Îmi aleg o meserie [620841]

1
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Cristian Stan Timiș Anca -Diana

Cluj -Napoca
2017

2
UNIVERSITATEA “BABEȘ -BOLYAI” CLUJ -NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI
PREȘCOLAR

STRATEGII DE ÎMBUNĂTĂȚIRE A
RELAȚIEI ȘCOALĂ -FAMILIE ÎN
VEDEREA OBȚINERII UNOR
REZULTATE ȘCOLARE MAI BUNE

Coordonator științific Absolvent: [anonimizat]. Univ. Dr. Cristian Stan Timiș Anca -Diana

Cluj -Napoca
2017

3
CUPRINS
Argument
Capitolul I. FACTORI CE INFLUENȚEAZĂ DEZVOLTAREA ȘCOLARULUI DIN
CICLUL PRIMAR
I.1. Familia ca factor educa tiv
I.2. Școala ca factor educativ
Capitolul II. RELAȚII EDUCAȚIONALE
II.1. Relația profesor -elev
II.2. Relația părinte -elev
II.3. Principiile de baz ă ale relației părinte -profesor
Capitolul III. RELAȚIA ȘCOALĂ -FAMILIE
III.1. Conceptul de success/insucces școlar
III.1.1. Factori care stau la baza succesului școlar
III.1.2. Cauze ale insuccesulu școlar
III.2. Strategii de dezvoltare a parteneriatului școală -familie
III.3. Strategii de implicare a părinților în educația copiilor
Capitolul IV. METODOLOGIA CERCETĂRII
IV.1. Obiective
IV.2. Ipoteză
IV.3. Variabile
IV.4.Metode de cercetare utilizate în cercetare
IV.5. Eșantionul de subiecți
IV.6. Eșantionul de conținut
IV.7. Des crierea demersului investigativ -experimental
IV.7.1. Etapa preexperimentală
IV.7.2. Etapa experimentală
IV.7.3. Etapa postexperimentală
Capitolul V. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Concluzii
Bibliografie

4
Argument

Încă de mică mă fascina tot ceea ce era legat de școală, cadrele didactice,educație. Î n
ciclul primar am avut plă cerea de a cunoaște trei doamne învățătoare care și -au pus amprenta
adânc în caracterul și personalitatea mea de atunci în formare. Unii ar crede că este cu adevărat
un dezastr u să ai trei învățătoare în primii patru ani de școală, cu alte cuvinte cei mai importanți,
cei in care se pun bazele unei educații corecte, însă eu cred că poate fi numit chiar noroc pentru
că am cunoscut trei doamne cu un stil diferit de predare, de vârs te diferite, nimic nu le asemăna
înafară de profesia nobilă pe care o aveau și dedicarea cu care își îndeplineau menirea. Datorită
lor am îndrăgit școala și mi -am dorit și eu să mă înnobilez prin această profesie, după cum se
poate observa nimic nu m -a put ut determina să -mi schimb alegerea nici până astăzi, astfel încât
mă aflu în ultimul an la facultatea de Psihologie și științe ale educației, secția Pedagogia
învățământului primar și preșcolar.
Îndreptându -mă cu pași repezi de îndeplinirea menirii mele mi -am pus întrebarea ,,Ce aș
putea face mai mult pentru a -i ajuta pe elevi să învețe și să facă acest lucru cu plăcere?” iar
răspunsul nu a întârziat să apară. Pronind de la premiza că nu este destulă educația primită la
școală și aceasta nu va da roade dacă nu este susținută și de către părinți în celelalte medii din
care face parte copilul dar mai cu seamă în mediul familial, am decis să întocmesc această
cercetare care are ca scop demonstrarea faptului că implicarea părinților atât în activitățile
extrașco lare cât și în cele din cadrul școlii (prin participarea la activități de tipul ,,Învățător
pentru o zi” ș. a.) va duce cu siguranță la obținerea unor performanțe vizibile în ceea ce privește
activitatea elevilor și educarea acestora într -un mod dezirabil.
Totul s -a concretizat în elaborarea unei cercetări și a unor strategii de îmbunătățire a
relației școală -familie ceea ce duce la creșterea semnificativă a performanțelor elevilor din ciclul
primar.

5
Capitolul I. FACTORI CE INFLUEN ȚEAZĂ DEZVOLTAREA ȘCOLARULUI DIN
CICLUL PRIMAR

I.1. Familia ca factor educativ

,,Familia este nucleul societății, care are funcții biologice, psihologice, sociale,
economice, culturale, educative.” (F. Teller i, 1996, p.23). Familia reprezintă prima instituție din
care face parte copilul , în mod inconștient, încă din stadiul de embrion. Este primul cadru de
referință al copilului, mediul din care provine și cel la care se va raporta toată viața în demersul
său. În familie copilul își formează primele priceperi, primele deprinderi de care se va folosi pe
tot parcursul vieții (M. Băsu, A. Sava, D.H. Parteine, A. Petrovici, 2010 ).
,,Părinții reprezintă punctul de sprijin din viața copilului. Prin urmare, cel mai important ajutor
pe care îl poate pri mi un copil provine de acasă. Asigurându -se că elevii ajung la școală odihniți,
hrăniți și pregătiți pentru ore, stabilind un înalt orizont de așteptare al învățării și consolidând
încrederea în sine, părinții susțin procesul de învățare al copi ilor.” (M. Agabrian, 2006, p. 80).
,,Prima experiență a copilului cu relațiile are loc, în general, în familie. Acest grup mic și
intim este cadrul de bază în care cei mai mulți copii sunt introduși în viața social ă, unde sunt
dobândite regulile comportamentului inte rpersonal și care va continua să le servească drept bază
de securitate atunci când întâlnesc lumea de afară, care adesea induce confuzie.În lumina
multiplelor modificări sociale care au avut loc în ultimii aproximativ 50 de ani – divorțul,
familiile monopar entale, mamele angajate în câmpul muncii, inversarea rolurilor între soț și
soție, cuplurile homosexuale, familiile vitrege și combinate – este evident că nu mai putem defini
familia la fel de îngust cum o făceam odată, iar implicațiile pe care le au acest e variațiuni ale
formelor familiale asupra dezvoltării copiilor au devenit o arie majoră de interogații.” ( L.
Dwight, p.87, fără dată ).
În viziunea lui Durkheim, familia este prima instanță educativă a copilului, prin
autoritatea parentală i se transmit copilului normele și valorile, care odată interiorizate devin
comportamente acceptate și așteptate de societate. Familia se caracterizează prin intimitate,
afectivitate, în mediul familial se iau întotdeauna în considerare nevoile celorlalți, se adaptează
într-un mod flexibil la norme și la situațiile particulare (Stănc iulescu, 1996 ).
Rolurile parentale sunt îmbunătățite în cadrul familiei și al relațiilor de tip școală -familie.
Rolurile fundamentale pentru dezvoltarea familială sunt: creșterea, învățarea și modelarea.

6
Părinții trebuie să îndeplinească roluri de învățare, de acțiune, de prijinire și de luare a deciziilor.
De obicei, părinții folosesc aceste roluri în funcție de context. Atunci când părinții observă că
există un climat școlar primitor, se fo calizează și mai mult pe educare și participarea lor în
mediul școlar (A. Băran -Pescaru, 2004).
În familie copilul învață valo rile esențiale ale omului, să comunice, cum să acționeze în
diferite situații dar și cum să interpreteze experiențele trăite cu aj utorul propriilor valori, să
discearnă semnificația acestora. Părinții își educă copiii prin modelarea reacțiilor primare (de
bază) către reacțiile dorite, așteptate de către societate, prin oferirea exemplelor clare de
comportamente . Copiii sunt tentați d e cele mai multe ori să reproducă ceea ce văd (în
comportamentul părinților) mai degrabă decât ceea ce li se cere sau ce li se spune că ar fi bine să
facă. Părinții au rolul de asemenea de a media învățarea din alte surse cum ar fi: internetul,
grupul de p rieteni, reviste, emisiuni, școa lă, etc (Green, Kinsey B. 1979) . În cadrul familiei
copilul învață primele reguli de comportare în societate care îi vor fi de mare ajutor și la școală și
care în anumite situații se schimbă foarte greu sau chiar deloc. Dese ori copilul încearcă să -i
familiarizeze și pe cei din familie cu reguli învățate la școală, iar reușita acestuia depinde foarte
mult de regulile deja impuse de familie, de stilul de viață al părinților și de concepțiile acestora;
în cazul în care nu -i sunt acceptate sugestiile copilul renunță și le alege pe cele impuse de
familie, iar pe cele învățate la școală acesta fie le va respecta în alte cercuri (cercul de prieteni,
cercul de dans, de muzică, etc.) fie le va ignora (M. Băsu, A. Sava, D.H. Pa rteine, A. Petrovici,
2010 ).
În cartea sa ,, Școala, familia, comunitatea”, Mircea Agabrian, reprezintă elevul și familia
printr -o modalitate inedită numită ,,Metafora pădurii” astfel: Elevii – ,,În sănătatea ecosistemului
pădure, elevii sî nt reprezentați de copacii tineri. Pentru ca să ajungă la potenți alul lor deplin, ei
depind de cî teva elemente importante din acest sistem. Copacii tineri, la fel ca elevii dintr -o clasă
sau grup, nu sînt participanți pasivi în sistem; ei sînt integrați și au dreptul să crească și să se
dezvolte .” Familia – ,,Familia este reprezentată de solul în care rădăcinile copacilor tineri sînt
ocrotite și tinerii copaci cresc fermi și hotărîți. În pădure solul asigură hrana de care plantele au
nevoie să se dezvolte. El este parte a sistemului din care plantele iau apa, asigurînd de asemenea
necesarul din care copacii tineri pot crește puternici și sănătoși. Caclitatea solului este un factor
important în determinarea calității vieții copacilor tineri, tot la fel cum calitatea familiei
determină calitatea vieții pentru e levi.” (M. Agabrian, 2006, p.10 ).

7
Educația morală se face în mare parte în cadrul familiei, aici se formează deprinderile de
bază ale unui comportament moral, de la respectarea celor mai elementare reguli până la
formarea comportamentelor ample dorite de societate. Prin însușirea noțiunilor, convingerilor,
reprezentărilor, copilul își va forma atitudin ea față de societate și față de ceilalți oameni cu care
va intra în contact dar mai ales față de propria persoană.

I.2. Școala ca factor educativ

,,Școala este instituția socială creată în mod special pentru educarea tinerei generații.” (N.
A. Florea, C. F. Surlea, 2006, p. 16).
Rolurile profesorilor sunt esențiale procesului de parteneriat și includ rolurile care
vizează implicarea familiei în activitățile școlii, dar mai ales ale clasei. Acestea presupun
susținere în: îngrijire, ghidare și luarea deciziilor (A. Băran -Pescaru, 2004).
,,Școala semnifică principalul cadru și mediu educațional, infuzat permanent de noi
cunoștințe, metode, mijloace, valori, orientat de finalități, susținut de o asistență psihopedagogică
profesionistă și conceput ca o <<activitate de educare a generației tinere>>, ca un <<sistem
complex de influențe organizate și exercitate sistematic asup ra copiilor și tinerilor>>. Fiind o
instituție în care educația este programată și planificată, conținuturile care se transmit <<sunt
selectate cu grijă după criterii psihopedagogice și principii didactice clare>>. Dincolo de
conținuturile concrete care se transmit în activitatea didactică, importante sunt și relațiile dintre
cadrul didactic și elevi.” (Convorbiri didactice Nr. 8/ mai 2015) . Școala obișnuiește elevii să se
supună autorității profesorului, ceea ce implică o familiarizare a lor cu normele și regulile. Elevul
își însușește valorile elementare ale vieții morale prin experiențele oferite de școală. (Doltrens,
1970). În cadrul școlii se oferă copiilor o << situație socială de înalt nivel calitativ, astfel că din
relațiile umane să ia tot ce este m ai avantajos pentru educația lor>> (Bartolomeis, 1981,
A.Stefan, 2003, p. 52).
Este primul mediu cu adevărat strict în care elevului i se impun reguli stricte pe care
trebuie să le respecte indiferent dacă îi face plăcere sau nu, indiferent dacă se potrive sc cu cele
învățate acasă sau nu. Copilul devine elev și totodată participant al activității unei instituții
organizate și oficiale cum este școala. Dacă la grădiniță și în familie era obișnuit cu reguli doar
exprimate, fără a se cere cu strictețe respecta rea lor, la școală elevul trebuie să aibă o conduită
conform cerințelor. La școală îi sunt prezentate sarcini organizate sistematic, în care copilul

8
regăsește informația științifică așteptată încă dinainte. Școala informează dar mai ales formează
elevii pentru societate prin cunoștințele și deprinderile practice pe care le transmite, prin
competențele pe care le dezvoltă pentru a se adapta la cerințele acesteia de integrare pe piața
muncii, de construire a un or relații interumane bazate pe încredere și cooperare, pe valorile
culturale și morale promovate de societatea modernă (M. Băsu, A. Sava, D. H. Par tenie, A.
Petrovici, 2010 ).
Comportamentele sociale acceptate sunt exersate în școală prin diferite activit ăți, jocuri,
lecții, etc, în mod repetat până când acestea sunt însușite și aplicate în mod voluntar de către
elevi. În cazul în care acestea se as imilează mai greu se aplică uneori forțat după norme universal
valabile acceptate. Precum familia, școala poa te avea un comportament dual, în loc să lucreze în
susținerea valorilor însușite de către elev in mediul familial le șterge din viziunea acestuia,
neținând cont de convingerile și valorile promovate în fiecare familie (M. Băsu, A. Sava, D. H.
Partenie, A. Petrovici, 2010 ).
În viziunea lui Mircea Agabrian în lucrarea ,,Școala, familia, comunitatea” prin
,,Metafora pădurii”, spune despre școală următoarele: ,,Dacă există o forță care ajută creșterea,
atunci în metafora noastră ea este școală. Discutăm despre școli ca fiind reprezentate de soare,
ploaie și atmosferă. Școala este una din forțele primare însărcinate cu educația și dezvoltarea
elevilor. Pentru a -și îndeplini această rațiune, școala lucrează în colaborare cu familii (solul) și
comunități (diversit atea pădurii) sănătoase.
Emil Păun consideră că școala face parte din cele mai complexe organizații sociale, iar
Constantin Cucoș consideră școala ca fiind ,,o organizație” în care climatul este esențial în
atingerea performanțelor e levilor dar și ale pro fesorilor (L. Bejenar, 2011). Școala reprezintă mai
întâi de toate un mediu social pentru elev, acesta având posibilitatea de a intra în relație cu
colegii săi, de a purta discuții pe diferite teme nu doar legate de școală, de a lega prietenii, etc.
În ziua de astăzi educația este un fenomen social de transmitere a experienței de
viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și de tineri, în scopul pregătirii
lor pentru integrarea în societate .

9
Capitolul II. REL AȚII EDUCAȚIONALE

II.1. Relația profesor – elev
Relația profesor elev de cele mai multe ori este una defectuasă din păcate, determinată de
prejudecăți, discuții în contradictoriu, principii și practici învechite care sunt menținute si
transmise de la o generație la alta în continuare fără a se ține cont de personalitatea fiecărui
individ și de dorința unei evoluții.
Prin pregătire, măiestrie pedagogică și entuziasm, profesorul are un contact pozitiv cu
elevii care favorizează procesul instructiv -educativ . Dragostea pentru copii, tactul pedagogic,
capacitatea de empatie, puterea de stăpânire de sine, sunt calități care asigură eficiența muncii
profesorului, oferindu -i satisfacție, resurse pentru eforturi în vederea perfecționării stilului de
muncă (S. Cost ache, 2012).
Când relația profesor -elev este una negativă, ca urmare a neîmplinirii sarcinilor de către
profesor sau a unei concepții greșite în legătură cu rolul unui educator în procesul de învățământ,
se ivesc din nou carențe în viața școlară a copiilor . Echilibrul psihic și moral al copiilor devine
instabil (în special a celor mai sensibili dintre ei), riscând să fie supuși la tulburări de conduită, să
rămână în urmă sau chiar să aibă parte de un eșec școlar (S. Costache, 2012).
Lipsa de interes din p artea profesorului față de trăirile elevului, îl poate pune pe profesor
în situația de a nu fi capabil să stabilească adevărata cauză a unui răspuns greșit sau mai puțin
bun, dat de elev la lecție (S. Costache, 2012).
Autoperfecționarea relației profesor -elev duce la instalarea unui climat favorabil
cooperării în sala de clasă. Acesta este mediul propice învățământului eficient, menit să dezvolte
inițiativa, creativitatea, spontaneitatea și responsabilitatea – calitățile necesare unei integrări
sociale su perioare (S. Costache, 2012).
Există cazuri, de regulă printre cadrele didactice mai tinere, sau care și -au încheiat
studiile recent, în care relația profesor – elev este una roditoare în care se ține cont de dorințele,
personalitatea, prioritățile, princi piile și mai ales de competențele elevului. Relațiile de acest tip
sunt benefice atât pentru profesor cât și pentru elev. În stabilirea relației sale cu elevul,
profesorul are datoria de a studia cu atenție mediul de viață din care provine elevul, fișa de
analiză psihologică a elevului, nevoile și necesitățile acestuia dar și competențele sale. Relațiile
dintre profesor și clasă generează de obicei sentimente de simpatie și încredere în cazul în care

10
acestea sunt relații favorabile, în caz contrar aceste se ntimente se pot transforma în neplăceri,
antipatie, neîncredere. Profesorul trebuie să ia inițiativa în ceea ce privește dezvoltarea unei
relații armonioase cu clasa de elevi, fiind conștient de faptul că așa este de dorit și că ,,ce semeni
aia culegi” pri n urmare dacă semănăm bunăvoință și simpatie tot aceea vom primi și din partea
celor cu care interacționăm. Profesorul trebuie să fie cel care conduce aceste relații și cel care le
direcționează creând relații de colaborare și cooperare.
În urma unor studii efectuate s -a ajuns la concluzia că există profesori care nu
reacționează în niciun fel fie dacă elevii răspund corect fie dacă nu, reacția elevilor fiind una de
așteptat însă nu una bună. Aceștia sunt descurajați văzând că nu se face distincția înt re cei care
sunt mai activi și cei care activează mai puțin, prin urmare activitatea lor va de veni una din ce în
ce mai slabă. Se întâmplă adesea ca cei care dau un răspuns greșit să nu fie corectați sau să fie
ironizați, ceea ce îi va determina fie ,,să s e dea bătuți” fie să avanseze în greșeli.
Relația dintre profesor și elev trebuie să aibă ca temelie faptul că profesorul reprezintă
îndrumătorul, coordonato rul activității elevului, să poată avea încredere în acesta, să vadă în el
nu do ar un profesor (cad ru didactic) ci și un mentor. Elevul are nevoie de aprecierea
profesorului, de încurajare și de stimulare a stimei de sine, dat fiind că acesta are o personalitate
foarte fragilă, încă în dezvoltare. Profesorul are datoria de a -i da sentimentul de apartene nță la un
grup, de a -l uni cu întreaga clasă p e elev, de a transforma colectiv ul de elevi într -un întreg.
Succesul poate fi asigurat de comunicarea și cooperarea elevilor dintr -o clasă formând un
colectiv unit. Factorul afectiv are o importanță majoră asup ra nivelului intelectual al elevului,
crearea unei atmosfere plăcute în sala de clasă, în timpul orelor, profesorul trebuie să -și lase
problemele acasă, manifestând o stare de bine în fața elevilor, în caz contrar copiii vor sesiza
fiecare nemulțumire a pr ofesorului și vor fi afectați de acesta.
Dezvoltarea psihică, afectivă și intelectuală a elevului depinde în mare parte de relația pe care
profesorul o dezvoltă cu el, cu cât relația va fi una mai deschisă și mai înfloritoare cu atât va fi
mai benefică pentru elev.
După Goldstien un grad ridicat de empatie în relația profesor – elev nu face decât să ajute
elevul la obținerea unor rezultate academice foarte bune, indiferent de nivelul de vârstă al
elevului.(A. Bogluț, 2013, p.77). Din teoria motivației generată de psihologul american A.
Maslow reiese faptul că o relație de cooperare, claborare între pro fesor și elev ajută la formarea
personalității libere a elevului, conform teoriei fiecare personalitate tinde spre autoreal izare . Prin

11
urmare profesorului îi revine obligația de a participa activ la formarea unei personalități creative
satisfăcând necesit ățile intelectuale ale elevului (A. Bogluț, 2013, p.79). În realizarea unei relații
corecte profesor – elev, comunicarea efi cientă este considerată piat ra de temelie după care
urmează și înțelegerea sentimentelor celuilalt, empatia, respectul, aprecierea, înțelegerea și
conștientizarea nevoilor și competențelor elevului.

II.2. Relația părinte – elev

„ Poartă -te cu părinții tăi precum ai dori să se poarte și copiii tăi cu tine” (Socrate) .
Încă din copilărie, de la cele mai mici vârste, trebuie stabilită o strânsă legătură între
părinte și copil, ca mai apoi , odată cu creșterea și ajungerea la pubertate, adolescență a copilulu i,
vârsta cea mai critică, părintele să aibă un anumit control asupra acestuia, să -l poată supraveghea
cu mai mare ușurință (M. Băsu, A. Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici, 2010).
Părinț ii întruchipează modele în fața copiilor, pe care aceștia de cele mai multe ori le
urmează cu strictețe la vârstele mici involuntar, de aceea părinții trebuie să aibă o atitudine
exemplară în fața copiilor atât în relația propriu -zisă părinte – elev cât și în relațiile cu celelalte
persoane pe care copilul le observă cu ate nție de cele mai multe ori studiind pendelete
comportame ntul și acțiunile părinților săi (L. Bejenar (2011) .
În comunicarea sa cu elevul, părintele trebuie să aibă în vedere următoarele: cuvintele și
tonul vocii trebuie să -i dea copilului încredere, să -l facă să se simtă în siguranță, nicidecum
vinovat; copilul trebuie lăsat să aleagă între mai multe variante posibile, fiind încurajat și
explicându -i-se care ar fi cea mai bună alegere și de ce; folosirea mesajelor la persoana întâi
(„ceea ce simțim”, „de c e simțim așa”, „când ne simțim așa”); utilizarea unui limbaj de
încurajare (M. Băsu, A. Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici, 2010).
O relație părinte -elev armonioasă poate aduce următoarel e beneficii: c rește stima de sine
a copilului; părintele înțelege ma i bine ceea ce se întâmplă la școală, având o imagine mult mai
clară; elevul are note mai mari, învață mai mult, fiind susținut și încurajat de părinte; elevul va
avea mai puține absențe; atât pări ntele cât și elevul vor dezvolta atitudini pozitive față de școală;
scade riscul consumului de alcool, tutun, droguri, etc; câștigurile nu vor fi evidente numai în
primii ani de școală, ci sunt semnificative indiferent de vârsta sau anul de studiu; elevul se va
adapta mai ușor la schimbările survenite la trecerile în următoarele cicluri de școlarizare, va fi

12
capabil să -și stabilească planuri realiste privind viitorul lui. În toate societățile au existat și vor
exista legături între părinți și elevi, mereu părinții vor fi considerați responsabili pentru succesele
sau insuccesele copiilor (M. Băsu, A. Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici, 2010).
Relațiile dintre părinți și elevi pot fi definite în sens larg ca fiind : fie relații roditoare, care
îi ajută pe copii să se dezvolte, fie relații în care lipsește cu desăvârșire comunicarea, respectul,
înțelegerea, care nu fac altceva decât să îi îndepărteze pe copii de părinți și invers. Este de dorit
ca părinții să aibă rel ații cât mai deschise cu copiii lor, în care să se regăsească : comunicarea
eficientă, înțelegerea reciprocă, încrederea, interesul pentru nevoile celuilalt. Precum în relația
profesor -elev, și în cea de părinte -elev adultul trebuie să preia frâiele, trebui e să conducă elevul
în direcția benefică lui fără ca a cesta să se simtă manipulat, obligat să facă anumite lucruri, privat
de libertatea de a alege.
Încă mai există (din păcate) părinți care nu pot accepta nevoia copilului de a se
individualiza, de a ave a propriile opinii, propriile preferințe, propriile plăceri și încearcă să
monopolizeze lista cu ,,ce vreau să fac” a copilului inducându -i ce trebuie să facă ,,pentru că așa
este mai bine pentru el”. Părinții trebuie să aibă mereu în vedere, în relația cu propriul copil,
faptul că acesta se dezvoltă ca orice indivi d într -un mod unic, original, are nevoie de libertatea
de a alege ceea ce vrea să facă și cu siguranță este un individ capabil să facă alegeri de unul
singur. În cazul în care copilul are nevoie de un sfat din partea părintelui cu siguranță nu va ezita
să-l ceară în special atunci când relația dintre cei doi este una benefică și deschisă.
Școlarul mic trebuie să beneficieze de o atenție sporită din partea părintelui, trebuie să aibă
sentimentul d e apartenență și de siguranță, doar în aceste condiții va deveni un individ cu o stimă
de sine ridicată, cu încredere în propria persoană. Elevul din ciclul primar are nevoie de
înțelegere din partea părintelui mai ales atunci când performanțele școlare la să de dorit, nu
trebuie să se simtă lăsat la o parte, subestimat, aceste fapte cu siguranță nu vor ajuta la creșterea
performanțelor sale , ci îl vor face să creadă că nu este bun la nimic, că școala este ceva mult prea
greu pentru el, că niciodată nu va fi „cel mai bun din clasă”. Părintele trebuie să fie conștient de
faptul că nu toți cop iii sunt genii, în majoritatea cazurilor fiecar e copil excelează într -un anumit
domeniu, la o anumită materie, care de obicei este și preferata lui; rolul părintelui este de a
susține copilul și de a -l ajuta atât să obțină performanțe la materia s au în domeniul care îi place ,
cât și să nu rămână în urmă cu celelalte materii.Copilul trebuie să înțeleagă că fiecare materie
este importantă în felul ei și că toate materiile împ reună ne formează pentru viața de adult.

13
Părin tele trebuie să fie conștient de faptul că în urma relației sale cu copilul și a
principiilor pe care aceasta se bazează, copilul își va crea mai târziu restul relațiilor. Relația
părinte – elev nu înseamnă numai ceea ce se stabilește între cei doi la nivel verbal, ci mai
degrabă ceea ce aceștia săvârșesc din punct de vedere comportamental, comportamentul unui a
față de celălalt reprezintă defapt relația dintre cei doi.

II.3. Relația părinte – profesor

Atât părinții cât și profesorii au un interes major în legătură cu succesul copiil or, deținând
sistemul de legături care le poate facilita reușita.
Împreună, părinții și profesorii pot sprijini parteneriatul prin colaborare, planificare, comunicare
și evaluare (A. Băran -Pescaru, 2004).
Profesorii care oferă părinților exemple concrete, detaliate în legătură cu aspectele
pozitive dar și cu cele negative, lipsurile în activităț ile copilului sunt cei care ati ng un nivel înalt
în colaborare, maximizând beneficiile copilului. În ceea ce privește această relație, părinte –
profesor, un stil pozitiv de comunicare ajută la construirea unei relații constructive între cei doi și
ușurează acțiunile l or comune, care lucrează în bene ficiul copilului. Comunicarea pozitivă a
părinților le permite întotdeauna să ofere un feedback bun profesorilor, recunoscând și susținând
astfel eforturile lor. Pentru o comunicare mai eficientă se pot crea „jurnale” familie -școală, în
care părinții și profesorii se informează unii pe alții în legătură cu realizările copilului sau cu
temerile lor în le gătură cu acesta (A. Băran -Pescaru, 2004).
Principiile de bază ale relației părinte -profesor sunt următoarele:
1) Responsabilitatea pentru educația copilului este împărțită între profesori și părinți.
2) Respectul, flexibilitatea și încrederea sunt elementele de bază ale unei comunicări între părinte –
cadru didactic – elev.
3) Școala trebuie să reprezinte un mediu plăcut, liniștit, un loc în care profesorii, elevii și părinții să
participe la activități cu plăcere.
4) Implicarea activă a familiei nu trebuie să lipseas că din educația copilului, aceasta trebuie să
reprezinte o continuitate a educației de care elevul beneficiază la școală.

14
5) Practicile, comportamentele învățate în familie sunt mult mai importante și nu au de a face cu
nivelul veniturilor și al studiilor dintr -o familie (M. Băsu, A. Sava, D. H. Partenie, A. Petrovici,
2010) .
În dezvoltarea unei relații favorabile școală – familie pot exista unele bariere care ar putea
împiedica o colaborare favorabilă, acestea sunt: părinți care nu realizează că au un rol esențial în
educația și dezvoltarea armonioasă a copilului, părinți cu o stimă de sine scăzută, părinți care
sunt depășiți de nevoile de bază ale familiei.
Cercetãrile arată că , indiferent de mediul economic s au cultural al familiei, atunci când
părinții sunt parteneri în educa ția cop iilor lor, rezultatele determină performa ța elev ilor, o mai
bunã frecventare a ș colii, reducerea ratei de abandon școlar și scă derea fenomenului delicven ței.

15
Capitolul III. RELAȚIA ȘCOALĂ -FAMILIE

Relația școală – familie reprezintă un parteneriat care are în vedere educarea și
dezvoltarea cât mai armonioasă și mai roditoare a elevului, în acest parteneriat se stabilesc reguli
de „activare” de la început, se întocmesc diferite activități pe care părinții le vor desfășura
împreună cu elevii în cadrul școlilor sub supravegherea cadrelor didactice. Tot prin intermediul
relației dintre școală și familie părinții pot beneficia de sfaturi, îndrumări și recomandări în
legătură cu ce activități ar fi benefice pentru elevi și i -ar ajuta să se dezvolte din punct de vedere
intelectual ș i nu numai. Acest lucru va deveni un real suport pentru activitatea desfășurată la
școală , unde elevii învață lucruri noi, se deprind cu anuite abilități însă pentru a și le însuși ei
trebuie să le exerseze și acasă, sau în celelalte medii din care fac parte.
„Prezența părinților poate transforma cultura școlii” – S. L. Lightfoot .
Pentru a -i jauta pe copii să se dezvolte, părinții, educatorii, oamenii de afaceri, comunitățile
locale, state le și guvernele naționale se străduiesc împreună să îmbunătățească sistemele
educației. Putem identifica diferite mijloace de îmbunătățire, de împlinire a acestui scop, cel mai
simplu, clar și la îndemână este implicarea familiei în educație. Acest mijloc există de generații,
și odată cu trecerea timpului se îmbunătățește (A. Băran -Pescaru, 2004).
Părinții trebuie să fie implicați în îmbunătățirea educației atât în familie cât și la școală.
Părinții pot încuraja învățarea acasă, prin implicarea și particip area activă la activități susținute și
desfășurate în școlile în c are învață copiii, încurajându -i să participle la lecții, sădind interesul în
legătură cu activitățile extrașcolare. Toate acestea susțin familiile care se confruntă cu solicitările
ridicate ale societății modern e, cu o competiție crescută pentru obținerea atenției copiilor lor,
precum și cu greutăți economice, care obligă din ce în ce mai mulți părinți să lucreze înafara
căminului sau chiar înafara țării, limitând timpul pe care aceștia l -ar putea petrece cu proprii
copii. Aceste solicitări devin din ce în ce mai serioase din cauza lipsei comunicării dintre școlă și
familie. Adesea practicile școlare nu se pliază pe nevoile fundamentale ale copilului venite din
familia acestuia (A. Băran -Pescaru, 2004).
Există sem ne conform cărora legăturile dintre cele dou ă instituții, familia respectiv școala, pot
deveni mai puternice. Părinții, din dorința de a avea copii exemplari cu rezultate deosebite la
învățătură, caută calea de comunicare cu școala. Școlile au un rol foarte important în întărirea

16
acestei interdependențe (școală -familie). Când profesorii și conducerea școlii sunt interesați să
lucreze cu părinții, atunci rezultatele copiilor se îmbunătățesc automat (A. Băran -Pescaru, 2004).
Cunoașterea componentei comunicării în studiul relațiilor dintre școală și familie este
esențială. Pentru a afla cum se desfășoară, părinții au fost întrebați cum comunică cu școala și ce
îmbunătățiri pot fi aduse relațiilor de comuni care dintre școală și familie res pectiv familie și
școală. Interacțiunile comunicaționale se produc în trei ipostaze: ședințe cu părinții, convorbiri
telefonice, și mai rar, cu ocazia unor întâlniri informale. Mijlocul de comunicare dintre părinți și
școală este cadrul didactit (învățător ul). Rolul acestuia este foarte bine cunoscut. Necesitatea
îmbunătățirii comunicării dintre părinți și profesori reiese din neparticiparea, sau participare a în
număr redus a părinților la activitățile școlii, și implicit lipsa de comunica re dintre părinți și
profesori (M. Agabrian, V. Millea, 2005) .
Relația dintre școală și familie este de dorit să fie una în strânsă legătură, cadrele
didactice au datoria de a informa părinții în legătură cu activitatea elevilor la scoală, de asemenea
părinților le revine d atoria de a se interesa cel puțin săptămânal de activitatea, rezultatele,
performanțele copilului său la școală. Pentru îmbunătățirea și „automatizarea” acestei relații
cadrele didactice vor organiza ședințe cu părinții, uneori pot participa chiar și copii i, cu cât
acestea sunt mai dese, cu atât relația va deveni una mai strânsă și mai eficientă. Pentru sporirea
eficienței în cadrul ședințelor cu părinții se vor discuta atât lucruri generale, ce țin de organizare
și managerierea activităților cu copi ii cât și lucruri concrete care țin de performanțele școlare ale
elevilor, rezultatele obținute, disciplinele la care aceștia întâmpină greutăți, etc. Desfășurarea
unor „ședințe parțiale” (la care să participe o parte din părinți, 2 -4, pe rând unde se poate discu ta
strict despre performanțele sau nevoile copiilor lor) ar putea spori obținerea rezultatelor dorite
sau chiar a „ședințelor individuale” în cadrul cărora cadrul didactic să discute cu fiecare părinte
în parte (există cazuri în care părinții își doresc ca discuțiile despre proprii copii să fie
confidențiale) acest tip de ședințe/ întâlniri ar fi benefice în mod special pentru acel tip de părinți.
Familiile își trimit copiii la școală cu speranța că acolo vor dobândi instrumentele
necesare reușitei în viață . Școlile preiau copiii și îi trimit mai apoi în familiile lor, unde presupun
că aceștia vor beneficia de sprijin și susține re în vederea dezvoltării a cee a ce au învățat la școală.
Cele mai multe instituții educaționale au un grup de legătură școală -famil ie, acesta poate fi:
comitetul de părinți sau consiliul școlii, aceste grupuri lucrează pentru a crea o legătură între
școală și familie (A. Băran -Pescaru, 2004).

17
Educația copiilor este scopul comun al familiei și al școlii, care poate fi realizat eficient
doar printr -o relație de parteneriat, prin înțelegerea rolurilor, divizarea competențelor,
responsabilităților și a funcțiilor între părțile implicate; prin investirea comună a resurselor de
timp; prin împărtășirea informațiilor; prin soluționarea în com un a situațiilor problematice , etc.
Comunicarea dintre școală și familie este unul dintre instrumentele cele mai importante de
stabilire și menținere a relației de parteneriat. Școlile trebuie să răspundă nevoilor pă rinților și să
le ofere acestora s prijin ul necesar pentru ca ei să se poa tă implica în procesul de învăța re al
copilului. În acela și timp, părinții trebuie să încetinească ritmul viet ii cotidiene, acordând mai
multă importanță deținerii de către urmaș ii lor a unei educa ții. E ste util ca ei să se rvească drept
model e pentru copiii lor.
Realitatea de zi cu zi a familiei este diferit ă azi de cea a genera țiilor anterioare. P ărinții și
copiii î și petrec mult mai pu țin timp împreunã și aproape to ți adulț ii se confruntã cu o
permanentă dorin ță de a echilibra cererile vie ții de familie, cu cele ale slujbei. Într -o vreme în
care pă rinții se află sub presiuni fantastice, care -i fac mai puțin capabili să participe la via ța
copiilor lor, există o nevoie ș i mai mare de a se implica, mai ales în educ ație.
Relația școală -familie poartă diferite denumiri: „implicare parentală”, „parteneriat”, însă
toate acestea reprezintă colaborarea dintre adulți și instituțiile educaționale în urma căreia numai
copiii au de câștigat (A. Băran -Pescaru, 2004).
Deseori s e întâmplă ca r elația dintre părinte și profes or să fie una tensionată, neplăcu tă
sau doar „de dragul de a fi”, părintele sau profesorul fiind foarte rigid în gândire, menține o
barieră în comunicarea cu celălalt. În acest caz cel care va avea de suferit n u va fi nici părintele,
și nici pe departe profesorul, ci elevul, care fie va fi ghidat de către profesor la școală într -o
anumită direcție, iar de părinte acasă în cu totul alta, fie acesta va fi lăsat să se dezvolte „după
cum bate vântul” niciunul dintre cei doi adulți nu va manifesta interes față de el.
Relația școală – familie trebuie să existe pe tot parcursul școlarizării copilului, este
indispensabilă atunci când vine vorba despre succesul intelectual al unui individ. Atât părinții cât
și profesorii trebuie să conștinentizeze faptul că nimeni nu are un ro l mai important decât
celălalt, drept urmare rolul de părinte și rolul de dascăl sunt la fel importante și doar mergând
mână în mână vor funcționa și vor ajuta elevul să exceleze din punct de vedere cognitiv .
O filozofie orientată pe acțiunea de susținere a relației școală – familie, reprezintă o forță
puternică în crearea unui mediu de învățare pozitiv. Acțiunile profesorului care promovează o

18
asemenea filozofie presupun implicarea mai cu seamă a părinților din medii culturale, entice
diferite (Lightfoot, 1978).
Încurajând și oferind oportunități de implicare a fa miliei, scolile joacă un rol es ential în
construirea unei „punți” între casă și școală. „Așa cum și cu copiii, totul se reduce la calitate a
relației”, explică Debbie Fagnant, o profesoară dintr -o școală din nordul Americii, „este la fel cu
părinții. Vor fi leg ați de școală dacă se vor simți confortabil în prezența profesorilor. A stabili o
astfel de relație reprezintă o mare parte din slujba noastră .” (Novick, 1998).

III.1 .Conceptul de success/insucces școlar – factori care stau la baza acestora

Succesul școlar reprezintă legătura și asemănarea dintre solicitări și nivelul dezvoltării
psiho -fizice a copilului. Dacă randamentul procesului de învățământ presupune raportarea
performanțelor școlare la solicitările obiective, succesul presupune raportarea concomitentă atât
la exigențele externe cât și la posibilitățile interioare ale elevului (S. Costache, 2012).
Succesul școlar după cum bine ști m este văzut și manifestat prin obținerea de calificative
bune și foa rte bune, elevul care are succe s este perceput ca fiind un elev foarte bun, dorit și
apreciat de toată lumea. De obicei reușita școlară este rezultatul conlucrări a mai mulți factori
printer care se numără : factori familiali, structura instituțională a învățământului, factori
biologici, factori psihologici (intelectuali și nonintelectuali). Factorii familiali cuprind climatul
educational familial (în care copilul se simte apreciat, est e încurajat de ceilalți membri ai
familiei, se simte în sigura nță, are libertatea de a alege), valențele educative ale familiei,
atitudinea preșcolară, resursele care îi sunt puse la îndemână copilului (calculator, internet, etc),
posibilitățile materiale/ financiare, nivelul de pregătire al părinților, regimul și stilul de viață al
părinților; factorii biologici cuprind starea de sănătate a individului, dezvoltare a fizică și psihică
a acestuia; factorii psihologici intelectuali cuprind inteligența, gândirea , memoria, limbajul,
imaginația; factorii psihologici nonintelectuali sunt reprezentați de: afectivitate, structura
personalității, caracterul individului. Prin succesul școlar înțelegem un nivel superior al
rezultat elor obținute de către elev (G. Marcu , 2010).
Cooperarea cu ceilalți (profesori, colegi, prieteni, părinți, frați, bunici, etc) ajută elevul pentru a
avea o stimă de sine ridicată (încrederea în propriile forte); situația economică a familiei.

19
Când vine vorba despre insuccesul școlar lucrurile s tau diametral opus, insuccesul școlar
văzut ca incapacitatea elevului de a progresa în ritmul colegilor și de a obține rezultate școlare
satisfăcătoare. Pedagogia contemporană se confruntă cu două poziții total opuse: unele cadre
didactice susțin ideea rep etării clasei, alele în schimb elimină din start această idee, susținând
ideea promovării tuturor elevilor, indiferent de vinelul performanțelor lor. Diferențierea făcându –
se numai prin notare și premiile obținute la sfârșitul anului școlar. De cele mai mu lte ori valorile
umane ale unui copil sunt reprezentate de rezultatele sale școlare, at ât elevul cât și părinții acordă
o mare importanță rezultatelor școlare. Putem identifica eșecul școlar cu ajutoru diferiților
indicatori: rezultatele reduse la examenele și concursurile școlare, repetenția declarată în urma
evaluărilor curente care atestă nivel scăzut de competență, aba ndonul școlar, trăirea subiectivă a
eșecul ui școlar și percepția acestuia.
Insuccesul școlar este un fenomen cu care școala s -a confrunt at și în trecut, dar care ne
amenință și astăzi (S. Costache, 2012).
În literatura de specialitate, eșecul școlar este definit astfel: „Eșecul școlar vizează
discordanța dintre solicitările obiective și nivelul dezvoltării psihofizice ale individului”. Eșecul
școlar poate însemna obținerea repetată și frecventă a unor rezultate sub nivelul așteptărilor și
cerințelor școlar e. Insuccesul școlar se manifestă prin: dificultăți în asimilarea cunoștințelor
predate, grad scăzut de adaptare și integrare, corigențe și repetenții (G. Marcu, 2010).
Insuccesul școlar se referă la neîndeplinirea de către elevi a cerințelor obligatorii d in
cadrul procesului instructiv -educativ, fiind efectul diferenței dintre așteptări, aptitudini și
rezultate (S. Costache, 2012).
Insuccesul școlar este efortul cu care elevul își însușește un anumit cuantum de cunoștințe
și deprinderi, la un anumit nivel de înțelegere și asimilare. Acest nivel este raportat la cerințele
generale formulate dar și la normele deterrminate de vârstă și dezvoltare psihică (S. Costache,
2012).
În evaluarea corectă a insuccesului școlar trebuie să luăm în seamă neapărat persisten ța și
amploarea cu care se manifestă, în acest caz insuccesul poate avea un caracter episodic, limitat la
circumstanțele unei situații conflictuale sau tensionate care l -au generat, în caz contrar acesta
poate lua un aspect de durată, în special dacă este fondat de diverse handicapuri senzoriale sau
intelectuale. De asemenea insuccesul școlar poate avea o amplitudine redusă, atunci când se
manifestă doar în legătură cu anumite discipline sau sarcini de învățare, ca urmare a lipsei de

20
interes din partea elev ului și de aptitudini pentru respectivele subiecte sau ca urmare a unui mod
neinteresant, plat, în care sunt predate acele materii (S. Costache, 2012).
Insuccesul școlar reprezintă în mare parte o noțiune subiectivă, datorită elevilor, care, în
unele situa ții exagerează în di minuarea reușitelor sau a nereușitelor lor de moment.
Autoaprecierea negativă în legătură cu propria persoană și neîncrederea în propriile capacități
conduc la formarea impresiei de incompetență personală sau nereușită în raport cu sarc ina
propusă. Astfe l cei cu o stimă de sine scăzută, cei timizi, indeciși, resemnați vor percepe în mod
exagerat dificultatea sarcinilor școlare considerându -le de nerezolvat, deoarece nu au încredere în
propriile posibilități de acțiune. Chiar și la cel ma i mic eșec întâlnit, aceștia vor fi determinați să
se devalorizeze mai mult și să dezvolte o teamă de insucces. Faptul că insuccesul școlar
reprezintă adesea un fenomen subiectiv reiese din următoarea situație: același rezultat obținut de
doi elevi poate f i consderat de unul dintre ei succes, iar de elălalt un eșec. Acest lucru depinde de
nivelul de aspirație al fiecăruia. Astfel pentru un elev mai puțin ambițios care este conștient că
are capacități intelectuale modeste, nota șapte este privită ca un rezul tat de succes, pe când
pentru un elev ambițios, supramotivat, aceeași notă va reprezenta o decepție (S. Costache, 2012).
Eșecul școlar poate fi interpretat și prin tradițiile culturale și educaționale specifice în
funcție de țara în care elevul învață.
Eșecul școlar poate fi cauzat, din punct de vedere genetic, de nivelul redus al inteligenței
individuale, deficiențe de natură intelectuală sau psihosenzorială; din punct de vedere
psihoafectiv, raportul elevului cu mediul familial și școlar pot avea influen țe majore asupra
reușitei sale școlare. De asemenea un mediu considerat defavorizant nu poate asigura referințele
culturale minime pentru a se putea valoriza cât mai eficient oferta școlii existentă. Lipsa
limbajului copiilor care provin dintr -un mediu def avorizat le creează acestora un dezavantaj încă
de la început. Starea economică după cum am menționat mai sus, este un factor care duce la
eșecul școlar prin lipsa materialelor necesare susținerii școlarizării (taxe, rechizite, cărți, etc)
Eșecul școlar poate fi chiar periculos, acesta poate determina efecte negative atât în plan
psihologic individual (alterarea imaginii de sine a elevului), cât și în plan social (marginalizarea
socială a elevului respectiv o limitare a dreptului elevului la o calificare profesională și la
exercitarea unor roluri sociale apreciate și recunoscute ca fiind valorizante pentru personalitate).
Conform lui J. Kanopnicky există patru faze care determină apariția eșecului școlar: În prima
fază, elevul apare nemulțum it de școală, pentru că nu înțelege lecțiile și nu poate rezolva temele

21
școlare. Ca urmare, apar primele goluri în cunoștințe, priceperi și deprinderi, precum și
complexele de inferioritate, observând că ceilalți colegi reușesc mai bine decât el. Faza a do ua
se caracterizează prin apariția unor lipsuri grave în cunoștințe și incapacitatea elevului de a
realiza independent sarcinile școlare . În faza a treia apar note nesat isfăcătoare urmate de
corigențe. P rofesorii încearcă unele măsuri dar, de cele mai mult e ori, fără să cunoască
adevăratele cauze. Elevul manifestă uneori rezistență sau revoltă, alteori face dezordine in clasă
sau devine neliniștit. Faza a patra este faza nepromovării clasei, ca urmare a eșecului
încercărilor școlii sau familiei de a înlătur a insuccesul școlar al elevului. În unele cazuri, ca
urmare a unor deficiențe în metodele folosite de școală sau familie, elevul poate merge în
continuare pe o cale greșită, fiind greu de recuperat (fugă de la școală, refuzul de a învăța, și
chiar abandona rea școlii).
Mediocritatea este de asemenea consi derată o formă a insuccesului școlar, dar care poate fi mai
ușor înlăturată. Întrucât elevii din această categorie au posibilități intelectuale, dar nu vor să
învețe din diferite cauze. Aceste cauze pot fi: cauze psiho -individuale (anatomo -fiziologice,
psihice); cazue socio -familiale (familii dezorganizare, dezinteresul părinților sau, dimpotrivă,
cerințe prea mari din partea familiei ce depășesc posibilitățile elevului, conflicte familiale,
atitudinea famil iei față de școlaă, comportamentul prea dur sau prea liberal al părinților); cauze
pedagogice (metode ineficiente de învățare, lipsa de îndrumare a elevilor, deficiențe în controlul
și evaluarea randamentului școlar, relația profesor -elev, lipsa de motivaț ie a învățării, orientarea
școlară și profesională greșită, atmosfera nefavorabilă din clasă sau din școală privind activitatea
de învățare).
Revenind la succesul școlar pentru că ne dorim cât mai mulți elevi „buni” de succes,
putem afirma că succesul școl ar reprezintă relația dintre capacitățile, interesele elevului și
cerințele școlare din cadrul procesului de învățământ. Un mare aport îi revine nivelului de
pregătire și calității de predare a dascălului, dar și potențialului intelectual al elevului, grad ul de
efort depus de cei dor și voința elevului în activitatea de învățare; cu cât relația dintre acestea
este mai strânsă cu atât performanțele școlare vor fi mai calitative.
De-a lungul timpului s -a demonstrat că de felul cum pornește elevul în ciclul primar
depinde formarea lui ulterioară. Am putea spune chiar că un dascăl bun în școala primară
echivalează cu un noroc în viață, pentru că el contribuie în mare măsură la formar ea și educarea
fiecăruia dintre noi. Dascălul este cel care asigură succesul î n viață al elevului. Relația cu elevul

22
nu presupune simpla comunicare din actul educațional, ci ea înseamnă implicarea întregii
personalități umane. Meseria d e dascăl nu presupune doar să șt ii operațiile matematice, ci să -l
faci pe elev să opereze cu ele. Pentr u a avea succes în activitatea s a, dascălul trebuie să aleagă
cele mai eficiente modalități de lucru cu elevii și să le plieze pe capacitățile de învățare a
fiecărui a dintre aceștia.

III.2 .Strategii de dezvoltare a parteneriatului școală -familie
Idealul educațional constă în formarea și dezvoltarea integrală a personalității din
perspectiva exigențelor culturale, axiologice, social -economice, științifice și politice ale societății
democratice pentru asumarea unui ansamblu de valori necesare propriei dezvoltări, realizării
personale și integrării sociale și profesionale într -o societate a cunoașterii, în contextul valorilor
europene și general -umane. Realizarea acestui ideal nu poate fi concepută fără o legătură strânsă
între cei doi piloni, care stau la baza educației permanente, de calitate. Acești piloni sunt: școala
și familia – două surse principale pentru dezvoltarea și educarea personalității umane.
De modul în care școala interrelaționează cu familia depinde formarea personalității și
instruirea copilului. Relațiile bune dintre școală și familie sunt în avantajul dezvoltării copilului
la diferite vârste. Familia are un rol decisiv în maturizarea psihosocială a c opilului, în conturarea
concepției lui despre lume și despre sine. Influența exercitată de către părinți asupra copilului
este benefică, dacă aceștia sunt competenți privind educația, dacă îl îndrumă cu tact și cu
înțelepciune, dacă îl respectă și -i stimul ează creativitatea, responsabilitatea și libertatea. Școala
continuă, diversifică și aprofundează educația copilului, organizează procesul educațional,
centrat pe formarea integrală a personalității acestuia. Calitatea acțiunilor și a influențelor
familiei și ale școlii poate fi obținută numai printr -o comunicare și colaborare eficientă între
actorii implicați în educația copilului. Relațiile bazate pe înțelegere, susținere, respect, dragoste
creează temeiul comunicării și colaborării eficiente a familiei c u școala (E. A. Vrășmaș, 2002).
Este cunoscut faptul că din ce în ce mai mulți părinți plasează problemele legate de buna
educație a copiilor printre cele mai importante preocupări ale lor. Printre ei sunt părinți care țin o
strânsă și permanentă legătură cu școala. Ei se străduiesc, îndrumați de cadrele didactice, să
creeze în mediul familial o ambianță prielnică unei dezvoltări sănătoase a copilului. În felul

23
acesta, influența favorabilă exercitată de școală asupra elevului continuă și acasă. Școala oferă
acestor părinți prin intermediul diriginților, psihologului, administrației, sfaturi prețioase privitor
la modul în care trebuie să rezolve probl eme educative specifice vârstei (I. Dolean, D. Dacian,
2002).
Din păcate , există și alt tip de părinți, care c onsideră că nu în toate cazurile este necesară
menținerea unei legături permanente cu școala. Ajutorul calificat al cadrelor didactice este de
neînlocuit, fiindcă ei sunt acei a căror profesie este tocmai de educator. De aceea menirea școlii
este de a găsi cât mai multe și eficiente forme de colaborare, de atragere a părinților într -un
dialog eficace spre formarea unui individ perspicace care nu spune nu provocărilor și nu fuge de
responsabilități.
Iată câteva strategii prin care putem implica părinții și mai mult în activitățile școlare,
crescând astfel atât nivelul de implicare al părinților cât și interesul copiilor pentru activitățile
școlare : portofoliul pentru fiecare colectiv de părinți, care include teme speciale destinate
educației copilului și pre venirii eșecului școlar; caietul cu notițe pentru fiecare elev privind
organizarea orelor de lectură în familie ; ședințele trad iționale cu părinții, dar și practicarea altor
forme de lucru cu aceștia: ateliere, mese rotunde, lectorate pentru părinți; implicarea părinților în
activități cognitive și educative în cadrul demersurilor didactice, la amenajarea sălilor de clasă,
confecț ionarea materialului didactic, organizarea și desfășurarea activităților extracurriculare,
realizarea discuțiilor cu un caracter pedagogic, luarea deciziilor referitor la organizarea
procesului educațional în instituție, procurarea literaturii pentru copii etc. Aceste activități de
colaborare au nenumărate avantaje: clarifică diverse probleme educative; oferă un nou cadru de
dezvoltare a personalității elevului; sporesc conștientizarea din partea tuturor actorilor implicați
în educație.
Există o serie de strategii pedagogice de îmbunătățire a relației școală – familie și de
valorificare a calității educației în formarea personalității integrale a elevului, și anume: strategia
familiarizării părinților /familie i cu finalitățile /standard ele de efic iență a învățării și curriculumul
școlar; strategia implicării părinților în a ctivitățile școlare ce urmăresc scopul formării
competențelor de autoeducație la elevi; strategia axată pe educația părinților în scopul formării și
dezvoltării competențelor educative parentale și a centrării pe autoeducație, etc.

24
Cu toate acestea se întâlnesc o serie de reproșuri care li se fac părinților privind
colaborarea cu școala: apatia (nu vin la reuniuni anunțate); lipsa de responsabilitate (așteaptă
inițiativa profesorilor); timiditate (lipsa de încredere în sine); participare cu ingerințe (critică cu
impertinență școala ); preocupări excesive (exclusive) pentru randamentul școlar (notele
copilului); rolul parental rău definit (nu înțeleg corect funcțiile și rolurile în educația
copilului); contacte limitate cu școala (numai în situații excepționale,de criză în comportamentul
copilului); conservatorism (reacții negative la idei noi) . Nu lipsesc nici reproșurile care li se fac
profesorilor privind colaborarea cu familiile elevilor. Acestea sunt similare cu cele pentru părinți
dar nu identice: dificultăți de a stabili relația cu adulții (tratează părinții ca pe copii și nu ca pe
parten eri în educația copilului, decizând autoritar la reuniunile cu părinții); definirea imprecisă a
rolului de profesor; lipsa pregătirii privind relația școală -familie .
În concluzie, numai printr -o colabora re strânsă, susținută, familia și școala pot pune în
aplicare procesul de educare a copilului. Pentru a construi un mediu prietenos copilului și pentru
a fi calitativă, interesantă, școala are nevoie de sprijinul conștient și partenerial al părinților. Pe
tot parcursul perioadei școlare este necesar să existe un acord conform căruia părinții să
colaboreze cu instituția de învățământ frecventată de copiii lor și cu institu țiile educative din
întreaga comunitate .
III.3. Strategii de implicare a părinților în educația copiilor
Strategiile uzuale de implicae a părinților necesită participarea acestora la activități
realizat e în clasă, în excursii, la bibliotecă, etc . Iată câteva strategii în vederea sporirii implicării
părinților în activitățile de educare a copiilor:
Cunoașterea familiilor copiilor – uneori, profesorii știu prea puține lucruri despre părinți, fiind
necesară inițierea unei comunicări pro -active cu părinții. A reuși să cunoști părinții înseamnă mai
mult decât a -i invita să se implice în activitățile copiilor, înseamnă a face eforturi a ctive de a
ajunge la ei. Cercetările arată că atunci când se fac astfel de eforturi reale, nivelul socio -econimic
al părinților devin factori secundari în dorința lor de a participa la viața școlii.
Formarea pentru profesori – pe lângă serviciile oferite părinților uneori sunt necesare programe
de formare pentru personalul din școli. Temele pot varia, iar consilierul școlar poate fi
catalizatorul acestui proce s prin identificarea celor mai relevante teme pentru fiecare școală în

25
parte (analiză de nevoi). P entru că și profesorii pot simți nevoia de a învăța cum să comunice cu
părinții, iar părinții și liderii comunității îi pot ajuta pe profesori șă integreze cultura comunit ății
în procesul educațional.
Cunoașterea comunității – identificarea liderilor comun ității și liderilor părinților (părinți
respectați în comunitate) care pot facilita conexiunile cu școala. A învăța despre comunitate
înseamnă a cunoaște organizațiile și agențiile care pot oferi ajutorul familiilor. Uneori profesorii
nu sunt conștienți de acest e resurse și nu pot sprijini su ficient părinții în accesarea acestor surse
de suport. Ajutorul oferit părinților. Părinții cu venituri mici se luptă să asigure nevoile de bază
ale familiei. Ei pot fi sprijiniți prin trimiteri către servicii medicale, stomatologice, de consiliere,
etc.

26
Capitolul IV. METODOLOGIA CERCETĂRII
IV.1. Obiective le cercetării
1) Identificarea relevanței i mplicării părinților în reușita școlară.
2) Creșterea implicării elevilor în activitățile școlare prin implicarea activă a părinților
acestora.
3) Îmbunătățirea relației școală – familie prin implicarea activă a părinților la educația
elevilor.
4) Conștientizarea aportului pozitiv la obținerea performanțelor școlare ale elevilor adus de
implicarea părinților în activitățile școlare și extrașcolare.

IV.2. Ipoteza cercetării
Presupunem că:
Desfășurarea activităților în parteneriat (școală – familie) influențează pozitiv rezultatele
școlare ale elevilor.
IV.3. Variabilele cercetării
Variabila independentă: desfășurarea activităților în parteneriat
Variabla dependent ă: rezultate școlare îmbunătățite.
IV.4. Metode de cercetare utilizate în cercetare
În cadrul acestei cercetări am utilizat următoarele metode: ancheta pe bază de chestionar,
observația, experimentu l și analiza produselor activității.
Ancheta pe bază de chestionar – are ca instrument de bază chestionarul, care are rolul de a
delimita clar problema de cercetat.
Prin metoda observației am urmărit intenționat și sistematic evenimentele educaționale
desfășurate în condiții obișnuite în prima parte, apoi prin intermediul părinților (fără nici o
intervenție din partea mea ca cercetător) pentru a le putea explica, înțelege și ameliora.

27
Experimentu l reprezintă provocarea părinților de a participa activ și implicat la
activitățile școlare ale copiilor, în condiții bine determinate, cu scopul de a verifica o ipoteză.
Experimentu l a constat în activități desfășurate în clasă cu elevii și părinții prin
participarea lor la lecții și la activități extracurricul are. Prin aceste activități s -a urmărit creșterea
performanțelor școlare ale elevilor.
Analiza produselor activității este o metodă de cercetare care presupune evaluarea și
aprecierea din punct de vedere calitativ, a diverselor produse ale activității ele vilor dar și
rezultatele lor școlare, obținute după ce au avut loc activitățile desfășurate împreună cu părinții,
elaborate în accord cu tematica cercetării.

IV.5. Eșantionul de subiecți
Pentru a verifica validitatea ipotezei specific formulate și pentru a urmări obiectivele,
cercetarea se va desfășura pe un număr de 18 elevi cu vârsta cuprinsă între 8 -9 ani, din clasa a II –
a, dintre care 10 fete și 8 băieți care au frecventat școala în anu l 2016 -2017. În cadrul cercetării
au fost introduși și părinții acestora, cei care au fost dornici să participle, în număr de 18, dintre
care 14 femei și 4 bărbați, mamele predominând atunci când vine vorba despre implicarea
părinților în activitatea școla ră a copilului.
Nivelul de performanță al clasei este mediu, ceea ce înseamnă că la sfârșitul clasei I, 10
elevi au avut media „foarte bine”, ceilalți 4 având și medii de „bine”. Toți elevii provin din
mediul urban, cercetarea desfășur ându -se într -o școală din centru l orașului.
Părinții care fac parte din eșantionul de subiecți au vârsta cuprinsă între 30 și 37 de ani.
10 dintre ei având studii medii, restul de 8 având studii superioare.
IV.6. Eșantionul de conținut
Eșantionul de conținut constă în desfășu rarea de activități împreună cu elevii și cu părinții
acestora, vizând obținerea unor rezultate școlare mai bune, pe parcursul anului școlar 2016 -2017.

28
Activitățile propuse au vizat teme la disciplinele Dezvoltare personală , Comunic are în
limba română și M atematică și explorarea mediului (de exemplu: „Meseria preferata”, „Toate -n
lume au o mamă” , „Sănătatea mea și a celor din jur”, „Povestea mea preferată este…” ,
„Electricitatea” etc.).
IV.7. Descrierea demersului investigativ -experimental
În prima etapă am stabilit modul de cercetare pe care îl voi pune în aplicare, am formulat
ipoteza și obiectivele cercetării, am selectat eșantionul de subiecți, activitățile și tehnicile pe care
le voi utiliza la clasă , am aplicat testarea situației experimentale, am în registrat datele obținute și
am stabilit etapele de desfășurare ale proiectului .
IV.7.1. Etapa preexperimentală
Pentru a verifica gradul de implicare și susținere a părinților în activitățile școlare ale
elevilor am aplicat chestionare părinților în data de 06.02.2017
Aplicând chestionare părinților am ajuns la concluzia că elevii nu sunt îndeajuns stimulați
de cătr e părinți, sau cel puțin nu în cele mai eficiente modalități, aceștia fiind stimulați mai
degrabă exter n decât intern, prin recompense și pedepse. Majoritatea părinților nu se implică în
activitatea școlară a copilului, nu îi încurajează destul și nu le oferă mediul și sprijinul necesar
pentru a le crea o atit udine pozitivă față de învățare, punând accentul pe rezultatele obținute și nu
pe nevoile elevului de a cunoaște.
Pentru a ve rifica nivelul de cunoștințe al elevilor din clasa a II -a am aplicat teste de
evaluare la Comunicare în limba română și la Matematică și explorarea mediului. Testul la
Comunicare în limba română l -am aplicat în data de 13.02.2017, iar cel la Matematică și
explorarea mediului în data de 20.02.2017.
În urma rezultatelor obținute de copii la testele de evaluare la cele două discipline am
stabilit nivelul cunoștințelor acestora înainte de implicarea propriu -zisă a părinților în activitățile
educaționale. Astfel că rezultatele obținute au fost: la Comunicare în limba română – 8 calificative
de „foarte bine”, 6 calificative de „bine” și 4 calificative de „suficient”, la Ma tematică și
explo rarea mediului – 7 calificative de „foarte bine”, 7 calificative de „bine” și 4 calificative de
„suficient”

29
Precizez că datele personale ale părinților, copiilor sau ale cadrului didactic nu ne
preocupă și nu vor fi solicitate, doar în vederea clarificării anumitor aspecte legate de
eșantionare.
Chestionar părinți
CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI PRIVIND IMPLICAREA FAMILIEI ÎN EDUCAȚIA
COPILULUI ȘI RELAȚIA DINTRE FAMILIE ȘI ȘCOALĂ
Răspunsurile obținute în urma completării acestui chestionar nu vor fi comunicate nimănui în
această formă.
Vă mulțumim.
1. Sexul
o Masculin
o Feminim
2. Studiile efectuate
o Școala primară
o Școala gimnazială
o Liceul
o Studii superioare
3. Profesia: …………………………………………………………………………………
4. Mediul de proveniență
o Urban
o Rural
5. Starea civilă
o Căsătorit
o Necăsătorit
6. Familie monoparentală (dacă este cazul) datorată:
o Decesului
o Divorțului
o Necăsătoriei
7. Vă întrebați în fiecare zi copilul despre ce s -a întâmplat la școală?

30
o Întotdeauna
o De cele mai multe ori
o Rareori
o Niciodată
8. Se întâmplă des ca atitudinea dumneavoastră fa ță de copil să nu fie în concordanță cu cea
a dirigintelui?
o Da
o Nu
o Nu știu
9. Este necesar să insiste copilul pentru ca dumneavoastră să participați la ședințele cu
părinții?
o Da
o Nu
o Uneori
10. Țineți cont de părerile și sfaturile învățătorului?
o Întotdeauna
o De cele mai multe ori
o Rareori
o Niciodată
11. Cum considerați colaborarea dvs cu școala?
o Foarte bună
o Bună
o Satisfăcătoare
o Nesatisfăcătoare
12. Cât de des vizitați școala copilului dvs?
o Lunar
o O dată pe trimestru
o O dată pe semestru
o De câteva ori pe parcursul anilor de școală ai copilului
13. Când vizitați școala copilului dumneavoastră?
o Când sunteți invitat la școală

31
o Când aveți anumite plângeri/ nemulțumiri
o Prin participare voluntară la proiectele școlare
o Zilnic prin intermediul internetului
14. Cum păstrați legătura cu învățătorul copilului?
o Prin participarea la obișnuitele ședințe cu părinții
o Prin intermediul telefonului
o Prin bilete
o Prin întâlniri propuse de învățător
15. Considerați că acordați timp suficient și atenție suficientă problemelor școlare ale
copilului?
o Da
o Nu
Dacă răspunsul dvs este nu, vă rugăm răspundeți la următoarea întrebare:
16. Care este motivul pentru care acordați atât de puțin timp discutării problemelor școlare cu
copilul dvs?
o Presiunea activității profesionale și a îndatoririlor
o Slujba dvs: a. într -un alt oraș; b. în străinătate
o Alte priorități ale vieții de familie
o Copilul dvs nu este încântat de astfel de discuții
17. Considerați că lipsa succesului școlar al copilului se datorează:
În foarte
mare
măsură În mare
măsură Nici în
mare, nici în
mică măsură În mică
măsură În foarte
mică măsură
sau deloc
a)Incompetenței
învățătorului
b)Cererilor
exagerate din partea
învățătorului
c)Lipsei unei
evaluări ritmice
d)Lipsei de interes

32
din partea copilului
e)Copilul nu se
simte încrezător în
forțele proprii
f)Lipsei planurilor
de viitor
g)Copilul nu este
fericit la școală
h)Inconsecvenței în
controlarea
programului
copilului de către
părinți
i)Altele…………….

18. Vă rugăm să vă exprimați acordul în ceea ce privește regulamentul școlar:
o Sunt total de acord cu regulamentul școlar
o În general sunt de acord
o Nu sunt de acord cu regulamentul școlar
19. Cum apreciați contribuția școlii la succesul personal și profesional al copilului dvs?
o Foarte bune ambele pentru pregătirea șco lară și educație
o Foarte bună pentru instruirea școlară dar săracă față de educația școlară
o Bună
o Satisfăcătoare
20. Considerați că i -ați oferit copilului dvs o bună educație în familie cu privire la:
Da Nu
1. Comportament civilizat
2. Formare intelectuală
3. Dezvoltare morală
4. Responsabilitate generală

33

21. Ce considerați că ar trebui să facă școala pentru a exista o mai bună colaborare între
familie și școală?
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………………………
………………………………………………………………………………
Vă mulțumim!

Test de evaluare la Comunicare în limba română
1. Citește textul în gând:
Cuțu Hamham
după F. Sahling

Hamham aparținea băiețelului unei vestite actrițe de cinema. Pentru micul său
stăpân, era o jucărie cu care se distra atunci când se plictisea . Adesea îl lăsa singur închis
într-o cameră de hotel.
Într-o zi, când ușa camerei rămăsese deschisă, Hamham fug i afară. Se plimbă pe o
stradă și într -un parc și printr -un parc. După un timp, dori să se întoarcă dar nu mai
nimeri drumul.

a) notează numărul cuvintelor primului enunț din text:
____________________________________________________________________________ _________
__________________________________________________________________
b) noteză numărul silabelor celui de -al treilea cuvant din text:
________________________________________________________________________
______________________________________________ ____________________

c) numărul vocalelor și al consoanelor celui de -al doilea cuvânt din text:
________________________________________________________________________
__________________________________________________________________

2. Transcrie :
a) enunțul care prezintă al cui era cățelul;

34

______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
___________________________________________________________ __________
b) enunțul care prezintă comportamentul băiatul față de câinele său;
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
______________________ ____________________________________________
c) enunțul care prezintă momentul fugii cățelului;
______________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
_______ _______________________________________________________________________
__________________________________________________________________
3. Alcătuiește un text din 6 enunțuri urmărind benzile desenate de mai jos.

––––––––––– ––––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
––––––––––––––––––- –––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
–––––––––––––––––––––––––– –––––––––––––-
––––––––––––––––––––––––––––––––––––– .
Competențe specifice:
-Transmiterea unor informații printr -o suită de enunțuri înlănțuite logic

35
-Exprimarea expresivă a ideilor în contexte familiare manifestând interes și încredere în sine
-Identificarea mesajului unui text în care se relatează întâmplări, fenomene din universul
cunoscut
– Identificarea semnificației unor simboluri, în contexte cunoscute
– Scrierea unor mesaje, în diverse contexte de comunicare
– Redactarea unor mesaje simple, cu respectarea convențiilor de baza

Descriptori de performanță

Nr.
item Foarte bine Bine Suficient
I -a Notează corect 7 -8 cuvinte Notează corect 5 -6 cuvinte Notează corect 3 -4 cuvinte
I-b Notează corect numărul de
silabe Notează cu ajutor numărul
de silabe Notează parțial corect și cu
ajutor numărul de silabe
I-c Notează corect numărul
vocalelor și al consoanelor Notează cu ajutor numărul
vocalelorr și al consoanelor Notează parțial corect și cu
ajutor numărul vocalelor și
al consoanelor
II Transcrie corect trei
enunțuri Transcrie corect două
enunțuri Transcrie corect un enunț
III Alcătuiește corect textul
după imagini Alcătuiește cu ajutor textul
după imagini, cu mici
greșeli de ortografie și
scriere Alcătuiește parțial textul
după imagini, cu mici
greșeli de ortografie și
scriere

Test de evaluare la Matematică și explorarea mediului
1.Scrie adunările repetate de termeni egali ca înmulțiri și apoi rezultatele lor.
2+2+2+2+2=………….=…… 9+9+9=…………=……. 10+10=………..=…….
6+6+6+6+6+6=…………=……. 4+4+4+4+4+4+4+4+4=…………=…….

36
2.Completează cu produsele sau factorii potri viți:
2×2=…… 6×7=…… 5×9=…… 8x…=16 9x…=45
4×6=…… 2×9=…… 7×8=…… 4x…=16 10x…= 0
5×7=…… 3×6=…… 1×9=…… 7x…=63 …x 6=48
3×4=…… 6×9=…… 4×8=…… 6x…=24 …x 3=24
3.Efectuează operațiile în o rdinea în care sunt scrise.
5x2x9=……. 4x2x3=…… 2x2x7=…… 3x2x6=……
………………. ……………. ……………. ………………
4.Scrie numerele 28, 30, 32 și 36 ca produse de doi factori.
………………… ………………. ………………. …………………
5.Calculează, ținând cont de ordinea efectuării operațiilor, apoi compară rezultatele:
4 x 4 + 9 …… 1 + 8 x 3 3 x 9 – 8 …… 51 – 7 x 7 10 x 10 – 43 …… 12 + 6 x 8
…………. …… …………. ………….. …… …………. ………….. …… …………..
…….. …… …….. …….. …… ……. …….. …… ……..
6.Află:
a)produsul numerelor 9 și 7 …………………………………………… ………………………
b)dublul numărului 6 ……………………………………………… …………………………..
c)numărul de 4 ori mai mare decât 9 …………………………………………… ………………
d)înzecitul numărului 8 ………………………………………………. ………………………..
e)triplul numărului 9 ………………………………………………………………… …………..
f)înșeptitul numărului 3 .…………………………………………… ……………………………

7.Pe un ghețar sunt 9 foci, iar morse de 8 ori mai multe. Câte animale sunt pe ghețar? Scrie
planul de rezolvare al problemei , iar apoi scrie rezolvarea problemei sub forma unui exercițiu.
Rezolvare
8.Completează careul de mai jos și vei descoperi de la A la B ce fel de mediu de viață este balta.

37
1) Locul în care crește floarea de colț.
2) Animal cu gâtul lung, adaptat pentru a se hrăni cu frunzele copacilor înalți.
3) Începutul unei noi vieți, care asigură continuitatea speciei.
4) Floarea se transforma într -un ………… care adăpostește sămânța.
5) Reproducere la viețuitoare sau operație aritmetică de ordinul doi.
6) Ajută plantele, animalele și oamenii să se dezvolte.
7) Plante care trăiesc pe fundul apei.

A
1
2
3
4

6
7
B

Competente specifice
– efectuarea de înmulțiri și împărțiri în concentrul 0 -1000 prin adunări/scăderi repetate
– utilizarea unor denumiri și simboluri matematice (termen, sumă, total, diferență, rest, descăzut,
scăzător, produs, factorii unui produs, cât, deîmpărțit, împărțitor, <, >, =, +. –,x, 🙂 în rezolvarea
și/sau compunerea de problem e.
– rezolvarea de probleme prin observarea unor r egularități din mediul apropiat.
– formularea unor consecințe rezultate în urma observării unor relații, fenomene, procese simple
– rezolvarea de probleme de tipul a + b = x; a + b + c = x in concentrul 0 -1000; a x b = x; a : b =
x în concentrul 0 -100, cu sprijin în obiecte, imagini sau reprezentări sche matice .

38
Descriptori de performanț ă

Compe –
tența Itemul Calificativul
Foarte bine Bine Suficient
1.5 1. Transformă adunarea repetată de
termeni egali într -o înmulțire, scrie
rezultatul 5 situa ții 4 situaț ii 3situații
1.5 2.Completează produsul sau factorul
corespunzăor 18-20 situații 15-17 situații 10-
14situații
1.5 3.Efectuează înmulțirile în ordinea
scrierii lor 4 situaț ii 3 situaț ii 1-2situații
1.5 4.Scrie numărul ca produs de doi
factori 4 situații 3 situații 1-2situații
1.6 5.Rezolvă ț inând cont de ordinea
efectuării operațiilor, apoi compară
rezultatele 3 situații 2 situații 1 situație
1.6 ;1.5 6. Scrie relații matematice, apoi
calculează 5-6situații 3-4 situații 1-2 situații
5.2
7. Rezolvă problema -identifică
datele,
operațiile,
rezolvă corect -identifică
datele,
operațiile,
rezolvă parțial
corect -identifică
datele
3.1 ;4.2 7.Completează careul 7-8 situații 5-6 situații 3-4situații

39
IV.7.2. Etapa experimentală
Se consideră că implicarea activă a părinților în activitățile școlare ale elevilor contribuie în mare
măsură la îmbunătățirea atitudinii și comportamentul ui față de școală atât al lor cât și al co piilor
lor, pentru a susține această afirmație am realizat următoarea schemă:

În cadrul acestei etape am introdus activitățile desfășurate atât împreună cu elevii, cât și pe cele
cu părinții aplicând măsurători și determinări la nivel experimental. Activitățile s -au desfășurat
pe parcursul anului școlar 2016 -2017.
Am introdus în cadrul experimentului mai multe activități, dintre care menționez:

I. Proiect de lecție i ncluzând părinții :
Clasa: a II -a
Data : 8 martie 2017
Disciplina: Comunicare în limba română
Subiectul: „Toate -n lume au o mamă”
Scopul : Sărbătorirea mămicilor cu ocazia Zilei internaționale a femeii
Grupul țintă : mamele și elevii clasei a II -a
Obiective:
Elevii și mămicile Implicarea părinților în
activitatea școlară Creșterea sprijinului acordat
școlii din partea părinților
Îmbunătățirea climatului școlar Cresc performanțele școlare
ale elevilor

40
-Să dovedească cât de bine se cunosc
-Să participe activ la activitățile propuse
Strategii didactice :
Materiale didactice : jetoane, planșe, calculator, machetă, suport î n formă de copăcel, hârtie
glasată , stație de amplificare, microfoane, casetofon , blocuri de timp, utilizate pentru desfășuarea
activităților integrate, îmbinate cu activități liber alese
Metode și procedee didactice : explicația, conversația, exercițiul, observarea, dramatizarea, jo cul
de rol, brainstorming, etc.
Forme de organizare : Activități frontale, individuale și de gru p
Spațiul de desfășurare: sala de clasă
Scenariul didactic:
1. Momentul organiz atoric:
Se asigură condițiile optime pentru desfășurarea activității .
Elevii și părinții sunt așezați față în față. Sala este amenajată și pentru spectacolul de la final.
2. Captarea atenției:
Se realizează pr intr-un joc la care participă părinții și copiii . Jocul se numește „Cât de bine ne
cunoaștem?”. Fiecare părinte trebuie să răspundă la o întrebare legată de propriul copil. Se vor
confrunta apoi răspunsurile, după care se schimbă rolurile, elevii răspund primi i apoi se
confruntă răspunsurile lor cu cele ale părinților.
Întrebări pentru părinți:
– Care este fructul preferat al copilului ?
– Numiți cel puțin trei prieteni buni, colegi de școală.
– Care este activitatea preferată a copilului la școală ?
– Ce-l întristează cel mai mult pe copilul dv s?

41
– Știți ce -l bucură cel mai mult?
– Care este ultima faptă bună pe care a făcut -o copilul tău?
– Cu ce personaj din povești, basme, desene a nimate i -ar plăcea copilului dvs să semene?
– Care este cea mai hazlie poz nă pe care a făcut -o copilul dvs ?
– Exemplificați câteva activi tăți de la școală care l-au entuziasmat pe copilul dvs.
– Cum vă comportați când greșește?
– Câte fețe zâmbitoare are copilul dv s în carnet?
– Ce floare preferată are copilul dvs ?
– Care este personajul de desen animat pe care îl pomenește cel mai des copilul dvs ?
Întrebări pentru copii:
– Ce profesie are mama ta?
– Unde lucrează tatăl tău?
– Cine te duce seara la culcare?
– Ce culoare au ochii mamei tale?
– Ce emisiuni urmărești împreună cu părinții?
– Ce o înveselește pe mama ta?
– Când te -au certat ultima dată părinții și de ce?
– Câți ani are tatăl tău?
– Ți-ai mințit vreodată părinții?
– Ce crezi că le place cel mai mult părinților la tine?
– Care este mâncarea preferată a mamei tale?
– Care este culoarea preferată a tatălui tău?
După acest exercițiu se apreciază sinceritatea părinților și a copiilor și merită aplauze. Toți vor
aplauda.
3. În continuarea desfășurării activității se desfășoară următoarele jocuri:
„Jocul sentimentelor” – Se prezintă părinților și elevilor diverse jetoane cu imagini (anexa
1) care reprezintă diverse s tări ale unor oameni. Părinții încercă să ghicească sentimentul
iar elevii trebue să imite acest sentiment. După acest exercițiu se apreciază sinceritatea
părinților și a copi ilor și merită aplauze. Toți aplaudă .

42

Anexa nr. 1

În continuare li se propune elevilor un alt joc cu titlul „Nică încurcă poezii”. Un joc care
urmărește cât de atenți au fost elevii la orele de la școală. Nică, Nică cel vestit, pare -mi-se a
intrat în cartea cu poezii a domnului î nvățător și a amestecat to ate poeziile. Misiunea elevilor este
să descopere încurcătura prin ridicarea mâinii. Cel mai rapid are dreptul să în drepte greșeala și
desigur este răsplătit.
Varianta corectă Varianta încurcată
Am o nuca mare
Așa și așa
Cu o coajă tare
Așa și așa
Și ca să o sparg
Așa și așa
În gură n -o bag!!!
Așa și așa
Îmi iau ciocănelul
Așa și așa
O țin cu degețelul
Așa și așa
Cu ciocanu -am dat
Așa și așa
Nuca s -a crăpat
Așa și așa Am o nuca mică
Așa și așa
Cu o coajă tare
Așa și așa
Și ca să o sparg
Așa și așa
În urechi n-o bag!!!
Așa și așa
Îmi iau ciocănelul
Așa și așa
O țin cu mânuța
Așa și așa
Cu ciocanu -am dat
Așa și așa
Nuca nu s-a crăpat
Așa și așa
– Crizantemă, dragă floare, – Crizantemă, dragă floare,

43
Nu ți -e frică de ninsoare?
– Nu mi -e frică, draga mea!
Mă pitesc ușor sub ea
Și-apoi ningă cât o vrea.
– Nu ți -e frică că din cer
Or să cadă flori de ger?
– Ba de ger îmi este frică,
Iar crivățul rău mă strică!
Dacă -ngheț, eu mor îndată
Mă-ofilesc îndurerată…!
– Crizantemă, floare aleasă,
Vrei să vii la mine -n casă?
– Locul meu este afară,
De va fi iarna ușoară
Ne-ntâlnim la primăvară! Nu ți -e frică de căldură ?
– Nu mi -e frică, draga mea!
Mă pitesc ușor sub ea
Și-apoi plouă cât o vrea.
– Nu ți -e frică că din cer
Or să cadă flori de tei?
– Ba de ger îmi este frică,
Iar soarele rău mă strică!
Dacă -ngheț, eu mor îndată
Mă-ofilesc cu bucurie …!
– Crizantemă, floare aleasă,
Vrei să vii la mine -n sufragerie ?
– Locul meu este afară,
De va fi primăvara ușoară
Ne-ntâlnim la toamnă!
La circ, în Târgul Moșilor,
Pe gheața unui răcitor,
Trăia voios și zâmbitor
Un pinguin din Labrador.
– Cum se numea?"
– Apolodor.
– Și ce făcea?
– Cânta la cor.
Deci nu era nici scamator,
Nici acrobat, nici dansator
Făcea și el ce e mai ușor:
Cânta la cor.
Era tenor.
Grăsuț, curat, atrăgător
În fracul lui strălucitor
Așa era Apolodor . La circ, în Târgul Moșilor,
Pe gheața unui calculator ,
Trăia voios și zâmbitor
Un papagal din Labrador.
– Cum se numea?"
– Apolodor.
– Și ce făcea?
– Cânta la semafor .
Deci nu era nici scamator,
Nici bucătar , nici dansator
Făcea și el ce e mai ușor:
Cânta la cor.
Era tenor.
Slăbuț, murdar , atrăgător
În fracul lui strălucitor
Așa era Apolodor.

44
Și într -o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus așa: Mi -e dor! Mi -e dor…
De frații mei din Labrador!
Și a p lecat Apolodor
Către țara Labrador
Chinuit de dor,
Frământat de zor. Și într -o zi, Apolodor,
Spre deznădejdea tuturor,
A spus așa : Mi-e dor! Mi -e dor…
De frații mei din Labrador!
Și a plecat Apolodor
Către țara Laponia
Chinuit de dor,
Frământat de zor .

După acest exercițiu se apreciază sinceritatea părinților și a copiilor și merită aplauze. Toți
vor aplauda.
4. Atenția elevilor și a părinților este stimulată din nou cu un alt joc numit „T oate-n lume au
o mamă” . Se pun într -un bol diverse jetoane cu imagini cu pui de animale , părinții
rostesc cuvântul reprezentat, iar elevii trebuie să găsească „o mamă” pentru acele fiin țe.
(puișori, vițel, miel, ied, albinuța, mânzul, purceluș -godac, bobocel, bebeluș, omida,
mormoloc, furnicuța).
5. Propunătoarea spune: „Pentru că toate -n lume au o mamă, să ne ridicăm și să cântăm „La
mulți ani” tuturor mamelor, bunicilor din lumea aceasta, și tuturor femeilor de pe pământ.

II. Proiect de lecție extracurriculară
Clasa: a II-a
Data: 15 martie 2017
Timp alocat: 50 min
Disciplina: Esucație pentru dezvoltare personală
Patricipanți: părinții și elevii clasei a II -a
Tema: Îmi aleg o meserie
Tipul act ivității: activitate extracurriculară
Scopul : Dobândirea abilităților de explorare și planificare a carierei
Obiective operaționale:
-să identifice cât mai multe meserii, locul de desfășurare al acestora, uneltele specifice;
-să recunoască calitățile nec esare pentru o anumită profesie;

45
-să aleagă o meserie în funcție de materia preferată;
-să interpreteze prin mimă și joc de rol acțiunile specific e unei meserii;
-să prezinte portofoliile realizate timp de două săptămâni: „Medic stomatolog”,
„Constructor”, „Brutar”
-să recite și să interpreteze cântece despre meserii.
Strategii didactice:
Metode și procedee: conversația, execițiul, explicația, jocul didactic, ciorchinele, joc de
rol, problematizarea;
Mijloace didactice: fișe, materiale power point, calculator, videoproiector, flipchart,
jetoane, CD, casetofon, unelte, ecu soane, planșă mare reprezentând : „Copacul
meseriilor”, frunze, flori decupate, lipici;
Forme de organizare: frontal, în perechi, pe grupe, individual ( 6 echip aje a câte 3 părinți
și 3 elevi)
Scenariul didactic:
1. Moment organizatoric: Organizarea clasei. Verificarea existenței resurselor materiale.
Gruparea elevilor . Prezentarea invitaților și a scopului vizitei acestora.
2.Spargerea gheții:
,,Ghici cine sunt ?’’- joc didactic
– fiecare elev notează pe o coală de hârtie patru,cinci trăsături de personalitate(fizice și morale
– bilețelele se pun intr -un bol și se extrag de că tre elevii din celelalte grupe care trebuie să -i
recunoască;
3.Captarea atenției:
„Cel mai bun prieten” – după Victor Sivetidis
-scurtă discuție pe baza textului; adresarea unor întrebări:
-Ce jucărie își dorea băiatul?
-Ce i-a dăruit tatăl a doua oară?
-De ce nu s -a mai plictisit copilul?

46
-De ce este munca un prieten bun?
Munca desfăș urată într -un anumit domeniu folosind unelte specific e se numește meserie sau
profesie.
4.Anunțarea temei și a obiectivelor:
„Astăzi veți învăța prin exerciții, activități practice și jocuri să descoperiți diversa meserii, locul
desfășurării acestora, ins trumente de lucru specific, să identificați calitățile necesare unor
profesii, vă veți allege o meserie preferată motivând alegerea făcută.”
5.Dirijarea î nvățării:
Prezentarea unor meserii (prezentare ppt)
-elevii recunosc meseriile, locul desfășurării acestora, uneltele, instrumentele folosite.
Fișe de lucru (pe grupe)
-„Cine face?” (Anexa 1)
-„Unde lucrează?” (Anexa 2)
-„Descoperă meseriile” (Anexa 3)
Fișele rezolvate se vor expune pe un suport.
Prezentarea portofoliului BRUTARUL realizat de către ele vii și părinții primelor două grupe prin
jocul de mimă. Dintr -un bol se extrag biletele pe care sunt scrise meserii; pe rând, câte un elev
mimează acțiuni specific e meseriei de pe biletul extras.
Prezentarea portofoliului MEDIC STOMATOLOG realizat de cătr e elevii grupelor 3 și 4 și
părinții acestora. Prin organizarea unui joc de rol „La dentist”.
Prezentarea portofoliului CONSTRUCTOR realizat de elevii grupe lor 5 și 6 și părinții acestora
prin prezentarea informațiilor despre meseria de constructor.
6.Obținerea performanței

47
„Copacul meseriilor” – pe o coală de carton este desenat un copac; elevii primesc în pliculețe
frunze și flori decupate; grupați câte șase elevi și părinți, elevii notează pe frunza de hârtie câte o
meserie, ajutați de părinți și pe flori calitățile necesare pentru profesia respectivă sau uneltele
specific e; frunzele și florile se lipesc pe copacul de pe cartonul expus în fața clasei.
Fișă individual (Anexa 4)
Îmi place să învăț la ……………………..
Vreau să devin ……………………………
Se completează c iorchinele frontal pe flipchart.
7.Asigurarea retenției și a transferului:
Program artistic prezentat de elevi, cântece, poezii, glume.
8.Încheierea activității:
Se fac apr ecieri cu privire la activitatea elevilor.
Se oferă recompense.
Anexa 1
Cine face ?
Meseria(activitatea) Persoana care practică meseria
Ex : Cine mână caii ? Vizitiul
1.Cine conduce satul ?
2.Cine conduce mașina ?
3.Cine conduce avionul ?
4.Cine vindecă bolnavii ?
5.Cine vinde în magazin ?
6.Cine țese ?
7.Cine coase haine ?
8.Cine vopsește ?

48
9.Cine zidește case ?
10.Cine are grijă de siguranța oamenilor ?
Anexa 2:
Unde lucrează ?
Persoana care practică meseria Locul în care lucrează
Ex. Croitorul Croitorie
1.Tipograful
2.Librarul
3.Farmacistul
4.Poștașul
5.Ospătarul
6.Bibliotecarul
7.Cofetarul
8.Medicul
9.Învățătorul
10.Măcelarul

Anexa 3
Descoperă toate meseriile scrise pe verticală și orizontală.

M A C E L A R T I S
I N S T A L A T O R
C N S C U L P T O R
M O P R O F E S O R
E R T A M P L A R M
D A T O R I E V E B
I N G I N E R C O M
C H E L N E R B A R
A U T O P I L O T Z
R E N M E C A N I C O S E R A T O R B U
P A T A C I T O R I
A V O C A T I N F R
F A R M A C I S T B
R E G I Z O R A C T
I M O R A R O B A R
Z I D A R S O F E R
E N L I B R A R N U
R E N O P O S T A S
C R O I T O R A T A

49
Anexa 4
Fișă individuală – completare de text lacunar:
„Îmi place să învăț la …………….”
„Vreau să devin ……………………”
Cuvintele completate în fișă le vom organiza frontal într -un ciorchine ramificat:

III. Proiect de lecție
Clasa: a II -a
Data: 22 martie 2017
Timp alocat: 50 min
Disciplina: Matematică și explorarea mediului
Participanți: colectivul clasei a II -a împreună cu părinții
Tipul lecției: Formare de priceperi și deprinderi intelectuale
Tema lecției: Electricitatea
Scopul:
-rezolvarea de exerciții și problem e cu cele patru operații matematice; dascăl
călugăr preot
religia
Îmi place :
lb. română matematica lb. engleză profesor
ghid turistic
traducător
ziarist
profesor scriitor contabil informatician profesor

50
-realizarea circuitelor electrice simple .
Obiective urmărite:
-Să identifice și să verbalizeze alte modalități de producer a energiei electrice după
exemplul dat;
-Să resolve exerciții de adunare, scădere, înmulțire, împărțire, în concentrul 0 -100
respectând ordinea efectuării operațiilor;
-Să contribuie activ la realizarea circuitelor e lectrice simple, după demonstrația făcută.
Strategii didactice:
Material e didactice: baterii, fire subțiri de metal, becuri, filmuleț, minge, fișe de lucru
Metode didactice: explicația, exercițiul, demonstrația, problematizarea, jocul didactic,
RAI
Forme de organizare: frontal, individual, pe grupe
Desfășurarea lecției:
1. Moment organizatoric:
-se asigură un climat propice desfășurării optime a lecției, se aerisește sala de clasă, se aranjază
băncile, se stabilește liniștea după intrarea elevilor în sala de clasă.
2. Verificarea temei de casă:
Se verifică tema de casă atât din punct de vedere calitativ cât și cantitativ.
3. Captarea atenției:
Pentru captarea atenției elevilor, li se prezintă un videoclip despre energia electrică. (
https://www.youtube.com/watch?v=2degTv4Q0Wc ).
4. Reactualizarea cunoștințelor dobândite anterior:
Pentru această etapă li se adresează elevilor câteva întrebări ( „La ce ne folosește electricitatea? ”,
„Enumerați câteva acțiuni pe care nu le putem face fără electricitate ”, „Ce aparate electronice
folosim cel mai des? ”, „Prin ce se mai poate produce energia electrică? ”, etc).
5. Anunțarea temei și a obiectivelor lecției:

51
Învățătoarea îi anunță pe elevi că după rezolvarea unei problem e cu 3 judecăți vor realiza circuite
electrice simple, ghidați de un părinte care este electrician, și ajutați de părinții prezenți la oră.
6. Desfășurarea lecției:
Învățătoarea le împarte elevilor o fișă cu o problemă despre electricitate pe care o vor rezolva ,
cine o rezolvă primul iese la tablă ( „Un generator de energie electric ă produce suficientă energie
cât pentru funcționarea unui tren timp de 3 zile. O moară de vânt produce de 6 ori mai multă
energie decât generatorul electric, iar 9 panouri solare prod uc energie electrică cât generatorul și
moara de vânt la un loc. Câte zile va funcționa trenul cu ajutorul energiei electrice produse de 3
panouri solare?”).
7. Fixarea cunoștințelor:
În această etapă părintele electrician le explică câteva lucruri importante despre energia electric ă,
aparatele electronice, cum trebuie folosite acestea, etc, după care va realiza un circuit electric
simplu cu o baterie, fire conductoare și un bec. După realizarea circuitului, elevii împreună cu
părinții prezenți vor form a grupe de câte 6 și vor realiza circuite electrice.
8. Încheierea lecției:
Elevii sunt întrebați ce le -a plăcut la această oră și ce nu au înțeles. Ultimele 5 minute ale lecției
sunt dedicate adresării de întrebări în legătură cu electricitatea și răspunderii la ac estea.
Propunătoarea le mulțumește atât părinților cât și elevilor pentru că au participat.
IV.7.3. Etapa postexperimentală
În această etapă am înregistrat rezultatele obținute, am dedus diferențele, am prelucrat
statistic datele și am interpretat rezultatele.
Următorul pas al cercetării este evaluarea finală, cu ajutorul căreia voi obține o imagine
de ansamblu a felului în care rezultatele și nivelul cunoștințelor elevilor s -au schimbat în urma
intervenției.
Pentru a putea observa dacă au fost efic iente activitățile desfășurate, dacă au avut loc
schimbări în bine în ceea ce privește rezultatele școlare ale elevilor, am aplicat din nou câte un

52
test la aceleași două materii ca în etapa preexperimentală, Comunicare în limba romînă și
Matematică și expl orarea mediului. Pentru a evalua o posibilă schimbare în bine în ceea ce
privește comportamentul părinților, voi aplica același chestionar din perioada preexperimentală.
Răspunsurile lor din această etapă comparate cu răspunsurile date în etapa preexperime ntală mă
vor ajuta să îmi dau seama dacă părinții se implică mai mult în procesul de învățare al copiilor în
urma activităților desfășurate împreună cu elevii pe pacursul perioadei experimentale.
Aplicarea testelor a avut loc la Comunica re în limba română în data de 04 .05.2017, la
Matematică și e xplorarea mediului în data de 11 .05.2017 iar chestionarul aplicat părinților a
avut loc în data de 25.05.2017 .
În urma corectării, rezultatele au fost: la Comunicare în limba română 10 calificative de
„foarte bine” , 6 calificative de „bine” și 2 calificative de „suficient”, la Matematică și explorarea
mediului 9 calificative de „foarte bine”, 7 calificative de „bine” și 2 calificative de „suficient”
fiind evidentă creșterea nivelului performanțelor la ambele discipl ine.
În urma aplicării pentru a doua oară a chestionarului pentru părinți am constatat faptul că
aceștia încearcă să se implice din ce în ce mai mult în educarea copiilor, încurajându -i și fiind
mai interesați de activitățile lor școlare decât înainte. Ace știa îi sprijină mai mult pe elevi și
comunică mai des cu cadrul didactic.

Test de evaluare la comunicare în limba română
1. Scrie după dictare:
_________________________________________________________________________
______________________________________________________________________________
________________________________________________ ___________________________

2. Unește titlul operei li terare cu autorul ei:
a) „Fetița cu părul azuriu” Ion Creangă
b) „Degețica” Alexei Tolstoi
c) „Povestea unui om leneș” Hans Christian Andersen

53

3. Explică înțelesul cuvintelor / expresiilor:
miracole = _______________________ azuriu =_________________________
jilavă = _______________________ viclean =_________________________
o podidi plânsul = ____________________ gingașă =________________________

4. Răspunde la următoarele întrebări:
a) Unde a semănat Buratino cei cinci galbeni primiți?
_______________________________________________ __________________________
________________________________________________________________________
b) Cine l -a salvat pe Buratino?
_________________________________________________________________________
____________________________________________________ ____________________
c) Unde îl duceau sătenii pe leneș?
_________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________

5. Scrieți cuvintele corespunzătoare imaginilor:

_____________ ________ ___________ __________ ___________ ___________

6. Desparte în silabe cuvintele :
excursie – __________________ gherghef – _____________________
Cecilia – __________________ ghiocel – _____________________
pachet – __________________ mărgele -_____________________

54

7. Completează fișa de înscriere la bibliotecă:

Numele și prenumele:________________________________
Școala:____________________________________________
Clasa:_____________________________________________
Învățătoare:________________________________________
Adresa:___________________________________________
Data nașterii:__________________________________ _____

Au fost ușoare subiectele? Ce crezi?(Colorează bulina corespunzătoare
răspunsului vostru!)

Dacă ai terminat, relaxează -te colorând:

Nu cred că e
bine! Nu mai
știu nimic! Capul sus!
Tot e un
B!
Ha!ha!ha!
Sunt fericit!
A fost super
simplu!

55
Textul pentru dictare:
„Pământul se dezgheață. Ghiocelul a scos căpșorul fraged. Gheorghiță culege un buchețel
pentru mama lui. Mama îi ghicește surpriza. Ea îl mângâie cu gingășie pe frunte și îi
mulțumește.”

Descriptori de performanță

ITEM FOARTE BINE BINE SUFICIENT
1. Scrie corect, după dictare, 5
enunțuri. Scrie corect, după dictare, 3
enunțuri. Scrie corect, după dictare, un
enunț.
2. Identifică trei autori. Identifică doi autori. Identifică un autor.
3. Explică sensul corect a l celor 6
cuvinte. Explică sensul corect în cazul a
4 cuvinte. Explică sensul corect în cazul a
2 cuvinte.
4. Formulează corect 3
răspunsuri. Formulează corect 2
răspunsuri. Formulează corect un răspuns.
5. Scrie corect 6 cuvinte. Scrie corect 4 cuvinte. Scrie corect 2 cuvinte.
6. Desparte corect în silabe 5 -6
cuvinte. Desparte corect în silabe 3 -4
cuvinte. Desparte corect în silabe 1 -2
cuvinte.
7. Completează corect 6 câmpuri
ale fișei de cititor. Completează corect 4 câmpuri
ale fișei de cititor. Completează corect 2 câmpuri
ale fișei de cititor.

Test de evaluare la Matematică și explorarea mediului
1. Marcaț i rezultatul corect :
975 – 498+102 = 4 70; 579; 472 111+459+296 = 866; 375; 885
708+253 -698 = 582; 538; 263 672 – 301 – 121 = 122; 250; 123

2. Găsește valoarea de adevăr și notează prin fals(F) sau adevă rat(A) :

332+549 =467 302 – 34 = 268
135+ 97 = 999 754 – 26 = 728

56

3. Comparați perechile de numere :

345 354 272 732 110 398 187 543 999 998
666 666 803 765 765 399 234 234 874 432

4.Completați spaț iile libere:

 Primul numar dintr -o scădere se numeș te……………………..
 Unitatea principala pentru lungime este ………………………
 Rezultatul adună rii este…………………………………………………
 Pătratul are patru….……. ……………………………………. .

5.Ordonați numerele:
a) crescător: 756,232,654,709,890,0,321,54,387 ………………………………………………..
b) descrescător: 18, 907,651,843,421,875,298,657,333 …………………………………………….

6.Unui termen al unei sume i se adaugă 210. Daca i se mai adaugă înca 324 se obț ine 769. Aflați
termenul necunoscut.
7.O carte are 967 de pagini. Un elev a citit în primele două zile 321 de pagini,iar î n urmatoarele 3
zile cu 127 de pagini mai mult decât în primele două zile. Câte pa gini mai are de citit acel elev ?

Descriptori de performanță
ITEMUL FOARTE BINE BINE SUFICIENT
1. Încercuiește corect 4
numere. Încercuiește corect 2
sau 3 numere. Încercuiește corect 1
număr.
2. Completează corect 4
casete. Completează corect 2
sau 3 casete. Completează corect 1
casetă.
3. Compară corect toate
perechile de numere Compară 5 sau 6
casete Compară corect 2
perechi de numere
4. Comp letează corect 5 Competează corect 3 Competează corect

57
sau 6 spații libere. sau 4 spații libere. 1sau 2 spații libere.
5. Ordoneaza ambele ș iruri
de numere Ordonează doar unul
dintre ș iruri Ordoneaza cor ect doar
o parte dintr -un nr.
6. Rezolvă corect
operațiile. Scrie corect operaț iile
dar greșește la u n
calcul/Scrie corect
operațiile dar
stabileste greș it
numărul solicitat. Scrie corect o
operaț ie.
7. Rezolvă corect problema
cu plan și
rezolvare/explicații în
paranteze. Rezolvă corect
operațiile dar fără
explicații în paranteze/
Rezolvă corect două
operații, cu explicații
în paranteze. Rezolvă corect doar o
operație, cu/fără
explicație în
parante ză.

58
Capitolul V. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Pentru a demonstra diferența dintre rezultatele obținute în etapa preexperimentală și cele
obținute în etapa postexperimentală, am realizat câte u n tabel pentru fiecare disciplină , în care
am redat câte ș i ce fel de calificative s -au obținut.
Rezultatele obținute înainte și după aplicarea activităților din perioada experimentală le –
am evaluat comparativ. Prin factorul experimental am urmărit obținerea unor rezultate școlare
mai bu ne pentru elevii din clasa a II -a prin utilizarea metodelor active -participative.
Rezultatele obținute în etapa preexperimentală la disciplina Comunicare în limba română:
Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Nr. elevi 8 6 4 –
Tabelul V.1. Rezultatele obținute în etapa preexperimentală la Comunicare în limba română
Conform tabelului, în etapa preexperimentală observăm că doar 8 elevi din 18 au obținut
calificativul „foarte bine” la testul de evaluare a cunoștințelor de la disciplina Comunic are în
limba română, adică mai puțin de jumătate din ei, ceea ce înseamnă că nivelul clasei este unul
mediu.
Rezultatele obținute în etapa preexperimentală la Matematică și explorarea mediului:
Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Nr. elevi 7 7 4 –
Tabelul V.2. Rezultatele obținute în etapa preexperimentală la Matematică și explorea mediului
După cum observăm în tabel, în etapa preexperimentală, calificativele la disciplina Matematică și
explorarea mediului sunt mai mici decât la disciplina Comunicare în limba română, astfel că doar
7 elevi din 18 au obținut calificativul „foarte bine”, adică nici jumătate din clasă.
Rezultatele obținute în etapa postexperimentală la Comunicare în limba română:
Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Nr. elevi 10 6 2 –
Tabelul V.3. Rezultatele obținute în etapa postexperimentală la Comunicare în limba română

59
Conform tabelului, în etapa postexperimentală putem observa cum performanțele elevilor
au crescut în comparație cu etapa preexperime ntală, astfel încât a crescut numărul elevilor care
au obținut calificative de „foarte bine”, a scăzut numărul elevilor care au obținut calificativul
„suficient” la 2 elevi din 18 , elevii care au obținut în prima etapă „suficient” în cea de -a doua
obținând „bine”.
Rezultatele obținute în etapa postexperimentală la Matematică și explorarea mediului:
Calificativ Foarte bine Bine Suficient Insuficient
Nr. elevi 9 7 2 –
Tabelul V.4. Rezultatele obținute în etapa postexperimentală la Matematică și explorarea
mediului
Pe baza tabelului putem afirma că performanțele elevilor au crescut și la disciplina
Matematică și explorarea mediului în urma activităților desfășurate la clasă împreună cu părinții
dar și datorită implicării părinților in activitățile elevilor din afara școlii. Astfel că numărul
calificativelor de „foarte bine” crește, iar numărul calificativelor de „suficient” scade, în
comparație cu etapa preexperimentală.
În urma activităților desfășurate împreună cu părinții, din perioada experimentală,
performanța elevilor la cele două discipline a crescut. Din punctul meu de vedere optimizarea
rezultatelor școlare ale elevilor a avut loc și a fost demonstrată în etapa postexperimentală prin
rezultatele obținute la testele de evaluare. Această evoluție a el evilor se datorează participării
părinților la activitățile desfășurate atât în cadrul școlii cât și în afara acesteia. În urma implicării
părinților în activitățile desfășurate a crescut și nivelul de implicare și de susținere a elevilor în
demersul lor e ducativ. Părinții au înțeles importanța implicării lor în educația copilului prin
participarea la activități desfășurate în cadrul școlii.
În urma chestionarelor aplicate în etapa postexperimentală am dedus faptul că relația
părinților cu copiii dar și cu cadrul didactic s -a îmbunătățit, aceștia se implică mai mult în
activitățile copiilor, participă într -un număr mai mare la ședințele cu părinții decât înainte,
comunică mai mult cu cadrul didactic fapt confirmat de aceasta.

60
Interpretarea rezultatelor obț inute la testele de evaluare a cunoștințelor:

Fig. V.1. Grafic cu rezultatele comparative la cele două discipline în etapa preexperimentală și
cea postexperimentală
Conform graficului de mai sus, observăm că diferențele nu sunt majore între cele două etape,
deși este evidentă creșterea rezultatelor. Nivelul clasei crescând ușor, treptat, fapt care confirmă
eficiența metodelor activ -participative utilizate pentru optimizarea rezultatelor școlare ale
elevilor.

02468101214161820
Etapa
preexperimentală
CLREtapa
preexperimentală
MEMEtapa
postexperimentală
CLREtapa
postexperimentală
MEM
Foarte bine
Bine
Suficient
Insuficient
Număr copii

61
Concluzii
Pentru a determina factorii care influențează nivelul implicării părinților în activitatea
școlară a elevilor este necesară, înainte de toate, delimitarea trăsăturilor esențiale ale fiecărui stil
de educare, de parentaj, prin care părinții călăuzesc atât activitatea școlară, cât și a ctivitatea
extrașcolară a copilului. Implicarea părinților în activitatea elevilor poate fi motivată și susținută
prin corespondența dintre părinte și învățător. Apelând la „nevoia părinților de a avea copii
deștepți” (cu rezultate școlare satisfăcătoare), cadrele didactice pot stabili o relație de comunicare
cu părinții în vederea îmbunătățirii performanțelor școlare ale elevilor.
Dirijarea științifică a învățării elevilor înseamnă dirijarea relației școală – familie în
vederea îmbunătățirii acesteia.
Ca rezultat al analizei datelor obținute putem constata că î n urma desfășurării activităților
prin implicarea părinților, în etapa experimental ă se observă o creștere a performanțelor școlare
ale elevilor din clasa a II -a.
Pronind de la unele delimitări teoret ice, extrase din lucrările de specialitate, am prezentat
o situație de fapt în legătură cu starea actuală a relațiilor școală – familie și modul prin care
acestea influențează rezultatele școlarului mic. Este necesar să înțelegem importanța implicării
active a părinților în activitatea școlară și extrașcolară a elevilor. Dacă părinții sunt mai implicați
în activitatea elevilor și au o relaț ie cu școala mai strânsă, elevii vor fi mai susținuți de aceștia și
vor putea îndeplini cu ușurință sarcinile primite. Părinții vor putea înțelege nevoile elevilor de
cunoaștere și aptitudinile acestora pentru anumite discipline.
Concluzia pe care o tragem este faptul că prin consolidarea relației școală – familie, elevii
vor fi mai susținuți atât la școală (de învățător) , cât și acasă (de părinți), ceea ce va duce, după
cum am demonstrate la obținerea unor performanțe școlore a elevilor claselor I – IV .

62
Bibliografie
1. Agnes Kacso, (2010), „Rolul parental în situația școlară a copilului”, teză de doctorat,
Cluj-Napoca
2. Angela Bogluț, (2013), ,,Rolul empatiei în relația professor – elev”, ed. Krista, Timișoara
3. Dwight L.
4. E. A. Vrășmaș, (2002 ), ,,Consi lierea și educația părinților”, ed. Aramis, București
5. Elisabeta Stănculescu, (1996), ,,Teorii sociologice ale educației. Producerea eului și
construcția sociologiei.”, ed. Polirom, Iași
6. Florea N., Șurlea C., (2006), ,,Școala și consilierea părinților”, ed. Arves, București
7. I. Dolean, D. Dacian, (2002), ,,Meseria de părinte”,ed. Aramis, București
8. Laura Bejenar (2011), ,,Proc edee de dezvoltare a capacităților elevilor din ciclul primar
prin colaborarea dintre școală și familie”, ed. NAGARD, Lugoj
9. Marcu Gabriela, (2010), „Succesul și eșecul școlar”, ed. Legis, Craiova
10. Mihaela Băsu, Angela Sava, Doina Helene Partenie, Adriana Pe trovici (2010). ,,Familia
și Școala în parteneriat pentru o educație de calitate -ghid pentr u părinți”, ed. PIM, Iași
11. Mircea Agabrian, Vlad Millea (2005). „Parteneriate Școală -Familie -Comunitate”, ed.
Institutul European, Iași
12. Telleri F., (1996), ,,Pedagogia familiei”, ed. Didactică și Pedagogică, București

.