ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN CUZA” ȘCOALA DOCTORALĂ DOMENIUL: ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ TEZĂ DE DOCTORAT CRIMINALITATEA… [620897]

ACADEMIA DE POLIȚIE „ALEXANDRU IOAN CUZA”

ȘCOALA DOCTORALĂ

DOMENIUL: ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ

TEZĂ DE DOCTORAT

CRIMINALITATEA INFORMATICĂ

REZUMAT

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT

Prof. Univ. Dr. SANDU FLORIN

DOCTORAND: [anonimizat]

2014

Introducere

Pe parcursul ultimelor decenii, spațiul cibernetic a avut un imens impact
asupra tuturor componentelor societății umane. Evoluția umanității și activitățile
societății moderne, apărarea drepturilor fundamentale, interacțiun
ile economice și
sociale depind tot mai mult de infrastructurile de comunicații și tehnologia
informației.

Spațiul cibernetic deschis a încurajat relaționarea socială și politică la nivel
mondial, a rupt obstacolele dintre țări, cetățeni și etnii, permiț
ând relaționarea și
schimbul de informații și idei la nivel planetar. Toate acestea sunt posibile prin
intermediul forumurilor dedicate libertății de exprimare și prin exercitarea
drepturilor fundamentale ale omului.

Valorile, principiile și normele pe care comunitatea europeană le
promovează și le susține este necesar a fi aplicate și în mediul online, pentru ca
spațiul cibernetic să rămână liber și deschis.

Drepturile fundamentale ale cetățenilor, democrației și al
e statului de drept
trebuie să fie protejate și în mediul cibernetic. Prosperitatea și libertatea depind
din ce în ce mai mult de un internet dinamic și inovativ, care va continua să se
dezvolte numai în cazul în care inovarea în sectorul privat și în soci
etatea civilă
conduc la creșterea sa.

Libertatea online necesită siguranță și securitate. Internetul ar trebui să fie
protejat de activitățile cu intenții răuvoitoare, abuzuri și incidente. Pentru
realizarea acestor deziderate, guvernele tuturor statelor

au un rol important în
asigurarea unui spațiu cibernetic liber și de asigurare a condițiilor de siguranță.

Pe lângă toate acestea, guvernele au sarcina de a proteja accesul și de a
respecta drepturile fundamentale online, de a menține fiabilitatea și
in
teroperabilitatea internetului. Cu toate acestea, sectorul privat deține și
operează segmente semnificative din spațiul cibernetic, astfel orice inițiativă
trebuie să recunoască rolul de lider al statului în domeniul securității cibernetice,
chiar dacă sco
pul acestuia este numai de crea cadrul legislativ necesar
desfășurării activităților în acest spațiu.

Comunicațiile și tehnologia informației au devenit coloana vertebrală a
creșterii noastre economice și este o resursă esențială pe care toate sectoarele
economice se bazează. Acestea stau la baza sistemelor complexe care păstrează
economiile noastre, funcționând în sectoare cheie, cum ar fi finanțele, sănătatea,
energia și transportul, în timp ce mai multe modele de afaceri sunt construite pe

disponibilita
tea neîntreruptă dată de internet și de buna funcționare a sistemelor
de informare.

În ultimii ani s
–
a observat că în timp ce lumea digitală aduce beneficii
enorme, ea este, de asemenea, vulnerabilă. Incidentele din spațiul cibernetic, fie
intenționate sa
u accidentale, sunt în creștere la un nivel alarmant și ar putea
perturba furnizarea de servicii esențiale, cum ar fi cele de apă, sănătate, energie
electrică sau serviciile de telefonie mobilă. Amenințări ce pot avea origini diferite,
inclusiv penale, mot
ivate politic, atacuri teroriste sau sponsorizate de state,
precum și la fel dezastre naturale sau greșeli neintenționate.

Economia statelor este deja afectată, în proporții diferite, de activitățile de
criminalitate informatică îndreptate împotriva perso
anelor fizice și a sectarelor
publice și private. Infractorii din mediul virtual folosesc metode din ce în ce mai
complexe pentru pătrunderea în sistemele informatice, cum ar fi furtul de date
critice sau holdinguri de răscumpărare.

Creșterea spionajului

economic și activităților sponsorizate de stat în
spațiul virtual reprezintă o nouă categorie de amenințări pentru guverne și
companiile din întreaga lume.

În statele din afara uniunii, guvernele ar putea abuza, de asemenea de
spațiul virtual pentru supr
avegherea și controlul propriilor lor cetățeni. Uniunea
poate contracara această situație prin promovarea libertății online și asigurarea
respectării drepturilor fundamentale în mediul cibernetic.

Toți acești factori explică de ce guvernele din întreaga l
ume au început să se
dezvolte strategii proprii de securitate cibernetică și să ia în considerare spațiul
cibernetic ca o problemă internațională din ce în ce mai importantă.

A sosit timpul ca Uniunea Europeană să
–
și intensifice acțiunile în acest
domeniu
, în vederea elaborării unei strategii de securitate cibernetică a mediului
virtual, care să prezinte viziunea sa în acest domeniu, clarificând rolurile și
responsabilitățile statelor membre și să stabilească acțiunile viitoare necesare,
bazate pe o protec
ție puternică și eficientă și de promovare a drepturilor și
libertăților cetățenilor, care să facă din mediul online al Uniunii Europene cel mai
sigur spațiu cibernetic din lume.

Securitatea în mediul cibernetic a devenit o componentă a securității tuturor
statelor, care potrivit convențiilor și tratatelor internaționale se poate realiza prin,
cunoașterea, prevenirea și contracararea atacurilor și amenințărilor, precum și
prin dimi
nuarea vulnerabilităților infrastructurilor cibernetice în scopul
gestionării eficiente a tuturor riscurilor la adresa securității acestora, prevenirea
și combaterea criminalității informatice și nu în ultimul rând apărarea cibernetică.

Date fiind premis
ele și efectele fenomenului în discuție, teza de față își
poprune o analizare a femnomenului în complexitatea sa, în vederea realizării, la

finalul cercertării, a unui set de măsuri practice și juridice menită să prevină și să
limiteze criminalitatea infor
matică.

Dintre toate amenințările sfârșitului de secol XX, care au continuat să se
manifeste și în zilele noastre
–

narcoticele, traficul de persoane, munca forțată,
putem afirma că fenomenul criminalității informatice este cel care progresează cu
pașii c
ei mai semnificativi, evoluând prin sine însuși în forme din ce în ce mai
surprinzătoare, dar servind și ca modus operandi pentru alte tipuri de infracțiuni,
ca pornografia infantilă sau furtul de identitate.

Internetul, ca instrument principal al crimin
alității informatice, prezintă o
infinitate de utilizări, ceea ce duce în mod inevitabil la diversificarea formelor de
manifestare a fenomenului.

Astfel, apare ca o necesitate realizarea de cercetări la zi, care să conveargă
spre o radiografie cât mai ex
actă și actuală a dimenisunilor acestui tip de
criminalitate, cu o structură clară, documentată și cu propuneri viabile pe un
termen cât mai îndelungat.

CAPITOLUL I.

CRIMINALITATEA INFORMATICĂ
–

NOȚIUNI GENERALE

1.1. Noțiunea de
criminalitate

Conform Dicționarului explicativ al limbii române, prin noțiunea de
„criminalitate” se înțelege săvârșirea de crime; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe
un teritoriu, într
–
o anumită perioadă.
1

Crima, criminalitatea și amenințările aces
tora, precum și lupta pentru
prevenirea și combaterea lor, sunt concepte complexe și pluridisciplinare care
comportă multiple abordări conceptuale și operaționale, din perspectivă socială,
juridică, politică, criminologică, filozofică, logico
–
sistemică, et
ică, etc.

Criminalitatea sau infracționalitatea reprezintă o formă particulară a
devianței sociale, acest fenomen afectând relațiile interumane cu efect negativ
asupra ordinii publie și a comunităților de persoane, violând valorile sociale
caracteristice
unei societăți și nu numai, având în vedere periculozitatea
fenomenului.

1.2. Criminalitatea în România

În prezent în România
, fenomenul criminalității informatice se manifestă
–

în
principal
–

în următoarele domenii
:

–

infracțiuni privitoare la comerțul electronic
–

sunt reprezentate (în principiu)

de achiziționarea de bunuri sau de servicii prin Internet (acestea fiind plătite cu
ajutorul unor mijloace de plată electronică folosite în mod fraudulos), precum și
oferirea

spre vânzare prin Internet, a unor bunuri (unicul scop fiind acela de a
înșela eventualul cumpărător);

–

infracțiuni privitoare la sistemele informatice
–

sunt reprezentate de atacurile

împotriva sistemelor informatice, atacuri ce pot urmări perturbarea bu
nei
funcționări a unui sistem informatic;

–

pornografia infantilă prin sisteme informatice
–

Internetul și în general noua

tehnologie asigură infractorilor o cale deosebit de ușoară și rapidă pentru racolarea
de persoane, indiferent de vârstă, producerea și
răspândirea de imagini cu caracter
pornografic, în unele dintre ele fiind implicați minori.

1.3. No
ț
iunea de
„
criminalitate informatică
”

La nivel interna
ț
ional/regional nu se manifestă un consens în ceea ce
prive
ș
te terminologia fenomenului; sunt folosi
ț
i (alternativ) o serie de termeni
pentru a descrie infrac
ț
iunile comise prin intermediul/asupra calculatoarelor
–

1

Dictionarul explicativ al limbii romane, ed. Academiei, Bucuresti, 1975, p. 209.

„criminalitate în legătură cu ( utilizarea) calculatorul (ui)” (“computer
–
related
crime”), “criminalitate informatică” (“cyber crime”), “cr
iminalitatea de înaltă
tehnologie” (“high
–
tech crime”), “criminalitate electronică” (“electronic crime”,
“e
–
crime”).

Plecând de la
defini
ț
ia criminalită
ț
ii

(în general) dar adaptând
–
o
particularită
ț
ilor proprie acestei forme de manifestare a criminalită
ț
i
i, s
–
a
considerat
2

ca fiind criminalitatea informatică, ansamblu infrac
ț
iunilor comise, prin
intermediul sau în legătură cu utilizarea sistemelor informatice sau re
ț
elelor de
comunica
ț
ii, într
–
un interval temporal
ș
i spatial determinat. Sistemele informati
ce
ș
i re
ț
elele de comunica
ț
ii putând
ș
i instrumentul,
ț
inta sau loca
ț
ia acestor
infrac
ț
iuni.

1
.
4. Evoluț
ia tehnologiei informatice

Calculatoarele moderne reprezintă rezultatul unui îndelungat proces de
căutări ale unor mijloace tehnice adecvate pentru
mecanizarea și automatizarea
operațiilor de calcul.

Istoria mașinilor de calcul cuprinde evoluția diverselor tehnici folosite de
oameni pentru a efectua calcule matematice și a mașinilor și aparatelor fizice de
care s
–
au folosit pentru acest scop. Multă v
reme, aceste calcule se efectuau mintal,
eventual cu ajutorul unor dispozitive simple, cum ar fi abacul și, din secolul al
XVII
–
lea, rigla de calcul.
3

Sistemul s
–
a dezvoltat exponențial și la ora actuală se apreciază că Internetul
cuprinde câteva zeci de
milioane de calculatoare și zeci de mii de rețele locale, iar
câteva zeci de milioane de utilizatori navighează în fiecare moment prin Internet,
folosind serviciul Web
.

Ușurința în utilizare, costul scăzut, rapiditatea și asigurarea unui caracter
anonim
fac din Internet un mediu propice infracțiunilor. Datorită caracterului
global al rețelei și uriașei complexități, posibilitățile
„de ascundere”

ale autorului
sunt practic nelimitate, încurajând și din acest motiv săvârșirea de infracțiuni.

1.5. Utilizare
a tehnologiei informaticii în activitatea infracțională prezentă

Dezvoltarea tehnologiilor informaționale a sporit considerabil eficiența
afacerilor în cele mai diferite sfere de activitate (economie, medicină, drept etc.),
rețelele de telecomunicații, permit efectuarea tranzacțiilor în regim real de timp,

2

Ionița G.I.,
–

„
Criminalitatea informatică și investigarea criminalistică digitală
–

controverse
terminologice și de conținut”
, în Revista
“Criminalistica”, iunie 2010, vol. XI, nr. 3, Ed. Asociației Criminaliștilor
din România, București, 2010, p. 395
–
398

3

http://tehnicadecalcul.blogspot.ro/2010/04/generalitati.html

viteza de pro
cesare a sporit considerabil, iar companiile sunt capabile să păstreze și
să prelucreze masive enorme de date.

Însă, pe lângă aspectele pozitive, a apărut un șir de fenomene negative
–

infracțiunile informatice, adică realizarea unor acțiuni directe sau i
ndirecte, fizice
sau logice, premeditate sau nepremeditate, ce au scop modificarea uneia sau mai
multor stări (confidențialitate, integritate, accesibilitate, non
–
repudiere) ale unui
sistem sau subistem informațional.

Acest fapt a dus la apariția unei no
i ramuri a dreptului, care necesită
elaborarea concepției de infracțiune informatică, definirea noțiunii și elucidarea
tipurilor infracțiunilor, clasificarea lor și stabilirea măsurilor de constrângere,
elaborarea metodelor, tehnicilor și metodologiilor de

cercetare a infracțiunilor și,
nu în ultimul rând, elaborarea programelor de studiu pentru pregătirea specialiștilor
în domeniu.

1.6. Apariția și evoluția criminalității informatice

Dezvoltarea fără

precedent în domeniul tehnologiei informatice, la

n
ivel mondial, are, din păcate, o parte negativă: s
–
a deschis o poartă

către

producerea unor fapte antisociale, denumite “criminale” atât în dreptul

internațional penal, cât și în rapoartele prezentate de specialiști ai informaticii,
fapte care nu ar fi

putut exista în condițiile tehnice existente acum 15 ani, de
exemplu.

Sistemele de calculatoare oferă, în prezent, oportunități noi, unele

chiar sofisticate, de încălcare a legilor și creeazăun potențial ridicat de comitere a
unor tipuri de infracțiuni

realizate altfel decât în modurile cunoscute, tradiționale.

Deși societatea, în ansamblul ei, plătește pentru toate daunele economice
cauzate de “criminalitatea informatică”, aceasta continuăsăse bazeze pe sistemele

computerizate în aproape toate domen
iile vieții sociale: controlul traficului aerian,
al trenurilor și metrourilor, coordonarea serviciului medical sau al securității
naționale.

1.7
. Reglementări interne
ș
i interna
ț
ionale privind criminalitatea informatică

Dezvoltarea fără precedent a tehnologiei informației (IT) și pătrunderea în
toate sectoarele de activitate, a determinat schimbări majore în societate, ceea ce a
impus stabilirea de norme juridice apte să răspundă necesității de a menține

Preocupările co
munității internaționale de a lupta împotriva criminalită
ț
ii
informatice, precum
ș
i necesitatea de a stabili faptele care trebuie să fie

incriminate
în legislațiile naționale, normele procedurale aplicabile în domeniul

criminalității
informatice și mijloac
ele de cooperare internațională rapidă, care sunt impuse de

specificul infracțiunilor săvârșite prin intermediul sistemelor

informatice, au fost
concretizate în Convenția europeană privind criminalitatea informatică, semnată de
România la 23 noiembrie 2001
.
4

Conven
ț
ia privind criminalitatea informatică impune statelor membre
adoptarea unei legisla
ț
ii penale care să include reglemetări specifice

acestui domeniu.

În România
, cele mai importante reglementări juridice în materie de
criminalitate informatică au fost prevăzute în
Legea nr.161/2003
privind unele
măsuri pentru asigurarea transparenței și exercitarea demnităților publice, a
funcțiilor publice și mediul de afaceri,
prevenirea și sancționarea corupției.

4

EXPUNERE DE MOTIVE la Legea privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței
în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și
sancționarea c
orupției, disponibil și la
http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/0/eml_pl220_03.pdf

CAPITOLUL II.

PRINCIPALELE INFRACȚIUNI DIN SFERA CRIMINALITĂȚII
INFORMATICE

2.1. Date generale privind principalele infracțiuni din sfera criminalității
informatice ca reglementare
internă.

Sancțiunile referitoare la faptele de criminalitate informatică sunt prevăzute
în noul Cod Penal
5

(Codul Penal actualmente în vigoare), cuprinse în Titlul II,
cap.IV, art.249 „
Frauda informatică”
, în
Titlul VII, cap.VI, art.360
–
364
,
infracțiunil
e
„Accesul ilegal la un sistem informatic”, „Interceptarea ilegală a
unei transmisii de date informatice”, „Alterarea integrității datelor informatice”,
Perturbarea funcționării sistemelor informatice”, „Transferul neautorizat de date
informatice”,

iar inf
racțiunea de
„Pornografie infantilă prin intermediul sistemelor
informatice”

este prevăzută în Titlul VIII, cap.1, art. 374.

2.2.Explicații terminologice privind principalele infracțiuni din sfera
criminalității informatice.

Prin
“sistem informatic”
se î
nțelege orice dispozitiv sau ansamblu de
dispozitive interconectate sau aflate în relație funcțională, dintre care unul sau mai
multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

Prin
“
program informatic
”

se înțelege un ansamblu de instrucțiuni care pot
fi executate de un sistem informatic în vederea obținerii unui rezultat determinat.

Prin
“
date informatice
”

se înțelege orice reprezentare a unor fapte,
informații sau concepte într
–
o formă care poate fi p
relucrată printr
–
un sistem
informatic.

Prin
“
măsuri de securitate
”

se înțelege folosirea unor proceduri, dispozitive
sau programe informatice specializate, cu ajutorul cărora accesul la un sistem
informatic este restricționat sau interzis pentru anumite c
ategorii de utilizatori.

2
.3. Incriminarea principalelor infracțiuni din sfera criminalității informatice
în Codul Penal.

În cadrul acestei secțiuni, au fost analizate următoarele infracțiuni:
Accesul
ilegal la un sistem informatic, Interceptarea ilegală a unei transmisii de date
informatice, Alterarea integrității datelor informatice,
Perturbarea funcționării
sistemelor informatice,
Transferul neautorizat de date informatice,
Operațiuni

5

Legea nr.286 din 17.07.2009 privind Codul Penal, publicată în
M.Of., nr. 510 din 24.07.2009
;

ilegale

cu dispozitive sau programe informatice, Falsul informatic, Frauda
informatică și Pornografia infantilă, conform reglementărilor din Noul Cod Penal.

2.4. Aspecte procesuale aplicabile infracțiunilor din sfera criminalității
informatice

Conservarea im
ediată a datelor informatice se dispune
6

de procurorul care
supraveghează sau efectuează urmărirea penală, din oficiu sau la cererea organului
de cercetare penală, pe o durată de maximum 60 de zile, prin ordonanță, dacă sunt
îndeplinite cumulativ următoare
le condiții
7
:

–
exist
ă o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei
infracțiuni
;

–
măsura este necesară în scopul strângerii de probe ori identificării făptuitorului ,
suspectului sau a inculpatului
;

–
datele informatice, inclusive
datele referitoare la traficul informa
țional, au fost
stocate prin intermediul unui sistem informatic
;

–
aceste date se află în posesia sau sub controlul unui furnizor de servicii de
comunicații electronice destinate publicului
;

–
există pericolul pierderii
sau modificării acestora.

Conform Noului Cod de Procedură Penală, organele judiciare (organele de
urmărire penală sau instan
ț
a) au obliga
ț
ia de a ridica obiectele
ș
i înscrisurile ce pot
servi ca mijloc de probă în procesul penal.
8

Conform
art. 168 alin.

(1) NCPP
, p
rin percheziție în sistem informatic sau
a unui suport de stocare a datelor informatice se înțelege procedeul de cercetare,
descoperire, identificare și strângere a probelor stocate într
–
un sistem informatic
sau suport de stocare a datelor info
rmatice, realizat prin intermediul unor mijloace
tehnice și proceduri adecvate, de natură să asigure integritatea informațiilor
conținute de acestea.

În cursul urmăririi penale,
competența și procedura de soluționare a cererii de
autorizare a percheziției
informatice este identică cu cea referitoare la percheziția
domiciliară.
9

6

Potrivit art. 154 alin (2)
NCPP

7

Potrivit art. 154 alin (1)
NCPP

8

Potrivit art. 169

NCPP

9

A se vedea art. 157 și 158
NCPP

CAPITOLUL III.

PRINCIPALII FACTORI CARE INFLUENȚEAZĂ DEZVOLTAREA
CRIMINALITĂȚII INFORMATICE

3.1. Dependen
ț
a de tehnologia informa
ț
iei
ș
i comunica
ț
iilor

Chiar dacă nu ne place

să recunoa
ș
tem, depindem din ce în ce mai mult de
tehnologia informa
ț
iei
ș
i comunica
ț
iilor (ICT). Astfel, comunica
ț
iile zilnice,
controlul
ș
i gestionarea func
ț
ionalită
ț
ilor în clădiri, transportul (aerian, feroviar,
naval, etc.), furnizarea de energie, ap
ă, etc. Depind de tehnologia informa
ț
iei
ș
i
comunica
ț
iilor iar integrarea continuă a tehnologiei informa
ț
iei
ș
i comunica
ț
iilor
în via
ț
a de zi cu zi este posibil să continue
ș
i să dobândească valen
ț
e noi
10
.

3
.2. Numărul de utilizatori

Popularitatea Internetului
ș
i a serviciilor sale, este în continuă ascensiune,
depă
ș
ind 1,5 miliarde de utilizatori (în prezent)
11
. Dar, odată cu cre
ș
terea
numărului de utilizatori conecta
ț
i la Internet, a crescut
ș
i numărul poten
ț
ialelor
ț
inte
ș
i infractor
i. Este dificil de estimat cât de mul
ț
i oameni folosesc Internetul
pentru activită
ț
i ilegale. Chair dacă numai 0,1% din utilizatori ar comite
infrac
ț
iuni, numărul total al infractorilor ar depă
ș
i 1,5 milioane.

3
.3. Disponibilitatea

dispozitivelor
ș
i
accesului

Comiterea

infrac
ț
iunilor din sfera criminalită
ț
ii informatice este destulde
u
ș
oară, fiind necesare echipamente (hardware), programe
de utilizare a
echipamentelor
(software)

ș
i acces la Inte
rnet.

3.4. Disponibilitatea informa
ț
iilor

Internetul
con
ț
ine, în prezent, aproape 240 milioane de pagini web
12

de
informa
ț
ii, la zi. Un infractor care plănuie
ș
te un atac poate găsi informa
ț
ii detaliate
pe Internet, de la cum să construiască o bombă folosind substan
ț
e
ș
i produse
comerializate liber, până la pl
anurile unei clădiri sau ale unei re
ț
ele de utilită
ț
i.
De
ș
i astfel de informa
ț
ii erau disponibile chiar înainte de dezvoltarea Internetului,
accesul la aceste informa
ț
ii era (oricum) mult mai greu de ob
ț
inut.

10

A se
vedea și alte aspecte în Bohn J., Coroamă V., Langheinrich M., Mattern F., Rohs M
., Living in a
World of Smart Everyday Objects
–
Social, Economic, and Ethical Implications
, Journal of Human and Ecological
Risck Assement, vol. 10, nr. 5, p. 736
–
786, (oct.) 2
004, disponibil și la
http://www.vs.inf.eths.ch/res/papers/hera.pdf

11

Conform Internet World Stats, Usage and Population Statistic, disponibil la
http://www.internetworldstats.com

12

Conform Netcraft, June
2009 Web Server Survey, disponibil la
http://news.netcraft.com/archives/
web_sever_survery.html

3.5. Pierderea mecanismelor de control

Toat
e re
ț
elele de comunicare în masă
–
de la re
ț
elele de telefonie utilizate
pentru apeluri de voce, la Internet
–

au nevoie de administrare centrală
ș
i standarde
tehnice pentru a asigura operabilitatea.

Internetul trebuie de asemenea, să fie guvernat de legi
ș
i leguitori iar
organele de aplicare a legii ai început să se dezvolte standarde legale car neceită un
anumit grad de control central.

3.6. Dimensiuni interna
ț
ionale

ale fenomenului

Multe procese de transfer de date pot dobândi caracter transna
ț
ional
datorită
faptului că protocoalele utilizate

pentru transferurile de date pe Internet se bazează
pe o dirijare optimă dacă legăturile directe sunt temporar blocate.

3.7. Independen
ț
a loca
ț
iei
ș
i prezen
ț
ei la locul infrac
ț
iunii

Pentru comiterea infrac
ț
iun
ilor, infractorii nu trebuie să fie prezen
ț
i în
aceea
ș
i loca
ț
ie cu
ț
inta. Aceesul la Internet le permite comiterea infrac
ț
iunilor de
aproape oriunde în lume.

3
.8. Automatizarea

Una dintre cele mai mari avantaje ale tehnologiei informa
ț
iei
ș
i
comunica
ț
iilor este abilitateade a automatiza anumite procese, automatizare care
are multe consecin
ț
e majore: măre
ș
te viteza proceselor, cre
ș
te amploarea
ș
i
impactul proceselor, limitează implicarea oamenilor.

3
.9. Resursele

Nu doar o cre
ș
tere a puterii calculat
oarelor folosite de un singur utilizator
este singura caracteristică care ridică probleme pentru investiga
ț
ii; în aceia
ș
i
măsură, cre
ș
terea capacită
ț
ilor re
ț
elei poate ridica probleme majore.

3.10.Viteza proceselor de schimb de date

Trimiterea unui mesa
j de po
ș
tă electronica oriunde în lume durează doar
câteva secunde.

Acest transfer rapid lasă foarte pu
ț
in timp organelor de aplicare a
legii pentru a cerceta infrac
ț
iunea sau pentru a colecta probele.

3
.11.Viteza de dezvoltare

Internetul este în
tr
–
o

continuă dezvoltare. Începutul extinderii sale dramatice
a fost marcat de cre
ș
terea unei interfe
ț
e de utilizator grafice (www) “prietenoasă”
ș
i u
ș
or accesibilă. Crearea acestei interfe
ț
e (www) a permis dezvoltarea de noi
aplica
ț
ii, dar
ș
i de noi infrac
ț
iu
ni.

3
.12.Comunica
ț
iile anonime

Anumite servicii Internet fac dificilă identificarea infractorilor
13
.
Posibilitatea comunica
ț
iilor anonime este un produs/serviciu oferit cu inten
ț
ia de a

evita dezavantajele de utilizator; exemple de astfel de servicii:
terminale publice de
Internet (la aeroporturi, cafenele Internet), re
ț
ele fără fir, servicii detelefonie
mobilă preplătite care nu necesită înregistrare, capaciă
ț
ile de stocare oferite de
pagini web fără înregistrare,sisteme tip server de comunica
ț
ii anoni
me,
retransmi
ț
ători anonimi.

3
.13.Tehnologia

de criptare

Un alt factor care poate complica investigarea criminalită
ț
ii informatice, dar
care constitue solu
ț
ia tehnică cheie în lupta împotriva criminalită
ț
ii informatice,
este tehnologia de criptare. Folo
sind criptarea, se reu
ș
e
ș
te protejarea informa
ț
iilor
împotriva accesului persoanelor neautorizate.

13

A se vedea și Sobel D.L.,
The Process Taht
“John Doe” is Due: Addressing the Legal Challenge to
Internet Anony
mity
,
în Virginia Journal of Lawand Technology, nr. 3, 2000, disponibil la
http://www.vjolt.net/vol5/symposium/v5ila3
–
Sbel.html

CAPITOLUL IV.

CRIMINALITATEA INFORMATICĂ ȘI CRIMINALITATEA
ORGANIZATĂ

4.1.Noțiunea de “criminalitate organizată”

Crima organizată se
referă la grupurile transna
ț
ionale sau locale implicate în
diverse activită
ț
i criminale, care au ca principal scop beneficiile financiare.

În anul
2011, suma rulată la nivel mondial se cifra la aproximativ 650 miliarde de dolari.

Noțiunea de
„criminalit
ate organizată”
a început să fie folosită în Italia la
jumătatea anilor
1970, când odată cu explozia fenomenului de sechestrări de
persoane și cu apariția terorismului, sau introdus modificări legislative, făcându
–
se
diferența dintre criminalitatea „indivi
duală” și „criminalitatea organizată”.

Referindu
–
ne la situația din România, trebuie făcută precizarea clară că
ordinea civilă s
–
a degradat, că inflația a înregistrat un salt extraordinar și că în acest
context criminalitatea a crescut alarmant, piața nea
gră fiind o prezență cotidiană
aproape la vedere.

Deschiderea frontierelor în cadrul Uniunii Europene și circulația
nestingherită între țările acesteia a facilitat mișcarea persoanelor și a mărfurilor,
impulsionând piața liberă dar în același timp și cri
minalitatea, sub toate formele
sale.
14

4
.2. Modul de operare al grupurilor de crimă organizată în sfera criminalității
informatice.

Modul de operare care implică mai multe persoane putem afirma că este
specific infracțiunilor din sfera criminalității informatice.

În grupurile de infractori formate, fiecare membru are rolul său bine definit,
grupul conlucrând pentru scopul final,
respective obținerea de bani sau alte foloase
în mod illicit.

14

P.Buneci
–

“Crima organizată. Considerații privind grupul
infracțional organizat”, Ed. Mega, București, p.27.

CAPITOLUL V
.

IMPACTUL CRIMINALITĂ
Ț
II INFORMATICE ASUPRA ORDINII
PUBLICE
Ș
I SIGURAN
Ț
EI NA
Ț
IONALE

5
.1. No
ț
iunea de ordine publică
ș
i siguran
ț
ă na
ț
ională. Date statistice
.

Ordinea publică reflectă starea de normalitate în organizarea
ș
i desfă
ș
urarea
vie
ț
ii politice, sociale
ș
i economice, în concordan
ț
ă cu normele de conduită
juridice, etice, morale, religioase
ș
i de altă natură, general acceptate de societate.

Asigurarea
climatului de normalitate socială, de ordine și siguranță publică a
reprezentat o prioritate permanentă pentru societate, care prin structurile sale
specializate a căutat să găsească cele mai eficiente forme și modalități de realizare
a acestui obiectiv.

Securitatea națională se realizează prin măsuri adecvate de natură politică,
economică, diplomatică, socială, juridică, educativă, administrative și militară, prin
activitatea de informații, contrainformații și securitate, precum și prin gestionarea
eficie
ntă a crizelor, în conformitate cu normele de conduit ale comunității europene
și euroatlantice și prevederile dreptului internațional relevante.

5.2. Impactul criminalității informatice asupra ordinii publice și siguranței
naționale. Date statistice.

S
pre exemplu,
f
ortele de politie internationale au destructurat o grupare de
romani care sunt acuzati ca stau in spatele a ceea ce oficialitatile au numit cea mai
mare frauda cu carduri bancare din Australia
, de la nivelul anului 2013.

Un număr de șapte
persoane din Româ
nia au fost acuzate de furt informatic
de pe 30.000 de carduri de credit australiene, potr
ivit politiștilor din acest stat.

Fără cooperarea altor 13 state, împreună

cu sectorul bancar
al Australiei, nu
am fi fost posibilă depistarea acest
or tranzacții ilegale în rețelele infracț
ionale din
Ro
mâ
nia
.

Informaț
iile furate erau utilizate pentru a se crea carduri de credit false,
folosite pentru retrageri frauduloase in Australia, Hong Kong, Europa si SUA.

15

5
.3. Impactul criminalității informt
ice la nivel internațional. Date statistice.

Astfel cum am arătat și anterior, caracterul pregnant transfrontalier, face ca
linia dintre criminalitatea informatică de la nivel național și cea de la nivel

15

http://www.ziare.com/diaspora/romani
–
strainatate/cea
–
mai
–
mare
–
frauda
–
cu
–
carduri
–
bancare
–
din
–
australia
–
orchestrata
–
de
–
romani
–
1204439

internațional să fie foarte fină. Nu de puține ori
, cetățeni români orchestrează rețele
de crimă roganizată în alte state decât România, pentru a obține foloase materiale
în mod nelegal.

Spre exemplu,
f
ortele de politie internationale au destructurat o grupare de
romani care sunt acuzati ca stau in spat
ele a ceea ce oficialitatile au numit cea mai
mare frauda cu carduri bancare din Australia
, de la nivelul anului 2013.

Un număr de șapte persoane din Româ
nia au fost acuzate de furt informatic
de pe 30.000 de carduri de credit australiene, potr
ivit
politiștilor din acest stat.

La data de 14 martie 2013 Comisia Europeană a definit o serie de ac
ț
iuni
menite să combată în întreaga Uniune Europeană practicile comerciale agresive,
cum ar fi falsele oferte „gratuite”, publicitatea de tip „capcană
ș
i deturnare” la
produse care nu pot fi furnizate
ș
i îndemnurile adresate copiilor.

La cinci ani de la
intrarea în vigoare a

Directivei privind practicile comerciale

neloiale
, Comisia a
reexaminat aplicarea acesteia
ș
i a anun
ț
at măsuri de intensificare a procesului de
asigurare a respectării normelor, în vederea sporirii încrederii cetă
ț
enilor atunci
când fac cumpărături pe pia
ț
a internă a Europei.

5.4
.Terorismul
informatic
–

o nouă amenințare la adresa ordinii publice

Deș
i

este considerat mai degrabă un concept decâ
t o realitate,
terorismul
informatic

suscită din ce în ce mai mult interesul deopotrivă al mass
–
media ș
i
al
cercurilor guvernamentale.

Studii in
dom
eniu relevă faptul că pericolul există, însă se cunosc prea
puține informații despre fenomen sau sunt prea puțin conturate limitele acestuia
.

Ce este, însă
, terorismul informatic?

În prezent, atât în mediile academice, cât și în cele circumscrise securi
tăț
ii
IT, exist
ă foarte multe definiții, multe dintre acestea încercând un paralelism cu
definiția clasică a terorismului, respectiv
t
otalitatea actelor inten
ț
ionate de violen
ț
ă
comise de un grup sau de o organiza
ț
ie pentru a provoca o teamă generalizată
ș
i
pentru atingerea unor scopuri politice
.
16

În esență, potrivit definiț
iei Biroului Federal de Investigatii al S
.
U
.
A
.

avem
de
–
a face cu "
un atac premeditat, motivat politic, impotriva informatiilor,
sistemelor de calculatoare, programelor si operarilor de
date, ce conduce la
violente impotriva obiectivelor civile si necombatantilor,
atac exercitat de grupari
subnaționale sau agenț
i clandestini
".

16

http://dexonline.ro/definitie/terorism

5.5. Chestionar asupra conștientizării riscurilor de a deveni victimă a
criminalității informatice.

În
vederea studierii impactului pe care fenomenul criminalității informatice
îl are asupra ordinii publice, în cadrul realizării prezentei teze am considerat utilă
aplicarea unui chestionar la nivelul utilizatorilor de internet precum și al
posesorilor de car
d
–
uri de debit ori credit, având în vedere împrejurarea că și aceste
persoane pot deveni victime ale fă
ptuitorilor care actionează pe I
nternet.

În acest sens, au fost chestionate un număr de 45 de persoane, cu vârste
cuprinse între 20 și 50 de ani, din m
ediul urban, care au abilitatea de a utiliza
internetul și care sunt deținătoare de card
–
uri, considerând că aceste persoane
prezintă cel mai însemnat potențial de a deveni victime ale fenomenului în discuție.

Concluziile care se desprind
ca urmare a adim
istrării acestui chestionar se
leagă de împrejurarea că utilizatorii români din mediul urban manifestă încă o
reticență față de achizițiile online și dețin suficiente cunoștințe despre mediul
virtual încât să nu deschidă mesaje care par a nu avea legătură
cu ei, ca destinatari.

CAPITOLUL VI.

COOPERAREA INSTITUȚIONALĂ ÎN PREVENIREA ȘI
COMBATEREA CRIMINALITĂȚII INFORMATICE

Pe linia prevenirii și combaterii infracțiunilor din sfera criminalității
informatice, principala structură
specializată este Serviciul de prevenire și
combatere a criminalității informatice din cadrai Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Activitatea de cercetare a infracțiunilor din sfera criminalității informatice

este desfășurată de Serviciul de combatere a criminalității informatice din cadrul
Direcției de Combatere a Criminalității Organizate.

6
.1

Structuri specializate în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție

Prin Legea nr.
508/2004 s
–
a înființat Direcția de Investigare a Infracțiunilor
de CriminalitateOrganizată și Terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, prin reorganizarea Secției de Combatere a
Criminalității Organizate și Antidrog,
ca unica structură din cadrul Ministerului
Public, specializată în combaterea și investigarea infracțiunilor decriminalitate
organizată și terorism.

Serviciul de prevenire și combatere a criminalității informatice este condus
de un procuror șef și are în
structură 3 birouri, conduse de procurori șefi.

Serviciul de prevenire și combatere a criminalității informatice efectuează
urmărirea penală, în condițiile prevăzute în Codul de procedură penală, în Legea
nr. 508/2004, cu modificările și completările ulte
rioare, precum și în alte legi
speciale care prevăd infracțiuni de competența Direcției de Investigare a
Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism.

6
.2. Structuri specializate în cadrul Inspectoratului General al Poliției
Române

Direcția de
Combatere a Criminalității Organizate (DCCO)

este unitatea
specializată din structura Inspectoratului General al Poliției Române, cu
competență teritorială generală, care desfășoară și coordonează activitatea de
combatere a criminalității organizate la niv
el național, în conformitate cu actele
normative în vigoare.

6.3.

Structuri cu vocație internațională specializate în prevenirea și
combaterea criminalității informatice

În Statele Unite ale Americii, la nivelul Departamentului de Justiție a fost
creată
Secțiunea privind criminalitatea informatică și proprietatea intelectuală

(„The Computer Crime and Intellectual Property Section”
–

engl.), care se ocupă
cu implementarea s
trategiei naționate de combatere a criminalității informatice și
protejează proprietatea intelectuală în legătură cu acest stat la nivel global.

În ceea ce privește raportarea faptelor ilegale ce privesc sfera informaticii,
principala structură de punere
în aplicare a legislației naționale este
F
.
B
.
I
. (Federal
Bureau of Investigation
–

engl. Biroul federal de Investigații), la care se adaugă
the
United States Secret Service

(Serviciul Secret al Statelor Unite),
the United
States Immigration and Customs
Enforcement

(ICE
–

Direcția de Imigrări și
Vămi a Statelor Unite),
United States Postal Inspection Service

(Serviciul de
Inspecție Poștală a Statelor Unite) și
the Bureau of Alcohol, Tobacco and
Firearms

(ATF
–

Biroul pentru Alcool, Tutun și Arme de foc al

Statelor Unite).

6
.4.
Structuri specializate de luptă împotriva criminalității informatice
la nivelul Uniunii Europene.

Statele europene au dobândit, de
–
a lungul timpului, o bogată experiență în
ceea ce privește conlucrarea între instituții naționale
similare, în vederea
combaterii faptelor din sfera criminalității informatice de la nivel transfrontalier.

La data de 4 iulie 2013, Parlamentul European a adoptat noua legislație a
Uniunii Europene cu privire la criminalitatea informatică. Noua Directivă

se
dorește a întări răspunsul Uniunii Europene față de criminalitatea informatică,
astfel contribuind la creșterea nivelului de securitate informatică de care se bucură
fiecare cetățean U.E.
17

Cu această ocazie, a fost înființat și
Centrul European pentr
u
Criminalitate Informatică

(European Cybercrime Center
–

engl.), în cadrul
Europol.
18

Europol

este
o

organizație

de combatere a criminalității la nivel european,
având sediul la Haga (Olanda). Această organizație preia sarcinile poliției naționale
din
fiecare stat al Europei, în caz că activitatea criminală, depășește limita
granițelor naționale.

17

https://www.huntonprivacyblog.com/2013/07/articles/european
–
parliament
–
adopts
–
new
–
legislation
–
to
–
fight
–
cyber
–
crime/

18

https://w
ww.europol.europa.eu/ec3

Centrul
European pentru Criminalitate Informatică

a fost creat în cadrul
Europol, după realizarea unui studiu de fezabilitate comandat de Comisia
Europeană că
tre Rand Corporation Europe. Centrul se dorește a fi punctul de
focalizare a luptei împotriva criminalității informatice de la nivelul Uniunii
Europene, contribuind la creșterea vitezei de reacție a autorităților europene
împotriva infracțiunilor din aceas
tă arie.

CAPITOLUL VII.

M
Ă
SURI DE PREVENIRE SI COMBATERE A FENOMENULUI
CRIMINALITATII INFRACTIONALE

7.1. Considerații generale privind prevenirea criminalității

În literatura de specialitate se evidențiază faptul că
definirea și evaluarea
conceptului de politică penală de prevenire a criminalității trebuie să țină seama de
trei dimensiuni
19
:

a) prima se referă la legislația penală în vigoare privind sistemul de sancțiuni
aplicate indivizilor delincvenți;

b) cea de a doua include instituțiile specializate de prevenire și control social
specializat împotriva criminalității;

c) cea de a treia include reacția socială față de crimă și criminalitate.

7.2.

Instrumente juridice de luptă împotriva criminalității
informatice

Orice măsură întreprinsă în sensul limitării viitoare a acestui fenomen
trebuie să țină seama de diversitatea faptelor penale săvârșite, precum și a
situațiilor în care diverse persoane sau instituții devin victime ale unor astfel de
infracți
uni.

Considerăm că direcțiile pe care
măsurile de prevenire și combatere a
fenomenului criminalității informatice

ca parte a criminalității organizate trebuie
să se îndrepte către o
aplicare mai eficientă a legislației existente și
completarea,
îmbunătățirea acestei, precum și către o cooperare mai bună
între instituțiile responsabile în vederea limitării activității infracționale.

De asemenea, considerăm că aceste direcții ar trebui să vizeze
ș
i crearea
unor programe complexe de consiliere și a
sistență a victimelor dar și a celor care
au avut calitatea de autor al unei infracțiunii, în vederea reintegrării acestora
în

societate
, dar
ș
i a unor
programe/cursuri de perfec
ț
ionare a anchetatorilor
ș
i
magistra
ț
ilor în ceea ce prive
ș
te modul de
investigare a infrac
ț
iunilor informatice.

7.3. Agen
ț
ii
ș
i institu
ț
ii

noi

cu atribu
ț
ii în prevenirea ciminalita
ț
ii informatice

În vederea garantării unei securită
ț
i cât mai mari pentru utilizatori, Uniunea
Europeană a instituit Agen
ț
ia Europeană pentru
Securitatea Re
ț
elelor Informatice

19

Rădulescu S.M., Banciu D.,
“Sociologia crimei și criminalității”
,Casa de Editură și Presă
„Șansa” S.R.L., București, 1996, p. 224.

ș
i a Datelor (ENISA), al cărei rol este de a consilia Comisia
ș
i statele Ue, precum
ș
i de a coordona măsurile pe care acestea le iau pentru a asigura securitatea
sistemelor
ș
i re
ț
elelor de informa
ț
ii.
20

Centrul Național
de Răspuns la Incidente de Securitate Cibernetică (CERT
–
RO)
21
, ca structură independent de expertiză și cercetare în domeniul protecției
infracstructurilor cibernetice.

7.4. Măsuri tehnice de prevenire a criminalității informatice

Scopul măsurilor tehnic
e de protec
ț
ie constă în protejarea resurselor
informa
ț
ionale contra amenin
ț
ărilor sau vulnerabilită
ț
ilor.

Securizarea sistemelor are drept scop îngreunarea accesului infractorilor la
computer, dar
ș
i de a
–
i putea detecta în cazul în care ace
ș
tia reu
ș
esc

să pătrundă.

Pentru un rezultat cât mai bun, procedurile de securitate fizică a unui sistem,
ar trebui combinate cu procedurile de securitate a operării.

7
.5. Strategia de securitate cibernetică a României

În contextul dezvoltării rapide a
tehnologiilor moderne de informa
ț
ii
ș
i
comunica
ț
ii fiecare
ț
ară este nevoită să
–
ș
i dezvolte o strategie proprie de securizare
a spatiului
cibernetic.

Prin adoptarea
Strategiei de securitate cibernetică a României
ș
i a Planului
de ac
ț
iune la nivel na
ț
ional privind implementarea Sistemului na
ț
ional de
securitate cibernetică
22
,
ț
ara noastră urmăre
ș
te
atât dezvoltarea unui mediu
informațional dinamic bazat pe interoperabilitate și servicii specifice societății
informaționale, cât și asigurarea
respectării drepturilor și libertăților fundamentale
ale cetățenilor și a intereselor de securitate națională, într
–
un cadru legal adecvat.

20

http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/fight_against_organised_crime/l24153_ro
.htm

21

Hotărâre nr. 494/2011privind înființarea Centrului Național de Răspuns la Incidente de
Securitate Cibernetică
–

CERT
–
RO
, publicată în M. Of., nr. 388/02.06.2011

22

H.G. nr. 271/2013 pentru aprobarea Strategiei de securitate cibernetică a României și a
Planului de acțiune la nivel național privind implementarea Sistemului național de securitate
cibernetică, publicată în M. O
f. Nr. 296/23.05.2013

CAPITOLUL VIII.

CONCLUZII
Ș
I PROPUNERI

Dezvoltarea tehnicii
ș
i a tehnologiei a reprezentat o adevărată
revolu
ț
ie în
societatea umană, având ca principală consecin
ț
ă tranzi
ț
ia de la Societatea
Industrială la Societatea Informa
ț
ională.

Apari
ț
ia calculatoarelor
ș
i a Internetului a u
ș
urat foarte mult munca
oamenilor, dându
–
le posibilitatea efectuarii într
–
un t
imp extrem de scurt a unei
multitudini de tranzac
ț
ii, de afaceri
ș
i de comunicări.

Calcul
atorul a devenit o component vitală a activită
ț
ii noastre zilnice iar
tehnologia comunica
ț
iilor
ș
i posibilită
ț
ile oferite de Internet au produs transformări
în înt
reaga societate, pătrunzând în toate sectoarele vieții economice,
sociale și culturale.

În aceste condi
ț
ii, criminalitatea informatică, este o problemă majoră în
societățile care folosesc pe scară largă tehnologia informatică, iar în condițiile

absenței unei definiții standardizate și unanim acceptate și a lipsei unor statistici
credibile în domeniu, studierea și examinarea din punct de vedere juridico
–
penal a
acestui nou gen de infracțiuni, care a cuprins întreg mapamondul, este foarte
importan
tă.

În România,
fenomenul criminalității informatice

se manifestă prin
creșterea numărului de cazuri înregistrate și organizarea celor ce comit astfel de
fapte, în adevărate grupări infracționale, precum și reorientarea grupărilor
criminale care, în trecut, comiteau infracțiuni din sfera traficului de perso
ane,
traficului internațional de autoturisme și traficului de droguri, către infracțiuni de
natură informatică.

Principalii factori, care au determinat reorientarea grupărilor criminale, către
infracțiuni informatice, sunt legați de obținerea de câștigur
i materiale mari, într
–
un
timp relativ scurt și cu riscuri relativ mici

În prezent, asistăm nu doar la o explozie, diversificare
ș
i specializare a
criminalită
ț
ii, ci
ș
i la o congruen
ț
ă între infrac
ț
iunile din sfera criminalită
ț
ii
informatice
ș
i infrac
ț
iun
ile ,,clasice”.

Având în vedere dinamica și ritmul rapid de evoluție a spațiului cibernetic,
precum și obiectivele țării în procesul de dezvoltare a societății informaționale,
pentru implementarea pe o scară cât mai largă a serviciilor electronice, se înt
revede
nevoia ca legislația internă să se adapteze din mers și continuu, la oportunitățile și
provocările generate de un mediu de securitate cibernetică în permanentă
schimbare.

Asigurarea securității
ș
i a spa
ț
iului cibernetic trebuie să se bazeze pe
coo
perarea la nivel național și internațional, prin coordonarea demersurilor
naționale în concordanță cu orientările și măsurile adoptate la nivel internațional.

Numeroase studii arată că doar o mică parte din faptele penale legate de
utilizarea sistemelor
informatice ajung la cunoștința organelor de cercetare penală,
iar investigațiile în domeniul infracționalității informatice sunt, prin natura lor,
complexe și implică utilizarea de tehnologii
ș
i echipamente sofisticate.

Din acest motiv
propunem
la final
ul lucrării noastre, patru direcții de
acțiune, după cum urmează:

1.Aplicarea eficientă a legislației interne existente, precum și armonizarea
legislației interne lacea de la nivel european și internațional. Criminalitatea
informatică și spațiul cibernetic

sunt două elemente aflate într
–
o continuă evoluție,
ceea ce face dificil pentru autoritățile publice crearea unui pachet legislativ adaptat
celor mai noi metode de comitere de fapte penale.

Totodată, având în vedere că legislația internațională este real
izată de cele mai
multe ori în limba engleză, este necesar a se realiza traduceri cât mai fidele la
transpunerea acesteia în legislația internă, pentru a se evita situații de confuzie între
anumiți termeni ori situații descrise în normele legale adoptate.

2. În strânsă legătură cu aplicarea eficientă a legislației și adaptarea acesteia la
realitatea cibernetică, un alt punct important considerăm că este
înfiin
ț
area unor
centre de pregătire periodică

atât a anchetatorilor, cât
ș
i a magistra
ț
ilor. Nu de
pu
ț
ine ori, practica ne
–
a arătat că poli
ț
i
ș
tii, dar
ș
i procurorii nu
ș
tiu de unde să
înceapă o investiga
ț
ie cu privire la o infrac
ț
iune informatică. De
cele mai multe ori
asemenea cauz
e sunt plasate “băiatului cu calculatorul.”

Având în vedere amploarea fem
omenului criminalită
ț
ii informatice, iar
computerele devin din ce în ce mai mult obiectul crimelor tradi
ț
ionale, consider că
este absolut necesar
ș
i util ca atât magistra
ț
ii,cât
ș
i organele de cercetare penală să
devină “exper
ț
i” în calculatoare, să cunoas
că cele mai noi metode de investigare a
infrac
ț
iunilor.

De asemenea, având în vedere faptul că, așa cum am arătat și anterior în
prezenta lucrare, fraudele din sfera criminalității informatice sunt, uneori, în
strânsă legătură cu infracțiuni de tip econom
ic, considerăm că ar fi utile stagii de
practică pentru reprezentanții Ministerului Public, organelor de poliție și magistrați
–

judecători care să conțină și predarea unor elemente de economie.

3.
Intensificarea activităților de cooperare între stucturile
publice

care au
atribuții în ceea ce privește prevenirea și combaterea criminalității informatice, prin
creșterea numărului de persoane care să
–
și desfășoare activitatea de investigare a
faptelor din sfera criminalității informatice, precum și organizarea
de stagii de
practică comune, astfel cum am arătat și mai sus, la care să participe personal din

diverse structuri ori autorități publice, în vederea dezvoltării de echipe inter
–
specializate, care să coopereze în mod eficient la viitoare acțiuni comune.

Creșterea efectivelor de investigatiori reprezintă o necesitate ce persistă de
mult timp în practică, multe cauze fiind soluționate cu întârziere, din lipsa
personalului specializat în realizarea de percheziții și/sau culegeri de date
informatice.

4.
Coope
rarea dintre autortiățile publice și membrii societății civile
, în vederea
aducerii la cunoștința acestora din urmă a pericolelor la care se expun când
accesează Internetul ori contul personal, precum și cu privire la metodele de
protecție pe care le au la

dispoziție pentru a evita statutul de victime.

Existența unor instituții specializate la nivel intern și internațional precum și
existența unei cooperări dintre aceste instituții reprezintă aspecte pe care le
–
am
arătat anterior, în prezenta lucrare.

Î
nsă, având în vedere și concluziile chestionarului aplicat utilizatorilor,
rezultă că fenomenul criminalății informatice rămâne perceput ca ceva abstract,
care are loc doar la un nivel superior vieții cotidiene, căruia le cad victime doar
companiile mari ș
i față de care populația sau firmele de mici dimensiuni adoptă
atitudinea „mie nu mi se poate întâmpla”.

La momentul la care o persoană devine victima unui furt de date personale
sau află că i s
–
a clonat cardul de credit, de exemplu, se adresează fie in
stituției
bancare, iar de cele mai multe ori este sfătuită să nu facă publică lipsa sumelor din
cont, pentru a nu știrbi imaginea băncii, fie se adresează unui site (de exemplu de
poștă electronică sau de cumpărături), fără a primi un răspuns clar într
–
un
termen
rezonabil.

De aceea, considerăm utilă desfășurarea unor campanii de aducere la
cunoștință a riscurilor pe care activitatea online le poate purta, dar și de expunere
clară către populație și mediul de afaceri, a unor pași legali cre sunt la dispoziția
potențialelor vi
ctime, în caz de nevoie.

Deși legislația internă din România este cosacrată principiului „Nemo legem
ignorare censetur”
–

Nimeni nu poate invoca necunoașterea legii, în practică
trebuie să acceptăm că anumite părți ale legislației sunt mai puțin accesibi
le decât
altele.

Și pentru acest motiv, considerăm că între membrii societății civile și
reprezentanții autorităților trebuie să se dezvolte o cooperare de durată, care să
producă periodic informații sub forma unor ghiduri care să fie aduse la cunoștința

unor grupuri țintă bine determinate, în concordanță cu nivelul fiecăruia de
înțelegere a riscurilor de a deveni victime ale criminalității informatice.

Lumea criminalită
ț
ii informatice nu se limitează doar la fraude bancare,
fraude cu căr
ț
i de credit, f
raude economico
–
financiare, ci merg mai departe până la
săvâr
ș
irea de acte teroriste. Din ce în ce mai mult, în zilele noastre grupările

teroriste utilizează Internetul pentru a
–
ș
i atinge scopurile, în sensul că î
ș
i propagă
ideologiile pe care le îmbră
ț
i
ș
e
ază, trimit mesaje de ură
ș
i incitare la violen
ț
ă,
pregătesc atacuri teroriste, etc.

Î
n

plus, spre deosebire de acum câțiva ani
–

o caracteristică a criminalităț
ii
informatice

din zilele noastre o reprezintă

nivelul de dezvoltare a instrumentelor
util
izate și automatizarea atacurilor și a infectă
rii
sistemelor informatice
pentru a
prelua controlul acestora.

Retelele de comput
ere ale utilizatorilor casnici și din firme și instituții,
infectate și care pot fi programate să atace simultan din nenumărate

colț
uri ale
lumii un serviciu sau o retea conectata la internet au
o capacitate de atac
demonstrată deja î
n numeroase ocazii.

Pentru a intra la categoria terorismului

informatic, doar motivația politică

mai este ne
cesara
–

o organizatie teroristă putând

închiria cu uș
urin
ță o astfel
infrastructură ce poate fi utilizată ca arma cibernetică
.

Cel mai de
s oferit exemplu care poate fi î
ncadrat la ciberterorism este

atacul
asupra

Estoniei

î
n 2007
. Mai sunt și alte exemple de situații î
n care a ex
istat o
urmare deosebit de gravă

cu impact la nivel social.

Având în vedere aceste aspecte
, dar
ș
i multe alte activită
ț
i pe care grupările
teroriste le întreprind prin intermediul Internetului, dar
ș
i gravitatea ac
ț
iunilor lor,
de
lege ferenda

propunem introducerea unor noi articole în legisla
ț
ia penală care să
prevadă incriminarea terorismului informatic.

Alternativ, opi
năm că ar fi utilă și introducerea unui alineat suplimentar
pentru infracțiunile din sfera criminalității informatice prevăzute de Codul Penal,
respectiv

Accesul ilegal la un sistem informatic,
Interceptarea ilegală a unei
transmisii de date informatice, A
lterarea integrității datelor informatice
,
Perturbarea funcționării sistemelor informatice,
Transferul neautorizat de date
informatice,
Operațiuni ilegale cu dispozitive sau programe informatice, Falsul
informatic,

Frauda informatică
și
Pornografia infant
ilă prin sisteme informatice
.

Respectivul alineat ar fi necesar să cuprindă sancțiuni penale cu limite mai
mari, dacă infracțiunea este comisă în scopul întreprinderii unor acțiuni teroriste.

În acest sens, considerăm că este necesară introducerea de c
ătre leguitor și a
unei definiții unitare a acestui nou concept, în acord cu legislația în vigoare.
Opinăm că definiția dată conceptului de „terorism informatic” de F.B.I. este una
completă, ce ar trebui implementată și în sistemul juridic intern: „
un atac

premeditat, motivat politic, impotriva informatiilor, sistemelor de calculatoare,
programelor si operarilor de date, ce conduce la violente impotriva obiectivelor
civile si necombatantilor,
atac exercitat de grupări subnaționale sau agenț
i
clandestini
”.

Aceasta întrucât terorismul reprezintă o amenințare la nivel global, iar
legislația în acest domeniu este necesar a fi una unitară.

BIBLIOGRAFIE

LEGISLAȚIE

LEGISLAȚIE NAȚIONALĂ

Constituția României, revizuită prin Legea nr. 429/2003 publicată în M. Of.
758/29.10.2003

Noul Cod Penal al României adoptat prin Legea nr. 286/2009 publicată în M. Of.
510/24.07.2009

Noul Cod de procedură penală al României adoptat prin Legea 135/2010 publicată
în M. Of. 486/15.07.2010

Legea nr. 51/1991 publicată în M. Of. 163/
07.08.1991, republicată in M.Of. nr.
190/18.03.2014

Legea nr. 8/1996 repulicată în M. Of. 60/26.03.1996

Legea nr. 455/2001 publicata în M. Of. 429/31.07.2001, republicată în M. Of. nr.
316/2014

Legea nr. 677/2001 publicată în M. Of. 790/12.12.2001Legea nr
. 365/2002
republică în M. Of. 959/29.11.2006

Legea nr. 39/2003 publică în M. Of. 50/29.01.2003

Legea nr. 161/2003 publicată în M. Of. 279/21.04.2003

Legea nr. 196/2003 republicată în M. Of. 87/04.02.2008

Legea nr. 64/2004 publicată în M. Of. 343/20.04.2004

Legea nr. 506/2004 publicată în M. Of. 1101/25.11.2004

Legea nr. 508/2004 publicată în M. Of. 1089/23.11.2004

Legea nr. 589/2004 publicată în M. Of. 1227/20.12.2004

Legea nr. 102/2005 publicată în
M.Of. 391/09.05.2005

Legea nr. 135/2007 publicată în M.Of. 345/22.05.2007, republicată în M. Of. Nr.
138/2014

Legea nr. 105/2009 publicată în M.Of. 278/28.04.2009

O.G. nr. 130/2000 republicată în M. Of. 177/07.03.2008

O.U.G. nr. 193/2002 publicată în M
.Of. 942/23.12.2002

O.U.G. nr. 99/2006 publicată în M.Of. 1027/27.12.2006

O.U.G. nr. 22/2009 publicată în M. Of. 174/19.03.2009

O.U.G. nr. 111/2011

privind comunicaț
iile electronice, publicată în M. Of. Nr.
925/27.12.2011, modificată prin Legea nr. 140
/2012, publicată în M. Of. Nr.
505/23.07.2012

H.G. nr. 1308/2002 publicată în M.Of. 877/05.12.2002

Ordinul ministrului comunicațiilor și tehnologiei informaț
iei nr. 389/2007 publicat
în M. Of. 485/19.07.2007

LEGISLAȚIE INTERNAȚIONALĂ

Convenția
Consiliului Europei privind criminalitatea informatică

Convenția de la Berna privind
protecția operelor literare și artistice
, din 1886 a fost
semnată ș
i revizuită la Stockholm la 14.07.1967, prin Decretul nr. 549/29.07.1969,
publicată în Buletinul Oficial

nr. 84/31.07.1969

Tratatul OMPI

privind drepturile de autor, adoptat la Geneva în 1996

Recomandarea nr. R (89) 9 a Comitetului de Miniștri către statele membre (ale
Consiliului Europei) asupra criminalității în legătură cu calculatorul, adoptată de
Comi
tetului Miniștrilor la 13 septembrie 1989 la a 428
–
a reuniune a adjuncților
miniștrilor

Recomandarea nr. R (95) 13 a Comitetului de Miniștri către statele membre (ale
Consiliului Europei) privind problemele dreptului procesual penal în materia
tehnologiei
informației, adoptată de Comitetului Miniștrilor la 11 septembrie 1995
la a 543
–
a reuniune a adjuncților miniștrilor

Directiva 2006/24/EC Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006
privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătu
ră cu furnizarea de
servicii publice de comunicații electronice sau a rețelelor publice de comunicații și
de modificare a Directivei 2002/5 8/EC
, publicată în Monitorul Oficial al Uniunii
Europene nr. L105/13.04.2006

Directiva 2004/48/EC Parlamentului Euro
pean și a Consiliului din 29 aprilie 2004
cu privire la punerea în aplicare a drepturilor de proprietate intelectuală
, publicată
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 157/30.04.2004

Directiva 2001/29/CE Parlamentului European și a Consiliului din 2
2 mai 2001 de
armonizare a anumitor aspecte privind dreptul de autor și drepturile conexe în
societatea informațională
,
publicată
în Jurnalul Oficial al Comunităț
ii Europene nr.
L 167/22.06.2001

Directiva 2000/46/CE Parlamentului European și a Consiliului
din 18 septembrie
2000 privind inițierea, exercitarea și supravegherea prudențială a activității
instituțiilor de bani electronici,

publicată
în Jurnalul Oficial al Comunităț
ii
Europene nr. 275/27.10.2000

Directiva 2000/31/CE Parlamentului European și a C
onsiliului din 8 iunie 2000
privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special
ale comerțului electronic, pe piața internă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene L.178/17.7.2000

Directiva 1999/93/CE

a Parlamentului European ș
i a Consiliului, din 13
decembrie 1999, privind un cadru comunitar pentru semnăturile electronice,
publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L13/19.01.2000

Directiva 97/7/CE Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997
privind protecția consumatorilor în cazul contractelor la distanță,

publicată în
Jurnalul Comunităț
ii Europene nr. L 144/04.06.1997

Directiva 95/46/EC Parlamentului European și a
Consiliului din 24 octombrie
1995 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu
caracter personal și libera circulație a acestor date,

publicată în Jurnalul
Comunităț
ii Europene nr. L 281/23.11.1995

Council of Europe, Additiona
l
Protocol to the Convention on cybercrime,
concerning the criminalisation of

acts of a racist and xenophobic nature committed
through computer systems
(ETS no. 189) disponibil la
http://www.conventions.coe.int/Treaty/EN/Treaties/Html/189.htm
.

Council of Europe,
Convention on Cybercrime
(CETS no: 185), disponibilă la:
http://conventions.coe.int/Treaty/en
/Treaties/Html/185.htm

LITERATURĂ DE SPECIALITATE

Amza T
.,
–

„Criminologie. Suport de curs”
, Univ. Hyperion, București, 2011,

Amza T
.,
–
“Criminologie, Tratat de teorie și politică criminologică
”, Ed. Lumina
Lex, București, 2002,

Amza T., Amza C.P
.,
–
“Criminalitatea informatică”
, Ed. Lumina Lex, București,
2003

Banciu D
,
–

“
Elemente de sociologie juridică
, Ed. Lumina Lex, București, 2000

Bocancea C.,Neamțu G.

–

“
Elemente de asistență socială”
, Editura Polirom, Iași,
1999

Cimpoeru D
.,
–

“Dreptul internet
ului”, Ed. C.H. Beck, Bucure
ș
ti, 2012

Cross M
.
–

“Scene of the cybercrime” ediția a II
–
a, Ed. Syngress Publishing Inc,
Rockland Massachusetts, 2008

M.Dobrinoiu

–

„Infracțiuni în domeniul informatic”, Ed. C.H. Beck, Bucuresti,
2006

Goodman S.E., Sofaer A.D
.
–

The Transnational Dimension of Cyber Crime and
Terrorism, Hoover Press, Standford, CA, 2001

Ionița G.I
.,
–

„
Criminalitatea informatică și investigarea criminalistică digitală
–

controverse terminologice și de conținut
, în Revista “Criminalistica”, iun
ie 2010,
vol. XI, nr. 3, Ed. Asociației Criminaliștilor din România, București, 2010

Ioniță G.I
.,
–

„
O scurtă analiză a infracțiunilor din sfera criminalității informatice
incriminate în Legea nr.

161/2003 și în viitorul Cod penal al României,
comunicare p
rezentată la simpozionul internațional „Instituții juridice
contemporane în contextul integrării României în Uniunea Europeană”, ed. a IV
–
a,
București. (noiembrie) 2010.

Ioniță G. I
.,
–

“
Implementing the Provision of the European Council Convention
on Cybe
rcrime in the Romanian Legislation”,
în
Acta Universitatis Danubius
Juridica, vol. 8, no. 3, 2010, p. 171
–
172, disponibil la
http://journals.univ
–
danubius.ro/index.p
hp/juridica/article/view/675/614

Moise A. C
.,
–
“Metodologia investingării criminalistice a infracțiunilor
informatice”
, Ed. Universul Juridic, București, 2011

Moldoveanu N
.,
–
“Criminalitatea economico
–
financiar
”, Ed. Global Print,
București, 1999

Moore R
.,
–

“Search and Seizure of Digital Evidence”,
LFB Scholary Publishing
LLC, New York, 2005

Nistoreanu G., Paun C
.
–

„Criminologie. Ediție Revăzută și Adăugită”, Ed.
Europa
–

Nova, București, 1996

Pop Tr
.,
–
“Curs de criminologie
”, Cluj, 1928

Prună Șt., Mihai
I.C.,

“Criminalitatea informatică”
, Ed. Sitech, Craiova, 2008

Sandu I.E., Sandu F., loniță G.I.,

–

“
Criminologie”,
Ed. Sylvi
,
București, 2001

Vasiu I
.,
–

„
Criminalitatea informatică”
, ed. a II
–

a revăzută și adăugită, Ed.
Nemira, București, 2001

SURSE INTERNET

http://eurlex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2007:026:FIN:EN:P
DF

http://www.symantec.com/norton/cybercrime/definition.jsp

http://tehnicadecalcul.blogspot.ro/2010/04/generalitati.html

http://ora
–
tic.wikispaces.com/01.+Istoria+calculatorului

http://ro.wikipedia.org/wiki/EDVAC

http://ro.wikipedia.org/wiki/Tranzistor

http://tehnicadecalcul.blogspot.ro/2010/04/bazele
–
calculatoarelor
–
moderne
–
s
–
au
–
pus_27.html

Blog.it

–
asistenta.ro/generatii
–
de
–
calculatoare/

http://www.scrigroup.com/calculatoare/calculatoare/Scurt
–
istoric
–
al
–
calculatoarel42251.ph
p

http://ro.wikipedia.org/wiki/IBM_PC

http://www.mpt.upt.ro/doc/cur
s/gp/Sisteme_inteligente_in_electrotehnica/Inteligen
ta_artificiala_si_Retele_neuronale_cap1.pdf

http://www.nicugane.ro/articole/biblioteca/DescriereComputer.pdf

http://consilr.info.uaic.ro/uploads_lt4el/resources/pdfromInternet_evolutie_perspec
tive.pdf

http://ro.wikipedia.o
rg/wiki/Internet

http://ro.wikipedia.org/wiki/World_Wide_Web

http://www.security.ase.md/publ/ro/pubro28.html

http://stirbudorin.blogspot.ro/p/infractiuni
–
informatice
–
si
–
investigarea.html

http://www.cdep.ro/proiecte/2003/200/20/
0/eml_pl220_03.pdf

http://cnred.edu.ro/pdf/Directiva
–
2013
–
55
–
UE.pdf

http://eur
–
lex.europa.eu/legal
–
content/RO/TXT/?uri=CELEX:32013L0040

http://www.internetworldstats.com

http://news.netcraft.com/archives/
web_sever_survery.html

http://
www.isoc.org/internet/history/brief.html

http://www.michbar.org/journal/pdf/pdf4article1163.pdf

http://www.hackerwatch.org

http://www.cert.hu/documents/Estonia_attack2.pdf

http://ro.wikipedia.org/wiki/Crima_organizat%C4%83

http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=4&ved=0CDI
QFjAD&url=http%3A%2F%
2Ffs.procuror.ro%2F1fe13917596cfa50d52aead4f335
a08a.pdf&ei=7ODMU8n
–
GIO40QXX
–
4DwBA&usg=AFQjCNGtTtBAHAu
–
SYbI5VT5jCZLW2FcdA

http://legeaz.net/spete
–
penal
–
iccj
–
2012/decizia
–
1430
–
2012

http://fs.legaladviser.ro/2f6155aa6d1953736e793d964a5d6282.pdf

http://fs.legaladviser.ro/2f6155aa6d1953736
e793d964a5d6282.pdf

http://www.presidency.ro/static/ordine/SSNR/SSNR.pdf

http://www.financiarul.ro/2013/02/07/criminalitatea
–
informatica
–
a
–
adus
–
romaniei
–
anul
–
trecut
–
un
–
prejudiciu
–
de
–
peste
–
43
–
milioane
–
de
–
lei/

http://11a
–
ltgje.wikispaces.com/Calculatorul+in+viata+cotidiana

http://www.euroavocatura.ro/stiri/6967/In_2010,_rata_tentativelor_de_frauda_la_p
lata_online_a_scazut_cu_50_la_suta

http://www.diicot.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=52&Itemi
d=69

http://rria.ici.ro/ria2012_2/art03.php?lang=ro

http://
www.businesscover.ro/20
–
10
–
2013
–
romania
–
si
–
cumparaturile
–
online
–
un
–
potential
–
sabotat
–
de
–
saracie
–
si
–
intelegerea
–
tehnologiei/

http://economie.hotnews.ro/stiri
–
it
–
15904426
–
peste
–
85
–
din
–
internautii
–
romani
–
oras
–
facut
–
cumparaturi
–
online
–
insa
–
numai
–
sfert
–
platesc
–
cardul
–
studiu.htm

http://www.ziare.com/articole/frauda+online

http://europa.eu/rapid/press
–
release_IP
–
13
–
227_ro.htm

http://dexonline.ro/definitie/terorism

http://e
–
crime.ro/ecrime/site/index.php/acasa/materiale_documentare/terorism_informatic/

http://www.diicot.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=61:prima
–
pagina

http://www.diicot.ro/index.php/component/content/article/92
–
organizare
–
diicot/113
–
structura
–
centrala

http://www.politiaromana.ro/crima_organizata.htm.

http
://www.diicot.ro/images/documents/rapoarte_activitate/raport2007.pdf

http://www.justice.gov/criminal/cybercrime/

https://www.huntonprivacyblog.com/2013/07/articles/european
–
parliament
–
adopts
–
new
–
legislation
–
to
–
fight
–
cyber
–
crime/

https://www.europol.europa.eu/ec3

https://www.europol.europa.eu/

https://www.europol.europa.eu/ec3

https://www.europol.europa.eu/ec3/safer
–
internet
–
day
–
2013

http://www.sigur.info/

http://europa.eu/legislation_summaries/justice_freedom_security/fight_against_org
anised_crime/l24153_ro.htm

http://www.cert
–
ro.eu/articol.php?idarticol=836

http://www.cert
–
ro.eu/articol.php?idarticol=640

http://www.ce
rt
–
ro.eu/articol.php?idarticol=645

http://www.cert
–
ro.eu/articol.php?idarticol=527

http://www.cert
–
ro.eu/articol.php?idarticol=538

http://www.cert
–
ro.eu/files/doc/709_20140314120321056235900_X.PDF

http://www.cert
–
ro.eu/proiecte/acdc
/articol.php?idarticol=717

http://www.idhyperion.ro/cursuri/cursuri%20drept/Criminologie_AN%20II,%20se
m%201.pdf

http://windows.microsoft.com/ro
–
ro/windows
–
vista/tips
–
for
–
creating
–
a
–
strong
–
password

http://ro.wikipedia.org/wiki/Paravan_%28software%29