Tehnoredactare, copertă: Petru Ciobanu Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României TAMAȘ, IOAN Lecții de drept canonic / Ioan Tamaș. – Iași :… [620768]

LECȚII DE DREPT CANONIC

IOAN TAMAȘ
LECȚII
DE DREPT CANONIC
Sapientia
Iași 2013

Imprrimatur
† Petru Gherghel
Episcop de Iași
02 iulie 2013
Redactor: pr. dr. Ștefan Lupu
Tehnoredactare, copertă: Petru Ciobanu
Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României
TAMAȘ, IOAN
Lecții de drept canonic / Ioan Tamaș. – Iași : Sapientia, 2013
Bibliogr.
© 2013 Editura SAPIENTIA
Institutul Teologic Romano-Catolic
Str. Th. Văscăuțeanu 6
RO – 700462 Iași
Tel. 0232/225228
Fax 0232/211476
www.editurasapientia.ro
e-mail [anonimizat]

SUMAR
Prezentare ………………………………………….. 11
Despre drept în general ………………………………… 13
Introducere în dreptul canonic ……………………………. 25
CARTEA I. NORMELE GENERALE
Introducere …………………………………………. 55
§ 1. Canoane introductive ……………………………….. 57
§ 2. Legea ecleziastică (cann. 7-22) ………………………… 60
§ 3. Cutuma ( consuetudo ) (cann. 23-28) …………………….. 73
§ 4. Decretele generale și instrucțiunile (cann. 29-34) …………… 75
§ 5. Norme comune referitoare
la actele administrative particulare (cann. 35-47) ………….. 77
§ 6. Decretele și preceptele particulare (cann. 48-58) ……………. 79
§ 7. Rescriptele (cann. 59-75) …………………………….. 81
§ 8. Privilegiile (cann. 76-84) …………………………….. 84
§ 9. Dispensele (cann. 85-93) …………………………….. 85
§ 10. Statutele și regulamentele (cann. 94-95) ………………… 88
§ 11. Persoanele fizice (cann. 96-112) ………………………. 89
§ 12. Persoanele juridice (cann. 113-123) ……………………. 93
§ 13. Actele juridice (cann. 124-128) ……………………….. 98
§ 14. Puterea de conducere sau de jurisdicție (cann. 129-144) …….. 101
§ 15. Oficiul ecleziastic (cann. 145-196) …………………….. 109
§ 16. Prescripția (cann. 197-199) …………………………. 121
§ 17. Calcularea timpului (cann. 200-203) …………………… 123
CARTEA A II-A
POPORUL LUI DUMNEZEU
Introducere ………………………………………… 127
Partea I. C redInCIoșII CreștInI (Cann. 204-320) . . . . . . . . . . . . . . . . .129
§ 18. Membrii Bisericii (cann. 204-207) …………………….. 129
§ 19. Obligațiile și drepturile tuturor credincioșilor creștini
(cann. 208-223) ……………………………………. 133

6
§ 20. Obligațiile și drepturile credincioșilor laici (cann. 224-231) ….. 135
§ 21. Formarea clericilor (cann. 232-264) …………………… 137
§ 22. Încardinarea (cann. 265-272) ……………………….. 145
§ 23. Obligațiile și drepturile clericilor (cann. 273-289) …………. 148
§ 24. Pierderea stării clericale (cann. 290-293) ……………….. 152
§ 25. Prelaturile personale (cann. 294-297) ………………….. 154
§ 26. Asociațiile credincioșilor (cann. 298-329) ……………….. 155
Partea a II-a. StruCtura IerarhICă a BISerICII (Cann. 330-572) . . .161
Secțiunea I. Autoritatea supremă a Bisericii ……………. 161
§ 27. Pontiful roman și colegiul episcopilor (cann. 331-341) ……… 161
§ 28. Sinodul episcopilor (cann. 342-348) …………………… 167
§ 29. Colegiul cardinalilor (cann. 349-359) ………………….. 169
§ 30. Curia Romană (cann. 360-361) ………………………. 175
§ 31. Legații papali (cann. 362-367) ……………………….. 178
Secțiunea II. Bisericile particulare și grupările lor ………. 182
§ 32. Bisericile particulare (cann. 368-374) ………………….. 182
§ 33. Episcopii (cann. 375-402) …………………………… 186
§ 34. Episcopii coadiutori și auxiliari (cann. 403-411) ………….. 196
§ 35. Conducerea interimară a diecezei (cann. 412-430) ………… 198
§ 36. Provinciile și regiunile ecleziastice (cann. 431-446) ………… 203
§ 37. Conciliile particulare (cann. 439-446) ………………….. 206
§ 38. Conferințele episcopilor (cann. 447-459) ……………….. 209
§ 39. Sinodul diecezan (cann. 460-468) …………………….. 214
§ 40. Curia diecezană (cann. 469-494) ……………………… 216
§ 41. Consiliul prezbiteral și Colegiul consultanților (cann. 495-502) ..226
§ 42. Capitlurile canonicilor (cann. 503-510) …………………. 232
§ 43. Consiliul pastoral (cann. 511-514) ……………………. 234
§ 44. Parohia, parohul și vicarii parohiali (cann. 515-552) ……….. 234
§ 45. Decanii (cann. 553-555) ……………………………. 253
§ 46. Rectorii de biserici și capelanii (cann. 556-572) …………… 256
Partea a III- a. InStItutele de vIață ConSaCrată
șI SoCIetățIle de vIață aPoStolICă (Cann. 573-746) . . . . . . . . . . . .261
Secțiunea I. Institutele de viață consacrată (cann. 573-730) …261
§ 47. Norme comune tuturor institutelor de viață consacrată
(cann. 573-606) ……………………………………. 261
§ 48. Institutele religioase (călugărești) și casele lor (cann. 607-616) ..278
§ 49. Conducerea institutelor (cann. 617-640) ……………….. 283
§ 50. Admiterea candidaților și instruirea membrilor (cann. 641-661) . . 288
§ 51. Obligațiile și drepturile institutelor și ale membrilor lor
(cann. 662-672) ……………………………………. 294
§ 52. Apostolatul institutelor (cann. 673-683) ………………… 297Lecții de drept canonic

7
§ 53. Separarea membrilor de institut (cann. 684-704) …………. 300
§ 54. Institutele seculare (cann. 710-730) …………………… 304
Secțiunea a II-a ……………………………………. 309
§ 55. Societățile de viață apostolică (cann. 731-746) ……………. 309
CARTEA A III-A
FUNCȚIA BISERICII DE A ÎNVĂȚA
§ 56. Principii fundamentale (cann. 747-755) ………………… 313
§ 57. Slujirea cuvântului divin (cann. 756-792) ……………….. 315
§ 58. Educația catolică (cann. 793-821) …………………….. 320
§ 59. Instrumentele de comunicare socială (cann. 822-823) ………. 324
§ 60. Aprobarea cărților (cann. 824-823) ……………………. 325
§ 61. Profesiunea de credință (can. 833) ……………………. 327
CARTEA A IV-A
FUNCȚIA BISERICII DE A SFINȚI
§ 61. Liturgia sacră (cann. 834-839) ………………………. 331
Partea I. S aCramentele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335
§ 62. Norme generale (cann. 840-848) ……………………… 335
Secțiunea I. Sacramentele inițierii ……………………. 340
§ 63. Botezul (cann. 849-878) ……………………………. 340
§ 64. Sacramentul Mirului (cann. 879-896) ………………….. 346
§ 65. Preasfânta Euharistie (cann. 897-958) …………………. 350
Secțiunea a II-a. Sacramentele de vindecare ……………. 363
§ 66. Sacramentul Pocăinței (cann. 950-991) ………………… 363
§ 67. Sacramentul Ungerii bolnavilor (cann. 998-1007) …………. 378
Secțiunea a III-a. Sacramentele de slujire a comuniunii …… 383
§ 68. Sacramentul Preoției (cann. 1008-1054) ……………….. 383
§ 69. Candidații la hirotonire (cann. 1024-1039; 1050-1052) ……… 387
§ 70. Iregularitățile și celelalte impedimente (cann. 1040-1046) …… 392
§ 71. Căsătoria (cann. 1055-1165) ………………………… 396
§ 72. Impedimentele matrimoniale (cann. 1073-1094) ………….. 407
§ 73. Consimțământul matrimonial (cann. 1095-1107) …………. 418
§ 74. Forma celebrării căsătoriei …………………………. 427
§ 75. Căsătoriile mixte (cann. 1124-1133) …………………… 434
§ 76. Efectele căsătoriei (cann. 1134-1140) ………………….. 437
§ 77. Separarea soților (cann. 1141-1155) …………………… 438
§ 78. Convalidarea căsătoriei (cann. 1156-1165) ………………. 443Sumar

8
Partea a II-a. Celelalte aCte ale Cultulu I dIvIn (Cann. 1166-1204) . .451
§ 79. Sacramentaliile (cann. 1166-1172) ……………………. 451
§ 80. Liturgia Orelor (cann. 1173-1175) ……………………. 453
§ 81. Funeraliile ecleziastice …………………………….. 454
§ 82. Cultul sfinților, al icoanelor și al relicvelor (cann. 1186-1190) …456
§ 83. Votul și jurământul (cann. 1191-1204) …………………. 458
Partea a III- a. loCurIle șI tImP urIle SaCre (Cann. 1205-1253) . . . .463
§ 84. Locurile sacre (cann. 1205-1243) …………………….. 463
§ 85. Timpurile sacre (cann. 1244-1253) ……………………. 469
CARTEA A V-A
BUNURILE TEMPORALE ALE BISERICII
§ 86. Introducere (cann. 1254-1258) ………………………. 475
§ 87. Dobândirea bunurilor (cann. 1259-1272) ……………….. 477
§ 88. Administrarea bunurilor (cann. 1273-1289) ……………… 482
§ 89. Contractele și, în special, înstrăinarea (cann. 1290-1298) ……. 489
§ 90. Voințele pioase în general și fundațiile pioase
(cann. 1299-1310) ………………………………….. 492
CARTEA A VI-A
SANCȚIUNILE ÎN BISERICĂ
Partea I. d elICtele șI PedePSele în general (Cann. 1311-1363) . . .499
§ 91. Puterea coercitivă a Bisericii (can. 1311) ……………….. 499
§ 92. Legea penală și preceptul penal (cann. 1313-1320) . . . . . . . . . . . . 501
§ 93. Subiectul pasibil de sancțiuni penale (cann. 1321-1330) …….. 504
§ 94. Pedepsele ecleziastice și celelalte sancțiuni (cann. 1331-1340) …510
§ 95. Aplicarea pedepselor (cann. 1341-1353) ………………… 520
§ 96. Încetarea pedepselor (cann. 1354-1363) ………………… 524
Partea a II-a. PedePSele Pentru fIeC are delICt
(Cann. 1364-1395) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .527
§ 97. Delictele împotriva religiei și a unității Bisericii
(cann. 1364-1377) ………………………………….. 527
§ 98. Delicte împotriva autorităților ecleziastice
și a libertății Bisericii (cann. 1370-1377) ……………….. 530
§ 99. Uzurparea de funcții ecleziastice și delictele în exercitarea lor
(cann. 1378-1389) ……………………………….. 534
§ 100. Delictul de fals (cann. 1390-1391) ……………………. 539
§ 101. Delicte împotriva unor obligații speciale (cann. 1392-1393) …. 540
§ 102. Delicte împotriva vieții și libertății omului (cann. 1397-1398) ..542Lecții de drept canonic

9
CARTEA A VII-A
PROCESELE
Partea I. J udeCățIle în general (Cann. 1400-1500) . . . . . . . . . . . . . .547
§ 103. Introducere (cann. 1400-1403) ……………………… 547
§ 104. Forul competent (cann. 1404-1417) ………………….. 548
§ 105. Tribunalul primei instanțe (cann. 1419-1437) …………… 550
§ 106. Tribunalul instanței a doua (cann. 1438-1441) ………….. 554
§ 107. Tribunalele Scaunului Apostolic (cann. 1442-1445) ………. 555
§ 108. Disciplina ce trebuie respectată în tribunale
(cann. 1446-1475) ………………………………….. 557
§ 109. Părțile în cauză (cann. 1476-1480) …………………… 562
§ 110. Acțiunile și excepțiile (cann. 1491-1500) ………………. 564
Partea a II-a. JudeC ata ContenCIoaSă (Cann. 1501-1670) . . . . . . . . .567
Secțiunea I. Judecata contencioasă ordinară
(cann. 1501-1655) ………………………………… 567
§ 111. Introducerea cauzei (cann. 1501-1516) ………………… 567
§ 112. Dovezile (cann. 1526-1586) ………………………… 571
§ 113. Cauzele incidentale (cann. 1587-1591) ………………… 579
§ 114. Publicarea actelor, încheierea cauzei și discutarea cauzei
(cann. 1598-1606) ……………………………….. 581
§ 115. Deciziile judecătorului (cann. 1607-1618) ……………… 582
§ 116. Atacarea sentinței (cann. 1619-1640) …………………. 585
§ 117. Lucrul judecat definitiv și repunerea în situația anterioară
(cann. 1641-1648) ……………………………….. 588
§ 118. Cheltuielile de judecată și asistența gratuită (can. 1649) …… 590
§ 119. Executarea sentinței (cann. 1650-1655) ……………….. 590
Secțiunea a II-a ……………………………………. 592
§ 120. Procesul contencios oral (cann. 1656-1670) …………….. 592
Partea a III- a. ProCeSe SPeCIale (Cann. 1671-1731) . . . . . . . . . . . . .595
§ 121. Procesele matrimoniale (cann. 1671-1707) ……………… 595
§ 122. Cauzele privind declararea nulității ordinațiunii sacre
(cann. 1708-1712) ……………………………….. 601
§ 123. Modalități de evitare a proceselor (cann. 1713-1716) ……… 602
Partea a Iv-a. ProCeSul Penal (Cann. 1717-1731) . . . . . . . . . . . . . . .603
§ 124. Investigația preliminară (cann. 1717-1719) …………….. 603
Partea a v-a. ProCedura PrIvInd reCurSurIle admInIStratIve
șI înlăturarea Sau tranSferarea ParohIlor (Cann. 1732-1752) . .607
Secțiunea I ……………………………………….. 607
§ 125. Recursul împotriva decretelor administrative
(cann. 1732-1739) ………………………………….. 607Sumar

10
Secțiunea a II-a. Procedura în înlăturarea
sau transferarea parohilor (cann. 1740-1752) ………….. 610
§ 126. Modul de a proceda în înlăturarea parohilor
(cann. 1740-1747) ………………………………….. 610
§ 127. Modul de a proceda în transferarea parohilor
(cann. 1748-1752) ………………………………….. 612
Bibliografie ………………………………………… 613
Cuprins …………………………………………… 617Lecții de drept canonic

PREZENTARE
În ziua de 25 ianuarie 1983, fericitul Papă Ioan Paul al II-lea a promulgat
noul Codex Iuris Canonici al Bisericii Catolice Latine, a cărui intrare în
vigoare a avut loc în Duminica I din Advent a aceluiași an (27 noiembrie).
Principalul document legislativ al Bisericii, care este noul Cod, era foarte
mult dorit și așteptat. În primul rând, episcopii din întreaga Biserică îi
cereau cu insistență și nerăbdare promulgarea pentru a putea avea la dis –
poziție norme sigure în vederea îndeplinirii corecte a slujirii lor sacre și
consolidării, creșterii și înfloririi comunităților ecleziale în fruntea cărora
erau constituiți. Dar tot așa de nerăbdători erau profesorii de drept cano –
nic din universitățile ecleziastice și din seminarii, pentru a putea preda cu
precizie această disciplină; apoi, judecătorii și colaboratorii din tribunalele
ecleziastice, pentru administrarea corectă a justiției, și, nu în ultimul rând,
preoții parohi și cei care desfășoară activități pastorale. Toți au primit cu
entuziasm promulgarea noului Codex Iuris Canonici , pe bună dreptate nu mit
„sublimul document al Conciliului al II-lea din Vatican”.
După promulgarea noului Cod, au început să apară traducerile lui în lim –
bile naționale, însoțite de comentarii făcute de prestigioși canoniști din dife –
rite universități ecleziastice. Traducerea Codului în limba română, însoțită
de textul original latin, a fost publicată în anul 2004 la Editura „Sapientia”.
În prezentul Compendiu de Drept Canonic , rod al unei experiențe didac –
tice, sunt reluate, revizuite și reîntregite cursurile pe care le-am ținut mai
multor serii de studenți seminariști de la Institutul Teologic Romano-
Catolic din Iași.
După o scurtă introducere în drept, în general, și în cel canonic, în spe –
cial, urmează prezentarea și comentarea canoanelor din cele șapte cărți în
care este divizat noul Cod, punând accent pe legile care au o mai mare rele –
vanță din punct de vedere pastoral, cum sunt, de exemplu, cele referitoare
la taina Căsătoriei.
Având în vedere scopul acestei lucrări – însușirea de către studenți a prin-
cipalelor cunoștințe de drept canonic –, am omis notele din subsolul pagini,
dar când am considerat că este necesar sau oportun să se facă referiri la
autori sau la anumite izvoare mai importante, am inclus în text, punând
între paranteze, atât autorii și operele lor, cât și izvoarele la care am făcut
referire. La sfârșitul lucrării am indicat și o scurtă bibliografie selectivă.

12
În Constituția apostolică „Sacrae disciplinae leges”, prin care a promul –
gat noul Codex Iuris Canonici , fericitul Papă Ioan Paul al II-lea afirma:
Codul de Drept Canonic este absolut necesar Bisericii. Fiind constituită ca un
organism social și vizibil, Biserica are nevoie de norme, pentru ca structura ei
ierarhică și organică să fie vizibilă, exercitarea funcțiilor ce i-au fost încredin –
țate de dumnezeiescul Întemeietor, îndeosebi puterea sacră și administrarea
sacramentelor, să fie bine organizată, legăturile reciproce dintre credincioși să
fie reglementate după dreptate bazată pe caritate, drepturile fiecăruia să fie
precizate și garantate, și, în fine, inițiativele comune, asumate în vederea trăi –
rii desăvârșite a vieții creștine, să fie sprijinite, întărite și promovate de legi
canonice (…). Îi îndemnăm pe toți fiii noștri preaiubiți să observe cu sinceritate
și bunăvoință normele propuse, cu speranța că se va reintroduce în Biserică o
disciplină activă și că (…) va spori din ce în ce mai mult grija pentru mântuirea
sufletelor.
Mulțumesc Editurii „Sapientia” pentru publicarea atât a traducerii în
limba română a noului Codex Iuris Canonici , cât și a prezentului Compen –
diu de Drept Canonic .
Pr. Ioan Tamaș
Solca (SV)
17 iulie 2012Lecții de drept canonic

DESPRE DREPT ÎN GENERAL
1. Definiții etimologice
Termenii „drept” (rom.), „droit” (fr.), „diritto” (it.), „derecho” (sp.), „di re-
ito” (port.), „Recht” (ger.), „right” (eng.) provin din latinescul directus , parti-
cipiul perfect al verbului „dirigo, dirigere, direxi, directum”, adică a îndru ma,
a merge drept, a se îndrepta spre, a urma calea cea dreaptă. Termenul
„dirigere” are legătură și cu „regere” („rego, regere, rexi, rectum”), adică
a conduce, a cârmui, a administra.
Termenul latinesc ius (drept) provine de la „iubeo, iubere, iussi, ius –
sum”, adică a porunci, a comanda („ius, quia iussum”) sau de la „iustum”
(„ius, quia iustum”). După alții, ius provine de la „iungere” („iungo, iun –
gere, iunxi, iunctum”), adică a uni („ius est, quod homines iungit”).
Termenul grec dike („ius”) își are originea în indo-europeanul „dike”,
adică a arăta („ius est index, norma agendi”).
2. Ubi societas, ibi ius
Omul nu este o ființă solitară, izolată. Prin natura sa, el se deschide
spre alții, comunică, se află într-o continuă relație cu celelalte persoane
umane. Prin natura sa, omul este o ființă relațională, socială.
Persoana umană, prin natura ei liberă, intră împreună cu bunurile, valo –
rile și drepturile sale în relație cu alte persoane care, la rândul lor, sunt
deținătoare de tot atâtea valori, bunuri și drepturi proprii. Între două per –
soane se stabilește un raport pozitiv de asociere atunci când ele se recunosc
reciproc ca persoane și există un respect mutual față de bunurile, valorile
și drepturile proprii.
Totuși, exercitându-și libertatea, o persoană s-ar putea situa și într-un
raport negativ cu altă persoană și să nu respecte bunurile, valorile și drep –
turile proprii ale acesteia. De aceea, este necesară intervenția unei autori –
tăți care, printr-o normă pozitivă, să împiedice raportul negativ dintre ele
și să arate ce obligații trebuie îndeplinite pentru ca drepturile tuturor să
fie respectate. Necesitatea relației, pe de o parte, și modul liber în care ea
este realizată, pe de altă parte, impun intervenția autorității și formularea
unei norme pozitive care să indice în mod just transpunerea în viață a posi –
bilității de asociere și, totodată, să prevină raportul negativ dintre persoane.

14
Rădăcinile fenomenului dreptului se află în natura asociativă a omului
(„ubi societas, ibi ius”). De aceea, dreptul trebuie considerat, mai întâi de
toate, ca o realitate ontologică, adică o realitate inerentă omului întrucât e
om, deci o realitate universală („ubi homo, ibi ius”). Orice om trebuie primit
ca „asociat” și nu i se cere decât să observe cu regularitate și precizie un
comportament stabilit de o lege pozitivă, lege care nu este altceva decât o rea-
lizare concretă și istorică a dreptului ca realitate ontologică ( GhirLanda G.,
Il diritto nella Chiesa mistero di comunione. Compendio di diritto ecclesi –
ale, Roma 1990, 15– 16).
Dreptul este un mod de a exista. „Nimic nu se poate realiza astăzi în
afara dreptului, pentru că toată viața socială, atât internă, cât și internați –
onală, este bazată pe observarea unui ansamblu de norme sociale care pot
îmbrăca cele mai diverse forme” ( oprean H., Introducere în studiul drep –
tului , Arad 1996, 8).
3. Dreptatea – obiectul dreptului
Juristul roman Ulpianus († 223 d.C.) definea dreptatea („iustitia”) astfel:
„Constans et perpetua voluntas ius suum cuique tribuendi” ( Digestae , I, 1).
Teologia introduce dreptatea în rândul virtuților. Ea este o virtute morală,
una dintre cele patru virtuți cardinale. Catehismul o definește astfel:
Virtutea morală care constă în voința neschimbătoare și fermă de a le da lui
Dumnezeu și aproapelui ceea ce li se cuvine (…). Față de oameni, ea dispune la
observarea drepturilor fiecăruia și la stabilirea în cadrul relațiilor dintre oameni
a armoniei care promovează echitatea față de persoane și de binele comun
(CBC 1807).
Dreptatea ține de voință. Este vorba despre o voință „constantă” (în
sens subiectiv) sau despre o statornicie a voinței, dar și despre o voință
„continuă” (în sens obiectiv), adică dreptatea trebuie exercitată în orice
circumstanță și față de toți oamenii.
a) În primul rând, dreptatea este comutativă sau sinalgamatică . Ea regle –
mentează obligațiile indivizilor între ei. Fiecare dă fiecăruia ce i se cuvine.
Păstrează o egalitate aritmetică perfectă, adică cere ca atât să se dea sau
să se restituie, cât s-a primit. Se aplică în contracte, schimburi comerciale
etc. și presupune paritatea indivizilor între ei.
b) Dreptatea este și distributivă . Ea reglementează obligațiile pe care
societatea le are față de membrii ei. Societatea este obligată să distribuie
fiecăruia bunuri și responsabilități, drepturi și obligații, în funcție de apti –
tudinile și meritele lui sau, cum spune catehismul, „proporțional cu contri –
buțiile și nevoile lui”.Lecții de drept canonic

15
c) În al treilea rând, dreptatea este și legală . Ea reglementează obligațiile
cetățenilor față de societate. Membrii societății îi dau acesteia ce i se cuvine.
Astăzi se vorbește tot mai mult despre dreptatea socială , care e o com –
ponentă de bază a dreptății distributive. Societatea asigură dreptatea soci –
ală atunci când realizează condițiile care le îngăduie asociațiilor și indivi –
zilor să obțină ceea ce li se cuvine conform naturii și vocației lor. Dreptatea
socială nu poate fi obținută decât în respectarea demnității transcendente
a omului. Respectarea persoanei umane implică respectarea drepturilor
care decurg din demnitatea ei de creatură, drepturi care sunt anterioare
societății. Ele întemeiază legitimitatea morală a oricărei autorități: încăl –
cându-le sau refuzând să le recunoască, o societate își subminează legitimi –
tatea morală. Fără această respectare, o autoritate nu se bazează decât pe
forță sau pe violență pentru a dobândi ascultarea supușilor.
4. Rolul dreptului în societate
Cum se realizează dreptatea prin drept? Ce rol are dreptatea în societate?
Cum slujește dreptul societatea umană?
a) Dreptul armonizează relațiile indivizilor între ei și relațiile dintre
indivizi și comunitate; facilitează conviețuirea persoanelor și a diferitelor
grupuri de persoane; facilitează viața societății în ansamblul ei.
La baza acestei funcții de armonizare se află respectul față de om, față
de demnitatea persoanei umane. În centrul dreptului se află omul cu bunu –
rile, valorile și drepturile sale. Ordinea juridică recunoaște, apară și pro –
movează, concret și obiectiv, drepturile persoanei, atât ca persoană indivi –
duală, cât și ca persoană care face parte dintr-un grup, din societate.
b) Dreptul satisface nevoile sociale de dreptate, aplanând tensiunile și
rezolvând conflictele. Previne dezordinile și stabilește norme de comportare
(activitatea legislativă). Se îngrijește ca legile, adică dispozițiile raționale
date comunității de către autoritatea competentă, să fie aplicate în mod
efectiv și corect în viața socială (activitatea executivă). Stabilește persoa –
nele și mijloacele necesare care să rezolve, conform legii, conflictele și să
restabilească ordinea și echilibrul acolo unde s-au produs dezordine și dez –
echilibru (activitatea judiciară).
Dreptul stabilește o ordine socială justă, cu toate că, în societate, drept –
atea nu se realizează niciodată pe deplin. Orice sistem judiciar este un
serviciu adus dreptății în viața socială, dar, în același timp, este un serviciu
insuficient.
De aceea, se află într-un proces continuu de realizare, de reînnoire și de
perfecționare. Dreptul nu este niciodată perfect, ci este perfectibil (cf. caLvo J.,
„Iglesia y derecho”, în Manual de derecho canonico , Pamplona 1991, 29-31).deSpre drept în GeneraL

16
5. Dreptul subiectiv și dreptul obiectiv
Fiecare persoană umană are facultatea, puterea sau dreptul de a se bucura
de viață, de onoare, de demnitate, de nume, de domiciliu, de proprietate, de
cetățenie etc., precum și de a nu fi împiedicată de alții în realizarea acestor
drepturi. Pe de altă parte, fiecare persoană are obligația de nu leza bunu –
rile, valorile și drepturile celorlalte persoane și de a nu le împiedeca pe
acestea în atingerea scopurilor lor legitime.
Această facultate-obligație se numește drept subiectiv, care poate fi defi –
nit astfel: „ Facultas moralis aliquid habendi, agendi, omittendi, ab aliis
exigenti ” (Facultatea morală de a avea ceva, de a înfăptui ceva, de a omite
ceva, de a cere ceva de la alții ) (SipoS S., Enchiridion Iuris Canonici , Roma
1960, 1). Facultatea „morală” înseamnă facultatea „legitimă”.
În orice societate sunt necesare norme care stabilesc ceea ce persoanele
pot avea, pot face, pot pretinde de la alții. Aceste norme constituie dreptul
obiectiv sau normativ , care poate fi definit astfel:
Complexus normarum, a competente auctoritate conditarum, quibus actiones
singulorum exteriores tum ad alias personas singulares tum ad societatem ordi –
natur, ut societas conservari et finem suum assequi possit (Ansamblul normelor
juridice, generale și impersonale, menite să reglementeze acțiunile externe ale
persoanelor în raport cu alte persoane și în raport cu societatea în ansamblul
ei) (SipoS S., Enchiridion …, 1-2).
Dreptul obiectiv este legea sau norma juridică, al cărei scop este de a
reglementa comportamentul și activitatea umană. Caracteristicile sale
principale sunt: raționalitatea, stabilitatea, universalitatea și obligativita tea.
Dreptul subiectiv și dreptul obiectiv
reprezintă două ipostaze corelate ale fenomenului unic care este dreptul. Drep –
tul subiectiv nu există și nici nu poate exista în afara dreptului obiectiv: dacă
dreptul (obiectiv) ne permite să facem ceva, atunci dispunem de dreptul (subiec –
tiv) de a-l face (…); numai recunoașterea și ocrotirea, printr-o normă de drept,
a unei valori privind persoana îi conferă valorii în cauză calitatea de a deveni
un drept subiectiv ( huma I., Introducere în studiul dreptului , Iași 1993, 20).
6. Originea dreptului
Filosofia dreptului cunoaște diferite teorii referitoare la originea drep –
tului, dar aproape toate, practic, se reduc la următoarele două: pozitivis –
mul juridic și dreptul natural.
a) Conform pozitivismului juridic , dreptul este exclusiv legislația creată
de autoritatea publică („Quod principi placuit, legis habet vigorem” [Ulpi –
anus]. „Auctoritas, non veritas facit legem” [Th. Hobbes]). Fundamentul
și originea oricărui drept este puterea legislativă. Conținutul legii este tot Lecții de drept canonic

17
ceea ce e poruncit de legiuitor. Obligativitatea legii se bazează pe justifica –
rea autorității ca atare. Așadar, „iustum, quia iussum”. Este recunoscută
atotputernicia autorității, indiferent dacă ea ține seama sau nu de Dumne –
zeu și de demnitatea persoanei umane. Nu există deosebire între legi drepte
și legi nedrepte, între legi bune și legi rele. Dreptul nu este decât un instru –
ment al puterii, o tehnică de control social, un generator de cetățeni „ali –
niați” (cf. martini A., „Il diritto nella realtà umana”, în Il diritto nel mis –
tero della Chiesa , I, Roma 1986, 20).
O variantă a pozitivismului juridic este și teoria normativismului juri –
dic, conform căreia este necesară o separare între dreptul așa cum este în
realitate și dreptul cum ar trebui să fie, esența dreptului constituind-o nor-
mele așa cum sunt ele emise de puterea publică, fără să mai fie raportate la
valorile fundamentale (de exemplu, la dreptul natural). Respingând orice
raportare la demnitatea persoanei umane, normativismul juridic elaborează
un drept extrem de coercitiv, lipsit de orice caracter etic, cu o obligativitate
pur formală.
O altă teorie privind originea și fundamentul dreptului este aceea a isto-
ricismului juridic , care susține că dreptul pozitiv este opera naturii și pro –
dusul timpului sau o creație a spiritului general al unei națiuni, el ema –
nând din spiritul poporului, ca orice produs natural. Înrudite cu școala isto –
rică a dreptului, cum mai este numit istoricismul, sunt teoriile sociologice ,
apărute în secolul al XIX-lea, care susțin că dreptul este produsul societății
și are ca scop armonizarea intereselor grupurilor și indivizilor în vederea
interesului social general, care trebuie să primeze.
b) Dreptul natural – fundamentul dreptului pozitiv uman . Conform învă –
țăturii Bisericii, originea dreptului este Dumnezeu însuși, atât în mod indi-
rect, întrucât i-a creat pe oameni cu înclinații sociale care, la rândul lor,
necesită și produc norme, cât și în mod direct , întrucât a creat legea eternă
care constituie fundamentul oricărui drept și al oricărei legi morale.
Legea eternă (despre care Sfânta Scriptură spune: „Eu am fost din veac
întemeiată, de la început, înainte de a se fi făcut pământul”, Prov 8,23)
este planul rațional al lui Dumnezeu, ordinea Universului, prin care înțe –
lepciunea divină conduce toate creaturile spre scopul lor Ea este impusă
tuturor creaturilor: celor raționale – în mod liber, iar celor lipsite de rațiune
– în mod necesar. Universalitatea acestei legi constă în aceea că își subor –
donează întreaga ordine fizică și morală, fiecărei creaturi oferindu-i un
scop precis.
Există o parte din legea eternă la care are acces și omul, ființă rațională.
Sfântul Toma de Aquino numește această participare legea naturală („par ti-
cipatio legis aeternae in rationali creatura”) ( Summa Theologiae , I-II, q. 91,
a. 93). Dacă legea eternă este însăși rațiunea divină, întucât dirijează deSpre drept în GeneraL

18
mișcările și acțiunile tuturor creaturilor, legea naturală este „imprimarea
luminii divine în noi, cu ajutorul căreia deosebim ceea ce este bine și ceea
ce este rău”.
Orice om experimentează în conștiință acest imperativ: fă binele și fugi
de rău. Legea naturală este fundamentul moralității și al oricărei legi pozi –
tive umane, deoarece nicio lege nu are putere obligatorie fără acest impe –
rativ al legii naturale: „suum cuique tribuere”, „neminem laedere”, „supe –
rioribus oboedire” etc. Ea exprimă demnitatea persoanei umane și formează
baza drepturilor și obligațiilor ei fundamentale.
Când păgânii, care nu au lege (lege divină scrisă, n.n.) îndeplinesc firește cele
ale legii (adică potrivit legii naturale, care se află în dreapta lor judecată, n.n.),
aceștia, cu toate că nu au lege (scrisă, n.n.), își sunt lor înșiși lege. Ei dovedesc
că înfăptuirea legii este scrisă în inima lor, deoarece martori le sunt conștiința
lor și judecățile ce, rând pe rând, în sinea lor îi învinovățesc sau le iau apărarea
(Rom 2,14-15).
Dintre toate făpturile însuflețite, numai omul se poate lăuda că a fost vrednic
să primească de la Dumnezeu o lege: animal înzestrat cu rațiune, în stare să
înțeleagă și să discearnă, el își va orândui purtarea folosindu-și libertatea și
rațiunea în supunere față de Cel care i-a încredințat totul ( tertuLian , Adversus
Marcionem , 2, 4, citat de CBC 1951).
„Fiind prezentă în inima fiecărui om și stabilită de rațiune, legea natu –
rală este universală în perceptele ei și autoritatea ei se extinde la toți oa –
menii” ( CBC 1956). De asemenea,
legea naturală este imuabilă și permanentă , de-a lungul variațiilor istoriei; ea
dăinuie sub fluxul ideilor și al moravurilor și le sprijină progresul. Regulile care
o exprimă rămân substanțial valabile. Chiar dacă i se neagă până și principiile,
ea nu poate fi nimicită și nici înlăturată din inima omului (…). Operă foarte
bună a Creatorului, legea naturală oferă fundamentele solide pe care omul își
poate construi edificiul regulilor morale care îi vor călăuzi alegerile. Ea așază și
baza morală indispensabilă pentru edificarea comunității oamenilor. În sfârșit,
ea oferă baza necesară legii civile care se leagă de ea fie printr-o reflecție care
trage concluziile principiilor ei, fie prin adăugiri de natură pozitivă și juridică
(CBC 1958-1959).
Principiile dreptului natural, cunoscute chiar și de cele mai vechi popoare ,
au stat la baza legislațiilor din Grecia și Roma antică. Pentru juriștii romani,
„ius est ars boni et aequi”, iar „iuris praecepta sunt haec: honeste vivere,
alterum non laedere, suum cuique tribuere”. Cicero afirma:
Există, desigur, o lege adevărată – e dreapta rațiune; ea e conformă naturii,
răspândită la toți oamenii; e neschimbătoare și veșnică; poruncile ei cheamă la
datorie, iar opreliștile ei îndepărtează de greșeli (…). E o nelegiuire să o înlocu -Lecții de drept canonic

19
iești cu o lege contrară. E oprit să-i nesocotești fie și o singură prescripție; și
nimeni nu are puterea de a o abroga definitiv ( Republica , 3, 22, 33).
Dacă legea pozitivă umană are la bază legea naturală, atunci e evident
că, în cazul în care ea contravine legii naturale, nu mai este o lege, ci o cari –
catură a legii.
În epoca modernă (secolele XVII-XVIII), filosofi ca Grotius, Spinoza,
Puffendorf și alții au admis și ei că dreptul pozitiv trebuie întemeiat în
dreptul natural, dar au dedus esența dreptului natural exclusiv din rațiu –
nea umană, făcând complet abstracție de Dumnezeu. Teoria lor despre
drept este cunoscută sub denumirea de iusnaturalism .
7. Diviziunea dreptului obiectiv (normativ)
Din punct de vedere al autorului , există un dublu drept obiectiv sau nor –
mativ: divin și uman . Dreptul divin este dreptul creat de Dumnezeu, iar
dreptul uman este dreptul creat de oameni.
La rândul său, dreptul divin este de două feluri: natural și pozitiv . Drep –
tul divin natural este dreptul imprimat de Dumnezeu în însăși ființa omu –
lui, creatură rațională: „Lex aeterna a Deo naturae applicata et lumine
rationis promulgata” ( SipoS S., Enchiridion… , 4). Dreptul divin pozitiv
este dreptul dat de Dumnezeu prin Revelație. Pe de o parte, el confirmă
preceptele legii naturale, obscurate în conștiința omului din cauza păcatu –
lui („Încă de la început, Dumnezeu sădise în inimile oamenilor preceptele
legii naturale. Apoi s-a mulțumit să le reamintească. Acesta este Decalo –
gul” [ Sf. irineu , Adversus haereses , 4, 15]. Deși sunt accesibile și rațiunii
singure, cele zece porunci au fost revelate, devenind legi divine pozitive.
„O expunere completă a poruncilor Decalogului s-a dovedit necesară în
starea de păcat, din cauza întunecării luminii rațiunii și a devierii voinței”
[Sf. Bonaventura , In libros sententiarum , 4, 37, 1,3]), iar pe de altă parte,
stabilește norme noi, corespunzătoare omului ridicat la starea supranatu –
rală și devenit fiu al lui Dumnezeu, destinat unei fericiri veșnice. Acest
drept se numește drept divin pozitiv, pentru că legile pe care le conține
sunt rodul unei intervenții concrete a voinței divine („speciali actu Dei
inductum est”). El cuprinde trei perioade: perioada premozaică (de la
Adam la Moise); perioada mozaică (legile date de Dumnezeu prin Moise);
perioada creștină (legea definitivă dată întregii omeniri prin Isus Cristos).
Dreptul pozitiv uman este și el de două feluri: ecleziastic („ab auctoritate
ecclesiastica constituum”) și civil sau statal („ab auctoritate civili condi –
tum”). Se numește pozitiv deoarece „speciali actu auctoritatis humanae
inductum est”. Dreptul civil sau statal cuprinde normele emise de autori –
tatea statală competentă. Statul are putere înnăscută și originară de a deSpre drept în GeneraL

20
stabili norme juridice capabile să reglementeze viața cetățenilor și binele
comun. Conform învățăturii creștine, această putere își are izvorul suprem
în Dumnezeu și e o participare la autoritatea sa suverană și infinită. „Prin
mine guvernează regii și prin mine poruncesc principii, iar cei puternici
administrează dreptatea” ( Prov 8,15-16). Iar apostolul Paul spune: „Nu
există autoritate decât de la Dumnezeu (…), iar cine conduce e slujitorul
lui Dumnezeu” ( Rom 13,1.4). Dumnezeu este adevăratul și supremul Stă –
pân al lumii și numai lui trebuie să i se supună creaturile. El este și adevă –
ratul autor al societății civile, întrucât a creat omul cu o înclinație și o natură
în mod esențial sociale. De aici derivă și faptul că autoritatea nu poate fi
exercitată decât spre binele cetățenilor și în conformitate cu legile lui
Dumnezeu (cf. chiappetta L., Prontuario di Diritto canonico e concordata –
rio, Roma 1994, 445).
8. Principalele ramuri ale dreptului statal
Sistemul dreptului este format din totalitatea subsistemelor care alcă –
tuiesc ramurile dreptului. Cele mai importante sunt următoarele (în ordi –
nea alfabetică) (cf. Dicționar juridic , București 1985):
– Dreptul administrativ : ramură a dreptului care reglementează rapor –
turile sociale la care participă un organ de stat, competent să emită, în
această calitate, acte juridice unilaterale, obligatorii pentru persoanele fizice
și persoanele juridice, în vederea aducerii la îndeplinire a legii (activitatea
care face obiectul dreptului administrativ se mai numește activitatea exe –
cutivă și de dispoziție);
– Dreptul civil : ramură a dreptului care reglementează, pe baza egalită –
ții părților, raporturile patrimoniale (de proprietate, de obligații, precum și
cele derivate din succesiune) și raporturile personale nepatrimoniale (refe –
ritoare la dreptul persoanei la nume, la denumire, onoare, reputație, la
domiciliu, la creația intelectuală etc.), precum și condiția juridică a persoa –
nei fizice sau juridice (capacitatea persoanei, modul de înființare a persoa –
nei juridice, de exercitare de către aceasta a drepturilor și obligațiilor, de
reorganizare și desființare a ei);
– Dreptul comercial : ramură a dreptului care reglementează relațiile
sociale care iau naștere în procesul de circulație a mărfurilor;
– Dreptul constituțional : ramură a dreptului formată din ansamblul
normelor care reglementează organizarea, esența, forma și funcționarea
statului; raporturile dintre autoritățile publice; atribuțiile guvernanților,
drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale ale omului;
– Dreptul familiei : ramură a dreptului constituită din ansamblul normelor
care reglementează relațiile sociale decurgând din căsătorie, rudenie, filia –
ție și înfiere. În multe legislații, dreptul familiei este inclus în dreptul civil;Lecții de drept canonic

21
– Dreptul internațional privat : ramură a dreptului formată din ansam –
blul reglementărilor referitoare la relațiile sociale, stabilite între persoane
fizice și persoane juridice, care conțin elemente de extraneitate (regimul
juridic civil și procesual civil aplicat străinilor, relații de comerț exterior,
transporturi și decontări internaționale etc.). O parte dintre aceste regle –
mentări sunt cuprinse în legislația internă, iar altă parte în tratate inter –
naționale și cutume internaționale;
– Dreptul internațional public : ramură a dreptului constituită din ansam –
blul reglementărilor referitoare la relațiile dintre state suverane și inde –
pendente. Normele care alcătuiesc dreptul internațional public se stabilesc
prin acorduri (tratate, convenții, pacte, concordate) intervenite între state;
– Dreptul penal : ramură a dreptului care cuprinde totalitatea normelor
juridice care reglementează relațiile de apărare socială prin interzicere ca
infracțiuni, sub sancțiuni specifice, denumite pedepse, a acțiunilor sau
inacțiunilor periculoase pentru valorile sociale, în scopul apărării acestor
valori, fie prin prevenirea infracțiunilor, fie prin aplicarea pedepselor per –
soanelor care le săvârșesc;
– Dreptul procesual civil : ramură a dreptului care cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementează modul în care se desfășoară activita tea
organelor judiciare, a părților și a celorlalți participanți, precum și rapor –
turile ce se stabilesc între acestea, în vederea soluționării cauzelor civile și
executării hotărârilor pronunțate în aceste cauze;
– Dreptul procesual penal : ramură a dreptului care cuprinde totalitatea
normelor juridice care reglementează în mod unitar și sistematic desfășu –
rarea procesului penal.
9. Binele comun
Scopul imediat al dreptului este „binele comun” (cf. Insegnamenti di
Giovanni Paolo II , V/3, 1516).
Bine comun este tot ceea ce, din punct de vedere etic, poate fi considerat
bine al comunității; tot ceea ce interesează viața tuturor oamenilor. Prin
bine comun trebuie să înțelegem „ansamblul condițiilor de viață socială
care permit grupurilor și indivizilor să-și atingă mai din plin și mai ușor
perfecțiunea” ( GS 26).
Binele comun cuprinde trei elemente esențiale ( CBC 1907-1909):
a) În primul rând, el presupune respectarea și promovarea drepturilor
fundamentale ale persoanei umane . În numele binelui comun, puterile
publice sunt datoare să respecte drepturile fundamentale și inalienabile
ale persoanei umane. Societatea este datoare să-i permită fiecărui membru
al său să-și realizeze vocația. În special, binele comun rezidă în condițiile deSpre drept în GeneraL

22
de exercitare a libertăților naturale care sunt indispensabile pentru înflo –
rirea vocației omului: de exemplu, „dreptul de a acționa conform cu norma
dreaptă a conștiinței, dreptul la ocrotirea vieții private și la o justă liberta –
te, inclusiv în materie de religie” ( GS 26).
b) În al doilea rând, binele comun pretinde prosperitatea sau dezvolta –
rea bunurilor spirituale și temporale ale societății . Desigur, autoritatea
publică e cea care trebuie să arbitreze, în numele binelui comun, între dife –
ritele interese particulare. Dar ea trebuie să facă accesibile fiecăruia cele
de care are nevoie pentru a duce o viață cu adevărat umană: hrană, îmbră –
căminte, sănătate, muncă, educație și cultură, informație adecvată, drep –
tul de a întemeia o familie.
c) În al treilea rând, binele comun implică pacea și securitatea grupuri –
lor și a membrilor lor . El întemeiază dreptul la legitimă apărare personală
și colectivă.
„Îi revine statului să apere și să promoveze binele comun al societății
civile, al cetățenilor și corpurilor intermediare” ( CBC 1910), în primul
rând, printr-o legislație adecvată.
Sistemul dreptului are în binele comun principala sa rațiune de a fi și
constituie un element fundamental atât pentru înfăptuirea, cât și pentru
ocrotirea acestui bine (cf. ioan aL XXiii- Lea, Scris. enc. Pacem in terris , 11
apr. 1963: EV 2, nr. 22).
10. Ordinea juridică și ordinea morală
a) Ordinea juridică este ansamblul raporturilor intersubiective regle –
mentate de autoritatea publică în conformitate cu dreptatea, în vederea
realizării binelui comun pentru dezvoltarea integrală a persoanei umane
– nu toate aspectele activității umane se află sub incidența ordinii juridice,
ci numai raporturile intersubiective. Ordinea juridică are în vedere com –
portamentele umane vizibile și perceptibile, iar normele sale își ating efec –
tul prin faptul că sunt impuse de autoritatea competentă și, în caz de neres –
pectare a lor, există sancțiuni. Când ordinea juridică contrazice ordinea
morală, există dreptul la împotrivire și dezaprobare.
b) Ordinea morală este un ansamblu obiectiv și ierarhizat de valori,
inerente demnității persoanei umane, care îl obligă în conștiință pe orice
om liber și responsabil și care îi implică întreaga viață.
Așadar, ordinea morală are în vedere toate aspectele vieții umane, inter ne
și externe, individuale și sociale; nu admite împotrivire și dezaprobare și
obligă în conștiință. Ea face parte din însăși constituția naturii umane
create de Dumnezeu; există spre binele omului, ferindu-l de distrugere. Lecții de drept canonic

23
În adâncul conștiinței, omul descoperă o lege pe care nu și-o dă el însuși, dar
căreia trebuie să i se supună și al cărei glas, chemându-l neîncetat să iubească
și să facă binele și să evite răul, răsună la momentul potrivit în urechea inimii:
„Fă aceasta, fugi de aceea!” Căci omul are în inimă o lege scrisă de Dumnezeu:
demnitatea lui este să se supună acesteia și după ea va fi judecat ( GS 16).
Ordinea juridică și ordinea morală sunt inseparabile.
Valoarea și apărarea legilor omenești se află în ordinea morală. Afirmând
aceasta, nu înseamnă că se face confuzie între morală și drept, ci se amintește
faptul că dreptul trebuie readus la izvorul său genuin și îmbibat cu principiile
supreme, fără de care ar înceta să mai fie drept ( Insegnamenti di Giovanni
Paolo II , V/3, 1515).
Ordinea juridică trebuie să fie întotdeauna subordonată ordinii morale.
Morala constituie fundamentul de neînlocuit pe care se sprijină legile pozi –
tive umane. „Conciliul declară că primatul ordinii morale obiective trebuie
respectat în mod absolut de toți. Această ordine este singura capabilă să
depășească și să armonizeze toate celelalte ordini de activități umane”
(LM 6), deci și ordinea juridico-pozitivă. „Norma supremă a legii omenești
este legea divină însăși, eternă, obiectivă și universală, prin care Dumne –
zeu, după planul înțelepciunii și iubirii sale, orânduiește, conduce și câr –
muiește Universul și societatea umană” ( DH 3).deSpre drept în GeneraL

INTRODUCERE ÎN DREPTUL CANONIC
1. Definiția
1. Etimologic , termenul canonic provine din grecescul kanón , care
înseamnă regulă, normă. Deja la Conciliul ecumenic din Niceea din anul
325 începe să se facă deosebire între kanónes și nomoi , adică între normele
ecleziastice și cele statale, deosebire care se generalizează, mai ales, în
urma promulgării, din dispoziția împăratului Iustinian I (527-565), a colec –
țiilor de legi care, în secolele XII și XIII, vor fi numite de glosatori Corpus
Iuris Civilis (marea operă cuprinde patru colecții: Digesta seu Pandectae
[Digestele sau Pandectele ], divizate în 50 de cărți, selectând ceea ce era
considerat mai bun din întreaga jurisprudență romană; Codex Iustinianus
[Codul lui Iustinian ], divizat în 12 cărți, este o culegere de legi imperiale
de dinaintea lui Iustinian; Institutiones [Institutele ], o introducere în prin –
cipiile fundamentale ale dreptului roman, cu scop didactic; sunt divizate în 4
părți: personae (I), res (II și III) și actiones (IV); Novellae (Novellele ), con –
ținând textul legilor emanate de către Iustinian după promulgarea
„Codex”-ului. Până în secolul XVIII, când au apărut primele coduri civile
[care, de altfel, aveau la bază principiile dreptului roman], Corpus Iuris
Civilis a constituit legea comună pentru popoarele latine și germanice și a
contribuit la înflorirea studiilor juridice, atât civile, cât și canonice [Uni –
versitatea din Bologna deținând un loc în frunte]). Conciliile fac deosebire
între canones fidei , canones morum și canones disciplinares . Deci canones
sunt toate normele emise de autoritatea ecleziastică; sunt legile ecleziastice
universale, iar dreptul canonic este dreptul Bisericii.
În decursul istoriei, dreptul canonic a avut și alte denumiri:
– drept divin , datorită autorilor săi: Cristos Domnul și Biserica sa, pe
care el a înzestrat-o cu puterea necesară;
– drept sacru , datorită conținutului și scopului său;
– drept pontifical , datorită faptului că legile universale ale Bisericii sunt
emanate de pontiful roman sau de colegiul episcopilor împreună cu ponti –
ful roman;
– drept ecleziastic , datorită autorului, destinatarilor și scopului său;
– drept eclezial , denumire preferată de canoniști, mai ales după Conci –
liul al II-lea din Vatican.

26
2. Dreptul canonic poate fi definit astfel: Ansamblul sistematizat al
principiilor și normelor care, exprimând și concretizând dreptul divin,
sunt promulgate de autoritatea ecleziastică legitimă pentru apărarea drep –
turilor Bisericii și alea tuturor membrilor ei, în vederea mântuirii suflete –
lor (pinero carrion J.M., La ley de la Iglesia , I, Madrid 1985, 34– 35).
– Ansamblul sistematizat : totalitatea pusă în ordine, care urmează o
ordine.
– Principii și norme : dreptul canonic nu conține numai norme concrete
care reglementează imediat viața comunității ecleziale, ci și principii din
care provin aceste norme și pe care se bazează.
– Exprimând și concretizând dreptul divin : dreptul canonic uneori for –
mulează norme care sunt direct de drept divin (natural sau pozitiv), dar de
cele mai multe ori formulează principii și norme care derivă din dreptul
divin și se bazează pe el. Aceste norme derivate sunt norme umano-eclezi –
astice. Autoritatea ecleziastică face acest lucru în virtutea aceluiași drept
divin care i-a dat puterea de a conduce poporul lui Dumnezeu.
– Sunt promulgate , adică sunt create și aduse la cunoștința destinatarilor.
– Pentru apărarea drepturilor Bisericii și ale tuturor membrilor ei .
Drepturile Bisericii constituie dreptul public ecleziastic. Dreptul public,
care în mare parte este de drept divin, se referă la structura fundamentală
a Bisericii și la puterile și drepturile ei atât față de credincioși („ius publi –
cum ecclesiasticum internum”), cât și față de stat și alte organisme politice
și religioase („ius publicum ecclesiasticum externum”). Deci dreptul cano –
nic public reglementează și apără drepturile membrilor Bisericii, adică
drepturile de interes comun, dar și drepturile Bisericii în fața statului,
cum sunt dreptul de a învăța, de a poseda bunuri materiale etc. Drept public
canonic intern : constituțional (cf. cărțile I și II din CIC), sacramental (cf.
cartea a IV-a), administrativ (cf. cărțile II și V), penal (cf. cartea a VI-a),
procesual (cf. cartea a VII-a). Drept public canonic extern (teoria relațiilor
dintre Biserică și comunitățile politice): fundamental (principiile relațiilor),
concordatar (relațiile dintre Biserică și stat) și intereclezial (relațiile dintre
Biserică și celelalte comunități religioase) (cf. corraL SaLvator C., „Diritto
pubblico ecclesiastico”, în Nuovo Dizionario di Diritto canonico , Cinisello
Balsamo 1993, 416.). Dreptul canonic privat reglementează drepturile,
interesele și obligațiile fiecărui credincios în relațiile particulare cu ceilalți
credincioși.
– În vederea mântuirii sufletului . Scopul imediat al dreptului canonic
este crearea unei ordini sociale drepte în Biserică, iar „salus animarum”
este scopul suprem și ultim (cf. can. 1752).Lecții de drept canonic

27
2. Principalele diviziuni ale dreptului canonic
a) Din punct de vedere al materiei sau obiectului , în afară de drept public
și drept privat, dreptul canonic are și alte ramuri: drept constituțional,
drept liturgic, drept procesual, drept administrativ, drept penal.
b) Din punct de vedere al extinderii , dreptul canonic este universal (se
aplică întregii Biserici) și particular (se aplică numai în diferite teritorii: o
țară, o provincie, o dieceză etc.); general sau comun (îi are ca destinatari pe toți
credincioșii) și special (este destinat numai unor categorii de credincioși).
c) Din punct de vedere istoric , dreptul canonic este vechi (de la începu –
turile Bisericii până la Decretul lui Grațian), clasic (de la Decretul lui Gra –
țian la Codul din 1917), modern (de la Codul din 1917 la Codul din 1983) și
actual (Codul de drept canonic promulgat în 1983).
d) Din punct de vedere al ritului , dreptul canonic este latin (pentru Bise –
rica Latină, care depinde direct de pontiful roman în calitatea sa de patri –
arh al Occidentului) și oriental (destinat Bisericilor Orientale care sunt în
comuniune ierarhică cu pontiful roman).
3. Caracterul juridic al dreptului canonic
Dreptul canonic, care există tocmai de la începuturile istoriei Bisericii,
este cel mai vechi sistem de drept care își păstrează valoarea și astăzi și are
un caracter universal, deoarece îi privește pe toți credincioșii catolici, răs –
pândiți în toată lumea și care aparțin de toate neamurile și culturile.
Influența dreptului Bisericii asupra dreptului statal nu poate fi pusă la
îndoială. O serie de institute juridice, considerate astăzi ca fiind proprii
statelor, cum sunt cele privind raporturile de familie, drepturile reale, obli –
gațiile, succesiunile, delictele și pedepsele, procesul civil și penal, au fost
fundamentate și dezvoltate, mai cu seamă în Evul Mediu, de către dreptul
Bisericii (cf. chiappetta L., Prontuario …, 442– 443).
Dreptul canonic, împreună cu dreptul roman, a constituit, timp de secole,
legislația „prin excelență” ( utrumque ius ), care a reglementat toate activi –
tățile vieții umane, atât „in temporalibus”, cât și „in spiritualibus”.
Începând, mai ales, din secolul al XIX-lea, caracterul juridic al dreptului
canonic a fost foarte contestat de cei care susțineau că nu sunt posibile alte
sisteme juridice decât cele statale (așa-zisa teză statalistă), precum și de
cei care susțineau că normele canonice nu ar fi juridice pentru că ar fi lip –
site de coerciție, Biserica neputând impune cu forța respectarea legilor, și
că nu ar fi destinate să reglementeze raporturile sociale (deci ar fi lipsite de
intersubiectivitate), ci numai relațiile sufletelor cu Dumnezeu.
Dreptul Bisericii este originar, primar și independent, adică nu derivă
din alte sisteme juridice, ci de la Cristos însuși, întemeietorul Bisericii. introducere în dreptuL canonic

28
Biserica nu este creația statului sau o creație umană, originea ei este divină;
ea nu este o simplă asociație subordonată statului. Legile Bisericii nu regle –
mentează raporturile individului cu divinitatea, ci relațiile intersubiective
din cadrul comunității ecleziale. Deși nu folosește forța pentru a face ca
legile ei să fie respectate, totuși are multe legi prevăzute cu sancțiuni în
caz de nerespectare (a se vedea Cartea a VI-a a CIC, De sanctionibus in
Ecclesia) . Nu trebuie uitat faptul că nici dreptul internațional, în majori –
tatea cazurilor, nu-și impune normele cu forța și totuși nimeni nu-i neagă
caracterul juridic.
Din fericire, astăzi, teza statalității dreptului este practic abandonată,
fiind înlocuită cu teoria pluralității sistemelor juridice. Statul nu este și
nici nu poate fi izvorul tuturor sistemelor juridice datorită faptului că multe
dintre ele sunt anterioare statului și, sub multe aspecte, independente.
Alături de dreptul statal există și alte sisteme juridice de sine stătătoare,
care pot fi chiar în contradicție cu unele norme statale ce nu sunt conforme
cu dreptul divin. Pluralitatea sistemelor juridice în societățile omenești e
și o modalitate și chiar o necesitate de apărare a libertății împotriva abso –
lutismului statului sau a pretențiilor sale a fi pretutindeni prezent.
4. Dreptul în misterul Bisericii
O altă obiecțiune împotriva dreptului canonic este formulată și susținută
de cei care afirmă incompatibilitatea fenomenului juridic cu esența Biseri –
cii. Fiind Biserica o Împărăție a lui Dumnezeu, Împărăție cerească, spiri –
tuală, nu poate accepta niciun fel de suveran pământesc, nicio învățătură
omenească, nicio lege omenească și e contrară oricărei puteri care se folo –
sește de mijloace materiale, coercitive, juridice.
Unul dintre principalii promotori ai acestei teze a fost protestantul ger –
man Rudolf Sohm (1841-1917) („Das Kirchenrecht steht mit dem Wesen
der Kirche im Widerspruch”. „Das Wesen der Kirche ist geistlich, das Wesen
des Rechtes ist weltlich”. „Die Kirche des Kirchenrechts ist nicht die Kirche
Christi”. Iată câteva dintre afirmațiile cele mai radicale ale lui R. Sohm,
conținute în lucrarea sa Kirchenrecht , vol. 2, apărută la München în 1892.).
După părerea lui, ar exista numai un singur sistem juridic, cel statal (teza
statalistă). Orice drept are la bază numai puterea statală. Și Biserica își
are drepturile sale, dar ele îi sunt delegate de către stat.
Incompatibilitatea dintre natura Bisericii și dreptul canonic a fost și
una dintre tezele de bază ale lui Luther și ale primilor reformatori protes –
tanți. Pentru rebelul călugăr din Erfurt, există o Biserică „ascunsă” sau
spirituală și o Biserică „vizibilă”. Biserica „ascunsă” e atât de spirituală,
încât transcende total Biserica „vizibilă”. Biserica „ascunsă” nu are nevoie Lecții de drept canonic

29
de legi umane, de putere, de nimic ce are legătură cu elementul uman. Ea
e condusă și judecată direct de Cristos. În Biserica „vizibilă” există totuși
un drept uman, pentru a-i ajuta pe cei slabi. Misiunea de a organiza juridic
această Biserică o au principii lumești, pe care Luther îi numea „episcopi
pentru situații critice”, iar cum situațiile critice nu se mai sfârșeau, a luat
naștere o Biserică de stat. Protestanții s-au sprijinit chiar de la început pe
puterea statală. În locul drepturilor legitime ale episcopilor, au apărut
drepturile principilor lumești, ajungându-se nu numai la o strânsă legătură
între stat și Biserică, ci chiar la dependența totală a Bisericii de puterea
statală. Practic, dreptul Bisericii se confunda cu dreptul statal. Aceasta a
rămas până astăzi teza oficială a protestanților, chiar dacă nu mai este atât
de categorică și inflexibilă ca în trecut.
Influențați de erorile ecleziologice protestante, mulți catolici au adop –
tat, mai ales în ultimele decenii, o atitudine de indiferență și chiar de into –
leranță față de legile bisericești. La această atitudine s-a ajuns și din cauza
unor excese din trecut, când se punea poate un accent mai mare pe rolul
literei legii în Biserică și se acorda o importanță exagerată aspectului social
în defavoarea celui spiritual în ecleziologie.
În ochii unui observator atent și lipsit de prejudecăți, Biserica apare ca
o realitate existentă în timp și spațiu, cu o organizare precisă și bine arti –
culată, și, totodată, folosește mijloacele cele mai adecvate care să-i permită
o prezență cât mai consistentă în viața și în istoria umană. Biserica are
propriile norme, propriul sistem juridic. Ea e condusă, pe acest pământ, de
multe ori de oameni slabi și greșitori. Biserica dispune de tribunale pro –
prii, de bunuri materiale și, în anumite cazuri, este nevoită să impună
sancțiuni. Toate acestea sunt considerate ca o trădare de către cei care ar
voi-o exclusiv spirituală, carismatică, Ecclesia invisibilis , Regnum coeleste ,
Ecclesia sursum , Ecclesia caritatis , făcând abstracție de dimensiunea ei
exterioară, vizibilă, pământească, juridică, adică Ecclesia visibilis , Commu –
nitas humana , Ecclesia deorsum , Ecclesia iuris .
Or, nu aceasta este Biserica pe care o întemeiat-o Cristos Domnul. Dez –
voltând învățătura Papei Leon al XIII-lea (Encicl. Satis cognitum , 29 iunie
1896) și a Papei Pius al XII-lea (Encicl. Mystici Corporis , 29 iunie 1943),
Conciliul al II-lea din Vatican învață:
Unicul Mijlocitor, Cristos, a stabilit pe acest pământ Biserica sa sfântă, comu –
nitate de credință, de speranță și de dragoste, ca organism vizibil; El o susține
fără încetare și, prin ea, revarsă asupra tuturor harul și adevărul. Dar societa –
tea organizată ierarhic, pe de o parte, și Trupul mistic al lui Cristos, pe de altă
parte, adunarea vizibilă și comunitatea spirituală, Biserica de pe pământ și
Biserica plină de bogății cerești nu trebuie considerate ca fiind două entități,
căci formează o singură realitate complexă, constituită dintr-un element uman introducere în dreptuL canonic

30
și un element divin ( non ut duae res considerandae sunt, sed unam realitatem
complexam efformant, quae humano et divino coalescit elemeto ). De aceea, printr-o
analogie, nu lipsită de valoare, ea a fost comparată cu misterul Cuvântului întru –
pat (incarnati Verbi misterio assimilatur ). Căci precum natura asumată de Cu vân-
tul dumnezeiesc îi slujește acestuia ca instrument viu de mântuire, indisolubil
unit cu el, într-un mod asemănător ( non dissimili modo ), organismul social al
Bisericii e în serviciul Duhului lui Cristos, pe care o mărturisim în Crez ca una,
sfântă, catolică și apostolică. Mântuitorul nostru, după învierea sa din morți, a
încredințat-o lui Petru pentru a o păstori ( In 21,17), le-a dat acestuia și celor –
lalți apostoli misiunea de a o răspândi și călăuzi ( Mt 28,18) ( LG 8).
Același lucru îl afirmă Conciliul și în Constituția despre liturgie, când
spune că adevărata Biserică este „în același timp umană și divină, văzută
și înzestrată cu realitățile nevăzute, ferventă în acțiune și dăruită contem –
plației, prezentă în lume și totuși străină și călătoare” ( SC 2).
Deci Cristos nu a întemeiat două Biserici: una vizibilă, pământească,
ierarhică, juridică, și una invizibilă, cerească, spirituală, carismatică, mis –
tică, ci numai o singură Biserică, ce este în același timp „coetus adspecta –
bilis” și „communitas spiritualis”, „Ecclesia sursum” și „Ecclesia deor –
sum”. Nu este vorba despre două realități diferite sau, și mai rău, opuse, și
nici despre două realități identice, ci e vorba despre două aspecte ale acele –
iași realități sau două elemente ce formează un tot complex. Elementul
uman și elementul divin sunt intrinsec legate unul de celălalt. Dacă ar fi
juxtapuse, nu ar crea nicio unitate. Ne aflăm deci în fața unei uniuni indi –
solubile, care pe bună dreptate poate fi asemănată cu misterul Întrupării
lui Cristos. Aceasta este unica Biserică a lui Cristos, unicul popor al lui
Dumnezeu. În această realitate unică și misterică există un element metai –
storic și divin și un element istoric și uman. Acest element istoric, tempo –
ral și uman, acest „coetus adspectabilis”, are, prin natura sa, și o structură
juridică („ubi societas, ibi ius”). Dreptul canonic face parte din însăși natu –
ra Bisericii, din aspectul el social, vizibil, ierarhic, istoric. El este necesar
vieții organizate a Bisericii, dar în același timp este necesar și pentru înfăp –
tuirea, „in hoc saeculo”, a dreptății, care face și ea parte din natura Bisericii.
Respingând teoriile celor care fac deosebire între o Biserică „quam «iuri –
dicam» vel «a muneribus» appellant” și o Biserică „cui nomen «caritatis»
addiciunt”, Papa Paul al VI-lea, pe care Ioan Paul al II-lea l-a numit „teo –
logo del diritto”, afirma, printre altele: „Quem ad modum anima a corpore
seniungi nequit, quin mors subsequntur, Ecclesia, quam a caritate nuncu –
pant, sune Ecclesia iutidica existere nequit” ( Insegnamenti di Paolo VI ,
III, 642).
Abordând într-o audiență publică tema aspectului instituțional al Bise –
ricii, același pontif roman spunea: Lecții de drept canonic

31
Așa vrea Domnul să fie Biserica sa: o adevărată societate organizată, vizibilă,
religioasă, înzestrată cu puteri proprii specifice unei societăți perfecte și suve –
rane, cu legi proprii, cu mijloace și finalități proprii. Acesta este un adevăr
fundamental al învățăturii catolice, care își are rădăcinile puternice și evidente
în Noul Testament, iar aplicarea în întreaga istorie a Bisericii (…). Unii ar dori
o Biserică exclusiv spirituală și deci invizibilă, singura – susțin ei – de origine
divină, scăpându-le din vedere consecința logică a acestei afirmații, și anume că
o Biserică invizibilă nu mai este absolut deloc o Biserică (…). Desigur, Biserica
văzută ca o „civitas”, ca o societate care are forme speciale, drepturi, obiceiuri,
adică o înfățișare umană, concretă, introdusă în istorie, creează multe proble –
me, dintre care pe primul loc se situează aceea privind defectele din sânul ei.
Însă nu trebuie să uităm că o astfel de societate, formată din oameni, care
suntem noi, păcătoși care au nevoie de iertare și răscumpărare, este creația
bunătății dumnezeiești și a dragostei lui Cristos Isus față de omenire. Cristos,
adunând-o și organizând-o ca societate, spune că e a sa, o instruiește, o călău –
zește și o sfințește, adică îi împărtășește, prin Biserică, răscumpărarea și mân –
tuirea ( Insegnamenti di Paolo VI , IV , 787).
În discursul ținut în fața credincioșilor prezenți la audiența generală
din ziua de 17 august 1966, Paul al VI-lea se oprește din nou asupra aspec –
tului instituțional al Bisericii și deci asupra necesității dreptului canonic:
Noi știm bine că mulți privesc cu antipatie la activitatea legislativă a Bisericii,
ca și cum ar fi contrară libertății fiilor lui Dumnezeu, antitetică spiritului evan –
gheliei, o activitate care ar împiedeca manifestările spontane ale carismelor
poporului lui Dumnezeu, care ar frâna dezvoltarea istorică a organismului
ecleziastic, care pare a fi înstrăinat și rămas în urmă față de dezvoltarea istorică
a societății omenești. Dar nu vedem cum ar putea Biserica Catolică lăsa la o
parte dreptul canonic, dacă vrea să fie fidelă și statornică principiilor constitu –
tive ale dumnezeiescului ei Întemeietor. Dacă Biserica e societate vizibilă, ierar –
hică (…); dacă e depozitara unui cuvânt ce trebuie păstrat cu sfințenie și răs –
pândit în mod apostolic; dacă e responsabilă de mântuirea propriilor credincioși
și de evanghelizarea lumii, atunci nu poate să nu-și dea norme, derivate în mod
coerent atât din Revelație, cât și din nevoile neîncetate ale vieții sale interne și
externe (…). Cine alimentează aversiunea preconcepută față de legile Bisericii
nu are adevăratul sensus Ecclesiae . Cine își închipuie că face să progreseze
Biserica demolând pur și simplu structurile edificiului ei spiritual, ascetic, dis –
ciplinar, practic demolează Biserica și adoptă spiritul negativ al acelora care o
părăsesc, al acelora care nu o iubesc, al acelora care nu o zidesc. Citiți-l pe
sfântul apostol Paul, observați primii pași autentici ai vieții Bisericii și vă veți
da seama cum grija de a emite cu autoritate norme pozitive în apărarea, spriji –
nirea și călăuzirea comunităților creștine dovedește vitalitatea Bisericii și, tot –
odată, înțelepciunea, puterea și dragostea acelora pe care Duhul Sfânt i-a pus
ca episcopi care să conducă Biserica lui Dumnezeu ( Fap 20,28) ( Insegnamenti
di Paolo VI , IV , 833-834).introducere în dreptuL canonic

32
5. Știința dreptului canonic
Știința juridică în general este acea disciplină care studiază, cu o meto –
dologie proprie, fenomenul juridic în totalitatea lui.
Știința dreptului canonic – numită și canonistică – este acea disciplină
sacră care studiază, cu o metodologie proprie, dreptul eclezial.
Până la Decretul lui Grațian (1140), dreptul canonic nu era o știință
autonomă, ci se studia împreună cu teologia în general. Izvoarele teologice
(Biblia, Tradiția, sfinții părinți, conciliile ecumenice și locale etc.) erau și
izvoare canonice. După Decretul lui Grațian și o dată cu apariția universi –
tăților, dreptul canonic devine o disciplină sacră independentă, cu metodă
proprie.
Știința dreptului canonic este o disciplină teologică sau juridică? Pe
scurt, tendințele au fost și sunt următoarele:
– o disciplină juridică studiată cu metodă juridică;
– o disciplină teologică studiată cu metodă teologică;
– o disciplină teologică studiată cu metodă juridică;
– o disciplină teologico-juridică studiată cu metodă teologico-juridică.
Dreptul canonic este o știință sacră, deoarece are legături profunde cu
credința. El este o disciplină teologico-juridică studiată cu metodă teologico-
juridică. Rădăcinile lui se află în teologie, în general, și în ecleziologie, în
special. Conciliul al II-lea din Vatican a stabilit că în studiul dreptului cano –
nic trebuie să se țină seama de „misterul Bisericii, așa cum este el prezentat
de Constituția dogmatică despre Biserică”, adică de Lumen gentium (OT 16).
În repetate rânduri a insistat Paul al VI-lea asupra faptului că natura
dreptului canonic nu poate fi definită cum se cuvine decât prin aprofunda –
rea misterului Bisericii.
După Conciliu, afirma el la 17 septembrie 1973, dreptul canonic nu poate să nu
fie într-o legătură tot mai strânsă cu teologia și cu celelalte științe sacre, deoa –
rece și el este o știință sacră, și nu acel „meșteșug practic” pe care l-ar voi unii,
a cărui sarcină ar fi numai aceea de a îmbrăca în formule juridice concluziile
teologice și pastorale ce îi sunt proprii. O dată cu cel de-al II-lea Conciliu din
Vatican, a trecut definitiv vremea când canoniștii refuzau să ia în considerare
dimensiunea teologică a disciplinelor studiate de el (…). Astăzi este imposibilă
studierea dreptului canonic fără o serioasă pregătire teologică (…). Colaborarea
dintre canoniști și teologi trebuie să fie mai strânsă. Nu poate fi ignorat niciun
domeniu al Revelației dacă vrem să exprimăm și să aprofundăm, în credință,
misterul Bisericii, al cărui aspect instituțional a fost voit de Întemeietorul
divin și constituie esența caracterului ei sacramental ( LG 1) (Insegnamenti di
Paolo VI , XI, 846-847).
Pe de altă parte, dreptul canonic trebuie studiat și cu metodă juridică,
adică trebuie să se studieze și să se explice sensul și aplicația practică a Lecții de drept canonic

33
legilor canonice și a institutelor juridice ecleziastice. Metoda teologică așază
fundamentele normelor canonice și le însuflețește, iar metoda juridică le
dă claritate și precizie.
6. Codex Iuris Canonici
Termenul latinesc „codex” are mai multe semnificații. Mai întâi, înseamnă
codice , adică o reunire de tăblițe date cu un strat de ceară, reprezentând
cea mai veche formă de carte la romani. Mai târziu, această denumire a fost
dată culegerilor (manuscrise) de legi și documente medievale sau de orice
texte vechi anterioare invenției tiparului. Apoi, termenul „codex” înseamnă
cod, adică o culegere sistematică de legi sau norme privitoare la o anumită
ramură a dreptului (de ex., Codul civil, Codul penal etc.). Deci codul este
un corp de legi alcătuit după un plan metodic și sistematic. Printre primele
coduri moderne au fost cele promulgate în Rusia, Austria și Franța. Un
model pentru multe state l-a construit Codul de drept civil din timpul lui
Napoleon I.
Biserica a împrumutat și ea termenul de cod pentru corpus -ul său de
legi. Primul Codex Iuris Canonici a fost promulgat de Papa Benedict al XV- lea
la 27 mai 1917. Al doilea Codex Iuris Canonici (actualul) a fost promulgat
de Papa Ioan Paul al II-lea la 25 ianuarie 1983 și este valabil numai pentru
Biserica Latină. Pentru Bisericile Catolice Orientale a fost promulgat în
anul 1990 Codex Canonum Orientalium Ecclesiarum (CCOE ).
„Codex Iuris Canonici” ( CIC) este o colecție de legi unică (promulgată
printr-un singur act legislativ), autentică (aprobată și promulgată de auto –
ritatea ecleziastică supremă), universală (pentru întreaga Biserică Catolică
de rit latin) și exclusivă (nu în sens absolut, ci relativ; a se vedea, de exem –
plu, canoanele 1-6).
7. Istoria dreptului eclezial
Istoria izvoarelor formale sau transmițătoare ( izvoarele transmițătoare
ale dreptului eclezial sunt adevărurile de credință și normele morale
cuprinse în Revelație, normele canonice și cutumele ecleziastice, iar izvoa –
rele creatoare se referă la autorii propriu-ziși ai legilor) ale dreptului cano –
nic poate fi divizată în cinci perioade: perioada veche ( ius antiquum ), de la
începuturile Bisericii până la Decretul lui Grațian; perioada clasică ( ius
novum ), adică de la Decretul lui Grațian până la Conciliul Tridentin; peri –
oada posttridentină ( ius novissimum ), de la Conciliul Tridentin până la
Codex Iuris Canonici (1917), și Codex Iuris Canonici (1983).introducere în dreptuL canonic

34
a) Perioada veche sau de la începuturile Bisericii până la Decretul lui
Grațian (sec. I-XII)
Cele dintâi colecții de norme bisericești sunt colecțiile pseudo-apostolice
(sec. II-V).
– Doctrina duodecim apostolorum (sec. I-II), cunoscută și sub numele de
Didahia . A fost scrisă în Siria sau Palestina de un autor necunoscut și con –
ține precepte morale, norme liturgico-sacramentale și norme referitoare la
ierarhia bisericească.
– Didascalia duodecim apostolorum (sec. II). A fost scrisă tot în Siria
sau Palestina de către un episcop necunoscut și are un conținut asemănă –
tor colecției de mai sus, cu deosebirea că normele referitoare la episcopat
sunt mult mai detaliate. A fost considerată ca fiind prima încercare de a
crea un „corpus” de drept canonic.
– Traditio apostolica (circa 220). A fost scrisă de preotul roman sfântul
Hipolit și conține ritualul roman al hirotonirii slujitorilor sacri din perioa –
da primară a Bisericii. De asemenea, tratează despre diferitele instituții
ecleziastice. E o operă bogată în informații cu caracter disciplinar .
– Constitutiones apostolicae (sec. IV-V). Au fost scrise, de asemenea, în
Siria sau Palestina de un autor necunoscut și conțin norme cu caracter
moral și liturgic.
– Canones 85 apostolici (sec. IV) formează ultima parte a colecției Con-
stitutiones apostolicae și conține norme despre hirotonirea și obligațiile
clericilor, despre delicte și pedepse (multe canoane provin din sinoadele
orientale din primele patru secole).
La sfârșitul secolului V și începutul secolului VI se face cunoscută Col-
lectio Dionysiana , compilată la Roma de călugărul Dionisiu cel Mic, origi –
nar din Scytia Minor (Dobrogea). Această colecție, denumită Codex cano –
num ecclesiasticorum , conține 50 de canoane apostolice, 165 de canoane ale
diferitelor concilii recunoscute de Biserica greacă, urmează 27 de canoane
ale Conciliului din Calcedon, 20 de canoane ale Conciliului din Sardica și
138 de canoane ale Conciliului din Cartagina din anul 419. În afară de
aceste canoane, colecția Dionysiana mai cuprinde decretaliile papilor Siri –
ciu (384-399) și Anastasiu al II-lea (496-498) sau, cum le numește Dionisiu
însuși, „praeteritorum Sedis Apostolicae praesulum constituta” (decretali –
ile erau scrisori ale papilor adresate unor persoane sau comunități ca răs –
puns la un caz particular, dar care aveau putere de lege generală pentru
credincioșii care se aflau în cazuri asemănătoare. De obicei, ele urmăreau
să apere tradiția disciplinei romane și să stârpească învățăturile greșite;
unele erau adresate Bisericilor și patriarhatelor orientale, altele direct îm pă-
raților, dar majoritatea erau adresate episcopilor, Bisericilor și credincioși –
lor de rit latin). S-a bucurat de un atât de mare prestigiu, încât, între anii Lecții de drept canonic

35
496-523, au apărut trei ediții. Completată cu decretaliile unor papi ulteri –
ori, ea devine Collectio Dionysio-Hadriana (colecție oficială) pe timpul Papei
Adrian I (772-792), care, în anul 774, a oferit-o lui Carol cel Mare. În Franța
se numea Liber canonum .
Începând din secolul al VII-lea, în dreptul eclezial își fac loc din ce în ce
mai mult drepturile proprii ale popoarelor germanice, în multe privințe
foarte diferite unele de altele. În această perioadă este important rolul pe
care îl desfășoară Biserica din Spania. În ciuda invaziei și a persecuțiilor
din partea vizigoților ariani, se păstrează totuși vechea disciplină romană,
universală, datorită colecțiilor anterioare. În anul 585 are loc convertirea
vizigoților le credința catolică. La sfârșitul celui de al VI-lea Conciliu din
Toledo (633), apare colecția de norme intitulată Collectio Hispana , fiind
recunoscută ca oficială, întrucât era opera ierarhiei ecleziastice. În secolul
al IX-lea a început să fie cunoscută și sub denumirea de Collectio Isidoriana ,
deoarece era atribuită sfântului Isidor de Sevilla († 636), care se pare totuși
că a avut un rol important la elaborarea ei. Mai târziu, Papa Alexandru al
III-lea (1159-1181) o va denumi Corpus canonum authenticum Ecclesiae
Hispaniae .
Tot în această perioadă se dezvoltă dreptul Bisericii din Insulele brita –
nice. E un drept cutumiar, bazat pe o disciplină diferită de cea a Bisericii
Romei, din cauza lipsei de legături strânse dintre cele două Biserici, și pe o
rigidă conservare a tradițiilor locale. În centrul vieții religioase și civile se
aflau mănăstirile. Aici apar renumitele Cărți Penitențiale („Libri Poeniten –
tiales”), care vor avea o mare influență în întreaga Biserică în ceea ce pri –
vește reglementarea Pocăinței.
În Galia se înfăptuiește unitatea politică prin crearea Regatului Franci –
lor, în schimb, slăbește considerabil autoritatea ecleziastică. Raporturile
cu Roma sunt destul de rare. Se mai păstrează într-o mică măsură ius anti –
quum , dar este alterat din cauza legilor noi, și se ajunge la un atât de mare
particularism, încât fiecare dieceză are propriul său liber canonum . Ierar –
hia este foarte slabă, iar clerul de toate gradele decade îngrijorător din
punct de vedere moral și disciplinar. Recurgerea la ius antiquum se dove –
dește insuficientă pentru a se putea face față aristocrației feudale care se
amesteca din ce în ce mai mult în viața Bisericii, făcând din episcopi instru –
mente docile în mâinile ei.
Din cauza acestei situații grave și a dorinței de reformă în viața Biseri –
cii, apar, mai ales între anii 847-852, așa-zisele Compilationes spuriae sau
Falsele decretalii . Undeva în Franța centrală (Le Mans sau Reims), ia ființă
un atelier, cu mulți angajați, în care erau adunate din toate arhivele țării
documente care ar putea să rupă lanțurile ce legau Biserica de puterea feu –
dală, să întărească ierarhia și organizarea ecleziastică, să-i oblige pe clerici introducere în dreptuL canonic

36
la observarea cu fidelitate a oficiului lor sacru și să reformeze și viața morală
a credincioșilor laici. Pentru restaurarea disciplinei ecleziastice, se apelează
la normele date de vechile concilii orientale și occidentale, la decretaliile
papilor, la operele sfinților părinți, la dreptul roman, la capitulariile lui
Carol cel Mare și, nu în ultimul rând, la Sfânta Scriptură. Reforma aceasta
poate fi numită reformă romană, deoarece propune și transmite îndeosebi
disciplina Bisericii Romei. Totuși, când nu se găseau documente autentice
utile pentru atingerea scopurilor urmărite, se recurgea ori la falsificarea
documentelor existente, ori la crearea de documente noi. Amintim în acest
sens Capitularia Benedicti Levitae , împotriva abuzurilor laicilor și a core –
piscopilor, și mai ales Decretales Pseudo-Isidorianae , o colecție vastă, divi –
zată în trei părți, care, pe lână normele conciliilor spaniole și alte docu –
mente autentice, conține lungi decretalii atribuite unor papi din primele
secole, precum și renumitul document fals Donatio Constantini . Autentici –
tatea falselor decretalii nu a fost contestată până în secolul al XIII-lea, dar
abia în secolul al XIX-lea a încetat disputa dintre susținătorii autenticității
și ai neautenticității lor.
Marea reformă în viața Bisericii începe abia în secolul al XI-lea, îndeo –
sebi sub pontificatul lui Grigore al VII-lea (1073-1085). „Reforma gregori –
ană” a urmărit abolirea învestiturilor laice, lupta împotriva simoniei,
reforma cu caracter universal, revendicarea autorității supreme universale,
revenirea la vechea disciplină și la tradiție, folosirea exclusivă a textelor
legislative vechi și autentice (între care se aflau și Decretales Pseudo-Isido –
rianae , considerate atunci ca fiind autentice).
În această perioadă apar Dictatus Papae Gregorii VII , o listă cu dreptu –
rile Sfântului Scaun, însoțite de texte doveditoare, și Collectio 74 titulo –
rum, care a fost Liber manualis pentru papi și Curia Romană.
Important a fost și Decretul lui Bucard, episcop de Worms († 1025), care
conținea principiile fundamentale ale noii reforme. E o colecție practică,
echilibrată, bine structurată, dar și cu o anumită tentă didactică.
Tot în acești ani apar și Collectiones Ivonis Carnutiensis: Tripartita, Decre –
tum, Panormia (e vorba despre sfântul Yves, episcop de Chartres, † 1116).
b) Perioada clasică a Dreptului canonic: de la Decretul lui Grațian la
Conciliul Tridentin (sec. XII-XVI)
În această perioadă, Dreptul canonic devine disciplină sacră autonomă.
Se formează Corpus Iuris Canonici , rod al unei îndelungate colaborări din –
tre legislatori (papii) și universități, care cuprinde următoarele colecții de
legi: Decretum Gratiani , Decretales Gregorii IX , Liber VI Bonifacii VIII ,
Clementinae , Extravagantes Ioannis XXII și Extravangantes communes .Lecții de drept canonic

37
– Decretum Gratiani . Grațian († 1158), călugăr camaldulez, fost profe –
sor de „theologia practica” la Bologna, a compus Decretum în jurul anilor
1140, fiind ajutat de o echipă de confrați în frunte cu Paucapalea. Titlul
original al colecției este Concordia discordantium canonum .
Grațian adună texte din Sfânta Scriptură, pasaje din operele sfinților
părinți și ale scriitorilor bisericești, canoane ale conciliilor, decretalii ale
papilor, fragmente din „Codex Theodosianus” și „Corpus Iuris Civilis” al
lui Iustinian I, precum și din Capitularele lui Carol cel Mare. Deoarece
textele adunate deseori se contrazic între ele, Grațian încearcă să le armo –
nizeze, aplicând metoda dialectică, adică o normă este analizată ratione
significationis (din punct de vedere al înțelesului sau sensului), ratione
temporis (în cazul când două norme se contrazic, norma mai nouă preva –
lează asupra normei mai vechi), ratione loci (norma universală prevalează
asupra celei locale) și ratione dispensationis (se are în vedere finalitatea
normei: norma generală prevalează asupra celei particulare).
Întreaga operă conține 4.000 de canoane și mai era numită și Liber cano –
num , precum și Dicta Gratiani sau comentariile lui Grațian, adică inter –
pretarea și explicarea fiecărui canon.
Deși nu are un caracter oficial, Decretum Gratiani se impune repede în
toată Europa și devine textul canonic de bază în universitățile vremii. El a
fost pentru dreptul canonic ceea ce au fost Sentințele lui Petru Lombardul
pentru teologie.
Comentatorii Decretului sunt numiți decretiști .
După apariția Decretului, legislația papilor dobândește o importanță
din ce în ce mai mare. Încep să apară așa-zisele Collectiones Extravagan –
tium (culegeri de decretalii papale). Două dintre ele merită amintite: Com –
pilatio III antiqua (1210), care conține decretaliile Papei Inocențiu al III-lea
(1198-1216), și Compilatio V antiqua (1226), apărută din ordinul Papei
Honoriu al III-lea (1216-1227).
– Decretales Gregorii IX . Sunt o compilație făcută de sfântul Raimund
de Penyafort și promulgată de Papa Grigore al IX-lea (1227-1241) la 5 no iem-
brie 1234. Această colecție mai era numită și Liber Extra sau Extravagan –
tium Liber , adică „liber extra Decretum Gratiani”. Conține decretaliile
papale emise între anii 1145-1234, câteva canoane date de concilii, citate
din Sfânta Scriptură și sfinții părinți, precum și legi statale.
E o colecție oficială, autentică, adică promulgată de autoritatea supremă,
și exclusivă, în sensul că textele pe care le conținea aveau, din voința legiu –
itorului, putere de lege, iar cele necuprinse în ea erau practic abrogate.
– Liber VI Bonifacii VIII . Constatând nesiguranța ce domnea cu privire
la legile emise de papi după anul 1234, Papa Bonifaciu al VIII-lea (1294-1303)
a dispus publicarea unei noi colecții. Aceasta a primit denumirea de Liber VI introducere în dreptuL canonic

38
(decretalium ), deoarece se adăuga Decretaliilor lui Grigore al IX-lea, care
erau divizate în cinci cărți. La rândul ei, era și ea divizată tot în cinci cărți.
E o colecție universală, autentică și exclusivă, promulgată la 3 martie 1298
și adusă la cunoștință prin intermediul universităților din Bologna, Paris
și Salamanca. Are un caracter mai abstract și mai general, apropiindu-se,
într-un fel, de codurile moderne.
– Clementinae . Se simte în continuare nevoia de se emite noi legi spre
binele Bisericii, în general, și îndreptarea moravurilor din viața credincio –
șilor. Papa Clement al V-lea (1305-1314) dispune crearea unei noi compila –
ții, dar moare înainte de a o promulga. Ea va fi promulgată de succesorul
său, Papa Ioan al XXII-lea (1317-1334), la 25 octombrie 1317, și va fi trimi –
să universităților din Bologna, Paris și Salamanca. E o colecție universală,
autentică, dar neexclusivă. E ultima colecție autentică până la Liber pri –
mus Bullarium al Papei Benedict al XIV-lea (1740-1758).
– Extravagantes Ioannis XXII și Extravagantes communes . Prima colec ție,
apărută în 1325, conține 22 de decretalii ale Papei Ioan al XXII-lea, iar cea
de a doua, apărută în secolul al XV-lea, conține 74 de decretalii emise de
diferiți papi, de la Urban al IV-lea (1261-1264) la Sixt al IV-lea (1471-1484).
Toate aceste colecții, apărute între anii 1140-1484, dintre care trei sunt
oficiale ( Decretales Gregorii IX , Liber VI Bonifacii VIII și Clementinae ) și
trei neoficiale ( Decretum Gratiani , Extravagantes Ioannis XXII și Extrava –
gantes communes ), formează CORPUS IURIS CANONICI.
Cele cinci culegeri de decretalii conținute în Corpus Iuris Canonici au
fost publicate într-o ediție oficială la 5 iulie 1580 de către Papa Grigore al
XIII-lea (1572-1585), prin constituția apostolică Cum pro munere , iar Decre –
tum Gratiani a fost publicat de același papă prin constituția Emendatio –
nem decretorum din 2 iunie 1582.
c) Perioada posttridentină: de la Conciliul Tridentin la „Codex Iuris
Canonici” 1917
De la publicarea lui Corpus Iuris Canonici și până la Codul din 1917,
colecțiile cele mai importante sunt cele care conțin actele emise atât de
conciliile universale, cât și de cele particulare. Excelează canoanele și decre –
tele Conciliului Tridentin (1545-1563) și declarațiile dogmatice ale Conci –
liului I din Vatican (1869-1870).
La Conciliul Tridentin, conciliul reformei catolice, cuvântul de ordine a
fost salus animarum suprema lex esto . O dată cu definirea credinței catolice
împotriva ereziilor protestante și cu reforma liturgică, conciliul s-a impus
și prin promovarea și întărirea disciplinei în viața eclezială. Cu toată opo –
ziția Curiei Romane, el a reușit să stârpească principalele abuzuri din cadrul
acestei instituții. În ceea ce îi privește pe episcopi, conciliul a stabilit, printre Lecții de drept canonic

39
altele, necesitatea unei mai mari libertăți în numirea lor, obligația lor la
reședință în propria dieceză, obligația vizitării canonice a diecezei, obliga –
ția unui mod de viață mai auster, precum și obligația de a înființa seminarii
diecezane. În ceea ce-i privește pe călugări, conciliul a accentuat obligația
ca ei să respecte viața comunitară și a decis ca episcopii să vegheze asupra
disciplinei mănăstirilor de femei. Pentru clerici, conciliul a decis, între al tele,
obligația formării lor în seminarii, necesitatea încardinării și a concursului
pentru ocuparea oficiului de paroh.
La 26 ianuarie 1564, Papa Pius al IV-lea a confirmat decretele conciliare,
acestea fiind acceptate de majoritatea țărilor. Tot el a decis promulgarea și
editarea lor integrală, pentru ca clerul și călugării să le citească și să le
aplice, dar a interzis categoric orice fel de glosă și comentariu, iar pentru
interpretarea lor autentică a înființat Sfânta Congregație a Conciliului.
Dreptul creat după Conciliul Tridentin este opera papilor, fie direct, fie
indirect, prin congregațiile Curei Romane. Conciliul Vatican I nu a pro –
mulgat decrete disciplinare, ci numai documente cu caracter dogmatic,
pentru că a fost nevoit să-și întrerupă lucrările la 20 octombrie 1870.
Colecțiile care conțin constituțiile și decretaliile pontifilor romani sunt
numite Bullaria , între care amintim Bullarium Romanum . În secolul al
XVIII-lea a apărut Bullarium Benedicti Papae XIV , în 4 volume. În secolul
următor, a început să apară Acta fiecărui papă, de la Grigore al XVI-lea
(1831-1846) până la Pius al X-lea (1903-1914). Între anii 1865 și 1908 apar
Acta Sanctae Sedis , iar din 1909, Acta Apostolicae Sedis , monitorul oficial
al Scaunului Apostolic, care durează și în zilele noastre.
După Conciliul Tridentin, apar culegeri cu decreta , responsa și decisio –
nes ale congregațiilor și tribunalelor apostolice și ale diferitelor oficii ale
Curiei Romane. Importante sunt, mai ales, culegerile Congregației Conci –
liului, ale Congregației Riturilor, ale Congregației De Propaganda Fide și
cele care conțin deciziile de la Rota Romana .
d) Codex Iuris Canonici 1917
Și înainte de Conciliul Vatican I (1869-1870) și în timpul celebrării lui,
foarte mulți episcopi au atras atenția asupra dificultăților de tot felul ce le
prezentau Corpus Iuris Canonici și celelalte culegeri de legi apărute ulte –
rior. Volumul de norme era imens; lipsa lor de sistematizare constituia și
aceasta o dificultate aproape insurmontabilă pentru păstorii sufletești și
chiar pentru canoniști. În decurs de aproape cinci secole au apărut multe
legi noi, altele au fost abrogate, altele au suferit derogări și rectificări. Toate
acestea impuneau o „reformatio legis”, adică o reformă radicală a dreptu –
lui canonic. Unii au propus o reviziune a Corpus -ului sau o nouă colecție de
norme, iar alții, redactarea unui cod de tip modern, promulgat de autorita tea introducere în dreptuL canonic

40
supremă pentru întreaga Biserică și care să fie scurt, clar, complet și bine
structurat. Aceste deziderate erau dictate de nevoia de certitudine în drept,
bazată – chiar dacă nu exclusiv – pe legi scrise, capabile să garanteze și
unitatea disciplinară în toată Biserica.
Proiectul însă întâmpină dificultăți atât din partea comisiilor de pregă –
tire a conciliului, cât și din partea congregației înființate de Pius al IX-lea
(1846-1878) pentru a examina diferitele propuneri cu ocazia conciliului.
Suspendarea Conciliului I din Vatican și așa-zisa „chestiune romană” con –
tribuie și ele la nerezolvarea proiectului de revizuire a dreptului canonic.
Episcopii adunați la Roma au avut cel puțin meritul de a fi deschis problema.
Nici Leon al XIII-lea (1878-1903), succesorul lui Pius al IX-lea, nu a luat o
decizie în această privință. Cel care va începe opera de revizuire a legilor
bisericești va fi sfântul Papă Pius al X-lea (1903-1914).
În motu proprio „Arduum sane munus” din 19 martie 1904, el a subli –
niat importanța disciplinei în viața Bisericii, necesitatea de a se pune capăt
dezordinii din cadrul normelor canonice și faptul că din toate țările episco –
pii cereau cu insistență ca legile canonice să fie adunate într-o singură colec –
ție, mai clară și mai simplă, eliminându-se legile abrogate și depășite și
promulgându-se altele noi, adaptate nevoilor timpului. Hotărârea de revi –
zuire a legilor ecleziastice făcea și ea parte din acel mare plan pastoral al
acestui papă de a instaura toate în Cristos („instaurare omnia in Christo”).
Prin același motu proprio , Pius al X-lea a numit o Comisie de cardinali
și un colegiu de consultanți care să se ocupe de această lucrare de revizuire
a dreptului canonic. Sufletul și creierul acestei opere a fost celebrul jurist
Pietro Gasparri, mai întâi, în calitate de secretar, apoi, în calitate de preșe –
dinte al Comisiei de cardinali. El a fost acela care i-a propus papei ca toate
normele canonice să fie conținute într-un singur cod, după modelul codu –
rilor din statele moderne.
Codul, redactat în limba latină, va trebui să conțină legi clare, concise,
distribuite în canoane sau articole. Unele legi vor fi complet noi, ținându-se
seama de necesitățile timpului, altele – cele mai multe – vor fi luate din
Corpus Iuris Canonici , iar altele din decretele și canoanele Conciliului Tri –
dentin, din normele stabilite de papi, din decretele congregațiilor Curiei
Romane și din deciziile tribunalelor apostolice.
Lucrările de revizuire au fost lungi și anevoioase, fiind consultați toți
episcopii Bisericii. Superiorii generali ai ordinelor călugărești și cei mai
renumiți experți în drept. Ele au fost terminate în anul 1916, iar codul,
intitulat „Codex Iuris Canonici”, a fost promulgat de Papa Benedict al XV- lea
(1914-1922) la 27 mai 1917 prin Constituția apostolică Providentissima
Mater Ecclesia și a intrat în vigoare în ziua sărbătorii Rusaliilor din anul
următor, adică la 19 mai 1918.Lecții de drept canonic

41
Prin promulgarea Codului, s-a pus capăt unei tradiții legislative multi –
seculare: de acum înainte nu mai au loc compilații și nu se mai alcătuiesc
colecții, ci va exista o singură lege generală, autentică, universală.
Prin motu proprio „Cum Iuris Canonici” din 15 septembrie 1917, Papa
Benedict al XV-lea a creat o Comisie pontificală pentru interpretarea auten –
tică a acestui Codex . Răspunsurile ( responsa ) acestei Comisii, publicate în
Acta Apostolicae Sedis , aveau aceeași putere de lege ca și canoanele cuprinse
în Cod.
Cardinalii P . Gasparri și J. Seredi au pregătit și Codicis Iuris Canonici
Fontes , editate în 9 volume între anii 1923-1939.
Codex Iuris Canonici , divizat în cinci cărți (2.414 canoane), precedat de
o prefață care rezuma etapele formării lui, era un corp de legi pentru Bise –
rica Latină, autentic, universal și exclusiv, bineînțeles, cu excepțiile menți –
onate în primele șase canoane. Cele cinci cărți erau intitulate astfel: I Normae
generales ; II De personis ; III De rebus ; IV De processibus ; V De delictis et
poenis .
Codex -ul a fost primit de toți cu mare entuziasm sau, cum spunea isto –
ricul A.M. Stickler, „omnium spem superavit et unanimi laude fuit excep –
tus” ( Historia iuris canonici latini ). Normele lui erau clare, așezate în mod
logic și bine structurate, ușor de consultat și scrise într-o limbă latină sim –
plă și precisă. Nimeni nu punea la îndoială valoarea juridică și științifică a
acestei opere. Cu toate acestea, ca orice lucrare omenească, nu putea să nu
aibă și unele defecte, dintre care mai evidente ar fi: existența anumitor
lacune, dubii și nesiguranțe (lămurite totuși de ulterioarele interpretări
autentice); formularea normelor într-o manieră prea tehnică și prea puțin
pastorală; puțina atenție acordată rolului laicilor; existența unor canoane
minuțioase pentru chestiuni de mai mică importanță; așezarea sfintelor
Taine în categoria „res” (a se vedea cartea a III-a) etc.
Codul de drept canonic din 1917 a constituit, fără îndoială, o etapă fun –
damentală în istoria dreptului canonic, asemănătoare poate numai pro –
mulgării Decretaliilor lui Grigore al IX-lea în anul 1234, și a fost pentru
Biserică un bun instrument pentru o conducere pastorală înțeleaptă și o
disciplină ecleziastică adecvată. Cu ocazia beatificării Papei Pius al X-lea,
care a avut loc la 3 iunie 1951, Pius al XII-lea a spus:
Codificarea dreptului canonic poate fi definită drept capodopera pontificatului
său (…). Deși nu i-a fost dat lui să ducă la bun sfârșit marea operă, totuși poate
fi considerat autorul acelui Cod și va trebui amintit pentru totdeauna în istoria
dreptului canonic ca unul dintre cei mai iluștri pontifi, alături de Inocențiu al
III-lea, Onoriu al III-lea sau Grigore al IX-lea ( Discorsi e Radiomessaggi , XIII,
133).introducere în dreptuL canonic

42
e) Codex Iuris Canonici 1983
La 25 ianuarie 1959, Papa Ioan al XXIII-lea (1958-1963) a anunțat Bise –
ricii și lumii celebrarea unei conciliu ecumenic, care va fi Conciliul al II-lea
din Vatican (1962-1965). Tot la acea dată a anunțat că va avea loc și revi –
zuirea, atât de mult dorită și așteptată de toți, a Codului de Drept Canonic.
Deschiderea solemnă a Conciliului a avut loc la 11 octombrie 1962. La
28 martie anul următor, papa a constituit „Pontificia Commissio Codici
Iuris Canonici recongnoscendo”, formată din 40 de cardinali, care a ținut
prima adunare plenară la 1 noiembrie, sub președinția Card. Pietro Ciriaci.
Cu acel prilej cardinalii au hotărât ca lucrările de revizuire să înceapă după
terminarea conciliului.
Succesorul lui Ioan al XXIII-lea, Papa Paul al VI-lea, a adăugat Comisiei
de cardinali un mare număr de consultanți. Aceasta și-a început oficial
lucrările la 20 noiembrie 1965, când a participat și papa, care a afirmat,
printre altele:
Printr-o hotărâre providențială, sfântul Pius al X-lea a decis crearea „Codului
de Drept canonic”, care timp de aproape cincizeci de ani a fost de cea mai mare
utilitate pentru Biserică. Acum însă, schimbându-se circumstanțele vieții Biseri –
cii – iar viața se pare că înaintează din ce în ce mai repede –, este nevoie de o revi –
zuire prudentă a dreptului canonic, de o adaptare a lui la ideile aduse de Conci –
liul al II-lea din Vatican, care a acordat o deosebită importanță activității pastorale
și noilor nevoi ale poporului lui Dumnezeu ( Insegnamenti di Paolo VI , III, 643).
În 1967, cu ocazia celebrării Sinodului episcopilor, au fost prezentate și
aprobate 10 principii care să stea la baza noului Cod („Communicationes”
1 [1969] 77-85). Aceste principii sunt:
1) Păstrarea caracterului juridic al Codului , lucru impus de natura soci –
ală a Bisericii;
2) Necesitatea unei armonizări adecvate a celor două foruri – extern și
intern –, pentru a se evita orice conflict între ele;
3) Caracterul pastoral al normelor canonice , adică, ele având ca scop
binele sufletelor, trebuie să fie pătrunse de caritate, moderație, temperanță
și bunăvoință („spiritus caritatis, moderationis, temperantiae, humanita –
tis”), deosebindu-se astfel de normele statale;
4) Introducerea în „Codex” a facultăților speciale acordate ordinariilor
și altor superiori bisericești;
5) Aplicarea în Biserică a principiului subsidiarității sau a unei sănă –
toase descentralizări;
6) Stabilirea corectă și ocrotirea adecvată a drepturilor persoanelor în
Biserică ;
7) Necesitatea unei reglementări adecvate a procedurii privind apăra –
rea drepturilor subiective ale tuturor membrilor Bisericii;Lecții de drept canonic

43
8) Revizuirea principiului teritorialității în exercitarea jurisdicției ecle –
ziastice, pentru a se putea înființa și unități jurisdicționale personale;
9) Revizuirea dreptului penal prin reducerea numărului de pedepse și,
mai ales, prin limitarea pedepselor latae sententiae numai pentru delictele
extrem de grave;
10) Necesitatea unei noi împărțiri a Codului , în conformitate mai ales
cu orientările și spiritul documentelor Conciliului al II-lea din V atican.
Comisia pontificală a respectat cu strictețe aceste 10 principii în elabo –
rarea noului „Codex”.
Înnoirea Codului a însemnat o muncă foarte anevoioasă și minuțioasă
care a durat aproape 18 ani (1965-1983). La această operă au contribuit
conferințele episcopale din întreaga Biserică, congregațiile și tribunalele
Curiei Romane, superiorii institutelor de viață consacrată și ai societăților
de viață apostolică, precum și universitățile ecleziastice. În acest sens,
Papa Ioan Paul al II-lea a ținut să sublinieze:
Suntem conștienți că acest Cod, în ceea ce privește conținutul său, reflectă
grija colegială față de Biserică a tuturor fraților noștri întru episcopat; ba, mai
mult, făcând o asemănare cu Conciliul însuși, acest Cod trebuie considerat ca
fiind rodul unei „colaborări colegiale” izvorâte din eforturile convergente ale
persoanelor și instituțiilor, răspândite în întreaga Biserică (Const. apost. Sacrae
disciplinae leges ).
Noul Codex Iuris Canonici a fost promulgat de Papa Ioan Paul al II-lea
prin constituția apostolică Sacrae disciplinae leges , la 25 ianuarie 1983, și
a intrat în vigoare la 27 noiembrie 1983, în Duminica I din Advent.
Prin motu proprio „Recognito Iuris Canonici Codice” din 2 ianuarie
1984, Papa Ioan Paul al II-lea a înființat „Comisia Pontificală pentru inter –
pretarea autentică a Codului”, căreia, ulterior, i s-a schimbat denumirea în
„Pontificium Consilium de legum textibus interpretandis” (Const. apost.
Pastor Bonus ).
Actualul Cod este divizat în 7 cărți și conține 1752 de canoane: I De
normis generalibus (cann. 1-203); II De Populo Dei (cann. 204-746); III De
Ecclesiae munere docendi (cann. 747-833); IV De Ecclesiae munere sancti –
ficandi (cann. 834-1253); V De bonis Ecclesiae temporalibus (cann. 1254-
1310); VI De sanctionibus in Ecclesia (cann. 1311-1399); VII De processi –
bus (cann. 1400-1752).
Acest Cod nou este construit pe o dublă temelie: una teologică și una
juridică . Temelia teologică o constituie îndeosebi ecleziologia Conciliului
al II-lea din Vatican. Într-un anumit sens, noul Cod
poate fi considerat un efort de a traduce în limbaj canonistic însăși învățătura
conciliară. Deși, practic, este imposibil să se transpună în mod perfect în limbaj introducere în dreptuL canonic

44
canonistic imaginea Bisericii așa cum este ea prezentată de învățătura Conci –
liului, totuși Codul trebuie să-și îndrepte mereu privirea spre ea ca spre princi –
palul său model și, prin natura sa, este ținut să redea conținutul sau trăsăturile
esențiale ale acestei imagini. (…) Între elementele care redau imaginea adevă –
rată și specifică a Bisericii trebuie menționate, mai ales, următoarele: învăță –
tura conform căreia Biserica este popor al lui Dumnezeu (cf. LG 2), iar autori –
tatea ierarhică – slujire (cf. ibid. 3); apoi, învățătura potrivit căreia Biserica
este „comuniune”, pe baza căreia se stabilesc relațiile ce trebuie să existe între
Bisericile particulare și Biserica universală, între colegialitate și primat; de
asemenea, învățătura conform căreia toți membrii poporului lui Dumnezeu
participă, fiecare în felul său specific, la tripla funcție a lui Cristos: sacerdotală,
profetică și regească; acestei învățături i se adaugă și cea referitoare la îndato –
ririle și drepturile credincioșilor creștini, îndeosebi ale laicilor; în sfârșit, inte –
resul pe care Biserica trebuie să-l depună pentru ecumenism (Const. apost.
Sacrae disciplinae leges ).
Temelia juridică o constituie rolul instrumental al Codului.
Scopul Codului nu este nicidecum de a înlocui în viața eclezială credința, harul
și, mai ales, carismele credincioșilor. Dimpotrivă, el tinde mai degrabă să creeze
în societatea eclezială o ordine care, acordând iubirii primatul, de asemenea
harului și carismelor, să faciliteze în același timp dezvoltarea lor armonioasă,
atât în viața societății ecleziale, cât și în aceea a fiecărui membru al ei. Fiind
Codul principalul document legislativ al Bisericii bazat pe moștenirea juridică
și legislativă a Revelației și a Tradiției, el trebuie considerat un instrument
indispensabil pentru a se asigura ordinea necesară atât în viața individuală și
socială, cât și în activitatea însăși a Bisericii (Const. apost. Sacrae disciplinae
leges ).
8. Istoria științei dreptului canonic
În perioada de la începuturile Bisericii și până la Decretul lui Grațian
(1140) nu există tratate sistematice de drept canonic, deoarece această dis –
ciplină nu era autonomă, ci constituia o parte a teologiei practice. Concep –
tele fundamentale ale dreptului eclezial pot fi extrase atât din colecțiile de
legi din acea vreme, cât și din operele teologice. Scriitorii ecleziastici latini
își însușesc de timpuriu, chiar înainte de pacea constantiniană (312), ter –
minologia juridico-administrativă care era în vigoare în Imperiul Roman.
De fapt, și creștinii se formează în școlile de retorică ale Imperiului, în care
se preda și dreptul statal (Arnobiu, Lactanțiu, Tertulian).
În secolele VI-VII se dezvoltă în Spania și o anumită cultură juridico-
ecleziastică, mai ales datorită sfântului Isidor de Sevilla. Una dintre operele
sale, intitulată Etimologiae , va avea o influență mare în formarea clerului
din primele secole ale Evului mediu.Lecții de drept canonic

45
În Franța, pe vremea „falselor decretalii”, găsim autori care au tratat în
operele lor și teme de drept canonic, în încercarea de soluționare a unor
probleme politico-ecleziastice ale vremii. Îi amintim pe Icmarus (806-886),
episcop de Reims, pe Rabanus Maurus (780-856) și pe Agobardus (779-840),
episcop de Lyon.
În perioada „reformei gregoriene”, dată fiind situația politico-religioasă,
apar și o serie de scrieri juridice cu caracter polemic. În acest sens, merită
amintiți cardinalul Humbertus di Silva Candida († 1061) și sfântul Petrus
Damianus († 1072).
În secolul al XI-lea încep să se creeze unele principii teoretice și reguli
de interpretare a dreptului canonic, cum ar fi, de exemplu, principiul ierar –
hiei normelor . Conform acestui principiu, Sfânta Scriptură este sursa prin –
cipală a tuturor normelor, urmată de autoritatea apostolică și apoi de cea
pontificală. Aceasta din urmă este ratio essendi a întregii legislații eclezi –
astice, întrucât este necesar consimțământul explicit sau implicit al ponti –
fului roman pentru ca normele ecleziastice să aibă putere obligatorie.
Urmează conciliile ecumenice, apoi cele particulare. Dat fiind faptul că
autoritatea lumească este supusă autorității divine și celei ecleziastice,
poate fi și ea sursă (secundară) a dreptului canonic.
Principiul ierarhiei normelor, crearea regulilor privind rezolvarea con –
tradicțiilor existente dintre diferite norme precum și teoria generală a legi –
lor pregătesc canonistica științifică .
Dreptul canonic devine disciplină sacră autonomă în secolul al XII-lea.
După apariția Decretului lui Grațian apar și comentariile pe marginea lui,
care se vor răspândi în Europa întreagă. Comentatorii Decretului sunt
numiți decretiști , iar lucrările lor glossae sau summae . Unul dintre cei mai
renumiți comentatori a fost Paucapalea. Urmează Rolando Bandinelli, deve –
nit Papa Alexandru al III-lea (1159-1181), Omnibonus († 1185), episcop de
Verona, Rufinus († 1192), episcop de Assisi, Ioannes de Faenza († 1190),
Stephanus de Tournay († 1203), Hugo de Pisa († 1210) și alții. În jurul
anilor 1240, Ioannes Smeca, numit și „Teutonicul” (+1246), face o sinteză
a gloselor anterioare. Această lucrare a fost în universități și tribunale
drept „glossa ordinaria”, care, după 1245, a fost întregită și îmbunătățită
de Bartholomeus de Brescia († 1258). În școlile din afara Bolognei s-au
creat diferite alte „summae”, cum sunt: Summa Parisiensis , Summa Colo –
niensis , Summa Monacensis .
În 1234 a fost promulgat Liber Extra sau Decretaliile lui Grigore al IX-lea.
Pe marginea lor se dezvoltă glossae sau apparatus , comentarii făcute de
decretaliști . Decretalistica ia o amploare extraordinară. Între specialiștii
acestei discipline merită amintiți: Gottfridus de Trani († 1245), Sinibaldus
de Fieschi, viitorul Papă Inocențiu al IV-lea (1243-1254), Henricus de Susa, introducere în dreptuL canonic

46
zis și „Ostiensis” († 1271), Gulielmus Durando († 1294), Bernardinus de
Padova (†1296), care a făcut „glossa ordinaria” la Decretaliile lui Grigore
al IX-lea, și Ioannes d’Andrea († 1348), care a făcut „glossa ordinaria” la
Liber VI Bonifacii VIII și la Clementinae.
Perioada dintre 1384 și 1563 este una de decadență din cauza captivită –
ții papilor la Avignon, a schismei occidentale, a spiritului conciliarist și a
secularismului umanist, dar, mai ales, din cauza ereziilor protestante. Cano –
niștii se complac într-o cazuistică minuțioasă și creează culegeri de între –
bări, sfaturi, formulare, manuale de procedură penală și „summae” practice
(de exemplu, Summa confessorum ). Între autorii din această perioadă,
merită amintiți: Baldo degli Ubaldi († 1400), Francesco Zabarella († 1417),
Nicolò Tudeschis, zis și „Panormitanus”, sau „Abbas Siculus” († 1435), și
Alessandro Tartagna († 1477).
În perioada de după Conciliul Tridentin, studiul dreptului canonic vari –
ază de la o țară la alta. În Franța el decade, întrucât exercitarea puterii
papale este împiedecată de absolutismul politic și de galicanism. În Italia
reforma e slabă, iar tradițiile vechi își mențin încă vigoarea. În schimb, în
Spania, Belgia și Germania știința canonică înflorește, dar numai până la
venirea absolutismului luminat. În regiunile protestante se desființează
catedra de drept canonic. În universitățile catolice, sub influența așa-zisei
„ratio studiorum” a Societății lui Isus, dreptul canonic este studiat în cadrul
facultăților de teologie. Mai cu seamă în Spania, mulți teologi devin renu –
miți datorită dreptului canonic, ca, de exemplu: Francisco de Vitoria († 1546),
Domingo Soto († 1560), Luis de Molina († 1600), Juan de Lugo († 1660),
Francisco Suarez († 1617). În Germania, studiul dreptului canonic se dez –
voltă începând cu Ehrenreich Pirhing († 1679), continuând cu Anaklet
Reiffenstül († 1703) și Franz Xavier Schmalzgrüber († 1735).
La înflorirea științei canonistice contribuie și predarea ei în seminariile
înființate de Conciliul Tridentin, în curiile diecezane, în tribunalele eclezi –
astice și în unele institute călugărești.
Începând cu Paolo Lancellotti († 1590) și Mario Antonio Cucchi († 1565),
apar Institutiones Iuris Canonici , manuale în care sunt prezentate ele –
mentele fundamentale ale dreptului canonic, sistematizate după criteriile
stabilite de dreptul roman, adică: despre persoane ( de personis ), despre
lucruri ( de rebus ) și despre acțiuni ( de actionibus ). Această împărțire, așa
cum am văzut, a influențat și Codex -ul din 1917. Institutiones s-au impus
îndeosebi în seminariile preoțești. Tot în această perioadă s-au făcut remar –
cate operele canonice lui Antonio Augustin († 1781), Ludovico A. Muratori
(† 1750), Prospero Lambertini, devenit mai apoi Papa Benedict al XIV-lea
(1740-1758), precum și tratatele lui Martin de Azpilcueta († 1586) și Tomás
Sanchez († 1610).Lecții de drept canonic

47
După Revoluția Franceză are loc un puternic proces de secularizare a
instituțiilor ecleziastice, inclusiv a centrelor de formare a clericilor. Drep –
tul canonic este predat în seminarii ca un adaos al teologiei morale. Cu
excepția Statului pontifical, în toată Europa această disciplină este infectată
de episcopalism, galicanism și iozefinism. Abia după declararea solemnă și
definitivă a primatului pontifului roman de către Conciliul I din Vatican,
începe eliminarea treptată a acestor tendințe eronate din studiul dreptului
eclezial. La sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX, se reînființează
catedra de drept canonic atât în facultățile teologice, cât și în facultățile de
drept ale statului. În această perioadă apar o serie de reviste de drept cano –
nic care au o contribuție însemnată la progresul acestei discipline sacre:
Archiv für katholisches Kirchenrecht (1857), Zeitschrift für Kirchenrecht
(1861), Journal de droit canonique et de jurisprudence (1881), Revue cano –
nique (1887), Il diritto ecclesiastico (1890), Periodica de re morali, canoni –
ca, liturgica (1905), Periodica de re canonica (1911). Din rândul marilor
canoniști ai acestei perioade au făcut parte Marie-Dominique Bonix († 1870),
George Philips († 1872), Filippo de Angelis († 1881), Francesco Santi († 1885),
Felice Cavagnis († 1906), Franz Xavier Wernz († 1914), Gulielmo Sebastia –
nelli († 1916), Pietro Gaspari († 1934), Michele Lega († 1935).
Se afirmă din nou școala romană de drept public ecleziastic, apărută în
secolul al XVII-lea. Ea lua în considerare numai elementul vizibil al Bise –
ricii (Biserica e societate) și adapta pentru dreptul canonic metodologia
dreptului statal. Biserica era considerată o societate publică asemenea celor –
lalte societăți publice. Întrucât e și societate omenească, Biserica se bazează
și pe dreptul natural și deci are toate acele elemente pe care filosofia drep –
tului le consideră necesare pentru ca o societate să fie autonomă și inde –
pendentă pentru a-și atinge scopul: drepturi și obligații proprii, ierarhie
proprie, legi proprii. Școala de drept public ecleziastic, care a durat până la
Conciliul al II-lea din Vatican, nu nega aspectul tainic al Bisericii, dar nici
nu îl lua în considerare. Condițiile politice din acele vremuri, când Biserica
era nevoită să se apere mai întâi de absolutismul, apoi de liberalismul sta –
telor, a căror tendință constantă era de a supune Biserica scopurilor lor ori
de a se amesteca în treburile ei, au condiționat mult gândirea cu privire la
natura Bisericii și a dreptului canonic, așa încât a prevalat aspectul filoso –
fic, și nu cel teologic (Cf. CIC 1917, can. 1365).
O dată cu promulgarea Codului din 1917, studiul dreptului canonic devine
obligatoriu în toate seminariile și se afirmă metoda exegetică în explicarea
canoanelor. Constituția apostolică a Papei Pius al XI-lea (1922-1939) Deus
scientiarum Dominus din 21 mai 1931 dă un nou avânt canonisticii. În
această perioadă au apărut numeroase comentarii ale Codului, cum sunt
cele ale lui Pedro Vidal († 1938), Matteo Conte a Coronata, Raoul Naz, introducere în dreptuL canonic

48
Arthur Veermersch, Alfons Van Hove, Felice Cappello († 1962), Eduardo
Regatillo, Gommarus Michels și alții.
Apar noi reviste de specialitate: Commentarium pro religiosis et missi –
onariis (1920), Ephemerides Iuris Canonici (1945), Appollinaris (1928),
Revista Espanola de Derecho Canonico (1946), Öesterreichisches Archiv
für Kirchenrecht (1950), Jus Canonicum (1961), Studia canonica (1967),
Kanon (1975).
După promulgarea Codului din 1983, nu au întârziat să apară diferite
comentarii ale noilor canoane. Dintre ele, amintim: Codigo de Derecho Ca no-
nico. Edicion anotada (a cargo de P . Lombardia y J.I. Arrieta), Ediciones
Universidad de Navarra, Pamplona 1983; La normativa del nuovo codice
(a cura di E. Cappellini), Queriniana, Brescia 1983; Commento al Codice di
Diritto Canonico (a cura di P .V . Pinto), Urbaniana University Press, Roma
1985; J.M. Pinero Carrion, La ley de la Iglesia , vol. I-II, Sociedad de Edu –
cation Atenas, Madrid 1985; R. Paralieu, Guid pratique du Code de Droit
canonique . Notes pastorales , Editions Tardy, Bourges 1985; Münsterischer
Kommentar zum Codex Iuris Canonici (Herausgegeben von K. Lüdcke),
Ludgerus Verlag, Essen (lucrare începută în 1985); The Code of Canon Low.
A text and Commentary (Edited by J.A. Coriden, Th.J. Green, D.E. Heint –
schel ), Paulist Press, New York/ Mahwah 1985; Il diritto nel mistero della
Chiesa (a cura del Gruppo Italiano Docenti di Diritto Canonico), Pontificia
Università Lateranense, vol. I (1986), vol. II (1990), vol. III (1992); L.
Chiappetta , Il Codice di Diritto canonico. Commento giuridico-pastorale .
În ultimii ani au apărut și noi reviste de specialitate; Les cahiers du
droit ecclésial (1984); Dereito e pastoral (1987); Quaderni Studio Rotale
(1987); Quaderni di diritto ecclesiale (1988); Ius Ecclesiae (1989).
După promulgarea noului Cod, știința dreptului canonic a luat un nou
avânt, legile Bisericii fiind studiate și aprofundate atât în seminariile pre –
oțești, în facultățile teologice și în universitățile ecleziastice, cât și în cadrul
curiilor diecezane și al diferitelor institute de viață consacrată, iar episco –
pii diecezani, preocupați de consolidarea, creșterea și înflorirea propriilor
Biserici locale în spiritul Conciliului al II-lea din Vatican, îi îndeamnă pe
cât mai mulți preoți tineri și capabili să se specializeze în științele juridice
în cadrul diferitelor universități pontificale.
9. Dreptul canonic al Bisericilor Orientale Catolice
Bisericile Orientale Catolice sunt toate Bisericile care aparțin celor cinci
mari tradiții orientale (alexandrină, antiohiană, armeană, caldee, constan –
tinopolitană) și sunt în comuniune deplină cu Biserica Romei. De tradiția
alexandrină aparțin Biserica Coptă (Egipt) și Biserica Etiopiană; de cea Lecții de drept canonic

49
antiohiană aparțin Biserica Siriană, Biserica Maronită (Liban) și Biserica
Malancareză (India); de cea armeană aparține Biserica Armeană; de cea
caldee aparțin Biserica Caldee sau Siro-Orientală și Biserica Malabareză
(India); de cea constantinopolitană aparțin: Biserica Bielorusă, Biserica
Bulgară, Biserica Greacă, Biserica Italo-Albaneză, Biserica Melchită, Biserica
Română, Biserica Ruteană, Biserica Slovacă și Sârbă, Biserica Ucraineană,
Biserica Maghiară, Biserica Rusă și Biserica Albaneză (cf. D. SaLachaS ,
„Diritto orientale”, în Nuovo Dizionario di Diritto canonico , Cinisello Bal –
samo 1993).
Prin Providența divină, diferite Biserici, întemeiate în diferite locuri de către
apostoli și urmașii lor, s-au constituit în decursul timpurilor în multe grupuri
legate organic, care, păstrând unitatea credinței și unica structură divină a
Bisericii universale, au o disciplină proprie, un patrimoniu teologic și spiritual
propriu. Unele dintre ele, mai ales vechile Bisericii patriarhale, au odrăslit, ca
niște trunchiuri, alte vlăstare ale credinței, cu care au rămas unite până astăzi
printr-o legătură mai strânsă de iubire în viața sacramentală și în respectul
reciproc al drepturilor și îndatoririlor ( LG 23).
Biserica Catolică nu se identifică cu Biserica Latină, ci cuprinde și dife –
ritele Biserici orientale. Acestea, deși în multe privințe sunt diferite între
ele, sunt totuși unite prin credință, sacramente și comuniunea ecleziastică
deplină cu Biserica Romei, recunoscând primatul de jurisdicție al pontifu –
lui roman asupra Bisericii universale.
Pentru toate Bisericile orientale a fost promulgat la 18 octombrie 1990
Codex Canonum Ecclesiarum Orientalium (=CCEO ), care a intrat în vigoare
la 1 octombrie 1991.
„Comisia Pontificală pentru revizuirea Codului de drept canonic orien –
tal”, înființată de Paul al VI-lea în anul 1972, a stabilit următoarele prin –
cipii care au stat la baza elaborării acestui Cod:
– un singur Cod pentru toate Bisericile orientale catolice;
– un Cod destinat exclusiv credincioșilor orientali catolici;
– un Cod juridic, deoarece, „deși bazat pe dogmă (…), trebuie să fie un
ansamblu de legi care să reglementeze viața practică a credincioșilor”;
– un Cod pastoral, adică dominat de echitate și caritate;
– un Cod bazat pe principiul subsidiarității, în sensul că trebuie să regle –
menteze disciplina comună tuturor Bisericilor orientale catolice, lăsând
dreptului particular celelalte materii, care nu sunt rezervate Scaunului
Apostolic (cf. Nuntia 3 (1976) 3-10).
CCEO conține 30 de titluri și un total de 1546 de canoane (primele șase
fiind introductive), după cum urmează:
Titlul I: Credincioșii creștini, drepturile și obligațiile lor (cann. 7-26);
Titlul II: Bisericile sui iuris și riturile (cann. 27-41);introducere în dreptuL canonic

50
Titlul III: Autoritatea supremă în Biserică (cann. 42-54);
Titlul IV: Bisericile patriarhale (cann. 55-150);
Titlul V: Bisericile arhiepiscopale majore (cann. 151-154);
Titlul VI: Bisericile mitropolitane și toate celelalte Biserici sui iuris
(cann. 155-176);
Titlul VII: Eparhiile și episcopii (cann. 177-310);
Titlul VIII: Exarhatele și exarhii (cann. 311-321);
Titlul IX: Adunările ierarhilor diferitelor Biserici sui iuris (cann. 322);
Titlul X: Clericii (cann. 323-398);
Titlul XI: Laicii (cann. 399-409);
Titlul XII: Monahii și ceilalți călugări, precum și membrii celorlalte insti –
tute de viață consacrată (cann. 410-572);
Titlul XIII: Asociațiile credincioșilor creștini (cann. 573-582);
Titlul XIV: Evanghelizarea popoarelor (cann. 584-594);
Titlul XV: Magisteriul ecleziastic (cann. 595-666);
Titlul XVI: Cultul divin și în special Sacramentele (cann. 667-895);
Titlul XVII: Botezații necatolici care admit comuniunea deplină cu Bise –
rica Catolică (cann. 896-901);
Titlul XVIII: Ecumenismul, adică promovarea unității creștinilor (cann.
902-908);
Titlul XIX: Persoanele și actele juridice (cann. 909-935);
Titlul XX: Oficiile ecleziastice (cann 936-978);
Titlul XXI: Puterea de conducere (cann. 979-995);
Titlul XXII: Recursurile împotriva decretelor administrative (cann.
996-1006);
Titlul XXIII: Bunurile materiale ale Bisericii (cann. 1007-1054);
Titlul XXIV: Judecățile în general (cann. 1055-1184);
Titlul XXV: Judecata contencioasă (cann. 1185-1356);
Titlul XXVI: Câteva procese speciale (cann. 1357-1400);
Titlul XXVII: Sancțiunile penale în Biserică (cann. 1401-1467);
Titlul XXVIII: Procedura privind impunerea pedepselor (cann. 1468-
1487);
Titlul XXIX: Legea, cutuma și actele administrative (cann. 1488-1539);
Titlul XXX: Prescripția și calcularea timpului (cann. 1540-1546).
Biserica „sui iuris” (autonomă) este ansamblul de credincioși creștini,
unit de către ierarhie conform dreptului, pe care autoritatea supremă a
Bisericii îl recunoaște ca fiind autonom sau sui iuris fie în mod expres, fie
în mod tacit (can. 27). Deci elementele constitutive ale unei Biserici sui
iuris sunt: ansamblul de credincioși ( coetus fidelium ), ierarhia proprie cu
care acest grup de credincioși este unit în mod legal ( hierarchia ad nor –
mam iuris iunctus ) și, în fine, recunoașterea de către autoritatea supremă Lecții de drept canonic

51
a Bisericii (pontiful roman sau colegiul episcopilor împreună cu pontiful
roman). Orice Biserică sui iuris constituită în mod legal este considerată
de către drept persoană juridică, reprezentată de propriul ei superior (patri –
arh, arhiepiscop major, mitropolit).
Autonomia acestor Biserici nu este totuși absolută, ci e relativă, în sen –
sul că este limitată de dreptul comun al Bisericii universale, de dreptul
comun al tuturor Bisericilor orientale și, bineînțeles, de primatul de drept
divin al pontifului roman (cf. Nuntia 28 (1989) 19).
Nu toate Bisericile orientale sunt sui iuris . De exemplu, următoarele
Biserici Catolice bizantine: Albaneză, Bielorusă, Greacă, Italo-Albaneză,
Maghiară, Rusă, Ruteană, Slovacă și Sârbă nu sunt sui iuris , ci depind
direct de Scaunul Apostolic, deși fiecare are propria ierarhie și s-ar putea
ca în viitor să fie și ele recunoscute ca Biserici sui iuris (cf. CCEO cann.
17-176).
Ritul nu este un element juridic al unei Biserici sui iuris . Ritul este
patrimoniul liturgic, teologic, spiritual și disciplinar, specific datorită cul –
turii și circumstanțelor istorice ale diferitelor popoare, care se exprimă în
modul cum își trăiește credința fiecare Biserică sui iuris (cf. CCEO can. 28) .
Principalele rituri izvorăsc din tradițiile alexandrină, antiohiană, armeană,
caldeeană și constantinopolitană.
Sunt Biserici orientale Catolice sui iuris Bisericile patriarhale, arhiepi –
scopale majore și mitropolitane. Bisericile patriarhale dețin primul loc și
multe dintre ele se mândresc că au fost întemeiate chiar de către apostoli
(cf. UR 14).
„Conform tradiției foarte vechi a Bisericii, recunoscută deja de primele
Concilii ecumenice, în Biserică există instituția patriarhală. De aceea, patri –
arhii Bisericilor orientale – fiecare stând în fruntea Bisericii sale patriar –
hale în calitate de părinte și superior ( caput ) – trebuie venerați în chip
special” (cf. CCEO can. 55).
Patriarhul este episcopul unei eparhii, recunoscută cu titlul de patriar –
hală, care, pe lângă puterea asupra acesteia, are putere și asupra întregii
Biserici patriarhale în fruntea căreia se află. Patriarhul este un episcop
care are putere asupra tuturor episcopilor, asupra mitropoliților și asupra
tuturor celorlalți credincioși creștini ai Bisericii pe care o prezidează, în
conformitate cu dreptul aprobat de autoritatea supremă a Bisericii. El este
ales de sinodul episcopilor propriei Biserici patriarhale, cere în scris comu –
niunea ecleziastică de la pontiful roman și nu are nevoie de nicio confirmare
(cf. CCEO , cann. 56; 63; 76-77).
În rândul Bisericilor orientale catolice există actualmente șase patriar –
hate: Patriarhatul de Alexandria al copților (anul 1824), Patriarhatul de
Antiohia al sirienilor (anul 1783), Patriarhatul de Antiohia al melkiților introducere în dreptuL canonic

52
(anul 1773), Patriarhatul de Antiohia al maroniților (anul 1216), Patriar –
hatul de Babilonia al caldeilor (anul 1553) și Patriarhatul de Cilicia al
armenilor (anul 1742) (cf. Annuario Pontificio 1998, 4-7; 1816-1817).
Biserica arhiepiscopală majoră este o Biserică sui iuris care are în frun –
tea ei un arhiepiscop major. Conform tradiției orientale, deosebirile dintre
un patriarh și un arhiepiscop major sunt mai degrabă de rang decât de
putere, ad extra , și nu ad intra (cf. Nuntia 2 (1976) 31-36). Există totuși o
deosebire în ceea ce privește alegerea: și arhiepiscopul major este ales de
sinod, dar are nevoie de confirmare din partea pontifului roman, pe când
patriarhul nu are nevoie de o asemenea confirmare (cf. CCEO , cann. 153 și
76, § 2. Annuario Pontificio din 1998, p. 8, menționează două astfel de arhi –
episcopate: Arhiepiscopatul major Ernakulam Angamalz al siro-malabarezi –
lor din India [anul 1992] și Arhiepiscopatul de Lvov [Ucraina] [anul 1963]).
Bisericile mitropolitane „sui iuris” nu sunt echivalate nici celor patriar –
hale, nici celor arhiepiscopale majore. În fruntea unei Biserici mitropolitane
se află mitropolitul unui sediu determinat, care este numit de pontiful
roman și este ajutat, conform dreptului, de un consiliu de ierarhi (cf.
CCEO , can. 155, § 1).
În dreptul oriental, eparhia înseamnă dieceză, episcopul eparhial este
episcopul diecezan, iar ierarhul locului este ordinariul locului.
Exarhatul sau exarhia este o porțiune determinată a poporului lui
Dumnezeu (Biserică particulară sau locală), circumscrisă teritorial sau în
alt mod, care, din motive speciale, nu a fost înființată ca eparhie și este
încredințată unui exarh pentru a o păstori (cf. CCEO , can. 311, § 1).

CARTEA I
NORMELE GENERALE
(cann. 1-203)

INTRODUCERE
Cartea I a Codului este intitulată „Norme generale”, deoarece este o
introducere generală la întregul Cod și chiar la întregul drept al Bisericii
Latine. Mai poate fi numită și Introducere în studiul dreptului eclezial.
În cele 203 canoane sunt stabilite principiile de bază pentru înțelegerea
sigură, pentru interpretarea corectă și pentru aplicarea justă a tuturor
normelor canonice și a tuturor legilor ecleziastice, atât la nivel de drept
universal, cât și la nivel de drept particular. De asemenea, acestor norme
le sunt supuse și noile legi promulgate după intrarea în vigoare a Codului.
Cunoașterea acestor norme este foarte importantă pentru cei care studiază
dreptul canonic. E adevărat că această primă carte a Codului este mai teo –
retică și mai plină de subtilități în comparație cu celelalte cărți (cu excepția
cărții despre procese), dar fără cunoașterea ei profundă nu pot fi înțelese și
interpretate corect legile ecleziastice.
Principalele caracteristici ale „normelor generale” sunt generalitatea și
tehnicitatea .
După cele șase canoane introductive, care definesc cadrul și eficacitatea
juridică a Codului, Cartea I conține dispoziții referitoare la izvoarele drep –
tului obiectiv (legile, cutumele, decretele generale, actele administrative
singulare), cu privire la persoanele fizice și juridice, cu privire la actele juri –
dice, cu privire la puterea de conducere sau de jurisdicție în Biserică, cu
privire la oficiile ecleziastice, la prescripțiile și la calcularea timpului. Într-
adevăr, toate aceste norme sunt generale.
Dreptul este o știință și, ca atare, își elaborează principiile folosind un
limbaj specific și o metodă proprie. Cine răsfoiește un Cod sau citește o
hotărâre judecătorească întâlnește o terminologie specifică științei juridice.
Această „tehnicitate” contribuie la claritatea și la siguranța textelor juri –
dice. Această caracteristică este prezentă în întregul Cod, dar mai cu seamă
în cartea I, care prezintă principiile de bază, metoda și tehnica științei
juridice.

§ 1. CANOANE INTRODUCTIVE
(cann. 1-6)
Cartea I a Codului conține șase canoane preliminare, care determină
valoarea și cadrul Dreptului canonic.
1. Destinatarii Codului
Canoanele acestui Cod privesc numai Biserica Latină (can.1).
Stabilind aceasta, canonul 1 recunoaște autonomia liturgică, spirituală
și disciplinară a Bisericilor Orientale Catolice. Aceste Biserici, afirmă Con –
ciliul al II-lea din Vatican, „au dreptul și datoria de a se conduce după
propriile discipline particulare, de vreme ce acestea se ilustrează prin ve ne-
rabila lor antichitate, sunt mai conforme cu obiceiurile credincioșilor lor și
par mai capabile să asigure binele sufletelor” ( OE 5).
Pentru aceste Biserici a fost promulgat în 1990 un drept canonic pro –
priu: „Codex Canonum Orientalium Ecclesiarum”.
2. Codul de Drept Canonic și Liturgia
În general, Codul nu stabilește riturile ce trebuie observate în celebra –
rea acțiunilor liturgice. De aceea, legile liturgice, care sunt în vigoare până
în prezent, își păstrează obligativitatea, în afară de cazul când vreuna din –
tre ele este contrară canoanelor Codului (can. 2).
Codul de drept canonic nu este singurul drept în Biserică, deși este cel
mai important. Pe lângă Cod, există, de exemplu, și dreptul liturgic, drep –
tul cutumiar, dreptul particular.
Canonul 2 al Codului precizează că rămân în vigoare legile cuprinse în
cărțile liturgice (Misalul Roman, Pontificalul Roman, Ritualele liturgice,
Liturgia Orelor etc.) și în alte documente date de Scaunul Apostolic în mate –
rie de liturgie, cu excepția normelor care eventual ar fi în contrast cu pre –
scripțiile Codului. În acest caz, prevalează dispoziția canonului.
Congregația pentru Sacramente și Cultul divin a armonizat normele
liturgice, conținute în diferitele cărți liturgice, cu disciplina liturgică stabi –
lită în Cod, promulgând documentul intitulat Variationes in novas editio –
nes librorum liturgicorum ad normam Codicis Iuris Canonici nuper intro –
ducendae („Notitiae” 206, vol. XX [1983] nr. 9, p. 540-555) .

58
3. Codul și convențiile cu Statele
Canoanele Codului nu abrogă convențiile încheiate de Scaunul Aposto –
lic cu statele și cu alte societăți politice și nici nu modifică ceva din conți –
nutul lor. De aceea, ele continuă să fie în vigoare ca și până în prezent și nu
se opun nicidecum dispozițiilor contrare acestui Cod (can. 3).
La baza dreptului internațional se află și acest principiu: „Pacta sunt
servanda”. Respectând acest principiu, Codul stabilește în mod expres că
orice convenție încheiată de Sfântul Scaun cu statele sau cu alte societăți
politice continuă să fie în vigoare, chiar dacă sunt în contrast cu normele
Codului. Chiar când Biserica e de părere că anumite privilegii, dobândite
în virtutea unor acorduri internaționale, sunt menite să dispară, ca, de
exemplu, drepturile și privilegiile de alegere, de numire, de prezentare sau
de desemnare a episcopilor de către autoritățile civile, care nu vor mai fi
acordate în viitor (cf. can. 377, § 5), Codul nu abrogă aceste acorduri înche –
iate în trecut. Totuși, autoritățile civile sunt rugate să renunțe, de comun
acord cu Sfântul Scaun, la drepturile și privilegiile de felul celor amintite,
de care se bucură în virtutea unei convenții sau a unor cutume (cf. pauL aL
vi-Lea, Exort. Apost. Ecclesiae Sanctae I, 18, § 2).
4. Drepturile câștigate, privilegiile și noul Cod
Drepturile câștigate, de asemenea și privilegiile acordate până în pre –
zent persoanelor fizice și juridice de către Scaunul Apostolic, care sunt în
uz și nu sunt revocate, rămân neatinse, în afară de cazul în care sunt revo –
cate în mod expres de canoanele acestui Cod (can. 4).
Drepturile câștigate sunt drepturi subiective, bazate pe fapte juridice,
adică sunt rezultatul unor acțiuni umane reglementate de lege. Dreptul
câștigat este facultatea de care se bucură cineva pentru că a îndeplinit toate
condițiile cerute de lege.
Drepturile câștigate nu se pierd. De exemplu, cineva a obținut doctora –
tul pe vremea când existau alte legi care reglementau dobândirea lui. Per –
soana respectivă a îndeplinit toate condițiile impuse de acele legi. Noile
legi schimbă, să zicem, condițiile cerute pentru obținerea acestui grad aca –
demic, însă titlul pe care acea persoană l-a dobândit conform legii vechi
rămâne mereu valabil.
Privilegiul este un drept special, în virtutea căruia cuiva i se acordă „in
perpetuum” o favoare. Codul are în vedere numai privilegiile acordate
până în prezent de către Scaunul Apostolic. Atât drepturile câștigate, cât
și privilegiile care au fost acordate de Sfântul Scaun își păstrează valabili –
tatea, cu excepția celor care sunt revocate în mod expres de către Cod.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

59
Deseori în Cod întâlnim aceste două expresii: „în mod expres” și „în mod
explicit”. „Expres” este ceea ce e exprimat în mod pozitiv, cert, formal, fie
în scris, fie prin cuvinte sau semne echivalente. Contrariul lui „expres”
este „tacit”, adică ceva care nu e exprimat în mod clar sau cert. Ceea ce
este expres poate fi, astfel, fie în mod „explicit”, fie în mod „implicit”. De
exemplu, este „implicită” delegația dată unui preot pentru a asista la cele –
brarea unei căsătorii, când parohul îl ajută să se îmbrace pentru celebrare,
îi dă ritualul, aprinde lumânările etc.; este „explicită” delegația specială
dată în scris sau chiar numai verbal.
Tot ceea ce este „explicit” (exprimat limpede) este „expres”, dar nu tot
ceea ce este „expres” este și „explicit”, deoarece, așa cum am văzut, ceea ce
este „expres” poate fi și „implicit”.
Prin urmare, dacă într-un canon este folosit termenul expres (vezi, de
ex., cann. 4; 5, § 1; 6, § 2; 11; 15, § 1, 20 etc.), valorează atât pentru expres-
explicit, cât și pentru expres-implicit, dar nu pentru tacit, nici pentru pre –
supus (simpla conjunctură); dacă este folosit termenul explicit (vezi, de ex.,
cann. 135, § 2; 157; 597, nr. 2), nu înseamnă nici expres-implicit, nici tacit.
5. Noul Cod și cutumele
Cutumele, atât cele universale, cât și cele particulare, în vigoare până în
prezent, dar contrare prevederilor acestor canoane, care sunt dezaprobate
de către canoanele acestui Cod, sunt complet suprimate și este interzisă
reapariția lor în viitor. Și celelalte să fie considerate suprimate, în afară de
cazul când este prevăzut altfel de către Cod, ori dacă sunt centenare sau
imemorabile; acestea totuși pot fi tolerate dacă, potrivit aprecierii ordina –
riului, nu pot fi abolite ca urmare a circumstanțelor locurilor și persoanelor.
Cutumele din afara dreptului, fie universale, fie particulare, care sunt
în vigoare în prezent sunt păstrate (can. 5).
Normele privitoare la cutumă („consuetudo”) sunt cuprinse în canoanele
23-28. Aici, în canonul 5, sunt stabilite criteriile cu privire la suprimarea
sau păstrarea cutumelor care erau existente la intrarea în vigoare a noului
Cod.
Trebuie făcută o triplă distincție.
a) Cutumele „contra ius”, dezaprobate în mod expres , sunt complet supri –
mate, atât cele universale (existente în Biserica universală), cât și cele par –
ticulare (limitate fie la un anumit teritoriu, fie la o anumită comunitate),
chiar dacă sunt centenare sau imemoriale. În plus, este interzisă reapari –
ția lor în viitor. A se vedea, de exemplu, cann. 396, § 2; 423, § 1; 526, § 2 etc.
b) Cutumele „contra ius” , care nu sunt dezaprobate în mod expres de
către Cod, trebuie considerate ca fiind și ele suprimate, cu două excepții: § 1. c anoane introductive

60
când este prevăzut altfel de către Cod sau dacă sunt centenare sau imemo –
riale; în acest din urmă caz, dacă ordinariul consideră că nu pot fi suprimate,
pot fi tolerate.
c) Cutumele „praeter ius” , atât cele universale, cât și cele particulare,
sunt păstrate.
6. Noul Cod și legislația anterioară
Canonul 6, § 1 stabilește efectele abrogative ale noului Cod în raport cu
legislația anterioară.
Prin intrarea în vigoare a acestui Cod, se abrogă:
1) Codul de Drept Canonic promulgat în 1917;
2) toate celelalte legi universale – lăsate în vigoare de Codul din 1917
sau promulgate ulterior – care sunt contrare prescripțiilor noului Cod;
3) toate legile particulare (promulgate pentru un anumit teritoriu sau
pentru o anumită comunitate: legi diecezane, provinciale sau regionale,
constituții ale institutelor de viață consacrată etc.) contrare prescripțiilor
noului Cod, în afară de cazul când Codul stabilește altfel;
4) toate legile penale, atât universale, cât și particulare, promulgate de
Scaunul Apostolic, în afară de cazul când sunt reluate de prezentul Cod;
5) celelalte legi disciplinare universale care se referă la o materie ce este
rânduită în întregime de noul Cod, cum este, de ex., cartea a VII-a a Codu –
lui („De processibus”), care tratează despre o materie care e reglementată
în întregime de noul Cod, sau cartea a VI-a, care cuprinde normele referi –
toare la delicte și pedepse etc.
Paragraful 2 al can. 6 stabilește că, în măsura în care („quatenus”) reiau
dreptul vechi, canoanele noului Cod trebuie interpretate ținându-se seama
și de tradiția canonică.
§ 2. LEGEA ECLEZIASTICĂ
(cann. 7-22)
1. Definiție
a) Etimologia termenului „lege” este nesigură. După unii, acest termen
provine din latinescul legere (a citi), pentru că în Roma antică publicarea
legilor se făcea prin afișarea lor în public pe tăblițele de lemn, de marmură
sau de bronz și, astfel, puteau fi citite și cunoscute de către cetățeni. După
alții, termenul „lege” ar deriva din verbul ligare (a lega), scoțându-se ast –
fel în evidență caracterul obligatoriu al legii.
b) Definiția reală . Canoniștii apelează și astăzi la două definiții rămase
celebre: una a sfântului Toma, cealaltă a teologului iezuit Suarez (1548-1617).cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

61
După sfântul Toma, legea este ordinatio rationis ad bonum commune,
ab eo qui curam communitatis habet, promulgata (Summa Theologiae ,
I-II, q. 90, a. 1), adică o dispoziție a rațiunii în vederea binelui comun și
promulgată de cel care are grija comunității. Definiția tomistă subliniază
necesitatea raționalității intrinsece a legii, adică dispoziția superiorului nu
poate fi arbitrară, ci în conformitate cu rațiunea, deci cu dreptul divin.
După Suarez, legea este commune praeceptum, iustum et stabile, suffici –
enter promulgatum (De legibus , I, cap. 12) , adică o dispoziție (ordin, porun că)
comună, dreaptă și stabilă, promulgată în mod suficient. Definiția aceasta,
mult mai juridică, scoate în evidență obligativitatea („praeceptum”), stabi –
litatea („stabile”) și universalitatea („commune praeceptum”) legii.
Unii autori încearcă fie să completeze definiția tomistă, fie chiar să cre –
eze o definiție nouă. Așa, de exemplu, F .X. Urrutia a propus mai întâi ur mă-
toarea definiție a legii ecleziastice, completând definiția tomistă: Ordinatio
rationis ad bonum commune, lumine fidei et caritate Spiritus Sancti infor –
mata, ab eo qui curam communitatis habet , promulgata (Monitor Ecclesi –
asticus 100 (1975) 417), (o dispoziție a rațiunii în vederea binelui comun,
ajutată de lumina credinței și însuflețită de harul Duhului Sfânt și promul –
gată de cel care are grija comunității).
Legea pozitivă umană, inclusiv cea ecleziastică, este întotdeauna un act
uman, un act al minții și al voinței superiorului care impune ceva comuni –
tății. Legea pozitivă ecleziastică nu poate fi totuși numai produsul rațiunii
naturale, ci și al rațiunii luminate de credință și însuflețite de harul Duhu –
lui Sfânt, deoarece ea trebuie să reglementeze raporturile dintre cei bote –
zați, oameni încorporați în Cristos, care au nu numai drepturi și obligații
umane naturale, ci și drepturi și obligații noi, supranaturale, ce le sunt
conferite prin Botez sau care izvorăsc din alte sacramente sau din diferite
carisme (cf. GhirLanda G., Introduzione al diritto ecclesiale , 42-44).
Același autor a dat legii ecleziastice și următoarele definiție: Lex ecclesi as-
tica est norma generalis autonoma, ab episcopali auctoritate promulga ta, ad
regendam communitatem ecclesialem indolis publicae, ad fines Ecclesiae spe-
cificos (Periodica 75 (1986) 302-335.) (Legea ecleziastică este o normă ge nerală
autonomă, promulgată de autoritatea episcopală, pentru a conduce o comu –
nitate eclezială de ordin public la atingerea scopurilor specifice Bisericii.)
2. Proprietățile legii
Proprietățile legii sunt, în primul rând, cele menționate în definiția lui
Suarez: obligativitatea, stabilitatea, universalitatea.
Obligativitatea este proprietatea formală a legii: ea creează atât în
comunitate, cât și în fiecare membru al acesteia o necesitate de natură § 2. L eGea ecLeziaStică

62
etico-juridică (datorie), de care toți sunt legați. În felul acesta, legea se
deosebește de sfat sau de îndemn.
Stabilitatea constă în faptul că legea are o valoare durabilă și continuă.
Legea rămâne în vigoare și obligă până în momentul când este revocată.
Universalitatea legii se referă atât la subiectul ei, adică la întreaga comu –
nitate, cât și la scopul pe care îl urmărește, adică la binele comun, nu cel
particular al unei persoane sau al unui grup de persoane.
O altă proprietate a legii, subliniată în definiția tomistă, este raționali tatea ,
adică legea trebuie să fie onestă, dreaptă, posibilă de îndeplinit, folositoare.
3. Diviziunea legilor ecleziastice
a) Ratione ambitus , legile ecleziastice sunt universale și particulare, ge ne-
rale și speciale, personale și teritoriale. Legile universale sunt legile pro –
mulgate de autoritatea supremă pentru întreaga Biserică Latină; cele par –
ticulare sunt legile care obligă o anumită parte a Bisericii: o dieceză, o
provincie ecleziastică, o țară. Legile generale sunt legile care îi obligă pe
toți credincioșii, indiferent de statutul sau condiția lor în Biserică; cele
speciale sunt legile care obligă anumite categorii de credincioși (de ex., laicii,
clericii, călugării) sau care reglementează activitatea anumitor instituții
ecleziastice (de ex., sinodul episcopilor, alegerea papei, beatificarea și cano –
nizarea). Legile personale sunt legile care obligă direct persoanele, oriunde
s-ar afla ele; cele teritoriale obligă persoanele care se află într-un anumit
teritoriu.
b) Ratione auctoris , legile ecleziastice sunt pontificale (promulgate de
papa), episcopale (promulgate de episcopul diecezan), conciliare (promul –
gate de un conciliu ecumenic, național, provincial), sinodale (promulgate
de un sinod episcopal sau de un sinod diecezan), capitulare (promulgate de
capitlul general al unui institut religios).
c) Ratione effectus , legile ecleziastice sunt anulante („irritantes”), inca –
pacitante („inhabilitantes”) și penale. Legea anulantă face invalid un anu –
mit act juridic (de ex., acordarea unui oficiu ecleziastic în mod simoniac
este nulă „ipso iure”: can. 149, § 3; tot astfel este și celebrarea căsătoriei
fără respectarea formei canonice: can. 1108). Legea incapacitantă face per –
soana incapabilă să îndeplinească un anumit act juridic (așa sunt, de ex.,
impedimentele matrimoniale). Legea penală prevede o pedeapsă în caz de
nerespectare.
d) Ratione formae , legile sunt afirmative și negative. Legea afirmativă
conține un ordin, o poruncă; legea negativă conține o interdicție, o opreliște.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

63
4. Obiectul și scopul legilor ecleziastice
a) Obiectul legii ecleziastice este, în general, tot ceea ce, direct sau indi –
rect, privește scopul și misiunea Bisericii, iar în mod special, credința,
morala și disciplina. De notat că legea are în vedere numai actele externe.
Actele exclusiv interne nu pot constitui obiectul direct și imediat al legii
ecleziastice ( De internis non iudicat praeter ).
b) Scopul legii ecleziastice este apărarea vieții și a comuniunii ecleziale
(scop proxim) și mântuirea sufletelor (scop ultim). „Salus animarum in
Ecclesia suprema lex est” (can. 1752).
5. Promulgarea și intrarea în vigoare a legilor
a) Promulgarea . Legea ia ființă când este promulgată (can. 7). Promul –
garea este actul prin care autoritatea competentă își face cunoscută voința
de a obliga comunitatea la observarea unei legi noi. Deoarece este dată
unei comunități, legea trebuie să fie adusă la cunoștința acestei comunități.
În Biserică există diferite modalități de promulgare a legilor. Legile uni –
versale sunt publicate, de obicei, în monitorul oficial al Scaunului Aposto –
lic, intitulat „Acta Apostolicae Sedis” (= AAS ), dar pot exista și cazuri
când Sfântul Scaun, din motive de urgență, le publică în alte reviste (cf.
can. 8,1). Legile particulare sunt promulgate conform modalităților fixate
de legislator (can. 8, § 2). De obicei, legile diecezane sunt publicate de epi sco-
pul diecezan în săptămânalul diecezan. Conferințele episcopilor au un bule –
tin oficial propriu.
b) Intrarea în vigoare . Promulgarea legii nu înseamnă automat și intra –
rea ei în vigoare. Timpul dintre promulgare și intrarea în vigoare este numit
„vacanța” legii. Acest spațiu de timp este necesar pentru ca legea să ajungă
la cunoștința destinatarilor ei.
Legile ecleziastice universale intră în vigoare după trei luni de la data
publicării lor în „Acta Apostolicae Sedis”, în afară de cazul când din natura
lucrurilor obligă imediat (can. 8, § 1), cum sunt, de ex., legile cu caracter
dogmatic și cele care declară sau interpretează dreptul divin, natural sau
revelat, sau este prevăzută în legea însăși, în mod special și expres, o vacanță
mai mare sau mai mică. De exemplu, actualul Cod de Drept Canonic, pro –
mulgat la 25 ianuarie 1983, a intrat în vigoare, adică a început să fie obli –
gatoriu, la 27 noiembrie 1983.
Legile ecleziastice particulare încep să oblige după o lună de la data
publicării, în afară de cazul când în legea însăși este fixat un alt termen
(can. 8, § 2).§ 2. L eGea ecLeziaStică

64
6. Legile privesc viitorul
Canonul 9 stabilește un principiu din dreptul roman, adoptat de majo –
ritatea legislațiilor moderne, și anume: legile privesc viitorul, nu trecutul,
în afară de cazul când în ele se specifică în mod nominal trecutul.
În general, legea se referă numai la actele juridice viitoare, adică obligă,
permite, interzice și anulează numai acte juridice viitoare. În mod excepți –
onal, dar numai în cazurile prevăzute în mod nominal, legea poate privi și
trecutul. Nu se admite retroactivitatea presupusă, tacită, nici cea implicită,
ci este necesară forma explicită. Un exemplu de retroactivitate a legii îl
găsim în can. 1313, § 1: „Dacă, după săvârșirea delictului, legea este modi –
ficată, trebuie să i se aplice inculpatului legea mai favorabilă”.
7. Legile anulante și incapacitante
Trebuie considerate anulante sau incapacitante numai acele legi care
stabilesc în mod expres nulitatea unui act sau incapacitatea unei persoane
(can. 10).
Legile anulante stabilesc nulitatea unui act juridic, iar cele incapacitante,
incapacitatea persoanei. Dar atât nulitatea actului, cât și incapacitatea
persoanei trebuie stabilite în mod expres în lege. De cele mai multe ori,
nulitatea actului juridic este exprimată prin termenii „ipso iure” sau „ipso
facto” (cf. cann. 149, § 3; 170; 182, § 2; 1108 etc.).
Cât privește legile incapacitante, a se vedea, de ex., cann. 1083-1094,
care stabilesc impedimentele matrimoniale.
8. Subiecții legilor ecleziastice
a) Condițiile necesare pentru a fi subiect pasiv al legii . Legile exclusiv
ecleziastice îi obligă numai pe cei botezați în Biserica Catolică sau primiți
în sânul ei, care se bucură de uzul suficient al rațiunii și, dacă nu este pre –
văzut în mod expres altfel, au împlinit vârsta de 7 ani (can. 11).
Așadar, pentru a fi subiect al legilor ecleziastice, sunt necesare trei con –
diții, ce trebuie să se îndeplinească toate simultan: a) Botezul; b) uzul sufici –
ent al rațiunii; c) vârsta de 7 ani împliniți. Prima condiție este de drept divin
pozitiv; a doua este de drept divin natural, iar a treia de drept ecleziastic.
– Condiția ecleziologică . Sunt obligați la observarea legilor exclusiv
ecleziastice:
– cei botezați în Biserica Catolică;
– cei primiți în sânul ei, după ce au fost botezați valid într-o altă confe –
siune creștină.
De notat că este vorba despre cei botezați sau primiți în Biserica Catolică.
Dacă cineva, în continuare, părăsește Biserica Catolică, devenind apostat, cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

65
eretic sau schismatic, nu încetează de a fi supus legilor Bisericii Catolice. E
necesar și suficient să fi avut loc introducerea în Biserica Catolică
– Condiția psihologică : uzul suficient al rațiunii. Lipsind uzul rațiunii,
lipsește o condiție esențială pentru a putea aprecia o obligație și pentru a
fi în stare de a o îndeplini. Practic, sunt scutiți de la observarea legilor
ecleziastice „non sui compotes” (idioții, care nu sunt responsabili de actele
proprii) și „habitualiter amentes” (tulburații mintal) atât în timpul stării
lor patologice, cât și în intervalele de luciditate („oricine este lipsit în mod
habitual de uzul rațiunii este considerat iresponsabil de actele sale și e
asimilat pruncului”, stabilește can. 99).
– Condiția cronologică : 7 ani împliniți. În mod normal, omul, la vârsta
de 7 ani, ajunge la uzul rațiunii și deci este în stare să cunoască și să observe
o lege. E un principiu general. În continuare, canonul adaugă: „dacă drep –
tul nu prevede în mod expres altfel”. Deci există și excepții. De exemplu,
can. 989 stabilește că fiecare credincios, după ce a ajuns la vârsta pricepe –
rii, are obligația de a-și mărturisi păcatele grave cel puțin o dată pe an, iar
can. 1252 stabilește că sunt obligați la legea abstinenței credincioșii care
au împlinit 14 ani; în schimb, la legea postului sunt obligați cei care au
împlinit vârsta de 21 de ani.
b) Subiecții legilor universale și particulare
– Incolae (cei care au domiciliu) și advense (cei care au cvasidomiciliu),
când se află în teritoriul lor, sunt obligați la observarea legilor universale
și particulare din teritoriul lor (can. 12, §§ 1 și 2).
– Peregrini (călătorii), adică cei care își păstrează domiciliul sau cvasi –
domiciliul, dar care temporar sunt în afara lui, sunt obligați:
– la legile universale ale Bisericii, care sunt în vigoare în țara sau locul
în care se află, chiar dacă ele nu există în propria țară sau dieceză (de ex.,
un catolic francez care călătorește în România va trebui să observe, să zi cem,
sărbătorea Neprihănitei Zămisliri, obligație pe care el nu o are în Franța);
– la legile particulare ale domiciliului sau cvasidomiciliului, dacă ele
sunt personale (can. 13, § 2, nr. 1);
– la legile particulare din țara sau dieceza în care se află și care privesc
ordinea publică (de ex., preoții să nu frecventeze anumite spectacole), for –
malitățile actelor juridice (de ex., formalitățile privind contractele, testa –
mentele etc.) și bunurile imobile situate pe acel teritoriu (can. 13, § 2, nr. 2).
Călătorii nu sunt obligați:
– la legile universale care, eventual, nu sunt în vigoare în țara în care ei
se află (can. 13, § 1, nr.1: de ex., un român care călătorește în Franța în
ziua de 8 decembrie nu este obligat să respecte solemnitatea Neprihănitei
Zămisliri);§ 2. L eGea ecLeziaStică

66
– la legile teritoriale particulare din teritoriul lor, pe durata absenței din
teritoriu (can. 13, § 2, nr. 1);
– la legile particulare ale țării în care se află, care nu privesc ordinea
publică, formalitățile actelor juridice, nici bunurile imobile (can. 13, § 2, nr. 2).
– Vagi (cei care nu au nici domiciliu, nici cvasidomiciliu) sunt obligați să
observe atât legile universale, cât și legile particulare ce sunt în vigoare în
locul unde se află (can. 13, § 3).
9. Legile nesigure
Certitudinea este o caracteristică esențială a legii. O lege nesigură nu
poate fi o lege a comunității, deoarece se creează riscul interpretării ei în
diferite moduri și deci nu mai este o lege pentru toți. Fiecare legiuitor se stră-
duiește ca legile date de el să fie cât mai clare și mai sigure pentru toți desti –
natarii. Cu toate acestea, se întâmplă ca unele să cuprindă și incertitudini.
Dubiul este șovăiala minții între două opinii diferite ale căror motivații
sunt așa de echilibrate, încât, practic, face imposibilă alegerea.
Dubiul este pozitiv când există motivații pentru ambele puncte de vedere;
este probabil când se bazează pe criterii solide; dubiul negativ este egal cu
ignoranța, iar cel improbabil nu este luat în considerare.
Dubiul de drept („dubium iuris”) se referă direct la lege: la existența ei
(a fost într-adevăr promulgată? dacă a fost dată, mai este în vigoare?) sau
la conținutul și extinderea ei (de ex., legea postului îi obligă și pe cei de 60
de ani?).
Dubiul de fapt („dubium facti”) nu se referă direct la lege, care e sigură,
ci la faptul concret: dacă acest fapt există sau dacă intră în cadrul legii (de
ex., există îndoială cu privire la faptul dacă Titius a împlinit vârsta de 18 ani
pentru a fi obligat la legea postului, sau vârsta de 16 ani pentru a se putea
căsători; nu se știe exact când s-a născut și există îndoială dacă are 18,
respectiv, 16 ani împliniți).
Aplicând principiul juridic tradițional: „Lex dubia lex nula”, can. 14
afirmă că, în dubiul de drept , legea, chiar anulantă sau incapacitantă, nu
obligă. În dubiul de fapt legea nu încetează. De aceea, ad cautelam , este
necesară recurgerea la ordinariu pentru a cere dispensă, bineînțeles, cu
condiția ca, în cazul când este vorba despre o dispensă rezervată, autorita –
tea căreia îi este rezervată să obișnuiască să o acorde.
10. Ignoranța și eroarea
a) Conceptul și diviziunea
Ignorantia est carentia scientiae debitae (lipsă de cunoaștere), iar error
est falsum iudicium (o judecată falsă).cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

67
Ignoranța poate fi: invincibilă , dacă în ciuda tuturor străduințelor nu
poate fi evitată; vincibilă , dacă poate fi depășită prin mijloacele obișnuite
de cunoaștere; vinovată, când cineva se pune în pericolul de a încălca legea,
nefolosind mijloacele obișnuite de a o cunoaște; nevinovată , când cineva
nici măcar nu-și dă seama că e obligat să cunoască legea.
Ignoranța vincibilă și vinovată poate fi simplă , dacă s-a încercat – chiar
în mod insuficient – de a fi evitată; crasă (supină ), dacă cineva nu și-a dat
nicio silință de a o evita; afectată , dacă ignoranța e căutată de bunăvoie,
pentru a se putea acționa cu mai mare libertate, ori în semn de dispreț față
de legislator sau față de lege.
Ignoranța de drept („ignorantia iuris”) se verifică în cazul când se igno –
ră existența, extinderea sau aplicarea legii, iar ignoranța de fapt („igno –
rantia facti”) se verifică în cazul când se ignoră o condiție pentru aplicarea
legii (de ex., nu se știe dacă astăzi e Miercurea Cenușii, când trebuie obser –
vată legea postului și a abstinenței), ori un fapt îndeplinit sau omis con –
form sau contrar legii. Faptele ignorate pot fi proprii , adică îndeplinite de
persoana care trebuie să răspundă de ele, sau străine , adică îndeplinite de
alții. Cele străine pot fi oculte (nedivulgate) sau publice (divulgate).
b) Norme stabilite de Cod
Dreptul canonic stabilește că nici ignoranța, nici eroarea cu privire la
legile anulante sau incapacitate nu împiedică efectul lor, în afară de cazul
când este prevăzut în mod expres altfel (can. 15, § 1). Motivul constă în
faptul că validitatea acestor acte este în strânsă legătură cu binele comun
al Bisericii (binele public) și nu poate fi lăsată să depindă de starea subiec –
tivă a acelora care sunt supuși acestor legi. De exemplu, o căsătorie cele –
brată cu un defect de formă, fie din ignoranță, fie din eroare, este o căsăto –
rie invalidă. Tot astfel, o căsătorie celebrată cu un impediment dirimant
ignorat este invalidă.
Acest paragraf prevede și posibilitatea ca dreptul să stabilească astfel în
mod expres. Practic, această posibilitate contrară o găsim în canoanele
142, § 2, și 144 („Supplet Ecclesia”).
În continuare, dreptul ia în considerare două ipostaze. Mai întâi, igno –
ranța sau eroarea cu privire la o lege sau o pedeapsă, sau cu privire la un
fapt personal sau un fapt străin notoriu, nu se presupune („non praesumi –
tur”) (can. 15, § 2). Deci fiecare creștin trebuie să cunoască legile, precum
și pedepsele prevăzute în caz de încălcare a lor. Fiecare își cunoaște faptele
și, în general, faptele străine notorii sau publice sunt și ele cunoscute. Cine
vrea să se scuze invocând ignoranța sau eroarea trebuie să dovedească.
Ignoranța invincibilă scuză de la toate legile care nu sunt anulante sau
incapacitante, întrucât violarea lor este involuntară și neculpabilă. Ignoranța § 2. L eGea ecLeziaStică

68
vincibilă micșorează vina, în afară de cazul când este afectată. Aceasta din
urmă nu numai că nu scuză niciodată, ci chiar mărește culpabilitatea.
Ignorarea legilor penale sau a pedepselor scuză dacă nu este vinovată,
deoarece în acest caz nu se comite nici delictul. Dacă ignoranța e afectată,
nu scuză de la nicio lege, întrucât există imputabilitate deplină (cf. can.
1325).
A doua ipoteză prevede că ignoranța și eroarea se prezumă când este
vorba despre un fapt străin ocult (care nu e notoriu sau public), până se
dovedește contrariul (can. 15, § 2). E imposibil să cunoaștem toate faptele
străine, care sunt foarte numeroase.
11. Interpretarea legilor ecleziastice
a) Definiția și diviziunea interpretării. Interpretatio est sensus in lege
contenti explicatio . Este explicarea sensului genuin și exact al legii, adică
explicarea conținutului, a valorii, a extinderii și a importanței legii.
Pentru înțelegerea mai bună a canoanelor despre interpretare (cann.
16-18), e bine să se țină seama de diviziunea interpretării.
1) Ratione auctoris , interpretarea e autentică, autoritară, doctrinală și
uzuală.
Interpretarea autentică este interpretarea făcută de legislator printr-un
act personal, sau de un delegat al său. Interpretarea autoritară este inter –
pretarea făcută de judecător printr-o sentință judecătorească, sau de supe –
riorul competent, printr-un act executiv (rescript, decret, precept). Inter –
pretarea doctrinală este interpretarea făcută de specialiștii în drept cano –
nic, dar are numai caracter privat. Interpretarea uzuală este interpretarea
bazată pe modul de observare a legii de către comunitate, dacă produce o
cutumă, iar cutuma este cea mai bună interpretă a legii (cf. can. 27).
2) Ratione effectus , interpretarea este declarativă, explicativă, strictă și
largă.
Interpretarea e declarativă dacă repetă în termeni mai clari sensul deja
existent în lege, dar care e obscur din cauza inadvertenței sau a ignoranței
destinatarilor legii. Interpretarea e explicativă când explică sensul unei
legi nesigure în sine; e strictă în sensul că limitează explicarea legii, dând
termenilor o semnificație mai restrânsă; e largă când extinde aplicarea legii,
dând termenilor o semnificație mai largă (de ex., termenul de „călugăr” în
sens strict indică numai persoana care a făcut profesiunea, pe când în sens
larg îl indică și pe novice).
b) Interpretarea autentică . Legile sunt interpretate în mod autentic de
către legiuitor și de cel căruia legiuitorul i-a dat puterea de a le interpreta
în mod autentic (can. 16, § 1). Legiuitorul este interpretul natural al legii: cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

69
„Unde ius prodiit, inde interpretatio procedit”. Urmașul legiuitorului are
aceeași putere ca și legiuitorul însuși: „Qui in iure succedit alterius, eo
iure, quo ille, uti debet” ( Regula iuris 46 în Liber VI Decretalium Bonifacii
VIII).
În cadrul Curiei Romane a fost înființat Consiliul Pontifical pentru inter –
pretarea textelor legislative . Ori de câte ori un ordinariu sau o congregație
romană (deci nu persoane private) îi adresează dubii cu privire la o lege
sau alta, acest consiliu răspunde „per modum rescripti generalis”, rescript
care are putere de lege.
Interpretarea autentică prezentată în formă de lege are aceeași putere
ca și legea însăși și trebuie să fie promulgată. Dacă declară numai cuvintele
legii, în sine clare, are valoare retroactivă; dacă restrânge sau extinde legea,
sau o explică pe cea nesigură, nu este retroactivă (can. 16, § 2). Cât privește
„vacanța”, trebuie făcută o distincție. Dacă e vorba numai despre o inter –
pretare declarativă (adică se referă la o lege în sine clară), nu este supusă
„vacanței”; în plus, are și valoare retroactivă, deoarece interpretarea nu
adaugă nimic legii, ci numai declară o lege deja existentă și în sine clară.
Dacă însă este vorba despre o interpretare restrictivă (adică restrânge con –
ținutul legii) sau despre una extensivă (adică extinde conținutul legii), ori
despre o lege nesigură, atunci avem de-a face cu o lege nouă, deoarece adau gă
ceva nou: sau reduce ceva din lege, sau adaugă ceva, sau rezolvă un dubiu.
Interpretarea în formă de sentință judecătorească sau în formă de act
administrativ, într-un caz particular, nu are putere de lege și obligă numai
persoanele și privește numai lucrurile pentru care a fost dată (can. 16, § 3).
c) Regulile de interpretare a legilor ecleziastice . Este vorba despre reguli
sau principii generale, date de legiuitor, pentru interpretarea corectă a legi –
lor. Ele sunt valabile atât pentru legiuitor, cât și pentru cei care studiază
dreptul sau pentru cei care vor să cunoască mai bine textele legislative.
Există o regulă de bază și trei reguli auxiliare.
Regula de bază o constituie sensul propriu al cuvintelor, considerat în
text și în context (can. 17). Este exclus, așadar, sensul metaforic. Sensul
propriu al cuvintelor trebuie căutat în textul însuși al legii și în context,
adică în legătură cu alte legi.
Regulile auxiliare sau subsidiare intră în funcție în cazul în care prima
nu oferă sensul clar și sigur al legii. Ele sunt:
– locurile paralele , dacă există; este vorba despre alte texte de lege în
care legiuitorul vorbește despre aceeași materie; ele pot fi găsite nu numai
în Cod, ci și în alte legi în vigoare din afara Codului;
– scopul și circumstanțele legii ; orice lege are un scop propriu și specific
în comunitate, scop ce poate fi dedus și din circumstanțele sau ocaziile care § 2. L eGea ecLeziaStică

70
au dat naștere legii (de ex., pentru a stârpi anumite abuzuri, pentru a intro –
duce o nouă practică etc.);
– intenția legislatorului („mens legislatoris”), adică mentalitatea sa,
atitudinile sau pozițiile sale, precum și motivele inspiratoare ale întregii
sale activități de conducere, în general, și ale activității sale legislative, în
special.
d) Interpretarea strictă a legii . Legile care stabilesc o pedeapsă, cele care
limitează libera exercitare a drepturilor și cele care conțin o excepție de la
lege trebuie interpretate în sens strict (can.18).
Legile penale sunt legile care stabilesc o pedeapsă în cazul când se săvâr –
șește un delict (vezi cartea a VI-a a Codului). Aceste legi nu pot fi extinse
la cazurile ce nu sunt direct incluse în textul lor. „In poenis benignior est
interpretatio facienda” (Regula iuris 49).
Legile care limitează libera exercitare a drepturilor sunt acele legi care
limitează exercitarea unor drepturi afirmate sau recunoscute în mod for –
mal în alte dispoziții de lege sau care derivă din concesiuni și facultăți
acordate în mod legal. De exemplu, legile referitoare la impedimentele ma tri-
moniale, care limitează dreptul persoanei de a se căsători, trebuie inter –
pretate în sens strict.
12. Lacuna legii
Legislatorul nu poate să prevadă și să reglementeze întreaga viață a
comunității, care e foarte complexă. De aceea, tot el fixează anumite crite –
rii pentru rezolvarea cazurilor pentru care nu sunt prevăzute legi, nici
universale, nici particulare, sau pentru care nu există cutume.
Dacă într-un caz particular nu există o dispoziție expresă a legii univer –
sale sau particulare, sau o cutumă, cauza, dacă nu este penală, trebuie solu –
ționată ținându-se seama de legile date pentru cazuri similare, de principi –
ile generale ale dreptului, aplicate cu echitate canonică, de jurisprudența și
practica de la Curia Romană și de părerea comună și constantă a juriștilor
(can. 19).
– Legile date în cazuri asemănătoare („analogia legis”). E vorba de a
ține cont de alte legi, întrucât există o analogie între un caz determinat și
aceas tă lege. „Si eadem est ratio legis, eadem est dispositio legis”.
– Principiile generale ale dreptului („analogia iuris”). Este vorba despre
principiile generale care caracterizează dreptul canonic, cum sunt: binele
sufletelor, demnitatea creștinului în virtutea Botezului, principiile dreptu –
lui natural, principiile din cartea I a CIC etc. Sunt orientări ce stau la baza
întregului drept canonic. Legislatorul, așa cum a reglementat alte cazuri,
tot așa ar fi reglementat și în cazuri similare.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

71
Totuși, aceste principii generale trebuie aplicate cu echitate canonică.
Echitatea canonică interpretează și aplică în mod flexibil o lege; epikeia
scutește de la observarea unei legi în cazuri și circumstanțe deosebit de
dificile. Aequitas canonica est humanitas, bonitas, rectitudo in lege condenda
et interpretanda (S. SipoS, Enchiridion… , 21), sau iustitia dulcore miser –
cordiae temperata (Enricus de Susa, † 1271).
– Jurisprudența și practica din Curia Romană (organismele centrale
ale Bisericii care îl ajută pe pontiful roman). Jurisprudența este soluția
dată cu prilejul rezolvării unei cauze de către un organ de jurisdicție (tri –
bunal). Practica: este vorba despre practica administrativă sau executivă
din cadrul diferitelor congregații și concilii ale Curiei Romane.
– Părerea comună și constantă a juriștilor .
Principiile acestea ale lui „ius suppletorium” nu pot fi aplicate în cazul
lipsei unei legi penale, deoarece „nulla poena sine lege” (cf. can. 19 și 1399).
13. Încetarea legii
O lege ecleziastică poate înceta: ab extrinesco : când însuși legislatorul o
desființează sau când prevalează o cutumă contrară; ab intrinseco : când
legea devine inutilă, pentru că au încetat materia, scopul sau subiectul legii.
Revocarea este primul caz de încetare a legii „ab extrinseco”. Se poate
face în două feluri: prin abrogare, adică prin desființarea completă a legii,
și prin derogare , adică prin desființarea parțială a legii.
Conform can. 20, o lege nouă abrogă legea precedentă sau derogă de la ea:
a) dacă menționează acest lucru în mod expres sau
b) dacă este direct contrară legii precedente sau
c) dacă reglementează în întregime materia legii precedente.
O lege universală, stabilește același canon, nu derogă de la dreptul par –
ticular sau special decât dacă este prescris în mod expres altfel de către
drept.
În caz de dubiu, revocarea unei legi anterioare nu se prezumă, dar legile
ulterioare trebuie să fie apropiate de cele anterioare și, pe cât e posibil,
trebuie puse de acord cu ele (can. 21). În actuala legislație canonică nu se
verifică dubiul cu privire la revocarea sau nerevocarea unei legi.
14. „Canonizarea” legilor civile (statale)
Legile civile, la care face trimitere dreptul Bisericii, trebuie respectate
în dreptul canonic cu același efecte, numai să nu fie contrare dreptului divin
și dreptul canonic să nu prescrie altfel (can. 22).
Acest canon recunoaște în mod formal dreptul statal ca izvor subsidiar
al dreptului canonic pentru cazurile prevăzute în mod expres de legislator. § 2. L eGea ecLeziaStică

72
Câteva exemple indicate de legislator: adopția (can. 110), prescripția (can.
197), salarizarea laicilor care lucrează în Biserică (can. 231, § 2), contrac –
tele (can. 1290).
Legile civile la care face trimitere legiuitorul ecleziastic devin legi cano –
nice și trebuie respectate ca atare.
15. Principalele forme ale legilor și documentelor ecleziastice
a) Codex Iuris Canonici folosește aceste denumiri: canon sau articol de
lege (1752 canoane); codex fundamentalis sau constituțiile unui institut de
viață consacrată (cf. can. 587); constitutio sau codul fundamental al unui
institut de viață consacrată (cf. can. 587); decretum sau lege (cf. can. 338, §
1; 341, §§ 1 și 2; 343; 366; 446; 455; 467); decretum generale sau lege (cf.
cann. 29-33); lex sau canon al Codului, sau normă a autorității competente
(cf. cann. 7-22); norma sau prescripție legală (cf. cann. 587, §§ 1-3; 667, §
3; 854; 964, § 2 etc.); ordo sau regulă, normă (cf. can. 95); praescriptum sau
lege (cf. can. 285, § 1); statutum sau dispoziție obligatorie pentru o persoană
juridică (cf. can. 94).
b) Documentele Conciliului al II-lea din Vatican folosesc denumirile:
constitutio sau document solemn și important ( Sacrosanctum Concilium );
constitutio dogmatica sau constituție doctrinală ( Lumen gentium și Dei
Verbum ); constitutio pastoralis (Gaudium et spes ); declaratio sau docu –
ment cu un conținut mai redus și care exprimă părerea Bisericii asupra
unei probleme care nu-i interesează numai pe catolici ( Dignitatis humanae ,
Gravissimum educationis și Nostra aetate ); decretum sau document care
conține, mai ales, norme privind viața ecleziastică și disciplina ( Ad gentes ,
Apostolicam actuositatem , Christus Dominus , Inter mirifica , Optatam totius ,
Orientalium Ecclesiarum , Perfectae caritatis , Presbyterorum Ordinis, Uni –
tatis redintegratio).
c) Documentele pontificale : adhortatio apostolica sau îndemn cu caracter
doctrinal, disciplinar ori pastoral (de ex., Familiaris consortio din 22.XI.1981:
AAS 73 [1981] 81-191); breve sau documente papale sigilate cu inelul pes –
carului: sub anulo Piscatoris ; în sens larg, orice scrisoare apostolică de mai
mică importanță); bulla sau document papal important ce poartă un mic
disc sau sigiliu din plumb sau ceară roșie, cu inițialele numelui papei; chiro –
graphum („scris de mână”) sau document papal prin care se înființează o
instituție juridică (de ex., Nobile subsidium din 22.XI.1963, care a instituit
asociația internațională a Muzicii sacre: AAS 56 [1964] 231-234); constitu –
tio apostolica sau document cu conținut doctrinal ori disciplinar, adresat în
general întregii Biserici (de ex., Laudis canticum , din 1.XI.1970, prin care
a fost promulgată noua Liturgie a Orelor: AAS 62 [1970] 527-535); conven tio, cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

73
adică un pact încheiat între Sfântul Scaun și diferitele state (de ex. cu Elve –
ția, 24.VII.1968: AAS 63 [1971] 212-213); epistula, adică o scrisoare adre –
sată unei singure persoane (de ex., scrisoarea prin care s-a acceptat demisia
Card. Tisserant din funcția de bibliotecar, 27.III.1917: AAS 63 [1971] 269);
epistula apostolica , adică o scrisoare papală ce trebuie deschisă cu ocazia
unei sărbători, a unui eveniment etc. (de ex., Octogesima adveniens , 1971,
trimisă Card. M. Roy cu ocazia aniversării enciclicei Rerum novarum a lui
Leon al XIII-lea: AAS 63 [1971] 401-441); epistula encyclica , scrisoarea
papală adresată păstorilor sufletești și care stabilește diferite rugăciuni (de
ex., rugăciunea rozariului, 15.IX.1966: AAS 58 [1966] 745-749); litterae
apostolicae , scrisoare papală prin care se atribuie diferite titluri, se înfiin –
țează anumite instituții etc. (de ex., înființarea nunțiaturii apostolice în
Uganda: AAS 63 [1971] 204); declararea ca învățătoare a Bisericii a sfintei
Tereza de Avila: AAS 63 [1971] 185-192); sunt date „sub anulo Piscatoris”;
litterae apostolicae sub plumbo datae , document cu caracter solemn dat
pentru Biserica întreagă (de ex., cel prin care a fost stabilit jubileul univer –
sal din anul 1975: AAS 66 [1974] 289-307); litterae apostolicae motu proprio
datae , din inițiativa papei, și tratează chestiuni de ordin disciplinar (de ex.,
Sedula cura din 27.VI.1971, prin care s-a reorganizat Comisia Biblică Pon –
tificală: AAS 63 [1971] 666-668); litterae encyclicae , document papal care
tratează pe larg chestiuni doctrinale și pastorale, și este adresat Bisericii
universale (de ex., Ecclesiam suam a Papei Paul al VI-lea: AAS 56 [1964]
609-659); astăzi constituie forma cea mai importantă prin care papa își
exercită magisteriul obișnuit.
§ 3. CUTUMA ( CONSUETUDO )
(cann. 23– 28)
1. Definiția
Consuetudo est ius legale non scriptum, diuturnis populi moribus intro –
ductum, legislatoris consensu firmeatum (cappeLLo F ., Summa Iuris Cano –
nici, vol. II, Roma 1932, 111). (Cutuma este o obligație legală nescrisă, intro –
dusă de o practică îndelungată a unei comunități și confirmată de legislator.)
2. Diviziunea
a) Din punct de vedere al raportului cu legea, cutuma poate fi praeter
legem și contra legem . Prima introduce un drept nou (obligație nouă) care
nu e în contradicție cu cel anterior, sau stabilește ceva în afara dreptului § 3. c utuma (consuetudo )

74
scris, care nu i se opune. Cea de a doua introduce un drept nou (obligație
nouă), opus dreptului scris.
b) Din punct de vedere al timpului, cutuma poate fi: obișnuită , adică
respectată cel puțin 30 de ani continui și compleți; centenară , adică respec –
tată de foarte multă vreme (un secol); imemorială , adică acea cutumă a
cărei origine istorică nu este reținută de amintirea oamenilor din prezent:
cei care trăiesc acum nu au văzut și nici nu au auzit când a început.
c) Din punct de vedere al destinatarilor, cutuma poate fi universală ,
adică în vigoare în întreaga Biserică, și particulară , adică în vigoare într-o
țară, într-o dieceză etc.
3. Norme referitoare la cutumă
Cutuma are aceeași putere ca și legea. Numai acea cutumă are putere
de lege, care, introdusă de o comunitate de credincioși, a fost aprobată de
legislator (can. 23). Comunitatea trebuie să fie capabilă să primească o lege
și să aibă intenția de a introduce o obligație (can. 25). Deci inițiativa por –
nește de la comunitatea care se comportă în mod continuu și constant într- un
caz concret. În afară de aceasta, este necesar să existe și voința de a se obliga
la respectarea acelei norme nescrise. Este suficientă majoritatea comunității.
Nicio cutumă contrară dreptului divin nu poate dobândi putere de lege
(can. 24, § 1). Nu poate dobândi puterea de lege nici cutuma contrară drep –
tului canonic ( contra legem ) sau în afara lui ( praeter legem ), decât dacă
este rațională; însă cutuma dezaprobată în mod expres de către drept nu
este rațională (can. 24, § 2).
O cutumă contrară dreptului canonic sau în afara lui ( contra legem sau
praeter legem ) dobândește putere de lege numai dacă a fost respectată în
mod legitim timp de treizeci de ani.
O cutumă contra legii canonice care conține clauza interzicerii cutume –
lor viitoare poate fi valabilă numai dacă este centenară sau imemorabilă
(can. 26).
Cât privește cutumele anterioare Codului din 1983, materia este regle –
mentată de can. 5. Pentru celelalte este valabil can. 28, care stabilește:
– cutuma contra legem și cea praeter legem este revocată de o cutumă
contrară sau de o lege;
– dacă nu menționează în mod expres, legea nu revocă cutumele centenare
și imemorabile; de asemenea, nici legea universală cutumele particulare.
Cutuma este cea mai bună interpretă a legilor (can. 27).cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

75
§ 4. DECRETELE GENERALE ȘI INSTRUCȚIUNILE
(cann. 29-34)
1. Introducere
Canoanele 29-34 tratează trei chestiuni diferite: decretele generale legis –
lative, decretele generale executive, instrucțiunile.
Prin termenul „decret” se înțelege, în general, o dispoziție specială dată
de autoritatea competentă. Dacă această dispoziție este dată de autorita –
tea legislativă care stabilește norme juridice, este vorba despre decret gene –
ral legislativ ; dacă este emisă de autoritatea administrativă sau executivă,
care are misiunea de a aplica legile, este vorba despre decret administrativ
sau executiv ; dacă este dată de autoritatea judiciară, este vorba despre decret
judiciar .
Decretul legislativ este în mod necesar general, deoarece este o lege
propriu-zisă. Decretul executiv poate fi atât general, cât și particular. Decre –
tul judiciar este întotdeauna particular, deoarece este dat unei persoane
sau unui grup precis de persoane.
În titlul al III-lea al Cărții I, Codul stabilește norme despre decretele
generale, atât legislative, cât și executive. Decretele particulare, care sunt
executive, sunt prezentate în titlul al IV-lea, dedicat actelor administrative
singulare: decrete, precepte, rescripte, privilegii, dispense.
2. Decretele generale legislative (cann. 29-30)
Decretele generale, prin care legislatorul competent dă dispoziții comune
pentru o comunitate capabilă să primească o lege, sunt legi propriu-zise și
sunt reglementate de canoanele despre legi. Cine deține numai puterea
executivă nu poate să dea un decret general legislativ decât dacă, în cazuri
particulare, legislatorul competent i-a acordat în mod expres această putere
conform dreptului și respectându-se condițiile în actul de concesiune
(cann. 29-30).
Dacă se exclude aspectul formal, decretele generale legislative au, prac –
tic, toate caracteristicile legilor:
– sunt „dispoziții” sau „norme obligatorii” și generale;
– destinatarul este o comunitate capabilă să primească o lege;
– sunt reglementate de normele referitoare la legi, inclusiv cu privire la
promulgare, „vacanță”, interpretare și încetare. Dacă cel care le emite are
putere legislativă ordinară, adică în virtutea oficiului (de ex., papa, episco –
pul diecezan), decretele generale legislative nu se deosebesc de legi. Dife –
rența esențială dintre decrete legislative și legi este aceasta: decretele gene –
rale legislative pot fi date și de cel care a primit putere legislativă delegată, § 4. d ecreteLe GeneraLe și inStrucțiuniLe

76
cum prevede can. 30. De exemplu, la nivel de Biserică universală, congre –
gațiile romane emit decrete generale legislative, dar cu putere legislativă
delegată de către papa. Conferințele episcopale emit decrete generale legis –
lative numai în cazurile prevăzute de dreptul universal ( CIC) sau în urma
unui mandat special al Sfântului Scaun dat fie motu proprio , fie la cererea
conferinței înseși (cf. can. 455, § 1).
3. Decretele generale executive (cann. 31-33)
Decretele generale executive sunt decrete prin care se stabilesc cu mai
mare precizie modalitățile ce trebuie respectate în aplicarea legii sau prin
care se solicită cu insistență respectarea legilor, și sunt date de cei care au
puterea legislativă, în limitele competenței lor. Cât privește promulgarea și
„vacanța” acestor decrete, trebuie să se respecte dispozițiile prevăzute de
can. 8, datorită legăturii lor strânse cu legile (can. 31, §§ 1 și 2).
Destinatarii lor sunt toate acele persoane care sunt ținute la respecta –
rea legilor sau a decretelor generale executive (can. 32). Ele nu sunt auto –
nome, ci în slujba legilor. Sunt emise de cei care au putere executivă, în limi –
tele competenței lor. Practic, ele pot fi date de papa, de Curia Romană, de
conferințele episcopale, de episcopii diecezani și de toți cei echivalați lor, de
vicarii generali, de vicarii episcopali, de superiorii majori, chiar și locali, ai
institutelor religioase clericale, de drept pontifical.
Decretele generale executive încetează o dată cu încetarea legii, sau în
cazul în care superiorul care le-a emis le abrogă, rămânând legile sau decre –
tele generale legislative. Dacă nu este prevăzut contrariul, nu încetează
prin încetarea funcției superiorului care le-a emis (can. 33, §§ 1 și 2).
4. Instrucțiunile (can. 34)
Termenul „instrucțiune” este nou în Cod, dar era de mult timp folosit
de Curia Romană. Instrucțiunile se aseamănă cu „circularele” din dreptul
statal, adresate îndeosebi celor care au datoria să supravegheze aplicarea
legilor.
Instrucțiunile sunt acte administrative (executive) generale care explică
legile, determină modalitățile de aplicare a acestora și sunt emise de cei care
dețin putere executivă, în limitele competenței lor. Ele nu schimbă legile și
nici nu sunt contrare legilor; în caz contrar, ar fi nule. Încetează când înce –
tează legea sau când autoritatea care le-a emis le revocă (can. 34, §§ 1– 3).
Instrucțiunile se deosebesc de decretele generale executive prin faptul
că nu sunt adresate tuturor destinatarilor legii, ci numai autorităților infe –
rioare și celor care sunt ținuți să se îngrijească de executarea și de respec –
tarea legilor (de ex., o instrucțiune emisă de o congregație a Curiei Romane cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

77
către toți episcopii diecezani). Ele nu au nevoie de promulgare, cum au
decretele executive, ci e suficient să fie transmise celor interesați, adică
celor ținuți la executarea legilor.
§ 5. NORME COMUNE REFERITOARE
LA ACTELE ADMINISTRATIVE PARTICULARE
(cann. 35-47)
1. Definiția (can. 35)
Actul administrativ particular este un act de conducere îndeplinit de
autoritatea competentă în folosul unei persoane sau al unei comunități, în
cazuri concrete și particulare. Este o decizie dată de cel care are putere
executivă (can . 35). Actul administrativ particular poate avea forma unui
decret, a unui precept sau a unui rescript. El poate avea în vedere o singură
persoană sau un grup de persoane și e un act unic, chiar dacă se referă la
o comunitate (de ex., dispensă de la legea abstinenței, dată unei comunități
precise: parohie, seminar etc., dar numai o singură dată).
2. Validitatea (cann. 37-39)
a) Un act administrativ care privește forul extern trebuie să fie dat în
scris; tot astfel, și actul executării lui, dacă este dat în formă comisorie.
b) Chiar dacă este vorba despre un rescript dat motu proprio , un act
administrativ nu este valid dacă lezează un drept câștigat de altcineva sau
este contrar unei legi sau unei cutume aprobate, în afară de cazul când
autoritatea competentă a adăugat o clauză derogatorie.
c) Într-un act administrativ, condițiile sunt considerate ca fiind adăugate
pentru validitate numai atunci când sunt exprimate prin conjuncțiile si,
nisi, dummodo (dacă, în afară de cazul când, numai să).
3. Interpretarea (can. 36)
a) Un act administrativ trebuie înțeles conform semnificației proprii a
cuvintelor și uzului comun al limbii și nu trebuie extins la alte cazuri, ci să
se refere numai la cele ce sunt luate în considerare.
b) În dubiu, actele care se referă la litigii, sau care au în vedere pedep –
sele ce trebuie impuse sau aplicate, sau limitează drepturile persoanei, sau
lezează drepturile câștigate de alții, trebuie interpretate în sens strict; toate
celelalte, în sens larg.§ 5. n orme comune referitoare La acteLe adminiStrative particuLare

78
4. Executarea (cann. 40-45)
a) Executorul unui act administrativ își îndeplinește în mod invalid
mandatul, dacă mai întâi nu a primit documentele și nu le-a verificat auten –
ticitatea și integritatea, în afară de cazul când autoritatea competentă care
a emis actul l-a înștiințat în prealabil despre aceste documente. Executorul
căruia îi este încredințată numai misiunea executării nu poate refuza execu –
tarea, decât dacă reiese că actul este nul sau că nu poate fi acceptat dintr-un
alt motiv grav sau când condițiile puse în actul administrativ nu sunt înde –
plinite. Dacă se consideră că executarea actului administrativ este inopor –
tună ca urmare a circumstanțelor privind persoana și locul, executorul
trebuie să întrerupă executarea și să informeze imediat autoritatea care a
emis actul.
b) Executorul unui act administrativ trebuie să procedeze conform dis –
pozițiilor prevăzute în mandat. Dacă nu a îndeplinit condițiile esențiale
cuprinse în respectivul document și nu a respectat forma substanțială a
procedurii, executarea este nulă.
c) Executorul unui act administrativ poate, după aprecierea sa prece –
dentă, să pună pe altcineva în locul său, dacă înlocuirea nu a fost interzisă,
dacă persoana nu a fost aleasă datorită calităților sale personale sau dacă nu
a fost stabilită dinainte persoana înlocuitorului. În aceste cazuri, executorul
poate totuși să încredințeze altcuiva actele pregătitoare privind executarea.
d) Un act administrativ poate fi executat și de către succesorul în func –
ție al executorului, în afară de cazul când persoana a fost aleasă datorită
calităților sale personale.
e) Dacă executorul a comis o eroare în executarea actului administrativ,
poate să execute din nou acel act.
5. Încetarea și revocarea (cann. 46-47)
a) Actul administrativ nu încetează prin încetarea dreptului celui care
l-a emis, decât dacă este prevăzut altfel în mod expres de către drept.
b) Revocarea unu act administrativ printr-un alt act administrativ al
autorității competente dobândește valoare numai din momentul în care
acest nou act este notificat în mod legal persoanei căreia i-a fost dat.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

79
§ 6. DECRETELE ȘI PRECEPTELE PARTICULARE
(cann. 48-58)
1. Definiția (cann. 48-49)
a) Decretul particular ( decretum singulare ) este un act administrativ
emis de autoritatea executivă competentă, prin care, în conformitate cu
normele dreptului, într-un caz particular, se dă o decizie sau se acordă un
oficiu, care, prin natura lor, nu presupun o cerere făcută de cineva.
b) Preceptul particular ( praeceptum singulare ) este un decret prin care
se impune, în mod direct și legal, unei persoane sau unor persoane deter –
minate obligația de a face sau de a omite ceva, mai ales pentru a se solicita
respectarea legii.
2. Procedarea (cann. 50-51, 57)
a) Înainte de a da un decret particular, autoritatea trebuie să cerceteze
cu atenție informațiile și dovezile necesare și, pe cât este posibil, să-i audi –
eze pe cei ale căror drepturi ar putea fi lezate (de ex., să se informeze des –
pre calitățile celui căruia vrea să-i confere un oficiu, sau să culeagă infor –
mațiile necesare înainte de impunerea unei pedepse).
b) Decretul trebuie dat în scris, iar dacă este vorba despre un decret
decizional, să se expună, cel puțin în mod sumar, motivațiile.
c) Nu de puține ori, autoritatea publică obișnuiește fie să amâne răs –
punsul la o cerere, fie chiar să nu răspundă deloc la o cerere sau la un recurs
administrativ. Canonul 57, care este un canon nou în legislația ecleziastică,
vrea să remedieze acest lucru și să apere drepturile credincioșilor în Bise –
rică. Există cazuri când însăși legea prevede obligația autorității de a emite
decretul necesar, ca, de ex., cazul celui care cere confirmarea alegerii (cf.
can. 179, §§ 1-3), sau exclaustrarea (cf. can. 689), sau înstrăinarea unor
bunuri (cf. can. 1291). Superiorul trebuie să emită decretul în termen de
cel mult trei luni. Dacă în acest interval de timp nu se dă niciun răspuns,
acesta se prezumă a fi negativ, iar cel interesat are posibilitatea să înainteze
un recurs legal la autoritatea ierarhică superioară. „Tăcerea administrati vă”
(lipsa răspunsului din partea superiorului) dă numai dreptul la recurs,
însă nu produce niciun efect juridic decât dacă legea prevede altfel, cum
sunt, de ex., cazurile prevăzute de can. 189, § 3 (renunțarea la un oficiu
ecleziastic) și cele prevăzute de can. 268, § 1 (încardinarea „ipso iure” a
unui cleric transferat în mod legal într-o altă Biserică particulară). În înche –
iere, can. 57 stabilește că autoritatea publică are și obligația de a repara even –
tualele daune cauzate de întârzierea sau negarea răspunsului (cf. can. 128).§ 6. d ecreteLe și precepteLe particuLare

80
3. Eficacitatea juridică (cann. 52-56, 58)
a) Decretul particular este valabil numai pentru chestiunile pe care le
stabilește și pentru persoanele pentru care este dat și, dacă nu se constată
astfel, el obligă pretutindeni aceste persoane.
b) Dacă decretele sunt contrare între ele, cel special, în chestiunile care
sunt exprimate în mod special, prevalează asupra celui general; dacă sunt
deopotrivă speciale și generale, cel emis ulterior îl abrogă pe cel anterior,
tocmai pentru că îi este contrar. Un exemplu, pentru primul caz: dacă i s-a
dat unei persoane facultatea de a dispensa de toate impedimentele matri –
moniale ecleziastice, iar altei persoane i s-a dat de aceeași autoritate facul –
tatea de a dispensa, să zicem, numai de impedimentul de disparitate de
cult, prima persoană nu mai poate dispensa de acest impediment. Un
exemplu pentru al doilea caz: episcopul îi încredințează lui Titus puterea
să judece o cauză într-un proces, iar ulterior îi încredințează aceeași cauză
lui Caius. Titus nu mai are puterea să judece acea cauză.
c) Un decret particular, a cărui aplicare este încredințată unui executor,
are efect din momentul executării, altminteri, din momentul în care este
intimat persoanei de către autoritatea care l-a emis. Pentru a i se putea
cere îndeplinirea, un decret particular trebuie să fie intimat printr-un în scris
legal conform dreptului.
d) Rămânând neschimbată dispoziția cann. 37 și 51, când un motiv foarte
grav împiedică înmânarea în scris a textului decretului, decretul poate fi
considerat intimat dacă este citit destinatarului în fața unui notar sau a
doi martori, redactându-se un proces-verbal ce trebuie semnat de toți. Cano –
nul 37 prevede ca decretele ce privesc forul extern să fie date în scris, iar
canonul 57 stabilește, în cazul unui decret decizional, expunerea sumară a
motivelor.
e) Dacă destinatarul, chemat în mod legal să primească decretul sau să-i
asculte citirea, fără un motiv just nu s-a prezentat sau refuză să semneze,
se consideră că decretul este intimat. Dacă destinatarul nu se prezintă
dintr-un motiv just (de ex., este bolnav), trebuie repetată obligația de a se
prezenta.
f) Decretul particular își pierde validitatea când este revocat în mod legal
de autoritatea competentă, precum și în cazul când încetează legea pentru
a cărei executare a fost dat. Preceptul particular care nu este impus printr- un
înscris legal își pierde valoarea prin încetarea dreptului celui care l-a ordo nat.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

81
§ 7. RESCRIPTELE
(cann. 59-75)
1. Definiția și destinatarii (cann. 59-61, 71)
a) Rescriptul este actul administrativ dat în scris de către autoritatea
executivă competentă, prin care, din natura sa, la cererea cuiva, se acordă
un privilegiu, o dispensă sau o altă favoare. Prevederile stabilite pentru
rescripte sunt valabile și pentru acordarea de permisiuni ( licentia ), pre –
cum și pentru acordările de favoruri făcute oral, dacă nu se constată altfel.
b) Orice rescript poate fi obținut de toți cei care nu sunt opriți în mod
expres. Vechiul Cod stabilea că nu pot cere rescripte cei excomunicați, inter –
ziși și suspendați. Noul Cod nu specifică acest lucru. Dacă nu se constată
altfel, un rescript poate fi cerut și pentru o altă persoană, chiar fără con –
simțământul ei, și are valoare înainte ca ea să-l accepte, dacă nu există
clauze contrare (de ex., dispensa de un impediment matrimonial sau sana –
tio în radice , conform can. 1164).
c) Nimeni nu este obligat să se folosească de un rescript acordat exclusiv
în propriul avantaj, în afară de cazul când este ținut la aceasta de o altă
obligație canonică. Este vorba aici despre rescripte personale sau private.
Folosirea lor este total liberă când nu există o altă obligație canonică (de
ex., un confesor care a obținut facultatea de a dezlega de cazuri rezervate
este obligat să o exercite când apare alt caz). Dacă rescriptul este acordat
unei comunități sau unui grup de persoane, folosirea lui este obligatorie
pentru toți membrii (de ex., privilegiul de a purta o haină specială, acordat
unui capitlu de canonici).
2. Validitatea (cann. 63-65)
a) Validității unui rescript i se opune subreptio , adică păstrarea sub tăcere
a adevărului, dacă în cerere nu au fost expuse acele lucruri care, potrivit
legii, stilului ( curia ) și practicii canonice, trebuie să fie expuse pentru vali –
ditate, în afară de cazul când este vorba despre un rescript de favoare acor dat
motu proprio . De asemenea, validității unui rescript i se opune expunerea
falsului ( obreptio ), dacă niciunul dintre motivele prezentate nu este adevă rat.
– Ce înseamnă „potrivit legii”? Uneori legea însăși prescrie ceva ce tre –
buie expus în cerere, pentru ca rescriptul să fie valid (de ex., indicarea
numărului exact de delicte împotriva vieții, în cazul cererii de dispensă de
la iregularități: can. 1049).
– Ce înseamnă „potrivit stilului”? Înseamnă modul de a proceda, în sens
juridic, în diferitele curii (de ex., certificatele cerute, diferitele diplome aca –
demice, diferitele mărturii etc.).§ 7. r eScripteLe

82
– Ce înseamnă „potrivit practicii canonice”? Dacă un asemenea rescript
este acordat în mod obișnuit (de ex., multe dieceze nu acordă parohii insti –
tutelor religioase).
Cât privește motivele prezentate în cerere, trebuie făcută o distincție
între „causae motivae” și „causae impulsivae”. Primele, numite și finale
sau principale, sunt cauze care determină autoritatea competentă să acorde
rescriptul cerut; celelalte, numite și secundare, facilitează acordarea rescrip –
tului, dar nu sunt determinante. Pentru validitatea rescriptului, este nece –
sar ca cererea să conțină cel puțin un motiv principal („causa motiva”). În
cazul rescriptelor care nu au niciun executor, motivul trebuie să fie adevă –
rat în momentul emiterii decretului; în cazul celorlalte, în momentul exe –
cutării lor.
b) Făcând excepție dreptul Penitențiariei pentru forul intern, o favoare
negată de orice congregație a Curiei Romane nu poate fi acordată în mod
valid de către o altă congregație a aceleiași Curii sau de către o altă autori –
tate competentă inferioară pontifului roman, fără consimțământul congre –
gației căreia cel interesat s-a adresat inițial.
c) Nimeni nu poate să ceară de la un alt ordinariu o favoare negată de
propriul ordinariu, fără să fie menționat răspunsul negativ. Dacă a fost
făcută mențiunea, ordinariul să nu acorde favoarea decât după ce a primit
de la primul ordinariu motivele refuzului.
d) O favoare negată de vicarul general sau de vicarul episcopal nu poate
fi acordată în mod valid de către un alt vicar al aceluiași episcop, chiar dacă
vicarul care a negat-o a expus motivele refuzului.
e) O favoare negată de vicarul general sau de vicarul episcopal și obținu –
tă ulterior de la episcopul diecezan, fără să fi fost menționat refuzul, este
invalidă.
f) O favoare negată de către episcopul diecezan nu poate fi obținută în
mod valid, chiar dacă a fost menționat refuzul, de la vicarul general sau de
la vicarul episcopal fără consimțământul episcopului.
3. Erori în rescripte (can. 66)
Un rescript nu este invalid din cauza unei erori cu privire la numele
destinatarului, sau al persoanei care îl emite, sau al localității în care locu –
iește destinatarul, sau cu privire la obiectul favorului, cu condiția ca, după
părerea ordinariului, să nu existe niciun dubiu cu privire la destinatar sau
la obiectul favorului. Este vorba numai despre eventuale erori materiale,
și nu despre alte erori, cum ar fi, de ex., cele privind „causa motiva” sau erori
de o anumită complexitate, care ar crea nesiguranță cu privire la însăși vali –
ditatea rescriptului și deci ar impune recurgerea la autoritatea care l-a emis.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

83
4. Rescriptele contradictorii (can. 67, §§ 1-3)
În cazul în care, privitor la unul și același lucru, s-ar obține două rescripte
contrare între ele, cel special, în chestiunile care sunt exprimate în mod
special, prevalează asupra celui general. Dacă sunt deopotrivă speciale sau
generale, cel anterior în timp (conform datei rescriptului) prevalează asu –
pra celui ulterior (s-a creat un drept câștigat: „ius aquisitum”), în afară de
cazul când în cel ulterior se face în mod expres mențiune despre cel ante –
rior, ori când primul beneficiar, din dol sau din neglijență mare, nu s-a folosit
de rescriptul său. În caz de dubiu cu privire la validitatea rescriptelor, tre –
buie să se recurgă la persoana care le-a emis.
5. Executorul rescriptelor (cann. 68-70)
a) Un rescript al Scaunului Apostolic, în care nu este desemnat niciun exe-
cutor, trebuie prezentat ordinariului persoanei care îl obține numai atunci:
– când acest lucru este prescris în rescriptul însuși;
– când este vorba despre chestiuni publice, adică chestiuni ce țin de ordi –
nea publică sau de disciplina ecleziastică (de ex., acordarea unei distincții,
acordarea unui favor special unei biserici etc.);
– când trebuie confirmate condițiile (de ex., în cazul unui indult pentru
o capelă particulară, când este necesară constatarea existenței condițiilor
impuse pentru un asemenea lăcaș sacru).
b) Rescriptul pentru prezentarea căruia nu este stabilit niciun termen
poate fi prezentat executorului în orice moment, cu condiția să nu existe
rea-credință sau dol.
c) Dacă într-un rescript însăși concesiunea este încredințată executoru –
lui, este de datoria acestuia să acorde sau să refuze favorul, potrivit apre –
cierii sale precedente și propriei conștiințe.
6. Prorogarea rescriptelor (can. 72)
Rescriptele acordate de Scaunul Apostolic, dar care au expirat, pot fi
prorogate de episcopul diecezan, dintr-un motiv just, numai o singură
dată, pentru o perioadă nu mai mare de trei luni. Este necesar ca rescriptul
să-și fi pierdut valabilitatea, iar prorogarea de trei luni începe din momen –
tul în care episcopul o dă, nu din ziua în care a încetat rescriptul.
7. Alte norme (cann. 73-75)
a) Niciun rescript nu este revocat printr-o lege contrară, în afară de
cazul când este prevăzut astfel chiar în lege. Legile, prin natura lor, se referă
la realități viitoare, nu trecute, iar pe de altă parte, dreptul Bisericii res –
pectă drepturile câștigate (cf. cann. 4; 9; 36, § 1; 38).§ 7. r eScripteLe

84
b) Deși o persoană se poate folosi în forul intern de o favoare acordată
prin viu grai, este totuși ținută să dovedească în forul extern ori de câte ori
îi este cerut acest lucru în mod legal. Dovedirea poate fi făcută fie pe baza unui
înscris, fie pe bază de martori (de ex., un secretar de congregație romană,
pentru o facultate acordată de Sfântul Scaun; de cancelar, de secretarul
personal, de vicarul general, când facultatea este acordată de episcop). Se
poate întâmpla ca favoarea obținută, fiind împotriva legii, să fie contestată
de către alții sau să trezească uimire ori scandal în comunitate, să prejudi –
cieze drepturile altora.
c) Când este vorba despre un rescript ce conține un privilegiu sau o dis –
pensă, să se respecte canoanele care reglementează aceste acte administrative.
§ 8. PRIVILEGIILE
(cann. 76-84)
1. Definiția (can. 76, § 1): Privilegiul este favoarea ( gratia ) acordată,
printr-un act special, unor persoane fizice sau juridice determinate, de către
legislator sau de către autoritatea executivă căreia legislatorul i-a dat
această putere.
2. Diviziunea: Privilegiile contra ius și praeter ius ; Privilegiile perso –
nale (acordate unei persoane) și reale (acordate unui lucru, „ res” sau unui
loc: unei biserici, unui altar etc.).
3. Dobândirea (can. 76): Privilegiul se dobândește: prin conferirea
legală; posedarea centenară sau imemorială produce prezumpția că privi –
legiul a fost conferit.
4. Interpretarea (can. 77): Privilegiile trebuie interpretate conform
can. 36, § 1, însă întotdeauna trebuie avută în vedere acea interpretare
potrivit căreia beneficiarii privilegiului au primit o favoare ( gratia ).
5. Încetarea (cann. 78– 84). Dacă nu se dovedește contrariul, se pre –
supune că privilegiul este perpetuu. Privilegiul personal încetează o dată
cu persoana. Dacă este vorba despre o persoană fizică, încetează în urma
decesului acesteia. Dacă este vorba despre o persoană juridică, trebuie să se
țină seama de can. 120, potrivit căruia persoana juridică publică încetează în
aceste două cazuri: dacă este desființată de autoritatea competentă; dacă
și-a încetat orice activitate timp de o sută de ani. În această perioadă de
inactivitate, privilegiul rămâne suspendat, dar reapare dacă între timp
persoana juridică își reia activitatea. cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

85
Privilegiul real încetează prin dispariția absolută a lucrului, iar cel local
încetează prin dispariția totală a locului. Totuși, dacă locul (de ex., o bise –
rică) este reconstituit în timp de cincizeci de ani, privilegiul local reapare.
Reducerea unui loc sacru la uzul profan echivalează, din punct de vedere
juridic, cu dispariția lui.
Privilegiile încetează și: prin revocare din partea autorității competente;
prin renunțare legitimă, acceptată de autoritatea competentă; prin înceta –
rea dreptului celui care a acordat privilegiul cu clauza „ad bene placitum
nostrum” sau „durante meo numere”; prin schimbarea circumstanțelor, în
cazul că, o dată cu trecerea timpului, circumstanțele s-au schimbat în așa
fel încât, după aprecierea autorității competente, privilegiul devine dăună –
tor sau folosirea lui devine ilicită; prin nefolosire sau folosire contrară,
dacă este vorba despre un privilegiu oneros pentru alții (de ex., scutirea de
taxe); prin expirarea timpului pentru care a fost dat (rămânând valabilă
dispoziția can. 142, § 2: un act care ține de puterea delegată exercitată
numai în forul intern, îndeplinit din inadvertență după expirarea timpului
de concesiune, este valid); prin terminarea numărului de cazuri; prin abu –
zarea gravă de facultățile acordate de privilegiu, sau prin depășirea compe –
tențelor, sau procedând împotriva scopului concesiunii. După ce l-a averti –
zat, ordinariul să-l deposedeze de privilegiu, iar dacă privilegiul a fost acor –
dat de Scaunul Apostolic, ordinariul să informeze această autoritate.
Orice persoană fizică poate să renunțe la un privilegiu acordat exclusiv
în favoarea ei.
Persoanele individuale nu pot să renunțe la un privilegiu acordat unei
persoane juridice, ori acordat datorită demnității unui loc sau lucru. Nici
persoana juridică însăși nu este liberă să renunțe la un privilegiu ce i-a fost
acordat, dacă renunțarea aduce un prejudiciu Bisericii sau altora.
§ 9. DISPENSELE
(cann. 85– 93)
1. Definiția
Dispensatio est legis mere ecclesiasticae in casu particulari relaxatio
(cappeLLo F ., Summa Iuris Canonici , 126) .
Relaxatio (exonerare): Legea comportă o obligație ce trebuie îndeplinită
cu exactitate; prin dispensă, această obligație încetează.
Legis mere ecclesiasticae : dispensa are în vedere numai legile umano-
ecleziastice.
In casu particulari : dispensa nu suprimă legea, ci numai obligația care
derivă din lege, iar acest lucru nu în mod general, ci în mod special, în § 9. d iSpenSeLe

86
circumstanțe particulare și concrete. Persoanele care pot fi dispensate sunt
nu numai persoanele fizice, ci și cele juridice (de ex., o comunitate parohi –
ală, un seminar etc.), dar dispensa se acordă într-un caz concret.
2. Nu se poate dispensa (can. 86)
a) de la legile divine, atât naturale, cât și revelate;
b) de la legile care stabilesc elementele constitutive ale instituțiilor juridice;
c) de la legile care stabilesc elementele constitutive ale actelor juridice:
instituția juridică („institutum iuridicum”) este complexul de principii și
norme care reglementează un anumit drept sau o anumită stare, ca, de ex.,
instituția matrimonială, parohia, dieceza, starea clericală, starea religioasă
etc. Legea determină natura, elementele constitutive și finalitățile acestor
instituții și le reglementează activitatea. Actul juridic este un act uman
social, îndeplinit în mod legitim, căruia legea îi recunoaște anumite efecte
juridice, precise: de ex., celebrarea unei căsătorii, numirea într-un oficiu,
stipularea unui contract etc.
O dispensă de la elementele constitutive ale acestor instituții și acte
juridice (de ex., dispensa de la hirotonirea preoțească pentru dobândirea
oficiului de paroh, de la profesiunea sfaturilor evanghelice pentru a deveni
călugăr, de la consimțământ pentru a încheia un contract) ar duce la defor –
marea instituțiilor canonice și la dizolvarea disciplinei ecleziastice.
3. Cine poate dispensa? (cann. 85– 89)
a) Conform Codului din 1917, dispensa era considerată un act al puterii
legislative. Noul Cod consideră dispensa ca pe un act particular adminis –
trativ sau executiv. Canonul 85 stabilește că dispensa poate fi acordată de
cei care dețin puterea executivă, în cadrul competenței lor, precum și de cei
care dețin puterea de a dispensa în mod explicit sau implicit, fie în virtutea
dreptului însuși, fie în virtutea unei delegații.
b) Papa poate dispensa, atât în circumstanțe obișnuite, cât și extraordi –
nare, de la toate legile ecleziastice.
c) Episcopii diecezani și cei echivalați în drept episcopilor diecezani
(abații teritoriali, prelații teritoriali, administratorii apostolici, vicarii
apostolici, prefecții apostolici, administratorii diecezani) au puterea de a
dispensa de la legile disciplinare, atât universale, cât și particulare, date de
autoritatea supremă a Bisericii fie pentru teritoriul, fie pentru supușii lor, ori
de câte ori consideră că acest lucru este spre binele spiritual al credincioșilor.
Binele spiritual îl apreciază episcopul însuși. Puterea episcopului diece –
zan de a dispensa este o putere ordinară, adică în virtutea oficiului, pe care
o exercită numai în cazuri particulare și concrete care privesc atât persoa –
nele fizice, cât și persoanele juridice.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

87
Episcopul diecezan nu poate dispensa :
– de la legile procesuale și penale (ambele date pentru garantarea justi –
ției și pentru tutelarea drepturilor credincioșilor);
– de la legile a căror dispensă este rezervată în mod special Scaunului
Apostolic (cum este impedimentul care provine din ordinile sacre sau hiro –
toniri, sau din votul public perpetuu de castitate într-un institut călugă –
resc de drept pontifical), sau unei alte autorități.
d) Dacă recurgerea la Sfântul Scaun este dificilă și, totodată, din cauza
întârzierii există pericolul unei daune grave, oricare ordinariu (cf. can.
134, § 1) poate dispensa de la legile rezervate Sfântului Scaun, numai să fie
vorba despre o dispensă pe care Sfântul Scaun, în aceleași circumstanțe,
obișnuiește să o acorde. Totuși, dispensa de la celibatul ecleziastic este
acordată întotdeauna numai de pontiful roman (cf. can. 291).
e) Ordinariul locului (cf. can. 134, § 2) poate să dispenseze de la legile
diecezane și, când consideră că este spre binele credincioșilor, de la legile
date de conciliul plenar și provincial sau de conferința episcopală.
f) Parohii, ceilalți preoți și diaconii nu pot să dispenseze de la o lege
universală și particulară, decât dacă această putere le-a fost acordată în
mod expres, fie de către autoritatea competentă, fie de către drept. Dreptul
universal prevede că, de ex., parohii pot dispensa:
– de voturile private (cf. can. 1196, nr. 1);
– de jurământul promisoriu (cf. can. 1203);
– de obligația respectării zilelor de sărbătoare și de pocăință (cf. can.
1245);
– de impedimente și de la forma canonică privind căsătoria „in periculo
mortis” (cf. can. 1079, § 2);
– de impedimente matrimoniale când „omnia parata sunt ad nuptias”
(cf. can. 1080, § 1) și în caz de convalidare a unei căsătorii (cf. can. 1080, § 2).
4. Motiv just și rațional (can. 90)
Să nu se dispenseze de la o lege ecleziastică fără un motiv just și rațio –
nal, ținându-se seama de circumstanțele cazului și de gravitatea legii de la
care se dispensează. În caz contrar, dispensa este ilicită, iar dacă nu este
acordată de legiuitor sau de superiorul acestuia, este și invalidă. Așadar, în
cazul celui care dispensează fără un motiv just și rațional, dispensa este
numai ilicită, deoarece puterea obligatorie a unei legi ecleziastice este dată
și de voința legiuitorului, nu numai de valoarea ei intrinsecă; în schimb,
dacă autoritatea executivă e cea care dispensează fără un motiv just și rați –
onal, dispensa este invalidă, deoarece obligativitatea legii nu provine de la
puterea executivă. Dacă există dubiul cu privire la suficiența motivului, § 9. d iSpenSeLe

88
dispensa este validă și licită. Binele spiritual al credincioșilor constituie un
motiv just și rațional.
5. Subiecții pasivi ai dispensei (can. 98)
Cine deține puterea de a dispensa poate să o exercite, chiar și atunci
când se află în afara teritoriului, asupra propriilor supuși, chiar când aceș –
tia lipsesc din teritoriu, și, dacă nu este interzis în mod expres, chiar față
de străinii care se află actualmente în teritoriu, precum și față de sine.
6. Interpretarea (can. 92)
Dispensele sunt supuse interpretării stricte, în conformitate cu normele
stabilite de can. 36, § 1; la fel este și puterea de a dispensa acordată pentru
un singur caz.
7. Încetarea (can. 93)
a) Dispensele care comportă acte succesive încetează în același fel ca și
privilegiile.
b) Încetează și prin încetarea sigură și totală a motivului pentru care a
fost acordată.
Există dispense care comportă acte succesive (de ex., dispensa de la legea
abstinenței, de la obligația participării la Liturghia duminicală sau festivă
etc.); acestea încetează ca și privilegiile: prin revocarea din partea autori –
tății competente, prin renunțare acceptată de superior, prin expirarea tim –
pului și terminarea cazurilor.
Încetează și prin încetarea sigură și totală a așa-zisei „ causa motiva” .
Dacă rămâne dubiul cu privire la încetarea motivului, se aplică norma pre –
văzută de can. 90, § 2.
§ 10. STATUTELE ȘI REGULAMENTELE
(cann. 94-95)
1. Statutele (can. 94)
Statutele sunt norme particulare, create conform dreptului, pentru per –
soanele juridice în Biserică, adică atât pentru ansamblurile de persoane
(„universitates personarum”), cât și pentru ansamblurile de lucruri („uni –
versitates rerum”), prin care li se stabilesc finalitatea, structura, conduce –
rea și activitățile. cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

89
Orice persoană juridică, fie că este constituită de către drept (de ex.,
seminarul), fie că este pe cale de a dobândi de la autoritatea competentă
personalitatea juridică, trebuie să aibă statute proprii, aprobate de autori –
tatea competentă.
Există statute care au caracter legislativ, adică sunt promulgate de cei
care au putere legislativă (de ex., Constituțiile unei institut religios cleri –
cal, de drept pontifical). Aceste statute sunt reglementate de prevederile
canoanelor despre legi.
Există statute care provin de la cei care au numai putere executivă (de
ex., statutele asociațiilor de credincioși).
Statutele unui ansamblu de persoane obligă numai persoanele care sunt
în mod legitim membrii acestuia; statutele unui ansamblu de lucruri îi
obligă pe cei care îl conduc.
2. Regulamentele (can. 95)
Regulamentele sunt reguli sau norme ce trebuie respectate în reuniunile
de persoane, reuniuni fie impuse de autoritatea ecleziastică (de ex., sinodul
episcopilor), fie convocate în mod liber de credincioși, precum și în alte
adunări, și prin care sunt stabilite structura, conducerea și modalitățile de
desfășurare.
Regulamentele sunt create conform dreptului și statutelor. Scopul lor
este de a reglementa sau de a disciplina desfășurarea adunărilor și celebră –
rilor. Pot fi modificate în funcție de circumstanțe.
La respectarea regulamentelor sunt obligați toți cei care participă la
reuniuni sau celebrări.
§ 11. PERSOANELE FIZICE
(cann. 96-112)
1. Fundamentul personalității juridice în Biserică (can. 96)
Persoana fizică este omul, considerat în mod individual, ca membru al
unei societăți, având calitatea de subiect de drepturi și obligații. Întrucât
este cetățean al unui stat, se bucură de personalitate juridică civilă, care
cuprinde drepturile și obligațiile de ordin civil; întrucât este membru al
Bisericii lui Cristos, se bucură și de personalitate juridică religioasă.
Așadar, în timp ce fundamentul personalității juridice civile este aparte –
nența omului la un stat (prin naștere), fundamentul personalității juridice
religioase este apartenența la Biserică (prin Botez).§ 11. p erSoaneLe fizice

90
Prin Botez, omul este încorporat în Biserica lui Cristos și constituit în
ea ca persoană, cu obligații și drepturi care, avându-se în vedere condiția
fiecăruia, sunt proprii credincioșilor, câtă vreme ei sunt în comuniune ecle –
ziastică și nu suferă o sancțiune impusă în mod legal.
Între toți creștinii există o egalitate fundamentală în demnitate și acți –
une în virtutea Botezului (cf. can. 208), dar și o diversitate funcțională. De
aceea, de ex., drepturile și obligațiile specifice creștinului laic sunt diferite
de cele ale unui slujitor sacru sau de cele ale unui călugăr; cele ale unui
minor sunt diferite de cele ale unui creștin major.
Apartenența la Biserică nu este un simplu act formal, ci, în mod funda –
mental, este comuniune , fără de care nu poate să existe personalitate juri –
dică ecleziastică. În plus, aceasta poate fi suspendată sau limitată de către
o sancțiune impusă în mod legal (de ex., de o cenzură). Deplina comuniune
cu Biserica are la bază legăturile mărturisirii de credință, ale sacramente –
lor și ale conducerii ecleziastice: vinculum symbolicum, liturgium, hierar –
chicum (cf. can. 205).
2. Factori și situații care determină capacitatea juridică
și de acțiune a persoanelor fizice în Biserică (cann. 97-112)
a) Vârsta (cann. 97, 98). Persoana care a împlinit 18 ani este majoră ;
sub această vârstă, este minoră . Înainte de a fi împlinit 7 ani, minorul este
considerat copilaș („infans”) și este considerat iresponsabil de actele sale;
după împlinirea vârstei de 7 ani, se presupune că are uzul rațiunii.
Persoana majoră se bucură de exercitarea deplină a drepturilor sale.
Există însă și acte pentru care dreptul prescrie o altă vârstă. De ex., pentru
primirea diaconatului este necesară vârsta de cel puțin 23 de ani (can.
1031, § 1); pentru preoție, vârsta de 25 de ani (can. 1031, § 1); 35 de ani
pentru episcopat (can. 378, § 1, nr. 3) etc.
Persoana minoră rămâne supusă puterii părinților sau a tutorilor, cu
excepția acelor acte în care minorii, în virtutea legii divine sau a dreptului
canonic, sunt scoși de sub puterea părinților sau a tutorilor. Exemple de
acte pe care minorul le poate înfăptui în mod personal: după ce a împlinit
vârsta de 14 ani, își poate alege singur Biserica rituală cu ocazia Botezului
(can. 111, § 2); femeia se poate căsători după ce a împlinit vârsta de 14 ani
(can. 1083, § 1); după ce a împlinit vârsta de 14 ani, minorul poate fi admis ca
martor la procese (can. 1550, § 1); este obligat la legea abstinenței (can. 1252).
Cât privește numirea și puterea tutorilor, să se respecte dispozițiile
dreptului civil, dacă dreptul canonic nu stabilește altfel sau dacă episcopul
diecezan, în cazuri precise, dintr-un motiv just, nu a considerat că trebuie
să se prevadă numirea unui alt tutore.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

91
b) Uzul rațiunii (can. 99). Înainte de a fi împlinit vârsta de 7 ani, mino –
rul este considerat iresponsabil de actele sale. După împlinirea acestei vâr –
ste, se prezumă că are uzul rațiunii. Prin urmare, „infantes” nu sunt obli –
gați la respectarea legilor ecleziastice, chiar dacă au uzul rațiunii, și nu
sunt capabili să îndeplinească niciun act juridic (cf. can. 124, § 1). Codul
prevede totuși unele obligații de ordin spiritual pentru „infantes” care au
ajuns la uzul rațiunii înainte de a fi împlinit vârsta de 7 ani: spovada anu –
ală (cf. can. 989; admiterea la sfânta Împărtășanie (cf. can. 914); preceptul
pascal (cf. can. 920). Cine este lipsit în mod habitual de uzul rațiunii este con-
siderat iresponsabil de actele sale și este asemuit copilașilor („infantes”).
c) Locul de origine („locus originis”), (can. 101)
– În dreptul canonic, locul de origine al unei persoane nu este locul unde
ea s-a născut, ci locul în care, când ea s-a născut, părinții își aveau domici –
liul sau, în lipsa acestuia, cvasidomiciliul, iar dacă părinți nu aveau amân –
doi același domiciliu sau cvasidomiciliul, locul de origine este locul domici –
liului sau cvasidomiciliului mamei .
– Locul de origine al unui „vagus” este locul unde s-a născut; locul unui
copilaș expus („expositus”) este locul unde a fost găsit.
– Domiciliul și cvasidomiciliul (cann. 102-107). Domiciliul este reședința
stabilă a unei persoane într-o determinală parohie (domiciliul parohial)
sau dieceză (domiciliul diecezan). El poate fi: v oluntar – se dobândește prin
șederea în teritoriul unei parohii, sau cel puțin al unei dieceze, cu intenția
de a rămâne acolo permanent, ori prin șederea efectivă timp de cinci ani;
necesar sau legal – se dobândește ipso facto prin dispoziție de lege, ca în
cazul călugărilor, al minorilor, al persoanelor aflate sub tutelă (cann. 103; 105).
– Soții au domiciliu comun, în afară de cazul de separare sau alt motiv
just.
– Cvasidomiciliul este o reședință nestabilă a unei persoane. Se dobân –
dește prin șederea în teritoriul unei parohii, sau cel puțin al unei dieceze,
cu intenția de a rămâne acolo timp de trei luni , sau prin șederea efectivă
timp de trei luni.
– Atât domiciliul, cât și cvasidomiciliul se pierd prin părăsirea locului cu
intenția de a nu mai reveni.
– Cât privește locul de reședință, persoana poate dobândi, din punct de
vedere al dreptului canonic, patru denumiri diferite: incola, advena , pere-
grinus, vagus . Persoana este numită:
– incola (locuitor) în locul unde își are domiciliul; e supusă legilor parti –
culare din teritoriu și, desigur, legilor universale (cf. can. 12, §§ 2 și 3);
– advena (locuitor nestabil sau flotant), în locul unde își are cvasidomiciliul;
– peregrinus (călător), dacă se află în afara domiciliului sau a cvasidomi –
ciliului:§ 11. p erSoaneLe fizice

92
– vagus (pribeag), dacă nu are nici domiciliu, nici cvasidomiciliu. Pri –
beagul are ca paroh sau ordinariu al locului pe acela al locului unde se află.
d) Consangvinitatea sau rudenia de sânge (can. 108) este legătura de
rudenie ce unește persoanele care provin din același autor comun ( stipes ).
Fundamentul consangvinității nu este căsătoria, ci nașterea, fie legitimă,
fie nelegitimă. Consangvinitatea se calculează pe bază de linii și grade.
• Linia este seria de persoane care își trag originea, prin naștere, din
același autor comun și poate fi:
– dreaptă, când persoanele provin una din alta (tată, fiu, nepot/fiul fiu –
lui sau al fiicei);
– colaterală , când persoanele au același autor comun, dar nu provin una
din alta (frații și surorile, unchiul și nepotul, verișorii și verișoarele).
Linia dreaptă poate fi ascendentă (tată, bunic, străbunic) sau descen –
dentă (fiu, nepot, strănepot).
• Gradul exprimă distanța între persoanele consangvine. În linia dreaptă
există atâtea grade câte generați sunt, autorul comun nefiind luat în cal –
cul. Prin urmare:
– între tată și fiu, consangvinitate de gradul I;
– între bunic și nepot, de gradul II;
– între bunic și strănepot, de gradul III.
În linia colaterală, există atâtea grade câte persoane sunt în cele două
linii luate împreună.
Prin urmare:
– între frate și soră, consangvinitate de gradul II;
– între unchi și nepot, de gradul III;
– între unchi și strănepot, de gradul V;
– între verii primari, de gradul IV;
– între verii secundari, de gradul VI.
e) Afinitatea (can. 109) sau rudenia prin alianță este legătura de rudenie
între unul dintre soți și consangvinii celuilalt soț în linie dreaptă. Afinita –
tea derivă dintr-o căsătorie validă, chiar neconsumată. Fiecare soț devine
afin cu consangvinii celuilalt soț, în aceeași linie și în același grad. De
exemplu, între noră și socru sau între ginere și soacră, precum și între tatăl
vitreg și fiica vitregă există afinitate de gradul I, linie dreaptă. Din natura
sa, afinitatea este o legătură de rudenie perpetuă, ea nu încetează nici prin
moartea unuia dintre soți, nici prin eventuala dispensă „super rato et non
consumato”.
f) Rudenia legală sau adopția (can. 110) este legătura de rudenie ce pro –
vine din adopția făcută conform normelor dreptului civil. Canonul 110
constituie unul dintre cazurile de trimitere la legile civile sau de „canoni –
zare” a legilor civile, prevăzute de can. 22: copiii care au fost adoptați în cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

93
conformitate cu dispozițiile codului civil sunt considerați fiii aceluia sau ai
acelora care i-au adoptat. Efectul canonic care derivă din adopție este impe –
dimentul matrimonial dirimant între cel adoptat și copiii celui care adoptă
(gradul II, linie colaterală).
g) Ritul eclezial (cann. 111-112) . Codul stabilește reguli privind atât
dobândirea ritului, cât și schimbarea lui.
– Dobândirea ritului eclezial . Prin primirea Botezului este înscris în
Biserica Latină copilul părinților care aparțin acestei Biserici, sau, dacă
unul dintre părinți nu aparține acestei Biserici, ambii au decis de comun
acord ca copilul lor să fie botezat în Biserica Latină; în caz de dezacord
între părinți, este înscris în Biserica rituală de care aparține tatăl. Orice
candidat la Botez, care a împlinit vârsta de 14 ani, poate alege în mod liber
să fie botezat în Biserica Latină sau într-o altă Biserică rituală autonomă
(sui iuris ). În acest caz, el aparține de Biserica pe care a ales-o.
– Schimbarea ritului eclezial. După primirea Botezului în Biserica Lati nă,
sunt înscriși la o altă Biserică rituală autonomă (de ex., Biserica Greco-
Catolică):
– cei care au obținut permisiunea de la Scaunul Apostolic (prin rescript);
– soțul care, cu prilejul încheierii căsătoriei sau în timpul vieții de căsă –
torie, a declarat că vrea să treacă la Biserica rituală autonomă a celuilalt
soț; în caz de desfacere a căsătoriei (prin moarte, prin declararea de către
tribunalul bisericesc a nulității căsătoriei, prin dispensa papală „super
rato et non consumato”), poate reveni în mod liber la Biserica Latină;
– copiii celor menționați mai sus, înainte de împlinirea vârstei de 14 ani,
și, într-o căsătorie mixtă, copiii părții catolice care au trecut în mod legitim
la o altă Biserică rituală autonomă; după ce au împlinit această vârstă, ei
pot reveni la Biserica Latină.
Obiceiul chiar îndelungat de a primi sacramentele după ritul unui Bise –
rici rituale autonome nu atrage după sine înscrierea la această Biserică.
§ 12. PERSOANELE JURIDICE
(cann. 113-123)
1. Natura persoanelor juridice (cann. 113-114)
a) În Biserică, în afară de persoanele fizice, există și persoane juridice,
adică subiecte în dreptul canonic de obligații și drepturi specifice naturii lor.
Persoanele juridice sunt o creație a dreptului. Rațiunea lor de a fi constă în
urmărirea, realizarea și apărarea intereselor și scopurilor comune. Când
este vorba despre urmărirea, realizarea și apărarea drepturilor individuale, § 12. p erSoaneLe juridice

94
subiect de drept este însuși individul. În schimb, când este vorba despre
interese colective, individul nu e suficient, iar subiectul de drept trebuie să
fie o unitate mai amplă, care constă dintr-o pluralitate de persoane sau
dintr-un complex de bunuri, care să dețină și să acționeze cu capacitate
juridică proprie, în vederea scopurilor comune.
b) O posibilă definiție : Persoana juridică este o unitate organică formată
dintr-o pluralitate de persoane (corporație) sau dintr-un complex de bunuri
(fundație), căreia autoritatea publică (în cazul nostru, Biserica) îi conferă
capacitate juridică, adică o face subiect de drepturi și obligații pentru rea –
lizarea unor scopuri conforme cu natura sa ( chiappetta L., Il Codice di
Diritto canonico. Commento giuridico pastorale , I, Napoli 1988, 139). Deci
persoana juridică se prezintă ca o realitate nouă, unitară, care nu este o
simplă sumă de indivizi sau de lucruri, ci un subiect juridic de sine stătă –
tor, care depășește individualitatea persoanelor și a elementelor ce o alcă –
tuiesc și e independentă de ele.
Persoanele juridice canonice urmăresc scopuri conforme cu misiunea
Bisericii, care depășesc scopurile individuale ale persoanelor fizice. Ele
sunt: operele de pietate, de apostolat, de caritate spirituală sau materială
(cf. cann. 298, § 1; 301, § 1; 1254, § 1 etc.).
c) Actualul Cod face distincție între persoanele morale și persoanele
juridice. Din orânduire divină, Biserica Catolică și Scaunul Apostolic sunt
persoane morale . Acestea sunt subiecți de obligații și drepturi, nu în virtu –
tea unei legi umano-ecleziastice, ci în virtutea unei dispoziții divine: așa
le-a voit Cristos însuși. Și colegiul episcopilor este tot persoană morală,
deoarece și el este de orânduire divină. Prin termenul Scaunul Apostolic se
înțelege însuși Scaunul pontifului roman, și nu organismele care îl com –
pun (congregațiile și tribunalele Romane). Biserica Catolică este Biserica
condusă pe acest pământ de succesorul sfântului Petru și de episcopii care
sunt în comuniune cu el (cf. can. 204). Toate celelalte instituții ecleziastice,
subiecți de drepturi și obligații (congregațiile și tribunalele Curiei Romane,
diecezele, parohiile, seminariile, fundațiile etc.) sunt numite persoane juri –
dice, de orânduire umano-ecleziastică.
2. Diviziunea persoanelor juridice (cann. 115-118)
a) Din punct de vedere
al elementului materialansambluri
de persoane
ansambluri
de lucrurinecolegialecolegiale
neegaleegalecartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

95
• Ansamblurile de persoane („universitates personarum”) sunt corpo –
rații care urmăresc scopuri conforme cu misiunea Bisericii, care depășesc
scopurile persoanelor individuale (de ex., diecezele, parohiile, seminarul,
conferințele episcopilor etc.)
• Complexurile de lucruri sau bunuri („universitates rerum”) sunt fun –
dații autonome destinate unor scopuri conforme cu misiunea Bisericii (de
ex., „Caritas dioecesana”).
– Persoanele juridice colegiale sunt acele ansambluri de persoane a căror
activitate este determinată de către membrii care iau parte la decizii. Ele
pot fi egale sau neegale . În persoanele juridice colegiale egale, toți membrii
participă la decizii ( iure aequali ) (ca, de ex., în capitlurile catedrale); în cele
neegale, nu toți membrii participă la decizii ( iure inaequali ), (ca, de ex., în
conferințele episcopale, în care episcopi diecezani și cei echivalați lor, precum
și episcopii coadiutori se bucură ipso iure de vot deliberativ, pe când episcopii
auxiliari și ceilalți episcopi titulari, ce fac parte din conferință, se bucură fie
de vot deliberativ, fie numai de vot consultativ, după cum prescriu statutele).
– Persoanele juridice necolegiale sunt acele persoane a căror activitate
nu este determinată de membri, ci de cei care au competență conform
dreptului sau statutelor (parohiile, diecezele, seminariile, institutele călu –
gărești etc.)
– Exemple de persoane juridice constituite de către drept („ ope legis” ):
diecezele, provinciile ecleziastice, institutele călugărești, seminariile etc.
Exemple de persoane juridice constituite printr-un decret al autorității
competente („ab homine”): regiunea ecleziastică (can. 133, § 2), conferința
superiorilor majori (can. 709), persoanele juridice private.
• Persoanele juridice publice sunt corporațiile și fundațiile constituite
fie în virtutea dreptului, fie prin decret formal, ca să îndeplinească în limi –
tele prestabilite, în numele Bisericii, conform prescripțiilor dreptului, misi –
unea ce le-a fost încredințată în vederea binelui public.
• Persoanele juridice private sunt corporațiile și fundațiile care iau ființă
din inițiativele private ale credincioșilor, sunt înzestrate cu personalitate
juridică numai prin decret formal administrativ din partea autorității ecle –
ziastice competente și acționează, nu în numele Bisericii, ci în numele pro –
priu și sub responsabilitatea membrilor lor.b) Din punct de vedere al
elementului formalconstituite de către drept („ope legis” sau „ab iure”)
constituit de superiorul competent („ab homini”)
c) Din punct de vedere al originii,
al finalității și al relațiilor cu Bisericapublice
private§ 12. p erSoaneLe juridice

96
3. Aprobarea statutelor (can. 117)
Niciun ansamblu de persoane sau de lucruri care vrea să dobândească
personalitate juridică nu o poate dobândi dacă statutele lui nu au fost
aprobate de către autoritatea competentă. Persoanele juridice publice sunt
înzestrate cu această personalitate fie în virtutea dreptului ( ipso iure ), fie
printr-un decret special al autorității competente care o acordă în mod
expres; persoanele juridice private o primesc numai printr-un decret special
al autorității competente, acordat în mod expres.
4. Reprezentarea juridică (can. 118)
Persoana juridică publică este reprezentată de cei cărora le este recu –
noscută această competență fie de către dreptul universal, fie de către
dreptul particular sau de către statute. Persoana juridică privată este repre –
zentată de cei cărora le este conferită această competență de către statute.
Dreptul universal determină reprezentarea juridică pentru Bisericile
particulare (dieceza și toate comunitățile asimilate diecezei), pentru semi –
narii și pentru parohii.
5. Procedura în actele colegiale (can. 119)
Referitor la actele colegiale , dacă nu este prevăzut astfel de către drept
sau de către statute, procedura este următoarea (cf. „Communicationes” 6
[1974] 99-100):
a) Dacă este vorba despre alegeri , fiind prezenți majoritatea celor care
trebuie convocați; are valoare în drept ceea ce a fost aprobat de către majo –
ritatea absolută a celor prezenți; după două scrutine nereușite, să se voteze
pentru doi candidați care au obținut cel mai mare număr de voturi, ori,
dacă sunt mai mulți, pentru cei mai vârstnici doi candidați; dacă, după
două scrutine, paritatea persistă, să fie considerat ales cel mai vârstnic (a
se vedea și cann. 164-179).
b) Dacă este vorba despre alte acte (materii), fiind prezenți majoritatea
celor care trebuie convocați (care au drept de vot), are valoare în drept ceea
ce a fost aprobat de către majoritatea absolută a celor prezenți; dacă după
două scrutine voturile au fost egale, președintele poate rezolva paritatea
prin votul său.
c) Când este vorba despre ceva care îi privește pe toți ca indivizi, luați
fiecare în parte, să fie aprobate de toți.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

97
6. Încetarea persoanelor juridice (can. 120)
Prin natura lor, persoanele juridice sunt perpetue, adică nu sunt create
pentru un timp determinat. Totuși, și ele sunt supuse încetării sau lichidă rii.
a) O persoană juridică, fie publică, fie privată, se stinge:
– dacă este desființată în mod legal de către autoritatea competentă sau
– dacă nu a desfășurat activitate timp de o sută de ani;
– în plus, persoana juridică privată se stinge dacă însăși asociația se di –
zolvă în conformitate cu statutele sau dacă, după aprecierea autorității
competente, însăși fundația a încetat să existe conform statutelor proprii.
b) Dacă mai trăiește unul dintre membrii persoanei juridice colegiale,
iar ansamblul de persoane nu a încetat să existe conform statutelor, exer –
citarea tuturor drepturilor ansamblului îi revine de drept acestui membru.
7. Fuzionarea, divizarea, lichidarea și destinația bunurilor
și a diferitelor obligații (cann. 121-123)
a) Dacă ansamblurile de persoane sau de lucruri, care sunt persoane
juridice publice, se unesc în așa fel încât să formeze un singur ansamblu
dotat cu personalitate juridică publică, această nouă persoană juridică do bân-
dește bunurile și drepturile patrimoniale ale celor precedente și își asumă
obligațiile cu care acestea erau împovărate. Mai cu seamă, cât privește
destinația bunurilor și împlinirea obligațiilor, trebuie ocrotite atât voința
fondatorilor și a ofertanților, cât și drepturile câștigate.
b) În caz de divizare (care poate avea loc în două feluri: partea care se
desprinde se unește cu o altă persoană juridică persistentă, sau din partea
care s-a desprins se formează o altă persoană juridică independentă), bunu –
rile comune, care pot fi divizate, și drepturile patrimoniale, precum și debi –
tele și celelalte obligații trebuie să fie divizate între respectivele persoane
juridice în mod proporțional, cu dreptate și echitate, ținându-se seama de
toate circumstanțele și de necesitățile fiecăruia. Bunurile ce nu pot fi divi –
zate (de ex., o bibliotecă, un muzeu etc.) trebuie să rămână în proprietate
comună, în așa fel încât uzul și uzufructul lor, precum și obligațiile legate
de aceste bunuri să revină ambelor persoane juridice, respectându-se pro –
porția necesară ce trebuie stabilită conform echității și dreptății, totuși nu
în mod matematic.
c) În caz de încetare sau de lichidare a unei persoane juridice publice,
destinația bunurilor și a drepturilor patrimoniale, inclusiv a obligațiilor,
este reglementată de către drept și statute. Dacă acestea nu menționează
nimic în acest sens, respectivele bunuri, drepturi și obligații revin persoa –
nei juridice superioare. În caz de încetare a unei persoane juridice private,
destinația bunurilor și a obligațiilor este reglementată de statute.§ 12. p erSoaneLe juridice

98
§ 13. ACTELE JURIDICE
(cann. 124-128)
1. Definiția
Actul juridic este manifestarea de voință liberă a uneia sau a multor
persoane fizice sau juridice, căreia legea îi recunoaște anumite efecte juri –
dice (de ex., stipularea unui contract, un act de donație, un testament,
consimțământul matrimonial, un decret de numire într-un oficiu etc.).
Actele juridice se deosebesc de faptele juridice, adică de evenimentele care
nu depind de voința omului, dar cărora legea le atribuie efecte juridice (de
ex., nașterea, moartea, o inundație, un cutremur etc.).
2. Tipologia
Actele juridice pot fi:
– valide
– invalide sau nule: existente
neexistente (neavenite)
– licite
– ilicite
Este valid actul juridic care produce efectele pentru care a fost pus (de
ex., consimțământul matrimonial valid produce legământul matrimonial).
Actul juridic invalid nu produce niciun efect juridic. Actul juridic invalid
poate fi existent , adică are elementele constitutive esențiale, dar nu produce
efectul din cauză că lipsește o formalitate sau o condiție cerută pentru vali –
ditate (de ex., un consimțământ matrimonial dat fără forma canonică este
existent, dar nu produce legământul matrimonial, pentru că lipsește forma
impusă de Biserică pentru validitate). Un act juridic invalid poate fi și inexis-
tent sau neavenit , pentru că este lipsit de un element esențial constitutiv
(de ex., un consimțământ matrimonial simulat în totalitate). Liceitatea și
iliceitatea unui act juridic se referă la conformitatea sau la lipsa de confor –
mitate a actului cu norma fie morală, fie juridică. Un act juridic numai ili –
cit este valid, adică produce efectele juridice, dar nu este permis. De ex.,
căsătoria dintre un catolic și un ortodox, celebrată în fața preotului ortodox,
dar fără permisiunea ordinariului locului, este validă, dar ilicită (nepermi să).
3. Elementele validității actului juridic (can. 124)
Pentru validitatea unui act juridic sunt necesare trei lucruri:
a) capacitatea efectivă a persoanei (cf. cann. 10, 96, 97, 1024, 1095 etc.);
b) existența tuturor elementelor constitutive esențiale ale actului însuși
(de ex., consimțământul matrimonial are elementele sale constitutive, cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

99
determinate de drept, iar dacă lipsește unul dintre ele, consimțământul
este nul: cf. cann. 1095-1104);
c) observarea formalităților și a condițiilor prescrise de către drept (de
ex., forma canonică în celebrarea căsătoriei: can. 1109 = „formalitate”;
părerea sau consimțământul altora pentru anumite acte juridice puse de
superior: can. 127 = „condiție”). Un act juridic îndeplinit în mod regle –
mentar cu privire la elementele sale externe se presupune ( praesumitur )
că este valid.
4. Viciile actului juridic (cann. 125, 126)
Viciile actului juridic sunt cinci: violența, frica, dolul, ignoranța și eroa –
rea. Violența și frica afectează voința; dolul, ignoranța și eroarea afectează
mintea.
a) Un act juridic îndeplinit sub violență (fizică) pricinuită unei persoane
de către alții, căreia ea nu a putut în niciun chip să-i opună rezistență, este
considerat nul și neavenit. De ex., violența fizică face să nu aibă nicio valoare
admiterea la noviciat (cf. can. 643, § 1, nr. 4), profesiunea religioasă (cf.
can. 656, nr. 4), căsătoria (cf. can. 1299, § 2), sentința judecătorească (cf.
can. 1020, nr. 3) etc.
b) Frica sau violența morală este o presiune psihologică ce constă din
amenințări, care nu elimină libertatea, așa cum se întâmplă în cazul vio –
lenței fizice, dar o diminuează. Ulpianus, jurist roman († 223), astfel definea
frica: Instantis vel futuri pericului animi trepidatio (Digestae , III, 2, 1) (Neli –
niștea sau anxietatea spiritului din cauza unui pericol actual sau viitor).
Un act juridic îndeplinit din frică gravă, provocată în mod nejust, este
valid, în afară de cazul când dreptul prevede altfel. De ex., Codul prevede
că frica gravă invalidează votul religios (cf. can. 1191, § 3), jurământul
promisoriu (cf. can. 1200, § 2), admiterea la noviciat (cf. can. 643, § 1, nr. 4),
căsătoria (cf. can. 1103) etc.
c) Dolul este înșelăciunea deliberată săvârșită de o persoană împotriva
altei persoane care în felul acesta este determinată să îndeplinească un act
juridic. Ceea ce caracterizează dolul este recurgerea la mijloace frauduloase
sau necinstite, care pot fi pozitive (de ex., fapte, cuvinte etc.) sau negative
(de ex., tăceri, reticențe, prefăcătorii etc.). Un act juridic îndeplinit din dol
este valid, în afară de cazul când este stabilit altfel de către drept, dar poate
fi anulat prin sentință judecătorească, fie la cererea părții lezate sau a urma –
șilor ei legali, fie din oficiu. Codul prevede că dolul invalidează votul religios
(cf. can. 1191, § 3), jurământul promisoriu (cf. can. 1200, § 2), consimță –
mântul matrimonial, în cazuri determinate (cf. can. 1098).
d) Ignoranța și eroarea (can. 126). Ignorantia est carentia scientiae dubitae;
error est falsum indicium.§ 13. a cteLe juridice

100
Un act juridic îndeplinit din ignoranță sau din eroare cu privire la ceea
ce constituie substanța lui sau la ceea ce echivalează cu o condiție sine qua
non este nul; altminteri este valabil, dacă dreptul nu stabilește altfel.
Exemple de erori substanțiale: cineva crede că iscălește o simplă scri –
soare, dar în realitate își pune semnătura pe un testament; vrea să cumpe –
re ogorul A, dar ulterior își dă seama că, de fapt, a cumpărat ogorul B. Un
act îndeplinit din ignoranță sau din eroare poate da loc unei acțiuni care
produce anularea, conform dispozițiilor dreptului. În caz de erori acciden –
tale, actul juridic este valid, dacă dreptul nu prevede altfel. De ex., dreptul
prevede că în anumite cazuri eroarea și ignoranța invalidează căsătoria (cf.
cann. 1097 și 1099, respectiv can. 1096).
5. Consensul și părerea (can. 127)
Deși superiorul ecleziastic se bucură de puteri ample în exercitarea validă
a unor acte juridice, prevăzute de lege, el are nevoie fie de consensul („con –
sensus”), fie de părerea („consilium”) unor organisme sau a unor persoane.
a) Consensul și părerea unui colegiu (de ex., Colegiul consultanților)
sau ale unui grup de persoane (de ex., consiliul prezbiteral, consiliul pen –
tru problemele economice). Codul de drept canonic stabilește:
Când este stabilit de către drept că, pentru unele acte juridice ce trebuie
îndeplinite, superiorul are nevoie de consensul sau de părerea unui colegiu
sau ale unui grup de persoane, trebuie să fie convocat colegiul sau grupul
în conformitate cu dispozițiile can. 166, în afară de cazul în care, când este
vorba despre cererea părerii, este prevăzut altfel în dreptul particular sau
propriu (adică este prevăzută o altă modalitate de convocare). Pentru vali –
ditatea actelor, este necesar ca superiorul să obțină consensul majorității
absolute a celor prezenți, sau să asculte părerea tuturor.
b) Consensul și părerea unor persoane, ca indivizi luați în parte (de ex.,
decanul, parohul). Codul stabilește:
– dacă este necesar să fie cerut consensul , este invalid actul superiorului
care nu cere consensul acelor persoane, ca indivizi luați în parte, sau care
acționează împotriva votului lor sau împotriva votului uneia dintre ele;
– dacă este necesar să fie cerută părerea , este invalid actul superiorului
care nu cere părerea acelor persoane. Superiorul, deși nu este obligat să
urmeze părerea lor, chiar unanimă, totuși să nu se disocieze de ea, mai cu
seamă dacă este unanimă, fără un motiv care, după aprecierea sa, este
foarte serios.
c) O triplă obligație : Persoanele chemate să-și exprime consensul sau
părerea au obligația:
– de a răspunde afirmativ la chemarea superiorului, absența fiind inter –
zisă, în afară de cazul când există motive serioase;cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

101
– de a-și exprima consensul sau părerea în mod sincer, liber și cu simț
de responsabilitate;
– de a păstra secretul, când este vorba despre lucruri grave, obligație ce
poate fi impusă de superior.
6. Repararea daunelor (can. 128)
Oricine îi provoacă altuia în mod nelegitim o daună printr-un act juri –
dic, ba chiar și prin orice alt act îndeplinit din dol sau din culpă, este obli –
gat să repare dauna pricinuită. Obligația aceasta este un principiu de drept
natural, confirmat de toate legislațiile statelor de drept. În acest canon,
principiul e formulat în mod general și se referă atât la actele juridice nele –
gitime (contrare legii), cât și la actele nejuridice îndeplinite din dol (cu
voință deliberată și în mod conștient), ori din culpă (omiterea atenției și
prudenței necesare). Oricine (adică fie că e persoană fizică sau juridică, fie
că e simplu credincios sau autoritate publică) provoacă o daună este obli –
gat să o repare (a se vedea, de ex., cann. 982; 1062; 1281, § 1; 1457, §§ 1 și 2).
§ 14. PUTEREA DE CONDUCERE SAU DE JURISDICȚIE
(cann. 129-144)
1. Natura puterii de conducere
În Biserică există o putere sacră („sacra potestas”), conferită de Cristos
însuși apostolilor și urmașilor lor, care cuprinde trei funcțiuni ( munera ):
de a învăța poporul lui Dumnezeu, de a-l sfinți și de a-l păstori sau conduce.
Aceste trei funcțiuni, încredințate de Cristos Bisericii, corespund celor trei
funcțiuni mesianice ale lui Cristos însuși: Cristos Învățător (Profet): munus
docendi ; Cristos Preot : munus sanctificandi ; Cristos Păstor (Împărat): munus
regendi .
Tripla funcție ( munera ) a Bisericii constituie o singură putere sacră (cf.
Communicationes 14 [1982] 149) și este deținută de toți credincioșii, în
virtutea Botezului. Însă în ceea ce îi privește pe episcopi și preoți, puterea
sacră primită prin consacrarea episcopală și, respectiv, prin hirotonirea
sacerdotală este darul spiritual prin care, o dată cu primirea harului sacra –
mental și a caracterului sacru indelebil, ei sunt configurați ontologic lui
Cristos și participă într-un mod cu totul special la exercitarea celor trei
munera (LG 20-24; Nota explicativa praevia din LG).
În Dreptul canonic, puterea de conducere ( potestas regiminis ) este numită
și putere de jurisdicție. Actualul cod vorbește aproape întotdeauna despre
putere de conducere, și nu de jurisdicție, deoarece ține seama de limbajul § 14. p uterea de conducere Sau de juriSdicție

102
juridic contemporan, în care termenul jurisdicție înseamnă exercitarea
puterii judecătorești.
2. Deținătorii puterii de conducere (can. 129)
Sunt subiecte capabile ale puterii de conducere – care, desigur, în Bise –
rică este de orânduire divină și care este numită și putere de jurisdicție –
cei care au primit o treaptă a sacramentului Preoției, în conformitate cu
dispozițiile dreptului. La exercitarea acestei puteri, credincioșii laici pot
colabora în conformitate cu dispozițiile dreptului.
Biserica nu este o societate „democratică” sau o societate bazată pe voința
poporului, care își alege în mod liber reprezentații. Din voința lui Cristos,
Biserica este o societate ierarhică, în care autoritatea derivă direct de la
Cristos și este exercitată de urmașii apostolilor. Numai cei care au primit
sacramentul Preoției pot fi titulari ai puterii de conducere. La exercitarea
acestei puteri, christifideles laici ad norman iuris cooperari possunt .
3. For extern și for intern (can. 130)
În Biserică, puterea de conducere, deși este unică, este totuși exercitată
de două sectoare care, în termeni canonici, sunt numite for extern și for
intern . În forul extern, Biserica urmărește binele comun al credincioșilor,
pe când în forul intern urmărește direct binele sufletelor. În general, se
poate spune că aparține de forul extern tot ceea ce privește disciplina, ordi –
nea, raporturile publice dintre credincioși, raporturile lor publice cu auto –
ritatea ecleziastică; în schimb, aparține de forul intern (pe care numai Bise –
rica îl are) tot ceea ce se petrece în conștiința credinciosului și are legătură
imediată cu Dumnezeu, precum și acțiunile oculte, atât timp cât rămân
oculte.
Forul extern este judiciar și extrajudiciar . Cel judiciar este contencios și
penal . Forul intern poate fi sacramental (forul sacramentului Pocăinței) și
extrasacramental . Prin natura sa, puterea de conducere este exercitată în
forul extern; totuși, uneori ea este exercitată numai în forul intern, dar în
așa fel încât efectele pe care exercitarea ei le produce în forul extern să nu
fie recunoscute în acest for decât atunci când dreptul, în cazuri precise,
stabilește acest lucru. Un exemplu în acest sens îl oferă can. 1082:
Dacă rescriptul Penitențiariei nu prevede altfel, dispensa de un impediment
ocult, acordată în forul intern extrasacramental, să fie notată în condica ce se
păstrează în arhiva secretă a Curiei (diecezane), iar dacă impedimentul ocult
devine ulterior public, nu este necesară o altă dispensă pentru forul extern.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

103
4. Puterea ordinară și puterea delegată (can. 131)
a) Puterea de conducere sau de jurisdicție este ordinară și delegată .
Puterea ordinară este puterea anexată de către drept ( ipso iure ) unui oficiu
ecleziastic (de ex., preotul care intră în posesia oficiului de paroh dobân –
dește ipso iure puterea de conducere ordinară). Puterea de conducere dele-
gată este puterea acordată direct unor persoane de către autoritatea com –
petentă, fără intermediul oficiului;
b) Puterea ordinară poate fi: proprie sau vicarială . Cea proprie este pute –
rea exercitată de titularul oficiului în nume propriu (de ex., puterea episco –
pului diecezan, a parohului); cea vicarială este anexată de către drept oficiu –
lui, dar nu este exercitată de deținător în nume propriu, ci în numele și sub
autoritatea altuia (de ex., vicarul general, vicarul episcopal și vicarul jude –
cătoresc își exercită puterea ordinară în numele episcopului diecezan);
c) Puterea delegată poate fi:
– ab iure , dacă este conferită de către drept (vezi cann. 966, § 2, și 976);
– ab homine , dacă este conferită de superiorul competent printr-un
mandat special;
– ad actum sau specială, dată pentru unul sau mai multe acte determinate;
– ad universitatem casuum sau generală, dată pentru toate cazurile.
d) Puterea ordinară și puterea delegată pot fi conferite:
– pentru un timp determinat sau pentru un timp nedeterminat (vezi
cann. 477, § 1; 522; 972).
– habitualiter , când e vorba despre facultatea de a exercita slujirea de
confesor (vezi cann. 967, § 2; 971; 973).
– în solidar ori colegial (vezi cann. 140; 517, § 1; 542; 543).
5. Facultățile habituale (can. 132)
a) Facultățile habituale sunt puteri speciale acordate de autoritatea
competentă pentru totdeauna sau pentru un timp determinat. Sunt facul –
tăți delegate făcute unei persoane, întrucât este titularul unui oficiu. Nu
sunt facultăți acordate de către drept, ci ab homine , printr-un act adminis –
trativ singular. La rândul lor, pot fi subdelegate. Sunt reglementate de pre –
vederile referitoare la puterea delegată. Exemplu de facultate habituală:
facultatea de a celebra sfânta Liturghie de două ori pe zi sau de trei ori în
zilele de duminică și sărbători de poruncă.
b) Facultățile habituale acordate unui ordinariu nu încetează prin înce –
tarea dreptului acestuia, chiar dacă el începuse să le exercite, ci trec la ordi –
nariul care urmează la conducere, în afară de cazul în care în actul de
acordare s-a stabilit altfel sau când persoana a fost aleasă datorită calități –
lor sale.§ 14. p uterea de conducere Sau de juriSdicție

104
6. Depășirea limitei mandatului (can. 133)
a) Delegatul care depășește limitele mandatului său, fie cu privire la
persoane, fie cu privire la lucruri, acționează în mod invalid ( nihil agit ). De
ex., dacă un preot a primit de la episcop delegația să viziteze mănăstirile
autonome (vezi can. 615) care se află în dieceză și să intervină în caz că
descoperă abuzuri, poate îndeplini acte valide numai față de aceste mănăs –
tiri, nu și față de alte case religioase.
b) Nu se consideră că își depășește limitele mandatului delegatul care
îndeplinește obiectul delegației într-un mod diferit de cel care i-a fost pre –
cizat în mandat, în afară de cazul când persoana care a delegat a prescris
ea însăși pentru validitate modul în care să se procedeze.
7. Ordinariii (can. 134)
În Codul de drept canonic întâlnim aproximativ de o sută de ori termenul
„ordinariu”, iar de o sută treizeci de ori termenul „ordinariul locului”.
a) Denumirea de „ordinariu” o au următoarele persoane:
– pentru Biserica universală : pontiful roman;
– pentru Bisericile particulare : episcopii diecezani, prelații teritoriali,
abații teritoriali, vicarii apostolici, prefecții apostolici, administratorii
apostolici ai administrațiilor apostolice constituite în mod stabil, cei care
conduc „ad interim” o dieceză (administratorul diecezan) sau o Biserică
particulară echivalată diecezei, vicarii generali și vicarii episcopali;
– pentru confrații lor : superiorii majori ai institutelor călugărești cleri –
cale de drept pontifical și ai Societăților de viață apostolică clericale, de
drept pontifical.
b) Denumirea de „ordinariu al locului” o au toți cei de mai sus, cu excep –
ția superiorilor majori ai institutelor călugărești clericale de drept pontifi –
cal și ai Societăților de viață apostolică clericale, de drept pontifical.
c) Ceea ce canoanele atribuie în mod nominal episcopului diecezan în
cadrul puterii executive este de competența exclusivă a episcopului diece –
zan și a acelora care, în can. 381, § 2, sunt echivalați lui, fiind excluși vica –
rul general și vicarul episcopal, în afară de cazul când au mandat special.
8. Tripla funcție a puterii de conducere (can. 135)
Puterea de conducere sau de jurisdicție are o triplă funcție legislativă,
judecătorească și executivă sau administrativă.
a) Puterea legislativă înseamnă puterea de a promulga legi. Ea trebuie
exercitată în conformitate cu canoanele 7-22 și 29. Nu poate fi delegată în
mod valid de către legislatorul inferior pontifului roman, decât în cazurile cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

105
prevăzute în mod explicit de către drept, făcând excepție decretele generale
legislative, despre care vorbește can. 29, pentru care este permisă delega –
rea conform can. 30. Legislatorul inferior nu poate da în mod valid o lege
contrară dreptului superior.
b) Puterea judecătorească înseamnă puterea de a judeca în tribunalele
ecleziastice. Trebuie exercitată conform dreptului, adică în conformitate
cu normele stabilite în cartea a VII-a: De processibus . Nu poate fi delegată
de judecători și colegiile judecătorești decât pentru întocmirea actelor pre –
gătitoare ale unui decret sau ale unei sentințe.
c) Puterea executivă sau administrativă înseamnă puterea de a aplica
legile. Canoanele 136-144 conțin normele fundamentale cu privire la exer –
citarea corectă a acestei puteri.
– La nivel de Biserică universală , aceste trei funcții ale puterii de con –
ducere sunt deținute de papa personal și de colegiul episcopilor împreună
cu papa. Puterea legislativă este exercitată personal de deținătorii ei; cea
judecătorească, de tribunalele apostolice; cea executivă, de diferitele con –
gregații și consilii ale Curiei Romane.
– La nivel de Biserică particulară , aceste trei funcții ale puterii de con –
ducere sunt deținute de episcopatul diecezan și de cei echivalați lui de către
drept. Puterea legislativă o exercită personal; pe cea judecătorească, prin
intermediul tribunalului diecezan, iar pe cea executivă, fie personal, fie
prin vicarul general și vicarii episcopali (aceștia din urmă au competență
numai pentru sectorul pentru care au fost numiți).
– În Biserică nu există separarea puterilor, cum există în statele cu ade –
vărat democratice. O astfel de separare ar fi contrară atât planului Înteme –
ietorului divin al Bisericii, cât și binelui sufletelor care au nevoie de o con –
ducere pastorală organică.
9. Puterea executivă sau administrativă (cann. 136– 144)
a) Cadrul puterii executive . Canonul 136 face o distincție între „supuși”
(subditi ) (v. can. 107) și „călători” ( peregrini ) (cf. can. 190) și stabilește
următoarele:
– cine deține puterea executivă o poate exercita valid față de proprii
supuși , chiar și în cazul în care el se află în afara teritoriului în care este
competent, precum și în cazul în care înșiși supușii se află în afara terito –
riului lor, dacă nu se constată altfel din natura lucrului sau din dispoziția
dreptului;
– aceeași putere o poate exercita și față de străinii (călătorii) care se află
în teritoriul în care el este competent, dar cu două condiții: 1) să fie vorba
doar despre acordări de favoruri sau 2) despre aplicarea legilor universale, § 14. p uterea de conducere Sau de juriSdicție

106
sau particulare, la care ei sunt ținuți conform can. 13, § 2, nr. 2. Acest canon
îi privește în special pe ordinarii.
b) Delegarea puterii executive ordinare (can. 137) . Puterea executivă ordi –
nară, adică cea anexată oficiului, poate fi delegată atât pentru un act, cât și
pentru totalitatea cazurilor, dacă nu este prevăzut în mod expres altfel de
către drept. De ex., parohul poate delega altor preoți și diaconilor facultatea
de a asista, în calitate de martori oficiali, la celebrarea căsătoriilor în paro –
hia sa (v. can. 1108, § 1); în schimb, nu poate delega facultatea de a spovedi,
care este de competența exclusivă a ordinariului locului (v. can. 969).
c) Subdelegarea puterii delegate . Can. 137, §§ 2-4, ia în considerare trei
cazuri:
– Subdelegarea puterii delegate de către Scaunul Apostolic : puterea exe –
cutivă delegată de Scaunul Apostolic poate fi subdelegată fie pentru un act,
fie pentru totalitatea cazurilor, dacă persoana nu a fost aleasă datorită
aptitudinii sale sau dacă subdelegarea nu a fost interzisă în mod expres;
– Subdelegarea puterii delegate de către o altă autoritate care are putere
ordinară (de ex., ordinariul locului): în acest caz, este necesară această
distincție: dacă a fost delegată pentru totalitatea cazurilor , poate fi subde –
legată pentru fiecare act în parte; în schimb, dacă a fost delegată pentru un
singur act sau pentru acte precise , nu poate fi subdelegată decât prin con –
cesiune expresă din partea celui care deleagă;
– Subdelegarea ulterioară : nicio putere subdelegată nu poate fi din nou
subdelegată, dacă acest lucru nu a fost acordat în mod expres de către cel
care deleagă.
d) Interpretarea puterii executive (can. 138). Puterea executivă ordinară,
ca, de altfel, și puterea delegată pentru totalitatea cazurilor, trebuie inter –
pretată în sens larg; în schimb, toate celelalte, în sens strict; totuși, se
consideră că celui căruia i-a fost delegată puterea i-au fost acordate și acele
facultăți fără de care această putere nu ar putea fi exercitată.
e) Rezolvarea eventualelor conflicte de competență (can. 139) . Deseori se
întâmplă ca două autorități de același grad (de ex., doi episcopi auxiliari)
sau de grad diferit (de ex., episcopul diecezan și vicarul său general) să aibă
competență cu privire la aceeași materie sau la același caz. În astfel de
situație, dacă nu este stabilit altfel de către drept, prin faptul că cineva se
adresează unei alte autorități competente, chiar superioare, nu este sus –
pendată puterea executivă, fie ordinară, fie delegată, a unei alte autorități
competente. Totuși, autoritatea inferioară să nu intervină într-o cauză ce
a fost prezentată unei autorități competente superioare, decât dintr-un
motiv grav și urgent; în plus, trebuie să înștiințeze imediat autoritatea
superioară.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

107
f) Diferite forme de delegare (cann. 140-141) . Canonul 140 vorbește des –
pre delegarea mai multor persoane simultan, atât în solidar, cât și colegial,
iar canonul 141, despre delegarea mai multor persoane în mod succesiv.
Delegarea simultană are loc în același timp, pe când cea succesivă , la date
diferite.
În solidar („in solidum”) înseamnă că fiecare delegat are facultatea de
a trata aceeași chestiune, iar colegial înseamnă că diferite persoane trebuie
să procedeze împreună și au facultatea delegată, întrucât sunt membri ai
unui grup de persoane. Dacă este vorba despre o delegație simultană in
solidum , persoana care a început mai întâi rezolvarea chestiunii le exclude
pe celelalte, în afară de cazul când, ulterior, a fost împiedicată sau nu a voit
să continue rezolvarea. Dacă au fost delegate mai multe persoane în mod
colegial să rezolve o chestiune, toate trebuie să procedeze conform dispozi –
țiilor can. 119, în afară de cazul când în mandat a fost stabilit altfel.
Puterea executivă delegată mai multor persoane se presupune că a fost
acordată în solidar, deoarece procedura e mai simplă și mai ușoară. Proce –
dura colegială este o realitate și trebuie dovedită.
Dacă este vorba despre o delegație acordată mai multor persoane în
mod succesiv, trebuie să rezolve acel caz persoana al cărei mandat este mai
vechi și nu i-a fost ulterior revocat (can. 141). Dacă primul delegat negli –
jează rezolvarea, sau este împiedicat, sau refuză, rezolvă chestiunea cel
de-al doilea. Respectarea ordinii delegației nu este „ad validitatem”.
g) Încetarea puterii delegate (can. 142).
Puterea executivă delegată încetează:
– după ce a fost îndeplinit mandatul;
– după ce a expirat timpul;
– după ce s-a terminat numărul de cazuri pentru care a fost acordată;
– după ce a încetat scopul delegației (de ex., facultatea delegată de a
asista la celebrarea unei căsătorii încetează dacă părțile nu vor să se mai
căsătorească);
– prin revocarea din partea celui care deleagă, insinuată direct celui
delegat (fie personal, fie prin poștă, fie prin intermediul unei terțe persoa ne);
– prin renunțare din partea celui delegat, prezentată celui care deleagă
și acceptată de acesta;
Nu încetează prin încetarea dreptului celui care a delegat, decât dacă
rezultă altfel din clauzele mandatului.
N.B. O excepție privind forul intern : Un act care ține de puterea delegată
exercitată numai în forul intern, îndeplinit din inadvertență după expira –
rea timpului de concesiune, este valid (can. 142, § 2). De exemplu, un preot
are facultatea delegată de a dezlega de cenzuri în forul intern, pe durata de
doi ani. Trec acești doi ani și el, fără să-și dea seama, dezleagă în continuare. § 14. p uterea de conducere Sau de juriSdicție

108
Aceste dezlegări sunt valide. În Biserică, binele sufletelor este legea supre mă.
Dezlegările sunt invalide dacă e vorba nu despre expirarea timpului, ci
despre terminarea cazurilor pentru care acel preot a fost delegat.
h) Încetarea puterii ordinare (can . 143, § 1). Puterea ordinară încetează
prin pierderea oficiului, indiferent din ce motiv are loc: renunțare, trans –
fer, înlăturare, privațiune.
i) Suspendarea puterii ordinare (can. 143, § 2). Dacă nu este prevăzut
altfel de către drept, puterea ordinară este suspendată în cazul în care se
face apel sau se înaintează recurs împotriva privării de un oficiu sau înlă-
turării dintr-un oficiu.
Privarea de un oficiu are loc printr-un proces canonic, iar împotriva
sentinței se poate face apel; înlăturarea se face printr-un act administrativ
singular, iar împotriva lui se poate înainta recurs .
j) „Supplet Ecclesia” (can. 144) . În caz de eroare comună de fapt sau de
drept, ca și în caz de dubiu pozitiv și probabil fie de drept, fie de fapt, Bise –
rica suplinește puterea de conducere (ordinară și delegată), atât în forul
extern, cât și în forul intern. Aceeași normă se aplică și în cazul facultăților
ordinare sau delegate de care se bucură slujitorul confirmațiunii (cann.
882 și 883), al pocăinței (can. 966) și cei care au o delegație generală de a
asista la celebrarea căsătoriilor (can. 1111, § 1).
Dreptul canonic, care este destul de flexibil și pătruns de spirit pastoral,
pentru a rezolva, în situații deosebite, lipsa puterii executive, stabilește că
Biserica suplinește puterea de conducere executivă și facultățile necesare,
atât în forul extern, cât și în cel intern. Aceasta înseamnă că acele acte care
din natura lor ar fi invalide, pentru că cel care le îndeplinește nu are pute –
rea sau facultatea de a face acest lucru, sunt valide și nu au nevoie de nicio
convalidare ulterioară, deoarece Biserica suplinește această lipsă de putere.
Nu e vorba despre convalidarea unui act invalid, ci despre o adevărată dele –
gație a iure , tranzitorie, care face ca actul respectiv să fie valid de la început.
Biserica suplinește lipsa puterii executive numai în două cazuri: a) în
caz de eroare comună și b) în caz de dubiu pozitiv și probabil.
a) Suplinirea de către Biserică are loc mai întâi în caz de eroare comună
din partea credincioșilor în favoarea cărora este exercitată puterea execu –
tivă sau sunt exercitate facultățile prevăzute de § 2.
Eroarea este o judecată falsă despre o realitate. Ea se deosebește de igno –
ranță, care este lipsă de cunoaștere. În caz de ignoranță, Biserica nu suplinește.
Eroarea comună poate fi de fapt sau de drept . Eroarea comună de fapt
sau actuală are loc în cazul când credincioșii unui loc sau ai unei comuni –
tăți, bazându-se pe unele fapte sau împrejurări, sunt convinși că o persoană
(un cleric) are puterea necesară, dar care de fapt nu o are. De exemplu,
preotul care celebrează se adresează credincioșilor din biserică zicându-le cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

109
că, în apropiere de confesional, se află un preot care poate asculta spovezile.
Comunitatea e dusă în eroare, pentru că acel preot a fost confundat cu un
alt preot. El nu are facultatea de a asculta spovezile, dar eroarea comună
din partea comunității face ca, în acel caz, el să primească această facultate.
Eroarea comună de drept sau virtuală are loc în cazul în care nu se veri –
fică faptic eroarea comunității, dar există asemenea circumstanțe încât co mu-
nitatea ar putea fi indusă în eroare. Dacă nu cade în eroare, aceasta se
datorează faptului că, de exemplu, ea nu este prezentă. În acest al doilea
caz (eroare de drept), nu se are în vedere atât numărul persoanelor care au
greșit, cât, mai ales, circumstanțele care ar fi putut duce comunitatea în
eroare. De exemplu, luarea în primire a unei parohii de către un paroh în
mod invalid, indiferent din ce motiv (de ex., pe bază de simonie), creează
eroarea comună; și din acel moment acel paroh putativ asistă valid căsăto –
riile din parohia sa și are și facultatea de a asculta mărturisirile sacramen –
tale, atât timp cât nu se descoperă adevărul.
b) În caz de dubiu pozitiv și probabil . Eroarea este din partea credincio –
șilor; dubiul este din partea persoanei care exercită puterea executivă sau
facultățile.
Dubiul este pozitiv dacă există motive reale pentru ambele puncte de
vedere; e și probabil dacă motivele sunt serioase, cu toate că sunt contrazise
de motive contrare la fel de serioase.
Dubiul poate fi de drept sau de fapt . Dubiul de drept se referă la existența
legii sau la interpretarea ei, la conținutul sau la extinderea ei. Dubiul de
fapt se referă la existența condițiilor pe care legea le impune pentru ca
actul să fie valid (de ex., există pericolul morții – can. 976? Facultățile mele
au expirat sau nu?).
Nu este necesar ca împreună cu dubiul să existe și eroarea comună.
Este suficientă eroarea comună chiar când preotul este sigur că nu are
puterea necesară. De asemenea, este suficient dubiul din partea preotului,
fără să existe eroarea comună.
§ 15. OFICIUL ECLEZIASTIC
(cann. 145-196)
Oficiul ecleziastic este orice funcție înființată în mod stabil din dispoziție
fie divină, fie ecleziastică, ce trebuie exercitată în vederea unui scop spiri –
tual (can. 145, § 1).
a) Elementele constitutive ale oficiului ecleziastic:
– O funcție („munus”) în vederea unui scop spiritual. Fiind vorba despre
un oficiu în Biserică, scopul nu poate fi decât eclezial, care e întotdeauna § 15. o ficiuL ecLeziaStic

110
spiritual, chiar dacă, practic, este vorba și despre o funcție pentru lucruri
materiale, ca, de ex., oficiul de econom diecezan.
– Înființată în mod stabil. Este vorba despre o stabilitate obiectivă, ce
nu trebuie confundată cu cea subiectivă a titularului oficiului. Titularul se
schimbă sau poate chiar să lipsească pentru un anumit timp, caz în care se
va spune că oficiul este vacant sau împiedicat. În schimb, oficiul rămâne
până va fi desființat în mod legal. Funcțiile care au un caracter temporar
nu sunt oficii ecleziastice în sens propriu.
– Din dispoziție divină sau ecleziastică. Deci autoritățile civile nu au
nicio competență cu privire la înființarea oficiilor ecleziastice. De aseme –
nea, este exclusă inițiativa privată a credincioșilor.
Numai oficiul primatului pontifului roman și al episcopatului în general
este de origine divină, celelalte oficii fiind de origine ecleziastică (de ex.,
oficiul de vicar general, de paroh, de judecător, de rector de seminar etc.).
b) Obligațiile și drepturile proprii ale fiecărui oficiu ecleziastic sunt
determinate:
– de dreptul universal sau de cel particular,
– sau de decretul de constituire sau de acordare emanat de autoritatea
ecleziastică competentă (§ 2).
I. a trIBuIrea ofICIuluI eClezIaStIC (Cann. 146-183)
Un oficiu ecleziastic nu poate fi conferit în mod valid fără atribuirea
canonică („provisio canonica”).
Atribuirea este actul administrativ numit decret (cf. can. 48), prin care
autoritatea ecleziastică competentă conferă oficiul ecleziastic, în conformi –
tate cu normele canonice, unei persoane capabile din punct de vedere cano –
nic. Atribuirea canonică e formată din trei acțiuni succesive: desemnarea
titularului, conferirea titlului juridic și punerea în posesie („capta poses sio”).
Punerea în posesie este necesară pentru episcopul diecezan (can. 382, § 2),
pentru episcopul coadiutor și episcopul auxiliar (can. 404, §§ 1 și 2) și pentru
paroh (can. 527). Atribuirea canonică a unui oficiu ecleziastic poate avea loc
în patru moduri: prin libera conferire („libera collatio”), prin înves tire
(„institutio”), prin confirmare sau admitere („confirmatio” sau „admis sio”) și
prin simpla alegere și acceptarea ei de către cel ales („electio et acceptatio
electionis”), dacă alegerea nu are nevoie de confirmare (cum e în cazul
papei și al administratorului diecezan: can. 332, § 1, respectiv 427, § 2).
Aceste modalități prevăzute de drept sunt taxative, fiind excluse alte
modalități (succesiunea ereditară, adopția, tragerea la sorți etc.). Autorita –
tea care are dreptul să înființeze, să schimbe și să desființeze oficiile are și
dreptul să le atribuie, în afară de cazul când este stabilit altfel de către cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

111
drept (can. 148). De ex., numirea parohului este de competența episcopului
diecezan de care depind înființarea, modificarea și suprimarea parohiilor.
Dacă oficiul este instituit de către drept, însăși legea stabilește autoritatea
care trebuie să atribuie oficiul. De ex., desemnarea administratorului die –
cezan îi revine Colegiului consultanților.
Atribuirea unui oficiu care comportă grija față de suflete („cura anima –
rum”) să nu fie amânată fără un motiv grav (can. 151).
1. Condițiile generale pentru efectuarea
unei atribuiri canonice (cann. 149-150; 152-156)
– Comuniunea eclezială . Pentru ca o persoană să fie numită într-un
oficiu ecleziastic, trebuie să fie în comuniune cu Biserica. Canonul nu pre –
cizează în ce constă comuniunea, dar comentatorii spun că este vorba, pe
de o parte, despre excluderea pedepsei excomunicării și excluderea aban –
donării credinței, iar pe de altă parte, despre unirea cu frații în credință și,
mai ales, cu păstorii legitimi (v. cann. 194, § 1, nr. 2; 212, § 1; 750; 752;
1331, § 2, nr. 4).
– Capacitatea subiectului , adică titularul să fie înzestrat cu calitățile
prescrise pentru acel oficiu de dreptul universal sau de cel particular, sau
de statute. Atribuirea unui oficiu ecleziastic unei persoane care nu are cali –
tățile necesare este nulă numai dacă aceste calități sunt prescrise în mod
expres pentru validitatea atribuirii de către dreptul universal sau particular
sau de legea fundației; altminteri este validă, dar poate fi anulată printr-un
decret al autorității competente sau printr-o sentință a tribunalului admi –
nistrativ.
– Excluderea simoniei. Atribuirea unui oficiu ecleziastic în mod simoniac
este nulă ipso iure , fie că actul simoniac a fost comis de candidat, fie de
către autoritatea competentă.
– Oficii care comportă grija față de suflete , pentru îndeplinirea căreia
este necesară exercitarea hirotonirii sacerdotale, nu pot fi atribuite în mod
valid celor care nu au fost încă hirotoniți preoți.
– Compatibilitatea. Să nu se atribuie nimănui două sau mai multe oficii
incompatibile, adică oficii care nu pot fi îndeplinite împreună în același
timp de aceeași persoană. Această incompatibilitate trebuie considerată
atât din punct de vedere fizic (persoana respectivă nu este în stare să înde –
plinească obligațiile aferente oficiului), cât și din punct de vedere legal (legea
însăși prevede uneori această incompatibilitate, de ex., can. 423, § 2; 425,
§ 1). Totuși, nu este vorba despre o dispoziție cu caracter invalidant, adică
atribuirea mai multor oficii incompatibile poate fi cel mult ilicită.
– Vacanța de drept. Un oficiu este vacant de drept dacă este lipsit de titu –
lar, întrucât nimănui nu i s-a făcut atribuirea canonică, necesară pentru § 15. o ficiuL ecLeziaStic

112
validitate. Atribuirea unui oficiu care nu este vacant de drept este ipso
facto invalidă și nu devine validă prin ulterioară vacanță. De fapt, actele
nule nu se convalidează o dată cu trecerea timpului sau cu încetarea cauzei
de nulitate. Totuși, dacă este vorba despre un oficiu care este conferit de
drept pentru un timp determinat (de ex., pentru cinci ani), atribuirea poate
fi făcută în decurs de șase luni înainte de expirarea acestui timp și are efect
din ziua în care oficiul devine vacant. Promiterea unui oficiu, indiferent de
cine este făcută, nu are niciun efect juridic. Această normă urmărește evi –
tarea favoritismelor.
Un oficiu care este vacant de drept, dar care întâmplător este încă deți –
nut în mod ilegal de cineva, poate fi atribuit, cu condiția să fie declarată în
mod reglementar deținerea lui nelegitimă și să se menționeze această decla –
rație în documentul de conferire. Această declarație poate fi o sentință sau
un decret administrativ.
Cine conferă un oficiu înlocuind pe cineva care neglijează sau este împie –
dicat nu dobândește prin aceasta nicio putere asupra persoanei căreia i-a
conferit oficiul, ci condiția juridică a acesteia e ca și cum atribuirea ar fi
fost făcută conform normelor obișnuite ale dreptului.
– Forma scrisă . Atribuirea oricărui oficiu să fie făcută în scris. În gene –
ral, forma scrisă este ad liceitatem . Trebuie totuși să se țină seamă și de
canonul 474, care stabilește ca actele Curiei diecezane, destinate să aibă
valoare juridică, trebuie semnate ad validitatem de ordinariul care le emite.
2. Libera conferire (can. 157)
– „Libera collatio” este conferirea unui oficiu efectuată direct de către
autoritatea competentă. Este practica obișnuită și dorită în Biserică.
– Canonul 157 ia în considerare numai libera conferire a oficiilor diece –
zane de către episcop: „Dacă nu este stabilit în mod explicit altfel de către
drept, este de datoria episcopului diecezan să se îngrijească, prin libera
conferire, de oficiile ecleziastice în Biserica sa particulară”. Despre oficiile
conferite de alte autorități există norme prevăzute în alte canoane. Com –
petența episcopului diecezan de a numi o persoană într-un oficiu este înso –
țită, în unele cazuri, de consultarea („consilium”) unor organisme sau a
unor persoane. De ex., pentru numirea și înlăturarea economului diece zan
trebuie cerută părerea Colegiului consultanților și a consiliului pentru
probleme economice (can. 494, §§ 1 și 2); pentru numirea unui canonic tre –
buie audiat capitlul (can. 509, § 1); pentru numirea parohilor trebuie ceru –
tă părerea decanului (can. 524); pentru numirea vicarilor parohiali poate fi
cerută părerea decanului și a parohului (can. 547); pentru numirea decani –
lor poate fi cerută părerea preoților din decanat (can. 553, § 2).cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

113
În cazul când conferă în mod liber un oficiu ecleziastic unui călugăr sau
unei călugărițe, episcopul diecezan trebuie să aibă consimțământul superi –
orului competent (can. 682, § 1 și can. 738, § 2).
3. Prezentarea (can. 158-163)
a) Prezentarea este desemnarea candidatului la un oficiu ecleziastic
făcută autorității competente, de cel care are dreptul, pentru ca aceasta să
ratifice actul conferind învestirea („institutio”). Se deosebește de alegere,
deoarece dreptul de prezentare îl pot avea fie o persoană fizică, fie o fami –
lie, fie o persoană juridică sau un grup de persoane, pe când dreptul de a
alege îl au numai o persoană juridică sau un grup de persoane. În plus, prin
prezentare pot fi propuși mai mulți candidați, pe când în cazul alegerii este
desemnat un singur candidat.
b) Modalități de prezentare (can. 158)
Prezentarea pentru ocuparea unui oficiu trebuie adresată autorității
căreia îi revine dreptul de a acorda învestirea, în termen de trei luni de la
aflarea știrii că oficiul este vacant, dacă nu există vreo dispoziție legitimă
contrară (dreptul particular, o cutumă). Dacă dreptul de prezentare îi
aparține unui colegiu sau unui grup de persoane, candidatul să fie desem –
nat respectându-se prevederile canoanelor 165– 179 cu privire la alegeri.
c) Norme referitoare la candidat
– Mai întâi, este necesar consimțământul candidatului. Nimeni să nu fie
prezentat împotriva voinței sale. Dacă persoana propusă pentru a fi pre –
zentată, după ce i s-a cerut părerea, nu refuză în termen de opt zile, poate
fi prezentată (can. 159).
– Cine are dreptul de prezentare poate să prezinte una sau mai multe
persoane, fie împreună în același timp, fie în mod succesiv (can. 160, § 1).
– Nimeni nu poate să se prezinte pe sine, însă un colegiu sau un grup
poate să prezinte pe cineva din rândul membrilor săi (can. 160, § 2).
– Dacă nu este stabilit altfel de către drept, cine a prezentat pe cineva
care e considerat inapt poate să prezinte pe altcineva, numai o singură
dată, în termen de o lună (can. 161, § 1).
– Dacă persoana prezentată a renunțat înainte să fi avut loc învestitura
sau a decedat, cine are dreptul de prezentare își poate exercita din nou
acest drept în termen de o lună de la data aflării știrii cu privire la renun –
țare sau deces (can. 161, § 2).
d) Pierderea dreptului de prezentare (can. 162)
Canonul 162 prevede două cazuri când se pierde dreptul de prezentare:
– dacă prezentarea nu a fost făcută în timp util, adică în termen de trei
luni pentru prima și în termen de o lună pentru cea de-a doua;
– dacă a fost prezentată de două ori o persoană considerată a fi inaptă.§ 15. o ficiuL ecLeziaStic

114
În aceste cazuri, oficiul rămas vacant este conferit altcuiva prin libera
conferire de către cel care are dreptul de a învesti, totuși cu consimțămân –
tul ordinariului propriu al candidatului desemnat.
e) Învestirea canonică (can. 163)
Învestirea înseamnă împuternicirea dată cuiva spre a exercita un drept,
o autoritate, o atribuție, o funcție. Prezentarea îi dă candidatului numai
„ius in rem”, dreptul la învestire și deci la oficiu. „Ius in re” este dat prin
învestirea din partea autorității competente.
Autoritatea căreia, conform normelor dreptului, îi aparține dreptul de a
învesti o persoană prezentată: să o investească pe cea prezentată în mod
legitim, pe care o consideră capabilă și care a acceptat. În cazul în care sunt
prezentate mai multe persoane, autoritatea competentă să învestească nu mai
una dintre ele.
4. Alegerea (cann. 164-179)
a) Norme preliminare (cann. 164-165)
Legile canonice referitoare la alegerea candidatului pentru dobândirea
unui oficiu ecleziastic valorează pentru toate cazurile în care dreptul –
chiar și cel particular sau propriu – nu a prevăzut altfel.
Dacă nu a fost stabilit altfel de către dreptul universal, sau de către cel
particular, sau de către statutele legale ale unui colegiu sau ale unui grup
de persoane ce au dreptul de a alege pentru un oficiu, alegerea să nu fie
amânată mai mult de trei luni utile , care trebuie calculate din ziua în care
se ajunge la cunoașterea vacanței oficiului. Trecând în mod inutil acest
termen, autoritatea ecleziastică ce are dreptul de a atribui ulterior oficiul
să se îngrijească în mod liber de oficiul vacant.
Cât privește „timpul util”, a se vedea can. 201, § 2.
În unele cazuri, termenul prescris poate fi diferit de cel prevăzut în
acest canon. De ex., dreptul universal prevede că alegerea administratoru –
lui diecezan de către Colegiul consultanților trebuie să aibă loc în termen
de opt zile de la primirea știrii despre vacanța scaunului episcopului diece –
zan (vezi can. 421).
De asemenea, dreptul particular sau statutar poate prescrie un termen
mai mare sau mai mic pentru diferitele alegeri.
b) Convocarea alegătorilor (can. 166)
Președintele colegiului sau al grupului trebuie să-i convoace pe toți
membrii colegiului sau al grupului. Convocarea poate fi generală (prin
edict sau prin presă) sau personală (prin viu grai, telefon, fax, e-mail, tele –
gramă). Convocarea personală este validă dacă apelul a fost expediat la
locul domiciliului sau al cvasidomiciliului sau la locul de ședere.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

115
Dacă vreunul dintre cei care trebuie chemați a fost omis și de aceea a
absentat, alegerea este validă; cu toate acestea, la intervenția lui, după ce
au fost dovedite omiterea și absența, alegerea, chiar dacă a fost confirmată,
trebuie să fie anulată de către autoritatea competentă, cu condiția să se
constate în mod juridic (prin martori, înscrisuri etc.) că recursul a fost
trimis în termen de cel puțin trei zile de la data primirii știrii cu privire la
alegere.
Dacă au fost omiși mai mult de o treime din alegători, alegerea este nulă
ipso iure , dacă persoanele omise nu au fost de fapt prezente.
c) Votarea (cann. 167-172)
– După ce convocarea a fost făcută în mod legal, cei prezenți au dreptul
de a vota în ziua și locul ce au fost stabilite în avizul de convocare, fiind
exclusă, dacă nu este prevăzut altfel în statute, posibilitatea de a da votul
prin scrisoare sau prin procurator.
– Dacă vreunul dintre alegători este prezent în casa în care se desfășoară
alegerea, dar nu poate să participe la alegere din cauza sănătății șubrede,
cei însărcinați cu numărarea voturilor să-i ceară votul în scris.
– Pentru ca alegerea să fie validă, nicio persoană care nu face parte din
colegiu sau din grup nu poate fi admisă să voteze.
– Fiecare alegător poate exprima un singur vot, fără excepții.
• Nu pot vota în mod valid :
– cei incapabili de un act uman;
– cei pedepsiți cu excomunicarea impusă sau declarată print-o sentință
judecătorească sau printr-un decret administrativ;
– cei lipsiți de voce activă, adică cei care nu au drept de vot;
– cei care au abandonat în mod notoriu comuniunea cu Biserica.
Dacă cineva dintre cei menționați mai sus este admis să voteze, votul lui
este nul, însă alegerea este validă, în afară de cazul când se constată că,
prin anularea acestui vot, persoana aleasă nu a întrunit numărul necesar
de voturi.
• Ca să fie valid , votul trebuie să fie:
– liber (este invalid votul aceluia care, din frică gravă sau prin dol, a fost
constrâns direct sau indirect să aleagă o persoană determinată sau diferite
persoane în mod separat);
– secret;
– sigur (să nu lase dubii asupra intenției efective a alegătorului, nici
asupra identității celui ales; este exclus un vot de genul „l-aș alege pe…”);
– necondiționat (fără restricții, limite, condiții);
– determinat (desemnarea candidatului să fie făcută în mod concret și
univoc; un vot exprimat în formă alternativă este nul).
Condițiile puse înainte de alegere să fie considerate ca neavenite.§ 15. o ficiuL ecLeziaStic

116
N.B. De notat că actualul Cod nu mai consideră invalid și ilicit votul pe
care cineva și-l dă sieși.
Dacă libertatea alegerii a fost în vreun fel oarecare efectiv împiedicată,
alegerea este invalidă ipso iure .
d) Numărarea voturilor (can. 173)
Înainte de începerea alegerii, să fie desemnate, din rândul membrilor
colegiului sau al grupului, cel puțin două persoane care să numere voturile.
Ele trebuie să strângă voturile și să verifice în fața președintelui alegerii
dacă numărul buletinelor corespunde cu numărul alegătorilor, să examineze
voturile și să anunțe tuturor numărul de voturi (valide) obținute de fiecare.
Dacă numărul de voturi depășește numărul de alegători, votarea este nulă.
Cel care îndeplinește rolul de grefier ( actuarius ) trebuie să întocmească
procese-verbale cu privire la toate actele alegerii. Aceste procese-verbale,
semnate de grefier, de președinte și de cei care au numărat voturile, trebuie
să fie păstrate cu grijă în arhiva colegiului.
e) Majoritatea necesară (can.176)
Dacă nu este prevăzut altfel de către drept sau de către statute, să fie
considerat ales și să fie declarat ca atare de către președintele colegiului
sau al grupului candidatul care a obținut numărul necesar de voturi, con –
form dispozițiilor can. 119, nr. 1, adică:
– persoana care a obținut majoritatea absolută din partea celor prezenți
la primul sau la al doilea tur de scrutin;
– la al treilea tur de scrutin (dacă primele două au fost nereușite), există
balotaj între cei doi candidați care la al doilea tur de scrutin au obținut cel
mai mare număr de voturi, iar dacă sunt mai mulți, între cei mai vârstnici
doi candidați. Este considerat ales cel care a obținut chiar majoritatea rela –
tivă (50+1), iar în caz de egalitate, cel mai în vârstă.
f) După alegere (cann. 176-179)
– Candidatul ales să fie declarat ca atare de către președinte, în fața
grupului electoral, și aceasta, ad validitatem .
– Președintele să-l înștiințeze imediat pe cel ales.
– În termen de opt zile utile de la primirea intimării, cel ales să-l anunțe
pe președintele colegiului sau al grupului cu privire la acceptarea sau neac –
ceptarea alegerii; în caz contrar, alegerea nu are afect.
– Dacă cel ales nu acceptă, pierde orice drept câștigat prin alegere și nici
nu-l redobândește printr-o acceptare ulterioară; poate însă să fie din nou ales.
– Colegiul sau grupul trebuie să procedeze la o nouă alegere în termen
de o lună de la data cunoașterii neacceptării.
– După ce a acceptat alegerea care nu are nevoie de confirmare, cel ales
obține imediat oficiul cu toate drepturile ( pleno iure ); dacă alegerea are
nevoie de confirmare, obține numai dreptul la oficiu ( ius ad rem ).cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

117
– Dacă alegerea are nevoie de confirmare, cel ales trebuie să ceară, în
termen de opt zile utile începând de la data acceptării alegerii, personal
sau prin alții, confirmarea din partea autorității competente; în caz con –
trar, este privat de dreptul de a obține oficiul, în afară de cazul când dove –
dește că nu a putut cere confirmarea din cauza unui impediment just.
– Dacă alegerea a fost legală, iar candidatul a fost considerat capabil,
autoritatea competentă nu poate refuza confirmarea.
– Ca să fie validă, confirmarea trebuie dată în scris.
– Înainte de primirea confirmării, cel ales nu poate să administreze ofi –
ciul; în caz contrar, actele de conducere pe care le îndeplinește sunt nule.
g) Alegerea prin compromis (cann. 174-175)
– Dacă nu este stabilit altfel de către drept sau de către statute, alegerea
poate fi făcută și prin compromis , adică toți electorii, printr-un acord una –
nim și dat în scris, transferă, pentru acel caz, dreptul lor de a alege uneia
sau mai multor persoane capabile, fie din rândul colegiului sau al grupului,
fie străine, care, în virtutea facultății primite, să aleagă în numele tuturor.
– Dacă este vorba despre un colegiu sau despre un grup format numai
din clerici, persoanele desemnate pentru alegerea prin compromis trebuie
să fie, ad validitatem , persoane hirotonite.
– Cei desemnați să aleagă prin compromis trebuie să respecte prevede –
rile dreptului referitoare la alegere și, pentru validitatea alegerii, trebuie
să se conformeze condițiilor, care nu sunt contrare dreptului, incluse în
compromis. Condițiile contrare dreptului sunt considerate neavenite.
– Compromisul încetează și dreptul de a vota le revine alegătorilor
obișnuiți:
• prin revocarea făcută de colegiu sau de grup, înainte de începerea
alegerii prin compromis;
• prin nerespectarea uneia dintre condițiile incluse în compromis;
• dacă alegerea efectuată a fost nulă.
Se recurge la compromis în cazuri cu totul excepționale, când alegerea
se dovedește a fi deosebit de complexă, dând naștere la disensiuni care fac
să nu se mai ajungă la un acord.
5. Cererea ( postulatio ) (cann. 180-183)
Cererea ( postulatio ) este o formă subsidiară a alegerii și are loc în cazul
când alegerii candidatului, pe care alegătorii vor să-l desemneze pentru că
îl consideră mai apt ( aptior ), i se opune un impediment canonic ce poate fi
dispensat și se obișnuiește să se dea dispensă (de ex., impedimentul de
vârstă, lipsa de titluri academice etc.). Electorii pot, prin voturile lor, să-l
ceară pe candidat de la autoritatea competentă. Pentru ca cererea să fie § 15. o ficiuL ecLeziaStic

118
valabilă, sunt necesare cel puțin două treimi din voturi. Cei desemnați să
aleagă prin compromis nu pot să ceară dacă acest lucru nu a fost mențio –
nat în compromis.
Dacă cererea nu a fost trimisă în termen de opt zile utile, devine ipso
facto nulă.
Persoana cerută nu dobândește „ius ad rem”, deoarece autoritatea com –
petentă nu este obligată să admită cererea.
Dacă autoritatea competentă a respins cererea, dreptul de a alege revine
colegiului sau grupului.
II. P Ierderea ofICIuluI eClezIaStIC (Cann. 184-196)
a) Există șase posibilități de pierdere ( amissio ) a unui oficiu ecleziastic:
prin expirarea timpului prestabilit, prin împlinirea vârstei prescrise de
drept, prin renunțare, prin transferare, prin înlăturare ( amotio ) și prin
privațiune
b) Dacă nu este prevăzut altfel de către drept, oficiul ecleziastic nu se
pierde prin încetarea dreptului autorității care l-a conferit. Și în acest caz
prin „drept” se înțelege dreptul universal, particular, propriu sau statutar.
De ex., din dispoziția dreptului universal, devenind vacant scaunul episco –
pal, își pierd oficiul vicarii generali și episcopali, dacă nu sunt episcopi
auxiliari (cf. cann. 481, § 1, și 409). Administratorul diecezan își pierde
oficiul prin luarea în primire a diecezei de către noul episcop diecezan (cf.
can. 430, § 1).
c) Pierderea oficiului comportă necesitatea de a se aduce cât mai curând
(quam primum ) la cunoștință acest fapt, pentru ca autoritățile competente
să-și poată exercita dreptul de a atribui oficiul.
d) Cei care pierd oficiul datorită împlinirii vârstei prescrise sau datorită
renunțării acceptate de superior pot primi titlul de „emerit”. De ex., episco –
pii care au împlinit vârsta de 75 de ani, iar renunțarea lor a fost acceptată
de papa, sunt numiți „episcopi emeriți” ai diecezei pe care au păstorit-o
până atunci; profesorul care a împlinit vârsta prescrisă (70 de ani) poate
păstra, în lista profesorilor institutului, titlul de „profesor emerit”.
e) Pierderea oficiului datorită împlinirii vârstei sau a renunțării are
efect numai din momentul în care este intimată în scris de către autorita –
tea competentă.
1. Renunțarea (cann. 187-189)
Orice persoană responsabilă de actele sale poate renunța dintr-un motiv
just la oficiul ecleziastic. Este vorba despre renunțarea benevolă, prezentată
de titularul oficiului, și nu despre renunțarea impusă de lege.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

119
a) Condiții necesare:
– Pentru liceitate este necesar un motiv just, bazat pe elemente subiec –
tive (din partea titularului) sau pe elemente obiective (binele Bisericii și al
sufletelor).
– Pentru validitate este necesară capacitatea titularului de a înțelege și
a voi, condiție cerută pentru validitatea oricărui act juridic; să nu fie deter –
minată de frică gravă (v. can. 125, § 1), de o eroare substanțială (can. 126),
de dol, precum și în mod simoniac (cann. 187 și 188); să fie prezentată în
scris sau verbal, în fața a doi martori, autorității căreia îi revine dreptul de
a atribui respectivul oficiu.
b) Acceptarea renunțării
Renunțarea care are nevoie de acceptare din partea autorității compe –
tente, dacă nu este acceptată în decurs de trei luni, este lipsită de orice
valoare. Renunțarea care nu are nevoie de acceptare (renunțarea papei și a
Administratului diecezan) are efect prin anunțarea ei de către cel care
renunță în conformitate cu normele dreptului. Autoritatea competentă să
nu accepte o renunțare care nu se bazează pe un motiv just.
c) Revocarea renunțării
Cât timp nu a devenit efectivă, renunțarea poate fi revocată de către
persoana care renunță. Devenind efectivă, nu poate fi revocată. Totuși,
persoana poate primi oficiul printr-o nouă atribuire canonică ( ex alio titulo ).
2. Transferarea ( translatio ) (cann. 190-191)
a) Transferarea este trecerea unei persoane de la un oficiu ecleziastic la
un alt oficiu ecleziastic în urma unei decizii luate de autoritatea competentă.
Ea poate fi benevolă (liberă) sau obligatorie (impusă). Cea benevolă are loc
la cererea sau cu consimțământul titularului; cea obligatorie are loc din
inițiativa superiorului.
b) Autoritatea competentă
Transferarea poate fi efectuată numai de către cel care are dreptul de a
se îngriji de oficiul care este pierdut și, totodată, de oficiul care este încre –
dințat. De ex., transferarea episcopilor diecezani este de competența pon –
tifului roman (can. 416), iar a parohilor este de competența episcopului
diecezan (can. 523).
c) Motivele transferării
În cazul unei transferări benevole, este necesar și suficient orice motiv
just. În cazul unei transferări obligatorii este necesar un motiv grav, deoa –
rece este vorba despre privarea unei persoane de un drept câștigat. În plus,
este necesară observarea procedurii prescrise de drept, rămânând întot –
deauna neatins dreptul de a se expune motivele contrare. Transferarea
parohilor urmează o procedură administrativă proprie (v. cann. 1748-1752). § 15. o ficiuL ecLeziaStic

120
Aceeași procedură („servatis sevandis”) poate fi observată și în cazul trans –
ferării obligatorii din alte oficii, care nu are norme proprii. Despre transfe –
rarea penală stabilește norme can. 1336, § 1, nr. 4, și § 2.
d) Decret scris
Decretul de transferare – atât pentru cea benevolă, cât și pentru cea
obligatorie – trebuie intimat în scris „ut effectum sortiatur”.
e) Efectele juridice
În urma transferării, oficiul devine vacant în mod efectiv prin luarea în
primire canonică a celui de-al doilea oficiu, dacă nu este prevăzut altfel de
către drept sau de către autoritatea competentă. Această normă face ca
oficiul a quo să nu rămână fără titular, iar persoana transferată să nu rămână
fără întreținerea necesară. Cel transferat primește remunerația legată de
primul oficiu, până la luarea în primire canonică a celui de-al doilea oficiu.
3. Înlăturarea (can. 192-195)
a) Înlăturarea este pierderea pentru totdeauna a oficiului fie prin decret,
emis în mod legal de autoritatea competentă, fie ipso iure .
b) Înlăturarea prin decret
Sunt prevăzute trei cazuri:
– În cazul înlăturării dintr-un oficiu ce a fost acordat pentru un timp
nedeterminat sunt necesare motive grave , respectându-se procedurile sta –
bilite de drept. În evaluarea gravității motivelor trebuie să se țină seama,
mai ales, de binele comun și de mântuirea sufletelor (cf. can. 1741).
– În cazul înlăturării dintr-un oficiu ce a fost acordat pentru un timp
determinant , înainte de expirarea acestui timp , sunt de asemenea necesare
motive grave și respectarea procedurii stabilite de drept, în afară de cazul
când e vorba despre oficii diecezane acordate călugărilor; aceștia pot fi înlă –
turați atât „ad nutum episcopi dioecesani”, cât și „ad nutum superioris”
(cf. can. 1682, § 2).
– În cazul înlăturării dintr-un oficiu ce a fost acordat la latitudinea pru –
dentă a autorității competente („ad prudentem discretionis auctoritatis
competentis”), este necesar un motiv just și nu e prescrisă o procedură
specială. Autoritatea competentă are facultatea de a-i înlătura în mod liber,
dar nu arbitrar, pe titulari. De ex., așa este cazul vicarului general și al
vicarilor episcopali (can. 477, § 1), al cancelarului și al notarilor Curiei
(can. 485), al decanilor (can. 554, § 3), al vicarilor parohiali (can. 552).
În toate cele trei cazuri este necesar ad validitatem ca decretul de înlă –
turare să fie intimat în scris.
c) Înlăturarea „ipso iure” (în virtutea dreptului)
Sunt prevăzute trei cazuri, fiind excluse altele. Este înlăturat ipso iure
din oficiul ecleziastic:cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

121
– cine a pierdut starea clericală;
– cine a abandonat în mod public credința sau comuniunea cu Biserica;
– clericul care a atentat, chiar și numai civil, căsătoria (can. 194, § 1).
Pierderea juridică a stării clericale (cf. can, 290 și 1336, § 1, nr. 5) com –
portă automat pierderea tuturor oficiilor și atribuțiilor ecleziastice și a ori –
cărei puteri delegate (cf. can. 292).
Părăsirea credinței catolice și a comuniunii ecleziale coincide, practic,
cu săvârșirea delictului de apostazie, de erezie, de schismă. Părăsirea tre –
buie să fie publică și nu e necesar să fie și formală.
Atentarea căsătoriei se referă numai la clerici pentru care ordinul sacru
constituie un impediment matrimonial dirimant. Călugărilor care nu sunt
clerici și călugărițelor li se aplică dispozițiile prevăzute de can. 694, § 1, nr. 2.
Deși înlăturarea dintr-un oficiu are loc ipso facto în cele trei cazuri menți o-
nate, pentru a fi impusă, de fapt, în cazul părăsirii publice a credinței și a comu –
niunii cu Biserica și în cazul atentării căsătoriei, este necesar să se constate
despre ea dintr-o declarație scrisă a autorității competente (can. 194, § 2).
d) Asigurarea întreținerii
Dacă cineva, desigur, nu ipso iure , ci prin decret din partea autorității
competente, este înlăturat dintr-un oficiu care îi asigură întreținerea, ace –
eași autoritate să aibă grijă să se ia măsuri cu privire la întreținerea lui
pentru un timp suficient, dacă nu s-a prevăzut altfel (can. 195).
e) Privațiunea (can. 196)
Privațiunea este pierderea pentru totdeauna a oficiului ecleziastic ca
pedeapsă pentru săvârșirea unui delict, efectuată numai în conformitate
cu normele dreptului. Ea dobândește efect în conformitate cu dispozițiile
canoanelor din dreptul penal (cf. cann. 1717-1731).
§ 16. PRESCRIPȚIA
(cann. 197-199)
1. Definiția
Prescripția este o modalitate de drept pozitiv uman de a dobândi un
drept real sau de a face să înceteze o obligație sau o acțiune, după trecerea
unui anumit timp, respectându-se toate normele legale.
2. Diviziunea
Prescripția poate fi: achizitivă (uzucapiune), dacă se dobândește un
drept de proprietate sau un alt drept real, sau extinctivă (eliberativă), dacă
face să înceteze o obligație sau o acțiune.§ 16. p reScripția

122
3. Acceptarea normelor civile
Biserica acceptă normele dreptului statal cu privire la prescripție, așa
cum există ele în legislația fiecărei țări, cu condiția să nu fie contrare drep –
tului divin, iar dreptul canonic să nu prevadă altfel (can. 197; cf. can. 22).
Așadar, în baza acestui principiu general, legile civile ale fiecărei țări cu
privire la subiecții prescripției, la bunurile prescriptibile, la condițiile ceru te,
la timpul necesar etc. devin legi canonice. Legea statală este regula, iar
legea canonică este excepția.
4. Buna-credință
Buna-credință este elementul esențial de care depinde legitimitatea
prescripției.
Potrivit legislației canonice, buna-credință este necesară pentru orice
fel de prescripție, atât achizitivă, cât și extinctivă, pe toată perioada de
timp prevăzută pentru prescripție. Este vorba despre buna-credință teolo –
gică, ce își are fundamentul în conștiință, adică în convingerea sinceră a
cuiva (chiar dacă e greșită) că el posedă un lucru propriu, și nu unul străin
(în cazul prescripției achizitive), și că nu are nicio obligație față de altcineva
(în cazul prescripției extinctive).
Necesitatea bunei-credințe în sens teologic este impusă de dreptul divin.
Așadar, legislația canonică nu poate „canoniza” o lege statală care nu ține
cont de buna-credință pe toată perioada prevăzută pentru prescripție.
5. Drepturi și obligații care nu se prescriu
Nu sunt supuse prescripției:
a) drepturile și obligațiile care aparțin de legea divină naturală sau
pozitivă;
b) drepturile care pot fi dobândite numai prin privilegiu apostolic (de
ex., facultatea de a acorda indulgențe: cf. can. 995; titlul de „prelat de
onoare” sau de „protonotar apostolic”);
c) drepturile și obligațiile care privesc direct viața spirituală a credincio –
șilor (de ex., dreptul de a-și alege confesorul sau duhovnicul: can. 991; obli –
gația de a participa la sfânta Liturghie în fiecare duminică și sărbătoare de
porunci);
d) hotarele sigure și de necontestat ale circumscripțiilor ecleziastice, cu
scopul de a nu se crea confuzii sau tulburări;
e) ofertele și obligațiile privind celebrarea de Liturghii;
f) atribuirea unui oficiu ecleziastic care necesită exercitarea ordinului
sacru (cf. cann. 150; 521, § 1; 546; 564);cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

123
g) dreptul de vizită și obligația de ascultare, așa încât credincioșii creș –
tini să nu poată fi vizitați de nicio autoritate ecleziastică și să nu mai fie
supuși niciunei autorități.
§ 17. CALCULAREA TIMPULUI
(cann. 200-203)
1. Tempus continuum și tempus utile (can. 201)
a) Timpul continuu este timpul care nu admite nicio întrerupere, nici
din cauza ignoranței sau a erorii, nici din cauza unui impediment.
b) Timpul util este timpul care nu se scurge când persoana, care exercită
sau urmărește propriul drept, ignoră sau nu poate să acționeze. De ex.,
pentru a putea prezenta apel în cazul proceselor contencioase, se acordă
un timp util de 15 zile, care începe din ziua când s-a ajuns la cunoașterea
publicării sentinței (cf. can. 1630, § 1). Dacă în acest timp persoana în cauză
se află într-adevăr în imposibilitatea de a prezenta apel, zilele în care a fost
împiedicată nu se calculează, iar termenele sunt prorogate „ex iure”. Un
alt exemplu: can. 177. Timpul util nu cuprinde duminicile și sărbătorile de
poruncă, pe când timpul continuu le cuprinde. Când este vorba despre
timp util, timpul se scurge de la miezul nopții al zilei următoare: nu se
calculează orele zilei deja începute.
2. Ziua, săptămâna, luna, anul (can. 202)
a) Ziua este spațiul de 24 de ore care trebuie calculate în mod continuu
și începe de la miezul nopții, dacă nu este prevăzut în mod expres altfel.
b) Săptămâna este spațiul de 7 zile. Nu e necesar ca zilele să fie continue
și nici ca una dintre ele, de ex., duminica, să fie considerată ca fiind prima.
De aceea, dacă legea nu stabilește că săptămâna trebuie luată așa cum e în
calendar, cele șapte zile (formate din ore continue de la miezul nopții până
la miezul nopții), chiar necontinue, constituie săptămâna în sens juridic.
c) Luna este spațiul de 30 de zile, iar anul este spațiul de 365 de zile,
dacă nu se spune că trebuie luate așa cum sunt în calendar. Dacă se calcu –
lează ca în calendar, luna poate avea 30, 31, 28 sau 29 de zile, iar anul – 365
sau 366 (an bisect) de zile.
Dacă timpul este continuu, luna și anul trebuie calculate întotdeauna
cum sunt în calendar. De ex., așa trebuie calculate cele trei luni pentru
dobândirea cvasidomiciliului și cei cinci ani pentru dobândirea domiciliului.
Când timpul nu este continuu, luna cuprinde întotdeauna 30 de zile, iar
anul 365 de zile. De ex., așa trebuie calculată luna de concediu anual pentru § 17. c aLcuLarea timpuL ui

124
episcopul diecezan, pentru paroh, pentru vicarul parohial, de care pot bene –
ficia fie în formă întreruptă, fie în formă continuă.
3. Ziua „ a quo ” și ziua „ ad quem ”
a) Conform can. 203, ziua „a quo” nu este calculată în spațiul de timp,
decât dacă începutul ei coincide cu începutul zilei sau este prevăzut în mod
expres altfel de către drept. Astfel, dacă momentul inițial cade la miezul
nopții (ora zero), când începe noua zi, ziua inițială se calculează în terme –
nele prescrise. Dacă, în schimb, cade după miezul nopții, oricare ar fi ora,
ziua nu se calculează, pentru că nu este întreagă.
b) Dacă eventual nu este stabilit altfel, ziua „ad quem” se calculează.
Prin urmare, anul, luna și săptămâna se termină după trecerea ultimei
zile a aceluiași număr. De ex., un an care începe la 5 mai 2010 se termină
la sfârșitul zilei de 5 mai 2011; o lună care începe la 6 aprilie 2010 se ter –
mină la sfârșitul zilei de 6 mai 2011; o săptămână începută în ziua de vineri
se termină vinerea următoare la sfârșitul zilei. Un exemplu concret: cano –
nul 11 stabilește că sunt obligați la observarea legilor ecleziastice cei care
au împlinit vârsta de 7 ani. Ziua „a quo” (adică ziua de naștere) nu se soco –
tește; ziua „ad quem” (adică ziua celui de-al 7-lea aniversar al copilului) se
socotește. Deci copilul este ținut la observarea legilor ecleziastice începând
din ziua următoare zilei celui de al 7-lea aniversar.
c) Același calcul este valabil și pentru candidații la Preoție (25 de ani
împliniți), la episcopat (35 de ani împliniți), la noviciat (18 ani împliniți),
la căsătorie (16 ani împliniți pentru bărbați și 14 ani împliniți pentru femei).
Dacă luna nu are ziua aceluiași număr, ea se termină după trecerea ultimei
zile a lunii (can. 203, § 1). De ex., o lună de pedeapsă expiatoare care începe
la 30 ianuarie se termină la 28 februarie (sau la 29 februarie, dacă anul
este bisect), chiar dacă această lună nu are 30 de zile.cartea i. n ormeLe GeneraLe (cann . 1-203)

CARTEA A II-A
POPORUL LUI DUMNEZEU
(cann. 204-746)

INTRODUCERE
Cartea a II-a a Codului de Drept canonic este intitulată De Populo Dei.
Este cartea care conține cel mai mare număr de canoane: 543, adică o tre –
ime din întreaga legislație canonică.
Are trei părți: I – Credincioșii creștini („Christifideles”); II – Structura
ierarhică a Bisericii; III – Institutele de viață consacrată și Societățile de
viață apostolică.
În cartea „De Populo Dei” se pornește de la bază, vorbindu-se mai întâi
despre credincioșii creștini în general, despre demnitatea lor, despre dreptu –
rile și obligațiile lor și despre egalitatea fundamentală ce există între ei în vir-
tutea tainei Botezului (cann. 204-231); în continuare, despre clerici (cann.
232-293), despre asociațiile credincioșilor creștini (cann. 298-329), despre
structura ierarhică a Bisericii (cann. 330-572), iar în final despre institutele
de viață consacrată și Societățile de viață apostolică (cann. 573-746).
La baza acestei a II-a Cărți a Codului de Drept canonic se află ecleziolo –
gia celui de al II-lea Conciliu din Vatican, conform căreia Biserica lui Cris –
tos nu este numai societate juridică (can. 204, § 2), ci, în primul rând, comu –
nitate de credință, speranță și dragoste, comuniune, sacrament de mântu –
ire, „semn și instrument al unirii intime cu Dumnezeu și al unității între –
gului neam omenesc” ( LG 1).

PARTEA ÎNTÂI
CREDINCIOȘII CREȘTINI
(cann. 204-320)
§ 18. MEMBRII BISERICII
(cann. 204-207)
1. Conceptul de credincios creștin (can. 204)
Credincioși creștini sunt cei care, încorporați lui Cristos prin Botez,
sunt constituiți popor al lui Dumnezeu și, de aceea, făcuți părtași în modul
lor propriu la funcția preoțească, profetică și regească a lui Cristos, sunt
chemați să exercite, fiecare conform condiției proprii, misiunea pe care
Dumnezeu a încredințat-o Bisericii, ca să o îndeplinească în lume.
– Încorporați lui Cristos prin Botez. Prima și cea mai importantă condi –
ție pentru reîncorporarea în Biserică este Botezul ( UR 22). Botezul confe –
ră o dublă încorporare: lui Cristos și în Biserică. Totuși, practic, încorpora –
rea este unică și indivizibilă, deoarece Biserica este „Trupul lui Cristos”
(cf. Ef 1,23; 4,12; Col 1,24).
– Constituiți popor al lui Dumnezeu. Încorporați lui Cristos și în Biserică,
credincioșii creștini formează poporul lui Dumnezeu, noțiune consacrată
de documentele celui de-al II-lea Conciliu din Vatican ( LG 4).
– Participați la funcția sacerdotală, profetică și regească a lui Cristos și
la misiunea Bisericii.
Exercitarea funcției sacerdotale se realizează mai ales: în celebrarea sa cra-
mentelor și a cultului, în special Euharistia; în mărturisirea publică a cre –
dinței creștine; în practicarea virtuților; în atingerea unui grad înalt de
sfințenie ( LG 17).
Exercitarea funcției profetice se realizează în mărturia credinței și a acți –
unii salvifice pe care Duhul Sfânt o exercită prin darurile sale, pe care le
împarte celor botezați ( LG 12).
Exercitarea funcției regești comportă contribuția credincioșilor creștini
la eliberarea oamenilor și a lucrurilor din sclavia păcatului, pentru ca dom –
nia asupra lumii, pe care Cristos și-a dobândit-o prin moartea și învierea
sa, să poată să se realizeze pe deplin ( GS 22).

130
– Fiecare conform condiției sau stării proprii. Prin acești termeni, legis –
latorul subliniază situația (starea) diferită a membrilor poporului lui Dum –
nezeu, pentru a se evita riscul unei concepții „democratice” sau orizontale
despre Biserică. Tema aceasta va fi reluată de can. 208, care vorbește expli –
cit despre egalitatea fundamentală și diversitatea funcțională în rândul
credincioșilor creștini.
2. Biserica lui Cristos și Biserica Catolică
Această Biserică, constituită și organizată în această lume ca societate,
subzistă în Biserica Catolică, cârmuită de urmașul lui Petru și de episcopii
în comuniune cu el (can. 204, § 2). Acest canon reia „ad litteram” afirmația
Conciliului al II-lea din Vatican ( LG 8) și scoate în evidență, în special,
următoarele adevăruri:
– Biserica lui Cristos, în care credincioșii sunt încorporați și în care își
îndeplinesc misiunea și au responsabilități, are, pe acest pământ, în afară
de o structură internă, spirituală, și o structură externă, vizibilă; ambele
structuri formând „o singură realitate, complexă, constituită dintr-un ele –
ment uman și un element divin” ( LG 8).
– Conciliul nu a voit să afirme deplina identitate între Biserica Catolică
și Biserica lui Cristos (intenționat a fost eliminată expresia „această Bise –
rică este Biserica lui Cristos”).
a) A confirmat, în schimb, că Biserica lui Cristos „subzistă în Biserica
Catolică”, adică în Biserica Catolică subzistă toate elementele constitutive
ale Bisericii lui Cristos ( phiLipS G., La Chiese e il suo mistero , trad. it.,
Milano 1969, 111.).
3. Comuniunea eclezială deplină (can. 205)
Pe acest pământ sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică acei
botezați care se unesc cu Cristos în structura ei vizibilă, adică prin legătu –
rile profesiunii de credință, ale sacramentelor și ale conducerii ecleziastice.
Deci elementele care fac ca un botezat să fie în comuniune deplină și per –
fectă cu Biserica Catolică sunt concomitent acestea trei: mărturisirea ace –
leiași credințe, participarea la sfintele sacramente sau taine și ascultarea
de păstorii Bisericii.
Totuși, aceste trei elemente nu sunt suficiente pentru dobândirea mân –
tuirii. Conciliul al II-lea din Vatican este cât se poate de explicit:
Nu se mântuiește acela care, deși încorporat în Biserică, nu perseverează în
dragoste rămânând în sânul Bisericii „cu trupul”, dar nu „cu inima” (expresii
augustiniene). Toți fiii Bisericii să nu uite că nu trebuie să atribuie nobila lor
condiție meritelor proprii, ci unui har al lui Cristos; iar dacă nu vor corespunde cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

131
acestui har cu gândul, cuvântul și fapta, nu numai că nu se vor mântui, ci vor
fi mai aspru judecați” ( LG 15).
4. Condiția juridică a catecumenilor (can. 206)
De la conceptul de „încorporare” lui Cristos și în Biserică, folosit de Cod
pentru cei botezați, se trece la cel folosit pentru „cei uniți cu Biserica printr-o
legătură specială” ( speciali ratione cum Ecclesia conectuntur ), adică la cate –
cumeni, și se stabilește raportul lor cu Biserica.
Catecumenii nu fac parte din poporul lui Dumnezeu, deoarece nu au
primit Botezul, dar sunt deja credincioși în Cristos și se pregătesc oficial
pentru primirea Botezului și deci pentru primirea lor în sânul Bisericii.
Conform can. 206, inspirat din LG 14 și din decretul Ad gentes 14, cate –
cumenii sunt uniți cu Biserica prin legăturile de credință, de speranță și de
dragoste, trăite împreună cu cei botezați, și prin dorința lor de a fi încorpo –
rați în sânul ei: aparțin deja familiei lui Cristos ( AG 14); se bucură de o
grijă specială din partea Bisericii, care „îi îmbrățișează ca pe fiii ei, cu iubire
și grijă” ( LG 14) și le acordă diferite prerogative ce sunt proprii creștinilor.
Dreptul universal le acordă înmormântarea religioasă (cf. can. 1183) și
primirea unor binecuvântări (cf. can. 1170).
5. „Frații separați”
Sunt numiți „frați separați” cei care, „fiind botezați, poartă numele de
creștini; dar nu mărturisesc întreaga credință sau nu păstrează comuniu –
nea cu urmașul lui Petru” ( LG 15).
Fără îndoială, acești creștini, născuți într-o comuniune necatolică și ră mâ-
nând în ea fără voia lor, sunt uniți cu Biserica Catolică din mai multe puncte
de vedere, însă din punct de vedere juridic sunt separați de ea. „Sunt încor –
porați lui Cristos” prin Botezul valid „și, de aceea, poartă pe drept cuvânt
numele de creștini”, dar nu fac parte din corpul social al Bisericii, nu sunt
„fii” ai Bisericii Catolice, ci numai „frați în Domnul” ( UR 3).
Ca urmare a faptului că nu aparțin juridic Bisericii Catolice, credincioșii
necatolici:
– nu sunt supuși legilor exclusiv ecleziastice (can. 11),
– nu sunt admiși la concelebrarea euharistică împreună cu preoții cato –
lici (can. 908 și 1315);
– nu pot fi nași la Botez și la Mir, ci numai martori (cann. 847, § 2; 893, § 1);
Creștinii necatolici, ca urmare a faptului că „se află într-o anumită comu –
niune, deși imperfectă, cu Biserica Catolică”:
– pot primi, sub anumite condiții, sacramentele Pocăinței, Euharistiei și
Ungerii bolnavilor de la preoții catolicii (can. 844, §§ 3 și 4);§ 18. m emBrii BiSericii

132
– tot sub anumite condiții, pot primi înmormântarea bisericească (can.
1183, § 3);
– pot fi invitați, ca observatori, la sinodul diecezan (can. 463, § 3);
– pot încheia căsătorii mixte (cann. 1124-1125);
– preoții catolici (din motiv grav și cu permisiunea ordinariului locului)
pot celebra în bisericile lor (can. 933).
6. Clerici și laici (can. 207, § 1)
Din instituire divină, există în Biserică, între credincioșii creștini, sluji –
tori sacri ( ministri sacri ) care în drept sunt numiți și clerici; ceilalți credin –
cioși sunt numiți laici.
Această „diviziune” este de drept divin și de ordin ontologic, și nu func –
țional sau din punct de vedere al sarcinilor în Biserică, deoarece își are
rădăcina și fundamentul în sacramentele Botezului și Preoției. Laicii sunt
credincioșii creștini care nu sunt preoți; clericii sunt credincioșii creștini
care, pe lângă caracterul indelebil al Botezului, l-au primit și pe cel al Pre –
oției, care i-a făcut „slujitori sacri”, cu misiunea de a păstori poporul lui
Dumnezeu, îndeplinind in persona Christi , fiecare conform treptei sale,
funcțiile de a învăța, de a sfinți și de a conduce (cf. can. 1008).
7. Starea persoanelor consacrate (can. 207, § 2)
Din rândul ambelor categorii există credincioși care, profesând sfaturile
evanghelice prin voturi sau alte legăminte sacre recunoscute și aprobate
de Biserică, sunt consacrați lui Dumnezeu într-un mod special și contribuie
la misiunea mântuitoare a Bisericii. Deși starea lor nu se raportează la
structura ierarhică a Bisericii, aparține totuși vieții și sfințeniei ei.
Starea „călugărească” sau „religioasă” nu constituie o stare intermedi –
ară între cea a clericilor și a laicilor. Chemate de Dumnezeu să profeseze
sfaturile evanghelice ale castității, sărăciei și ascultării în forme stabile de
viață, întărite prin voturi sau alte legăminte, persoanele consacrate provin
din ambele stări, atât din cea clericală, cât și din cea laicală. Deși sunt un
factor important pentru viața, activitatea și sfințenia Bisericii, starea lor
nu face parte din structura ierarhică a Bisericii (cf. LG 44). Starea persoa –
nelor consacrate este de origine ecleziastică, deși sfaturile evanghelice
sunt de origine divină.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

133
§ 19. OBLIGAȚIILE ȘI DREPTURILE
TUTUROR CREDINCIOȘILOR CREȘTINI
(cann. 208-223)
Sub acest titlu, Codul de Drept canonic prezintă statutul juridic al cre –
dincioșilor creștini, membri ai poporului lui Dumnezeu. Este o declarație
solemnă a obligațiilor și drepturilor, formulate pentru prima dată în mod
organic, deși incomplet, în legislația canonică. Între această declarație și
declarațiile civile făcute de statele democratice în propriile constituții, sau
de Organizațiile internaționale (de ex., Declarația Universală a Drepturi –
lor Omului a ONU), există o oarecare asemănare, cel puțin din punct de
vedere structural, însă deosebirile sunt profunde, atât din punct de vedere
al spiritului și conținutului, cât și din punct de vedere al originii și finalită –
ților. În special din punct de vedere al originii, diferența este esențială.
Drepturile fundamentale ale cetățeanului, afirmate de constituțiile state –
lor democratice, sunt drepturi originale, universale, inalienabile, ce îi revin
persoanei umane datorită demnității și naturii sale. Ele există înainte de a
exista cetățeanul și statul; și nu depind, în conținutul lor, de nicio lege pozi –
tivă. În schimb, drepturile specifice creștinilor nu există înainte de a exista
persoana. Existența lor provine de la Biserică, ce le-o conferă prin Botez.
Majoritatea sunt obligații și drepturi ecleziale care izvorăsc din încorpora –
rea omului în Biserică, Trupul mistic al lui Cristos, în virtutea Botezului.
Totuși, unele derivă din legea naturală (cf. cann. 219; 220; 231, § 3; 222, § 2),
însă, introduse în legislația ecleziastică, dobândesc, pentru creștini, o con –
firmare canonică. Este vorba despre obligații și drepturi ce izvorăsc atât
din demnitatea persoanei, cât și din personalitatea supranaturală, dobân –
dită de credincioși prin Botez. Desigur, lista acestor obligații și drepturi,
menționată în Cod, nu este exhaustivă. Fără a urmări o ordine sistematică,
legislatorul formulează o serie de obligații și drepturi pe care le consideră
mai conforme cu așteptările comunității creștine din acest moment istoric.
Spre deosebire de dreptul statal și de cel al diferitelor organizații, Drep –
tul canonic vorbește mai întâi despre obligații și apoi despre drepturi, deoa –
rece creștinul, în virtutea legii supreme a dragostei, este chemat mai degrabă
să dea decât să primească (cf. Fap 20,35), să sacrifice, dacă e cazul, binele
individual în favoarea binelui comun.
1. Principiul egalității în demnitate și acțiune (can. 208)
Între toți credincioșii, datorită renașterii lor în Cristos, există o adevă –
rată egalitate în demnitate și în acțiune, în virtutea căreia toți colaborează
la zidirea Trupului lui Cristos, după condiția și funcția proprie fiecăruia § 19. o BLiGațiiLe și drepturiLe tuturor credincioșiLor creștini

134
(LG 32). Păstorii sacri, slujitorii hirotoniți, persoanele consacrate, simplii
credincioși, toți au aceeași demnitate de fii ai lui Dumnezeu, fiecare con –
form cu propria stare în Biserică și cu propriile sarcini și responsabilități.
„Pentru voi sunt episcop, împreună cu voi sunt creștin” (Sf. Augustin, Pre –
dica 349, 1: PL 38, 1483).
2. Obligațiile tuturor creștinilor (cann. 209-212, § 1, 222 și 223):
Obligația:
– de a păstra comuniunea cu Biserica;
– de a tinde la sfințenia personală și comunitară ( LG, cap. V);
– de a-și îndeplini cu sârguință îndatoririle la care sunt ținuți față de
Biserica universală și cea particulară;
– de a depune tot efortul ca mesajul mântuirii să ajungă din ce în ce mai
mult la toți oamenii;
– de a urma cu ascultare creștină ceea ce păstorii sacri declară în calita –
te de învățători ai Bisericii și ceea ce decid în calitate de conducători ai
Bisericii;
– de a veni în ajutorul nevoilor materiale ale Bisericii;
– de a promova dreptatea socială și de a-i ajuta pe cei săraci;
– de a promova binele comun al Bisericii și de a respecta drepturile altora.
3. Drepturile tuturor credincioșilor (cann. 212, §§ 2 și 3– 221)
Dreptul:
– de a primi de la păstori ajutoarele care provin din bunurile spirituale,
mai cu seamă din cuvântul lui Dumnezeu și din Sacramente;
– de a beneficia de rit propriu și de model propriu de viață spirituală;
– de a înființa și conduce asociații cu scopuri caritative;
– de a se reuni pentru a urmări în comun aceleași scopuri;
– de a promova și de a sprijini activitatea apostolică chiar și prin iniția –
tive proprii;
– de a primi educație creștină;
– de a cerceta și de a se exprima în mod liber în domeniul științelor sacre,
păstrând totuși supunerea față de magisteriul Bisericii;
– de a fi liberi în alegerea stării de viață;
– de a se bucura de propria reputație și intimitate;
– de a-și revendica și de a-și apăra drepturile legitime în tribunalele
ecleziastice;
– de a fi judecați conform legii;
– de a nu fi sancționați cu pedepse decât în conformitate cu legea.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

135
§ 20. OBLIGAȚIILE ȘI DREPTURILE CREDINCIOȘILOR LAICI
(cann. 224-231)
1. Noțiunea de creștin laic
Prin „laici” se înțeleg toți credincioșii, în afară de membrii ordinului sacru și ai
stării călugărești recunoscute de Biserică, și anume credincioșii care, încorpo –
rați lui Cristos prin Botez, constituiți popor al lui Dumnezeu și făcuți părtași,
în modul lor propriu, la funcția preoțească, profetică și regească al lui Cristos,
își exercită partea lor din misiunea încredințată întregului popor creștin în
Biserică și în lume ( LG 31).
2. Obligații și drepturi proprii
În virtutea egalității esențiale sau fundamentale, laicii au obligații și
drepturi comune cu ale tuturor celorlalți creștini, iar în virtutea diversită –
ții funcționale, au obligații și drepturi proprii. Canonul 224 stabilește: Pe
lângă acele obligații care sunt comune tuturor creștinilor și acelea care
sunt stabilite în alte canoane, credincioșii laici sunt ținuți și la obligațiile
și se bucură și de drepturile care sunt enumerate în canoanele acestui titlu
(225-231). Obligații și drepturi ale laicilor stabilite în alte canoane sunt, de
ex., cele din canoanele privind sacramentele, oficiile ecleziastice, asociațiile
publice și private, bunurile patrimoniale, normele procesuale etc.
3. Obligația și dreptul laicilor la apostolat (can. 225)
a) Deoarece sunt și ei destinați de Dumnezeu la apostolat în virtutea
Botezului și a Mirului, laicii au obligația și dreptul de a lucra cu râvnă, fie
individual, fie în asociații, la răspândirea mesajului creștin al mântuirii.
Această obligație devine și mai necesară acolo unde oamenii nu pot să
ajungă la cunoașterea evangheliei și a lui Cristos decât prin intermediul
laicilor.
b) Au obligația specială să impregneze și să desăvârșească sfera realită –
ților vremelnice cu spiritul evanghelic și să dea astfel mărturie despre
Cristos, îndeosebi acționând în mijlocul acestor realități și îndeplinind sar –
cini în lume (cf. AA, cap. I).
4. Drepturile și datoriile persoanelor căsătorite (can. 226)
a) Apostolatul soților : Cei care trăiesc starea căsătorească au datoria
specială de a depune tot efortul prin căsătorie și familie la zidirea poporu –
lui lui Dumnezeu (§ 1) (cf. LG 11; AA 11).
b) Obligația părinților : Părinții, după ce le-au dat copiilor viață, au obli –
gația foarte gravă și se bucură de dreptul de a-i educa. De asemenea, au § 20. o BLiGațiiLe și drepturiLe credincioșiLor Laici

136
obligația de a se îngriji de educația creștină a copiilor în conformitate cu
doctrina Bisericii (§ 2).
5. Dreptul laicilor la libertate în sfera lumească (can. 227)
a) În fața statului : creștinii laici au dreptul la acea libertate care aparți –
ne de drept tuturor cetățenilor.
b) În fața ierarhiei bisericești : creștinii laici au dreptul la o autonomie
legitimă în organizarea lucrurilor vremelnice, desigur, conform cu legea
morală și evanghelică (cf. GS 36 și 43).
6. Cooperarea laicilor la diferite oficii ecleziastice (can. 228)
a) Laicii care sunt considerați apți pot să fie chemați de păstorii sacri la
acele oficii ecleziastice și funcții pe care ei le pot îndeplini în conformitate
cu dispozițiile dreptului (§ 1).
b) Laicii care se disting prin știința necesară, prin prudență și onestitate
pot să-i ajute, în calitate de specialiști sau consilieri, pe păstorii Bisericii,
chiar în cadrul consiliilor, conform dreptului (§ 2) (cf. AG 21; LG 37; AA 24).
În Dreptul canonic, participarea și colaborarea laicilor la diferite oficii,
funcții și activități apostolice sunt prevăzute îndeosebi:
– în acțiunile liturgice (cf. cann. 230; 910, § 2; 943);
– în slujirea cuvântului (cann. 759 și 766);
– în învățământul catehetic (can. 766);
– în cateheza misionară (can. 785);
– în predarea științelor sacre (can. 229, § 3);
– în celebrarea sinodului diecezan (cann. 460 și 463, § 2);
– în exercitarea puterii de conducere (can. 129, § 2);
– în grija pastorală a parohiilor (can. 517, § 2);
– în asistența canonică la căsătorii (can. 1112);
– în activitatea misionară propriu-zisă (can. 783);
– în administrarea bunurilor ecleziastice (cann. 494 și 1282);
– în cadrul Curiei diecezane (can. 482);
– în cadrul tribunalelor ecleziastice (cann. 1421, § 2; 1424; 1428, § 2; 1435).
7. Obligația și dreptul la dobândirea învățăturii religioase
și a științelor sacre (can. 229)
a) Ca să poată să trăiască după învățătura creștină, să o răspândească,
să o apere și să poată participa la activitatea apostolică, laicii au obligația
și dreptul de a dobândi cunoașterea acestei învățături (§ 1) (cf . AA 29);
b) Laicii au și dreptul de a dobândi o cunoaștere mai profundă a științe –
lor sacre, frecventând universități sau facultăți ecleziastice (§ 2);cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

137
c) Laicii pot să primească din partea Bisericii mandatul de a-i învăța pe
alții științele sacre (§ 3).
8. Slujiri liturgice (can. 230)
a) Bărbații laici care au vârsta și calitățile stabilite de conferința episco –
pilor pot fi admiși, prin ritul liturgic stabilit, la slujirea de lector și de aco-
lit, fără a avea dreptul de a fi întreținuți sau remunerați de Biserică (§ 1).
b) Laicii (inclusiv femeile ) pot să îndeplinească, în virtutea unei confe –
riri temporare, funcția de lector în acțiunile liturgice; de asemenea, toți
laicii pot să îndeplinească funcțiile de comentator, de cântăreț și altele, în
conformitate cu normele dreptului (§ 2).
c) În caz de necesitate , din lipsă de slujitori sacri, chiar și laicii (bărbați
și femei), deși nu sunt lectori sau acoliți, pot suplini unele funcții ale aces –
tora, adică să exercite slujirea cuvântului, să prezideze rugăciunile liturgice,
să administreze Botezul și să distribuie sfânta Împărtășanie, conform
dreptului (§ 3).
9. Obligația la instruirea adecvată
și dreptul la retribuție (can. 231)
a) Laicii care se dedică permanent sau pentru un anumit timp unei slu –
jiri speciale a Bisericii au obligația de a primi o instruire adecvată , necesară
pentru a-și îndeplini funcția cum trebuie și pentru a o exercita în mod
conștient, cu devotament și sârguință (§ 1).
b) Laicii care se dedică permanent sau temporar unei slujiri speciale a
Bisericii (organist, clopotar, sacristan etc.) au dreptul la o retribuție onora –
bilă, adecvată condiției lor, cu care să poată face față trebuințelor proprii și
ale familiei lor, respectându-se și dispozițiile dreptului civil; de asemenea,
au dreptul să le fie garantate asigurările sociale și asistența medicală (§ 2).
§ 21. FORMAREA CLERICILOR
(cann. 232-264)
1. Obligația și dreptul Bisericii (can. 232)
Formarea clericilor este de o importanță fundamentală pentru poporul
lui Dumnezeu. De slujirea sacerdotală depind reînnoirea, vitalitatea și
creșterea Bisericii. Biserica are obligația și dreptul propriu și exclusiv de
a-i forma pe aceia care sunt destinați slujirilor sacre (can. 232). Drept pro –
priu, adică drept originar, înnăscut, legat în mod esențial de natura și misi –
unea Bisericii. Drept exclusiv , adică un drept care nu admite interferențe § 21. f ormarea cLericiLor

138
sau limitări din partea niciunei autorități umane și care trebuie exercitat
în totală independentă și autonomie.
2. Promovarea vocațiilor sacerdotale (can. 233)
Întregii comunități creștine îi revine obligația de a favoriza vocațiile,
pentru a se face față suficient necesităților slujirii sacre în întreaga Biserică,
dar în chip deosebit au această obligație:
a) familiile „care, însuflețite de spiritul credinței, iubirii și evlaviei, con –
stituie un fel de prim seminar” (cf. OT 2);
b) educatorii , adică cei cărora le este încredințată educația copiilor și
tinerilor, „încât aceștia să poată percepe chemarea divină și să îi răspundă
din toată inima” ( OT 2);
c) preoții , îndeosebi parohii , care „prin propria viață smerită, activă și
străbătută de bucurie interioară, precum și prin iubirea sacerdotală reci –
procă și colaborarea frățească, să atragă sufletele tinere la Preoție” ( OT 2).
d) Episcopii diecezani , „cărora le revine în cel mai înalt grad obligația
de a se îngriji de promovarea vocațiilor”, învățând poporul încredințat lor
despre importanța slujirii sacre, despre necesitatea slujitorilor în Biserică
și suscitând și sprijinind inițiativele în favoarea vocațiilor, mai cu seamă
prin instituțiile create în acest scop ( OT 2).
3. Seminariile (cann. 234-264)
Seminarul (lat. Seminarium = pepinieră) este școala în care aspiranții
la sfânta Preoție se pregătesc din punct de vedere uman, spiritual și inte –
lectual conform normelor stabilite de Biserică.
a) O scurtă istorie
Seminarul este o instituție creată de Conciliul Tridentin, care a decis ca
în toate diecezele să se înființeze un „seminarium perpetuum”, în care
episcopul să poată „àllere et religiose educare et in sacris disciplinis insti –
tuere” candidații la Preoție ( SeSS XXiii , 15 iulie 1563, cap. 18).
Înainte nu existau astfel de instituții, iar episcopii se îngrijeau personal
de formarea propriilor candidați la Preoție, găzduindu-i în casele lor și
ducând o viață comunitară împreună cu ei, sau recurgând la ajutorul mona –
hilor. Cenacole de genul acesta au apărut chiar din sec. al IV-lea (de ex., la
Vercelli, Aquileia și Milano, în Italia). În sec. al V-lea era renumită comu –
nitatea întemeiată la Hippona (Africa) de către sfântul Augustin.
În Evul Mediu, formarea clericilor a rămas mereu în grija școlilor episco –
pale și monahale. Cu timpul au apărut în marile centre universitare (Paris,
Cambridge, Oxford, Bologna, Padova) colegii ecleziastice, în care locuiau
viitorii clerici. Și conciliile s-au interesat de problema formării viitorilor cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

139
preoții, îndeosebi al II-lea (1179) și al IV-lea (1215) Conciliu din Lateran,
dar normele promulgate s-au dovedit a fi insuficiente.
După Conciliul Tridentin, seminariile au fost necontenit sprijinite de
către papi, mai ales de Urban al VIII-lea (1623-1644), Benedict al XIV-lea
(1740-1758), Pius al IX-lea (1846-1878), Leon al XIII-lea (1878-1903). Acesta
din urmă are și meritul de a fi insistat pe lângă episcopul de Iași, Nicolae
Iosif Camilli, de a pune bazele Seminarului diecezan din Iași (1886).
b) „Seminaria minora” și „seminaria maiora” (cann. 234-235)
1) Seminariile mici sunt instituțiile în care, o dată cu pregătirea uma –
nistă și științifică, elevii primesc și o formare religioasă specială, cu scopul
promovării vocațiilor sacerdotale. Acolo unde deja există, aceste seminarii
trebuie păstrate, iar în diecezele unde nu există, episcopii să se îngrijească
de înființarea unui seminar mic sau a unui institut similar (can. 234, § 1).
Scopul principal al acestor seminarii este acela de a sprijini vocațiile
sacerdotale ( vocationes favere sau, cum spune Conciliul al II-lea din Vati –
can „germina vocationis excolere” – de a cultiva germenii vocației ).
2) Seminariile mari sunt instituțiile în care tinerii care vor să se apro –
pie de sfânta Preoție primesc o formație spirituală adecvată și o instruire
corespunzătoare cu privire la îndatoririle preoțești pe toată durata formă –
rii lor (șase ani) sau, dacă episcopul diecezan consideră că circumstanțele
impun aceasta, cel puțin de patru ani. Cei care, eventual, locuiesc în afara
seminarului să fie încredințați de episcopul diecezan unui preot evlavios și
capabil, care să se îngrijească de formarea lor spirituală și disciplinară.
Când este posibil și oportun, în fiecare dieceză să existe un seminar mare ;
în caz contrar, tinerii candidați la slujirile sacre să fie încredințați unui alt
seminar sau să se înființeze un seminar interdiecezan.
3) Seminariile mari sunt diecezane și interdiecezane
– Seminarul mare diecezan este seminarul unei singure dieceze, aflat
sub jurisdicția episcopului diecezan. Episcopii care trimit tinerii din diece –
zele lor într-un seminar diecezan nu au niciun fel de jurisdicție asupra
acestui seminar.
– Seminarul mare interdiecezan este seminarul comun mai multor die –
ceze. El nu poate fi înființat fără aprobarea prealabilă din partea Sfântului
Scaun (cu privire la înființare și statute) și fără aprobarea din partea con –
ferinței episcopale (dacă este vorba despre un seminar pentru tot teritoriul
ei) sau de la episcopii interesați. Aprobarea este necesară deoarece Biserica
dorește seminarii în fiecare dieceză, iar Sfântul Scaun vrea să constate că,
într-adevăr, episcopii dintr-o țară sau dintr-o regiune nu reușesc să înfiin –
țeze fiecare un seminar diecezan.§ 21. f ormarea cLericiLor

140
c) Conducerea (cann. 238-240)
– Seminariile înființate în mod legal se bucură ipso iure de personalitate
juridică în Biserică.
– În toate problemele juridice ce trebuie tratate, rectorul reprezintă semi –
narul, în afară de cazul când, pentru unele dintre ele, autoritatea compe –
tentă a decis altfel.
– În fiecare seminar să fie un rector care să-l conducă și, când este cazul,
un vicerector ; un econom , iar dacă seminariștii fac studiile în seminar, și nu
într-o universitate sau facultate teologică, să existe și profesori care să pre –
dea diferitele discipline.
– În fiecare seminar să existe cel puțin un director spiritual , lăsându-se
totuși seminariștilor libertatea de a apela la alți preoți pentru direcțiunea
spirituală, preoți care au fost desemnați de episcop pentru această funcție.
– În afară de confesorii obișnuiți, să fie aduși cu regularitate în seminar
și alți confesori și, păstrându-se totuși disciplina seminarială, seminariștii
să aibă mereu libertatea de a se adresa oricărui confesor fie în seminar, fie
în afara seminarului.
– În statutele seminarului trebuie stabilite modalitățile în care ceilalți
superiori, profesorii, ba chiar și seminariștii înșiși să participe la responsa –
bilitățile rectorului, mai cu seamă la disciplina seminarului.
– Când trebuie să se decidă admiterea seminariștilor la hirotoniri sau
eliminarea lor din seminar, niciodată nu poate fi cerută părerea directoru –
lui spiritual sau a confesorilor.
d) Asigurarea mijloacelor materiale (cann. 263-263)
– Episcopul diecezan sau, în cazul unui seminar interdiecezan, episcopii
interesați, fiecare în funcție de propria cotă stabilită de ei de comun acord,
să se îngrijească de organizarea și menținerea seminarului, de întreținerea
seminariștilor și de salarizarea profesorilor, precum și de celelalte trebuințe
ale seminarului.
– Pentru a face față nevoilor seminarului, episcopul poate să impună o
taxă tuturor persoanelor juridice ecleziastice, inclusiv celor private, care
își au sediul în dieceză, cu excepția acelora care trăiesc numai din pomeni
sau a acelora care dețin în funcție un colegiu de studenți sau de docenți
care are ca scop promovarea binelui în Biserică. Această taxă trebuie să fie
generală, proporționată cu veniturile persoanei juridice și stabilită în func –
ție de necesitățile seminarului.
– Ordinariul locului poate dispune ca în toate bisericile și oratoriile,
care, de fapt, sunt în mod obișnuit deschise credincioșilor, chiar și în cele
care aparțin institutelor călugărești, să se facă o colectă specială pentru
seminar (can. 1266).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

141
e) Admiterea în seminar (can. 241)
– Să fie admiși de episcopul diecezan în seminarul mare numai aceia
care, ținându-se seama de calitățile lor umane și morale, spirituale și inte –
lectuale, de sănătatea lor fizică și psihică, precum și de intenția lor dreaptă,
sunt considerați capabili să se dedice pentru totdeauna slujirii sacre (§ 1).
– Înainte de a fi primiți, ei trebuie să prezinte certificatele de Botez și
Mir, precum și alte documente care sunt impuse de regulamentul de for –
mare sacerdotală (§ 2).
– Când este vorba despre admiterea celor care au fost eliminați dintr-un
alt seminar sau dintr-un institut călugăresc, este necesară în plus o decla –
rație a superiorului respectiv, mai ales cu privire la motivul eliminării sau
al plecării lor (§ 3).
f) Regulamentele (cann. 242, 243)
– Regulamentul stabilit de conferința episcopală. În fiecare țară să existe
un Regulament de formare sacerdotală, care trebuie stabilit de conferința
episcopală, ținând seama de normele date de autoritatea supremă a Biseri –
cii, aprobat de Sfântul Scaun, iar dacă trebuie adaptat noilor situații, de
asemenea, cu aprobarea Sfântului Scaun, în care să fie stabilite principiile
fundamentale ale formării ce trebuie să fie dată în seminar, precum și nor –
mele generale adaptate necesităților pastorale ale fiecărei regiune sau pro –
vincie (§ 1). Aceste norme trebuie să fie respectate în toate seminariile, fie
diecezane, fie interdiecezane (§ 2).
– Regulamentul propriu (243). În fiecare seminar trebuie să existe un
regulament propriu , aprobat de episcopul diecezan, iar în cazul unui semi –
nar interdiecezan, de toți episcopii interesați, în care normele Regulamen –
tului promulgat de conferința episcopală să fie stabilite cu mai mare preci –
zie punctele referitoare la viața cotidiană a seminariștilor și la ordinea între –
gului seminar.
4. Formarea spirituală (cann. 244-247)
a) Unirea dintre aspectul spiritual și cel doctrinal
Formarea spirituală și instruirea doctrinală a seminariștilor în seminar
să fie coordonate în mod armonios și reglementate în așa fel încât fiecare,
după propriul caracter, să dobândească, împreună cu necesara maturitate
umană, spiritul evangheliei și unirea profundă cu Cristos. Deci este nece –
sar ca aspectul spiritual și cel doctrinal sau științific (teologic) să nu fie
niciodată separate, mai ales în viața unui preot. [Știința fără virtute este
aroganță, iar virtutea fără știință este mutilată (Sf. Isidor de Sevilla).]
b) Trăsăturile caracteristice ale formației spirituale.
Prin formarea spirituală, seminariștii să devină capabili să desfășoare
în mod rodnic slujirea pastorală. De aceea, ea trebuie să fie impregnată de § 21. f ormarea cLericiLor

142
un profund spirit misionar, să cuprindă cultivarea virtuților umane și să
aibă o dimensiune eclezială.
– Spiritul misionar este spiritul apostolic înrădăcinat în credință și în
dragoste și, totodată, în strădania de a dobândi sfințenia personală, atât de
necesară unui slujitor sacru.
– Cultivarea virtuților umane este necesară pentru atingerea armoniei
necesare între valorile naturale și cele supranaturale. Virtuțile umane care
sunt mult apreciate în societate sunt „sinceritatea, respectul pentru drep –
tate, fidelitatea față de cuvântul dat, buna-cuviință în purtări, modestia și
caritatea în discuții” ( OT 11).
– Dimensiunea eclezială comportă:
– o mare dragoste față de Biserica lui Cristos;
– un atașament umil și fidel față de pontiful roman, succesorul sfântului
Petru;
– atașament față de propriul episcop;
– un raport de prietenie și solidaritate cu toți confrații, atât acum în
seminar, cât și mâine ca preoți.
c) Principalele mijloace necesare pentru realizarea formării spirituale:
– celebrarea euharistică să fie centrul întregii vieți a seminarului, izvo –
rul nesecat din care seminariștii să tragă zilnic tărie sufletească, inspirație
și har;
– Liturgia orelor , o rugăciune prin excelență eclezială, deoarece este
făcută în numele Bisericii spre folosul poporului creștin și al lumii întregi;
– evlavia față de preacurata Fecioară Maria , Maica Bisericii și Regina
apostolilor, cinstită și prin recitarea Rozariului;
– meditația și alte practici de evlavie, prin care se dobândește spiritul de
rugăciune și se întărește vocația;
– apropierea deasă („frequenter”) de sacramentul Pocăinței și deschide –
rea cu sinceritate a conștiinței față de propriul director spiritual;
– practica exercițiilor spirituale în fiecare an.
Aceste practici de evlavie nu sunt singurele mijloace pentru formarea
spirituală a seminariștilor. Decretul conciliar Optatam totius adaugă și alte
mijloace: „Seminariștii să învețe să trăiască după evanghelie, să se întă –
rească în credință, speranță și iubire, așa încât, prin exercitarea acestor
virtuți, să dobândească spiritul rugăciunii, să obțină întărirea și ocrotirea
chemării, să primească putere în practicarea celorlalte virtuți și să crească
în zelul de a-i câștiga pe toți oamenii la Cristos. Cu deosebită grijă să fie
educați la ascultarea preoțească, la viața de sărăcie, la spiritul de abnega –
ție, așa încât să se obișnuiască să renunțe fără ezitare la cele care sunt
îngăduite, dar nu sunt de folos, și să se conformeze lui Cristos cel răstig –
nit” (nr. 8 și 9).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

143
d) Educație adecvată la starea celibatului
Seminariștii să fie educați să observe starea celibatului și să aprecieze
această stare ca pe un dar al lui Dumnezeu, ca pe o carismă prețioasă a
Duhului Sfânt, care necesită cunoaștere, acceptare și alegere liberă. Această
observare a celibatului, ca, de altfel, și celelalte îndatoriri sacerdotale, pre –
supune un mare spirit de sacrificiu și întâmpină multe dificultăți. De aceea,
superiorii și toți educatorii din seminar au obligația de a le prezenta viito –
rilor preoți toate dificultățile vieții sacerdotale, pentru ca aceștia să poată
să-și asume starea preoțească în mod cu totul conștient și pe deplin res –
ponsabil ( OT 10).
5. Formarea filosofică, teologică și pastorală (cann. 248-258)
a) Conținutul și scopul (can. 248)
Instruirea doctrinală a seminariștilor are un dublu conținut și o dublă
finalitate. Pe de o parte, conține însușirea unei culturi generale de bază
conformă cu necesitățile locurilor și timpurilor, iar pe de altă parte, dobân –
direa unei cunoașteri profunde și ample a științelor sacre. Scopul nu este
numai cultural. Studiile filosofico-teologice au și o dublă finalitate educati vă:
una de ordin personal, adică fundamentarea și hrănirea propriei credințe,
iar alta de ordin apostolic, adică vestirea cum se cuvine a învățăturii evan ghe-
lice tuturor oamenilor, într-o manieră adaptată capacității lor de înțelegere.
b) Studiul limbilor străine (can. 249)
Seminariștii sunt obligați să învețe corect nu numai limba propriei lor
țări, ci să cunoască bine și limba latină și, în afară de aceasta, să posede o
cunoaștere adecvată a limbilor străine ce sunt necesare sau utile pentru
instruirea lor sau pentru îndeplinirea slujirii pastorale ( OT 13).
c) Durata studiilor (can. 250)
Studiile filosofice și teologice pot fi făcute separat sau împreună și tre –
buie să dureze șase ani, adică douăsprezece semestre întregi, în așa fel încât
timpul dedicat disciplinelor filosofice să fie de doi ani întregi, iar cel dedicat
studiilor teologice, de patru ani întregi.
d) Studiile filosofice (can. 251)
Instruirea filosofică, ce trebuie să fie bazată pe patrimoniul filosofic per –
manent valabil și să se țină seama și de cercetarea filosofică ce a avut loc
de-a lungul timpului, să fie făcută în așa fel încât să desăvârșească forma –
rea umană a seminariștilor, să dezvolte agerimea minții și să-i facă mai
capabili pentru studiile teologice.
„Patrimoniul filosofic permanent valabil” este conținut în filosofia tomistă.
În can. 251 „nu se face în mod explicit referință la această filosofie (…),
deoarece ea este cuprinsă în expresia clasică: patrimonio philosofico perenni –
ter valido ” („Communicationes” 14 [1982] 52).§ 21. f ormarea cLericiLor

144
e) Studiile teologice (can. 252)
Instruirea teologică trebuie: să fie luminată de credință și călăuzită de
Magisteriu; să cuprindă întreaga învățătură catolică; să fie bazată pe Reve –
lația divină; seminariștii să-și alimenteze cu ea viața spirituală, să poată să
o vestească corect și să o apere în exercitarea slujirii lor.
Disciplinele teologice : Sfânta Scriptură (seminariștii să dobândească o
viziune completă despre ea); teologia dogmatică , bazată pe Sfânta Scriptură
și Tradiție, teologia morală și pastorală , dreptul canonic, teologia liturgi –
că, istoria ecleziastică . Să nu lipsească disciplinele auxiliare (patrologie,
spiritualitate, misiologie, ecumenism, istoria religiilor etc.
f) Profesorii (cann. 253-254)
– Numai aceia să fie numiți de episcop sau de episcopii interesați în
funcție de profesor pentru disciplinele filosofice, teologice și juridice, care
se disting prin virtuți și au obținut doctoratul sau licența într-o universi –
tate sau facultate recunoscută de Sfântul Scaun. Episcopii pot dispensa de
la aceste titluri (cf. Communicationes 14, 166).
– Să fie numiți profesori aparte pentru Sfânta Scriptură, teologia dog –
matică, teologia morală, liturgică, filosofie, dreptul canonic, istoria eclezi –
astică și pentru celelalte discipline ce trebuie predate cu metodă proprie.
– Profesorii să fie preocupați continuu de unitatea internă și de armonia
întregii învățături teologice, așa încât seminariștii să simtă că învață o
unică știință. Pentru a se realiza mai bine acest lucru, să existe în seminar
o persoană care să coordoneze întregul plan de studii. Seminariștii să fie
învățați și cu o metodă științifică, făcând cercetări personale sub conduce –
rea profesorilor.
g) Pregătirea pastorală (cann. 255-258)
– Deși întreaga formare a seminariștilor urmărește un scop pastoral, este
necesară în seminar și o instruire strict pastorală privind exercitarea celor
trei funcții: de a învăța, de a sfinți și de a conduce poporul lui Dumnezeu.
– Seminariștii să fie instruiți, mai ales, în practica de a catehiza, de a
predica, de a exercita cultul divin, de a celebra sfintele Sacramente; în modul
de a trata cu oamenii, chiar cu cei necatolici sau cu cei necredincioși; în
modul de a administra parohia și de a îndeplini și celelalte îndatoriri.
– Seminariștii să fie instruiți cu privire la nevoile Bisericii universale ,
fiind preocupați de promovarea vocațiilor, de problemele misionare și ecu –
menice, de cele sociale.
– Seminariștii să fie educați și pentru a fi pregătiți să se dedice eventual
slujiri acelor Biserici particulare care au mai mare nevoie de preoți.
– În perioada studiilor, dar mai ales în timpul vacanțelor, seminariștii să
fie inițiați sub conducerea unui preot în practica pastorală prin exerciții
adecvate, stabilite de ordinariu (de ex., catehizare, vizitarea bolnavilor, a
săracilor, participare activă la celebrările euharistice etc.).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

145
§ 22. ÎNCARDINAREA
(cann. 265-272)
1. Chestiuni introductive
a) Definiție
Încardinarea este înscrierea unui cleric într-o Biserică particulară (die –
ceză, abație teritorială, prelatură teritorială, vicariat apostolic, prefectură
apostolică, administrație apostolică) sau într-o prelatură personală, ori
într-un institut de viață consacrată sau societate de viață apostolică ce au
această facultate, astfel încât să nu existe deloc preoți acefali sau pribegi.
Încardinarea fiecărui cleric este obligatorie (can. 265).
b) Date istorice
Încardinarea este una dintre cele mai vechi instituții privind organiza –
rea ecleziastică. A apărut în epoca apostolică, deoarece tocmai de atunci s-a
introdus principiul de a nu hirotoni clerici decât în slujba unei anumite
Biserici. Conciliile ecumenice, îndeosebi Conciliul din Niceea (325) și cel
din Calcedon (451), au confirmat această normă, interzicând hirotonirile
absolute sau „sine titulo”, iar clericilor acefali, exercitarea ordinelor sacre.
În afară de aceasta, era absolut interzisă trecerea de la o Biserică la alta.
Pe toată perioada Evului Mediu, din cauza slăbirii disciplinei bisericești,
hirotonirile acefale au fost numeroase. Împotriva lor a intervenit Conciliul
Tridentin, care a revenit la dispozițiile Conciliului din Calcedon, confir –
mându-i sancțiunile ( SeSS . XXIII, 15 iulie 1563).
c) Finalitățile
Scopul încardinării este triplu:
– de ordin pastoral (grija efectivă față de organizarea și activitatea Bise –
ricii particulare: clericii încardinați sunt în slujba acelei Bisericii);
– de ordin disciplinar (pentru a rândui cum se cuvine viața clerului și
exercitarea slujirii sacre; dependența de propriul episcop face să se evite
abuzurile și dezordinea);
– de ordin personal (garantarea drepturilor clericilor, îndeosebi întreți –
nerea lor decentă).
d) Diviziunea
Canoniștii obișnuiesc să distingă o dublă încardinare: originară și deri –
vată. Încardinarea originară este încardinarea care se dobândește pentru
prima oară, prin trecerea de la starea laicală la starea clericală prin primirea
diaconatului. Încardinarea derivată este încardinarea care se dobândește
succesiv printr-o altă înscriere legală. Aceasta, la rândul ei, este formală și
ipso iure . Cea formală are loc printr-un dublu act reglementar de excardi –
nare și încardinare (can. 267); cea ipso iure are loc în virtutea legii, când se
îndeplinesc anumite condiții stabilite de drept (can. 268; cf. can. 693).§ 22. î ncardinarea

146
2. Încardinarea originară
Canonul 266 prevede cinci posibilități:
a) hirotonirea unui cleric secular admis în slujba unei Biserici particu –
lare: prin primirea diaconatului este încardinat în respectiva Biserică;
b) hirotonirea unui cleric secular admis în slujba unei prelaturi perso –
nale: prin primirea diaconatului este încardinat în acea prelatură personală;
c) hirotonirea unui călugăr cu voturi perpetue într-un institut călugă –
resc: prin primirea diaconatului este încardinat în calitate de cleric în acel
institut. (Prin profesiune călugărul este înscris în institut tanquam religi –
osus, nu tanquam clericus . În calitate de cleric este încardinat în institut
prin diaconat [cf. „Communicationes” 3 [1971] 190].);
d) hirotonirea unui membru al unei Societăți de viață apostolică, înscris
definitiv în ea : prin primirea diaconatului el este încardinat în Societate, în
afară de cazul când constituțiile societății prevăd altfel;
e) hirotonirea unui membru al unui institut secular : prin primirea dia –
conatului el este încardinat în calitate de cleric în Biserica particulară în
slujba căreia a fost admis, în afară de cazul când rămâne încardinat în
institut în virtutea unei concesiuni apostolice. Există totuși societăți de
viață apostolică și institute seculare care prevăd o dublă încardinare: în
Biserica particulară și în societate sau institut.
3. Încardinarea derivată
a) Încardinarea derivată formală are loc printr-o procedură administrativă
specială, care cuprinde ad validitatem două acte diferite și complementare:
– scrisoarea de excardinare din partea episcopului diecezan a quo , care
permite ca un cleric de-al său să părăsească definitiv dieceza;
– scrisoarea de reîncardinare din partea episcopului ad quem , care îl
primește pe respectivul cleric în dieceza sa.
Excardinarea acordată astfel are efect juridic numai după ce a fost obți –
nută încardinarea în noua dieceză.
Acordarea actelor de excardinare și încardinare este de competența ex clu-
sivă a episcopului diecezan, vicarul general și vicarul episcopal nu au nicio
putere în această privință, nisi de mandatu speciali (cf. can. 134, § 3).
Pentru ca excardinarea și încardinarea să fie valide, trebuie să fie date
în scris și semnate atât de episcopul a quo , cât și de episcopul ad quem .
b) Încardinarea derivată „ipso iure” (în virtutea dreptului canonic). Co dul
de drept canonic prevede trei cazuri:
– clericul (secular) care s-a mutat în mod legal din propria Biserică par –
ticulară într-o altă Biserică particulară după cinci ani este încardinat ipso
iure în această Biserică particulară, dacă și-a manifestat în scris această cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

147
dorință atât episcopului diecezan al Bisericii care l-a primit, cât și episco –
pului diecezan propriu, și dacă niciunul dintre cei doi nu i-a comunicat în
scris părerea contrară timp de patru luni de la data primirii cererii;
– prin primirea perpetuă sau definitivă într-un institut de viață consa –
crată sau într-o societate de viață apostolică, clericul (secular) este excar –
dinat și încardinat ipso iure în institut sau societate;
– clericul încardinat într-un institut călugăresc sau într-o societate care
după ce obține indultul de a părăsi institutul sau societatea și este primit
ad experimentum într-o dieceză de episcopul locului, dacă au trecut cinci
ani fără ca episcopul să-l înlăture, este încardinat ipso iure în această die –
ceză (cf. can. 699 și 727, § 2).
4. Condiții prescrise ad liceitatem (can. 269-270)
a) Pentru încardinare. Episcopul diecezan să nu recurgă la încardinare
decât dacă:
– necesitatea sau utilitatea Bisericii particulare pretinde acest lucru și
respectându-se dreptul cu privire la întreținerea decentă a clericilor;
– constată pe baza unui document legal că a fost acordată excardinarea
și, în plus, a primit informațiile adecvate – dacă este necesar, sub secret –
de la episcopul diecezan care a făcut excardinarea, cu privire la viața, con –
duita morală și studiile clericului;
– clericul i-a declarat în scris că vrea să se dedice slujirii noii Biserici
particulare, conform dreptului.
b) Pentru excardinare. Este necesar un motiv just, cum sunt: utilitatea
în Biserică sau binele clericului. Excardinarea nu poate fi negată decât din
motive grave (de ex.: lipsă mare de preoți în dieceza a quo ). Clericul care
eventual se consideră lezat pentru că i s-a refuzat excardinarea poate să
facă recurs administrativ împotriva deciziei episcopului propriu.
Deci pentru a obține excardinarea este necesar un motiv just; pentru a
fi negată este necesar un motiv grav.
5. Transferarea în alte Biserici particulare (can. 271)
Este vorba aici despre simple transferări ale clericilor, în special preoți,
din propria dieceză în alte dieceze ale Bisericii, fără excardinare-încardina re.
a) În afară de cazul când există o adevărată necesitate în Biserica sa
particulară, episcopul diecezan nu trebuie să refuze permisiunea de a se
transfera acelor clerici pe care îi consideră pregătiți și capabili și care cer
să meargă în acele regiuni care suferă de o lipsă gravă de cler, pentru a
exercita acolo slujirea sacră.§ 22. î ncardinarea

148
b) Totuși, episcopul să aibă grijă ca printr-un acord scris (convenție)
făcut împreună cu episcopul ad quem să fie stabilite drepturile și îndatori –
rile acestor clerici.
c) Permisiunea de transferare poate fi acordată pentru un timp determi –
nat ce poate fi reînnoit chiar de mai multe ori, totuși astfel încât acești
clerici să rămână încardinați în propria Biserică particulară și, întorcându- se
în ea, să se bucure de toate drepturile pe care le-ar fi avut dacă și-ar fi des –
fășurat aici slujirea sacră.
d) Preotul care s-a transferat legal în altă Biserică particulară, rămâ –
nând încardinat în propria Biserică, poate, dintr-un motiv just, să fie che –
mat înapoi de către propriul episcop diecezan, respectându-se totuși acor –
durile încheiate cu celălalt episcop și echitatea naturală.
e) Tot astfel, respectându-se aceleași condiții, episcopul diecezan al celei –
lalte Biserici particulare poate, dintr-un motiv just, să-i refuze aceluiași
cleric permisiunea unei ulterioare rămâneri în teritoriul său.
6. Competența administratorului diecezan (can. 272)
Administratorul diecezan nu poate să acorde excardinarea și încardina –
rea; de asemenea, nici permisiunea de transferare într-o altă Biserică par –
ticulară, decât după un an de la vacanța scaunului episcopal și cu consim –
țământul Colegiului consultanților.
§ 23. OBLIGAȚIILE ȘI DREPTURILE CLERICILOR
(can. 273-289)
În următoarele canoane sunt stabilite obligațiile și drepturile pe care le
au toți clericii (diaconii, preoții și episcopii) în virtutea hirotonirii sau ordi –
națiunii sacramentale. Despre obligațiile și drepturile speciale ce le revin
titularilor fiecărui oficiu ecleziastic (episcopi diecezani, vicari generali și
episcopali, parohi, vicari parohiali, capelani, decani etc.) se va vorbi când
se va trata despre aceste oficii. Desigur, obligațiile și drepturile clericilor
trebuie integrate cu cele care sunt comune tuturor credincioșilor (can.
208-223), deoarece și ei fac parte din poporul lui Dumnezeu, ambele derivă
din același izvor și au același fundament. Actualul Cod nu vorbește despre
privilegiile clericilor.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

149
I. o BlIgațIIle
Clericii au obligația specială de a dovedi respect și ascultare ( reverentiam
et oboedientiam ) suveranului pontif și ordinariului propriu (can. 273), atât
în virtutea naturii ordinului sacru, cât și în virtutea promisiunii pu blice fă-
cute în momentul hirotonirii.
Principalele obligații ale clericilor se referă îndeosebi la sfințenia perso –
nală, la celibat și castitate , la permanenta pregătire științifică , la conduita
de viață conformă stării lor .
1. Sfințenia personală (can. 274-276; 283, § 1)
Clericii au obligația cu totul specială de a tinde la sfințenie, deoarece,
fiind consacrați lui Dumnezeu cu un titlu nou prin hirotonire, sunt împăr –
țitorii tainelor lui Dumnezeu în slujba poporului său. Așadar, motivul este
dublu: unul de ordin sacramental, celălalt de ordin ministerial (cf. LG 41;
PO 12).
Principalele mijloace de sfințire:
a) Îndeplinirea cu fidelitate și statornicie a propriilor îndatoriri pastorale .
Exercitarea triplei funcțiuni sacerdotale (de a sfinți, de a învăța și de a
păstori) pretinde sfințenie, dar, în același timp, o și favorizează (cf. PO 15).
b) Alimentarea propriei vieți spirituale la masa cuvântului lui Dumne –
zeu și a preasfintei Euharistii . Preoții sunt îndemnați stăruitor să ofere
zilnic Jertfa Euharistică, iar diaconii să participe zilnic la ea.
c) Preoții și diaconii care aspiră la prezbiterat au obligația de a celebra
zilnic Liturgia Orelor în conformitate cu propriile cărți liturgice aprobate.
Diaconii permanenți sunt obligați să celebreze partea stabilită pentru ei de
către conferința episcopilor.
d) Participarea la retragerile spirituale (recessus spirituales ) conform
dispozițiilor dreptului particular. Termenul recessus cuprinde atât exerci –
țiile spirituale anuale, cât și reculegerile lunare (cf. „Communicationes” 14
[1982] 170).
e) Practicarea cu regularitate a meditației; apropierea deasă ( frequen –
ter) de taina Pocăinței; evlavia deosebită față de preacurata Fecioară Maria;
procurarea altor mijloace de sfințire comunitare și particulare (cf. PO 12-18).
N.B. Majoritatea acestor mijloace de sfințire sunt îndemnuri stăruitoare
din partea Bisericii, și nu obligații juridice. Celebrarea zilnică a Liturgiei
Orelor și participarea la exercițiile spirituale iuxta iuris particularis prae –
scripta sunt obligații juridice sau canonice (cf. „Communicationes” 3
[1971] 193).§ 23. o BLiGațiiLe și drepturiLe cLericiLor

150
2. Celibatul și viața curată (can. 277; 275, § 1; 280)
a) Clericii sunt obligați să păstreze castitatea perfectă și perpetuă pentru
împărăția cerurilor și, de aceea, sunt ținuți la celibat , care este un dar deose –
bit al lui Dumnezeu și prin care slujitorii sacri pot să se atașeze mai ușor
cu toată inima de Cristos și să se dedice mai liber slujirii lui Dumnezeu și
oamenilor (cf. PO 16; OT 10; LG 42).
b) Clericii să se comporte cu prudența cuvenită în relațiile cu persoanele
a căror frecventare ar putea pune în pericol obligația lor de a păstra casti –
tatea sau ar putea să constituie scandal pentru credincioși.
c) Deoarece contribuie cu toții la o unică lucrare, adică la zidirea Trupu –
lui lui Cristos, clericii să fie uniți între ei prin legătura frățietății și a rugă –
ciunii și să colaboreze între ei, conform cu dispozițiile dreptului particular.
Motivul frățietății și al colaborării este triplu – toți lucrează pentru aceeași
cauză: edificarea trupului lui Cristos, care necesită unitate și colaborare
reciprocă; motivul principal este de ordin teologic: hirotonirea sau ordina –
țiunea sacră și, prin urmare, participarea la aceeași Preoție a lui Cristos;
un al treilea motiv este de ordin ascetic: frățietatea și colaborarea îl feresc
pe preot de singurătate, de izolare.
d) Se recomandă foarte mult clericilor să participe la o anumită viață
comunitară; unde aceasta deja există, pe cât posibil trebuie menținută.
3. Permanenta pregătire științifică (can. 279)
a) Clericii să continue studiile sacre chiar și după primirea Preoției și să
urmeze învățătura solidă, bazată pe Sfânta Scriptură, transmisă de înain –
tași și acceptată în general de Biserică, așa cum este ea stabilită de concilii și
de pontifii romani, evitând noutățile terminologice profane și falsa știință.
b) Preoții să participe, conform dispozițiilor dreptului particular, la cur –
surile pastorale organizate după hirotonirea sacerdotală; de asemenea, să
participe și la alte cursuri, consfătuiri teologice sau conferințe, care le oferă
ocazia să dobândească o cunoaștere mai completă a științelor sacre și a
metodelor pastorale.
c) Să continue și studierea altor științe, mai ales a acelora care sunt le –
gate de științele sacre, în măsura în care sunt folositoare îndeosebi în acti –
vitatea pastorală.
4. Conduita de viață conformă stării clericale (can. 282; 284-289)
Clericii să ducă o viață simplă și să se abțină de la tot ceea ce constituie
vanitate.
Bunurile ce le revin cu ocazia exercitării unui oficiu ecleziastic și care
prisosesc, după ce s-au îngrijit cu ajutorul lor de întreținerea decentă și de cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

151
îndeplinirea tuturor obligațiilor stării proprii, să le folosească pentru binele
Bisericii și pentru fapte de caritate (cf. PO 17). Clericii să poarte o haină
ecleziastică decentă, după normele emise de conferințele episcopilor și
după cutumele legitime ale locurilor.
Clericii să se abțină de la tot ceea ce nu se potrivește cu starea proprie
(quae statum suum dedecent ), conform dispozițiilor dreptului particular, și
de la tot ceea ce, deși nu este nedemn ( licet non indecora ), este incompati –
bil cu starea clericală ( a clericali tamen statu diena sunt ). Le este interzis:
– să-și asume funcții publice, care comportă o participare la exercitarea
puterii civile (lege ce nu-i are în vedere și pe diaconii permanenți: can. 288);
– să administreze bunuri ce aparțin laicilor sau să desfășoare funcții
lumești care comportă obligația dării de seamă, fără permisiunea ordina –
riului lor;
– să se facă garanți chiar cu bunurile personale, fără consultarea ordi –
nariului propriu;
– să semneze polițe prin care este asumată obligația de a plăti bani fără
un motiv bine precizat;
– să exercite personal, sau prin alții, negustoria sau comerțul, fără per –
misiunea autorității ecleziastice competente;
– să participe activ în partidele politice și în conducerea de asociații sin –
dicale, în afară de cazul când, după aprecierea autorității ecleziastice com –
petente, acest lucru este necesar pentru a apărarea drepturilor Bisericii
sau pentru promovarea binelui comun;
– să se înroleze voluntar în armată fără permisiunea ordinariului lor .
II. d rePturIle
1. Dreptul de asociere (can. 278)
Clericii seculari au dreptul de a se asocia cu alți clerici pentru a urmări
finalități care sunt conforme cu starea clericală, mai cu seamă în asociațiile
care promovează sfințenia și favorizează unirea între ei și episcopul pro priu.
Clericii să se abțină ( abstineant ) de a întemeia asociații sau de a participa
la asociații a căror finalitate sau ale căror activități sunt incompatibile cu
starea clericală, ca, de exemplu:
– cele contrare comuniunii ierarhice a Bisericii și periculoase pentru
viața sacerdotală;
– cele implicate în activități politice;
– cele secrete (toate tipurile de francmasonerie).§ 23. o BLiGațiiLe și drepturiLe cLericiLor

152
2. Remunerația și asistența socială (can. 281)
a) Deoarece se dedică slujirii ecleziastice, clericii au dreptul la o remu –
nerație conformă condiției lor ( quae suae condicioni congruat ), ținându-se
seama atât de natura oficiului, cât și de circumstanțele locurilor și timpu –
rilor, cu care să poată face față necesităților vieții personale și unei retribu –
iri drepte a acelor persoane de al căror serviciu au nevoie.
b) De asemenea, trebuie să se aibă grijă ca ei să beneficieze de asistență
socială pentru a putea face față cum se cuvinte celor necesare în caz de
boală, de invaliditate sau de bătrânețe.
c) Diaconii căsătoriți, care se dedică exclusiv slujirii ecleziastice, au
dreptul la o remunerație cu care să poată face față întreținerii personale și
a familiei lor; în schimb, cei care primesc o retribuție pentru că îndeplinesc
sau au îndeplinit o funcție civilă să se îngrijească de trebuințele proprii și
ale familiei lor cu veniturile dobândite din acea retribuție.
3. Concediul (can. 283, § 2)
Clericii au dreptul să beneficieze anual de o perioadă necesară și sufici –
entă de concediu, stabilită de dreptul universal sau de cel particular. Drep –
tul universal stabilește că au dreptul la o lună de concediu: episcopul die –
cezan (can. 395, § 2); episcopul coadiutor sau auxiliar (can. 410); adminis –
tratorul diecezan (can. 427, § 1; 429); parohul (can. 533, § 2) și vicarul
parohial (550, § 3).
§ 24. PIERDEREA STĂRII CLERICALE
(cann. 290-293)
Starea clericală și ordinul sacru (Preoția) sunt două concepte diferite.
Starea clericală înseamnă, prin natura ei, o situație ecleziastică juridică ,
pe când ordinul sacru (Preoția) determină o condiție sacramentală de natură
ontologică ce îl transformă pe om, în ființa sa, în mod supranatural, consti –
tuindu-l „slujitor sacru” și dându-i capacitatea de a acționa in persona
Christi . Preoția imprimă în suflet un caracter indelebil și, prin urmare, nu
poate fi anulată ( Tu es sacerdos in aeternum! ), în timp ce se poate pierde
starea clericală, care este o stare juridică, însoțită de obligații și drepturi
specifice recunoscute de Biserică. Unui slujitor sacru i se poate interzice
exercitarea puterii sacre sau exercitarea unor anumite acte ale acestei pu teri,
dar el nu poate fi privat de puterea sacră pe care a primit-o prin hirotonire
(can. 1338). Acțiunile sacre îndeplinite de un preot care a pierdut starea
clericală sunt valide , chiar dacă sunt grav ilicite (nepermise).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

153
Conform actualului Cod de Drept Canonic, numai slujitorii sacri (epi scop,
preot, diacon) fac parte din starea clericală.
1. Pierderea stării clericale (can. 290)
Hirotonirea, primită în mod valid, nu poate fi niciodată anulată. Totuși,
un cleric pierde starea clericală:
a) printr-o sentință judecătorească sau printr-un decret administrativ ,
în conformitate cu cann. 1708-1712, privind invaliditatea hirotonirii ; în
acest caz, nu este vorba propriu-zis despre pierdere, deoarece apartenența
reală la starea clericală nu a existat niciodată;
b) prin pedeapsa demiterii în urma săvârșirii de către cleric a unui delict
grav (cf. can. 1336, § 1), impusă de tribunalul competent în conformitate
cu procedura stabilită de can. 1720-1728;
c) prin rescript de la Sfântul Scaun, în urma unei cereri, care poate fi
făcută fie de către clericul în cauză, fie de către propriul său ordinariu (cf.
„Communicationes” 14 [1982] 175). Sfântul Scaun acordă acest prescript
diaconilor din motive grave , iar preoților din motive foarte grave (can. 290,
nr. 3). Canonul nu pomenește nimic despre episcopi, deoarece lor nu li se
acordă niciodată un astfel de rescript.
2. Efectele pierderii stării clericale (can. 291-293)
a) Cu privire la celibat (can. 291)
Cu excepția cazului de declarare a invalidității hirotonirii, pierderea
stării clericale nu comportă dispensa de la celibat. O eventuală dispensă de
la celibat este acordată exclusiv de pontiful roman personal, în urma unei
proceduri speciale.
b) Cu privire la celelalte obligații și drepturi (can. 292-293)
Ø O dată cu pierderea stării clericale, clericul pierde:
– eo ipso toate drepturile specifice acestei stări;
– toate obligațiile, cu excepția celibatului;
– toate oficiile, toate funcțiile și orice putere delegată.
Ø Clericul care a pierdut starea clericală nu poate fi înscris din nou în
rândul clericilor decât prin rescript de la Sfântul Scaun.
Ø Clericului care a pierdut starea clericală îi este interzisă exercitarea
puterii de Ord , cu excepția prevăzută în can. 976, conform căruia „orice
preot îi dezleagă valid și licit pe toți credincioșii care se află în pericol de
moarte de orice fel de cenzură și păcat, chiar dacă este prezent un preot
aprobat”.§ 24. p ierderea Stării cLericaLe

154
§ 25. PRELATURILE PERSONALE
(cann. 294-297)
1. Ce sunt prelaturile personale? (cann. 294; 296)
Prelaturile personale sunt asociații clericale înființate de Scaunul Apos –
tolic, care au ca scop promovarea unei mai bune distribuiri a clerului în
Biserică și desfășurarea unor activități pastorale speciale sau misionare în
folosul diferitelor regiuni ale lumii sau spre binele diferitelor categorii soci –
ale (pauL aL vi- Lea, MP Ecclesiae Sanctae [= ES] [6 august 1966] I, 4).
Prelatura personală își atinge acest scop trimițându-și preoții și diaco –
nii în diecezele care suferă de lipsă de preoți sau destinându-i unei activi –
tăți care necesită clerici deosebit de pregătiți.
Prelaturile personale sunt înființate direct de Sfântul Scaun, după ce au
fost consultate conferințele episcopilor interesate. Fac parte din ele, în cali –
tate de membri efectivi , numai preoții și diaconii seculari, iar ca membri
aspiranți , seminariștii proprii.
2. Conducerea (can. 295)
Prelatura personală este reglementată de statutele proprii , elaborate și
aprobate de Scaunul Apostolic. În fruntea unei prelaturi se află un prelat ,
în calitate de ordinariu propriu, așa cum este și un superior major al unei
societăți clericale de viață apostolică de drept pontifical. Nu poate fi asemă –
nat sau echivalat cu episcopul diecezan, de aceea, nu este membru al con –
ferinței episcopilor.
Prelatul are dreptul:
– să înființeze seminarii proprii, naționale sau internaționale, pentru
formarea seminariștilor;
– să încardineze seminariștii și să-i promoveze la hirotoniri în slujba
prelaturii.
Prelatul trebuie să se îngrijească atât de educația spirituală a acelora pe
care i-a promovat, cu scopul menționat mai sus, cât și de întreținerea lor
demnă.
3. Laicii (can. 296)
Laicii pot să se dedice operelor apostolice ale unei prelaturi personale
prin acorduri încheiate cu prelatura, însă modul acestei cooperări organice
și principalele obligații și drepturi legate de ea să fie stabilite cu precizie în
statute.
Laicii sunt socotiți „colaboratori externi”. Cooperarea poate fi pentru
un timp determinat, dar poate avea și un caracter perpetuu. Este numită cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

155
„organică”, deoarece laicii, deși nu aparțin juridic de prelatură, sunt totuși
încadrați în rândurile ei și activează în mod coordonat împreună cu preoții
și diaconii. Colaborarea organică a laicilor nu înseamnă încorporare a lor
în prelatură și nici nu sunt sub jurisdicția totală a prelatului. Dacă ar fi
așa, atunci prelatura ar fi o Biserică particulară. Or, acest lucru nu l-au
voit nici Conciliul al II-lea din Vatican, nici Codul de Drept Canonic.
4. Raporturile cu ordinariii locului (can. 297)
Activitatea pastorală și misionară a unei prelaturi se desfășoară în
cadrul unei Biserici particulare (de exemplu, o dieceză). Este o activitate
de slujire care trebuie să respecte drepturile ordinariului locului ( ES I, 4).
Prin urmare, pentru a putea deschide un centru propriu într-o dieceză,
prelatura are nevoie de consimțământul episcopului locului. În acest sens,
can. 297 stabilește ca statutele să prevadă raporturile prelaturii cu ordina –
riii locului. Este de la sine înțeles că preoții, diaconii și laicii colaboratori ai
prelaturii trebuie să acționeze în deplină înțelegere nu numai cu propriul
prelat, ci și cu episcopul diecezan, să trăiască și să lucreze în perfectă co –
muniune eclezială. Nu trebuie uitat faptul că episcopul diecezan este
„principiul și fundamentul perpetuu și vizibil al unității în Biserica lui
particulară” ( LG 23).
§ 26. ASOCIAȚIILE CREDINCIOȘILOR CREȘTINI
(cann. 298-329)
1. Norme comune (cann. 298-311)
Conform can. 215, credincioșii creștini au dreptul să înființeze și să con –
ducă în mod liber asociații cu scopuri caritative și de milostivire sau de
promovare a vocației creștine în lume. Acest drept își are fundamentul în
însăși natura socială a omului și izvorăște din taina Botezului, și nu din
vreo concesiune a unei autorități, și corespunde pe deplin naturii Bisericii
– comuniune între toți cei care cred în Cristos.
a) Definiția (can. 298)
Asociațiile ecleziastice, diferite de institutele de viață consacrată și soci –
etățile de viață apostolică, sunt grupări de credincioși fie clerici, fie laici, fie
clerici și laici împreună, care urmăresc, prin acțiune comună, următoarele
scopuri:
– promovarea desăvârșirii vieții,
– promovarea cultului divin public,
– promovarea învățăturii creștine,§ 26. a SociațiiLe credincioșiLor creștini

156
– promovarea altor opere de apostolat (evanghelizare, fapte de miloste –
nie și de caritate, însuflețirea vieții publice cu spirit creștin).
b) Diviziunea asociațiilor
– Clericale . Sunt asociațiile care, fiind conduse de clerici, își asumă exer –
citarea Preoției și sunt recunoscute ca atare de autoritatea competentă
(can. 302).
– Laicale . Sunt asociațiile care, fiind conduse de obicei de laici, urmă –
resc, pe lângă scopurile spirituale prevăzute de can. 298, însuflețirea sferei
vremelnice cu spirit creștin pentru a se întări legătura dintre credință și
viață (cf. can. 327-329).
– Mixte . Sunt asociațiile formate din clerici și laici, cu obligații și drep –
turi egale.
– Catolice . Sunt asociațiile calificate astfel de autoritatea ecleziastică
(cf. can. 300).
– Terțiare . Sunt asociațiile afiliate unui institut religios. Membrii lor
trăiesc în lume, se dedică apostolatului, participă la desăvârșirea vieții
creștine sub conducerea institutului. Actualmente orice institut poate avea
„al treilea ordin”, fără a fi necesar vreun privilegiu de la Scaunul Apostolic.
– Asociații înființate cu intenția de a deveni în viitor institute de viață
consacrată sau societăți de viață apostolică.
– Publice . Este publică asociația care, izvorâtă din inițiativa liberă a
credincioșilor (laici, clerici, persoane consacrate), este înființată de către
autoritatea ecleziastică, acționează în numele Bisericii, deoarece este per –
soană juridică publică, și urmărește, conform dreptului și statutelor pro –
prii, binele public al Bisericii, scopuri religioase și caritative, mai cu seamă
cele care sunt rezervate autorității ecleziastice, cum sunt transmiterea învă –
țăturii catolice în numele Bisericii și promovarea cultului public (cf. can. 301).
–Private . Este privată asociația care, izvorâtă din inițiativa credincioși –
lor și condusă de ei conform statutelor proprii, fiind mereu în legătură cu
autoritatea ecleziastică, urmărește scopuri religioase și caritative, cu excep –
ția acelora care sunt rezervate autorității ecleziastice (transmiterea învă –
țăturii catolice în numele Bisericii și promovarea cultului public).
c) Statutele (can. 304)
Toate asociațiile credincioșilor, fie publice, fie private, oricare ar fi titlul
sau denumirea lor, trebuie să aibă statute proprii, în care să fie stabilite cu
precizie:
– natura asociației: publică sau privată;
– caracterul: laical, clerical sau mixt;
– scopul: de rugăciune, apostolic sau mixt;
– structura de conducere;
– norme privind administrarea bunurilor (cann. 310; 319);cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

157
– raporturile cu institutele de viață consacrată cu care asociația este
eventual legată (cf. can 311);
– norme privind obligațiile și drepturile membrilor.
Statutele trebuie să fie examinate sau aprobate de către autoritatea
competentă, chiar și în cazul în care are loc vreo schimbare. Există asocia –
ții private care nu au personalitate juridică; în acest caz, statutele lor sunt
numai examinate. Există și asociații private care sunt persoane juridice
private; în acest caz, statutele lor sunt aprobate .
d) Supravegherea asociațiilor (can. 305)
– Toate asociațiile de credincioși sunt sub supravegherea autorității
ecleziastice competente, care are obligația de a se îngriji ca în ele să fie
păstrată integritatea credinței și a moralei și de a veghea să nu se introducă
abuzuri de ordin disciplinar ecleziastic. De asemenea, autoritatea eclezias –
tică are obligația și dreptul de a le vizita conform dreptului și statutelor .
– Sunt sub supravegherea Scaunului Apostolic asociațiile de orice fel ;
sunt sub supravegherea ordinariului locului asociațiile diecezane și toate
cele care își desfășoară activitatea în dieceză .
e) Admiterea și demiterea membrilor (cann. 307-308)
– Admiterea membrilor să se facă după normele dreptului și ale statute –
lor fiecărei asociații.
– Pentru ca cineva să beneficieze de drepturile și privilegiile unei asocia –
ții, de indulgențe și alte favoruri spirituale acordate ei, este necesar și sufici –
ent să fie înscris în mod valid în ea și să nu fie exclus în mod legal, în con –
formitate cu normele dreptului comun și ale statutelor proprii ale asociației.
– În asociațiile publice nu poate fi admisă în mod valid persoana care a
părăsit în mod public credința catolică sau a renunțat la comuniunea ecle –
zială, precum și persoana pedepsită cu excomunicarea impusă sau declarată.
– Demiterea din orice fel de asociație are loc dintr-un motiv just, con –
form statutelor. În plus, pentru asociațiile publice, Codul prevede elimina –
rea în cazul părăsirii credinței catolice sau în cazul rupturii comuniunii
ecleziastice, precum și în caz de excomunicare impusă sau declarată, bine –
înțeles, după un avertisment și cu posibilitatea de recurs la autoritatea
ecleziastică competentă (can. 316).
2. Asociațiile publice (can. 312-320)
a) Autoritatea competentă (can. 312)
Autoritatea competentă pentru a înființa asociații publice este:
– Sfântul Scaun pentru asociațiile universale și internaționale;
– Conferința episcopilor , în teritoriul propriu, pentru asociațiile națio –
nale, adică acelea care, în virtutea înființării înseși, sunt destinate pentru
a exercita activitatea în întreaga țară;§ 26. a SociațiiLe credincioșiLor creștini

158
– Episcopul diecezan , în teritoriul său, pentru asociațiile diecezane, nu
însă administratorul diecezan; fac totuși excepție acele asociații al căror
drept de a fi înființate este rezervat altora prin privilegiu apostolic.
Pentru înființarea validă într-o dieceză a unei asociații sau a unei secții
a asociației, chiar când înființarea se face în virtutea unui privilegiu apos –
tolic, este necesar consimțământul episcopului diecezan . Totuși, consimță –
mântul episcopului diecezan dat pentru reînființarea unei case a unui insti –
tut religios valorează și pentru înființarea, în aceeași casă sau în biserica
anexată ei, a unei societăți proprii a acelui institut.
b) Personalitatea juridică (can. 313)
O asociație publică, precum și o confederație de asociații publice, în vir –
tutea decretului prin care sunt înființate de autoritatea ecleziastică com –
petentă (can. 312), sunt constituite ca persoane juridice ecleziastice (publi ce)
și primesc, în măsura în care este nevoie, misiunea pentru scopurile pe
care și le propun să le atingă în numele Bisericii.
c) Președintele unei asociații publice (can. 317-318)
– Autoritatea ecleziastică competentă (can. 312) are dreptul să-l confirme
pe președintele asociației publice, ales de însăși asociația publică, sau să-l
învestească pe cel prezentat, sau să-l numească ea însăși.
– Aceeași autoritate să numească un capelan sau asistent ecleziastic ,
audiind părerea funcționarilor ( officiales maiores ) superiori ai asociației,
dacă este oportun.
– Aceeași autoritate are dreptul de confirmare, învestire sau numire și
în cazul asociațiilor înființate de membrii institutelor religioase, în virtu –
tea unui privilegiu apostolic, în afara bisericilor sau a caselor proprii. În
schimb, în asociațiile înființate de membrii institutelor religioase în pro –
pria biserică sau casă, denumirea sau confirmarea îi aparține de drept supe –
riorului institutului, conform statutelor.
– În asociațiile neclericale , laicii pot să îndeplinească funcția de preșe –
dinte. Această funcție să nu fie încredințată capelanului sau asistentului
ecleziastic, decât dacă în statute este prevăzut astfel.
– În asociațiile publice de credincioși, care sunt orânduite direct pentru
a exercita apostolatul, să nu aibă funcția de președinte cei care îndeplinesc
funcții de conducere în partidele politice.
– Președintele unei asociații publice poate fi înlăturat dintr-un motiv
just de către autoritatea care l-a numit sau l-a confirmat, după ce totuși a
fost consultată părerea atât a președintelui însuși, cât și a funcționarilor
superiori ai asociației, conform statutelor. Capelanul poate fi înlăturat de
către autoritatea care l-a numit, conform cu normele stabilite în canoanele
192-195.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

159
d) Administrarea bunurilor (can. 319)
– Dacă nu este prevăzut altfel, o asociație publică înființată în mod legal
administrează, conform statutelor, bunurile proprii sub direcțiunea supe –
rioară a autorității competente căreia trebuie să-i dea cont anual despre
administrare.
– Aceleiași autorități trebuie să-i prezinte o dare de seamă despre distri –
buirea ofertelor și a pomenilor adunate.
e) Desființarea unei asociații publice (can. 320)
– Asociațiile înființate de Scaunul Apostolic nu pot fi desființate decât
de către acesta.
– Din motive grave, pot fi desființate de către conferința episcopilor aso –
ciațiile înființate de ea.
– Episcopul diecezan poate desființa asociațiile înființate de el însuși,
precum și pe acelea înființate, în virtutea unui indult apostolic, de membrii
unui institut religios cu consimțământul episcopului diecezan.
– O asociație publică nu poate fi desființată de autoritatea competentă,
fără ca aceasta să fi ascultat mai întâi părerea președintelui și a funcționa –
rilor superiori ai asociației.
3. Asociațiile private (cann. 321-326)
a) Conducerea (cann. 321; 324)
– Asociațiile private sunt conduse și prezidate de credincioși, conform
statutelor.
– Asociația privată își desemnează în mod liber președintele și funcțio –
narii, conform statutelor.
– Dacă dorește un consilier spiritual, asociația îl poate alege în mod liber
din rândul preoților care exercită legal slujirea preoțească în dieceză. Cel
ales are nevoie de confirmarea din partea ordinariului locului.
b) Personalitatea juridică (can. 322)
– O asociație privată poate să dobândească personalitate juridică prin
decret formal din partea autorității ecleziastice despre care este vorba în
can. 312, § 1.
– Nicio asociație privată nu poate să dobândească personalitate juridică
decât după aprobarea statutelor proprii de către autoritatea ecleziastică
prevăzută de can. 312, § 1. Totuși, aprobarea statutelor nu modifică natura
privată a asociației.
c) Supravegherea de către autoritatea competentă (can. 323)
Deși asociațiile private se bucură de autonomie (cf. can. 321), totuși
sunt sub supravegherea autorității competente, în conformitate cu can.
305, precum și sub conducerea aceleiași autorități. Aceleiași autorități îi § 26. a SociațiiLe credincioșiLor creștini

160
revine obligația de a veghea și de a avea grijă să se evite dispersarea forțe –
lor, iar exercitarea apostolatului să fie dirijată spre binele comun.
d) Administrarea bunurilor (can. 325)
– Asociația privată își administrează liber bunurile proprii, conform
statutelor, autoritatea competentă veghind ca aceste bunuri să fie folosite
în scopurile asociației.
– Asociația privată este supusă autorității ordinariului locului (cf. can.
1301) cu privire la administrarea și distribuirea bunurilor ce i-au fost ofe –
rite sau lăsate pentru cauzele pioase ( ad pias causas ).
e) Desființarea unei asociații private (can. 326)
– Asociația privată încetează conform normelor stabilite de statute . Poate
fi suprimată de către autoritatea competentă, dacă activitatea ce o desfă –
șoară produce o daună gravă învățăturii sau disciplinei ecleziastice, sau
constituie un scandal pentru credincioși.
– Destinația bunurilor unei asociații private desființate este stabilită de
statute, rămânând inviolabile drepturile câștigate și voința donatorilor .
4. Norme speciale pentru asociațiile laicilor (cann. 327-329)
a) Importanța acordată asociațiilor cu scopuri spirituale (can. 327)
Credincioșii laici să acorde o mare importanță asociațiilor constituite cu
scopuri spirituale (cf. can. 298) și îndeosebi acelora care își propun însufle –
țirea lucrurilor vremelnice cu spirit creștin și favorizează o legătură mult
mai strânsă între credință și viață (cf. ioan pauL aL ii-Lea, Encicl. Christi –
fideles laici [30 decembrie 1988], 29).
b) Colaborarea cu alte asociații (can. 328)
Persoanele care conduc asociațiile de laici, chiar pe acelea care sunt înfi –
ințate în virtutea unui privilegiu apostolic, să aibă grijă ca asociațiile lor să
colaboreze, când acest lucru este util, cu alte asociații de credincioși și să
ajute cu dragă inimă diferitele activități creștine, mai ales pe acelea care
există în teritoriu.
c) Instruirea necesară (can. 329)
Președinții asociațiilor de laici să aibă grijă ca membrii asociației să fie
instruiți cum trebuie pentru a exercita apostolatul specific laicilor .cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

PARTEA A DOUA
STRUCTURA IERARHICĂ A BISERICII
(cann. 330-572)
SECȚIUNEA ÎNTÂI
AUTORITATEA SUPREMĂ A BISERICII
Tema referitoare la autoritatea supremă în Biserică este introdusă de
can. 330, un canon dogmatic, reluat ad litteram din LG 22, unde Conciliul
afirmă unirea strânsă dintre pontiful roman și episcopi, bazată pe legătura
care există între sfântul Petru și ceilalți apostoli: „Precum, din voința
Domnului, sfântul Petru și ceilalți apostoli formează un unic colegiu, pen –
tru același motiv și în egală măsură pontiful roman, succesorul lui Petru,
și episcopii, succesorii apostolilor, sunt uniți între ei”.
§ 27. PONTIFUL ROMAN ȘI COLEGIUL EPISCOPILOR
(cann. 331-341)
I. P ontIful roman
(cann. 331-335)
1. Puterea primațială (can. 331)
Episcopul Bisericii Romei, în care rămâne necontenit funcția ( munus )
pe care Domnul i-a acordat-o numai lui Petru, primul dintre apostoli, și
care trebuie să fie transmisă succesorilor săi, este capul colegiului episco –
pilor, vicarul lui Cristos și păstorul Bisericii întregi pe acest pământ; de
aceea, el, în virtutea funcției sale, se bucură în Biserică de puterea ordinară
supremă, deplină, nemijlocită și universală, pe care poate să o exercite întot –
deauna în mod liber.
Principiu și fundament vizibil al credinței și al comuniunii ecleziale
(LG 18), episcopul Romei, succesorul sfântului apostol Petru, are iure
divino plinătatea puterii pastorale, indicată din punct de vedere teologic
cu denumirea de primat , un primat care nu este numai de onoare și de

162
ordin „prezidențial”, ci cu adevărat de jurisdicție și de conducere asupra
întregii Biserici (cf. DS 3053 și 3055). Această putere primațială nu îi este
conferită pontifului roman de vreun for omenesc, de comunitatea de cre –
dincioși sau de totalitatea episcopilor, ci de către Cristos însuși ( iure divino ).
papa este deasupra conciliului general sau a colegiului episcopilor; deci –
ziile sale nu au nevoie de nicio confirmare sau aprobare și nici nu există
împotriva lor recurs la vreo altă instanță. Prima sedes a nemine iudicatur
(can. 1404).
Papa este succesorul sfântului apostol Petru, iar episcopii sunt succeso –
rii apostolilor. Însă modalitatea de succedere este diferită. Papa îi urmează
direct lui Petru, moștenindu-i oficiile de păstor universal al Bisericii și de
cap al colegiului episcopilor, pe când episcopii le urmează spostolilor prin
colegiul episcopal din care fac parte și nu moștenesc prerogativele speciale
pe care ei le-au avut de la Cristos. În timp ce puterea fiecărui apostol se
extindea la întreaga Biserică, aceea a fiecărui episcop este limitată la o Bise –
rică particulară. Puterea episcopilor asupra întregii Biserici este numai de
natură colegială și este condiționată de comuniunea ierarhică cu capul cole –
giului, pontiful roman.
În virtutea oficiului său primațial, papa are o „putere pe care o poate
exercita întotdeauna în mod liber, fără să depindă în vreun fel de alții. Ea
are aceste caracteristici:
a) ordinaria , adică este conferită de Cristos oficiului primațial;
b) suprema , adică este deasupra oricărei alte puteri existente în Biserică;
c) plena , adică este înzestrată cu toate facultățile puterii sacre pentru
tripla funcție: de a sfinți, de a învăța și de a conduce.
d) universalis , atât în sensul extensiv al puterilor asupra celorlalți slu –
jitori sacri și asupra tuturor credincioșilor, cât și cu privire la toate materi –
ile dogmatice, morale și de disciplină ecleziastică (cf. LG 21-22; CD 2).
Alte titluri ale papei: primat al Italiei, mitropolit al provinciei eclezi –
astice romane, suveran al statului Cetății Vaticanului (cf. Annuario Pon –
tificio ).
Formule de adresare: Beatissimus Pater , Sanctissimus Pater , Sanctitas
Vestra , Dominus Apostolicus . În multe documente papale este folosită for –
mula clasică, atribuită sfântului Grigore cel Mare, Servus Servorum Dei
(„Slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu”).
2. Dobândirea puterii primațiale (can. 332, § 1; 334)
Pontiful roman dobândește puterea deplină și supremă în Biserică prin
alegerea legală, acceptată de el, împreună cu consacrarea episcopală. De
aceea, cel ales la pontificatul suprem, care este deja consacrat episcop, deține cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

163
această putere în momentul acceptării. Dacă cel ales este lipsit de caracte –
rul episcopal, trebuie să fie imediat consacrat episcop.
Papa este ales de colegiul cardinalilor în adunarea specială numită con-
clav („cum clave” – cu cheie). Sunt excluși cardinalii care au împlinit vâr –
sta de 80 de ani. Pentru validitatea alegerii este necesară majoritatea a 2/3
plus 1 din voturile exprimate de votanți.
Vestea alegerii noului papă este dată Bisericii Romei și lumii catolice prin
tradiționalul „fum alb” și prin vocea cardinalului protodiacon („Habemus
papam!”).
3. Extinderea oficiului primațial (can. 333, § 1)
În virtutea funcției sale primațiale, papa deține puterea nu numai asu –
pra Bisericii universale, dar obține și primatul puterii ordinare asupra tutu –
ror Bisericilor particulare și grupărilor lor (patriarhate, regiuni, provincii).
Totuși, această putere nu limitează și nu condiționează puterea legitimă a
episcopilor, care este „proprie, ordinară și imediată” asupra Bisericilor în –
credințate lor. Primatul papei, căruia Cristos i-a încredințat misiunea de a păs-
tori întreaga turmă (cf. In 21,16-17) și de a-i întări pe frații săi (cf. Lc 22,32),
slujește mai degrabă pentru a întări și a garanta puterea episcopilor în die –
cezele lor, de a o tutela și de a o coordona în exercitarea ei.
4. Comuniunea cu episcopii (can. 333, § 2)
Pontiful roman, în îndeplinirea funcției sale de păstor suprem al Biseri –
cii, este întotdeauna unit prin comuniune cu ceilalți episcopi, ba chiar cu
Biserica întreagă; totuși, el are dreptul să stabilească, în funcție de necesi –
tățile Bisericii, modul fie personal, fie colegial de a exercita această funcție
(cf. LG 18).
5. Colaborarea episcopilor cu pontiful roman (can. 334)
În exercitarea funcției sale, pontiful roman este ajutat de episcopi, care
pot să colaboreze cu el în diferite moduri, dintre care unul este sinodul
episcopilor. În plus, el este ajutat de părinții cardinali; de asemenea, de alte
persoane, precum și de diferite instituții, în funcție de nevoile timpurilor .
Toate aceste persoane și instituții îndeplinesc în numele și sub autorita –
tea lui funcția ce le-a fost încredințată spre binele tuturor Bisericilor, în
conformitate cu normele stabilite de drept (a se vedea capitolul despre Curia
Romană).§ 27. p ontifuL roman și coLeGiuL epiScopiLor

164
6. „Vacanța” Scaunului Apostolic (can. 332, § 2, 335)
În mod normal, Scaunul papal devine vacant prin moartea papei. Însă
papa poate și să renunțe la funcția sa. Pentru validitatea renunțării, este
necesar ca ea să fie făcută în mod liber și manifestată în mod reglementar,
fără însă să fie acceptată de cineva.
În eventualitatea că Scaunul papal devine vacant sau total împiedicat,
să nu se schimbe nimic în conducerea Bisericii. Să se observe, în schimb,
legile speciale date pentru astfel de circumstanțe. Când Scaunul papal este
vacant, colegiul cardinalilor se bucură în Biserică numai de puterea ce îi
este acordată de legea specială (can. 359) ( pauL aL vi-Lea, Const. Apost.
Romano Pontifici eligendo [1 octombrie 1975]).
II. C olegIul ePISCoPIlor
(cann. 336-341)
1. Puterea deplină și supremă în Biserică (can. 336)
Colegiul episcopilor, al cărui cap este suveranul pontif și ai cărui mem –
bri sunt episcopii, în virtutea consacrării episcopale și a comuniunii ierar –
hice cu capul și cu membrii colegiului, și în care continuă neîntrerupt cor –
pul apostolic, este și el împreună cu capul său, și niciodată fără acest cap,
subiect al puterii supreme și depline asupra Bisericii întregi.
a) Așa cum puterea primațială a lui Petru este transmisă succesorilor
săi, adică episcopilor Romei, și durează cât durează Biserica, tot astfel ofi –
ciul colegial al apostolilor trebuie să aibă, din voința lui Cristos, aceeași
durată ca și misiunea Bisericii și să fie atribuit colegiului episcopilor, care,
după modelul celui apostolic, îl are drept cap pe pontiful roman.
Colegiul episcopilor este de orânduire divină. Capul este pontiful ro man,
succesorul lui Petru. Membrii lui sunt episcopii, succesorii apostolilor. Cole –
giul episcopilor continuă și perpetuează fără întrerupere colegiul apostoli –
lor, formând o singură entitate cu el.
b) Condițiile ca episcopii să fie membri ai colegiului episcopal sunt două:
– consacrarea episcopală;
– efectiva comuniune cu capul și cu membrii Colegiului.
Aceste două condiții sunt necesare împreună. Cu toate acestea, prima pre-
valează, deoarece, bazată pe taina Preoției, este de ordin ontologic și nu poate
lipsi. A doua însă este de ordin moral și poate chiar să înceteze (schismă!),
caz în care episcopul respectiv încetează de a mai face parte din colegiul
episcopal.
c) În unire cu capul său, adică pontiful roman, și niciodată fără el, colegiul
episcopal este și el subiect al puterii supreme și depline asupra Bisericii. În cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

165
timp ce papa exercită puterea supremă (de a învăța și de a păstori sau con –
duce) în mod personal , colegiul episcopilor o exercită în mod colegial , în
comuniune și în strânsă colaborare cu papa.
2. Nota explicativa praevia
Canonul 336 trebuie interpretat ținând seama de „Nota explicativa prae –
via” (= NEP ), anexată la capitolul al III-lea al Constituției Lumen gentium
din decizia Papei Paul al VI-lea.
În această notă se spune în mod expres:
– Colegiul episcopilor nu trebuie înțeles în sens strict juridic , ca și cum
ar fi un grup de persoane egale care încredințează puterea lor președinte –
lui, ci un grup stabil, ale cărui structură și activități trebuie extrase din
Revelație (nr. 1).
– Paralelismul între Petru și ceilalți apostoli, pe de o parte, și suveranul
pontif și episcopi, pe de altă parte, nu implică transmiterea puterii extra –
ordinare a apostolilor în succesorii lor, nici egalitatea ( aequalitatem ) între
capul și membrii colegiului, ci numai proporționalitatea ( proportionalita –
tem) între prima relație (Petru-apostoli) și cea de-a doua (pontiful roman-
episcopi). Paralelismul nu este de identitate, ci de asemănare ( pari ratione )
(nr. 2).
– Este necesară comuniunea ierarhică cu capul Bisericii și cu membrii,
iar aceasta nu constă într-o vagă afecțiune , ci este o realitate organică , care
necesită o formă juridică și, totodată, este însuflețită de caritate (nr . 2,2).
– Colegiul episcopal presupune întotdeauna și în mod necesar existența
capului său, fără de care nu poate subzista. Împreună cu capul său este și
el subiect al puterii depline și supreme asupra Bisericii universale (nr . 3).
– În cadrul colegiului, capul păstrează neștirbit oficiul său de vicar al lui
Cristos și de păstor al Bisericii universale. În acest context, distincția nu este
între pontiful roman și episcopii luați împreună, ci între pontiful roman
considerat în mod separat și pontiful roman împreună cu toți episcopii
(nr. 3).
– Fiind capul colegiului, pontiful roman poate îndeplini acțiuni care nici –
decum nu sunt de competența episcopilor, cum sunt convocarea și condu –
cerea colegiului, aprobarea normelor lui de acțiune etc. (nr. 3).
– În calitate de păstor suprem al Bisericii, suveranul pontif poate să-și
exercite puterea oricând „ad placitum”, după cum o cere oficiul său. În
schimb, colegiul, deși există fără încetare, acționează colegial numai din
când în când și cu consimțământul capului. Consimțământul acesta este
indispensabil; și fără el, când încetează acțiunea capului, episcopii nu pot
acționa drept colegiu. Acțiunea colegială a episcopilor depinde de acțiunea
suveranului pontif și este strâns unită cu ea (nr. 4).§ 27. p ontifuL roman și coLeGiuL epiScopiLor

166
3. Exercitarea puterii de către colegiul episcopilor (can. 337)
a) Colegiul episcopilor exercită în mod solemn puterea asupra Bisericii
întregi în conciliul ecumenic.
b) În mod nesolemn sau obișnuit își exercită puterea prin acțiunea episco –
pilor răspândiți în lume, când ca atare ea este impusă sau acceptată în mod
liber de pontiful roman, astfel încât să aibă loc un adevărat act colegial.
c) Este dreptul pontifului roman să aleagă și să impună, în funcție de
nevoile Bisericii, modalitățile în care colegiul episcopilor să exercite în mod
colegial propriul oficiu cu privire la Biserica universală.
4. Conciliul ecumenic (can. 338)
a) Definiția
– Definiția etimologică : din lat. concilium = adunare și gr. oikoumene =
întregul pământ locuit.
– Definiția reală : conciliul ecumenic este adunarea tuturor episcopilor
din Biserica întreagă, care, împreună cu papa și sub autoritatea papei, dis –
cută și hotărăște în mod colegial chestiuni care privesc credința și morala,
precum și organizarea pastorală și disciplinară a Bisericii.
b) Dreptul exclusiv al pontifului roman , capul văzut al Bisericii și al cole –
giului episcopal, este:
– să convoace conciliul, să fixeze locul unde se ține și data când începe;
– să-l prezideze personal sau prin alții delegați de el;
– să-l transfere, să-l suspende sau să-l dizolve;
– să-i aprobe decretele;
– să stabilească problemele ce trebuie dezbătute și să le aprobe pe cele
propuse de părinții conciliari;
– să stabilească regulamentul ce trebuie observat în timpul lucrărilor
(can. 338).
c) Membrii conciliului ecumenic (can. 339)
– Sunt membri de drept toți episcopii și numai ei, titulari și diecezani,
care fac parte din colegiul episcopal. Ei au, de asemenea, dreptul și datoria
de a interveni în cadrul conciliului și se bucură de vot deliberativ .
– Sunt membri adjuncți cei care nu au demnitatea episcopală, care sunt
invitați de către suveranul pontif. Tot suveranul pontif le stabilește și rolul
în cadrul conciliului.
d) Întreruperea conciliului (can. 340)
În cazul în care Scaunul Apostolic rămâne vacant în timpul celebrării
conciliului, acesta nu se dizolvă, ci se întrerupe ipso iure , până când noul
papă decide ca același conciliu să fie continuat sau dizolvat.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

167
e) Confirmarea și publicarea decretelor conciliare (can. 341)
– Pentru ca decretele conciliului ecumenic să aibă forța de a obliga, tre –
buie: să fie aprobate de pontiful roman împreună cu părinții conciliului, să
fie confirmate de pontiful roman și promulgate din ordinul său .
– Decretele pe care le dă colegiul episcopilor printr-un act propriu-zis
colegial, dar într-un mod diferit de cel voit sau liber acceptat de pontiful
roman, ca să aibă putere obligatorie, trebuie, de asemenea, să fie confirmate
și promulgate de pontiful roman.
§ 28. SINODUL EPISCOPILOR
(cann. 342-348)
1. Definiția (can. 342)
Sinodul episcopilor este adunarea episcopilor care, aleși din diferitele
regiuni ale lumii, se întrunesc la intervale de timp stabilite ( statutis tempo –
ribus ), ca să favorizeze o unire strânsă ( arctam coniunctionem ) între pon –
tiful roman și episcopi, ca să-l ajute cu sfaturile lor pe pontiful roman în
menținerea și propășirea credinței și a moralei, în respectarea și consolida –
rea disciplinei ecleziastice și ca să examineze problemele cu privire la acti –
vitatea Bisericii în lume.
Sinodul episcopilor este o creație a Conciliului al II-lea din Vatican ( CD 5).
Este o instituționalizare a „comuniunii ierarhice” între episcopi și pontiful
roman. Este o instituție care reprezintă întregul episcopat catolic. Este un
organ ecleziastic central, adică al pontifului roman, un organ consultativ ,
nu jurisdicțional sau de conducere, nici din punct de vedere legislativ, nici
din punct de vedere executiv. De fapt, este constituit ut Romano Pontifici
(…) consiliis adiutricem operam praestet . Este un organ din natura sa per-
petuu , deoarece face parte din structura ierarhică a Bisericii. Importanța
lui reiese și din faptul că în Codul de Drept Canonic este plasat înaintea
cardinalilor și a Curiei Romane.
Este un organ care nu are o funcție permanentă așa cum sunt congre –
gațiile Curiei Romane. Sesiunile lui au loc în mod periodic, când papa con –
sideră că sunt necesare. Numai secretariatul general al sinodului are o
funcție permanentă.
2. Misiunea sinodului (can. 343)
Sinodul episcopilor are misiunea să discute problemele ce trebuie tratate
și să-și exprime dorințele, dar nu să le rezolve sau să dea decrete cu privire
la el, decât dacă, în cazuri precise, papa i-a acordat putere deliberativă. În § 28. S inoduL epiScopiLor

168
acest caz, papa este cel care ratifică decretele date de sinod. De obicei, sino –
dul elaborează documente, iar acestea sunt înmânate papei, iar papa le va
folosi cum crede de cuviință.
3. Drepturile rezervate papei (can. 344)
Sinodul episcopilor este direct sub autoritatea pontifului roman, căruia îi
revine dreptul:
– să convoace sinodul ori de câte ori consideră că acest lucru este opor –
tun și să stabilească locul unde trebuie să se desfășoare întrunirile;
– să ratifice alegerea membrilor, care trebuie să fie aleși în conformitate
cu dreptul special ( ad normam iuris peculiaris ), precum și să desemneze și
să numească alți membri;
– să stabilească, la timpul potrivit, conform dreptului special, înainte de
celebrarea sinodului, problemele ce trebuie să fie tratate;
– să stabilească ordinea lucrărilor;
– să prezideze, personal sau prin alții, sinodul;
– să încheie, să transfere, să întrerupă sau să dizolve sinodul.
4. Adunările sinodului (can. 345-346)
Adunările sinodului episcopilor sunt: generale și speciale. Cele generale
sunt obișnuite și extraordinare.
a) Adunarea generală obișnuită este adunarea în care sunt dezbătute
problemele care privesc Biserica universală și care necesită părerea între –
gului episcopat și la care iau parte: episcopii aleși de conferințele episcopi –
lor, cei desemnați din oficiu (de ex.: prefecții diferitelor congregații ale
Curiei Romane) și cei numiți direct de papa, precum și unii membri ai insti –
tutelor religioase clericale, aleși conform dreptului special.
b) Adunarea generală extraordinară este adunarea în care sunt dezbă –
tute problemele care necesită o rezolvare urgentă și privesc Biserica uni –
versală, la care iau parte: episcopii care sunt desemnați conform dreptului
special al sinodului în virtutea oficiului pe care îl îndeplinesc, adică preșe –
dinții conferințelor episcopale naționale sau supranaționale și episcopii
numiți direct de papa, unii membri ai institutelor religioase clericale, aleși
conform dreptului special, și episcopii desemnați din oficiu (membri de
drept: patriarhii, prefecții diferitelor congregații ale Curiei R omane).
c) Adunarea specială este adunarea în care sunt dezbătute problemele
ce privesc direct una sau mai multe regiuni determinate și la care participă:
episcopii aleși de conferințele episcopale interesate, nu mai mult de doi
călugări experți în chestiunile ce sunt dezbătute sau referitoare la regiunile
în cauză, precum și membri de drept, în special din regiunile respective
(cf. Ordo Sinodi Episcoporum [8 decembrie 1966]: EnchVat 3, 1344-1396).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

169
5. Încheierea și suspendarea „ipso iure” a sinodului (can. 347)
a) Încheierea sinodului o decide numai pontiful roman. După încheiere,
încetează funcția încredințată în sinod episcopilor și celorlalți membri.
b) Dacă Scaunul Apostolic devine vacant după convocarea sinodului sau
în timpul celebrării lui, se suspendă ipso iure atât sinodul, cât și funcția
încredințată membrilor în timpul desfășurării lui, până când noul papă
decretează fie dizolvarea sinodului, fie continuarea lui.
6. Secretariatul sinodului (can. 348)
Sunt prevăzute două secretariate: unul general și permanent, celălalt
special pentru fiecare celebrare sinodală.
a) Sinodul episcopilor are un secretariat general permanent , care este
condus de un secretar general numit de pontiful roman, și care este ajutat
de un consiliu al secretariatului, alcătuit din episcopi, dintre care unii sunt
aleși, conform dreptului special, de însuși sinodul episcopilor, iar alții sunt
numiți de pontiful roman, însă funcția tuturor acestora încetează când
începe o nouă adunare generală.
b) Pentru fiecare adunare a sinodului episcopilor sunt apoi aleși unul sau
mai mulți secretari speciali , numiți de pontiful roman, care rămân în funcție
până la terminarea reuniunii sinodale. Acesta este secretariatul special .
§ 29. COLEGIUL CARDINALILOR
(cann. 349-359)
1. Date istorice
Colegiul cardinalilor este o instituție de drept ecleziastic, avându-și ori –
ginea în grupul de diaconi, preoți și episcopi care, începând din primele
secole, îl ajutau pe papa în conducerea pastorală a Bisericii din Roma. Prima
informație despre cardinali există din timpul pontificatului sfântului Papă
Alexandru I (105-115), epocă în care papa era ales de întregul cler din
Roma. La Roma existau trei categorii de cardinali:
a) Cardinalii diaconi , care administrau palatul papal din Lateran, cele
șapte departamente ecleziastice în care era divizat orașul și se îngrijeau și
de săracii din ele;
b) Cardinalii preoți , puși în fruntea celor cinci biserici mai mari din
Roma („Sfântul Petru”, „Sfântul Paul”, „Sfântul Laurențiu”, „Sfânta Maria
Maggiore” și „Bazilica din Lateran”);
c) Cardinalii episcopi care se îngrijeau de cele șapte dieceze din apropi e-
rea Romei, numite „suburbicare” (Ostia, Albano, Frascati, Palestrina, Porto § 29. c oLeGiuL cardinaLiLor

170
e Santa Rufina, Sabina, Porto Mirteteo, Velletri). Începând din sec. al V-lea,
acești episcopi au fost destinați și serviciului liturgic săptămânal în Bazilica
„Sfântul Ioan din Lateran”.
Toate aceste trei categorii de cardinali formau consiliul sau senatul pon-
tifului roman.
În 1059, papa Nicolae al II-lea, prin Const. apost. In nomine Domini , a
rezervat dreptul de a-l alege pe pontiful roman numai cardinalilor episcopi
romani, care trebuiau să atingă unanimitatea. În 1179, papa Alexandru al
III-lea, prin Const. Apost. Licet de vitanda discordia , a conferit dreptul de
a-l alege pe pontiful roman tuturor cardinalilor, stabilind pentru validita tea
alegerii majoritatea de două treimi. În 1274, fericitul Papă Grigore al X-lea,
prin Const. Apost. Ubi periculum , a confirmat normele date de predeceso –
rii săi, dar a introdus, în afară de păstrarea secretului, și obligația separă –
rii adunării cardinalilor electori. De atunci adunarea aceasta este numită
conclav („cum clave” = cu cheia). Aceste dispoziții sunt valabile și astăzi.
Din timpul Evului Mediu și până la sfârșitul sec. al XIX-lea, majoritatea
cardinalilor proveneau din familii ce făceau parte din marea și mica nobi –
lime europeană, în cele mai multe cazuri italiană sau, pur și simplu, romană.
O dată cu pierderea din importanță a puterii temporale a Bisericii și cu
sfârșitul Statului Papal, compoziția și rolul colegiului cardinalilor s-au
schimbat profund. De exemplu: colegiul s-a internaționalizat, originea soci –
ală s-a schimbat, lăsând loc și cardinalilor provenind din familii modeste,
cardinalii nehirotoniți au dispărut, Codul de drept canonic stabilind ca toți
cardinalii să fie măcar preoți, iar Ioan al XXIII-lea a decis consacrarea
episcopală pentru toți. Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea au creat
câțiva cardinali din rândul preoților de peste 80 de ani, deși nu i-au consa –
crat episcopi.
Numărul cardinalilor , care oscila între 20 și 40 în primele secole ale
celui de-al doilea mileniu, a fost fixat la 70 de către Papa Sixt al V-lea în
1588, în amintirea celor 70 de bătrâni ai lui Israel, aleși de Moise în timpul
exodului.
În 1958, Ioan al XXIII-lea a mărit numărul lor, iar Paul al VI-lea a sta –
bilit că, după împlinirea vârstei de 80 de ani, cardinalii pierd dreptul de a
alege, nu și dreptul de a fi aleși. În afară de aceasta, el a fixat la 120 numă –
rul cardinalilor electori. Ioan Paul al II-lea a creat cel mai mare număr de
cardinali din istorie: 231 în 9 consistorii. În consistoriul din 20.XI.2010,
Papa Benedict al XVI-lea a făcut ca numărul cardinalilor (inclusiv cei fără
drept de a alege) să ajungă la 203, provenind din 68 de țări. La 24 septembrie
2011, membrii Colegiului Sacru erau 193, dintre care 113 cu drept de vot.
În trecut cardinalii au jucat un rol deosebit de important în Biserică.
Astăzi însă, datorită înființării unor noi organisme în Biserică (de ex.: cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

171
sinodul episcopilor), autoritatea și influența lor au scăzut. Totuși, chiar
după instituirea sinodului episcopilor (1965), Papa Paul al VI-lea a definit
colegiul cardinalilor drept „instituția cea mai distinsă și mai calificată pen –
tru colaborarea cu pontiful roman în exercitarea slujirii lui pastorale uni –
versale” (M.P . Ingravescentem aetatem , 21.XI.1970: AAS 62 [1970] 810).
2. Funcțiunile cardinalilor (can. 349)
Principalele funcțiuni pe care colegiul cardinalilor le îndeplinește în Bise –
rică sunt trei:
a) alegerea, în mod colegial, a pontifului roman;
b) Consilierea pontifului roman, în mod colegial, în cadrul consistoriu –
lui, în probleme de importanță majoră;
c) ajutorul dat pontifului roman, în mod personal ( ut singuli ), îndepli –
nind diferite oficii în Curia Romană.
3. Consistoriile (can. 353)
Cardinalii îl ajută prin acțiune colegială pe păstorul suprem al Bisericii,
mai ales în consistorii, în care sunt reuniți din ordinul și sub președinția
pontifului roman (§ 1).
Consistoriul (lat. c onsistere = a fi de față, a se stabili) poate fi de două
feluri: obișnuit și extraordinar ; cel obișnuit poate fi secret și public .
a) Consistoriul obișnuit secret este reunirea tuturor cardinalilor, cel pu țin
a celor care sunt prezenți la Roma, pentru a fi consultați asupra unor pro –
bleme grave, dar care survin în mod frecvent, sau pentru a îndeplini anu –
mite acte deosebit de solemne (ca, de ex.: comunicarea numelui noilor car –
dinali, înființarea de noi dieceze etc.).
b) Consistoriul obișnuit public este consistoriul reunit pentru celebra –
rea unor solemnități speciale, la care sunt admiși prelați, reprezentanți ai
societăților civile sau alți invitați (§ 4).
c) Consistoriul extraordinar este consistoriul la care sunt invitați toți
cardinalii, când cerințe speciale ale Bisericii sau probleme mai grave ce
trebuie tratate recomandă aceasta (§ 3).
4. Cele trei ordine sau ranguri (can. 350, § 1-4)
Din motive istorice, colegiul cardinalilor este împărțit în trei ordine sau
ranguri: episcopat , prezbiterat și diaconat .
Distincția aceasta are astăzi un caracter mai degrabă formal, deoarece
toți cardinalii trebuie să aibă consacrarea episcopală.
a) Din ordinul episcopal fac parte:§ 29. c oLeGiuL cardinaLiLor

172
– Cardinalii cărora papa le acordă titlul unei Biserici „suburbicare”
(cele șapte din împrejurimile Romei);
– Patriarhii orientali uniți cu Roma, ridicați la demnitatea de cardinal.
b) Fiecărui cardinal din ordinele prezbiteral și diaconal i se încredințează
de către papa un titlu sau, respectiv, o diaconie din Roma. Patriarhii orien –
tali au ca titlu scaunul lor patriarhal. Cardinalul decan are ca titlu dieceza
de Ostia, împreună cu o altă Biserică al cărei titular era deja.
5. Dreptul de opțiune (can. 350, § 5-6)
a) Manifestându-și dorința în consistoriu, aprobată de suveranul pontif,
și respectându-se prioritatea privind consacrarea și promovarea, cardinalii
din ordinul prezbiteral pot să treacă la titlul unei alte biserici, iar cei din
ordinul diaconal la o altă diaconie, iar dacă au rămas în ordinul diaconal
timp de zece ani întregi, pot să treacă chiar la ordinul prezbiteral.
b) Cardinalul care trece, prin opțiune, de la rangul diaconal la cel prez –
biteral dobândește precedență asupra tuturor cardinalilor prezbiteri care
au primit după el demnitatea de cardinal.
6. Promovarea la demnitatea de cardinal (can. 351)
a) Promovarea la demnitatea de cardinal este rezervată pontifului ro man,
fiind exclusă orice altă autoritate fie ecleziastică, fie civilă. Sunt aleși băr –
bați care au primit cel puțin hirotonirea preoțească și care se remarcă în
mod deosebit ( egregie ) prin doctrină, moralitate, evlavie și prudență în
acțiunile lor. Cei care nu sunt încă episcopi trebuie să primească consacra –
rea episcopală, ca să facă și ei parte din colegiul episcopilor, normă stabilită
de fericitul Papă Ioan al XXIII-lea.
b) Cardinalii sunt creați prin decret papal , făcut cunoscut în fața cole –
giului cardinalilor. După această publicare, ei au obligațiile și drepturile
stabilite prin lege.
c) Promovarea in pectore . Cel promovat la demnitatea de cardinal, a
cărui creare este anunțată de pontiful roman, dar al cărui nume este păs –
trat in pectore , nu are între timp niciuna dintre obligațiile cardinalilor și
nu se bucură de niciunul dintre drepturile lor; în schimb, după ce numele
lui a fost făcut public de către pontiful roman, este ținut la aceste îndato –
riri și beneficiază de aceste drepturi, iar de dreptul de precedență se bucură
din ziua creării in pectore . Motivele pot fi diferite, dar cele mai multe sunt
de ordin politic, fiind vorba despre persoane care trăiesc în țări unde Bise –
rica Catolică este persecutată sau relațiile acelor țări cu Scaunul Apostolic
nu sunt dintre cele mai bune. Din motive de prudență, papa nu dezvăluie
numele respectivului cardinal. Așa s-a întâmplat, de exemplu, cu promova rea cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

173
cardinalului greco-catolic Iuliu Hossu de către Papa Paul al VI-lea. Cât
timp rămâne in pectore , cardinalul nu are obligațiile și drepturile prevăzute
de lege. După ce numele lui a fost făcut cunoscut public, este ținut la obli –
gațiile de cardinal și beneficiază și de drepturile acestei demnități. Primul
cardinal in pectore a fost unul numit de Papa Martin al V-lea, în 1423.
7. Decanul, vicedecanul și protodiaconul (can. 352 și 355)
a) Colegiul cardinalilor este prezidat de un decan, iar când acesta este
împiedicat, este înlocuit de vicedecan. Decanul și vicedecanul nu au juris –
dicție asupra celorlalți cardinali, ci sunt considerați primi inter pares .
b) Oficiul de decan și vicedecan este conferit prin alegere , care trebuie
să fie aprobată de papa. Alegerea o fac numai cardinalii titulari ai sediilor
suburbicare , iar cel ales este unul din rândul lor. La alegerea decanului,
cardinalii se unesc sub președinția vicedecanului, iar la alegerea vicedeca –
nului, prezidează decanul. Sunt excluși de la alegere patriarhii orientali,
care nu au niciun drept de vot activ, nici pasiv, adică nu pot să aleagă, nici
să fie aleși.
Decanul și vicedecanul trebuie să aibă domiciliul în Roma. Decanul are
ca titlu dieceza de Ostia.
c) Cardinalul decan are dreptul de a conferi consacrarea episcopală celui
care a fost ales papă fără să fie episcop. Dacă decanul este împiedicat, acest
drept îl are vicedecanul, iar când și acesta este împiedicat, acest drept îi
revine cardinalului mai în vârstă din rangul episcopal.
d) Cardinalul protodiacon , adică primul cardinal din rangul diaconal în
ordinea precedenței, anunță poporului ( Urbi et Orbi ) numele noului suve –
ran pontif („Habemus papam!”) și le impune mitropoliților paliul sau îl
înmânează delegaților acestora, în numele pontifului roman.
8. Norme referitoare la cardinalii din Curie
și din Statul Vatican (can. 354-356)
a) Renunțarea la oficiu
Părinții cardinali cărora li s-a încredințat conducerea congregațiilor și a
altor instituții permanente ale Curiei Romane și ale Statului Vatican și
care au împlinit vârsta de 75 de ani sunt rugați ( rogantur ) să prezinte re nun-
țarea la oficiu în fața pontifului roman care, după ce va analiza toate cir –
cumstanțele, va lua o decizie.
Deci nu este vorba despre pierderea demnității de cardinal, ci despre
pierderea eventualelor funcții pe care le dețin cardinalii. Aceeași normă
este valabilă și pentru cardinalii care sunt episcopi diecezani. Demisia nu
este automată, deoarece cardinalii rogantur , iar decizia definitivă o ia papa.§ 29. c oLeGiuL cardinaLiLor

174
b) Reședința în Roma
Cardinalii sunt obligați să colaboreze cu sârguință ( sedulo ) cu pontiful
roman. Prin urmare, cardinalii care îndeplinesc o funcție în Curia Romană
și nu sunt episcopi diecezani sunt obligați să aibă reședința în Roma. Cardi –
nalii care au grija unei dieceze în calitate de episcopi diecezani să se depla –
seze la Roma ori de câte ori sunt convocați de pontiful roman.
9. Relațiile cu diecezele suburbicare
și Bisericile titulare (can. 357)
Cardinalii cărora le-a fost desemnată ca titlu o dieceză suburbicară sau
o biserică din Roma, după ce au luat-o în posesie, să promoveze prin sfatul
și ocrotirea lor binele acestor dieceze și biserici, neavând totuși nicio putere
de conducere (jurisdicție) asupra acestora, și sub niciun motiv să nu se
amestece în chestiunile privind administrarea bunurilor, disciplina sau slu –
jirea bisericilor.
10. Diferite prerogative ale cardinalilor
Cardinalii care se află în afara Romei și în afara diecezei proprii sunt
exempți, cu privire la cele ce țin de persoana lor, de puterea de conducere
(jurisdicție) a episcopului diecezei în care se află (can. 357, § 2).
Au ipso iure facultatea de a asculta mărturisirile sacramentale ale cre –
dincioșilor catolici din toată lumea (can. 967).
Au dreptul de a fi judecați exclusiv de pontiful roman (can. 1405, § 1, nr. 1).
Au dreptul de a fi audiați ca martori în locul pe care îl aleg ei (can. 1558,
§ 2).
Au dreptul de a fi înmormântați în biserică (nu sub altar) (can. 1242).
11. Legatus a latere și missus specialis (can. 358)
Cardinalul căruia pontiful roman îi încredințează funcția de a-l repre –
zenta la o celebrare solemnă (de ex.: la un Congres Euharistic) sau la o
reuniune de persoane în calitate de legatus a latere , ca și cum ar fi un alter
ego al lui, precum și acela căruia i se încredințează o funcție pastorală pre –
cisă în calitate de trimis special au autoritatea legală numai cu privire la
acele chestiuni care le-au fost încredințate de pontiful roman.
12. Sede Apostolica vacante (can. 359)
Vacanța Scaunului Apostolic, determinată de decesul sau de eventuala
renunțare a papei, produce în Biserică un adevărat gol constituțional, pe
care nimeni nu poate să-l suplinească, nici colegiul episcopilor, nici colegiul cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

175
cardinalilor. Când Scaunul Apostolic este vacant, colegiul cardinalilor bene –
ficiază în Biserică numai de acea putere ce îi este acordată de legea speci –
ală ( pauL aL vi- Lea, Const. apost. Romano Pontifici eligando : EnchVat 5,
918 ș.u.).
§ 30. CURIA ROMANĂ
(cann. 360-361)
1. Definiția
Curia Romană este ansamblul instituțiilor și organismelor, cu sediul la
Roma, care îl ajută pe pontiful roman în exercitarea oficiului său pastoral
spre binele și slujirea Bisericii universale și ale Bisericilor particulare. Curia
acționează în numele și din ordinul pontifului roman, cuprinde Secretari –
atul de Stat sau papal, Consiliul pentru Afacerile Publice ale Bisericii, con –
gregațiile, tribunalele și alte organisme și este reglementată de o lege spe –
cială (can. 360), care actualmente este Constituția apostolică a Papei Ioan
Paul al II-lea intitulată Pastor Bonnus (= PB), din 28 iunie 1988: AAS 80.
2. Caracteristicile Curiei Romane
În partea introductivă, Constituția Pastor Bonus prezintă notele carac –
teristice ale Curiei Romane.
– Curia Romană are „un caracter cu adevărat eclezial , deoarece își trage
existența și competența de la păstorul Bisericii universale”. De fapt, ea
desfășoară și realizează însăși slujirea pe care trebuie să o îndeplinească
pontiful roman (nr. 7).
– Are și un caracter vicarial , în sensul că exercită exclusiv „puterea pri –
mită de la papa”, motiv pentru care activitatea și deciziile congregațiilor și
oficiilor sunt subordonate voinței papei (nr. 8).
– Curia are și un caracter de diaconie , de slujire și comuniune eclezială. Ea
își desfășoară activitatea favorizând colaborarea și comunicarea reciprocă
între centrul și periferia Bisericii și realizând raporturi cu episcopii din
întreaga lume catolică și cu Bisericile lor (nr. 5-8).
– Curia Romană îndeplinește și o slujire a unității , în numele și cu auto –
ritatea pontifului roman, deoarece lui îi este încredințată în mod special
această sarcină, fiind constituit de Domnul fundament perpetuu și vizibil
al Bisericii. Această slujire salvgardează, în primul rând, unitatea de cre –
dință , apoi, și pe cea disciplinară , spre binele întregului popor al lui Dum –
nezeu (nr. 11).§ 30. c uria romană

176
3. Compoziția Curiei Romane
A. Instituțiile superioare ale Curiei
a) Secretariatul de Stat
Este instituția cea mai importantă și cu competența cea mai amplă,
deoarece „îl ajută îndeaproape pe papa în exercitarea misiunii sale” ( PB 39).
Are două oficii:
– Secția pentru probleme generale , încredințată unui Substitut și unui
Asessor;
– Secția raporturilor cu statele , condusă de un secretar și de un vicesecre –
tar. Ambele secții sunt conduse de un cardinal prefect, numit secretar de Stat.
b) Congregațiile :
– Congregația pentru Doctrina Credinței , a cărei sarcină principală este
de „a promova și de a apăra credința și morala creștină în întreaga lume
catolică”. Aparțin de ea Comisia Pontificală Biblică și Comisia Teologică
Internațională ( PB 48-55).
– Congregația pentru Bisericile Orientale . Competența ei se extinde la
teritoriile, clerul, călugării și credincioșii de rit oriental în comuniune cu
Biserica Romei, cu excepția chestiunilor care aparțin de competența Con –
gregației pentru Doctrina Credinței, a Congregației pentru Cauzele Sfinți –
lor, a Congregației pentru Sacramente cu privire la cauzele super rato , Peni –
tențiaria Apostolică și tribunalele.
– Congregația pentru Cultul divin și Sacramente reglementează și pro –
movează liturgia sacră – în primul rând, Sacramentele –, făcând excepție
problemele ce țin de competența Congregației pentru Doctrina Credinței.
Tot acest dicaster examinează cauzele de dispensă super rato și cele pri –
vind validitatea hirotonirilor.
– Congregația pentru Cauzele Sfinților îi ajută pe episcopi prin norme și
sugestii oportune la deschiderea cauzelor de beatificare și canonizare a
noilor servi ai lui Dumnezeu din diecezele lor și examinează cauzele instru –
ite în dieceză înainte de a le prezenta papei. De asemenea, se pronunță
asupra titlului de învățător al Bisericii ce trebuie atribuit unui sfânt și
asupra autenticității relicvelor.
– Congregația pentru Episcopi este competentă cu privire la înființarea,
unificarea, divizarea, schimbarea sau desființarea de circumscripții terito –
riale (de ex.: diecezele), cu privire la numirea episcopilor și a altor prelați.
De asemenea, supraveghează „exercitarea corectă a oficiului pastoral al
episcopilor, oferindu-le toată colaborarea”. Examinează rapoartele pe care
le fac episcopii o dată la cinci ani, cu ocazia vizitei ad limina .
– Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor conduce și coordonează
în toată lumea evanghelizarea și colaborarea misionară, făcând excepție
competența Congregației pentru Bisericile Orientale.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

177
– Congregația pentru Cler are competență față de toți diaconii și preoții
seculari, fie cu privire la persoana lor și slujirea lor pastorală, fie cu privire
la cele necesare lor pentru înfăptuirea acestei slujiri.
– Congregația pentru Institutele de viață consacrată și Societățile de viață
apostolică promovează și reglementează practicarea sfaturilor evanghelice,
așa cum este ea prevăzută în diferitele forme de viață consacrată, și, toto –
dată, activitatea societăților de viață apostolică în Biserica întreagă.
– Congregația pentru Seminarii și Institutele de studii exprimă și traduce
în faptă grija Scaunului Apostolic cu privire la formarea celor care sunt
chemați la hirotoniri, precum și cu privire la promovarea și reglementarea
educației catolice.
c) Tribunalele
– Penitențiaria Apostolică rezolvă problemele de ordin intern, atât de
ordin sacramental, cât și extrasacramental, și reglementează acordarea și
folosirea indulgențelor
– Rota Romană . Competențele acestui tribunal sunt stabilite de can.
1444, §§ 1 și 2.
– Tribunalul Suprem al Signaturii Apostolice . Cât privește competența,
a se vedea can. 1445, §§ 1-3.
d) Consiliile Pontificale
– Consiliul Pontifical pentru Laici;
– Consiliul Pontifical pentru Unirea creștinilor;
– Consiliul Pontifical pentru Familie;
– Consiliul Pontifical Justitia et pax ;
– Consiliul Pontifical Cor unum ;
– Consiliul Pontifical pentru Pastorala imigranților și a turiștilor;
– Consiliul Pontifical pentru Pastorala lucrătorilor sanitari;
– Consiliul Pontifical pentru Interpretarea textelor legislative;
– Consiliul Pontifical pentru Dialogul interreligios;
– Consiliul Pontifical pentru Dialogul cu necreștinii;
– Consiliul Pontifical pentru Cateheză;
– Consiliul Pontifical pentru Comunicațiile sociale;
– Consiliul Pontifical pentru Promovarea noii evanghelizări.
B. Organisme care nu sunt instituții superioare
a) Oficiile
– Camera Apostolică administrează bunurile patrimoniale ale Sfântului
Scaun în timpul cât Scaunul este vacant.
– Administrația patrimoniului Scaunului Apostolic administrează bunu –
rile care sunt proprietatea Sfântului Scaun.§ 30. c uria romană

178
– Prefectura pentru Problemele Economice ale Sfântului Scaun suprave –
ghează și controlează administrațiile care depind de Sfântul Scaun și acti –
vitățile lor economice.
b) Alte organisme ale Curiei Romane
– Prefectura Casei Pontificale se ocupă de disciplina și activitățile Pala –
tului papal, de ceremoniile pontificale, de audiențele papei și de vizitele lui
pastorale.
– Oficiul pentru celebrările liturgice ale papei pregătește cele necesare pen-
tru celebrările liturgice și celelalte celebrări efectuate de papa sau în numele
papei și le dirijează conform normelor în vigoare ale dreptului liturgic.
C. Instituții legate de Scaunul Apostolic
– Arhiva secretă a Vaticanului
– Biblioteca Apostolică a Vaticanului
– Academia Pontificală de Științe
– Tipografia Poliglotă a Vaticanului
– Librăriile Editurii Vaticanului
– L’Osservatore Romano
– Radio Vatican
– Centrul de Televiziune Vatican
Aceste instituții depind de Secretariatul de Stat.
– Fabrica sfântului Petru: are în grijă Bazilica „Sfântul Petru”: curățe –
nie, conservare, disciplina interioară a supraveghetorilor și a vizitatorilor .
§ 31. LEGAȚII PAPALI
(cann. 362-367)
1. Date istorice
Încă din Antichitate, papa și-a exercitat dreptul de a trimite reprezen –
tanți proprii să participe la concilii și să îndeplinească misiuni importante
pe lângă curțile împăraților și regilor. Ei au fost numiți legați sau nunți
(lat. legatus = sol, trimis; nuntius = mesager, trimis). Primul trimis („lega –
tus”) pe lângă împăratul din Constantinopol a fost un episcop numit Iulian,
reprezentant al sfântului Papă Leon cel Mare (440-461). Această funcție,
devenită stabilă pe vremea împăratului Iustinian (527-565), a durat până
la jumătatea sec. al VIII-lea. Au existat trimiși speciali ai papei și pe lângă
curtea lui Carol cel Mare, dar nu au avut caracter stabil și continuu. Nun –
țiii papali propriu-ziși au apărut prin sec. al XV-lea, o dată cu ambasadorii
statelor. Unul dintre primii este considerat Antonio Iacopo de Veneris, trimis
de Papa Nicolae al V-lea în Spania. Abia în secolul următor au fost orga ni-
zate pe deplin nunțiaturile papale, sub pontificatul Papei Grigore al XII- lea. cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

179
Pe lângă faptul că le-a consolidat pe cele deja existente (Viena, Paris, Madrid
și Lisabona), a înființat și altele noi (în Elveția, Germania, Belgia, Polonia
etc.), precizându-le tuturor atribuțiile, creând un adevărat protocol diplo –
matic ( legatus , nuntius , internuntius ).
Congresul de la Viena din 1815 a recunoscut instituția legaților papali
și le-a acordat prerogative speciale. Convenția de la Viena din 1961 a recu –
noscut dreptul Sfântului Scaun de a trimite legați în conformitate cu legile
internaționale.
Despre legații papali a vorbit, pe scurt, și Conciliul al II-lea din Vatican.
Părinții conciliari și-au exprimat dorința ca, având în vedere îndatoririle
pastorale proprii ale episcopilor diecezani, să fie specificat mai clar rolul
legaților papali (…) și, pe cât posibil, aceștia să fie aleși în măsură mai mare
din regiuni diferite ale Bisericii, așa încât organismele centrale ale Biseri –
cii Catolice să prezinte un caracter cu adevărat universal (cf. CD 9-10).
Papa Paul al VI-lea a subliniat caracterul eclezial și pastoral al repre –
zentanților Sfântului Scaun (M.P . Sollicitudo omnium Ecclesiarum [24 iulie
1964]). Normele emise de el au fost, în mare parte, reluate de actualul Cod
de drept canonic.
2. Dreptul pontifului roman (cann. 362-363)
pontiful roman are dreptul nativ și independent de a numi și de a trimite
legații săi fie pe lângă Bisericile particulare în diferitele națiuni sau regi –
uni, fie pe lângă state și autorități publice, precum și dreptul de a-i trans –
fera și de a-i rechema, respectând totuși normele dreptului internațional
cu privire la trimiterea și revocarea legaților acreditați pe lângă state.
– Este un drept nativ , adică originar, care îi revine capului suprem al
Bisericii (pe acest pământ) în virtutea misiunii sale universale. Același
drept este independent față de oricare altă putere omenească. Dreptul de
reprezentanță al Scaunului Apostolic are ca fundament teologic misiunea
încredințată de Cristos vicarului său de a-i întări în credință pe frații săi,
„călăuzindu-i și încurajându-i fie prin cuvântul său, fie cu însăși prezența
sa” ( SOE , Intr.).
– Legații pontificali îl reprezintă în mod stabil pe pontiful roman pe
lângă Bisericile particulare sau și pe lângă statele și autoritățile publice la
care au fost trimiși (can. 363, § 1). Acesta este oficiul specific al acestor
reprezentanți.
Ei se deosebesc de cei care sunt însărcinați să reprezinte Scaunul Aposto –
lic cu o misiune pontificală în calitate de delegați sau observatori la orga –
nismele internaționale sau la conferințe și congrese (§ 2), de exemplu, la
ONU, la FAO, la UNESCO etc. Acestora nu li se aplică normele prezentului
capitol din CIC.§ 31. L eGații papaLi

180
3. Diferite categorii de legați papali
Reprezentanții pontifului roman sunt ecleziastici, de obicei arhiepiscopi,
cu grade și însărcinări diferite.
a) Nunțiul este legatul care își exercită misiunea pe lângă Bisericile
particulare și, în același timp, este acreditat și pe lângă un stat, cu rangul
de ambasador și de decan al corpului diplomatic. Rangul de decan este o
veche cutumă confirmată atât de Congresul de la Viena din 1815, cât și de
Convenția Internațională de la Viena din 1961.
b) Pronunțiul este legatul care își exercită misiunea pe lângă Bisericile
particulare și este acreditat și pe lângă un stat cu rangul de ambasador, dar
fără a avea rangul de decan al corpului diplomatic.
c) Internunțiul este legatul papal, înlocuitor al titularului obișnuit, cu
gradul de trimis extraordinar și ministru plenipotențiar.
d) Delegatul apostolic este legatul papal care își desfășoară misiunea
numai pe lângă Bisericile particulare dintr-o țară, fără recunoașterea diplo –
matică de către guvernul țării respective.
e) Există și alte forme folosite de Sfântul Scaun de a încredința sarcini
speciale sau misiuni extraordinare, fie în sfera diplomatică (de ex.: însărci –
nat cu afaceri ), fie în sfera pastorală ( legatus a latere , trimis special : cf.
can. 358). Vizitatorii apostolici sunt reprezentanții papali cu misiuni speci –
ale și tranzitorii atât pe lângă Bisericile particulare, cât și pe lângă autori –
tățile statale.
f) Delegați , trimiși papali pe lângă organisme internaționale sau pe lângă
conferințe și congrese, și au drept de vot.
g) Observatori , trimiși papali pe lângă organisme internaționale, confe –
rințe, congrese, fără drept de vot.
4. Sarcinile legaților pontificali (cann. 364-365)
a) Sarcini ecleziale (can. 364)
Principala sarcină a legatului pontifical este de a face să devină mereu
mai tari și mai eficiente legăturile de unitate dintre Scaunul Apostolic și
Bisericile particulare. Prin urmare, în cadrul competenței sale, legatul
pontifical are obligația;
– să informeze Scaunul Apostolic cu privire la condițiile în care se află
Bisericile particulare și cu privire la tot ceea ce are legătură cu însăși viața
Bisericii și binele sufletelor;
– să-i sprijine pe episcopi cu fapta și cu sfatul, rămânând, desigur, neștir –
bită exercitarea puterii legitime a acestora;
– să mențină relații strânse cu conferința episcopilor, oferindu-i tot
sprijinul;cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

181
– cât privește numirea de episcopi, să transmită sau să propună Scaunu –
lui Apostolic numele candidaților și să instrumenteze procesul informativ,
despre cei care trebuie să fie promovați, conform normelor date de Scaunul
Apostolic;
– să se străduiască să fie promovat tot ceea ce privește pacea, progresul
și cooperarea dintre popoare;
– să colaboreze cu episcopii în vederea favorizării de relații oportune
între Biserica Catolică și celelalte Biserici și comunități ecleziale, ba chiar
și religiile necreștine;
– să apere, de comun acord cu episcopii, în fața autorităților de stat, tot
ceea ce ține de misiunea Bisericii și a Scaunului Apostolic;
– să exercite facultățile și să îndeplinească toate celelalte mandate care
îi sunt încredințate de Scaunul Apostolic.
b) Sarcini diplomatice (can. 365)
Legații pontificali care sunt acreditați în același timp și pe lângă state în
conformitate cu normele dreptului internațional au și misiunea specială
(munus particulare ):
– de a promova și sprijini legăturile de prietenie dintre Scaunul Aposto –
lic și autoritățile statului;
– de a se ocupa în mod activ de problemele privind raporturile dintre
Biserică și stat, în mod special interesându-se de stipularea și realizarea de
concordate și alte convenții de acest fel.
În tratarea acestor probleme, legații papali să nu omită, în funcție de
împrejurări, să ceară părerea și sfatul episcopilor din respectivul teritoriu
ecleziastic și să-i informeze despre mersul tratativelor.
5. Alte norme (cann. 366-367)
a) Exempțiunea legatului pontifical. Sediul legației pontificale este scos
de sub jurisdicția ordinariului locului, cu excepția celebrării căsătoriilor;
b) Facultățile legatului pontifical cu privire la celebrările liturgice . Lega –
tul pontifical poate să săvârșească celebrări liturgice, inclusiv Liturghii
pontificale, în toate bisericile legației sale, anunțându-i dinainte, în limita
posibilităților, pe ordinariii locului.
c) Încetarea funcției legatului pontifical. Funcția legatului pontifical nu
încetează când Scaunul Apostolic devine vacant, în afară de cazul când este
stabilit altfel în decretul de numire. În schimb, încetează prin expirarea
mandatului, prin revocare intimată, prin renunțare acceptată de către
pontiful roman.§ 31. L eGații papaLi

SECȚIUNEA A II-A
BISERICILE PARTICULARE ȘI GRUPĂRILE LOR
(cann. 368-572)
§ 32. BISERICILE PARTICULARE
(cann. 368-374)
1. Conceptul de Biserică particulară
Biserica universală și Biserica particulară nu sunt două entități diferite
sau paralele și cu atât mai puțin opuse, ci sunt o realitate unică, deoarece
Biserica universală trăiește în și din Bisericile particulare și în ele se mani –
festă și acționează în lume, iar pe de altă parte, Biserica particulară nu
poate fi concepută fără referire la Biserica universală. Canonul 368, reluând
un principiu din Lumen gentium , afirmă că Biserica Catolică una și unică
subzistă în Bisericile particulare și din Bisericile particulare (nr. 23a). În
ele, adaugă can. 369, „este realmente prezentă și acționează Biserica lui
Cristos, una sfântă, catolică și apostolică”.
Iată, pe scurt, raporturile dintre Biserica universală și Biserica particulară.
Biserica universală nu este suma Bisericilor particulare sau o confede –
rație de Biserici particulare, ci formează împreună în comuniune de viață
un organism unitar, Trupul mistic al lui Cristos.
Biserica particulară nu este o simplă reprezentare a Bisericii universale,
ci este însăși Biserica universală care trăiește și acționează într-un loc deter –
minat și într-o comunitate determinată de credincioși.
Biserica particulară nu este o secție a Bisericii universale, așa cum este
un județ într-o țară. Ea este o „porțiune a poporului lui Dumnezeu” în
cadrul unui anumit teritoriu, care, „formată după imaginea Bisericii uni –
versale” ( LG 23), deține toate proprietățile esențiale ale Bisericii universa –
le, toate elementele ei constitutive: cuvântul, sacramentele, Euharistia,
darurile Duhului, apostolul (episcopul), comuniunea. Este o parte care
conține întregul: „Biserica universală se află în întregime în fiecare Biserică
particulară” (Henri de Lubac). Făcând o comparație inspirată din filosofia
scolastică, putem spune că, așa cum sufletul (viața) este prezent în toate
părțile trupului și în fiecare parte a lui, tot astfel Biserica, sacrament de
mântuire și de unitate a întregului neam omenesc, Trup mistic al lui Cris tos,

183
este prezentă în totalitate în toate Bisericile particulare și în fiecare dintre
ele. Sau putem folosi și această comparație: așa cum Trupul lui Cristos
este prezent în toate ostiile consacrate și în fiecare dintre ele, tot astfel
Biserica lui Cristos, una, sfântă, catolică și apostolică, este prezentă în pli –
nătatea misterului său în toate și în fiecare Biserică particulară din lume.
„Această Biserică a lui Cristos este cu adevărat prezentă în toate comu –
nitățile locale legitime ale credincioșilor, care, adunate în jurul păstorilor
lor, sunt și ele numite în Noul Testament Biserici. Ele sunt, acolo unde se
află, poporul cel nou, chemat de Dumnezeu prin revărsarea Duhului Sfânt,
și cu mare bogăție de daruri. În ele, prin predicarea evangheliei lui Cristos,
se adună credincioșii și se celebrează misterul Cinei Domnului, pentru ca
prin Trupul și Sângele Domnului să fie strâns uniți toți frații Trupului
mistic. În orice comunitate adunată în jurul altarului, sub slujirea sacră a
episcopului, este oferit simbolul acelei iubiri și unități a Trupului mistic,
fără de care nu poate exista mântuire” (cf. LG 26).
2. Dieceza (can. 368, 369)
În prima parte, can. 368 afirmă: Bisericile particulare, în care și din care
subzistă Biserica Catolică, una și unică, sunt, în primul rând, diecezele .
Can. 369 reia ad litteram definiția diecezei din Decretul conciliar Chris –
tus Dominus 11.
Dieceza este o porțiune a poporului lui Dumnezeu, încredințată unui
episcop pentru a o păstori cu colaborarea tuturor preoților, astfel încât,
aderând la păstorul ei și adunată de el în Duhul Sfânt prin evanghelie și
Euharistie, să constituie o Biserică particulară în care este realmente pre –
zentă și acționează Biserica lui Cristos, una, sfântă, catolică și apostolică.
– Dieceza este o „porțiune” a poporului lui Dumnezeu încredințată grijii
pastorale a unui episcop. Deci, în mod esențial, nu este o circumscripție
teritorială sau administrativă a Bisericii universale, în care episcopul ar fi
un fel de „prefect ecleziastic”, ci este o comunitate de credincioși, al cărei
„părinte” și „păstor” este episcopul, ajutat de preoții săi.
– Dieceza își are fundamentul în Duhul Sfânt, în evanghelie, în Euha –
ristie și în slujirea sacră a episcopului care, în calitate de succesor al apos –
tolilor, garantează autenticitatea Bisericii particulare și asigură koinonia
vitală cu celelalte Biserici particulare și cu Biserica universală, deci comu –
niunea cu Cristos. Duhul Sfânt este principiul și fundamentul nevăzut al
credincioșilor; episcopul este principiul și fundamentul văzut al unității
propriei dieceze ( LG 23).
– În dieceză (Biserica particulară) este cu adevărat prezentă și acționează
(vere inest et operatur ) Biserica lui Cristos, una, sfântă, catolică și apostolică.§ 32. B iSericiLe particuLare

184
3. Bisericile particulare echivalate diecezei (can. 368, 370, 371)
Prima și cea mai importantă dintre Bisericile particulare este dieceza.
Sunt echivalate ei din punct de vedere canonic sau juridic nisi aliud con –
stet: prelatura teritorială , abația teritorială , vicariatul apostolic , prefectura
apostolică și administrația apostolică .
Elementele lor esențiale sunt: credincioșii, păstorul propriu și preoți –
mea. În plus, ca element formal, înființarea de către Scaunul Apostolic.
a) Prelatura teritorială
– Prelatura teritorială este o porțiune precisă a poporului lui Dumne –
zeu, delimitată din punct de vedere teritorial, încredințată pentru a fi păs –
torită, datorită unor circumstanțe speciale, unui prelat care o conduce în
calitate de păstor propriu, asemenea unui episcop diecezan (can. 370).
Înainte se numea prelatura nullius (nullius dioecesis ). În Biserică există
asemenea prelaturi din motive istorice sau din speciale motive de caracter
pastoral. În Italia sunt renumite prelaturile teritoriale de Loreto și de
Pompei. Lista tuturor prelaturilor poate fi găsită în Annuario Pontificio .
– Abația teritorială este o porțiune a poporului lui Dumnezeu, delimitată
din punct de vedere teritorial, încredințată spre a fi păstorită, datorită
unor circumstanțe speciale, unui abate care o conduce în calitate de păstor
propriu asemenea unui episcop diecezan.
În legislația canonică anterioară, abațiile teritoriale erau numite abații
nullius (nullius dioecesis ). Trebuie deosebite de abațiile-mănăstiri. Ultima
reglementare a acestor Biserici particulare a avut loc în anul 1976 de către
Papa Paul al VI-lea prin MP Catholica Ecclesiae . Printre altele, în acest
document este stabilit că în viitor nu se vor mai înființa astfel de abații,
decât dacă, în cazuri cu totul speciale, binele sufletelor va pretinde altfel.
Actualmente există în Biserică 16 abații teritoriale, dintre care 11 sunt
benedictine (de ex.: San Paolo fuori le Mura [Roma], Montecassino, Subiaco
etc.). Lista tuturor abațiilor teritoriale poate fi găsită în Annuario Pontifi –
cio. Spre deosebire de prelații teritoriali, care în majoritate sunt episcopi,
abații, de obicei, nu sunt episcopi.
– Vicariatul apostolic este o porțiune precisă a poporului lui Dumnezeu,
care, datorită unor circumstanțe deosebite, nu a fost încă formată ca dieceză
și care este încredințată pentru a fi păstorită unui vicar apostolic care o
conduce în numele suveranului pontif.
– Prefectura apostolică este o porțiune precisă a poporului lui Dumne –
zeu, care, datorită unor circumstanțe deosebite, nu a fost formată ca dieceză
și care este încredințată pentru a fi păstorită unui prefect apostolic care o
conduce în numele suveranului pontif.
Vicarul apostolic este episcop, în timp ce prefectul apostolic este un sim –
plu preot.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

185
Vicariatul și prefectura sunt, în general, structuri misionare. Vicariatul
apostolic este specific țărilor de misiune în care nu există încă o organizare
ecleziastică deplină (de ex., nu există suficient cler indigen), iar prefectura
apostolică este specifică țărilor în care organizarea ecleziastică este abia la
început.
Totuși, astfel de situații pot exista și în unele țări de veche tradiție creș –
tină: dezvoltarea insuficientă a comunităților catolice și a structurilor pas –
torale, motive politice etc.
Vicarul apostolic și prefectul apostolic au putere de conducere ordinară
(atașată oficiului), dar vicarială (o exercită în numele papei, nu în nume
propriu).
– Administrația apostolică este o porțiune precisă a poporului lui Dum –
nezeu, care datorită unor motive speciale și deosebit de grave nu este ridi –
cată la rangul de dieceză și este îngrijită din punct de vedere pastoral de un
administrator apostolic care o conduce în numele suveranului pontif (can.
371, § 2). „Motive speciale”: modificări de frontiere statale, dificultăți cu
guvernele etc.
4. Principiul teritorialității (can. 372)
De regulă, porțiunea poporului lui Dumnezeu care constituie o dieceză
sau o altă Biserică particulară va fi delimitată în cadrul unui teritoriu precis,
astfel încât să-i cuprindă pe toți credincioșii care locuiesc în acel teritoriu.
Cu toate acestea, când, după aprecierea autorității supreme a Bisericii,
audiind și părerea conferințelor episcopale interesate, se consideră că este
util, în același teritoriu pot fi înființate Biserici particulare distincte pe
baza ritului credincioșilor sau pe baza unui alt motiv asemănător. Aceasta
înseamnă că pe un anumit teritoriu pot exista mai multe Biserici particu –
lare, deci mai multe jurisdicții obișnuite. Acest lucru este posibil pentru
faptul că teritorialitatea Bisericilor particulare este regula generală, dar
nu absolută, întrucât teritoriul nu este un element esențial al definiției
Bisericii particulare. În trecut, principiul teritorialității era aplicat în mod
strict, deoarece era ceva de neimaginat ca în același teritoriu să existe două
Biserici particulare cu doi episcopi, independenți unul de celălalt (a se vedea
can. VIII al Conciliului din Niceea, din anul 325; can. IX al Conciliului al
IV-lea din Lateran, din anul 1215).
În epoca modernă, din necesități de ordin pastoral, acest principiu a fost
atenuat.§ 32. B iSericiLe particuLare

186
5. Alte norme (can. 373-374)
a) Dreptul de a înființa Biserici particulare
Exclusiv autoritatea supremă a Bisericii, adică Sfântul Scaun (Congre –
gația pentru Episcopi, Congregația pentru Evanghelizarea Popoarelor,
Congregația pentru Bisericile Orientale, pentru teritoriile ce aparțin de
competența lor sau, în cazuri speciale, secția a doua a Secretariatului de
Stat), are dreptul să înființeze Biserici particulare. Acestea, odată înființate
în mod legal, beneficiază ipso iure de personalitate juridică.
b) Divizarea în parohii și decanate
Fiecare dieceză sau altă Biserică particulară să fie divizată în părți dis –
tincte sau parohii.
Pentru a se favoriza grija pastorală printr-o activitate comună, mai
multe parohii vecine pot fi reunite în grupări speciale, cum sunt decanatele.
Cât privește existența parohiilor, este o obligație juridică ( dividatur ); în
cazul decanatelor, nu există obligație juridică ( coiungi possunt ).
§ 33. EPISCOPII
(cann. 375-402)
I. e PISCoPII în general
(cann. 375-380)
1. Originea puterii episcopale (can. 375)
Episcopii, care din instituire divină sunt urmașii apostolilor prin Duhul
Sfânt care le-a fost dăruit, sunt constituiți păstori în Biserică, pentru a fi
și ei învățători ai credinței, preoți ai cultului sacru și slujitori ai conducerii
(gubernationis ministri ). Prin consacrarea episcopală, episcopii primesc,
împreună cu funcția ( munus ) de a sfinți, și funcțiile de a învăța și de a
conduce sau de a păstori, care totuși din natura lor nu pot fi exercitate
decât în comuniune ierarhică cu capul și cu membrii colegiului (episcopal).
– Episcopii sunt succesori ai apostolilor ex institutione divina (LG 20).
– Episcopii sunt păstori ai Bisericii și au o triplă putere: de a învăța, de
a sfinți și de a conduce sau de a păstori.
– Episcopii primesc această triplă putere prin însăși consacrarea episco –
pală. Consacrarea episcopală este un sacrament care implică un caracter pro-
priu, caracterul episcopal, diferit de caracterul prezbiteral. Episcopatul este
sacramentul Preoției în gradul cel mai mare. Deci puterea pe care o au episco –
pii – chiar și cea de conducere – nu le este dată de pontiful roman, ci, prin
consacrarea sacramentală, de însuși Cristos, ai cărui „vicari” sunt ( LG 27).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

187
– Necesitatea comuniunii ierarhice . Tripla putere a episcopilor primită
prin consacrare nu poate fi exercitată decât în „comuniune ierarhică” cu
pontiful roman, capul colegiului episcopal, și cu membrii aceluiași colegiu.
Pentru a aparține în mod efectiv colegiului episcopal, nu este suficientă
consacrarea episcopală, ci este necesară și comuniunea ierarhică. Aceasta
înseamnă că, dacă puterile episcopale au ca fundament consacrarea episco –
pală, exercitarea lor necesită medierea eclezială, adică determinarea juri –
dică sau missio canonica din partea autorității ierarhice, adică a pontifului
roman, capul colegiului episcopal.
2. Trei categorii de episcopi (can. 376)
a) Episcopi diecezani : episcopii cărora li s-a încredințat grija pastorală a
unei dieceze.
b) Episcopi titulari : episcopii care îndeplinesc alte funcții în Biserică; lor
li se acordă titlul unei dieceze istorice, care astăzi nu mai există. Este vorba
despre episcopi care îndeplinesc diferite funcții în cadrul Curiei Romane și
al altor organisme și instituții ale Bisericii, precum și despre episcopi auxi –
liari. Episcopul coadiutor (cu drept de succesiune) are denumire de „episcop
coadiutor de…”.
c) Episcopi emeriți : episcopii care au pierdut oficiul datorită pensionării
sau renunțării acceptate (cf. can. 185).
3. Numirea sau alegerea episcopilor (can. 377)
a) Date istorice
La început, apostolii și-au ales proprii succesori ( Tit 1,5; 1Tim 4,14;
Fap 14,23); ulterior, din dispoziția apostolilor, ucenicii lor, cu consimță –
mântul comunității, au procedat la fel.
Începând din secolele II și III, luau parte la alegerea noului episcop epi sco-
pii din aceeași provincie ecleziastică, clerul și poporul. Conciliul din Niceea
(325) a stabilit ca alegerea unui nou episcop să fie făcută de toți episcopii
provinciei și, în caz de dificultăți deosebite, consacrarea să fie făcută de cel
puțin trei episcopi, cu consimțământul scris al celor absenți (can. 4); în
plus, Conciliul recunoștea dreptul mitropolitului de a-l aproba pe episcopul
ales, altminteri acesta nu putea fi consacrat (can. 6).
În Orient, aceste dispoziții au fost deseori violate de către împărați, mai
cu seamă cu privire la alegerea patriarhilor. În Occident, amestecul suve –
ranilor s-a accentuat începând cu Carol cel Mare și o dată cu crearea feu –
dalității ecleziastice. Lupta pentru învestitură, începută de Papa Grigore
al VII-lea (sec. al XI-lea), a durat până la Concordatul de la Worms (1122).
Alegerea episcopilor nu va mai fi influențată de împărat și va trece exclusiv
în mâinile capitlurilor catedrale (Conciliul al II-lea din Lateran, 1139, can. 28).§ 33. e piScopii

188
Începând din sec. al XIII-lea, papii și-au rezervat dreptul de a-i numi pe
episcopi. Acest lucru a durat cam un secol, căci mulți principi, în urma
unor presiuni asupra Sfântului Scaun, au obținut dreptul de a-i numi pe
episcopii din teritoriul lor. Papa conferea învestirea canonică și acorda decre –
tul necesar.
Astăzi, cu excepția unor scaune episcopale din Germania, Austria și Elve –
ția, unde dreptul de alegere al episcopilor îl dețin capitlurile catedrale, în
Biserica Romano-Catolică, episcopii sunt numiți de Scaunul Apostolic.
Canonul 377, § 1 stabilește că suveranul pontif îi numește în mod liber
pe episcopi sau îi confirmă pe cei care au fost aleși în mod legal.
b) Procedura actuală
– Listele trienale . Cel puțin o dată la trei ani, episcopii unei provincii
ecleziastice sau, când acest lucru este recomandat de împrejurări, confe –
rințele episcopilor să întocmească împreună și sub secret o listă cu preoți,
chiar și membri ai institutelor de viață consacrată, care sunt mai apți pen –
tru episcopat, și să o trimită Scaunului Apostolic (prin legatul papal).
– Dreptul fiecărui episcop . Rămâne inviolabil dreptul fiecărui episcop
diecezan de a face cunoscut Scaunului Apostolic numele preoților pe care
îi consideră demni și capabili pentru oficiul episcopal.
– Numirea episcopului diecezan și a episcopului coadiutor . Când este
vorba despre numirea concretă a unui episcop diecezan și a unui episcop
coadiutor pentru un anumit sediu, trebuie prezentați trei candidați, în afară
de cazul când a fost stabilit în mod legal altfel. Sarcina cea mai importantă
îi revine legatului pontifical care va trebui să facă investigația adecvată
(proces informativ) despre fiecare candidat și să o trimită Scaunului Apos –
tolic, împreună cu propriul vot, sugestiile mitropolitului și ale sufraganilor
provinciei de care aparține dieceza în cauză sau cu care este regrupată,
precum și președintelui conferinței episcopale; în plus, legatul pontifical să
îi audieze și pe unii membri ai Colegiului consultanților și ai capitlului cate –
dralei și, dacă crede că este oportun, să ceară separat și în scris și părerea
altora din ambele categorii de preoți (seculari și călugări), precum și a unor
laici competenți.
– Numirea episcopilor auxiliari . Dacă nu a fost prevăzut în mod legal
altfel, episcopul diecezan care consideră că diecezei sale trebuie să i se dea
un auxiliar să propună Scaunului Apostolic o listă cu cel puțin trei preoți
mai capabili pentru acest oficiu. Totuși, papa poate să nu accepte cererea
sau să numească un auxiliar care nu este cuprins în respectiva listă.
– Autoritățile civile pierd orice drept și privilegiu de alegere, numire,
prezentare sau desemnare a episcopilor ( CD 20; CIC, can. 3).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

189
4. Calitățile candidaților la episcopat (can. 378)
Cât privește aptitudinea candidaților la episcopat, este necesar ca fiecare
dintre ei:
– să exceleze prin credință puternică, moravuri bune, evlavie, zel pen –
tru suflete, înțelepciune, prudență și virtuți umane și să fie înzestrat cu
celelalte calități care îl fac capabil să îndeplinească oficiul episcopal;
– să se bucure de o reputație bună;
– să aibă vârsta de cel puțin treizeci și cinci de ani;
– să fie preot de cel puțin cinci ani;
– să aibă doctoratul, sau cel puțin licența, în Sfânta Scriptură, teologie
sau drept canonic, dobândit într-un institut aprobat de Scaunul Apostolic,
sau măcar să fie cu adevărat expert în aceste discipline.
Evident, judecata definitivă asupra aptitudinii candidatului aparține
Scaunului Apostolic.
5. Consacrarea episcopală (can. 379)
Dacă nu este împiedicat în mod legitim, oricine este promovat la episco –
pat trebuie să primească consacrarea episcopală în termen de trei luni de
la primirea decretului de numire de la Sfântul Scaun, înainte de a lua în
primire oficiul.
Consacrarea trebuie să preceadă luarea în primire a oficiului, deoarece
puterea episcopală derivă ontologic din consacrarea episcopală, și nu din
missio canonica sau determinarea juridică.
6. Profesiunea de credință și jurământul de fidelitate
față de Scaunul Apostolic (can. 380)
Înainte de luarea în primire canonică a oficiului său, cel promovat tre –
buie să facă profesiunea de credință și să presteze jurământ de fidelitate
față de Scaunul Apostolic după formula aprobată de același Scaun Aposto –
lic (a se vedea EV 11, 687-691).
II. e PISCoPII dIeCezanI
(cann. 381-402)
1. Puterea episcopilor diecezani
a) Episcopul diecezan este episcopul căruia i s-a încredințat grija pasto –
rală a unei dieceze (can. 376). În ea, el are de drept toată puterea necesară
pentru îndeplinirea oficiului său. Este vorba despre o putere:
– obișnuită („ordinaria”), anexată ipso iure oficiului;§ 33. e piScopii

190
– proprie , pe care o are în virtutea consacrării episcopale și pe care o
exercită în nume propriu (este vicar al lui Cristos, nu vicar sau delegat al
papei, deși are missio canonica de la papa și rămâne subordonat papei)
(LG 27);
– imediată , nu are nevoie de intermediari.
b) Sunt totuși scoase de sub puterea episcopilor diecezani acele cauze pe
care dreptul sau un decret al papei le rezervă autorității supreme sau unei
alte autorități. „Autoritatea supremă” este papa singur sau colegiul episco –
pilor împreună cu papa; „alte autorități” sunt diferite congregații romane.
Aceste „rezervări” sunt hotărâte de papa, în virtutea primatului său, și
au îndeosebi un scop pastoral: coordonarea exercitării puterii episcopale în
vederea binelui comun și garantarea unității de conducere a Bisericii uni –
versale. Sunt rezervate soluționării de către papa numai acele cauze prevă –
zute în mod expres de către drept.
c) Paragraful 2 al can. 381 stabilește că sunt echivalați episcopului die –
cezan următorii prelați puși în fruntea comunităților echivalate dieceze:
– Prelatul și abatele teritorial;
– Vicarul și prefectul apostolic;
– Administratorul apostolic al unei administrații apostolice înființare în
mod stabil, „în afară de cazul când din natura lucrului sau dintr-o pre –
scripție a dreptului rezultă altfel”.
„Din natura lucrului”: de exemplu, prelații de mai sus, dacă nu sunt
episcopi, nu pot conferi ordinele sacre (cf. can. 1012); „dintr-o prescripție a
dreptului”: de exemplu, can. 400 stabilește o normă diferită pentru episco –
pul diecezan, pentru vicarul apostolic și pentru prefectul apostolic în ceea
ce privește vizita ad limina .
Fiind echivalați episcopului diecezan, acești prelați au aceeași putere
„ordinaria” și imediată:
– proprie , prelații și abații teritoriali;
– vicarială , prefecții și vicarii apostolici și administratorii apostolici,
deoarece păstoresc propriile comunități nomine Summi Pontificis (can. 371,
§ 1-2).
Despre administratorul diecezan, pe care can. 381 nu-l menționează în
rândul prelaților echivalați episcopului diecezan, se va vorbi când vor fi
analizate canoanele care se referă la el.
d) Episcopului diecezan îi revine de drept datoria de a conduce Biserica
particulară ce i-a fost încredințată, cu putere legislativă, executivă și jude –
cătorească, conform dreptului. El exercită personal puterea legislativă; pe
cea executivă o exercită fie personal, fie prin vicarii generali sau episcopali,
conform dreptului; pe cea judiciară o exercită fie personal, fie prin tribuna –
lul diecezan (can. 391).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

191
2. Luarea canonică în primire a diecezei ( capta possessio )
a) Necesitatea luării în primire
Pentru asumarea unor oficii de o importanță deosebită, cum sunt diece –
zele și parohiile, legea canonică prevede un rit special de luare în primire,
de care depinde eficacitatea juridică a titularizării (numirea cuiva într-un
post) și a actelor ce decurg în continuare. De aceea, episcopul diecezan,
înainte de a-și începe slujirea pastorală în dieceza ce i-a fost încredințată,
trebuie să ia dieceza în primire în mod oficial, în conformitate cu formali –
tățile prescrise, iar înainte de această intrare în posesie el nu are nicio
putere în dieceza pentru care a fost numit și nici nu poate exercita în ea în
mod valid vreun act de conducere sau de jurisdicție. Îi este interzis în mod
expres orice amestec, direct sau indirect, în oficiul ce i-a fost conferit. Poate
totuși să exercite oficiile pe care le avea în dieceză în momentul promovă –
rii, rămânând neschimbată dispoziția can. 409, § 2. Acest canon se referă
la episcopul auxiliar care, dacă nu este prevăzut altfel de către autoritatea
competentă, păstrează în dieceză facultățile pe care le avea sede plena , ca
vicar general sau episcopal.
b) Termenul prescris
Există două cazuri diferite: 1) cel numit ca episcop diecezan care are
deja consacrarea episcopală; 2) cel numit care nu are încă această consa –
crare. În primul caz, termenul prescris pentru luarea în primire este de
două luni utile; în al doilea caz, patru luni utile. Prescrierea acestor terme –
ne are ca scop evitarea unor goluri de putere prea îndelungate, care sunt
periculoase și dăunătoare pentru Biserică (§ 2).
c) Procedura
Și aici sunt prevăzute două cazuri diferite: 1) este vorba despre o dieceză
veche; 2) este vorba despre o dieceză nouă. În primul caz, episcopul ia în
primire canonică dieceza îndată ce a arătat în dieceză, personal sau printr- un
procurant, Colegiului consultanților decretul apostolic de numire, fiind de
față și cancelarul Curiei diecezane, care consemnează faptul într-un proces-
verbal. În al doilea caz, episcopul diecezan ia în primire dieceza în momen –
tul în care aduce la cunoștința clerului și poporului, prezenți în catedrală,
decretul apostolic de numire, iar preotul cel mai în vârstă dintre cei pre –
zenți consemnează totul într-un proces-verbal (§ 3).
d) Acțiunea liturgică
Se recomandă foarte mult ca luarea în primire canonică a diecezei să
aibă loc în timpul unei celebrări liturgice în catedrală, în prezența clerului
și a poporului (§ 4).§ 33. e piScopii

192
3. Principalele obligații și drepturi ale episcopilor diecezani
(cann. 383-400)
a) Cu privire la „munus sanctificandi”
1) Datoria de a duce o viață sfântă în caritate, umilință și simplitate și
de a promova sfințenia credincioșilor , conform chemării proprii a fiecăruia.
Cele două datorii sunt strâns unite între ele, întrucât episcopul nu poate fi
sfințitorul turmei sale, dacă însăși slujirea sa îndeplinită cu fidelitate nu
devine pentru el locul privilegiat de sfințire personală, prin unirea cu Cris –
tos și printr-o viață inspirată de sfaturile evanghelice, adică o viață exem –
plară de ascultare, de curăție perfectă și de sărăcie afectivă și efectivă.
Episcopul diecezan să încurajeze cât mai mult posibil vocațiile la diferi –
tele slujiri și la viața consacrată, acordând o atenție deosebită vocațiilor
preoțești și misionare (can. 385).
2) Datoria de a aplica Liturghia pentru popor . Episcopul este ținut la
această datorie din momentul luării în primire a diecezei (388, § 1). Este
vorba despre o obligație:
– de justiție , sub gravi (conc. tridentin , Sess . XXXiii, De reformatione ,
can. 1);
– personală , adică episcopul trebuie să celebreze personal Liturghiile, în
afară de cazul când este împiedicat în mod legitim;
– reală , pentru faptul că în cazul de impediment episcopul nu este scutit
de la această obligație, dar trebuie să o îndeplinească prin alții în zilele
stabilite (duminici și sărbători de poruncă), ori el, personal, în alte zile (§ 2);
trebuie să aplice cât mai degrabă posibil atâtea Liturghii câte a omis (§ 4).
Episcopul care conduce două sau trei dieceze, chiar cu titlu de adminis –
trație, îndeplinește obligația aplicând o singură Liturghie pentru tot popo –
rul ce îi este încredințat (§ 3).
Îndeplinirea acestei obligații nu este legată de vreun loc, deoarece episco –
pul este numai îndemnat să celebreze des în biserica catedrală sau în altă
biserică din dieceza sa, mai ales în sărbătorile de poruncă și în celelalte
solemnități (can. 389).
3.) Episcopul are dreptul de a celebra slujbe pastorale (funcțiuni sacre
specifice episcopilor, în timpul cărora trebuie să se folosească mitra și cârja
arhierească) în toate bisericile din dieceza sa; în afara diecezei, cu consim –
țământul expres, sau cel puțin presupus în mod rezonabil, al ordinariului
locului (can. 390).
b) Cu privire la „munus docendi”
1) Datoria de a propune și de a explica adevărurile de credință , predi –
când el însuși deseori (can. 386, § 1).
2) Datoria și dreptul de a se îngriji să fie observate în mod conștiincios
prescripțiile canoanelor referitoare la slujirea cuvântului , mai cu seamă cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

193
cele privind omilia și catehizarea , astfel încât să fie transmisă tuturor
întreaga învățătură creștină (cann. 386, § 1; 392, § 2).
3) Datoria și dreptul de a supraveghea modul cum este făcută instruirea
religioasă și teologică în seminarii , în școlile catolice, în universitățile și
facultățile catolice și ecleziastice și în celelalte institute superioare (cann.
794; 804-806; 810-813; 818).
4) Datoria de a apăra cu fermitate și cu mijloacele cele mai potrivite (de
ex.: înlăturarea profesorilor de religie din școli, revocarea mandatului de a
preda disciplinele teologice, supravegherea mijloacelor de comunicare soci –
ală și a cărților: cf. cann. 810; 812; 818; 823; 824; 826, § 2-3; 827, § 1.3; 831,
§ 1) integritatea și unitatea credinței (cann. 386, § 2; 392, § 2).
c) Cu privire la „munus regendi”
1) Datoria de a practica dragostea pastorală (LG 27) față de:
– toți credincioșii, fără deosebire, fie că locuiesc în dieceza sa, fie că se
află acolo în mod temporar;
– categoriile de persoane care au nevoie de o îngrijire pastorală specială
(de ex.: tineri, muncitori și țărani, imigranți, exilați, marinari, nomazi etc.);
– credincioșii de alt rit, prin preoți sau parohi ai acestui rit sau printr-un
vicar episcopal (can. 383, § 2);
– frații separați, promovând ecumenismul după spiritul și normele Bise –
ricii (can. 383, § 3);
– cei nebotezați, fie că aparțin altor religii, fie că se declară atei, stabi –
lind un dialog sincer cu ei și ajutându-i în nevoile lor (can. 383, § 4);
– față de preoți, cunoscându-i personal, audiindu-i ca pe niște ajutători
și sfătuitori, apărându-le drepturile și veghind ca ei să-și îndeplinească
bine îndatoririle propriei stări, oferindu-le mijloacele necesare pentru îmbo –
gățirea vieții spirituale și intelectuale, îngrijindu-se, conform dreptului, de
întreținerea lor decentă și de asistența socială (can. 384).
2) Datoria de a apăra unitatea Bisericii , promovând disciplina comună
întregii Biserici, solicitând observarea legilor ecleziastice, veghind să nu se
introducă abuzuri, mai ales în ceea ce privește slujirea cuvântului, celebra –
rea sacramentelor și a sacramentaliilor, cultul lui Dumnezeu și al sfinților,
administrarea bunurilor ecleziastice (can. 392).
3) Datoria de a favoriza și de a coordona diferitele forme și opere de
apostolat , atât individuale, cât și asociative, respectând natura proprie a
fiecăreia (can. 394, § 1).
4) Datoria de a solicita credincioșilor îndeplinirea datoriei lor de a exer –
cita apostolatul, conform condiției și capacității fiecăruia, și de a participa
la diferitele forme de apostolat (can. 394, § 2).
5) Datoria de a respecta reședința personală în dieceză (can. 395, § 1).
Este vorba despre o obligație la reședință:§ 33. e piScopii

194
– formală sau activă : cuprinde atât reședința fizică, cât și îndeplinirea
oficiului episcopal;
– personală : este necesară, chiar dacă episcopul are un episcop coadiu –
tor sau auxiliar;
Admite și absențe:
 pentru motivele prevăzute de drept, adică pentru vizita ad limina ,
participarea la conciliu, la sinodul episcopal, la adunarea conferinței episco –
pale sau pentru îndeplinirea unui alt oficiu ce i-a fost încredințat în mod
legitim;
 din alte motive juste (de ex.: vacanță, odihnă), pentru un timp nu mai
mare de 30 de zile continue sau întrerupte, cu condiția ca dieceza să nu
aibă de suferit (can. 395; § 2);
 din motive grave și urgente (de ex.: caritatea creștină, utilitatea evi –
dentă a Bisericii sau a societății civile etc.), chiar în zilele de Crăciun, în
Săptămâna Sfântă, la Paști, Rusalii și Trupul Domnului (§ 3). Din motive
juste nu poate lipsi în aceste zile din dieceză, ci numai din motive grave și
urgente.
Dacă episcopul a lipsit ilegal din dieceză mai mult de șase luni într-un
an, mitropolitul să înștiințeze Scaunul Apostolic despre această absență;
dacă este vorba despre mitropolit, să facă același lucru sufraganul mai
vechi în funcție (§ 4). A se vedea și can. 1396.
6.) Datoria de a vizita în fiecare an dieceza , în întregime sau măcar în
parte, în așa fel încât să o viziteze în întregime o dată la cinci ani (can. 396,
§ 1). Episcopul diecezan trebuie să îndeplinească această obligație în mod
personal, cu toată conștiinciozitatea (can. 398), stabilind relații personale,
întrucât scopul vizitei este cunoașterea directă de către episcop a credin –
cioșilor, a clerului, a călugărilor și călugărițelor care lucrează în dieceză,
precum și a activităților și instituțiilor prezente în ea. Totuși, dacă episco –
pul diecezan este împiedicat în mod legitim de a face vizita în mod perso –
nal, a unei părți sau a întregii dieceze (de ex.: din cauza mărimii ei, din
cauza bolii sau din cauza oficiilor ce i-au fost încredințate în mod legitim),
poate fi ajutat sau înlocuit de episcopul coadiutor sau auxiliar, ori de vica –
rul general sau episcopal, sau chiar de un preot (can. 396, § 1). Și în cazul
când episcopul face vizita în mod personal poate fi însoțit și ajutat de unii
clerici aleși de el în mod liber (de ex.: decani), dezaprobându-se orice privi –
legiu contrar sau orice cutumă contrară (§ 2), care să se ocupe, de exemplu,
de chestiunile administrative și de vizitarea locurilor și lucrurilor sacre.
Episcopul are dreptul să viziteze:
– persoanele (îndeosebi parohii), instituțiile (spitale, orfelinate, școli, cu
deosebire parohiile), lucrurile (altarele, tabernacolele, confesionalele etc.)
și locurile sacre (bisericile, oratoriile) (can. 397, § 1);cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

195
– mănăstirile sui iuris (autonome), despre care vorbește can. 615, și
casele institutelor călugărești de drept diecezan, care se află pe teritoriul
său, chiar și cu privire la disciplina religioasă (can. 628, § 2), deoarece, deși
se bucură de justa autonomie despre care vorbește can. 586, § 1, se află
totuși sub grija specială a episcopului diecezan (can. 594);
– membrii institutelor călugărești de drept pontifical, numai în cazurile
stabilite în mod expres de către drept (can. 397; § 2) (cf. cann. 628, § 1; 678,
§ 1; 681, § 1; 683);
– bisericile și oratoriile pe care le frecventează în mod obișnuit credin –
cioșii, școlile și celelalte opere religioase sau de caritate spirituală sau tem –
porală încredințate călugărilor, cu excepția școlilor deschise exclusiv elevi –
lor proprii ai institutului (can. 683, § 1).
Episcopul să aibă grijă ca vizita să nu constituie pentru nimeni o povară
prin cheltuieli de prisos. Chiar dacă nu se spune în mod expres, cum făcea
Codul din 1917 (can. 346), cheltuielile trebuie să se reducă numai la masă
și găzduire, și nimic nu poate fi cerut sau primit ca dar cu ocazia vizitei.
7) Datoria raportului despre starea diecezei . Episcopul diecezan trebuie
să prezinte suveranului pontif, o dată la cinci ani, un raport despre starea
diecezei, după forma și timpul stabilite de Scaunul Apostolic (399, § 1).
Dacă anul stabilit pentru prezentarea raportului cade în întregime sau în
parte în primii doi ani de la începerea conducerii diecezei, episcopul poate
de data aceea să se abțină de la a întocmi și prezenta raportul (can. 399, § 2).
8) Datoria de a face vizita „ad limina”. Dacă nu a fost stabilit altfel de
către Scaunul Apostolic, în anul când trebuie să-i prezinte papei raportul
despre starea diecezei, episcopul diecezan trebuie să se ducă la Roma pen –
tru a se închina la mormintele apostolilor Petru și Paul și pentru a se pre –
zenta la papa (can. 400, § 1). Ad limina apostolorum înseamnă „la treptele
bazilicilor sfinților apostoli Petru și Paul”. Este o modalitate de a întări și
de a manifesta comuniunea ierarhică dintre episcopi și capul colegiului
episcopal, pontiful roman, succesorul sfântului apostol Petru. Vizita ad
limina are trei momente principale: a) pelerinajul la mormintele apostoli –
lor Petru și Paul, unde are loc și o celebrare liturgică, și, facultativ, la bazi –
licile „Santa Maria Maggiore” și „Sfântul Ioan din Lateran”; b) întâlnirea
episcopului cu papa; c) vizita la diferitele congregații ale Curiei Romane,
pentru a prezenta probleme, a cere informații și lămuriri pastorale și pen –
tru a răspunde la eventualele întrebări ( PB 31).
Dacă nu este împiedicat în mod legitim, episcopul diecezan să facă per –
sonal această vizită. Dacă este împiedicat, să o facă prin coadiutor sau auxi –
liar, dacă are, sau printr-un preot capabil din dieceză (can. 400, § 2).
Vicarul apostolic poate îndeplini această obligație printr-un procurant,
chiar unul care locuiește în Roma, iar prefectul apostolic nu are această
obligație (can. 400, § 3).§ 33. e piScopii

196
4. Pierderea oficiului (can. 401-402)
a) Renunțarea (can. 401)
Episcopul diecezan care a împlinit vârsta de 75 de ani este rugat să-i
prezinte papei renunțarea la oficiu. La rândul său, papa, analizând circum –
stanțele, va lua o decizie. Alt motiv de renunțare este îmbolnăvirea: episco –
pul diecezan care, din cauza bolii sau din alt motiv grav, s-ar dovedi mai
puțin capabil în a-și îndeplini oficiul este rugat stăruitor să prezinte renun –
țarea la oficiu.
b) Drepturile episcopului care a pierdut oficiul (can. 402):
– obținerea titlului de episcop emerit al diecezei în care a slujit;
– păstrarea reședinței în respectiva dieceză, dacă Sfântul Scaun nu sta –
bilește altfel;
– conferința episcopală să se îngrijească cu privire la întreținerea cuve –
nită și demnă. Practic, această obligație îi revine diecezei pe care el a slujit-o.
§ 34. EPISCOPII COADIUTORI ȘI AUXILIARI
(cann. 403-411)
1. Ce sunt episcopii coadiutori și auxiliari? (can. 403)
Episcopul diecezan deține întreaga conducere a unei Biserici particulare.
Însă sunt cazuri când el „nu își poate îndeplini personal toate îndatoririle
episcopale așa cum o cere binele sufletelor, fie din cauza prea marii întin –
deri a diecezei sau a numărului prea mare de locuitori, fie din cauza unor
împrejurări speciale privind apostolatul sau pentru diferite alte motive”
(CD 25).
În asemenea cazuri, i se dau episcopului diecezan alți episcopi care să-l
ajute. Dreptul canonic prevede trei categorii de astfel de episcopi:
– Episcopi auxiliari cu facultăți obișnuite;
– Episcopi auxiliari cu facultăți speciale;
– Episcopi coadiutori.
a) Episcopii auxiliari cu facultăți obișnuite sunt episcopii numiți de Sca –
unul Apostolic la cererea episcopului diecezan, pentru nevoile pastorale
ale diecezei. Numirea lor se face în conformitate cu can. 377, § 4, în care se
stabilește ca episcopul diecezan să prezinte Scaunul Apostolic o listă cu
numele a trei candidați. Ei nu sunt dați persoanei episcopului, ci scaunului
episcopal ( cum pastorales necessitates id suadeant ), și nu beneficiază de
dreptul de succesiune.
b) Episcopii auxiliari cu facultăți speciale sunt episcopii desemnați „ex
officio” de către Scaunul apostolic în circumstanțe deosebit de grave ce se cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

197
pot referi atât la sediul episcopal, cât și la persoana episcopului diecezan.
Nici el nu beneficiază de dreptul de succesiune.
c) Episcopii coadiutori sunt episcopii desemnați ex officio de Scaunul
Apostolic, înzestrați cu facultăți speciale și care beneficiază de dreptul de
succesiune.
2. Luarea în primire (can. 404)
a) În cazul episcopului coadiutor , care prin lege are drept de succesiune,
prezentarea decretului apostolic de numire este făcută: episcopului diece –
zan și Colegiului consultanților; personal sau printr-un împuternicit ( per
procuratorem ); în prezența cancelarului Curiei diecezane, care întocmește
un proces-verbal.
b) În cazul episcopilor auxiliari , atât cei obișnuiți, cât și cei speciali,
prezentarea este mai simplă, nu este necesară prezența Colegiului consul –
tanților. Prezentarea decretului apostolic de numire este făcută episcopu –
lui diecezan, în prezența cancelarului care întocmește un proces-verbal, și
nu este prevăzută posibilitatea unei împuterniciri. În cazul că episcopul
diecezan este împiedicat (boală gravă, absența din dieceză etc.), este sufici –
entă prezentarea decretului apostolic de numire în fața Colegiului consul –
tanților și a cancelarului curiei. Nu este prevăzută o acțiune liturgică, așa
cum este prevăzută în cazul episcopului diecezan (can. 382, § 4), dar nimic
nu contravine unei astfel de celebrări. Este prescrisă numai prezentarea
decretului apostolic de numire.
3. Obligații și drepturi (cann. 405-410)
În afară de obligațiile și drepturile stabilite de canoanele despre episcopi
în general și cele prevăzute de decretul de numire, episcopii coadiutori și
auxiliari le au și pe cele prevăzute de cann. 405-410.
a) Datorii și drepturi ale tuturor episcopilor auxiliar și ale episcopilor
coadiutori (cann. 407; 408; 410):
– datoria de a exercita propriile funcțiuni în deplin acord cu episcopul
diecezan. De aceea, este bine ca în problemele de mai mare importanță să
se consulte între ei și împreună cu episcopul diecezan.
– dreptul și datoria de a celebra slujba pontificală și alte funcțiuni litur –
gice la care este ținut episcopul diecezan.
– obligația la reședință în dieceză, cu excepția cazului când trebuie să
îndeplinească un oficiu în afara diecezei sau cu ocazia concediului de 30 de
zile, continue sau întrerupte.
b) Datorii și drepturi care se referă la episcopii coadiutori și la episcopii
auxiliari cu facultăți speciale (cann. 405; 406; 409):§ 34. e piScopii coadiutori și auXiLiari

198
– datoria și dreptul de a-l ajuta pe episcopul diecezan în întreaga condu –
cere a diecezei și de a-i ține locul în caz de absență sau împiedicare;
– dreptul de a primi oficiul de vicar general, oficiu din care episcopul
auxiliar cu facultăți speciale decade când scaunul devine vacant și în care
trebuie să fie, eventual, din nou instituit de către noul episcop diecezan.
– dreptul de a li se încredința lor, și nu altora, tot ceea ce necesită un
mandat special.
c) Datorii și drepturi referitoare numai la episcopul coadiutor (can. 409,
§ 1)
Când scaunul episcopal devine vacant, episcopul coadiutor devine ime –
diat episcop diecezan al diecezei pentru care a fost numit, cu condiția să fi
luat în primire dieceza în mod legal.
d) Episcopul auxiliar cu facultăți obișnuite (auxiliarul simplu) are posi –
bilitatea de a fi numit vicar general sau vicar episcopal, dacă nu există un
episcop coadiutor sau un episcop auxiliar cu facultăți speciale.
e) Episcopul auxiliar simplu și cel cu facultăți speciale au dreptul:
– de a păstra, când scaunul episcopal este vacant, numai puterile și facul –
tățile pe care le aveau ca vicari generali sau episcopali;
– de a conduce dieceza ad interim până la alegerea administratorului
diecezan (can. 419).
§ 35. CONDUCEREA INTERIMARĂ A DIECEZEI
(cann. 412-430)
I. SedeS impedita
(cann. 412-415)
1. Noțiunea de „Sedes impedita” (can. 412)
Scaunul episcopal este considerat împiedicat dacă episcopul diecezan se
află în imposibilitatea totală de a-și exercita oficiul pastoral în dieceză, nici
măcar să comunice prin scrieri cu diecezanii săi, din cauza încarcerării, a
condamnării la domiciliu forțat, a exilării sau a incapacității.
Pentru a se putea vorbi despre „scaun împiedicat”, imposibilitatea tre –
buie să fie totală, nu parțială. În cazurile prevăzute de can. 412, episcopul
nu poate să comunice cu diecezanii săi nici măcar prin scrisori. Deci este
vorba despre scrieri, nu despre comunicare orală sau cu atât mai puțin
prin mijloace tehnice (telefon, Internet etc.). Aceste mijloace nu au valoare
juridică. Numai un înscris autentic poate da garanția necesară.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

199
2. Numirea unui interimar (cann. 413-415)
a) Când Scaunul episcopal este împiedicat, conducerea diecezei îi revine
de drept episcopului coadiutor , dacă există și dacă Sfântul Scaun nu a pre –
văzut altfel, deoarece este cel mai strâns colaborator al episcopului diece –
zan și îi revine de drept succesiunea.
b) Dacă nu există episcop coadiutor sau este împiedicat, conducerea îi
revine episcopului auxiliar, ori vicarului general sau episcopal, ori altui
preot, respectându-se ordinea persoanelor stabilită în lista întocmită de
episcopul diecezan imediat după ce a luat în primire dieceza. Această listă,
care trebuie comunicată mitropolitului (provinciei), să fie reînnoită cel puțin
o dată la trei ani și să fie păstrată sub secret de cancelar.
c) Dacă nu există episcop coadiutor sau, dacă există, este împiedicat și
lipsește și lista întocmită de episcopul diecezan, îi revine de drept Colegiu –
lui consultanților obligația să aleagă (conform dreptului) un preot care să
conducă dieceza.
d) Cine a primit conducerea diecezei conform normelor de mai sus să
informeze cât mai curând Sfântul Scaun despre împiedicarea scaunului
episcopal și despre funcția primită.
e) Cine este chemat să conducă în mod interimar dieceza pentru perioada
când scaunul episcopal este împiedicat are obligațiile și puterile care, con –
form dreptului, îi revin administratorului diecezan.
f) Dacă episcopul diecezan este oprit să-și exercite funcția ca urmare a
unei pedepse ecleziastice, mitropolitul ori, dacă acesta lipsește sau este
vorba despre el însuși, episcopul sufragan cel mai vechi în ordinea promo –
vării (în funcția de episcop, și nu în consacrarea episcopală) să recurgă
imediat la Sfântul Scaun, iar acesta să ia măsurile necesare.
II. S Caunul vaC ant
(cann. 416-430)
1. Cauzele (can. 416)
Vacanța scaunului episcopal poate fi determinată de patru cauze:
a) moartea episcopului diecezan;
b) renunțarea episcopului diecezan, acceptată de papa;
c) transferarea episcopului diecezan;
d) privațiunea penală intimată episcopului.§ 35. c onducerea interimară a diecezei

200
2. Efectele juridice în toate cele patru cazuri (can. 417)
a) Oficiul vicarilor generali și al vicarilor episcopali (bineînțeles, dacă
nu sunt episcopi) este legat, datorită caracterului său vicarial, de oficiul
episcopului diecezan și urmează soarta acestuia. De aceea, în cazul decesu –
lui episcopului diecezan, încetează ipso iure orice putere și facultate a vica –
rilor generali și episcopali. Totuși, acest lucru are efect din momentul în
care ei primesc știrea morții și, de aceea, actele îndeplinite între timp au
valoare deplină, deoarece puterea vicarilor este prorogată ex iure . Această
normă are ca scop evitarea situațiilor de nesiguranță.
În cazurile de renunțare , de transferare sau de privațiune penală a episco –
pului diecezan, actele îndeplinite fie de episcopul diecezan, fie de vicarii săi
generali sau episcopali, care nu sunt consacrați episcopi, au de asemenea
valoare până în momentul în care ei ajung la cunoașterea sigură a actelor
pontificale amintite mai sus (renunțarea, transferarea, privațiunea).
b) Efecte speciale în cazul transferării (can. 418)
– Episcopul transferat în altă dieceză trebuie ca în termen de două luni
„utile” de la primirea știrii sigure a transferării (de la primirea decretului
apostolic) să meargă în dieceza ad quam și să o ia în primire canonică. Die –
ceza a quo devine vacantă din ziua luării în primire a diecezei ad quam .
– De la primirea știrii sigure a transferării și până la luarea în primire
canonică a noii dieceze, episcopul transferat:
– are în dieceza a quo puterea de administrator diecezan și
– este ținut la obligațiile acestui oficiu.
– În același timp, încetează orice facultate a vicarului general și a vica –
rilor episcopali, bineînțeles, dacă nu sunt episcopi. Totuși, devenit episco –
pul administrator diecezan, poate să le prelungească facultățile printr-o
delegație specială.
– În perioada cât este administrator, episcopul transferat primește în
dieceza a quo întreaga retribuție proprie oficiului său.
3. Conducerea diecezei până la numirea
administratorului diecezan (can. 419)
– Din momentul în care scaunul episcopal devine vacant, conducerea
diecezei îi revine episcopului auxiliar până la alegerea administratorului
diecezan.
– Dacă sunt mai mulți auxiliari, conducerea diecezei îi revine celui mai
vechi în ordinea promovării, adică în ordinea emiterii decretului de numire
ca episcop, și nu în ordinea consacrării episcopale („Communicationes” 14
[1982] 220).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

201
– Dacă nu există episcop auxiliar, conducerea diecezei îi revine Colegiu –
lui consultanților , dacă Sfântul Scaun nu a prevăzut altfel, sau, eventual,
capitlului catedralei , în cazul în care conferința episcopală dintr-o țară a
stabilit că atribuțiile Colegiului consultanților sunt încredințate capitlului
(can. 502, § 3). Atât Colegiul consultanților, cât și capitlul catedralei trebuie
să acționeze colegial, deoarece ambele sunt colegiale.
4. Alegerea administratorului diecezan (can. 421)
a) Dreptul Colegiului consultanților sau al capitlului catedralei (cann.
502, § 2; 507, § 1)
Dacă Scaunul Apostolic nu a dispus altfel, desemnarea administratoru –
lui diecezan îi revine de drept Colegiului consultanților sau capitlului cate –
dralei în ipoteza prevăzută de can. 502, § 3, și anume: conferința episcopală
poate decide ca rolul Colegiului consultanților să fie încredințat capitlului
catedralei.
b) Termenul prevăzut (can. 421, § 1)
Administratorul diecezan, care conduce dieceza ad interim până la numi –
rea și instalarea unui nou episcop diecezan, trebuie ales în termen de opt
zile de la primirea știrii despre vacanța scaunului episcopal.
c) Intervenția mitropolitului (can. 421, § 2)
Dacă, indiferent din ce motiv, administratorul diecezan nu a fost ales în
mod legal în timpul stabilit, desemnarea lui îi revine mitropolitului, iar
dacă însăși Biserica mitropolitană este vacantă sau, concomitent, mitropo –
litană și sufragană, desemnarea administratorului diecezan îi revine de
drept episcopului sufragan mai vechi, în ordinea promovării.
d) Înștiințarea Sfântului Scaun (can. 422)
Episcopul auxiliar sau, dacă el nu există, Colegiul consultanților să înști –
ințeze cât mai urgent despre moartea episcopului diecezan. La rândul său,
administratorul diecezan să înștiințeze urgent Scaunul Apostolic despre
faptul că a fost ales în acest oficiu.
e) Norme privind alegerea administratorului diecezan (cann. 423-424)
– Să fie desemnat un singur administrator diecezan, dezaprobându-se
orice cutumă contrară, altminteri alegerea este nulă .
– Există incompatibilitate între oficiul de administrator diecezan și ofi –
ciul de econom diecezan. De aceea, dacă economul diecezan este ales admi –
nistrator diecezan, Consiliul cu problemele economice să aleagă temporar
un alt econom. Prin numirea noului episcop diecezan, administratorul die –
cezan decade din oficiul său și își reia funcția de econom diecezan, dacă
noul episcop nu dispune altfel. În Vechiul Cod nu exista această incompa –
tibilitate.§ 35. c onducerea interimară a diecezei

202
– Este necesar, tot pentru validitate, ca administratorul diecezan să fie
ales în conformitate cu prescripțiile privind alegerea într-un oficiu eclezi –
astic (cann. 165-178). Aceste norme sunt taxative și, fiind vorba despre un
oficiu ecleziastic important, niciun drept particular sau statuar nu le poate
schimba.
f) Calitățile administratorului diecezan (can. 425)
Unele calități sunt necesare ad validitatem , altele ad liceitatem .
– Ad validitatem : candidatul trebuie să fie preot sau episcop, să aibă
vârsta de 35 de ani împliniți, să nu fi fost deja ales, numit sau prezentat
pentru același scaun vacant.
Poate fi ales orice preot, secular sau regular, diecezan sau extradiece –
zan. Totuși, în acest din urmă caz, este necesar consimțământul episcopu –
lui sau al superiorului propriu.
Dacă nu au fost respectate condițiile pentru validitate, alegerea este
nulă, precum și actele îndeplinite de cel ales în mod invalid. În acest caz,
mitropolitul sau, dacă nu există mitropolit, episcopul sufragan cel mai vechi
în ordinea promovării, după ce a analizat cele întâmplate, să numească pro
ca vice un administrator diecezan.
– Ad liceitatem : candidatul trebuie să fie un preot care se remarcă prin
doctrină și prudență și, evident, prin moralitate și evlavie, cum menționa
vechiul Cod (cf. can. 434, § 2).
5. Oficiul administratorului diecezan (cann. 426-430)
a) Acceptarea alegerii
Alegerea administratorului diecezan nu are nevoie de nicio confirmare.
El obține oficiul și puterea ipso iure în momentul în care acceptă alegerea
și are obligația de a face profesiunea de credință în fața Colegiului consul –
tanților (cf. can. 833, nr. 4).
b) Puteri și obligații
În timp ce persoana care conduce dieceza de la data morții episcopului
diecezan până la alegerea administratorului diecezan are numai facultățile
și atribuțiile pe care dreptul le recunoaște vicarului general, administrato –
rul diecezan are în mod normal puterea și obligațiile episcopului diecezan,
cu excepția materiilor excluse ex natura rei sau ipso iure (cf. can. 381, § 1,
291; 522; 1047; 1078, § 2 etc.). Administratorul diecezan este ordinarius
loci, conform can. 134, iar puterea lui nu este vicarială, ci proprie.
c) Interziceri
Există o interzicere cu caracter general:
Sede vacante, nihil innovetur (cât timp scaunul este vacant, să nu se
schimbe nimic). Concret:cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

203
– cei care conduc dieceza ad interim nu au voie să îndeplinească niciun
act care ar putea să aducă prejudicii diecezei și drepturilor episcopale;
– în mod deosebit le este interzis lor și oricărei alte persoane de a sus –
trage, de a distruge sau de a schimba, fie personal, fie prin alții, vreun docu –
ment al Curiei diecezane.
d) Reședința și Liturghia „pro populo”
Administratorul diecezan are obligația de a locui în dieceză și de a apli –
ca Liturghia pro populo ca și episcopul diecezan.
e) Încetarea oficiului
Există o încetare ipso iure , prin luarea în primire a diecezei de către
noul episcop diecezan. Există și posibilitatea înlăturării (rezervată Sfântu –
lui Scaun) și a renunțării (făcută personal de administratorul diecezan și
prezentată în scris Colegiului consultanților; nu are nevoie de acceptare).
După înlăturarea, moartea sau renunțarea administratorului, să fie
ales un alt administrator în termen de opt zile, conform can. 421.
§ 36. PROVINCIILE ȘI REGIUNILE ECLEZIASTICE
(cann. 431-446)
1. Provincia ecleziastică (cann. 431-432)
– O provincie ecleziastică este o grupare de Biserici particulare vecine,
delimitate din punct de vedere teritorial.
– Scopul unei provincii este de ordin pastoral: promovarea unei acțiuni
comune a diferitelor dieceze vecine și favorizarea mai bună a legăturilor
dintre episcopii diecezani.
– În cadrul unei provincii, fiecare dieceză are propriul păstor și, cu excep –
ția atribuțiilor conferite mitropolitului, își păstrează autonomia.
– Paragraful 2 al can. 431 stabilește ca, de acum înainte, de regulă, să
nu existe dieceze exempte. Așadar, toate diecezele și celelalte Biserici par –
ticulare, care se află înăuntrul teritoriului unei provincii ecleziastice, tre –
buie să fie incluse în această provincie ecleziastică.
Diecezele exempte sunt diecezele autonome, care nu fac parte dintr-o
provincie ecleziastică și, ca atare, depind direct de Sfântul Scaun (de ex.:
diecezele elvețiene). În noul Cod, diecezele exempte sunt o excepție impusă
din motive speciale.
– Diecezele sufragane sunt diecezele care fac parte dintr-o provincie
ecleziastică. Termenul sufragan sau sufragant provine de la faptul că în
trecut episcopii unei provincii ecleziastice își exprimau sufragiul (de la lat.
suffragor, -ari = a vota) atât pentru alegerea mitropolitului, cât și în cadrul
unui conciliu particular.§ 36. p rovinciiLe și reGiuniLe ecLeziaStice

204
– Numai Autoritatea supremă a Bisericii are dreptul să înființeze, să
desființeze sau să modifice provinciile ecleziastice, audiind părerea episco –
pilor interesați.
– Provincia ecleziastică beneficiază ipso iure de personalitate juridică.
– În cadrul unei provincii ecleziastice, dețin autoritatea, conform nor –
melor dreptului, conciliul provincial și mitropolitul.
– În România există o singură provincie ecleziastică, formată din urmă –
toarele șase dieceze: București, Alba-Iulia, Iași, Oradea, Satu Mare și Timi –
șoara. Arhidieceza de București are rangul de Mitropolie, iar arhiepiscopul
ei are titlul de mitropolit.
2. Regiunea ecleziastică (cann. 433-434)
– Regiunea ecleziastică este gruparea mai multor provincii ecleziastice.
Nu este o structură obligatorie, așa cum este provincia. O regiune este înfi –
ințată de Sfântul Scaun la propunerea conferinței episcopale, când există
motive de ordin pastoral. Se bucură de personalitate juridică, nu ipso iure ,
ci în virtutea unei eventuale concesiuni.
– Scopul unei regiuni este eminamente pastoral. Adunării episcopilor regi-
unii ecleziastice îi revine datoria să sprijine cooperarea și activitatea pasto –
rală comună în regiune. Totuși, puterile, care în canoanele Codului sunt atri-
buite conferinței episcopale, nu aparțin de drept acestei adunări, în afară de
cazul când vreuna dintre ele i-a fost acordată în mod special de Sfântul Scaun.
3. Mitropoliții (cann. 435-438)
a) Noțiunea
Mitropolitul este episcopul care prezidează provincia ecleziastică și este
în fruntea episcopilor sufragani. Lui îi revine titlul de „arhiepiscop”, dar
nu în mod exclusiv, deoarece Sfântul Scaun îl poate acorda, cu valoare ono –
rifică, și episcopilor care nu sunt mitropoliți.
Din punct de vedere istoric, mitropolitul era episcopul metropolei , adică
al orașului mai important (gr. mêter-polis = oraș-mamă) al unei anumite
regiuni. Conform can. 435, oficiul de mitropolit este legat de scaunul episco –
pal stabilit sau aprobat de pontiful roman. Cu excepția paliului, în scaunul
său episcopal mitropolitul are aceleași drepturi și obligații pe care le au toți
episcopii diecezani.
b) Competențe și obligații (can. 436)
Secole de-a rândul, mitropoliții au beneficiat de o putere amplă asupra
diecezelor sufragane, având chiar posibilitatea să-i judece și să-i depună pe
episcopi. Dar, începând, mai ales, de la Conciliul Tridentin, puterile lor
s-au redus simțitor. În diecezele sufragane, mitropolitul are următoarele
roluri:cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

205
– rolul de supraveghere : să vegheze ca credința și disciplina ecleziastică
să fie observate cu grijă și să-l informeze pe papa despre eventualele abu –
zuri; totuși, acest rol de supraveghere nu-i permite să se amestece direct în
conducerea internă a diecezelor;
– rolul de suplinire : să facă vizita pastorală canonică , dacă episcopul
sufragan a omis-o și Sfântul Scaun i-a permis să o facă; să numească admi –
nistratorul diecezan în cazul în care nu a fost făcută alegerea, indiferent
din ce motiv, în termen de opt zile (cf. can. 421, § 2), sau în cazul că a fost
făcută fără să se observe dispozițiile legale pentru validitate (cf. can. 425, § 1);
– rolul judiciar : să judece în tribunalul său – care este tribunal de apel
– cauzele judecate în instanța întâi de tribunalele diecezelor sufragane;
aceasta este regula generală, dar excepțiile de la ea sunt numeroase (cf.
can. 1438, nr. 1);
– rolul liturgic : să celebreze funcțiuni liturgice în toate bisericile, ca și
episcopul în dieceza sa, după ce l-a avizat în prealabil pe episcopul diece –
zan, când este vorba despre biserica catedrală; acest rol liturgic este facul –
tativ ( potest ), spune can. 436, § 3.
În afară de aceste atribuții, mitropolitul nu are nicio altă putere în die –
cezele sufragane; el este primus inter pares .
Când circumstanțele cer aceasta, Scaunul Apostolic poate să-i acorde
mitropolitului funcții și puteri speciale, care trebuie stabilite în dreptul
particular. Dispoziția aceasta este nouă în dreptul canonic. Prin ea legisla –
torul a voit să facă față noilor necesități pastorale și administrative care
sunt specifice în metropolele care, din punct de vedere ecleziastic, sunt
divizate în dieceze (cum este cazul Parisului). În această ipoteză, se cuvine
sau este avantajos ( expedit ) ca mitropolitului să i se confere competențe
speciale, ita ut divisio in dioeceses non secum ferat veram dismembratinem
vel destructionem unitatis regiminis („Communicationes” 18 [1986] 74).
c) Alte atribuții prevăzute de Cod
– convocarea, ordinea lucrărilor și președinția conciliului provincial
(can. 442);
– să-și dea părerea când este vorba despre numirea unui episcop diece –
zan sau a unui episcop coadiutor (can. 377, § 3);
– să informeze Sfântul Scaun în cazul în care un episcop sufragan absen –
tează mai mult de șase luni din dieceză (can. 395, § 4);
– să informeze Scaunul Apostolic în cazul în care un episcop diecezan
sufragan nu-și poate exercita oficiul din cauza unei pedepse ecleziastice
(can. 415).
d) Paliul (can. 437)
(Din lat. pallium = mantie lungă.) Un mic colan din lână albă, brodat
cu șase cruciulițe negre, pe care îl poartă la sfânta Liturghie, peste planetă,
papa, mitropoliții și patriarhul latin de Ierusalim.§ 36. p rovinciiLe și reGiuniLe ecLeziaStice

206
– Mitropolitul este obligat să ceară paliul de la pontiful roman în ter –
men de trei luni de la consacrarea episcopală sau, dacă a fost deja consa –
crat, de la luarea în primire a scaunului mitropolitan.
– Paliul este semnul puterii pe care mitropolitul, în comuniune cu Bise –
rica Romei, o are în provincia sa ecleziastică. Impunerea sau înmânarea
paliului este rezervată cardinalului protodiacon.
– Mitropolitul poate folosi paliul, conform normelor liturgice, în orice
biserică din provincia sa ecleziastică, nu însă în afara ei, nici chiar cu con –
simțământul episcopului diecezan. Motivul este clar: paliul este semn al
puterii ierarhice, iar mitropolitul nu are nicio autoritate în afara provinciei
sale.
– În caz de transferare într-un alt scaun mitropolitan, el are nevoie de
un nou paliu din partea pontifului roman.
4. Patriarhii și primații (can. 438)
a) În Bisericile Orientale, patriarhii au putere de jurisdicție în circum –
scripțiile lor ecleziastice, iar Conciliul al II-lea din Vatican le-a recunoscut
în mod formal autoritatea, stabilind
ca drepturile și privilegiile lor să fie restabilite după tradițiile vechi ale fiecărei
Biserici și după decretele Conciliilor ecumenice (…). Patriarhii cu sinoadele lor
constituie instanța superioară pentru toate problemele patriarhatului (…),
rămânând intact dreptul pontifului roman de a interveni în fiecare caz ( OE 9).
b) În Biserica Latină, titlul de patriarh și cel de primat, în afară de o
prerogativă de onoare, nu comportă nicio putere de conducere, în afară de
cazul când se constată că unii patriarhi sau primați au o anumită putere în
virtutea unui privilegiu apostolic sau a unei cutume aprobate, de ex.: patri –
arhul de Veneția și primatul Poloniei.
§ 37. CONCILIILE PARTICULARE
(cann. 439-446)
1. Introducere
Încă din primele veacuri ale Bisericii, episcopii, puși în fruntea Bisericilor par –
ticulare, aflați în comuniunea carității frățești și îndemnați de preocuparea
pentru misiunea universală încredințată apostolilor, și-au unit puterile și voin –
țele pentru binele comun și pentru acela al fiecărei Biserici în parte. Pentru
aceasta s-au constituit sinoade, concilii provinciale și, în sfârșit, concilii plenare,
în care episcopii au stabilit norme identice pentru diferitele Biserici, atât în cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

207
ceea ce privește transmiterea adevărurilor de credință, cât și pentru organiza –
rea disciplinei bisericești.
Acest sfânt Conciliu ecumenic dorește mult ca venerabila instituție a sinoa –
delor și a Conciliilor să fie din nou întărită, ca să se îngrijească în mod mai
adecvat și mai eficient de creșterea credinței și de menținerea disciplinei în
diversele Biserici, în funcție de împrejurările timpului ( CD 36).
– Conciliul, în general , este adunarea episcopilor, păstori ai Bisericii, în
cadrul căreia hotărăsc în mod colegial în materie de credință, morală și
disciplină ecleziastică.
– Conciliul ecumenic este adunarea tuturor episcopilor din lumea întreagă,
sub autoritatea papei (cf. cann. 337, § 1; 339, § 1), și tratează probleme
care privesc întreaga Biserică.
– Conciliul particular este conciliul în care sunt dezbătute probleme ce
interesează o anumită porțiune a poporului lui Dumnezeu și participă epi sco-
pii din acea parte a Bisericii; conciliul particular poate fi: plenar și provincial.
– Conciliul particular plenar este conciliul celebrat de episcopii mai
multor provincii ecleziastice sau conciliul episcopilor ce fac parte din ace –
eași conferință episcopală.
– Conciliul particular provincial este conciliul celebrat de episcopii unei
provincii ecleziastice.
2. Inițiativa celebrării (cann. 439-440)
Celebrarea conciliului particular, plenar sau provincial are loc ori de
câte ori o impun motive de necesitate sau utilitate pastorală. Inițiativa o
au episcopii interesați: în cazul conciliului plenar, decide conferința episco –
pală, conform statutelor, iar în cazul conciliului provincial, decid episcopii
interesați (majoritatea lor).
Pentru convocarea și desfășurarea unui conciliu plenar este întotdeauna
necesară aprobarea prealabilă a Sfântului Scaun . Aceeași aprobare este
necesară și pentru celebrarea conciliului provincial când hotarele provinciei
coincid cu hotarele țării, ca în cazul Bisericii Romano-Catolice din România.
3. Organizarea conciliului particular (can. 441-442)
a) În cazul conciliului plenar
Îi revin de drept conferinței episcopale: convocarea conciliului; alegerea
locului celebrării în cadrul teritoriului conferinței; alegerea unui președinte,
care trebuie să fie aprobat de Scaunul Apostolic; hotărârea ordinii de zi și
a problemelor ce trebuie tratate; fixarea datei de începere și a duratei con –
ciliului; eventuala transferare; eventuala prelungire; eventuala dizolvare.§ 37. c onciLiiLe particuLare

208
b) În cazul conciliului provincial
Îi revin de drept mitropolitului, cu consimțământul majorității episco –
pilor sufragani: convocarea conciliului; alegerea locului celebrării conciliu –
lui în cadrul provinciei; hotărârea ordinii de zi și a problemelor ce trebuie
tratate; fixarea datei de începere și a duratei conciliului; eventuala trans –
ferare, prelungire, dizolvare.
Mitropolitul este cel care prezidează conciliul, iar când el este împiedi –
cat, un episcop sufragan ales de ceilalți episcopi.
Când scaunul mitropolitan este vacant, nu poate fi convocat conciliul
provincial (can. 440, § 2).
4. Membrii participanți (can. 443-444)
Codul face o distincție între: membrii de drept și membrii facultativi;
membrii cu vot deliberativ și membrii cu vot consultativ; membrii adevă –
rați și membrii oaspeți.
a) Membrii de drept cu vot deliberativ sunt: episcopii diecezani; episcopii
coadiutori și auxiliari; alți episcopi titulari care exercită în teritoriul respec –
tiv o funcție specială încredințată de Scaunul Apostolic sau de conferința
episcopală.
Evident, sunt membri de drept cu vot deliberativ toți prelații echivalați
episcopilor diecezani, adică cei care se află în fruntea unei Biserici particulare
care nu este dieceză, inclusiv administratorul diecezan al unui scaun vacant.
b) Membrii de drept numai cu vot consultativ sunt: vicarii generali și
vicarii episcopali ai tuturor Bisericilor particulare din respectivul terito –
riu; superiorii majori ai institutelor călugărești și ai societăților de viață
apostolică, al căror număr, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, este
stabilit de conferința episcopală sau, respectiv, de episcopii provinciei, și
care sunt aleși de toți superiorii majori ai institutelor și societăților care își
au sediul în teritoriul respectiv; rectorii universităților catolice și eclezias –
tice și decanii facultăților ecleziastice de teologie și drept canonic, care își
au sediul în teritoriu; unii rectori de seminarii mari, aleși de rectorii tutu –
ror seminariilor care se află în teritoriu și al căror număr este determinat
de conferința episcopală sau de episcopii provinciei;
În plus, la conciliile provinciale: capitlurile catedralelor; consiliul prezbi –
teral și consiliul pastoral ale fiecărei Biserici particulare, astfel încât fiecare
dintre ele să trimită doi membri proprii, desemnați de ele în mod colegial.
c) Membri facultativi cu vot deliberativ sunt: ceilalți episcopi titulari,
chiar și emeriți, care locuiesc în respectivul teritoriu.
d) Membrii facultativi cu vot consultativ sunt: alți preoți și credincioși
laici; totuși, numărul lor să nu depășească jumătate din numărul celor de
mai sus (can. 443, § 4).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

209
e) Membrii oaspeți. Pot fi invitați și oaspeți, dacă după aprecierea celor
în drept acest lucru este oportun.
N.B. Toți cei chemați la conciliile particulare, cu vot deliberativ sau cu
vot consultativ, au obligația de a participa, dacă nu sunt împiedicați din
vreun motiv just ce trebuie să-l aducă la cunoștința președintelui.
Dacă persoanele împiedicate în mod legitim sunt membri cu vot delibe –
rativ, pot să trimită un procurant, dar acesta va avea numai vot consultativ.
5. Rolul și puterea conciliilor particulare (cann. 445-446)
a) Rolul conciliilor particulare este acela de a se îngriji de necesitățile
poporului lui Dumnezeu din respectivul teritoriu, adică de a lua decizii cu
privire la tot ceea ce consideră că este oportun pentru creșterea credinței,
organizarea activităților pastorale comune, pentru apărarea moralității,
observarea, promovarea și apărarea disciplinei ecleziastice.
b) Pentru îndeplinirea acestei funcții ( munus ), conciliul particular se
bucură de putere de conducere, cu deosebire legislativă, cu forță obligato –
rie pentru toți episcopii din teritoriul pentru care a fost celebrat conciliul.
c) Decretele generale ale conciliilor particulare sunt legi particulare ,
care obligă numai în teritoriul diecezelor din care și pentru care a fost cele –
brat conciliul. Deși au nevoie de o revizuire din partea Sfântului Scaun,
totuși sunt promulgate de autoritatea conciliului.
§ 38. CONFERINȚELE EPISCOPILOR
(cann. 447-459)
1. Definiția (can. 447)
Conferința episcopilor, instituție cu caracter permanent, este adunarea
în care episcopii unei țări sau ai unui teritoriu exercită împreună ( coniunc –
tim) unele funcții pastorale ( munera quaedam pastoralia ) în slujba credin –
cioșilor din teritoriul lor, cu scopul de a promova cât mai mult posibil binele
pe care Biserica îl oferă oamenilor, mai ales prin forme și modalități de
apostolat, adaptate cum se cuvine la circumstanțele de timp și de loc, con –
form prescripțiilor dreptului.
– Conferința episcopală este un organism colegial format din episcopii
unei țări sau ai unei regiuni, care își îndeplinesc împreună o parte din slu –
jirea apostolică.
– Este o instituție cu caracter permanent ; spre deosebire de un colegiu
care este un organism ocazional și temporar, care își exercită misiunea
numai în anumite perioade sau împrejurări, conferința episcopală este § 38. c onferințeLe epiScopiLor

210
persoană juridică înzestrată cu organisme stabile: președinte, consiliu
permanent, secretar general, oficii și diferite comisii.
– Este o instituție pastorală : desigur, are și putere legislativă pentru
anumite materii bine determinate, dar nu aceasta este caracteristica ei, ci,
în primul rând și mai presus de toate, este un organ de orientare și coope –
rare pastorală; este o expresie a comuniunii Bisericilor și a colegialității
episcopale, asupra cărora a insistat mult Conciliul al II-lea din V atican.
– În cadrul ei, episcopii nu își exercită funcția pastorală ( munus suum
pastorale ) (cf. CD 38), ci unele funcțiuni pastorale ( munera quaedam pas –
toralia ), deoarece, din orânduire divină, episcopul diecezan este responsa –
bil personal și imediat în propria Biserică particulară de întreaga funcție
pastorală, care este mai amplă decât acțiunea unită a conferinței.
– Scopul conferinței este promovarea în cel mai înalt grad al binelui
spiritual pe care Biserica îl oferă oamenilor, prin forme și metode de apos –
tolat corespunzătoare exigențelor zilelor noastre. Totuși, trebuie să se evi –
te „transformarea conferințelor episcopale în organe birocratice, cu func –
țiuni excesive, un fel de curie intermediară între Curia Romană și Curiile
diecezane” („Communicationes” 12 [1980] 263).
2. Principiile de constituire și înființarea (cann. 448-449)
Ca regulă generală, o conferință episcopală cuprinde capii tuturor Bise –
ricilor particulare din aceeași țară. Ca atare, există o conferință episcopală
română, italiană, franceză, germană etc.
a) Principiul teritorialității constituie regula. Totuși, împrejurări speci –
ale pot impune ca teritoriul unei conferințe episcopale să aibă o extindere
mai mică sau mai mare față de teritoriul național (de ex.: conferința episco –
pală europeană). În acest caz, îi revine de drept Scaunului Apostolic să dea
norme speciale pentru fiecare dintre ele, după ce totuși i-a audiat pe episco –
pii interesați.
b) Tot ca regulă generală, o conferință episcopală cuprinde capii tuturor
Bisericilor particulare de același rit (ritul latin, ritul oriental). Conferința
episcopală din România este singura conferință formată din ambele rituri,
cu două secții: o secție formată de episcopii latini din România (secția latină)
și o secție formată de episcopii greco-catolici (secția orientală).
c) Cât privește înființarea , can. 449 stabilește că numai autoritatea
supremă a Bisericii are dreptul să înființeze, să desființeze sau să modifice
conferințele episcopale, după ce a ascultat părerea episcopilor interesați.
Înființată în mod legitim, conferința episcopală se bucură ipso iure de
personalitate juridică.
Conferințele episcopale sunt o aplicare concretă a lui affectus colegial al
episcopilor, un instrument oferit păstorilor, iar fiecare se străduiește să cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

211
urmeze directivele comune luate pentru binele diecezelor, fiind conștienți
că astăzi multe probleme pastorale nu pot fi rezolvate în mod adecvat decât
la nivel național sau măcar regional, cum sunt problemele privind asistența
socială, mass-media, formarea clerului, pastorala organică etc.
3. Compoziția conferinței episcopale (can. 454)
O conferință episcopală este formată din membri de drept și membri
facultativi, membri cu vot deliberativ și membri cu vot consultativ .
a) Sunt membri de drept:
– Episcopii diecezani;
– Prelații echivalenți episcopilor diecezani (cf. can. 381, § 2), inclusiv
administratorii diecezani (cf. can. 427, § 1);
– Episcopii coadiutori și auxiliari;
– Ceilalți episcopi titulari care desfășoară în teritoriul conferinței o
funcție specială încredințată lor fie de Scaunul Apostolic, fie de conferința
însăși, funcție ce trebuie să aibă o anumită stabilitate și o oarecare impor –
tanță (de ex.: asistența și promovarea Acțiunii catolice, a Școlilor catolice,
a Operelor misionare etc.).
b) Sunt membri facultativi:
– Ordinariii unui alt rit, care pot fi invitați să participe la adunările
conferinței, dar numai cu vot consultativ, în afară de cazul când statutele
conferinței stabilesc altfel. Această participare facultativă a ordinariilor de
alt rit favorizează păstrarea autonomiei Bisericilor lor.
c) Nu fac parte din conferință:
– ceilalți episcopi titulari, precum și episcopii emeriți, decât dacă statu –
tele prevăd altfel;
– legatul papal, conform unei norme stabilite de Conciliul al II-lea din
Vatican ( CD 38).
d) Membri cu vot deliberativ „ipso iure”:
– Episcopii diecezani și prelații echivalenți episcopilor diecezani;
– Episcopii coadiutori (can. 454).
e) Membri cu vot fie deliberativ, fie consultativ:
– Episcopii auxiliari;
– toți ceilalți episcopi titulari care fac parte din conferință.
Statutele stabilesc care este valoarea votului lor.
N.B. Când este vorba despre elaborarea sau modificarea statutelor, au
drept de vot numai episcopii diecezani și cei echivalați lor, precum și episco –
pii coadiutori (can. 454, § 2).§ 38. c onferințeLe epiScopiLor

212
4. Statutele, președinția și adunările conferinței (cann. 452-453)
a) Statutele sunt redactate de conferința însăși, dar pentru a avea efica –
citate juridică trebuie să fie revizuite în prealabil de Scaunul Apostolic.
Ele trebuie să conțină norme privind: adunările plenare; numirea pre –
ședintelui; constituirea consiliului permanent; secretariatul general; cele –
lalte oficii și comisii considerate necesare.
b) Fiecare conferință episcopală trebuie să aibă un președinte și un secre –
tar general . Sunt numiți conform statutelor. Președintele este ajutat de un
vicepreședinte. Președintele prezidează atât adunările generale ale confe rin-
ței, cât și consiliul permanent. Atât președinția, cât și vicepreședinția nu
pot fi încredințate unui episcop auxiliar („Communicationes” 17 [1985] 155).
c) Adunările plenare sunt adunările la care iau parte toți membrii care
fac parte din conferință. Adunările ordinare au loc periodic, cel puțin o
dată pe an; cele extraordinare au loc când sunt impuse de împrejurări, con –
form statutelor.
5. Funcția legislativă a conferinței episcopilor (cann. 455-456)
a) Decretele generale (can. 455)
Funcția legislativă a conferinței episcopale este exercitată prin decrete
generale, stabilite în mod colegial, care, așa cum prevede can. 29, sunt legi
propriu-zise.
Totuși, o atare putere nu este generală, așa cum este aceea a conciliilor
particulare, ci este supusă unor limite bine definite, atât în ceea ce privește
materia, cât și în ceea ce privește formalitățile.
În ceea ce privește materia , conferințele episcopale pot da decrete numai
în cazurile prevăzute în mod expres de dreptul comun ori de către un man –
dat special al Scaunului Apostolic, fie motu proprio , fie la cererea conferin –
ței însăși.
În ciuda acestor limite, cadrul legislativ al conferințelor episcopale este
destul de mare: numai dreptul comun prevede aproximativ 100 de cazuri
în care conferințele trebuie ori au posibilitatea să dea decrete generale cu
caracter legislativ.
În ceea ce privește validitatea decretelor, este necesar:
– ca ele să fie emise în adunările plenare;
– să fie aprobate cu majoritatea a două treimi din voturile prelaților care
fac parte din conferință cu vot deliberativ (fie ex iure , fie ex statutis ), con –
form can. 454;
– să fie revizuite de Scaunul Apostolic.
Pentru ca decretele emise de conferința episcopală să aibă putere juridică
obligatorie, este necesar să fie promulgate în mod legitim. Modul de promul –
gare și data intrării în vigoare a decretelor sunt stabilite de către conferință.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

213
b) Transmiterea decretelor la Scaunul Apostolic (can. 456)
După ce s-a încheiat adunarea plenară a conferinței, președintele trebuie
să trimită Scaunului Apostolic o relatare despre lucrările conferinței, pre –
cum și decretele, pentru ca Scaunul Apostolic să cunoască lucrările confe –
rinței și să aprobe decretele. Este un act de corectitudine eclezială, de comu –
niune ierarhică și de obligativitate juridică. Obligația aceasta are în vedere
numai actele adunărilor generale, și nu actele reuniunilor particulare.
Președintele trimite actele la Scaunul Apostolic prin intermediul Nunția –
turii apostolice.
6. Conciliul permanent și Secretariatul general (can. 457-458)
Există două organisme speciale ale conferinței episcopale, necesare pen –
tru buna sa funcționare.
a) Consiliul permanent (can. 457)
Este un comitet special, ales de către conferință în adunarea generală,
cu majoritate de voturi, care are sarcini de ordin organizatoric și executiv.
Canonul stabilește două astfel de sarcini, celelalte fiind stabilite de către
statute:
– pregătirea problemelor ce trebuie dezbătute în adunarea generală;
– punerea în aplicare a deciziilor luate în adunarea plenară.
b) Secretariatul general (can. 458)
Este centrul propulsor al conferinței care lucrează permanent, în timp
ce consiliul permanent acționează numai în mod periodic, deși este numit
„permanent”.
Funcțiile secretariatului sunt exclusiv executive. El are obligația:
– să redacteze procesele-verbale privind actele adunării generale ale
conferinței, precum și actele consiliului permanent, și să transmită un
exemplar fiecărui membru al conferinței;
– să redacteze celelalte acte pe care le solicită președintele conferinței
sau consiliul permanent;
– să comunice conferințelor episcopale limitrofe actele și documentele
pe care conferința, în adunarea plenară sau consiliul permanent al episco –
pilor, a stabilit că trebuie să le fie trimise.
7. Raporturile dintre conferințe (can. 459)
Să se favorizeze relațiile între conferințele episcopale, mai ales între
cele mai apropiate, pentru promovarea și asigurarea unei acțiuni pastorale
mai eficiente. De fiecare dată când conferințele întreprind legături cu carac –
ter internațional, trebuie să asculte și părerea Scaunului Apostolic.§ 38. c onferințeLe epiScopiLor

214
§ 39. SINODUL DIECEZAN
(cann. 460-468)
1. Definiția (can. 460)
Sinodul diecezan este întrunirea delegaților preoților și ai altor credin –
cioși ai unei Biserici particulare, care îl ajută pe episcop spre binele întregii
comunități diecezane.
În vechime, sinoadele diecezane erau celebrate mult mai des. Primul
sinod diecezan din Biserica Apuseană a fost celebrat la Roma, pe vremea
Papei Siriciu, în anul 387. Despre sinodul diecezan au tratat îndeosebi
două concilii ecumenice: Conciliul al IV-lea din Lateran (1215) și Conciliul
Tridentin care, în Sesiunea a XXIV-a din noiembrie 1563, le-a impus episco –
pilor obligația celebrării lui anuale.
În decretul CD al Conciliului al II-lea din Vatican se spune: „Acest sfânt
conciliu dorește mult ca venerabila instituție a sinoadelor… să fie din nou
întărită, ca să se îngrijească în mod adecvat și mai eficient de creșterea
credinței și de menținerea disciplinei în diversele Biserici, în funcție de
împrejurările timpului” (36).
2. Convocarea sinodului (cann. 461-462)
Sinodul diecezan să se celebreze în fiecare Biserică particulară când,
după aprecierea episcopului diecezan, fiind auzită și părerea consiliului
prezbiteral, acest lucru este cerut de împrejurări.
Celebrarea sinodului este o obligație juridico-pastorală. În timp ce Con –
ciliul Tridentin a stabilit ca sinodul să fie celebrat anual, vechiul Cod de
drept canonic a stabilit celebrarea lui o dată la zece ani ( decimo saltemquoque
anno : can. 356, § 1). În noul Cod, rămâne obligația ( celebretur ), dar timpul
când să fie celebrat este lăsat la aprecierea episcopului diecezan, care va
convoca sinodul când, audito consilio presbyterali , acest lucru este cerut de
împrejurări, ținând seama că sinodul este „mijlocul normal pentru pune –
rea la zi a legislației particulare a diecezei” („Communicationes” 12 [1980]
315).
În cazul când episcopul se îngrijește de mai multe dieceze, poate avea
loc o singură celebrare.
Numai episcopul diecezan are dreptul să convoace sinodul. De aseme –
nea, numai episcopul diecezan prezidează sesiunile sinodului, având totuși
posibilitatea de a delega această sarcină, pentru fiecare sesiune, vicarului
general sau episcopal.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

215
3. Participanții la sinod (cann. 463-464)
a) Sunt membri de drept:
– Episcopul coadiutor și episcopii auxiliari;
– Vicarii generali și episcopali și vicarul judiciar;
– Canonicii bisericii catedrale;
– membrii consiliului prezbiteral;
– credincioși laici, bărbați și femei, precum și membri ai institutelor de
viață consacrată, toți aleși de consiliul pastoral, conform criteriilor stabili –
te de episcopul diecezan, iar când consiliul pastoral nu există, conform
criteriului stabilit de același episcop;
– rectorul seminarului mare diecezan;
– decanii;
– cel puțin un preot din fiecare decanat, ales de către toți preoții care des –
fășoară activitate pastorală, și un alt preot care să-l poată eventual înlocui;
– unii superiori ai institutelor de viață consacrată și ai societăților de
viață apostolică, cu casă în dieceză, după criteriile stabilite de episcopul
diecezan.
b) Membri facultativi
Episcopul diecezan poate să invite la sinod și alte persoane: clerici;
membri ai institutelor de viață consacrată; laici. Rolul lor în sinod este
determinat de episcop.
c) Observatori:
– slujitori sau membri ai Bisericilor sau ai comunităților ecleziale care
nu sunt în comuniune deplină cu Biserica Catolică.
Prezența lor este facultativă, iar dacă vin, nu sunt membri ai sinodului.
N.B: Dacă un membru al sinodului nu poate veni, nu poate trimite un
înlocuitor; să-l înștiințeze totuși pe episcop despre impediment.
4. Desfășurarea sinodului (cann. 465-468)
a) Discuții libere (can. 465)
Toți membrii sinodului, atât cei ex iure , cât și cei invitați, au dreptul de
a interveni în discutarea problemelor propuse și de a-și exprima în mod
liber părerea, observând, desigur, politețea, respectul, prudența și dragos –
tea creștină.
b) Puterea episcopului diecezan (can. 466)
În cadrul sinodului diecezan, unicul legislator este episcopul diecezan,
în timp ce ceilalți membri ai sinodului, inclusiv episcopul coadiutor și episco –
pii auxiliari, au numai vot consultativ. De notat că, în materie legislativă,
episcopul diecezan nu poate acorda cuiva votul deliberativ, nici măcar epi sco-
pului coadiutor sau episcopilor auxiliari („Communicationes” 12 [1980] 318).§ 39. S inoduL diecezan

216
De asemenea, numai episcopul diecezan semnează declarațiile și decre –
tele sinodale care numai sub autoritatea lui pot fi făcute publice.
Totuși, acest lucru nu face inutilă instituția sinodului diecezan, deoarece,
deși este un organ consultativ, desfășoară un rol important în spiritul comu –
niunii ecleziale, iar episcopul, care este un „părinte” și un „păstor”, va ține
întotdeauna seama de părerile, sugestiile și aspirațiile ce i-au fost exprimate
în mod legitim și cu competență de fiii săi. Conform Conciliului al II-lea din
Vatican, a ține seama și de părerea celorlalți membri ai Bisericii este și o
obligație juridică a păstorilor (cf. LG 30).
c) Comunicarea declarațiilor și decretelor (can. 467)
Episcopul diecezan să comunice textul declarațiilor și al decretelor sino –
dale mitropolitului și conferinței episcopale.
d) Eventuala suspendare și dizolvare a sinodului (can. 468)
Episcopul diecezan are dreptul, după aprecierea sa prudentă, să suspen –
de sau să dizolve sinodul. Când scaunul episcopal devine vacant, sinodul se
suspendă ipso iure , până când noul episcop diecezan va decide continuarea
sau închiderea lui.
§ 40. CURIA DIECEZANĂ
(cann. 469-494)
1. Canoane introductive (cann. 469-474)
În șase canoane introductive, Codul stabilește norme generale privind
curia diecezană, instrument indispensabil pentru episcopul diecezan în
conducerea diecezei și organizarea întregii activități pastorale.
a) Definiția
Curia diecezană este complexul organismelor și persoanelor, ecleziastice
și laice, care îl ajută pe episcopul diecezan în conducerea întregii dieceze.
Colaborarea se desfășoară îndeosebi:
– în domeniul activităților pastorale propriu-zise;
– în domeniul administrativ sau executiv;
– în domeniul judiciar.
Curia diecezană nu îndeplinește un rol birocratic sau pur administrativ,
ci un rol eminamente pastoral, iar acest aspect este din punct de vedere
teologic inseparabil, în Biserică, de conceptul de conducere. Conducerea
ecleziastică este în mod esențial pastorală atât în conținutul său, cât și în
finalitățile sale. Este necesar ca fiecare sector de activitate din curie, deși
urmărește scopuri proprii, să fie în strânsă legătură cu celelalte sectoare și
să colaboreze, pentru a se obține o programare organică și o activitate pas –
torală rodnică.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

217
Structura esențială a curiei, așa cum este ea prezentată de către Cod:
vicarul general, vicarii episcopali, cancelarul, notarii, vicarul judiciar, jude –
cătorii diecezani, consiliul de administrație și economul.
b) Numirea membrilor curiei (can. 470)
Numai episcopul diecezan are dreptul de a numi toate persoanele care
activează în curia diecezană. De notat totuși că în cazul economului diece –
zan episcopul este ținut să asculte părerea Colegiului consultanților și a
consiliului cu probleme economice (cf. can. 494, § 1).
c) Obligațiile membrilor curiei (can. 471)
Toți membrii curiei trebuie:
– să promită că își vor îndeplini cu fidelitate toate sarcinile, conform
normelor dreptului sau celor stabilite de episcop;
– să păstreze secretul în limitele și conform modalităților stabilite de
drept sau de episcop.
Codul vorbește numai despre „promisiune”. Totuși, episcopul poate impune
și „jurământul” pentru persoanele care activează în curie, așa cum pre –
scrie dreptul pentru toate persoanele care formează tribunalul sau colabo –
rează cu el: „trebuie să presteze jurământ că își vor îndeplini corect și cu
fidelitate funcția” (can. 1454).
d) Exercitarea puterii judiciare (can. 472)
Curia diecezană este una, dar cuprinde două secții: cea administrativ-
pastorală și cea judiciară. Prima este reglementată de normele cuprinse în
prezentul capitol, iar cea de-a doua este reglementată de norme speciale,
cuprinse în cartea a VII-a, De processibus .
e) Conducerea diferitelor activități (can. 473)
– Episcopul diecezan trebuie să aibă grijă ca toate chestiunile referitoare
la administrarea diecezei (exercitarea puterii executive) să fie coordonate
cum trebuie și organizate în așa fel încât să se asigure în mod eficient binele
porțiunii poporului lui Dumnezeu încredințate lui. Este o datorie personală
a episcopului; el trebuie să se îngrijească, mai ales, de coordonarea activi –
tăților colaboratorilor săi cei mai direcți, care au responsabilități mai mari:
vicarii generali și episcopali.
– Când se consideră util, poate fi numit un responsabil al curiei ( mode –
rator ), care trebuie să fie preot, cu misiunea de a coordona, sub autoritatea
episcopului, buna funcționare a diferitelor oficii. Poate fi însuși vicarul gene –
ral, sau unul dintre vicarii episcopali. În multe țări „moderator” este în –
suși cancelarul.
– Consiliul episcopal este un organism nou, format numai din vicarul
general și vicarii episcopali și prezidat de episcop, creat cu scopul de a favo –
riza mai bine activitatea pastorală. Înființarea acestui consiliu este lăsată
la libera apreciere a episcopului diecezan ( ubi id expedire iudicaverit ).§ 40. c uria diecezană

218
f) Actele curiei (can. 474)
Exemple de acte ale curiei cu efecte juridice: înființarea unei parohii,
numirea unui paroh, un act de încardinare, acordarea unei dispense matri –
moniale etc. Aceste acte trebuie date în scris și semnate, ad validitatem , de
ordinariul care le emite, precum și de cancelar ( ad liceitatem ).
2. Vicarii generali și vicarii episcopali (can. 475-481)
Vicarii generali au apărut în Biserică începând din sec. al XIII-lea,
încercându-se astfel să se pună capăt puterii extraordinare pe care o aveau
până atunci arhidiaconii. Acest lucru a reușit definitiv datorită Conciliului
Tridentin (sesiunile XXIV-XXV), care a redus oficiul de arhidiacon la o sim –
plă demnitate onorifică în cadrul capitlurilor.
Vicarii episcopali au luat ființă în Biserică din dispozițiile Conciliului al
II-lea din Vatican (cf. CD 27).
a) Vicarul general este un preot care, înzestrat cu putere obișnuită ( ordi-
naria ), îl ajută în mod stabil pe episcopul diecezan în conducerea pastorală
a întregii dieceze (can. 475, § 1). Puterea lui este „ordinaria”, deoarece este
anexată oficiului, dar este și „vicarială”, întrucât nu o exercită în numele
său, ci în numele episcopului diecezan (cf. can. 131, § 1).
Numirea unui vicar general este obligatorie , indiferent de mărimea die –
cezei („Communicationes” 13 [1981] 118).
Ca regulă generală, trebuie numit un singur vicar general, în afară de
cazul când extinderea diecezei, numărul credincioșilor sau alte motive pas –
torale pretind numirea mai multor vicari generali.
Vicarul general este ordinarius loci.
b) Vicarul episcopal este un preot care îl ajută pe episcopul diecezan în
conducerea pastorală a diecezei, având jurisdicție fie într-o anumită parte
a diecezei ( vicar teritorial ), fie pentru un anumit gen de probleme (de ex.:
școlile catolice, apostolatul laicilor, persoanele consacrate etc.) ( vicar secto –
rial), fie pentru credincioșii unui anumit rit sau pentru un anumit grup de
persoane, cum ar fi imigranții ( vicari personali ).
Numirea de vicari episcopali într-o dieceză nu este obligatorie așa cum
este în cazul vicarilor generali.
Vicarul episcopal este și el ordinarius loci , bineînțeles, numai pentru
sectorul în care are competență.
c) Numirea
Vicarul general și vicarul episcopal sunt numiți în mod liber de către
episcopul diecezan și tot de către el pot fi înlăturați în mod liber .
Vicarul episcopal care nu este episcop auxiliar să fie numit pentru un
timp determinat, timp stabilit în însuși decretul de numire, în schimb, cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

219
vicarul general poate fi numit fie pentru un timp determinat, fie pentru un
timp nedeterminat.
Când vicarul general sau vicarii episcopali sunt împiedicați în mod legi –
tim, episcopul poate să numească înlocuitori .
d) Calități personale
Sunt enumerate în can. 478, § 1: hirotonirea sacerdotală; vârsta de cel
puțin 30 de ani împliniți; doctoratul sau licența în dreptul canonic sau în
teologie sau măcar experți în aceste discipline; o apreciere generală pentru
doctrină sănătoasă, pentru cinstea și prudența lor, precum și pentru expe –
riența în conducere pastorală.
Funcția de vicar general și episcopal este incompatibilă cu funcția de
canonic penitențial și nici nu poate fi încredințată consangvinilor episco –
pului până la al IV-lea grad, inclusiv.
e) Puterea vicarilor generali și episcopali (can. 479)
– Vicarul general are, în virtutea oficiului, în întreaga dieceză puterea
executivă pe care o are prin drept episcopul diecezan, adică de a îndeplini
toate actele executive, cu excepția acelora pe care episcopul le-a rezervat
sieși sau care, conform dreptului, necesită un mandat special din partea
episcopului.
– Vicarul episcopal are în virtutea dreptului aceeași putere ca și vicarul
general, dar fie numai pentru o parte determinată a diecezei, fie numai
pentru un anumit gen de probleme, fie numai pentru credincioșii unui
anumit grup, pentru care a fost numit, cu excepția acelor chestiuni pe care
episcopul și le-a rezervat sieși sau vicarului general, sau care, conform
dreptului, necesită un mandat special din partea episcopului.
Actele administrative care necesită un mandat special sunt toate acele
acte pe care dreptul le rezervă în mod formal episcopului diecezan (cf. can.
134, § 3).
f) Facultățile habituale și executarea rescriptelor
Vicarul general și vicarul episcopal au, în cadrul competenței lor, și facul –
tățile habituale acordate de Scaunul Apostolic, precum și posibilitatea de
executare a rescriptelor, în afară de cazul când dreptul stabilește expres
altfel sau când facultatea a fost încredințată episcopului diecezan (can.
479, § 3).
Ambii vicari trebuie să-i raporteze episcopului diecezan despre activită –
țile mai importante ce trebuie îndeplinite și despre cele deja îndeplinite și
să nu lucreze niciodată împotriva voinței și intenției episcopului diecezan
(can. 480).
g) Încetarea puterii vicarilor
Puterea vicarului general și a vicarilor episcopali încetează: prin expira rea
timpului mandatului; prin renunțare; prin înlăturare intimată de episcopul § 40. c uria diecezană

220
diecezan (excepție: episcopii auxiliari); prin vacanța scaunului episcopal
(can. 481).
3. Cancelarul și ceilalți notari (cann. 482-485)
a) Cancelarul
Cancelarul curiei este persoana numită de episcopul diecezan care are
sarcina de a se îngriji de redactarea actelor curiei diecezane și de păstrarea
lor în arhivă. Numirea unui cancelar este obligatorie .
Dacă se consideră că este necesar, cancelarului i se poate da un adjunct,
numit vicecancelar.
Atât cancelarul, cât și vicecancelarul sunt eo ipso notari și secretari ai
curiei.
Cancelarul este și notar ad omnia ; este primul dintre notari.
b) Ceilalți notari
În afară de cancelar, pot fi numiți, în funcție de necesități, și alți notari
fie pentru toate actele, administrative și judiciare, fie numai pentru actele
judiciare, fie numai pentru actele unei anumite cauze sau probleme.
Scrisul sau chiar numai semnătura notarului constituie o atestare ofici –
ală, iar actele redactate sau semnate de el sunt înscrisuri publice eclezias –
tice (cf. can. 1540, § 1).
Sarcina notarilor este:
– de a redacta actele și instrumentele privind decretele, dispozițiile,
obligațiile și celelalte practici care necesită intervenția lor;
– de a nota în scris cu fidelitate tot ceea ce se face sau se spune, iar la
urmă să semneze și să indice locul, ziua, luna și anul;
– de a arăta, observând necesarele precauții și formalități, actele și docu –
mentele înregistrate persoanelor care le cer în mod legitim, și să autentifice
copiile, declarându-le conforme cu originalul.
c) Calitățile necesare (can. 483)
Cancelarul și notarii trebuie să fie persoane cu reputație neștirbită și în
afara oricărei suspiciuni. Pot fi clerici sau laici, bărbați sau femei. Totuși,
în cazurile în care poate fi pusă în pericol onoarea unui preot, notarul tre –
buie să fie preot (deci și diaconul este exclus).
d) Înlăturarea din funcție (can. 485)
Cancelarul și ceilalți notari pot fi înlăturați în mod liber de episcopul
diecezan, nu însă de administratorul diecezan, decât cu consimțământul
Colegiului consultanților (can. 486).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

221
4. Arhivele ecleziastice (can. 486-491)
a) Arhiva comună (cann. 486-488)
– După ce stabilește că toate documentele care privesc dieceza și paro –
hiile trebuie păstrate cu cea mai mare grijă (§ 1), canonul 486 îl obligă pe
episcopul diecezan să înființeze în cadrul curiei diecezane o arhivă diecezană
în care să fie păstrate, bine clasificate și notate cu grijă documentele și
actele referitoare la activitatea spirituală și materială a diecezei (§ 2).
Aceasta este așa-zisa arhivă diecezană comună .
– În plus, se precizează că:
– arhiva trebuie pusă într-un loc sigur, ferit de incendii, furturi, sustra –
geri, stricăciuni etc.;
– documentele trebuie păstrate în dulapuri închise;
– toate documentele să fie clasificate după o ordine precisă, încât să poată
fi ușor găsite; sistemele pot fi diferite: în ordine alfabetică, în ordine crono –
logică sau după materii etc.;
– trebuie să se întocmească un inventar sau un catalog al documentelor
din arhivă, cu un scurt rezumat al fiecărui act;
– arhiva trebuie să fie închisă, iar cheile să le aibă numai episcopul și
cancelarul;
– pentru accesul la arhivă și consultarea documentelor este necesară
permisiunea episcopului diecezan sau permisiunea responsabilului curiei
împreună cu a cancelarului.
– Copii după documente . Cei interesați au dreptul să primească perso –
nal sau prin procurator copia autentică în scris sau fotocopiată a documen –
telor care prin natura lor sunt publice și privesc starea persoanei care le
solicită. Cancelarul are datoria să elibereze aceste copii.
– Scoaterea de documente din arhivă . Ca regulă generală, toate docu –
mentele trebuie să rămână în arhivă. Pot totuși fi scoase pentru scurt timp
(vechiul Cod vorbea despre maximum trei zile), cu consimțământul episco –
pului diecezan sau al responsabilului curiei împreună cu al cancelarului.
b) Arhiva secretă (cann. 489-490)
– În curia diecezană trebuie să existe și o arhivă secretă sau, cel puțin,
în arhiva obișnuită, un dulap sau o casă de fier închisă cu cheie, care să nu
poată fi mișcată din loc, în care să se păstreze cu cea mai mare precauție
documentele ce trebuie ținute la secret.
– Distrugerea de documente . Este vorba despre distrugerea (vechiul cod
= arderea: comburantur ) documentelor de cauze criminale sau penale pri –
vind comportarea morală. Canonul prevede două cazuri:
– cauzele împricinaților decedați: trebuie distrus întregul dosar, fără a
se păstra nici textul sentinței și nici rezumatul faptelor.§ 40. c uria diecezană

222
– cauzele penale încheiate printr-o sentință de condamnare în urmă cu
un deceniu: să se păstreze numai textul sentinței și un rezumat al faptului.
– Cheia . Numai episcopul diecezan poate avea cheia de la arhiva secretă
(can. 490, § 1).
– Deschiderea arhivei secrete în timpul vacanței scaunului episcopal .
Când scaunul episcopal este vacant, să nu se deschidă arhiva secretă. Excep –
ție: în caz de necesitate și numai de către administratorul diecezan perso –
nal (vechiul Cod spunea că trebuie să existe de față și doi canonici sau doi
consultanți diecezani) (can. 490, § 2). Este absolut interzisă scoaterea de
documente din arhiva secretă (§ 3).
– Registre și documente păstrate în arhiva secretă:
– registrul rescriptelor de la Penitențiaria Apostolică privind dispensele
date de la impedimente oculte în forul intern nesacramental (can. 1082);
– registrul de căsătorii secrete (can. 1133);
– documentele privind avertismentele și mustrările impuse ca remedii
penale (can. 1339, § 1).
– actele și documentele privind investigația, precum și cele premergă –
toare investigației asupra celui acuzat de un delict (can. 1719).
c) Arhiva istorică și celelalte arhive (can. 491)
– Episcopul diecezan să aibă grijă să existe și o arhivă istorică în care să
fie păstrate cu atenție și clasificate sistematic documentele care au valoare
istorică.
Sunt considerate „documente istorice” documentele mai importante
care merită să fie păstrate și care au 25 sau 50 de ani vechime.
– De asemenea, episcopul diecezan să aibă grijă ca actele și documentele
din arhivele bisericilor catedrale, colegiale, parohiale și ale altor biserici să
fie păstrate cu atenție și să se întocmească inventare sau cataloage, în două
exemplare, dintre care unul se păstrează în arhiva proprie a respectivei
biserici, iar celălalt în arhiva diecezană.
– În sfârșit, pentru a consulta sau a scoate acte și documente din arhiva
istorică și din celelalte arhive, să se observe normele date de episcopul
diecezan.
5. Consiliul cu problemele economice
și economul (cann. 442-494)
Introducere
Consiliul cu problemele economice și economul sunt organe puse să ad mi-
nistreze bunurile patrimoniale ale diecezei: primul este de ordin colegial și
cu sarcini propriu-zis directive, iar celălalt este de ordin individual și cu
sarcini executive (cf. „Communicationes” 5 [1973] 228).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

223
Și vechiul Cod prevedea existența unui consiliu cu problemele economice,
numindu-l consilium administrationis (cf. can. 1520), în schimb, figura
economului diecezan este complet nouă.
Consiliul cu problemele economice și economul fac parte din curia diece –
zană, chiar dacă oficiul lor constituie o secție aparte, în mare parte autono mă.
a) Consiliul cu problemele economice (can. 492-493)
Acest consiliu exercită un rol de consultare, de control și de programare.
Competența lui se extinde la toate bunurile ecleziastice existente în diece –
ză și supuse autorității episcopului.
– Înființarea Consiliului cu problemele economice este obligatorie pen-
tru fiecare dieceză. Niciun episcop nu se poate considera scutit de la această
normă, dată fiind importanța atribuțiilor conferite acestui consiliu.
– Compoziția . Consiliul este format din cel puțin trei credincioși ( chris –
tifideles ), clerici, religioși, laici, bărbați, femei („Communicationes” 5
[1973] 22), cu adevărat experți în economie și în dreptul civil, întrucât este
vorba despre un organ profund tehnic; remarcabili prin onestitate, o cali –
tate morală necesară pentru ocuparea oricărui oficiu ecleziastic.
Consiliul este prezidat de episcopul diecezan sau de un delegat al său,
care totuși nu fac parte propriu-zis din consiliu.
– Numirea consilierilor o face episcopul diecezan, care, potrivit legii, nu
este obligat să ceară părerea sau consimțământul altora. Însă este evident
că prudența îl obligă să se consulte cu Colegiul consultanților și cu respon –
sabilii mai importanți ai curiei.
– Durata este de cinci ani, dar respectivii consilieri pot fi numiți de mai
multe ori pentru cinci ani („Communicationes” 14 [1982] 214). Norma
aceasta este dictată de necesitatea asigurării continuității într-un oficiu,
„rotirea” personalului putând fi păgubitoare. Pe de altă parte, prin numi –
rea ad quinquennium sunt eliminate eventualele riscuri și surprize (can.
492, § 2).
– Sunt excluse persoanele care sunt rude ale episcopului diecezan „până
în gradul al patrulea de consangvinitate sau de afinitate” (§ 3).
– Sarcinile consiliului cu problemele economice sunt precizate în Cartea
a V-a a CIC, De Bonis Ecclesiae temporalibus . Cât privește datoriile, mem –
brii consiliului sunt ținuți și ei, servatis sevandis , la cele stabilite de canoa –
nele referitoare la toți administratorii. Îndeosebi:
– sunt ținuți să-și îndeplinească oficiul nomine Ecclesiae , conform drep –
tului (can. 1282);
– trebuie să depună jurământ că își vor îndeplini misiunea bene et fide –
liter (can. 1283, § 1);
– nu pot părăsi în mod arbitrar oficiul ce le-a fost încredințat și pe care
l-au acceptat de bunăvoie (can. 1289).§ 40. c uria diecezană

224
Sarcinile consiliului sunt (cann. 493-494):
– pregătirea în fiecare an, conform indicațiilor episcopului diecezan, a
bugetului estimativ de venituri și cheltuieli al întregii gestiuni a diecezei
pentru anul următor;
– aprobarea la sfârșitul anului a situației veniturilor și cheltuielilor
efectuate, situație întocmită de economul diecezan (cf. can. 494, § 4);
– determinarea criteriilor generale din care trebuie să se inspire admi –
nistrarea bunurilor diecezane (cf. 494, § 3).
– Rolul consiliului cu problemele economice este de a-l ajuta pe episcop
în administrarea bunurilor materiale ale diecezei. În general, este un rol
consultativ, dar uneori este și decizional, întrucât consimțământul consi –
liului este obligatoriu pentru episcop, fără el neputând îndeplini valid anu –
mite acte.
w Este necesară părerea consiliului:
– pentru numirea și înlăturarea durante munere a economului diecezan
(can. 492);
– pentru actele de administrație de mai mare importanță (can. 1277);
– pentru impunerea de contribuții speciale, cerute de nevoile diecezei
(can. 1263);
– pentru determinarea actelor care depășesc limitele și modalitățile
obișnuite, cu privire la persoanele juridice supuse autorității episcopului
diecezan, dacă statutele lor nu prevăd acest lucru (can. 1281, § 2).
– cu privire la depunerea și administrarea banilor și bunurilor mobile
încredințate ca dotă unei fundații pioase (can. 1305);
– cu privire la reducerea obligațiilor legate de cauzele pioase, cu excep –
ția reducerii Liturghiilor ce trebuie celebrate (can. 1310, § 2).
w Este necesar consimțământul consiliului:
– pentru toate actele de administrație extraordinară (can. 1277);
– pentru înstrăinarea bunurilor diecezane sau a bunurilor ecleziastice
care aparțin persoanelor juridice supuse autorității episcopului diecezan și
a căror valoare este cuprinsă între suma minimă și suma maximă stabilită
de conferința episcopală (can. 1292, § 1);
– Alte sarcini:
– Consiliul pentru problemele economice numește un nou econom die –
cezan în cazul în care cel care este în funcție este ales administrator diece –
zan (can. 423, § 2);
– Examinează, din ordinul episcopului diecezan, darea de seamă pre –
zentată de administratorii bunurilor ecleziastice (can. 1287, § 1).
b) Economul diecezan (can. 494)
– Economul diecezan este responsabilul gestionării directe a bunurilor
diecezane în sens propriu, nu a tuturor bunurilor ecleziastice, care aparțin cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

225
diferitelor persoane juridice publice din dieceză și care au proprii adminis –
tratori (de ex.: parohiile, seminarul, Caritas -ul etc.). Rolul lui este esențial
executiv. Considerând competențele proprii ale episcopului diecezan, ale
Consiliului cu probleme economice și ale economului diecezan, se poate
spune că administrația economică diecezană se realizează în modul cel mai
sigur posibil prin acțiunea unită a episcopului diecezan care supraveghează,
a consiliului care conduce și controlează și a economului care administrează
de fapt sub conducerea episcopului și a consiliului. Sarcinile sunt diferite,
dar perfect coordonate.
– Și numirea economului diecezan este obligatorie, ca și aceea a Consi –
liului de administrație: nominetur , indiferent de mărimea diecezei sau a
veniturilor diecezei („Communicationes” 5 [1983] 47).
Este numit de episcopul diecezan care trebuie să asculte în prealabil
părerea consiliului cu problemele economice.
Calitățile prescrise sunt același ca și pentru membrii consiliului:
– cu adevărat expert în problemele economice;
– remarcabil prin onestitate.
Deși canoanele despre econom nu pomenesc faptul că el nu poate fi rudă
cu episcopul, totuși nu există îndoială că această opreliște se aplică și lui,
deoarece motivele sunt identice (cf. can 1298).
Economul diecezan poate fi și un laic.
Durata funcției este de cinci ani, cu posibilitatea de a fi de mai multe ori
confirmat în mod succesiv.
Oficiul economului trebuie să se bucure de stabilitate, de aceea, în timpul
funcției nu poate fi înlăturat decât din motive grave și după ce episcopul a
ascultat părerea Consiliului de administrație și a Colegiului consultanților.
Lui îi revine sarcina , ținând seama de directivele stabilite de Consiliu
cu problemele economice:
– de a administra bunurile diecezei, sub autoritatea episcopului;
– de a efectua cheltuielile poruncite de episcop sau de alții pe care episco –
pul i-a desemnat în mod legitim, din veniturile diecezei;
– de a prezenta, la sfârșitul anului, Consiliului cu problemele economice
darea de seamă privind veniturile și cheltuielile efectuate (§ 3-4).
În calitate de administrator al bunurilor ecleziastice, economul este ținut
la observarea prescripțiilor din can. 1281-1289.§ 40. c uria diecezană

226
§ 41. CONSILIUL PREZBITERAL
ȘI COLEGIUL CONSULTANȚILOR
(cann. 495-502)
1. Consiliul prezbiteral (cann. 495-501)
a) Definiția (can. 495)
Consiliul prezbiteral este un grup de preoți care, reprezentând preoți –
mea, să fie un fel de senat al episcopului, căruia îi revine datoria de a-l
ajuta pe episcop în conducerea diecezei, conform dreptului, ca să fie promo –
vat în cel mai înalt grad binele pastoral al porțiunii poporului lui Dumne –
zeu ce a fost încredințată grijii sale.
– Este un organism obligatoriu : in unaquaque diocesi constituatur . Este
o obligație atât pastorală, cât și juridică (în virtutea legii). Evident, obliga –
tivitatea nu se referă numai la instituire, ci și la funcționarea activă a
consiliului.
– Senatul episcopului . În vechiul Cod (cf. can. 391, § 1), acest titlu era
rezervat capitlului catedralei. Actualmente este atribuit în mod exclusiv
consiliului prezbiteral.
– Membrii . Consiliul este format exclusiv din preoți. Diaconii nu fac
parte din el; cu atât mai puțin laicii, nici ca membri asociați.
– Îi reprezintă pe toți preoții din dieceză .
– Rolul consiliului . Consiliul are datoria de a-l asista și ajuta pe episcop,
în conformitate cu modalitățile stabilite de drept, la conducerea întregii
dieceze. Așadar, consiliul:
– nu este o simplă asociație de preoți, ci un organ instituționalizat, care
face parte integrantă din structurile diecezane;
– nu este un organism pentru tutelarea intereselor clerului;
– nu este un organ tehnic, cum este consiliul de administrație, ci unul
de conducere;
– nu este un organ sectorial, așa cum este oficiul unui vicar episcopal,
deoarece își desfășoară activitatea în slujba întregii dieceze, iar sfera colabo –
rării sale se extinde la acel triplex munus : regendi , docendi , sanctificandi ;
– din natura lui, nu are o funcție executivă, care este specifică oficiilor
curiei.
Este un organ consultativ cu totul special, atât prin natura sa, cât și
prin modul de a acționa. Prin natura sa, deoarece reprezintă întreaga pre –
oțime din dieceză; prin modul său de a proceda, deoarece episcopul nu se
limitează de a supune părerii consiliului deciziile deja luate cu privire la
conducerea pastorală a diecezei, ci aceste decizii sunt elaborate împreună
și, de obicei, sunt rodul unei munci comune de căutare, de discuție și de cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

227
aprofundare, cu toate că rămâne neatinsă puterea decizională proprie a
episcopului.
Rolul esențial al consiliului prezbiteral este, pe de o parte, de a promova
și de a exprima comuniunea strânsă a preoțimii cu episcopul și a preoților
între ei, în spirit de solidaritate frățească, iar pe de altă parte, de a favoriza
și de a realiza în mod stabil o cooperare concretă și eficientă, în numele
preoțimii, la conducerea pastorală a diecezei. Cele două roluri merg împre –
ună și sunt inseparabile.
– Scopul : promovarea în cel mai înalt grad a binelui pastoral al Bisericii
particulare.
b) Statutele (can. 496)
Consiliul prezbiteral trebuie să aibă statute proprii, aprobate de episco –
pul diecezan, ținându-se seama de normele date de conferința episcopală.
Este bine ca statutele să fie întregite de un regulament care să conțină
norme mai detaliate. Și acest regulament trebuie aprobat de episcopul
diecezan.
c) Membrii consiliului (can. 497-499)
– Desemnarea lor . Can. 497 distinge trei categorii de membri : membri
aleși, membri de drept și membri numiți de episcop.
– Membrii aleși constituie majoritatea: aproximativ jumătate din numă –
rul total. Ei sunt aleși de către preoții din dieceză, în conformitate cu pre –
scripțiile canoanelor și ale statutelor.
– Membrii de drept fac parte din consiliu în virtutea oficiului pe care îl
au în dieceză. Numărul lor ( aliqui ) trebuie determinat de către statute. Se
obișnuiește a fi numiți, printre alții, vicarii generali și episcopali, rectorul
seminarului mare, unii decani. Prezența membrilor de drept este obligato –
rie: esse debent membra nata .
– Și numărul membrilor aleși în mod liber de către episcopul diecezan
este stabilit de către statute. Ei au rolul de a da consiliului un mai mare
echilibru și să suplinească eventualele lipsuri de reprezentanță sau chiar
de alegere.
Numărul total al membrilor depinde de mărirea diecezei. Pentru a func –
ționa bine, este necesar ca numărul membrilor consiliului să nu fie nici
prea mic, nici prea mare. Mai ales, este necesar ca din consiliu să facă parte
membri calificați, competenți, activi, însuflețiți de un mare spirit de slujire,
de disponibilitate, de zel.
– Dreptul de alegere. Au drept activ (de a alege) și pasiv (de a fi aleși)
pentru constituirea consiliului prezbiteral:
– toți preoții seculari încardinați în dieceză; este suficientă încardina –
rea, nu este necesară reședința;§ 41. c onSiLiuL prezBiteraL și coLeGiuL conSuL tanțiLor

228
– toți preoții seculari neîncardinați în dieceză și preoții membri ai unui
institut călugăresc sau ai unei societăți de viață apostolică, dar care, locuind
în dieceză, îndeplinesc un oficiu spre binele diecezei; statutele vor determina
care sunt aceste oficii;
– alți preoți care își au domiciliul sau cvasidomiciliul în dieceză, bineîn –
țeles, dacă statutele prevăd acest lucru.
Este semnificativ spiritul de deschidere care însuflețește aceste norme,
care vor să-i asocieze la Preoțimea diecezană și pe preoții care nu fac parte
din rândul ei, dar care toți sunt uniți de legătura „comuniunii sacerdotale”.
Aceste norme sunt în perfectă concordanță cu principiul afirmat de Conci –
liul al II-lea din Vatican: „Toți preoții, atât diecezani, cât și călugări, împre –
ună cu episcopul, participă la Preoția unică a lui Cristos și o exercită; și de
aceea sunt constituiți colaboratori înțelepți ai ordinului episcopal” ( CD 8).
– Modalitățile ce trebuie observate
Modul de a alege membrii consiliului prezbiteral trebuie stabilit de statute,
astfel încât, pe cât este posibil, să fie reprezentați toți preoții, ținându-se
seama: atât de diferitele slujiri : parohi, vicari parohiali, capelani etc., cât și
de diferitele zone pastorale ale diecezei.
d) Funcționarea consiliului (cann. 500-501)
– Episcopul nu face parte din consiliul prezbiteral, care este un organ de
consultare și de colaborare (can. 495, § 1). Cu toate acestea, el are dreptul
exclusiv, întrucât este păstorul diecezei și capul preoțimii, fundamentul
unității ei: să convoace consiliul; să-l prezideze; să stabilească chestiunile
ce trebuie dezbătute; să accepte eventualele chestiuni propuse de către
membri.
– Atribuțiile consiliului prezbiteral
– Vot consultativ . Consiliul prezbiteral are numai vot consultativ. Episco –
pul diecezan este ținut să-l consulte „în chestiunile de importanță majoră”,
însă de consimțământul lui are nevoie numai în cazurile stabilite în mod
expres de către drept (§ 2). Totuși, dreptul nu stabilește niciun caz de genul
acesta. Nici episcopul diecezan nu poate să-i acorde drept de vot delibera –
tiv. Autoritatea episcopului nu poate fi limitată cu de la sine putere, nici nu
poate fi substituită.
– Sfera colaborării . Colaborarea consiliului prezbiteral cu episcopul nu
este sectorială, ci se extinde la conducerea pastorală a întregii dieceze.
– Nihil sine episcopo . Aceste cuvinte ale sfântului Ignațiu de Antiohia
(† 108) au fost reluate de can. 500, § 3, care stabilește: „Consilium pre –
sbyterale numquam agere valet sine episcopo”.
– Durata în funcție a membrilor (can. 501)
Membrii consiliului trebuie să fie numiți pentru un timp determinat, sta –
bilit de statute, totuși în așa fel încât în decurs de cinci ani să fie reînnoit cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

229
întregul consiliu sau măcar o parte din el. Multe statute au stabilit că ni meni
nu poate fi ales mai mult de două ori la rând. Este vorba, bineînțeles, des –
pre membrii aleși de către preoți sau despre cei numiți de către episcop, și
nu despre cei ratione oficii , care fac parte din consiliu atât timp cât își păs –
trează oficiul.
Încetându-le funcția, le încetează și posibilitatea de a fi membri ai con –
siliului, locul lor fiind luat de către noii titulari.
– Încetarea „ipso iure” și dizolvarea consiliului
– Când scaunul episcopal devine vacant, consiliul prezbiteral încetează,
iar funcțiile lui sunt îndeplinite de Colegiul consultanților. În decurs de un
an de la luarea în primire a diecezei, episcopul trebuie să formeze un nou
consiliu (can. 501, § 2).
– Episcopul diecezan poate să dizolv e consiliul prezbiteral sub anumite
condiții:
– consiliul nu-și îndeplinește atribuțiile sau abuzează de ele în mod
grav;
– înainte de a dizolva consiliul, episcopul să se consulte cu mitropolitul,
iar dacă este vorba despre însuși scaunul mitropolitan, cu episcopul sufra –
gan cel mai vechi în ordinea promovării (adică în numirea de episcop);
– în timp de un an să formeze un nou consiliu (can. 501, § 3).
e) Consultarea Consiliului prezbiteral
Conform CIC, episcopul diecezan este obligat să asculte părerea consi –
liului prezbiteral:
– în problemele de mai mare importanță (can. 500, § 2);
– înainte de a celebra sinodul diecezan (can. 461, § 1);
– în cazul înființării, suprimării sau schimbării importante a unei paro –
hii (can. 515, § 2);
– pentru a determina destinația ofertelor depuse de credincioși la casie –
ria parohiei (este vorba despre așa-zisele „drepturi stolare”) (can. 531);
– în cazul înființării de consilii pastorale în parohii (can. 536);
– pentru construirea unei noi biserici (can. 1215, § 2);
– pentru reducerea unei biserici la uzul profan (can. 1222, § 2);
– pentru impunerea de contribuții speciale, cerute de nevoile diecezei
(can. 1263).
2. Colegiul consultanților (can. 502)
a) Definiția
Colegiul consultanților este un grup compus din șase până la doisprezece
preoți, membri ai consiliului prezbiteral, numiți în mod liber de episcopul
diecezan pentru o perioadă de cinci ani, căruia îi revin funcțiile determinate § 41. c onSiLiuL prezBiteraL și coLeGiuL conSuL tanțiLor

230
de dreptul canonic, adică de a-l ajuta pe episcopul diecezan și de a colabora
cu el în conducerea pastorală a diecezei.
– Colegiul consultanților este format din membri ai consiliului prezbite –
ral; este un „organ restrâns” al acestuia („Communicationes” 14 [1982] 218).
– Este un organism obligatoriu , întrucât desfășoară în Biserica particu –
lară numeroase funcțiuni de natură juridică, pe care niciun alt organism
nu le poate îndeplini. În plus, există și o necesitate de fapt, întrucât consi –
liul prezbiteral, având un număr mai mare de membri, nu poate fi convo –
cat mereu; chestiunile mai urgente și mai „rezervate” pot fi foarte bine
rezolvate de Colegiul consultanților („Communicationes” 6 [1973] 230).
– Este un organism diecezan alcătuit numai din preoți , aleși în mod liber
de către episcopul diecezan dintre membrii consiliului prezbiteral. Numă –
rul lor nu trebuie să fie mai mic de șase, nici mai mare de doisprezece. Toți
consultanții trebuie să fie membri ai consiliului prezbiteral.
– Durata nu este determinată de statute, ca în cazul consiliului prezbi –
teral, ci este stabilită precis de către drept: cinci ani. La scadența acestui
termen, colegiul nu încetează automat, ci continuă să-și exercite atribuțiile
până la constituirea unui nou colegiu. Dacă un consultant renunță sau
moare, episcopul este ținut să-l înlocuiască cu un altul numai în cazul în
care numărul consultanților rămași este mai mic de șase. Un consultant
care încetează de a mai face parte din consiliul prezbiteral (de ex.: unul
ales în virtutea oficiului) nu decade automat din calitatea de membru al
colegiului.
– Când scaunul episcopal devine vacant, consiliul prezbiteral încetează
ipso iure , nu însă Colegiul consultanților, care abia atunci își îndeplinește
atribuțiile cele mai importante. Cât timp dieceza este condusă ad interim
de administratorul diecezan, Colegiul consultanților continuă să-și exercite
atribuțiile determinate de drept.
Funcția Colegiului consultanților este, în principal, consultativă, în
câteva cazuri este și deliberativă, iar când scaunul este vacant, este și
jurisdicțională.
– Deși Colegiul consultanților este strâns legat de Consiliul prezbiteral,
întrucât este alcătuit din membri ai acestui consiliu, este totuși un organ cu
totul distinct și autonom . Și unul și celălalt au atribuții proprii și specifice.
b) Președinția (§ 2)
Sede plena , colegiul este condus și prezidat de episcopul diecezan; sede
impedita sau sede vacante , colegiul este prezidat de cel care conduce dieceza
în mod interimar. În cazul în care nimeni nu a fost desemnat în acest ofi –
ciu, colegiul este prezidat de către consultantul cel mai vechi în hirotonirea
sacerdotală (în cazul în care sunt mai mulți hirotoniți în aceeași zi, preva –
lează vârsta).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

231
c) Competența și atribuțiile
– Sede plena
– Episcopul diecezan are nevoie de consimțământul Colegiului consul –
tanților pentru a putea îndeplini valid actele de administrație extraordinară
(cf. can. 1277) și de înstrăinare a bunurilor ecleziastice în conformitate cu
can. 1292, § 1.
– Episcopul diecezan are nevoie de părerea Colegiului consultanților
pentru a îndeplini actele de administrație de mai mare importanță și pen –
tru numirea și înlăturarea durate munere a economului diecezan (cf. can.
1277; 1294).
– Sede impedita
Dacă nu există episcop coadiutor sau, dacă există, este împiedicat, și
lipsește și lista cu persoanele indicate de episcopul diecezan despre care
vorbește can. 413, § 1, „îi revine Colegiului consultanților să aleagă un
preot care să conducă dieceza câtă vreme scaunul episcopal este împiedi –
cat” (can. 413, § 2).
– Sede vacante :
– eventuala obligație de a informa Scaunul Apostolic despre moartea
episcopului (can. 422);
– eventuala conducere a diecezei până la numirea administratorului die –
cezan, cu putere ordinară de vicar general, ce trebuie exercitată în mod
colegial (can. 419; 426);
– alegerea administratorului diecezan (can. 421, § 1);
– primește promisiunea de credință făcută de administratorul diecezan
(can. 833; nr. 4);
– eventuala renunțare a economului diecezan (can. 430, § 2).
– Este prescris consimțământul Colegiului consultanților pentru ca ad mi-
nistratorul diecezan:
– după un an de la vacanța scaunului episcopal să poată acorda excardi –
narea sau încardinarea unui cleric, sau permisiunea de transferare în altă
dieceză (can. 272);
– să poată înlătura din curie pe cancelar sau pe ceilalți notari (can. 485);
– să poată acorda scrisori dimisoriale (can. 1018, § 1).
– Alte atribuții
– Unii membri ai Colegiului consultanților trebuie audiați de către lega –
tul papal în cazul numirii episcopului diecezan sau a episcopului coadiutor
(can. 377, § 3);
– Este necesară prezența Colegiului consultanților la luarea în primire
canonică a: episcopului diecezan (can. 382, § 3), a episcopului coadiutor
(can. 404, § 1), a episcopului coadiutor și a episcopului auxiliar când episco –
pul diecezan este complet împiedicat (can. 404, § 3).§ 41. c onSiLiuL prezBiteraL și coLeGiuL conSuL tanțiLor

232
§ 42. CAPITLURILE CANONICILOR
(cann. 503-510)
1. Date istorice
Începând din sec. al V-lea, erau numiți canonici clericii care trăiau în
comunitate împreună cu episcopul, urmând o regulă specială. Din sec. al
XI-lea se face distincție între canonici regulari , care sunt călugări, urmând,
în general, regula sfântului Augustin, și canonici seculari , adică clerici die –
cezani membri ai unui capitlu ( capitulum ). Denumirea de capitlu se dato –
rează faptului că în vechime canonicii se adunau zilnic pentru a citi un
capitulum , adică un scurt fragment din regulile lor. Termenul canonic vine
de la canon (regulă, normă), adică persoană care trăiește după o anumită
regulă specială.
Începând din sec. al VIII-lea, capitlurile sunt de două feluri: capitlurile
catedralelor și capitlurile colegiale . Cele dintâi își au sediul pe lângă o cate –
drală, deci biserica episcopului, iar celelalte pe lângă o alta. Capitlurile
catedralelor încep să aibă o importanță deosebită din sec. al XII-lea, când
li se recunosc dreptul de a-l alege pe episcopul diecezan și sarcina de a-l
asista și ajuta în conducerea diecezei. Autoritatea lor a durat până după
Conciliul al II-lea din Vatican, când, potrivit vechiului Cod de drept cano –
nic, aveau titlul de „senat” al episcopului, precum și cel de „consiliu” al
episcopului. Canonicii îl alegeau pe vicarul capitular și tot ei conduceau
dieceza până la alegerea acestuia. Actualmente, funcțiile canonicilor cate –
dralei au fost preluate de consiliul prezbiteral și de Colegiul consultanților.
Totuși, cum afirmă can. 502, § 3, din actualul Cod, „conferința episcopală
poate să decidă ca funcțiile Colegiului consultanților să fie încredințate
capitlului catedralei”. Însă cele mai multe conferințe episcopale au decis să
nu se conformeze acestei posibilități.
2. Definiția (can. 503)
Capitlul canonicilor, atât cel de pe lângă catedrală, cât și cel colegial,
este un colegiu de preoți, căruia îi revine obligația de a celebra funcțiunile
liturgice mai solemne ce au loc în propria biserică (can. 503).
Este vorba despre un colegiu de preoți. Diaconii nu pot face parte în
calitate de membri, ci pot fi asociați capitlului pentru a-i ajuta pe canonici
conform statutelor (cf. can. 507, § 2).
3. Atribuțiile capitlului
Atribuțiile capitlului colegial erau și înainte numai de ordin liturgic;
actualmente, și cele ale capitlului catedralei sunt cu deosebire tot de ordin cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

233
liturgic. Totuși, acestuia din urmă dreptul și episcopul pot să-i încredințeze
și sarcini speciale (can. 503). De exemplu, dreptul stabilește că un capitlu
de canonici ai catedralei trebuie să participe la conciliul provincial și la sino –
dul diecezan (can. 443, § 5; 463, § 1, nr. 1); conferința episcopală poate să-l
prefere în locul Colegiului consultanților (can. 502, § 3).
4. Înființarea, reînnoirea și suprimarea capitlului catedralei sunt
rezervate Scaunului Apostolic (can. 504). „Înnoirea” are loc, de exemplu,
când capitlul catedralei este transformat în capitlu colegial.
5. Statutele (cann. 505-506)
Fiecare capitlu, atât cel al catedralei, cât și cel colegial, să aibă statute
proprii, redactate de capitlul însuși și aprobate de episcopul diecezan.
Orice modificare sau eventuala lor abrogare are loc cu aprobarea episcopu –
lui diecezan.
Statutele trebuie:
– să stabilească structura capitlului și numărul canonicilor;
– să stabilească sarcinile capitlului și ale fiecărui canonic cu privire la
celebrarea cultului divin și la exercitarea ministeriului;
– să reglementeze reuniunile în care sunt discutate activitățile capitlu –
lui și, respectând prescripțiile dreptului universal,
– să specifice condițiile necesare pentru validitatea și liceitatea diferite –
lor activități;
– să fie stabilite și chestiunile economice ale capitlului, precum și dis –
tincțiile canonicilor.
6. Canonicul penitențiar (can. 508)
Canonicul penitențiar, atât al bisericii catedrale, cât și al celei colegiale,
are în virtutea oficiului facultatea, pe care nu o poate delega altora, de a-i
dezlega în forul intern sacramental de cenzurile latae sententiae , nedecla –
rate și nici rezervate Scaunului Apostolic, pe aceia care se află în dieceză,
chiar fără să facă parte din ea, precum și pe diecezanii din afara teritoriu –
lui diecezei (§ 1).
Unde nu există capitlu, episcopul diecezan să numească un preot care
să îndeplinească această funcție (§ 2).§ 42. c apitL uriLe canoniciLor

234
§ 43. CONSILIUL PASTORAL
(cann. 511-514)
Consiliul pastoral este un grup de credincioși (clerici, laici, călugări)
căruia îi revine sarcina, sub autoritatea episcopului diecezan, să caute să
descopere problemele legate de activitățile pastorale în dieceză, să le exa –
mineze și să propună soluții practice (can. 511).
Instituirea acestui consiliu nu este obligatorie decât în cazul când o cer
circumstanțele pastorale.
Credincioșii desemnați să facă parte din acest consiliu trebuie să se
remarce prin credință puternică, moravuri bune și prudență.
Desemnarea lor trebuie să țină seama de diferitele zone ale diecezei, de
condițiile sociale și profesionale ale celor ce trebuie aleși, de rolul pe care
ei îl au în apostolat, atât la nivel individual, cât și colectiv .
Durata consiliului este stabilită în statute. Numai episcopul diecezan
are dreptul să-l convoace, să-l prezideze și să dea publicității problemele
examinate.
Să fie convocat cel puțin o dată pe an. Când Scaunul episcopal este va cant,
consiliul încetează.
§ 44. PAROHIA, PAROHUL ȘI VICARII PAROHIALI
(cann. 515-552)
I. P arohIa
(cann. 515-518)
1. Date istorice
La început, comunitățile creștine erau exclusiv urbane. Fiecare dintre
ele avea, în calitate de păstor propriu, un episcop. Într-o comunitate exis –
tau un singur baptisteriu, un singur amvon, un singur altar. Episcopul era
cel care boteza, predica și împărțea toate tainele sfinte. El celebra sfânta
Euharistie împreună cu toți preoții săi.
Multă vreme termenul parohie a însemnat practic teritoriul pe care as tăzi
îl numim dieceză. Localitățile rurale erau evanghelizate și păstorite de către
preoți trimiși special de episcopi, dar care își aveau reședința tot în orașul
episcopal.
O dată cu creșterea numărului de credincioși, au fost înființate, mai
întâi la țară, apoi și în centrele urbane, comunități parohiale de sine stătă –
toare, păstorite de preoți care își stabileau aici reședința.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

235
Parohiile rurale au apărut începând din sec. al V-lea; cele urbane s-au
generalizat abia în sec. X-XI, cu excepția Romei și Alexandriei, unde au
fost înființate mult mai devreme, chiar în sec. al III-lea.
Conciliul Tridentin (1545-1563) a decis ca toate diecezele să fie împărțite
în parohii, iar fiecare parohie să aibă un paroh propriu și stabil. Principiul
amovibilității parohilor a fost introdus după Revoluția Franceză. Conciliul al
II-lea din Vatican a desființat distincția între parohi amovibili și inamovibili.
2. Definiția (can. 515, § 1)
Parohia este o comunitate precisă de credincioși creștini, constituită în
mod stabil în cadrul unei Biserici particulare, a cărei grijă pastorală, sub
autoritatea episcopului diecezan, este încredințată unui paroh în calitate
de păstor propriu al ei.
a) Parohia este o comunitate de credincioși creștini , adică de persoane
care se reunesc în credința în Cristos, o comunitate care „reprezintă, într-un
anumit mod, Biserica văzută, orânduită pe întregul pământ” ( SC 42). Este
familia lui Dumnezeu, o comunitate frățească unită și însuflețită de dra –
goste, un organism eclezial structurat după modelul și misiunea întregii
Biserici, imaginea și realizarea – după dieceză și împreună cu dieceza – a
Bisericii lui Cristos.
b) Această comunitate trebuie să fie bine precizată și delimitată . Ca
regulă generală, parohia trebuie să fie teritorială, adică să-i cuprindă pe
toți credincioșii unui anumit teritoriu (can. 518). Totuși, „teritorialitatea”
nu constituie un element esențial, deoarece parohia este, mai presus de
toate, o comunitate de credincioși, iar același canon 518 prevede posibilita –
tea înființării de parohii personale , constituite pe bază de rit, de naționali –
tate sau pe baza altor criterii precise (de ex.: parohii pentru imigranți,
pentru studenți etc.). Episcopul poate să înființeze asemenea parohii fără
aprobarea prealabilă a Scaunului Apostolic.
Principiul teritorialității face să se evite riscul formării de parohii prea
omogene, parohii de grup sau rezervate unor elite. În cadrul parohiei se
poate vedea cel mai bine că Biserica este cu adevărat mamă pentru toți fiii
ei, indiferent de vârsta lor, de condiția lor socială, economică și culturală;
că nu exclude pe nimeni, ba, din contră, caută să se apropie și de cei care
stau departe de ea. Hotarele parohiale asigură ordine și stabilitate în viața
comunității, însă nicidecum ele nu trebuie să fie bariere insurmontabile
sau să facă imposibilă trecerea de la o parohie la alta, ci să creeze comuni –
care, deschidere, comuniune.
Delimitarea exactă a parohiilor este necesară și pentru faptul că validi –
tatea unor acte juridice este condiționată de teritoriu. Așa, de exemplu, un § 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

236
paroh asistă în mod valid la căsătorii numai în cadrul teritoriului propriu;
dacă ar asista la o căsătorie în afara teritoriului său parohial, fără delega –
ția necesară, căsătoria respectivă ar fi invalidă.
c) Parohia este constituită în mod stabil în cadrul Bisericii particulare .
O parohie nu este niciodată înființată în mod provizoriu sau pentru o anu –
mită perioadă, ci trebuie să se bucure de stabilitate, până când autoritatea
competentă, analizând cu atenție toate circumstanțele, va decide desființa –
rea ei și trecerea credincioșilor în cadrul altei comunități parohiale.
Analizând raportul dintre Biserica particulară și parohie, Conciliul al
II-lea din Vatican afirmă: „Deoarece, în Biserica sa, episcopul nu poate să
prezideze personal, întotdeauna și pretutindeni întreaga sa turmă, el tre –
buie să constituie în mod necesar grupuri de credincioși, printre care locul
primordial îl dețin parohiile, organizate pe criteriul teritorial sub conduce –
rea unui păstor care ține locul episcopului: ele, într-adevăr, reprezintă,
într-un anumit mod, Biserica văzută, orânduită pe întregul pământ. De
aceea, viața liturgică a parohiei și legătura ei cu episcopul trebuie cultivată
în sufletul și viața credincioșilor și a clerului; și se vor depune toate efortu –
rile pentru creșterea sentimentului comunității parohiale, mai ales în cele –
brarea comunitară a Liturghiei duminicale” ( SC 42).
d) Păstorul propriu al unei comunități parohiale este parohul . El este
un preot numit de episcopul diecezan, conduce parohia sub autoritatea
acestuia și în întreaga activitate pastorală îl face prezent în mijlocul comu –
nității parohiale.
3. Înființare, desființare, modificare (can. 315, § 2)
Numai episcopul diecezan are dreptul să înființeze, să desființeze sau să
modifice parohiile. Totuși, nu este vorba despre o acțiune strict personală,
deoarece partea a doua a aceluiași paragraf de lege stabilește: să nu le înfi –
ințeze, să nu le desființeze, nici să nu le modifice substanțial înainte de a fi
ascultat părerea consiliului prezbiteral. Episcopul poate să consulte și alți
preoți, chiar și anumiți credincioși laici, persoane care ar fi în măsură să-i
ofere elemente utile pentru o evaluare deplină a situației.
Vechiul Cod condiționa înființarea unei parohii de existența beneficiului,
adică a unui fond suficient și stabil, necesar pentru întreținerea parohului
și pentru activitățile și operele caritative parohiale. Actualul Cod, desfiin –
țând practic sistemul beneficial, îi lasă episcopului mai multă libertate cu
privire la înființarea de noi parohii, stabilind în același timp că este de dato –
ria tuturor credincioșilor să se îngrijească de trebuințele materiale ale Bise –
ricii. „Mântuirea sufletelor să fie singurul motiv pentru a decide și a recu –
noaște înființarea sau suprimarea de parohii sau alte schimbări asemănă –
toare, pe care episcopul le poate efectua în virtutea autorității proprii” ( CD 32).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

237
O împărțire bună a parohiilor este necesară, în primul rând, pentru
creșterea vitalității comunității diecezane. Mărimea ideală a unei parohii
este aceea care permite o activitate pastorală eficientă, precum și o bună
cunoaștere reciprocă între paroh și credincioși și între credincioșii înșiși.
„Este absolut necesar ca, ținându-se seama de diferitele circumstanțe, să
se divizeze sau să se dezmembreze acele parohii unde, din cauza număru –
lui prea mare de credincioși sau a extinderii excesive, sau din oricare alt
motiv, activitatea apostolică se desfășoară cu dificultate și în mod necores –
punzător” ( pauL aL vi-Lea, Scrisoarea apostolică Ecclesiae Sanctae (= ES)
[6 august 1966]: EV 2, 801).
4. Personalitatea juridică (can. 515, § 3)
O parohie înființată în mod legal se bucură ipso iure de personalitate
juridică, adică devine subiect de drepturi și obligații în Biserică. Subiect de
drepturi și de obligații este comunitatea de credincioși înțeleasă ca o insti –
tuție organizată și ierarhică, nu ca o asociație sau un grup colegial.
Parohul reprezintă parohia în toate chestiunile juridice, în conformitate
cu normele dreptului.
5. Cvasiparohia și alte comunități de credincioși (can. 516)
a) Cvasiparohia
În Codul din 1917, cvasiparohiile ( quasiparoeciae ) erau parohiile din
vicariatele și prefecturile apostolice (cf. can. 216, § 3), adică din Bisericile
particulare din țările de misiune. Potrivit actualului Cod, cvasiparohiile
pot fi înființate în orice Biserică particulară, deci și în dieceză.
Dacă nu este stabilit altfel de către drept, cvasiparohia este echivalată
parohiei, care, în Biserica particulară, este o comunitate precisă de credin –
cioși, încredințată unui preot în calitate de păstor propriu al ei, dar care
din cauza unor circumstanțe speciale nu a fost ridicată la rangul de paro –
hie (can. 516, § 1).
În mod normal, cvasiparohia nu se bucură de stabilitate, așa cum este
prevăzut în cazul parohiei; înființarea ei este doar o rezolvare temporară a
unei situații speciale. Ea este înființată cu perspectiva de a deveni parohie.
Există circumstanțe care nu permit ridicarea unei comunități de credin –
cioși la rangul de parohie: nesiguranța cu privire la limitele teritoriale,
lipsa de preoți care să poată locui permanent în cadrul acelei comunități,
mijloace materiale insuficiente etc.
Dacă dreptul, îndeosebi dreptul particular, nu prevede altfel, cvasiparo hia
este echivalată din punct de vedere juridic parohiei. Ea este o comunitate
de credincioși, bine delimitată, care are un păstor propriu numit de episco pul § 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

238
diecezan. Acest păstor se bucură de facultățile stabilite de dreptul particu –
lar (cf. „Communicationes” 13 [1981] 305). De asemenea, dreptul particu –
lar stabilește și titlul ce îl va avea (de ex.: cvasiparoh). Puterea acestui
păstor este ordinară, adică anexată oficiului; este și proprie, deoarece drep –
tul îl numește „păstor propriu” al cvasiparohiei. În decretul de înființare
trebuie să se specifice prin ce anume se diferențiază respectiva cvasiparo –
hie de o parohie și care este titlul păstorului ei.
b) Alte comunități de credincioși
După cum este și firesc, dreptul universal nu poate reglementa toate
situațiile concrete din viața Bisericii. Așa se explică generalitatea § 2 al
can. 516: când unele comunități nu pot fi ridicate la rangul de parohie sau
cvasiparohie, episcopul diecezan să caute alte modalități privind îngrijirea
lor pastorală. Îndreptarul pentru episcopi, Ecclesiae immago , publicat de
Congregația pentru Episcopi, spune că, mai cu seamă la periferiile marilor
centre urbane, unde eventual nu este posibilă înființarea unor parohii, epi sco-
pul diecezan poate să înființeze biserici vicariale sau filiale, ori așa-zise
missiones cum cura animarum , domus pastorales , centra pastoralia (EI:
EV 4, 2239).
Credincioșii acestor comunități nu trebuie să piardă niciodată din vedere
faptul că aparțin întru totul diecezei.
6. Situații speciale privind încredințarea parohiilor (can. 516)
Ca normă generală, fiecare parohie trebuie să aibă un paroh, adică un
preot care să o conducă în calitate de păstor propriu al ei. Parohul trebuie
să aibă grija pastorală a unei singure parohii. O parohie trebuie să aibă un
singur paroh. O persoană juridică nu poate fi paroh (cann. 515, § 1; 519;
520, § 1-2). Cu toate acestea, Codul de Drept Canonic prevede și următoa –
rele situații speciale.
a) Un paroh, mai multe parohii (can. 516)
Din cauza lipsei de preoți sau din cauza altor împrejurări, i se poate în –
credința aceluiași paroh grija mai multor parohii vecine.
b) Parohii încredințate mai multor preoți în solidar (can. 517)
Când circumstanțele impun acest lucru, grija unei parohii sau a diferi –
telor parohii împreună poate fi încredințată mai multor preoți în solidar
(in solidum ), totuși cu condiția cerută de lege ca unul dintre ei să fie res –
ponsabilul ( moderator ) exercitării grijii pastorale, adică unul care să dirijeze
activitatea comună și să răspundă de ea în fața episcopului.
O asemenea parohie nu trebuie confundată cu parohia încredințată
unui paroh cu mai mulți vicari cooperatori, despre care vorbea vechiul Cod
(CDC 1917, cann. 476-478). De asemenea, acest grup de preoți nu constituie cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

239
o persoană juridică. Deci nu este vorba despre o excepție de la norma care
stabilește în mod expres că o persoană juridică nu poate fi paroh.
Încredințarea unei parohii sau a mai multor parohii unor preoți în soli –
dar poate avea loc în cazuri cu totul excepționale și constituie o încercare
de a rezolva anumite situații dificile întâlnite în unele Biserici particulare,
mai cu seamă în țările de misiune: preoți insuficienți, parohii foarte vaste
și populate etc.
Toți preoții din grup sunt parohi și au obligațiile și drepturile parohilor;
toți posedă facultățile specifice parohului. Totuși, este necesar ca unul din tre
ei să fie moderator sau responsabil. Acesta, deși reprezintă parohia în pro –
blemele juridice, nu este superior celorlalți, ci este primus inter pares (cf.
„Communicationes” 14 [1982] 222). Deoarece deciziile sunt colegiale, între –
gul grup este responsabil în solidar în fața episcopului, rolul „moderatoru –
lui” fiind acela de a dirija activitatea pastorală , de a ține legătura cu episco –
pul și de a-l informa despre modul de desfășurare a activității pastorale.
c) Parohii încredințate unui institut religios clerical sau unei societăți
de viață apostolică (can. 520)
Episcopul diecezan, nu însă administratorul diecezan, poate, cu consim –
țământul superiorului competent, să încredințeze o parohie (ca să fie păs –
torită) unui institut religios clerical sau unei societăți de viață apostolică,
înființând-o chiar pe lângă biserica institutului sau a societății, cu condi –
ția, cerută de lege, ca numai un singur preot să fie parohul parohiei sau,
dacă grija pastorală este încredințată mai multor preoți în solidar, un sin –
gur preot să fie „responsabilul” ( moderator ) prevăzut de can. 517, § 1.
O asemenea încredințare a unei comunități parohiale poate fi făcută fie
pentru o perioadă nedeterminată, fie pentru o perioadă determinată. În
ambele cazuri este necesar să se întocmească o convenție scrisă între episco –
pul diecezan, pe de o parte, și superiorul competent (de ex.: provincialul),
pe de altă parte, în care, între altele, să se stabilească în mod explicit și
precis tot ceea ce se referă la activitatea ce trebuie îndeplinită, la persoa –
nele care o desfășoară și la problemele de ordin economic.
d) Parohii încredințate unor persoane care nu sunt preoți (can. 517, § 2)
Există Biserici particulare unde lipsa de preoți este atât de mare (de ex.:
în țările de misiune), încât episcopul diecezan nu poate să numească un
paroh pentru fiecare parohie, nici să-i încredințeze unui paroh mai multe
parohii, nici să grupeze mai multe parohii care să fie păstorite de mai mulți
preoți în solidar.
Biserica a prevăzut și în asemenea cazuri excepționale și temporare o
posibilitate de îngrijire pastorală. Dacă, din cauza lipsei de preoți, episco –
pul diecezan a socotit că participarea la exercitarea grijii pastorale trebuie
încredințată unui diacon sau altei persoane care este lipsită de caracterul § 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

240
sacerdotal, sau unei comunități de persoane, să numească un preot care,
înzestrat cu puterile și facultățile de paroh, să dirijeze ( moderetur ) grija
pastorală.
Singurul motiv canonic care justifică această încredințare a unei paro –
hii este lipsita de preoți. În afară de diacon, poate participa la grija pasto –
rală a unei astfel de parohii un acolit sau un lector; de asemenea, o congre –
gație de călugări sau de călugărițe. Totuși, numai un preot poate îndeplini
funcțiile care necesită caracterul sacerdotal și tot el este singurul respon –
sabil ( moderator ) al activității pastorale. Practic, credincioșii cărora li se
încredințează participarea la grija pastorală a unei parohii administrează
Botezul, distribuie sfânta Împărtășanie, predică și catehizează, prezidează
rugăciunile, asistă la căsătorii, administrează bunurile materiale.
II. P arohul
(cann. 519-538)
1. Definiția
Parohul este păstorul propriu al parohiei încredințate lui, exercitând
grija pastorală a acelei comunități sub autoritatea episcopului diecezan,
împreună cu care este chemat să participe la ministeriul lui Cristos, ca să
săvârșească în slujba aceleiași comunități funcția de a învăța, de a sfinți și
de a conduce, chiar cu colaborarea altor preoți sau diaconi și cu aportul
credincioșilor laici, conform dreptului.
În vechiul Cod, definiția parohului era mult mai juridică (cf. can. 541, § 1);
actuala definiție este teologică, juridică și pastorală. Imaginea parohului
este văzută în perspectiva raportului lui cu Cristos, cu episcopul și cu comu –
nitatea credincioșilor.
a) Parohul este păstor sufletesc . Această imagine biblică (cf. Gen 48,15;
Is 40,11; Ier 23,3; Ps 23,1-4; 68; In 10; Mt 15,24) exprimă cel mai bine
carisma fundamentală a oricărui slujitor hirotonit. În calitate de păstor
sufletesc, parohul este și el un ales al Marelui Păstor (cf. 1Pt 5,4) pentru a
vesti cuvântul lui Dumnezeu, pentru a aduna poporul lui Dumnezeu, pen –
tru a-l păstra în unitate și comuniune, pentru a-l însufleți fără încetare în
Cristos Domnul și a-l conduce la mântuire.
b) Parohul este păstor propriu al comunității parohiale, adică o conduce
cu putere obișnuită ( ordinaria ) și proprie, nu în calitate de delegat sau de
vicar al episcopului. Cu toate acestea, el este un colaborator al episcopului
și este de neconceput un paroh care să nu fie în cea mai strânsă comuniune
ierarhică cu propriul episcop diecezan.
c) Parohul este chemat ca, împreună cu episcopul și sub autoritatea
episcopului, să participe la misiunea lui Cristos, adică la îndeplinirea celor cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

241
trei munera : de a învăța, de a sfinți și de a conduce sau păstori. Prin paroh,
episcopul este prezent în mijlocul comunității parohiale (cf. SC 42; LG 28;
PO 5). De aceea, îndeplinindu-și misiunea de păstor, parohul trebuie să
respecte nu numai dispozițiile dreptului universal, ci și pe acelea ale drep –
tului particular sau diecezan; să se inspire din recomandările și opțiunile
episcopului diecezan, al cărui colaborator este, și să se refere mereu la ele.
d) Parohul nu se identifică cu parohia: el este doar păstorul și slujitorul
ei; este un membru al ei. El trebuie să colaboreze frățește cu vicarii paro –
hiali, cu diaconii, cu preotul decan, cu ceilalți parohi și cu toți preoții care
îndeplinesc o funcție pastorală în dieceză, pentru ca întreaga activitate
pastorală diecezană să devină rodnică. Ba, mai mult, parohul trebuie să
colaboreze și cu credincioșii laici (cf. CD 30; AA 25). Cu cât colaborarea
parohului cu ceilalți preoți, cu diaconii, cu persoanele consacrate și cu cre –
dincioșii laici este mai strânsă și mai responsabilă, cu atât comunitatea
parohială trăiește și crește în unitate și comuniune și devine o adevărată
mărturisitoare a lui Cristos Domnul și a Bisericii înlăuntrul și în afara
hotarelor parohiale.
2. Condiții și calități necesare (can. 521)
– Pentru ca cineva să fie numit paroh în mod valid, trebuie să fi primit
treapta prezbiteratului.
Această normă este o concretizare a can. 150, care stabilește una dintre
condițiile necesare privind conferirea unui oficiu ecleziastic care implică
deplina grijă față de suflete și a cărei îndeplinire necesită exercitarea trep –
tei sacerdotale: „nu poate fi atribuit în mod valid celui care încă nu a fost
hirotonit preot”.
Așadar, diaconul și toți credincioșii care participă la exercitarea grijii
pastorale a unei parohii, în conformitate cu can. 517, § 2, nu pot avea denu –
mirea sau titlul de paroh .
– O altă condiție esențială ca un preot să fie paroh este comuniunea cu
Biserica (cf. can. 149). Cu alte cuvinte, preotul candidat la oficiul de paroh
nu numai că nu trebuie să se afle în situația juridică de excomunicat, ci
trebuie să fie și în unire și comuniune cu papa și episcopul, să adere deplin
la învățătura lor și să se folosească de mijloacele care promovează unitatea
și comuniunea în Biserică.
– Candidații la oficiul de paroh trebuie să fie preoți care să se distingă
prin doctrină sănătoasă și corectitudine morală; să fie înzestrați cu zel față
de suflete și cu celelalte virtuți și, în plus, să aibă calitățile necesare cerute
fie de dreptul universal, fie de dreptul particular, pentru a putea păstori
parohia (cf. CD 31).§ 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

242
Pentru a se putea acorda cuiva oficiul de paroh, trebuie să rezulte cu
certitudine, conform modalităților stabilite de episcopul diecezan, nefiind
exclusă nici posibilitatea unui examen, că persoana propusă are calitățile
necesare.
Capacitatea unui preot de a fi paroh nu trebuie evaluată în mod general,
ci în strânsă legătură cu parohia respectivă. De exemplu, un preot poate fi
capabil să conducă o parohie, chiar mare și dificilă, dar nu poate conduce
în mod eficient una pentru care sunt necesare anumite înzestrări (de pildă,
cunoașterea limbii).
Pentru a-i lăsa episcopului libertatea deplină la numirea unui paroh, cel
de-al II-lea Conciliu din Vatican a desființat legea concursului prevăzută de
Codul din 1917 (can. 459). Actualul Cod, deși nu poruncește un astfel de
examen, îl consideră totuși posibil: totul rămânând la aprecierea episcopu lui.
– Desigur, calitățile și virtuțile nu sunt necesare numai pentru a dobândi
oficiul de paroh, ci și pentru a-l păstra și, mai ales, pentru a îndeplini cum
se cuvine activitatea pastorală. De aceea, parohul nu trebuie să înceteze
niciodată munca privind instruirea sa permanentă teologico-pastorală și
spirituală și înaintarea în sfințenia vieții (cann. 276; 279; CD 16; 28;
PO 12-14; 18; 19; LG 28; 41; 66).
3. Numirea (can. 523-525)
a) Dreptul episcopului diecezan (can. 523)
Acordarea oficiului de paroh este de competența episcopului diecezan
prin libera conferire , în afară de cazul când cineva are dreptul de prezentare
sau de alegere.
Conferirea liberă de către episcopul diecezan și cei echivalați în drept
episcopului diecezan (abatele teritorial, prelatul teritorial, vicarul aposto –
lic, prefectul apostolic, administratorul apostolic, ordinariul ad nutum
Sanctae Sedis ) este norma generală și, totodată, preferată în dreptul Bise –
ricii privind numirea ca paroh. Totuși, Codul prevede și posibilitatea drep –
tului de prezentare (cf. can. 158-163) și de alegere (cf. can. 164-179). Dar și
în aceste cazuri episcopul diecezan este cel care învestește persoana pre –
zentată și o confirmă pe cea aleasă, după ce s-a convins că prezentarea sau
alegerea a fost făcută conform dreptului și că persoana respectivă are cali –
tățile necesare. În cazul numirii ca paroh a unui preot regular, să se țină
seama de can. 628, § 1: preotul respectiv să fie numit de către episcopul
diecezan în urma prezentării sau cel puțin a consimțământului superioru –
lui competent.
b) Competența administratorului diecezan (can. 525)
Când scaunul episcopal este vacant sau împiedicat, îi revine administra –
torului diecezan sau celui care conduce dieceza în mod interimar:cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

243
– să acorde învestirea sau confirmarea acelor preoți care au fost prezen –
tați sau aleși în mod legal să fie parohi;
– să numească parohi, dacă scaunul episcopal este vacant sau împiedi –
cat de un an de zile.
c) Să fie numit cel mai capabil preot (can. 524)
Analizând toate circumstanțele, episcopul diecezan și cei echivalați lui,
precum și administratorului diecezan (cf. can. 525, nr. 2) să încredințeze
parohia acelui preot pe care îl consideră capabil pentru a îndeplini în ea
grija parohială, evitând orice fel de favoritism ( omni personarum acceptione
remota ).
Ca să-și facă o părere mai exactă despre capacitatea candidatului, episco –
pul să-l audieze pe decan și să întreprindă investigații, audiind, dacă este
cazul, anumiți preoți și chiar credincioși laici.
4. Stabilitatea parohului (can. 522)
Deși nu face deosebire între parohi amovibili și inamovibili, actualul
CDC prescrie totuși ca funcția de paroh să beneficieze de stabilitate .
Trebuie ca parohul să se bucure de stabilitate, motiv pentru care să fie
numit pentru un timp nedeterminat. Poate fi numit de episcopul diecezan
pentru un timp determinat numai dacă acest lucru a fost admis prin decret
de conferința episcopilor.
Stabilitatea îi permite parohului să-i cunoască bine pe credincioși, să
programeze o activitate pastorală mai amplă și să o ducă la bun sfârșit.
„Fiecare paroh în parohia lui să se bucure de acea stabilitate în oficiu pe
care o cere binele sufletelor” ( CD 31).
De asemenea, este tot spre binele sufletelor ca un paroh să nu rămână
într-o parohie un timp prea îndelungat. Oricât de zelos și eficient ar fi el,
după un anumit număr de ani în aceeași comunitate parohială începe,
vrând-nevrând, să piardă din entuziasmul inițial și, mai ales, din expresi –
vitatea necesară, cu efecte mai mari sau mai mici asupra binelui sufletelor
credincioșilor. Orice preot, conștient că binele sufletelor constituie legea
supremă în Biserică (cf. can. 1752), trebuie să accepte cu seninătate și con –
știința împăcată transferul cerut de episcop.
S-ar putea obiecta că numirea pentru un timp determinat, fixată de
conferința episcopilor, nu i-ar permite parohului să programeze și să reali –
zeze în mod eficient planurile sale pastorale, care necesită un timp mai
îndelungat. Este o obiecție mai mult teoretică, deoarece, în cazul în care
parohul și-a îndeplinit cum se cuvine obligațiile pastorale, iar roadele acti –
vității lui sunt evidente, episcopul poate să-l confirme încă pentru o perioadă
de timp (cf. j.m. p inero carion , La ley de la Iglesia , I, Madrid 1985, 518).§ 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

244
5. Luarea în primire. Profesiunea de credință și jurământul
a) Luarea în primire (can. 527)
– Cine a fost promovat să aibă grija pastorală a unei parohii o dobândește
(eandem obtinet ) și este obligat să o exercite din momentul luării în primire.
– Luarea în primire ( capta possessio ) este actul juridic prin care autori –
tatea competentă îi încredințează parohului comunitatea parohială, iar
parohul o primește. Este un act important, deoarece din acest moment
parohul reprezintă parohia din punct de vedere juridic, poate și trebuie să
îndeplinească funcțiunile de paroh. Nu decretul de numire emis de episco –
pul diecezan îi dă noului paroh dreptul de a exercita jurisdicția și facultă –
țile în parohie, ci actul luării în posesie.
Luarea în posesie a parohiei este un act public, care arată că parohul
este un „trimis”: este trimisul episcopului într-o comunitate de credincioși.
Cel care îl pune în posesie sau îi dă în primire parohia este ordinariul
locului, adică episcopul diecezan sau vicarul general, sau un preot delegat
(de ex.: decanul), observându-se formalitățile stabilite de dreptul particu –
lar sau de cutumele legitime.
De asemenea, ordinariul locului fixează și spațiul de timp în care noul
paroh trebuie să ia în primire parohia. Dacă acest timp s-a scurs și noul
paroh nu a luat în primire parohia, ordinariul locului poate să declare paro –
hia vacantă, în afară de cazul când există un motiv grav. Este vorba despre
„timp util”, adică timp care nu se scurge în cazul în care noul paroh ignoră
sau nu poate să acționeze.
Dacă există un motiv just, ordinariul locului poate dispensa de la forma –
litățile luării în primire. În acest caz, notificarea dispensei ține locul luării
în primire.
b) Profesiunea de credință și jurămintele de fidelitate
Noul paroh trebuie să facă profesiunea de credință și jurământul de fide –
litate față de Sfântul Scaun (can. 833) în fața ordinariului locului sau a
preotului delegat. Ordinariul nu poate să dispenseze de la această obliga –
ție. Deși este o obligație gravă, totuși nu este o condiție pentru validitatea
luării în primire (cf. „Communicationes” 13 [1981] 277).
c) Încredințarea bunurilor materiale și jurământul
– Parohul este și administratorul (nu proprietarul!) bunurilor materiale
ale parohiei. De aceea, tot cu prilejul luării în primire a parohiei, trebuie ca
ordinariul locului sau preotul delegat să-i încredințeze bugetul parohiei și
inventarul tuturor bunurilor mobile și imobile (cf. can. 1283, nr. 2).
– De asemenea, noul paroh trebuie să presteze jurământul că va admi –
nistra bine și în mod cinstit bunurile parohiei (cf. can. 1283, nr. 1).
– Trebuie să se întocmească un proces-verbal în două exemplare, în care
să se arate starea de fapt a bunurilor încredințate spre administrare, situația cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

245
bugetară a parohiei și faptul că noul paroh a prestat jurământul. Un exem –
plar al procesului-verbal se păstrează în arhiva parohiei, iar celălalt se păs –
trează în arhiva curiei diecezane.
d) Ritul luării în primire
În mod normal, luarea în primire a parohiei trebuie să se desfășoare
conform normelor prevăzute în Ceremoniale Episcoporum , dar trebuie să
se țină seama și de cutumele locale sau de prevederile dreptului particular.
episcopul diecezan poate să stabilească un rit valabil pentru întreaga dieceză.
Este bine ca luarea în primire să aibă loc duminica sau într-o zi de săr –
bătoare de poruncă, în cadrul celebrării euharistice demne, și să concele –
breze și ceilalți preoți ai parohiei, dacă există, și, dacă este posibil, chiar
unii preoți din parohiile vecine.
6. Puterea și facultățile parohului
a) Munus, potestas, missio canonica, facultas
– Conceptul de munus (funcție, oficiu) este strâns legat de cel de missio
(trimitere) și înseamnă atât darul primit de la Duhul Sfânt, cât și funcția
de a duce la îndeplinire misiunea încredințată. Întreaga Biserică are misi –
unea de a vesti și de a aduce altora mântuirea, continuând astfel acțiunea
și misiunea lui Cristos. Toți cei botezați participă la funcția ( munus ) lui
Cristos, pentru a îndeplini misiunea Bisericii (cf. LG 7-17; 31; 34-36; AA 2;
6; 7; 9).
În ceea ce îi privește pe preoți și pe episcopi, funcția ( munus ) primită
prin hirotonirea preoțească și prin consacrarea episcopală este darul spiri –
tual prin care, o dată cu primirea harului sacramental și a caracterului de
neșters, ei sunt configurați ontologic lui Cristos și participă într-un mod
special la îndeplinirea celor trei funcțiuni ( munera ): de a învăța, de a sfinți
și de a conduce sau a păstori. Aceste trei funcțiuni trebuie considerate ca o
triplă dimensiune a aceleiași realități, deoarece munus -ul este ceva unitar.
– Slujitorii sacri sunt învestiți de Dumnezeu cu putere sacră ( sacra potes –
tas) pentru slujirea poporului său ( LG 18). Puterea sacră este și ea unitară,
dar este dată pentru a se săvârși în Biserică anumite acte precise, de dife –
rite naturi: acte de sfințire, sacramentale sau nesacramentale; acte de
magisteriu autentic și acte de conducere sau de jurisdicție (cf. can. 129,
§ 1; 274, § 1).
– Missio canonica este actul juridic al autorității ierarhice competente,
prin care se conferă un oficiu ecleziastic. La rândul său, oficiul ecleziastic
este orice funcție constituită în mod stabil din orânduire fie divină, fie ecle –
ziastică, ce trebuie exercitată în vederea unui scop spiritual (can. 145, § 1).
Missio canonica determină din punct de vedere juridic sfera de exercitare § 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

246
a munus -ului în Biserică și, totodată, posibilitatea de a exercita puterea
sacră, adică de a îndeplini în mod valid și licit actele de sfințire, de magis –
teriu și de conducere sau de jurisdicție.
Dezlegarea dată de preot la spovadă (cf. can. 966), asistența la căsătorie
(cf. cann. 1108, § 1-2; 1111, § 1-2), precum și administrarea sacramentului
Mirului de către un preot (cf. cann. 882; 883) nu sunt acte ale puterii de
conducere sau de jurisdicție în sensul tehnic al canonului 129, ci facultăți
de a exercita puterea preoțească (cf. „Communicationes” 10 [1978] 56). Do bân-
direa acestor facultăți de la episcop este ad validitatem actuum .
b) Puterea și facultățile parohului
– Puterea parohului de a exercita propriul munus este ordinaria , adică
o are în virtutea oficiului, și este proprie, adică nu este delegată sau vicari ală.
– Puterea de conducere sau de jurisdicție are trei funcțiuni: legislativă,
judiciară și executivă sau administrativă. Parohul nu are putere legislativă
și judiciară, ci numai executivă sau administrativă;
– În forul intern, parohul are facultatea, în virtutea oficiului, de a asculta
mărturisirile sacramentale și de a da absoluțiunea.
– În forul extern, parohul are facultatea de a asista la căsătorii în cadrul
propriului teritoriu (cf. can. 1108, § 2; 1109; 1110) și de a delega această
facultate altor preoți și diaconilor (cf. can. 1111, § 1). Dreptul universal le
acordă parohilor facultatea de a dezlega de voturile private (cf. can. 1196,
nr. 1) și de jurământul promisoriu (cf. can. 1203); de asemenea, de a comuta
obligația privind zilele de sărbătoare, postul și abstinența (cf . can. 1254).
În caz de pericol de moarte, când nu se poate recurge la ordinariul locu –
lui (cf. can. 1079, § 3), parohul poate să-i dispenseze pe proprii supuși,
oriunde s-ar afla ei, precum și pe toți cei care de fapt locuiesc pe teritoriul
parohiei sale, de toate impedimentele matrimoniale de drept ecleziastic,
publice sau oculte, cu excepția impedimentului ce derivă din treapta sacră
a prezbiteratului, și de la forma canonică, adică de la prezența asistentului
competent sau a celor doi martori, sau chiar de la ambele prezențe (cf. can.
1079, § 1 și 2).
– Parohul are puterea de a reprezenta parohia în toate problemele juri –
dice, conform dreptului, și de a administra bunurile materiale ale parohiei
în conformitate cu canoanele 1281-1288 (cf. can. 532).
– Parohul nu are putere de conducere sau de jurisdicție în institutele de
viață consacrată (cf. can. 586), în sediul Nunțiaturii (cf. can. 366, nr. 1) și
în seminar (cf. can. 262).
Parohul nu are puterea de a impune precepte în forul extern, deci nici
precepte penale!cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

247
7. Obligațiile și drepturile parohilor
Codul de Drept Canonic stabilește principalele obligații și drepturi ale
parohului, plecând de la principiul, conținut în canonul 519, conform căruia
el este chemat să participe, împreună cu episcopul, la ministeriul lui Cris –
tos, îndeplinind spre binele comunității parohiale funcțiunile ( munera ) de
a învăța, de a sfinți și de a conduce sau păstori.
a) „Munus docendi” (can. 528, § 1)
Parohul are obligația:
– de a vesti personal cuvântul lui Dumnezeu credincioșilor din cadrul
parohiei sale, mai cu seamă prin omilia din zilele de duminică și sărbători
de poruncă și prin învățătura catehetică ;
– de a sprijini inițiativele prin care este promovat spiritul evanghelic;
– de a se îngriji, în mod special, de educația catehetică a copiilor și a
tinerilor;
– de a depune tot efortul, apelând și la sprijinul credincioșilor, ca mesa –
jul evanghelic să ajungă și la persoanele care au părăsit practica religioasă
sau nu mărturisesc adevărata credință (cf. can. 757; 767, § 4; 770; 771; 776;
777; 851, § 1; 890; 914).
b) „Munus sanctificandi” (can. 528, § 2; 530; 534)
Parohul are obligația:
– de a promova sfințenia credincioșilor prin: vestirea cuvântului lui
Dumnezeu (can. 528, § 1); preasfânta Euharistie, Pocăință și celelalte sacra –
mente; rugăciunea atât particulară, cât și liturgică; sfințenia propriei vieți
(can. 276, § 1);
– de a aplica sfânta Liturghie pentru popor , după ce a luat parohia în
primire (can. 534); este o obligație gravă, personală, reală, legată de zi, nu
de loc, necumulată, la fel ca și obligația episcopului.
– Parohul are dreptul și obligația de a îndeplini funcțiunile încredințate
în mod special lui:
– administrarea Botezului;
– administrarea sacramentului Mirului celor care se află în pericol de
moarte (cf. can. 833, nr. 3);
– administrarea Viaticului și a Ungerii bolnavilor și împărțirea binecu –
vântării apostolice;
– asistența la căsătorii și binecuvântarea cununiilor;
– celebrarea înmormântărilor;
– binecuvântarea izvorului baptismal în timpul pascal, conducerea pro –
cesiunilor în afara bisericii și binecuvântările solemne în afara bisericii;
– celebrarea în mod solemn a Euharistiei în zilele de duminică și în săr –
bătorile de poruncă.§ 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

248
Vechiul Cod vorbea despre funcțiuni „rezervate” parohului (cf. can. 462).
Actualul Cod vorbește despre funcțiuni „încredințate în mod special” paro –
hului, adică pot fi îndeplinite și de alți preoți, conform dreptului (cf. can.
530; 262; 861, § 2), sau cu permisiunea, cel puțin presupusă, a parohului
(cf. can. 558).
Și în această privință trebuie să se evite extremismele. Pe de o parte, nu
este bine ca parohul să lase toate aceste funcțiuni în sarcina, aproape
exclusivă, a vicarilor parohiali sau a altor preoți, deoarece ele sunt specifice
slujirii sale pastorale, vădesc paternitatea sa spirituală și, mai ales, contri –
buie la promovarea unității și a comuniunii ecleziale în comunitatea paro –
hială. Pe de altă parte, aceste funcțiuni sacre nu constituie un „monopol”
al parohului, deoarece nu mai sunt „rezervate” lui. Parohul nu este un fac
totum , iar vicarul parohial un fac nihil , și invers.
c) „Munus regengi” (can. 529; 531-533; 535)
Parohul are obligația:
– de a-i cunoaște pe credincioșii încredințați grijii sale, vizitând familiile,
participând la neliniștile și suferințele lor, mângâindu-i în Domnul;
– de a-i corija cu prudență pe cei care, eventual, au greșit;
– de a-i ajuta cu dragoste pe bolnavi, pe muribunzi, pe săraci și necăjiți,
pe cei care sunt singuri, pe cei care sunt împovărați cu dificultăți deosebite;
– de a-i sprijini pe soți și pe părinți în îndeplinirea propriilor îndatoriri
și de a încuraja dezvoltarea vieții creștine în familii;
– de a promova cooperarea tuturor credincioșilor, încurajând asociațiile
cu finalități religioase, în comuniune cu episcopul și cu toți preoții;
– de a respecta legea reședinței : parohul trebuie să locuiască în casa
parohială situată în apropierea bisericii. Ordinariul locului, dintr-un motiv
just, îi poate permite să locuiască în altă parte, mai ales într-o casă comună
mai multor preoți, cu condiția să nu aibă de suferit îngrijirea pastorală a
sufletelor. Pentru o absență mai mare de o săptămână, parohul trebuie să-l
înștiințeze pe ordinariul locului. Are dreptul la concediul anual de o lună
continuă sau întreruptă, timp în care nu intră zilele dedicate o dată pe an
exercițiilor spirituale (cf. și can. 276, § 2, nr. 4);
– de a administra bunurile parohiale, ajutat de Consiliul pentru proble –
mele economice, conform can. 1281-1288;
– de a depune în contul parohiei ofertele făcute de credincioși cu ocazia
unei funcțiuni parohiale (cu excepția ofertelor de Liturghii);
– de a ține la zi cu exactitate și de a păstra cu atenție registrele parohi –
ale (de botezați, de căsătorii, de decedați), precum și cele prescrise de con –
ferința episcopilor sau de episcopul diecezan (de ex.: status animarum , regis –
trele privind administrarea bunurilor, cele de Liturghii, de miruiți etc.)
(can. 535, § 1 și 2; cf. can. 877, 895; 958, § 1; 1054; 1284, § 2, nr. 7; 1307).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

249
– de a iscăli, chiar și printr-un delegat, certificatele și toate actele ce pot
avea o relevanță juridică, întărite cu ștampila parohială;
– de a păstra registrele parohiale , documentele și corespondența în arhi vă,
de a avea grijă ca ele să nu ajungă în mâna străinilor; de a le prezenta epi sco-
pului sau unui delegat al său cu prilejul vizitei pastorale; de a acorda o
atenție deosebită mai cu seamă documentelor istorice, conform normelor
stabilite de dreptul particular.
8. Organisme de colaborare (cann. 536-537)
Actualul Cod prevede două organisme de colaborare sau de participare
la nivel parohial: a) consiliul pastoral și b) consiliul pentru problemele eco –
nomice (consiliu de administrație).
a) Consiliul pastoral (can. 536)
Dacă episcopul consideră că este folositor, audiind și părerea consiliului
prezbiteral, poate să înființeze în fiecare parohie un consiliu pastoral, pe
care îl prezidează parohul și în care credincioșii împreună cu cei care par –
ticipă în virtutea oficiului la grija pastorală a parohiei (vicarii parohiali)
contribuie la promovarea activității pastorale.
Membrii consiliului pastoral au numai vot consultativ .
Consiliul este reglementat de normele stabilite de episcopul diecezan.
În cazul în care episcopul diecezan, după ce a ascultat părerea consiliului
prezbiteral, decide să înființeze consilii pastorale, el este cel care fixează
numărul membrilor, criteriile de reprezentare, modul de desemnare și sar –
cinile ce le revin membrilor.
b) Consiliul cu problemele economice (can. 537)
Acest organism și instrument de participare este obligatoriu .
Să existe în fiecare parohie un consiliu cu problemele economice, care
funcționează nu numai după normele dreptului universal, ci și după nor –
mele date de episcopul diecezan, și în care credincioșii, aleși în conformitate
cu aceleași norme, îl ajută pe paroh în administrarea bunurilor parohiei
(cf. AA 10; PO 17; EI 135).
Episcopul diecezan poate să elaboreze un regulament în care, între altele,
să stabilească criteriile de alegere a membrilor, numărul lor și, mai ales,
finalitățile consiliului, cum ar fi:
– ajutorul dat parohului la pregătirea proiectului de buget;
– aprobarea, pe baza actelor și documentelor contabile, a dării de seamă
privind încasările și cheltuielile efectuate;
– exprimarea părerii privind actele de administrație extraordinară etc.
Normele diecezane trebuie să stabilească faptul că rudele parohului (în
linie dreaptă și în linie colaterală până la al patrulea grad inclusiv) nu pot
să facă parte din acest consiliu, așa cum este prevăzut de dreptul universal § 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

250
și pentru rudele episcopului diecezan, în cazul consiliului diecezan cu pro –
blemele economice (cf. can. 492, § 3).
9. Pierderea oficiului (can. 538)
a) Parohul poate pierde oficiul: prin înlăturare; prin transferare (ambele
efectuate de episcopul diecezan, conform normelor dreptului); prin renun –
țare dintr-un motiv just, acceptată de episcop; prin expirarea timpului,
dacă a fost numit pentru un timp determinat, conform dreptului particu –
lar (cf. can. 522);
b) Parohul care este membru al unui institut religios sau este încardi –
nat într-o societate de viață apostolică poate fi înlăturat din oficiul de paroh
fie de către episcopul diecezan, după ce l-a informat pe superiorul religios,
fie la ordinul superiorului, după ce l-a informat pe episcop; niciunul dintre
cei doi nu are nevoie de consimțământul celuilalt (cf. can. 682).
c) Împlinind vârsta de 75 de ani, parohul rogatur să prezinte renunța –
rea la oficiu episcopului diecezan, care, examinând toate circumstanțele
referitoare la persoană și la loc, va decide dacă acceptă sau o amână.
d) Episcopul diecezan trebuie să se îngrijească de întreținerea adecvată
și de locuința celui care renunță, respectându-se normele stabilite de con –
ferința episcopilor.
Excursus: predarea parohiei
Așa cum există un moment al luării în primire a parohiei de către paroh,
tot astfel există și un moment al predării ei.
La luarea în primire, ordinariul locului sau preotul delegat i-a înmânat
noului paroh situația bugetară a parohiei, precum și inventarul tuturor
bunurilor mobile și imobile.
La predarea parohiei, parohul trebuie să dea cont ordinariului locului
de modul cum a administrat bunurile parohiale. Ordinariul trebuie să veri –
fice starea de fapt a bunurilor din inventar și, mai ales, dacă parohul s-a
îngrijit să înzestreze biserica și parohia cu astfel de bunuri. Nu există o
lege universală în acest sens, dar episcopul diecezan poate să promulge
una particulară. Este de dorit ca parohul să nu lase parohia cu datorii.
Desființându-se sistemul beneficial, s-a desființat și așa-zisa pro rata
temporis , adică împărțirea bunurilor din anul în curs între parohul care
pleacă și cel care vine, ocazie de atâtea gesturi nesacerdotale și neevanghelice!
Roadele pământului, inventarul viu, tot ceea ce s-a achiziționat din fon du-
rile provenite din aceste roade și din ofertele credincioșilor sunt bunuri care
nu aparțin parohului, ci parohiei. Parohul a fost un simplu administrator
al lor, iar noul paroh, după ce le ia în primire, trebuie să le administreze în
continuare bine.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

251
III. a dmInIStratorul ParohIal șI vICarII ParohIalI
(cann. 539-541; 545-552)
1. Administratorul parohial
a) Când parohia devine vacantă sau când parohul nu-și mai poate exer –
cita funcția pastorală în parohie din cauza : arestării, exilării, condamnării
la domiciliu forțat, incapacității, îmbolnăvirii sau din alte motive, episco –
pul diecezan să desemneze un preot care să-l înlocuiască pe paroh. Acesta
este administratorul parohiei.
b) Obligații și drepturi :
– Dacă nu este stabilit altfel de episcopul diecezan, administratorul paro –
hial are aceleași obligații și drepturi ca și parohul.
– Prin natura sa, funcția de administrator parohial este temporară. De
aceea, administratorului nu-i este permis să prejudicieze drepturile paro –
hului sau să cauzeze pagube bunurilor materiale ale parohiei.
– La terminarea misiunii sale, administratorul trebuie să-i prezinte paro –
hului o dare de seamă.
c) Vicarul parohial interimar
Când parohia devine vacantă sau când parohul este împiedicat să-și
exercite misiunea, înainte de a fi numit un administrator parohial, condu –
cerea parohiei o preia în mod interimar vicarul parohial. Dacă parohia are
mai mulți vicari, conducerea îi revine vicarului care are numirea cea mai
veche în parohie. Dacă parohia nu are vicar parohial, conducerea o preia
parohul desemnat de dreptul particular. Dreptul particular ar putea stabili
ca parohia vacantă sau rămasă fără paroh să fie condusă în mod interimar
de parohul celei mai apropiate parohii vecine.
Preotul care a preluat conducerea parohiei să-l informeze imediat pe
ordinariul locului.
2. Vicarii parohiali (can. 545-552)
a) Definiția
Vicarul parohial este preotul, numit de episcopul diecezan, care participă
pe deplin la grija parohului pentru parohie și se dedică slujirii pastorale,
desfășurând, sub autoritatea parohului, activități și inițiative programate
împreună cu el.
În virtutea hirotonirii sacerdotale și a trimiterii canonice ( missio cano –
nica) pe care o primește de la episcopul diecezan, vicarul parohial are obli –
gația și dreptul de a exercita cele trei munera : de a sfinți, de a învăța și de
a păstori poporul lui Dumnezeu.§ 44. p arohia , parohuL și vicarii parohiaLi

252
Cât privește puterea de conducere sau de jurisdicție, vicarul parohial nu
are putere ordinară, cu toate că i s-a încredințat oficiul de vicar, ci putere
delegată generală . Episcopul diecezan îi acordă această putere, precum și
facultățile necesare pentru a putea exercita puterea preoțească (cf. can.
966; 1111, § 1) o dată cu decretul de numire (dat în scris).
Vicarul parohial trebuie să exercite activitatea pastorală în perfectă uni –
tate cu parohul și sub autoritatea acestuia (cf. CD 30).
b) Numirea
– Pentru ca cineva să fie numit în mod valid vicar parohial, este necesar
să fi primit treapta prezbiterală . Așadar, un diacon nu poate fi numit vicar
parohial.
– Vicarul parohial este numit în mod liber de către episcopul diecezan ,
după ce i-a audiat, dacă a considerat că este oportun acest lucru, pe parohul
sau pe parohii parohiilor pentru care vicarul este numit, precum și pe decan.
În cazul preoților regulari, rămâne neschimbată dispoziția can. 682, § 1.
– Vicarul parohial poate fi numit fie pentru a contribui la îndeplinirea
întregii slujiri pastorale pentru toată parohia , ori pentru o parte determi –
nată a ei , ori pentru un grup precis de credincioși , fie pentru a-și dedica
activitatea unei slujiri precise ce trebuie desfășurată în parohii diferite .
c) Transferarea
Vicarul parohial poate fi schimbat sau transferat de către episcopul die –
cezan sau de administratorul diecezan, dintr-un motiv just ( iusta de causa ).
Spre deosebire de parohi, vicarii parohiali nu beneficiază de stabilitate
într-o parohie. Episcopul diecezan și administratorul diecezan îi pot trans –
fera, fără a fi obligați să-l consulte pe paroh sau pe decan.
d) Obligațiile și drepturile vicarului parohial (cann. 548-551)
Obligațiile și drepturile vicarului parohial sunt stabilite: de canoanele
dreptului universal; de statutele diecezane (dreptul particular), de decre –
tul de numire emis de episcopul diecezan; mai detaliat ( specialius ), de dis –
pozițiile parohului (can. 548, § 1).
Când determină obligațiile și drepturile vicarului parohial, parohul tre –
buie să aibă în vedere normele dreptului universal și particular și decretul
de numire emis de episcop, ținând seama de binele comunității parohiale,
de aptitudinile vicarului și de faptul că acesta trebuie să se maturizeze în
mod treptat în exercitarea slujirii pastorale.
Dacă în decretul episcopului diecezan nu există în mod expres o preve –
dere contrară, vicarul parohial are obligația , în virtutea oficiului, de a-l
ajuta pe paroh în întreaga slujire pastorală , cu excepția aplicării Liturghiei
pentru popor, și, dacă este cazul, de a ține locul parohului, conform drep –
tului (can. 548, § 2).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

253
În cazul în care parohia devine vacantă sau parohul este împiedicat să-și
îndeplinească funcția pastorală, îi revine vicarului parohial asumarea ad
interim a conducerii parohiei și obligația de a-l înștiința îndată pe episco –
pul diecezan (cf. can. 541). În perioada acestui interimat, vicarul parohial
are toate obligațiile parohului, cu excepția aplicării Liturghiei pentru popor.
– Vicarul parohial să-l informeze cu regularitate pe paroh despre iniția –
tivele pastorale prevăzute și asumate, astfel încât parohul și vicarul sau
vicarii să poată acționa cu forțe unite la grija pastorală a parohiei față de
care sunt împreună responsabili.
Fiind colaboratorul direct al parohului și acționând sub autoritatea
acestuia, vicarul parohial trebuie să evite cu cea mai mare grijă tot ceea ce
ar putea să aducă prejudicii autorității parohului, unității activității paro –
hiale și comuniunii ecleziale.
– Vicarul parohial este obligat la reședință . Vicarul parohial are obliga –
ția de a locui în parohie (comunitatea parohială). Dacă a fost numit pentru
mai multe parohii, are obligația de a locui în una dintre ele. Dintr-un motiv
just, ordinariul locului îi poate permite să locuiască în altă parte, mai ales
într-o casă comună mai multor preoți, cu condiția să nu aibă de suferit
îndeplinirea funcțiilor pastorale.
Ordinariul locului să aibă grijă ca, acolo unde este posibil, între paroh și
vicari să fie promovată o anumită obișnuință de viață comunitară în casa
parohială (can. 550, § 1-2).
– Cât privește concediul , vicarii parohiali se bucură de aceleași drepturi
ca și parohii (can. 550, § 3).
– Ofertele pe care credincioșii le fac vicarului parohial cu ocazia exercitării
unei funcțiuni aparțin parohiei și trebuie depuse la casieria parohiei (can. 531).
Este de datoria episcopului diecezan să aibă grijă ca vicarii parohiali să
primească o retribuție lunară echitabilă și decentă (cf. can. 531).
§ 45. DECANII
(cann. 553-555)
Încă din primul mileniu al Bisericii diecezele au fost divizate în parohii,
iar mai multe parohii vecine au fost grupate în decanate. La rândul lor,
decanatele pot fi grupate în „zone pastorale”. În fruntea unui decanat se
află un preot decan; în fruntea unei zone pastorale se află un vicar episco –
pal (cf. can. 476).
Codul de drept canonic vorbește numai despre decanate, în schimb, des –
pre zonele pastorale vorbește Directoriul pastoral al episcopilor, Ecclesiae
immago .§ 45. d ecanii

254
Normele despre decani, cuprinse în Cod, au caracter general. Ele trebu –
ie întregite de normele dreptului particular, emise în special de episcopul
diecezan.
1. Definiție
Decanul este preotul care conduce un decanat, adică o circumscripție
care cuprinde mai multe parohii ce aparțin aceleiași dieceze.
Puterea decanului este ordinaria , deoarece este anexată oficiului, dar
vicaria , deoarece o exercită în numele și sub autoritatea episcopului diece –
zan (cf. can. 131, § 1-2).
2. Numirea și durata funcției (can. 553-554)
a) Decanul este numit de către episcopul diecezan, dacă dreptul particu –
lar nu prevede altfel. Totuși, înainte de a-l numi, este bine ca episcopul să
asculte părerea preoților care activează în respectivul decanat (can. 553,
§ 1-2). Pentru oficiul de decan, care nu este unit cu oficiul de paroh al unei
anumite parohii, episcopul să aleagă un preot pe care îl consideră capabil,
fiind analizate cu atenție circumstanțele de timp și de loc.
În multe dieceze, oficiul de decan era anexat în mod stabil unei parohii
determinate; în general, era parohia cea mai numeroasă din decanat. Un
astfel de criteriu a fost abrogat de Papa Paul al VI-lea prin MP Ecclesiae
Sanctae , abrogare confirmată și de noul Cod.
Decanul poate fi un preot paroh, un simplu preot, secular sau regular.
Este necesar mai cu seamă să aibă experiență pastorală, spirit de deschidere
și de disponibilitate și să se bucure de stima și încrederea confraților preoți.
b) Cât privește durata funcției, Codul stabilește ca decanul să fie numit
pentru un timp determinat, stabilit de dreptul particular. La expirarea
timpului, decanul poate fi reconfirmat, după ce episcopul a ascultat, pro
suo prudenti iudicio , preoții din decanat. O confirmare pentru un al treilea
mandat nu este întotdeauna oportună, datorită principiului alternării,
care trebuie să prevaleze, în afară de cazuri cu totul excepționale. Episco –
pul diecezan poate să-l îndepărteze în mod liber pe decan din oficiu, dintr-un
motiv just, apreciat de el cu prudență (can. 544, § 1-3).
3. Obligațiile și drepturile decanilor (can. 555)
În timp ce vechiul Cod punea accentul pe rolul de supraveghetor al deca –
nului, noul Cod pune accentul pe rolul pastoral și pe asistența acordată
confraților preoți, fără a neglija totuși aspectele juridice și administrative
(a se vedea pauL aL vi- Lea, MP Ecclesiae Sanctae : EV 2, 796).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

255
a) Diferite obligații și drepturi în general
Pe lângă facultățile ce îi sunt atribuite în mod legitim de dreptul parti –
cular, decanul are datoria și dreptul:
– de a promova și de a coordona în decanat activitatea pastorală comună;
– de a se îngriji ca toți clericii din decanat să ducă o viață conformă cu
starea lor și să-și îndeplinească în mod conștiincios îndatoririle;
– de a avea grijă:
– ca funcțiunile religioase să fie celebrate conform prescripțiilor liturgiei
sacre;
– să fie păstrate cu grijă frumusețea și curățenia bisericilor și a obiecte –
lor sacre, mai cu seamă în celebrarea euharistică și păstrarea preasfântu –
lui Sacrament;
– ca registrele parohiale să fie scrise corect și păstrate cum se cuvine;
– ca bunurile ecleziastice să fie administrate cu grijă deosebită;
– ca și casa parohială să fie îngrijită cum se cuvine.
Lista prezentată de § 1 al can. 555 are un caracter indicativ, ea putând
fi completată de episcopul diecezan cu alte obligații.
b) Obligații speciale față de confrații preoți
În decanatul ce îi este încredințat, decanul trebuie:
– să aibă grijă ca, în conformitate cu dispozițiile dreptului particular,
clericii să participe, la datele stabilite, la prelegerile, întrunirile teologice
sau conferințele stabilite de can. 279, § 2.
– să aibă grijă ca preoții din decanatul său să dispună de toate ajutoarele
spirituale și să se preocupe într-un chip deosebit de aceia care se află în
situații mai dificile sau cu probleme speciale.
– să aibă grijă ca parohii pe care îi știe că sunt grav bolnavi să nu fie
lipsiți de ajutoare spirituale și materiale, iar acelora care au decedat să li
se celebreze în mod demn funeraliile;
– de asemenea, să aibă grijă ca, în caz de îmbolnăvire sau de deces al
parohului, să nu fie distruse sau înstrăinate registrele, documentele, obiec –
tele sacre și altele de acest fel, care aparțin Bisericii.
c) Vizitarea parohiilor
Decanul are obligația să viziteze parohiile din decanatul său în modul
stabilit de episcopul diecezan. Este o vizită „canonică” de supraveghere și
control, dar, mai ales, de însuflețire și coordonare pastorală. Despre fiecare
vizită va trebui să-i prezinte episcopului un raport scris. Dreptul particu –
lar poate să dea norme privind raportul pe care decanul să-l dea episcopu –
lui în fiecare an despre decanatul ce i-a fost încredințat și despre fiecare
parohie în parte (cf. „Communicationes” 13 [1981] 311).§ 45. d ecanii

256
d) Alte norme
– Decanul trebuie audiat în cazul numirii unui paroh (can. 524);
– Decanul poate fi audiat în cazul numirii unui vicar parohial (can. 547);
– Decanul participă la sinodul diecezan (can. 463, § 1, nr. 7);
– Conform statutelor, unii decani trebuie să fie membri în consiliul prez –
biteral, ratione officii (can. 497, § 2).
§ 46. RECTORII DE BISERICI ȘI CAPELANII
(cann. 556-572)
1. Rectorii de biserici (cann. 556-563)
a) Definiția (can. 556)
Rectorii de biserici sunt preoții cărora le este încredințată grija unei
biserici care nu este nici parohială (inclusiv filială), nici capitulară, nici
anexată casei unei comunități religioase sau unei societăți de viață aposto –
lică care să celebreze în ea oficiile sacre.
Pentru validitate, rectorul unei biserici trebuie să fie preot (cf. can. 150).
Biserica „rectorială” este autonomă față de parohie și are propriul „rec –
tor” sau păstor. Potrivit vechiului Cod, care echivala, din punct de vedere
juridic, cu oratoriile publice bisericilor, și aceste oratorii puteau să aibă
rectorii lor. În actualul Cod, a fost eliminată deosebirea între oratorii
publice și semipublice, motiv pentru care, o dată cu noul concept de orato –
riu (cf. can. 1223), pot exista rectori de Biserici numai în sens propriu. Deci
un preot căruia i s-a încredințat un oratoriu nu este rector ecclesiae , ci
cappellanus (cf. can. 564).
b) Numirea (can. 557)
Rectoratul unei biserici este un oficiu ecleziastic (cf. can. 145). Prin urmare,
nu numai oficiul este exercitat sub autoritatea și supravegherea episcopu –
lui diecezan, ci și numirea rectorului îi revine de drept aceluiași episcop, în
conformitate cu can. 157, în afară de cazul când o persoană, o familie sau
o comunitate beneficiază în mod legal de dreptul de prezentare sau de ale –
gere. În acest caz, îi revine de drept episcopului diecezan să acorde învesti –
rea sau confirmarea (cf. can. 147).
Numirea unui rector de biserică poate fi făcută fie pentru un timp nede –
terminat, fie pentru un timp determinat.
Dacă biserica aparține unui institut religios clerical de drept pontifical,
rectorul este prezentat de către superiorul competent, însă episcopul die –
cezan este cel care acordă învestirea. Dacă episcopul nu a dispus altfel,
rectorul bisericii anexate unui seminar sau unui colegiu este rectorul semi –
narului sau al colegiului.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

257
c) Funcțiunile sacre în biserica „rectorială” (can. 558-561)
– Într-o biserică „rectorială” nu sunt permise funcțiunile parohiale încre –
dințate în mod special parohului (cf. can. 530) decât cu consimțământul
sau delegația din partea parohului.
– Totuși, în biserica anexată seminarului pot fi celebrate toate funcțiu –
nile parohiale, cu excepția căsătoriilor, care necesită o delegație specială din
partea ordinariului locului sau a parohului locului (cf. cann. 262; 1108, § 1).
– În biserica ce îi este încredințată, rectorul poate să îndeplinească și
celebrări liturgice solemne, cu condiția ca, după aprecierea ordinariului
locului, ele să nu lezeze în niciun fel funcțiunile parohiale.
– Când consideră că este oportun, ordinariul locului poate să-i impună
rectorului să celebreze în biserică funcțiuni precise, chiar parohiale, pen –
tru popor și să deschidă biserica anumitor grupuri de credincioși care vor
săvârși aici celebrări liturgice.
– Fără permisiunea rectorului sau a altor superiori legitimi (ordinariul
locului, superiorul religios, dacă biserica aparține institutului, iar rectorul
este călugăr), nimănui nu-i este permis (nici chiar parohului locului) să
celebreze Euharistia în Biserică, să administreze în ea sacramentele sau să
îndeplinească alte funcțiuni sacre.
d) Obligațiile rectorului (can. 562)
Rectorul are următoarele obligații:
– să aibă grijă ca funcțiunile sacre să fie celebrate în biserică în mod
demn, conform normelor liturgice și dispozițiilor canoanelor;
– ca obligațiile pe care biserica la are să fie îndeplinite cu fidelitate;
– ca bunurile (materiale) să fie administrate în mod conștiincios;
– să se ia măsuri cu privire la întreținerea și înfrumusețarea obiectelor
sacre și a edificiilor;
– să nu se facă nimic ce ar contraveni în vreun fel sfințeniei locului și
respectului datorat casei lui Dumnezeu.
e) Pierderea oficiului (can. 563)
– După aprecierea sa prudentă, dintr-un motiv just, ordinariul locului
poate să-l îndepărteze din oficiu pe rectorul unei biserici, chiar dacă acesta
a fost ales sau prezentat de alții.
– În cazul unei biserici încredințate în dieceză unui membru al unui
institut religios, înlăturarea poate fi efectuată fie de către episcopul diece –
zan, monito superiore , fie de către superiorul competent, monito episcopo
(cf. can. 682, § 2).§ 46. r ectorii de BiSerici și capeLanii

258
2. Capelanii (can. 564-572)
a) Definiția (can. 564)
Capelanul este preotul căruia i se încredințează în mod stabil grija pas –
torală, cel puțin parțială, a unei comunități sau a unui grup special de
credincioși, pe care trebuie să o exercite conform dreptului universal și
particular.
Așa sunt capelanii: din spitale, din pușcării, din armată, din comunită –
țile de viață consacrată, cei pentru imigranți, pentru marinari, cei pentru
turism, din gări și aeroporturi etc.
b) Numirea (can. 565)
Dacă nu este prevăzut altfel de către drept sau dacă nu-i revin altcuiva
în mod legitim drepturi speciale, capelanul este numit de către ordinariul
locului (episcopul diecezan, vicarul general, vicarul episcopal competent).
În caz de prezentare sau de alegere, aceluiași ordinariu îi revine dreptul de
a-l învesti pe cel prezentat sau de a-l confirma pe cel ales.
c) Facultățile capelanului (can. 566)
Capelanul trebuie să fie înzestrat cu toate facultățile necesare pentru
buna desfășurare a activității sale pastorale. Pe lângă facultățile ce îi sunt
încredințate de dreptul particular sau printr-o delegare specială, capelanul
are în virtutea oficiului facultatea:
– de a asculta mărturisirile credincioșilor încredințați grijii sale;
– de a le predica cuvântul lui Dumnezeu;
– de a le administra Viaticul și Ungerea bolnavilor;
– de a le conferi Mirul celor care se află în pericol de moarte.
Conform can. 967, § 2, facultatea acordată capelanului vi officii poate fi
exercitată pretutindeni ( ubique ), în afară de cazul când un ordinariu al
locului îi interzice acest lucru.
În plus, capelanul din spital , din pușcărie și de pe mare are facultatea,
care poate fi exercitată numai în acele locuri, de a dezlega de cenzurile latae
sententiae nerezervate și nedeclarate (§ 2). O astfel de facultate care nu
este acordată nici parohilor și nici decanilor este justificată de împrejurările
cu totul speciale în care lucrează capelanii menționați. În caz de pericol de
moarte, orice preot, chiar unul fără facultatea de a asculta mărturisirile,
dezleagă valid și licit de orice păcat și de orice cenzură (cf. can. 967).
d) Alte norme (can. 567)
– În cazul numirii unui capelan pentru o casă a unui institut religios
laical, ordinariul locului să-l consulte pe superiorul acelei case, care are
dreptul, audiind părerea comunității, să propună el un anumit preot.
– Capelanul are datoria să celebreze sau să dirijeze funcțiunile liturgice,
însă nu-i este permis să se amestece în conducerea internă a comunității.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

259
– Capelanii militari au legi speciale.
– În exercitarea funcției sale, capelanul să păstreze legătura necesară cu
parohul: o legătură sau un raport de bună înțelegere, de prietenie și de
colaborare, întrucât parohia rămâne mereu structura fundamentală a Bise –
ricii particulare.
– Cât privește eventuala înlăturare din funcție a unui capelan, trebuie
observate aceleași norme ca și în cazul înlăturării unui rector de biserică,
norme prevăzute de can. 563.§ 46. r ectorii de BiSerici și capeLanii

PARTEA A III-A
INSTITUTELE DE VIAȚĂ CONSACRATĂ ȘI
SOCIETĂȚILE DE VIAȚĂ APOSTOLICĂ
(cann. 573-746)
SECȚIUNEA I
INSTITUTELE DE VIAȚĂ CONSACRATĂ
(cann. 573-730)
§ 47. NORME COMUNE
TUTUROR INSTITUTELOR DE VIAȚĂ CONSACRATĂ
(cann. 573-606)
1. Viața consacrată prin profesiunea sfaturilor evanghelice
Canonul 573 stabilește principalele elemente teologico-spirituale (§ 1) și
canonice sau juridice (§ 2) ale vieții consacrate prin profesiunea sfaturilor
evanghelice.
a) Elemente teologico-spirituale
Viața consacrată prin profesiunea sfaturilor evanghelice este o formă sta –
bilă de viață, în care credincioșii, urmându-l pe Cristos mai îndeaproape sub
acțiunea Duhului Sfânt, se consacră cu totul lui Dumnezeu, iubit mai pre –
sus de toate, pentru ca, închinați lui Dumnezeu cu un titlu nou și deosebit
cinstirii sale, edificării Bisericii și mântuirii sufletelor, să dobândească desă –
vârșirea dragostei în slujba Împărăției lui Dumnezeu și, deveniți în Biserică
un semn luminos, să prevestească gloria cerească (cf. LG 42-44; CD 33; PC 1).
Consacrarea este actul prin care o persoană este pusă în mod perma –
nent în slujba specială și exclusivă a lui Dumnezeu. În primul rând, consa –
crarea este o acțiune a lui Dumnezeu care cheamă o persoană și o pune
deoparte în vederea unei dedicări speciale în slujba lui. La rândul ei, per –
soana, sub acțiunea Duhului Sfânt, de la care provine vocația, se dăruiește
pe sine lui Dumnezeu în totalitate, în mod conștient și liber, devenind ast –
fel părtașă într-un chip cu totul special la Preoția salvifică a lui Cristos.
În sfârșit, Biserica este aceea care autentifică și intermediază această

262
consacrare, căci consacrarea este un act eclezial: ea se înfăptuiește prin
intermediul Bisericii.
Ca orice consacrare, și viața consacrată se realizează prin semne sensi –
bile. Semnul sensibil sau cauza instrumentală a vieții consacrate este pro-
fesiunea sfaturilor evanghelice . Este vorba despre o consacrare reală care
își are rădăcina în sacramentul Botezului, dar în același timp mai intimă și
mai deplină decât cea baptismală (cf. PC 5; LG 4; PC 5). Prin Botez, credin –
ciosul a murit pentru păcat și a fost consacrat lui Dumnezeu, cinstirii lui,
edificării Bisericii și mântuirii lumii. Prin profesiunea sfaturilor evanghelice,
el nu numai că moare pentru păcat, ci, renunțând la lume, trăiește numai
pentru Dumnezeu și înlătură orice obstacol din calea iubirii de Dumnezeu.
Este forma de consacrare ce face parte din viața și sfințenia Bisericii.
Orice consacrare se bucură de stabilitate . Prin natura sa, viața consa –
crată este permanentă și definitivă . Cine se dăruiește lui Dumnezeu se dăru –
iește pentru totdeauna: „Rămâneți în dragostea mea” ( In 15,9), spune Isus.
Consacrarea prin profesiunea sau asumarea sfaturilor evanghelice nu
este numai stabilă în timp, ci este și totală , adică angajează întreaga exis –
tență a unei persoane. „Consacrarea va fi cu atât mai desăvârșită cu cât,
prin legăminte mai puternice și mai stabile, îl reprezintă mai mult pe Cris tos
unit printr-un legământ indisolubil de «Mireasa» lui, Biserica” ( LG 44).
Viața consacrată prin asumarea sfaturilor evanghelice este o apropiere
mai mare de Cristos și o strădanie continuă de a reproduce stilul de viață
al lui Isus Cristos cel sărac, feciorelnic și ascultător. Urmarea mai îndea –
proape a lui Cristos anticipă, într-un fel, viața fericiților din ceruri și, ca
„semn luminos”, prevestește gloria cerească. După exemplul lui Cristos,
persoana consacrată își închină întreaga viață slujirii lui Dumnezeu și
aproapelui, renunțând la toate, chiar și la lucrurile ce sunt permise în mod
legitim. Ea nu urmărește interese personale, ci numai interesele lui Dum –
nezeu și ale aproapelui, din dragoste față de Dumnezeu.
b) Elemente canonice
Această formă de a trăi în institutele de viață consacrată, înființate în
mod canonic de autoritatea competentă a Bisericii, este îmbrățișată în mod
liber de către credincioșii care, prin voturi sau alte legăminte sacre prescrise
de legile proprii ale institutelor, profesează sfaturile evanghelice de casti –
tate, sărăcie și ascultare și, prin dragostea la care acestea conduc, se unesc
în mod special cu Biserica și cu misterul ei (cf. LG 43-45; PC 5; AG 18).
Orice institut de viață consacrată are un întemeietor, o persoană caris –
matică, un om al lui Dumnezeu. Dar acest lucru nu este suficient. Este
necesară și intervenția Bisericii. Numai după ce a fost recunoscut sau
aprobat de autoritatea ierarhică a Bisericii, poate un institut purta denu –
mirea de institut de viață consacrată.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

263
Profesiunea sau asumarea sfaturilor evanghelice poate fi făcută și întă –
rită prin diferite legăminte sacre: vot, jurământ sau simplă promisiune. În
institutele religioase profesiunea sfaturilor evanghelice se face prin voturi
publice (cf. can. 607, § 2); în institutele seculare forma de asumare este
stabilită de constituții.
Echivalarea diferitelor modalități de asumare a sfaturilor evanghelice
scoate în evidență consacrarea , care este deplină și completă nu numai
prin voturi, ci și prin jurăminte și promisiuni.
Următoarele paragrafe ale can. 573 subliniază eclezialitatea vieții con –
sacrate. Această caracteristică se manifestă nu numai în faptul că Biserica
mediază consacrarea și îi conferă existența canonică, ci și în faptul că „sfa tu-
rile evanghelice, prin dragostea la care conduc, îi unesc în mod deosebit cu
Biserica și misterul ei (cu viața ei profundă) pe cei care le urmează” ( LG 44).
Viața persoanelor consacrate este închinată binelui Bisericii. „De aici se
naște îndatorirea ca, după puteri și după chemarea fiecăruia, fie prin rugă –
ciune, fie prin alte activități, (persoanele consacrate) să lucreze la înrădă –
cinarea și întărirea Împărăției lui Cristos în suflete și la extinderea ei pe
tot pământul. Profesiunea sfaturilor evanghelice apare ca un semn care
poate și trebuie să-i atragă în mod eficient pe toți membrii Bisericii la înde –
plinirea cu râvnă a îndatoririlor chemării de creștini” ( LG 44).
2. Încurajarea și promovarea vieții consacrate (can. 574)
Starea celor care profesează sfaturile evanghelice în institutele de viață
consacrată face parte din viața și sfințenia Bisericii și, de aceea, trebuie
încurajată și promovată de către toți în Biserică. Aceste institute sunt un
patrimoniu spiritual al Bisericii; sunt însăși Biserica ce se organizează
într-o manieră cu totul deosebită pentru a-și atinge scopurile sale esențiale.
Canonul folosește „starea celor care profesează sfaturile evanghelice”.
Codul din 1917 vorbea despre „starea religioasă sau călugărească” (cf. can.
487) și se referea numai la cei care, trăind în comun, își asumă sfaturile
evanghelice prin voturi. Formula folosită de noul Cod se referă la toate
institutele în care sunt profesate sau asumate sfaturile evanghelice, iar
„starea” este creată nu de voturi sau de alte legăminte, ci de consacrarea
prin profesiunea sau asumarea sfaturilor evanghelice.
Fundamentul acestei „stări”, accesibilă atât clericilor, cât și laicilor, îl con-
stituie profesiunea sau asumarea sfaturilor. Această nouă „stare” nu intro –
duce persoana consacrată în structura ierarhică a Bisericii, ci constituie un
titlu special care o leagă de viața și sfințenia Bisericii (cf. PC 2; LG 43).§ 47. n orme comune tuturor inStituteLor de viață conSacrată

264
3. Sfaturile evanghelice (cann. 575; 498; 599-601)
Asumarea sfaturilor evanghelice constituie elementul esențial al vieții
consacrate. Izvorul și conținutul lor se află în învățătura și în exemplul de
viață al lui Isus Cristos. De aceea, se numesc „evanghelice”. Ele sunt un
dar dumnezeiesc pe care Biserica l-a primit de la Domnul și, prin harul
său, îl păstrează necontenit și „au puterea de a-l conforma pe creștin în
mai mare măsură cu modul de viață feciorelnic și sărac pe care l-a ales
pentru sine Cristos Domnul și pe care l-a îmbrățișat și Maica sa preasfântă”
(LG 43; 46).
Fiecare institut, având în vedere specificul său și finalitățile proprii, să
stabilească în constituțiile sale modul în care, potrivit cu programul său de
viață, trebuie respectate sfaturile evanghelice ale castității, sărăciei și ascul –
tării (can. 598, § 1) (cf. PC 12-14).
Toți membrii trebuie nu numai să respecte cu fidelitate și în întregime
sfaturile evanghelice, ci să-și călăuzească și viața potrivit cu dreptul pro –
priu al institutului și să tindă astfel la desăvârșirea stării proprii (can. 598,
§ 2) ( LG 42-43; 47).
d) Canoanele 599-601 stabilesc conținutul esențial al sfaturilor evan –
ghelice . Prima parte a fiecărui canon prezintă elementele teologice și asce –
tice, iar partea a doua, elementele juridice.
– Sfatul evanghelic al castității , asumat pentru împărăția cerurilor, care
este semn al vieții viitoare și izvor al unei rodnicii mai bogate într-o inimă
nedivizată, comportă obligația perfectei stăpâniri de sine în celibat (cf.
PC 12; LG 42).
– Sfatul evanghelic al sărăciei , ca imitare a lui Cristos care, bogat fiind,
s-a făcut sărac pentru noi, pe lângă viața săracă în realitate și în spirit,
care trebuie trăită cu grijă în sobrietate și să rămână străină de bogățiile
pământești, comportă dependența și limitarea în folosirea și dispunerea de
bunuri, conform cu dreptul propriu al fiecărui institut (cf. PC 13; LG 42).
– Sfatul evanghelic al ascultării , asumat cu spirit de credință și de iubire
în urmarea lui Cristos ascultător până la moarte, obligă la supunerea voin –
ței față de superiorii legitimi care, când poruncesc conform Constituțiilor,
îl reprezintă pe Dumnezeu (cf. PC 14; LG 42).
e) Datoria autorităților competente (can. 576). Este de datoria autorită –
ților competente ale Bisericii să interpreteze sfaturile evanghelice, să le regle –
menteze prin legi practicarea, să le stabilească , prin aprobarea canonică, for –
mele stabile de a le trăi și să se îngrijească după puterile lor ca institutele
să crească și să înflorească în conformitate cu spiritul fondatorilor și cu
tradițiile sănătoase (cf. LG 43-45).
În cazul institutelor de drept pontifical, autoritatea competentă este Sca –
unul Apostolic, iar în cazul acelora de drept diecezan, este episcopul diece zan.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

265
4. Clasificarea institutelor de viață consacrată
Există în Biserică un număr foarte mare de institute de viață consacrată,
care, potrivit cu harul ce le-a fost dat, au diferite daruri: ele într-adevăr îl
urmează mai îndeaproape pe Cristos care se roagă, care vestește împărăția
lui Dumnezeu, care face bine oamenilor sau care trăiește cu ei în lume, dar
îndeplinind mereu voința lui Dumnezeu (can. 577).
La originea acestei mari varietăți de institute de viață consacrată în
Biserică se află rodnicia atotputernică a Duhului Sfânt care împarte din
belșug haruri și carisme, prin harul și prin inspirația pe care o acordă fon –
datorilor și fondatoarelor de institute, precum și succesorilor lor (cf. PC 1;
LG 43).
O posibilă clasificare a institutelor de viață consacrată:
1. În general:
a) institute religioase;
b) institute seculare.
2. În special
A. Institutele religioase și institutele seculare pot fi:
a) clericale , adică institute care, potrivit scopului voit de fondator, sau
în virtutea unei tradiții legitime, sunt conduse de clerici, își asumă exerci –
tarea Preoției și sunt recunoscute ca atare de autoritatea bisericească (can.
588, § 2);
b) laicale , adică institute care, recunoscute ca atare de autoritatea Bise –
ricii, au, în virtutea naturii, a caracterului și a scopului lor, o funcție pro –
prie, stabilită de fondatori sau de tradiții legitime, care nu include exerci –
tarea Preoției (can. 588, § 3);
c) de bărbați ;
d) de femei ;
e) de drept pontifical , adică institute fie înființate de Scaunul Apostolic,
fie aprobate de acesta prin decret formal (can. 589);
f) de drept diecezan , adică institute înființate de episcopul diecezan,
dar care nu au primit de la Scaunul Apostolic decretul formal de aprobare
(can. 589);
g) exempte (vezi can. 591).
B. Institutele religioase pot fi:
a) de viață exclusiv contemplativă , dedicate total contemplației (can. 674);
b) de viață contemplativă , care, deși acordă prioritate contemplației, se
dedică și operelor de apostolat;
c) de viață apostolică (can. 675).§ 47. n orme comune tuturor inStituteLor de viață conSacrată

266
5. „Patrimoniul” sau carisma
institutelor de viață consacrată (can. 578)
Intenția și planurile fondatorilor , ratificate de autoritatea competentă a
Bisericii, cu privire la natura, scopul, spiritul și caracterul institutului,
precum și tradițiile sănătoase, care toate împreună constituie patrimoniul
aceluiași institut, trebuie să fie observate de toți cu fidelitate (cf . PC 2).
Termenul „patrimoniu” nu este prea folosit în limbajul curent. Mai folo –
sit este termenul „carismă”, care însă nu apare în Cod.
Fiecare institut de viață consacrată are o carismă proprie. Carisma este
un dar al Duhului Sfânt, o inspirație divină transmisă unui fondator sau
fondatoare. Prin ei, acest dar divin intră în istorie și în viața Bisericii, do bân-
dește o fizionomie sau identitate proprie, devine experiență istorică, perso –
nală (a fondatorului sau a fondatoarei) și comunitară (a institutului gândit
de ei).
Practic, un institut de viață consacrată este întotdeauna rezultatul a
trei acțiuni convergente: acțiunea Duhului Sfânt, acțiunea fondatorului și
acțiunea autorității ecleziastice competente.
Fiecare fondator sau fondatoare a avut un plan, un proiect, bineînțeles,
sub inspirația Duhului Sfânt; l-a voit din tot sufletul, poate chiar a suferit
pentru el; i-a stabilit bine natura, scopul, spiritul și caracterul. În cele din
urmă, acest proiect a fost aprobat de Biserică.
Toate acestea, împreună cu tradițiile sănătoase, constituie patrimoniul
unui institut de viață consacrată.
Prin natura unui institut se înțelege genul sau felul acelui institut:
monahal, de viață apostolică, laical sau clerical; religios sau secular.
Finalitatea este strâns legată de natura unui institut și înseamnă prac –
tic motivul pentru care institutul a fost înființat: viață contemplativă, spe –
ciale opere de apostolat (misionarism, învățământ, ajutorarea bolnavilor, a
orfanilor etc.).
Prin spirit se înțelege tot ceea ce însuflețește viața proprie a institutu –
lui. Este vorba, mai ales, despre spiritualitatea institutului (spiritualitate
benedictină, franciscană, ignațiană etc.), proprie sau derivată (de ex.: există
foarte multe institute care se inspiră din spiritualitatea franciscană), dar
și despre virtuțile caracteristice și despre stilul de viață frățească, de inspi –
rație evanghelică, ale unui institut.
Caracterul sau identitatea unui institut este o sinteză a celor trei ele –
mente menționate mai sus: natură, finalitate, spirit; înfățișarea specială
pe care un institut o are în viața Bisericii, mai cu seamă în ceea ce privește
stilul de viață și modul de organizare.
Prin tradiții sănătoase trebuie să se înțeleagă atât anumite practici dis –
ciplinare ce s-au introdus într-un institut, cât și liniile principale care s-au cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

267
fixat de-a lungul secolelor și care caracterizează institutul (de ex.: faptul că
sunt clericale, sau laicale, sau mendicante etc.).
Partea finală a canonului 578 stabilește că patrimoniul fiecărui institut
trebuie păstrat de toți cu fidelitate. Nimănui nu-i este permis să dispună în
mod liber de carisma unui institut, să o schimbe sau să o nesocotească.
Pentru tutelarea identității institutelor, Biserica impune ca patrimoniul
lor să fie bine definit în constituții (cf. can. 587, § 1). Acestea, după ce au
fost aprobate de autoritatea competentă, nu pot fi modificate decât cu con –
simțământul aceleiași autorități (cf. can. 587, § 2).
Alt instrument juridic de apărare a patrimoniului fiecărui institut este
justa autonomie de viață, îndeosebi cât privește viața internă și conduce –
rea. Asupra acestui principiu se va reveni.
6. Înființarea și aprobarea institutelor de viață consacrată
Pentru existența validă în Biserică a unui institut de viață consacrată,
este necesară înființarea canonică de către autoritatea ecleziastică. Înfiin –
țarea se face prin decret formal care comportă, în virtutea dreptului, și
conferirea personalității juridice (cf. cann. 634, § 1; 718; 741, § 1). Aproba –
rea înseamnă aprobarea constituțiilor (cf. can. 595, § 1).
Actul de înființare-aprobare este un act de natură constitutivă, în sen –
sul că dă naștere în Biserică unei noi persoane juridice, subiect de drepturi
și de obligații. De aceea, trebuie să fie un act pozitiv și formal. Actul de
înființare-aprobare este și un act al puterii de conducere sau de jurisdicție,
deoarece prin el ia ființă o persoană juridică ce este capabilă să îndepli –
nească acte de jurisdicție, adică să promulge legi proprii, să încorporeze
membri, să administreze bunuri materiale etc. Dar, în același timp, este și
un act de magister , întrucât prin el se recunoaște autenticitatea carismei
fondatorului, modul de viață al institutului este declarat ca fiind conform
cu evanghelia, existența institutului este socotită folositoare și oportună.
Pot să înființeze ( erigere ) institute de viață consacrată Scaunul Aposto –
lic (cf. can. 589), episcopul diecezan și toți cei echivalați în drept episcopu –
lui diecezan (cf. cann. 579; 368; 381, § 1).
În mod obișnuit, înființarea unui institut de viață consacrată o efectu –
ează episcopul diecezan. Aproape majoritatea institutelor de viață consa –
crată de drept pontifical au fost la început de drept diecezan și ulterior au
fost aprobate de Scaunul Apostolic, devenind institute de drept pontifical.
Episcopii diecezani, fiecare în teritoriul propriu, pot să înființeze prin
decret formal institute de viață consacrată, cu condiția să fi fost consultat
Scaunul Apostolic (can. 579).
Consultarea, despre care vorbește canonul, este pentru validitatea înfiin –
țării unui institut de către episcopul diecezan. Ea se face prin intermediul § 47. n orme comune tuturor inStituteLor de viață conSacrată

268
Congregației pentru institutele religioase și institutele seculare, care, după
ce examinează cu atenție totul, îi acordă episcopului (când cazul este rezol –
vat pozitiv) nihil obstat -ul necesar și, totodată, eventuale dispoziții și îndru –
mări, cu scopul de a se îngriji cum se cuvine de viața institutului în perioada
inițială.
Un institut diecezan, înființat în mod legitim, se poate extinde și în alte
dieceze, cu consimțământul exclusiv al episcopilor acelor dieceze (cf. cann.
609, § 1; 733, § 1). Deci nu mai este necesar, cum prevedea vechiul Cod (cf.
can. 495, § 1), consimțământul episcopului diecezan al casei principale.
7. Grupări de institute. Modificări interne. Desființare
a) Codul prevede următoarele forme de grupări ale institutelor de viață
consacrată: agregarea, fuziunea și unirea.
– Agregarea înseamnă asocierea unui institut de viață consacrată cu un
alt institut de viață consacrată, dar fără ca institutul care se asociază să-și
piardă autonomia juridică. Asemenea asocieri au mai mult un conținut de
ordin spiritual: participarea la spiritul institutului care a agregat sau la
drepturile lui liturgice.
Această asociere este rezervată autorității competente a institutului
care asociază, rămânând mereu neatinsă autonomia canonică a institutu –
lui asociat (can. 580).
– Fuzionarea constă în gruparea a două sau a mai multor institute, așa
încât să se ajungă la existența unei singure persoane juridice, fie prin absor –
birea unui institut de către un alt institut, cu încetarea existenței juridice
a institutului absorbit, fie prin crearea unei noi entități juridice care diferă
total de cele anterioare.
– Unirea înseamnă gruparea a două sau a mai multor institute care au
constituții și obiceiuri asemănătoare și sunt însuflețite de același spirit,
creându-se un institut nou.
Fuzionările și unirile institutelor de viață consacrată sunt rezervate ex clu-
siv Scaunului Apostolic (can. 582).
b) Cât privește modificările interne ale institutelor de viață consacrată,
Codul stabilește că este dreptul autorității competente a institutului, con –
form constituțiilor, să divizeze institutul în părți, indiferent cum s-ar numi
ele, să înființeze alte părți noi, să le unească pe cele deja înființate sau să
le delimiteze în alt mod (can. 581).
Aceste „părți”, despre care vorbește Codul, sunt provinciile. Dreptul
canonic nu folosește termenul „provincie”, întrucât sunt unele institute ce
dau alte denumiri „părților” (regiuni, inspectorate etc.).
Potrivit vechiului Cod (cf. can. 494, § 1), această divizare era rezervată,
în cazul institutelor religioase de drept pontifical, Sfântului Scaun. Conform cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

269
legislației actuale, orice divizare a institutului în provincii (pentru toate
institutele) îi aparține de drept autorității competente a institutului.
Ceea ce în institutele de viață consacrată a fost aprobat de Scaunul
Apostolic nu poate fi modificat fără permisiunea acestuia (can. 583).
c) În sfârșit, cât privește desființarea unui institut de viață consacrată,
acest lucru ține exclusiv de competența Scaunului Apostolic, căruia îi este
rezervată și decizia cu privire la bunurile materiale ale institutului (can.
584).
Desființarea unui institut poate avea loc fie prin încetarea de fapt a acti –
vității lui timp de 100 de ani, fie prin decret al Scaunului Apostolic (cf. can.
120, § 1).
Orice fel de institut (de drept pontifical sau de drept diecezan) poate fi
desființat prin decret numai de către Sfântul Scaun. Tot Sfântului Scaun
îi aparține exclusiv dreptul de a desființa singura casă a unui institut, deoa –
rece în acest caz este desființat institutul însuși.
8. Autonomia institutelor de viață consacrată
Fiecărui institut îi este recunoscută o justă autonomie de viață, îndeo –
sebi de conducere, prin care să se bucure în Biserică de o disciplină proprie
și să-și poată păstra intact patrimoniul (can. 586, § 1). Este datoria ordina –
riilor locurilor să observe și să asigure această autonomie (can. 586, § 2).
Autonomia este dreptul fundamental al oricărui institut de viață consa –
crată (fie de drept pontifical, fie de drept diecezan) de a-și reglementa viața
după statutele proprii, fără intervenții din partea altor autorități decât în
cazurile prevăzute de lege.
Principiul autonomiei de viață nu este un privilegiu al institutelor, ci
izvorăște din însăși natura vieții consacrate care, fiind un dar pe care Duhul
îl face Bisericii, iar aceasta îl primește și îl păstrează, are nevoie de o sferă
proprie de autonomie, pentru a putea să se realizeze și să se dezvolte.
Sfera autonomiei este dublă: a) ordinea internă; b) activitatea apostolică.
Autonomia se extinde la întreaga viață a unui institut, la întreaga disci –
plină. Fiecare institut de viață consacrată trebuie să aibă un drept propriu,
aprobat de autoritatea competentă, cu privire la patrimoniu, la profesiu –
nea sfaturilor evanghelice, la viața frățească, la organizarea internă, la
formarea membrilor, la obligațiile și drepturilor lor. Cei care supraveghează
respectarea acestui drept sunt superiorii și superioarele institutelor, care
au asupra membrilor lor acea putere care le este acordată de dreptul uni –
versal și de constituții.
Dar și viața externă sau apostolică a fiecărui institut trebuie să se bucure
de o „justă autonomie”. Participarea la viața Bisericii trebuie să aibă loc în § 47. n orme comune tuturor inStituteLor de viață conSacrată

270
conformitate cu vocația specială a fiecărui institut. Așa cum vom vedea,
membrii institutelor de viață consacrată sunt supuși episcopului diecezan
în ceea ce privește toate operele apostolice. Totuși, episcopii nu pot impune
unui institut sau unui membru al institutului un apostolat care nu este
conform cu carisma institutului. Este dreptul superiorilor și al superioare –
lor să aprecieze dacă un apostolat este sau nu conform cu această carismă.
9. Raportul institutelor de viață consacrată
cu autoritatea ecleziastică (cann. 590-595)
a) Dependența lor de autoritatea supremă a Bisericii
Întrucât se dedică în chip deosebit slujirii lui Dumnezeu și a Bisericii
întregi, institutele de viață consacrată sunt supuse într-un mod special
autorității supreme a Bisericii (can. 590, § 1) (cf. MR 22).
În Biserică, autoritatea supremă o deține colegiul episcopilor împreună
cu papa (cf. can. 336). Ea este exercitată fie în conciliul ecumenic, fie printr-o
acțiune comună a papei și a episcopilor, care să fie un adevărat act colegial
(cf. can. 337, § 1-2).
Autoritatea supremă în Biserică o deține și papa singur, în comuniune
cu ceilalți episcopi și cu întreaga Biserică (cf. can. 333, § 2).
Institutele sunt dedicate slujirii lui Dumnezeu și a Bisericii în virtutea
vocației lor divine și a carismei lor. Acest lucru le face să depindă într-un
mod cu totul special de autoritatea supremă care este responsabilă de Bise –
rica întreagă.
b) Ascultarea față de pontiful roman
Fiecare membru este ținut să asculte de pontiful roman ca de superio –
rul său suprem, chiar și în virtutea legământului sacru al ascultării.
Fiecare credincios trebuie să asculte de papa. O persoană consacrată
însă este obligată la aceasta și în virtutea legământului sacru (vot, jură –
mânt, promisiune) al ascultării. Este vorba despre o ascultare specială față
de papa personal: față de legile și dispozițiile lui, față de învățătura lui.
c) Exempțiunea
Ca să fie ocrotit în mod mai eficient binele institutelor și ca să se facă
mai bine față necesităților apostolatului, suveranul pontif, în virtutea pri –
matului său asupra Bisericii întregi, în vederea interesului comun, poate
să scoată institutele de viață consacrată de sub conducerea ordinariilor
locului și să le supună lui însuși sau altei autorități ecleziastice (can. 591)
(cf. LG 45; MR 8; 22).
În Codul din 1917, exempțiunea era considerată un privilegiu acordat
de Scaunul Apostolic (cf. can. 615). În actualul Cod, ea este considerată
mai degrabă o exigență eclezială: pentru binele universal al Bisericii, pentru cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

271
binele institutelor, pentru nevoile apostolatului și pentru interesul comun
(cf. „Communicationes” 7 [1975] 85).
Tot potrivit vechiului Cod, exempțiunea revenea de drept „ordinelor”
(ai căror membri depuneau voturi solemne), în timp ce „congregațiile” (ai
căror membri depuneau voturi simple) o puteau obține numai prin indult
special (cf. can. 488, 2; 615; 618, § 1). Potrivit noului Cod, toate institutele
de viață consacrată (de asemenea, și societățile de viață apostolică) de
drept pontifical, fără nicio deosebire, pot beneficia de exempțiune. Desigur,
ea nu face parte din natura institutelor de viață consacrată, ci este dată de
suveranul pontif pentru binele Bisericii, în virtutea primatului său asupra
Bisericii universale.
Institutele exempte sunt mereu la dispoziția și la ordinele papei, pentru
binele întregii Biserici. Exempțiunea este limitată la viața internă a insti –
tutelor (conducere și disciplină). Cât privește apostolatul pe care îl desfă –
șoară în cadrul unei Biserici particulare, institutele exempte sunt sub juris –
dicția episcopului diecezan (cf. can. 678, § 1; 681-683).
Institutele exempte, „mai presus de toate, trebuie să evite separarea
care ar duce la divizarea Bisericii în compartimente aproape incomunica –
bile din cauza unei concepții greșite despre exempțiune. Exempțiunea nu
poate să creeze nicio dificultate în raporturile din cadrul Bisericilor parti –
culare, deoarece călugării, la fel ca toți credincioșii, sunt sub jurisdicția
episcopilor în ceea ce privește operele apostolice” ( ioan pauL aL ii-Lea, Dis-
curs în fața Adunării Plenare a Congregației pentru Călugări și Institute
seculare [20 noiembrie 1981]: AAS 74 [1982] 46).
d) Legăturile cu Scaunul Apostolic
Pentru a face să crească mai mult comuniunea cu Scaunul Apostolic,
superiorii generali ai institutelor de viață consacrată, atât de drept ponti –
fical, cât și de drept diecezan (cf. „Communicationes” 11 [1979] 64), trebuie
să trimită aceluiași Scaun Apostolic, la timpul fixat de acesta, un scurt
raport cu privire la starea și la viața institutului (can. 592, § 1).
În cazul institutelor de femei, nu mai este necesar ca raportul superioa –
rei generale să fie semnat de ordinariul locului, cum prevedea can. 510 din
vechiul Cod.
Paragraful 2 al can. 592 prescrie ca superiorii fiecărui institut de viață
consacrată, de drept pontifical sau de drept diecezan, să aibă grijă ca docu –
mentele Scaunului apostolic privitoare la viața consacrată să fie cunoscute
și observate de toți membrii institutului (cf. LG 25, MR 29; 33).
e) Dependența institutelor de drept pontifical
Fiind recunoscut de către Sfântul Scaun, un institut de drept pontifical
depinde direct și exclusiv, cu privire la viața internă și disciplină, de auto –
ritatea Sfântului Scaun (can. 593).§ 47. n orme comune tuturor inStituteLor de viață conSacrată

272
Acest canon se referă la toate institutele de drept pontifical, religioase
sau seculare, de bărbați sau de femei.
În ceea ce privește activitatea pastorală desfășurată în dieceză, aceste
institute, chiar și cele exempte, depind de ordinariul locului.
f) Dependența institutelor de drept diecezan (can. 594)
Rămânând neschimbată dispoziția can. 586, institutul de drept diece –
zan rămâne sub grija specială a episcopului diecezan.
În primul rând, acest canon atrage atenția că trebuie păstrată și apărată
de către toți autonomia internă a oricărui institut (cf. can. 586).
Apoi, vorbește despre „grija specială a episcopului diecezan” față de insti –
tutele care nu au fost încă aprobate de către Scaunul Apostolic. Este vorba
despre o atenție specială, și nu despre o dependență totală, cum prevedea
vechiul Cod (cf. Codul din 1917, can. 492, § 2). Grija specială nu se reduce
numai la supraveghere, ci înseamnă, mai ales, sprijinul dat unui institut
de drept diecezan ca el să dezvolte și să se consolideze prin păstrarea cu
fidelitate a carismei proprii, prin observarea constituțiilor și prin conștien –
tizarea lui cu privire la justa autonomie internă. Episcopul diecezan nu
este superiorul intern al institutelor de drept diecezan, ci superiorul lor
ecleziastic (cf. „Communicationes” 18 [1986] 199). Intervențiile lui sunt
supuse legalității (cf. cann. 625, § 2; 628, § 2; 637; 688, § 2; 700).
g) Competența episcopului sediului principal al unui institut de drept
diecezan (can. 595, § 1)
Îi aparține de drept episcopului sediului principal să aprobe constituțiile
și să confirme schimbările introduse în ele în mod legitim, cu excepția modi –
ficărilor făcute de Scaunul Apostolic, precum și să trateze chestiunile mai
importante privind întregul institut, care depășesc puterea autorității
competente, după ce totuși i-a consultat pe ceilalți episcopi diecezani, dacă
institutul s-a răspândit în mai multe dieceze (can. 595, § 1).
„Sediul principal” coincide practic cu sediul casei generale.
Dacă sediul este extins și în alte dieceze, episcopul sediului principal
trebuie să se consulte în prealabil cu ceilalți episcopi diecezani interesați.
Episcopul diecezan poate să dispenseze de la constituții în cazuri parti –
culare (can. 595, § 2). Desigur, aceste dispense nu pot fi date împotriva
voinței autorității interne a institutului.
10. Dreptul propriu al institutelor de viață consacrată
Canoanele 573-746 din actualul Cod de Drept Canonic constituie drep-
tul universal sau comun al institutelor de viață consacrată și al societăților
de viață apostolică, fiind deci valabil pentru toate institutele și societățile
din întreaga Biserică.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

273
Dar aceste institute și societăți au și un drept propriu ( ius proprium ).
Fiecare institut (și societate), atât de drept pontifical, cât și de drept diece –
zan, are dreptul său, normele sale proprii. Acest drept este format din două
categorii de norme: prima categorie este numită Codul fundamental (Con –
stituțiile), iar a doua categorie este numită de drept alte coduri . Codul
fundamental conține normele fundamentale ale institutului sau ale socie tății,
iar „alte coduri” conțin normele care nu sunt cuprinse în codul fundamen tal.
Nu toate institutele sau societățile folosesc aceeași denumire pentru
aceste două categorii de norme. De exemplu, pentru Codul fundamental,
unele institute folosesc denumirea de „regulă”, altele „constituții”, altele
de „regulă și constituții” sau „regulă de viață”, „regula noastră”. Pentru a
denumi codurile suplimentare („alte coduri”), unele institute folosesc ter –
menul de „directorii”, altele de „statute”, altele de „cartea tradițiilor și a
decretelor” etc.
a) Conform canonului 587, § 1, Codul fundamental al fiecărui institut
trebuie să stabilească:
– patrimoniul propriu al institutului , adică intenția și planurile fonda –
torului, scopul, spiritul, caracterul și tradițiile sănătoase ale institutului;
– normele fundamentale cu privire la conducerea institutului, la disci –
plina, încorporarea și instruirea membrilor;
– obiectul propriu al legămintelor sacre (vot, jurământ, promisiune).
Acest cod fundamental trebuie să fie aprobat de autoritatea competentă
a Bisericii, adică de Scaunul Apostolic, în cazul institutelor de drept ponti –
fical, sau de episcopul diecezan, în cazul institutelor de drept diecezan
(can. 587, § 2).
Referitor la redactarea Codului fundamental sau a Constituțiilor, Codul
de Drept Canonic dă două indicații sau sugestii:
– elementele spirituale și cele juridice să fie bine armonizate, deoarece
constituțiile nu pot fi nici manual de ascetică, nici simplu text de norme
juridice;
– să nu se stabilească norme mai mult decât este necesar (can. 587, § 3).
b) Celelalte norme prescrise de autoritatea competentă a institutului să
fie adunate cum se cuvine în alte coduri , care totuși pot fi revizuite și adap –
tate în mod adecvat, în funcție de cerințele locurilor și ale timpurilor (can.
587, § 4).
Constituțiile conțin normele fundamentale. Celelalte norme de ordin
aplicativ sau integrativ, promulgate de autoritatea competentă a institutu –
lui (în general, de Adunările generale sau de capitluri) sunt adunate în
„directorii”, regulamente etc. În timp ce constituțiile nu pot fi modificate
decât cu consimțământul autorității care le-a aprobat, codurile suplimen –
tare pot fi revizuite sau schimbate de autoritatea competentă a institutului.§ 47. n orme comune tuturor inStituteLor de viață conSacrată

274
Referitor la institutele de viață consacrată și societățile de viață aposto –
lică, Codul de Drept Canonic folosește următoarele două expresii: ad nor –
mam constitutiuonum (conform constituțiilor) și ad normam iuris proprii
(conform dreptului propriu). Prima expresie sau formulă se limitează numai
la normele cuprinse în codul fundamental sau constituții; cea de-a doua se
referă fie la normele conținute în constituții, fie la cele conținute în codu –
rile suplimentare (cf. „Communicationes” 15 [1983] 70).
11. Puterea superiorilor și a capitlurilor (can. 596)
Superiorii institutelor de viață consacrată sunt: superiorii generali, supe –
riorii provinciali și superiorii locali. Capitlul ( capitulum ) este organismul
colegial de conducere format din reprezentanții membrilor unui institut,
la diferite nivele. Capitlul general deține autoritatea supremă într-un insti –
tut. Institutele de viață consacrată sunt conduse de o dublă autoritate: una
personală , a superiorilor, și alta colegială , a capitlurilor.
a) Puterea existentă în toate institutele de viață consacrată
Superiorii și capitlurile institutelor au asupra membrilor puterea stabi –
lită de dreptul universal și de constituții (can. 596, § 1).
Autoritatea personală și autoritatea colegială sunt complementare și
ambele necesare. De aceea, este exclusă posibilitatea ca într-un institut,
într-o provincie sau într-o casă să existe și să funcționeze numai autorita –
tea colegială, iar superiorul să fie un simplu executant.
Puterea superiorilor și a capitlurilor este o putere eclezială publică, în
sensul că este conferită de Biserică și este legată de oficiu (cf. can. 145, § 1).
Totuși, nu trebuie confundată cu puterea de conducere sau de jurisdicție.
Cadrul puterii existente în toate institutele de viață consacrată este defi –
nit de dreptul universal și de constituțiile fiecărui institut. Deținătorii ei,
fiecare conform propriei competențe, pot să dea norme, să ia decizii, să
rezolve controverse, atât în ceea ce privește binele institutului ca atare și
activitățile lui, cât și în ceea ce privește fiecare membru al institutului.
Deținătorii acestei puteri sunt superiorii și capitlurile tuturor institute –
lor de viață consacrată: ai institutelor religioase laicale de drept pontifical,
ai institutelor religioase clericale și laicale de drept diecezan, ai institute –
lor seculare, clericale și laicale, de drept pontifical și de drept diecezan, ai
institutelor religioase clericale de drept pontifical.
b) Puterea de conducere sau de jurisdicție
În institutele religioase clericale de drept pontifical, superiorii și capitlu –
rile beneficiază, în plus, și de puterea de conducere, atât în forul intern, cât
și în cel extern (can. 556, § 2).
Prin urmare, numai institutele religioase clericale, de drept pontifical
(același lucru este valabil și în societățile de viață apostolică, de drept cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

275
pontifical și clericale), există o dublă putere: cea proprie a institutului, întru –
cât este institut de viață consacrată (cf. can. 596, § 1) și, în plus ( insuper ),
cea ecleziastică de conducere sau de jurisdicție, despre care vorbește cano –
nul 129, § 1.
Superiorii generali și provinciali ( superiores maiores ) ai acestor institu –
te, precum și vicarii lor sunt numiți în Codul de Drept Canonic ordinarii (cf.
can. 134, § 1), care nu trebuie confundați cu „ordinariii locului” (cf. can.
134, § 2).
Vechiul Cod (cf. can. 501, § 1) recunoștea puterea de conducere sau de
jurisdicție numai institutelor religioase exempte. Actualul Cod o extinde la
toate institutele religioase clericale, de drept pontifical.
Conținutul și sfera de exercitare a puterii de jurisdicție sunt determinate
sau precizate de dreptul universal și de constituții. Cei care o dețin o exer –
cită numai asupra institutului lor, asupra membrilor institutului și asupra
persoanelor care locuiesc zi și noapte într-o casă a institutului.
12. Admiterea în institut (can. 597)
Condițiile necesare pentru admiterea unei persoane într-un institut de
viață consacrată sunt prevăzute de canonul 597, § 1.
– Prima condiție este apartenența la Biserica Catolică sau, mai exact,
comuniunea deplină cu Biserica Catolică (cf. can. 205). Este o condiție nece –
sară pentru validitatea admiterii. Un convertit la Biserica Catolică nu poate
fi admis imediat la postulat sau la pregătirea specială, ci trebuie să practice
un anumit timp viața catolică.
– A doua condiție este intenția dreaptă , adică persoana respectivă să
aibă voința de a observa constituțiile institutului, de a trăi carisma acestuia,
de a participa la viața și activitățile lui sub conducerea superiorilor. De
exemplu, persoana care ar intra într-un institut cu scopul principal de a-și
rezolva problemele subzistenței, de a fugi de responsabilitățile vieții din
lume, de a avea mai ușor acces la obținerea unor funcții mai însemnate sau
a unor grade academice etc. nu intră cu intenție dreaptă. Intenția dreaptă
este semn de vocație la viața consacrată într-un institut.
– A treia condiție o constituie posedarea calităților cerute de dreptul
universal și de dreptul propriu al institutului. Calitățile cerute de dreptul
universal pentru institutele religioase sunt stabilite în canoanele 642-645;
cele cerute de dreptul propriu sunt stabilite în constituții.
– O altă condiție este lipsa de impedimente (cf. can. 643 § 1).
Vechiul Cod de Drept Canonic vorbea despre „postulat”. Noul Cod vor –
bește despre necesitatea unei pregătiri speciale (cf. can. 597, § 2), care este
reglementată de dreptul propriu al fiecărui institut. Această perioadă de § 47. n orme comune tuturor inStituteLor de viață conSacrată

276
pregătire este foarte importantă. Ea îl ajută pe candidat să-și clarifice voca –
ția, să se maturizeze din punct de vedere uman și spiritual și să verifice
dacă într-adevăr este apt pentru institutul pentru care a optat.
13. Viața eremitică. Ordinul fecioarelor
În afară de formele asociative de viață consacrată, există în Biserică și
forme neasociative: viața eremitică sau anahoretică și ordinul fecioarelor .
a) Viața eremitică (can. 613)
În afară de institutele de viață consacrată, Biserica recunoaște viața
eremitică sau anahoretică, prin care credincioșii, într-o retragere mai
strictă din lume, în tăcerea singurătății în rugăciune asiduă și pocăință, își
închină viața spre slava lui Dumnezeu și mântuirea lumii (can. 603, § 1)
(cf. pauL aL vi-Lea, Scris. Apost. Optimam portam (18 februarie 1971):
AAS 63 [1971] 447-450).
– În acest paragraf sunt stabilite principalele elemente de ordin spiritual
ale vieții eremitice:
– separarea mai strictă de lume, în comparație cu viața monahală sau cu
orice fel de viață călugărească;
– trăirea în tăcerea singurătății ( silentium solitudinis );
– rugăciunea asiduă (rugăciune propriu-zisă și meditație);
– pocăința aspră;
– consacrarea vieții, voită din dragoste față de Dumnezeu și de oameni,
comportă practicarea sfaturilor evanghelice;
– scopul: slava lui Dumnezeu și mântuirea lumii.
– Eremitul este recunoscut de drept ca persoană închinată lui Dumne –
zeu în viața consacrată, dacă profesează în mod public cele trei sfaturi
evanghelice, întărite prin vot sau printr-un alt legământ sacru în mâinile
episcopului diecezan și, călăuzit de acesta, trăiește conform propriei stări
(can. 603, 2).
În acest paragraf sunt stabilite principalele elemente juridice ale vieții
eremitice:
– profesiunea publică a celor trei sfaturi evanghelice, întărite prin vot
sau alte legăminte (jurământ, promisiune) în mâinile episcopului diecezan;
– observarea strictă de către eremit a acestui fel de viață, avându-l ca
superior pe episcop.
b) Ordinul fecioarelor (can. 604)
Acestor forme de viață consacrată (institutele seculare, institutele reli –
gioase, viața eremitică) li se adaugă ordinul fecioarelor care, exprimându-și
hotărârea sfântă de a-l urma pe Cristos mai îndeaproape, sunt consacrate lui
Dumnezeu de episcopul diecezan după ritul liturgic aprobat, sunt logodite cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

277
mistic cu Cristos, Fiul lui Dumnezeu, și sunt închinate slujirii Bisericii
(can. 604, § 1).
Pentru a-și păstra cu mai multă fidelitate hotărârea și pentru a desăvârși
prin ajutorul reciproc slujirea Bisericii, specifică stării lor, fecioarele se pot
asocia (can. 604, § 2).
Termenul ordo înseamnă categorie, și nu asociație. Un „ordin” de per –
soane adună mai multe persoane, însă nu pentru a forma o asociație. Fecioa –
rele se consacră lui Dumnezeu în mod individual și trăiesc singure sau în
propria familie. Viața lor nu este eremitică sau solitară. Desigur, ele se pot
asocia, dar fără a duce viață comună, fără a desfășura opere comune, fără
a avea superioare.
Hotărârea sfântă de a-l urma pe Cristos mai îndeaproape este echivalată
unui legământ sacru și este făcută în cadrul unui rit special de consacrate
prezidat de episcopul diecezan.
Fecioarele își pot întări consacrarea prin vot sau prin alt legământ sacru.
Acest vot este public, nu privat, pentru că este primit în numele Bisericii
de către superiorul legitim, episcopul diecezan (cf. „Communicationes” 11
[1979] 333.).
Pentru ca o persoană să poată fi primită în ordinul fecioarelor, se cer trei
condiții:
– să nu fi încheiat niciodată căsătorie și să nu fi trăit în mod public într-o
situație contrară virtuții castității;
– prin vârsta, prudența și moralitatea ei, să creeze garanția că va rămâne
statornică în hotărârea de a duce o viață curată, dedicată slujirii Bisericii
și aproapelui;
– să fie admisă la consacrare de către episcopul diecezan.
Principalele îndatoriri ale fecioarelor consacrate sunt:
– mișcate de Duhul Sfânt, fecioarele se consacră unei vieți de castitate,
pentru a-l iubi mai arzător pe Cristos și pentru a-i sluji cu mai mare liber –
tate pe toți frații întru Cristos;
– să se dedice pocăinței, faptelor de caritate, apostolatului, rugăciunii
asidue, fiecare potrivit cu propria stare și propria carismă;
– se recomandă fecioarelor consacrate celebrarea zilnică a Liturgiei ore –
lor, mai ales a Laudelor și a Vesperelor (cf. Ordo consecrationis virginum
[31 mai 1970]: EV 3, 2555).§ 47. n orme comune tuturor inStituteLor de viață conSacrată

278
§ 48. INSTITUTELE RELIGIOASE (CĂLUGĂREȘTI)
ȘI CASELE LOR
(cann. 607-616)
1. Viața religioasă. Institutul religios (can. 607)
Înainte de a ajunge să aibă înțelesul tehnic și restrâns pe care îl are în
Cod, termenul „religios” ( religiosus ) indica toate formele de viață evan –
ghelică angajate în urmarea radicală a lui Cristos. În sens teologic, terme –
nul „religios” scoate în evidență natura teandrică a vieții consacrate. „Reli –
gia – scrie sfântul Toma de Aquino – este o virtute prin care noi îl slujim și
îl cinstim pe Dumnezeu. De aceea, sunt numiți, prin antonomază, religioși
aceia care se consacră cu totul slujirii lui Dumnezeu și se oferă lui, ca să
spunem așa, ca o ardere de tot” ( Summa theologiae , II-II, q 186 a1).
a) Elementele teologico-spirituale ale vieții religioase (§ 1) sunt:
– o consacrare totală a persoanei, făcută lui Dumnezeu, prin profesiu –
nea sfaturilor evanghelice;
– o manifestare în Biserică a minunatei alianțe sponsale dintre Dumne –
zeu și persoana consacrată;
– un semn al vieții viitoare;
– o totală dăruire de sine lui Dumnezeu, astfel încât întreaga existență
a persoanei consacrate devine un neîntrerupt cult prin exercitarea continuă
a dragostei de Dumnezeu și de aproapele (cf. LG 44; 45; PC 1; 5; 12; 25).
b) Elementele juridice specifice numai institutelor religioase (§ 2)
Actualul Cod nu mai folosește termenii de „Ordin” și de „congregație”,
ci numai termenul de institut . Din punct de vedere canonic, Ordinele și
congregațiile sunt egale. Practic însă, fiecare institut își păstrează în Con –
stituții și Directoriu denumirea tradițională.
Elementele juridice ale unui institut religios (călugăresc) sunt: voturile
publice , viața comunitară și separarea de lume .
– Votul este public dacă este acceptat de superiorul legitim în numele
Bisericii (can. 1192, § 1). „Superiorul legitim” este superiorul stabilit de
dreptul propriu al fiecărui institut. Numai el reprezintă în acest caz Bise –
rica. Episcopul poate să prezideze celebrarea unei profesiuni religioase,
însă voturile le primește superiorul legitim (superioara legitimă) al insti –
tutului, care reprezintă Biserica și dă acestor voturi caracterul public.
Actualmente, din punct de vedere canonic, nu mai există deosebire între
voturile solemne și voturile simple. Desigur, institutele religioase pot să
folosească această distincție în constituțiile și directoriile lor (de exemplu,
voturile depuse de călugării care aparțin Ordinelor sunt numite „solemne”),
dar ea nu mai are importanță juridică în dreptul matrimonial, așa cum
avea în vechiul Cod (cf. can. 1073). Potrivit actualului Cod (cf. can. 1088), cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

279
atentează invalid căsătoria toți călugării și călugărițele care au depus votul
public și perpetuu de castitate.
Din punct de vedere teologic, atât voturile solemne, cât și cele simple
produc același efect: consacrarea totală a persoanei (cf. „Communicatio –
nes” 16 [1984] 127).
În constituțiile celor mai multe institute sunt prescrise, după o perioadă
de voturi temporare, voturile perpetue. Voturile sunt religioase sau călugă –
rești, chiar dacă sunt temporare. Între voturile temporare și cele perpetue
trebuie să existe continuitate. O persoană care se consacră lui Dumnezeu
are intenția de a se consacra pentru toată viața. Totuși, această continui –
tate este condiționată fie de voința candidatului, fie de voința superiorilor
(cf. can. 657, § 1).
Există unele institute care prescriu numai voturi temporare, dar care
trebuie reînnoite cu fidelitate la momentul stabilit, așa încât să nu fie
exclusă continuitatea sau stabilitatea vieții consacrate.
– Ducând o viață frățească în comunitate , toți membrii unui institut se
unesc în Cristos ca într-o familie specială și sunt sprijiniți reciproc în înde –
plinirea vocației lor personale (cf. can. 602). Prin comuniunea frățească,
înrădăcinată în caritate, ei devin un exemplu de reconciliere universală în
Cristos.
Călugării (călugărițele) trebuie să trăiască această viață comunitară în pro-
pria casă, sub conducerea unui superior (superioare) (cf. can. 608; 665, § 1).
– Gradul separării de lume este stabilit în funcție de caracterul și fina –
litățile proprii ale institutului. Separarea de lume este unul dintre mijloa –
cele prin care călugării (călugărițele) dau mărturie publică despre Cristos
și Biserică.
Totuși, separarea de lume nu înseamnă dispreț sau dezinteres față de
lume și problemele ei. „Să nu socotească cineva că, prin consacrarea lor,
călugării devin străini de oameni sau nefolositori în cetatea pământească.
Într-adevăr, chiar dacă uneori nu-i asistă direct pe contemporanii lor, îi au
prezenți totuși într-un mod mai profund în Inima lui Cristos și cooperează
în mod spiritual cu ei, pentru ca edificarea cetății pământești să se înteme –
ieze întotdeauna pe Domnul și spre El să se îndrepte, ca nu cumva să lucreze
în deșert cei ce o zidesc” ( LG 46).
2. Diviziunea institutelor religioase de drept pontifical,
după Annuario Pontificio
1. Institute de bărbați:
A. Ordine :
a) Canonici Regulari
b) Monahi§ 48. i nStituteLe reLiGioaSe (căLuGărești ) și caSeLe Lor

280
c) Ordine mendicante
d) Clerici Regulari
B. Congregații clericale
C. Congregații laicale
2. Institute de femei:
A. Ordine și institute cu case autonome
B. Institute centralizate
A. Ordinele călugărești sunt acele institute în care, conform tradiției și
naturii lor, se depun voturi solemne , cel puțin de către o parte din membri.
Votul este solemn dacă este recunoscut ca atare de Biserică; altminteri este
simplu (can. 1192, § 2).
a) Canonicii Regulari formează acele Ordine în care membrii unesc sta –
rea și activitatea clericală cu observarea vieții comunitare și a sfaturilor
evanghelice. La început, ei erau clerici care duceau o viață comunitară
împreună cu propriul episcop. Canonicii Regulari cei mai cunoscuți sunt
cei care aparțin de Ordinul canonicilor regulari ai sfântului Augustin ( Sacer
et Apostolicus Ordo Canonicorum Regularium Sancti Augustini ), apăruți
în secolul al V-lea și reorganizați în secolul al XI-lea.
b) Ordinele monahale . Din punct de vedere istoric, monahii sunt primii
călugări care au trăit în comunitate. În Occident cei mai cunoscuți sunt
benedictinii (au 21 de congregații) și cistercienii (au 10 congregații), iar în
Orient, bazilitanii.
Organizarea monahală se caracterizează prin autonomie, fiind indepen –
dente ( sui iuris ) toate abațiile.
c) Ordinele mendicante sunt acele ordine, apărute în sec. XIII, care, pe
lângă sărăcia individuală, îmbrățișează și sărăcia comunitară, adică adoptă
ca normă incapacitatea de a poseda bunuri materiale sigure la nivel de insti –
tut, trăind din ceea ce membrii lor reușesc să dobândească prin muncă sau
să primească din pomeni (de aceea se numesc „mendicante”). Cu trecerea
timpului, acest gen de sărăcie a fost mai mult sau mai puțin mitizat.
Alte caracteristici ale ordinelor mendicante: unirea vieții religioase (călu –
gărești) cu slujirea sacerdotală (apostolică, misionară, caritativă); condu –
cerea centralizată a ordinului, în frunte cu un superior general, și diviza –
rea în provincii.
Aparțin ordinelor mendicante dominicanii, franciscanii (conventualii,
observanții și capucinii), augustinienii, carmelitanii etc.
d) Clericii regulari sunt acele ordine care au apărut în sec. XVI și la
începutul sec. XVII. Membrii lor desfășoară apostolat preoțesc și duc o
viață religioasă armonizată cu diferitele necesități ale timpurilor, fără a
devia totuși de la disciplină și spiritualitate. Cei mai cunoscuți clerici regu –
lari sunt iezuiții, barnabiții și teatinii.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

281
B. În secolele XVII-XIX apar congregațiile clericale , ai căror membri
depun voturi publice, duc o viață comunitară și se dedică desăvârșirii per –
sonale, apostolatului și operelor de caritate. Se numesc clericale pentru că
majoritatea membrilor acestor congregații sunt preoți. Exemple: pasioniș –
tii, redemptoriștii, claretienii, salezienii, verbiții etc.
C. Congregațiile laicale apar pe la sfârșitul sec. al XVII-lea. În general,
ele le interzic membrilor primirea sacramentului Preoției. Unele dintre ele
admit totuși ca anumiți membri să primească acest sacrament pentru a
sluji în calitate de capelani interni. Cei mai cunoscuți sunt Frații Școlilor
Creștine.
2. Institutele feminine se împart în două mari categorii: A. ordine și
institute cu case autonome (la 31 dec. 1990 existau în Biserică 59 de ordine
și institute de acest gen, ca, de exemplu, augustinienile, benedictinele, car –
melitanele desculțe, clarisele etc.); B. institute centralizate (sunt cele mai
numeroase; Annuario Pontificio din 1992 înregistra circa 1.260 de astfel de
institute).
3. Casele institutelor religioase (cann. 608-626)
a) Înființarea unei case (cann. 608-611)
O comunitate religioasă trebuie să trăiască într-o casă constituită în
mod legal sub autoritatea unui superior desemnat conform dreptului.
Casele unui institut sunt înființate de autoritatea competentă, conform
constituțiilor, cu consimțământul prealabil al episcopului diecezan, dat în
scris.
Pentru a înființa o mănăstire de maici ( moniales ) sau monahii, este nece –
sară în plus ( insuper ) permisiunea Scaunului Apostolic.
Maicile ( moniales ), care în românește sunt numite și „monahii”, sunt
călugărițele care au depus voturile religioase conform regulii și duc în spe –
cial o viață contemplativă (cf. „Communicationes” 17 [1985] 141).
Înființarea unei case religioase este actul formal emis de autoritatea
competentă a institutului, după ce s-a obținut aprobarea, dată în scris, din
partea episcopului diecezan. Înființarea unei case religioase fără această
aprobare este invalidă.
Consimțământul episcopului diecezan este necesar și în cazul înființării
unei filiale a casei, indiferent de finalitățile ei (școală, spital, cămin de bă trâni,
grădiniță etc.).
Actualul Cod nu face nicio clasificare a caselor religioase. Așadar, din
punct de vedere al dreptului universal, dispar denumirile de „casă formată”,
„casă-mamă”, „casă principală”, „casă filială”. Dreptul vorbește despre
„casele institutului”.§ 48. i nStituteLe reLiGioaSe (căLuGărești ) și caSeLe Lor

282
Înainte de a se înființa o casă religioasă este necesar să se țină seama de
următoarele trei lucruri:
– utilitatea ei pentru Biserică și pentru institut;
– asigurarea condițiilor ca membrii să ducă o viață religioasă în confor –
mitate cu scopurile și spiritul institutului;
– asigurarea mijloacelor materiale pentru traiul religioșilor (cf . LG 45).
Consimțământul episcopului diecezan pentru înființarea unei case reli –
gioase a unui institut comportă dreptul :
– de a duce o viață conformă cu caracterul și scopurile proprii institutului;
– de a îndeplini activitățile proprii ale institutului, respectându-se con –
dițiile prevăzute în convenție;
– de a avea, în cazul institutelor clericale, o biserică și de a săvârși în ea
celebrările sacre, observându-se dispozițiile dreptului (inclusiv dispozițiile
can. 1215, § 1: să nu se construiască nicio biserică fără consimțământul
expres al episcopului diecezan).
Fiecare casă religioasă trebuie să aibă un superior , desemnat conform
dreptului, care să locuiască în ea (cf. can. 629).
De asemenea, fiecare casă trebuie să aibă un oratoriu , adică un lăcaș
sacru, în care să se celebreze și să se păstreze preasfânta Euharistie, cen –
trul comunității religioase (can. 608).
Capelanul unei case a unui institut religios laical, de bărbați sau de fe mei,
este numit de ordinariul locului, care, la rândul lui, are obligația de a-l
consulta pe superior (superioară). Superiorul, după ce a ascultat părerea
comunității, are dreptul să propună un anumit preot (can. 567, § 1). Deci
superiorul sau superioara unei case nu prezintă capelanul, ci numai îl pro-
pune , iar ordinariul locului (episcopul diecezan sau vicarul general) nu îl
învestește, ci îl numește .
Capelanul numit în mod legitim are datoria de a celebra sau de a conduce
funcțiunile liturgice, însă nu are dreptul să se interfereze, direct sau indi –
rect, în conducerea internă a comunității (can. 567, § 2). Misiunea lui este
exclusiv spirituală.
b) Schimbarea și desființarea unei case (cann. 612; 616)
Schimbarea . Pentru ca o casă a unui institut religios să fie destinată
unor activități apostolice diferite de cele pentru care a fost întemeiată, este
necesar consimțământul episcopului diecezan, în schimb, nu este necesar acest
consimțământ când este vorba despre o schimbare care, respectându-se
întotdeauna legile de întemeiere, privește numai conducerea internă și
disciplina.
În primul caz, fiind vorba despre o schimbare substanțială care afectează
un sector pastoral al diecezei, pentru care s-a încheiat un acord între episco –
pul diecezan și superiorii institutului, este necesar un nou consimțământ, cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

283
care echivalează cu o nouă înființare. În al doilea caz, deși nu este necesar
consimțământul, este bine ca episcopul să fie informat.
Desființarea .
– O casă religioasă înființată în mod legal poate fi desființată de superi –
orul general, conform constituțiilor, după ce a fost consultat episcopul die –
cezan. Dacă episcopul este împotriva desființării, iar superiorul general
totuși desființează casa, superiorul acționează valid.
– Cu privire la bunurile casei desființate, decide dreptul propriu al insti –
tutului, respectându-se voința fondatorilor sau a donatorilor și drepturile
câștigate în mod legal (can. 616, § 1).
– Dacă este vorba despre desființarea unicei case a institutului , atât a
unui institut de drept pontifical, cât și a unui institut de drept diecezan,
autoritatea competentă este Scaunul Apostolic (can. 616, § 2), deoarece
este vorba despre desființarea institutului însuși.
– Desființarea unei case autonome (v. can. 613) este de competența ca –
pitlului general (can. 616, § 3).
– Desființarea unei mănăstiri autonome de monahii (maici) este de com –
petența Scaunului Apostolic (can. 616, § 4).
§ 49. CONDUCEREA INSTITUTELOR
(cann. 617-640)
În acest capitol, Codul de drept canonic stabilește norme privitoare la:
superiori și consilii; capitluri; administrarea bunurilor.
I. S uPerIorII șI ConSIlIIle
(can. 617-630)
1. Diferite categorii de superiori. Alegerea superiorilor
Superiorii sunt: superiorul general , care deține puterea asupra tuturor
provinciilor institutului, asupra tuturor caselor și asupra tuturor membri –
lor; superiorul provincial , care deține puterea asupra unei provincii a insti –
tutului; superiorul local , care deține puterea numai asupra acelora care
aparțin unei anumite comunități a institutului.
a) Superiorii generali sunt desemnați prin alegre canonică, în conformi –
tate cu normele prevăzute de constituții (can. 625, § 1). Alegerea superio –
rului general al unui institut de drept diecezan (de bărbați sau de femei)
este prezidată de episcopul diecezan al sediului principal al institutului
(can. 625, § 2). După ce a avut loc alegerea, președinția îi revine superioru –
lui general ales.§ 49. c onducerea inStituteLor

284
b) Superiorii provinciali pot fi desemnați în două feluri: prin alegere
canonică sau prin numire . Dacă sunt aleși, este necesară confirmarea din
partea superiorului general; dacă sunt numiți de superiorul general, este
necesară în prealabil o consultare adecvată (can. 625, § 3).
c) Superiorii locali pot fi desemnați, de asemenea, în două feluri: prin
alegere canonică sau prin numire . Trebuie îndeplinite aceleași condiții ca
și în cazul superiorului provincial: dacă sunt aleși, trebuie confirmați de
superiorul provincial, iar dacă sunt numiți de acesta, trebuie să aibă loc o
consultare prealabilă (can. 625, § 3).
Pentru ca un membru al unui institut religios să fie ales sau numit în mod
valid în funcția de superior, este necesar să treacă un anumit timp de la pro –
fesiunea perpetuă, ce trebuie determinat de dreptul propriu, iar în cazul supe –
riorului general și al superiorului provincial, de către constituții (can. 623).
2. Durata funcției
Cât privește durata funcției superiorilor, Codul de Drept Canonic stabi –
lește trei criterii generale:
– superiorii să fie desemnați pentru un timp determinat și corespunză –
tor naturii și nevoilor institutului;
– nu trebuie să rămână vreme îndelungată în funcții de conducere;
– în timpul funcției, pot fi înlăturați din oficiul lor sau transferați într-un
alt oficiu (can. 624, § 1-3).
Numai superiorii generali și superiorii caselor autonome ( sui iuris ) pot
fi desemnați pentru un timp nedeterminat, bineînțeles, dacă astfel stabi –
lesc constituțiile (can. 636, § 1). Este relativ incompatibil oficiul de superior
local cu oficiul de econom (can. 636, § 1), sau oficiul de maestru de novici
cu alte oficii care ar putea să-l facă să nu-și îndeplinească misiunea în mod
eficient și stabil (cf. can. 651, § 3).
3. Principalele obligații ale superiorilor
Superiorii sunt obligați să-și exercite puterea numai în conformitate cu
dreptul universal și cu dreptul propriu al institutului (can. 617). De aseme –
nea, sunt obligați să-și exercite puterea în spirit de slujire . Să fie ascultă –
tori față de voința lui Dumnezeu în îndeplinirea funcției lor; să-i conducă
pe confrați ca pe niște fii ai lui Dumnezeu; să le promoveze ascultarea de
bunăvoie, cu respect față de demnitatea persoanei umane; să-i audieze cu
plăcere și să favorizeze armonia dintre ei, spre binele institutului și al Bise –
ricii. Totuși, trebuie să rămână neștirbită autoritatea superiorilor de a decide
și de a porunci ceea ce trebuie îndeplinit (can. 618) (cf. LG 43; 45; PC 14;
ET 25; MR 13).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

285
Superiorii să se dedice cu sârguință propriilor îndatoriri și, împreună cu
confrații încredințați lor, să se străduiască să creeze, în Cristos, o comuni –
tate frățească în care Dumnezeu să fie căutat și iubit mai presus de orice.
Să împartă confraților hrana cuvântului lui Dumnezeu și să-i atragă la
celebrarea liturgiei sacre. Să fie pentru ei un exemplu în practicarea virtu –
ților și în observarea normelor tradițiilor propriului institut. Să se îngri –
jească de nevoile personale ale confraților; să aibă grijă de cei bolnavi și
să-i viziteze; să-i dojenească pe cei turbulenți, să-i încurajeze pe cei timizi
și să fie răbdători față de toți (can. 619) (cf. LG 44; CD 15; 16; PC 4; 6; 14;
PO 17; ES II, 16).
Când acordă oficii, superiorii să observe normele dreptului universal și
ale dreptului propriu și, evitând abuzurile și favoritismele, să-i numească
numai pe aceia pe care îi știu, în Domnul, cu adevărat vrednici și capabili
(can. 626).
4. Consiliile
Superiorii să aibă propriul consiliu cu care să colaboreze, conform con –
stituțiilor (can. 627, § 1). Este de datoria dreptului propriu să determine
cazurile, pe lângă cele prevăzute de dreptul universal, când superiorul,
pentru a acționa în mod valid, trebuie să ceară consimțământul sau păre –
rea consiliului (can. 627, § 2).
Consiliul este obligatoriu pentru orice fel de superior: general, provincial,
local. Superiorul trebuie să colaboreze cu consiliul său în toate problemele
de o anumită importanță, deși poate cazul nu este prevăzut de drept. Com –
poziția și modul de funcționare ale consiliului sunt stabilite de constituții.
În cadrul consiliului, superiorul nu are drept de vot, deoarece nu face parte
din consiliu, și nici nu rezolvă eventualele parități de voturi (cf. „Commu –
nicationes” 17 [1985] 262, II).
a) Conform dreptului universal , superiorul competent trebuie să aibă
consimțământul consiliului:
– când procedează la înființarea, transferarea sau desființarea unei case
de noviciat (can. 647, § 1);
– când îi acordă unui novice posibilitatea de a face noviciatul într-o altă
casă a institutului (can. 647, § 2);
– când îi admite unui religios cu voturi perpetue să treacă la un alt
institut (can. 648, § 1);
– când îi permite unui religios să trăiască în afara casei institutului
(can. 665, § 1);
– când îi acordă unui religios cu voturi temporare indultul de a părăsi
institutul (can. 688, § 2);§ 49. c onducerea inStituteLor

286
– când îi acordă unui religios cu voturi perpetue indultul de exclaustrare
(can. 686, § 1);
– când cere Scaunului Apostolic sau episcopului diecezan să fie impusă
exclaustrarea unui membru al institutului de drept pontifical sau de drept
diecezan (can. 686, § 3);
– când hotărăște, în cazuri de o deosebită gravitate, expulzarea imediată
a unui religios (can. 703);
– când readmite un novice sau un religios care a părăsit în mod legitim
institutul (can. 690, § 1);
– când îndeplinește anumite acte de administrare a bunurilor materiale
ale institutului (can. 638, § 3).
b) Conform aceluiași drept universal , superiorul competent trebuie să
asculte părerea consiliului, pentru ca:
– să poată admite pe cineva la profesiunea temporară (can. 656, nr . 3);
– să poată exclude un religios de la următoarea profesiune (can. 689, § 1);
– să poată începe procesul de eliminare din institut, împotriva unui călu –
găr vinovat de anumite delicte (can. 697).
Este de datoria dreptului propriu să stabilească celelalte cazuri în care
superiorul trebuie să aibă, pentru validitatea actelor, consimțământul sau
părerea consiliului său.
5. Alte obligații ale superiorilor
– Fiecare superior să locuiască în propria casă a institutului și să nu o
părăsească decât în conformitate cu normele dreptului propriu (can. 629).
– Superiorii au obligația de a vizita casele și pe confrații încredințați
grijii lor. Aceștia din urmă să fie deschiși față de vizitatori, la ale căror între –
bări adresate în mod legitim trebuie să răspundă, în caritate, conform ade –
vărului (can. 628, § 1 și 3).
c) Superiorii să le recunoască confraților lor libertatea necesară cu pri –
vire la sacramentul Pocăinței și la direcțiunea spirituală, fără a se încălca
disciplina proprie a institutului (can. 630, § 1). Să se îngrijească cu atenție
ca toți religioșii să dispună de confesori capabili, pentru a se spovedi des
(can. 630, § 2). Să nu asculte mărturisirile sacramentale ale supușilor lor,
în afară de cazul când aceștia cer acest lucru de bunăvoie. Le este interzis
superiorilor să-i determine în vreun fel pe confrați să-și dezvăluie conștiința
în fața lor (can, 630, § 3-4).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

287
II. C aPItlurIle
(cann. 631-633)
Capitlul este un organism colegial de conducere, nepermanent, format
din reprezentanții membrilor institutului.
a) Capitlul general este organul suprem de conducere colegială, compus
din reprezentanții întregului institut, căruia îi revine sarcina de a tutela
patrimoniul institutului, de a promova reînnoirea institutului în conformi –
tate cu carisma proprie, de a alege superiorul general, de a trata problemele
de importanță majoră și de a promulga norme pentru întregul institut
(can. 631) (cf. PC 4).
Constituirea capitlului general este obligatorie.
– Capitlul general poate fi:
– ordinar (obișnuit): se reunește în perioadele obișnuite stabilite de con –
stituții. În cazul celor mai multe institute, capitlul general se întrunește o
dată la șase ani, cu ocazia alegerii superiorului general;
– extraordinar : se reunește, conform constituțiilor, pentru a trata pro –
bleme grave și urgente ce pot să apară la un moment dat în viața institutului.
– componența și cadrul puterii capitlului general sunt stabilite de con –
stituții. Chiar dacă este organul suprem de conducere, capitlul nu are puteri
nelimitate. De exemplu, nu poate da norme contrare dreptului universal, în
afară de cazul când a obținut indult special din partea Scaunului Apostolic.
Dreptul propriu trebuie să elaboreze și un regulament de funcționare a
capitlului , îndeosebi cu privire la alegeri și la modul în care trebuie să se
desfășoare lucrările (can. 637, § 2).
Nu numai provinciile și comunitățile locale, ci și fiecare religios poate să
trimită în mod liber capitlului general dorințele și sugestiile personale, în
conformitate cu normele stabilite de dreptul propriu (can. 631, § 3).
b) Alte capitluri : provincial și local. Acestea nu sunt obligatorii . În cazul
în care există, sunt reglementate de dreptul propriu.
III. B unurIle materIale șI admInIStrarea lor
(cann. 634-640)
1. Capacitatea institutelor religioase (can. 634)
a) Institutele religioase, provinciile și casele religioase, în calitatea lor
de persoane juridice în virtutea dreptului însuși, au capacitatea: de a achi –
ziționa, de a poseda, de a administra, de a înstrăina bunuri materiale , dacă
această capacitate nu este exclusă sau limitată de constituții (§ 1).
Totuși, institutele religioase să evite orice fel ( quamlibat speciem ) de
lux, de câștig nemoderat și de acumulare de bunuri.§ 49. c onducerea inStituteLor

288
b) Fiind bunuri ecleziastice, bunurile materiale ale institutelor religioase
sunt reglementate de dispozițiile Cărții a V-a a Codului, Bunurile materi –
ale ale Bisericii , în afară de cazul care este stabilit în mod expres altfel
(can. 635, § 1).
c) Totuși, fiecare institut să stabilească norme adecvate despre folosirea
și administrarea bunurilor , prin care să fie favorizată , ocrotită și exprimată
sărăcia ce îi este proprie (can. 635, § 2).
2. Administrarea bunurilor materiale
a) Economul
În fiecare institut religios și în fiecare provincie condusă de un provincial
să existe un econom numit în conformitate cu dreptul propriu, care să admi –
nistreze bunurile materiale sub direcțiunea superiorului. Dacă este posi –
bil, chiar și în comunitățile locale să existe un econom, altul decât superio –
rul local (can. 636, § 1).
Economii și ceilalți administratori trebuie să prezinte autorității com –
petente o dare de seamă cu privire la administrarea efectuată, la data și în
modul stabilite de dreptul propriu.
Canonul 638 conține dispoziții referitoare la administrația ordinară și
extraordinară, iar canonul 639 stabilește diferite responsabilități în mate –
rie economică: responsabilitatea persoanei juridice (§ 1), a religioșilor care
acționează cu permisiunea superiorului (§ 2), a religioșilor care acționează
fără această permisiune (§ 3).
§ 50. ADMITEREA CANDIDAȚILOR
ȘI INSTRUIREA MEMBRILOR
(can. 641-661)
I. a dmIterea la novICIat
(cann. 641-645)
1. Condiții generale (cann. 641-642)
– Dreptul de a admite candidați la noviciat aparține superiorilor majori,
în conformitate cu dreptul propriu al fiecărui institut.
– Să-i admită cu grijă atentă numai pe aceia care au vârsta necesară,
sunt sănătoși, au un caracter corespunzător și sunt suficient de maturi
pentru a putea îmbrățișa viața specifică institutului.
– Sănătatea, caracterul și maturitatea pot fi dovedite, recurgându-se, dacă
este necesar, și la ajutorul specialiștilor, respectându-se totuși dispozițiile
can. 220.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

289
2. Interdicții (cann. 643-644)
a) Este admis în mod invalid la noviciat:
– cine nu a împlinit vârsta de 17 ani;
– cine este căsătorit, câtă vreme durează căsătoria;
– cine este legat printr-un legământ sacru de un institut de viață consa –
crată sau este încorporat într-o societate de viață apostolică;
– cine intră în institut cu forța, din frică gravă sau prin înșelătorie, sau
cine este admis de un superior constrâns în același mod;
– cine a tăinuit încorporarea sa într-un institut de viață consacrată sau
într-o societate de viață apostolică.
b) Superiorii să nu admită la noviciat clerici seculari fără să-l fi consul –
tat pe ordinariul propriu al acestora.
De asemenea, să nu admită persoane împovărate de datorii (materiale)
pe care nu le pot achita.
3. Documente necesare (can. 645)
Pentru admiterea la noviciat sunt necesare următoarele documente:
– certificatele de Botez, de Mir și de stare liberă;
– o dovadă din partea ordinariului locului, în cazul unui cleric; din par –
tea superiorului competent, în cazul unei persoane care a mai fost admisă
într-un institut de viață consacrată sau într-o societate de viață apostolică;
din partea rectorului seminarului, în cazul unui seminarist;
– alte documente prescrise de dreptul propriu al institutului.
Dacă superiorii consideră că este necesar, pot să ceară și alte informații
despre candidați, chiar sub secret.
II. n ovICIatul șI InStruIrea novICIlor
(cann. 646-653)
O dată cu începerea noviciatului începe viața în institut, și nu viața de
călugăr.
1. Finalitățile noviciatului (can. 646)
Noviciatul își propune:
– ca novicii să cunoască mai bine vocația lor divină, specifică institutu –
lui; să experimenteze modul de viață al institutului; să-și modeleze mintea
și inima după spiritul institutului;
– ca superiorii să poată constata și confirma hotărârea și capacitatea
novicilor.§ 50. a dmiterea candidațiLor și inStruirea memBriLor

290
2. Locul și durata noviciatului (cann. 647-649; 652, § 3)
a) Locul noviciatului
– Pentru a fi valid, noviciatul trebuie să fie făcut într-o casă destinată în
mod legal acestui scop, adică într-o casă înființată conform dispozițiilor
canonului 647, § 1. Există totuși o excepție : în cazuri particulare și în mod
excepțional ( ad modum exceptionis ), superiorul general poate să permită,
cu consimțământul consiliului său, ca un candidat să facă noviciatul în altă
casă a institutului, sub conducerea unui călugăr capabil, care să-l înlocu –
iască pe maestrul de novici. De notat că, în acest caz excepțional, pentru
validitate este necesar ca respectiva casă să aparțină institutului, la care
candidatul are de gând să se încorporeze, și nu unui alt institut religios
sau, eventual, diecezei. În caz excepțional, despre care vorbește canonul,
ar putea fi acela al unui candidat mai în vârstă, care s-ar simți stingherit
într-un grup de tineri și ar crea pentru toți dificultăți.
– Este dreptul superiorului general, cu consimțământul consiliului său,
să înființeze , să transfere sau să desființeze o casă de noviciat. Orice decizie
în acest sens trebuie făcută în scris, sub formă de decret. Pentru institutele
de drept pontifical nu mai este necesară, așa cum prevedea vechiul Cod (cf.
can. 554, § 1), permisiunea Sfântului Scaun. Înființarea unei case de novi –
ciat presupune acordul scris din partea episcopului diecezan (can. 609, § 1).
Acest acord nu este obligatoriu dacă este vorba despre instalarea sau trans –
ferarea într-o casă a institutului înființată deja în mod legal (cf . can. 612).
– Dată fiind importanța noviciatului, locul în care se desfășoară trebuie
să favorizeze prin excelență un climat de rugăciune, de meditație și de viață
comunitară. Aceasta din urmă trebuie observată mult mai strict decât aceea
a călugărilor deja formați.
b) Durata noviciatului
– Pentru a fi valid , noviciatul trebuie să dureze 12 luni trăite în comu –
nitatea de novici. Superiorul major poate permite ca grupul de novici să
locuiască anumite perioade de timp într-o altă casă a institutului , desem –
nată de el. Motivele pot fi diferite: participarea la un curs special, perioadă
de odihnă, schimbare de climă etc.
– În vederea desăvârșirii instruirii novicilor, constituțiile pot să prevadă
una sau mai multe perioade de activitate apostolică desfășurată în afara
comunității noviciatului, dar care să nu afecteze cele 12 luni canonice.
Noviciatul nu trebuie să dureze mai mult de doi ani.
– Absențele din casa de noviciat sunt reglementate de can. 649, § 1:
– absența care depășește trei luni, continue sau întrerupte, invalidează
noviciatul, indiferent care a fost motivul absenței (justificat, nejustificat,
cu permisiunea sau fără permisiunea superiorului);cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

291
– absența mai mare de 15 zile, dar nu mai mare de trei luni, trebuie
recuperată;
– absența care nu depășește 15 zile nu trebuie recuperată;
– în cazul absenței care depășește trei luni, noviciatul trebuie luat de la
început.
Nu sunt considerate absențe perioadele de transfer ale novicilor; de ase –
menea, perioadele de activitate apostolică (cf. cann. 647, § 3; 648, § 2).
Superiorul major competent poate permite ca prima profesiune să poată
fi anticipată cu cel mult 15 zile (can. 649, § 2).
3. Maestrul de novici (cann. 650-651)
Maestrul de novici este persoana responsabilă cu instruirea novicilor la
viața călugărească. Scopul noviciatului pretinde ca novicii să fie instruiți
sub conducerea unui maestru de novici după un plan ce trebuie stabilit de
dreptul propriu.
Conducerea novicilor, sub autoritatea superiorilor majori, este rezervată
unui singur maestru.
Maestrul trebuie să fie membru al institutului respectiv, să fi făcut votu –
rile perpetue și să fie desemnat în mod legal. Dacă este necesar, maestrului
de novici i se pot da colaboratori.
4. Instruirea novicilor (can. 652)
Maestrul de novici și colaboratorii lui au datoria să discearnă și să con –
firme vocația novicilor și să-i formeze în mod treptat pentru a trăi cum
trebuie viața de perfecțiune specifică institutului.
Novicii trebuie:
– să fie atrași să cultive virtuțile umane și creștine;
– să înainteze în desăvârșire prin rugăciune și renunțarea la ei înșiși;
– să fie instruiți să contemple misterul mântuirii, să citească și să medi –
teze Sfânta Scriptură;
– să fie pregătiți pentru a celebra cultul lui Dumnezeu în liturgia sacră;
– să fie educați cu privire la exigențele vieții consacrate lui Dumnezeu și
oamenilor prin profesiunea sfaturilor evanghelice;
– să fie învățați să cunoască spiritul, scopul, disciplina, istoria și viața
institutului;
– să fie educați să rămână pătrunși de iubire față de Biserică și față de
păstorii ei sacri (cf. PC 6).
Timpul de noviciat, adică cele 12 luni canonice, trebuie să fie dedicat în
chip deosebit muncii de instruire și de formare a novicilor. În această peri –
oadă novicii nu pot face studii (liceale, seminariale, universitare etc.), nici § 50. a dmiterea candidațiLor și inStruirea memBriLor

292
să desfășoare alte activități (de ex., preoții nu pot fi parohi, vicari parohiali,
profesori etc.).
5. Terminarea noviciatului (can. 653)
Novicele poate să părăsească în mod liber noviciatul, dar și autoritatea
competentă poate să-l elimine.
La terminarea noviciatului, novicele, dacă este considerat apt, să fie
admis la profesiunea temporară, altminteri, să fie eliminat. Dacă mai există
un dubiu cu privire la idoneitate, superiorul major poate să prelungească
timpul de probă, conform dreptului propriu, dar nu mai mult de 6 luni.
III. P rofeSIunea relIgIoaSă
(cann. 654-658)
1. Definiția (can. 654)
Profesiunea religioasă este actul prin care o persoană care a încheiat
noviciatul își asumă prin vot public observarea celor trei sfaturi evanghe –
lice, se consacră lui Dumnezeu prin intermediul Bisericii și este încorporată
în institut cu obligațiile și drepturile stabilite de drept.
2. Diferite feluri de profesiune (can. 655)
a) Profesiunea temporară este asumarea sfaturilor evanghelice prin vo turi
publice pentru o perioadă stabilită de dreptul propriu, care să nu fie mai
scurtă de trei ani, nici mai lungă de șase ani.
b) Profesiunea perpetuă este profesiunea care urmează imediat după
expirarea celei temporare.
c) Profesiunea definitivă . Există institute ale căror Constituții prescriu
numai voturile temporare ce trebuie reînnoite de fiecare dată la expirarea
timpului pentru care au fost făcute. Această reînnoire continuă este numită
profesiune definitivă .
3. Condiții necesare pentru validitatea
profesiunii temporare (can. 656)
– persoana să fi împlinit vârsta de 18 ani;
– noviciatul făcut în mod valid;
– admiterea din partea superiorului competent, cu votul consiliului său;
– profesiunea exprimată și făcută fără violență, frică gravă sau înșelătorie;
– profesiunea primită de superiorul legitim, personal sau prin altcineva.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

293
4. Accederea la profesiunea perpetuă (can. 657)
După ce a expirat timpul pentru care a fost făcută profesiunea tempora ră,
călugărul care face benevol o cerere și este considerat apt să fie admis la
profesiunea perpetuă; în caz contrar, să părăsească institutul.
Dacă superiorul competent consideră că este oportun, poate să prelun –
gească , în conformitate cu dreptul propriu, perioada pentru profesiunea
temporară, dar în așa fel încât aceasta să nu depășească în total nouă ani.
5. Condiții necesare pentru validitatea
profesiunii perpetue sau definitive (can. 658)
– Persoana să fi împlinit cel puțin vârsta de 21 de ani;
– prealabila profesiune temporară de cel puțin trei ani;
(dintr-un motiv just, profesiunea perpetuă poate fi anticipată cu trei
luni: can. 657, § 3);
– admiterea liberă din partea superiorului competent, cu consimțămân –
tul consiliului său;
– voința liberă a candidatului;
– acceptarea profesiunii de către superiorul competent.
Iv. InStruIrea CălugărIlor
(cann. 659-661)
1. Instruirea după prima profesiune (can. 659)
– În fiecare institut, după prima profesiune, să se desăvârșească instru –
irea tuturor membrilor.
Scopul acestei instruiri este dublu:
– pentru a se trăi din plin viața proprie a institutului;
– pentru a se desfășura mai eficient activitățile din cadrul lui.
„Reînnoirea institutelor depinde, mai ales, de formarea membrilor. De
aceea, călugării care nu sunt preoți și călugărițele să nu fie destinați acti –
vităților de apostolat imediat după noviciat, ci formarea lor religioasă și
apostolică, doctrinală și practică să continue în mod adecvat în case cores pun-
zătoare, prevăzându-se chiar obținerea diplomelor respective” (cf . PC 18).
– Dreptul propriu trebuie să stabilească și durata acestei instruiri, ținând
seama de nevoile Bisericii, de condițiile oamenilor și de împrejurările tim –
purilor, după cum este cerut de scopul și natura institutului.
– O atenție deosebită trebuie acordată instruirii călugărilor care se pre –
gătesc pentru sfânta Preoție. Această instruire este reglementată de drep –
tul universal și de propriul regulament de studii al institutului.§ 50. a dmiterea candidațiLor și inStruirea memBriLor

294
– Instruirea să fie : sistematică, adaptată capacității membrilor, spiritu –
ală și apostolică, doctrinară și practică totodată, dobândindu-se chiar, în
măsura în care sunt utile, titluri academice, atât ecleziastice, cât și civile.
– În perioada acestei instruiri, să nu se încredințeze membrilor oficii și
activități care să o stânjenească.
2. Instruirea continuă (can. 661)
Călugării să continue cu sârguință toată viața instruirea lor spirituală,
doctrinală și practică.
Superiorii să le pună la dispoziție mijloacele și timpul necesar pentru
atingerea acestui scop.
Aceasta este dorința celui de-al II-lea Conciliu din Vatican: „De-a lungul
întregii vieți, membrii să caute să-și perfecționeze cu grijă această cultură
spirituală, doctrinală și practică, iar superiorii să le ofere în acest scop, în
măsura posibilului, mijloacele, ajutorul și timpul necesar” ( PC 18).
§ 51. OBLIGAȚIILE ȘI DREPTURILE
INSTITUTELOR ȘI ALE MEMBRILOR LOR
(cann. 662-672)
1. Obligația institutului față de proprii membri (can. 670)
În virtutea încorporării călugărilor în institut, acesta este obligat să
ofere tot ceea ce este necesar pentru viața lor spirituală, umană și aposto –
lică, astfel încât ei să-și poată realiza pe deplin vocația.
Dacă din partea institutului este o obligație , din partea călugărilor este
un drept de a primi toate mijloacele necesare pentru atingerea scopului
vocației lor, un drept pe care nimeni nu trebuie să-l nege.
2. Obligațiile membrilor
a) Regula supremă de viață (can. 662)
Călugării să aibă ca regulă supremă de viață urmarea lui Cristos , pro –
pusă de evanghelie și exprimată în Constituțiile propriului institut. Acest
canon subliniază faptul că urmarea lui Cristos trebuie îndeplinită într-un
mod concret bine determinat, care este acela stabilit de constituțiile unui
institut: viață călugărească în abstract nu există, ci întotdeauna în con –
cret, într-o carismă specială care, fiind dar al Duhului făcut Bisericii, tre –
buie protejată. Această protejare se înfăptuiește prin intermediul constitu –
țiilor institutului, care sunt aprobate de autoritatea ecleziastică.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

295
b) Viața spirituală și sacramentală (cann. 663-664)
Viața spirituală și sacramentală trebuie, în același timp, să susțină și să
exprime viața de consacrare lui Dumnezeu în forma vieții călugărești. Ele –
mentele acestei vieți sunt:
– contemplarea realităților divine și unirea asiduă cu Dumnezeu în rugă –
ciune; aceasta să fie cea dintâi și principala îndatorire a tuturor călugărilor;
– citirea Sfintelor Scripturi;
– rugăciunea mintală sau meditația;
– participarea zilnică la jertfa Euharistică, la sfânta Împărtășanie, ado –
rarea preasfântului Sacrament;
– celebrarea Liturgiei Orelor, conform dreptului propriu;
– îndeplinirea altor practici de evlavie;
– cinstirea preacuratei Fecioare Maria, modelul și ocrotitoarea oricărei
vieți consacrate, etiam per mariale rosarium ;
– reculegerile sacre anuale;
– examinarea zilnică a conștiinței;
– frecventarea deasă a sfintei Spovezi.
c) Viața comună (can. 665)
Călugării să locuiască în propria casă religioasă, respectând viața comu –
nitară, și să nu plece din ea decât cu permisiunea superiorului lor. Dacă
însă este vorba despre o absență mai îndelungată, superiorul major, cu
consimțământul consiliului său și dintr-un motiv just, îi poate permite
unui membru să locuiască în afara casei institutului, dar nu mai mult de
un an, în afară de cazul când este vorba despre îngrijirea sănătății, despre
studii sau despre apostolat exercitat în numele institutului.
Călugărul care lipsește în mod nelegal din casa institutului, cu intenția
de a se sustrage autorității superiorilor, să fie căutat cu grijă și ajutat să se
întoarcă și să persevereze în chemare (v. parabola oii pierdute).
d) Folosirea „mass-media” (can. 666)
În folosirea mijloacelor de comunicare socială (radio, televiziune, Inter –
net, ziare, reviste, filme etc.), să se respecte discernământul necesar și să
se evite tot ceea ce este vătămător propriei vocații și primejdios pentru
castitatea unei persoane consacrate.
e) Clauzura (can. 667)
Clauzura este legea care le interzice călugărilor să iasă din mănăstire,
iar persoanelor străine să intre în mănăstire sau convent, ori în casa insti –
tutului sau cel puțin într-o parte a casei destinată exclusiv membrilor insti –
tutului. Clauzura mai înseamnă și spațiul unei case călugărești supuse
acestei interdicții.
Codul de Drept Canonic prevede patru feluri de clauzură:
– clauzura comună , adică obligatorie pentru toate casele tuturor insti –
tutelor de viață consacrată (de bărbați și de femei, de drept pontifical și de § 51. o BLiGațiiLe și drepturiLe inStituteLor și aLe memBriLor Lor

296
drept diecezan) și care constă în rezervarea exclusivă pentru membri cel
puțin a unei părți a casei; este reglementată de dreptul propriu;
– clauzura mai severă , pentru mănăstirile (de bărbați sau de femei) de
viață contemplativă; poate fi reglementată chiar și de directoriul general,
nu numaidecât de constituții.
– clauzura papală , specifică numai mănăstirilor de femei dedicate în
întregime vieții contemplative; este reglementată de normele date de Sca –
unul Apostolic (de aceea, se numește „papală”).
– clauzura constituțională , pentru mănăstirile de femei care nu sunt
dedicate în întregime vieții contemplative, dar exercită și unele activități
apostolice; este reglementată numai de constituții (de aceea, se numește
„constituțională”).
f) Haina călugărească (can. 669)
– Călugării să poarte haina institutului, confecționată potrivit cu normele
dreptului propriu, ca un semn al consacrării lor și ca mărturie a sărăciei .
– Călugării clerici ai unui institut care nu are haină proprie să poarte
haina clericală prevăzută de can. 284.
g) Alte obligații (can. 671-672)
– Călugării să nu accepte, fără permisiunea superiorului legitim, funcții
și oficii în afara institutului propriu.
– Toți călugării sunt obligați să respecte dispozițiile următoarelor canoane:
277, 285, 286, 287 și 289.
În plus, călugării clerici trebuie să respecte și dispozițiile canoanelor
279, § 2.
h) Bunurile materiale (can. 668)
– Înainte de prima profesiune , membrii institutului să încredințeze admi –
nistrarea bunurilor lor celor pe care îi preferă și, în cazul când constituțiile
nu prescriu altfel, să dispună în mod liber de uzul și uzufructul acestor
bunuri. Cel puțin înainte de profesiunea perpetuă, să-și facă testamentul ,
care să fie valid și după dreptul civil.
– După profesiune . Tot ceea ce un călugăr câștigă prin muncă personală
sau în numele institutului, câștigă pentru institut. Bunurile ce îi revin în
vreun fel oarecare din pensie, dintr-o subvenție sau dintr-o asigurare sunt
câștigate pentru institut, dacă nu este stabilit altfel în dreptul propriu.
– Renunțarea totală la bunuri . Renunțarea poate fi de două feluri:
– impusă de natura institutului (de ex.: unele Ordine o impun);
– voită în mod liber de călugărul însuși.
În primul caz, renunțarea totală la bunuri (prezente și viitoare) este
obligatorie și trebuie făcută înainte de profesiunea perpetuă. Călugărul
pierde orice capacitate de a dobândi și de a poseda bunuri materiale, iar
orice act contrar votului de sărăcie este invalid.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

297
În al doilea caz, renunțarea totală sau parțială la bunurile materiale
trebuie făcută în conformitate cu dreptul propriu și cu permisiunea supe –
riorului general.
§ 51. APOSTOLATUL INSTITUTELOR
(cann. 673-683)
Apostolatul este una dintre principalele datorii ale fiecărui creștin, în
virtutea Botezului și a Mirului. Pentru clerici și persoanele consacrate, în
virtutea dedicării lor speciale slujirii Bisericii și mântuirii sufletelor, apos –
tolatul constituie îndatorirea lor fundamentală, rațiunea lor de a fi.
1. Principii și norme (cann. 673-677)
a) Principalul apostolat al tuturor persoanelor consacrate (can. 673)
Apostolatul lor constă, în primul rând, în mărturia vieții consacrate, pe
care trebuie să o întrețină prin rugăciune și pocăință .
Însăși viața consacrată, trăită în conformitate cu evanghelia, constituie
un mijloc de evanghelizare, o formă eficientă de apostolat, o predică vie și
continuă atât în fața credincioșilor, cât și a necredincioșilor (cf. LG 44, CD 33).
b) Institutele dedicate în întregime contemplației (can. 674)
– Institutele care se dedică în întregime contemplației dețin un rol minu –
nat în Trupul mistic al lui Cristos:
– ele îi oferă lui Dumnezeu o excelență jertfă de laudă;
– îmbogățesc poporul lui Dumnezeu cu cele mai îmbelșugate roade de
sfințenie;
– prin exemplul lor, îl mișcă sufletește, iar
– printr-o tainică rodnicie apostolică, îl ajută să crească.
– De aceea, oricât de urgentă ar fi necesitatea apostolatului activ, mem –
brii acestor institute nu pot fi chemați să contribuie în exercitarea diferite –
lor slujiri pastorale (cf. LG 46, CD 35).
c) Institutele dedicate apostolatului (can. 675)
În aceste institute activitatea apostolică face parte din însăși natura lor.
Conform acestui canon, apostolatul desfășurat de călugări (ca, de altfel,
și de clerici și laici) trebuie:
– să fie însuflețit de un profund spirit religios;
– să izvorască din unirea intimă cu Dumnezeu;
– să fie exercitat în numele și din însărcinarea Bisericii;
– să fie îndeplinit în comuniune eclezială perfectă, mai ales în comuniune
cu ierarhia sacră.§ 51. a poStoLatuL inStituteLor

298
Dacă se respectă aceste condiții, apostolatul institutelor de viață consa –
crată este un apostolat credibil, valid, autentic (cf. „Communicationes” 7
[1975] 66-67; PC 8).
d) Fidelitatea față de carismă și nevoia de reînnoire (can. 677)
Superiorii și membrii (institutelor de viață consacrată) să păstreze cu
fidelitate misiunea și activitățile proprii ale institutului. Totuși, ținând
seama de nevoile timpurilor și locurilor, să le adapteze cu prudență, folo –
sind chiar și mijloace noi și corespunzătoare. Orice institut are un patri –
moniu propriu (cf. can. 578) pe care trebuie să-l păstreze cu fidelitate. Dar
acest lucru nu înseamnă închistare, imobilism, învechire. Un institut tre –
buie să fie deschis și spre reînnoire adecvată. Orice reînnoire și adaptare
este de competența superiorilor și a capitlurilor.
2. Raporturile cu episcopul diecezan (cann. 678-683)
a) Dependența de episcopul diecezan (can. 678, § 1)
În ceea ce privește grija față de suflete, exercitarea publică a cultului
divin și celelalte opere de apostolat, călugării sunt sub autoritatea episcopi –
lor diecezani, cărora trebuie să le dovedească supunere devotată și respect.
Toate institutele de viață consacrată au dreptul la autonomie legitimă
(cf. can. 586), iar cele de drept pontifical pot beneficia și de exempțiune (cf.
can. 593). Dar autonomia și exempțiunea se referă numai la conducerea
internă și la disciplina internă, nu și la „grija față de suflete, exercitarea
publică a cultului divin și celelalte opere de apostolat”. În aceste activități,
călugării, exempți sau neexempți, de drept pontifical sau de drept diece –
zan, sunt sub conducerea episcopului.
Vorbind despre „celelalte opere de apostolat”, Codul se referă la toate
activitățile apostolice pe care un institut le desfășoară în dieceză spre binele
persoanelor care nu aparțin de el (școli, spitale, orfelinate, grădinițe de
copii, case pentru bătrâni etc.).
Toți călugării și călugărițele trebuie să aibă față de episcopi „supunere
devotată și respect”, datorită autorității pastorale pe care episcopii o au în
cadrul Bisericilor particulare și „pentru unitatea și buna înțelegere nece –
sare în munca apostolică” ( LG 45).
b) Dependența de superiorii proprii (can. 678, § 2)
În îndeplinirea apostolatului extern, călugării sunt supuși și superiorilor
proprii și trebuie să rămână fideli disciplinei institutului. Episcopii înșiși
să nu omită să solicite, când este cazul, această obligație.
c) Înțelegere reciprocă, colaborare și coordonare (cann. 789, § 3; 680)
– În reglementarea activităților apostolice ale călugărilor, episcopii die –
cezani și superiorii institutelor trebuie să procedeze de comun acord.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

299
– Între diferitele institute, precum și între ele și clerul secular să se favo –
rizeze o colaborare ordonată și, sub conducerea episcopilor diecezani, o
coordonare a tuturor operelor și activităților apostolice, rămânând invio –
labile natura, scopul și legile de fondare ale fiecărui institut (cf. CD 35;
MR 36; 37; 59).
d) Convențiile scrise (can. 681)
Activitățile ce sunt încredințate călugărilor de către episcopul diecezan
sunt supuse autorității și conducerii acestui episcop, rămânând neschim –
bat dreptul superiorilor prevăzut de can. 678, § 2 și 3.
În aceste cazuri, să se încheie o convenție scrisă între episcop și superior,
în care, între altele, să se stabilească în mod expres și cu grijă:
– activitatea ce trebuie îndeplinită;
– membrii institutului care îndeplinesc această activitate;
– chestiunile de ordin economic.
e) Oficii ecleziastice conferite călugărilor (can. 682)
– Numirea . Când i se conferă unui călugăr un oficiu ecleziastic (cf. can.
145), călugărul este numit de episcopul diecezan în urma prezentării sau,
cel puțin, cu consimțământul superiorului competent.
– Înlăturarea . Călugărul poate fi înlăturat din oficiul încredințat fie din
ordinul autorității ce i l-a încredințat, după ce l-a informat pe superior, fie
la ordinul superiorului, după ce l-a informat pe cel care a încredințat ofi –
ciul. Niciunul dintre cei doi nu are nevoie de consimțământul celuilalt.
f) Dreptul de vizită al episcopului diecezan (can. 683)
– Cu prilejul vizitei pastorale, ca și în caz de necesitate, episcopul diece –
zan poate să viziteze, personal sau prin altcineva, bisericile și oratoriile pe
care credincioșii le frecventează în mod obișnuit, școlile și celelalte opere
religioase sau caritative, fie spirituale, fie materiale, încredințate călugări –
lor, însă nu școlile ce sunt deschise exclusiv elevilor proprii ai institutului.
– Dacă episcopul descoperă eventuale abuzuri, poate lua el însuși măsuri
în virtutea propriei autorități, după ce l-a avertizat fără succes pe superio –
rul religios.
g) Excluderea unui călugăr din dieceză (can. 679)
Dintr-un motiv foarte grav ( gravissima causa ), episcopul poate să-i inter –
zică unui membru al unui institut de viață consacrată să locuiască în die –
ceză, dacă superiorul, deși a fost informat, a neglijat să ia măsuri. În acest
caz, chestiunea trebuie adusă îndată la cunoștința Sfântului Scaun.§ 51. a poStoLatuL inStituteLor

300
§ 53. SEPARAREA MEMBRILOR DE INSTITUT
(cann. 684-704)
Codul de Drept Canonic prevede trei posibilități ca un călugăr să pără –
sească propriul institut:
– trecerea la un alt institut;
– ieșirea definitivă din institut;
– eliminarea din institut.
I. t reCerea la un alt InStItut
(cann. 684-685)
1. Călugării cu voturi perpetue (cann. 684, § 1-2; 685)
– Un călugăr cu voturi perpetue nu poate trece de la propriul institut la
un alt institut religios decât cu permisiunea superiorilor generali ai ambe –
lor institute și cu consimțământul respectivelor consilii.
– După o perioadă de probă care trebuie să dureze cel puțin trei ani , călu –
gărul poate fi admis la profesiunea perpetuă în noul institut. Dacă refuză
să facă această profesiune sau nu este admis de superiorii competenți să o
facă, să se întoarcă la institutul de unde a venit, dacă nu a obținut indultul
de secularizare.
– Până la efectuarea profesiunii în noul institut, rămânând voturile,
sunt suspendate drepturile și obligațiile pe care călugărul le avea în vechiul
institut. Totuși, de la începutul perioadei de probă este ținut la respectarea
dreptului propriu al noului institut.
d) Prin profesiunea în noul institut, călugărul este încorporat acestuia,
încetând voturile, drepturile și obligațiile anterioare.
2. Călugărul unei mănăstiri autonome (can. 684, § 3)
Pentru ca un călugăr să poată trece de la o mănăstire autonomă ( sui
iuris ) la o alta a aceluiași institut sau a unei federații sau confederații, este
necesar și suficient consimțământul superiorilor majori ai celor două mă năs-
tiri și al capitlului mănăstirii care primește, respectându-se condițiile nece –
sare stabilite de dreptul propriu. Nu este necesară o nouă profesiune.
3. Trecerea la un institut secular
sau la o societate de viață apostolică (can. 684, § 5)
Pentru trecerea unui călugăr la un institut secular sau la o societate de
viață apostolică, ori de la aceasta la un institut călugăresc, este necesară per –
misiunea Scaunului Apostolic, de ale cărui directive trebuie să se țină sea ma.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

301
II. I eșIrea defInItIvă dIn InStItut
(cann. 686-693)
1. În cazul călugărilor cu voturi temporare
Sunt prevăzute două posibilități: ieșirea liberă și ieșirea impusă de
superiori.
a) Ieșirea liberă . La expirarea perioadei profesiunii temporare, fostul
călugăr este liber să părăsească institutul. În schimb, cine vrea să pără –
sească institutul în perioada profesiunii temporare trebuie să obțină indult
de la superiorul general. Acesta îl poate da numai dacă există un motiv
grav și dacă are consimțământul propriului consiliu. În institutele de drept
diecezan, indultul, pentru a fi valid, trebuie confirmat de episcopul diecezei
în care se află casa de care aparține călugărul.
b) Ieșirea impusă . Dacă există motive juste, la terminarea profesiunii
temporare, un călugăr poate fi exclus de la depunerea profesiunii următoare
de către superiorul major competent, audiind părerea consiliului. Un motiv
de excludere de la depunerea profesiunii următoare poate fi și o boală fizică
sau psihică, survenită chiar după profesiune, care, după părerea specialiș –
tilor, face ca o persoană să fie incapabilă să trăiască în institut, în afară de
cazul când boala a survenit din cauza institutului sau ca o urmare a muncii
efectuate în institut. Dacă un călugăr devine dement în perioada voturilor
temporare, cu toate că nu este capabil să facă o nouă profesiune, totuși nu
poate fi îndepărtat din institut.
2. În cazul călugărilor cu voturi perpetue
a) Motive foarte grave . Călugărul cu voturi perpetue să nu ceară indult
de a pleca din institut decât din motive foarte grave , cântărite cu atenție în
fața lui Dumnezeu.
b) Procedura . Călugărul care totuși s-a decis să părăsească institutul
trebuie să facă o cerere adresată superiorului general, iar acesta, la rândul
lui, trebuie să o înainteze, împreună cu părerea sa și a consiliului, Sfântu –
lui Scaun (Congregația pentru Institutele de viață consacrată și Societățile
de viață apostolică), dacă este vorba despre un institut de drept pontifical,
sau episcopului diecezei în care se află casa de care aparține solicitantul,
dacă este vorba despre un institut de drept diecezan.
c) Efectele indultului:
– Indultul de a părăsi institutul, acordat în mod legal și notificat călugă –
rului respectiv, dacă în momentul notificării nu a fost refuzat de acesta,
include ipso iure dispensa de voturi, precum și de toate obligațiile ce decurg
din profesiune.§ 53. S epararea memBriLor de inStitut

302
– Dacă respectivul călugăr este cleric , indultul nu este acordat până
când clericul nu găsește un episcop care să-l încardineze în dieceză sau cel
puțin să-l primească pentru încercare. Dacă este primit pentru încercare,
după cinci ani este încardinat ipso iure în dieceză, dacă episcopul nu l-a
refuzat.
– În cazul unui cleric cu voturi temporare (intrat în institut după hiro –
tonire), indultul comportă obligația de a se întoarce în dieceză, în care, de
fapt, a rămas mereu încardinat, chiar și în perioada profesiunii temporare.
Excardinarea unui cleric devenit călugăr are loc numai prin profesiunea
perpetuă, când este încardinat în institut.
3. Readmiterea în institut (can. 690)
a) Cine a ieșit în mod legal din institut după noviciat sau după profesi –
une, poate fi reprimit de către superiorul general, cu consimțământul con –
siliului, fără obligația de a repeta noviciatul. Totuși, superiorul trebuie să
stabilească o perioadă corespunzătoare de probă înainte de profesiunea
temporară, precum și durata voturilor înainte de profesiunea perpetuă, în
conformitate cu cann. 655 și 657.
b) Superiorul unei mănăstiri sui iuris beneficiază de aceeași facultate,
cu consimțământul consiliului său.
N.B.: Readmiterea nu constituie un drept pentru persoanele care au
părăsit institutul, ci o favoare. De aceea, dacă superiorul general respinge
cererea, nu există nicio posibilitate de recurs.
III. e lImInarea dIn InStItut
(cann. 694-704)
Sunt prevăzute trei feluri de eliminări:
– eliminarea ipso facto ;
– eliminarea prin decret;
– eliminarea urgentă.
1. Eliminarea ipso facto (can. 694)
a) Are loc în următoarele două cazuri:
1. Abandonarea în mod notoriu a credinței catolice;
2. Încheierea sau atentarea căsătoriei, chiar și numai la starea civilă.
Căsătoria unui călugăr cu voturi temporare este validă, de aceea, cano –
nul folosește termenul „încheie”; în schimb, căsătoria unui călugăr cu voturi
perpetue este invalidă, de aceea, este folosit termenul „atentare”.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

303
b) Procedura este simplă: superiorul provincial (când institutul este divi –
zat în provincii) sau superiorul general (când institutul nu are provincii),
împreună cu consiliul său, trebuie să adune dovezile și imediat să întoc –
mească o declarație cu privire la delictul comis, pentru constatarea juridică
a eliminării.
2. Eliminarea prin decret sau ab homine (cann. 695-697)
Ea poate fi de două feluri: obligatorie și facultativă .
1. Eliminarea obligatorie are loc în urma săvârșirii unuia dintre delictele
prevăzute în canoanele 1397-1398 (delicte împotriva vieții și libertății
omului) și 1395 (delicte externe împotriva poruncii a șasea a Decalogului).
Procedura se desfășoară în trei faze :
a) În prima fază, superiorul competent adună probele cu privire la delict
și imputabilitate, le comunică inculpatului, dându-i, totodată, posibilitatea
de a se apăra. Toate actele, semnate de superior și de notar, precum și răs –
punsurile scrise și semnate ale călugărului să fie trimise superiorului gene ral.
b) În faza a doua, superiorul general, împreună cu consiliul său, alcătuit
pentru validitate din cel puțin patru membri, examinează în mod colegial
probele, motivele și apărările. Dacă, în urma unui vot secret și majoritar,
se decide pentru eliminarea călugărului, superiorul general trebuie să emită
decretul de eliminare. Pentru a fi valid, decretul trebuie să conțină, pe
scurt, motivele în drept și în fapt.
c) În faza a treia, procedura se desfășoară la Sfântul Scaun, căruia tre –
buie să i se trimită decretul și toate celelalte acte. Pentru a fi valid, decre –
tul trebuie confirmat de Sfântul Scaun. Tot pentru validitate, este necesar
ca decretul să menționeze dreptul persoanei eliminate de a face recurs la
autoritatea competentă în termen de 10 zile de la primirea decretului, iar
recursul are efect suspensiv.
Pentru institutele de drept diecezan, confirmarea decretului o face epi sco-
pul diecezei în care se află casa de care aparține călugărul.
2. Eliminarea facultativă este prevăzută de can. 696, § 1.
a) Un membru al unui institut călugăresc poate fi eliminat și din alte
motive, cu condiția ca ele să fie grave , externe , imputabile și dovedite din
punct de vedere juridic, cum sunt:
– neglijarea continuă a obligațiilor vieții consacrate;
– repetatele încălcări ale legămintelor sacre;
– neascultarea încăpățânată față de dispozițiile legitime ale superiorilor
în lucru grav;
– scandalul grav cauzat de comportamentul culpabil al respectivului călugăr;
– susținerea cu încăpățânare sau răspândirea de învățături condamnate
de magisteriul Bisericii,§ 53. S epararea memBriLor de inStitut

304
– aderarea publică la ideologii infectate de materialism și ateism;
– absența nelegitimă (din casa institutului) timp de un semestru;
– alte motive de o gravitate asemănătoare, stabilite de dreptul propriu
al institutului.
Pentru eliminarea unui membru cu voturi temporare, sunt suficiente
chiar și motive mai puțin grave, stabilite de dreptul propriu.
b) Procedura se desfășoară, de asemenea, în trei faze (can. 697).
– Faza a doua (la superiorul general) și faza a treia (la Sfântul Scaun sau
la episcopul diecezan) sunt la fel ca și în cazul eliminării obligatorii. Numai
faza întâi este puțin diferită.
Dacă superiorul major (în cele mai multe cazuri este superiorul provin –
cial), după ce a audiat părerea consiliului său, consideră că trebuie să aibă
loc procesul de eliminare, este obligat să adune și să completeze probele și
să-l avertizeze pe călugărul în cauză, în scris sau în fața a doi martori, că,
dacă nu se îndreaptă, va fi imediat eliminat din institut, arătându-i moti –
vul eliminării și acordându-i posibilitatea de a se apăra. În cazul în care
avertismentul s-a dovedit a fi zadarnic, să procedeze la un al doilea avertis –
ment, după ce au trecut cel puțin 15 zile. Dacă și acest al doilea avertis –
ment s-a dovedit a fi zadarnic, iar superiorul, împreună cu consiliul său, a
apreciat că necorijarea este destul de evidentă și că apărările călugărului
sunt insuficiente, după 15 zile de la ultimul avertisment să-i trimită supe –
riorului general toate actele semnate de superiorul însuși și de notar, îm –
preună cu răspunsurile călugărului, semnate de el însuși.
3. Eliminarea imediată într-un caz urgent (can. 703)
În caz de grav scandal extern sau de daună foarte gravă care amenință
institutul, superiorul major sau, dacă amânarea ar fi riscantă, superiorul
local, cu consimțământul consiliului său, poate elimina imediat un mem –
bru din casa religioasă. Dacă este necesar, superiorul major să aibă grijă să
inițieze procedura de eliminare conform dreptului sau să supună totul jude –
cății Scaunului Apostolic.
§ 54. INSTITUTELE SECULARE
(cann. 710-730)
1. Natura institutelor seculare (can. 710)
a) Institutele seculare au fost recunoscute pentru prima dată ca formă
de viață consacrată stabilă de către Papa Pius al XII-lea în anul 1947, care
le-a stabilit natura și caracteristicile proprii ( piuS aL Xii- Lea, Const. Apost.
Provida Mater [2 februarie 1947]: AAS 39 [1947] 114-124).cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

305
b) Institutul secular este un institut de viață consacrată în care credin –
cioșii, trăind în lume, tind la desăvârșirea dragostei ( ad caritatis perfectio –
nem contendunt ) și se străduiesc să contribuie la sfințirea lumii, mai ales
lucrând în interiorul ei.
Institutele seculare sunt institute de viață consacrată cu caracteristici
proprii, care îi scot în evidență particularitatea carismatică. Canoanele
573-606 ( Norme comune tuturor institutelor de viață consacrată ) au valoare
și pentru aceste institute.
2. Membrii institutelor seculare (cann. 711-716)
a) Membrii institutelor seculare pot fi laici sau clerici . Ei își manifestă
și își exercită consacrarea în activitatea apostolică și, asemenea unui fer –
ment, se străduiesc să pătrundă toate realitățile cu spiritul evanghelic pen –
tru consolidarea Trupului lui Cristos.
b) Membrii laici participă, în lume și din lume, la funcția Bisericii de a
evangheliza, fie prin mărturia propriei vieți creștine și a fidelității față de
propria consacrare, fie prin sprijinul pe care îl dau pentru a orândui reali –
tățile temporale potrivit cu planul lui Dumnezeu și a face ca lumea să fie
pătrunsă de puterea evangheliei. Colaborează potrivit cu modul lor de viață
seculară la slujirea comunității ecleziale.
c) Membrii clerici , prin mărturia vieții lor consacrate, mai ales în Preo –
ție, îi ajută pe confrații lor cu o caritate apostolică deosebită, iar în rândul
poporului lui Dumnezeu, lucrează la sfințirea lumii prin slujirea lor sacră.
d) Membrii trebuie să practice sfaturile evanghelice (can. 589-601), care
pot fi asumate cu voturi sau alte legăminte sacre stabilite de constituții. De
asemenea, constituțiile trebuie să determine obligațiile pe care le produc
aceste legăminte, respectându-se întotdeauna, în modul de viață, seculari –
tatea specifică institutului.
e) Membrii acestor institute trebuie să păstreze comuniunea între ei,
veghind cu grijă la unitatea de spirit și la fraternitatea autentică, cu toate
că își duc viața în condițiile obișnuite ale lumii, fie singuri, fie fiecare în
familia sa, fie într-un grup de viață frățească.
f) Membrii clerici încardinați în dieceză depind de episcopul diecezan,
cu excepția acelor lucruri care privesc viața consacrată a institutului pro –
priu. În schimb, cei care sunt încardinați în institut (cf. can. 266, § 3), dacă
sunt destinați activităților proprii ale institutului sau conducerii institutu –
lui, depind de episcop așa cum depind călugării.§ 54. i nStituteLe SecuLare

306
3. Conducerea (can. 717)
– Constituțiile să stabilească forma de conducere, durata oficiului supe –
riorilor și modul în care aceștia sunt desemnați.
– Nimeni să nu fie desemnat superior general dacă nu a fost încorporat
definitiv în institut.
– Conducerea institutului să aibă grijă să fie păstrată unitatea de spirit
a acestuia și să promoveze participarea membrilor.
4. Administrarea bunurilor (can. 718)
– Administrarea bunurilor institutului, care trebuie să exprime și să
stimuleze sărăcia evanghelică , este reglementată de normele Cărții a V-a,
Bunurile materiale ale Bisericii , precum și de dreptul propriu al institutu lui.
– Dreptul propriu să stabilească și obligațiile, mai ales de natură econo –
mică, ale institutului față de membrii care lucrează în cadrul lui.
5. Obligațiile privind viața spirituală (can. 719)
– Membrii să se dedice rugăciunii , să depună mult zel în citirea Sfinte –
lor Scripturi , să respecte perioadele anuale de reculegere și să facă exerciții
spirituale , în conformitate cu dreptul propriu.
– Să participe, pe cât posibil zilnic, la sfânta Liturghie și să primească
sfânta Împărtășanie .
– Să se apropie des și liber de taina Pocăinței .
– Să beneficieze în mod liber de necesara direcțiune spirituală.
6. Admiterea în institut (cann. 720-721)
a) Dreptul superiorilor (can. 720)
Dreptul de a admite în institut pentru perioada de probă și pentru asu-
marea legămintelor sacre aparține superiorilor majori împreună cu consi –
liul lor, conform constituțiilor.
b) Impedimentele care invalidează admiterea (can. 721): vârsta sub 18
ani; legământul sacru într-un institut de viață consacrată sau încorpora –
rea într-o societate de viață apostolică; legământul matrimonial; alte impe –
dimente stabilite de constituții.
c) Pentru primirea licită este necesară maturitatea candidatului, pen –
tru a trăi corect viața institutului.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

307
7. Probația inițială (can. 722)
Scopul primei perioade de probă, ținându-se seama de natura specifică
a institutelor seculare, este asemănător noviciatului din institutele religi –
oase. Constituțiile trebuie să stabilească metoda și durata care totuși nu
trebuie să fie mai mică de doi ani.
8. Încorporarea temporară (cann. 720; 723)
După probația inițială, candidatul considerat apt este admis la încorpo –
rarea temporară și își asumă cele trei sfaturi evanghelice, întărite de un
legământ sacru. În caz contrar, să părăsească institutul.
Durata acestei prime încorporări nu poate să fie mai mică de cinci ani.
9. Încorporarea perpetuă sau definitivă (cann. 723; 726)
La expirarea perioadei de încorporare temporară, membrul considerat
apt să fie admis la încorporarea perpetuă sau definitivă (adică făcută prin
legăminte temporare ce trebuie reînnoite mereu). Cu privire la anumite
efecte juridice ce trebuie stabilite de constituții, încorporarea definitivă
este echivalată celei perpetue.
10. Instruirea continuă (can. 724)
– După prima asumare a legămintelor sacre, instruirea trebuie să con –
tinue fără întrerupere.
– Membrii să fie instruiți în egală măsură în lucrurile divine și umane.
– Superiorii institutului să pună un accent deosebit pe formarea spiri –
tuală a membrilor.
11. Separarea de institut (cann. 726-730)
– În timpul încorporării temporare: un membru încorporat temporar,
care cere benevol separarea de institut, poate să obțină indultul de a pleca
din institut, dintr-un motiv grav, de la superiorul general, cu consimță –
mântul consiliului.
– La expirarea perioadei încorporării temporare: un membru poate să
părăsească în mod liber institutul sau poate să fie exclus de la reînnoirea
legămintelor sacre, dintr-un motiv just, de către superiorul major, ascul –
tând părerea consiliului.
– Un membru încorporat în mod perpetuu: dacă vrea să părăsească insti –
tutul, chibzuind în mod serios motivele în fața lui Dumnezeu, să ceară de
la Scaunul Apostolic, prin superiorul general, indultul de a pleca, dacă insti –
tutul este de drept pontifical; altminteri, chiar de la episcopul diecezan,
după cum stabilesc constituțiile.§ 54. i nStituteLe SecuLare

308
În cazul unui cleric încardinat în institut, să se respecte dispozițiile can.
693.
– Efectele dobândirii indultului: acordându-se în mod legal indultul de
a pleca, încetează toate legămintele, precum și drepturile și obligațiile care
provin din încorporare.
– Un membru este eliminat din institut conform cann. 694-695. Institu –
tele să stabilească în constituții și alte motive de eliminare, cu condiția să
fie grave, externe, imputabile și dovedite juridicește și să se respecte proce –
dura stabilită de cann. 687-700. Celui eliminat i se aplică dispozițiile can.
701.
– Trecerea la un al institut: pentru trecerea unui membru al unui insti –
tut secular la un alt institut secular , să se respecte dispozițiile cann. 694, §
1-2; 685. Pentru trecerea la un institut religios sau la o societate de viață
apostolică , ori de la acestea la un institut secular, este necesară permisiu –
nea Scaunului Apostolic, la ale cărui dispoziții trebuie să se rămână.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

SECȚIUNEA A II-A
§ 55. SOCIETĂȚILE DE VIAȚĂ APOSTOLICĂ
(cann. 731-746)
1. Natura (cann. 731-732)
Conform Codului, societățile de viață apostolică sunt asimilate institute –
lor de viață consacrată , motiv pentru care și pentru ele valorează canoanele
578-597 și 606, deoarece membrii lor, deși nu sunt legați de voturi religioase,
urmăresc scopul apostolic propriu al societății și, ducând o viață fraternă
comună, tind la desăvârșirea dragostei prin respectarea constituțiilor .
Deosebirea de institutele de viață consacrată constă în lipsa voturilor
(sine votis reliosis ).
În unele societăți, există totuși și asumarea sfaturilor evanghelice, prin
legăminte stabilite de constituții. Acestor societăți li se aplică și cann.
598-602.
2. Casele (can. 733)
Cu privire la înființarea unei case, la constituirea unei comunități, la
drepturile incluse și la desființare, can. 733 conține dispoziții similare
cann. 608; 609, § 1; 616, § 1.
3. Conducerea (can. 734)
Conducerea societății este determinată de constituții, respectându-se,
în funcție de natura fiecărei societăți, cann. 617-633.
4. Situația juridică (cann. 736-741)
– Clericii care aparțin Societăților de viață apostolică sunt încardinați
în propria societate, dar pot fi încardinați și în dieceză (cann. 736; 738, § 3).
– Societățile, părțile și casele lor sunt persoane juridice și pot dobândi,
poseda, administra și înstrăina bunuri materiale, în conformitate cu nor –
mele Cărții a V-a, Bunurile materiale ale Bisericii , precum și cu normele

dreptului propriu. Și membrii acestor societăți sunt capabili, conform
constituțiilor, să posede bunuri materiale, însă tot ceea ce le este dat în
virtutea apartenenței lor la societate este dobândit pentru societate.
– Obligațiile și drepturile societăților și ale membrilor lor sunt stabilite
de constituții.cartea a ii-a. poporuL Lui dumnezeu (cann . 204-746)

CARTEA A III-A
FUNCȚIA BISERICII
DE A ÎNVĂȚA
(cann. 747-833)

§ 56. PRINCIPII FUNDAMENTALE
(cann. 747-755)
1. Datoria și dreptul Bisericii de a învăța (can. 747)
a) Cristos Domnul a încredințat Bisericii sale tezaurul credinței ( fidei
depositum ), pentru ca, asistată de Duhul Sfânt, să păstreze cu sfințenie
adevărul revelat, să-l cerceteze mai profund, să-l vestească și să-l expună cu
fidelitate (cf. DC 10; LG 25).
Funcția ( munus ) de a învăța face parte integrantă din natura și viața
Bisericii și constituie prima ei rațiune de a fi.
b) De aici izvorăsc datoria și dreptul înnăscut al Bisericii, independent
de orice putere omenească , de a predica evanghelia tuturor oamenilor (cf.
CD 19). Totodată, Biserica are și datoria de a vesti întotdeauna și pretutin –
deni principiile morale, chiar și cele referitoare la ordinea socială, și să-și
exprime părerea ( iudicium ferre ) despre toate realitățile umane, în măsura
în care o pretind drepturile fundamentale ale persoanei umane sau mântu –
irea sufletelor.
2. Magisteriul infailibil (can. 749)
a) Termenul magisteriu indică învățătura expusă de către păstorii Bise –
ricii, în special de către pontiful roman și de către episcopi (cf. DV 10; LG
12; 18; 22; 25).
b) În virtutea funcției sale, pontiful roman beneficiază de infailibilitate
în magisteriu în următoarele condiții, când:
– în calitate de păstor și învățător suprem al tuturor credincioșilor, căruia
îi revine datoria de a-i întări în credință pe frații săi,
– proclamă printr-un act definitiv o învățătură de credință sau de morală,
ce trebuie respectată.
c) Colegiul episcopilor beneficiază de infailibilitate în magisteriu când
episcopii, adunați în conciliul ecumenic , își exercită magisteriul și, în cali –
tate de învățători și judecători ai credinței și moralei, declară pentru toată
Biserica o învățătură cu privire la credință și morală, ce trebuie considerată
ca fiind definitivă, sau când, răspândiți în lume , păstrând comuniunea între
ei și cu urmașul lui Petru, învățând în mod autentic împreună cu același
pontif roman adevăruri de credință sau de morală, iau de comun acord o
decizie ce trebuie considerată ca fiind definitivă.

314
Nicio învățătură nu este considerată ca fiind definită în mod infailibil
dacă nu se constată acest lucru în mod clar ( nisi id manifesto constiterit ).
3. Credință și mărturie (cann. 748; 750; 752; 754; 753)
– Toți oamenii sunt ținuți să caute adevărul cu privire la Dumnezeu și
Biserica sa și, cunoscându-l, au, în virtutea legii divine, obligația și dreptul
de a-l îmbrățișa și de a-l păstra. Nimănui nu-i este permis vreodată să-i
constrângă pe alții să accepte credința catolică împotriva conștiinței lor .
– Trebuie crezute cu credință divină și catolică ( fide divina et catholica )
toate adevărurile ce sunt cuprinse în cuvântul lui Dumnezeu, scris sau
transmis prin Tradiție, adică în unicul Tezaur al credinței încredințat Bise –
ricii, și care, totodată, sunt propuse ca fiind revelate de Dumnezeu, fie de
către magisteriul solemn al Bisericii, fie de către magisteriul obișnuit și
universal ( magisterio ordinario et universali ).
– Trebuie primite și ținute cu tărie și toate adevărurile și fiecare în parte
care sunt propuse definitiv de către magisteriul Bisericii cu privire la cre –
dință și morală, adică cele ce sunt cerute pentru a păzi cu sfințenie și a
expune cu fidelitate însuși tezaurul credinței. Cel care refuză aceste propo –
ziții care trebuie să fie ținute definitiv se opune doctrinei Bisericii Catolice.
– Unei învățături de credință sau de morală, pe care o enunță fie suve –
ranul pontif, fie colegiul episcopilor când își exercită magisteriul autentic,
deși nu intenționează să o proclame printr-un act definitiv, trebuie să i se
acorde nu un consimțământ de credință, ci supunerea religioasă a intelec –
tului și a voinței ( religiosum intellectus et voluntatis obsequium ), iar cre –
dincioșii să evite tot ceea ce nu concordă cu această învățătură.
– Toți credincioșii au obligația de a respecta constituțiile și decretele pe
care le dă autoritatea legitimă a Bisericii pentru a propune o învățătură și
pentru a condamna opinii greșite, în special cele promulgate de pontiful
roman sau de colegiul episcopilor.
– Credincioșii sunt obligați să adere cu supunere religioasă a spiritului
(religioso animo absequio ) la magisteriul episcopilor.
4. Erezia, apostazia, schisma (can. 751)
a) Erezia este negarea cu încăpățânare ( pertinax ), după primirea Bote –
zului, a unui adevăr ce trebuie crezut cu credință divină și catolică, sau
îndoiala perseverentă față de el.
b) Apostazia este respingerea totală a credinței creștine.
c) Schisma este refuzul din partea unui catolic de a se supune pontifului
roman sau de a fi în comuniune cu membrii Bisericii supuși lui.cartea a iii- a. funcția BiSericii de a învăța (cann . 747-833)

315
5. Promovarea unității în credință (can. 755)
a) Este de datoria întregului colegiu al episcopilor și a Scaunului Apos –
tolic să favorizeze și să dirijeze în rândul catolicilor mișcarea ecumenică, al
cărei scop este refacerea unității între toți creștinii, pe care Biserica, din
voința lui Cristos, este ținută să o promoveze.
b) Este de datoria episcopilor și, conform dreptului, a conferințelor epi sco-
pale să promoveze această unitate și să dea, în funcție de diferitele necesi –
tăți sau împrejurări, norme practice, ținând seama de dispozițiile autorită –
ții supreme a Bisericii.
§ 57. SLUJIREA CUVÂNTULUI DIVIN
(cann. 756-792)
– În Biserica universală , misiunea de a vesti evanghelia a fost încredin –
țată îndeosebi pontifului roman și colegiului episcopilor.
– În Biserica particulară încredințată lui, exercită această funcție/misi –
une fiecare episcop , fiind, totodată, moderatorul întregii slujiri a cuvântu –
lui (can. 756).
– Este o datorie specifică a preoților , colaboratori ai episcopilor, să ves –
tească evanghelia lui Dumnezeu. Sunt ținuți la această obligație îndeosebi
parohii și ceilalți preoți cărora le este încredințată grija sufletelor. Și diaco –
nii au această obligație, în comuniune cu episcopul și cu prezbiteriul său.
– Membrii institutelor de viață consacrată , în virtutea consacrării lor,
dau mărturie despre evanghelie într-o manieră specială, iar episcopii să-i
coopteze pentru a-l ajuta în vestirea evangheliei (can. 758).
– În virtutea Botezului și a Mirului, credincioșii laici sunt vestitori ai
evangheliei prin cuvânt și prin exemplul vieții. Pot fi și chemați să colabo –
reze cu episcopul și cu preoții în exercitarea slujirii cuvântului (can. 759).
În slujirea cuvântului, care trebuie să fie bazată pe Sfânta Scriptură, pe
tradiție, pe liturgie, pe magisteriul și pe viața Bisericii, să fie prezentat în
întregime și cu fidelitate misterul lui Cristos (can. 760).
Mijloacele principale de propovăduire a învățăturii creștine să fie predica
și cateheza . Alte mijloace: prezentarea învățăturii creștine în școli, în con –
ferințe și diferite reuniuni, declarații publice făcute prin mass-media de
către autoritatea competentă (can. 761) (cf. DV 24; AA 1 și 2; CD 12 și 13;
LG 30).§ 57. S Lujirea cuvântuL ui divin

316
I. P redIca
(can. 762-772)
1. Dreptul de a predica (cann. 762-767, § 1)
– Slujitorii sacri să acorde o înaltă prețuire funcției de a predica. Vesti –
rea evangheliei lui Dumnezeu tuturor oamenilor să fie una dintre princi –
palele lor îndatoriri.
– Episcopii (în vechiul Cod, numai cardinalii) au dreptul să predice pre-
tutindeni , inclusiv în bisericile și în oratoriile institutelor de viață consa –
crată de drept pontifical, dacă episcopul locului nu a interzis în mod expres,
în cazuri particulare, acest lucru.
– Preoții și diaconii beneficiază de facultatea de a predica pretutindeni,
cu consimțământul, cel puțin presupus, al rectorului Bisericii, dacă aceeași
facultate nu a fost limitată sau retrasă de ordinariul competent sau dacă o
lege particulară nu a stabilit că este necesară o permisiune expresă. Pentru
a predica religioșilor (călugărilor sau călugărițelor) în bisericile sau în ora –
toriile lor, preoții și diaconii au nevoie de permisiunea superiorului compe –
tent, conform constituțiilor.
– Laicii pot fi admiși să predice într-o biserică sau într-un oratoriu dacă,
în anumite circumstanțe, acest lucru este necesar sau, în cazuri particulare,
este util, conform dispozițiilor conferinței episcopilor, cu excepția omiliei ,
care este parte a însăși liturgiei și este rezervată preotului sau diaconului.
2. Obligația de a predica (cann. 767, § 2-4; 770-771)
– Omilia trebuie să aibă loc la toate Liturghiile din zilele de duminică și
sărbători de poruncă, ce se celebrează cu participarea poporului. Nu poate
fi omisă decât dintr-un motiv grav.
– Se recomandă foarte mult ( valde commendatur ) ca, în cazul când există
o participare suficientă a poporului, să se țină omilie și la Liturghiile care
se celebrează în cursul săptămânii, mai cu seamă în timpul Adventului și
Postului mare sau cu ocazia unei sărbători sau a unui eveniment trist.
– Este obligația parohului sau a rectorului bisericii să aibă grijă ca aceste
dispoziții să fie respectate cu religiozitate.
– Parohii au obligația , conform dispozițiilor episcopului diecezan, să
organizeze, în anumite timpuri, exerciții spirituale și sfinte misiuni sau
alte forme de predică adaptate necesităților.
e) Îndeosebi episcopii și parohii să aibă o grijă deosebită ca cuvântul lui
Dumnezeu să fie vestit și acelor credincioși care, din cauza condițiilor de
viață, nu beneficiază de îngrijirea pastorală comună obișnuită sau sunt
lipsiți total de ea (este cazul celor bolnavi, al celor în vârstă, al celor din
diaspora etc.)cartea a iii- a. funcția BiSericii de a învăța (cann . 747-833)

317
3. Conținutul predicii (cann. 768-769)
– Vestitorii cuvântului divin să prezinte credincioșilor, în primul rând,
ceea ce trebuie crezut și făcut pentru slava lui Dumnezeu și mântuirea
oamenilor.
– Să prezinte credincioșilor învățătura magisteriului Bisericii cu privire
la demnitatea și libertatea persoanei umane, cu privire la unitatea și stabi –
litatea familiei și la rolurile și îndatoririle acesteia, cu privire la obligațiile
ce le revin oamenilor în societate, cu privire la lucrurile vremelnice care
trebuie rânduite după planul stabilit de Dumnezeu.
– În omilie să fie expuse de-a lungul anului liturgic, din textul sacru,
misterele credinței și normele vieții creștine (can. 767, § 1).
4. Alte obligații (can. 772)
– În ceea ce privește îndeplinirea funcției de a predica, toți trebuie să
respecte normele stabilite de episcopul diecezan.
– În ceea ce privește expunerea învățăturii creștine la radio și televiziune,
să se respecte dispozițiile stabilite de conferința episcopilor.
II. I nStruIrea CatehetICă
(cann. 773-780)
1. Obligația de a catehiza (cann. 773-775; 780)
– Grija deosebită față de cateheză, sub conducerea autorității ecleziastice
legitime, este o problemă care îi privește pe toți membrii Bisericii , fiecare
potrivit cu rolul său.
– Îndeosebi păstorii sufletești au datoria personală și gravă de a se îngriji
de catehizarea poporului creștin, pentru ca, prin instruirea în doctrină și
prin experiența de viață creștină, credința credincioșilor să devină vie, con-
știentă și activă .
– Părinții (ei sunt primii cateheți!) au obligația de a-i instrui pe copiii
lor, prin cuvânt și exemplu , în credință și în practicarea vieții creștine. Ace eași
obligație o au și cei care țin locul părinților, precum și nașii (de la Botez și
Mir).
– Respectând dispozițiile Scaunului Apostolic, episcopul diecezan are
obligația : să dea norme cu privire la cateheză, să ofere mijloace adecvate
pentru cateheză, elaborând chiar un catehism, dacă se consideră că este
oportun; să încurajeze și să coordoneze inițiativele catehetice.
– Conferința episcopilor are datoria, dacă se consideră că este util, să se
îngrijească de editarea de catehisme pentru teritoriul propriu, cu aproba –
rea prealabilă a Scaunului Apostolic.§ 57. S Lujirea cuvântuL ui divin

318
– Conferința episcopilor poate să înființeze un oficiu catehetic care să
ajute fiecare dieceză în materie de cateheză.
2. Obligațiile speciale ale parohilor (cann. 776-777)
– Parohul, în virtutea oficiului său, are obligația să se îngrijească de in stru-
irea catehetică a copiilor, a tinerilor și a adulților, apelând pentru aceasta
și la colaborarea clericilor (preoți, diaconi) desemnați parohiei, la colabora rea
membrilor institutelor de viață consacrată (ținând seama de natura fiecă –
rui institut), la colaborarea cateheților laici . Toți acești colaboratori, dacă
nu sunt împiedicați în mod legitim, să nu refuze să contribuie de bunăvoie.
– Parohul să promoveze și să încurajeze rolul părinților în cateheza fami –
lială (cf. can. 774, § 2).
– Respectând normele date de episcopul diecezan, parohul să aibă grijă:
– să se facă o cateheză adecvată cu prilejul celebrării sacramentelor ;
– copiii să fie pregătiți corect pentru primirea pentru prima dată a sacra –
mentelor Spovezii și Euharistiei, precum și pentru primirea Mirului;
– ca, după prima Împărtășanie, copiii să primească o catehizare mai
amplă și mai profundă.
– ca cei handicapați, trupește și mintal, să primească o instruire catehe –
tică în măsura capacităților lor;
– ca și credința tinerilor și a adulților să fie întărită, luminată și dezvoltată.
3. Obligația superiorilor institutelor de viață consacrată
și a societăților de viață apostolică (can. 778)
Superiorii institutelor de viață consacrată și ai societăților de viață
apostolică să se îngrijească de instruirea catehetică făcută cu râvnă în bise –
ricile, în școlile și celelalte instituții încredințate lor.
4. Mijloacele de catehizare (can. 779)
Instruirea catehetică să fie făcută cu toate ajutoarele, mijloacele și instru –
mentele de comunicare socială care sunt considerate mai eficiente. Este
datoria responsabililor diecezani sau a conferințelor episcopilor să dea deta –
lii mai precise privind mijloacele de catehizare.
5. Formarea cateheților (can. 780)
Ordinariii locului să aibă grijă ca persoanele care catehizează să fie
pregătite cum se cuvine, pentru a-și îndeplini eficient misiunea. Practic,
ele trebuie să cunoască bine învățătura Bisericii și principiile teoretice și
practice ale pedagogiei.cartea a iii- a. funcția BiSericii de a învăța (cann . 747-833)

319
III. a CtIvItatea mISIonară a BISerICII
(cann. 781-792)
1. Participarea tuturor credincioșilor (can. 781)
Deoarece întreaga Biserică este, prin natura sa, misionară, iar evanghe –
lizarea este o datorie fundamentală a poporului lui Dumnezeu, toți credin –
cioșii , conștienți de propria responsabilitate, trebuie să participe la activi –
tatea misionară. Este vorba despre o datorie care izvorăște din natura pro –
prie a Bisericii, popor al lui Dumnezeu, „fiindcă ea însăși își are originea în
misiunea Fiului și în misiunea Duhului Sfânt, după planul lui Dumnezeu
Tatăl” ( AG 2; 35; 37).
2. Conducerea și coordonarea activității misionare (can. 782)
– Conducerea supremă și coordonarea inițiativelor și a acțiunilor pri –
vind activitatea misionară și cooperarea pentru misiuni revin de drept
pontifului roman și colegiului episcopilor .
– Fiecare episcop , responsabil de binele Bisericii, trebuie să aibă preocu –
parea deosebită pentru activitatea misionară, suscitând, încurajând și sus –
ținând inițiativele misionare în propria Biserică particulară ( AG 38).
3. Rolul membrilor institutelor de viață consacrată (can. 783)
Deoarece, în virtutea consacrării lor, se dedică slujirii Bisericii, membrii
institutelor de viață consacrată au obligația de a lucra în chip special în
domeniul misionar, conform specificului propriu al institutului lor ( AG 40).
4. Acțiunea propriu-zis misionară (cann. 786-789)
– Acțiunea propriu-zis misionară , prin care Biserica este implantată în
rândul popoarelor sau grupurilor umane în care nu este încă înrădăcinată,
este îndeplinită, mai ales, prin trimiterea de vestitori ai evangheliei, până
când noile Biserici sunt complet formate, adică până când sunt dotate cu
forțe proprii și cu mijloace suficiente, cu ajutorul cărora să poată desfășura
ele singure activitatea evanghelizatoare.
– Misionarii , adică aceia care sunt trimiși de autoritatea ecleziastică
competentă să desfășoare activitate misionară pot fi aleși atât din rândul
autohtonilor , cât și dintre străini, atât din rândul clericilor seculari , cât și
din rândul membrilor institutelor de viață consacrată sau ai societăților de
viață apostolică, precum și din rândul credincioșilor laici . Laicii să fie coop –
tați, în primul rând, în calitate de cateheți , bine instruiți din punct de vedere
teologic și pedagogic și să se remarce printr-o viață creștină exemplară. § 57. S Lujirea cuvântuL ui divin

320
Cateheții să fie formați în școli speciale sau, unde acestea lipsesc, sub îndru –
marea misionarilor.
– Prin mărturia vieții și a cuvântului, misionarii să stabilească un dia-
log sincer cu oamenii necreștini, pentru ca și acestora să li se deschidă,
într-o manieră adecvată mentalității și culturii lor, căile prin care să poată
fi conduși la cunoașterea mesajului evanghelic.
Să-i învețe adevărurile de credință pe cei pe care îi consideră pregătiți
pentru primirea mesajului evanghelic, așa încât aceștia să poată fi admiși
la Botez, când îl cer în mod liber .
– Introducerea la credința în Cristos cunoaște trei etape:
– precatecumenatul , urmat, după un anumit timp, de
– catecumenat , timp în care catecumenii să fie inițiați în misterul mân –
tuirii și introduși în viața de credință, în viața liturgică și de caritate, pre –
cum și în viața de apostolat;
– neofiții , adică nou-botezații, să fie instruiți printr-o învățătură adecva tă,
pentru a cunoaște mai profund adevărul evanghelic, pentru a îndeplini
obligațiile asumate la Botez și pentru a fi pătrunși de dragoste sinceră față
de Cristos și Biserica sa.
– Obligațiile episcopilor din teritoriile de misiune (can. 790). Ei trebuie:
– să promoveze, să conducă și să coordoneze inițiativele și activitățile
misionare;
– să încheie convențiile necesare cu superiorii institutelor care se dedică
activității misionare.
– Favorizarea cooperării misionare în fiecare dieceză prin (can. 791):
– promovarea vocațiilor misionare;
– desemnarea unui preot care să promoveze în mod eficient inițiativele
misionare;
– celebrarea anuală a zilei pentru misiuni;
– colecta pentru misiuni, ce trebuie trimisă Sfântului Scaun.
§ 58. EDUCAȚIA CATOLICĂ
(cann. 793-821)
În trei canoane introductive (793-795), Codul stabilește următoarele
principii referitoare la educație:
a) datoria și dreptul părinților privind educația copiilor lor; b) datoria
statului de a sprijini dreptul părinților; c) datoria și dreptul Bisericii de a
educa; d) finalitățile adevăratei educații (cf. GE 3).
– Părinții (și cei care le țin locul) au obligația și dreptul de a-și educa
proprii copii. În plus, părinții catolici au obligația și dreptul de a alege acele cartea a iii- a. funcția BiSericii de a învăța (cann . 747-833)

321
mijloace și instituții pentru a se putea îngriji mai bine de educația catolică
a copiilor lor. La rândul său, statul are datoria de a pune la dispoziția părin –
ților aceste ajutoare de care au nevoie pentru a da o educație catolică copi –
ilor lor. Părinții sunt, prin drept natural, primii educatori ai propriilor copii.
– Datoria și dreptul de a educa îi revin dintr-un motiv special ( singulari
ratione ) Bisericii, căreia Dumnezeu i-a încredințat misiunea de a-i ajuta pe
oameni să poată ajunge la plinătatea vieții creștine.
Păstorii sufletești au datoria de a orândui tot ceea ce este necesar ca toți
credincioșii să beneficieze de educația catolică.
– Adevărata educație trebuie să urmărească formarea integrală a per –
soanei umane în perspectiva scopului ei ultim și binelui comun al societă –
ții. De aceea, copiii și tinerii să fie astfel educați, încât să-și poată dezvolta
în mod armonios calitățile fizice, morale și intelectuale, să dobândească un
desăvârșit simț de responsabilitate și o folosire corectă a libertății și să fie
pregătiți să participe activ la viața socială.
I. ș ColIle
(cann. 796-806)
1. Datoriile și drepturile credincioșilor cu privire la școli
(cann. 796-799; 800, § 2)
Credincioșii să acorde o mare importanță școlilor care, fără îndoială, sunt
pentru părinți principalul ajutor în îndeplinirea misiunii lor educative ( GE 5).
Părinții să coopereze strâns cu profesorii; profesorii , la rândul lor, să
colaboreze cu părinții. Să se organizeze ședințe cu părinții, cărora să li se
acorde o mare importanță.
Părinții să se bucure de libertate adevărată în alegerea școlilor. De aceea,
credincioșii trebuie să acționeze ca statul să le recunoască părinților această
libertate și, respectând dreptatea distributivă, să o ocrotească chiar prin
subvenții.
Părinții să-și încredințeze copiii acelor școli în care este prevăzută edu –
cația catolică. Dacă nu pot face acest lucru, au obligația de a se îngriji să li
se asigure copiilor în afara școlii educația catolică necesară.
Credincioșii să facă tot posibilul ca, în societatea civilă, legile privind
formarea tinerilor să aibă în vedere și educația lor religioasă și morală în
școală, după conștiința părinților.
2. Școlile catolice (cann. 803; 800-802, 806)
– Școala catolică este școala condusă de autoritatea ecleziastică compe –
tentă sau de o persoană juridică ecleziastică publică, ori școala recunoscută § 58. e ducația catoLică

322
ca atare de autoritatea ecleziastică, printr-un document scris. Nicio școală,
chiar dacă este catolică de fapt, să nu poarte denumirea de școală catolică
decât cu consimțământul autorității ecleziastice competente. Într-o școală
catolică, învățământul și educația trebuie să se bazeze pe principiile doctri nei
catolice, iar profesorii să se remarce prin doctrină dreaptă și prin viață
morală.
– Biserica are dreptul să înființeze și să conducă școli pentru orice disci –
plină, de orice gen și de orice grad.
– Institutele religioase care au ca misiune specifică educația să se dedice
cu mult zel educației catolice, inclusiv prin școli proprii, înființate cu con –
simțământul episcopului diecezan.
Episcopii diecezani au datoria să se îngrijească să fie create școli în care
să se dea o educație pătrunsă de spirit creștin. De asemenea, când consideră
că este oportun, să prevadă să creeze chiar și școli profesionale și tehnice.
Episcopii diecezani au dreptul și datoria să supravegheze și să viziteze
școlile catolice de pe teritoriul lor, inclusiv cele înființate sau conduse de
călugări sau călugărițe. De asemenea, au obligația să dea norme referitoare
la organizarea școlilor catolice, norme valabile și pentru școlile conduse de
călugări sau călugărițe, respectându-se autonomia cu privire la conduce –
rea internă a acestor școli.
Superiorii școlilor catolice, sub supravegherea ordinariului locului, să
aibă grijă ca instruirea dată în ele să se situeze, din punct de vedere știin –
țific, cel puțin la nivelul celorlalte școli din regiunea respectivă.
3. Învățătura religioasă (cann. 804-805)
Învățătura și educația religioasă catolică din orice fel de școală sunt
supuse autorității Bisericii. Conferințele episcopilor să dea norme generale
cu privire la această sferă de activitate. Episcopii diecezani au datoria să
organizeze această activitate și să o supravegheze.
Ordinariul locului să aibă grijă ca profesorii de religie, chiar și cei care
predau această disciplină în școlile necatolice, să se remarce prin: doctrină
dreaptă , trăirea vieții creștine și competență pedagogică .
Profesorii de religie sunt numiți sau aprobați de ordinariul locului, care
are și dreptul de a-i îndepărta sau de a cere să fie îndepărtați, dacă acest
lucru se impune din motive religioase sau morale.cartea a iii- a. funcția BiSericii de a învăța (cann . 747-833)

323
II. u nIverSItățIle CatolICe șI alte InStItuțII de StudII SuPerIoare
(cann. 807-814)
1. Ce sunt universitățile catolice? (cann. 803-809)
– Universitățile catolice sunt universitățile înființate și conduse de Bise –
rică și care au aceste trei scopuri generale: dobândirea de către cei care le
frecventează a unei culturi mai profunde, promovarea mai completă a per –
soanei umane, îndeplinirea de către Biserică a funcției proprii de a învăța.
– Ca și școlile catolice, universitățile catolice pot fi universități catolice
de fapt și universități catolice de drept . Cele de drept sunt cele aprobate de
autoritățile ecleziastice să aibă titlul sau denumirea de universități catolice .
– Conferințele episcopilor să facă să existe, dacă este posibil și convenabil,
universități în care diferitele discipline (de ex.: medicină, economie, litera –
tură, istorie, filosofie etc.) să fie predate și aprofundate în conformitate cu
doctrina catolică, respectându-se, desigur, autonomia științifică ( GE 10).
2. Cadrele didactice (can. 810)
În universitățile catolice să fie numiți profesori persoanele care se
remarcă atât prin capacitate științifică și pedagogică, cât și prin integrita –
tea doctrinei catolice și moralitatea vieții. Când una dintre aceste condiții
nu se verifică, cei în cauză să fie înlăturați din funcție, conform statutelor.
Conferințele episcopilor și episcopii diecezani pe teritoriul cărora există
astfel de universități au datoria și dreptul să vegheze ca în ele să fie păstrate
cu fidelitate principiile învățăturii catolice.
3. Teologia în universitățile catolice (can. 811)
În cadrul universităților catolice să existe fie o facultate teologică, fie un
institut teologic, fie cel puțin o catedră de teologie, unde să li se predea
cursuri și studenților laici.
În fiecare universitate catolică să existe cursuri care să trateze acele
probleme teologice care au legătură cu disciplinele din facultățile ei.
Profesorii care predau disciplinele teologice trebuie să aibă mandat din
partea autorității ecleziastice, adică un atestat public care să confirme că
învățătura propusă de ei este conformă cu magisteriul ecleziastic și că ei
sunt în comuniune cu Biserica.
4. Studenții (can. 813)
Studenții să beneficieze de o îngrijire pastorală specială din partea episco –
pului diecezan.§ 58. e ducația catoLică

324
III. u nIverSItățIle șI faCultățIle eClezIaStICe
(cann. 815-821)
1. Ce sunt universitățile ecleziastice? (cann. 815-816; 818)
Universitățile ecleziastice sau pontificale sunt universitățile înființate
sau aprobate și conduse de Scaunul Apostolic, care au ca scop aprofunda –
rea disciplinelor sacre sau conexe cu cele sacre și instruirea științifică a
studenților în aceste discipline.
Toate universitățile și facultățile ecleziastice trebuie să aibă statute pro –
prii și un plan de studii aprobate de Scaunul Apostolic.
2. Cadrele didactice (can. 818)
Dispozițiile din can. 810 (cu privire la calitățile cadrelor didactice) și din
812 (cu privire la mandatul ecleziastic pentru profesori) sunt obligatorii și
pentru universitățile și facultățile ecleziastice.
3. Gradele academice (can. 817)
Numai universitățile și facultățile ecleziastice, deci cele înființate sau apro-
bate de Scaunul Apostolic, pot să acorde grade academice care să aibă efec –
te juridice sau canonice în Biserică. Titularii unor oficii în Biserică trebuie
să aibă grade academice canonice (de ex.: episcopii: can. 378, § 1, nr. 5;
profesorii de teologie, filosofie și drept canonic din seminarii: can. 253, § 1;
vicarul judecătoresc și vicarii judecătorești adjuncți: can. 1420, § 4; promo –
torul de justiție și apărătorul legământului: can. 1435).
4. Studenții (can. 819)
Episcopii diecezani și superiorii institutelor de viață consacrată să tri –
mită la aceste universități tineri, clerici și călugări (dar și laici) care se fac
remarcați prin caracter, virtuți și capacități intelectuale.
§ 59. INSTRUMENTELE DE COMUNICARE SOCIALĂ
(cann. 822-823)
Instrumentele de comunicare socială (așa le numește Biserica) (cf. IM)
sau mass-media (totalitatea mijloacelor de informare a maselor) sunt:
radioul, televiziunea, ziarele, revistele, Internetul etc.cartea a iii- a. funcția BiSericii de a învăța (cann . 747-833)

325
1. Dreptul Bisericii (cann. 1254; 822)
– Prin drept înnăscut ( iure nativo ), în mod independent de puterea civilă
(statală), Biserica Catolică poate să dobândească , să posede , să administreze
și să înstrăineze bunuri materiale, pentru a-și atinge scopurile.
– Păstorii Bisericii , folosindu-se în exercitarea misiunii lor de un drept
al Bisericii, să recurgă la instrumentele de comunicare socială. În plus, să-i
informeze pe credincioși despre datoria ce o au ca utilizarea acestor instru –
mente să fie însuflețită de spirit uman și creștin.
– Toți credincioșii, mai ales cei care participă în vreun fel la organizarea
sau la utilizarea acestor instrumente, să contribuie la activitatea pastorală,
pentru ca Biserica să-și poată exercita în mod mai eficient misiunea și cu
ajutorul acestor instrumente.
2. Grija față de adevărurile de credință și de morală (can. 839)
Păstorii Bisericii au datoria și dreptul de a veghea să nu se aducă vreo
daună credinței sau vieții morale a credincioșilor prin scrieri și prin utili –
zarea mass-media.
De asemenea, păstorii Bisericii au datoria și dreptul de a cere să fie jude –
cate de ei scrierile referitoare la credință și morală și pe care credincioșii
vor să le publice. În plus, au datoria și dreptul de a condamna scrierile care
vatămă dreapta credință și bunele moravuri.
Datoriile și drepturile de mai sus le au episcopii , atât fiecare în parte,
cât și toți împreună (în sinoade particulare sau în conferințe episcopale),
față de credincioșii încredințați grijii lor și autoritatea supremă față de
întregul popor al lui Dumnezeu.
§ 60. APROBAREA CĂRȚILOR
(cann. 824-823)
1. Canon preliminar (can. 824)
Codul de Drept Canonic vorbește despre permisiune ( licentia ) și despre
aprobare ( approbatio ) în cazul publicării unor cărți sau scrieri. „Approba –
tio” presupune nu numai „posibilitatea de tipărire”, ci și „încuviințarea de
tipărire”. Aprobarea o dă ordinariul locului propriu al autorului ori ordi –
nariul locului în care cartea va fi publicată.§ 60. a proBarea cărțiLor

326
2. Aprobarea și permisiunea (cann. 825-827)
Cărțile Sfintei Scripturi nu pot fi publicate decât cu aprobarea Scaunu –
lui Apostolic sau a conferinței episcopilor. De asemenea, ca să poată fi publi –
cate traducerile lor într-o limbă națională, este necesar să fie aprobate de
aceeași autoritate și, totodată, să fie prevăzute cu explicații necesare și
suficiente. Și traducerile făcute împreună cu frații separați, însoțite de expli –
cații adecvate, au nevoie de permisiunea conferinței episcopilor .
Cărțile liturgice trebuie să fie publicate de către Scaunul Apostolic, iar
traducerile lor în limbile naționale trebuie publicate de conferințele episco –
pilor și aprobate de Scaunul Apostolic. Pentru editările ulterioare ale căr –
ților liturgice și ale traducerilor lor în limbile naționale, sau a anumitor
părți din ele, este necesar să rezulte, pe baza unui atestat al ordinariului
locului în care sunt publicate, concordanța lor cu ediția aprobată.
Cărțile de rugăciune pentru uzul public sau privat al credincioșilor să
nu fie publicate decât cu permisiunea ordinariului locului.
Catehismele și alte scrieri destinate instruirii catehetice, precum și tra –
ducerile lor necesită aprobarea ordinariului locului.
Catehismele editate de conferința episcopilor pentru întregul ei terito –
riu necesită aprobare din partea Scaunului Apostolic (cf. can. 775, § 2).
Cărțile pentru instruirea religioasă în școlile de toate gradele, care tra –
tează probleme referitoare la Sfânta Scriptură, la teologie, la dreptul cano –
nic, la istoria Bisericii și la alte discipline religioase sau morale, trebuie să
fie aprobate de către autoritatea competentă religioasă. Se recomandă ca
acele cărți care tratează materiile menționate mai sus, chiar dacă nu sunt
folosite ca manuale în școli, să fie supuse judecății ordinariului locului. Tot
astfel, cărțile care conțin elemente referitoare în mod special la probleme
de religie sau de morală.
În biserici sau oratorii nu pot fi expuse, vândute sau dăruite cărți sau
alte scrieri care tratează probleme de religie sau de morală, dacă nu au fost
publicate cu permisiunea autorității ecleziastice competente sau dacă nu
au fost aprobate ulterior de aceeași autoritate.
Reeditarea colecțiilor de decrete sau de acte publicate de o autoritate
ecleziastică se face cu permisiunea din partea acelei autorități, respectându-se
condițiile impuse de ea.
Aprobarea sau permisiunea de a publica o operă valorează pentru textul
original, însă nu pentru noile ei ediții sau pentru traduceri.cartea a iii- a. funcția BiSericii de a învăța (cann . 747-833)

327
3. Cenzorii (can. 830)
Cenzorul este persoana desemnată de autoritatea ecleziastică pentru
a-și da părerea cu privire la publicarea unor cărți. Există cenzori desem –
nați de ordinariul locului și cenzori desemnați de conferințele episcopilor .
Rămânând inviolabil dreptul fiecărui ordinariu al locului de a încredința
unor persoane de încredere misiunea de a-și da părerea asupra cărților,
poate fi alcătuită de conferința episcopilor și o listă de cenzori, remarcabili
prin știință, doctrină dreaptă și prudentă, care să stea la dispoziția curiilor
diecezane, sau poate fi chiar constituită o comisie de cenzori, pe care ordi –
narii locului să o poată consulta.
Cenzorul, înlăturând orice preferință personală, să țină seama numai
de doctrina Bisericii cu privire la credință și morală.
Cenzorul trebuie să-și dea părerea în scris ; dacă aceasta este favorabilă
(nihil obstat ), ordinariul să acorde, după judecata sa prudentă, permisiu –
nea de publicare ( Imprimatur ), punându-și semnătura și indicând data și
locul acordării permisiunii. Dacă nu este de acord cu publicarea, ordinariul
să-i comunice autorului lucrării motivele refuzului.
4. Alte norme (cann. 831-832)
Credincioșii să nu scrie în vreun fel în ziarele, în revistele sau în alte
publicații periodice care obișnuiesc să atace deschis religia catolică sau bunele
moravuri, decât dintr-un motiv just și rațional; în schimb, clericii și călu –
gării, numai cu permisiunea ordinariului locului.
Ca să poată publica scrieri care tratează probleme de religie sau morală,
călugării au nevoie și de permisiunea superiorului lor major, conform con –
stituțiilor.
Conferința episcopilor trebuie să stabilească norme privind condițiile
necesare pentru ca clericii și călugării să poată participa la emisiuni radio –
fonice sau televizate care dezbat probleme referitoare la doctrina catolică
și la morală.
§ 61. PROFESIUNEA DE CREDINȚĂ
(can. 833)
1. Definiția
1. Profesiunea de credință sau mărturisirea de credință este declararea
publică a credinței catolice, pe care trebuie să o facă cei care sunt chemați
să primească diferite oficii sau demnități în Biserică. Este o făgăduință § 61. p rofeSiunea de credință

328
publică de ascultare față de Cristos și Biserica sa și de aderare la adevărurile
fundamentale ale credinței, după o formulă aprobată de Scaunul Apostolic.
2. Au obligația de a face personal profesiunea de credință:
– în fața președintelui sau a unui delegat al acestuia, toți cei care parti –
cipă cu vot fie deliberativ, fie consultativ la conciliul ecumenic sau la conci –
liul particular, la sinodul episcopilor și la sinodul diecezan; președintele
însă, în fața conciliului sau a sinodului;
– cei promovați la demnitatea de cardinal, conform statutelor Colegiu –
lui Sacru;
– în fața delegatului apostolic, toți cei promovați la episcopat, precum și
cei echivalați episcopului diecezan;
– în fața Colegiului consultanților, administratorul diecezan;
– în fața episcopului diecezan sau a unui delegat al său, vicarii generali
și vicarii episcopali, precum și vicarii judecătorești;
– în fața ordinariului locului sau a unui delegat al său, parohii, rectorul
seminarului, profesorii de teologie și filosofie din seminarii, la începutul
funcției primite; cei care trebuie promovați la diaconat;
– în fața marelui cancelar sau, dacă acesta nu există, în fața ordinariului
locului sau a delegaților lor, rectorul unei universități catolice, la începutul
exercitării funcției primite; în fața rectorului, dacă este preot, sau în fața
ordinariului locului sau a delegaților lor, profesorii care predau în orice fel
de universitate discipline care privesc credința și morala, la începutul exer –
citării funcției primite;
– Superiorii din institutele religioase și societățile de viață apostolică
clericale, conform constituțiilor.cartea a iii- a. funcția BiSericii de a învăța (cann . 747-833)

CARTEA A IV-A
FUNCȚIA BISERICII
DE A SFINȚI
(cann. 834-1253)

§ 61. LITURGIA SACRĂ
(cann. 834-839)
1. Esența și valoarea liturgiei sacre (cann. 834, 836, 837, 839)
a) Biserica îndeplinește funcția de a sfinți în special ( peculiari modo )
prin liturgia sacră, care este cu adevărat exercitarea funcției sacerdotale a
lui Isus Cristos, în care sfințirea oamenilor este arătată ( significatur ) prin
semne perceptibile și realizată conform cu condiția proprie a fiecăruia, și
în care se săvârșește cultul public integral al lui Dumnezeu de către Tru –
pul mistic al lui Isus Cristos, adică de către Cap și membre ( SC 7).
Definirea liturgiei ca „exercitare a funcției sacerdotale a lui Isus Cris –
tos” este fundamentală pentru teologie și pentru normele canonice. Litur –
gia este în același timp acțiune a lui Cristos și a Bisericii și urmărește un
dublu scop: sfințirea oamenilor și săvârșirea cultului public integral al lui
Dumnezeu. Aceste două aspecte – sfințirea și cultul – sunt corelative. Împăr –
tășind oamenilor sfințenia lui Dumnezeu, Liturgia transformă viața aces –
tora într-un imn de laudă adresat lui Dumnezeu.
Liturgia sacră este cultul public pe care Mântuitorul nostru îl aduce Tatălui în
calitate de Cap al Bisericii și cultul pe care comunitatea credincioșilor îl aduce
Capului ei și, prin el, Tatălui veșnic. Mai pe scurt, este cultul integral al Tru –
pului mistic al lui Isus Cristos, sau al Capului și membrelor sale ( piuS aL Xii-Lea,
Scris. enc. Mediator Dei [20. XI.1947], în AAS 39 [1947] 552).
b) Cât privește „cultul public”, și actualul Cod subliniază necesitatea a
trei condiții.
Cultul liturgic , zis și public, este acela care este adus lui Dumnezeu:
– în numele Bisericii;
– de persoane desemnate în mod legal și
– prin acțiuni aprobate de autoritatea bisericească (cf. CIC 17, can. 1256;
Mediator Dei, p. 555; LG 11).
Orice alt cult este considerat neliturgic, deși este aprobat și reglementat
de Biserică și este adus în mod public sau comunitar (de ex., celebrarea
Liturgiei orelor de către credincioși).
c) Acțiunile liturgice nu sunt acțiuni private, ci celebrări ale Bisericii
însăși, care este „sacrament al unității” ( unitatis sacramentum ), adică popor
sfânt reunit și organizat sub conducerea episcopilor; de aceea, ele privesc

332
întregul trup al Bisericii, îl manifestă și îl îmbogățesc, și fiecare dintre mă du-
larele lui este implicat, într-un fel sau altul, în aceste acțiuni, potrivit cu
diversitatea treptelor preoțești, a funcțiunilor și a participării actuale.
d) Deoarece, prin natura lor, acțiunile liturgice comportă o celebrare
comunitară , ele să fie celebrate, când este posibil, cu participarea nume –
roasă și activă a credincioșilor.
e) Deoarece cultul creștin , în care este exercitată preoția comună a cre –
dincioșilor, este o lucrare ce provine din credință și se bazează pe credință ,
slujitorii sacri să depună tot zelul în a trezi credința și în a o lumina, înde –
osebi prin slujirea cuvântului prin care credința se naște și se hrănește
(SC 9-11; 33-36; 59; LG 10, 11, 28, 34; CD 30). Adevăratul cult adus lui
Dumnezeu izvorăște dintr-o credință puternică și vie, necesară atât parti –
cipanților la celebrări, cât și slujitorilor care prezidează celebrările. De ace ea,
slujitorii sacri au datoria să trezească credința în suflete și să o lumineze,
mai ales, prin predică și cateheză.
2. Titularii funcției de a sfinți (can. 835)
a) Funcția de a sfinți o exercită, în primul rând, episcopii , care sunt
mari preoți ( magni sacerdotes ), adică învestiți cu plinătatea Preoției, prin –
cipalii împărțitori ai tainelor lui Dumnezeu și, în Biserica încredințată lor,
responsabilii, promotorii și supraveghetorii întregii vieți liturgice ( SC 41;
LG 26, 41; CD 11, 15).
b) Și preoții exercită această funcție, căci participând și ei la Preoția lui
Cristos ca slujitori ai săi, sub autoritatea episcopului, sunt consacrați pen –
tru a celebra cultul divin și pentru a sfinți poporul.
c) Diaconii participă la celebrarea cultului divin conform dispozițiilor
dreptului.
d) Și ceilalți credincioși au rolul lor în funcția de a sfinți, participând
activ , fiecare după condiția sa, la celebrările liturgice, mai cu seamă la cele –
brarea euharistică. Participă în mod special la această funcție părinții , ducând
viața de căsătorie în spirit creștin și dând o educație creștină copiilor lor .
3. Reglementarea liturgiei sacre (can. 838)
Reglementarea ( moderatio ) liturgiei sacre depinde exclusiv de autorita –
tea ecleziastică, adică de Scaunul Apostolic, și, în conformitate cu normele
dreptului, de episcopul diecezan ( SC 22).
a) Scaunul Apostolic (Congregația pentru Cultul Divin și Sacramente)
cere o competență specifică universală în organizarea liturgiei pentru toată
Biserica: să publice cărțile liturgice, să autorizeze treburile lor în limbile nați-
onale și să vegheze la respectarea cu facilitate a normelor liturgice ( SC 26).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

333
b) Conferințelor episcopale le revine obligația să pregătească traducerile
cărților liturgice în limbile naționale și să le publice după ce au primit auto –
rizația de la Sfântul Scaun ( SC 22; 36; 39; 40; UR 15; AG 22; GS 58).
c) În Biserica ce i-a fost încredințată și în limitele competenței proprii,
episcopul diecezan are autoritatea să dea norme în materie liturgică, pe
care toți sunt obligați să le respecte ( LG 26; CD 15; 35).
4. Alte mijloace de sfințire (can. 839)
a) Biserica îndeplinește funcția de a sfinți și prin alte mijloace , adică
prin rugăciuni , în care se cere lui Dumnezeu sfințirea sufletelor în adevăr
și prin fapte de caritate și pocăință , care contribuie foarte mult la înrădăci –
narea și întărirea împărăției lui Dumnezeu în suflete și sunt de ajutor pen –
tru mântuirea lumii ( SC 12, 13; LG 12).
b) Ordinarii locului să vegheze ca rugăciunile și practicile de pietate ale
poporului creștin să fie perfect conforme cu normele Bisericii ( SC 13).§ 61. L iturGia Sacră

PARTEA I
SACRAMENTELE
(cann. 840-1165)
§ 62. NORME GENERALE
(cann. 840-848)
1. Principii teologice fundamentale (cann. 840-841)
a) Sacramentele Noului Testament, instituite de Cristos Domnul și încre –
dințate Bisericii, ca acțiuni ale lui Cristos și ale Bisericii, sunt semne și
mijloace prin care credința se manifestă și se întărește, se aduce lui Dum –
nezeu cult public și se realizează sfințirea oamenilor și, de aceea, contribuie
la crearea, întărirea și manifestarea comuniunii ecleziastice. Prin urmare,
atât slujitorii sacri, cât și ceilalți credincioși, celebrându-le, trebuie să aibă
cea mai mare venerație și zelul necesar (cf. DS 1310-1327; 1601-1613;
SC 6,7,14, 26-28,59; LG 7, 14).
Acest canon sintetizează natura , scopul și efectele sfintelor taine înfiin –
țate de Cristos Domnul și încredințate de el Bisericii sale.
aa) Natura . Sacramentele sunt acțiuni ale lui Cristos și ale Bisericii,
deoarece, la fel ca toate acțiunile liturgice, reprezintă continuarea și extin –
derea în istorie a funcției sale sacerdotale prin intermediul Bisericii. Așa –
dar, sunt acțiuni ale lui „Cristos total”.
Sacramentele sunt semne și mijloace de har și de mântuire pentru cei
care le primesc cu dispozițiile necesare.
bb) Scopul și efectele . Sacramentele exprimă și întăresc credința. Ele
„nu numai că presupun credința, ci, prin cuvintele și semnele rituale, o și
nutresc, o întăresc și o exprimă; de aceea, sunt numite sacramente ale cre –
dinței (…). Ele sunt menite să-i sfințească pe oameni, să zidească Trupul
lui Cristos” ( SC 59) sau, cum afirmă Codul, să contribuie „la crearea, întă –
rirea și manifestarea comuniunii ecleziastice”.
b) Dreptul exclusiv al autorității supreme a Bisericii. Deoarece sacra –
mentele sunt aceleași pentru întreaga Biserică și fac parte din tezaurul
divin ( divinum depositum ), autoritatea supremă a Bisericii are dreptul ex clu-
siv să aprobe sau să stabilească cele ce sunt necesare pentru validitatea lor;

336
și tot aceeași autoritate, sau o altă autoritate despre care vorbește can.
838, §§ 3 și 4 (conferințele episcopilor și episcopul diecezan), are dreptul să
decidă și cele cu privire la celebrarea , administrarea și primirea lor licită ,
precum și cu privire la rânduiala ce trebuie respectată în celebrarea lor (cf.
CIC 17, can. 733, § 1; Mediator Dei , 539).
Prima parte a can. 841, de natură teologică, afirmă că sacramentele fac
parte din „depositum fidei”, adică Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. De
aceea, numai pontiful roman și colegiul episcopilor împreună cu pontiful
roman, asistați de Duhul Sfânt, au puterea să stabilească cele ce sunt nece –
sare pentru validitatea sacramentelor.
Partea a doua a canonului vorbește despre autoritățile care pot să stabi –
lească cele ce sunt necesare pentru liceitatea sacramentelor: popor, cole –
giul episcopilor, conferințele episcopilor și episcopul diecezan.
2. Principii juridice fundamentale (cann. 842-848)
a) Slujitorul („minister”) și puterea . Unele sacramente pot fi conferite
numai de episcopi , ori în mod exclusiv (Preoția), ori pentru faptul că sunt
slujitori obișnuiți („ministeri ordinari”) (Confirmațiunea). Slujitorul („mi nis-
ter”) Pocăinței este numai preotul, care, pe lângă puterea preoțească, tre –
buie să aibă și facultatea necesară pentru a asculta în mod valid mărturi –
sirile și pentru a da dezlegarea (cann. 965-966). Slujitorul („minister”)
capabil să celebreze „in persona Christi” Euharistia este numai preotul
„hirotonit în mod valid” (can. 900, § 1). Administrează valid Ungerea bol –
navilor orice preot și numai preotul (can. 1003, § 1).
Prin termenul preot („sacerdos”) se înțeleg atât episcopul, cât și prezbi –
terul („sacerdos secundi ordinis”).
b) Slujitorul și intenția . Intenția necesară a slujitorului este intenția de
a face ceva ce face Biserica (cf. DS 1611).
c) Cele necesare pentru celebrarea licită a sacramentelor : slujitorul tre –
buie să aibă credință, starea harului sfințitor, lipsa de cenzuri și iregulari –
tăți, permisiunea necesară.
1) Credința . Celebrarea validă a sacramentelor nu depinde de unirea
slujitorului cu Biserica prin credință. În cazul Botezului acest principiu
este dogmă (cf. DS 1617). Mirul conferit de un eretic nu a fost niciodată
repetat. Validă și licită este dezlegarea dată unui penitent în pericol de
moarte de către orice preot, chiar de către unul redus la starea laicală sau
unul lipsit de facultatea necesară (suplinește Biserica). Încheie o căsătorie
validă cel care a părăsit în mod notoriu credința catolică (can. 1117). Moti –
vul este următorul: administrarea sacramentelor nu este lucrarea omului,
ci a lui Cristos, slujitorul principal.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

337
2) Starea harului sfințitor . Validitatea sacramentelor nu depinde de sta –
rea de har sfințitor a slujitorului (cf. DS 1616). Slujitorul sacramentelor
îndeplinește acțiunea liturgică, iar aceasta comportă mântuirea, care nu
este lucrarea lui, ci a lui Cristos.
3) Lipsa cenzurilor și iregularităților . În cazul excomunicării, a se vedea
can. 1331; în cazul interdictului, can. 1332, iar în cazul suspendării, can.
1333. În cazul iregularităților, a se vedea can. 1044.
4) Permisiunea este necesară pentru liceitate. A se vedea canoanele: 862
(administrarea Botezului într-un teritoriu străin); 1003, § 2 (administra –
rea Ungerii bolnavilor de către un preot care nu are „cura animarum”);
1115 (celebrarea Căsătoriei într-o altă parohie decât cea proprie a mirilor).
d) Dreptul de a primi Sacramentele . Potrivit can. 213, credincioșii au
dreptul de a primi de la păstorii sacri ajutoarele ce provin din bunurile
spirituale ale Bisericii, mai cu seamă din cuvântul lui Dumnezeu și din
sacramente. Este unul dintre drepturile fundamentale ale credinciosului
creștin. Acestui drept îi corespunde obligația slujitorilor sacri de a nu refuza
sacramentele celor care le cer la momentul potrivit, sunt dispuși cum se
cuvine și nu sunt opriți de către drept să le primească. Exemple de negare
a dreptului de a le primi: canoanele 1331-1334 (excomunicare, interdict,
suspendare); 915 (excluderea de la Împărtășanie a excomunicaților, a inter –
zișilor și a suspendaților, precum și a păcătoșilor publici); canoanele 1083-
1107 (impedimentele matrimoniale) etc.
e) Pentru a primi în mod valid sacramentele, este necesar ca persoana
să fie capabilă să le primească. Cine nu a primit Botezul nu poate fi admis
în mod valid la celelalte sacramente.
f) Botezul, Mirul și Preoția , care imprimă un caracter indelebil, să fie
date sub condiție în cazul în care, după ce s-a făcut o cercetare atentă, per –
sistă un dubiu prudent cu privire la conferirea lor reală sau cu privire la
validitatea lor.
g) Respectarea cărților liturgice . La celebrarea sacramentelor să se urmeze
cu fidelitate cărțile liturgice aprobate de autoritatea competentă. De aceea,
nimeni să nu adauge , să nu elimine și să nu schimbe ceva din proprie ini –
țiativă. Slujitorul să celebreze sacramentele după propriul rit .
h) Uleiurile sacre . La administrarea sacramentelor care necesită uleiuri
sacre, slujitorul să folosească uleiuri extrase din măsline sau din alte plante
și, cu excepția can. 999, nr. 2 (în caz de necesitate, orice preot poate sfinți
uleiul pentru Ungerea bolnavilor, dar numai în cadrul celebrări sacramen –
tului), consacrate sau binecuvântate recent de către episcop; să nu se folo –
sească cele vechi decât în caz de necesitate. Parohul să ceară uleiurile sacre
de la episcopul propriu și să le păstreze cu grijă într-un loc decent și sigur.§ 62. n orme GeneraLe

338
i) Ofertele pentru administrarea sacramentelor . În afară de ofertele sta –
bilite de autoritatea competentă, slujitorul să nu ceară nimic pentru admi –
nistrarea sacramentelor, având întotdeauna grijă ca cei nevoiași să nu fie
lipsiți de ajutorul sacramentelor din cauza sărăciei lor.
j) „Communicatio in sacris” (can . 844). „Communicatio in sacris”
înseamnă participarea activă a unui credincios catolic la riturile sacre ale
Bisericilor și comunităților ecleziale care nu sunt în comuniune cu Biserica
Catolică, precum și participarea activă a unui credincios care aparține
acestor Biserici și comunități ecleziale la riturile sacre ale Bisericii Catolice.
Vechiul Cod interzicea în mod categoric o asemenea „communicatio”
(cf. can. 1258), iar cei care nu respectau această dispoziție erau considerați
„suspecți de erezie” (cf. can. 2316). Numai în pericol de moarte era posibilă
primirea sacramentelor de la un slujitor necatolic.
Conciliul al II-lea din Vatican a atenuat foarte mult această restricție
(cf. UR8; OE 26-29).
1) Normă generală . Slujitorii sacri catolici administrează în mod licit
sacramentele numai credincioșilor catolici, iar aceștia le primesc în mod
licit numai de la slujitorii catolici.
Există o legătură foarte strânsă între Biserică și sfintele sacramente,
între comuniunea eclezială și sfânta Împărtășanie. „Deoarece există o sin –
gură pâine, noi, deși suntem mulți, suntem un singur trup, căci toți sun –
tem părtași la această singură pâine” ( 1Cor 10,17). Conciliul al II-lea din
Vatican afirmă că Cristos „a instituit în Biserica Sa minunatul Sacrament
al Euharistiei, prin care este semnificată și înfăptuită unitatea Bisericii”
(UR 2). Există deci o legătură profundă între unitatea eclezială în credință
și primirea Euharistiei. De aici derivă regula simplă și clară că un credin –
cios catolic comunică în Biserica sa cu alți credincioși catolici care mărtu –
risesc aceeași credință. De aceea, slujitorul catolic administrează licit sacra –
mentele numai catolicilor, iar catolicii le primesc licit numai de la slujitorii
catolici.
2) Dreptul Canonic prevede totuși și excepții în cazul a trei sacramente:
Pocăința, Euharistia și Ungerea bolnavilor . Este vorba despre trei cazuri.
α) Primul caz : credincioși catolici și slujitori necatolici. Ori de câte ori
necesitatea cere aceasta sau adevărata utilitate spirituală o sugerează (nu
o simplă dorință pioasă!), li se permite catolicilor să primească cele trei
sacramente, și numai acestea, de la slujitorii necatolici în următoarele trei
condiții simultane :
– să se evite pericolul de eroare și de indiferentism;
– să nu fie posibil, fizic sau moral, de a apela la un slujitor catolic;
– ca sacramentul pe care vrea să-l primească să fie valid în Biserica neca –
tolică (cf. OE 27).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

339
β) Al doilea caz : slujitori catolici și credincioși orientali necatolici. Sluji –
torii catolici administrează în mod licit cele trei sacramente credincioșilor
care aparțin Bisericilor Orientale care nu sunt în comuniune deplină cu
Biserica Catolică, în următoarele două condiții:
– să le ceară de bunăvoie;
– să fie dispuși cum se cuvine.
Aceeași normă este valabilă și pentru membrii altor Biserici, care, după
aprecierea Scaunului Apostolic, se află cu privire la sacramentele respective
în aceeași situație ca și Bisericile Orientale menționate mai sus (cf. UR 15;
OE 15). Așa, de pildă, este cazul „vechilor catolici” ( veteres catholici ).
γ) Al treilea caz : slujitori catolici și ceilalți credincioși necatolici care nu
sunt în comuniune cu Biserica Catolică (protestanți). Dacă există pericolul
de moarte sau dacă, după aprecierea episcopului diecezan sau a conferinței
episcopale, intervine o altă necesitate gravă, slujitorii catolici administrează
în mod licit aceleași sacramente și celorlalți creștini care nu sunt în comu –
niune deplină cu Biserica Catolică în următoarele condiții:
– ei nu au posibilitatea să se adreseze unui slujitor al comunității proprii;
– cer aceste sacramente de bunăvoie;
– manifestă față de ele credința catolică;
– sunt dispuși cum se cuvine.
Atât episcopul diecezan, cât și conferința episcopală pot să dea norme
generale cu privire la cele trei cazuri de mai sus, numai după ce au consul –
tat autoritatea competentă cel puțin a Bisericii locale sau a comunității
necatolice interesate.§ 62. n orme GeneraLe

SECȚIUNEA I
SACRAMENTELE INIȚIERII
Prin Sacramentele inițierii creștine – Botezul, Mirul și Euharistia –
sunt puse temeliile oricărei vieți creștine. „Participarea la natura divină,
dăruită oamenilor prin harul lui Cristos, comportă o anumită analogie cu
originea, creșterea și susținerea vieții naturale. Într-adevăr, născuți la o
viață nouă prin Botez, credincioșii sunt întăriți prin sacramentul Mirului
și primesc în Euharistie pâinea vieții veșnice. Astfel, prin aceste sacramente
ale inițierii creștine, ei primesc tot mai mult bogățiile divine și înaintează
spre desăvârșirea iubirii” ( pauL aL vi- Lea, Const. apost. Divinae consor –
tium naturae , citat de CBC 1212).
§ 63. BOTEZUL
(cann. 849-878)
1. Natura, efectele și elementele juridice (can. 849)
(cf. LG 11, 16, 40; AG 14; PO 5)
Botezul, poartă a sacramentelor ( ianua sacramentorum ), necesar pen –
tru mântuirea în fapt ( in re ) sau cel puțin în dorință ( in voto ), prin care
oamenii sunt eliberați de păcate, renăscuți ca fii ai lui Dumnezeu, configu –
rați lui Cristos printr-un caracter de neșters și încorporați în Biserică , este
conferit în mod valid numai prin baia cu apă adevărată ( per lavarum aquae
verae ) și prin rostirea formulei necesare.
2. Celebrarea Botezului (cann. 850-860)
a) Botezul este administrat după ritul prescris de cărțile liturgice apro –
bate (Ritualul Botezului). În caz de necesitate urgentă, se observă numai
ceea ce este necesar pentru validitate.
b) Celebrarea Botezului trebuie pregătită cum se cuvine . De aceea:
aa) adulții (toți cei care au împlinit 7 ani și au uzul rațiunii) care inten –
ționează să primească Botezul să fie admiși la catecumenat și, pe cât e posi –
bil, să fie admiși la inițierea sacramentală parcurgând diferitele trepte în

341
conformitate cu ritualul inițierii, adaptat de conferința episcopilor și cu
normele speciale date de acesta;
bb) părinții unui copil care trebuie botezat, precum și cei care își asumă
funcția de nași să fie bine instruiți asupra semnificației acestui sacrament
și a obligațiilor ce sunt strâns legate de el. Parohul , personal sau prin alții,
să aibă grijă ca părinții să fie instruiți cum trebuie prin îndemnuri pasto –
rale, ba chiar și prin rugăciune făcută în comun, adunând mai multe fami –
lii și, unde este posibil, vizitându-le ( SC 64, 67; LG 14; AG 14; OICA cap. I, II).
c) Botezul să fie conferit fie prin scufundare , fie prin turnare , respectându-se
dispozițiile conferinței episcopale. Cu excepția cazului de necesitate, la
conferirea Botezului trebuie să se folosească apa binecuvântată (apa de
Botez), conform cărților liturgice.
d) Deși botezul poate fi celebrat în orice zi, se recomandă totuși ca în
mod obișnuit să fie celebrat duminica sau, dacă e posibil, în noaptea Învierii.
e) Cu excepția cazului de necesitate, locul specific pentru celebrarea
Botezului este biserica sau oratoriul . De regulă, adulții să fie botezați în
biserica parohială proprie , iar copiii în biserica parohială a părinților, dacă
un motiv just nu sugerează altfel.
f) Fiecare biserică parohială să aibă izvor baptismal ( baptsimalem fon –
tem), rămânând neatins dreptul cumulativ câștigat deja de alte biserici.
Există biserici neparohiale care au izvor baptismal. Ele nu-și pierd acest
drept, chiar dacă și biserica parohială are un asemenea izvor.
g) În afara cazului de necesitate, Botezul să nu se administreze în case
particulare decât dacă ordinariul locului a permis aceasta dintr-un motiv
grav. Dacă episcopul diecezan nu a stabilit altfel, Botezul să nu se celebreze în
spitale decât în cazuri de necesitate sau dintr-un alt motiv pastoral imperios.
Așadar, excluzând cazurile de necesitate sau motivele pastorale grave,
Botezul trebuie celebrat în biserica parohială proprie, în cazul adulților,
sau în biserica parohială a părinților, în cazul copiilor. Prin Botez, omul se
încorporează în Biserică și este normal ca acest lucru să aibă loc printr-o
comunitate eclezială concretă – parohia – care își asumă responsabilitatea
și misiunea de a-l ajuta pe cel botezat să crească în credință și să-și matu –
rizeze conștiința creștină.
3. Celebrantul Botezului (cann. 861-863)
a) Celebranții obișnuiți ai Botezului sunt: episcopul, preotul, diaconul
(cf. LG 26, 29; PO 5).
Este o celebrare încredințată în mod special parohului (can. 530, nr . 1)
b) Când lipsește sau este împiedicat celebrantul obișnuit, administrează
în mod licit Botezul un catehet (cf. „Communicationes” 15 [1983] 180) sau § 63. B otezuL

342
o altă persoană desemnată pentru aceasta de ordinariul locului, iar în caz
de necesitate, orice om care are intenția necesară pentru aceasta, adică
intenția de a face ceea ce face Biserica.
Păstorii sufletești, îndeosebi parohul, să aibă grijă ca credincioșii să fie
instruiți asupra modului corect de a boteza.
c) Persoanele desemnate de ordinariul locului pot fi bărbați sau femei.
Preferința vechiului Cod, care dispune ca să fie „vir”, a fost abrogată. La
fel, a fost abrogată și dispoziția ca persoana care botează să nu fie tatăl sau
mama celui botezat.
d) Cu excepția cazului de necesitate, nimeni nu poate, fără permisiunea
necesară, să administreze Botezul în teritoriu străin, nici chiar propriilor
supuși.
e) Botezul adulților, cel puțin al celor care au împlinit vârsta de 14 ani,
să fie adus la cunoștința episcopului diecezan, pentru ca, în cazul că apre –
ciază că e bine, să-l administreze personal (cf. OICA 44).
4. Persoanele care trebuie botezate (cann. 864-871)
Orice om încă nebotezat este capabil să primească Botezul.
A) Adulții (cann. 865-866)
a) Pentru ca un adult să poată fi botezat, sunt necesare următoarele
condiții ( OICA 34):
aa) să-și fi manifestat în mod expres voința de a primi Botezul;
bb) să fie instruit suficient asupra adevărurilor de credință și a obligați –
ilor creștine;
cc) să fie probat în viața creștină prin catecumenat;
dd) să fie îndemnat să se căiască de păcatele sale.
Intenția , cel puțin habituală, adică avută și neretractată, este necesară
pentru validitatea însăși a Botezului. Căința de păcate este necesară, deoa –
rece fără ea nu poate fi șters niciun păcat, chiar dacă Botezul a fost conferit
în mod valid. Botezul imprimă un caracter indelebil, dar nu produce harul
fără căința de păcate.
b) În pericol de moarte , un adult poate fi botezat dacă, având o oarecare
cunoștință despre principalele adevăruri de credință, și-a manifestat în
vreun fel intenția de a primi Botezul și să promită că va observa poruncile
religiei creștine.
c) Dacă nu se opune vreun motiv grav, adultul care se botează să fie
miruit îndată după Botez și să participe la celebrarea euharistică, primind
și Împărtășania .
B) Copiii (cann. 867,868, 870, 871)
a) Părinții au obligația de a se îngriji ca proprii copii să fie botezați în
primele săptămâni după naștere. Îndată după naștere, sau chiar înainte de cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

343
naștere, să meargă la paroh spre a cere sacramentul pentru copil și să se
pregătească așa cum se cuvine pentru primirea lui.
b) Dacă un copil se află în pericol de moarte , să fie botezat fără întârziere.
c) Un copil expus sau găsit să fie botezat dacă, după o investigație atentă,
nu rezultă că a fost deja botezat.
d) În măsura posibilităților, fetușii avortați , dacă sunt vii, să primească
Botezul.
e) Pentru botezarea licită a unui copil, este necesar ca:
1) părinții (cel puțin unul dintre ei) sau cine le ține locul să fie de acord;
2) să existe speranța întemeiată că el va fi educat în religia catolică.
Dacă această speranță lipsește total, Botezul să fie amânat conform dispo –
zițiilor dreptului particular, explicându-se părinților motivul amânării;
3) în pericol de moarte , un copil din părinți catolici, ba chiar și cel din
părinți necatolici, este botezat în mod licit, chiar împotriva voinței părinți –
lor lui.
Biserica, deși este conștientă de eficacitatea credinței sale în Botezul copiilor și
de validitatea sacramentului conferit, totuși, cât privește practica, își recu –
noaște limitele, motiv pentru care, în afara pericolului morții, nu admite un
copil la sacramentul Botezului decât cu consimțământul părinților, precum și
pentru necesitatea dezvoltării credinței copilului (…). Dacă garanțiile oferite,
ca, de exemplu, alegerea nașilor care se vor îngriji de copil, sau ajutorul dat de
comunitatea credincioșilor, sunt suficiente, preotul nu va putea să refuze admi –
nistrarea imediată a Botezului, așa cum procedează în cazul copiilor din fami –
liile creștine. În schimb, dacă garanțiile oferite sunt insuficiente, amânarea
Botezului va fi o acțiune prudentă. Totuși, parohii vor trebui să rămână în
contact cu părinții, așa încât să poată dobândi de la ei, pe cât e posibil, condiți –
ile necesare pentru celebrarea Botezului. Dacă nici această soluție nu este posi –
bilă, s-ar putea propune, ca o ultimă încercare, înscrierea copilului la catecu –
menat, în perioada vârstei sale școlare ( conGreGația pentru doctrina credinței ,
Instr. Pastoralis actio [=PA] nr. 15 și 30. idem, Instr. Despre Botezul copiilor :
AAS 72 [1980], 1137-1156).
C) În caz de dubiu (can. 869)
a) Când există îndoiala dacă cineva a fost botezat în mod valid, iar după
o investigație serioasă îndoiala totuși persistă, să se confere Botezul sub
condiție ( sub condicione ).
b) Cei botezați într-o comunitate eclezială necatolică nu trebuie botezați
sub condiție, în afară de cazul când, după ce au fost examinate materia și
forma folosite la administrarea Botezului, precum și intenția botezatului
adult și a oficiului care a botezat, există un motiv serios de îndoială asupra
validității Botezului.
c) Dacă în cazurile prevăzute mai sus (vezi a și b) persistă dubiul cu
privire la administrarea Botezului sau la validitatea lui, să nu se confere § 63. B otezuL

344
Botezul decât după ce i se expune celui care se botează, dacă este adult,
doctrina despre sacramentul Botezului și după ce i se arată acestuia sau,
dacă este vorba despre un copil, părinților motivele validității nesigure a
Botezului deja celebrant.
5. Nașii (cann. 872-874)
Există în Biserică un obicei foarte vechi („vetustissimus Ecclesiae mos”:
cf. CIC 17, can. 762) ca acela care se botează să aibă un naș sau o nașă.
a) Pe cât este posibil, celui care se botează să i se dea un naș. Datoria
nașilor :
– Să-l asiste pe adult în inițierea creștină;
– Să-l prezinte la Botez, împreună cu părinții, pe copilul care trebuie
botezat;
– Să-și dea silința ca cel botezat să ducă o viață creștină conformă cu
Botezul și să îndeplinească obligațiile izvorâte din acest sacrament (cf. CIC
17, can. 762; OICA 42, 43, 135-137, 236).
b) Să se ia numai un naș sau o nașă , ori un naș și o nașă împreună .
Norma aceasta are o motivație practică: dacă ar fi mai mulți nași sau
nașe, probabil niciunul dintre ei nu și-ar îndeplini cum trebuie misiunea.
c) Condițiile pentru a fi naș
Pentru ca cineva să fie admis să îndeplinească funcția de naș, trebuie:
1) să fie desemnat de cel care se botează (în cazul adulților) sau de pă rinți
(în cazul copiilor), ori, în lipsa acestora, de către paroh sau de către oficiantul
Botezului și să aibă capacitatea și intenția de a îndeplini această funcție;
2) să fi împlinit vârsta de 16 ani , dacă episcopul nu a stabilit o altă vâr –
stă, ori dacă parohul sau celebrantul nu consideră că, dintr-un motiv just,
se poate admite o excepție.
3) să fie catolic , să fi primit Mirul și preasfânta Împărtășanie și, totodată,
să ducă o viață conformă cu credința și cu funcția ce trebuie să și-o asume;
4) să nu fie împiedicat de vreo pedeapsă canonică impusă sau declarată
în mod legal;
5) să nu fie tatăl sau mama celui care se botează.
d) Un botezat care aparține de o comunitate eclezială necatolică (pro –
testantă sau neoprotestantă) să fie admis numai împreună cu un naș cato –
lic și numai în calitate de martor al Botezului.
Un creștin ortodox este admis împreună cu un naș catolic și are denu –
mirea de naș.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

345
6. Dovedirea și înregistrarea Botezului administrat
(cann. 875-878)
Botezul nu este numai un sacrament care conferă harul, ci și unul care
comportă efecte juridice.
a) Pentru dovedirea administrării lui , canonul 875 stabilește ca, în lipsa
nașului sau a nașei, să fie prezent cel puțin un martor care să poată declara
că Botezul a fost conferit. Martorul este ales de către celebrantul sacra –
mentului. Pentru a se dovedi că a avut loc Botezul, este suficientă decla –
rația unui singur martor mai presus de orice suspiciune, sau jurământul
botezatului însuși, în cazul că el a primit Botezul ca adult (can. 876).
b) Parohul locului în care se celebrează Botezul trebuie să înregistreze
în mod conștiincios și fără nicio întârziere („sedulo et sine nulla mora”) în
registrul de botezați: numele celui botezat, numele celebrantului, numele
părinților, numele nașilor sau, dacă există, al martorilor, locul și data con –
feririi Botezului, locul și data nașterii celui botezat.
c) În cazul unui copil născut dintr-o mamă necăsătorită, parohul trebuie
să înregistreze numele mamei, dacă maternitatea ei este cunoscută în mod
public sau dacă ea însăși cere acest lucru de bunăvoie, în scris sau în fața a
doi martori. De asemenea, trebuie înregistrat și numele tatălui, dacă pater –
nitatea lui este dovedită printr-un înscris public sau printr-o declarație
personală făcută în fața parohului și a doi martori; în celelalte cazuri, cel
botezat să fie înregistrat fără a se menționa numele tatălui sau al părinților.
d) În cazul Botezului unui copil adoptat , să se înregistreze numele celor
care îl adoptă, precum și, cel puțin dacă așa se procedează în actul de naș –
tere civil al regiunii respective, numele părinților naturali, conform can.
877, §§ 1 și 2, observându-se prevederile conferinței episcopale.
e) Dacă Botezul nu a fost administrat de paroh și nici în prezența sa,
celebrantul Botezului, oricine ar fi el, trebuie să-l informeze de aceasta pe
parohul parohiei în care a fost administrat Botezul, ca să înregistreze Bote –
zul conform can. 877, § 1.
Actualmente, nu mai este necesar să fie înștiințat parohul propriu al
celui botezat de Botezul ce a fost administrat, cum prevedea can. 778 din
vechiul Cod, deoarece nu parohul propriu trebuie să-l înregistreze, ci paro –
hul locului unde a fost celebrat Botezul.
f) Reamintim că parohul trebuie să noteze în registrul de botezați orice
schimbare a stării canonice a unui creștin:
– Căsătoria ce a avut loc (can. 1122, § 1);
– Eventuala declarare de nulitate a Căsătoriei, ori obținerea dispensei
apostolice „super rato et non consummato” (can. 1123);
– Primirea diaconatului și a prezbiteratului (can. 1054);§ 63. B otezuL

346
– Profesiunea perpetuă într-un institut călugăresc (can. 535, § 2);
– Primirea tainei Mirului (can. 535, § 2);
– Schimbarea ritului (can. 535, § 2).
§ 64. SACRAMENTUL MIRULUI
(cann. 879-896)
1. Canon introductiv (can. 879)
Acest canon este nou în Cod și stabilește natura și efectele sacramentu –
lui Mirului, precum și importanța lui în viața creștinului.
Sacramentul Mirului, care imprimă un caracter (indelebil) și prin care
cei botezați, continuând itinerarul inițierii creștine, sunt îmbogățiți de darul
Duhului Sfânt și legați mai strâns de Biserică, îi întărește și îi obligă mai
puternic să fie martori ai lui Cristos prin cuvinte și fapte și să răspândească
și să apere credința (cf. LG 11; AG 36; PO 5; pauL aL vi- Lea, Const. apost.
Divinae consartium naturae , (15 Aug. 1971), în AAS 63 [1971], p. 660; OC
1, 2).
2. Celebrarea Mirului (cann. 880-881)
a) Sacramentul Mirului este conferit prin ungerea cu crismă pe frunte,
făcută cu impunerea mâinilor și prin cuvintele stabilite de cărțile liturgice
aprobate. Deci fac parte din esența sacramentului ungerea pe frunte și
impunerea mâinilor (cf. Fapt. Ap. , 8, 17; 19, 6). Nu este necesară o impu –
nere separată, ci e suficientă aceea care însoțește ungerea însăși ( comiSia
pentru interpretarea teXteLor conciLiuL ui aL ii-Lea din vatican , Răspun –
sul din 9 iunie 1972, în ochoa X., Leges Ecclesiae IV , nr. 4057, „Communi –
cationes” 4 [1972] 117). Ungerea se face direct cu degetul mare de la mâna
dreaptă, nu cu vată sau cu altceva (cf. CIC 17, can. 781, § 2). Este suficientă
această impunere cu mâna, celelalte impuneri, atât cele de la începutul,
cât și cele de la sfârșitul celebrării, făcute cu ambele mâini asupra tuturor
celor care se miruiesc, sunt simple ceremonii, cum au declarat în mod for –
mal Congregația De Propaganda Fide la 6 august 1840 și, ulterior, Congre –
gația Sfântului Oficiu la 17 aprilie 1872 și la 22 martie 1982 ( coLLectanea
S. c onGr . de propaGanda fide, I, p. 507).
„E adevărat că impunerea mâinilor peste cei care se miruiesc, însoțită
de rugăciunea «Deus omnipotens», nu ține de validitatea conferirii sacra –
mentului; cu toate acestea, trebuie să i se dea o mare importanță pentru
integritatea ritului și pentru o înțelegere mai profundă și mai completă a
sacramentului” ( OC 9).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

347
b) Crisma , adică uleiul de măsline amestecat cu balsam, trebuie să fie
consacrată de episcop, chiar și în cazul când sacramentul este administrat
de un preot ( OC 10). Majoritatea canoniștilor susțin că folosirea crismei
sfințite de episcop în Joia Sfântă este „ad validitatem Sacramenti”.
c) Este bine ca sacramentul Mirului să se celebreze în biserică , în cadrul
sfintei Liturghii . Totuși, dintr-un motiv just și rațional, poate fi celebrat în
afara Liturghiei și în orice loc decent.
3. Celebrantul Mirului (cann. 882-888)
a) Celebrantul obișnuit („minister ordinarius”) al sacramentului Miru –
lui este episcopul. E firesc ca sacramentul maturității și plinătății creștine
să fie administrat de cel care deține plinătatea Preoției. Episcopul diecezan
să administreze personal Mirul sau să aibă grijă să fie administrat de un
alt episcop.
În dieceza sa, administrează în mod legal ( legitime ) sacramentul Miru –
lui și credincioșilor din alte dieceze, dacă nu există o opreliște expresă din
partea ordinariului lor.
Ca să administreze în mod licit Mirul în altă dieceză, episcopul are nevoie
de permisiunea, cel puțin presupusă în mod rațional, a episcopului diece –
zan, în afară de cazul când este vorba despre credincioșii proprii.
b) Celebranți cu facultăți speciale
Au facultatea să administreze Mirul:
1) în virtutea dreptului :
– Cei echivalați de către drept episcopului diecezan (cf. cann. 381, § 2;
386);
– Preotul care, în virtutea oficiului sau a mandatului primit de la episco –
pului diecezan, botează un adult sau admite în Biserica Catolică un bote –
zat necatolic;
– Parohul sau chiar orice preot , față de cei care se află în pericol de
moarte.
2) în virtutea unei concesiuni speciale din partea episcopului diecezan:
– Un preot sau mai mulți preoți bine precizați, în caz de necesitate (de
ex., nu există episcopi auxiliari, iar dieceza e foarte vastă); (nu este necesară
forma scrisă).
3) în virtutea asocierii :
– Dintr-un motiv grav, în cazuri particulare, și alți preoți pot fi asociați
episcopului sau preotului care are facultatea de a mirui.
c) Alte norme referitoare la celebranții Mirului
1) Episcopul diecezan are obligația de a se îngriji ca sacramentul Mirului
să fie conferit credincioșilor săi care îl cer după rânduială și în mod rațio –
nal („rationabiliter”).§ 64. S acramentuL miruL ui

348
2) Preotul care beneficiază de această facultate trebuie să o folosească în
favoarea persoanelor pentru care i-a fost acordată.
3) Preotul care are facultatea de a administra Mirul conferă în mod licit
acest sacrament, în teritoriul ce i-a fost desemnat, chiar și persoanelor
străine, dacă nu există o interzicere din partea ordinariului propriu. Într-un
teritoriu străin, nu poate să-l administreze în mod valid nimănui, cu excep –
ția cazului de pericol de moarte.
Așadar, conferirea Mirului în afara teritoriului propriu de către episcop
poate fi ilicită , în schimb, în cazul preotului este invalidă . Motivul este
următorului: episcopul beneficiază de o putere obișnuită, atașată oficiului,
pe când preotul beneficiază numai de facultatea ce i-a fost acordată și pe
care trebuie să o exercite în limitele concesiunii (cf. cann. 132, § 1; 133, § 1;
885, § 2).
4. Persoanele ce trebuie miruite (cann. 889-891)
a) Este capabil să primească Mirul orice om botezat, și numai el, care nu
este încă miruit ( OC 12).
b) Condițiile pentru primirea licită a Mirului, cu excepția cazului „peri –
culum mortis”:
1) dacă persoana are uzul rațiunii;
2) să fie instruită în mod adecvat;
3) să fie dispusă cum se cuvine („rite disposita”);
4) să poată reînnoi făgăduințele de la Botez.
Sublinierea făcută de acest canon (889), „dacă are uzul rațiunii” ( si rati –
onis usu polleat ), vrea să arate că administrarea Mirului, în afara pericolu –
lui de moarte, poate avea loc și în cazul celor care nu au uzul rațiunii.
Esențial în celebrarea sacramentului nu e ceea ce face omul, ci e suficient
ca omul (cel care se miruiește) să fie capabil în măsura posibilităților sale.
Acest criteriu se aplică în cazul celor cu dizabilități psihice.
c) Credincioșii sunt obligați să primească acest sacrament la timpul potri –
vit. Vechiul Cod stabilea că „nimănui nu-i este permis să neglijeze acest
sacrament” (can. 787). Mirul constituie o minunată îmbogățire a harului
și a puterii supranaturale de care are nevoie credinciosul pentru trăirea
vieții creștine și pentru dobândirea vieții veșnice. În zilele noastre, când
credința este atât de amenințată de materialismul practic, sacramentul
Mirului nu numai că este folositor, ci chiar e necesar din punct de vedere
moral.
d) Părinții, păstorii sufletești, îndeosebi parohii, să aibă grijă ca credin –
cioșii să fie bine instruiți pentru primirea acestui sacrament la timpul
potrivit.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

349
e) Începând din sec. X, în Biserica Latină s-a introdus uzanța ca Mirul
să fie conferit nu imediat după Botez, ci când creștinul ajunge la vârsta
priceperii. Această normă a fost reluată și de actualul Cod (can. 891), care
totuși le acordă conferințelor episcopale posibilitatea să stabilească o altă
vârstă ( OC 11, 12. Multe conferințe episcopale, în special cele din Europa,
au stabilit vârsta de 12 ani.)
Același canon prevede și faptul că celebrantul Mirului poate stabili
chiar o vârstă mai mică, „si gravis causa id suadeat”.
În pericol de moarte, Mirul trebuie conferit la orice vârstă.
5. Nașii (cann. 892-893)
a) Pe cât e posibil („quantum fieri potest”), cine se miruiește să fie asis –
tat de un naș care are obligația de a se îngriji ca cel miruit să se comporte
ca un adevărat martor al lui Cristos și să îndeplinească în mod fidel obliga –
țiile inerente acestui sacrament ( OC 5).
În cazuri extraordinare, poate lipsi nașul la Mir. Așa a răspuns Congr.
Pentru Sacramente și Cultul divin la întrebarea: „Este necesar nașul la
mir?” (cf. Notitiae 11 (1975) 61-62).
b) Condițiile necesare pentru a fi naș la Mir sunt aceleași care sunt sta –
bilite pentru nașii de la Botez (cf. can. 874).
c) Este bine să fie desemnată ca naș la Mir persoana care și-a asumat
aceeași funcție și la Botez, dată fiind legătura foarte strânsă dintre Mir și
Botez: Mirul îmbogățește și desăvârșește Botezul.
6. Dovedirea și înregistrarea Mirului conferit (cann. 894-896)
a) Pentru dovedirea administrării Mirului în lipsa unui document auten –
tic, este necesară declarația unui singur martor mai presus de orice suspi –
ciune, ca în cazul dovedirii Botezului (cf. can. 876).
b) Este necesar să existe în arhiva Curiei diecezane registrul de miruiți.
Conferința episcopilor le poate impune și parohiilor obligația existenței
acestui registru. La fel poate stabili și episcopul diecezan.
c) În aceste registre trebuie notat numele celor miruiți, numele cele –
brantului și al nașilor, locul și data conferirii Mirului.
d) Parohul trebuie să-l înștiințeze pe parohul locului Botezului despre
Mirul ce a fost conferit, pentru a se face adnotarea în registrul de botezați.
e) Dacă parohul nu a fost prezent, celebrantul să-l informeze cât mai
curând, personal sau prin alții, despre administrarea Mirului.§ 64. S acramentuL miruL ui

350
§ 65. PREASFÂNTA EUHARISTIE
(cann. 897-958)
a) Canonul 897 sintetizează învățătura Bisericii referitoare la Euharis –
tie. Preasfânta Euharistie este cel mai măreț și mai sfânt sacrament pe
care Cristos Domnul l-a dăruit Bisericii sale, deoarece, în Euharistie, El
însuși este conștient „vere, realiter et substantiabiter” ( conciLiuL triden –
tin, Sess XII, cap. I, can.1: DS 1636 și 1651) în realitatea sa umană și divină
(Trup, Sânge, Suflet, Dumnezeire), este oferit Tatălui prin Jertfa sfintei
Liturghii și primit de credincioși în sfânta Împărtășanie. Prin acest sacra –
ment, Biserica trăiește și crește fără încetare: Biserica actualizează Euha –
ristia, iar Euharistia actualizează și realizează Biserica, Trupul mistic al
lui Cristos, care de la ea primește viața, dezvoltarea și unitatea. Jertfa euha –
ristică este memorialul morții și învierii Domnului, în care se perpetuează
de-a lungul veacurilor Jertfa Crucii, și, în același timp, este și culmea și
izvorul întregului cult și al întregii vieții creștine. Prin Euharistie se mani –
festă și se înfăptuiește unitatea poporului lui Dumnezeu și se săvârșește
zidirea Trupului lui Cristos în istorie, adică în timp și spațiu. Celelalte sacra –
mente și toate operele de apostolat ale Bisericii sunt strâns unite cu prea –
sfânta Euharistie și converg spre ea (can. 897).
b) Credincioșii trebuie să cinstească în cel mai înalt grad preasfânta
Euharistie, participând activ la celebrarea sfintei Jertfe, primind cu cea
mai mare evlavie și des acest sacrament și venerând-o cu cel mai profund
spirit de adorație.
Păstorii sufletești trebuie să-i învețe pe credincioși asupra acestor obli –
gații (can. 898) (cf. SC 47, 48; PO 5, 13; LG 3, 11, 17, 26; CD 30; AG 14).
I. C eleBrarea euharIStICă
(cann. 899-933)
Celebrarea euharistică este culmea liturgiei creștine. Este acțiunea lui
Cristos însuși și a Bisericii, în care Cristos Domnul, prin slujirea preotului,
se oferă în mod substanțial sub speciile pâinii și ale vinului și se dă ca hrană
spirituală credincioșilor uniți în oferirea sa (can. 899, § 1) (cf . PO 13).
Celebrarea euharistică este numită și sinaxă (adunare). Această expre –
sie, foarte folosită în primele secole ale Bisericii, scoate în evidență carac –
terul comunitar al celebrării euharistice. La celebrare intervine și participă
întreaga comunitate creștină și este prezidată de episcop sau, sub autorita –
tea acestuia, de preot.
Celebrarea euharistică este săvârșită ministerial de episcop sau de preot,
„persona Christi gerentes” (care activează în persoana lui Cristos). Dar și cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

351
credincioșii care sunt prezenți, clerici și laici, participă la celebrarea în
mod activ, fiecare în felul său, potrivit cu diversitatea treptelor preoțești și
a funcțiilor liturgice (§ 2) (cf. SC 14, 26, 33; PO 5). Cristos a instituit Jertfa
euharistică pentru ca creștinii să beneficieze din belșug de roadele ei de
mântuire și de har. De aceea, este de datoria păstorilor sufletești ca cele –
brarea euharistică să fie astfel rânduită, încât toți cei care participă să bene –
ficieze din plin de aceste roade (§ 3) (cf. SC 47).
1. Celebrantul („minister”) preasfintei Euharistii (cann. 900-911)
a) Numai preotul hirotonit în mod valid („valide ordinatus”) este sluji –
torul sacru care, acționând în persoana lui Cristos, poate să celebreze sacra –
mentul Euharistiei. Celebrează în mod licit Euharistia preotul care nu
este împiedicat de o lege canonică (can. 900, §§ 1 și 2) (cf. LG 10, 26, 28;
SCDF , Insti. Sacerdotium ministeriale [6 aug. 1983], în „Communicatio –
nes” 14 [1983] 153-159). Împotriva celui care ar îndrăzni să atenteze cele –
brarea euharistiei este prevăzută pedeapsa suspendării latae sententiae ,
dacă e diacon, și a interdictului latae sententiae , dacă e simplu credincios
(cf. can. 1378, § 2, nr. 1).
Pentru celebrarea licită a Euharistiei, preotul nu trebuie să fie împiedi –
cat de vreo lege canonică – iregularități și impedimente (can. 1044) – sau
de vreo pedeapsă canonică: excomunicare (cf. ca. 1331, § 1, nr. 1), interdict
(cf. can. 1332) sau suspendare (cf. can. 1333, § 1, nr. 1). De asemenea, pre –
otul trebuie să observe legile privind celebrarea euharistiei.
b) Preotul este liber să aplice Liturghia pentru oricine („pro quibusvis”),
atât pentru cei vii, cât și pentru cei decedați (cf. conciLiuL tridentin , Sess
XXII, 15 Sept. 1562, cap.2, în DS nr. 1743, 1753, 1820).
c) Preoții pot să concelebreze ori de câte ori binele credincioșilor nu impune
și nu recomandă contrariul (de ex., când nu toți credincioșii pot să participe
la aceeași Liturghie, ci la Liturghii celebrate la ore diferite). Totuși, rămâne
inviolabilă libertatea preotului de a celebra individual, dar nu în timp ce se
celebrează în aceeași biserică sau în același oratoriu (cf. SC 57).
d) „Celebretul ”. Un preot să fie admis să celebreze chiar dacă nu este
cunoscut de responsabilul bisericii, cu condiția fie să prezinte „celebretul”
emis de ordinariul sau superiorul propriu cel mult de un an de zile, fie să
se poată aprecia cu prudență că nu este împiedicat să celebreze.
e) Preoții să celebreze des („frequenter”), amintindu-și mereu că în mis –
terul Jertfei euharistice este înfăptuită necontenit opera mântuirii. Se reco –
mandă stăruitor celebrarea în fiecare zi, care, chiar dacă nu este posibilă
prezența credincioșilor, este cu adevărat o acțiune a lui Cristos și a Bisericii,
pe care săvârșind-o, preoții își îndeplinesc principala funcțiune (cf. LG 3,
28; SC 2, 27; AG 39; PO 2, 5, 13).§ 65. p reaSfânta euhariStie

352
f) O singură Liturghie pe zi . Cu excepția cazurilor când, conform drep –
tului, Euharistia poate fi celebrată sau concelebrată de mai multe ori în
aceeași zi, nu i se permite preotului să celebreze decât o singură dată pe zi.
Când este permisă celebrarea sfintei Liturghii de mai multe ori pe zi?
1) În Joia Sfântă : celebrarea sau concelebrarea Liturghiei Crismei și a
Liturghiei „In Coena Domini”.
2) La Învierea Domnului : Liturghia de la miezul nopții și Liturghia zilei.
3) La solemnitatea Nașterii Domnului : toți preoții pot celebra trei sfinte
Liturghii, cu condiția să se respecte orele stabilite: miezul nopții, în zorii
zilei și în timpul zilei.
4) La sărbătoarea Comemorarea tuturor credincioșilor răposați : o Litur –
ghie la intenția papei, a doua Liturghie pentru toți răposații, iar a treia
Liturghie la intenția proprie.
5) Este permisă o a doua sfântă Liturghie în vederea concelebrării :
– Dacă concelebrarea este prezidată de episcop cu ocazia sinodului, a
vizitei pastorale sau a întâlnirilor cu preoții;
– Concelebrarea cu ocazia unei reuniuni speciale de preoți (reuniuni cu
caracter pastoral, congrese, pelerinaje) (cf. conGr . pentru cuLtuL divin,
Declarația In celebration Missae [7 aug. 1972], în EV IV , nr. 1743, 1744).
6) Binarea și trinarea . În afară de aceste cazuri menționate mai sus,
există și posibilitatea ca ordinariul locului să acorde permisiunea de a se
celebra două sfinte Liturghii în aceeași zi ( binare ), atât în zilele de sărbă –
toare, cât și în zilele de lucru, dacă se îndeplinesc următoarele condiții:
– Dacă există lipsă de preoți („sacerdotum penuria”) și
– dacă există un motiv just , ce trebuie interpretat în mod mai larg: nece –
sitatea unei comunități religioase sau a unui grup de credincioși; celebra –
rea cununiilor sau a înmormântărilor.
Ordinariul locului poate permite și trinarea , adică celebrarea a trei sfinte
Liturghii în aceeași zi:
– numai pentru zilele de duminică și sărbători de poruncă;
– dacă există lipsă de preoți;
– dacă există necesități pastorale (de ex., obligația de a participa la
Liturghie).
Pentru permisiuni mai ample (patru Liturghii), ordinariul locului tre –
buie să ceară și să obțină autorizație de la Scaunul Apostolic (cf. „Commu –
nicationes” 14 [1983] 192).
g) Participarea credincioșilor . Preotul să nu celebreze Jertfa euharistică
fără participarea cel puțin a unui credincios, în afară de cazul când există
un motiv just și rațional (can. 906).
Institutio generatis Missatis Romani nu permitea celebrarea euharistică
fără participarea măcar a unui ministrant „misi gravi necessitate”. Codul
actual a înlocuit această normă cu „misi iusta et rationabili causa”.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

353
h) La celebrarea euharistică nu le este permis diaconilor și laicilor să
recite rugăciunile, mai ales rugăciunea euharistică, sau să săvârșească acți –
uni ce sunt proprii preotului celebrant.
i) Le este interzis preoților catolici să concelebreze Euharistia cu preoții
Bisericilor sau cu slujitorii comunităților ecleziale care nu sunt în comuni –
une deplină cu Biserica Catolică (can. 908). Motivul teologic al acestei norme
îl constituie legătura strânsă între misterul Bisericii și misterul euharistic,
legătură care impune ca celebrarea Euharistiei să corespundă cu deplina
mărturisire a credinței și cu comuniunea eclezială. E un principiu ce nu
poate fi nesocotit ( SecretariatuL pentru unitatea creștiniLor , Instr. In
quibus [1 iunie 1972], în EV IV , nr. 1635).
j) Pregătirea pentru celebrarea sfintei Liturghii . Preotul să se pregătească
pentru sfânta Liturghie făcând rugăciuni, iar la terminarea ei să-i aducă
mulțumiri lui Dumnezeu.
k) Slujitorii obișnuiți ai sfintei Împărtășanii sunt: episcopii, preoții, dia –
conii. Slujitorii extraordinari sunt acoliții, precum și credincioșii desem –
nați în conformitate cu can. 230, § 3, adică numai în caz de necesitate și din
lipsă de slujitori obișnuiți.
Viaticul:
aa) au obligația și dreptul de a duce preasfânta Euharistie la bolnavi, ca
viatic : parohul și vicarii parohiali, capelanii; de asemenea, imperiorii comu –
nități lor în instituțiile călugărești clericale sau în societățile de viață apos –
tolică clericale, pentru toți cei care se află în casă.
bb) în caz de necesitate sau cu permisiunea cel puțin presupusă a paro –
hului, a capelanului sau a Imperiorului, care ulterior trebuie informați,
trebuie să ducă Viaticul orice preot sau un alt slujitor al sfintei Împărtășanii.
2. Participarea la preasfânta Euharistie (cann. 912-923)
Preasfânta Euharistie nu este numai Jertfa lui Cristos perpetuată prin
slujirea preoților, ci și Pâinea vieții, hrana spirituală oferită omului de către
Dumnezeu, adică Împărtășanie.
a) Toți cei botezați , care nu sunt opriți de către drept, pot și trebuie să fie
admiși la sfânta Împărtășanie.
Sunt excluși de la Împărtășanie de către drept :
1) excomunicații (can. 1331, § 1; cf. can. 1364);
2) interzișii (can. 1332);
3) cei care persistă cu încăpățânare într-un păcat grav și public, cum
sunt concubinarii sau cei căsătoriți numai civil (can. 915) (cf. ioan pauL aL
ii-Lea, Exort. Apost. Familiaris consortio [22 noiembrie 1981], nr. 79-84, în
EV VII, p. 1583-1595);§ 65. p reaSfânta euhariStie

354
4) cei care au părăsit public credința catolică și comuniunea eclezială;
5) cei care aderă public la ideologii materialiste și atee (cf. can. 696).
b) Împărtășirea copiilor . Pentru ca preasfânta Împărtășanie să poată fi
dată copiilor, este necesar ca ei să aibă o cunoaștere suficientă și o pregătire
făcută cu grijă , astfel încât, după capacitatea lor, să înțeleagă misterul lui
Cristos și să poată primi Trupul Domnului cu credință și evlavie.
Copiii care sunt în pericol de moarte pot să primească preasfânta Împăr –
tășanie dacă sunt capabili să deosebească Trupul lui Cristos de hrana obiș –
nuită și să o primească cu respect („reverenter”).
În primul rând, părinții și cei care le țin locul, precum și parohul au
obligația de a se îngriji ca toți copiii care au ajuns la uzul rațiunii să fie
pregătiți cum trebuie și, după ce s-au spovedit, să fie întăriți cu sfânta Îm păr-
tășanie. În plus, parohul are obligația de a veghea să nu fie admiși la sfânta
Împărtășanie copiii care nu au ajuns la uzul rațiunii sau aceia pe care nu-i
consideră suficient dispuși.
c) Starea de har sfințitor . Cine este conștient de un păcat grav să nu
celebreze Liturghia, nici să nu se împărtășească, dacă în prealabil nu s-a
spovedit, în afară de cazul când există un motiv grav și imposibilitatea de
a se mărturisi (de ex., necesitatea de a celebra în virtutea oficiului și a gri –
jii pastorale și nu există confesor). În acest caz, să-și aducă aminte că are
obligația să facă un act de căință desăvârșită, însoțit de hotărârea de a se
mărturisi cât mai curând posibil (cf. SCDF , Normae pastorales [16 ian.
1972], în ASS 64 (1972), p. 510-512).
d) A doua Împărtășanie în aceeași zi . Cine a primit deja sfânta Împărtă –
șanie o poate primi încă o dată în aceeași zi în timpul Liturghiei la care
participă (can. 917). Chiar dacă au primit în aceeași zi de două ori sfânta
Împărtășanie, credincioșii care se află în pericol de moarte se pot împărtăși
din nou cu sfânta Împărtășanie ca Viatic (cf. can. 921).
Motivul teologic al celei de-a doua împărtășanii în timpul Liturghiei îl
constituie faptul că, primind Împărtășania, participarea la sfânta Jertfă
este deplină („Communicationes” 14 [1983] 185).
Canonul folosește termenul iterum , care înseamnă „a doua oară”, și nu
„din nou” ( comiSia pontificaLă pentru interpretarea coduL ui de drept
canonic , Răspunsul din 11 iulie 1984, în „Communicationes” 15 [1984]
240).
e) Împărtășirea în timpul și în afara Liturghiei . Se recomandă foarte
mult ca credincioșii să primească sfânta Împărtășanie în timpul celebrării
euharistice . Totuși, celor care o cer dintr-un motiv just să le fie dată și în
afara Liturghiei; respectându-se riturile liturgice. „Motiv just” este și
dorința de a primi sfânta Împărtășanie când, din cauza serviciului sau din
alte motive, nu este posibilă participarea la sfânta Liturghie.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

355
f) Postul euharistic . Cine are de gând să primească preasfânta Euharis –
tie să se abțină de la orice fel de mâncare și băutură, cu excepția apei și a
medicamentelor, cel puțin („saltem”) cu o oră înainte de a se împărtăși.
„Ora” nu trebuie înțeleasă în sens strict (60 de minute), ci în sens larg:
sunt suficiente aproximativ 50 de minute.
Preotul care celebrează în aceeași zi de două sau de trei ori sfânta Litur –
ghie poate să consume ceva înainte de a doua sau a treia celebrare, chiar
dacă nu a trecut intervalul de o oră. Pentru celebrarea primei Liturghii,
preoții trebuie să observe norma prevăzută pentru credincioși în general:
o oră.
Persoanele în vârstă și cele bolnave , ca și cele care le îngrijesc pot să
primească preasfânta Euharistie, chiar dacă au consumat ceva cu mai puțin
de o oră înainte.
g) Preceptul pascal . Fiecare credincios, după ce a făcut prima Împărtă –
șanie, are obligația de a o primi cel puțin o dată pe an. Această poruncă
trebuie îndeplinită în timpul pascal (de la Miercurea Cenușii până la Rusa –
lii), în afară de cazul când, dintr-un motiv just, este îndeplinită în alt timp
al anului. Preceptul acesta, care obligă „sub gravi”, a fost stabilit de cel de
al IV-lea Conciliu din Lateran, din anul 1215 ( DS 813).
h) Administrarea Viaticului . Credincioșii care se află în pericol de moar te,
indiferent care ar fi motivul (de ex., boală gravă, bătrânețe, o operație peri –
culoasă etc.), să fie întăriți cu sfânta Împărtășanie ca Viatic, chiar dacă în
aceeași zi au mai primit o dată sau chiar de două ori (cf. can. 917) sfânta
Împărtășanie. Persistând pericolul de moarte, se recomandă primirea sfin –
tei Împărtășanii de mai multe ori, în zile diferite. Sfânta Împărtășanie
poate fi primită în orice rit catolic.
3. Riturile și ceremoniile celebrării euharistice (cann. 924-930)
a) Preasfânta Jertfă euharistică (sfânta Liturghie) trebuie oferită (cele –
brată) cu pâine și vin ; în vin trebuie să se toarne puțină apă. Pâinea trebuie
să fie numai din grâu și făcută recent, așa încât să nu existe niciun pericol
de alterare. Vinul trebuie să fie natural, produs din rodul viței-de-vie și
nealterat.
Apa turnată în vin are un triplu simbolism :
– amintește de sângele și apa care au țâșnit din coasta lui Isus, pe lem –
nul crucii;
– reprezintă unirea naturii umane cu natura divină în Isus Cristos;
– simbolizează încorporarea tainică a credincioșilor în Isus Cristos prin
jertfa sa (cf. DS 1748 și 1759).§ 65. p reaSfânta euhariStie

356
b) Sfânta Împărtășanie să fie dată numai sub specia pâinii sau, respec –
tându-se legile liturgiei, sub ambele specii ( conGreGația pentru cuLtuL divin,
Sacramentali communione [29 iun. 1970], în AAS 62 [1970] 664-666). To tuși,
în caz de necesitate, poate fi dată chiar numai sub specia vinului (este cazul
bolnavului care nu poate înghiți ostia) (cf. conGreGația pentru rituri , Instr.
Euharisticum Mysterium [25 mai 1967], în AAS 59 [1967] 563).
c) Pâinea azimă . Conform vechii tradiții a Bisericii Latine, preotul să
folosească la sfânta Liturghie pâine azimă, oriunde ar celebra.
d) Este absolut interzis, chiar și în caz de extremă necesitate, de a se
consacra o specie fără cealaltă sau de a consacra ambele specii în afara cele –
brării euharistice.
e) Limba . Celebrarea euharistică să fie făcută în limba latină , sau într-o
altă limbă, dar cu condiția ca textele liturgice (traduse) să fi fost aprobate
în mod legal.
f) Veșmintele sacre . La celebrarea (preoții) și administrarea Euharistiei
(preoții și diaconii) este necesară folosirea veșmintelor sacre stabilite de
legile liturgice.
g) Cazul preoților bolnavi sau în vârstă .
aa) dacă nu poate să stea în picioare, preotul bolnav sau în vârstă poate
să celebreze Jertfa euharistică șezând pe scaun, respectând legile liturgice,
totuși nu în fața poporului, în afară de cazul când are permisiunea de la
ordinariul locului;
bb) preotul orb sau afectat de o altă boală celebrează licit Jertfa euharis –
tică folosind orice text de Liturghie dintre cele aprobate și, dacă este cazul,
având lângă el un alt preot sau un diacon, sau chiar un laic bine instruit,
care să-l ajute.
4. Timpul și locul celebrării Euharistiei (cann. 931-933)
a) Timpul celebrării . Celebrarea și distribuirea Euharistiei pot fi săvâr –
șite în orice zi și la orice oră, cu excepția acelora care sunt excluse de nor –
mele liturgice. Excepția despre care vorbește acest canon o constituie tri-
duum -ul pascal. Normele liturgice privitoare la acest triduum sunt:
– În Joia Sfântă , Liturghia Crismei se celebrează dimineața la o oră
potrivită și, de regulă, în catedrală, de către episcop, împreună cu preoții
din dieceză. Liturghia Cinei Domnului se celebrează după-amiaza, la o oră
potrivită pentru credincioși, în catedrală și în bisericile parohiale. Sfânta
Împărtășanie poate fi dată numai în timpul celebrării celor două sfinte
Liturghii, iar bolnavilor, la orice oră.
– În Vinerea Sfântă , conform tradiției, Biserica nu celebrează sfânta Litur –
ghie; tot astfel și în ziua următoare, Sâmbăta Sfântă. Sfânta Împărtășanie cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

357
poate fi primită numai în timpul celebrării de seară. Bolnavii care nu pot
participa la această celebrare pot primi sfânta Împărtășanie la orice oră.
– În Sâmbăta Sfântă , sfânta Liturghie se celebrează noaptea, în cadrul
vigiliei pascale, începând de la orele 12.00. Din motive pastorale, această
Liturghie poate fi anticipată, dar nu înainte de asfințitul soarelui. În cursul
zilei de Sâmbăta Sfântă, sfânta Împărtășanie poate fi dată numai ca viatic .
b) Locul celebrării . Celebrarea Euharistiei trebuie săvârșită într-un loc
sacru , dacă, într-un caz particular, necesitatea nu cere altfel; în acest caz,
celebrarea să fie săvârșită într-un loc decent .
„Într-un loc sacru”, adică în biserică, în oratoriu, într-o capelă particu –
lară, cu permisiunea ordinariului locului, în capela particulară a episcopu –
lui (cf. cann. 1214 și 1219; 1223 și 1225; 1226 și 1228; 1227)
„Într-un loc decent”. Dacă e vorba despre cazuri rare, nu este necesară
permisiunea ordinariului locului pentru celebrările „in loco honesto”. În
schimb, această permisiune este necesară când celebrările sunt habituale
(„Communicationes” 14 [1983] 197). Nu este permisă celebrarea Liturghiei
în dormitoare („cubicula”) (SCCD, Instr. Actio pastoralis [15.V . 1964], în
EV III, nr. 1154) și „in quantum fieri potest”, nici în sufragerie (SCCD,
Instr. Liturgicae instaurationes [5. IX. 1970], în EV III, p. 2791).
Jertfa euharistică trebuie săvârșită pe un altar dedicat sau binecuvân –
tat. Când este săvârșită în afara locului sacru, poate fi folosită o masă cores –
punzătoare, rămânând mereu necesare fața de altar și corporalul. Nu mai
este necesară piatra de altar ( Intitutio Generalis Missali Romani [26. III.
1970], nr. 260 și 265).
Dintr-un motiv just și cu permisiunea expresă a ordinariului locului, i
se permite unui preot să celebreze Euharistia în lăcașul de cult al unei
Biserici sau al unei comunități ecleziale care nu sunt în comuniune deplină
cu Biserica Catolică, cu condiția să nu se dea scandal.
I. P ăStrarea șI adorarea PreaSfInteI euharIStII
(cann. 934-944)
1. Locul (cann. 934-937)
) Preasfânta Euharistie
Trebuie păstrată în biserica catedrală sau în biserica echivalată bisericii
catedrale, în biserica parohială, precum și în biserica sau oratoriul anexate
casei unui institut religios sau a unei societăți de viață apostolică.
b) Preasfânta Euharistie
Poate fi păstrată în capela episcopului și, cu permisiunea ordinariului
locului, în alte biserici, oratorii și capele.§ 65. p reaSfânta euhariStie

358
Nimănui nu-i este permis să păstreze la el preasfânta Euharistie sau să
o poarte în călătorie, în afară de cazul când există o necesitate pastorală
urgentă, observându-se prescripțiile episcopului diecezan. Pot exista și ca zuri
neprevăzute: inundații, incendii, pericol de profanare etc.
c) În locurile sacre în care este păstrată preasfânta Euharistie, trebuie
întotdeauna să existe cineva care să aibă grijă de ea și, pe cât se poate,
preotul să celebreze acolo sfânta Liturghie cel puțin de două ori pe lună.
d) În casa unui institut religios sau într-o altă casă religioasă (de ex.,
seminare), preasfânta Euharistie să fie păstrată numai în biserică sau în
oratoriul principal anexat casei. Totuși, dintr-un motiv just, ordinariul
poate permite să fie păstrată și într-un alt oratoriu al aceleiași case.
e) Dacă nu se opune un motiv grav, biserica în care se păstrează prea –
sfânta Euharistie să rămână deschisă credincioșilor cel puțin câteva ore pe
zi, ca ei să se poată ruga în fața preasfântului Sacrament.
2. Tabernacolul (cann. 938; 940)
a) În mod obișnuit, preasfânta Euharistie să fie păstrată într-un singur
tabernacol din biserică sau din oratoriu.
b) Tabernacolul în care se păstrează preasfânta Euharistie să fie așezat
într-un loc însemnat din biserică sau oratoriu, vizibil, frumos, împodobit,
potrivit pentru rugăciune.
c) Tabernacolul să fie fix, confecționat din material solid netransparent și
închis , în așa fel încât să se evite cât mai mult posibil pericolul de profanare.
d) Dintr-un motiv grav, este permis ca preasfânta Euharistie să fie păs –
trată, mai ales în timpul nopții, într-un alt loc mai sigur și demn .
e) Cine are grija bisericii sau a oratoriului să prevadă ca cheia de la taber –
nacolul unde este păstrată preasfânta Euharistie să fie păzită cu cea mai
mare grijă.
f) Lampa veșnică . În fața tabernacolului unde este păstrată preasfânta
Euharistie, să lumineze tot timpul o lampă specială prin care să fie ridicată
și cinstită prezența lui Cristos.
3. Expunerea preasfântului Sacrament (cann. 941-944)
a) În bisericile sau în oratoriile în care este permisă păstrarea preasfin –
tei Euharistii, pot fi făcute expunerii fie cu pixida, fie cu ostensoriul, respec –
tându-se normele stabilite de cărțile liturgice. În timpul celebrării Litur –
ghiei, este interzisă expunerea cu preasfântul Sacrament în aceeași biserică
sau în același oratoriu.
b) Dacă se prevede o afluență suficientă de credincioși și dacă se respec –
tă normele stabilite, se recomandă ca în bisericile sau oratoriile în care cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

359
este permisă păstrarea preasfintei Euharistii să aibă loc anual expunerea
solemnă cu preasfântul Sacrament pentru un timp suficient, chiar dacă nu
continuu, ca acea comunitate locală să mediteze mai profund misterul euha –
ristic și să-l adore.
c) Expunerea și binecuvântarea cu preasfântul Sacrament este de com-
petența preoților și a diaconilor. În circumstanțe speciale , pot face expune –
rea, dar nu și binecuvântarea, acoliții, cei desemnați să distribuie Împărtă –
șania („minister extraordinarius sacrae communionis”) sau alte persoane
desemnate de ordinariul locului, respectându-se dispozițiile episcopului
diecezan.
d) Procesiunile din solemnitatea Trupul Domnului . Unde episcopul die –
cezan apreciază că este posibil, să aibă loc o procesiune pe străzile publice,
mai ales în solemnitatea Trupului și Sângelui lui Cristos, ca mărturie
publică de cinstire față de preasfânta Euharistie.
e) Datoria episcopului diecezan . Este de datoria episcopului diecezan să
stabilească directive cu privire la procesiuni , în care să se prevadă partici –
parea la ele și modul demn în care să se desfășoare.
II. o fertele Pentru CeleBrarea lIturghIeI
(cann. 945-958)
Vechiul Cod (cann. 824-844) folosea termenii „elecosinae”, „stipendia”.
Actualul Cod a eliminat termenul „stipendia”, deoarece în limbile moderne
el are sensul de retribuție, compensație pentru o muncă sau un serviciu
făcut, concept care e cu totul străin de natura ofertei făcute cu ocazia cele –
brării sfintei Liturghii.
1. Legitimitatea și scopurile (cann. 945-496)
a) Conform unui obicei aprobat al Bisericii, orice preot care celebrează
sau concelebrează Liturghia poate primi o ofertă ca să aplice Liturghia
după o intenție precisă. Totuși, se recomandă foarte mult ca preoții să cele –
breze Liturghia la intenția credincioșilor, mai cu seamă a celor nevoiași,
chiar dacă nu primesc nicio ofertă (can. 945, §§ 1 și 2) ( pauL aL vi- Lea, MP
Firma in traditione [13 iunie 1974], în EV V , pp. 330-341).
b) Credincioșii care fac o ofertă ca să se aplice Liturghia la intenția lor
contribuie la binele Bisericii și participă cu acea ofertă la grija bisericii în
susținerea slujitorilor și a activităților proprii.
Prin această practică, credincioșii se unesc mai intim cu Cristos care se
oferă ca victimă și, în felul acesta, dobândesc roade mai îmbelșugate.
Această practică nu numai că a fost aprobată, ci și încurajată de Biserică, § 65. p reaSfânta euhariStie

360
pe care o consideră ca un fel de semn al unirii celui botezat cu Cristos,
precum și al credinciosului cu preotul care desfășoară slujirea în folosul
credinciosului.
2. O interzicere absolută (can. 947)
În materie de oferte pentru Liturghii, să fie eliminat orice aspect de
negat sau de comerț. Împotrivirea celor care încalcă această normă este
prevăzută cu o sancțiune penală obligatorie. Cine trage un câștig nelegitim
din ofertele de Liturghie să fie pedepsit cu o cenzură (excomunicare, inter –
dict, suspendare) sau cu o altă pedeapsă justă (can. 1385).
3. Obligațiile celebrantului (cann. 948-951)
a) Trebuie să fie aplicate separat atâtea Liturghii la intențiile ofertanți –
lor câte au fost ofertele , chiar mici, date și acceptate.
b) Cine are obligația de a celebra și de aplica Liturghia la intenția ofer –
tanților are aceeași obligație și în cazul în care ofertele primite s-au pier –
dut, chiar fără vina lui. Valorează principiul „res perit domino”.
c) Dacă se oferă o sumă de bani pentru aplicarea de Liturghii, nespecifi –
cându-se numărul Liturghiilor ce trebuie celebrate, aceasta se calculează
ținându-se seama de oferta stabilită în locul unde locuiește donatorul, dacă
nu trebuie să se presupună în mod legitim că intenția sa a fost alta.
d) Preotul care celebrează mai multe Liturghii în aceeași zi poate să le
aplice pe fiecare la intenția pentru care a fost făcută oferta, cu condiția
cerută de lege ca, în afară de ziua de Crăciun, el să rețină pentru sine numai
oferta unei singure Liturghii, iar celelalte să le dea în scopurile stabilite de
ordinariu, admițându-se totuși o anumită recompensă pentru un motiv
extrinsec.
Este vorba despre ordinariul propriu, nu despre ordinariul locului, „în
afară de cazul că este vorba despre parohi sau despre vicarii parohiali, pen tru
care, prin ordinariu, se înțelege ordinariul locului” ( comiSia pontificaLă
pentru interpretarea coduL ui, Răspunsul din 23 aprilie 1987, în „Commu –
nicationes” 18 [1987] 149).
Ce înseamnă „o anumită recompensă pentru un motiv extrinsec” („ex
titulo extrinseco”)? Înseamnă că preotul poate primi o retribuție datorită,
de ex., unei deplasări mari pentru celebrare, orei târzii sau prea matinale,
datorită Liturghiei cântate etc. Ar fi bine ca legile particulare să precizeze
mai exact în ce constă acest „ex titulo extrinseco”, pentru a se evita orice
fel de abuzuri.
e) Preotul care concelebrează în aceeași zi o a doua Liturghie nu poate,
din niciun motiv, să primească ofertă pentru ea.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

361
4. Mărimea ofertei (can. 952)
Este de datoria conciliului provincial sau a adunării episcopilor provin –
ciei să stabilească, prin decret , pentru întreaga provincie, suma ofertei ce
trebuie făcută pentru celebrarea și aplicarea Liturghiei, iar preotului nu-i
este permis să ceară o sumă mai mare . I se permite totuși să primească
pentru aplicarea Liturghiei o ofertă mai mare decât cea stabilită, dacă este
dată benevol, precum și una mai mică. În lipsa unui astfel de decret, să se
respecte obiceiul în vigoare în dieceză.
Chiar și membrii institutelor religioase , oricare ar fi ele, trebuie să se
conformeze aceluiași decret sau obiceiului local.
5. Primirea de oferte și încredințarea lor altor preoți
(cann. 953-954)
a) Nimănui nu-i este permis să primească atâtea oferte de Liturghie ce
trebuie aplicate personal, pe care nu le poate îndeplini în decurs de un an.
b) Dacă în anumite biserici sau oratorii cererea de Liturghii ce trebuie
celebrate depășește numărul celor ce pot fi celebrate acolo, este permisă
celebrarea lor în alt loc, în afară de cazul când donatorii și-au manifestat
în mod expres voința contrară.
c) Cine intenționează să încredințeze altora celebrarea Liturghiilor ce
trebuie aplicate să încredințeze cât mai curând („quam primum”) celebra –
rea lor preoților pe care îi preferă, cu condiția să fie sigur că ei sunt mai
presus de orice bănuială . Trebuie să încredințeze întreaga sumă primită ,
în afară de cazul când este sigur că partea ce depășește suma fixată în die –
ceză a fost dată intuitu personae . De asemenea, are obligația de a se îngriji
de celebrarea Liturghiilor până când are dovada acceptării obligației și a
ofertei primite.
d) Perioada în care Liturghiile trebuie să fie celebrate începe din ziua
când preotul care va trebui să le celebreze le-a primit, dacă nu se constată
altfel.
6. Înregistrarea ofertelor de Liturghii (cann. 955-958)
a) Cine încredințează altora Liturghii ce trebuie celebrate să noteze fără
întârziere într-un registru atât Liturghiile pe care le-a primit , cât și pe
acelea pe care le-a dat altora , indicând și ofertele lor.
b) Fiecare preot trebuie să noteze cu grijă atât Liturghiile pe care le-a
primit și pe care trebuie să le celebreze, cât și pe acelea pe care le-a celebrat.
c) Parohul, precum și rectorul unei biserici sau al altui loc sacru, în care
se obișnuiește să se primească oferte de Liturghii, să aibă un registru § 65. p reaSfânta euhariStie

362
special în care să noteze cu grijă numărul Liturghiilor ce trebuie celebrate,
intenția , oferta făcută și celebrarea săvârșită.
d) Ordinariul are obligația de a controla anual aceste registre, personal
sau prin alții. Este vorba despre ordinariul locului (pentru preoții diece –
zani), respectiv despre superiorul institutului religios (pentru bisericile
călugărilor).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

SECȚIUNEA A II-A
SACRAMENTELE DE VINDECARE
„Prin sacramentele inițierii creștine, oamenii primesc bogățiile vieții
divine și înaintează spre desăvârșirea dragostei. Or, ei poartă această viață
«în vase de lut» ( Col 3,3) (…). Această viață nouă de fii ai lui Dumnezeu
poate fi slăbită și chiar pierdută prin păcat.
Isus Cristos, tămăduitorul sufletelor și al timpurilor oamenilor, cel care
a iertat păcatele paraliticului și i-a redat sănătatea trupului (cf. Mc 2,1-12),
a vrut ca Biserica sa să-i continue, prin puterea Duhului Sfânt, lucrarea de
vindecare și mântuire chiar pentru proprii membri. Acesta este scopul celor
două sacramente de vindecare: sacramentul Pocăinței și sacramentul Unge –
rii bolnavilor” ( catehiSmuL BiSericii catoLice , 1420-1421).
§ 66. SACRAMENTUL POCĂINȚEI
(cann. 950-991)
În sacramentul Pocăinței, credincioșii care își mărturisesc păcatele unui
slujitor sacru legitim se căiesc de ele și au hotărârea de a se îndrepta, dobân –
desc de la Dumnezeu, prin dezlegarea dată de același slujitor, iertarea pă ca-
telor săvârșite după Botez și, totodată, se reconciliază cu Biserica, pe care,
păcătuind, au rănit-o (can. 959).
Păcatul nu este numai o ofensă adusă lui Dumnezeu, ci, în același timp,
și o rănire a Bisericii (cf. LG 11). Primirea sacramentului Pocăinței ne do bân-
dește împăcarea atât cu Dumnezeu, cât și cu Biserica. Păcatul este antie –
clezial, iar convertirea este eclezială. Vinovățiile creștinilor au și o influență
spirituală socială negativă. Păcatul provoacă ruptură, diviziune; e o pier –
dere pentru întreaga Biserică. De aceea, comunitatea trebuie să intervină
pentru a repara și pentru a-l ajuta pe păcătos să dobândească iertarea (cf.
G. phiLipS, La Chiesa e il suo misterio. Storia, testo e commento della
„Lumen gentium” , trad. ital. Jaca Book, Milano 1975, 147).
Pentru primirea eficientă a sacramentului Pocăinței sunt necesare:
mărturisirea păcatelor, căința și hotărârea de a nu mai păcătui, dezlegarea
dată de confesor „în persoana Christi”, facultatea preotului de a putea
dezlega. Efectele : iertarea păcatelor săvârșite după Botez și reconcilierea
cu Dumnezeu (redobândirea prieteniei și a harului său) și cu Biserica.

364
I. P uterea de a SPovedI
(cann. 965-977)
1. Slujitorul sacru (cann. 965-966)
Slujitorul sacru al sacramentului Pocăinței este numai preotul („solus
sacerdos”) (cf. PO 5; Ritualul Pocăinței 9).
Pentru a dezlega în mod valid de păcate, este necesar ca slujitorul sacru,
pe lângă puterea preoțească („potestas ordinis”), să aibă și facultatea („fa cul-
tas”) de a exercita această putere asupra credincioșilor cărora le dă dezle –
garea. Preotul care nu are această facultate și totuși încearcă să dea dezle –
garea sau ascultă mărturisirea sacramentală în afara pericolului de moarte
cade în suspendare latae sententiae (cf. can. 1378, § 2, nr. 2).
Preotul poate fi înzestrat cu această facultate ipso iure, vi officii, vi
concessionis .
2. Facultatea ipso iure (can. 967)
De facultatea „ipso iure” beneficiază:
a) Papa , care în virtutea primatului de jurisdicție deține asupra Biseri –
cii universale întreaga putere, inclusiv puterea de a dezlega în sacramen –
tul Pocăinței, fără să aibă nevoie de vreo facultate din partea cuiva.
b) Cardinalii , care în virtutea demnității lor dețin facultatea de a exer –
cita în toată lumea puterea de a dezlega de păcate, fără nicio restricție din
partea episcopilor diecezani.
c) Episcopii, atât cei diecezani, cât și cei titulari, au și ei facultatea de a
exercita, în mod valid și pretutindeni, puterea de a dezlega de păcate, pre –
cum și în mod licit , dacă un episcop diecezan nu a interzis într-un caz
particular acest lucru.
3. Facultatea vi officii (can. 968)
Este deținută de:
a) Ordinariul locului , adică de episcopul diecezan, de cei echivalați în
drept episcopului diecezan, de administratorul diecezan, de vicarii generali
și episcopali (cf. cann. 368 și 134, § 2);
b) Canonicul penintențiar (cf. can. 508);
c) Paroh (cf. can. 519) și de cei care îi țin locul (de ex., administratorul
parohial: cf. can. 540);
d) Capelan (cf. can. 564);
e) Superiorii institutelor religioase și ai societăților de viață apostolică,
clericale și de drept pontifical, care au, conform constituțiilor, puterea exe –
cutivă de conducere sau de jurisdicție.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

365
4. Facultatea vi concessionis (can. 969)
a) Autoritățile competente să acorde această facultate sunt: ordinariii
locului și superiorii institutelor religioase și ai societăților de viață aposto –
lică, clericale, de drept pontifical.
aa) Numai ordinariii locului sunt competenți să acorde oricărui preot
(secular sau călugăr) facultatea de a asculta mărturisirile tuturor credin –
cioșilor. Preoții călugări și cei care aparțin societăților de viață apostolică
să nu folosească această facultate fără permisiunea, cel puțin presupusă, a
superiorului lor.
bb) Superiorul unui institut religios și cel al unei societăți de viață apos –
tolică, clericală și de drept pontifical, poate să acorde oricărui preot (călu –
găr sau secular) facultatea de a asculta mărturisirile supușilor proprii și
ale persoanelor care trăiesc zi și noapte în casă.
Sunt „superiori”: superiorii majori, dar și vicarii lor și superiorii locali,
dacă, potrivit constituțiilor, au putere executivă (cf. can. 968, § 2).
În virtutea can. 967, § 3, această facultate, dacă este acordată în mod
habitual , se extinde asupra tuturor membrilor institutului sau ai societății.
b) Condiții și modalități de acordare (cann. 970-973)
aa) Facultatea de a asculta mărturisirile să nu fie acordată decât preoți –
lor care au fost recunoscuți capabili în urma unui examen , sau a căror apti –
tudine este dovedită prin alte mijloace. Deci preoții să fie recunoscuți capa –
bili din punct de vedere doctrinal, moral și pastoral. Capacitatea doctrinală
poate fi dovedită și printr-un examen.
„Pentru a îndeplini cum se cuvine această slujire, confesorul trebuie în
mod necesar să aibă calități umane, adică: prudență, discreție, discernă –
mânt, fermitate moderată de blândețe și bunătate. De asemenea, trebuie
să aibă o pregătire serioasă, nu fragmentară, ci completă și coerentă, în
diferitele ramuri ale teologiei, în pedagogie și psihologie, în arta dialogării
și, mai ales, în cunoașterea vie și comunicativă a cuvântului lui Dumnezeu.
Dar și mai necesar este ca el să ducă o viață spirituală intensă și autentică
(…). Însă tot acest ansamblu de calități umane, de virtuți creștine și de
capacități pastorale nu se improvizează și nici nu se dobândește fără efort.
În vederea slujirii sacramentului Pocăinței, fiecare preot trebuie să fie pre –
gătit încă din anii de seminar, nu numai prin studierea teologiei dogmatice,
morale, spirituale și pastorale (care constituie de fapt o singură teologie),
dar și prin însușirea științelor umane, a artei dialogului, îndeosebi a coloc –
viului pastoral. Confesorul va trebui să fie format și sprijinit în primele
sale experiențe. El însuși trebuie să se îngrijească de propria funcționare și
reciclare prin studiul permanent” ( ioan pauL aL ii-Lea, Exort. apost. Recon –
ciliatio et paenitentia 29, în EV IX, 1075-1207).§ 66. S acramentuL pocăinței

366
bb) Înainte de a acorda unui preot (secular sau călugăr) facultatea de a
asculta mărturisirile, ordinariului locului să audieze în prealabil, în limita
posibilităților, părerea ordinariului propriu al acelui preot.
cc) Facultatea de a asculta mărturisirile poate fi acordată de autoritatea
competentă fie pentru un timp determinat , fie pentru un timp nedeterminat .
dd) Facultatea de a asculta în mod habitual mărturisirile să fie acordată,
„ad liceitatem”, în scris .
5. Extinderea facultății (cann. 967, 976-977)
a) Canoanele 874, § 1 și 881, § 1, din Codul din 1917, stabileau că „juris –
dicția” privind ascultarea mărturisirilor sacramentale era limitată la teri –
toriul celui care o acorda, iar când cineva ieșea din acel teritoriu trebuia să
o ceară de la noul ordinariu. Noul Cod a modificat radical această normă.
Conform can. 967, § 2, toți cei care au facultatea de a asculta „habitua –
liter” mărturisirile sacramentale, fie în virtutea oficiului, fie în virtutea
unei acordări din partea ordinariului locului încardinării sau al locului în
care au domiciliul, pot exercita pretutindeni („ubique”) această facultate,
dacă ordinariul locului nu a interzis, într-un caz particular, acest lucru.
Această interzicere afectează însăși validitatea sacramentului. Așadar, în
cazul în care un ordinariu al locului i-a interzis unui preot ascultarea măr –
turisirilor, iar acesta nu respectă această interzicere, mărturisirile sunt
invalide.
b) O altă extindere este prevăzută de § 3 al can. 967. Este vorba despre
preoții care aparțin unui institut religios sau unei societăți de viață apos –
tolică, clericale și de drept pontifical, care, în virtutea oficiului sau prin
concesiune de la superiorul competent, au facultatea de a asculta „habitu –
aliter” mărturisirile sacramentale. Această facultate se extinde „ipso iure”
asupra tuturor membrilor institutelor sau societății și asupra tuturor celor
care locuiesc zi și noapte în casele lor și poate fi exercitată în mod licit pre –
tutindeni („ubique”), dacă, într-un caz particular, un superior major nu a
interzis exercitarea ei asupra propriilor supuși.
Această interzicere afectează numai liceitatea , nu și validitatea sacra –
mentului.
c) Orice preot, chiar și unul lipsit de facultatea necesară, sau unul căzut
într-o cenzură (cf. can. 1335), sau unul redus la starea laicală (cf. can. 290,
nr. 2 și 3), sau unul care a devenit apostat, eretic sau schismatic (cf. can.
1364), îi dezleagă valid și licit pe toți credincioșii care se află în pericol de
moarte , de orice fel de păcat sau de cenzură, chiar dacă ar fi prezent un
preot aprobat (can. 976).
d) De asemenea, dezlegarea complicelui în păcatul împotriva poruncii a
șasea a decalogului în pericol de moarte este validă și licită (can. 977).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

367
Aceste ultime două extinderi „ipso iure” ale facultății au la bază princi –
piul „salus animarum” care, mai cu seamă în pericol de moarte, trebuie să
fie legea supremă a Bisericii (cf. can. 1752).
6. Încetarea facultății (cann. 974-975)
a) Motiv grav . Ordinariul locului, de asemenea și superiorul competent,
să nu revoce facultatea de a asculta în mod habitual mărturisirile, decât
dintr-un motiv grav .
b) Consecințele revocării . Dacă revocarea este decisă de ordinariul locu –
lui încardinării sau al domiciliului (cf. can. 967, § 2), preotul rămâne lipsit
de această facultate pretutindeni („ubique”), deoarece lipsește motivul
pentru extinderea „pretutindeni”. În schimb, dacă revocarea este prevăzută
de un alt ordinariu al locului, preotul pierde facultatea numai în cadrul
jurisdicțional al acelui ordinariu.
În cazul în care un ordinariu al locului îi revocă unui preot facultatea de
a asculta mărturisirile sacramental, ordinariul însuși trebuie să-l înștiin –
țeze de aceasta pe ordinariul propriu al preotului, adică pe ordinariul locu –
lui încardinării sau al domiciliului preotului, iar în cazul unui călugăr, pe
superiorul competent.
Dacă revocarea este făcută de superiorul major propriu, preotul pierde
pretutindeni facultatea de a asculta mărturisirile sacramentale ale mem –
brilor institutului. Dacă revocarea este făcută de un alt superior compe –
tent, o pierde numai asupra membrilor aflați sub jurisdicția acestuia.
c) Încetarea în virtutea dreptului poate avea loc (can. 975)
1) prin pierderea oficiului , adică prin renunțare, transfer, înlăturare și
privațiune (cf. can. 184, § 1);
2) prin excardinare ;
3) prin pierderea domiciliului ; este cazul călugărilor: cf. can. 130 (can. 975);
4) prin pedepse impuse sau declarate (cf. cann. 1331-1334; 1336).
II. C eleBrarea SaCramentuluI PoCăInțeI
(cann. 960-964)
1. Mărturisirea individuală și completă (can. 960)
Mărturisirea individuală și completă și dezlegarea constituie unicul
mod obișnuit în care un credincios, conștient de un păcat grav, se reconci –
liază cu Dumnezeu și cu Biserica. Numai o imposibilitate fizică sau morală
scutește de la această mărturisire, în care caz reconcilierea poate fi dobân –
dită și în alte moduri. Prima parte a acestui canon reia învățătura Conci –
liului Tridentin, conform căreia pentru iertarea păcatelor prin sacramentul § 66. S acramentuL pocăinței

368
Pocăinței este necesar „in re divino confitui omnia et singula peccata mor –
talia (…) esiam occulta, (…) et circumstantias, quae peccati speciem mu tant”
(DS 1707).
Învățătura aceasta este reluată și de instrucțiunea Congregației pentru
Doctrina Credinței Sacramentum Penitentiae , din 16 iunie 1972 ( EV IV , nr.
1655).
Mărturisirea „individuală” este mărturisirea făcută de penitent în fața
confesorului. Despre mărturisirea „completă” a se vedea analizarea can.
988, § 1. Cât privește dezlegarea, a se vedea Ritualul Pocăinței , nr. 19 și 21.
„Imposibilitatea fizică” se poate verifica, de ex., în cazul unei boli grave, în
caz de cutremur și alte calamități, dar și atunci este necesar un act de
căință desăvârșită, însoțit de hotărârea de a face „quamprimum” mărturi –
sirea sacramentală individuală. „Imposibilitatea morală” s-ar putea verifica,
de ex., în cazul în care, nefiind încă un confesor, ar exista pericolul violării
sigiliului sacramental sau pericolul de scandal grav ori de dezonorare, Și în
acest caz este necesar un act de căință desăvârșită, însoțit de hotărârea de
a face „quamprimum” mărturisirea sacramentală individuală.
2. Dezlegarea generală fără mărturisirea individuală
(can. 961-963)
a) Conform can. 961, § 1, dezlegarea generală fără mărturisirea indivi –
duală poate avea loc numai în două cazuri :
1) când există un iminent pericol de moarte , iar preotul sau preoții nu
au timpul necesar pentru a asculta mărturisirile fiecărui penitent (de ex.,
în caz de naufragiu, de cutremur, accident de avion, bombardamente etc.)
2) când există o necesitate gravă , adică în cazul când, existând un număr
mare de penitenți, nu sunt la dispoziție suficienți confesori pentru a asculta
mărturisirea fiecăruia într-un timp adecvat, astfel încât penitenții ar fi
nevoiți, fără vina lor, să rămână lipsiți de harul sacramental sau de sfânta
Împărtășanie, cum se întâmplă deseori în țările de misiune, unde preotul
vine rar într-o comunitate și rămâne puțin timp în ea. Totuși, nu se consi –
deră că este un motiv suficient de mare afluența de penitenți, cu prilejul
unei sărbători sau a unui pelerinaj, și un număr mic de confesori. Îi revine
episcopului diecezan să aprecieze, ținând seama de criteriile fixate de con –
ferința episcopală, dacă există condițiile necesare pentru o astfel de dezle –
gare. Multe conferințe episcopale au stabilit că în țările lor nu există situ –
ații care să justifice o astfel de dezlegare (de ex. Conf. Ep. Italiană; cf. Enchi –
ridon CEI 2, p. 71-715).
b) Obligațiile celor care beneficiază de dezlegarea colectivă sau generală
(cann. 962, 963) sunt:cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

369
1) credincioșii să fie dispuși cum se cuvine, adică să aibă căința necesară
și voința de a repara scandalul dat și eventualele daune provocate;
2) să se hotărască să facă la timpul potrivit mărturisirea individuală a
păcatelor grave, înainte de a primi o altă dezlegare generală, dacă nu inter –
vine un motiv just. Această hotărâre este necesară „ad validitatem”.
c) Pe cât de posibil, chiar cu ocazia primirii unei dezlegări generale, cre-
dincioșii să fie instruiți asupra condițiilor impuse și să fie îndemnați ca fie –
care să facă un act de căință înainte de dezlegarea generală.
3. Locul mărturisirilor sacramentale (can. 964)
a) Deoarece mărturisirea păcatelor este un act liturgico-sacramental
(„Communicationes” 10, p. 68-69), locul specific pentru ascultarea ei este
biserica sau oratoriul.
b) În ceea ce privește confesionalul , conferința episcopală are facultatea
să stabilească norme proprii, fără a desființa totuși tradiționalele confesio –
nale prevăzute cu gratii fixe între penitent și confesor, pe care să le poată
folosi în mod liber credincioșii care doresc acest lucru.
c) Să nu asculte mărturisirile în afara confesionalului decât dintr-un
motiv just, cum ar fi, de ex., problemele cu auzul ale penitentului sau chiar
ale confesorului.
III. S luJItorul SaCru al SaCramentuluI PoCăInțeI Sau ConfeSorul
(cann. 965, 978-986)
„Minister sacramenti paenitentiae est solus sacerdos ”. Termenul „sacer –
dos” (preot) se referă atât la episcop, cât și la prezbiter („sacerdos secundi
ordinis”). „Biserica exercită slujirea sacramentului Pocăinței prin episcop
și preoți care îi cheamă pe credincioși la întoarcere prin predicarea cuvân –
tului lui Dumnezeu, proclamă și acordă, în numele lui Cristos și prin pute –
rea Duhului Sfânt, iertarea păcatelor. În exercitarea acestei misiuni, preo –
ții acționează în unire cu episcopul și participă din puterea și misiunea lui,
care este coordonatorul disciplinei penitențiale” ( Ritualul Pocăinței 9).
1. Exercitarea slujirii de confesor (cann. 978-982)
a) Când ascultă mărturisirile sacramentale, preotul să aibă mereu în
vedere faptul că îndeplinește rolul și de judecător și de medic și că a fost
rânduit de Dumnezeu ca slujitor și al dreptății divine, ca să aibă grijă de
onoarea divină și de mântuirea sufletelor.
În calitate de judecător , confesorul cercetează starea sufletească a peni –
tentului și pronunță sentința, călăuzindu-se nu după criterii omenești, ci § 66. S acramentuL pocăinței

370
numai după legile lui Dumnezeu. Confesorului „îi revine sarcina de a judeca
în cadrul sacramentului Pocăinței atât gravitatea păcatelor, cât și căința
penitentului” ( ioan pauL aL ii-Lea, Exort. apost. Reconciliatio et paeniten –
tia, 31).
În calitate de medic , confesorul diagnostichează bolile sufletești, pre –
scrie remediile necesare și ajută la vindecarea rănilor pricinuite de păcat.
„Vreau să îngrijesc, să vindec, nu să scuz”, afirmă sf. Augustin referindu-se
la slujirea de confesor ( Sermo 83,8, în PL 38, 511).
În calitate de învățător , confesorul rezolvă dubiile penitentului, îi corec –
tează erorile, îi reamintește obligațiile ce le are și îi dă sfaturile necesare;
cu alte cuvinte, îi luminează sufletul.
În calitate de părinte , confesorul îi primește cu bunătate și răbdare pe
toți fiii rătăciți și îi renaște la viața harului.
b) Confesorul este și slujitor al Bisericii . Exercitându-și slujirea, confe –
sorul nu este o persoană privată, ci e „minister Ecclesiae” și de aceea tre –
buie să fie fidel față de învățătura Magisteriului și față de normele autori –
tății competente.
Duhovnicul nu este stăpânul, ci slujitorul iertării lui Dumnezeu (…). Trebuie
să aibă o cunoaștere verificată a comportamentului creștin, experiența realită –
ților omenești, respect și delicatețe față de cel care a căzut, să iubească adevă –
rul, să fie fidel Magisteriului Bisericii și să-l călăuzească pe penitent cu răbdare
spre vindecare și spre maturitate deplină. Trebuie să se roage și să facă pocăință
pentru el, încredințându-l îndurării Domnului ( Catehismul Bisericii Catolice ,
1446).
c) Prudență și discreție . Trebuind să aibă grijă de integritatea mărturi –
sirii sacramentale, deseori confesorul este obligat să-i adreseze penitentu –
lui diferite întrebări. În această privință, can. 974 stabilește că preotul
trebuie să procedeze cu prudență și discreție , ținând seama de credința și
vârsta penitentului și, totodată, de a se abține de a afla numele eventuali –
lor complici, indiferent care ar fi păcatul săvârșit (cf. conGreGația pentru
doctrina credinței , Normae [16 mai 1943], în X. ochva, Lege Ecclesiae II,
nr. 1749, col. 2174-2176).
d) Datoria de a da dezlegarea . Când confesorul are certitudinea morală
că penitentul, care s-a mărturisit și cere dezlegarea, are dispozițiile nece –
sare pentru a se reconcilia cu Dumnezeu și cu Biserica (căința, hotărârea
de îndreptare, repararea eventualelor daune, acceptarea pocăinței), nu
poate să refuze, nici să amâne dezlegarea. În caz contrar, el ar dispune în
mod arbitrar de un sacrament care face parte din tezaurul divin și, totodată,
ar leza un drept sacru al penitentului.
Can. 982 prevede un caz în care acordarea dezlegării nu depinde de
aprecierea prudentă a confesorului, ci este reglementată de norme precise cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

371
care obligă în conștiință. Este vorba despre denunțarea falsă a unui confe –
sor nevinovat pentru delictul de solicitare: Cine mărturisește că a denun –
țat în mod fals autorității ecleziastice un Confesor nevinovat, de delictul de
solicitare la un păcat împotriva poruncii a șasea a decalogului, să nu fie
dezlegat decât după ce a retractat în mod formal denunțul fals și este dis –
pus să repare eventualele daune cauzate. Despre delictul de denunțare falsă
tratează can. 1390, § 1.
e) Îndestularea („satisfacția”) . În funcție de natura și numărul păcate –
lor, ținând seama și de condiția penitentului, confesorul să impună pocăințe
salutare și potrivite , pe care penitentul trebuie să le îndeplinească personal.
Dezlegarea șterge păcatul, însă nu repară toate dezordinile pe care păca –
tul le-a provocat ( DS 1712).
Ridicat din păcat, păcătosul trebuie să-și redobândească deplina sănătate
spirituală. Pentru a-și îndrepta greșelile, el are ceva mai mult de făcut:
trebuie să „îndestuleze” cum se cuvine, să „ispășească” păcatele proprii.
Această îndestulare se mai numește și „pocăință” ( Catehismul Bisericii
Catolice , 1459).
Pocăința impusă de confesor trebuie să corespundă gravității și naturii
păcatelor săvârșite ( DS 1692).
„Ea poate consta în rugăciuni, într-o ofrandă, în fapte de milostenie, în
slujirea aproapelui, în renunțări benevole, în jertfe și, mai ales, în accepta –
rea cu răbdare a crucii pe care o avem de purtat” ( Catehismul Bisericii
Catolice , 1460).
Îndestularea este actul final care încoronează semnul sacramental al Pocăinței
(…). Care este semnificația acestei îndestulări ce se aduce sau a acestei pocăin –
țe ce se îndeplinește? Desigur, nu este prețul pentru păcatul dezlegat și pentru
iertarea dobândită. Niciun preț omenesc nu poate fi echivalat cu ceva ce s-a
dobândit, rod al Sângelui prețios al lui Cristos. Faptele de îndestulare (…) sunt
semnul angajamentului personal pe care creștinul l-a luat în fața lui Dumne –
zeu, în cadrul sacramentului, de a începe o viață nouă și, de aceea, nu ar trebui
să se reducă la recitarea câtorva formule sau rugăciuni, ci să constea în fapte
de cult, de caritate, de milostenie, de reparare (…). Să ne amintim că și după
dezlegare rămâne în creștin o zonă de umbră, cauzată de rănile pricinuite de
păcat, de imperfecțiunea în care mai acționează un focar al infecției de păcat,
ce trebuie combătut prin mortificație și pocăință. Aceasta este semnificația
îndestulării umile și sincere ( ioan pauL aL ii-Lea, Exort. Apost. Reconciliatio et
paenitentia , 13).§ 66. S acramentuL pocăinței

372
2. Sigiliul sacramental și secretul sacramental (cann. 983-985)
În Codul din 1917, secretul sacramental era numit „sigiliu sacramen –
tal” atât în cazul confesorului, cât și în cazul altor persoane care ar fi cunos –
cut eventual păcate acuzate în cadrul mărturisirii sacramentale ( CIC 17,
can. 898).
În actualul Cod, secretul sacramental este numit „sigiliu sacramental”
numai în cazul confesorului, iar în cazul altor persoane este numit simplu
„secret”.
În ambele cazuri, legislatorul vrea să sublinieze că ceea ce se întâmplă
în cadrul sacramentului Pocăinței intră în sfera divină și numai acolo tre –
buie să rămână.
a) Sigiliul sacramental este secretul la care este ținut preotul care
ascultă mărturisirile sacramentale. Sigiliul sacramental este inviolabil (cf.
Ritualul Pocăinței , 10). De aceea, confesorului îi este interzis de legea divină
să îl trădeze câtuși de puțin pe penitent, prin cuvinte sau în oricare alt
mod, și din niciun motiv. Textul latin folosește expresia „nefas est”, adică
este un sacrilegiu, o nelegiuire, este interzis de legile divine. Această expre –
sie arată că este vorba despre ceva intangibil, întrucât este în legătură cu
sacrul: este un secret de drept divin, scos de sub puterea oricărei autorități
omenești.
1) Obiectul esențial al sigiliului îl constituie păcatele mărturisite (grave
sau ușoare, personale sau ale altora, trecute sau actuale), precum și cir –
cumstanțele legate de mărturisire, cum ar fi: când a avut loc ultima măr –
turisire, negarea sau amânarea dezlegării, pocăința impusă etc.
2) Obiectul accidental al sigiliului îl constituie elementele secundare,
cum ar fi: defectele fizice sau psihice ale penitentului. Confesorul nu are
dreptul să-l trădeze nici măcar parțial pe penitent, prin cuvinte sau în alt
mod, și din niciun motiv.
3) Violarea directă a sigiliului sacramental este un delict deosebit de
grav, pedepsit cu excomunicarea latae sententiae rezervată Scaunului
Apostolic (can. 1388, § 1). Violarea directă înseamnă dezvăluirea păcatului
săvârșit și a penitentului care l-a mărturisit, dar și dezvăluirea implicită,
în sensul că păcatul și păcătosul pot fi descoperiți cu certitudine din cuvin –
tele confesorului.
4) Violarea indirectă , care are loc atunci când din ceea ce confesorul
spune, face sau omite, precum și din împrejurările pe care le prezintă, alții ar
putea deduce sau bănui în vreun fel identitatea păcătosului și păcatul săvâr –
șit de el, este pedepsită în funcție de gravitatea delictului (can. 1388, § 1).
b) Alte interziceri pentru confesor. Pentru a apăra mai bine secretul măr tu-
risirii sacramentale, Biserica a stabilit și alte măsuri de prevedere (can. 984).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

373
1) Este absolut interzis confesorului să se folosească în vreun fel de cu –
noștințele dobândite din spovadă în defavoarea penitentului („cum paeni –
tenti gravamini” = cu prejudiciu pentru penitent), chiar dacă este exclus
orice pericol de dezvăluire. Acest „prejudiciu” ar putea fi și pentru alții, în
sensul că eventuala folosire a cunoștințelor de la spovadă ar putea să creeze
în ei o neîncredere față de mărturisirea păcatelor și chiar o respingere a
sacramentului Pocăinței.
2) Cine îndeplinește o funcție care implică autoritate nu poate în niciun
fel să se folosească în conducerea externă de cunoașterea dobândită vreo –
dată în cadrul unei spovezi.
3) Maestrul de novici și asistentul său, precum și rectorul seminarului
sau al unui institut de educație să nu asculte mărturisirile sacramentale
ale elevilor lor, care locuiesc în aceeași casă, decât dacă, în cazuri particu –
lare, elevii cer aceasta de bunăvoie.
c) Secretul sacramental. Obligația de păstra secretul sacramental o au
interpreții, dacă există, precum și toți ceilalți care cunosc în vreun fel oarecare
păcatele din spovadă (de ex., cei care aud o mărturisire făcută cu voce tare).
Violarea secretului constituie un delict ce este pedepsit cu o pedeapsă
nedeterminată, dar obligatorie (can. 1388, § 2).
3. Datorii pastorale și sacerdotale (can. 986)
Misiunea de confesor este una dintre cele mai importante în Biserică.
„Preoții ar putea eventual amâna sau chiar abandona unele activități din
lipsă de timp, însă niciodată confesionalul” ( pauL aL vi- Lea, Discursul In
the Name [20 aprilie 1978], în Insegnamenti di Paolo VI , XVI).
a) Titularii oficiilor ecleziastice care comportă grijă față de suflete au
obligația („ex institia”, spunea Codul din 1917, can. 892) de a lua măsuri
ca să fie ascultate mărturisirile credincioșilor încredințați lor, care cer în
mod rațional să fie ascultate, și să li se ofere posibilitatea să vină la mărtu –
risirea individuală în zilele și la acele ore stabilite după felul cum le convine
credincioșilor. Titularii acestor oficii sunt: parohul (can. 519), cvasiparohul
(can. 516), administratorul parohial (can. 540), rectorul unei biserici (can.
566), capelanii (can. 564), confesorul seminarului (cann. 239, § 2, și 210).
„Reconcilierea păcătoșilor poate fi celebrată la orice oră și în orice zi. Se
cuvine însă ca credincioșii să cunoască ziua și ora în care preotul este pre –
zent pentru a oficia acest sacrament: credincioșii să fie obișnuiți să vină la
sacramentul Pocăinței în afară de timpul sfintei Liturghii, mai ales la orele
stabilite” ( Ritualul Pocăinței , 6).
b) În caz de necesitate, fiecare confesor are obligația de a asculta mărtu –
risirile credincioșilor, iar în caz de pericol de moarte, orice preot (can. 986,
§ 2), chiar unul lipsit de facultatea necesară (cf. can. 976).§ 66. S acramentuL pocăinței

374
Iv. PenItentul
(cann. 987-991)
1. Dispozițiile sufletești necesare (can. 987)
Ca să primească remediul salvator al sacramentului Pocăinței, credin –
ciosul trebuie să fie astfel dispus, încât, respingând păcatele ce le-a săvârșit
și având hotărârea e a se îndrepta , să se întoarcă la Dumnezeu.
„Creștinul care, după păcat, mișcat de Duhul Sfânt, se apropie de sacra –
mentul Pocăinței trebuie, înainte de toate, să se întoarcă la Dumnezeu din
toată inima. Această schimbare a inimii, care se săvârșește prin părerea de
rău, de păcat, și prin hotărârea pentru o viață nouă, se exprimă prin măr –
turisirea făcută Bisericii și prin ispășirea cuvenită, precum și prin îndrep –
tarea vieții” ( Ritualul Pocăinței , 6).
2. Materia mărturisirii sacramentale (can. 988)
a) Materia necesară ( § 1)
Credinciosul este obligat să mărturisească, după specia și numărul lor,
toate păcatele grave săvârșite după Botez și încă neiertate direct prin pute –
rea cheilor Bisericii și nici acuzate într-o mărturisire individuală, de care
își dă seama după un serios examen de conștiință (cf. DS 1680 și 1707).
Mărturisirea este completă sau întreagă când cuprinde toate păcatele care,
din voința lui Cristos, trebuie spuse în cadrul mărturisirii sacramentale.
aa) Integritatea este: materială sau obiectivă, când sunt mărturisite
toate păcatele grave săvârșite, dar încă neiertate; formală sau subiectivă,
când sunt mărturisite toate păcatele grave care, „hic et nunc”, ținând seama
de împrejurări, pot și trebuie să fie acuzate.
Integritatea materială nu este întotdeauna necesară pentru validitatea
mărturisirii datorită unei imposibilități fizice sau morale . În schimb, inte –
gritatea formală este absolut necesară pentru validitatea mărturisirii. De
aceea, păcătuiește grav cel care omite un păcat grav pe care, „hic et nunc”,
poate și trebuie să-l mărturisească.
Constituie imposibilități fizice:
– o boală gravă („infirmitas extrema”);
– un defect de vorbire (muțenia, necunoașterea limbii confesorului);
– lipsa de timp, în pericol de moarte („angustia temporis”);
– ignoranța neculpabilă (dacă penitentul nu-și amintește păcatele, deși
a făcut un serios examen de conștiință).
Constituie imposibilități morale:
– pericolul ca penitentului să i se afle identitatea , ca, de ex., când măr –
turisirea este auzită de alții;cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

375
– pericolul violării sigiliului sacramental (de ex., când confesorul vor –
bește pre tare, iar cei din jur îl pot auzi);
– pericolul de daună gravă, spirituală sau materială, fie pentru penitent,
fie pentru alții (dacă, de ex., penitentul se teme că mărturisirea păcatului
ar da naștere persecutării ori pierderii oficiului);
– relațiile speciale pe care penitentul le are cu confesorul (de ex., în ca zul
în care penitentul este o rudă sau un prieten apropiat al confesorului).
Toate aceste circumstanțe sunt externe și obiective. Când ele încetează,
penitentul în cauză este obligat să-și mărturisească sacramental păcatele
grave omise. Nu constituie circumstanțe externe și obiective dificultățile
pe care penitentul le-ar putea avea în fața confesorului din cauza rușinii,
timidității sau sfiiciunii.
bb) Integritatea mărturisirii necesită:
– o mărturisire distinctă a păcatelor, și nu una generică;
– o mărturisire a păcatelor după specia lor, făcând distincție între păca –
tele veniale și cele de moarte (specie teologică) și indicând împotriva cărei
virtuți sau porunci a fost săvârșit păcatul și în ce mod (specie morală);
– o mărturisire a păcatelor grave după numărul lor, pentru că fiecare
păcat este un delict împotriva lui Dumnezeu; cine nu-și amintește numă –
rul precis al păcatelor trebuie să-l ridice în aproximație;
– o mărturisire după circumstanțele care modifică natura păcatelor (de
ex., o minciună care provoacă o daună mare aproapelui);
– o mărturisire după circumstanțele care aclamă o răutate gravă (de ex.,
furtul unui lucru sacru este păcat de furt și de sacrilegiu).
b) Materia facultativă (§ 2). Se recomandă credincioșilor să-și mărturi –
sească și păcatele veniale. Aceste păcate nu ne lipsesc de harul sfințitor și
de prietenia lui Dumnezeu și pot fi iertate și prin alte mijloace: rugăciune,
pomană, mortificație, sfânta Împărtășanie, cu condiția să existe în inimă
părerea de rău. „Si quis dixerit (…) nou licere confiteri peccata venialia
an. s.” ( DS 1707).
3. Obligația mărturisirii anuale (can. 989)
Fiecare credincios, după ce a ajuns la vârsta priceperii, are obligația de
a mărturisi cu fidelitate păcatele grave, cel puțin o dată pe an.
Această poruncă a fost stabilită mai întâi de către Conciliul al IV-lea din
Lateran din 1215 ( DS 812), apoi de Conciliul Tridentin ( DS 1708) și con –
firmată atât de Codul din 1917, cât și de Codul actual.
a) Mărturisirea cel puțin o dată de an este obligatorie dacă credinciosul
a săvârșit un păcat grav sau de moarte. Ea poate avea loc în orice timp al
anului, dar în mod obișnuit în timpul pascal, când e obligatorie și primirea
sfintei Împărtășanie.§ 66. S acramentuL pocăinței

376
b) Sunt ținuți la această poruncă toți cei botezați în Biserica Catolică
sau primiți în sânul ei, au uzul rațiunii (cf. can. 11) și au săvârșit un păcat
grav.
c) Codul din 1917 (can. 907) sublinia faptul că nu-și îndeplinește porunca
de a se mărturisi cel puțin o dată pe an credinciosul care face o spovadă
sacrilegă sau deliberat nulă. Norma aceasta este oricând valabilă.
d) Biserica recomandă și mărturisirea deasă, chiar dacă nu au fost săvâr –
șite păcate grave, pentru primirea harului sacramental. Unele categorii de
credincioși trebuie să se apropie mai des de acest sacrament: seminariștii
(cf. can. 246,§ 4), clericii (cf. can. 276, § 2), călugării și călugărițele (cf. can.
664).
e) Nimeni nu este oprit să se mărturisească cu ajutorul unui translator,
evitându-se, desigur, abuzurile și scandalurile și păstrându-se secretul sa cra-
mental (can. 990).
4. Libertatea de a alege confesorul (can. 991)
În Evul Mediu, penitentul era obligat să se mărturisească în fața pro –
priului paroh. Dacă prefera un alt preot, trebuia să aibă permisiunea („ad
validitatem”) parohului propriu. Așa stabilea cel de-al IV-lea Conciliu din
Lateran ( DS 812).
Actualmente, fiecare credincios este liber să-și mărturisească păcatele ori-
cărui confesor aprobat, chiar unuia de alt rit (de ex., un preot greco-catolic).
v. Indulgențele
(cann. 992-997)
În Codul din 1983, ca și în cel din 1917, indulgențele au un capitol spe –
cial în cadrul titlului dedicat sacramentului Pocăinței, deoarece doctrina și
practica lor în Biserică sunt strâns legate de roadele acestui sacrament.
Învățătura actuală a Bisericii despre indulgențe este sintetizată în Con –
stituția apostolică a Papei Paul al VI-lea Indulgentiarum doctrina , din
1 ianuarie 1967 ( EV II, nr. 780-809), și în Enchiridion Indulgentiarum ,
promulgat la 29 iunie 1968 de către Penitențiaria Apostolică ( EV II, nr. 240-
251). Cele șase canoane dedicate indulgențelor sunt extrase din aceste două
documente.
1. Definiția (can. 992)
Indulgența este iertarea în fața lui Dumnezeu a pedepsei temporare,
cauzată de păcatele deja iertate în ceea ce privește vina, pe care un credincios,
dispus cum se cuvine și îndeplinind anumite condiții stabilite, o dobândește cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

377
prin mijlocirea Bisericii care, în calitate de slujitoare a răscumpărării
(„ministra redemptionis”), împarte și aplică cu autoritate și tezaurul meri –
telor lui Cristos și ale sfinților.
Este vorba despre:
a) iertarea pedepselor , nu a vinei („culpa”), care este iertată de Dumne –
zeu, prin dezlegarea preotului;
b) iertarea pedepselor vremelnice , nu a celor veșnice, care este iertată o
dată cu păcatul grav sau de moarte;
c) iertarea în fața lui Dumnezeu , adică iertarea pedepsei meritate în fața
dreptății divine („in foro Dei”), și nu a eventualei pedepse canonice, meri –
tată în fața Bisericii („in foro Ecclesiae”);
d) Biserica este slujitoarea răscumpărării („ministra redemptionis”),
deoarece ei i-au fost încredințate de către Cristos „munus sanctificandi” și
„potestas clavium” (cf. Mt 16, 19).
Scopul indulgențelor „nu este numai de a-i ajuta pe credincioși să ispă –
șească pedepsele cauzate de păcate, ci și de a-i determina să săvârșească
fapte de milostenie, de pocăință și de caritate” ( Indulgentiarum doctrina , 8).
2. Diviziunea (cann. 993-994)
a) Indulgența este plenară și parțială . Indulgența plenară este indul –
gența care iartă toată pedeapsa cauzată de păcatele deja iertate în ceea ce
privește vina, iar cea parțială este indulgența prin care este iertată numai
o parte din pedeapsa vremelnică.
b) Oricare credincios poate să câștige pentru sine , sau să aplice pentru
cei răposați , atât indulgențe parțiale, cât și plenare, însă nu poate să le
aplice pentru cei vii ( Enchiridion indulgentiarum , 3).
3. Condițiile pentru a dobândi indulgențe (cann. 996-997)
a) Botezul , prin care devenim membri ai Bisericii și participăm la împăr –
tășirea sfinților;
b) lipsa excomunicării canonice;
c) starea de har sfințitor , cel puțin la terminarea faptelor prescrise;
d) intenția de a le dobândi ;
e) îndeplinirea faptelor prescrise , în timpul stabilit și în forma cuvenită.
În ceea ce privește acordarea și folosirea indulgențelor, trebuie să se
respecte și celelalte dispoziții conținute în legile speciale ale Bisericii, adică
în Indulgentiarum doctrina și în Enchiridon indulgentiarum , sau decretul
prin care se acordă o indulgență, ca, de ex., cu ocazia unui jubileu.§ 66. S acramentuL pocăinței

378
4. Autoritatea competentă (can. 995)
a) Pontiful roman , „căruia Cristos Domnul i-a încredințat distribuirea
întregului tezaur spiritual al Bisericii” ( CIC 17, can. 912).
b) Pot acorda indulgență și cei cărora le este recunoscută această putere
de către drept sau le este acordată de pontiful roman.
aa) În cadrul Curiei Romane, numai Penitențiaria Apostolică este com –
petentă cu privire la acordarea și folosirea indulgențelor, iar Congregației
pentru Doctrina Credinței îi revine dreptul de a examina învățătura despre
indulgențe ( Enchiridion indulgentiarum , „Normae”, 9).
bb) Episcopii diecezani și cei echivalați lor în drept
– pot acorda indulgență parțială persoanelor sau locurilor aflate sub
jurisdicția lor;
– în propria dieceză, pot da binecuvântarea papală împreună cu indul –
gența plenară folosind formula prescrisă, de trei ori pe an, în zilele de săr –
bătoare solemnă alese de ei, chiar dacă nu celebrează Liturghie solemnă,
dar iau parte la ea ( Enchiridion indulgentiarum , „Normae”, 11).
cc) Mitropoliții pot acorda indulgență parțială în diecezele sufragane
așa cum o acordă și în propria dieceză ( Enchiridion indulgentiarum ,
„Normae”, 12).
c) Nicio autoritate inferioară pontifului roman nu poate să încredințeze
altora puterea de a acorda indulgențe, dacă nu i-a fost dată în mod expres
această facultate de către Scaunul Apostolic.
§ 67. SACRAMENTUL UNGERII BOLNAVILOR
(cann. 998-1007)
Biserica crede și mărturisește că între cele șapte sacramente există unul
destinat în mod special alinării celor încercați de boală: Ungerea bolnavi –
lor (Catehismul Bisericii Catolice , 1511).
„Această sfântă Ungere a bolnavilor a fost instituită ca sacrament ade –
vărat și propriu al Noului Testament de către Domnul nostru Isus Cristos,
sacrament la care Marcu face aluzie (cf. Mc 6,13) și care este recomandat
credincioșilor” ( DS 1695).
„Ungerea bolnavilor, prin care Biserica îi recomandă pe credincioșii
grav bolnavi Domnului care suferă și este glorificat, ca el să le ușureze sufe –
rințele și să-i mântuiască, le este conferită prin ungerea cu ulei și prin
rostirea cuvintelor prescrise de cărțile liturgice” (can. 998) ( SC 73; LG 11;
PO 5; Ordo Unctionis infirmorum 5, 6).
Elementele teologice ale acestui canon se inspiră din afirmațiile Conci –
liului al II-lea din Vatican: cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

379
Prin sfânta Ungere a bolnavilor și prin rugăciunea preoților, Biserica întreagă
îi încredințează pe bolnavi Domnului răstignit și glorificat, pentru a-i alina și
mântui; mai mult, ea îi îndeamnă să se asocieze de bunăvoie pătimirii și morții
lui Cristos, pentru a contribui astfel la binele poporului lui Dumnezeu ( LG 11).
a) Persoana care primește Ungerea Bolnavilor este credinciosul lovit de
o boală primejdioasă („pericolose aegrotans”).
b) Scopul sacramentului este alinarea și mântuirea bolnavului.
„Sacramentul Ungerii Bolnavilor are drept scop să-i confere un har spe –
cial creștinului încercat de greutățile inerente stării de boală gravă sau
bătrâneții” ( Catehismul Bisericii Catolice , 1527). Același catehism specifică
în ce constă acest har special:
„Harul special al sacramentului Ungerii Bolnavilor are ca roade :
– unirea bolnavului cu patima lui Cristos, spre binele propriu și al între –
gii Biserici;
– mângâierea, pacea și curajul pentru a suporta creștinește suferințele
bolii sau ale bătrâneții;
– iertarea păcatelor, dacă bolnavul nu a putut-o obține prin sacramentul
Pocăinței;
– refacerea sănătății, dacă acest lucru este mântuirea spirituală;
– pregătirea pentru trecerea în viața veșnică” ( Catehismul Bisericii Cato –
lice, 1532; cf. Ritualul Ungerii bolnavilor , 6).
1. Celebrarea Ungerii bolnavilor (cann. 999-1002)
a) Binecuvântarea uleiului (can. 999) . În afară de episcop, pot să bine –
cuvânteze uleiul ce trebuie folosit la Ungerea Bolnavilor cei care sunt echi –
valați în drept episcopului diecezan (cf. cann. 368,381,§ 2, și 427, § 1).
În caz de necesitate, orice preot poate binecuvânta uleiul, dar numai în
cadrul celebrării sacramentului.
Potrivit can. 847 § 1, la administrarea sacramentelor trebuie folosite
uleiuri extrase din măsline sau din alte plante. E de preferat totuși uleiul
de măsline.
b) Sfintele ungeri (can. 1000) . Ungerile să fie săvârșite cu grijă, rostindu-se
cuvintele și respectându-se ordinea și modul prescrise în cărțile liturgice.
Ritualul ungerii bolnavilor stabilește ca ungerile să fie făcute pe fruntea și
pe mâinile bolnavului, însoțite de formula sacramentală (nr. 23). În caz de
necesitate, este suficientă o singură ungere, pe frunte sau pe altă parte a
corpului, însoțită de întreaga formulă sacramentală. Celebrantul trebuie
să facă ungerile cu mâna proprie, dacă un motiv grav nu recomandă folosi –
rea unui instrument (de ex., în cazul unei boli contagioase). 67. S acramentuL unGerii BoLnaviLor

380
c) Obligația păstorilor sufletești și a rudelor (can. 1001) .
Păstorii sufletești și rudele bolnavilor să aibă grijă ca cei bolnavi să pri –
mească la timp ajutorul acestui sacrament, adică în momentele în care
sunt conștienți, pentru a putea participa activ la celebrare, unindu-se cu
suferințele lui Cristos și cu jertfa sa.
Această obligație revine, în primul rând, păstorilor sufletești care sunt
ținuți ( ex officio ) să aibă grijă ca bolnavii din teritoriul sau comunitatea lor
să primească Ungerea bolnavilor și Viaticul „tempore opportuno” și cu
dispozițiile necesare.
„În cateheza care se face, atât în comun, cât și individual, credincioșii să
fie astfel instruiți, încât să ceară ei înșiși Ungerea și, îndată ce a sosit tim –
pul potrivit pentru a fi administrată, să o primească cu credință neclintită
și evlavie sufletească și să nu urmeze obiceiul greșit de a amâna primirea
acestui sacrament. De asemenea, cei care îi îngrijesc pe bolnavi să fie instru –
iți cu privire la natura acestui sacrament” ( Ritualul Ungerii bolnavilor , 13).
Această obligație o au familia și rudele bolnavului, prietenii apropiați și
medical.
d) Celebrarea comunitară (can. 1002).
Celebrarea comunitară a Ungerii bolnavilor, pentru mai mulți bolnavi
în același timp, pregătiți în mod adecvat și dispuși cum se cuvine, poate fi
săvârșită în conformitate cu dispozițiile episcopului diecezan.
Se recomandă ca această celebrare să aibă loc în biserică, însoțită de
celebrarea sfintei Liturghii ( Ritualul Ungerii bolnavilor , 83-84).
2. Slujitorul sacru al Ungerii bolnavilor (can. 1003)
a) Minister ad validitatem este orice preot, și numai preotul (§ 1).
Si quis dixcret, presbyteros Ecclesie, quos beatus Iacobus adducendos esse ad
infirmum inuncenvum hortatu, non esse sacerdotes ab episcopo ordinatos, sed
aetate seniores in quavis communitate, ob idque proprium Extremae unctionis
ministrum non esse sacerdotem: an.s. ( DS 1719; cf. 1697).
b) Minister ex officio este preotul căruia i s-a încredințat grija față de
suflete. El are atât obligația, cât și dreptul de a administra Ungerea bolna –
vilor credincioșilor ce îi sunt încredințați. Administrarea Ungerii bolnavi –
lor este una dintre funcțiile încredințate în mod special parohului (cf. can.
530, nr. 3) și una dintre obligațiile capelanului (cf. can. 566, § 1). Ritualul
Ungerii bolnavilor îi enumeră în mod expres și pe episcopi, pe vicarii paro –
hiali și pe superiorii comunităților religioase clericale (nr. 16).
Dintr-un motiv rațional, oricare alt preot poate administra acest sacra –
ment, cu consimțământul, cel puțin presupus, al preoților menționați mai
sus (§ 2).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

381
c) Este permis oricărui preot să poarte cu el uleiul, pentru ca, în caz de
necesitate, să poată administra Ungerea bolnavilor (§ 3).
3. Cei cărora trebuie să li se dea Ungerea bolnavilor
(cann. 1004-1007)
În tradiția liturgică, există încă din Antichitate mărturii despre ungeri
ale bolnavilor făcute cu ulei sfințit. În decursul timpului, Ungerea bolnavi –
lor a fost conferită din ce în ce mai mult numai credincioșilor care se aflau
în pragul morții. Din această cauză, ea a fost numită Ungerea de pe urmă
(„Extrema unctio”).
Reluând învățătura Conciliului Tridentin ( DS 1698), Codul din 1917
stabilea că „Extrema unction praeberi non potest nisi fideli qui post adep –
tum usum rationis ob infirmitatem vel senium in pericula mortis versetur”
(can. 940, § 1).
Conciliul al II-lea din Vatican a stabilit că Ungerea bolnavilor „nu este
numai sacramental acelora care se află în momentul critic al sfârșitului
vieții. De aceea, timpul potrivit pentru a-l primi este cu siguranță atunci
când credinciosul începe să fie în pericol de moarte din cauza bolii sau a
bătrâneții” ( SC 73). Această învățătură a fost reluată de actualul Cod:
a) Ungerea bolnavilor poate fi administrată credinciosului care, după ce
a ajuns la uzul rațiunii, începe să se afle în pericol de a-și pierde viața din
cauza îmbolnăvirii sau bătrâneții (can. 1004, § 1) (cf. Ritualul Uungerii
bolnavilor , 8, 10).
E suficient deci ca cineva să înceapă să se afle în pericol și nu e necesar
ca deja să fie în pericol de moarte și cu atât mai puțin „in articulo mortis”.
b) Ungerea bolnavilor nu poate fi administrată copiilor care nu au ajuns
la uzul rațiunii sau debililor mintal din naștere și care nu au avut niciodată
interval de luciditate, deoarece nu sunt conștienți de moarte și nici capabili
să păcătuiască și deci de a pierde harul lui Dumnezeu. În caz de dubiu cu
privire la uzul rațiunii din partea credinciosului, sacramentul se adminis –
trează sub condiție; de asemenea, și în cazul când este bolnav în mod pericu –
los sau dacă este deja mort, sacramentul să fie administrat (cf. can. 1005).
c) Cât privește repetarea Ungerii bolnavilor, can. 1004, § 2 stabilește că
„acest sacrament poate fi repetat dacă bolnavul, după ce s-a însănătoșit,
cade din nou într-o boală grea sau dacă, în cursul aceleiași boli, pericolul
devine mai grav”.
d) Sacramentul să fie administrat și acelor bolnavi care, atunci când
erau conștienți, l-au cerut cel puțin în mod explicit (can. 1006).
Intenția habituală este aceea care, avută o dată și nefiind retractată,
durează, iar intenția implicită este aceea care e cuprinsă într-un alt act (de 67. S acramentuL unGerii BoLnaviLor

382
ex., în dorința de a muri în pace Dumnezeu) sau chiar în însăși practica
vieții creștine.
e) Negarea acestui sacrament. Să nu se confere Ungerea bolnavilor ace –
lor persoane care perseverează cu încăpățânare într-un păcat grav (can.
1007). Este vorba despre păcătoșii publici (de ex., concubinarii și cei înscriși
în organizații materialiste sau ateiste). Dacă bolnavul persistă în mod con –
știent și cu încăpățânare în păcatul său grav și public, nu poate primi sacra –
mental Ungerii bolnavilor. Dacă bolnavul nu mai este în posesia deplină a
facultăților sale și nu mai este în stare să ceară iertare pentru păcate, prac –
tic se poate și trebuie să i se administreze sacramentul („remoto candalo”),
deoarece e posibil să se fi căit pe deplin de păcatele sale. În cazul în care nu
poate să-și mărturisească păcatele, sfânta Ungere ar constitui pentru el cel
mai eficient mijloc de mântuire.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

SECȚIUNEA A III-A
SACRAMENTELE DE SLUJIRE A COMUNIUNII
„Botezul, Mirul și Euharistia sunt sacramentele inițierii creștine. Ele
constituie temelia vocației comune a tuturor ucenicilor lui Cristos, vocația
la sfințenie și la misiunea de evanghelizare a lumii. Conferă harurile nece –
sare pentru a trăi după Duh în această viață de peregrini aflați în drum
spre Patrie.
Alte două sacramente (Preoția și Căsătoria) sunt rânduite spre mântu –
irea aproapelui. Dacă ele contribuie deopotrivă la mântuirea personală,
acest lucru are loc prin slujirea celorlalți. Conferă o misiune specială în
Biserică și slujesc la edificarea poporului lui Dumnezeu.
În aceste sacramente, cei care au fost deja consacrați prin Botez și Mir
pentru preoția comună a tuturor credincioșilor pot primi consacrări speci –
ale. Cei care primesc sacramentul Preoției sunt consacrați pentru a fi, în
numele lui Cristos, „prin cuvântul și harul lui Dumnezeu, păstorii Biseri –
cii” ( LG 11). La rândul lor, „soții creștini, pentru a-și îndeplini în mod
demn îndatoririle stării lor, sunt întăriți și într-un fel consacrați printr-un
sacrament special” ( GS 48,2) ( Catehismul Bisericii Catolice , 1533-1535).
§ 68. SACRAMENTUL PREOȚIEI
(cann.1008-1054)
I. e lemente teologICe
(cann. 1008-1009)
1. Din orânduire divină , prin sacramentul Preoției, unii credincioși
sunt constituiți slujitori sacri în virtutea caracterului de neșters cu care
sunt însemnați, adică sunt consacrați și destinați să păstorească poporul
lui Dumnezeu, îndeplinind, în persoana lui Cristos Capul, fiecare conform
gradului său, funcțiile de a învăța, de a sfinți și de conduce ( LG 10, 11, 27;
PO 2, 5, 7, 12).
Întreaga Biserică este popor sacerdotal. Prin Botez, toți credincioșii
participă la preoția lui Cristos. Această participare se numește „preoția
comună a credincioșilor”. Întemeiată pe aceasta și în slujba ei, există și o

384
altă participare la misiunea lui Cristos: slujirea conferită prin sacramentul
Preoției („sacramentum Ordinis”), a cărei sarcină este să slujească, în
numele și în persoana lui Cristos Capul, în mijlocul comunității.
Preoția ministerială diferă în esență de preoția comună a credincioșilor,
deoarece ea conferă o putere sacră pentru slujirea credincioșilor. Slujitorii
hirotoniți își exercită slujirea față de poporul lui Dumnezeu prin învățătu –
ră („munus docendi”), prin cultul divin („munus sanctificandi” sau „litur –
gicum”) și prin conducerea pastorală („munus regendi”) ( Catehismul Bise –
ricii Catolice , 1591-1592).
Hirotonirea imprimă un caracter sacramental de neșters . De aceea, sacra –
mentul Preoției nu poate fi repetat, hirotonirea primită în mod valid nu
devine niciodată nulă, chiar și în cazul în care clericul pierde din punct de
vedere canonic starea clericală, și nimeni nu poate fi lipsit de puterea pre –
oțească. I se poate interzice cuiva numai exercitarea ei fie totală, fie parți –
ală (cf. cann. 845, §§ 1 și 2; 290; 1338, § 2).
2. Treptele preoțești sunt trei: episcopatul, prezbiteratul și diaconatul.
Episcopul primește plinătatea sacramentului Preoției, care îl introduce în cole –
giul episcopal și îl face capul văzut al Bisericii particulare ce îi este încredințată
(…). Preoții sunt uniți cu episcopii în demnitatea sacerdotală și, totodată,
depind de ei în exercitarea funcțiilor pastorale; ei sunt chemați să fie înțelepți
colaboratori ai episcopului; adunați în jurul episcopului lor, ei formează preoți –
mea ( presbyterium ), care poartă împreună cu el responsabilitatea Bisericii par –
ticulare (…). Diaconii sunt slujitori hirotoniți pentru îndatoririle de slujire a
Bisericii; ei nu primesc preoția ministerială, dar hirotonirea le conferă funcții
importante în slujirea cuvântului, a cultului divin, a conducerii pastorale și a
carității, îndatoriri pe care trebuie să le îndeplinească sub autoritatea pastorală
a episcopului lor ( Catehismul Bisericii Catolice , 1594-1596).
3. Materia și forma. Cele trei trepte bisericești sunt conferite prin
impunerea mâinilor ( materia ) și prin rugăciunea de consacrare prescrisă
pentru fiecare treaptă de cărțile liturgice ( forma ) (pauL aL vi-Lea, Const.
apost. Pontificalis Romani [18 iunie 1968], în AAS 60 [1968] 370-371).
II. C eleBrarea șI Slu JItorul SaCru al PreoțIeI
(cann. 1010-1017; 1053, 1054)
1. Timpul și locul (cann. 1010-1011)
a) Sacramentul Preoției să fie celebrat în timpul Liturghiei solemne în
zi de duminică sau într-o sărbătoare de poruncă, dar, din motive pastorale,
poate fi celebrat și în alte zile, inclusiv în zilele de lucru.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

385
b) De regulă, sacramentul Preoției să fie celebrat în catedrală; totuși, din
motive pastorale, poate fi celebrat într-o altă biserică sau într-un oratoriu.
c) Cu prilejul unei hirotoniri, trebuie ca clericii și ceilalți credincioși să
fie invitați să participe în număr cât mai mare la celebrare.
2. Oficiantul sau slujitorul sacru (cann. 1012-1014)
a) Slujitorul sacru al sacramentului Preoției este episcopul consacrat
(în mod valid).
„Deoarece sacramentul Preoției este sacramentul slujirii apostolice,
episcopii, ca urmași ai apostolilor, au misiunea de a transmite darul spiri –
tual, sămânța apostolică” ( Catehismul Bisericii Catolice , 1576).
b) Niciunui episcop nu-i este permis să consacre pe cineva episcop, dacă
nu rezultă cu certitudine că există deja mandatul papal .
Fără acest mandat consacrarea este validă, dar absolut ilicită și comportă
consecințe foarte grave:
– Episcopul consacrat nu face parte din colegiul episcopal, deoarece nu
are comuniunea cu capul și cu membrii colegiului ( LG 22);
– Nu poate primi „missio canonica” pentru un anumit oficiu sau o slujire
pastorală ( LG 24 și „Nota explicativă”, 2);
– Atât episcopul consacrat, cât și cel care a conferit sacramentul cad în
excomunicare „latae sententiae” rezervată Sfântului Scaun (can. 1382).
c) Dacă nu există dispensă de la Sfântul Scaun, la consacrarea episcopală,
episcopul consacrat principal să fie însoțit de cel puțin doi episcopi consa –
cranți; dar e foarte potrivit ca, împreună cu ei, toți episcopii prezenți să-l
consacre pe cel ales.
3. Competența (cann. 1015-1017)
a) Candidații la preoție și la diaconat să fie hirotoniți fiecare în parte de
către episcopul propriu sau pe baza dimisorialelor legitime ale acestuia.
b) Dacă nu este împiedicat dintr-un motiv just, episcopul propriu să-i
hirotonească pe supușii săi. Fără indult apostolic, nu poate să-l hirotonească
licit pe un supus de rit oriental.
c) Cine poate da dimisoriale pentru primirea hirotonirilor poate conferi
și personal aceste hirotoniri, dacă are caracterul episcopal.
d) În ceea ce privește hirotonirea diaconală a acelora care intenționează
să se înscrie în rândul clerului secular , episcopul propriu este episcopul
diecezei în care candidatul își are domiciliul, sau al diecezei în slujba căreia
el a decis să se dedice; în ceea ce privește hirotonirea prezbiterală a clerici –
lor seculari , este episcopul diecezei în care candidatul s-a încardinat prin
diaconat.§ 68. S acramentuL preoției

386
e) Un episcop nu poate să confere hirotonirile în afara cadrului jurisdic –
ției sale decât cu permisiunea episcopului diecezan.
4. Înregistrarea, certificatul de hirotonire
și înștiințarea parohului locului Botezului (cann. 1053-1054)
a) După ce s-a săvârșit o hirotonire, numele fiecărui hirotonit și al epi sco-
pului care a conferit hirotonirea, locul și ziua hirotonirii să fie înscrise
într-un registru special, ce trebuie păstrat cu atenție în curia locului unde
a fost săvârșită hirotonirea, și să se păstreze cu grijă și documentele fiecă –
rei hirotoniri.
b) Episcopul care a conferit hirotonirea să-i dea fiecărui hirotonit un
certificat autentic de hirotonire; dacă cineva a fost hirotonit de un episcop
străin pe bază de dimisoriale, să prezinte certificatul ordinariului locului,
pentru adnotarea hirotonirii în registrul special ce trebuie păstrat în arhi vă.
c) Ordinariul locului – dacă este vorba despre clerici seculari – sau supe –
riorul competent – dacă este vorba despre supuși de-ai săi – să înștiințeze
despre fiecare hirotonire conferită de parohul locului Botezului, care să o
adnoteze în registrul botezaților, conform cann. 535, § 2.
III. d ImISorIalele
(cann. 1018-1023)
1. Dimisorialele („litterae dimissoriae”) sunt documentele prin care
un episcop diecezan, sau un alt superior ecleziastic competent, autorizează
un episcop să confere diaconatul sau prezbiteratul unui supus propriu.
Autorizația se dă în scris, dar e validă și o autorizație verbală.
2. Pentru seculari pot să dea dimisoriale:
a) Episcopul propriu, despre care vorbește can. 1016;
b) Cei echivalați în drept episcopului diecezan (prelatul teritorial, abatele
teritorial, vicarul apostolic, prefectul apostolic, administratorul apostolic);
c) Administratorul diecezan, cu consimțământul Colegiului consultanților;
d) Provicarul apostolic și Proprefectul apostolic, cu consimțământul
consiliului misiunii.
Administratorul diecezan, provicarul apostolic și proprefectul apostolic
să nu acorde dimisoriale celor cărora le-a fost refuzat accesul la hirotoniri
de către episcopul diecezan, vicarul apostolic și prefectul apostolic.
3. a) În cazul institutelor religioase și al societăților de viață aposto –
lică, clericale și de drept pontifical, acordarea dimisorialelor pentru hirotonirea cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

387
diaconală sau prezbiterală a propriilor candidați, înscriși în mod perpetuu
sau definitiv în institut sau societate, este de competența superiorului major.
b) În cazul membrilor oricărui alt institut sau al altei societăți (institu –
te de drept diecezan, institute seculare în general, institute laicale chiar
pontificale care au și clerici), hirotonirea este reglementată de normele
pentru clericii seculari, revocându-se orice indult acordat superiorilor .
4. Condiții pentru eliberarea dimisorialelor (can. 1020)
Să nu se dea dimisoriale decât dacă există toate mărturiile și documen –
tele impuse de drept prin canoanele 1050 și 1051.
5. Destinatarul (cann. 1021 și 1022)
a) Dimisorialele pot fi trimise oricărui episcop care este în comuniune
cu Scaunul Apostolic, cu excepția numai a episcopului ce aparține unui rit
diferit de cel al candidatului și care nu are indult apostolic.
b) După ce a primit dimisorialele legitime, episcopul consacrat să nu
procedeze la hirotonire decât dacă rezultă clar că ele sunt autentice.
6. Limitare și revocare (can. 1023)
Dimisorialele pot fi limitate de anumite condiții sau revocate de către
acela care le-a dat sau de către succesorul lui, dar, odată acordate, nu înce –
tează prin încetarea dreptului aceluia care le-a dat.
§ 69. CANDIDAȚII LA HIROTONIRE
(cann. 1024-1039; 1050-1052)
I. v alIdItatea hIrotonIrII
(can. 1024)
Numai un bărbat botezat („solus vir baptizatus”) primește în mod valid
hirotonirea.
Declarația Inter insigniores din 15 oct. 1976, a Congregației pentru
Doctrina Credinței (cf. AAS 69 (1977), p. 98-116; EV 5/2110-2147), confir –
mată și de Ioan Paul al II-lea (Scris. Apost. Mulieris dignitatem [15 aug.
1988], n. 26, în AAS 81 [1988] 1653-1729), afirmă în mod clar că Biserica,
fidelă exemplului lui Cristos Domnul, e conștientă de faptul că nu are au –
toritatea să admită femeile la hirotonirea sacerdotală și că nici nu a susți –
nut vreodată că femeile ar putea primi valid hirotonirea prezbiterală sau
episcopală. § 69. c andidații La hirotonire

388
Domnul Isus a ales bărbați pentru a forma colegiul celor doisprezece apostoli
(cf. Mc 3,14-19; Lc 6,12-16), iar apostolii au făcut același lucru atunci când și-au
ales colaboratorii (cf. 1Tim 3,1-13; 2Tim 1,6; Tit 1,5-9) care aveau să le urmeze
în slujire. Colegiul episcopilor, cu care preoții sunt uniți în preoție, face prezent
și actualizează, până la a doua venire a lui Cristos, colegiul celor doisprezece.
Biserica se recunoaște obligată prin această alegere făcută de Domnul însuși.
De aceea, hirotonirea femeilor nu este posibilă ( Catehismul Bisericii Catolice ,
1577; Cf. Mulieris dignitatem , 26-27).
II. l ICeItatea hIrotonIrII
(cann. 1025-1039)
Pentru a conferi în mod licit hirotonirea prezbiterală sau diaconală,
este necesar ca respectivul candidat, după ce a terminat perioada de probă,
după normele dreptului, să fie înzestrat, după aprecierea episcopului pro –
priu sau a superiorului major competent, cu calitățile trebuincioase, să fie
liber de orice iregularitate și de orice impediment și să fi îndeplinit condi –
țiile prevăzute de cann. 1033-1039 (vezi condițiile necesare anterioare hiro –
tonirii); în afară de aceasta, să existe documentele despre care este vorba
în cann. 1050 (vezi documentele necesare) și să fi fost făcută în obligația
despre care vorbește cann. 1051.
În plus, este necesar ca, după aprecierea superiorului legitim, candida –
tul să fie considerat util în slujba Bisericii.
Episcopul care hirotonește un supus de-al său destinat unei alte dieceze
să fie sigur că acesta va fi atribuit acestei dieceze.
1. Condițiile necesare din partea candidaților la hirotonire
1(cann. 1026-1032)
a) Candidatul trebuie să se bucure de libertatea necesară . Ar fi o nedrep –
tate sau o nelegiuire ( nefas ) a constrânge pe cineva, indiferent în ce mod și
din ce motiv, să primească hirotonirile sau a îndepărta de la privirea lor pe
cineva care este apt din punct de vedere canonic ( OT 6).
Libertatea totală în alegerea stării este un drept sacru. Constrângerea
cuiva de a primi hirotonirea e o nedreptate, un sacrilegiu ( nefas est ). Delic –
tul cel mai grav îl constituie constrângerea de a primi hirotonirea, deoarece
urmările pot fi funeste și daunele ireparabile, atât pentru cel în cauză, cât
și pentru Biserică.
b) Aspiranții la diaconat și prezbiterat să fie formați printr-o pregătire
făcută cu grijă, normelor dreptului.
Este vorba despre pregătirea umană și creștină, teologică, pastorală și
spirituală. A se vedea cann. 231-264.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

389
c) Episcopul diecezan sau superiorul competent să aibă grijă ca respec –
tivii candidați, înainte de a fi promovați la o hirotonire, să fie instituiți cum
se cuvine cu privire la acea hirotonire și la obligațiile ce decurg din ea.
d) Candidații la hirotoniri trebuie să fie înzestrați cu diferite calități și
virtuți deosebite.
Să fie promovați la hirotoniri numai aceia care, după judecata prudentă
a episcopului propriu sau a superiorului major competent, analizându-se
toate cu grijă,
– au credință intactă („integram fidem”),
– sunt însuflețiți de intuiție dreaptă ,
– posedă știința necesară ,
– se bucură de reputație bună ,
– au moravuri ireproșabile și virtuți dovedite ,
– sunt înzestrați cu calități fizice și psihice corespunzătoare hirotonirii
pe care o primesc ( SC 9; LG 41; OT 6; PO 12, 15-19).
e) Interzicerea primirii prezbiteratului . Numai dintr-un motiv canonic
(deci legal, ca, de ex., o iregularitate, un impediment, o cenzură, un delict
etc.), chiar ocult, episcopul propriu sau superiorul major competent le poate
interzice diaconilor supuși lor, destinați la prezbiterat, să primească această
hirotonire, rămânând posibilitatea de recurs , conform dreptului.
Diaconul secular poate face recurs la Congregația pentru Cler, iar cel
regular la Congregația pentru Institutele de viață consacrată și la Societă –
țile de viață apostolică.
f) Vârsta necesară
1) Preoția să nu se confere decât acelora care au împlinit vârsta de două –
zeci și cinci de ani și dispun de o maturitate suficientă, respectându-se, în
plus, interstițiul de șase luni între diaconat și prezbiterat.
2) Cei care sunt destinați la prezbiterat să fie admiși la diaconat numai
după ce au împlinit vârsta de douăzeci și trei de ani.
3) Candidatul la diaconatul permanent, care nu este căsătorit, să fie
admis la diaconat după ce a împlinit vârsta de douăzeci și cinci de ani; cel
căsătorit, după ce a împlinit cel puțin vârsta de treizeci și cinci de ani și are
consimțământul soției .
4) Conferințele episcopilor pot să stabilească o normă conform căreia
vârsta necesară pentru prezbiterat și diaconatul permanent să fie mai
mare.
5) Dispensa de la vârstă , pentru cel mult un an , o poate da episcopul
propriu sau superiorul major al candidatului; pentru mai mult de un an,
este rezervată Scaunului Apostolic.
g) Aspiranții la prezbiterat pot fi promovați la diaconat numai după
terminarea anului cinci al ciclului de studii filosofico-teologice.§ 69. c andidații La hirotonire

390
h) Practica pastorală a diaconilor . După terminarea întregului ciclu de
studii, înainte de a fi promovat la prezbiterat, diaconul să participe la grija
pastorală, exercitând hirotonirea diaconală pentru un timp adecvat ce tre –
buie stabilit de episcop sau de superiorul major.
i) Aspirantul la diaconatul permanent să nu fie promovat la această hiro –
tonire decât după terminarea timpului de instruire.
2. Condițiile necesare anterioare hirotonirii (cann. 1033-1039)
a) Primirea Mirului. Este promovat în mod licit la hirotoniri numai
cine a primit sacramentul Mirului. Norma aceasta a fost introdusă de Con –
ciliul Tridentin (Sess. XXIII, can. 4).
b) Ritul admiterii . Un aspirant la diaconat sau la prezbiterat să nu fie
hirotonit dacă mai întâi nu a obținut, prin ritul liturgic al admiterii, de la
episcopul diecezan sau superiorul major competent (cf. cann. 1016,1019),
înscrierea în rândul candidaților, în urma unei cereri personale, scrisă și
semnată cu mâna proprie și aprobată în scris de aceeași autoritate. Nu este
ținut la obținerea acestei admiteri cel care, prin voturi, a fost primit în rân –
dul unui institut religios clerical. Ritul admiterii a fost introdus de Papa
Paul al VI-lea la 15 august 1972 (MP Ad pascendum , în EV 4, nr. 1783).
c) Exercitarea lectoratului și acolitatului . Înainte ca cineva să fie promo –
vat fie la diaconatul permanent, fie la cel tranzitoriu, este necesar să fi
primit și să fi exercitat, pentru o perioadă adecvată, slujirile de lector și
acolit. Între conferirea acolitatului și a diaconatului să existe un interstițiu
de cel puțin șase luni.
Acolitatul și lectoratul nu mai sunt considerate „ordine minore”, ci
„slujiri” ( ministeria ) (pauL aL vi-Lea, MP Ministeria quaedam [15 aug.
1972], în AAS 64 [1972] 529-534).
Dispensa de la lectorat și de la acolitat înainte de promovarea la diaconat
este rezervată episcopului diecezan („Communicationes” 14 [1983] 218).
d) Declarația scrisă. Candidații la diaconat și prezbiterat trebuie să îna –
inteze episcopului propriu și superiorului major competent o declarație
scrisă și semnată cu mâna proprie, prin care să depună mărturie că vor
primi de bunăvoie și în mod liber hirotonirea și că se vor dedica pentru
totdeauna slujirii ecleziastice, cerând obligația să fie admiși să primească
hirotonirea. Obligația acestei declarații scrise a fost introdusă de Congre –
gația pentru Sacramente la 27 decembrie 1930, prin Instrucțiunea Quam
inglus (ochoa X., Leges Ecclesiae I, n. 1004, col. 1206-1207) .
e) Obligația celibatului. Candidatul la diaconatul permanent și care nu
este căsătorit, precum și cel care trebuie promovat la prezbiterat să nu fie
admiși la hirotonirea diaconală decât dacă și-au asumat, prin ritul stabilit, cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

391
în mod public, în fața lui Dumnezeu și a Bisericii, obligația celibatului , sau
dacă au depus voturile perpetue într-un institut religios ( pauL aL vi-Lea,
MP Ad pascendum [15 VIII 1972], în EV 4, nr. 1788-1792).
f) Un caz special. Diaconul care refuză să fie promovat la prezbiterat nu
poate fi oprit de la exercitarea hirotonirii primite, în afară de cazul când
este reținut de un impediment canonic sau de un alt motiv grav, care tre –
buie evaluat de episcopul diecezan sau de superiorul major competent.
g) Exerciții spirituale. Toți cei care trebuie promovați la o hirotonire să
facă cel puțin cinci zile de exerciții spirituale, în locul și în modul stabilite
de ordinariu; înainte de a proceda la hirotonire, episcopul să fie înștiințat
că respectivii candidați au făcut în mod reglementar aceste exerciții.
III. d oCumentele neCeSare șI InveStIgațIa (SCrutInul )
(cann. 1050-1052)
1. Documentele necesare (can. 1050)
Pentru ca cineva să poată fi promovat la hirotoniri, trebuie să posede
următoarele documente:
a) certificatul de studii făcute în mod reglementar, conform can. 1032;
b) în cazul candidaților la prezbiterat, certificatul de primire a diacona –
tului;
c) în cazul candidaților la diaconat, certificatul de Botez și de Mir și de
primire a lectoratului și acolitatului; de asemenea, o dovadă privind efec –
tuarea declarației că primește hirotonirea de bunăvoie și în mod liber și că
se va dedica pentru totdeauna slujirii ecleziastice, iar în cazul candidatului
căsătorit la diaconat, dovada privind consimțământul soției.
2. Investigația sau scrutinul. Calitățile necesare
candidatului la hirotonire (can. 1051)
a) Rectorul seminarului sau al casei de formare să ateste că respectivul
candidat posedă calitățile necesare pentru a primi hirotonirea, adică: doc –
trină dreaptă, evlavie autentică, moravuri bune, capacitate de a exercita
slujirea; de asemenea, în urma unei investigații corecte, să ateste cu privire
la sănătatea fizică și psihică a candidatului.
b) Pentru ca investigația să fie făcută cum trebuie, episcopul diecezan
sau superiorul major poate recurge și la alte mijloace pe care le consideră
utile, în funcție de circumstanțele de timp și loc, cum sunt scrisorile testi –
moniale din partea parohului, vestirile sau alte informații.§ 69. c andidații La hirotonire

392
3. Certitudinea episcopului consacrant (can. 1052)
a) Ca episcopul care conferă hirotonirea în virtutea dreptului propriu să
o poată începe , trebuie să fie sigur că au fost prezentate documentele nece –
sare și că, după ce s-au făcut investigații conform normelor dreptului, apti –
tudinea candidatului este dovedită cu argumente pozitive.
b) Pentru ca episcopul să procedeze la hirotonirea unui candidat care
este supusul altui superior , este suficient ca dimisorialele să menționeze că
au fost prezentate documentele necesare, că investigația (scrutinul) a fost
făcută conform dreptului și că aptitudinea candidatului este evidentă.
Dacă respectivul candidat este membru al unui institut religios sau al
unei societăți de viață apostolică, dimisorialele trebuie, în plus, să ateste că
el a fost cooptat definitiv în institut sau în societate și că depinde de supe –
riorul care a emis dimisorialele.
c) Dacă, în ciuda tuturor acestora, episcopul, ca urmare a unor motive
precise , se îndoiește cu privire la aptitudinea candidatului de a primi hiro –
tonirile, să nu-l promoveze.
§ 70. IREGULARITĂȚILE ȘI CELELALTE IMPEDIMENTE
(cann. 1040-1046)
I. IregularItățI șI ImPedImente SImPle
(cann. 1040-1046)
Codul de Drept Canonic face distincție între iregularitate , adică un impe –
diment perpetuu, și impediment simplu. Nu există alte impedimente decât
cele care sunt menționate în canoanele care urmează. Impedimentul sim –
plu este temporar. Sunt opriți de la primirea hirotonirilor cei care au o
iregularitate sau un simplu impediment. Datorită faptului că e perpetuă,
iregularitatea încetează prin dispensă, pe când impedimentul simplu poate
înceta și de la sine prin încetarea cauzei care l-a produs.
O altă distincție: iregularități și impedimente simple care întârzie pri –
mirea hirotonirilor și iregularități și impedimente simple care interzic
exercitarea hirotonirilor.
1. Iregularitățile care interzic primirea hirotonirilor (can.1041)
Nu poate primi hirotonirile (fiind iregular):
a) cine suferă de vreo formă de demență („amentia”) sau de o altă boală
psihică, din cauza căreia, după ce au fost consultați specialiști, este judecat
incapabil să desfășoare în mod corect slujirea;cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

393
b) cine a comis delicte de apostazie, de erezie sau de schismă;
c) cine a atentat, chiar și numai civil, căsătoria, fiind el însuși împiedicat
să o încheie, fie din cauza legământului matrimonial, fie din cauza unei hiro-
toniri, fie din cauza votului perpetuu de castitate, sau pentru că a atentat
căsătoria cu o femeie căsătorită valid sau cu una legată de același vot;
d) cine a săvârșit omor voluntar sau avort procurat, urmat de efect, și
toți aceia care au cooperat pozitiv;
e) cine s-a automutilat sau a mutilat pe altcineva, în mod grav și culpa –
bil, sau cine a încercat să se sinucidă;
f) cine a îndeplinit un act sacerdotal rezervat episcopului sau preotului,
fie că el nu avea aceste hirotoniri, fie că îi era interzisă exercitarea lor, ca
urmare a unei pedepse a unei pedepse canonice declarate impuse.
2. Impedimentele simple care interzic primirea hirotonirilor
(can. 1042)
Este împiedicat în mod simplu să primească hirotonirile:
a) bărbatul care este căsătorit, dacă nu este destinat în mod legitim la
diaconatul permanent;
b) cine exercită un oficiu sau un serviciu administrativ interzis clericilor,
conform cann. 285 și 286, care comportă dări de sumă, până când, părăsind
oficiul și serviciul administrativ și făcând darea de seamă, devine liber;
c) neofitul, dacă, după aprecierea ordinariului, nu a fost probat suficient.
N.B: Credincioșii au obligația de a dezvălui, înainte de hirotonire, ordi –
nariului sau parohului, impedimente (iregularitățile și impedimentele
simple) pe care eventual le cunosc.
3. Iregularitățile care interzic exercitarea hirotonirilor
(can. 1044, § 1)
Este iregular pentru a exercita hirotonirile primite:
a) cine a primit în mod nelegitim hirotonirile în timp ce era împiedicat
de o iregularitate să le primească;
b) cine a comis delictul de apostazie, erezie sau schismă, dacă delictul
este public (cunoscut de un număr mai mare de persoane);
c) cine a comis delictul:
1) atentarea căsătoriei;
2) omorul voluntar, avortul urmat de efect;
3) automutilarea sau mutilarea altora, în mod grav și culpabil; reîncer –
carea de sinucidere;
4) exercitarea nelegitimă a unei hirotoniri, fie că nu avea hirotonirea,
fie că nu putea să o exercite din cauza unei pedepse impuse.§ 70. i reGuLaritățiLe și ceLeLaL te impedimente

394
4. Impedimentele simple care interzic
exercitarea hirotonirilor (can. 1044, § 2)
a) Cine a primit în mod nelegitim hirotonirile în timp ce avea un impe –
diment care îl oprea să le primească;
b) Cine este afectat de demență sau de o altă boală psihică, până când
ordinariul, consultând un specialist, îi va permite exercitarea hirotonirii.
5. Ignoranța și multiplicarea iregularităților
și a impedimentelor simple (cann. 1045-1046)
a) Ignoranța . Necunoașterea iregularităților și a impedimentelor sim –
ple nu scutește de ele („ab eisdem non eximit”). Aceasta înseamnă că pen –
tru a cădea într-o iregularitate sau într-un impediment simplu este sufici –
entă săvârșirea acțiunii care dă naștere iregularității sau impedimentului
și nu este necesar să se cunoască legea care le stabilește. Ignoranței i se
aseamănă inadvertența și eroarea.
b) Iregularitățile și impedimentele simple se multiplică din diferite cauze,
nu însă din repetarea aceleiași cauze, cu excepția iregularității provenite
din omorul voluntar sau din avortul procurat, urmat de efect.
II. d ISPenSa de IregularItățI șI de ImPedImente SImPle
(cann. 1047-1049)
Așa cum s-a precizat în introducerea privind iregularitățile și impedi –
mentele, iregularitățile încetează numai prin dispensă, în schimb, impedi –
mentele simple încetează o dată cu încetarea cauzei .
1. Autoritatea competentă
a) Scaunul Apostolic (can. 1047,§§ 1-3)
Desigur, Scaunul Apostolic poate dispensa de toate iregularitățile și impe –
dimentele simple, atât oculte, cât și publice, precum și de cele ce nu îi sunt
rezervate.
1) Dispensele rezervate Scaunului Apostolic privind hirotonirile ce tre –
buie primite (§§ 1 și 2):
► dispensa de toate iregularitățile, dacă faptul pe care ele se bazează a
fost deferit forului judecătoresc, care poate să fie atât cel ecleziastic, cât și
cel civil;
► dispensa de iregularitățile provenite din delicte publice (apostazia,
erezia, schisma și atentarea căsătoriei, chiar numai la forul civil);
► dispensa de iregularitățile provenite din aceste delicte, fie publice, fie cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

395
oculte; omorul voluntar și avortul procurat, urmat de efect;
► dispensa de impedimentul prevăzut de can. 1042, nr. 1: bărbatul căsă –
torit, dacă nu este destinat în mod legitim la diaconatul permanent.
2) De asemenea, Scaunului Apostolic îi este rezervată dispensa de ire –
gularitățile pentru exercitarea hirotonirii primite (§ 3) :
► de iregularitatea pentru atentarea căsătoriei, chiar numai la forul civil,
când acest delict este public;
► de iregularitatea pentru omorul voluntar sau pentru avortul urmat de
efect, indiferent dacă delictul este public sau ocult.
Dacă delictele sunt oculte , dispensa este dată pentru forul intern al Peni –
tențiariei Apostolice; dacă sunt publice, dispensa este dată de Congregația
pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor (laicilor și clerului secu –
lar) și de Congregația pentru Institutele de viață consacrată și Societățile
de viață apostolică (membrilor institutelor de viață consacrată și ai socie –
tăților de viață apostolică). Dispensa pentru delictele de apostazie, erezie și
schismă este dată de Congregația pentru Doctrina Credinței.
b) Ordinariul (can. 1041, § 4)
Ordinariul poate să dispenseze de iregularitățile și impedimentele care
nu sunt rezervate Scaunului Apostolic. În baza cann. 134, § 1 și 245, § 1,
este vorba aici și despre superiorii majori ai institutelor religioase clericale
de drept pontifical și ai Societăților de viață apostolică clericale de drept pon-
tifical; de asemenea, prin analogie, și despre prelatul prelaturii personale.
2. Cazurile oculte urgente (can. 1048)
În cazurile oculte mai urgente, dacă nu se poate recurge la ordinariu,
ori, pentru iregularitățile prevăzute de can. 1041, nr. 3 și 4 (atentarea căsă –
toriei, chiar și numai civil, și omorul voluntar și procurarea avortului, urmat
de efect, și cooperarea pozitivă la avort), la Penitențiaria Apostolică, și
există pericolul iminent al unei daune grave sau defăimări, cine este împie –
dicat de o iregularitate de a exercita hirotonirea poate să o exercite, rămâ –
nând validă obligația de a se recurge cât mai curând la ordinariu sau la
Penitențiarie, fără a se menționa numele și prin intermediul unui confesor.
3. Formalitățile de îndeplinit (can. 1049)
a) În cererile pentru obținerea dispensei de iregularități și impedimente
simple, trebuie să fie indicate toate iregularitățile și toate impedimentele ;
totuși, dispensa generală valorează și pentru cele omise cu bună-credință,
cu excepția iregularităților prevăzute de can. 1041, nr. 4 (omorul voluntar
și avortul procurat, urmat de efect, și toți aceia care au cooperat pozitiv) (§ 1).§ 70. i reGuLaritățiLe și ceLeLaL te impedimente

396
b) În cazul iregularității ce derivă din omorul voluntar și din avortul
procurat, pentru validitatea dispensei trebuie să se indice exact și numărul
delictelor (§ 2).
c) Dispensa generală de iregularitățile și impedimentele privind primi –
rea hirotonirilor valorează pentru toate hirotonirile (§ 3).
§ 71. CĂSĂTORIA
(cann. 1055-1165)
I. C anoane IntroduCtIve
(cann. 1055-1062)
1. Definiția (can. 1055, § 1)
a) Canonul 1055, § 1, dă o definiție indirectă și descriptivă a căsătoriei.
Alianța matrimonială („matrimoniale foedus”), prin care un bărbat și o femeie
stabilesc între ei o comunitate a întregii vieți („totius vitae consortium”), orân –
duită prin caracterul său natural spre binele soților și spre nașterea și educația
copiilor, a fost ridicată de Cristos Domnul, între cei botezați, la demnitatea de
sacrament.
b) Pentru a se evita orice ambiguitate în înțelegerea canonului, este
necesar să se facă o distincție clară între matrimonium in fieri și matrimo –
nium in facto esse . Căsătoria in fieri este actul umano-juridic care dă naș –
tere stării matrimoniale; momentul inițial și constitutiv al acestei stări.
Căsătoria in facto esse este însăși starea matrimonială sau „comunitatea
întregii vieți”, rezultat al celebrării valide a actului umano-juridic. De cele
mai multe ori, Codul se referă la căsătoria in fieri .
c) În locul termenului „contract” ( contractus matrimonialis ), folosit de
vechiul Cod (cf. can. 1012, § 1), actuala legislație l-a introdus pe cel de „ali –
anță” sau „legământ” pentru a indica irevocabilul consimțământ personal
(GS 48; FC 11), termen biblic mai potrivit pentru a exprima realitatea teo –
logică a căsătoriei creștine, sacrament al legăturii de iubire dintre Cristos și
Biserică și al unirii celor două persoane între ele (cf. Ef 5,21-33; Gen 1,27;
MD nr. 6-7).
Totuși, în definiția dată de Conciliu și de Cod există toate elementele
specifice noțiunii de contract, noțiune adoptată în can. 1055, § 2:
– consimțământul părților ;
– obiectul , adică reciproca dăruire și acceptare;
– motivul , adică însăși comunitatea de viață și de iubire conjugală;
– crearea de drepturi și datorii reciproce.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

397
d) Aprofundând învățătura conciliară, Ioan Paul al II-lea definea căsă –
toria ca
pactul de iubire conjugală („amoris coniugalis foedus”) sau alegerea conștientă
și liberă (căsătoria in fieri ) prin care bărbatul și femeia își asumă intima comu –
nitate de viață și de iubire („vitae amorisque communitas intima”) voită de
Dumnezeu însuși (căsătoria in facto esse ) (FC 11).
e) „Communitas totius vitae” nu se referă numai la durata vieții soților,
ci și la toate dimensiunile vieții lor: interne și exterioare, afective și senzi –
tive, precum și la toate acțiunile lor. Participarea la aceeași „soartă” ( con-
sortium ) devine, în căsătorie, comuniune a întregii vieți, o neîntreruptă
dăruire și primire reciprocă. Bărbatul și femeia se dăruiesc unul altuia în
întregime, pentru totdeauna, fiecare cu calitățile și defectele proprii, atât
în bucuriile, cât și în necazurile proprii ( aBate A., Il matrimonio nella nuova
legislazione canonica , Paideea, Brescia 1985, 13).
f) Căsătoria este o instituție care nu depinde de bunul-plac al omului, de
deciziile și legislațiile umane; nu este rezultatul unei experiențe istorice și
nu e supusă schimbărilor o dată cu evoluția vremurilor. „Dumnezeu însuși
este autorul căsătoriei, pe care a înzestrat-o cu multiple valori și scopuri”
(GS 48). „Căsătoria nu este rezultatul întâmplării sau al evoluției unor
forțe oarbe, ci a fost instituită în mod providențial și înțelept de Dumne –
zeu, care a voit să realizeze în rândul oamenilor planul său de iubire” ( pauL
aL vi- Lea, Encicl. Humanae vitae , 8, în EV 3, n. 591).
2. Finalitățile căsătoriei (can. 1055, § 1)
Comuniunea intimă de iubire și de viață este orânduită de Dumnezeu în
vederea binelui soților ( ad bonum coniugum ) și a nașterii și educării copi –
ilor ( ad prolis generationem et educationem ), stabilește can. 1055, § 1.
Vechiul Cod vorbea despre scop primar (nașterea și educarea copiilor) și
despre scop secundar (ajutorul reciproc și remediul concupiscenței) (cf.
can. 1013, § 1). Actualul Cod nu face nicio ierarhizare a finalităților, ci le
situează pe toate pe același plan, atât binele soților, cât și nașterea și edu –
cația copiilor (cf. GS 28).
3. Sacramentalitatea căsătoriei (can. 1055, § 2)
Creată de Dumnezeu chiar la începuturile omenirii și voită de el ca o
alianță de iubire exclusivă și indisolubilă între un bărbat și o femeie, cu
timpul căsătoria a suferit mari devieri, mai ales referitor la proprietățile
esențiale.
Venit pe pământ pentru a vindeca rănile provocate de păcat, Isus Cris –
tos a restaurat și căsătoria, ridicând-o la starea de perfecțiune inițială § 71. c ăSătoria

398
(cf. Mt 19,3-9; Mc 10,11-12; Lc 16,18; 1Cor 7,10-11). Mai mult, el a ridicat-o
la demnitatea de sacrament, adică a introdus-o în rândul „semnelor și mij –
loacelor” prin care se actualizează opera de mântuire săvârșită de El o dată
pentru totdeauna, iar oamenii au posibilitatea să participe la ea. Căsătoria
dintre două persoane botezate, bărbat și femeie, este semn și izvor de har,
prin care iubirea lor naturală este ridicată la o perfecțiune superioară și îi
sfințește. Între botezați, afirmă can. 1055, § 2, nu poate exista un contract
matrimonial valid care să nu fie în același timp și sacrament. Căsătoria
între două persoane botezate, dacă este validă, este sacrament.
Căsătoria dintre o persoană botezată și una nebotezată nu este sacra –
ment. O asemenea căsătorie este un legământ conjugal indisolubil și exclu –
ziv, adică o adevărată căsătorie, așa cum a voit-o Creatorul, dar nu conferă
harul sacramental, nici chiar părții botezate.
De fapt, în căsătoria creștină ceea ce este ridicat la demnitatea de sacra –
ment este consimțământul valid exprimat de ambele părți; și așa cum unic
este consimțământul, tot astfel unic este și sacramentul. Căsătoria între o
persoană botezată și o persoană nebotezată, ca, de altfel, și căsătoria între
două persoane nebotezate, este numită „legământ natural” ( vinculum
naturale ).
Sacramentalitatea nu este o calitate ce se adaugă contractului, ci e ine –
rentă lui, face parte din natura lui, așa încât acesta și sacramentul consti –
tuie o realitate unică și indivizibilă. Însuși contractul sau schimbul de con –
simțământ matrimonial devine semn al unirii dintre Cristos și Biserică,
adică sacrament.
Sacramentalitatea căsătoriei creștine este un adevăr de credință: „Si
quis dixerit, matrimonium non esse vere et proprie unum ex septem Legis
evangelicae sacramentis, a Christo Domino institutum, seda b hominibus
in Ecclesia inventum, neque gratiam conferre: an.s.” (Sess XXIV , De matri –
monio , can. 1; DS 1801). Acest adevăr de credință a fost subliniat și de cel
de al II-lea Conciliu din Vatican ( GS 48).
4. Proprietățile esențiale ale căsătoriei (can. 1056)
Proprietățile esențiale ale căsătoriei sunt unitatea și indisolubilitatea .
În căsătoria dintre creștini aceste proprietăți dobândesc, în virtutea sacra –
mentului, o stabilitate/fermitate ( firmitatem ) deosebită.
Unității căsătoriei i se opun poligamia (sau poliandria) și infidelitatea.
Indisolubilității i se opune divorțul.
Ce înseamnă „o fermitate deosebită”? Nu înseamnă că aceste două pro –
prietăți esențiale sunt mai necesare în căsătoria creștină și mai puțin nece –
sare în celelalte căsătorii, deoarece ele sunt, din voință divină, inerente cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

399
oricărei căsătorii. Mai degrabă vrea să arate că în căsătoria creștină, „în
virtutea sacramentului”, adică datorită faptului că alianța matrimonială
este semn sacramental al unirii invizibile dintre Cristos și Biserică, unita –
tea și indisolubilitatea dobândesc o nouă demnitate, un motiv în plus de
angajare și de responsabilitate în favoarea și respectarea lor de către creș –
tini. Cu alte cuvinte, exigențelor legii naturale li se adaugă exigențele legii
evanghelice (cf. aBate a., Il matrimonio… , 23).
5. Valorile căsătoriei
Jurisprudența ecleziastică pune un deosebit accent pe aceste trei valori
sau bunuri pentru a decide asupra validității sau invalidității unei căsăto –
rii: bonum prolis , bonum fidei și bonum sacramenti. Primul care a tratat
despre ele a fost sfântul Augustin.
Care este conținutul celor trei valori?
a) Bonum prolis conține scopul primordial al căsătoriei și al iubirii con –
jugale, și anume nașterea și educația copiilor ( GS 48; can. 1055, § 1).
b) Bonum fidei se referă la comuniunea intimă de viață, în care soții își
oferă reciproc ajutor și slujire prin unirea persoanelor și a acțiunilor lor,
pentru a experimenta în fidelitate sensul unității și a-l aprofunda tot mai
mult ( GS 48). Bonum fidei = fidelitatea dintre soți.
c) Bonum sacramenti se referă la unitatea indisolubilă a căsătoriei și la
harurile sacramentului ( GS 48).
6. Actul care creează căsătoria (can. 1057)
a) Actul care creează căsătoria este consimțământul părților, manifes –
tat în mod legitim între persoane capabile din punct de vedere juridic, care
nu poate fi suplinit de nicio putere omenească (§ 1).
– Acest canon stabilește, întâi de toate, un principiu fundamental, luat
din dreptul roman: „matrimonium facit partium consensus”. Cu alte
cuvinte, ca instituție în general, căsătoria este opera lui Dumnezeu, pe
care de la început a înzestrat-o cu legi, proprietăți, valori și finalități pro –
prii și precise. În schimb, cauza eficientă imediată a unei căsătorii este
consimțământul liber al mirilor.
– În al doilea rând, canonul stabilește și cele trei elemente esențiale
necesare pentru validitatea unei căsătorii:
► consimțământul părților;
► forma prescrisă de autoritatea competentă;
► lipsa impedimentelor.
b) Ce este consimțământul? Consimțământul matrimonial („consensus
matrimonialis”) este actul voinței prin care un bărbat și o femeie se dăruiesc
și se primesc reciproc, printr-un pact irevocabil, pentru a forma căsătoria (§ 2).§ 71. c ăSătoria

400
Consimțământul matrimonial este „actul voinței”, adică un act uman
care izvorăște din alegerea liberă și conștientă a ambelor părți. Este un act
„irevocabil”, în sensul că, o dată ce a fost efectuat în conformitate cu cerin –
țele inerente ale naturii sale, nu mai poate fi lipsit de eficacitate juridică.
Obiectul consimțământului este reciproca dăruire și acceptare a bărba –
tului și a femeii.
7. Ius connubii (can. 1058)
Pot să încheie căsătorie toți aceia care nu sunt opriți de către drept.
Ius connubii sau ius nubendi este un drept natural al persoanei umane,
care nu poate fi negat de nicio autoritate, și cuprinde atât dreptul de a încheia
căsătoria, cât și dreptul de a alege în mod liber persoana dorită. Fiind un
drept natural, dreptul la căsătorie poate fi limitat numai din motive grave
și juste, iar în caz de dubiu prevalează dreptul persoanei de a se căsători,
deoarece legile restrictive trebuie interpretate în mod strict (cf . can. 18).
Când se afirmă că toți oamenii au dreptul la căsătorie trebuie să se înțe –
leagă că este vorba despre acei oameni care au capacitatea de a încheia o
adevărată căsătorie. Așa, de exemplu, dreptul divin natural îi exclude pe
cei care nu au uzul suficient al rațiunii, ca și pe cei impotenți; dreptul divin
pozitiv sau revelat îi exclude de la căsătorie pe cei divorțați; dreptul pozitiv
uman, atât ecleziastic, cât și statal, poate exclude și el, în cazuri care con –
travin binelui comun, anumite persoane de la căsătorie.
8. Legile care reglementează căsătoria
Căsătoria este reglementată atât de legi divine, cât și de legi umane.
Toate căsătoriile sunt reglementate întotdeauna de dreptul divin, natu –
ral și pozitiv.
Nu toate căsătoriile sunt reglementate de aceleași legi umane (eclezias –
tice și statale).
Căsătoria dintre două persoane catolice este reglementată de dreptul
canonic.
Căsătoria dintre două persoane botezate necatolice este reglementată de
dreptul Bisericii sau al comunității ecleziale de care ele aparțin.
Căsătoria dintre două persoane nebotezate este reglementată de dreptul
statal, adică de normele stabilite de autoritatea statală sau de cutumele
legitime.
Dreptul civil nu poate niciodată și din niciun motiv să desfacă o căsăto –
rie încheiată în mod valid (fie creștină, fie necreștină). O eventuală sentință
de divorț nu este recunoscută de Biserică.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

401
Căsătoriile mixte și cele de disparitate de cult sunt reglementate de
dreptul canonic catolic (cf. aBate a., Il matrimonio… , 20, care prezintă
justificarea acestei norme): „Căsătoria catolicilor, chiar dacă numai una
dintre părți este catolică, este reglementată nu numai de dreptul divin, ci
și de dreptul canonic, rămânând valabilă competența autorității civile cu
privire la efectele exclusiv civile ale aceleiași căsătorii” (can. 1059), ca, de
ex., moștenire, nume, drepturi sociale.
9. Ocrotirea juridică a căsătoriei (can. 1060)
O căsătorie încheiată ar putea fi nesigură, adică s-ar putea întâmpla să
nu existe o certitudine morală cu privire la validitatea sau invaliditatea ei.
Cum trebuie să se procedeze în cazul în care apare un astfel de dubiu?
Răspunde can. 1060, care reia tradiția dreptului canonic: căsătoria se
bucură de ocrotirea dreptului; de aceea, în caz de dubiu, ea trebuie consi –
derată validă până la proba contrară („Matrimonium gaudet favore iuris;
quare in dubio standum est pro valore matrimonii, donec contrarium pro –
betur”). Până la proba contrară, cele două părți trebuie considerate și tratate
ca adevărați soți. La proba contrară se ajunge numai prin proces canonic.
10. Diferite specii de căsătorii prevăzute de Cod (can. 1061)
a) Căsătoria validă („matrimonium validum”) este căsătoria încheiată
de două persoane care nu au niciun impediment, își exprimă consimță –
mântul în mod legal și adoptă forma de celebrare prescrisă de autoritatea
competentă. Deci este vorba despre o căsătorie care are toate cele trei ele –
mente esențiale prescrise de can. 1057, § 1: lipsa de impedimente, consim –
țământul valid, forma canonică sau juridică.
b) Căsătoria invalidă („matrimonium invalidum”) este căsătoria căreia
îi lipsește cel puțin unul dintre cele trei elemente esențiale. O căsătorie
este invalidă din trei motive generale: fie existența unui impediment diri-
mant , fie existența unui viciu de consimțământ , fie existența unui defect de
formă .
La rândul ei, căsătoria invalidă poate fi putativă („matrimonium puta –
tivum”) sau atentată („matrimonium atentatum”).
Căsătoria putativă este căsătoria invalidă celebrată cu bună-credință
cel puțin de către una dintre părți. Căsătoria atentată este căsătoria inva –
lidă celebrată cu rea-credință de ambele părți sau cel puțin de una dintre
părți, sau cum scientia impedimenti .
c) Căsătoria valid încheiată („matrimonium ratum ”) este căsătoria va –
lidă dintre două persoane botezate, dar care nu a fost „consumată”.§ 71. c ăSătoria

402
d) Căsătoria valid încheiată și consumată este căsătoria dintre două
persoane botezate, catolice sau necatolice, care au săvârșit împreună (după
căsătorie), în mod uman, actul conjugal capabil în sine pentru nașterea
copiilor și în vederea căreia căsătoria este rânduită din natura sa și prin
care soții devin un singur trup.
După ce căsătoria a fost celebrată, dacă soții au locuit împreună, până
la proba contrară, se presupune că a avut loc consumarea.
11. Logodna (can. 1062)
Logodna sau promisiunea de căsătorie este actul prin care viitorii soți
își manifestă formal și public, în fața comunității ecleziale, civile și famili –
ale, hotărârea de a se căsători la o dată mai apropiată sau mai îndepărtată.
a) Promisiunea de căsătorie, fie unilaterală, fie bilaterală, numită logod nă,
este reglementată de dreptul particular stabilit de conferința episcopilor,
ținând seama de cutumele și legile civile, dacă există (§ 1).
b) Promisiunea de căsătorie nu dă dreptul de a cere în tribunal celebra –
rea căsătoriei; dă totuși dreptul de a cere repararea daunelor, dacă este
necesar (§ 2).
Prin acest paragraf de lege este apărată libertatea persoanei de a se căsă –
tori sau nu, precum și de a se căsători cu cine dorește. Se poate deschide
acțiune fie la tribunalul ecleziastic, fie la cel civil, pentru a se cere repara –
rea eventualelor daune materiale, dar ea nu poate suspenda căsătoria, în
cazul că una dintre părți vrea să încheie căsătorie cu o altă persoană.
II. g rIJa PaStorală față de CăSătorIe șI famIlIe
(cann. 1063-1065)
Conștientă de faptul că „binele persoanei și al societății umane și creș –
tine este strâns legat de bunul mers al comunității conjugale și familiale”
(GS 47) sau, cum spunea Ioan Paul al II-lea, că „viitorul omenirii depinde
de familie” ( FC 85), Biserica acordă o atenție deosebită căsătoriei și familiei.
Inspirându-se din documentele celui de al II-lea Conciliu din Vatican,
Codul de drept canonic sintetizează în trei canoane grija întregii Bisericii
față de căsătorie și familie.
1. Solicitudinea pastorală din partea
întregii comunității ecleziale (can. 1063)
Păstorii sufletești au obligația de a se îngriji ca propria comunitate ecle –
zială să le ofere credincioșilor acea asistență prin care starea căsătorească
să se păstreze în spiritul creștin și să înainteze în desăvârșire.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

403
Conform acestei norme, principalii operatori ai pastoralei matrimoniale
și familiale sunt păstorii sufletești, în special episcopii și parohii. Dar și
comunitatea eclezială, de exemplu, cea parohială, este responsabilă de
acest sector pastoral, trebuind să apere și să promoveze demnitatea și sfin –
țenia căsătoriei și a familiei. „Asistența pe care comunitatea trebuie să o
asigure credincioșilor nu este generică, ci specifică, în sensul că trebuie să
contribuie la apărarea valorilor căsătoriei, cum sunt: stabilitatea (luptând
împotriva despărțirilor și a divorțului), unitatea (luând atitudine împotriva
infidelității conjugale), copiii (luptând împotriva practicilor ce contravin
moralei familiale și, în special, împotriva avortului). Aceste valori vor fi cu
atât mai ocrotite cu cât comunitatea eclezială va ști să-i impregneze cu
spirit creștin autentic pe aceia care aleg căsătoria” ( faGioLo V ., Cura pasto –
rale e quanto essere premesso alla celebrazione del matrimonio , în p.v. pinto,
ed., Commento al Codice di diritto canonico , Roma 1985, 623).
2. Mijloacele și etapele asistenței pastorale matrimoniale
(can. 1063)
a) Pregătirea îndepărtată și generalizată
Această asistență trebuie acordată, mai ales, prin predică, prin cateheză
adaptată minorilor, tinerilor și adulților, ba chiar prin folosirea instrumen –
telor de comunicare socială, prin care credincioșii să fie instruiți asupra
semnificației căsătoriei creștine și asupra rolului soților și părinților creș tini.
b) Pregătirea imediată și personală a mirilor
Această asistență trebuie dată, mai ales, prin pregătirea personală la
căsătoria ce trebuie încheiată, prin care mirii să fie dispuși să accepte sfin –
țenia și îndatoririle noii lor stări.
c) Celebrarea fructuoasă a liturgiei căsătoriei
Această asistență trebuie dată prin celebrarea liturgică fructuoasă a căsă –
toriei, prin care să apară clar că soții semnifică misterul de unire și iubire
rodnică dintre Cristos și Biserică și că participă la el.
d) Pastorala postmatrimonială
Această asistență trebuie să aibă loc și prin ajutorul acordat soților, pen –
tru ca ei, respectând și apărând cu fidelitate legământul conjugal, să ajungă
să ducă o viață de familie din zi în zi mai sfântă și mai deplină.
3. Obligațiile ordinariului locului (can. 1064)
Este de datoria ordinariului locului de a se îngriji ca această asistență să
fie organizată cum trebuie, după ce a ascultat părerea, dacă i se pare opor –
tun, a unor bărbați și femei, apreciați pentru experiența și competența lor.§ 71. c ăSătoria

404
În afară de episcopii diecezani, și de cei echivalați lor în drept, ordinariii
locului sunt și vicarii generali și episcopali. Tuturor le revine obligația de
a se îngriji de buna organizare și desfășurare a asistenței pastorale prema –
trimoniale și familiale.
4. Primirea prealabilă a unor sacramente (can. 1065)
a) Primirea Mirului (§ 1)
Catolicii care nu au primit sacramentul Mirului să-l primească înainte
de a fi admiși la căsătorie, dacă acest lucru este posibil fără un neajuns
grav.
Părinții au obligația de a fi pentru copiii lor primii vestitori și mărturi –
sitori ai credinței. De aceea, este cât se poate de bine să fie confirmați în
credință cei care au misiunea de a o propovădui și manifesta.
b) Primirea Pocăinței și a Euharistiei (§ 2)
Pentru ca sacramentul căsătoriei să fie primit cu rodnicie, se recomandă
foarte mult ca mirii („ enixe sponsis commendatur ”) să se apropie de sacra –
mentele Pocăinței și preasfintei Euharistii.
III. a Ctele PrelImInare CeleBrărII CăSătorIeI
(cann. 1066-1072)
1. Principiu general (can. 1066)
Înainte de a celebra căsătoria, trebuie să se constate că nu se opune nimic
celebrării ei valide și licite.
Este vorba despre investigațiile matrimoniale obligatorii, efectuate de
paroh, cu privire la starea liberă a mirilor (certitudinea că nu există niciun
impediment matrimonial), libertatea deplină în prestarea consimțământu –
lui, lipsa oricărei opreliști pentru celebrarea licită a căsătoriei, pregătirea
religioasă a mirilor.
2. Investigațiile prematrimoniale (cann. 1067-1068)
a) În pericol de moarte (can. 1068) . În pericol de moarte, dacă nu pot fi
avute alte dovezi, nici nu există indicii contrare, este suficient ca părțile să
declare, dacă e cazul, chiar sub jurământ, că sunt botezate și că nu au
niciun impediment.
Potrivit Dreptului canonic, cineva este considerat că se află în pericol de
moarte când posibilitățile reale și grave de a muri sau de a trăi sunt apro –
ximativ egale (cf. jone H., Commentarium Iuris Canonici , tom. II, Pader –
born 1954, 227).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

405
În cazul căsătoriei, se pot afla în pericol de moarte fie ambele părți, fie
numai una dintre ele. Dacă nu există dovezi cu privire la starea liberă, se
recurge la o declarație scrisă din partea mirilor – dacă e cazul, sub jură –
mânt –, sau la o declarație verbală, fiind de față și doi martori, pentru ca
asistentul la căsătorie să poartă dovedi în forul extern că a procedat corect.
b) În cazuri normale (cann. 1067, 1069, 1070)
Conferința episcopilor să stabilească norme cu privire la examenul miri –
lor, precum și cu privire la vestirile matrimoniale și la alte mijloace pentru
efectuarea investigațiilor necesare înainte de căsătorie. După ce s-au res –
pectat toate acestea, parohul poate proceda la asistarea căsătoriei.
Întrucât Conferința Episcopală Română (= CER) nu a stabilit încă ase –
menea norme, în Biserica Catolică din România sunt în continuare valabile
legile din Codul din 1917 la investigațiile prematrimoniale.
1) „Examen sponsorum” este absolut necesar ( sub gravi ), chiar și în
cazul în care parohul este sigur că nu există nimic ce ar contraveni celebrării
valide și licite a căsătoriei (S. conGr . Sacramentorum , Instr. din 29.VI.1941,
AAS 33 (1941) 299).
Cât privește obiectul examinării, el este conținut în instrucțiunile și în
formularele speciale, editate de curiile diecezane. Totuși, în niciun caz nu
trebuie omise următoarele trei chestiuni: dacă mirii nu au cumva vreun
impediment dirimant; dacă sunt hotărâți (îndeosebi mireasa) să încheie
căsătoria în mod liber și dacă au capacitatea necesară de a presta un con –
simțământ valid și necondiționat; dacă sunt instruiți cum se cuvine și dis –
puși sufletește cu privire la proprietățile, elementele esențiale, valoarea și
demnitatea căsătoriei.
Înainte de a începe examinarea propriu-zisă, parohul trebuie să verifice
în condica de botezați dacă mirii au primit Botezul, în cazul în care ambii
sunt din aceeași parohie. Dacă ambii miri sau numai unul dintre ei au fost
botezați în altă parohie, trebuie să prezinte certificatul de Botez și de stare
liberă. Certificatul de Botez trebuie să cuprindă tot ceea ce este notat în
condică, inclusiv eventualele adnotări de la rubrica „observații”, nefiind
valabilă o simplă adeverință. Pentru a fi valid, certificatul trebuie să fi fost
eliberat la o dată cât mai recentă.
În cazul unei căsătorii mixte, investigațiile trebuie să fie mult mai minu –
țioase, iar parohii să se conformeze întru totul instrucțiunilor și normelor
date de episcopul diecezan.
2) Vestirile („publicationes”). Vestirea este aducerea la cunoștința comu –
nității parohiale a apropiatei căsătorii care va avea loc, timp de trei dumi –
nici sau sărbători de poruncă fără întrerupere, cu prilejul sfintei Liturghii
solemne sau al altei celebrări la care participă un număr mare de credin –
cioși. Această normă a fost introdusă în Biserica universală de către § 71. c ăSătoria

406
Conciliul Tridentin (DS 1815) și constituie o obligație morală gravă
(noLdin H., Summa Theologiae moralis , III, Innsbruck 1955, 464). Vesti –
rile sunt obligatorii chiar și în cazul în care viitoarea căsătorie este deja
cunoscută public sau când parohul a ajuns prin alte mijloace la certitudi –
nea cu privire la starea liberă a mirilor, deoarece legea universală rămâne
valabilă și atunci când, într-un caz particular, scopul ei încetează.
Vestirile nu sunt necesare pentru validitatea căsătoriei, iar ordinariul
locului poate dispensa, parțial sau total, de la efectuarea lor, dintr-un motiv
just.
c) Obligația credincioșilor și a investigatorului
– Credincioșii sunt obligați să-i dezvăluie parohului sau ordinariului
locului, înainte de celebrarea căsătoriei, eventualele impedimente pe care
le-ar cunoaște (can. 1069).
– Dacă investigațiile au fost făcute de altcineva decât parohul care este
competent să asiste căsătoria, să-l informeze cât mai curând, printr-un
document autentic, pe acest paroh despre rezultatul investigațiilor .
d) Procedura în cazul descoperirii unui impediment
În mod normal, celebrarea căsătoriei nu poate avea loc decât după trei
zile de la ultima vestire. Dacă nu s-a descoperit niciun impediment, mirii
pot fi admiși la celebrarea căsătoriei.
aa) În caz că s-a descoperit un impediment dirimant sigur , trebuie să se
procedeze în felul următor:
– Dacă impedimentul este ocult , parohul să continue vestirile și să pre –
zinte cazul, fără a menționa numele mirilor, la ordinariul locului;
– Dacă impedimentul este public și a fost descoperit înainte de începe –
rea vestirilor, acestea nu pot avea loc până nu se înlătură impedimentul,
chiar dacă a fost obținută dispensa pentru forul intern;
– Dacă impedimentul public este descoperit pe durata vestirilor, paro –
hul să le continue și să prezinte cazul la ordinariul locului.
bb) Dacă se ivește un dubiu cu privire la existența unui impediment,
parohul să cerceteze bine cazul, întrebând, sub jurământ, cel puțin doi
martori vrednici de crezare, dacă nu este vorba despre un impediment a
cărui divulgare i-ar dezonora pe miri. De asemenea, dacă este necesar, pot
fi puși la jurământ mirii înșiși.
Dacă dubiul a apărut înainte de începerea vestirilor, ele să fie făcute în
mod normal; dacă au apărut pe durata vestirilor, să fie continuate. Dacă
dubiul totuși persistă, parohul să nu asiste căsătoria înainte de a-l fi con –
sultat pe ordinariul locului ( CDC 17, cann. 1020-1031).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

407
3. Permisiunea ordinariului locului în cazuri speciale (can. 1071)
a) Cu excepția cazului de necesitate, nimeni să nu asiste fără permisiu –
nea ordinariului locului:
1) căsătoria celor fără domiciliu sau cvasidomiciliu ( vagi);
2) căsătoria care nu poate fi recunoscută sau celebrată după legea civilă;
3) căsătoria celui care are obligații naturale, izvorâte dintr-o unire ante –
rioară, față de o altă parte sau față de copii;
4) căsătoria celui care a abandonat în mod notoriu credința catolică;
5) căsătoria celui care a căzut într-o cenzură;
6) căsătoria unui minor, dacă părinții nu știu despre ea sau este făcută
împotriva voinței lor;
7) căsătoria ce trebuie încheiată printr-un procurator, despre care este
vorba în can. 1105.
b) Ordinariul locului să nu acorde permisiunea de a se asista căsătoria
celui care a abandonat în mod notoriu credința catolică, decât dacă s-au
respectat normele prevăzute de can. 1125 referitor la căsătoriile mixte,
făcându-se adaptările necesare.
4. Îndemn pastoral (can. 1072)
Păstorii sufletești să încerce să-i convingă pe tineri să nu se căsătorească
înainte de a avea vârsta la care se obișnuiește a se încheia căsătoria, potri –
vit urgențelor regiunii.
§ 72. IMPEDIMENTELE MATRIMONIALE
(cann. 1073-1094)
I. ImPedImentele dIrImante în general
(cann. 1073-1077)
1. Definiția
Impedimentul dirimant este o lege de drept divin, natural sau revelat,
sau de drept uman, ecleziastic sau civil, care stabilește că o persoană, din
cauza unei circumstanțe obiective, este incapabilă să încheie în mod valid
căsătoria ( GhiLanda G., Il dritto nella Chiesa… , 343).
Impedimentul dirimant interzice în mod grav încheierea unei căsătorii
și face ca o căsătorie să nu poată fi încheiată în mod valid ( CDC 17, can.
1036, § 2).
Vechiul Cod împărțea impedimentele matrimoniale în două categorii:
impedimente prohibitve („impedimenta impedientia”), care se refereau la § 72. i mpedimenteLe matrimoniaLe

408
liceitate, și impedimente dirimante („impedimenta dirimentia”), care se
refereau la validitate. Actualul Cod a desființat această diviziune: există
numai impedimente dirimante, în număr de 12, cele stabilite de canoanele
1083-1094.
2. Clasificarea impedimentelor dirimante
a) Din punct de vedere al originii:
– impedimente de drept divin , natural sau revelat;
– impedimente de drept ecleziastic , stabilite de autoritatea supremă a
Bisericii.
b) Din punct de vedere al efectelor:
– impedimente absolute , care interzic căsătoria cu orice persoană;
– impedimente relative , care interzic căsătoria numai cu o anumită
persoană.
c) Din punct de vedere al dispensei:
– impedimente dispensabile , de la care Biserica poate și obișnuiește să
dispenseze;
– impedimente nedispensabile , de la care Biserica nu poate sau nu obiș –
nuiește să dispenseze.
d) Din punct de vedere al posibilității de a fi dovedite:
– impedimente publice , adică impedimente ce pot fi dovedite în forul
extern;
– impedimente oculte , adică impedimente ce nu pot fi dovedite în forul
extern.
Un impediment este public sau ocult nu în funcție de divulgarea sau
nedivulgarea lui, ci în funcție de a putea fi sau a nu fi dovedit în forul extern.
Forul extern tratează materii care au în vedere direct binele public sau
social al Bisericii. Aceste materii trebuie dovedite prin mijloacele prevăzute
de dreptul procesual canonic. Tot ceea ce este ocult, atât timp cât rămâne
ocult, este tratat în forul intern, sacramental sau nesacramental.
Pentru a dovedi existența unui impediment în forul extern este sufici –
entă și poziția a doi martori vrednici de crezare sau a unui martor calificat,
adică o persoană care depune mărturie despre lucruri pe care le cunoaște
în virtutea oficiului (cf. can. 1573).
e) Din punct de vedere al certitudinii:
– impedimente sigure , adică impedimente ce exclud orice dubiu;
– impedimente nesigure , adică impedimente care admit un dubiu pozi –
tiv și probabil.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

409
3. Procedura în cazul existenței unui impediment nesigur
a) Dubiul poate fi de fapt , adică există îndoieli asupra existenței faptului
(de ex., o persoană are sau nu are vârsta necesară pentru căsătorie?); de
drept , adică există îndoieli dacă faptul cade sau nu sub incidența legii; de
fapt și de drept , adică se dubitează atât asupra existenței faptului, cât și
dacă faptul cade sau nu sub incidența legii.
b) Cum se procedează în cazul unui impediment nesigur?
– Dacă impedimentul este de drept divin , iar dubiul este de drept , este
interzisă celebrarea căsătoriei; în caz contrar, căsătoria ar fi expusă perico –
lului nulității. Face excepție impedimentul de impotență. Dacă dubiul este
de fapt , nu este permisă celebrarea căsătoriei în cazul impedimentului de
ligamen (existența unei căsătorii valide) și al celui de consangvinitate în
linie dreaptă și în linie colaterală în gradul al doilea (frate-soră); în cazul
impedimentului de impotență este admisă.
– Dacă impedimentul este de drept ecleziastic , iar dubiul este de drept ,
căsătoria poate fi celebrată, dar parohul, pentru mai multă siguranță, tre –
buie să recurgă la ordinariul locului, bineînțeles, dacă este posibil. Dacă
dubiul este de fapt , trebuie să se obțină dispensa de la ordinariul locului,
pe care o poate da numai dacă este vorba despre un impediment de la care
Sfântul Scaun obișnuiește să dispenseze (vezi can. 14).
4. Autoritatea competentă cu privire
la impedimentele matrimoniale canonice (cann. 1075-1077)
a) Autoritatea supremă (can. 1075)
1) Numai autoritatea supremă a Bisericii are puterea să declare în mod
autentic când dreptul divin interzice sau invalidează căsătoria ( conc. tri-
dentin , Sess. XXIV , De sacramento matrimonii , can. 3: DS 1803).
Deținătorii autorității supreme în Biserică sunt pontiful roman și cole –
giul episcopilor împreună cu pontiful roman. Ei nu stabilesc impedimentele
de drept divin (natural sau revelat), ci numai le declară în mod autentic,
adică le impun în mod obligatoriu pentru toți, deoarece sunt interpreții
infailibili ai dreptului divin. De asemenea, ei nu pot nici să le desființeze,
nici să le modifice, nici să dispenseze de la ele.
2) De asemenea, numai autoritatea supremă are dreptul exclusiv să sta –
bilească alte impedimente pentru cei botezați ( conc. tridentin , Sess XXIV ,
De sacramento matrimonii , cann. 3 și 4: DS 1803, 1804).
Este vorba despre stabilirea de impedimente de drept ecleziastic.
b) Dezaprobarea cutumelor (can. 1076)
Este dezaprobată cutuma care introduce un nou impediment sau care
este contrară celor deja existente.§ 72. i mpedimenteLe matrimoniaLe

410
În vechime se introduceau impedimente și prin cutumă. Interzicând
orice cutumă cu privire la impedimentele matrimoniale, Biserica vrea să
existe o singură normă comună, atât la nivel universal, cât și la nivel local,
stabilită exclusiv de autoritatea supremă.
c) Competența ordinariului locului (can. 1077)
Într-un caz particular, ordinariul locului le poate interzice supușilor căsă –
toria, oriunde s-ar afla ei, precum și celor care locuiesc de fapt pe teritoriul
său, dar numai temporar, dintr-un motiv grav și câtă vreme durează acest
motiv (§ 1).
Ordinariul locului poate interzice o căsătorie, de ex., când există un dubiu
cu privire la un impediment, cât durează dubiul, sau celebrarea ei la o anu –
mită oră, în anumite zile de sărbătoare, în anumite locuri.
Numai autoritatea supremă a Bisericii îi poate adăuga acestei interzi –
ceri o clauză dirimantă (§ 2).
5. Dispensa de impedimente (cann. 1078-1082)
Dispensa este scutirea de la observarea unei legi ecleziastice într-un caz
particular. Ea poate fi acordată de cei care dețin în Biserică puterea execu –
tivă, în limitele competenței lor.
Dispensa de impedimente este o excepție de la legea ecleziastică ce inva –
lidează o căsătorie, acordată de superiorul competent, într-un caz particu –
lar și dintr-un motiv just și rațional. Ea se deosebește de „permisiune”
(licentia) , în general prevăzută de lege. Dispensa este necesară pentru vali –
ditate, pe când permisiunea este necesară pentru liceitate.
a) Dispensele rezervate Scaunului apostolic sunt:
1) impedimentul care provine din hirotonirile sacre sau din votul public
perpetuu de castitate într-un institut călugăresc („institutum religiosum”)
de drept pontifical;
2) impedimentul de crimă, despre care este vorba în can. 1090 (can.
1078, § 2).
N.B. Nu se acordă niciodată dispensa de impedimentul de consangvini –
tate în linie dreaptă, nici în gradul al doilea în linie colaterală (can. 1078, § 3).
b) Puterea ordinariului locului
Ordinariul locului îi poate dispensa pe supușii săi, oriunde s-ar afla ei,
precum și pe toți cei care de fapt locuiesc pe teritoriul său, de toate impe –
dimentele de drept ecleziastic, cu excepția impedimentelor a căror dispensă
este rezervată scaunului apostolic (can. 1078, § 1).
c) În pericol de moarte (can. 1079)
Cine poate dispensa?
1) Ordinariul locului:cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

411
Când pericolul de moarte este iminent, ordinariul locului îi poate dis –
pensa pe supușii proprii, oriunde s-ar afla ei, și pe toți cei care de fapt locu –
iesc pe teritoriul său, atât de la forma ce trebuie respectată în celebrarea
căsătoriei, cât și de toate , și de fiecare în parte , impedimentele de drept
ecleziastic , publice și oculte , cu excepția impedimentului ce provine din hiro –
tonirea prezbiterală (§ 1).
„Iminența” pericolului de moarte este înțeleasă în sens moral. Este sufi –
cient ca acest pericol să fie foarte probabil și să afecteze chiar numai una
dintre părți, indiferent care dintre cele două. În asemenea situații, ordina –
riul locului poate dispensa și de la forma canonică (prezența asistentului
competent sau a celor doi martori, sau chiar de la ambele prezențe).
2) Alte persoane:
În aceleași circumstanțe prevăzute mai sus (§ 1), dar numai în cazurile
când nu se poate recurge la ordinariul locului, au aceeași facultate de a
dispensa: parohul, slujitorul sacru delegat în mod reglementar și preotul
sau diaconul care asistă la căsătorie, conform can. 1116, (§ 2).
„În aceleași circumstanțe”, adică: pericol de moarte iminent, nu se poate
recurge la ordinariul locului, se poate dispensa și de la forma canonică, de
impedimente ecleziastice publice sau oculte, cu excepția impedimentului
care provine din hirotonirea prezbiterală ( a fortiori episcopală).
„Când nu se poate recurge la ordinariul locului”: se consideră că nu se
poate recurge, „dacă acest lucru nu poate fi făcut decât prin telegramă sau
prin telefon” (§ 4) sau, mai nou, prin e-mail. Dacă nu se poate recurge prin
scrisoare, se consideră că nu se poate recurge la ordinariul locului.
„Slujitorul sacru delegat în mod reglementar”, adică vicarul parohial
(de obicei, el are delegație generală), orice preot sau diacon, delegat fie de
ordinariul locului, fie de parohul în parohia căruia are loc căsătoria.
„Parohul sau diaconul care asistă la căsătorie, în conformitate cu can.
1116, § 2”. A se vedea acest canon; în pericol de moarte, acești clerici au și
e facultatea de a dispensa, în conformitate cu can. 1079, § 2.
3) Confesorul
În pericol de moarte, confesorul are facultatea de a dispensa de impedi –
mentele oculte în forul intern, fie sacramental, fie extrasacramental (§ 3).
De reținut că, în pericol de moarte, orice preot este ipso iure confesor
(cann. 967, § 2; 976).
Confesorul nu poate dispensa de impedimentul public și nici de forma
canonică a celebrării căsătoriei, care, din natura sa, este întotdeauna pu –
blică. Canonul vorbește despre „confesor”, dar dacă el ar fi și paroh sau
preot care asistă în virtutea delegației la celebrarea căsătoriei, se poate
folosi de facultățile prevăzute în can. 1079, § 2 (cf. comiSia pontificaLă
pentru interpretarea coduL ui, 12 Dec. 1922: AAS 22, 662-663).§ 72. i mpedimenteLe matrimoniaLe

412
d) „Omnia parata sunt ad nuptias” (can. 1080)
1) Ori de câte ori se descoperă un impediment când toate sunt deja pre –
gătite pentru cununie și nu este posibil, fără un probabil pericol de rău
grav, să se amâne căsătoria până se obține dispensa de la autoritatea com –
petentă, au facultatea de a dispensa de toate impedimentele, cu excepția
impedimentelor care provin din hirotonirile sacre și din votul public perpe –
tuu de castitate într-un institut călugăresc de drept pontifical: ordinariul
locului și, numai când cazul este ocult, toți cei despre care vorbește can.
1079, §§ 2 și 3, respectându-ne condițiile prescrise acolo.
Acest canon se referă la toate cazurile de necesitate gravă, cu excepția
pericolului de moarte. Unul dintre aceste cazuri – indicativ, nu exclusiv –
este și acela când toate sunt gata pentru cununie, dar se descoperă un impe –
diment de drept ecleziastic.
Cei despre care vorbește can. 1079, §§ 2 și 3, sunt: parohul , slujitorul
sacru delegat în mod legal și preotul sau diaconul despre care vorbește can.
1116, § 2 și confesorul (în forul intern). Ei pot dispensa de aceleași impedi –
mente ca și ordinariul locului, numai dacă este vorba despre un impedi –
ment ocult . „Răul” despre care este vorba în acest caz poate fi spiritual sau
material (certuri, dușmănii, pericol de concubinaj, daune materiale etc.).
Dispensa se poate acorda și în cazul când mirii înșiși au creat cu rea-
credință această situație, ascunzând, de ex., impedimentul până în ajunul
cununiei.
2) Această facultate valorează și pentru convalidarea căsătoriei, când
există același pericol cauzat de așteptare și nici nu este timp de a se recurge
la Scaunul Apostolic sau la ordinariul locului, dacă este vorba despre impe –
dimente pe care el le poate dispensa.
Despre convalidarea căsătoriei se va vorbi când vor fi analizate cann.
1156-1172.
e) Informarea ordinariului locului și adnotarea dispensei (cann. 1081 și
1082)
1) Parohul, preotul sau diaconul despre care vorbește can. 1079, § 2, să-l
informeze imediat pe ordinariul locului despre dispensa acordată în forul
extern. Aceeași dispensă să fie adnotată în registrul de căsătorii.
2) Dacă rescriptul Penitențiariei nu prevede altfel, dispensa de un impe –
diment ocult, acordată în forul intern extrasacramental, să fie adnotată în
registrul ce se păstrează în arhiva secretă a curiei, iar dacă impedimentul
ocult devine ulterior public, nu este necesară o altă dispensă pentru forul
extern.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

413
I. ImPedImentele dIrImante în SPeță
(cann. 1083-1094)
1. Impedimentul de vârstă (can. 1083)
a) Bărbatul care nu a împlinit vârsta de șaisprezece ani și femeia care
nu a împlinit vârsta de paisprezece ani nu pot să încheie căsătorie validă (§ 1).
Biserica a stabilit vârsta de 16 ani și, respectiv, 14 ani, deoarece legile ei
universale țin seama de toți credincioșii, care aparțin diferitelor popoare și
culturi. Apoi, căsătoria fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omu –
lui, dreptul canonic nu o poate opri când omul a atins maturitatea biologică
și psihologică (cf. „Communicationes” 9 [1977] 360). Acest canon are în
vedere numai maturitatea biologică, cea psihologică fiind tratată în canoa –
nele despre consimțământul matrimonial, în special can. 1095.
b) Conferințele episcopilor pot stabili o vârstă superioară pentru cele –
brarea licită a căsătoriei (§ 2).
În general, conferințele episcopilor țin seama de legislația statală din
țările lor. În România, vârsta la care tinerii se pot căsători este de 18 ani
pentru bărbați și 16 ani pentru femei.
2. Impedimentul de impotență (can. 1084)
a) Impotența, adică incapacitatea de a săvârși actul sexual, antecedentă
și perpetuă, fie din partea bărbatului, fie din partea femeii, fie absolută, fie
relativă, prin însăși natura sa face căsătoria invalidă (§ 1).
b) Dacă impedimentul de impotență este nesigur, fie că e vorba despre
un dubiu de drept, fie că e vorba despre un dubiu de fapt, căsătoria nu tre –
buie împiedicată și nici declarată nulă, atât timp cât durează dubiul (§ 2).
c) Sterilitatea nu interzice căsătoria, nici nu o face nulă, rămânând vala –
bilă dispoziția 1098 (inducerea în eroare prin dol).
Impotența este un impediment de drept divin natural; de aceea, nicio
putere omenească nu poate dispensa (vezi I. tamaș , Drept matrimonial
canonic , Presa Bună, Iași 1994, 66-68).
3. Impedimentul de legământ matrimonial (can. 1085)
a) Cine este ținut de legământul unei căsătorii anterioare, chiar necon –
sumată, atentează invalid căsătoria (§ 1). Acest canon transpune în lege
canonică o lege de drept divin natural și revelat. Impedimentul de legământ
(„vinculum”) este un impediment de drept divin natural , deoarece este
legat de proprietățile esențiale ale căsătoriei: unitatea și indisolubilitatea,
confirmat și de dreptul divin pozitiv sau revelat (cf. Gen 2,24; Mt 19,39;
Mc 10,2-12; Lc 16,18; 1Cor 7.4,10 și 39; Ef. 5,32; Rom 7,3).§ 72. i mpedimenteLe matrimoniaLe

414
Impedimentul de legământ matrimonial presupune două lucruri: 1) căsă –
toria anterioară a fost încheiată în mod valid și 2) nu a fost desfăcută. O
căsătorie validă se desface prin moartea unuia dintre soți, sau prin dispensă
acordată de pontiful roman propter ratum et non consummatum (vezi can.
1142), sau prin privilegiul paulin (cann. 1143-1147), sau prin privilegiul
credinței (cann. 1148, 1149).
b) Deși căsătoria anterioară este invalidă sau desfăcută, indiferent din
ce motiv, nu urmează de aici că este permis să se încheie o altă căsătorie
înainte de a se fi constatat în mod legal și cert nulitatea sau desfacerea
căsătoriei anterioare (§ 2).
Dovada o constituie documentele autentice: sentința de nulitate pro-
nunțată de tribunalul ecleziastic. [De reamintit că episcopul diecezan nu
are facultatea să dispenseze de la legile procesuale (can. 87 § 1)], de la rescrip –
tul de dispensă din partea pontifului roman, certificatul de deces (când lip –
sește certificatul autentic de deces, trebuie să se procedeze conform can. 1707.)
4. Impedimentul de disparitate de cult (can. 1086)
Căsătoria fiind un sacrament, iar familia creștină mediul prielnic în care
credința este păstrată, trăită și transmisă generațiilor viitoare (cf. LG 41;
GS 47, 48, 52; FC 78), Biserica dorește ca ambii soți să fie creștini catolici.
Din nefericire, de foarte multe ori această dorință a Bisericii nu este
luată în serios. Există persoane catolice care se căsătoresc cu creștini neca –
tolici, iar altele chiar cu persoane nebotezate. În primul caz este vorba
despre căsătorii mixte , iar în al doilea caz, despre căsătorii cu disparitate de
cult.
a) Este invalidă căsătoria între două persoane, dintre care una a fost
botezată în Biserica Catolică, sau a fost primită în sânul ei, și nu s-a înde –
părtat de ea printr-un act formal, iar cealaltă este nebotezată.
Cei care au fost botezați în Biserica Catolică și cei care au fost primiți în
sânul ei, dar ulterior s-au separat printr-un act formal, nu sunt supuși
acestui impediment. În schimb, catolicii care au trăit practic fără religie,
dar care nu s-au despărțit de Biserică printr-un act formal, sunt supuși
acestui impediment.
b) Impedimentul de disparitate de cult este de drept ecleziastic, dar îna –
inte de a se putea dobândi dispensa este necesară îndeplinirea condițiilor
cerute și în cazul unei căsătorii mixte (cann. 1125-1126).
c) Dacă în momentul încheierii căsătoriei una dintre părți era, în gene –
ral, considerată botezată sau botezul ei era îndoielnic („dubius”), trebuie
să se presupună, conform can. 1060, validitatea căsătoriei, până când se
dovedește în mod cert că una dintre părți era botezată, iar cealaltă parte,
nebotezată.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

415
5. Impedimentul de hirotonire (can. 1087)
Cei care au primit hirotonirile sacre atentează invalid căsătoria.
În cazul unui diacon permanent rămas văduv, dispensa (de la Sfântul
Scaun) se acordă direct de la legea impedimentului, deoarece el nu este
obligat la celibat. În schimb, în cazul celorlalți diaconi (tranzitorii și perma –
nenți celibi), ca și în cazul celorlalți clerici, impedimentul dispare automat
după ce s-a obținut dispensa de celibat ( conGreGația pentru doctrina credin-
ței, Circ. Per litteras ad universos , 14.X.1980, n. 3 și 5: EV 7, n. 574-576).
6. Impedimentul de vot public de castitate (can. 1088)
Atentează invalid căsătoria cei care sunt legați de votul public perpetuu
de castitate într-un institut religios.
Potrivit Codului din 1917, erau supuși legii impedimentului dirimant
numai membrii unui ordin religios cu voturi solemne, în timp ce membrii
unei congregații cu voturi simple erau supuși impedimentului prohibitiv
(„impediens”) ( CDC 17, cann. 1073 și 1058, §§ 1 și 2).
Conform actualului Cod, sunt supuși impedimentului dirimant mem –
brii tuturor institutelor religioase (călugărești), de bărbați sau de femei,
atât de drept pontifical, cât și de drept diecezan, care au votul public per –
petuu de castitate.
Fiind un impediment de drept ecleziastic, se poate acorda dispensă, dar
numai după ce persoana în cauză a părăsit viața călugărească.
Membrii unui institut de drept pontifical sunt dispensați de Sfântul
Scaun, iar cei care aparțin unui institut de drept diecezan, de către episco –
pul diecezan.
7. Impedimentul de răpire („raptus”) (can. 1089)
Nu poate avea loc căsătoria între un bărbat și o femeie răpită sau cel
puțin reținută cu scopul de a încheia cu ea căsătorie, decât dacă, ulterior,
femeia, separată de cel care a răpit-o, aflându-se într-un loc sigur și liber,
alege de bunăvoie căsătoria. Impedimentul are loc între bărbatul care, per –
sonal sau prin terțe persoane, răpește sau reține femeia și femeia răpită
sau reținută.
8. Impedimentul de crimă (can. 1090)
a) Persoana care, cu scopul de a se căsători cu o anumită persoană, pri –
cinuiește moartea soțului (soției) acestei persoane, ori moartea propriului
soț (propriei soții), atentează invalid căsătoria (§ 1).§ 72. i mpedimenteLe matrimoniaLe

416
Pentru a se putea vorbi despre impediment se cer două lucruri: 1) să fi
avut loc moartea ca urmare a intervenției fizice sau morale din partea uci –
gașului; 2) delictul să fi fost săvârșit cu intenția de a se încheia o căsătorie
cu o persoană determinată. Această intenție trebuie să fie anterioară delic –
tului și să constituie cauza acestuia.
b) De asemenea, atentează invalid căsătoria între ei cei care au pricinuit
moartea soțului (soției), acționând împreună fizic sau moral (§ 2).
În acest al doilea caz, pentru a se putea vorbi despre impediment (la
care sunt supuși ambii complici), se cer următoarele condiții: 1) soția sau
soțul unuia dintre cei doi complici să fi fost ucisă (ucis), nefiind suficientă
tentativa de omor; 2) cooperarea fizică sau morală a celor doi complici să
fie reală și efectivă, iar moartea să fie consecința acțiunii efectuate sau
puse la cale de amândoi; 3) omorul să fie săvârșit cu intenția, cel puțin din
partea unuia, de a se căsători cu complicele.
c) Stabilind acest impediment, Biserica ia măsuri de apărare a vieții
soților, descurajându-i pe aceia care ar fi tentați să săvârșească asemenea
delicte. Fiind un impediment de drept ecleziastic, Biserica poate dispensa,
dar dispensa este sugerată Scaunului Apostolic. Dacă impedimentul este
ocult (adică nu poate fi dovedit în forul extern), Sfântul Scaun dispensează
foarte rar și din motive extrem de grave; dacă este public, nu dispensează
niciodată ob scandali enormitatem .
9. Impedimentul de consangvinitate (can. 1091)
a) Consangvinitatea în linie dreaptă face căsătoria nulă între toți ascen –
denții și descendenții, atât legitimi, cât și naturali (§ 1). În linie colaterală,
căsătoria este nulă până la al patrulea grad inclusiv (§ 2).
Consangvinitatea sau rudenia firească este legătura de sânge bazată pe
descendența unei persoane din altă persoană, sau legătura de sânge bazată
pe faptul că mai multe persoane au un autor comun („stipes”).
Consangvinitatea este impediment dirimant la căsătorie, indiferent
dacă provine dintr-o căsătorie validă sau dintr-o unire nelegitimă.
Autorul comun („stipes”) este persoana din care provin, prin naștere,
celelalte persoane.
Linia este seria de persoane care provin, prin naștere, din autorul comun.
Ea este dreaptă sau colaterală . Linia este dreaptă când persoanele provin
una din alta. Linia dreaptă poate fi ascendentă (tată, bunic, străbunic) sau
descendentă (fiu, nepot, strănepot). Linia este colaterală când persoanele au
același autor comun, dar nu provin una din alta (frate-soră, unchi-nepoată,
mătușă-nepot, verișor-verișoară). În linie dreaptă există atâtea grade câte
generații sunt, autorul comun nefiind luat în calcul; în linie colaterală cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

417
există atâtea grade câte persoane sunt în cele două linii împreună, autorul
comun nefiind luat în calcul.
Căsătoria în linie dreaptă, între ascendenți sau între descendenți, este
întotdeauna invalidă; în linie colaterală, numai până la al patrulea grad
inclusiv (veri primari).
b) Consangvinitatea în linie dreaptă, primul grad (tată-fiică, mamă-fiu),
este în mod cert de drept divin natural. După toate probabilitățile, este de
drept divin natural și consangvinitatea în celelalte grade ale liniei drepte,
precum și în gradul al doilea, în linie colaterală (frate-soră). În aceste cazuri
Biserica nu poate dispensa.
Nu este permisă niciodată căsătoria dacă există vreun dubiu că părțile
sunt consangvine în vreun grad al liniei drepte sau în gradul al doilea al
liniei colaterale (§ 4). Dubiul poate exista în cazul celor născuți din relații
extraconjugale.
În celelalte cazuri, ordinariul locului poate dispensa, dar sunt necesare
motive mai grave și mai temeinice cu cât gradul de consangvinitate este
mai apropiat.
10. Impedimentul de afinitate (can. 1092)
Afinitatea sau rudenia prin alianță este legătura de rudenie personală
între unul dintre soți și consangvinii celuilalt soț în linie dreaptă.
Afinitatea în linie dreaptă în orice grad face căsătoria invalidă.
Potrivit legii canonice, bărbatul rămas văduv nu se poate căsători nici
cu mama soției răposate, nici cu fiica pe care fosta soție a avut-o dintr-o
altă căsătorie sau dintr-o legătură extraconjugală. Tot astfel, o femeie rămasă
văduvă nu se poate recăsători nici cu tatăl fostului soț, nici cu fiul pe care
fostul soț l-a avut dintr-o altă căsătorie sau dintr-o legătură extraconjugală.
Actualul Cod nu mai ia în considerare afinitatea în linie colaterală. Un
bărbat rămas văduv se poate căsători fără dispensă cu sora soției sale dece –
date, iar femeia rămasă văduvă se poate căsători fără dispensă cu fratele
soțului său decedat. Cei care au lucrat la revizuirea Codului au considerat
că „deseori căsătoria între afini este cea mai bună soluție în favoarea copi –
ilor proveniți din prima căsătorie” („Communicationes” 9 [1977] 368).
11. Impedimentul de onestitate publică (can.1093)
Impedimentul de onestitate publică derivă din căsătoria invalidă, după
ce s-a instaurat viața în comun, sau din concubinajul notoriu și public; inva –
lidează căsătoria, în primul grad al liniei drepte între bărbat și consangvi –
nii femeii, și invers. § 72. i mpedimenteLe matrimoniaLe

418
Deci pot exista două situații: a) o căsătorie invalidă (atentată sau puta –
tivă) însoțită de conviețuire; b) instaurarea unui concubinaj notoriu (dacă
este deja divulgat) și public (dacă poate fi dovedit în mod public). Trebuie
să fie vorba despre un adevărat concubinaj, adică relația dintre cei doi tre –
buie să fie more maritali și habitualis , fiind excluse simplele întâlniri și
relații păcătoase.
Impedimentul de onestitate publică face nulă căsătoria numai în primul
grad, în linie dreaptă. Deci nu este permisă căsătoria între bărbat și mama
femeii sau fiica femeii, avută din altă legătură; între femeie și tatăl bărba –
tului sau fiul acestuia avut din altă legătură.
O eventuală căsătorie între aceste persoane contravine decenței naturale,
ar trezi uimirea publică și ar scandaliza comunitatea.
12. Impedimentul de rudenie legală sau înfiere (can. 1094)
Nu pot încheia în mod valid căsătorie între ei cei care sunt uniți prin
rudenie legală provenită din adopție, în linie dreaptă și în gradul al doilea
al liniei colaterale (a se vedea și can. 110).
Potrivit acestei legi canonice, este invalidă căsătoria:
– între cel care adoptă și cel adoptat;
– între cel adoptat și toți consangvinii în line dreaptă ai aceluia care
adoptă;
– între cel care adoptă și frații și surorile celui adoptat;
– între cel adoptat și frații și surorile celui care adoptă;
– între cei adoptați între ei, în cazul că cineva adoptă mai mulți copii.
Impedimentul este întotdeauna dirimant, chiar și în cazul în care, după
legile civile, este numai prohibitiv.
§ 73. CONSIMȚĂMÂNTUL MATRIMONIAL
(cann. 1095-1107)
Căsătoria – instituție care face parte din ordinea naturii și a harului –
este opera lui Dumnezeu, însă fiecare căsătorie în parte, chiar dacă este o
comunitate de iubire, ia naștere din consimțământul liber și conștient al
celor două părți, iubirea nefiind un element de care depinde valoarea juri –
dică a căsătoriei. Nicio putere omenească, nici chiar Biserica, nu poate
suplini consimțământul părților (cf. can. 1057, §§ 1 și 2).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

419
1. Capacitatea psihică (can. 1095)
Deoarece consimțământul matrimonial este un act al voinței, care, pe
lângă faptul că trebuie să fie liber, total și responsabil, e necesar să fie și
adecvat obiectului, adică legământului conjugal, care prin natura sa include
obligații și drepturi esențiale. De aceea, acest consimțământ poate fi făcut
în mod eficient numai de persoane care au capacitatea naturală de a-l face.
a) Sunt incapabili să dea un consimțământ matrimonial valid, în pri –
mul rând, cei cărora le lipsește uzul suficient al rațiunii . Legea nu vorbește
despre lipsa de rațiune, ci despre lipsa uzului suficient al rațiunii, necesar
pentru un angajament de o deosebită importanță, care este legământul
matrimonial prin care două persoane se unesc pentru toată viața. Cineva
poate să aibă uzul suficient al rațiunii pentru alte angajamente, dar nu
pentru cel privind căsătoria.
Cauzele acestei deficiențe sunt numeroase și variate și trebuie analizate
de la caz la caz. Practic, este vorba despre boli mintale și despre alte tulbu –
rări psihice grave , cum ar fi schizofrenia. Bolile psihice apărute după căsă –
torie, fără simptome anterioare, nu pot constitui motive pentru declararea
invalidității căsătoriei.
b) Sunt incapabili să dea un consimțământ valid și cei care suferă de un
grav defect de discernământ cu privire la drepturile și obligațiile matrimo –
niale esențiale care trebuie date și acceptate reciproc. Nu este suficient ca
o persoană care se căsătorește să aibă uzul suficient al rațiunii, ci e necesar
să aibă și o adecvată maturitate psihologică. Maturitatea cerută de acest
canon, numită și discernământ, este capacitatea „critică” a viitorilor soți
de a chibzui și aprecia concret responsabilitățile matrimoniale esențiale pe
care ei și le asumă pentru toată viața.
Discernământul aparține de voință. În cazul lipsei de discernământ, nu
este vorba despre boli mintale, ci despre toate formele de nevroză și psiho –
ză, cu repercusiuni asupra voinței și afectivității.
c) În al treilea rând, sunt incapabili să dea un consimțământ matrimo –
nial valid cei care, din motive de natură psihică, nu pot să-și îndeplinească
obligațiile esențiale ale căsătoriei, deoarece nu este suficient ca acestea să
fie cunoscute în abstract și evaluate în concret, ci trebuie să existe și posi-
bilitatea reală de a le îndeplini , care în anumite cazuri de anomalie este
exclusă (de ex. homosexualitatea, nimfomania etc.).
În acest caz, consimțământul e nul, nu pentru că este exclus obiectul, ci
pentru că moralmente nu poate fi asumat, din lipsa de disponibilitate a
materiei obligației din partea persoanei.
Obligațiile matrimoniale esențiale sunt bunurile căsătoriei: nașterea și
educarea copiilor, fidelitatea conjugală, indisolubilitatea legământului,
„comunitatea întregii vieți”, „binele soților”.§ 73. c onSimțământuL matrimoniaL

420
Este necesar ca întotdeauna să fie vorba despre o imposibilitate reală de
a îndeplini aceste obligații, și nu despre o simplă dificultate sau despre
nerealizarea lor de fapt.
2. Lipsa consimțământului (cann. 1096, 1100-1101)
În can. 1095 sunt stabilite cazurile în care consimțământul matrimo –
nial este invalid din cauza existenței unei incapacități psihice din partea
subiectului.
În cann. 1096, 1100 și 1101, legiuitorul stabilește cazurile în care con –
simțământul, cu toate că este manifestat în mod vizibil, de fapt nu există,
și aceasta, din două motive: fie că părțile, sau cel puțin una dintre ele, sunt
ignorante cu privire la însăși esența căsătoriei, fie că simulează , total sau
parțial, consimțământul în momentul manifestării lui.
a) Ignoranța cu privire la esența căsătoriei (can. 1096)
Ca să poată exista un consimțământ matrimonial, este necesar ca părțile
cel puțin să nu ignore că o căsătorie este o permanentă comunitate de viață
între un bărbat și o femeie, rânduită pentru procreare printr-o anumită
cooperare de ordin sexual (§ 1).
Pentru a voi căsătoria este suficient a voi esența ei, în schimb, cât pri –
vește proprietățile ei, chiar dacă sunt inseparabile de esență, nu este necesar
din punct de vedere juridic să fie voite, ci numai să nu fie excluse printr-un
act pozitiv de voință.
O persoană care ar considera căsătoria drept o comunitate exclusiv ami –
cală sau de întrajutorare, ocazională și trecătoare, sau că nașterea copiilor
ar fi rezultatul unor simple manifestări afectuoase, și ar acorda dreptul
reciproc asupra trupului numai în vederea acestor manifestări, fără a avea
o idee, chiar minimă, cu privire la cooperarea de natură sexuală a celor doi
soți, ar încheia o căsătorie invalidă, deoarece ar lipsi obiectul esențial al
consimțământului.
Această ignoranță nu se presupune a exista după pubertate (§ 2).
b) Simularea consimțământului (cann. 1100, 1101)
Simularea consimțământului are loc în cazul în care cele două părți, sau
cel puțin una dintre ele, exprimă în exterior voința de a încheia căsătoria,
dar de fapt, în interior, această voință nu există, sau face să apară cu ade –
vărat ceva care nu există.
Simularea poate fi totală , când se exclude însăși căsătoria, sau parțială ,
când se exclude un element esențial sau o proprietate esențială a căsătoriei.
1) Simularea totală: excluderea căsătoriei
Cine exclude, printr-un act pozitiv de voință, însăși căsătoria, care pen –
tru el este o simplă formalitate lipsită de sens, chiar dacă rostește cuvintele cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

421
sau face gesturile prescrise de ritualul celebrării, nu încheie căsătoria sau
Dumnezeu nu unește nimic (cf. Mt 19,6).
Excluderea trebuie să fie făcută „printr-un act pozitiv de voință”, sau
mai exact cu intenție directă, deliberată, fermă, absolută și constantă, care
anulează voința de a încheia căsătoria. Excluderea poate fi făcută fie de
ambele părți, fie numai de către una dintre ele; poate fi „actuală”, conce –
pută în momentul cununiei, sau „virtuală”, adică formulată înainte de cu nu-
nie, dar nerevocată. De obicei, procedează astfel persoana care speră să
intre în posesia unei moșteniri, să dobândească o altă cetățenie etc.
2) Simularea parțială: excluderea unui element esențial
Încheie căsătorie invalidă persoana care exclude printr-un act pozitiv de
voință un element esențial al căsătoriei (§ 2).
În ultimele decenii, jurisprudența ecleziastică, ținând seama de învăță –
tura celui de al II-lea Conciliu din Vatican, a stabilit că nu numai bonum
prolis , prevăzut de vechiul Cod, can. 1081, § 2, ci și bonum coniugum con-
stituie un element esențial al căsătoriei.
Bonum prolis îl constituie dreptul și datoria la actul conjugal și la naș –
terea și educarea copiilor.
Bonum coniugum îl constituie dreptul și datoria la comuniunea intimă
de viață, care constă într-o completare și o perfecționare a celor doi soți,
prin dăruirea și acceptarea reciprocă a sufletelor și trupurilor. „Bărbatul și
femeia care, prin legământul conjugal, nu mai sunt doi, ci un singur trup
(Mt 19,6), își oferă unul altuia ajutor și slujire prin unirea intimă a persoa –
nelor și faptelor lor” ( GS 48).
Atât în cazul lui bonum coniugum , cât și în cel al lui bonum prolis , este
necesară o distincție între excluderea dreptului însuși al celuilalt soț la
comuniunea de viață sau la relațiile interpersonale, sau excluderea dreptu –
lui la actul conjugal, adică nașterea și educarea copiilor, și exercitarea aces –
tui drept. Dă un consimțământ invalid persoana care exclude dreptul, și
nu persoana care exclude exercitarea sau îndeplinirea acestui drept. Aceas tă
distincție este importantă în cazul unui cuplu matrimonial care decide să
aibă relații conjugale numai în perioadele de așa-zisă sterilitate naturală a
soției (cf. piuS aL Xii- Lea, Discurs ținut la 29.X.1951: AAS 43 [1951] 845;
pauL aL vi-Lea, Scris. enc. Humanae vitae , 25.VII.1968: AAS 60 [1968] 492).
3) Simularea parțială: excluderea unei proprietăți esențiale
Încheie căsătorie invalidă persoana care exclude, printr-un act pozitiv
de voință, o proprietate esențială a căsătoriei (§ 2).
Proprietățile esențiale sunt unitatea și fidelitatea, indisolubilitatea și
sacramentalitatea. Primele două proprietăți sunt inerente și căsătoriei na –
turale. § 73. c onSimțământuL matrimoniaL

422
I) Excluderea unității . Unitatea căsătoriei mai este numită bonum fidei
sau fidelitate și constă în convingerea ambilor soți că nu au dreptul să divor –
țeze pentru a încheia o altă căsătorie și că nu au dreptul de a avea rapor –
turi sexuale cu terțe persoane. Exclude fidelitatea conjugală persoana care,
înainte de a se căsători sau în momentul încheierii căsătoriei, neagă pro –
priului partener dreptul exclusiv la actele conjugale și își rezervă dreptul
de a avea raporturi intime și cu alte persoane.
Nu exclude fidelitatea în sens juridic persoana care, deși acordă dreptul
și acceptă cu principiu obligația fidelității, prevede totuși că, din slăbiciune
sau chiar rea-voință, ar putea să aibă relații extraconjugale.
II) Excluderea indisolubilității . Indisolubilitatea căsătoriei mai este numită
și bonum sacramenti , deoarece stabilitatea legământului (necesară prin
drept divin și natural și pentru căsătoria celor nebotezați) este mai mare
în căsătoria creștinilor, care este sacrament și constituie imaginea uniunii
indisolubile dintre Cristos și Biserica sa, și participarea la această uniune.
Excluderea, printr-un act pozitiv de voință, a indisolubilității, adică voința
de a rupe legământul, atrage după sine întotdeauna nulitatea căsătoriei.
Voința generală de a cere divorțul sau prejudecățile contra indisolubili –
tății, dacă nu sunt traduse într-un act pozitiv de voință, nu intră în cadrul
consimțământului și deci nu invalidează căsătoria. În acest caz, chiar și cel
mai convins „teoretician” al divorțului poate să încheie o căsătorie validă,
dacă nu intenționează să aplice teoriile greșite, pe care le susține, față de
propria căsătorie pe care ar vrea să o încheie. În schimb, dacă, printr-un
act pozitiv de voință, intenționează să încheie efectiv așa cum o gândește,
adică „solubilă”, și nu altfel, se presupune că a încheiat o căsătorie invalidă.
III) Excluderea sacramentalității . În cazul creștinilor, nu poate să existe
un contract matrimonial valid care să nu fie în același timp și sacrament,
semn eficace de har. Datorită acestui fapt, cele două elemente nu pot să
existe în mod separat: căsătoria și sacramentul formează o singură realitate.
Prin urmare, în cazul în care cel puțin una dintre părți exclude printr-un
act pozitiv de voință, înainte de consimțământ sau în momentul manifes –
tării lui, demnitatea sacramentală, exclude de fapt căsătoria însăși.
Așa se explică de ce jurisprudența ecleziastică nu consideră excluderea
sacramentalității ca fiind un cap autonom de nulitate, ci obișnuiește să o
considere excludere a însăși căsătoriei.
La celebrarea căsătoriei trebuie văzut dacă este predominantă intenția
de a încheia o căsătorie validă, sau intenția de a exclude sacramentalitatea.
În primul caz, sacramentalitatea urmează inseparabil căsătoria, deoarece,
din voința lui Cristos, căsătoria între doi creștini nu poate fi decât sacra –
ment; în al doilea caz, căsătoria este nulă, deoarece ea nu poate să existe
fără sacramentalitate.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

423
4) Canonul 1100
Cunoașterea sau presupunerea ( opinio ) cu privire la nulitatea căsătoriei
(de ex., o căsătorie celebrată cu un impediment de drept ecleziastic cunos –
cut de către părți) nu exclude în mod necesar consimțământul, dacă acesta
este dat de fapt conform tuturor normelor cerute de natura sa de act uman.
Numai în cazul în care chiar și una dintre părți a știut sau a presupus că a
fost vorba despre un impediment ce nu poate fi dispensat sau că nu poate
să înceteze, nu există consimțământ, deoarece nimeni nu poate voi un lucru
pe care îl știe că e imposibil.
3. Viciile de consimțământ (cann. 1097-1098, 1103)
Uneori voința de a încheia căsătoria, deși există, poate fi viciată, adică
persoana s-a decis în urma unor circumstanțe care i-au alterat, într-un fel
sau altul, cursul psihologic normal. Fără aceste circumstanțe, alegerea ei ar
fi fost total diferită. Există trei vicii de consimțământ: a) eroarea; b) dolul;
c) violența sau teama.
a) Eroarea (can. 1097)
1) Eroarea cu privire la persoană invalidează căsătoria (§ 1). Această
eroare se verifică în cazul în care cineva vrea să se căsătorească cu o per –
soană bine determinată, dar, de fapt, în locul acesteia se află o altă persoană
(cf. Gen 29,23). Căsătoria e nulă, deoarece eroarea este cu privire la însuși
obiectul legământului: identitatea fizică a persoanei. Acest gen de eroare
s-ar putea întâmpla, mai ales, în căsătoriile prin procură (cf. can. 1105).
2) Eroarea cu privire la o calitate a persoanei. O asemenea eroare, chiar
dacă este cauză a contractului, nu invalidează căsătoria, dacă această cali –
tate nu este voită în mod direct și principal (§ 2).
3) Eroarea cu privire la unitatea , indisolubilitatea și demnitatea sacra –
mentală a căsătoriei nu viciază consimțământul, cu condiția să nu deter –
mine voința (can. 1099). Este vorba despre o eroare intelectuală, o eroare
a minții, fără ca voința să adere la ea.
b) Dolul (can. 1098)
Acest canon este absolut nou în dreptul canonic.
Cine încheie căsătorie indus în eroare prin dol provocat pentru a obține
consimțământul, cu privire la o calitate a celeilalte părți, care prin natura
sa poate perturba în mod grav comunitatea conjugală, o încheie în mod
invalid.
Dolul este voința deliberată și culpabilă de a determina o persoană, prin
înșelăciuni, minciuni sau reticențe, de a săvârși o acțiune pe care altmin –
teri nu ar săvârși-o.
În general, actul îndeplinit ca urmare a unei induceri în eroare de către
altcineva nu exclude voința de a săvârși acel act și, de aceea, este valid din § 73. c onSimțământuL matrimoniaL

424
punct de vedere juridic, dar poate fi anulat de către normele dreptului.
Uneori dreptul, pentru a ocroti actele juridice de importanță deosebită (în
cazul de față, căsătoria), declară că este nul actul săvârșit ca urmare a unui
dol (cf. can. 125, § 2).
Codul de drept canonic semnalează un exemplu de dol în canonul 1084,
§ 3, unde este vorba despre sterilitate. Jurisprudența ecleziastică ia în con –
siderare și alte cazuri: o boală gravă și incurabilă, SIDA, alcoolismul, toxi –
comania incurabilă, „graviditas ab alio” etc. După opinia canoniștilor, dolul
despre care vorbește acest canon invalidează căsătoria, nu în virtutea
dreptului natural, ci în virtutea noului drept canonic.
De aceea, eventualele căsătorii încheiate prin dol înainte de intrarea în
vigoare a noului Cod (27 noiembrie 1983) trebuie considerate valide.
c) Violența și frica („vis et metus”) (can. 1103)
Este invalidă căsătoria încheiată sub violență sau frică gravă externă,
chiar dacă nu este provocată în mod intenționat, de care cineva nu se poate
elibera fără a fi nevoit să aleagă căsătoria.
Violența poate fi fizică (trupească) sau morală (psihică). Căsătoria înche –
iată din constrângere fizică este nulă în virtutea dreptului natural, deoare –
ce consimțământul lipsește cu desăvârșire. Căsătoria încheiată din frică
sau violență morală este nulă cel puțin în virtutea dreptului pozitiv canonic.
1) Pentru a invalida căsătoria, frica trebuie să întrunească simultan trei
condiții: să fie gravă ; externă ; fără alternativă . Gravă : adică de așa natură
încât să diminueze în mare măsură libertatea persoanei care vrea să se
căsătorească. E suficient să fie „relativ gravă” și să se țină seama de carac –
terul, vârsta, educația, cultura și sexul persoanei care suportă frica. Externă :
adică să provină din partea altei persoane. Nu este luată în considerare
frica izvorâtă din imaginația sau îngrijirea contractantului. Fără alterna –
tivă: persoana respectivă să nu poată găsi altă cale de scăpare decât alege –
rea căsătoriei.
2) Frica trebuie să fie cauza consimțământului matrimonial. Și hoțul
fură cu frică, dar nu din frică. În caz de dubiu dacă frica a fost cauza căsă –
toriei sau dacă a fost gravă, standum est pro valore matrimonii (cf. can.
1060).
3) Frica indirectă. Se consideră că legământul matrimonial este nul și
când voința persoanei care se cunună nu are ca obiect căsătoria în sine, ci
căsătoria ca mijloc necesar pentru a scăpa de răul cu care este amenințată
(de ex., o tânără încheie căsătorie nedorită numai pentru a scăpa de ame –
nințările unui tată care o obligă la prostituție, sau pentru a scăpa de con strân –
gerea cuiva de a întreține cu el relații păcătoase, sau pentru a scăpa de cri –
zele unor părinți care îi fac viața insuportabilă etc.). Și în cazul fricii indi –
recte sunt necesare trei condiții pentru a se putea vorbi despre invaliditatea cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

425
căsătoriei: aversiunea față de căsătoria ce trebuie încheiată; amenințări
grave provenite de la alții; lipsa oricărei alte posibilități de a ieși din situa –
ție decât alegerea căsătoriei.
4) Frica reverențială constă în convingerea sau presimțirea unei persoane
că cei cărora ea trebuie să le dea ascultare, cinstire, respect (părinții, supe –
riorii, binefăcătorii) vor fi mult timp și în mod grav ofensați și indignați.
Este cauzată de rugăminți insistente și supărătoare, de presiuni morale
excesive etc. Pentru evaluarea gravității fricii reverențiale, trebuie să se
țină seama și de condițiile persoanei care o suportă.
4. Consimțământul condiționat (can. 1102)
Condiția constă într-o circumstanță sau într-o serie de circumstanțe de
care depind consimțământul și deci validitatea căsătoriei. Condițiile pot
privi viitorul, trecutul și prezentul.
a) Condițiile care se referă la un lucru viitor .
Nu poate fi încheiată în mod valid căsătoria sub o condiție ce se referă
la un lucru viitor (§ 1).
Orice fel de condiție de futuro , indiferent dacă se verifică sau nu, face
căsătoria invalidă.
Nu trebuie să se confunde condiția propriu-zisă cu un bun esențial al
căsătoriei, exclus sub formă de condiție. De ex., „dacă mama ta nu-ți va
permite să devii casnică, voi exclude copiii din căsătoria noastră, sau voi
deschide acțiune de divorț”. Cine spune așa exclude bonum prolis sau bonum
sacramenti sub formă de condiție. În acest caz, va trebui să se dovedească
dacă el, efectiv, a exclus copii sau intenționa să dea divorț.
b) Condiția care se referă la un lucru trecut sau prezent.
Căsătoria încheiată sub o condiție ce se referă la un lucru trecut sau la
un lucru prezent este validă sau nu, în funcție de existența sau inexistența
acelui lucru pus sub condiție (§ 2).
Pentru ca o condiție să aibă efect asupra validității pactului matrimonial,
este necesar ca persoana să intenționeze sau să vrea să lege validitatea
căsătoriei de îndeplinirea condiției.
Condiția trebuie pusă printr-un act pozitiv de voință și să dureze până
la cununie, inclusiv.
Cine îi spune logodnicei sale: „Vreau să închei cu tine căsătorie validă
numai dacă ești fecioară” face o căsătorie invalidă în cazul că ea nu era
fecioară. Cine spune: „Vreau să închei cu tine căsătorie validă numai dacă
în trecut nu ai avut relații intime cu acel bărbat” face o căsătorie invalidă
dacă ea într-adevăr a avut asemenea relații. În primul caz este vorba des –
pre o condiție de praesenti ; în al doilea caz, despre o condiție de praeterito .§ 73. c onSimțământuL matrimoniaL

426
c) Liceitatea condiției
Condiția prevăzută de § 2 nu poate fi pusă în mod licit, decât cu permi –
siunea, dată în scris, a ordinariului locului (§ 3).
Această prescripție este binevenită, deoarece s-ar putea întâmpla ca
unele persoane să pună condiții cu prea mare ușurință, sau condiții a căror
îndeplinire este nesigură, necinstită sau imposibilă. Din respect față de
sacrament și pentru a se evita neajunsuri însemnate, e necesar ca o condi –
ție să fie judecată și de către ordinariul locului.
Permisiunea trebuie dată în scris. Acest document poate constitui probă
valabilă în cazul unui eventual proces de declarare a nulității căsătoriei.
Cu ocazia examenului mirelui, parohul trebuie să facă investigații și
asupra unui eventual consimțământ condiționat. În cazul în care descoperă
o condiție de futuro , să refuze celebrarea căsătoriei; în cazul unei condiții
de praesenti sau de praeterito , să apeleze la ordinariul locului.
5. Modalități de exprimare a consimțământului
a) Prezența celor două părți și exprimarea consimțământului (can. 1104)
1) Pentru validitate : pentru încheierea validă a căsătoriei, este necesar
ca cele două părți să fie prezente împreună în același timp, personal sau
prin procurator (§ 1).
Această prezență simultană este motivată de unitatea consimțământu –
lui matrimonial și a legământului pe care consimțământul îl produce. La
această dispoziție de lege sunt ținuți și necatolicii, precum și personale
scutite de la forma canonică.
2) Pentru liceitate : mirii să exprime consimțământul matrimonial prin
cuvinte; dacă însă nu pot vorbi, prin semne echivalente (§ 2).
Consimțământul trebuie exprimat prin cuvinte, în forma aprobată de
autoritatea ecleziastică și prescrisă de ritual. Este ilicită înlocuirea cuvin –
telor cu aprobarea făcută prin strângerea mâinilor, înclinarea capului etc.
Acest lucru este permis numai în cazul în care cele două părți, sau una
dintre ele, nu pot vorbi (sunt mute, foarte bâlbâite). Orice motiv grav face
licită folosirea unor semne exterioare potrivite.
b) Căsătoria prin procurator (can. 1105)
aa) Pentru a încheia în mod valid căsătoria prin procurator, este necesar:
• să existe un mandat special pentru a o încheia cu o persoană precisă;
• ca procuratorul să fie desemnat de însuși mandantul și să-și îndepli –
nească funcția personal (§ 1).
bb) Pentru ca mandatul să fie valid, trebuie să fie semnat de mandant
și, în plus, fie de către parohul sau ordinariul locului în care este dat man –
datul, fie de către preotul delegat de unul dintre ei, fie cel puțin de către doi cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

427
martori; sau să fie făcut printr-un înscris autentic, conform dispozițiilor
dreptului civil (§ 2).
3) Dacă mandantul nu poate să scrie, acest fapt trebuie consemnat în
mandatul însuși și să se adauge un alt martor, care să semneze și el man –
datul; altminteri, mandatul este invalid (§ 3).
4) Dacă mandantul, înainte ca procuratorul să încheie în numele lui, a
revocat mandatul sau a devenit alienat mintal, căsătoria este invalidă,
chiar dacă procuratorul sau cealaltă parte contractantă nu știa acest lucru
(§ 4).
c) Interpretul (can. 1106)
Căsătoria poate fi încheiată cu ajutorul unui traducător (dacă cele două
părți folosesc o limbă necunoscută de către asistent și martori), totuși paro –
hul să nu asiste la ea, dacă nu este sigur că traducătorul este vrednic de
crezare.
6. Stabilitatea consimțământului (can. 1107)
Chiar dacă o căsătorie a fost încheiată în mod invalid din cauza unui
impediment sau a unui defect de formă, se presupune că rămâne consim –
țământul dat, până se constată revocarea lui.
În acest canon este vorba despre o simplă prezumție de drept, care nu
exclude proba contrară.
În forul intern, o căsătorie este validă sau invalidă în funcție de existența
sau inexistența consimțământului. O dată ce consimțământul a fost dat,
revocarea lui este un fapt nou și, de aceea, trebuie demonstrată. Nu se
pune problema pentru căsătoriile valide, ci pentru cele invalide din cauza
existenței unui impediment dirimant sau a unui defect de formă.
Revocarea consimțământului va trebui constatată pe baza probelor
obișnuite, capabile să demonstreze nulitatea căsătoriei, în special pe baza
probelor culese de la martorii vrednici de crezare și pe baza circumstanțe –
lor care, analizate în totalitatea lor, să anuleze prezumția de drept.
Principiul conținut în acest canon deschide accesul la convalidarea sim –
plă și la cea radicală, despre care se va trata în ultimul capitol.
§ 74. FORMA CELEBRĂRII CĂSĂTORIEI
Elementul constitutiv al căsătoriei este consimțământul, conștient și
liber, manifestat de un bărbat și de femeie, capabili din punct de vedere
somatic și psihic. Din punct de vedere al dreptului natural, nu sunt nece –
sare alte condiții și formalități pentru o căsătorie validă.§ 74. f orma ceLeBrării căSătoriei

428
Totuși, ținând seama că oamenii fac parte din societate și că o căsătorie
are consecințe importante atât pentru soți și pentru copiii lor, cât și pentru
societate, este conform cu dreptul natural ca dreptul pozitiv uman să sta –
bilească anumite formalități necesare pentru ca un pact matrimonial să fie
valid și recunoscut și din punct de vedere social.
Deoarece căsătoria creștină este și un fapt eclezial, consimțământul dat
de cele două părți trebuie să fie dovedit și în fața comunității. Din momen –
tul în care își dau consimțământul, părțile dobândesc în Biserică o nouă
condiție juridică, ce trebuie tutelată de către drept. De aceea, Biserica vrea
ca manifestarea consimțământului să fie făcută în conformitate cu unele
solemnități precise, așa încât să se poată dovedi că el într-adevăr a avut
loc. Biserica are dreptul originar și exclusiv de a stabili pentru membrii ei
forma celebrării, deoarece căsătoria dintre botezați a fost ridicată de Cris –
tos Domnul la demnitatea de sacrament.
Manifestarea consimțământului după forma prescrisă de drept pentru
validitatea lui este numită formă canonică sau juridică . Ea a fost introdusă
de Conciliul Tridentin prin decretul Tametsi (Sess . XXiv , De sacr. Matr. ,
cap. I, în DS 1813-1816), pentru a pune capăt tuturor dezordinilor provo –
cate de căsătoriile clandestine.
1. Forma canonică (cann. 1108-1114)
a) Asistentul sau martorul calificat (can. 1108)
Sunt valide numai acele căsătorii care sunt încheiate în fața asistentu –
lui, adică a ordinarului locului sau a parohului locului , ori în fața unui
preot sau diacon delegat de unul dintre ei, rămânând în vigoare excepțiile
prevăzute în cann. 144, 1112 § 1, 1116 și 1127 §§ 1 și 2.
Asistent la căsătorie este numai acela care, fiind prezent, cere manifes –
tarea consimțământului contractanților și o primește în numele Bisericii
(§ 2). Prin asistent, ca martor calificat e însăși comunitatea care îi întreabă
pe cei doi miri și primește răspunsurile lor.
aa) Asistenți în virtutea oficiului (cann. 1109, 1110)
Dacă nu au fost excomunicați, interziși sau suspendați de la oficiu, ori
declarați ca atare, printr-o sentință sau printr-un decret, ordinariul locu –
lui și parohul asistă valid în virtutea oficiului, în cadrul teritoriului lor, nu
numai căsătoriile supușilor lor, dar și căsătoriile acelora care nu sunt su –
pușii lor, cu condiția ca unul dintre aceștia să fie de rit latin.
Echivalat parohului este preotul căruia i s-a încredințat o cvasiparohie
(cf. can. 516, § 1). Când parohia este vacantă sau parohul este împiedicat,
are facultatea obișnuită administratorul parohial (cf. cann. 539; 540 § 1).
Ordinariul personal și parohul personal asistă în mod valid, în virtutea
oficiului, numai căsătoria acelor miri dintre care cel puțin unul este supus cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

429
în cadrul jurisdicției lor (cf. cann. 372, § 2; 518). Au putere obișnuită și
capelanii militari în cadrul jurisdicției lor ( ioan pauL aL ii-Lea, Const. apost.
Spirituali militum curae , 21 apr. 1986, în AAS 78 (1986) 484).
bb) Asistenți în virtutea delegației (cann. 1111-1112)
Atât timp cât își exercită în mod valid oficiul, ordinariul locului și paro –
hul le pot delega, în cadrul teritoriului propriu, preoților și diaconilor facul –
tatea, chiar generală, de a asista căsătoriile.
• Delegația generală este delegația dată unui preot sau diacon bine pre –
cizat, pentru căsătorii nedeterminate, și durează în timp. Ea trebuie, ad
validitatem , dată în scris.
• Delegația specială este delegația dată unui preot sau diacon bine pre –
cizat și pentru o căsătorie determinată sau pentru mai multe căsătorii bine
determinate. Este invalidă delegația presupusă (nu a fost acordată, dar se
consideră în mod greșit că a fost acordată), interpretativă (nu a fost acor –
dată, dar se consideră că ar fi fost acordată dacă s-ar fi verificat anumite
condiții) și tacită (se bazează, mai ales, pe tăcere și exclude orice semn ex tern
care să denote un act pozitiv de voință).
• Subdelegarea. Dacă delegația a fost acordată de Sfântul Scaun, poate fi
subdelegată fie pentru un singur act, fie pentru totalitatea cazurilor, în afară
de cazul când subdelegarea a fost interzisă în mod expres (can. 137, § 2).
Delegația acordată de o altă autoritate, care are facultatea necesară,
dacă a fost acordată pentru totalitatea cazurilor, poate fi subdelegată; dacă,
în schimb, a fost acordată pentru un singur caz sau pentru cazuri bine
determinate, nu poate fi subdelegată decât printr-o concesie expresă din
partea celui care deleagă (can. 137, § 3).
Nicio facultate subdelegată nu poate fi din nou subdelegată, decât în
cazul când acest lucru a fost acordat în mod expres de către cel care deleagă
(can. 137, § 4).
• Delegarea unui laic . Unde nu există preoți, nici diaconi, episcopul die –
cezan, având părerea favorabilă a conferinței episcopilor și obținând per –
misiunea de la Sfântul Scaun, poate delega laici (bărbați sau femei) pentru
a fi asistenți la căsătorie.
Laicii nu au niciodată facultatea de a dispensa de eventualele impedi –
mente matrimoniale, nici chiar în pericol de moarte sau în cazuri urgente.
b) Excepție de la forma canonică: forma extraordinară (can. 1116)
Dacă nu este posibil să se aibă, fără un neajuns grav, un asistent compe –
tent conform dreptului sau la care să se poată merge, cei care intenționează
să încheie căsătorie o pot încheia valid și licit în fața martorilor :
1) în pericol de moarte;
2) în afara pericolului de moarte, cu condiția să se prevadă în mod pru –
dent că această situație va dura o lună (§ 1).§ 74. f orma ceLeBrării căSătoriei

430
În ambele cazuri, dacă există un alt preot sau diacon care poate fi pre –
zent, trebuie să fie chemat și, împreună cu martorii, să fie prezent la cele –
brarea căsătoriei, rămânând validă căsătoria încheiată numai în fața mar –
torilor (§ 2).
Astfel de cazuri pot exista în țările de misiune, unde numărul preoților
este mic, sau în țările unde religia catolică este persecutată.
c) Martorii comuni (can. § 1)
În afară de asistent, care este martor calificat, pentru ca o căsătorie să
fie validă , trebuie să fie prezenți la schimbul de consimțământ al celor doi
miri și doi martori . Pentru ca cineva să poată îndeplini rolul de martor nu
sunt necesare calități speciale, ci e suficient să fie persoane capabile să dea
mărturie despre efectuarea consimțământului. Pot fi martori chiar și per –
soane care se află în biserică, deși nu au intenția expresă de a îndeplini
acest rol, cu condiția să fi văzut și să fi auzit cum cei doi miri și-au dat
consimțământul. Desigur, nu pot fi martori orbii, surzii, cei care nu au
uzul rațiunii, cei care sunt în stare de ebrietate etc.
d) Cei obligați la forma canonică (can. 1117)
Forma stabilită în canoanele de mai sus (adică forma canonică a cele –
brării căsătoriei) trebuie respectată dacă cel puțin una dintre părțile care
încheie căsătoria este botezată în Biserica Catolică, sau a fost primită în
această Biserică, și nu s-a îndepărtat de ea printr-un act formal, rămânând
neschimbate dispozițiile can. 1127, § 2, adică cele referitoare la dispensa de
la forma canonică în cazul căsătoriilor mixte.
Îndepărtarea de Biserica Catolică printr-un act formal înseamnă fie în scri-
erea la o confesiune necatolică, fie înștiințarea în scris a ordinariului locu –
lui, a parohului etc. Este vorba despre un act juridic extern din care să re iasă
în mod cert că a avut loc o îndepărtare formală de Biserică.
Conceptul de act formal trebuie interpretat în sens strict, pentru a fi
tutelată certitudinea juridică. În acest sens, o viață dezordonată, o educa –
ție primită extra Ecclesiam Catholicam sau o îndepărtare publică de doc –
trina și principiile morale creștine catolice nu sunt motive care să scutească
pe cineva de la forma canonică a celebrării căsătoriei. Cât privește dispensa
de la forma canonică, a se vedea can. 1079.
e) Asistența licită la căsătorie (cann. 1113, 1114)
1) În cazul delegației speciale . Înainte de a se acorda delegația specială,
să se întreprindă tot ceea ce dreptul stabilește pentru dovedirea stării libere.
Obligația de a dovedi starea liberă îi revine parohului sau celui care ține
locul parohului. Examenul mirilor trebuie făcut cu mare grijă și seriozitate.
Pentru dovedirea stării libere sunt necesare argumente pozitive și dovezi
legale cu privire la lipsa oricărui impediment și a oricărei piedici pentru
celebrarea validă.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

431
2) Certitudinea cu privire la starea liberă . Asistentul căsătoriei activează
în mod ilicit dacă nu are certitudinea cu privire la starea liberă a mirilor,
conform dreptului. Și, când e posibil, cu privire la permisiunea parohului ,
ori de câte ori asistă în virtutea delegației generale.
2. Locul și rânduiala celebrării căsătoriei
(cann. 1115; 1118-1120)
a) Locul celebrării (cann. 1115, 1118)
1) În mijlocul propriei comunități parohiale (can. 1115)
Căsătoriile să se celebreze în parohia în care una dintre părțile contrac –
tante își are domiciliul sau cvasidomiciliul, sau în parohia în care locuiește
de o lună, iar dacă este vorba despre pribegi ( vagi), în parohia în care locu –
iesc de fapt. Cu permisiunea ordinariului propriu sau a parohului propriu,
căsătoriile pot fi celebrate și în altă parte.
Prin celebrarea propriei căsătorii, mirii instaurează o legătură nouă și
un rol special nou în cadrul comunității ecleziale din care fac parte. De
aceea, și comunitatea este implicată activ în celebrare. Fiind prezentă la
această acțiune, ea recunoaște că uniunea conjugală este o formă de viață
introdusă de Dumnezeu în legea naturii și a harului și că face parte din
viața și misiunea Bisericii. De asemenea, ea îi înconjoară pe miri cu o deo –
sebită grijă spirituală și, totodată, se angajează să-i însoțească pe cei doi pe
noul lor drum.
Așadar, Biserica dorește ca, pe cât e posibil, căsătoriile să se celebreze în
comunitatea parohială a mirilor. Actualmente nu mai are precedență paro –
hul miresei, cum prevedea vechiul Cod (can. 1097, § 2), ci ambii parohi
sunt la fel de competenți.
Permisiunea ordinariului sau a parohului, despre care vorbește can.
1115, este necesară numai pentru liceitatea celebrării căsătoriei într-o altă
parohie.
2) Biserica parohială, oratoriul sau un alt loc (can. 1118)
Căsătoria între catolici sau o parte catolică și o parte necatolică botezată
să se celebreze în biserica parohială; va putea fi celebrată într-o altă bise –
rică sau într-un oratoriu cu permisiunea ordinariului locului sau a parohu –
lui (§ 1).
Celebrarea trebuie să aibă loc în biserica parohială din două motive:
aceasta este biserica proprie a parohului căruia îi revine dreptul de a fi
asistent sau martor calificat; ea este lăcașul în care în mod normal este
convocată întreaga comunitate căreia trebuie să i se dea posibilitatea la o
celebrare de o deosebită valoare comunitară.
În biserica parohială trebuie celebrate atât căsătoriile dintre catolici,
cât și cele mixte.§ 74. f orma ceLeBrării căSătoriei

432
Bisericile filiale ale unei parohii, în care se celebrează cu regularitate
Euharistia, sunt echivalate bisericii parohiale cel puțin pentru credincioșii
din filiale.
„Alte biserici”, despre care vorbește canonul, sunt bisericile conduse de
un rector de biserică (cf. can. 556) sau bisericile anexate unei comunități
de viață consacrată. Pentru celebrarea căsătoriilor în aceste lăcașuri este
necesară permisiunea ordinariului locului sau a parohului pe teritoriul că ruia
ele se află. Este suficient un motiv rațional. Preoții care slujesc în aceste
biserici sau oratorii trebuie să primească de la ordinariul locului sau de la
parohul locului delegația specială pentru a asista în mod valid căsătoriile.
Ordinariul locului poate permite ca o căsătorie să fie celebrată într-un
alt loc potrivit (§ 2). „Alt loc potrivit”: o capelă privată (cf. can. 1226), dar
și o casă particulară („Communicationes” 10 [1978], p. 104).
Permisiunea o dă numai ordinariul locului. Căsătoriile cu disparitate de
cult pot fi celebrate într-o biserică sau într-un alt loc potrivit (§ 3). Biserica
poate fi parohială sau neparohială sau un oratoriu. Pentru a celebra aceste
căsătorii „într-un alt loc potrivit” nu este necesară permisiunea ordinariu –
lui locului.
b) Rânduiala celebrării căsătoriei (cann. 1119-1120)
1) Forma liturgică (can. 1119) : cu excepția cazului de necesitate, în cele –
brarea căsătoriei să se respecte rânduielile prescrise de cărțile liturgice
aprobate de Biserică sau introduse de cutume legitime.
Cazurile de necesitate sunt cele prevăzute de can. 1116: pericolul de
moarte și prevederea că timp de o lună (cel puțin) nu se poate avea un
asistent oficial.
În mod normal, căsătoria se celebrează în cadrul sfintei Liturghii. Totuși,
dintr-un motiv just, se poate celebra și în afara Liturghiei. În anumite cir –
cumstanțe, chiar se recomandă omiterea celebrării Euharistiei (cf. Ritua –
lul Roman , Introducere, nr. 8).
În cazul unei căsătorii mixte, trebuie să se celebreze căsătoria fără Litur –
ghie. În anumite împrejurări, o asemenea căsătorie poate fi celebrată, cu
permisiunea ordinariului locului, și în cadrul sfintei Liturghii, omițându-se
împărtășirea părții necatolice.
La căsătoria cu disparitate de cult, trebuie adoptată celebrarea specială
prevăzută de Ritualul Roman, fără Liturghie (cf. Ritualul Roman , Intro –
ducere, nr. 10).
2) Competența conferinței episcopilor (can. 1120)
Conferința episcopilor poate să redacteze un ritual propriu pentru căsă –
torie, care va trebui să fie recunoscut de Sfântul Scaun, adaptat obiceiuri –
lor locurilor și popoarelor, potrivite cu spiritul creștin, rămânând totuși
neatinsă legea conform căreia cel care asistă la căsătorie, fiind prezent cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

433
personal, să ceară și să primească manifestarea consimțământului con –
tractanților.
3. Înregistrarea căsătoriei celebrate (cann.1121-1123)
a) Înregistrarea în registrul de căsătorii (can. 1121)
Binele public al Bisericii și respectul față de drepturile credincioșilor
creștini constituie motive suficiente ca Biserica să le impună parohilor
obligația gravă de a înregistra în registrele oficiale celebrarea diferitelor
sacramente.
– După celebrarea căsătoriei , parohul locului celebrării sau cel care îl
înlocuiește, chiar dacă niciunul dintre ei nu a fost de față, să înregistreze
cât mai curând în registrul de căsătorii numele soților, al asistentului și al
martorilor, locul și ziua celebrării căsătoriei, după modelul stabilit de con –
ferința episcopilor sau de episcopul diecezan (§ 1).
– Ori de câte ori se încheie o căsătorie în conformitate cu can. 1116 , pre-
otul sau diaconul, dacă a fost prezent la celebrare, sau, în caz contrar, mar –
torii au obligația în mod solidar cu contractanți de a informa cât mai urgent
parohul sau ordinariul locului despre căsătoria încheiată (§ 2).
– Cât privește căsătoria încheiată cu dispensă de la forma canonică ,
ordinariul locului care a acordat dispensa să aibă grijă ca dispensa și cele –
brarea să fie înregistrate în registrul de căsătorii, atât în cel al curiei, cât și
în cel al parohiei proprii a părții catolice, al cărei paroh a făcut investigațiile
cu privire la starea liberă; partea catolică are obligația de a-i informa cât
mai curând pe același ordinariu și pe paroh despre celebrarea căsătoriei,
indicând și locul celebrării, precum și forma publică ce a fost respectată (§ 3).
b) Adnotarea căsătoriei în registrul cu botezați (can. 1122)
– căsătoria încheiată să fie notată și în registrul de botezați, în care este
înregistrat Botezul soților (§ 1).
– Dacă un soț nu a încheiat căsătoria în parohia în care a fost botezat,
parohul locului celebrării să-l informeze cât mai curând despre căsătoria
încheiată pe parohul locului unde a fost administrat botezul (§ 2).
c) Notări în condicile de căsătorii și de botezați (can. 1123)
Când o căsătorie este convalidată în forul extern, sau este declarată
nulă, sau este desfăcută în mod legal din alt motiv decât moartea, să fie
informat despre aceasta parohul locului celebrării căsătoriei, pentru a face
notarea necesară în registrele de căsătorii și de botezați.§ 74. f orma ceLeBrării căSătoriei

434
§ 75. CĂSĂTORIILE MIXTE
(cann. 1124-1133)
1. Definiția (can. 1124)
Căsătoria mixtă este căsătoria între două persoane botezate, dintre care
una a fost botezată în Biserica Catolică, sau a fost primită în sânul ei după
Botez, și nu a părăsit-o printr-un act formal, iar cealaltă este înscrisă la o
Biserică sau la o comunitate eclezială ce nu este în comuniune deplină cu
Biserica Catolică.
a) Persoana primită în Biserica Catolică este persoana care, după ce a
fost botezată în mod valid într-o Biserică sau comunitate eclezială necato –
lică, s-a înscris în Biserica Catolică.
b) Persoana care a abandonat Biserica Catolică printr-un act formal (fie
persoana botezată direct în Biserica Catolică, fie persoana primită în rân –
dul acestei Biserici) este persoana care declară printr-un act public, scris,
că părăsește Biserica Catolică, sau persoana care s-a înscris deja la o Bise –
rică sau comunitate eclezială necatolică.
c) Persoana înscrisă la o Biserică sau comunitate eclezială care nu este
în comuniune deplină cu Biserica Catolică este persoana necatolică botezată
în mod valid.
d) Biserica a abolit pedepsele prevăzute de Codul anterior (cf. can. 2375),
dar impunând obligația permisiunii din partea autorității competente, do –
rește ca asemenea căsătorii să fie evitate cât mai mult posibil (cf. pauL aL
vi-Lea, MP Matrimonia mixta , 31.III. 1970, în EV 3, nr. 2417).
2. Permisiunea ordinariului locului
și condițiile prealabile (cann. 1124, 1125)
a) Permisiunea ordinariului locului
Căsătoria mixtă este interzisă fără permisiunea expresă a autorității
competente (can. 1124). Autoritatea competentă este ordinariul locului
(can. 1125).
Conform vechiului Cod (can. 1060), căsătoria mixtă făcea parte din rân –
dul impedimentelor prohibitive . De aceea, pentru celebrarea lor licită era
nevoie de dispensă . Noul Cod a desființat acest tip de impedimente, impu –
nând totuși obligația obținerii permisiunii de la ordinariul locului. (Paro –
hii, făcând cererea, se vor adresa cu cuvintele: „Vă rugăm să binevoiți a
acorda permisiunea necesară”, și nu cu cuvintele „dispensa necesară”.)
b) Condițiile prealabile (can. 1125)
Ordinariul locului poate acorda permisiunea dacă există un motiv just
și rațional (pe care îl apreciază el însuși). Ordinariul să acorde permisiu –
nea numai după ce au fost îndeplinite următoarele condiții:cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

435
– partea catolică să declare că este gata să evite pericolul de a părăsi
credința și să promită cu sinceritate că va face tot ce-i stă în putință ca
toții copiii să fie botezați și educați în Biserica Catolică;
– cealaltă parte să fie informată la momentul potrivit despre promisiu –
nile ce trebuie să le facă partea catolică, astfel încât să existe certitudinea
că ea este cu adevărat conștientă de promisiunea și obligațiile părții catolice;
– ambele părți să fie instruite cu privire la scopurile și proprietățile
esențiale ale căsătoriei, care nu trebuie să fie excluse de niciunul dintre cei
doi contractanți.
c) Datoria conferinței episcopilor (can. 1126)
Este datoria conferinței episcopilor de a stabili atât modul cum trebuie
făcute aceste declarații și promisiuni, care sunt mereu necesare, cât și modul
prin care să se constate despre el în forul extern, precum și modul în care
să fie informată partea necatolică.
3. Forma canonică a celebrării căsătoriei mixte (can. 1127)
a) Norma generală : în ceea ce privește forma ce trebuie folosită la căsă –
toria mixtă, să se respecte dispozițiile can. 1108, § 1, prima parte. Așadar,
în situații normale, căsătoriile mixte trebuie să fie celebrate – pentru vali –
ditate și liceitate – după forma canonică stabilită de Biserică. Impunând
obligația formei canonice, legiuitorul ecleziastic a voit să apere și mai mult
sacramentalitatea și indisolubilitatea căsătoriilor mixte și, totodată, să
creeze o certitudine mai mare cu privire la validitatea lor.
b) Căsătoria între o parte catolică și o parte necatolică de rit oriental
(ortodoxă): forma canonică a celebrării căsătoriei trebuie respectată numai
pentru liceitate ; pentru validitate însă e necesară intervenția slujitorului
sacru, respectându-se celelalte norme prescrise de drept (§ 1).
Intervenția slujitorului sacru garantează caracterul public, sacralitatea
și validitatea căsătoriei. În Biserica Ortodoxă, numai episcopii și preoții
oficiază în mod valid căsătoriile.
Deci dacă o căsătorie mixtă este celebrată numai în fața preotului orto –
dox, după ritualul ortodox, ea are valoare de sacrament, iar parohul părții
catolice trebuie să o înregistreze în registrul de căsătorii și de botezați.
„Observându-se celelalte norme prescrise de drept”. Este vorba despre
eventuale dispense de impedimente, de consimțământul valid, de permisi –
unea pentru căsătoriile mixte, cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de can.
1125, de vestiri etc.
c) Este interzis , atât înainte, cât și după celebrarea canonică prevăzută
de § 1, de a se săvârși o altă celebrare religioasă a aceleiași căsătorii pentru
a da sau a reînnoi consimțământul matrimonial. De asemenea, să nu aibă § 75. c ăSătoriiLe miXte

436
loc o celebrare religioasă în care asistentul catolic și slujitorul necatolic,
îndeplinind fiecare ritual propriu, să ceară consimțământul părților (§ 3).
De notat : În Biserica Ortodoxă nu se cere consimțământul la altar, căci
el este dat la starea civilă. În Biserică Ortodoxă, preotul este minister sacra –
menti , și nu mirii.
d) Dispensa de la forma canonică (can. 1127, § 2). Dacă dificultăți grave
împiedică respectarea formei canonice, ordinariul locului părții catolice
are dreptul de a dispensa de la ea în fiecare caz aparte, după ce totuși l-a
consultat pe ordinariul locului în care se celebrează căsătoria, rămânând
necesară, pentru validitate, o anumită formă publică de celebrare; îi revine
conferinței episcopilor datoria de a stabili norme după care sus-numita
dispensă să fie acordată, urmându-se criterii comune.
Posibile „dificultăți grave”: opoziția totală a părții necatolice sau a fami –
liei acesteia; un grav conflict de conștiință al părții necatolice, care nu poate
fi rezolvat altfel (de ex., este rudă cu slujitorul necatolic). Dispensa de la
forma canonică poate fi acordată atât în cazul în care partea necatolică este
de confesiune ortodoxă, cât și în cazul în care este de confesiune protestantă.
Ordinariul locului poate dispensa numai în fiecare caz în parte. Înainte de
a dispensa, ordinariul să asculte părerea ordinariului locului în care, even –
tual, se va celebra căsătoria, deoarece numai acesta poate să aprecieze mai
bine dacă dispensa este sau nu oportună în locul respectiv ori dacă există
sau nu pericol de scandal.
Pentru validitatea căsătoriei este totuși necesară „o anumită formă publică
de celebrare”. Practic, este vorba despre înlocuirea formei canonice cu o
altă formă, capabilă să dovedească din punct de vedere juridic că respectiva
căsătorie a avut loc. Poate fi folosită forma practicată în comunitatea reli –
gioasă din care face parte persoana necatolică, sau chiar forma civilă.
Acordarea dispensei de la forma canonică nu-l scutește pe parohul păr –
ții catolice de obligația de a întocmi declarațiile și promisiunile prescrise de
can. 1125, de a cere să i se prezinte certificatele de Botez și dovezile de
stare liberă.
Partea catolică este obligată ca după căsătorie să-l informeze pe parohul
propriu despre celebrarea care a avut loc, pentru ca el să facă înregistrările
și notările necesare în registrul prevăzut de legea canonică.
4. Asistența pastorală postmatrimonială (can.1128)
Ordinarii locului și ceilalți păstori sufletești să aibă grijă ca soțul catolic
și copiilor născuți dintr-o căsătorie mixtă să nu le lipsească asistența spiri –
tuală, necesară pentru îndeplinirea obligațiilor proprii, și să-i ajute pe soți
să păstreze unitatea vieții conjugale și familiale. (A se vedea comentariul
acestui canon în cursul i. t amaș , Drept matrimonial canonic , 136-138.)cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

437
§ 76. EFECTELE CĂSĂTORIEI
(cann. 1134-1140)
1. Efectele referitoare la soți (cann. 1134-1136)
a) Din căsătoria validă ia naștere între soți un legământ, prin natura sa
perpetuu și exclusiv. În plus, în căsătoria creștină, soții sunt întăriți și,
într-un fel, consacrați printr-un sacrament special pentru îndatoririle și
demnitatea stării lor.
b) Ambii soți au drepturi și îndatoriri egale cu privire la tot ceea ce ține
de comunitatea vieții conjugale.
c) Părinții au obligația foarte gravă și dreptul primar de a se îngriji,
după puterile lor, de educația copiilor, atât fizică, socială și culturală, cât și
morală și religioasă.
2. Efectele referitoare la copii (cann. 1137-1140)
a) Sunt legitimi copiii zămisliți ori născuți dintr-o căsătorie validă sau
din una putativă.
b) Este tată acela care e dovedit de căsătoria legitimă, dacă nu se constată
contrariul cu argumente evidente.
Se presupune că sunt legitimi copiii născuți cel puțin 180 de zile de la
data celebrării căsătoriei, sau în decurs de 300 de zile de la data încetării
vieții conjugale.
c) Copiii ilegitimi devin legitimi prin căsătoria ulterioară a părților, fie
validă, fie putativă, sau prin rescript de la Sfântul Scaun.
d) Cu privire la efectele canonice, copiii deveniți legitimi sunt echivalați
în toate copiilor legitimi, dacă nu este prevăzut în expres altfel de către
drept.
În timpul lucrărilor de revizuire a Codului de drept canonic, unii au
propus eliminarea canoanelor 1137-1140, invocând cel puțin două motive:
a) în actualele legislații civile există tendința de a nu se mai face nicio
deosebire între copiii nelegitimi și cei legitimi;
b) în noul Cod nu există iregularități pe motiv de ilegitimitate.
Până la urmă, Comisia a decis menținerea acestor canoane, deoarece
s-ar putea ca ele să aibă efecte în dreptul particular („Communicationes”
10 [1978], p. 106).§ 76. e fecteLe căSătoriei

438
§ 77. SEPARAREA SOȚILOR
(cann. 1141-1155)
Separarea soților, despre care este vorba în acest capitol, se referă atât
la legământul juridic (desfacerea căsătoriei), cât și la comunitatea de viață
(separarea propriu-zisă).
1. Desfacerea legământului matrimonial (cann. 1141-1150)
a) Indisolubilitatea căsătoriei valide și consumate (can. 1141)
Căsătoria validă și consumată nu poate fi desfăcută de nicio putere ome –
nească și din niciun motiv, decât de moarte. Indisolubilitatea căsătoriei
valide și consumate este de drept divin pozitiv sau revelat (cf. Mt 19,6;
1Cor 7,39; Gen 2,4).
b) Căsătoria neconsumată (can. 1142)
aa) Căsătoria neconsumată, încheiată între botezați sau între o parte
botezată și o parte nebotezată , poate fi desfăcută, dintr-un motiv just, de
pontiful roman, la cererea ambelor părți sau a uneia dintre ele, chiar dacă
cealaltă parte nu este de acord.
Penibilitatea dispensei în cazul căsătoriei neconsumate se bazează pe
faptul că aceasta, deși are o validitate juridică deplină, nu a atins acea pli –
nătate și acea desăvârșire la care căsătoria tinde prin natura ei și prin care
soții devin „un singur trup” ( Gen 2,4).
„Căsătoria între botezați, dacă nu a fost consumată, deși este valid înche –
iată și deci e sacrament, prevăzută cu indisolubilitate intrinsecă, totuși nu
a atins plinătatea semnului sacramental și deci nu e înzestrată cu indiso –
lubilitatea extrinsecă. De aceea, pontiful roman, în virtutea plinătății pute –
rii cu care este învestit de Cristos pentru oficiul de păstor suprem al între –
gii Biserici, poate, pentru binele sufletelor, să desfacă o astfel de căsătorie.
În virtutea aceleiași puteri, pontiful roman poate, cu atât mai mult, să
desfacă o căsătorie neconsumată, încheiată între o parte botezată și o parte
nebotezată, deoarece o asemenea căsătorie nu este sacrament și oricum nu
este prevăzută cu indisolubilitate extrinsecă, chiar dacă e prevăzută cu cea
intrinsecă.
În ambele cazuri, este vorba despre o dispensă de la legea indisolubili –
tății, pe care, intrinsec, prin drept divin natural, o au aceste căsătorii.
papa, așa cum poate să interpreteze în mod autentic legea divină naturală,
tot astfel poate și să dispenseze când este vorba despre porunci secundare
ale ei. Putem spune că este un precept primar al legii naturale faptul că
orice căsătorie este o comunitate a întregii vieți între un bărbat și o femeie,
orânduită prin caracterul său natural spre binele soților și spre nașterea și cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

439
educarea copiilor. De la acest precept primar nimeni nu poate dispensa,
nici chiar pontiful roman. Preceptul secundar a cărui observare este nece –
sară pentru înfăptuirea efectivă a preceptului primar este preceptul indi –
solubilității. Fiind precept secundar, poate fi dispensat în anumite cazuri și
condiții” ( GhirLanda G., Il diritto nulla Chiesa… , 370-371).
bb) Dovedirea neconsumării unei căsătorii. Există trei feluri de dovezi:
• Coarctata tempora , adică este sigur că soții nu au locuit împreună sau
cel puțin nu au stat niciodată singuri (de ex., dacă s-au despărțit pentru
totdeauna îndată după cununie);
• Argumentul fizic , adică medici aleși de autoritatea competentă constată
că soția este virgină;
• Argumentul moral , care este cel mai important dintre toate și poate
crea singur certitudinea morală cu privire la neconsumarea căsătoriei.
Acest argument constă din cel puțin trei elemente:
– Mărturia sub jurământ și uniformă a părților;
– Declarațiile unor martori credibili, persoane care îi cunosc bine pe cei
doi soți și depun mărturie cu privire la veridicitatea și probitatea lor morală;
– În fine, declarațiile unor martorii de scientia , adică persoane care
cunosc mai bine cazul și sunt mai apropiate de cei doi soți (părinții, rudele,
prietenii).
cc) Cauzele neconsumării pot fi: aversiunea și ura dintre soți chiar de la
începutul căsniciei; impotența; frica etc.
dd) Motivele dispensei . Pontiful roman nu acordă dispensa din proprie
putere, ci în virtutea puterii vicariale, primită de la Cristos pentru binele
sufletelor. Pentru validitatea dispensei este necesar cel puțin un motiv just.
Principalele motive: separarea soților, fără posibilitatea de reconciliere;
divorțul obținut; încheierea căsătoriei civile; dorința de a întemeia o fami –
lie. Cu privire la procedura juridică (proces administrativ) de obținere a
dispensei, a se vedea canoanele 1697-1706.
c) Privilegiul paulin (cann. 1143-1147)
Privilegiul paulin are la bază învățătura sfântului apostol Paul din Scri-
soarea întâi către Corinteni , cap. 7, versetele 10-15, și este formulat astfel:
aa) Căsătoria încheiată de doi nebotezați se desface, în virtutea privile –
giului paulin, în favoarea credinței părții care a primit Botezul, prin însuși
faptul că această parte încheie o nouă căsătorie, cu condiția ca partea nebo –
tezată să se separe (§ 1).
Se consideră că partea nebotezată se separă, dacă nu vrea să coabiteze
cu partea botezată în mod pașnic, fără a-l ofensa pe Creator, în afară de
cazul când partea botezată i-a dat, după primirea botezului, părții nebote –
zate un motiv just de a se separa (§ 2).§ 77. S epararea SoțiLor

440
Pentru aplicarea privilegiului paulin sunt necesare următoarele condiții :
• Să fie vorba despre o căsătorie validă, încheiată de două persoane nebo –
tezate: dacă nu există căsătorie validă, nu există nici desfacere;
• Numai unul dintre soți se botează; dacă se botează amândoi, căsătoria
devine ipso facto sacrament, deci este indisolubilă;
• Partea nebotezată să refuze să conviețuiască în continuare cu partea
botezată sau să refuze să conviețuiască în mod pașnic, fără a-l ofensa pe
Creator;
• Inițiativa separării să provină de la partea nebotezată. Dacă se separă
partea botezată sau dacă partea nebotezată se separă dintr-un motiv just
de partea botezată, nu se poate aplica acest privilegiu;
• Botezul trebuie să fie valid, chiar dacă a fost primit într-o Biserică sau
comunitate eclezială care nu este în comuniune deplină cu Biserica Catolică.
Ofensarea Creatorului („contumelia Creatoris”) înseamnă pericolul de
păcat pentru partea botezată sau pentru copii, precum și împiedicarea păr –
ții botezate și a copiilor de a-și practica religia etc.
bb) Interpelările (cann. 1144, 1145)
Pentru ca partea botezată să încheie în mod valid o nouă căsătorie, par –
tea nebotezată trebuie întrebată dacă nu cumva:
– vrea și ea să primească Botezul;
– vrea cel puțin să coabiteze în mod pașnic cu partea botezată, fără să-l
ofenseze pe Creator.
Această interpelare trebuie făcută după Botez, totuși ordinariul locului
poate permite, dintr-un motiv grav, ca interpelarea să aibă loc înainte de
Botez; mai mult, poate dispensa fără interpelare, fie înainte, fie după Botez,
numai să rezulte, pe baza unei proceduri cel puțin sumare și extrajudiciare,
că interpelarea nu poate fi făcută sau că e inutilă.
În mod normal, interpelarea să fie făcută sub autoritatea ordinariului locu –
lui părții convertite; acest ordinariu să-i acorde celeilalte părți, dacă ea cere
acest lucru, un termen pentru a răspunde, avertizând-o totuși că, dacă acest
termen a trecut în mod inutil, tăcerea ei va fi considerată răspuns negativ.
Interpelarea este validă, chiar dacă este făcută în mod particular de în săși
persoana convertită; mai mult, este și licită, dacă forma prescrisă mai sus
nu poate fi respectată.
În ambele cazuri, trebuie să se constate în mod legitim în forul extern
că interpelarea a avut loc și care a fost rezultatul ei.
cc) Recăsătorirea părții botezate (cann. 1146-1147)
Partea botezată are dreptul de a încheia o căsătorie nouă cu o parte
catolică :
– dacă cealaltă parte a răspuns negativ la interpelare sau interpelarea a
fost omisă în mod legitim;cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

441
– dacă partea nebotezată, consultată deja sau nu, mai întâi a perseverat
în coabitarea pașnică fără să-l ofenseze pe Creator, dar ulterior s-a separat
fără un motiv just, rămânând valabile dispozițiile cann. 1144 și 1145.
Ordinariul locului poate permite totuși, dintr-un motiv grav, ca partea
botezată, prevalându-se de privilegiul paulin, să încheie căsătorie cu o parte
necatolică, botezată sau nebotezată, respectându-se dispozițiile canoane –
lor despre căsătoriile mixte.
d) Desfacerea căsătoriei „in favorem fidei” (cann. 1148, 1149)
Canoanele 1148 și 1149 prezintă într-o formă concisă indultele acordate
de Papa Paul al III-lea (Const. Altitudo , 1 iunie 1537), de Papa Pius al V-lea
(Const. Romani Pontificis , 2 august 1571) și de papa Grigore al XIII-lea
(Const. Populis , 25 ianuarie 1585) pentru unele țări de misiune.
1) Primul caz (can. 1148) . Dacă bărbatului nebotezat care a avut în ace –
lași timp mai multe femei nebotezate îi este greu („durum ei sit”) să rămână
cu prima dintre ele după ce a primit Botezul în Biserica Catolică, poate
reține una dintre ele, îndepărtându-le pe celelalte. Același lucru este vala –
bil și pentru femeia nebotezată care a avut în același timp mai mulți băr –
bați nebotezați. După ce s-a primit Botezul, căsătoria trebuie încheiată
după forma canonică, respectându-se, dacă e necesar, dispozițiile referitoare
la căsătoriile mixte și celelalte dispoziții ale dreptului (§§ 1 și 2).
Ținându-se seama de condiția morală, socială și economică a locurilor și
a persoanelor, ordinariul locului să aibă grijă să fie luate măsuri suficiente
privind nevoile materiale ale primei soții și ale celorlalte înlăturate, potri –
vit cu normele dreptății, ale carității creștine și ale echității naturale (§ 3).
2) Al doilea caz (can. 1149) . Persoana nebotezată care, după ce a primit
Botezul în Biserica Catolică, nu poate restabili coabitarea cu partea nebo –
tezată, din cauza prizonieratului sau a persecuției, poate să încheie o altă
căsătorie, chiar dacă între timp cealaltă parte a primit Botezul, rămânând
valabilă dispoziția can. 1141.
În aceste cazuri, nu este vorba despre o aplicare sau o interpretare a
privilegiului paulin, ci despre așa-zisul privilegium fidei , care se bazează
pe exercitarea puterii vicariale a pontifului roman.
2. Separarea fără desfacerea legământului (cann. 1151-1155)
a) Datoria și dreptul soților de a respecta conviețuirea (can. 1151)
Soții au datoria și dreptul de a respecta conviețuirea conjugală, dacă
nu-i scutește un motiv legitim.
Conciliul Tridentin a definit și următoarele două adevăruri:
1) legământul matrimonial nu poate fi desfăcut în caz de adulter;§ 77. S epararea SoțiLor

442
2) din motive juste și raționale, poate fi admisă separarea soților quad
thorum și quad cohabitationem , fie perpetuă, fie temporară ( SeSS. XXiv . De
sacr. Matrimonii , can. 7 și can. 8, în DS 1807 și 1808).
b) Motive de separare (cann. 1152-1153)
1) Adulterul unuia dintre soți (can. 1152)
Deși se recomandă stăruitor ca partea nevinovată, determinată de dra –
gostea creștină și preocupată de binele familiei, să nu-i refuze părții adul –
tere iertarea și să nu rupă viața conjugală, totuși, dacă nu i-a iertat explicit
sau tacit vinovăția, are dreptul de a întrerupe conviețuirea conjugală, în
afară de cazul când a consimțit la adulter, sau a constituit cauza acestuia,
sau a săvârșit ea însăși adulter (§ 1).
Iertarea tacită are loc dacă partea nevinovată, după ce a fost informată
despre adulter, a trăit de bunăvoie și cu sentiment marital cu partea vino –
vată; în schimb, se presupune, dacă a menținut timp de șase luni conviețu –
irea conjugală și nu a recurs la autoritatea ecleziastică sau civilă (§ 2).
Dacă partea nevinovată a întrerupt din proprie inițiativă conviețuirea
conjugală, să prezinte, în termen de șase luni, cauza de separare în fața
autorității ecleziastice competente, care, examinând toate circumstanțele,
va aprecia dacă e posibil ca partea nevinovată să ierte nevinovăția și să nu
rămână separată la nesfârșit (§ 3),
 Actualul Cod îndeamnă partea nevinovată să ierte vinovăția celuilalt
soț și să nu întrerupă viața conjugală, pentru binele familiei, îndeosebi al
copiilor.
 Adulterul unuia dintre soți poate fi motiv de separare dacă se verifică
următoarele condiții:
• Să fie vorba despre un adulter propriu-zis , adică un raport sexual cu
altă persoană;
• Să fie vorba despre un adulter formal , adică să provină din voința
liberă a celui în cauză, nu din ignoranță, înșelăciune sau constrângere;
• Să fie vorba despre un adulter consumat , adică despre un act sexual
complet;
• Să fie vorba despre un adulter cert (certitudine morală), nefiind sufi –
ciente bănuielile, presupunerile, acuzele.
 Soțul nevinovat nu are dreptul să se separe, dacă:
• A iertat în mod expres sau tacit vinovăția celuilalt soț;
• A consimțit la adulterul celuilalt soț;
• A fost el însuși motiv de adulter, prin comportările sale;
• A săvârșit el însuși adulter.
bb) Alte motive grave de separare (can. 1153)
Dacă unul dintre soți constituie un pericol grav de ordin fie spiritual, fie
trupesc, pentru celălalt soț sau pentru copii, sau face în alt mod ca viața în cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

443
comun să fie prea dură, îi dă celuilalt soț motiv legitim de a se separa, cu
permisiunea ordinariului locului , iar dacă însăși așteptarea constituie un
pericol, chiar din proprie inițiativă (§ 1).
În toate cazurile, încetând motivul de separare, trebuie restaurată con –
viețuirea conjugală, dacă autoritatea ecleziastică nu stabilește altfel (§ 2).
Un soț poate constitui un pericol grav de ordin sufletesc pentru celălalt
soț sau pentru copii, dacă, de ex., are o comportare foarte scandaloasă,
dacă îi îndeamnă să păcătuiască sau să comită delicte grave, dacă nu le
permite să-și îndeplinească principalele îndatoriri religioase.
Poate să constituie un pericol grav de ordin trupesc dacă face ca viața în
comun să fie greu de suportat, dacă provoacă maltratări, dacă suferă de
boli contagioase, de nebunie periculoasă etc.
Separarea soților este supusă judecății ordinariului locului, deoarece
este o chestiune de importanță socială și eclezială, iar în al doilea rând,
pentru că soții, singuri, ar putea să acționeze fără a avea motive suficiente.
De obicei, ordinariul locului acordă separarea ad tempus și poate să decidă
fie pe cale administrativă (modalitate normală), fie pe cale judiciară. Un
soț, când se separă din proprie inițiativă, întotdeauna trebuie să-l informeze
pe ordinariul locului (prin paroh).
cc) După separare, trebuie întotdeauna să se ia măsuri corespunzătoare
privind întreținerea necesară și educarea copiilor (can. 1154).
dd) Soțul nevinovat poate, în chip lăudabil, să-l admită pe celălalt soț la
viața conjugală, iar în acest caz să renunțe la dreptul de separare.
§ 78. CONVALIDAREA CĂSĂTORIEI
(cann. 1156-1165)
Există căsătorii valide în mod aparent, dar nule în realitate. În eventu –
alitatea că această nulitate este descoperită, există două posibilități, prevă –
zute de drept, pentru rezolvarea cazului:
– declararea nulității căsătoriei de către tribunalul ecleziastic;
– sau convalidarea căsătoriei.
Convalidarea este actul prin care o căsătorie încheiată în mod invalid
devine validă.
Convalidarea este de două feluri:
– convalidarea simplă și
– convalidarea radicală (termenul tehnic: sanatio in radice ).
Convalidarea simplă necesită reînnoirea consimțământului de către
părți, cu toate că el a fost valid din putere naturală și cu toate că durează,
dar a fost ineficient din punct de vedere juridic.§ 78. c onvaLidarea căSătoriei

444
Presupunându-se validitatea naturală și rămânerea consimțământului,
sanatio in radice a unei căsătorii nu necesită reînnoirea consimțământului
și deci cooperarea celor două părți, dar acționează prin intervenția autori –
tății competente, care înlătură tot ceea ce se opune validității căsătoriei.
1. Convalidarea simplă (cann. 1156-1160)
Reamintim cele trei cauze pentru care o căsătorie poate fi nulă: existența
unui impediment dirimant; existența unui viciu de consimțământ; existența
unui defect de formă.
a) Convalidarea în cazul existenței unui impediment dirimant (cann.
1156-1158)
1) Încetarea impedimentului și reînnoirea consimțământului . Pentru a
convalida o căsătorie nulă din cauza unui impediment dirimant, este nece –
sar să înceteze impedimentul sau să se dea dispensă și ca cel puțin partea
conștientă de impediment să reînnoiască consimțământul. Această reînno –
ire este impusă de dreptul ecleziastic pentru validitatea căsătoriei, chiar
dacă inițial ambele părți și-au dat consimțământul și nu l-au revocat ulte rior.
Impedimentul poate să înceteze de la sine (de ex., impedimentul de vâr –
stă și cel de legământ matrimonial anterior) sau din voința părților (de ex.,
disparitatea de cult și, în anumite cazuri, chiar impotența), sau poate fi
dispensat în conformitate cu normele dreptului. Dacă impedimentul nu
poate fi înlăturat, convalidarea este imposibilă. De asemenea, este imposi –
bilă dacă părțile nu vor să reînnoiască consimțământul.
2) În ce constă reînnoirea consimțământului? Reînnoirea consimțămân –
tului trebuie să fie un nou act de voință față de căsătoria pe care persoana
ce o reînnoiește știe sau opinează că a fost nulă de la început. Este un nou
act de voință, și nu o simplă confirmare a consimțământului anterior, ine –
ficient din punct de vedere juridic.
3) Impedimentul public și impedimentul ocult (can. 1158)
• Dacă impedimentul este public , consimțământul trebuie reînnoit de
ambele părți după forma canonică, rămânând valabilă dispoziția din can.
1127, § 2, adică posibilitatea dispensei de la forma canonică (§ 1).
Impedimentul public (care poate fi dovedit în forul extern) poate fi cunos –
cut sau necunoscut . Dacă e cunoscut de către alții, și nulitatea căsătoriei
este cunoscută. În acest caz, și convalidarea trebuie să fie publică. Din
motive raționale, se poate totuși cere ca respectiva căsătorie să fie celebrată
într-un loc privat, cu condiția să devină cunoscută public pentru a înlătura
scandalul. Dacă impedimentul e necunoscut de către alții, reînnoirea con –
simțământului să aibă loc în fața asistentului competent și a doi martori,
ținuți la secret, pentru ca atât impedimentul, cât și convalidarea să rămână
necunoscute și să se evite dezonoarea celor două părți.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

445
• Dacă impedimentul nu poate fi dovedit (ocult), este suficientă reînno –
irea consimțământului în particular și în secret, și anume de către partea
care este conștientă de el, cu condiția ca partea cealaltă să persevereze în
consimțământul dat, sau de către ambele părți, dacă impedimentul este
cunoscut de amândouă părțile (§ 2).
Ce înseamnă „în particular”? Înseamnă fără intervenția asistentului
competent și a martorilor (deci fără forma canonică). Ce înseamnă „în
secret”? Înseamnă fără să știe cineva.
Dacă numai una dintre părți este conștientă de impediment, numai ea
trebuie să reînnoiască consimțământul printr-un act intern de voință.
Dacă ambele părți sunt conștiente de impediment, amândouă trebuie să
reînnoiască consimțământul. De ex., este suficient ca bărbatul să-i spună
femeii: „Tu ești soția mea”, iar femeia să-i spună bărbatului: „Tu ești soțul
meu”.
b) Convalidarea în cazul existenței unui viciu de consimțământ (can. 1159)
1) Reînnoirea consimțământului: Căsătoria nulă din cauza unui viciu
de consimțământ este convalidată dacă partea care nu consimțise consimte
în prezent, cu condiția să rămână consimțământul dat de partea cealaltă (§ 1).
Pentru un consimțământ nou și valid este necesar să înceteze cauza
care a creat viciul (de ex., eroarea, simularea, frica, excluderea unei propri –
etăți esențiale sau a unui element esențial al căsătoriei) și ca persoana în
cauză să fie conștientă de nulitatea căsătoriei. Dacă ambele părți au dat un
consimțământ viciat, amândouă trebuie să facă unul nou și valid; dacă
numai una dintre părți a dat un consimțământ viciat, numai aceasta tre –
buie să dea un consimțământ nou, cu condiția să rămână consimțământul
celeilalte părți.
2) Viciul de consimțământ nu poate fi dovedit .
În acest caz, este suficient ca partea care nu consimțise să-și dea con –
simțământul în particular și în secret (§ 2).
3) Viciul de consimțământ poate fi dovedit . În acest caz, este necesar să
se dea consimțământul după forma canonică (§ 3).
Viciul de consimțământ poate fi dovedit când există măcar doi martori
vrednici de crezare, care pot să depună mărturie cu privire la nulitatea
consimțământului. Căsătoria este un act public, social și eclezial. De aceea,
Biserica impune ca și convalidarea să fie făcută în public, când viciul de
consimțământ poate să fie dovedit. Legea ecleziastică este aceea care impu ne
necesitatea formei canonice.
c) Convalidarea în cazul unui defect de formă (can. 1160)
Căsătoria nulă din cauza unui defect de formă, ca să devină validă, trebuie
încheiată din nou după forma canonică, rămânând neschimbată dispoziția
can. 1127, § 2.§ 78. c onvaLidarea căSătoriei

446
Dacă una dintre părți refuză o nouă celebrare, se poate acorda sanatio
in radice în favoarea părții nevinovate, cu condiția ca partea care refuză
celebrarea să-și mențină consimțământul dat, valabil din punct de vedere
natural. Dacă ambele părți sau una dintre ele refuză numai forma publică,
ordinariul locului poate permite ca respectiva convalidare să aibă loc numai
în fața asistentului competent și a doi martori, în sacristie, în biroul paro –
hial sau chiar în casa celor două părți. Dacă defectul de formă este cunos –
cut numai de paroh sau de către delegatul său, se poate acorda sanatio in
radice , în afară de cazul când aceștia consideră că pot să informeze părțile
despre cele întâmplate și le poate convinge să celebreze din nou căsătoria.
Când căsătoria este nulă din mai multe cauze (de ex., existența unui
impediment, a unui viciu de consimțământ și a unui defect de formă), con –
validarea se face prin înlăturarea impedimentului, a viciului de consimță –
mânt și prin remedierea defectului de formă.
În eventualitatea că este vorba despre convalidarea unei căsătorii mixte,
se va evita dubla celebrare religioasă sau cererea simultană a consimță –
mântului de către asistentul catolic și slujitorul necatolic. Se poate cere și
dispensă de la forma canonică (can. 1127, § 2).
2. Sanatio in radice (cann. 1161-1165)
a) Definiția (can. 1161)
„Sanatio in radice” (convalidarea radicală) a unei căsătorii nule este
convalidarea ei fără reînnoirea consimțământului, acordată de autoritatea
competentă, și include dispensa de impediment, dacă există, și de forma cano –
nică, dacă nu va fi respectată, precum și retroactivitatea efectelor canonice.
Convalidarea are loc din momentul acordării favorului („gratiae”), în
schimb, retroactivitatea, dacă nu este stabilit în mod expres altfel, merge
înapoi până la momentul celebrării căsătoriei.
Să nu se acorde convalidarea radicală, dacă nu este probabil că părțile
vor să persevereze în viața conjugală. În caz de dubiu cu privire la continu –
area vieții conjugale, „sanatio in radice” este acordată valid și licit.
Acest fel de convalidare se numește radicală („in radice”), deoarece din
punct de vedere juridic, nu din punct de vedere obiectiv, merge înapoi până
la originea căsătoriei, îndepărtând cauza de nulitate. Rădăcina, în care se
spune că o căsătorie este „vindecată”, este consimțământul valid din punct
de vedere natural, dat la început și care există și în prezent.
În cazul în care încheierii căsătoriei i se opune o lege anulantă (de ex.,
un defect de formă) sau una incapacitantă (de ex., un impediment), con –
simțământul părților, valid din punct de vedere natural și eficient pentru
încheierea căsătoriei, este viciat de legea anulantă sau incapacitantă, adică cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

447
devine invalid și ineficient din punct de vedere juridic. Dacă legea anulantă
sau incapacitantă, de care depinde nulitatea căsătoriei, este ecleziastică,
Biserica poate îndepărta această lege, adică obstacolul care stă în calea
validității căsătoriei. În felul acesta, căsătoria poate deveni imediat validă,
deoarece consimțământul, eficient din punct de vedere natural și care per –
severează prin îndepărtarea obstacolului, devine eficient și din punct de
vedere juridic, fără a mai trebui să fie reînnoit.
Convalidarea radicală este totală dacă include dispensa de impediment,
dispensa de la obligația de a reînnoi consimțământul și retroactivitatea
tuturor efectelor canonice; dacă lipsește unul dintre aceste elemente, este
parțială .
Prin convalidarea radicală, căsătoria nu este convalidată ex tunc , adică
din momentul celebrării ei invalide, ci ex nunc , adică din momentul acor –
dării favorului („gratiae”), deoarece nu poate fi de la început valid ceea ce
a fost de la început invalid. Odată îndepărtat obstacolul (impedimentul sau
defectul de formă), căsătoria, care până în acel moment era invalidă, pen –
tru trecut rămâne așa cum a fost, adică invalidă, dar devine validă de acum
înainte, din momentul convalidării.
Din punct de vedere juridic, Biserica poate să considere (nu să facă) o
căsătorie validă pentru perioada trecută numai cu privire la efectele cano –
nice, adică efectele care depind de Biserică (de ex., legitimitatea copiilor).
Dar poate decide și altfel cu privire la aceste efecte.
Probabilitatea că cele două părți vor să-și continue viața conjugală este
întotdeauna necesară pentru liceitatea acordării favorului, iar când autori ta-
tea care acordă favorul este alta decât papa, este necesară și pentru validitate .
b) Căsătoria nulă din cauza unui viciu de consimțământ (can. 1162)
Dacă lipsește consimțământul ambilor părți, sau al uneia dintre ele,
căsătoria nu poate fi convalidată radical, fie că la început nu a fost dat, fie
că a fost dat, dar ulterior revocat (§ 1).
Dacă însă consimțământul a lipsit la început, dar a fost dat ulterior, con –
validarea poate fi acordată din momentul în care a fost dat consimțământul.
Fundamentul pe care se bazează instituția juridică a convalidării radi –
cale este consimțământul valid din punct de vedere natural. Fără acest
consimțământ valid al ambelor părți nu poate să existe o căsătorie. Un
consimțământ desfrânat, concubinar și nematrimonial nu este suficient și
eficient. Cine a dat numai un astfel de consimțământ trebuie să dea unul
nou, matrimonial.
Dacă una dintre părți a dat un consimțământ matrimonial, iar cealaltă
parte un consimțământ concubinar și desfrânat, în mod necesar trebuie să
dea un consimțământ matrimonial valid, deoarece Biserica nu poate să
dispenseze de consimțământ, nici nu poate să-l suplinească.§ 78. c onvaLidarea căSătoriei

448
Dacă cele două părți sunt in bona fide și celebrează căsătoria într-o formă
legală, se presupune că au dat un consimțământ matrimonial. Chiar și în
cazul în care căsătoria a fost încheiată numai la starea civilă, se poate acorda
convalidarea radicală, cu condiția ca părțile să fi dat un consimțământ ma tri-
monial, adică eficient din punct de vedere natural.
Dacă la început cele două părți trăiau în desfrânare și concubinaj, iar
ulterior au început să se considere soți și soție, numai din acest moment se
poate acorda convalidarea radicală.
Este absolut necesar ca în momentul convalidării să existe consimță –
mântul adevărat și valid al ambelor părți, fie că a fost valid chiar de la înce –
put, fie că a fost reînnoit ulterior.
c) Căsătoria nulă din cauza unui impediment ecleziastic sau a unui defect
de formă (can. 1163, § 1)
Căsătoria nulă din cauza unui impediment (ecleziastic) sau din cauza
unui defect privind forma legitimă poate fi convalidată radical, cu condiția
să rămână consimțământul ambelor părți.
Din moment ce Biserica poate să dispenseze de impedimentele pe care
ea le stabilește, precum și de la forma canonică impusă de ea, este normal
că poate să convalideze radical, bineînțeles, să rămână consimțământul.
d) Căsătoria nulă din cauza unui impediment de drept natural sau de
drept divin pozitiv (can. 1163, § 2)
Căsătoria nulă din cauza unui impediment de drept natural sau de
drept divin pozitiv poate fi convalidată radical numai după ce a încetat
impedimentul.
Impediment de drept divin natural este impotența , iar de drept divin
pozitiv sau revelat, ligamen (existența unui legământ matrimonial). Pri –
mul încetează după vindecare; al doilea, după moartea unuia dintre soți.
Vechiul Cod stabilea: „Biserica nu dă sanatio in radice nici în cazul înce –
tării impedimentului” (can. 1139). Nu dădea, nu pentru că nu putea, ci
pentru că nu voia. Actualul Cod stabilește că o căsătorie poate fi convalidată
radical după ce a încetat impedimentul.
e) Convalidarea radicală fără știrea părților (can. 1164)
Convalidarea radicală poate fi acordată în mod valid chiar și fără știrea
uneia sau a ambelor părți; însă să nu se acorde decât dintr-un motiv grav .
Motivul grav este necesar numai în acest caz, pentru toate celelalte ca zuri
este necesară probabilitatea că părțile vor să continue viața conjugală.
Când sanatio in radice este dată de episcopul diecezan, motivul grav este
necesar pentru validitate și liceitate. În dubiu cu privire la gravitatea moti –
vului, sanatio este dată și valid și licit (cf. can. 90, § 2).
Exemple de motive grave:
– dacă nulitatea căsătoriei este cunoscută numai de una dintre părți și
nu poate fi adusă la cunoștința celeilalte părți fără neajunsuri grave;cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

449
– dacă în cazul unei căsătorii mixte partea necatolică nu poate fi convinsă
să reînnoiască consimțământul în forma canonică, iar partea catolică vrea
să-și liniștească sufletul;
– dacă nulitatea căsătoriei s-a datorat neglijenței sau ignoranței paro –
hului sau a ordinariului locului.
f) Autoritatea competentă (can. 1165)
aa) Convalidarea radicală poate fi acordată de Scaunul Apostolic (Con –
gregația pentru Cultul Divin și Disciplina Sacramentelor) (§ 1).
Practic, se poate recurge întotdeauna la Scaunul Apostolic.
bb) Poate fi acordată de episcopul diecezan pentru fiecare caz în parte,
chiar dacă în aceeași căsătorie există împreună mai multe cauze de nulitate,
îndeplinindu-se, în cazul convalidării unei căsătorii mixte, condițiile pre –
văzute de can. 1125; în schimb, nu poate fi acordată de episcopul diecezan
dacă există un impediment a cărui dispensă este rezervată Scaunului
Apostolic, conform can. 1078, § 2, sau dacă este vorba despre un impedi –
ment de drept natural sau de drept divin pozitiv care a încetat (§ 2).
Episcopul diecezan (deci este exclus vicarul general sau vicarul episco –
pal, deoarece canonul nu spune „ordinariul locului”) poate să acorde con –
validarea radicală numai pentru acele căsătorii care sunt nule din cauza
unor impedimente pe care el le poate dispensa.
În cazul căsătoriilor mixte, este necesară declarația părții catolice cu
privire la păstrarea credinței și la botezarea și educarea tuturor copiilor în
Biserica Catolică, precum și informarea părții necatolice despre obligațiile
părții catolice.
Cererea pentru obținerea convalidării poate fi făcută de către părți sau
de către o altă persoană: paroh, ordinariul locului (dacă este adresată Sca –
unului Apostolic). În cerere trebuie să se expună în mod obiectiv și clar
faptul concret și toate circumstanțele, îndeosebi dacă a existat de la înce –
put consimțământul valid al ambelor părți, dacă el continuă să existe, dacă
părțile sunt in bona fide , din ce motiv se cere convalidarea radicală, și nu
convalidarea simplă.
Atât convalidarea simplă, cât și cea radicală, acordate în forul extern,
trebuie notate în registrele de căsătorii și de botezați (can. 1143 și 1148).§ 78. c onvaLidarea căSătoriei

PARTEA A II-A
CELELALTE ACTE ALE CULTULUI DIVIN
(cann. 1166-1204)
§ 79. SACRAMENTALIILE
(cann. 1166-1172)
1. Definiția (can. 1166)
Sacramentaliile
sunt semne sacre prin care, datorită unei asemănări cu sacramentele, sunt
semnificate și, prin puterea de mijlocire a Bisericii, sunt obținute efecte mai
ales spirituale. Prin ele, oamenii sunt pregătiți să primească efectul principal
al sacramentelor și sunt sfințite diferitele împrejurări ale vieții (…), așa încât
nu există nicio folosire dreaptă a lucrurilor materiale care să nu poată fi îndrep –
tată spre sfințirea omului și preamărirea lui Dumnezeu ( SC 60; 61).
Sacramentaliile sunt semne sacre , adică lucruri și acțiuni . Lucrurile dobân-
desc caracterul de sacramentalii prin consacrare sau binecuvântare: apa
sfințită, cenușa sfințită, obiectele sacre destinate cultului etc. Acțiunile
sunt de fapt riturile sacre: consacrările și binecuvântările, rugăciunile litur –
gice, binecuvântarea caselor, semnul sfintei cruci etc. „Sacramentaliile com –
portă întotdeauna o rugăciune, adesea însoțită de un anumit semn, ca impu –
nerea mâinilor, semnul Crucii, stropirea cu apă sfințită (care amintește
Botezul)” ( CBC 1668).
2. Autoritatea competentă (can. 1167)
a) Numai Scaunul Apostolic poate să stabilească noi sacramentalii ori
să le interpreteze în mod autentic pe cele deja acceptate, să desființeze sau
să schimbe vreunul dintre ele (§ 1) ( SC 62; 63; 79).
b) La celebrarea sau administrarea sacramentaliilor să se respecte ritu –
alurile și formulele aprobate de autoritatea Bisericii (§ 2). Nu se spune care
autoritate este competentă pentru ritualul sacramentaliilor, însă dat fiind
că în această materie trebuie să se țină seama de obiceiurile și tradițiile
locale, le revine conferințelor episcopale datoria să facă adaptările oportune,
supunându-le aprobării Scaunului Apostolic (cf. can. 838, § 3; SC 63).

452
3. Slujitorul ( minister ) sacramentaliilor (can. 1168)
Slujitorul sacramentaliilor este clericul înzestrat cu puterea necesară;
unele sacramentalii pot fi administrate, conform normelor cărților liturgice,
după aprecierea ordinariului locului, chiar și de laici înzestrați cu calități
adecvate (cf. SC 79; Ritualul Roman: Binecuvântările , Observații generale
18, ARCB 2003, p. 15-16).
„Canonul nu specifică despre ce fel de putere este vorba, însă în mod
cert nu poate fi puterea de sfințire sacramentală sacerdotală (de Ordin),
deoarece aceasta este primită de preoți și de episcopi prin hirotonire, pen –
tru a săvârși in persona Christi sacramentele pentru care numai ei sunt
împuterniciți (Euharistia, Pocăința, Ungerea bolnavilor, Mirul și Preoția);
nu poate fi nici puterea de conducere ( potestas regiminis ), pentru că admi –
nistrarea sacramentaliilor nu aparține de păstorirea sau conducerea cre –
dincioșilor. Mai degrabă, putem afirma că este o participare la puterea de
sfințire a lui Cristos, precizată de Biserică, pentru săvârșirea unei slujiri în
care se exercită funcția ( munus ) de a sfinți, primită în chip sacramental de
diaconi, de preoți și de episcopi, prin intermediul puterii de sfințire nesa –
cramentale de Ordin. Altfel, laicii, bărbați sau femei (părinți, acoliți, lec –
tori, cateheți, călugări și călugărițe), primesc o misiune din partea Biseri –
cii, prin care participă într-o anumită măsură la puterea sacră a lui Cristos
și în virtutea căreia desfășoară o activitate de slujire în care exercită func –
ția (munus ) de a sfinți primită la Botez, prin intermediul puterii de sfințire
nesacramentale ” (GhirLanda G., Il diritto nella Chiesa ,382-383).
4. Consacrările și binecuvântările (cann. 1169-1171)
a) Consacrarea este un sacramental constitutiv prin care o persoană
este consacrată în mod stabil în slujba lui Dumnezeu (consacrarea fecioa –
relor; instituirea în slujirea de acolit sau de lector etc.), ori un lucru este
destinat, prin ungerea cu uleiuri sacre, cultului divin (potirul, patena etc.).
Dacă este vorba despre o biserică sau un altar, consacrarea este numită
dedicare . Lucrurile sacre , care sunt destinate cultului divin prin dedicare
sau binecuvântare, să fie tratate cu respect și să nu fie folosite în scopuri
profane sau improprii, chiar dacă aparțin unor persoane private.
Pot săvârși în mod valid consacrările și dedicările cei care sunt însem –
nați cu caracterul episcopal, precum și preoții care au permisiunea din
partea dreptului, universal sau particular, sau printr-o concesiune legală.
b) Prin binecuvântarea constitutivă , un lucru, prin folosirea de uleiuri
sacre (biserică, altar) sau fără uleiuri (oratoriu, capelă, cimitir etc.), este
destinat cultului divin. Prin binecuvântarea invocativă , sunt cerute bună –
voința și ocrotirea lui Dumnezeu asupra persoanelor, locurilor, obiectelor,
animalelor etc., fără ca acestea să devină persoane sau lucruri sacre.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

453
Binecuvântările, care, în primul rând, trebuie date catolicilor, pot fi date
și catecumenilor, ba chiar și necatolicilor, dacă nu există o opreliște din
partea Bisericii.
Binecuvântările pot fi date de orice preot, cu excepția acelora care sunt
rezervate papei sau episcopilor.
Diaconul poate da binecuvântările permise în mod expres de către drept
(cf. Ritualul Roman: Binecuvântările , Observații generale 18).
5. Exorcismul (can. 1172)
Exorcismul este ritul prin care
Biserica, cu autoritatea sa, cere în numele lui Isus ca o persoană sau un obiect
să fie ocrotit împotriva Celui Rău și să fie scos de sub stăpânirea sa. Este prac –
ticat și în formă obișnuită în ritualul Botezului. Exorcismul solemn, numit
marele exorcism , poate fi săvârșit numai de un preot autorizat de episcop ( CBC .
Compendiu , 352).
Nimeni nu poate săvârși în mod legitim exorcisme asupra celor pose –
dați, dacă nu a obținut permisiunea specială și expresă de la ordinariul
locului (§ 1).
Ordinariul locului să acorde această permisiune numai preotului înzes –
trat cu evlavie, știință, prudență și integritate morală (§ 2).
Exorcismul are drept scop alungarea demonilor sau eliberarea de sub influența
demonică, și aceasta, prin autoritatea spirituală pe care Isus a încredințat-o
Bisericii sale. Foarte diferit este cazul maladiilor, mai ales psihice, a căror îngri –
jire este de domeniul științelor medicale. Așadar, este important să se stabileas că,
înainte de a celebra exorcismul, că este vorba despre o prezență a Celui Rău, și
nu despre o boală ( CBC 1673. Cf. conGreGația pentru doctrina credinței,
Scris. Iude ab culiquat annis , în EV 9, 1663-1667).
§ 80. LITURGIA ORELOR
(cann. 1173-1175)
a) Biserica, îndeplinind funcția sacerdotală a lui Cristos, celebrează Li tur-
gia Orelor prin care, ascultându-l pe Dumnezeu care vorbește poporului
său și actualizând evenimentul mântuirii, îl laudă și îl imploră fără încetare
prin cânt și rugăciune, pentru mântuirea lumii întregi.
b) Au obligația de a celebra Liturgia Orelor clericii, conform can. 276, § 2,
nr. 3; în schimb, membrii institutelor de viață consacrată și ai societăților
de viață apostolică, conform constituțiilor proprii.§ 80. L iturGia oreLor

454
Chiar și ceilalți credincioși sunt invitați stăruitor să participe, în funcție
de împrejurări, la Liturgia Orelor, deoarece este vorba despre o acțiune a
Bisericii.
c) La celebrarea liturgiei orelor să se respecte, pe cât e posibil, timpul
real al fiecărei ore (Cf. SC 83-101; CBC 1174-1178; pauL aL vi- Lea, Const.
apost. Laudis conticum , 1 noi. 1970, n. 8, în EV 3, 2823; conGreGația pentru
cuLtuL divin și diScipLina SacramenteLor , Inst. gen. Pubblica et connunis ,
2 febr. 1971, nr. 28 și 29; în EV 4, 162-165).
§ 81. FUNERALIILE ECLEZIASTICE
(cann. 1176-1185)
1. Norme generale (can. 1176)
a) Credincioșii creștini decedați trebuie să beneficieze de funeralii ecle –
ziastice, conform dreptului (§ 1). Este un drept al creștinilor decedați.
Acestui drept îi corespunde obligația din partea rudelor celui răposat și a
parohului (can. 530, § 5). Dreptul canonic prevede și excepții precise de la
acest drept al credincioșilor (can. 1184).
b) Funeraliile trebuie celebrate conform legilor liturgice . Funeraliile
ecleziastice, prin care Biserica cere ajutorul spiritual pentru cei morți, cin –
stește trupurile acestora (temple ale Duhului Sfânt în virtutea Botezului și
destinate învierii) și, în același timp, le dă celor vii mângâierea speranței,
trebuie celebrate conform legilor liturgice (§ 2) (cf. CBC 1681-1690; SC 81-82).
c) Biserica recomandă stăruitor să se păstreze piosul obicei de a înhuma
trupurile celor morți; totuși, nu se interzice incinerarea, în afară de cazul
când aceasta a fost aleasă din motive contrare învățăturii creștine (§ 1) (cf.
S. CONGR. A SF . OFICIU, Inst. Piam et constantem , 8 mai 1963, în AAS 56
(1964), p. 822-823).
2. Celebrarea funeraliilor (cann. 1177-1182)
a) Locul celebrării (can. 1177-1179)
– Pentru fiecare credincios decedat, funeraliile trebuie celebrate, în gene –
ral, în biserica parohiei proprii (§ 1).
– Este totuși permis ca fiecare credincios, sau cei care au datoria pentru
funeraliile unui credincios decedat, să aleagă pentru funeralii o altă biserică,
cu consimțământul responsabilului acesteia, fiind informat parohul pro –
priu al celui decedat (§ 2).
– Dacă moartea a survenit în afara parohiei proprii, iar trupul neînsu –
flețit nu a fost transportat în această parohie și nici nu a fost aleasă o altă cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

455
biserică pentru funeralii, acestea să fie celebrate în biserica parohiei în
care a survenit decesul, în afară de cazul când dreptul particular a desem –
nat o altă biserică (§ 3).
– Funeraliile episcopului diecezan să fie celebrate în biserica catedrală
proprie, dacă el nu a ales o altă biserică.
– Funeraliile călugărilor sau ale membrilor unei societăți de viață apos –
tolică să fie celebrate, în general, în biserica proprie sau în oratoriul pro –
priu, de către superior, dacă institutul sau societatea sunt clericale, altmin –
teri, de către capelan.
b) Locul înhumării (can. 1180)
Dacă parohia are cimitir propriu, credincioșii decedați să fie înmormân –
tați în acesta, în afară de cazul când însuși defunctul sau cei care au dato –
ria de a se îngriji de înmormântarea lui au ales în mod legitim un alt cimi –
tir (§ 1). Dacă nu sunt opriți de către drept, tuturor li se permite să-și
aleagă cimitirul unde să fie înmormântați (§ 2).
c) Ofertele (can. 1181)
Referitor la ofertele făcute cu ocazia funeraliilor, să se respecte dispoziți –
ile can. 1264 (ofertele stabilite de adunarea episcopilor provinciei), avându-se
totuși grijă ca la înmormântări să nu se facă nicio preferință de persoane
(„acceptio personarum”), iar cei nevoiași să nu fie lipsiți de funeraliile ce li
se cuvin.
d) Înregistrarea (can. 1182)
După ce a avut loc înmormântarea, să se facă înregistrarea în registrul
decedaților, conform normelor dreptului particular.
3. Persoanele cărora trebuie să li se aprobe
sau să li se refuze funeraliile ecleziastice (cann. 1183-1185)
a) Catecumenii, copiii nebotezați, botezații necatolici (can. 1153)
– În privința funeraliilor, catecumenii sunt echivalați credincioșilor
creștini (§ 1), deoarece sunt uniți cu Biserica dintr-un motiv special („spe –
ciali ratione”), care le acordă deja diferite prerogative ce sunt proprii creș –
tinului (cf. can. 206).
– Ordinariul locului poate permite să se acorde funeralii ecleziastice
copiilor , pe care părinții intenționau să-i boteze, dar care au decedat înain –
te de Botez (§ 2).
– După aprecierea prudentă a ordinariului locului, pot fi acordate fune –
ralii ecleziastice botezaților înscriși la o Biserică sau la o comunitate eclezi –
ală necatolică , dacă nu se constată că voința lor a fost contrară și dacă nu
este posibil să se aibă un slujitor propriu (§ 3) ( conGreGația pentru doctrina
credinței, Decr. Accidit in diveris , 11 iun. 1976, în EV 5, 2065-2066).§ 81. f uneraLiiLe ecLeziaStice

456
b) Cei lipsiți de funeraliile ecleziastice
 Dacă mai înainte de moarte nu au dat niciun semn de pocăință, tre –
buie să fie lipsiți de funeralii ecleziastice:
– apostații, ereticii și schismaticii notorii (cf. can. 751), atât cei de drept
(prin sentință judecătorească, declarați din partea autorității bisericești,
declarație publică din partea persoanei respective), cât și cei de fapt (prin
divulgarea faptului în rândul comunității);
– cei care au ales incinerarea propriului trup din motive contrare cre –
dinței creștine;
– ceilalți păcătoși învederați, cărora nu este posibil să li se acorde fune –
ralii ecleziastice fără acordul public pentru credincioși (can. 1184 § 1).
Din această ultimă categorie fac parte, printre alții: concubinarii publici,
sinucigașii pe deplin conștienți de gestul lor, membrii asociațiilor dușmă –
noase Bisericii, aderenții notorii la ideologii ateiste și materialiste etc.
Semne de pocăință: chemarea unui preot, cererea publică de iertare de la
Dumnezeu, sărutarea crucifixului etc. Dată fiind dificultatea unei aprecieri
adecvate în această materie, sunt necesare consultarea ordinariului locu –
lui și respectarea deciziei lui (§ 2).
 Celui exclus de la înmormântarea ecleziastică trebuie să i se refuze și
Liturghia de înmormântare (can. 1185), adică Liturghia „publică” de pome –
nire cu ocazia morții; însă nu este interzisă Liturghia „fără publicitate”
(cf. can. 901).
§ 82. CULTUL SFINȚILOR, AL ICOANELOR ȘI AL RELICVELOR
(cann. 1186-1190)
1. Cultul sfinților (cann. 1186-1187)
Bazându-se pe dogma împărtășirii sfinților, pe mijlocirea acelora care se
bucură deja de slava cerească și pe exemplul pe care ei îl oferă credincioși –
lor, Biserica legitimează și promovează cultul adevărat și autentic al sfinți –
lor (cf. LG 49). Canonul 1186 stabilește: Pentru a favoriza sfințenia popo –
rului lui Dumnezeu, Biserica le încredințează credincioșilor creștini o spe –
cială și filială cinstire a sfintei Maria, pururea Fecioară, Maica lui Dumne –
zeu, pe care Cristos a stabilit-o ca Mamă a tuturor oamenilor, și promovează
cultul adevărat și autentic al altor sfinți, care îi edifică cu exemplul lor pe
credincioșii creștini și îi ocrotesc cu mijlocirea lor.
Este permis ca numai acei slujitori ai lui Dumnezeu să fie cinstiți prin
cult public , care au fost înscriși prin autoritatea Bisericii în rândul sSfinți –
lor sau al fericiților (can. 1187).cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

457
În sens larg, sunt sfinți toți creștinii care, însuflețiți de virtutea dragostei,
trăiesc și mor în starea harului sfințitor și se bucură de fericirea veșnică a
raiului. În sens strict, sunt sfinți toți acei creștini pe care Biserica i-a ridi –
cat la cinstea altarelor, pentru că au practicat în mod eroic virtuțile creștine
sau pentru că și-au dat viața pentru credință, îndurând moartea de martir.
În cursul anului liturgic, Biserica îi comemorează pe martiri și pe sfinți,
proclamând misterul pascal în aceia și în acelea „care au suferit cu Cristos
și cu el împreună sunt preamăriți; ea pune în fața credincioșilor exemplul
acestora care îi atrag pe toți în Cristos la Tatăl și, pentru meritele lor, ea
dobândește binefacerile lui Dumnezeu” ( SC 104).
Canonizarea este actul prin care pontiful roman declară în formă defi –
nitivă și solemnă că un creștin catolic se află acum în slava cerească, mijlo –
cește pentru noi la Domnul și este propus spre a fi venerat în mod public
de întreaga Biserică.
Beatificarea este actul prin care pontiful roman, în urma unor investi –
gații începute în dieceză și continuate la Congregația pentru Cauzele Sfin –
ților, îi acordă unui creștin catolic, care a fost martirizat sau care a practi –
cat virtuțile în mod eroic, titlul de fericit și permite să i se aducă cult public
de către un grup limitat de credincioși (de ex., o țară, o dieceză, un institut
de viață consacrată). Beatificarea este prima fază a procesului de canoniza re.
2. Cultul icoanelor (cann. 1188-1189)
a) Să se păstreze practica de a se expune în biserici imagini sacre spre a
fi cinstite de credincioși; totuși, să fie expuse în număr moderat și într-o
ordine adecvată, ca să nu trezească admirația exagerată din partea popo –
rului creștin și să nu se dea ocazia unei devoțiuni mai puțin corecte (can.
1188; SC 125).
b) Imaginile prețioase, adică acelea care se remarcă prin vechime, prin
valoarea artistică sau prin cult, expuse în biserici sau oratorii spre a fi cin –
stite de credincioși, când necesită reparații, să nu fie niciodată reparate
fără permisiunea, dată în scris, a ordinariului care, înainte de a o acorda,
trebuie să consulte specialiști (can. 1189).
c) Imaginile sacre care, într-o biserică, sunt foarte venerate de popor nu
pot fi în niciun fel înstrăinate în mod valid, nici nu pot fi transferate defi –
nitiv fără permisiunea Scaunului Apostolic (Cong. și cultul divin și reglem.
sacramentelor ) (can. 1190 § 3).§ 82. c uLtuL SfințiLor , aL icoaneLor și aL reLicveLor

458
3. Cultul relicvelor (can. 1190)
a) Este absolut interzisă vânzarea relicvelor sacre (§ 1).
b) Relicvele importante, ca și cele ce sunt foarte cinstite de popor nu pot
fi în niciun fel înstrăinate în mod valid și nici nu pot fi transferate definitiv
fără permisiunea Scaunului Apostolic. (§ 2)
§ 83. VOTUL ȘI JURĂMÂNTUL
(cann. 1191-1204)
1. Votul (cann. 1191-1198)
a) Definiția (can. 1191)
Votul este făgăduința deliberată și liberă făcută lui Dumnezeu cu privire
la un bun posibil și superior, ce trebuie împlinit pe temeiul virtuții religiei
(§ 1).
„Votul este un act de devoțiune prin care creștinul se oferă pe sine lui
Dumnezeu sau îi făgăduiește o faptă bună. Prin împlinirea voturilor, îi dă,
așadar, lui Dumnezeu ceea ce i-a fost făgăduit și consacrat” ( CBC 1201).
Dacă nu sunt opriți de către drept, pot face vot toți cei care au uzul sufi –
cient al rațiunii (§ 2).
Votul făcut sub frică gravă sau prin dol este nul ipso iure (§ 3).
b) Diviziunea (can. 1192)
Votul este:
• public , dacă este acceptat de superiorul legitim în numele Bisericii
(voturi depuse în institute de viață consacrată, în societățile de viață apos –
tolică, în societățile publice de credincioși și de către eremiți/pustnici);
• privat , dacă este făcut numai în fața lui Dumnezeu, fără intervenția
niciunui superior în numele Bisericii (voturi făcute în forul intern);
• solemn , dacă este recunoscut ca atare de Biserică (voturi depuse în
Ordinele religioase);
• simplu , în toate celelalte cazuri;
• personal , când are ca obiect o acțiune: de ex., rugăciuni, abstinență de
la hrană etc.;
• real, când are ca obiect un lucru: de ex., o pomană;
• mixt, când are ca obiect o acțiune și o faptă: de ex., un pelerinaj pentru
a face o ofertă;
• temporar , dacă este făcut pentru un anumit timp; încetează la expira –
rea timpului;
• perpetuu , dacă e făcut pentru toată viața; încetează prin dispensă sau
prin comutare.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

459
c) Încetarea, dispensa și schimbarea (cann. 1184, 1196, 1947)
aa) Votul încetează:
• prin expirarea timpului fixat pentru îndeplinirea obligației;
• prin schimbarea substanțială a materiei promise (de ex., dacă devine
imposibilă sau ilicită din cauza împrejurărilor);
• prin lipsa condiției de care votul depinde (de ex., dacă nu se primește
o sumă de bani de care era condiționată o donație);
• prin încetarea cauzei lui finale, adică scopul pentru care el a fost făcut,
de ex., moartea persoanei pentru vindecarea căreia votul a fost făcut;
• prin dispensă și prin comutare.
bb) În afară de pontiful roman (el poate dispensa de orice fel de vot),
mai pot dispensa de voturile private , dintr-un motiv just și cu condiția să
nu lezeze un drept câștigat de terțe persoane:
• Ordinariul locului și parohul, în cazul tuturor supușilor lor și al
străinilor;
• Superiorul unui institut religios sau al unei societăți de viață aposto –
lică, clericale și de drept pontifical, în cazul membrilor, al novicilor și al
persoanelor care trăiesc zi și noapte în casa institutului sau a societății;
• Cei cărora le-a fost delegată puterea de a dispensa de către Scaunul
Apostolic sau de către ordinariul locului.
cc) Ceva ce a fost făgăduit printr-un vot privat poate fi schimbat într-un
bun superior sau în unul egal de către persoana care a făcut votul; într-un
bun mai mic, numai de către cel care are facultatea de a dispensa în con –
formitate cu can. 1196.
d) Suspendarea (cann. 1195 și 1197)
1) Cine are putere asupra materiei votului poate suspenda obligativita –
tea votului atât timp cât împlinirea lui îi aduce un prejudiciu (de ex., un
superior poate să suspende un vot făcut de un călugăr cât timp votul inter –
ferează cu obligațiile vieții din institut).
2) Voturile făcute înainte de profesiunea religioasă sunt suspendate
câtă vreme cel care le-a făcut rămâne în institut. (Dacă acesta va lăsa insti –
tutul, va trebui să respecte aceste voturi.)
2. Jurământul (cann. 1199-1204)
a) Definiția și diviziunea (cann. 1199,1201)
• Jurământul este invocarea numelui lui Dumnezeu ca martor al ade –
vărului despre ceea ce se afirmă sau se promite.
• Jurământul este asertoric și promisoriu . Jurământul asertoric este
jurământul care confirmă o afirmație fie trecută, fie prezentă. Jurământul
promisoriu este jurământul care confirmă o promisiune.§ 83. v otuL și jurământuL

460
b) Calitățile jurământului (can. 1199)
Jurământul nu poate fi făcut decât în adevăr , cu discernământ și cu
dreptate .
Jurământul este un lucru sacru: romanii îl numeau sacramentum . Este
un act ce ține de virtutea religiei: Dumnezeu însuși este chemat ca martor.
Pentru a fi licit sunt necesare trei condiții: adevărul, judecata și drepta –
tea (cf. Ier 4,2).
Adevărul sau sinceritatea înseamnă că ceea ce se afirmă este adevărat
sau considerat astfel. Cine jură fals comite sperjur și îl ofensează grav pe
Dumnezeu, care este adevărul însuși.
Judecata sau discernământul cere să se depună jurământul numai din
motive de necesitate (de ex., la tribunal) sau de mare utilitate.
Dreptatea cere ca lucrul afirmat sau promis să fie licit și onest.
Jurământul despre care vorbește Codul de drept canonic trebuie pre –
stat personal, și nu prin procurator.
c) Jurământul promisoriu (cann. 1200, 1201)
Cine jură în mod liber că va face ceva are o obligație specială de religie
de a îndeplini ceea ce a întărit prin jurământ. În materie gravă, obligația
este gravă.
Jurământul obținut prin dol, violență sau frică gravă este nul ipso iure .
Nulitatea prevăzută de această normă se referă atât la jurămintele promi –
sorii, cât și la cele asertorice.
Jurământul promisoriu urmează natura și condițiile actului de care
este legat. Aceasta înseamnă că jurământul îi conferă promisiunii obligația
de religiune și, prin urmare, o mai mare putere, dar nu îi schimbă natura,
gravitatea și cadrul: o promisiune condiționată rămâne condiționată; pro –
misiunea făcută sub jurământ cu privire la un obiect de mică valoare nu
creează o obligație gravă în virtutea jurământului.
Dacă jurământul este legat de un act care aduce direct o pagubă altora
sau prejudiciază binele public sau mântuirea veșnică, prin aceasta un ast –
fel de act nu dobândește nicio putere sau confirmare, deoarece rămâne un
act ilicit și face ca însuși jurământul să fie ilicit.
d) Încetarea obligației (cann. 1202, 1203)
Obligația ce rezultă dintr-un jurământ promisoriu încetează :
– dacă este iertată de către cel în interesul căruia fusese făcut jurămân –
tul;
– dacă materia jurământului se schimbă în mod substanțial, sau dacă,
schimbându-se circumstanțele, devine sau rea, sau complet indiferentă,
sau, în sfârșit, împiedică un bine superior;
– dacă încetează motivul final sau condiția sub care, eventual, a fost
făcut jurământul;cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

461
– prin dispensă , care poate fi dată:
 de aceleași persoane care pot dispensa de la voturi (cf. can. 1196);
 numai de către Scaunul Apostolic (Penitențiaria Apostolică: în forul
intern; Congregația pentru Institutele de viață consacrată și Societățile de
viață apostolică; Congr. pentru evanghelizarea popoarelor; Congregația
pentru Bisericile Orientale: în forul extern), dacă dispensa constituie o
daună pentru alții care refuză să ierte obligația (can. 1203);
– prin comutare: cei care pot că suspende, să dispenseze și să schimbe
votul au aceeași putere și sub aceleași condiții și cu privire la jurământul
promisoriu (can. 1203).
– prin suspendare.
e) Interpretarea (can. 1204)
Jurământul trebuie interpretat în mod strict după drept și după inten –
ția celui care jură sau, dacă acesta acționează din dol, după intenția aceluia
căruia îi este făcut jurământul.§ 83. v otuL și jurământuL

PARTEA A III-A
LOCURILE ȘI TIMPURILE SACRE
(cann. 1205-1253)
§ 84. LOCURILE SACRE
(cann. 1205-1243)
1. Norme generale (cann. 1205-1213)
a) Definiția (can. 1205)
Locurile sacre sunt locurile destinate cultului divin sau înmormântării
credincioșilor, prin dedicarea sau binecuvântarea prescrisă pentru aceasta
de cărțile liturgice.
Nu este suficient primul element, adică destinația religioasă (cultul divin
sau înmormântarea) pentru ca un loc să fie sacru. Este necesar și al doilea
element: dedicarea sau binecuvântarea, care îi dă destinației religioase o
valoare autentică, oficială, juridică și liturgică. Fără acest al doilea ele –
ment, locul, chiar dacă în el se celebrează în mod stabil cultul divin, nu
dobândește caracterul sacru („Comunicationes” 12 [1980], p. 339).
b) Dedicarea și binecuvântarea (can. 1206-1208)
1) Dedicarea unui loc revine de drept episcopului diecezan și celor pe
care dreptul îi echivalează episcopului diecezan; aceiași pot încredința ori –
cărui episcop, sau în cazuri excepționale unui preot, misiunea de a săvârși
o dedicare în teritoriul lor (delegarea unui preot în cazuri excepționale
constituie o noutate în actualul Cod. A se vedea conGreGația pentru cuL-
tuL divin și diScipLina SacramenteLor , Ordo dedicationis ecclesiae et alte –
ris, în EV 6, nr. 203).
2) Locurile sacre sunt binecuvântate de ordinariu; totuși, binecuvânta –
rea bisericilor este rezervată episcopului diecezan; amândoi însă pot dele –
ga pentru aceasta un alt preot, chiar în mod general.
3) Despre efectuarea dedicării sau a binecuvântării unei biserici, de ase –
menea, despre efectuarea binecuvântării unui cimitir, să se întocmească un
document în dublu exemplar, dintre care unul să fie păstrat în curia diece –
zană, iar celălalt în arhiva bisericii.

464
4) Dedicarea sau binecuvântarea unui loc este dovedită suficient chiar
de un singur martor în afara oricărei bănuieli, numai să nu constituie pen –
tru nimeni o daună.
c) Acțiunile licite și ilicite în locurile sacre (cann. 1210, 1211)
1) În locurile sacre să fie admise numai acele acțiuni care slujesc exerci –
tării și favorizării cultului, evlaviei, religiei și să fie interzis ceva ce nu
concordă cu sfințenia locului. Totuși, ordinariul poate permite în mod oca –
zional alte întrebuințări care să nu fie contrare sfințeniei locului.
2) Locurile sacre sunt violate prin îndeplinirea în ele, cu scandalizarea
credincioșilor, a unor acțiuni grav injurioase, care, după aprecierea ordina –
riului locului, sunt așa de grave și de contrare sfințeniei locului, încât să nu
se mai permită în ele săvârșirea cultului până când nu se repară fărădele –
gea prin ritualul penitențial conform cărților liturgice.
Violarea locului sacru este evaluată nu numai obiectiv, ca în vechiul Cod
(cf. can. 1172), ci și subiectiv: scandalizarea credincioșilor, care depinde și
de gradul sensibilității lor religioase și de aprecierea ordinariului locului
(cf. „Communicationes” 12 [1980], p. 329; 331. Congregația pentru Cultul
Divin a emis norme speciale privind concertele în biserici: „Communicati –
ones” 19 [1987], p. 179-191).
d) Pierderea dedicării sau binecuvântării (can. 1212)
Locurile sacre își pierd dedicarea sau binecuvântarea dacă au fost dis –
truse în mare parte sau au fost reduse pentru totdeauna la întrebuințări
profane printr-un decret al ordinariului competent, sau de fapt.
e) Jurisdicția ecleziastică asupra locurilor sacre (can. 1213)
Autoritatea ecleziastică își exercită în mod liber puterile și funcțiile în
locurile sfinte. În felul acesta, Biserica își proclamă dreptul de a îndeplini
în mod liber tripla funcțiune („munera”): de a învăța, de a sfinți și de a
corecta.
2. Diferite specii de locuri sacre (cann. 1214-1243)
a) Bisericile (cann. 1214-1222)
1) Conceptul de biserică (can. 1214)
Prin termenul de biserică se înțelege edificiul sacru destinat cultului
divin, în care credincioșii au dreptul să intre pentru a exercita, mai ales în
mod public, cultul divin.
Actualul Cod a pus împreună bisericile și oratoriile publice, dându-le
aceeași denumire: biserici (cf. Communicationes” 12 [1980], p. 332). Fostul
„oratoriu semipublic” este actualmente „oratoriu” (cf. Communicationes”
12 [1974], p. 47). Fostul „oratoriu privat” are actualmente denumirea de
„capelă privată”.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

465
Conform definiției bisericii, nota caracteristică ce deosebește acest loc
sacru de celelalte locuri sacre (oratoriu, capelă) este liberul acces al tutu –
ror credincioșilor în el pentru a exercita în mod public sau privat cultul
divin. Intrarea în biserică în timpul celebrărilor sacre să fie liberă și gratu –
ită (can. 1221).
2) Înființarea (cann. 1215-1216)
• Termenul „înființare” indică atât construirea unei noi biserici, cât și
transformarea în biserică a unui edificiu existent.
• Să nu se construiască nicio biserică fără consimțământul expres al
episcopului diecezan, dat în scris.
• Episcopul diecezan să nu-și dea consimțământul dacă, consultând păre –
rea consiliului prezbiteral și a responsabililor bisericilor învecinate, consi –
deră că noua biserică nu poate să slujească binelui sufletelor și că nu vor
exista mijloacele necesare pentru construcție și pentru cultul divin.
• Chiar și institutele religioase, deși au obținut consimțământul episco –
pului diecezan de a înființa o nouă casă în dieceză sau într-o localitate,
trebuie totuși să dobândească de la același episcop permisiunea înainte să
construiască o biserică într-un loc precis și determinat.
• În construirea și repararea bisericilor, cerându-se părerea specialiștilor,
să se respecte principiile și normele liturgiei și artei sacre (cf. SC 122-128).
3) Dedicarea și binecuvântarea (cann. 1217, 1219)
După ce construcția a fost terminată cum trebuie, noua biserică să fie
cât mai curând dedicată sau cel puțin binecuvântată, respectându-se nor –
mele liturgiei sacre. Bisericile, mai ales cele catedrale și parohiale, să fie
dedicate printr-un rit solemn.
Dedicarea are o mare importanță liturgică: este considerată „dies nata lis”
a respectivei biserici, care este celebrată anual la aceeași dată (cf. conGre –
Gația pentru cuLtuL divin și diScipLina SacramenteLor , Instr. Calendaria
particularia , 24 iun. 1970, în EV 3, nr. 2585; 2587).
În biserica dedicată sau binecuvântată în mod legal pot fi săvârșite toate
actele cultului divin, rămânând inviolabile drepturile parohiale.
„Drepturile parohiale” sunt indicate în can. 530 sub denumirea de
„funcțiunile încredințate în mod special parohului”.
4) Titlul (can. 1218)
Fiecare biserică să aibă un titlu propriu care, după ce a avut loc dedica –
rea, nu poate fi schimbat.
„Titlul” înseamnă numele Preasfintei Treimi, al unei persoane divine, al
unui mister al Domnului; al Maicii Domnului, al unui înger, al unui sfânt.
Un fericit poate fi patronul unei biserici numai dacă s-a obținut indult
de la Sfântul Scaun (cf. conGreGația pentru cuLtuL divin și diScipLina Sacra-
menteLor , Decl. Dedicationis ecclesiae 29 mai 1977, în EV 6, nr. 201).§ 84. L ocuriLe Sacre

466
Titlul poate fi schimbat numai cu permisiunea Scaunului Apostolic.
5) Grija față de casa Domnului (can. 1220)
Toți cei care răspund de biserici să aibă grijă ca în ele să fie păstrate
acea curățenie și acea frumusețe ce se cuvin casei lui Dumnezeu și să înlă –
ture tot ce contravine sfințeniei locului (§ 1).
Pentru a proteja bunurile sacre prețioase, să se recurgă la grija obișnu –
ită de întreținere și la mijloacele de siguranță adecvată (§ 2).
6) Pierderea dedicării sau a binecuvântării (can. 1122)
Dacă o biserică nu mai poate fi folosită în niciun fel pentru cultul divin
și nu există posibilitatea de a o repara, episcopul diecezan o poate reduce
la o întrebuințare demnă (§ 1).
Când alte motive grave fac ca o biserică să nu mai fie folosită pentru
cultul divin, episcopul diecezan, ascultând părerea consiliului prezbiteral,
o poate reduce la o întrebuințare profană demnă, cu consimțământul ace –
lora care își revendică în mod legitim drepturile asupra ei și cu condiția ca
binele sufletelor să nu aibă de suferit (§ 2).
În ambele cazuri este vorba despre pierderea dedicării sau a binecuvântării.
„Întrebuințarea profană demnă”: cinematograf parohial, sală diecezană
sau parohială, muzeu de artă religioasă etc. Întrebuințare nedemnă: sală
de sport, discotecă, depozit de material, restaurant, magazin etc.
b) Oratoriile (cann.1223-1225)
1) Prin termenul oratoriu se înțelege un lăcaș destinat cultului divin, în
folosul unei comunități (institut religios, seminar etc.) sau al unui grup de
credincioși ce se reunesc acolo cu permisiunea ordinariului și unde pot
veni și alți credincioși cu consimțământul superiorului competent.
Spre deosebire de biserici, în oratorii pot intra credincioșii care aparțin
comunității sau grupului, plus alți credincioși cu consimțământul superiorului.
În timp ce pentru o biserică este necesar consimțământul expres și scris
al episcopului diecezan, pentru oratoriu se cere numai permisiunea din
partea ordinariului.
De asemenea, în timp ce pentru biserici este necesară dedicarea sau cel
puțin binecuvântarea, pentru oratorii este suficientă binecuvântarea.
2) Înainte de a acorda permisiunea pentru înființarea unui oratoriu,
ordinariul trebuie să viziteze personal sau prin altcineva locul destinat
acestui loc sacru și să se convingă de înzestrarea lui demnă.
3) În oratoriile înființate în mod legal pot fi săvârșite toate celebrările
sacre, cu excepția celor excluse de către drept sau printr-o decizie a ordina –
riului locului, sau care sunt contrare normelor liturgice.
Celebrările excluse de drept sunt cele prevăzute de can. 530 (funcțiunile
încredințate în mod special parohului); cele contrare normelor liturgice: de
ex., celebrările Liturghiei „in Caena Domini” din Joia Sfântă.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

467
4) Oratoriul nu poate fi redat unei întrebuințări profane fără permisiu –
nea ordinariului.
c) Capelele private (cann. 1226-1229)
1) Prin termenul de capelă privată se înțelege un lăcaș destinat cultului
divin, cu permisiunea ordinariului locului, în folosul uneia sau mai multor
persoane fizice.
2) Episcopii pot avea o capelă privată proprie, care se bucură de aceleași
drepturi ca și oratoriul.
3) Rămânând valabilă dispoziția din cann. 1227 (capela episcopului),
pentru a celebra sfânta Liturghie sau pentru a îndeplini alte funcțiuni sacre
dintr-o capelă privată, este necesară permisiunea ordinariului locului.
4) Oratoriile și capelele private să fie binecuvântate conform ritualului
prescris de cărțile liturgice și să fie rezervate exclusiv cultului divin și libere
de orice întrebuințare casnică.
d) Sanctuarele (cann. 1230-1234)
1) Definiția (can. 1230)
Prin termenul sanctuar se înțelege o biserică sau un alt loc sacru unde
credincioșii se duc în număr mare în pelerinaj, dintr-un motiv special de
evlavie, cu aprobarea ordinariului locului.
Deci un sanctuar are aceste trei elemente:
• un loc sacru (o biserică);
• o mare afluență de credincioși pelerini pentru cinstirea unor moaște
(de ex., Lisieux), a unei icoane (de ex., Cacica) sau amintirea uni fapt mira –
culos (de ex., Lourdes);
• aprobarea ordinariului locului.
2) Diviziunea (can. 1231)
Sanctuarele pot fi diecezane (aprobate de ordinariul locului), naționale
(aprobate de conferința episcopilor) și internaționale (aprobate de Scaunul
Apostolic).
3) Statutele (1232)
Pentru aprobarea statutelor (care trebuie să specifice, mai ales, scopul,
autoritatea rectorului, proprietatea și administrarea bunurilor) unui sanc –
tuar diecezan este competent ordinariul locului; pentru cele ale unui sanc –
tuar național, conferința episcopilor, iar pentru cele ale unui sanctuar inter –
național, numai Sfântul Scaun.
4) Acordarea de privilegii (can. 1233)
Se vor putea acorda sanctuarelor unele privilegii când se consideră că
acest lucru îl recomandă circumstanțele locurilor, afluxul de pelerini și,
mai cu seamă, binele spiritual al credincioșilor.
Exemple de privilegii: privilegii de ordin liturgic, facultăți speciale acor –
date confesorilor, indulgențe speciale etc.§ 84. L ocuriLe Sacre

468
5) Oferirea mijloacelor de mântuire (can. 1234, § 1)
În sanctuare să li se ofere mai din belșug („abundantius”) credincioșilor
mijloacele de mântuire:
• vestindu-se cu zel cuvântul Domnului;
• favorizându-se în mod adecvat viața liturgică, mai ales prin celebra –
rea Euharistiei și a Pocăinței;
• cultivându-se practicile de pietate populară aprobate.
6) Mărturiile „ex-voto” (can. 1234, § 2)
Mărturiile ex-voto ale artei populare și ale evlaviei să fie expuse vizibil și
păstrate în siguranță în sanctuare sau în locuri alăturate.
e) Altarele (cann. 1235-1239)
1) Definiția (can. 1235, § 1)
Altarul este masa pe care se celebrează Jertfa euharistică; masa privile –
giată a Jertfei și a Ospățului pascal: masa pe care este perpetuată în chip
tainic de-a lungul veacurilor Jertfa Crucii; mensa în jurul căreia se reunesc
fiii Bisericii pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu și pentru a primi Trupul și
Sângele lui Cristos. Altarul este Cristos: victimă, preot și loc al Jertfei Sale.
Prin natura lui, altarul este dedicat numai lui Dumnezeu, deoarece numai
lui Dumnezeu îi este oferită Jertfa euharistică ( conGreGația pentru cuL-
tuL divin și diScipLina SacramenteLor , Ordo dedicationis ecclesiae et alta –
ris, 29.V .1977, cap. IV , nr. 1, 4, 10, în EV 6, nr. 231, 232, 240).
2) Altarul fix și altarul mobil
Cel fix este construit astfel încât să facă aderență cu pardoseala și, de
aceea, să nu poată fi deplasat; în schimb, este numit mobil dacă poate fi
mutat. Este bine ca în fiecare biserică să existe un altar fix; în celelalte locuri
destinate celebrării sacre, altarul poate să fie fix sau mobil.
3) Norme referitoare la altare (cann. 1236-1239)
După obiceiul tradițional al Bisericii, masa altarului fix să fie din piatră ,
și anume dintr-o singură piatră naturală; cu toate acestea, după aprecierea
conferinței episcopilor, poate fi folosit și un alt material frumos și solid.
Corpul și baza pot fi făcute din orice fel de material. Altarul mobil poate fi
făcut din orice fel de material, corespunzător uzului liturgic.
Altarele fixe trebuie să fie dedicate , iar cele mobile, dedicate sau binecu –
vântate , conform ritualurilor prescrise de cărțile liturgice.
Să se păstreze vechia tradiție de a se așeza sub altarul fix relicve
(moaște ) ale Martirilor sau ale altor sfinți, conform normelor prescrise în
cărțile liturgice.
Altarul își pierde dedicarea sau binecuvântarea în conformitate cu dis –
pozițiile can. 1212, adică dacă a fost distrus în mare parte, sau i s-a dat
pentru totdeauna o altă întrebuințare printr-un decret al ordinariului
competent, sau de fapt.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

469
Prin reducerea unei biserici sau a altui loc sacru la întrebuințări profane,
altarele, fie fixe, fie mobile, nu-și pierd dedicarea sau binecuvântarea.
Toate altarele trebuie rezervate numai cultului divin, fiind exclusă orice
fel de întrebuințare profană.
Niciun mort să nu fie înmormântat sub altar; în caz contrar, nu este
permis să se celebreze sfânta Liturghie pe acel altar.
f) Cimitirele (cann. 1240-1243)
1) Cimitirele ecleziastice (cann. 1240, 1241)
Unde este posibil, să existe cimitire proprii ale Bisericii sau, cel puțin,
în cimitirele civile, spații rezervate credincioșilor decedați, care trebuie bine-
cuvântate conform ritualului.
Dacă acest lucru nu poate fi dobândit, să se binecuvânteze de fiecare
dată fiecare mormânt, conform ritualului.
Parohiile și instituțiile religioase pot avea un cimitir propriu.
Chiar și alte persoane juridice sau familiile pot avea un cimitir propriu
sau un cavou, care trebuie binecuvântat, dacă ordinariul locului crede de
cuviință.
2) Interzicerea înhumării în biserici (can. 1242)
Să nu se înmormânteze credincioșii răposați în biserici, cu excepția pon –
tifului roman, a cardinalilor, a episcopilor diecezani, a celor emeriți sau
care și-au dat demisia, în propria biserică. Sunt excluși, fără o autorizație
specială, episcopii titulari și coadiutori („Communicationes” 12 [1980] 349).
3) Obligația dreptului particular (can. 1243)
Dreptul particular să stabilească norme adecvate referitoare la disciplina
ce trebuie respectată în cimitire, mai cu seamă cu privire la apărarea și
menținerea caracterului lor sacru.
§ 85. TIMPURILE SACRE
(cann. 1244-1253)
1. Norme generale (cann. 1244-1245)
Timpurile sacre sunt zilele de sărbătoare (duminicile, solemnitățile,
sărbătorile) și zilele de pocăință. Timpuri sacre sunt, de fapt, și alte zile și
perioade ale anului: Triduum- ul pascal, Timpul Adventului, al Postului
Mare. În totalitatea lui, timp sacru este întregul an liturgic („Communica –
tiones” 12 [1980], p. 357), în decursul căruia se desfășoară „întregul mister
al lui Cristos, de la Întrupare și Naștere până la Înălțare, de la ziua Rusa –
liilor până la așteptarea fericitei speranțe a venirii Domnului” ( SC 102).§ 85. t impuriLe Sacre

470
Numai autoritatea ecleziastică supremă are dreptul de a stabili, de a
transfera și de a desființa zilele de sărbătoare și zilele de pocăință comune
întregii Biserici.
Totuși, conferința episcopilor poate, cu aprobarea prealabilă a Scaunu –
lui Apostolic, să desființeze anumite sărbători de poruncă sau să le trans –
fere într-o duminică (can. 1246, § 2).
Episcopii diecezani por fixa, dar numai în mod ocazional , zile speciale
de sărbătoare sau de pocăință în dieceza lor sau în anumite locuri din die –
ceza lor.
Rămânând neatins dreptul episcopilor diecezani prevăzut de can. 87
(puterea de a dispensa de la legile ecleziastice), parohul poate să acorde,
dintr-un motiv just și în conformitate cu dispozițiile episcopului diecezan,
în cazuri particulare, dispensă de la obligația de a se respecta ziua de săr –
bătoare sau de pocăință, sau înlocuirea acesteia cu alte fapte de pietate.
Același lucru îl poate face și superiorul unui institut religios sau al unei
societăți de viață apostolică clericale de drept pontifical cu privire la supu –
șii proprii și la celelalte persoane care locuiesc zi și noapte în casă.
2. Zilele de sărbătoare (cann. 1246-1248)
Zilele de sărbătoare despre care este vorba în acest capitol sunt numai
zilele de duminică și de sărbătoare de poruncă . Atât duminicile, cât și săr –
bătorile de poruncă aduc cu ele sau comportă aceste două obligații: partici –
parea la sfânta Liturghie și abținerea de la anumite munci.
a) Duminica , zi în care, în numele tradiției apostolice, este celebrat Mis –
terul Pascal, trebuie respectată în Biserica întreagă ca principala zi de
sărbătoare de poruncă .
Conform tradiției apostolice care datează încă din ziua învierii lui Cristos, Bise –
rica celebrează Misterul pascal în fiecare a opta zi, care e numită pe bună drep –
tate ziua Domnului sau duminica. Într-adevăr, în această zi credincioșii trebu –
ie să se adune ca, ascultând cuvântul lui Dumnezeu și participând la sfânta
Euharistie, să-și amintească de patima, învierea și gloria Domnului Isus și să-i
mulțumească lui Dumnezeu, care i-a renăscut la o nădejde vie prin învierea lui
Cristos din morți (1Pt 1,3). Așadar, duminica este sărbătoarea primordială,
care trebuie prezentată pietății credincioșilor și întipărită bine în ea, așa încât
să devină și zi de bucurie și de încetare a lucrului. Celelalte celebrări, dacă nu sunt
într-adevăr de cea mai mare importanță, nu trebuie să aibă întâietate asupra
ei, deoarece ea este fundamentul și nucleul întregului an liturgic ( SC 106).
b) Tot astfel trebuie respectate următoarele zece sărbători:
– Nașterea Domnului nostru Isus Cristos (25 decembrie);
– Epifania (6 ianuarie);cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

471
– Înălțarea Domnului;
– Preasfântul Trup și Sânge al lui Cristos;
– Sfânta Maria, Născătoare de Dumnezeu (1 ianuarie);
– Neprihănita Zămislire (8 decembrie);
– Adormirea Maicii Domnului (15 august);
– Sfântul Iosif (19 martie);
– Sfinții apostoli Petru și Paul (29 iunie);
– Toți Sfinții (1 noiembrie).
c) Participarea la sfânta Liturghie (cann. 1247, 1248)
Duminica și în celelalte zile de sărbătoare de poruncă, credincioșii sunt
obligați să participe la sfânta Liturghie.
Porunca de a participa la sfânta Liturghie o îndeplinește cel care asistă
(assistit ) la o Liturghie, oriunde ( ubicumque ) este ea celebrată după ritul
catolic în ziua sărbătorii sau în seara zilei precedente.
Dacă, lipsind preotul sau din alt motiv grav, participarea la sfânta Litur –
ghie este imposibilă, li se recomandă foarte mult credincioșilor să participe
la Liturgia cuvântului, dacă aceasta se celebrează în biserica particulară
sau într-un alt loc sacru, în conformitate cu dispozițiile episcopului diece –
zan, sau să consacre un timp adecvat rugăciunii, singuri sau în familie,
sau, dacă e posibil, în grupuri de familii.
d) Abținerea de la anumite munci (can. 1247)
Duminica și în celelalte zile de sărbătoare de poruncă credincioșii sunt
obligați să se abțină de la acele munci și activități care împiedică cultul
datorat lui Dumnezeu, bucuria proprie zilei Domnului și destinderea nece –
sară a minții și a trupului.
3. Zilele de pocăință (cann 1249-1253)
a) Necesitatea pocăinței (can. 1249)
Toți credincioșii creștini sunt ținuți, prin lege divină, să facă pocăință,
fiecare după felul său; dar pentru ca toți să se unească într-o anumită res –
pectare a pocăinței, sunt stabilite zile de pocăință în care credincioșii să se
dedice în chip deosebit rugăciunii, să îndeplinească fapte de pietate și de
caritate, să se mortifice, îndeplinindu-și cu mai mare fidelitate obligațiile
proprii și, mai ales, respectând postul și abstinența, conform canoanelor
care urmează ( SC 5; pauL aL vi-Lea, Const. apost. Paenitemini , 17.II.1966,
I-III, în EV 2, nr. 627-643).
Acest canon, complet nou în Codul de drept canonic, prezintă cu preci –
zie teologică și pastorală disciplina penitențială, care nu mai este limitată
doar la post și abstinență, ci cuprinde în același timp și alte forme de pocă –
ință existente deja în practica multiseculară a Bisericii, dar despre care se
vorbea numai în teologia morală și ascetică.§ 85. t impuriLe Sacre

472
În primul rând, canonul subliniază principiul necesității pocăinței din
poruncă divină. Această poruncă a fost dată și practicată de Cristos însuși
(cf. Mt 17,20; 5,29-30; 11,21-24; 3,4; 11,7-11; 4,2; Mc 1,13; Lc 4,1-2 etc.).
În Biserică pocăința are și un caracter comunitar , nu numai personal,
deoarece Biserica este un „trup” (cf. SC 110). Desemnarea unor zile speci –
ale în care credincioșii se unesc și cu o râvnă mai mare în practicarea pocă –
inței este o necesitate socială a acestui „trup”, o expresie a „unității” și
„comuniunii” lui.
b) Zilele și timpurile de pocăință (can. 1250)
Zilele și timpurile de pocăință în întreaga Biserică sunt toate vinerile
din an și timpul Postului Mare ( Paenitemini , III, II, §§ 2 și 3).
c) Abstinența și postul (cann. 1251-1253)
Abstinența de la consumul de carne sau de la alt aliment în conformitate
cu dispozițiile conferinței episcopilor să fie respectată în toate vinerile din
an, dacă ele nu coincid cu o zi cuprinsă în rândul solemnităților .
Abstinența împreună cu postul să fie respectate în Miercurea Cenușii și
în Vinerea Pătimirii și Morții Domnului nostru Isus Cristos ( SC 110; Paeni –
temini III, §§ 1 și 2).
d) Persoanele obligate la abstinență și post (can. 1252)
La legea abstinenței sunt ținuți toți cei care au împlinit vârsta de 14
ani; la legea postului sunt obligați toți cei majori (18 ani împliniți).
Păstorii sufletești și părinții să aibă grijă ca și cei care nu sunt obligați
la legea postului și a abstinenței, datorită vârstei lor mici, să fie educați cu
privire la sensul adevărat al pocăinței.
e) Atribuțiile conferinței episcopilor (can. 1253)
Conferința episcopilor poate să stabilească cu mai mare precizie normele
de respectare a postului și abstinenței.
De asemenea, poate să înlocuiască total sau parțial postul și abstinența
cu alte forme de pocăință, mai cu seamă cu fapte de caritate și cu practici
de pietate.cartea a iv-a. funcția BiSericii de a Sfinți (cann . 834-1253)

CARTEA A V-A
BUNURILE TEMPORALE
ALE BISERICII
(cann. 1254-1310)

§ 86. INTRODUCERE
(cann 1254-1258)
1. Noțiuni preliminare
a) Bona temporalia (bunuri temporare, vremelnice) dicuntur res quae
natura sua ad finem seu beatitudinem mere humanam in terris adipiscen –
dam ordinantur.
Ele pot fi:
– corporalia (materiale), care sunt vizibile sau percepute cu simțurile;
– incorporalia (nemateriale), care sunt percepute numai cu rațiunea (de
ex., drepturile patrimoniale, acțiunile comerciale etc.).
La rândul lor, corporalia pot fi:
• mobile , adică lucrurile care pot fi mișcate dintr-un loc în altul fără a-și
pierde valoarea economică (de ex.: animalele, lucrurile neînsuflețite);
• imobile , adică bunurile cu valoare fixă și care, ca atare, nu pot fi mu –
tate dintr-un loc în altul fără a-și pierde individualitatea ori fără a-și
schimba destinația inițială (de ex., pământul și orice alte lucruri incorpo –
rate acestuia).
b) Bona ecclesiastica (bunuri bisericești) sunt bunurile temporale care
aparțin Bisericii universale, Sfântului Scaun (persoane morale, de orându –
ire divină) și tuturor persoanelor juridice publice în Biserică (cf. can. 116,
§ 1) și care sunt reglementate de normele canonice și de statutele proprii;
cele ale persoanelor juridice private sunt reglementate de statutele proprii
(can. 1257).
c) Bunuri sacre („res sacrae”), adică bunurile destinate cultului divin fie
prin dedicare, fie prin binecuvântare (cf. can. 1171). Nu toate bunurile sacre
sunt bunuri ecleziastice, deoarece unele ar putea să aparțină și persoane –
lor private (can. 1269).
d) Bunuri prețioase („res pretiosae”), adică lucrurile care au o impor –
tantă valoare istorică sau artistică.
2. Dreptul Bisericii (can. 1254, § 1)
Prin drept înnăscut („iure nativo”), în mod independent de puterea
civilă, Biserica Catolică poate să dobândească, să posede, să administreze
și să înstrăineze bunuri temporare, pentru a-și atinge scopurile.

476
Din punct de vedere al originii , acest drept este înnăscut , adică a apărut
o dată cu Biserica, din voința Întemeietorului, și nu este un drept acordat
sau tolerat de către stat.
Din punct de vedere al exercitării , este un drept independent de puterea
statală, adică nu este supus legilor și controlului statului.
Din punct de vedere al legitimității , este un drept care urmărește în
mod exclusiv atingerea scopurilor proprii ale Bisericii (cf. DH 4).
Argumentul teologic al acestui drept are ca fundament adevărul că Isus
Cristos a înființat Biserica și ca societate vizibilă, independentă și suverană,
și deci cu dreptul de a avea toate mijloacele necesare atingerii scopurilor
sale.
3. Titularii dreptului (can. 1255)
Din punct de vedere canonic, sunt titulari ai dreptului privind bunurile
temporare, adică de a le dobândi, de a le poseda, de a le administra și de a
le înstrăina „ad normam iuris”:
a) Biserica universală și Scaunul Apostolic (chiar dacă, de regulă, Bise –
rica universală acționează prin Sfântul Scaun, care e organul ei central,
sau prin diferite persoane juridice), care în virtutea dreptului divin sunt
persoane morale;
b) Bisericile particulare (cf. can 368) care, prin înființare legală, dobân –
desc ipso iure personalitate juridică;
c) Toate persoanele juridice ecleziastice, publice și private;
d) Proprietatea bunurilor aparține, sub autoritatea pontifului roman,
acelei persoane juridice care a dobândit bunurile în mod legitim (can.
1256). Papa nu este titularul bunurilor, dar deține asupra lor dreptul (în
virtutea primatului jurisdicțional) de a le reglementa din punct de vedere
canonic, de a supraveghea diferitele gestiuni, coordonându-le spre binele
comun, și de a dispune de patrimoniile ecleziastice când o cer interesele
generale ale Bisericii (de ex., transferându-le de la un subiect la altul).
4. Scopurile (can. 1254, § 2)
Biserica are dreptul la bunuri temporare numai „pentru a-și atinge sco –
purile”. Principalele scopuri proprii sunt următoarele trei:
a) necesitatea de a organiza clerul divin;
b) de a asigura întreținerea demnă a clerului și a altor slujitori;
c) de a exercita opera de apostolat și de caritate, mai ales față de săraci
(PO 17; GS 76, 78).
„Nevoia de mijloace economice și materiale, cu consecințele pe care ea
le comportă, adică de a le căuta, de a le cere și de a le administra, să nu cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

477
depășească niciodată scopurile” (Paul al VI-lea, „L’Osservatore Romano”,
25.06.1970).
Scopurile Bisericii fiind spirituale, și bunurile ecleziastice, deși materi –
ale și vremelnice, participă într-un fel oarecare la această spiritualitate.
Deci scopurile „spiritualizează” bunurile.
În al doilea rând, procurând bunurile Bisericii, în cea mai mare măsură,
din pomana credincioșilor care vor în felul acesta să exprime legătura lor
cu Dumnezeu (scop religios), voința credincioșilor este sacră și trebuie res –
pectată ca atare de către cei care acceptă aceste bunuri. Astfel, cann. 1267,
§ 3, 1284, § 2, nr. 3 și 1, insistă asupra principiului de a se respecta voința
credincioșilor, adică bunurile să fie destinate numai pentru scopurile pen –
tru care au fost oferite.
§ 87. DOBÂNDIREA BUNURILOR
(cann. 1259-1272)
Prima manifestare a capacității patrimoniale a unei persoane juridice o
constituie dobândirea de bunuri, care dă dreptul la posedarea și adminis –
trarea lor.
1. Dreptul Bisericii (cann. 1259-1260)
a) Biserica poate să dobândească bunuri materiale în toate modurile
juste conforme cu dreptul fie natural, fie pozitiv, care sunt permise altora.
Modalitățile de dobândire sunt de drept natural („res nullus fit primi
occupantis”) și de drept pozitiv . Există modalități de drept public (impuse
de superior: impozite, taxe) și de drept privat (oferte benevole din partea
credincioșilor). Modalități „permise altora”, adică tuturor persoanelor, fizice
sau juridice neecleziastice, cărora legea le recunoaște dreptul de a dobândi
și de a poseda bunuri materiale.
b) Biserica are dreptul înnăscut de a cere de la credincioși cele ce sunt
necesare scopurilor sale proprii.
Dreptul Bisericii de a cere („ius exigendi”) cuprinde și dreptul de a impune
contribuții din partea credincioșilor, în virtutea puterii sale de conducere.
2. Dreptul și obligația credincioșilor (can. 1261, § 1, 1262)
a) Credincioșii au dreptul inviolabil de a oferi bunuri materiale în favoa –
rea Bisericii. Se spune „drept inviolabil”, deoarece s-ar putea ca în unele
locuri statul să limiteze în mod arbitrar acest drept.
b) Credincioșii au nu numai dreptul, ci și obligația de a ajuta Biserica,
pentru ca ea să aibă la dispoziție cele ce sunt necesare pentru cultul divin, § 87. d oBândirea BunuriLor

478
pentru operele de apostolat și de caritate și pentru întreținerea demnă a
slujitorilor săi (can. 222, § 1). Episcopii diecezani sunt ținuți să le atragă
atenția credincioșilor asupra acestei obligații și să insiste asupra observării
ei (§ 2).
c) Credincioșii să contribuie la nevoile Bisericii prin subvențiile cerute,
după normele date de conferința episcopilor (can. 1262).
Ofertele credincioșilor constituie sursa principală și obișnuită a venitu –
rilor Bisericii. Ele sunt benevole și cerute („subventiones rogatae”).
Subvențiile cerute, cum sunt colectele, sunt reglementate de fiecare
episcop. Totuși, din motive de uniformitate, și conferința episcopilor poate
să dea norme generale în acest scop.
3. Dreptul episcopilor de a impune contribuții (cann. 1263-1264)
a) Dreptul episcopului diecezan
Episcopul diecezan are dreptul de a impune, după ce a consultat păre –
rea Consiliului cu problemele economice și a Consiliului prezbiteral, per –
soanelor juridice publice ce se află sub jurisdicția sa o contribuție nu prea
mare și proporțională cu veniturile lor, pentru nevoile diecezei. Îi este numai
permis să impună celorlalte persoane, fizice și juridice, în caz de necesitate
gravă și sub aceleași condiții, o contribuție extraordinară și nu prea mare,
rămânând inviolabile legile și cutumele particulare care îi atribuie drep –
turi mai mari.
Codul îi recunoaște episcopului diecezan puterea de a impune contribu –
ții materiale. Totuși, această putere nu este nelimitată („Communicatio –
nes” 16 [1984], p. 28-30) și trebuie exercitată conform dreptului, pentru a
se evita orice abuz.
Contribuțiile impuse de episcop sunt obișnuite și extraordinare . La con –
tribuțiile obișnuite sunt obligate toate persoanele juridice publice de sub
jurisdicția episcopului diecezan (de ex., parohiile); la cele extraordinare
sunt obligate persoanele fizice, persoanele juridice publice care nu sunt
exempte și persoanele juridice private.
În ambele cazuri, contribuția trebuie:
• să fie impusă pentru nevoile reale ale diecezei;
• să fie proporțională cu veniturile contribuabililor;
• să nu fie prea mare,
iar episcopul trebuie să asculte părerea Consiliului diecezan cu proble –
mele economice și pe cea a Consiliului prezbiteral.
Contribuția extraordinară poate fi impusă numai în caz de necesitate
gravă și nu poate fi continuă: „tributum perpetuum non est asuplius extra –
ordinarium” („Communicationes” 16 [1984], p. 28).cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

479
b) Dreptul episcopilor provinciei ecleziastice
Dacă nu este prevăzut altfel de către drept, este de datoria adunării
episcopilor provinciei:
1. să stabilească taxele pentru actele de putere executivă făcute ca o
favoare (de ex., eliberarea de certificate, de autorizații, acordarea de dis –
pense) sau pentru executarea rescriptelor Scaunului Apostolic, care trebuie
să fie aprobate de însuși Scaunul Apostolic;
2. să stabilească ofertele ce trebuie făcute cu ocazia administrării sacra –
mentelor sau a sacramentaliilor. Fixarea taxelor și a ofertelor este făcută,
pentru uniformitate, de episcopii unei provincii ecleziastice, nu de confe –
rința episcopilor.
Dreptul poate stabili și altfel: a se vedea can. 1649, cu privire la cheltu –
ielile de judecată, și can. 952, cu privire la ofertele de Liturghii.
4. Condiții privind strângerea de ofrande și colecte (can. 1265)
Pentru a se evita orice fel de abuz, Codul stabilește aceste norme cu
caracter general:
a) Este interzis oricărei persoane private, fie fizice, fie juridice, să adune
ofrande în bani pentru orice institut pios sau ecleziastic sau pentru orice
scop, fără permisiunea, dată în scris, a ordinariului propriu și a ordinariu –
lui locului. Rămâne neatins dreptul călugărilor mendicanți (§ 1).
b) Conferința episcopilor poate să stabilească norme referitoare la
strângerea de colecte în bani, care trebuie observate de către toți, inclusiv
de către cei care prin instituire se numesc și sunt mendicanți (§ 2).
Interzicerea stabilită de § 1 nu se referă la persoanele juridice publice
(de ex., parohia, prin reprezentantul ei: parohul), nici la drepturile parti –
culare ale institutelor religioase mendicante.
5. Colecte speciale (can. 1266)
Ordinariul locului poate să ceară ca în toate bisericile și oratoriile, care,
de fapt, sunt în mod obișnuit deschise credincioșilor, chiar și în cele care
aparțin institutelor religioase, să se facă colecte speciale pentru inițiative
parohiale, diecezane, naționale sau internaționale precise, care apoi trebuie
trimise în mod conștiincios curiei diecezane.
6. Ofertele făcute în mod liber persoanelor juridice (can. 1267)
a) Dacă nu rezultă în mod clar contrariul, ofertele făcute superiorilor
sau administratorilor oricărei persoane juridice ecleziastice, chiar uneia
private, se presupune că sunt făcute însăși persoanei juridice (§ 1).§ 87. d oBândirea BunuriLor

480
b) Aceste oferte nu pot fi refuzate decât dintr-un motiv just, iar ofertele
mai importante nu pot fi refuzate decât cu permisiunea ordinariului, dacă
este vorba despre o persoană juridică publică. De asemenea, este necesară
permisiunea aceluiași ordinariu pentru a fi acceptate oferte ce sunt împo –
vărate de o obligație specială sau de o condiție, rămânând neschimbată
dispoziția can. 1295 (§ 2).
c) Ofertele făcute de credincioși pentru un scop precis nu pot fi destinate
decât acelui scop (§ 3).
Acest canon conține, cu privire la ofertele făcute în mod liber de către
credincioși, trei chestiuni:
• o prezumție de drept: se presupune că ofertele date parohului sunt
pentru parohie; cele date rectorului sunt pentru seminar; cele date ordina –
riului locului sunt pentru dieceză; cele date unui institut religios sunt pen –
tru institut ș.a.m.d.;
• refuzul și acceptarea ofertelor: uneori refuzul poate fi obligatoriu în
caz de dubiu cu privire la proveniența legitimă a ofertelor sau în cazul în
care ele nu sunt conforme cu scopurile Bisericii;
• respectarea voinței ofertanților: acesta este și un principiu moral, nu
numai juridic.
7. Prescripția (cann. 1268-1270)
a) Chestiuni preliminare
Prescripția este o modalitate de drept pozitiv uman de a dobândi un
drept real sau de a face să înceteze o obligație sau o acțiune, după trecerea
unui anumit timp, respectându-se normele legale. Ea poate fi: achizitivă
(uzucapiune), dacă se dobândește un drept de proprietate sau un drept
real; extinctivă (eliberativă), dacă face să înceteze o obligație sau o acțiune.
Biserica acceptă normele statale cu privire la prescripție, așa cum există
ele în legislația fiecărei țări, cu condiția să nu fie contrare dreptului divin,
iar dreptul canonic să nu prevadă altfel. Așadar, în baza acestui principiu,
legile statale ale fiecărei țări cu privire la subiecții prescripției, la bunurile
prescriptibile, la condițiile cerute, la timpul necesar etc. devin legi canonice.
Conform legii canonice, buna-credință este necesară pentru orice fel de
prescripție. Este vorba despre buna-credință teologică, ce își are funda –
mentul în convingerea sinceră a cuiva (chiar dacă e greșită) că el posedă un
lucru propriu, și nu unul străin (în cazul prescripției achizitive), și că nu are
nicio obligație față de altul (în cazul prescripției extinctive). Unde nu există
bună-credință continuă, prescripția este interzisă de însăși legea divină.
b) Norme speciale
– Biserica admite prescripția ca modalitate de dobândire sau de eliberare
pentru bunurile temporare (materiale), conform cann. 197-199.cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

481
– Lucrurile sacre ce sunt în proprietatea persoanelor private pot fi
dobândite prin prescripție de către persoane private, dar nu este permisă
folosirea lor în scopuri profane, decât dacă au pierdut dedicarea sau bine –
cuvântarea. Dacă aparțin unei persoane juridice ecleziastice publice, pot fi
dobândite numai de către o altă persoană juridică ecleziastică publică.
– Bunurile imobile, cele mobile prețioase, drepturile și acțiunile, fie per –
sonale, fie reale, care aparțin Scaunului Apostolic, se prescriu după 100 de
ani; cele care aparțin unei alte persoane juridice ecleziastice publice se
prescriu după 30 de ani.
Așadar, toate celelalte categorii de bunuri se prescriu în spațiul de timp
fixat de legile statale.
8. Obligația episcopilor de a ajuta Scaunul Apostolic (can. 1271)
Se vorbește mult de către cei necunoscători și, mai ales, de către cei de
rea-credință despre „bogățiile” Vaticanului. În realitate însă, aceste bogății
nu există. Cheltuielile Scaunului Apostolic, ținându-se seama de activita –
tea sa complexă, sunt foarte mari, iar resursele, constituite aproape exclu –
siv din ofertele și contribuțiile benevole ale credincioșilor, sunt insuficiente.
De aceea, Codul insistă ca episcopii să ajute din punct de vedere financiar
Scaunul Apostolic.
În virtutea legăturii unității și a carității și în funcție de posibilitățile
diecezei lor, episcopii să contribuie la procurarea mijloacelor de care Scau –
nul Apostolic are nevoie, potrivit cu condițiile timpurilor, ca să poată înde –
plini în mod corespunzător slujirea față de Biserica întreagă.
Este un canon nou în legislația Bisericii. El nu impune un impozit sau
o taxă, ci numai le atrage atenția episcopilor asupra obligației ce o au de a
ajuta economic Scaunul Apostolic.
9. Reforma sistemului beneficial (can. 1272)
a) Beneficiul bisericesc este o entitate juridică constituită sau înființată
pentru totdeauna de către autoritatea ecleziastică competentă, constând
dintr-un oficiu sacru și din drepturile de a percepe din dotă veniturile ata –
șate oficiului (CIC 1917, can. 1409).
b) Noul Cod stabilește că, în regiunile unde mai există beneficii propriu-
zise, este de datoria conferinței episcopilor să le reglementeze administra –
rea prin norme adecvate, concordate cu Scaunul Apostolic și aprobate de
acesta, astfel încât veniturile, ba chiar, în limita posibilităților, însăși dota
beneficiului, să fie transferate la institutul diecezan pentru întreținerea
clericilor (cf. can. 1274). § 87. d oBândirea BunuriLor

482
Importanța primordială trebuie acordată oficiului îndeplinit de slujitorii sacri.
De aceea, trebuie să se renunțe la așa-zisul sistem beneficial, sau cel puțin să
fie reformat în așa fel încât aspectul de beneficiu, adică dreptul la venitul cu
care este înzestrat oficiul respectiv, să fie socotit secundar, iar pe primul loc să
se afle, juridic, oficiul bisericesc însuși; de acum înainte, prin acesta să se înțe –
leagă orice funcție atribuită în mod stabil în vederea unui scop spiritual ( PO 20).
Reglementarea beneficiilor, acolo unde acestea mai există, îi revine con –
ferinței episcopilor. Este vorba despre beneficiile în sens strict prevăzute
de can. 1409 din Codul din 1917, și nu despre beneficiile în sens larg, cum
sunt ofertele credincioșilor, drepturile stolare, subvențiile sau pensiile date
de stat etc. (cf. Codul 1917, can. 1410).
De acum înainte, veniturile și chiar cota beneficiilor să fie transferate
treptat la institutul pentru întreținerea clerului (cf. can. 1274).
§ 88. ADMINISTRAREA BUNURILOR
(cann. 1273-1289)
1. Noțiuni preliminare
a) A administra înseamnă a păstra și a ameliora patrimoniul ecleziastic,
iar dacă este vorba despre un bun care fructifică, însemnă a ameliora și a
face să fructifice acest bun. Deci „administratio” cuprinde aceste trei acte:
„conservatio, fructificatio et melioratio honorum”.
b) A supraveghea înseamnă a cerceta, personal sau prin alții, cantitatea
și evaluarea bunurilor, a cere socoteală cu privire la plasarea sigură și folo –
sirea corectă a bunurilor, precum și a da dispoziții cu privire la modul corect
și înțelept de a le administra.
Deci supravegherea („vigilantia”) comportă: „ius visitandi et exigendi
rationes, et ius praescribendi modum prudentem administrationis, sed
tantummodo ad normam canonum”.
c) Actele de administrație obișnuită sunt toate acele acte care se referă
la păstrarea bunurilor patrimoniale și la exploatarea lor normală.
d) Actele de administrație extraordinară sunt actele capabile să modifice
consistența patrimonială a unei persoane juridice. Ele depășesc atât modul,
cât și finalitățile administrației obișnuite.
2. Papa, supremul administrator (can. 1273)
Pontiful roman, în virtutea primatului de jurisdicție, este administrato –
rul și distribuitorul suprem al tuturor bunurilor ecleziastice.
Expresia „supremus administrator et distributor”, folosită în documen –
tele ecleziastice, arată că pontiful roman are în sine puterea de a administra cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

483
direct bunurile fiecărei persoane juridice, chiar dacă, de fapt, acest lucru
nu se întâmplă decât în cazuri extrem de rare.
3. Crearea și administrarea fondurilor speciale
(cann. 1274-1275)
Ca urmare a desființării beneficiilor ecleziastice (în sens strict), noua
legislație canonică prevede înființarea a trei fonduri speciale sau organisme
economice („instituta”): a) pentru întreținerea clerului; b) pentru asistența
socială a clerului; c) pentru diferite nevoi ale diecezei ( PO 21; pauL aL vi-Lea,
M.P . Ecclesiae Sanctae I, 8, în EV 2, 752-913).
a) Fondul diecezan pentru întreținerea clerului
În fiecare dieceză să existe un „institut” special care să adune bunurile
și ofertele cu scopul de a se asigura întreținerea clerului care prestează
servicii în favoarea diecezei (cf. can. 281), în afară de cazul când s-au luat
alte măsuri cu privire la întreținere (§ 1).
Această instituție diecezană este obligatorie, dacă nu s-au luat eventual
alte măsuri cu privire la întreținerea clerului. Odată înființată, devine per –
soană juridică („universitas rerum”). Singurul ei scop este întreținerea
clerului (secular și regular) care lucrează în dieceză. „Complexul de lucruri”
constă din veniturile și dota beneficiilor care se desființează (cf. can. 1272),
dar în special din „bunurile și ofertele” destinate fondului de către episcop
sau de către donator (inclusiv cele de către stat).
b) Fondul diecezan pentru asistența socială a clerului
Acolo unde nu a fost organizată cum se cuvine asistența socială a cleru –
lui, conferința episcopală să se îngrijească de înființarea unui fond („insti –
tut”) care să asigure suficient această asistență (§ 2).
c) Fondul comun pentru nevoile diecezei
În măsura în care este nevoie, în fiecare dieceză să se instituie un fond
comun, cu care episcopii să-și poată îndeplini obligația față de alte persoane
care slujesc Biserica și să facă față diverselor nevoi ale diecezei, și prin care
diecezele mai înstărite să le poată ajuta pe cele mai sărace (§ 3).
Referitor la fondul pentru asistență socială și la fondul comun (§§ 2 și 3),
Codul sugerează posibilitatea ca ele să fie nu numai cu caracter diecezan,
ci și cu caracter interdiecezan, ba chiar național (§ 4).
Dacă e posibil, aceste instituții economice trebuie să fie astfel constituite,
încât să obțină recunoaștere și din partea dreptului civil (§ 5).
d) Fondul bunurilor ce provin din diferite dieceze este administrat după
normele concordate de episcopii interesați (can. 1275).§ 88. a dminiStrarea BunuriLor

484
4. Competența ordinariilor (can. 1276)
Competența ordinariilor este dublă: de a supraveghea administrarea
bunurilor și de a o reglementa prin instrucțiuni.
a) Ordinariul are obligația să supravegheze administrarea tuturor bunu –
rilor care aparțin persoanelor juridice publice ce sunt sub jurisdicția sa,
rămânând inviolabile titlurile legitime ce îi acordă aceluiași ordinariu
drepturi mai ample (cum sunt, de ex., cele asupra institutelor religioase de
drept diecezan sau asupra mănăstirilor).
b) Luând în considerare drepturile, cutumele legitime și circumstanțele,
ordinarii să aibă grijă să reglementeze întreaga chestiune a administrării
bunurilor, dând instrucțiuni speciale în limitele dreptului universal și
particular.
5. Actele administrației îndeplinite de episcopul diecezan
(can. 1277)
În ceea ce privește îndeplinirea actelor de administrație, care, avându-se
în vedere situația economică a diecezei, sunt de o importanță mai mare,
episcopul diecezan trebuie să asculte părerea Consiliului cu problemele
economice și a Colegiului consultanților; are însă nevoie de consimțămân –
tul aceluiași consiliu și chiar de al Colegiului consultanților, atât în cazurile
prevăzute în mod special de dreptul universal sau de documentele fundației,
cât și pentru îndeplinirea actelor de administrație extraordinară. E de dato –
ria conferinței episcopilor să determine care acte trebuie considerate ca
fiind de administrație extraordinară.
Este vorba despre trei feluri de acte de administrație îndeplinite de epi sco-
pul diecezan: a) acte de administrație obișnuită ; b) acte de administrație
obișnuită de o importanță mai mare ; c) acte de administrație extraordinară .
a) Episcopul poate îndeplini în mod liber acte de administrație obișnuită
(v. § 88, 1 c). Acestea sunt propriu-zis actele de administrație în sens strict.
b) Cât privește actele de administrație obișnuite de mai mare importanță
(„maioris momenti”), episcopul trebuie să asculte părerea Consiliului de
administrație și a Colegiului consultanților. Aceste acte depind de situația eco-
nomică a diecezei și trebuie determinate de dreptul particular sau de statute.
c) Cât privește îndeplinirea actelor de administrație extraordinară (v.
§ 88, 1 d), episcopul trebuie să aibă consimțământul membrilor consiliului
de administrație și al Colegiului consultanților.
Actele de administrație extraordinară trebuie determinate de conferința
episcopilor.
Episcopul diecezan are nevoie de consimțământul celor două organisme
și în cazul actelor de administrație prevăzute în mod special de dreptul
universal sau de documentele fundației.cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

485
6. Extinderea atribuțiilor economului diecezan (can. 1278)
Pe lângă sarcinile stabilite de can. 494, §§ 3 și 4, episcopul diecezan poate
să-i încredințeze economului și sarcinile prevăzute de cann. 1276, § 1, și
1279, § 2, și anume:
• Supravegherea administrării bunurilor care aparțin persoanelor juri –
dice publice supuse jurisdicției episcopului;
• Administrarea directă a bunurilor unei persoane juridice publice care,
potrivit dreptului sau documentelor fundației sau statutelor, nu are admi –
nistrator proprii.
7. Administrarea bunurilor persoanelor juridice publice
(can. 1279)
a) Administrarea directă a bunurilor ce aparțin unei persoane juridice
publice îi revine, de drept, celui care o conduce (de ex., parohul, pentru
bunurile care aparțin parohiei), dacă nu este prevăzut altfel de dreptul
particular, de statute sau de o cutumă legitimă (de ex., economul general,
provincial sau local al institutelor religioase), rămânând inviolabil dreptul
ordinariului de a interveni în caz de neglijență din partea administratoru –
lui. Acest drept al ordinariului este nedeterminat și deci foarte amplu, care
îi dă puterea nu numai de a-l chema la ordine pe administrator, ci și de a-l
schimba, dacă e cazul („Communicationes” 12 [1980], p. 415).
b) Pentru administrarea bunurilor unei persoane juridice publice (de
ex., o fundație) care, conform dreptului sau documentelor fundației sau
statutelor, nu are administrator propriu, ordinariul de care acea persoană
juridică depinde trebuie să numească el un administrator, o persoană capa –
bilă, bărbat sau femeie, pentru o perioadă de trei ani, cu posibilitatea de a
fi confirmată încă o dată.
8. Consiliul de administrație (can. 1280)
Orice persoană juridică, publică sau privată, să aibă propriul consiliu
pentru problemele economice (consiliu de administrație) sau cel puțin doi
consilieri care să-l ajute pe administrator în îndeplinirea funcției sale, în
conformitate cu statutele.
Scopul acestui consiliu este nu numai asigurarea unei mai bune gestio –
nări, ci și posibilitatea participării altor persoane la gestionare, în spiritul
comuniunii ecleziale. Cei doi consilieri sunt admiși numai atunci când drep –
tul nu stabilește, în anumite cazuri, necesitatea consiliului cu problemele
economice. În cazul diecezei și al parohiilor, de exemplu, dreptul stabilește
în mod expres necesitatea acestui consiliu (cf. cann. 492-537). Atribuțiile § 88. a dminiStrarea BunuriLor

486
celor doi consilieri sunt determinate de statute. În mod deosebit trebuie să
se precizeze când e necesară părerea lor („consilium”) și când e necesar
consimțământul („consensus”) lor.
9. Actele de administrație extraordinară (cann. 1281, §§ 1-2)
a) Rămânând neschimbate dispozițiile satutelor, administratorii înde –
plinesc invalid actele ce depășesc limitele și modalitățile administrației
obișnuite, dacă, în prealabil, nu au obținut permisiunea scrisă din partea
ordinariului.
Dacă un administrator (de ex., parohul) vrea să îndeplinească un act de
administrație extraordinară (de ex., construirea unei case parohiale, înstră –
inarea unui teren, chiar spre binele altei persoane juridice ecleziastice
publice), trebuie, pentru validitate , să aibă permisiunea scrisă a ordinariu –
lui (în cazul de față, a episcopului).
b) În statute să fie stabilite actele care depășesc limitele și modalitățile
administrației obișnuite (de ex., statutele „Caritas”-ului diecezan). Dacă
statutele nu prevăd acest lucru, sau în cazul în care persoana juridică nu
are statute (de ex., parohiile), îi revine episcopului diecezan obligația de a
stabili, pentru persoanele juridice care depind de el, care sunt aceste acte,
ascultând părerea consiliului de administrație și ținând seama și de nor –
mele date de conferința episcopilor, despre care este vorba în can. 1272.
10. Responsabilitatea persoanei juridice (can. 1281, § 3)
În probleme economice, persoana juridică acționează prin intermediul
administratorilor. Actele îndeplinite de ei pot fi invalide ori valide, dar ili-
cite (nepermise).
Dacă actele lor sunt invalide , persoana juridică nu este obligată să răs –
pundă de ele („delictum enim administratoris non debet in detrimentum
Ecclesiae redundare”), decât în cazul și în măsura în care a tras avantaje
în urma acestor acte invalide.
Dacă actele administratorilor sunt valide , dar ilicite (nepermise), per –
soana juridică este obligată să răspundă de ele, având totuși posibilitatea
de a deschide acțiune sau de a face recurs împotriva administratorilor care
i-au pricinuit pagube.
11. Obligațiile administratorilor (cann. 1281-1289)
a) În numele Bisericii
Toți, fie clerici, fie laici, care participă în virtutea unui titlu legitim la
administrarea bunurilor ecleziastice, sunt obligați să-și îndeplinească mi –
siunea în numele Bisericii, conform dreptului.cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

487
Bunurile ecleziastice trebuie administrate „nomine Ecclesiae”, deoarece
persoanele juridice publice își au originea de la autoritatea competentă a
Bisericii și acționează în numele Bisericii (cf. can. 116, § 1). De asemenea,
persoanele juridice publice primesc de la Biserică și capacitatea de a dobândi
bunuri (can. 1255) și urmăresc scopurile prevăzute de Biserică (cf. can.
1254). Toate acestea valorează pentru persoanele juridice publice, deoarece
numai bunurile lor sunt „ecleziastice” (cf. can. 1257, § 1) și numai ele acți –
onează în numele Bisericii (cf. can. 1258).
Ce înseamnă a administra în numele Bisericii reiese și din termenii „ad
normam iuris”, folosiți de canon, adică în conformitate cu normele dreptu –
lui Bisericii, care poate fi universal, particular, propriu sau statuar, sau
drept civil „canonizat” (cf. can. 22). În afară de aceasta, „ad normam iuris”
mai înseamnă și a administra în spiritul Bisericii, conform cu natura și
misiunea ei, precum și în comuniune cu superiorii bisericești, sub suprave –
gherea și autoritatea lor.
La administrarea bunurilor ecleziastice „nomine Ecclesiae” sunt ținuți
toți aceia care „participă în virtutea unui titlu legitim” la administrare (de
ex., parohul, economul diecezan, directorul „Caritas”, membrii consiliului
de administrație, membrii Colegiului consultanților), fie clerici, fie laici.
Împotriva administratorilor care nu-și îndeplinesc misiunea conform
dreptului sau statutelor, sau săvârșesc abuzuri, autoritatea competentă
poate lua măsuri punitive, între care se numără și înlăturarea din oficiu
(cf. can. 1741, nr. 5, în cazul parohilor).
b) Jurământul și inventarul (can. 1283)
Înainte ca administratorii să-și înceapă misiunea:
1) trebuie să promită prin jurământ în fața ordinariului că vor adminis –
tra bine și cu fidelitate;
2) să se întocmească un inventar îngrijit și clar, ce trebuie semnat de ei,
al bunurilor imobile, al bunurilor mobile, fie cele prețioase, fie cele ce apar țin
în vreun fel patrimoniului cultural, fie alte bunuri, cu descrierea și valoa –
rea lor, iar după ce a fost redactat, să fie revizuit;
3) un exemplar al acestui inventar să se păstreze în arhiva administra –
ției, iar un altul în arhiva curiei; în ambele să se noteze orice eventuală
modificare ce o suferă patrimoniul.
c) Străduința necesară (can. 1284, § 1)
Toți administratorii sunt ținuți să-și îndeplinească funcția cu grija unui
bun tată de familie.
„Diligentia boni patrisfamilias” este o formulă tradițională care vrea să
sublinieze râvna, zelul, exactitatea în muncă, simțul de responsabilitate și
de prudență, cinstea, corectitudinea și fidelitatea ce trebuie să-l caracteri –
zeze pe oricare administrator ecleziastic.§ 88. a dminiStrarea BunuriLor

488
d) Lista principalelor obligații (can. 1284, § 2)
Administratorii trebuie:
1) să vegheze ca bunurile încredințate grijii lor să nu dispară în vreun
fel sau să sufere vreo pagubă, încheind în acest scop, în măsura în care e
necesar, contracte de asigurare;
2) să aibă grijă ca proprietatea bunurilor ecleziastice să fie ocrotită cu
mijloace valide și din punct de vedere civil (de ex.: autorizații, titluri de
proprietate, întrebări etc.);
3) să respecte prevederile dreptului canonic și civil, sau cele impuse de
fondator, de donator sau de autoritatea legitimă, și mai ales să fie atenți ca
nu cumva Biserica să sufere vreo pagubă din cauza nerespectării legilor
civile;
4) să încaseze cu grijă și la timpul cuvenit veniturile și profiturile bunu –
rilor, iar pe cele primite să le păstreze în siguranță și să le folosească după
intenția fondatorului sau după normele legitime;
5) să plătească la termen dobânzile unui împrumut sau ale unei ipoteci
și întregul capital să fie restituit la momentul oportun;
6) cu consimțământul ordinariului, să întrebuințeze în scopurile persoa –
nei juridice banii rămași în urma cheltuielilor și care pot fi investiți cu folos;
7) să țină în ordine registrele de venituri și cheltuieli;
8) să întocmească la sfârșitul fiecărui an darea de seamă a administrației;
9) să catalogheze corect și să păstreze într-o arhivă corespunzătoare
documentele și actele pe care se bazează drepturile Bisericii sau ale insti –
tutului asupra bunurilor, iar acolo unde e posibil fără dificultate, să depună
o copie în arhiva curiei.
e) Planul de venituri și cheltuieli (can. 1284, § 3)
Se recomandă foarte mult ca administratorii să întocmească în fiecare
an un plan de venituri și cheltuieli; se lasă dreptului particular posibilita –
tea de a-l impune și de a stabili mai precis modul cum trebuie făcut.
f) Donații în scopuri de pietate și de caritate (can. 285)
Numai în limitele administrației obișnuite, administratorii pot să facă
donații în scopuri de pietate sau de caritate creștină, din bunurile mobile
ce nu aparțin patrimoniului stabil.
g) Obligații speciale (can. 1286)
Administratorii bunurilor:
1) în contractele de muncă, să se respecte cu exactitate și legislația civilă
a muncii și ocrotirii sociale, potrivit cu principiile trasate de Biserică;
2) să le dea un salariu just și demn celor care prestează o muncă în baza
unui contract, astfel încât aceștia să poată face față în mod corespunzător
nevoilor personale și familiale.
h) Dările de seamă (can. 1287)cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

489
În acest canon sunt stabilite două dări de seamă pe care administrato –
rii, clerici sau laici, trebuie să le prezinte în fiecare an: una ordinariului
locului și alta credincioșilor.
1) Fiind dezaprobată cutuma contrară, administratorii, atât clerici, cât
și laici, ai tuturor bunurilor ecleziastice, care nu sunt scoși în mod legitim
de sub puterea de conducere a episcopului diecezan, au obligația de a-i
prezenta anual ordinariului locului darea de seamă, iar acesta să o supună
spre examinare consiliului cu problemele economice (§ 1).
Practic, sunt excluși administratorii institutelor religioase și ai societă –
ților de viață apostolică de drept pontifical.
2) În conformitate cu normele ce trebuie stabilite de dreptul particular,
administratorii să le prezinte credincioșilor dări de seamă cu privire la
bunurile ce sunt oferite Bisericii de către credincioși (§ 2).
i) Procesele la tribunalul civil (can. 1288)
Administratorii să nu deschidă acțiune la tribunalul civil în numele per –
soanei juridice publice și nici să nu compară ca pârâți, dacă nu au obținut
permisiunea ordinariului propriu, dată în scris.
Este vorba despre procese judecătorești contencioase, care ar putea să
afecteze bunurile Bisericii.
j) Părăsirea arbitrară a funcției (can. 1289)
Chiar dacă nu sunt obligați la administrație în virtutea unui oficiu ecle –
ziastic, administratorii nu pot abandona din proprie inițiativă funcția pri –
mită; în cazul în care Biserica suferă vreo daună din cauza demisiei lor
abuzive, ei sunt obligați la restituție.
§ 89. CONTRACTELE ȘI, ÎN SPECIAL, ÎNSTRĂINAREA
(cann. 1290-1298)
1. Contractele (can. 1290)
Ceea ce a stabilit dreptul civil într-o țară despre contracte, atât în gene –
ral, cât și în speță, și despre desfacerea lor să fie respectat, cu aceleași
efecte, și în dreptul canonic cu privire la lucrurile supuse puterii de condu –
cere a Bisericii, în afară de cazul când sunt contrare dreptului divin sau
când în dreptul canonic este prevăzut altfel, rămânând neschimbată dispo –
ziția can. 1547.
Acest canon reprezintă un exemplu de „canonizare” a legilor civile (cf.
can. 22). Dispozițiile lui se referă la toate categoriile de contracte. Există
două excepții: când dispozițiile dreptului civil sunt contrare dreptului divin
și când dreptul canonic prevede altfel. Rămâne neschimbată dispoziția § 89. c ontracteLe și, în SpeciaL , înStrăinarea

490
can. 1547, adică în orice cauză este admisă proba testimonială, sub condu –
cerea judecătorului.
2. Înstrăinarea bunurilor (cann. 1291-1296)
a) Noțiunea de înstrăinare a bunurilor
În sens strict : înstrăinarea este cedarea proprietății asupra unui lucru
sau a unui drept prin vânzare sau donație.
În sens larg, înstrăinarea este orice act sau operațiune ce poate modifica
sau prejudicia situația patrimonială a unei persoane juridice. Cuprinde:
schimbul, constituirea unui amanet (garanție depusă pentru o datorie),
renunțarea la un drept, la o moștenire sau o donație, fideiusiunea (garan –
ție depusă de cineva pentru datoria altuia) etc.
b) Permisiunea autorității competente (can. 1291)
Pentru a înstrăina în mod valid bunurile care, printr-o concesiune legi –
timă, constituie patrimoniul stabil al unei persoane juridice publice și a
căror valoare depășește suma stabilită de drept, este necesară permisiunea
autorității după drept.
În acest canon (1291) este vorba despre înstrăinare în sens strict. Permi –
siunea este obligatorie când este vorba despre un bun ecleziastic propriu-zis,
adică unul ce aparține unei persoane juridice publice (de ex.: unei parohii)
și când bunul respectiv face parte din patrimoniul stabil al persoanei juri –
dice, cum sunt, de ex.: un fond, o clădire, sau cum sunt bunurile mobile
care constituie dota acelei persoanei juridice, adică baza economică necesa –
ră pentru viața și activitățile sale. Patrimoniul stabil diferă de patrimoniul
fluctuant, cum ar fi, de ex.: produsul unui fond, publicațiile unei edituri
etc. Obligația permisiunii presupune că valoarea bunului ce este înstrăinat
depășește limita fixată de drept.
c) Autoritatea competentă (can. 1292)
Dacă valoarea bunului propus spre înstrăinare este cuprinsă între suma
minimă și suma maximă admisă, care trebuie stabilită de fiecare conferință
a episcopilor pentru regiunea ei, în cazul persoanelor juridice ce nu sunt
supuse episcopului diecezan, autoritatea competentă este stabilită de sta –
tutele proprii; în caz contrar, autoritatea competentă este episcopul diece –
zan, cu consimțământul consiliului pentru problemele economice și al Cole –
giului consultanților, precum și al acelora care sunt interesați (de ex.: con –
simțământul parohului). Episcopul diecezan are nevoie de consimțămân –
tul lor și pentru a înstrăina bunurile diecezei.
În cazul institutelor de viață consacrată și al societăților de viață apos –
tolică, se aplică dispozițiile can. 638, § 3.
Dacă lucrurile propuse spre înstrăinare au o valoare care depășește
suma maximă stabilită, sau este vorba despre lucruri oferite Bisericii ex-voto , cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

491
sau despre obiecte prețioase din punct de vedere artistic sau istoric, pentru
validitatea înstrăinării este necesară în plus ( insuper ) permisiunea Sfân –
tului Scaun (§ 2).
d) Înstrăinarea bunurilor divizibile
Dacă un lucru ce trebuie înstrăinat este divizibil (de ex.: un fond, o clă –
dire cu mai multe etaje etc.), în cererea pentru obținerea permisiunii de
înstrăinare trebuie indicate părțile înstrăinate anterior; altminteri, permi –
siunea este invalidă (§ 3).
e) Datoria celor care trebuie să-și dea părerea sau consimțământul
Aceia care trebuie să intervină cu părerea sau cu consimțământul lor în
cazul înstrăinării bunurilor să nu-și dea părerea sau consimțământul dacă
mai întâi nu au fost informați cu precizie atât asupra situației economice a
persoanei juridice ale cărei bunuri sunt propuse spre înstrăinare, cât și
asupra înstrăinărilor deja efectuate.
f) Măsuri de prudență (can. 1293)
Pentru a înstrăina bunuri a căror valoare depășește suma minimă sta –
bilită, este necesar în plus:
1) un motiv just , cum ar fi nevoia urgentă (de ex.: repararea unei clădiri
care a fost grav afectată de incendiu sau de cutremur), utilitatea evidentă
(de ex.: vânzarea unui teren neproductiv și deci ineficient), pietatea, cari –
tatea sau alt motiv pastoral grav;
2) o evaluare a lucrului ce trebuie înstrăinat, făcută în scris de către
specialiști (§ 1).
Să se observe și alte garanții prescrise de autoritatea legitimă, spre a se
evita vreo pagubă pentru Biserică.
g) Prețul înstrăinării și folosirea banilor (can. 1294)
În mod obișnuit ( ordinarie ), un lucru nu trebuie să fie înstrăinat la un
preț inferior celui indicat la evaluare.
Banii obținuți din înstrăinare să fie investiți cu grijă spre binele Biseri –
cii sau cheltuiți cu prudență, potrivit cu scopurile înstrăinării.
h) Extinderea normelor din cann. 1291-1294 (can. 1295)
Dispozițiile stabilite de can. 1291-1294, cărora trebuie să se conformeze
și statutele persoanelor juridice, trebuie să fie respectate nu numai în cazul
înstrăinării, ci și în cazul oricărei operațiuni (comerciale sau financiare) prin
care situația patrimonială a persoanei juridice ar putea să se înrăutățească.
i) Înstrăinarea invalidă din punct de vedere canonic și validă din punct
de vedere civil (can. 1296)
În general, când este vorba despre contracte, legile civile prevăd condiții
și formalități proprii, neținând seama de legile canonice și nerecunoscându-le
acestora niciun efect juridic. Deci se poate întâmpla ca un act de înstrăinare
să fie valid din punct de vedere al codului civil, dar invalid din punct de § 89. c ontracteLe și, în SpeciaL , înStrăinarea

492
vedere al codului canonic, pentru că a fost îndeplinit fără formalitățile nece –
sare. Cazul este destul de delicat și trebuie rezolvat cu prudență de către
autoritățile competente, care vor trebui să decidă cu atenție posibilitățile
concrete privind tutelarea și revendicarea drepturilor legitime ale persoa –
nei juridice.
Va trebui, de fapt, să decidă:
– dacă să intenteze o acțiune reală, pentru recuperarea bunurilor înstră –
inate, sau una personală, limitându-se să ceară despăgubirea pentru daune;
– dacă să recurgă la forul ecleziastic sau la forul civil, presupunând că
există motive suficiente pentru a ataca juridic validitatea contractului;
– dacă să-l pedepsească direct pe cel care a înstrăinat în mod nelegitim,
în virtutea can. 1377;
– dacă nu cumva ar fi mai înțelept, ținându-se seama de circumstanțe,
să renunțe la orice acțiune sau orice măsură.
3. Închirierea bunurilor ecleziastice (can. 1297-1298)
a) Obligația conferinței episcopilor
Este de datoria conferinței episcopilor, ținând seama de circumstanțele
locale, să stabilească norme cu privire la închirierea bunurilor Bisericii,
mai cu seamă cu privire la permisiunea ce trebuie obținută de la autorita –
tea ecleziastică competentă.
b) O interdicție
Bunurile ecleziastice nu trebuie vândute sau închiriate propriilor admi –
nistratori sau rudelor acestora până la al patrulea grad de consangvinitate
sau de afinitate, fără permisiunea autorității competente, dată în scris, în
afară de cazul când lucrul are o valoare foarte mică.
§ 90. VOINȚELE PIOASE ÎN GENERAL ȘI FUNDAȚIILE PIOASE
(cann. 1299-1310)
1. Voințele pioase în general (can. 1299-1302)
a) Definiții
Potrivit tradiției canonice și normelor Codului, voințele pioase (piae vo lun-
tates ) sunt dispozițiile de bunuri mobile și imobile, făcute printr-un act
între cei vii ( inter vives ) sau prin testament ( mortis causa ), în scopuri reli –
gioase sau caritative.
„Între cei vii”, dacă dispoziția are efect în timpul vieții autorului (de ex.:
o donație); „prin testament”, dacă dispoziția are efect numai după moartea
autorului.cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

493
Donația este contractul prin care una dintre părți transmite în mod
irevocabil proprietatea unui bun material fără să primească ceva în schimb.
Testamentul este actul juridic unilateral, revocabil cât timp testatorul
este în viață, prin care cineva își exprimă dorințele ce urmează a-i fi înde –
plinite după moarte, mai cu seamă în legătură cu transmiterea bunurilor
sale materiale.
Causa pia este scopul supranatural pentru care este făcut un act de pi –
etate sau de religiune; motivul pentru care este făcut acel act.
b) Capacitatea de a dispune de bunurile proprii (can. 1299, § 1)
Cine, prin drept natural și canonic, poate să dispună în mod liber de
bunurile proprii poate să le lase pentru cauze pioase fie printr-un act între
cei vii, fie prin testament.
Capacitatea de a dispune este reglementată atât de dreptul natural, adică
este suficient ca persoana să fie capabilă de un act uman (consimțământul
minții și al voinței libere), cât și de dreptul canonic, căci există norme cano –
nice care limitează această capacitate (cf. de ex.: can. 668).
c) Formalitățile dispozițiilor testamentare (can. 1299, § 2)
În dispozițiile testamentare făcute în beneficiul Bisericii să se respecte,
dacă este posibil, formalitățile dreptului civil; dacă aceste formalități au
fost omise, moștenitorii trebuie să fie avertizați asupra obligației la care
sunt ținuți de a îndeplini voința testatorului.
d) Executarea voințelor pioase (can. 1300)
Voințele credincioșilor care dau sau lasă bunurile proprii pentru cauze
pioase, fie printr-un act între cei vii, fie prin testament, dacă au fost accep –
tate în mod legitim, trebuie îndeplinite cu cea mai mare atenție, chiar cu
privire la modul de administrare și de distribuire a bunurilor, rămânând
neatinsă dispoziția can. 1301, § 3.
Rolul ordinariului (can. 1301). În virtutea unei vechi tradiții bazate pe
scopul religios și eclezial al voințelor pioase, ordinariul este executorul tutu –
ror acestor voințe, atât al celor lăsate printr-un act între cei vii, cât și al
celor lăsate prin testament. În virtutea acestui drept, ordinariul poate și
trebuie să supravegheze personal sau prin alții, chiar prin controale ( per
visitationem ), ca voințele pioase să fie îndeplinite, iar ceilalți executori
sunt obligați ca, la expirarea funcției lor, să-i prezinte o dare de seamă.
De notat că atribuțiile ordinariului nu trebuie confundate cu cele ale
executorului testamentar, prevăzute de legea civilă. Ordinariul are numai
dreptul și datoria de a supraveghea (cf. „Communicationes” 12 [1980]
429).
Dreptul ordinariului în această materie este nederogabil. De aceea,
eventualele clauze contrare dreptului ordinariului să fie considerate nule
și neavenite.§ 90. v oințeLe pioaSe în GeneraL și fundațiiLe pioaSe

494
e) Bunurile încredințate cu dispoziție fiduciară (can. 1302)
Cine a primit în mod fiduciar (pe încredere) bunuri pentru cauzele pioa se,
fie printr-un act între cei vii, fie prin testament, trebuie să-l înștiințeze pe
ordinariu despre această dispoziție fiduciară, împreună cu obligațiile pre –
văzute; dacă însă donatorul i-a interzis acest lucru în mod expres și total,
să nu accepte dispoziția fiduciară (§ 1).
Ordinariul trebuie să ceară ca bunurile primite cu dispoziție fiduciară
să fie puse în siguranță și să vegheze ca voința pioasă să fie executată con –
form can. 1301 (§ 2).
Când e vorba despre bunuri fiduciare încredințate unui membru al unui
institut religios sau al unei societăți de viață apostolică, ordinariul executor
de drept al voinței pioase, care trebuie să fie informat cu privire la bunuri
și obligații și are sarcina de a supraveghea, este determinat în raport de
locurile și persoanele beneficiare ale bunurilor înseși:
– dacă bunurile sunt destinate unui loc, sau unei dieceze, sau locuitori –
lor acestora, sau pentru a ajuta cauzele pioase, ordinariul este ordinariul
locului;
– altminteri este superiorul major, într-un institut religios clerical de
drept pontifical și în societățile de viață apostolică, clericale, pontificale,
sau ordinariul propriu, în alte institute religioase.
2. Fundațiile pioase
Voințele pioase se concretizează îndeosebi în instituția fundațiilor pioase,
adică a unor bunuri patrimoniale destinate să asigure prin veniturile lor
atingerea unor finalități precise.
a) Două forme de fundații pioase (can. 1303-1304)
Conform Codului de drept canonic, fundațiile pioase pot avea două forme
complet diferite: fundații pioase autonome și fundații pioase neautonome .
Fundațiile pioase autonome sunt ansamblurile de bunuri destinate ope –
relor de pietate, de apostolat și de caritate (cf. can. 114, § 2) și recunoscute
ca persoane juridice de către autoritatea ecleziastică competentă.
Fundațiile pioase neautonome sunt bunurile materiale dăruite unei
persoane juridice publice, cu obligația de lungă durată, ce trebuie stabilită
de dreptul particular, de a se celebra Liturghii sau de a se săvârși alte func –
țiuni ecleziastice, fixate dinainte, din veniturile anuale, ori de a se urmări
scopurile prevăzute de can. 114, § 2, adică îndeplinirea unor opere de pie –
tate, de apostolat și de caritate.
În timp ce fundațiile autonome sunt reglementate de normele privind
persoanele juridice publice în general, cele neautonome sunt reglementate
atât de dreptul universal, cât și de cel particular.cartea a v-a. BunuriLe temporaLe aLe BiSericii (cann . 1254-1310)

495
Fundațiile neautonome nu pot avea un caracter perpetuu, deoarece se
știe că veniturile patrimoniale scad o dată cu trecerea timpului. După ce
s-a scurs timpul fixat de dreptul particular, care trebuie să fie de lungă
durată (40-50 de ani), bunurile fundației sunt atribuite persoanei juridice
căreia i-au fost încredințate, dacă nu au fost încredințate unei persoane
juridice supuse episcopului diecezan. În acest caz, dacă fondatorul nu și-a
exprimat în mod expres o altă dorință, evoluția bunurilor se face în favoa –
rea institutului pentru întreținerea clerului.
Este necesar, sub pedeapsa nulității, ca persoana juridică publică, înainte
de a accepta o fundație pioasă neautonomă, să obțină autorizația scrisă din
partea ordinariului, care, la rândul său, trebuie să se convingă mai întâi că
persoana juridică poate să îndeplinească atât noua obligație ce trebuie să
și-o asume, cât și pe cele deja asumate, și mai ales să fie sigur că veniturile
corespund în întregime cu obligațiile aferente lor, după obiceiul locului sau
al fiecărei regiuni.
Dreptul particular să stabilească și alte condiții referitoare la constitui –
rea și acceptarea de fundații pioase.
b) Îndeplinirea voinței donatorilor (can. 1305-1307)
Și în cazul fundațiilor pioase, legislatorul are grijă să fie asigurată înde –
plinirea fidelă a voinței donatorilor. În acest scop, stabilește ca fundațiile,
chiar și cele făcute verbal, să fie confirmate în scris , iar un exemplar al acte –
lor să fie păstrat în arhiva curiei și un altul în arhiva persoanei juridice de
care aparține fundația, și ca obligațiile ce țin de fundații să fie notate atât
în registrele parohilor și ale rectorilor de biserici, cât și într-un tabel special
ce trebuie expus la loc vizibil.
Banii și bunurile mobile, încredințate ca dotă, să fie imediat depuse
într-un loc sigur, ce trebuie aprobat de ordinariu, pentru ca aceiași bani
sau valoarea bunurilor mobile să se păstreze și să se investească cu grijă și
folos, după aprecierea prudentă a aceluiași ordinariu, fiind audiată și păre –
rea celor interesați și a consiliului de administrație, spre binele aceleiași
fundații, cu menționarea expresă și detaliată a obligațiilor.
c) Reducerea obligațiilor de Liturghii (can. 1308)
1) Competența Sfântului Scaun : Reducerea obligațiilor de Liturghii
(aferente cauzelor pioase), ce trebuie făcută numai dintr-un motiv just și
necesar, este rezervată Scaunului Apostolic (Congregația pentru Cler).
2) Competența ordinariului : ordinariul poate să reducă obligații de Litur –
ghii ca urmare a micșorării veniturilor, dacă acest lucru este stabilit în
mod expres în actele fundațiilor.
3) Competența episcopului diecezan : Ca urmare a diminuării veniturilor
și câtă vreme durează acest lucru, episcopul diecezan are puterea să reducă
Liturghiile legatelor testamentare sau pe cele fundate în vreun fel oarecare, § 90. v oințeLe pioaSe în GeneraL și fundațiiLe pioaSe

496
care sunt autonome, în proporție cu ofertele ce sunt în vigoare în mod legal
în dieceză, cu condiția ca nimeni să nu fie obligat și nici să nu poată fi con –
strâns efectiv să mărească valoarea ofertei.
De asemenea, episcopul diecezan are puterea să reducă obligațiile sau
legatele de Liturghie care împovărează institutele ecleziastice, dacă veni –
turile au devenit insuficiente pentru a mai putea fi atins în mod corespun –
zător scopul propriu al institutului.
4) Competența superiorului general : Aceleași puteri prevăzute pentru
episcopul diecezan le are și superiorul general al unui institut religios cle –
rical de drept pontifical.
d) Transferarea obligațiilor pentru Liturghii (can. 1309)
Scaunul Apostolic, ordinariul, episcopul diecezan și superiorul general
au, în plus, și puterea de a transfera, dintr-un motiv adecvat ( congrua de
causa ), obligațiile de celebrare a Liturghiilor în alte zile, în alte biserici sau
la alte altare decât cele stabilite de actele fundației.
e) Reducerea, moderarea și comutarea voințelor pioase (can. 1310)
Reducerea, moderarea și comutarea voințelor credincioșilor pentru cau –
zele pioase pot fi efectuate de către ordinariu, numai dacă fondatorul i-a
acordat în mod expres această putere și dacă există un motiv just și necesar.
Dacă executarea obligațiilor impuse a devenit imposibilă din cauza dimi –
nuării veniturilor sau din cauza unui alt motiv, fără vina administratorilor,
ordinariul, ascultând părerea celor interesați și a consiliului economic, și
respectându-se cât mai bine voința fondatorului, va putea micșora aceste
obligații, cu excepția reducerii Liturghiilor, reglementată de can. 1308.
În toate celelalte cazuri, trebuie să se recurgă la Scaunul Apostolic
(Congregația pentru Cler).

CARTEA A VI-A
SANCȚIUNILE ÎN BISERICĂ
(cann. 1311-1399)

PARTEA I
DELICTELE ȘI PEDEPSELE ÎN GENERAL
(cann. 1311-1363)
§ 91. PUTEREA COERCITIVĂ A BISERICII
(can. 1311)
1. Aspecte istorice
În primele trei secole, multe sinoade și concilii particulare au stabilit
norme penale, îndeosebi excluderea din comunitatea eclezială de către epi scop
a creștinilor vinovați de apostazie, idolatrie, omucidere, desfrânare.
În secolele IV-VI, disciplina devine mai riguroasă și crește numărul păca –
telor prevăzute cu pedepse. După dobândirea libertății și declararea crești –
nismului ca religie oficială, cel excomunicat era exclus atât din viața Biseri –
cii, cât și din viața societății.
O dată cu introducerea pocăinței private în secolul al VII-lea, apare și
distincția dintre păcat și delict și deci dintre iertarea pe calea penitențială
și cea pe calea disciplinei penale. În felul acesta, efectul separării de viața
și comuniunea eclezială este datorat excomunicării, și nu atât păcatului.
Apare și distincția dintre forul intern, corelat cu păcatul, și forul extern,
corelat cu disciplina publică. Este clarificată și distincția dintre puterea
preoțească, necesară pentru iertarea păcatului, și puterea de jurisdicție,
necesară pentru impunerea și iertarea pedepselor.
O dată cu apariția Decretului lui Grațian (secolul al XI-lea), se efectuează
și distincția dintre excomunicare, care separă de comuniunea fraternă,
adică de sfintele Taine, și anatemă, care separă de Trupul lui Cristos, de
comunitatea eclezială.
În secolele al XII-lea și al XIII-lea, sunt determinate principiile funda –
mentale teoretice ale dreptului penal, delimitarea competenței Bisericii,
distincția dintre diferitele specii de pedepse, determinarea efectelor etc.
Conciliul Tridentin își însușește moștenirea anterioară, iar Codul din
1917 efectuează prima sistematizare adevărată a dreptului penal.

500
2. Caracterizarea actualei legislații penale
Actuala legislație penală, ca, de altfel, întreaga legislație a Bisericii, este
pătrunsă de un profund spirit pastoral, în concordanță cu recomandările și
opțiunile Conciliului al II-lea din Vatican. Noul Cod a redus substanțial
numărul de canoane dedicate dreptului penal. În timp ce vechiul Cod prezenta
această materie în 220 de canoane, noul Cod o prezintă în 89 de canoane.
A fost redus foarte mult numărul de pedepse. De ex.: excomunicarea
latae sententiae (automată) este prevăzută numai în șapte cazuri, dintre
care cinci sunt rezervate Scaunului Apostolic, iar două sunt nerezervate.
De asemenea, au fost desființate multe canoane, care de acum erau depășite.
Cele trei cenzuri – excomunicarea, interdictul și suspendarea – sunt
pedepse medicinale, și nu vindicative. Însuși termenul „vindicativ” a fost
înlocuit cu cel de „expiator”. Pedepsele expiatoare urmăresc restaurarea
dreptății și a ordinii ecleziale.
Vechiul Cod reproducea în can. 1214, § 2, aceste îndemnuri ale Conciliu –
lui Tridentin, care sunt valabile oricând în Biserică:
Episcopii și ceilalți ordinarii să-și amintească de faptul că sunt păstori, și nu
biciuitori, și astfel trebuie să-i conducă pe supușii lor, încât să nu-i subjuge, ci
să-i iubească frățește și să-și dea silința să-i îndepărteze de la cele nepermise
sfătuindu-i și îndemnându-i, ca să nu fie constrânși să-i lovească cu pedepsele
cuvenite atunci când au greșit. Dacă totuși se va întâmpla ca unii să păcătuiască
din cauza slăbiciunii omenești, episcopii și ceilalți ordinarii să observe porunca
Apostolului, adică să-i avertizeze, să-i roage, să-i dojenească cu toată bunătatea
și răbdarea, pentru că adesea la cei care trebuie corijați valorează mai mult
bunătatea decât amenințarea, mai mult dragostea decât forța. Iar dacă din
cauza gravității delictului este nevoie de «vargă», atunci trebuie folosite aspri –
mea cu blândețe, judecata cu mila, severitatea cu bunătate, pentru ca disci –
plina – necesară și salutară pentru popoare – să se păstreze fără asprime, iar
cei care sunt pedepsiți să se îndrepte sau, dacă nu vor să se corecteze, ceilalți să
fie ținuți departe de vicii prin exemplul salutar al avertismentului ce li se dă
acestora (cf. conciLiuL tridentin , Sess. XIII, De Reformatione , c. I).
3. Dreptul Bisericii (can. 1311)
Biserica are dreptul înnăscut (din momentul înființării sale, conferit de
divinul Întemeietor) și propriu (nu i l-a dat altă autoritate, ci îl are în vir –
tutea naturii sale) de a-i constrânge prin sancțiuni penale pe credincioșii
care săvârșesc delicte.
Biserica este misterul prezenței lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor,
sacrament de mântuire și de reconciliere universală, „comunitate de cre –
dință, de speranță și de dragoste”, dar, totodată, și „organism vizibil”, „soci –
etate organizată în mod ierarhic”, „adunare vizibilă” și „Biserică de pe cartea a vi- a. SancțiuniLe în BiSerică (cann . 1311-1399)