Implicațiile etice ale pseudo științei [620795]

Implicațiile etice ale pseudo științei
Vlad Tănăsoiu

Abstract
Unul dintre cele mai abordate subiecte din filosofia științei a fost, de -a lungul timpului,
normativitatea științei. Foarte mulți filosofi au încercat să determine dacă există o metodă
științifică sau o marcă a științei care să o delimiteze de pseudoștiință, metafizică sau alte domenii
non-științifice. Deși există un consens privind caracterul pseudoștiințific al unor domenii precum
astrologia sau homeopatia, este un fapt incontestabil că extrem de mulți oameni continuă s ă creadă
în adevărul sau eficiența pe care astfel de domenii și le asumă. O astfel de incompatibilitate dintre,
pe de -o parte, ceea ce experții consideră a fi adevărat și, pe de altă parte, opinia publică, generează
o multitudine de dileme etice privind co mportamentul recomandat pentru gestionarea unor astfel
de situații . Cu alte cuvinte, știind că avem dreptate în privința caracterului pseudoștiințific al unui
domeniu care a reușit să convingă mulți simpatizanți sau aderenți , există o metodă generală
recoman dată pentru a acționa? Este datoria noastră să le arătăm p ersoanelor respective că se înș ală
sau ar trebui să le respectăm decizia? Această luc rare își propune să răspundă acestor întrebări,
luând în considerare două exemple clasice de pseudoștiințe, mai exact homeopatia și astrologia .
Pentru a atinge acest obiectiv, demersul ce va fi urmat este de a fixa, în prima parte , cadrul teoretic
pentru justificarea catalogării domeniilor respective drept pse udoștiințifice. A doua parte a lucrării
va consta în explorarea a ce înseamnă, mai exact, un comportament corect din punct de vedere
moral, pentru a identifica, în partea a treia, două scheme orientative ce pot fi de ajutor în luarea
deciziilor corecte.
Cuvinte cheie : pseudoștiință; homeopatie ; astrologie; dileme etice
I. Ce este pseudoștiința?
Pentru a considera un domeniu sau o activitate drept pseudoștiințiifce , cei mai mulți autori
susțin că domeniul sau activitatea respectivă ar trebui să îndeplinească două c ondiții:

”I. Să nu fie științific și
II. Să facă parte dintr -o doctrină non -științifică, ai cărei proponenți principali să încerce să creeze
împresia că este științifică.” (Hanssson 2017)
Ce înseamnă, mai exact, prima dintre cele două condiții este o temă ce a fost abordată pe larg de
către nume celebre din filosofia științei, cum ar fi Karl Popper ( 2002 & 2002 ), Imre Lakat os
(1978), Paul Thagard (1978) sau Massimo Pigliucci (2013).
În ciuda faptului că nu a existat un acord între aceștia privind criteriile necesare și suficiente
pentru a cataloga un domeniu drept (pseudo /non)științific, câteva aspecte cum ar fi caracterul
falsificabil al teoriilor manifest at prin capacitatea predictiv ă sau progresul domeniului respectiv
din punct de vedere epistemologic sunt prevalente în majoritatea scrierilor autorilor. Poate că din
acest motiv, în ciuda diferențelor teoretice dintre filosofi , se poate remarca un consens privind
exemplele concrete de pseudoștiinț ă, cum ar fi homeopatia și astrologia . O explicație alternativă
poate fi aceea că autor ii își construiesc propriul sistem privind normativitatea științei pornind de
la exemplele general acceptate, astfel, ”cei mai mulți filosofi și istorici ai științei sunt de acord
privind faptul că astrologia este o pseudoștiință, chiar dacă nu prea există un acord privind motivul
exact pentru care este pseudoștiință.” ( Thagard 1978) Așadar, indiferent de justificarea aleasă , este
aproape imposibil de găsit o opinie profesionistă coerentă1 care să contrazică etichetarea
dome niilor anterior menționate drept pseudoștiințe.
În schimb, a dou a condiție evidențiată de către Steve Ove Hansson este aceea mult mai
relevantă din perspectiva lucrării de față. Faptul că domeniile sau activitățile pseudoștiințifice
implică, dintr -un anumit punct de vedere, inducerea în eroare a aderenților este aspectul care
trebuie discutat din perspectivă etic ă. Odată ce a fost stabilit faptul că domeniul X este unul
pseudoștiințific și luând în considerare că un număr ridicat de oameni îl consideră științific,
crezând că aplicațiile practice ce se presupun a fi obținute prin aderare sunt realizabil e, apare, aici,
o dilemă morală : dacă oamenii respectivi simt că obțin un anumit fel de utilitate sau sunt mai
fericiți crezând că teoriile respective sunt adevărate, ar fi corect din partea cuiva care cunoaște
adevărul să le arate și lor acest lucru?
II. Ce înseamnă un comportament corect d in punct de vedere etic sau moral?

1 În sens ul filosofic al termenului, o opinie coerentă fiind una care nu implică nicio contradicție .

Există, în istoria filosofiei, mai multe sisteme etice normative ce au încercat să ofere
anumit e coduri universal e și general e de conduită , care se presupun a fi aplicabil e în toate situați ile
posibile cu scopul de a ne spune cum putem acționa corect. Conform unei definiții populare a
moralității normative , un astfel de cod ar trebui să fie ”susținut, în anumite condiții specificate, de
către toa te persoanele raționale.” ( Gert & Gert 2017) Aceste standarde ale mo ralității ar trebui să
ne ajute pentru a ”distinge înt re corect și greși t, bine și rău, virtute și viciu, justiție și injustiție.”
(Resnik 1995, p. 14) În acest punct , este ușor de observa t că exist ă, prin definiți e, incompatibilități
evidente între multiplele teorii universale ale moralității. Totuși, așa cum susțin e și Reskin (1995,
p. 19), ”foarte mult e teorii ale moralității generează rezultate similare…” Din acest motiv, susține
acesta, ”mulți filosofi care lucrează în etica aplicată preferă să se folosească de principii etice
generale, în detrimentul teoriilor morale, pentru a susține o decizie etică (…).” (1995, p. 20) Dintre
princi piile citate de către Reskin, cele relevante pentru dilemele cu care se ocupă aceast ă lucrare
sunt următoarele :

Non-răutatea: Nu îți face rău ție sau celorlalți .
Bunătatea : Ajută -te pe tine însuți și pe ceilalți .
Autonomia: Permite -le indivizilor raționali să facă alegeri libere și informat e.
(…)
Utilitatea : Maximizează proporția de beneficii în raport cu dezavantajele.
(…)
Onestitatea: Nu min ți, fraud a, păcăli sau induce în eroare. ” (Fox & DeMarco
1990, așa cum sunt citați în Resnik 1995 , p. 2 0)

Totodată, este im portant de menționat că Resnik a anticipat posibilitatea ca unele situații
să ne oblige să alege m res pectarea unora dintre principiile enunțate în detrimentul alt ora. Astfel de
situații implică, ce multe ori, alegerea binelui cel mai mare sau a răului cel mai mic dintre mai
multe variante, si tuații cunoscute sub numele de dileme etice . Așa cum va fi evidențiat în capitolul
final al acestei lucrări, unele cazuri de pseudoștiință po t implica anumit e dileme etice ce se vor
dovedi a fi ceva mai dificil de soluționat. Chiar dacă unele situații pot avea mai mult de o s ingură
soluționare rațională posibilă , obligând la încălcarea a cel puțin unuia dintre principii le menționate,

acest fapt nu ne împiedică să identificăm variantele imorale în mod absolut (ce ar încălca cele mai
multe principii dintre toate vari antele posibile de a acționa) sau să soluționăm situațiile unde
dilema era una doar aparentă, varianta corectă de a acționa fiind , de fapt, una singură.
3. Etica pseudoștiinței
Cele două cazuri propuse, homeopatia și astrologia , ar părea că implic ă, din start, alegerea
încălcării unuia dintre principiile etice anterior menționate : principiul onestității – în cazul în care
alegem să mințim pe cineva cu privire la statutul epistemologic sau eficacitatea do meniului
pseudoștiințific respe ctiv – sau principiul autono miei – în cazul în care nu respectăm decizia
individului de a crede în doctrina respectiv ă. Totuși, încălcarea principiului autonomiei este doar
o aparență. Încă din definiția acestui principiu, libe rtatea are ca și componentă esențială informarea
în privința aspectelor deciziei în cauză. Este extrem de improbabil ca aderenții unuia dintre cele
două domenii să le aleagă, fiind conștienți , în același timp, de statutul pseudoș tiințific al acestora
și de ineficiența tratam entelor s au serviciilor oferite. Din ac eastă perspectivă, devine vizibil faptul
că, în realitate, alegerile acestora nu sunt unele informate și se poate susține chiar că ține de datoria
noastră să îi informăm. Pe de altă parte , principiul onestității nu este cu adevărat încălcat prin
inacțiune , ci doar în cazurile în care opinia noastră este cerută, iar noi alegem să nu revelăm
falsitatea doctrinelor respective. Așadar, dacă părerea noastră a fost cerută poate reprezenta un
factor în decizia finală de a acționa sau nu, ce va fi luat în calcul în realizarea schemelor de la
finalul capitolului următor.
3.1. Homeopatia
"Homeopatia reprezintă un sistem de medicină alternativă dezvoltat în Germania în urmă
cu peste 200 de ani." (National Center for Complementary and Integrative Health, 2015)
Teoria pe baza căreia se desfășoa ră practicile medicale homeopate a fost dezvoltată în jurul anilor
1790 de către doctorul saxon Samuel Hahnemann și este alcătuită din două principii funda mentale:
"Similia similibus curantur – Principiul similarității" – acest principiu central din baza
teoretică a homeopatiei susține că substanțele ce cauzează anumite simptome pot fi utilizate pentru
tratarea simptomelor respective.

Un al doilea principiu central este cel al "Diluării și dinamizării" – ce afirmă că orice substanță,
cu cât este mai diluată, cu atât are o putere mai mare de tratare a simptomelor. (National Health
Service 2015)
În prezent, peste 200 de milioane de oameni din întreaga lume folosesc remediile
homeopate, iar țări precum Brazilia, Chile, India, Mexic, Pakistan, Elveția și Marea Britanie includ
homeopatia în propriile sisteme de sănătate naționale. (Homeopathic Research Institute, n.d.)
Astfel, prezentarea homeopatiei drept alternativă la medicina adevărată este unul dintre
principalele aspecte care trebuie luate în considerare ; riscurile aferente netratării unor boli fiind
asociate cu alegerea medicamentelor homeopate. Potrivit site -ului whatstheharm.net2, site dedicat
evaluării critice a riscurilor pe care le prezintă diverse activități, concepții sau domenii, există 437
de cazuri mediatizate în care care utilizarea remediilor homeopate a avut drept rezultat decesul sau
afecțiuni grave de sănătate . Pe de altă parte, nu toate cazurile de tratare cu medicamente homeopate
prezintă astfel de riscuri . Foarte mulți oameni folosesc ho meopatia doar pentru tratarea bolilor
foarte ușoare, cum ar fi simpla raceală, nu ca și alternativă reală a medicinei pentru cazurile
serioase . În astfel de situații, este rezonabil să spunem că, în ciu da costurilor aparent inutile, efectul
Placebo obținut de către persoanele în cauză justifică investițiile materiale. Mai mult decât atât,
ipohondria , "o afecțiune mentală caracterizată prin teama constantă a perso anei afectate că suferă
de o boală nediagnosticată care îi poate pune în pericol viața (…) conform Manualului de Statistică
a Tulburărilor M entale (…) afectează între 1% și 5% din populație." (Oceanu 2015) Pentru
persoanele ce suferă de o as tfel de tulburare , contraindicațiile medicamen telor prescrise de către
medici , precum și potențialele reacții alergice reprezintă riscuri de sănătate ce merită luate în
cosiderare, fiind inexistente în cazul alternativei homeopate. Astfel, dacă cineva dă semne că ar
suferi de ip ohondrie și nu folosește remedi iile homeopate ca și substitut al medicinei, este destul
de probabil ca beneficiile să depășească efectele negative pentru persoana respectivă.
Având în vedere toate aceste considerente, precum și cele prezentate la începutul acestui
capitol, se poate schița, acum, schem a îndrumătoare care, pe baza răspunsu rilor la un set de
întrebări, să ofere o potențială soluție la o dilemă etică cu care se poate confrunta oricine cunoaște
un aderent al homeopatiei :

2 Accesat în data de 19.05.2019, ora 20 :58

3.2 Astrologia
Conform dicționarului Oxford, astrologia este ”studiul mișcării și a pozițiilor relative ale
corpurilor celeste, interpretate drept având o influență asupra vieții umane și a lumii naturale.”
Formulată, pentru prima dată, cu 2 milenii î naintea erei noastre în Bab ilon și dezvolată în forma
folosită în prezent în jurul anilor 50 î.e.n. de către Ptolemeu (Karasavvas 2017), astrologia a
devenit un pseudo -instrument de predicție a viitorului, folosit în mod constant de cătr e un procent
foarte ridicat de oameni de pe întregul glob. Având în mod considerabil mai puține efecte potențial
dăunătoare decât homeopatia, acest domeniu este folosit de către aderenți , în cele mai multe dintre
cazuri, ca formă de divertisment sau chiar și ca formă de elibe rare a stresului. ( Tyson 1982)
Totuși, spre deosebire de cazul homeopatiei, investițiile materiale în predicțiile astrologice
nu pot fi justificate în aproape niciun context , deoarece serviciul pretins (predicția despre viitor)
nu este oferit plătitorilor . Din punct de vedere etic, așadar, este recomandat să acționăm, atunci
când este posibil, în vederea împiedicări i unor astfel decizii ale oamenilor de a investi în astrologie.
Un alt caz relevant, unde predicțiile astrologice pot aduce daune considerabile oamenil or, este cel
al utilizării acestora pentru influențarea deciziilor importante . Dacă cineva se fo losește de date
astrologice pentru a decide ce este favorabil pentru sine sau pentru alții, irelevanța sau falsitatea
datelor respective reprezintă un factor ce poate genera consecințe catastrofice în viața indivizilor
implicați . Folosind aceste ra ționamente, poate fi trasată, acum, schema îndrumătoare pentru
deciziile morale aferente astrologiei : Mi-a fost cerută
opinia?
Folosește X tratamentele
homeopate în
detrimentul medicinei în
cazurile bolilor serioase?
Nu sunt obligat din punct de
vedere moral să acționez pentru
convingerea lui X.
Este x
ipohondru?
Da
Este datoria mea
morală să acționez în
această privință privind
convingerea lui X.

4. Concluzii
Se poate observa, așa cum era, poate, de așteptat, că este dificil de oferit un ghid sau o
soluție universală care să ne prezică, cu exactit ate, cum ar trebui să a cționăm în toate situațiile
potențiale . Schemele îndrumătoare prezentate la finalul capitolelor 3.1 și 3.2 sunt, în mod evident,
aproximative, fiind doar exemple de raționament e pe baza căr ora putem încerca să luam deciziile
corecte în viața cotidiană . Aparent, în majoritatea cazurilor, decizia corectă din punct de vedere
moral va fi de a acționa în vederea evidențierii falsității sau a ineficienței domeniilor respective.
În ciuda faptului că schemele prezentate sunt doar orientative, fiind imposibil d e luat în
calcul toți factorii specifici situației ce prezintă o dilemă etică , acestea sunt , totuși, u n bun exemplu
al stilului de gândir e critică, aplicabilă și utilă pentru toate procesele decizionale din aspectul
rațional al vieții umane .

Este X influențat de
predicții astrologice
atunci când ia o
decizie importantă în
viața sa?
Investește x
bani pentru a
obține predicții
astrologice?
Mi-a fost
cerută
opinia? Nu Nu sunt obligat din
punct de vedere moral
să acționez .
Da
Da Este datoria mea
morală să acționez în
această privință privind
convingerea lui X.

Bibliografie
 Gert, B . & Gert, J . (2017) The Definition of Morality , The Stanford Encyclopedia of
Philosophy (Fall 2017 Edition), Edward , N. Z. (ed.), Disponibil la adresa :
https://plato.stanford.edu/archives/fall20 17/entries/morality -definition/
 Hansson, S . O. (2017) Science and Pseudo -Science , The Stanford Encyclopedia of
Philosophy (Summer 2017 Edition), Edward , N. Z. (ed.), Disponibil la adresa :
https://plato.stanford.edu/archives/ sum2017/entries/pseudo -science/
 Homeopathic Research Insti tute (n.d.) Homeopathy use around the world , Disponibil la
adresa: https://www.hri -research.org/resources/homeopathy -the-
debate/essentialevidence/use -of-homeopathy -across -the-world/
 Karasavvas, T. (2017) The 4,000 Year History of Horoscopes: How Astrology Has Been
Shaped Throughout the the Millennia . Ancien t Origins. Disponibil la adr esa:
https://www.ancient -origins.net/history -ancient -traditions/4000 -year-history -horoscopes –
how-astrology -has-been -shaped -throughout -021321
 Lakatos, I. (1978) The Methodology of Scientific Research Programmes . Cambridge
University press.
 National Center for Complementary and Integrative Health (2015) Homeopathy ,
Disponibil la adresa: https://nccih.nih.gov/health/homeopathy
 National Health Service (2015) Homeopath y, Disponibil la adresa:
http://www.nhs.uk /Conditions/homeopathy/Pages/Introduction.aspx
 Oceanu, E. (2015) Totul despre ipohondrie, Disponibil la adresa:
http://www.doctorulzilei.ro/totul -despre -ipohondrie -sapte -semne -ca-esti-un-bolnav –
inchipuit/
 Pigliucci, M. (2013) Pseudoscience. Encyclopedia of Philosophy and the Social Sciences .
Sage.
 Popper, K. (2002) Conjectures and Refutations. The Growth of Scientific Knowledge.
Routledge
 Popper, K. (2002) The Logic of Scientific Discovery . Routledge .
 Resnik, D. B. (1998) The Ethics of Science. An Introduction . Routledge.

 Thagard, P. (1978) Why Astrology is a Pseudoscience . Proceedings of the Biennial
Meeting of the Philosophy of Science Association ,Vol. 1978, Volume One: Contributed
Papers, pp. 223 -234. Philosophy of Science Association .
 Tyson, G. A. (1982) People who consult astrologers: A profile . Personality and
Individual Differences . Volume 3, Issue 2, 1982, Pages 119 -126. Disponibil la adresa:
https://www.sciencedirect.com/science/article/pii/0191886982900265
 What ’s the harm? (n.d.) What's the harm in homeopathy , Disponibil la adresa :
http://whatstheharm.net/homeopathy.html