științe socio -umanistice”, 2006, vol. 1, p. 166.

42
Capitolul 3. EGALITATEA ARMELOR DINTRE PARTEA APĂRĂRII ȘI
PARTEA ACUZĂRII ÎN PROCESUL PENAL
3.1 M ecanismul de asigurare a egalității armelor la faza urmăririi penale
În primul rând, protecția drepturilor omului în orice stat democratic de drept este
asigurată de Legea Supremă. În acest sens, Constituția RM reglemen tează drepturile și
libertățile fundamentale ale omului începând cu art. 4. – Dispozițiile constituționale privind
drepturile și libertățile omului se interpretează și se aplică în concordanță cu Declarația
Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care Republica
Moldova este parte, și finisând cu Titlul II DREPTURILE, LIBERTĂȚILE ȘI
ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE.
Articolul 16 prevede inițial conceptul Egalității, (1) Respectarea și ocrotirea
persoanei constituie o îndatorire primor dială a statului. (2) Toți cetățenii Republicii
Moldova sânt egali în fața legii și a autorităților publice, fără deosebire de rasă,
naționalitate, origine etnică, limbă, religie, sex, opinie, apartenență politică, avere sau de
origine socială.
Articolul 2 0 prevede Accesul liber la justiție, drept ce înglobează și principiul
egalității armelor despre care am enunțat anterior, (1) Orice persoană are dreptul la
satisfacție efectivă din partea instanțelor judecătorești competente împotriva actelor care
violeaz ă drepturile, libertățile și interesele sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi
accesul la justiție.
Nu putem omite prevederea Articolului 26 Dreptul la apărare, (1) Dreptul la apărare
este garantat. (2) Fiecare om are dreptul să reacționeze indepe ndent, prin mijloace
legitime, la încălcarea drepturilor și libertăților sale. (3) În tot cursul procesului, părțile
au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu. (4) Amestecul în
activitatea persoanelor care exercită apărarea în limi tele prevăzute se pedepsește prin
lege.
Așadar, Legea fundamentală a RM asigură în domeniul procesual penal garanțiile
învinuitului, inculpatului și altor participanți la proces.
Când vorbim despre aspecte juridice naționale ale procedurii penale nu ne axă m doar
pe prevederile Codului de procedură. Mai sus am transpus în studiu și reglementările
egalității armelor potrivit CPP dar acestea se regăsesc și în legislația penală specială. Mai
exact am putea aborda Legea Nr. 544 din 20.07.1995 cu privire la statu tul judecătorului
care asigură că judecătorii instanțelor judecătorești sânt independenți, imparțiali și
inamovibili și se supun numai legii. (4) Judecătorii iau decizii în mod independent și
imparțial și acționează fără niciun fel de restricții, influențe , presiuni, amenințări sau

43
intervenții, directe sau indirecte, din partea oricărei autorități, inclusiv judiciare.
Organizarea ierarhică a jurisdicțiilor nu poate aduce atingere independenței individuale a
judecătorului. Legea Nr. 3 din 25.02.2016 cu privi re la Procuratură la fel conține garanții
de separare a funcțiilor judiciare și asigurarea egalității, Procuratura este independentă de
puterile legislativă, executivă și judecătorească, de orice partid politic sau organizație
social -politică, precum și de oricare alte instituții, organizații sau persoane. Imixtiunea în
activitatea Procuraturii este interzisă. Procuratura cooperează cu alte autorități pentru
realizarea funcțiilor prevăzute de prezenta lege. (4) Procurorul își desfășoară activitatea
în baza principiilor legalității, imparțialității, rezonabilității, integrității și independenței
procesuale, care îi oferă posibilitatea de a lua în mod independent și unipersonal decizii în
cauzele pe care le gestionează. (5) Independența procesuală a procurorul ui este asigurată
prin garanții care exclud orice influență politică, financiară, administrativă sau de altă
natură asupra procurorului legată de exercitarea atribuțiilor sale. (7) Procurorul este
obligat, prin întreaga sa activitate, să asigure supremația legii, să respecte drepturile și
libertățile persoanelor, egalitatea lor în fața legii, să asigure un tratament juridic
nediscriminatoriu pentru toți participanții la procedurile judiciare indiferent de calitatea
acestora, să respecte Codul de etică al pr ocurorilor și să participe la formarea
profesională continuă. Nu putem omite aici și Statutul profesiei de avocat unde se prevăd
regulile exercitării profesiei – (1) Exercitarea profesiei de avocat este supusă următoarelor
principii fundamentale: a) princi piul legalității; b) principiul libertății; c) principiul
independenței; d) principiul umanismului; e) principiul confidențialității; f) principiul
asigurării dreptului la apărare garantat de Constituție; g) principiul democratismului și
colegialității în raporturile dintre avocați; h) principiul apartenenței benevole la
asociațiile profesionale de avocați.
Orice stat democratic care afirmă credibilitatea în drepturile fundamentale ale omului
asigură și o protecție internațională a acestora. Această expresi e este preluată și de
Constituția RM care în alin. (2) al art. 4. Prevede că dacă există neconcordanțe între
pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care Republica
Moldova este parte și legile ei interne, prioritate au regl ementările internaționale.
Reglementările sau standardele internaționale care fac obiectul acestui studiu sunt
actele juridice adoptate de organizațiile la care RM este parte, la care RM și -a asumat
angajamentul de a respecta aceste prevederi prin ratifica rea lor. Nota de subsol nr. 26
enumeră organizațiile internaționale interguvernamentale la care țara noastră este parte.
Așadar:

44
(1) În cadrul ONU , RM a ratificat aproximativ toate documentele cu privire la
drepturile civile și politice și economice social e și culturale. Nu abordăm aici Carta ONU,
care este actul constitutiv al Națiunilor Unite și nici Declarația Universală a Drepturilor
Omului care reprezintă un ideal pentru toate popoarele și nicidecum un document care
produce efecte juridice pentru vreun stat membru. Prevederile DUDO au fost preluate mai
târziu de actele deja care vor produce aceste efecte, și anume –
Pactul Internațional Nr. 1966 din 16.12.1966 cu privire la drepturile civile și politice
adoptat și deschis spre semnare de Adunarea gener ală a Națiunilor Unite la 16 decembrie
1966. Intrat în vigoare la 23 martie 1967, cf. art.49, pentru dispozițiile cu excepția celor de
la art.41; la 28 martie pentru dispozițiile de la art.41. Documentul respectiv conține garanții
privind egalitatea armelo r în art. 14 –
1. Toți oamenii surit egali în fața tribunalelor și curților de justiție. Orice persoană
are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat în mod echitabil și public de către un
tribunal competent, independent și imparțial, stabilit p rin lege, care să decidă asupra
contestărilor privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Ședința de judecată
poate fi declarată secretă în totalitate sau pentru o parte a desfășurării ei, fie în interesul
bunelor moravuri, al ordinii publice sau al securității naționale într -o societate
democratică, fie dacă interesele vieții particulare ale părților în cauză o cer, fie în măsura
în care tribunalul ar socoti acest lucru ca absolut necesar, când datorită circumstanțelor
speciale ale cauzei, pu blicitatea ar dăuna intereselor justiției; cu toate acestea,
pronunțarea oricărei hotărâri în materie penală sau civilă va fi publică, afară de cazurile
când interesul minorilor cere să se procedeze altfel sau când procesul se referă la
diferende matrimoni ale ori la tutela copiilor.
2. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni penale este rezumată a fi
nevinovată cât timp culpabilitatea sa nu a fost stabilită în mod legal.
3. Orice persoană acuzată de comiterea unei infracțiuni penale are drept ul, în
condiții de deplină egalitate, la cel puțin următoarele garanții: a) să fie informată în cel
mai scurt termen, într -o limbă pe care o înțelege, și în mod detaliat despre natura și
motivele acuzației ce i se aduce; b) să dispună de timpul și de înles nirile necesare
pregătirii apărării sale și să comunice cu apărătorul pe care și -1 alege; c) să fie judecată
fără o întârziere excesivă; d) să fie prezentă la proces și să se apere ea însăși sau să aibă
asistența unui apărător ales de ea; dacă mi are apără tor, să fie informată despre dreptul
de a-1 avea și, ori de câte ori interesul justiției o cere, să i se atribuie un apărător din
oficiu, fără plată dacă ea nu are mijloace pentru a -I remunera; e) să interogheze sau să
facă a fi interogați martorii acuzări i si să obțină înfățișarea si interogarea martorilor

45
apărării in aceleași condiții ca și martorii acuzării; f) să beneficieze de asistența gratuita
a unui interpret, dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la ședința de judecată; g)
să nu fie silit ă să mărturisească împotriva ei însăși sau să se recunoască vinovată.
4. Procedura aplicabilă tinerilor va ține seama de vârsta lor și de interesul
reeducării lor.
5. Orice persoană declarată vinovată de o infracțiune are dreptul de a obține
examinarea d e către o instanță superioară, în conformitate cu legea, a declarării
vinovăției și a condamnării sale.
6. Când o condamnare penală definitivă este ulterior anulată sau se acordă
grațierea deoarece un fapt nou sau nou -descoperit dovedește că s -a produs o eroare
judiciară, persoana care a suferit o pedeapsă în urma acestei condamnări va primi o
indemnizație în conformitate cu legea, afară de cazul când s -a dovedit că nedescoperirea
în timp util a faptului necunoscut îi este imputabilă ei, în întregime sau î n parte.
7. Nimeni nu poate fi urmărit sau pedepsit din pricina unei infracțiuni pentru care a
fost deja achitat sau condamnat printr -o hotărâre definitivă în conformitate cu legea și cu
procedura penală a fiecărei țări54.
(2) În cadrul CoE , RM și -a asumat responsabilitățile de respectare a drepturilor
omului prin ratificarea CEDO și ajustarea cadrului normativ pertinent la jurisprudența
CtEDO. Astfel, Convenția nr. 1950 din 04.11.1950 pentru apărarea drepturilor omului și
a libertăților fundamentale , publi cată: 30.12.1998 în Tratate Internaționale nr. 1 art. nr:
342, data intrării în vigoare: 01.02.1998, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950, intrată în
vigoare la 3 septembrie 1953 reglementează dreptul la libertate și la siguranță –
1. Orice persoană are d reptul la libertate și la siguranță. Nimeni nu poate fi lipsit de
libertatea sa, cu excepția următoarelor cazuri și potrivit căilor legale: a) dacă este deținut
legal pe baza condamnării pronunțate de către un tribunal competent; b) dacă a făcut
obiectul u nei arestări sau al unei dețineri legale pentru nesupunerea la o hotărâre
pronunțată, conform legii, de către un tribunal ori în vederea garantării executării unei
obligații prevăzute de lege; c) dacă a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în
fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a
săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a -l
împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia ; d) dacă este
vorba de detenția legală a unui minor, hotărâtă pentru educația sa sub supraveghere sau

54 RM a ratificat și Pactul Internațional Nr. 1966 din 16.12.1966 cu pr ivire la drepturile economice, sociale
și culturale, publicat: 30.12.1998 în Tratate Internaționale Nr. 1 art. Nr: 19, data intrării în vigoare:
26.04.1993. Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite la 16 septembrie 1996
prin Rezoluția 2200 A (XXI). Intrat în vigoare la 3 ianuarie 1967, c. dispozițiilor art.27.

46
despre detenția sa legală, în scopul aducerii sale în fața autorității competente; e) dacă
este vorba despre detenția legală a unei persoane susceptibile să transmită o boală
contagioasă, a unui alienat, a unui alcoolic, a unui toxicoman sau a unui vagabond; f)
dacă este vorba despre arestarea sau detenția legală a unei persoane pentru a o împiedica
să pătrundă în mod ilegal pe teritoriu sau împotriva căre ia se află în curs o procedură de
expulzare ori de extrădare.
2. Orice persoană arestată trebuie să fie informată, în termenul cel mai scurt și într –
o limbă pe care o înțelege, asupra motivelor arestării sale și asupra oricărei acuzații
aduse împotriva sa .
3. Orice persoană arestată sau deținută, în condițiile prevăzute de paragraful 1 lit.
c) din prezentul articol, trebuie adusă de îndată înaintea unui judecător sau a altui
magistrat împuternicit prin lege cu exercitarea atribuțiilor judiciare și are dre ptul de a fi
judecată într -un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate
poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la
audiere.
4. Orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deținere are dreptul să
introducă un recurs în fața unui tribunal, pentru ca acesta să statueze într -un termen scurt
asupra legalității deținerii sale și să dispună eliberarea sa dacă deținerea este ilegală.
5. Orice persoană care este victimă unei ar estări sau a unei dețineri în condiții
contrare dispozițiilor acestui articol are dreptul la reparații.
Art. 6 CEDO reglementează dreptul la un proces echitabil –
1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într -un
termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de
lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil,
fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împ otriva sa.
Hotărârea trebuie să fie pronunțată în mod public, dar accesul în sala de ședință poate fi
interzis presei și publicului pe întreaga durată a procesului sau a unei părți a acestuia în
interesul moralității, al ordinii publice ori al securității naționale într -o societate
democratică, atunci când interesele minorilor sau protecția vieții private a părților la
proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanță atunci când,
în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de nat ură să aducă atingere intereselor justiției.
2. Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce
vinovăția sa va fi legal stabilită.
3. Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie informat, în termenul cel mai scurt,
într-o limbă pe care o înțelege și în mod amănunțit, asupra naturii și cauzei acuzației

47
aduse împotriva sa; b) să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării
sale; c) să se apere el însuși sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă nu dispune
de mijloace necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un
avocat din oficiu, atunci când interesele justiției o cer; d) să întrebe sau să solicite
audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea mart orilor apărării în
aceleași condiții ca și martorii acuzării; e) să fie asistat în mod gratuit de un interpret,
dacă nu înțelege sau nu vorbește limba folosită la audiere55.
(3) În cadrul OSCE , Republica Moldova a aderat la Conferința pentru Securitate și
Cooperare în Europa la 30 ianuarie 1992, iar la 26 februarie a aceluiași an a semnat Actul
Final de la Helsinki. Din momentul aderării Republica Moldova s -a bucurat de o susținere
permanentă din partea OSCE, care este principalul actor internațional colecti v, implicat
plenar în procesul de reglementare a conflictului transnistrean56. Misiunea în RM are
mandatul să ofere consultanță și expertiză în problemele privind drepturile omului și ale
minorităților, transformările democratice și repatrierea refugiaților ca parte a „Dimensiunii
umane”. În anul 2003 Misiunea și -a extins aria de acțiune în domeniul dimensiunii umane
prin activități de combatere a traficului de ființe umane și promovare a egalității de gen57.
Important este faptul că documentele OSCE nu cupri nd cataloage de drepturi și nu
impun obligații juridice statelor participante, ele determină o linie pragmatică ce reprezintă
un instrument politic eficient. De altfel, multe dintre statele participante au conferit
acestora, indirect și forța juridică nece sară58.
 Cadrul juridic pertinent al organizațiilor de mai sus menționat nu se reduce doar la
documentele analizate. Atât Pactele, cât și CEDO cuprind protocoale adiționale, în al 2 –
lea rând, atât ONU, cât și CoE dispun pe lângă standardele de bază, tratate și convenții
suplimentare privind fiecare domeniu al drepturilor omului în parte. În plus,
Organizațiile oferă consultanță statelor membre prin recomandări, comentarii și
rapoarte, acte facultative pentru statele părți dar cu valoare aplicativă în dreptul intern.
Am argumentat aici supremația principiilor procesual penale atât în dreptul intern cât
și în dreptul internațional public. Egalitatea armelor, deci, constituie nemijlocit scopul unei
bune desfășurări a procesului penal în comunitatea internațională .

55 RM în cadrul CoE este parte și la mecanismul de protecție a drepturilor economice, sociale și culturale.
Astfel, RM a ratificat Carta Social Europeană (revizuită).
56 A se vedea pentru detalii www.mfa.gov.md/osce -md/.
57 A se vedea pentru detalii www.osce.org/ro/moldova/36929?download=true .
58 Beșteliu R. M., Brumar C., Protecția Internațională a Drepturilor Omului – Note de curs – Ediția a V -a,
Editura ,,Universul Juridic’’, București, 2010, pp. 164 – 166.

48
Ne interesează în cele ce urmează repere teoretice privind principiul egalității în
cadrul fazei de urmărire penală, dar având în vedere că acest principiu trebuie asigurat pe
tot parcursul procesului, inclusiv în căile de atac. Principiul egalității armelor a fost
dezvoltat în practica jurisdicțională a Curții Europene cu referire mai ales la tratarea egală
a părților pe toata durata desfășurării procedurii în fața unui tribunal, fără ca una din ele să
fie avantajată în raport cu cealaltă parte din pr oces, dar de cele mai multe ori încălcarea
dreptului la un proces echitabil în procesul penal român își are sorgintea în modul în care s –
a desfășurat urmărirea penală
În concepția actuală a Convenției Europene, principiul contradictorialității a dobândit
un sens mai profund apărând ca o altă componentă a garanțiilor unui proces echitabil în
sensul art. 1 paragraful 6 din Convenție. Într -o formulare de sinteză, Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a arătat că dreptul la o procedură contradictorie implică, î n esență,
posibilitatea pentru părțile unui proces penal, civil sau disciplinar de a lua cunoștință de
toate piesele și observațiile prezentate judecătorului, chiar și de cele ce ar proveni de la un
magistrat independent de natură să -i influențeze decizia, de al le discuta; acest principiu
reprezintă una din „principalele garanții ale unei proceduri judiciare”59.
Instanța europeană a decis că legislația națională poate să realizeze această exigență
în diferite moduri. Metoda adoptată de ea trebuie să garant eze că „ partea adversă să fie
înștiințată de depunerea observațiilor și să posibilitatea să le comenteze”. În plus, art. 6,
paragraful 1 impune ca în procesul penal autoritățile de urmărire să comunice apărării
toate probele pertinente aflate în posesia lo r, atât cele care acuză cât și cele care înlătură
acuzația celui urmărit. Posibilitatea indirectă și pur ipotetică pentru cel învinuit sau
inculpat de a discuta argumentele acuzării inserate în textul unei decizii judiciare nu poate
fi admisă ca echivalent ul valabil al dreptului inculpatului de a le combate în mod direct.
Din acest motiv, una dintre trăsăturile evoluției recente a procesului penal în toate
statele membre ale Uniunii Europene este chiar aceea de a impune contradictorialitatea în
faza inițial ă sau de anchetă, care, conform regulii generale, nu se poate realiza fără a -i fi
cunoscută inculpatului, fără a -i acorda apărării posibilitatea de a interveni și de a influența
rezultatul investigațiilor. Este interesantă în acest sens jurisprudența Curți i Europene a
Drepturilor Omului, care prin sentința din 30 septembrie 1985, în cauza Can împotriva
Austriei (cu referire la anexa privind opinia Comisiei din 12 iulie 1984), semnala că în
ciuda faptului că garanțiile enunțate în diferitele alineate ale art . 6.3 nu au aceeași natură
juridică și că, pe cale de consecință, nu sunt aplicabile în fazele anterioare ale procesului

59 Bîrsan C., Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Ediția a 2 -a, Editur a ,,C.
H. Beck”, București, 2010, p. 512.

49
propriu -zis, fără îndoială că prevederile art. 6.3 b) (dreptul de a dispune de timpul și de
facilitățile necesare pentru pregătirea apă rării) nu se limitează la proces în sens strict, ci și
la fazele anterioare acestuia. Este vorba de a pune în practică principiul egalității armelor
chiar și în faza preliminară.
Potrivit Codului de procedură penală din 2003, se lărgesc drepturile părților de a
avea acces la piesele dosarului în faza de urmărire. Avocatul dispune atât de dreptul de a
participa la orice acțiune procesuală efectuată cu participarea persoanei pe care o apără, cât
și să ia cunoștință de procesele -verbale ale acțiunilor efectuat e cu participarea lui.
Atribuții similare capătă și alte părți în proces. La etapa actuală urmărirea penală,
fiind influențată de noi metodologii de luptă cu crima organizată, cum ar fi utilizarea
agenților sub acoperire, a martorilor anonimi, a informato rilor, este eficientizată. În același
timp, suntem de acord cu o opinie din doctrină, potrivit căreia eficientizarea respectivă
implică limitări ale executării dreptului la apărare. Urmărirea penală dobândește valențe de
maximă confidențialitate, specific care se menține, în mod evident, atât pe parcursul fazei
de judecată, cât și ulterior soluționării cauzei penale60. În asemenea condiții, principiul
proporționalității cât și cel al egalității este acea garanție procesuală aplicabilă. Este
necesar a mențion a despre caracterul secret al urmăririi penale care este determinat într -o
măsură considerabilă de sarcina probei (onus probandi). Fiind recunoscută ca o primă
condiție de prezentare a probelor, este ca o garanție a respectării drepturilor acuzatului.
În cursul urmăririi penale necesitatea respectării egalității armelor între procuror și
parte e cu atât mai imperioasă cu cât organele de urmărire penală se sesizează de regulă din
oficiu și administrează în mod obișnuit probe în faza urmăririi penale in rem , la care
suspectul nu poate participa, iar apoi procurorul, liber în aprecierea probelor, intervine
activ în fața instanței penale pe care o sesizează prin rechizitoriu, descriind starea de fapt și
de drept61.
În acest caz, jurisprudența Curții Europene s -a statuat în sensul că principiul egalității
armelor – unul din elementele noțiunii mai largi de proces echitabil – „impune fiecărei
părți să i se ofere posibilitatea rezonabilă de a -și susține cauza sa în condiții care să nu o
plaseze într -o situație de net dezavantaj în raport cu adversarul” ei (cauza Ankerl contra
Suediei, hotărârea din 18 februarie 1997; cauza Niderost – Huler contra Suediei,
hotărârea 1997 -I/24 noiembrie 1997). Este oare aplicabil principiul egalității armelor și în

60 Dolea I., Drepturile persoanei în probatoriul penal – conceptul promovării elementului privat , Institutul
de Reforme Penale, Editura ,,Cartea Juridică’’, Chișinău, 2009, p. 94.
61 Urda A. O., Garanții procedural e – egalitatea de arme și principiul contradictorialității. Considerații
generale, în analele științifice ale Universității „Al. I. Cuza” Iași Tomul LVII, Științe Juridice, 2011, nr. II,
Iași, 2011, p. 155.

50
cursul urmăririi pena le, câtă vreme art. 6 CEDO se referă doar la judecarea cauzei sale în
mod echitabil, în mod public și în termen rezonabil, de către o instanță independentă și
imparțială, instituită de lege? Răspunsul nu poate fi decât afirmativ chiar dacă în faza
urmăriri i penale acest principiu suferă unele restricții decurgând din specificul acestei faze
a procesului penal și din poziția care o au organele de drept.
Chiar dacă autoritățile de urmărire penală au un rol deosebit în protejarea ordinii
publice, aceasta nu ju stifică crearea ab initio pentru procuror a unei poziții privilegiate în
cadrul procedurilor, care să le plaseze pe celelalte părți într -un net dezavantaj în raport cu
procurorul62.
În literatura juridică s -a susținut că trebuie întâlnite, cumulativ, trei condiții pentru a
putea fi constatată nerespectarea principiului egalității armelor procedurale, și anume:
1. procurorul să beneficieze de un drept suplimentar față de cel acuzat,
2. acel drept să nu derive din natura funcției parchetului,
3. dreptul respectiv să îi creeze procurorului, în concret, un avantaj în cursul procedurii63.
Realitatea demonstrează că există multiple modalități faptice care duc la
nerespectarea principiului egalității armelor.
Aparent generoase prevederile Codului de procedură penală par a da o garanție
deplină realizării echilibrului între acuzare și apărare și în cursul urmăririi penale.
Respectarea dreptului la un proces echitabil impune organelor de urmărire penală să
administreze probe atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului ori inculpatului:
1. principiul loialității administrării probelor,
2. excluderea probelor obținute în mod nelegal,
3. obligația de a asigura exercitarea deplină și efectivă a dreptului la apărare de către părți
și subiecții procesuali principali în tot cursul proc esului penal,
4. dreptul avocatului suspectului sau inculpatului să asiste la efectuarea oricărui act de
urmărire penală,
5. dreptul acestuia să beneficieze de timpul și înlesnirile necesare pentru pregătirea și
realizarea unei apărări efective,
6. dreptul de a so licita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal,
7. dreptul de a studia actele acestuia,
8. dreptul de a nota date sau informații din dosar, precum și de a obține fotocopii pe
cheltuiala clientului

62 Udroiu M., Predescu O., Standardele europene în materia dreptului de a dispune de timpul și de
înlesnirile necesare pregătirii apărării , în Dreptul nr. 5/2009, p. 268.
63 Ghid privind art. 6 din Convenție dreptul la un proces echitabil (latura penală), art. cit., p. 92.

51
par să fi transformat urmărirea penală dintr -o fază preponderent secretă într -o fază
procesuală cu puternice note de contradictorialitate64.
Credem că este doar o iluzie, deoarece modul de desfășurarea urmăririi preponderent
în faza in rem și pe baza metodelor speciale de supraveghere (măsuri speciale de
investigații) sau cercetare transformă urmărirea penală într -o fază de la care suspectul sau
inculpatul sau apărătorul acestora sunt excluși, putând fi pus sub învinuire și inculpat doar
pe baza acestor acte la care dreptul la apărare, concretizat în dr eptul de a solicita
consultarea dosarului, deși realizabil post-factum , este golit de conținut.
Probele reprezintă factori decisivi pentru soluționarea unui litigiu într -un anume sens,
motiv pentru care ele trebuie administrate într -o manieră echitabilă și care să permită
exercitarea dreptului la apărare. Modul de administrare al probelor trebuie să respecte
principiul egalității armelor și al contradictorialității. În acest context o procedură
echitabilă presupune posibilitatea părților de a cunoaște și de a comenta orice probă
administrată, precum și orice piesă a dosarului cauzei.
În realitate există defectuozități ale legislației care rup acest echilibru sau practici a
de aplicare distorsionată a unor prevederi legale care în aparență ar oferi suficient e garanții
pentru realizarea echilibrului necesar între apărare și acuzare. Astfel comparând drepturile
inculpatului (art. 66 CPP.) cu cele ale persoanei vătămate (art. 60 CPP) vom vede că partea
vătămată are dreptul de a adresa întrebări inculpatului, mar torilor și experților, pe când
inculpatului nu -i este prevăzut un asemenea drept, contrar prevederilor art. 6 pct. 3 lit. d)
din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conform cărora orice acuzat are dreptul să
audieze sau să solicite audierea martorilo r acuzării și să obțină citarea și audierea
martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.
Noțiunea de martori ai acuzării are în acest context un sens mai larg, incluzând și
partea vătămată. Spre exemplu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat
România pentru încălcarea principiului egalității armelor în procesul penal, prin faptul că
inculpata nu a putut să adreseze întrebări persoanei care a depus plângerea penală aflată la
originea condamnării sale65.
Dacă în fața instanței acest drept nu este negat, în faza de urmărire penală, nu de
puține ori încercarea apărătorului de a pune întrebări martorilor acuzării este blocată cu
motivare că nu este prevăzut un asemenea drept, apărătorul având doar dreptul de a asista
la efectuarea audierii. Respingerea sau neconsemnarea cu rea -credință a probelor propuse

64 Dolea I., Drepturile pers oanei în probatoriul penal – conceptul promovării elementului privat, op. cit., p.
150.
65 A se vedea Hotărârea Bobeș c. României.

52
în favoarea suspectului ori inculpatului se sancționează conform dispozițiilor Codului de
procedură penală, dar respingerea dreptului suspectului sau inculpatului de a pune întrebăr i
martorilor acuzării nu poate fi sancționată decât eventual cu nulitatea relativă a acestui
mijloc de probă și obligarea refacerii acestuia în condiții de contradictorialitate, cu condiția
să se poată face dovada refuzului de a pune întrebări prin eventua la semnare a declarației
de către apărător cu obiecțiuni.
Audierea, în frecvente cazuri, în faza urmăririi penale in rem , a viitorului suspect, ca
martor, fără a fi atenționat că cele declarate pot fi folosite și împotriva sa, chiar dacă aceste
declarații, conform CPP nu pot fi folosite împotriva sa, a rupt deja echilibrul procesual,
eventuala sa revenire, cu ocazia punerii sale sub învinuire asupra celor declarate inițial
neputând înlătura dezavantajul produs prin cele declarate inițial.
În aceste condiți i nici persoana care îndeplinește una dintre calitățile prevăzute de art.
117 alin. 1 CPP nu este scutită de obligația de a depune mărturie, situație care evident
prejudiciază drepturile procesuale ale acesteia și este de natură a rupe echilibrul între
apărare și acuzare.
Ce valoare are declarația ca martor a persoanei la domiciliul căreia s -a efectuat o
percheziție în faza urmăririi penale in rem, căreia nu i s -a adus la cunoștință calitatea de
suspect și dreptul de a nu face nici o declarație care poate fi folosită împotriva sa?
Procedural nici soțul sau rudele în linie directă nu pot refuza să facă declarații câtă vreme
nu este dispusă continuarea urmăririi penale in personam .
Prelungirea urmăririi penale in personam dincolo de momentul în care există p robe
din care rezultă bănuiala rezonabilă că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s -a
început urmărirea penală este un abuz procesual66.
Admiterea depozițiilor din partea martorilor anonimi și anumite mijloace de protecție
a martorilor nu au cum să nu conducă la restrângerea, într -o oarecare măsură, a dreptului la
apărare al acuzatului. Apărarea întâmpină dificultăți în efectuarea unui interogatoriu dacă
nu cunoaște identitatea martorului și nu poate demonstra că acel martor este ostil, nedemn
de încredere sau că singurele lui intenții sunt acelea de a prejudicia acuzatul.
A vorbi în acest context de principiul egalității armelor este o utopie chiar dacă
admitem că în cursul urmăririi penale acest principiu are anumite restrângeri justificate de
poziția și statutul procurorului. Principiul egalității armelor trebuie să asigurare un just
echilibru între părți, între mijloacele de care dispune apărarea și cele de care dispune
acuzarea. Noțiunea de martor anonim primește un sens autonom în aplicarea Co nvenției și

66 Udroiu M., Predescu O., art. cit., p. 273.

53
se referă la orice persoană care, în faza de urmărire penală, a depus mărturie împotriva
acuzatului, mărturie pe baza căreia instanța și -a fundamentat decizia. Colaboratorul audiat
ca martor cu identitate protejată este în fapt un infractor int eresat procesual să obțină
recunoașterea unei cauze de micșorare a pedepsei, motiv pentru care depoziția sa trebuie
apreciată cu circumspecție. Într -o serie de hotărâri importante Curtea Europeană a
Drepturilor Omului a trasat coordonatele pe baza cărora t rebuie analizată compatibilitatea
mărturiilor anonime cu garanțiile unui proces echitabil. Curtea Europeană a Drepturilor
Omului a constatat violarea art. 6 alin. (1) și alin. (3) lit. d) deoarece condamnarea s -a
bazat, într -o mare măsură pe depozițiile un or martori anonimi realizate în faza de urmărire
penală. Curtea a stabilit că inculpatul a suferit un handicap procedural insurmontabil, care
nu a fost contrabalansat prin procedura în fața judecătorului67. Judecătorul trebuie să
cunoască identitatea acesto r martori, să verifice credibilitatea acestora și să poată decide
dacă aceștia pot depune mărturie sub acoperirea anonimatului. Apărarea trebuie să dispună
de mijloace adecvate care să permită să participe la audierea martorilor anonimi, putând să
le adres eze întrebări în legătură cu cele relatate.
Folosirea excesivă a luării măsurii arestării preventive, fără ca pe baza evaluării
gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a
mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la
persoana acestuia, să se constate că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea
unei stări de pericol pentru ordinea publică aduce prejudicii nu numai dreptului
fundamental la liber tate al persoanei ci implicit prezumției de nevinovăție și principiului
egalității armelor. Abuzul de arestări nejustificat prin probe din care rezultă suspiciunea
rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune (ci pentru a obține probe și eventuale
denunțuri împotriva altor persoane) și fără necesitatea înlăturării unei stări de pericol
pentru ordinea publică, încalcă principiul loialității administrării probelor și afectează în
mod indubitabil principiul egalității armelor68.
Nu prin numărul de arestări se credibilizează actul de justiție ci prin intervenția
promptă, cât mai aproape de data săvârșirii infracțiunii și prin judecarea cauzei cu
respectarea garanțiilor procesuale. Propunerile de arestare precedate sau urmate de o
mediatizare excesivă a cazul ui, de expunerea în cătușe a inculpatului arestat, redarea în
media a conținutului unor interceptări aduc prejudicii principiului egalității armelor.

67 A se vedea Hotărârea Kostovski c. Olanda.
68 Bîrsan C., op. cit., p. 276.

54
Obținerea unor declarații sub amenințarea sau promisiunea neluării măsurii
arestării preventive (situații mediatizate și chiar demonstrate în media) încalcă principiul
loialității administrării probelor și implicit principiul egalității armelor.

55
3.2. Egalitatea armelor la faza judec ării cauzei penale
Condițiile generale ale judecării cauzei penale reglementate de Titlul II ale CPP
prevăd că procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul, partea
civilmente responsabilă și reprezentanții lor beneficiază de drepturi egale în fața instanței
de judecată în ce privește administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și
formularea cererilor și demersurilor.
Instanță de judecată este obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit,
sub toate aspectele, probele prezentate de părți sau administrate la cererea acestora,
inclusiv să audieze inculpații, părțile vătămate, martorii, să cerceteze corpurile delicte, să
dea citire rapoartelor de expertiză, proceselor -verbale și altor documente, precum și să
examineze alte probe prevăzute de cod. Probele trebuie administrate în fața acuzatului, în
ședință publică, în vederea unei dezbateri contradictorii. Judecătorul este obligat să asigure
ca toate aspec tele care pot influența soluționarea în fond a cauzei să facă obiectul unei
dezbateri contradictorii în cadrul procesului penal. Rămâne a fi nesoluționată problema
accesului la materialele dosarului în cadrul examinării demersului privind aplicarea
arestăr ii preventive69. Instanța de judecată, la judecarea cauzei, creează părții a cuzării și
părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea multilaterală și în deplină măsură a
circumstanțelor cauzei.
Pentru realizarea principiului egalității armelor, instanța de judecată are misiunea de
a menține echilibrul necesar desfășurării u nui proces echitabil, îndeosebi în ceea ce
privește comunicarea între părți asupra tuturor materialelor dosarului, precum și dispunerea
de mijloace pentru a -și susține poziția.
Hotăr ârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova Cu privire la
practica aplicării legislației pentru asigurarea dreptului la apărare al bănuitului,
învinuitului, inculpatului și condamnatului în procedură penală nr.11 din 24 .12.2010 spune
că acest principiu prevede un număr de garanții pentru un proces echitabil, cum ar fi
independența și imparțialitatea instanței judecătorești, separarea funcțiilor procesuale
privind urmărirea penală, apărarea și judecarea cauzelor , care trebuie să se efectueze de
diferite organe și persoane, dreptul acuzării și al apărării de a prezenta cauza independent
la judecarea procesului penal.
Prin urmare, principiul respectiv, raportat la rigorile Convenției și la jurisprudența
CtEDO, preved e în mod adecvat garanțiile drepturilor bănuitului, învinuitului, inculpatului
la un proces de judecată independent și imparțial, la egalitatea de arme și apărare
independentă . Instanța d e judecată este obligat ă să fondeze der ularea procesului penal în

69 Dolea I., Probele în procesul penal. Îndrumar pentru avocați , p. 12.

56
strictă conformitate cu acest principiu, astfel înc ât cauza să fie examinată complet și sub
toate aspectele.
Dreptul la un proces echitabil include respectarea principiului egalității armelor.
Aceasta, conform jurisprudenței C tEDO , presupune că fiecare parte trebuie să obțină o
posibilitate rezonabila de a -și prezenta cauza în condiții care să nu o plaseze într -o situație
net dezavantajată în raport cu adversarul său. Între părți trebuie, deci, să se mențină un
echilibru corect.
Dreptul la un proces echitabil presupune, de asemenea, și o procedură contradictorie,
cu alte cuvinte dreptul unei părți în procesul penal de a lua cunoștință de observațiile sau
susținerile făcute de cealaltă, precum și de a le discuta70.
În acest context, tr ăsăturile justiției corecte trebuie să constituie obiectul unei atenții
particulare. În cazul Bonisch c. Austriei, 06 mai 1985, CEDO a concluzionat asupra
încălcării articolului 6 par.1 din Convenție, deoarece martorul citat de apărare nu a
beneficiat de a celeași prerogative ca un alt martor expert, desemnat de acuzare .
În hotăr ârea C tEDO din 6 octombrie 2009, în cauza Petru Roșca c. Moldovei, Curtea
a notat că ,,reclamantul s -a plâns cu privire la sancționarea sa în absența unui avocat și fără
a i se oferi tim p suficient și facilități pentru a -și pregăti apărarea. Mai mult, fiind închis
într-o cameră de detenție peste noapte și fiind adus în fața instanței a doua zi dimineața,
reclamantul nu a avut posibilitatea să se pregătească pentru această ședință. Starea sănătății
s-a agravat peste noapte și el a fost, în general, incapabil să se prezinte adecvat în fața
judecății. Curtea a constatat faptul că reclamantul a solicitat asistența unui avocat și timp
suficient pentru a -și pregăti apărarea. Chiar și în absența unei astfel de cereri, instanța
națională ar fi trebuit să realizeze că, după o noapte petrecută în detenție și după ce
reclamantul a examinat doar procesul -verbal de reținere, acesta nu poate fi în stare să se
pregătească pentru audiere, adică să poată id entifica martorii în favoarea sa sau să
beneficieze de o examinare medicală. Prin urmare, în aceste circumstanțe, indiferent dacă a
existat sau nu cererea de a i se acorda timp și facilități reclamantului pentru a -și pregăti
apărarea, instanța ar fi trebui t să-i ofere din oficiu această oportunitate. În lumina celor
enunțate mai sus, Curtea a concluzionat că, în cazul de față, a existat o încălcare a
Articolului 6 §1 în conexitate cu A rticolul 6 §3 l itera (c) și (d) din Convenție71.

70 Hotăr ârea Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării
legislației pentru asigurarea dreptului la apărare al bănuitului, învinuitului, inculpatului și condamnatului î n
procedură penală nr.11 din 24.12.2010 , în: Buletinul Curții Supreme de Justiție a Repub licii Moldova, 2011,
nr.2-3, p.33.
71 A se vedea Hotărârea Roșca c. Moldovei,

57
În cursul judecării cauzei, instanța de judecată este obligată să creeze posibilități
reale de acces liber al oricărei persoane la un proces echitabil, să ofere părții acuzării și
părții apărării condițiile ne cesare pentru cercetarea multilaterală și în deplină măsură a
circumstanțelor cauzei. În fața instanței de judecată, procurorul apărătorul și inculpatul
beneficiază de drepturi egale în ce privește administrarea probelor, participarea la
cercetarea acestor a și formularea cererilor și demersurilor72.
Judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea
inculp atului, cu excepția cazurilor c ând inculpatul se ascunde de la prezentarea în inst anță;
când inculpatul arestat refuză să fie adus în instanță și acest refuz este confirmat de
apărătorul lui; c ând inculpatul solicită judecarea în lips a sa a cauzei privitoare la săv ârșirea
unor infracțiuni ușoare. Însă, în cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea
apărătorului este obligatorie. (art.3 21 Cod de procedură penală) .
Una din garanțiile desfășurării procesului de judecare a cauzei bazat pe principiul
contradictorialității este asigurarea dreptului la apărare al inculpatului. Apărătorul, la
judecarea cauzei, beneficiază de drepturi egale cu acuzatorul. În cazul neprezentării în
ședință a apărătorului și imposibilității de a -l înlocui în ședința respec tivă, ședința de
judecată se am ână. Pentru lipsă nemotivată, apărătorul poate fi sancționat cu amendă
judiciară, în cazul în care aceasta a dus la cheltuieli judiciare suplimentare. Dacă
participarea apărătorului ales de inculpat este imposibilă pe o durată car e depășește 5 zile,
instanța am ână ședința și propune inculpatului să -și aleagă un alt apărător, iar în caz de
refuz al inculpatului de a -și alege alt apărător, instanța decide solicitarea desemnării, de
către coordonatorul Oficiului teritorial al Consiliului Național pentru Asistență Juridică
Garantată de Stat, a unui avocat c are acordă asistență juridică garantată de stat. Pentru
înlocuirea apărătorului în condițiile prezentului alineat, instanța stabilește inculpatului un
termen de 5 zile. Instanța îi oferă apărătorului care a intervenit în proces timp suficient și îi
asigură posibilitățile respective pentru a lua cunoștință de materialele cauzei, inclusiv de
cele cercetate în instanță, și pentru a se pregăti de participarea de mai departe în proces,
însă înlocuirea apărătorului nu necesită reluarea judecării cauzei de la înce put. Apărătorul
este în drept să solicite repetarea unor acțiuni procesuale deja efectuate în ședință în lipsa
lui, dacă are de concretizat chestiuni suplimentare. (art.322 Cod de procedură penală)
În cauza Güvec c. Turciei, hotăr ârea C tEDO din 20 ianuarie 2 009, Curtea a reamintit
ca dreptul acuzatului de a participa efectiv la proces include nu numai dreptul de a fi
prezent, dar și de a asculta și urmări procedura. Aceste drepturi sunt presupuse de noțiunea

72 Art. 314, 315 CPP.

58
de contradictorialitate și pot fi desprinse din gar anțiile cuprinse în special în p aragraful 3 al
articolului 6 – ,,a se apăra el însuși”.
Participarea efectivă presupune ca acuzatul să aibă o înțelegere largă a naturii
procesului, a mizei pe care o implică, inclusiv a semnificației pedepsei care i -ar putea fi
aplicată (Timer Galiyev c. Rusiei). Presupune, de asemenea, dacă este necesară, asistența,
după caz, a unui interpret, avoc at, asistent social, astfel înc ât să înțeleagă ce se spune în
instanță. Acuzatul trebuie să poată urmări ce spun martorii acuzări i si, dacă e reprezentat,
să poată explica avocatului apărării propria versiune a faptelor, declarațiile cu care nu este
de acord și să aducă la cunoștință instanței orice chestiuni invocate în apărare. (Stanford c.
Marii Britanii)73.
Statele nu pot fi răspu nzătoare pentru acțiunile sau deciziile avocatului unui acuzat,
întruc ât realizarea apărării este o chestiune ce privește în mod esențial partea și apărătorul,
desemnat din oficiu sau ales (Czekalla c. Portugaliei, Bogumil c. Portugaliei).
Cu toate acestea, atunci cînd avocatul desemnat din oficiu nu este în mod evident în
măsură să asigure o apărare efectivă, art.6 §3 lit. c) din Convenție impune autorităților
naționale să intervină.
În cauza Güvec c. Turciei, avocatul nu era desemnat din oficiu. Cu toate ac estea,
Curtea, în dependență de vîrsta reclamantului, de gravitatea infracțiunii de care era acuzat,
de acuzațiile contradictorii aduse de poliție și de un martor al acuzării, de numărul
ședințelor la care acesta nu a participat, a apreciat că avocatul rec lamantului nu l -a
repreze ntat în mod adecvat, astfel înc ât instanța națională ar fi trebuit să desemneze un
avocat din oficiu. Lipsa unei asistențe juridice efective au exacerbat consecințele
incapacității reclamantului de a participa la proces și au condu s la încălcarea dreptului la
un proces echitabil – art.6 §1 raportat la art.6 §3 lit. c) din Convenție74.
În urma celor menționate, co ncluzionăm că instituția investigării avocatului care
poate căpăta în aspect de formă diverse conotații, în ceea ce privește conținutul, constituie
un complex de norme juridice. Fiind după natura sa mixtă, instituția poate consolida
anumite garanții privin d protecția drepturilor persoanei în probatoriul penal sub aspectul
principiului egalității armelor .

73 Bîrsan C ., Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole. Ediția a 2 -a, p. 622.
74 Idem .

59
3.3. Concluzii la Capitolul 3
Sistemul procesual penal al RM este evident că acesta nu poate fi decât unul mixt,
cuprinzând unele elemente din cele două sisteme tipice analizate mai sus. Totuși, unele
reglementări ale Codului de procedură penală ne conduc la concluzia că s -a pus accent prea
mult pe instrucția penală, în defavoarea apărării.
De exemplu până când se dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare
față de persoana care a săvârșit fapta pentru care s -a început urmărirea penală, și care
dobândește calitatea de bănuit organul de urmărire penală poate administra toate probele în
defavoarea suspectului, ceea ce poate duce la o gravă încălcare a dreptului la apărare.
Așa cum am remarcat mai sus, pot fi situații în care, după ce procurorul a dispus
continuarea urmăririi penale față de bănuit și după aducerea la cunoștință a învinuirii,
procurorul să dispună imediat punerea în mișc are a acțiunii penale, iar după comunicarea
acestui act procesual și audierea inculpatului, să dispună trimiterea în judecată a acestuia.
Bineînțeles că inculpatul nu poate cere refacerea actelor de urmărire penală, iar eventuala
cerere a avocatului de a a sista la efectuarea actelor de urmărire penală ar rămâne fără
obiect. În acest mod, se vatămă dreptul la apărare al suspectului și se aduce atingere și
principiului egalității armelor, creându -se astfel un dezechilibru profund între acuzare și
apărare.
Oprindu-ne aici cu sumara analiză a principiilor procesuale, în special egalitatea
armelor și contradictorialitatea, concluzionăm că actualul sistem procesual penal
înregistrează un regres, situându -se totuși pe un plan mixt, însă preponderent inchizitorial.
În lumina celor de mai sus, apreciem că o lege de modificare și completare a
actualului Cod de procedură penală ar trebui să cuprindă și dispoziții care să întărească
dreptul la apărare al părților și subiecților procesuali în cadrul procesului penal.
Cu toate acestea, actuala reglementare, din punct de vedere teoretic conține aceste
garanții dar nu sunt pe deplin respectate.
Problema nerespectării acestor principii și garanții, în propria opinie sunt în cea mai
mare parte datorită:
1. factorilor de corupție,
2. nivelului educativ relativ micșorat al societății,
3. condițiilor economice defavorabile,
4. climatului de instabilitate politică și de integritate în sistemul instituțional intern,
5. nivelul major al conflictelor de interese, incompatibilităților, restricțiilo r și limitărilor
6. și altor factori de natură coruptibilă și de ,,ne-interes ’’ public.

60
Concluzii
Într-o accepție largă, dreptul la apărare cuprinde totali tatea drepturilor și regulilor
procedurale care oferă posibilitatea persoanei de a se apăra împotriva acuzațiilor ce i se
aduc, să conteste învinuirile, să scoată la iveală nevinovăția sa.
În condițiile în care procesul penal în faza de cercetare judecăto rească se desfășoară
în ședință publică, în prezența tuturor părților, cu înregistrarea ședințelor și cu respectarea
principiului contradictorialității, asigurându -se judecarea cauzei în mod echitabil, normele
de procedură trebuie să asigure și respectarea dreptului învinuitului, direct sau prin
apărător, de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, garantându -se astfel
dreptul la apărare al acestora și egalitatea părților.
Atât timp cât procesul penal este guvernat de principiul egalității pă rților, în mod cert
defavorizarea unuia prin lipsirea sa de posibilitatea unei apărări calificate în faza de
urmărire penală conduce la crearea unui dezechilibru ce trebuie sancționat.
Într-o atare accepțiune am dezvoltat mai sus una din componentele drept ului la un
proces echitabil și importanța acestora într -un stat modern. Din acest motiv, una dintre
trăsăturile evoluției recente a procesului penal în toate statele membre ale Uniunii
Europene este chiar aceea de a impune contradictorialitatea în faza ini țială sau de anchetă,
care, conform regulii generale, nu se poate realiza fără a -i fi cunoscută inculpatului, fără a -i
acorda apărării posibilitatea de a interveni și de a influența rezultatul investigațiilor.
Așa cum a fost dezvoltat în jurisprudența Curț ii Europene a Drepturilor Omului,
principiul egalității armelor reprezintă „coloana vertebrală” a dreptului la un proces
echitabil fiindcă, fără un asemenea principiu judecătorul nu ar putea face dreptate, s -ar
putea ajunge la o sentință incorectă sau arbi trară, una din părți ar putea suferi în concret
o nedreptate, sau, chiar dacă nu s -ar ajunge la o asemenea nedreptate, încrederea părților
în actul de justiție ar putea să scadă datorită inegalității sau aparenței de inegalitate.
Principul egalității într e acuzare și apărare este o cerință de garanție pentru echilibrul
între interesele individului și ale societății, pentru armonizarea și salvgardarea acestor
interese, ceea ce constituie un interes public, o necesitate pentru realizarea justiției penale.
Principiul contradictorialității a dat naștere, la nivel european, unei jurisprudențe nu
doar vaste ci și foarte interesante, jurisprudență care a influențat evoluția legislației
românești, reflectându -se atât în modificările survenite de -a lungul timpului cât și în
modificările ce se prefigurează în CPP. Deși totul este relativ în justiție respectarea acestor
principii vitale pentru un proces echitabil, are rolul de a spori încrederea justițiabilului în
actul de justiție.

61
Sintetizând informația conținută în studiul supra, putem afirma principalele elemente
ale egalității armelor și însemnătatea acestuia într -un proces penal echitabil:
 Asigura rea eficientă a procesului penal;
 Limitarea puterii coercitive a statului;
 Garantarea drepturilor bănuitului , ale incu lpatului și celorlalte părți și subiecți
procesuali ;
 Garantarea echitabilității și eficacității procesului penal;
 Eficiența ș i celeritatea procedurilor penale;
 Protecția legislativă conforma standardelor cons acrate de angajamentele
internaționale și dispo zițiile constituționale;
 Sistem de probe care permite evitarea erorilor j udiciare și garantarea respectării
demnităț ii umane;
 Organizare a judiciară care permite, în toate stadiile procesului, asigurarea
independenț ei organelor judiciare, atât î n raporturi le dintre ele, cât și în raporturile cu
terții;
 Sublinierea caracterului de garanție formală a dreptului la un proces echitabil, cât și
de drept substanț ial:
 Dreptul la o in stanță instituită prin lege, independentă și imparțială ;
 Dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil;
 Dreptul acuzatului de a păstra tăcerea și privilegiul î mpotriva auto -incrimină rii;
 Caracterul excepțional al mă surilor privative/restrictive de libertate – și dispunerea
numai dacă sunt necesare pentru buna desfășurare a procesul ui penal și proporționale
cu scopul urmă rit;
 Dreptul de a solicita consultarea dosarului pe tot parcursul procesului penal;
 Dreptul suspectului de a fi informat, înainte de a fi ascultat, despre f apta pentru care
este cercetat și încadrarea juridică a ace steia;
 Dreptul inculpatului de a fi informat î n cel mai scurt timp de spre fapta pentru care s -a
pus în mișcare acțiunea penală împotriva sa și încadrarea juridică a acesteia;
 Interzicerea torturii, tratamentelor inumane și degradante cu ocazia audierilor,
examină rilor fizice, percheziției corporale,etc.;
 Respectarea vieț ii private, a domiciliului și a corespondenț ei;
 Prezumția nevinovăției, garantarea în cadrul procedurilor penale care se desfășoară în
fața organelor judiciare competente, ca premiză a drep tului la un proces echitabil;

62
 Garantarea și în cadrul procedurii acordului de recunoaștere a vinovăției – inculpatul
este prezumat nevinovat până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care este validat
acordul;
 Sarcina probei revine acuzării iar dubiul profita suspectului/inculpatului.
Într-adevăr, în contextul actual în care justiția se află sub asalt, cum n -a mai fost
niciodată, e bine să ne reamintim, să medităm la ce rol are fiecare profesie juridică, dar mai
ales la ce rol avem împreună într -un sta t de drept care încearcă să supraviețuiască într -o
lume din ce în ce mai dezbinată. Ceea ce este într -adevăr esențial acum este să
conștientizăm că trebuie să fim uniți în fața unui scop comun, și anume apărarea statului de
drept prin apărarea justiției, î n contextul în care aceasta este atacată constant din toate
părțile. Trebuie să fim conștienți că beneficiarul final al tuturor transformărilor prin care
trece justiția este în final cetățeanul . Fie că suntem avocați, judecători, procurori, avem un
scop co mun: asigurarea respectării drepturilor fundamentale pentru cetățean . Trebuie
înțeles și de către publicul larg care este rolul fiecărui profesionist al dreptului în sistemul
judiciar, pentru că, în mod greșit, suntem priviți în opoziție. Avocatul nu apără infractorii,
ci cetățenii care beneficiază de prezumția de nevinovăție. Când vorbește despre dreptul la
apărare și solicită garanții (cum ar fi confidențialitatea și secretul profesional,
contradictorialitatea și egalitatea armelor) avocatul le cere pentr u justițiabil, pentru
cetățeanul pe care îl apăra și nu pentru el însuși.
Scopul final al tuturor este a face dreptate, înfăptuirea justiției și a statului de drept,
nu a câștiga o competiție.
Contradictorialitatea trebuie exersată cu bună credință, în i nteresul cetățeanului.
Suntem de acord, că totul trebuie să reflecte principiul egalității de arme, inclusiv la
nivelul aparențelor pentru că aceste aparențe sunt la îndemâna oricui care vrea să le
răstălmăcească și să sape încrederea în justiție.
Atunci când se află în instanță, cetățeanul trebuie să aibă convingerea că apărarea
este la fel de puternică precum acuzarea. Altfel nu putem vorbi de încrederea cetățenilor în
justiție.
În urma celor menționate,deducem că respectarea de către organele de urmări re
penală și instanțele judecătorești a tuturor drepturilor conferite de lege persoanelor cărora li
se impută săvârșirea unor infracțiuni reprezintă o garanție pentru înfăptuirea justiției în
noile coordonate generate de apartenența la marea familie europe ană.

63
Bibliografie
I. ACTELE JURID ICE INTERNAȚIONALE ȘI NAȚIONALE.
(1) Internaționale
ONU
1. Declarația Universală a Drepturilоr Оmului din 10 decembrie 1948 adоptată de
Оrganizația Națiunilоr Unite prin Rezоluția 217 A în cadrul celei de -a treia sesiuni a
Adunării Generale. Publicat în: Brоșura din 10 decembrie 1948;

2. Pactul Internațional Nr. 1966 din 16.12.1966 cu privire l a drepturile civile și
politice. Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea generală a Națiunilor Unite la
16 decembrie 1966. Intrat î n vigoare la 23 martie 1967 ;

3. Pactul Internațional Nr. 1966 din 16.12.1966 cu privire la drepturile economice,
sociale și culturale. Adoptat și deschis spre semnare de Adunarea generală a
Națiunilor Unite la 16 septembrie 1996 prin Rezoluția 2200 A (XXI). Intrat în vigoare
la 3 ianuarie 1967;

CoE
4. Cоnvenția Nr. 1950 din 04.11.1950 pentru Apărarea Drepturilоr Оmului și a
Libertățilоr Fundamentale. Adоptată la Rоma la 4 nоiembrie 1950. A intrat în
vigоare la 3 septembrie 1953. Publicat: 30.12.1998 în Tratate Internațiоnale Nr. 1 art.
Nr.: 342. Data intrării în vigо are: 01.02.1998 ;
5. Carta Nr. 1996 din 03.05.1996 Socială Europeană (Revizuită). Publicat:
30.12.2006 în Tratate Internaționale Nr. 38 art. Nr: 176. Data intrării în vigoare:
01.01.2002.

UE
6. Carta drept urilor fundamentale a Uniunii Europene. Proclamată de către Comisia
Europeană, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene la data de 7
decembrie 2000, în cadrul Consiliului European de la Nisa.

OSCE
7. Act final al Conferinței pentru securitate și co operare în Europa , elaborat la
Helsinki la 1 august 1975.
(2) Naționale

64
8. Cоnstituția din 29.07.1994, Cоnstituția Republicii Mоldоva , Publicat: 12.08.1994 în
Mоnitоrul Оficial Nr. 1. Data intrării în vigоare: 27.08.199 4;

9. Cоd Nr. 122 din 14.03.2003, Cоd de Prоcedură Penală al Republicii Mоldоva .
Publicat: 07.06.2003 în Mоnitоrul Оficial Nr. 104 -110 art. Nr.: 447. Data intrării în
vigоare: 12.06.2003;

10. Legea Nr. 544 din 20.07.1995 cu privire la statutul judecătorului . Publicat:
15.08.2002 în Monitorul Oficia l Nr. 117 -119 art. Nr: 946. Data intrării în vigoare:
26.10.1995 ;
11. Legea Nr. 3 din 25.02.2016 cu privire la Procuratură. Publicat: 25.03.2016 în
Monitorul Oficial Nr. 69 -77 art. Nr: 113. Data intrării în vigoare: 01.08.2016;
12. Legea Nr. 333 din 10.11.2006 pr ivind statutul ofițerului de urmărire penală .
Publicat: 22.12.2006 în Monitorul Oficial Nr. 195 -198 art. Nr.: 918;
13. Legea Nr. 1260 din 19.07.2002 cu privire la avocatură . Publicat : 04.09.2010 în
Monitorul Oficial Nr. 159 art . Nr: 582;

65
II. DOCTRINA JURIDICĂ DE SPECIALITATE
(1) Cursuri. Manuale.
14. Beșteliu R. M., Brumar C ., Protecția Internațională a Drepturilor Omului – Note de
curs – Ediția a V -a, Editura ,,Universul Juridic’’, București, 2010 ;
15. Bîrsan C ., Convenția europeană a drepturilor omu lui. Comentariu pe articole. Vol. I.
Drepturi și libertăți, Editura ,,All Beck’’, București, 2005 ;
16. Bîrsan C ., Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole.
Ediția a 2 -a, Editura ,,C. H. Beck”, București, 2010 ;
17. Copoeru I. (coordonator) Maan B., Huitfeldt T., Gundersen T., Ghid practic de
etică profesională pentru judecători și procurori , Institutul Național al Justiției,
București, 2017 ;
18. Dănileț C., Malic Gh., Bulat E., Vidaicu M., Reținerea în procesul penal. Îndrumar
pentru practicieni , Editura ,,Cartier Juridic’’, Chișinău, 2014 ;
19. Deleanu I ., Drept constituțional și instituții politice, vol. II , Editura ,,Fundației
Chemarea’’, Iași, 1996 ;
20. Dolea I., Drepturile persoanei în probatoriul penal – conceptul promovării
elementului privat , Insti tutul de Reforme Penale, Editura ,,Cartea Juridică’’, Chișinău,
2009 ;
21. Dolea I ., Probele în procesul penal. Îndrumar pentru avocați , Asociația Barourilor
Americane, Chișinău, 2016 ;
22. Dolea I., Roman D., Vîzdoagă T. ș.a. Drept procesual penal , Editura ,,Carti er
Juridic’’, Chișinău, 2005 ;
23. Dolea I., Zaharia V., Rotaru V., ș.a. , Justiția penală și drepturile omului, cercetare
sociologică, Institutul de Reforme Penale, Chișinău, 2010 ;
24. Dongoroz V., Explicațiile teoretice ale Codului penal român. Ediția 2. Volumul I
(broșat), Editura ,,C. H. Beck’’, București, 2012 ;
25. Dongoroz V., Referințe istorice și sisteme procesuale (Explicații introductive), în
,,Explicații teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea generală”, de V.
Dongoroz (coord.) ș.a., vol. I, Ed itura ,,Academiei’’, București, 1975 ;
26. Ghid privind art. 6 din Convenție dreptul la un proces echitabil (latura penală),
Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Strasbourg, 2014 ;
27. Ghigheci C., Principiile procesului penal în Noul Cod de pro cedură penală , Editura
,,Universul Juridic’’, București, 2014 ;
28. Gladchi Gh., Berliba V., Dolea I., Zaharia V., Noua legislație penală și procesual
penală , Chișinău, 2007 ;

66
29. Guțan B ., Protecția europeană a drepturilor omului. Ediția a 4 -a, Editura C. H. Beck,
București, 2012 ;
30. Neagu I., Damaschin M ., Tratat de procedură penală. Partea generală. În lumina
Noului Cod de procedură penală. Ediția a 2, Editura ,,Universul Juridic’’, București,
2015 ;
31. Poalelungi M., Dolea I., Vîzdoagă T., ș. a., Manualul judecătorului pentru cauze
penale, coord. ed. Mihai Poalelungi Editura Î. S. F. E. – P. ,,Tipografia Centrală’’,
Chișinău, 2013 ;
32. Rotaru V., Aplicarea prevederilor legale privind acordul de recunoaștere a vinovăției
Îndrumar pentru avocați , Editura ,,Tipografia -Sirius’’, Chișinău, 2013 ;
33. Sudre F., Dutertre G. , Droit européen et international des droits de l'homme 13e
édition , Editura Presses Universitaires de France – P.U.F., Montpellier, 2016 ;
34. Tanoviceanu I., Tratat de drept și procedură penală , Ediția a doua, revăzută și
completată de Dongoroz V. ș.a., vol. IV, Curierul judiciar, București, 1927 ;
35. Toader T. , Noul Cod penal. Noul Cod de procedură penală , Editura ,,Hamangiu’’,
București, 2017 ;
36. Udroiu M., Procedura penală. Partea generală. Noul cod de procedură penală .
Ediția 3-a, Editura ,,C. H. Beck’’, București, 2016 ;

67
(2) Articole de specialitate
37. Dolea I., Principiul egalității armelor și dreptul apărării de a administra probe în
procesul penal , în Analele Științifice ale Facultății de Drept a USM, Chișinău , 2004;
38. Dolea I., Unele probleme privind asigurarea drepturilor învinuitului în probațiunea
penală , în ,,Materialele Conferinței corpului didactico – științific’’ „Bilanțul activității
științifice a USM în anii 2000 -2007, Chișinău, 2003 ;
39. Erjiu E ., Reglemen tări internaționale referitoare la principiul contradictorialității , în
Analele Științifice ale Universității de Stat din Moldova. Seria „Științe socio –
umanistice”, 2006, vol. 1 ;
40. Ghidul Avocatului în Apărare , aprobat de Consiliul Uniunii Avocaților din
Republica Moldova . Decizia nr. 2 din 30.03.2012;
41. Hanțiu A. O ., The protection vowed to infractions' victims in the Romanian penal
legislation , Revista ,,Dreptul’’, nr. 9/2016, București, 2016 ;
42. Nicubanu C., Studiu comparativ asupra unor prezumții în materie pe nală și în
domeniul răspunderii civile delictuale , Revista ,,Dreptul’’, 1998 ;
43. Pătulea V., Sinteză teoretică și de practică judiciară a Curții Europene a Drepturilor
Omului în legătură cu art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Dreptul
la un pr oces echitabil. Asistența judiciară gratuită și taxele judiciare , Revista Dreptul,
Nr. 11/2017, Uniunea Juriștilor din România ;
44. Pungă T., Separarea funcțiilor procesuale – ficțiune sau realitate , Revista anuală de
drept penal comparat, Ediția a 14 -a, Bucur ești, 2012 ;
45. Udroiu M., Predescu O., Standardele europene în materia dreptului de a dispune de
timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărării , în Dreptul nr. 5/2009 ;
46. Urda A. O ., Garanții procedurale – egalitatea de arme și principiul
contradictoriali tății. Considerații generale , în analele științifice ale Universității „Al.
I. Cuza” Iași Tomul LVII, Științe Juridice, 2011, nr. II, Iași, 201 1;

68
III. Surse internet
47. echr.coe.int ;
48. hudoc.echr.coe.int ;
49. inmlex.ro ;
50. lex.justice.md ;
51. osce.org ;
52. uam.md ;
53. unbr.ro .

69
Declarație pe propria răspundere
Subsemnata ………………………………………………… , declar pe răspundere
persоnală că materialele prezentate în teza de master
sunt rezultatul prоpriilоr cercetări și realizări științifice. Cоnștientizez că, în caz cоntrar,
urmează să supоrt cоnsecințele în cоnfоrmitate cu legislația în vigоare.
Numele de familie, prenumele
Semnătura
Data

70