Guvernanta Globala (1) [620798]

Ilie Mihaela Mădălina
NOUA ORDINE MONDIALĂ
Vremurile s -au schimbat. Accelerarea interdependentă a statelor s-a extins, atât
între societățile umane, cât și între omenire împreună cu biosfera. De aici apare
necesitatea unui regulament bine stabilit la nivel global, dar și de un control al
respectării lui.
Formarea unei Guvernanțe Globale ia astfel naștere pe fondul unei probleme pe
cât se poate de actuale, precum Globalizarea . Conceptul este definit prin
interacțiunea instituțiilor politice oficiale ca re au ca scop coordonarea relațiilor
între actorii sociali. Aici putem discuta și despre aplicarea unor decizii și politici ,
care au o autoritate recunoscută.
Pentru a plasa Guvernața Globală pe axa istorică, originile acesteia se regăsesc cu
înceta rea ofi cială a Războiului Rece . Transformare social -istorică este provocată
de orientarea comună a spațiului mondial în imaginea secolului XXI.
Thomas Weiss consideră că această guvernanță global stabilește aranjamente
concrete pentru a rezolva problemele declanșate și care pot implica marile instituții
globale.
Acest sistem nu își propune limitarea puterii individuale a statelor , ci mai degrabă
stabilirea unor reglementări ce nu fac parte din jurisdicția țărilor.
În paralel cu Guvernanța Globală se află pr ocesul de Globalizare , care nu este
privit cu ochi buni, cu mult mai puțin omogen și dimp otrivă unul care chiar
accentuea ză diferențele dintre națiuni.
Este nevoie de bazele unei solidarități între cetățeni și state, de asemenea
compromisuri în a -și urmări i interesele și jocul în obținerea unor beneficii.
Atribuțiile specifice de reglementare a im pactului îl conferă problemele de la nivel
modial, acestea fiind încadrate astfel: protecția mediului, protecția biodiversității,
resursele energetice, apa, alimen tația, creșterea demografică, migrația populației și
terorismul.

În dezvoltarea acestui nou concept, se expune tot mai mult intensificarea
neînțelegerilor privind standardele din domeniul comerțului și mediului,
comerțului și drepturile sociale, comerțulu i și sănătă ții publice. Ca urmare astfel
apare necesitatea unor instituții cu abordare la nivel mondial de a gestiona
contestarea țărilor cu privire la societatea civilă și a standar delor internaționale.
Apare pentru prima dată „ masa rotundă ” de la nivel mondial ce susține opiniile
publice, de care statele trebuie să țină tot mai mult cont: Organizația Națiunilor
Unite ( ONU), Fondul Monetar Internațional ( FMI), Banca Mondială ,
Gruparea celor 7 ( G7) și Organizația Mondială a Comerțului .
Organizația Națiunil or Unite a fost fondată în anul 1945 după cel d e-Al Doilea
Război Mondial iar astăzi are sub cupola sa 194 de state membre. Aceasta este cea
mai importantă organizație internațională din lume, iar întemeierea sa a constat în
semnarea Cărții Organizației Națiunilor Unite . În urma acestei semnări ONU se
angajează să protejeze pacea mondială, respectarea drepturilor omului, cooperarea
internațională și respectarea dreptului internațional.
Gruparea celor 7 constituie o întrunire a celor mai dezvoltate state d in punct de
vedere economic, tehnologic și militar: Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia,
Marea Britanie și Statele Unite. Domeniul de activitate al grupării este repezentat
de economia mondială.
Organizația Mondială a Comerțului se ocupă cu superviza rea acordurilor ce țin
de regulile comerciale dintre statele membre. Aceasta s -a înființat la 1 ianuarie
1995 și a înlocuit Acordul general asupra tarifelor și comerțului . (GATT)
În spațiul mondial este des întâlnit termenul de globalizare ec onomică. Aceas ta
reprezintă un proces deosebit de dinamic prin creșterea interdependențelor dintre
statele naționale. Exista variate sfere de extindere, unele orientate spre viața
economică, politică, altele sociale sau culturale. În esență procesul se referă la
globali zarea producției interne brute ale statelor lumii.
Factorii care au determinat această accentuare a procesului include: libera
circulație a mărfurilor, liberalizarea serviciilor, liberalizarea piețelor de capital,
liberalitatea investitorilor străini și alți factori de ordin legislativ și administrativ.

Multe dintre problemele cu care se confruntă statele au devenit mai curând de
ordin global, decât național, de aici pornind astfel și nevoia soluționării lor prin
atribuirea acestor servicii unor insti tuții arbitrare, printre acestea se enumeră
Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială .
Prin Tratatul de la Bretton Woods din iulie 1944 s -a format organizația
internațională a Fondului Monetar Internațional cu 188 de state membre.
Promovarea unei econ omii mondiale sănătoase este scopul său principal , iar printre
obiectivele sale se enumeră următoarele:
 promovarea cooperării monetare internaționale și a stabilității valutare
 stimularea creșterii economice
 asigurarea unui nivel înalt de ocupare a forței de muncă
 acordare de asistență financiară temporară pentru țările care se confruntă cu
dezechilibre ale balanțelor de plăți
Funcțiile stabilite pentru un control al economiei mondiale sunt următoarele:
 monitorizează acțiunile și politicile economice și financiare din țările
membre, precum și la nivel global
 acordă asistență tehnică
 creditarea țărilor membre cu dezechilibre în balanța de plăți
Funcțiile regăsite nu s -au schimb at de -a lungul timpului, însă partea ce include
supravegherea și asistența financiară, au evoluat fiind astfel în pas cu cerințele
economiei mondiale ce se află în continua schimbare.
La 15 decembrie 1972 România a devenit membru FMI. Din septembrie 2013
guvernul român a semnat cu FMI și Comisia europeană un acord de tip preventiv.
Acesta s -a desfășurat pe 2 ani, valoarea ridicându -se la 4 miliarde de euro, inițiați
pentru domeniul energiei, transporturilor, sănătății și guvernanței corporatiste.
Susținută de finanțări internaționale, Banca Mondială oferă asistență financiară,
dar și tehnică țărilor sărace. Aceasta are în componența sa diviziuni instituționale și
anume:
 Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare – BIRD
 Corporația Financiară Internațională – IFC

 Asociația I nternațională de Dezvoltare – IDA
 Agenția de Garantare Multilaterală a Investițiilor – MIGA
 Centrul Internațional de Reglementare a Diferendel or din Domeniul
Investițiilor ICSID
Fiecare dintre acestea duc o luptă distinctă împotriva sărăciei și a împunătă țirii
condițiilor de viață pentru societățile din statele în curs de dezvoltare.
Principalul finanțator și acționar al Băncii Mondiale sunt Statele Unite .
În România s-a înregistrat în 2016 o creștere economică de 4,8 %, aceasta fiind
cea mai mare din 2008 și a treia cea mai rapidă creștere din Uniunea Europeană .
Guvernul român își propune pentru perioada 2017 -2020 investiții în
infrastructură, sănătate și învățământ.