Lect. univ. dr. BUZESCU GHEORGHE [620724]

Universitatea “Ovidius” din Constanța
Facultatea de Drept și Științe Administrative
Specializarea Poliție Locală

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator i științific i:
Conf. univ. dr. ANANE IVAN
Lect. univ. dr. BUZESCU GHEORGHE
Absolvent: [anonimizat]
2016

Universitatea “Ovidius” din Constanța
Facultatea de Drept și Științe Administrative
Specializarea Poliție Locală

FOLOSIREA MIJLOACELOR
INDIVIDUALE

Coordonator i științific i:
Conf. univ. dr. ANANE IVAN
Lect. univ . dr. BUZESCU GHEORGHE
Absolvent: [anonimizat]
2016

CUPRINS

Introduc ere…………………………………………….. …………………. ……………….. ………………. …………… ….3
Partea I Cercetarea teoreti că a fenomenului
CAPITOLUL I . Mijloacele individuale………………………….. ……… ………… ………… ………… ……….5
I.1.Scurt istoric…………………………………….. ………………………… ………………….. ……………….5
I.2.Definiție ………………………. …………………………. ……………………… ………………………. …….5
I.3.Principii ……………………………………. …………………………. ………. …………………………. ……6
I.4.Reguli ………………………………………… ………………………….. …….. …………………………. ……6
CAPITOLUL II . Noțiuni și măsuri de intervenție profesională…… ………….. ………….. ………..10
II.1.Scopul ………………………………………………………………………….. …………………. ………….10
II.2.Somația …………………………………………………. ………………… ……… ………. ……… …………10
II.3.Imobilizarea ………………………………………………………………….. ……… …………… ……….11
CAPITOLUL II I. Folosirea mijloacelor individuale……………….. …………. ……………………… ….13
III.1.Folosirea pulverizatorului de mână cu substanțe iritant -lacrimogene…… …………13
III.2.Folosirea bastonului de autoapărare (tomfei)……………….. ……….. …….. …………….13
III.3.Folosirea cătușelor…………………. ……………………….. …………. …………………….. ………14
III.4.Folosirea armamentului………….. ………………………… ………….. …………………….. ……17
III.5.Folosirea câinelui de serviciu……………………. ………………………….. ………….. ……….. 21
Concluzii………………………………………………………………………………………. ………………………. …….37
Partea II Cercetarea practic/aplica tivă a fenomenului
CAPITOLUL IV. Studiu de caz………………………………………………………. ………………….. ……….38
IV.1.Introducere……………………………………………….. ………………… ……… ……………… ……..38
IV.2.Scopul…………………………………………………… ………………………. ………………. ………….38
IV.3.Cazul nr.1…………………………………………………………………… ………………………… ……38
IV.4.Cazul nr.2…………………………………………………………………… …………… …………………40
IV.5.Cazul nr.3………………………………………………………………. …….. …….. ……………. ………41
IV.6.Cazul nr.4……………………………………………………………………….. ……………. ……………43
IV.7. Raport de analiză și interpretare ……………………………. ………………………. …………….45
Concluzii………………………………………………………. ………………. ………. ………………………….. ………. 48
Bibliografie……………………………………………….. ………………….. …………………………………………….4 9
Anexe……………………………………………………………………… ………………. …………. ……………….. ……..50

3
INTRODUCERE

Lucrarea de fa ță iși propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice în
legătura cu modul de acțiune a organului de poliție cu privire la folosirea mijloacelor individuale
din dotare pe baza unor reguli teoretice si practice, ce sunt prevăzute de actele n ormative și
celelalte dispoziții legale ce îi reglementează activitatea, totodată conferindu -i siguranța față de
abuzurile în intervenție si reușita succesului în acțiune.
Încă de la apariția primelor forme de ordine și siguranță publică și pană în zilele noastre
acestea au evoluat într -un mod continuu. De la începutul aderării Romaniei în Uniunea
Europeană, drepturile și libertățile cetățeanului au fost vizate într -un mod special pentru
respectarea acestora. Membrii societății beneficiază de o atenție spor ită din partea autorităților
publice oferindu -le un nivel avansat de ordine și siguranță publica.
Pentru a -și duce la îndeplinire atribuțiile ce îi revin, organul de poliție poate recurge la
folosirea mijloacelor individuale din dotare pentru oprirea indiv idului de a săvarși un act ilegal.
În acest sens primul capitol abordează aspectele teoretice cu privire la mijloacele
individuale, avand ca și punct de plecare baza legala redată prin definiții și reguli de aplicare ce
s-au fundamentant odată cu trecerea timpului și a evolu ției continuă a societății , pentru acțiunea
propriu -zisă, îmbinate cu o serie de principii ce îl apară pe polițist de abuzurile și greșelile în
intervenție și îi asigură reușita și succesul acțiune.
În capitolul al -II-lea este realizată o prezentare generală a n oțiuni și măsuri de intervenție
profesională , ce se aplică înaintea folosirii mijloacelor individuale din dotare, respectiv post
folosirii. Uneori, pentru împedicarea unui act ilegal este suficientă atenționarea unei persoane,
alteori este necesară folosirea mijloacelor individuale din dotare. Aceste măsuri fac referință la
atribuțiunile specifice ce îi revin polițistului , de prevenire și combatere a fenomenului
infracțional prevăzute de actele normative și celelalte dispoziții leg ale.
Capitolul al -III-lea intitulat „ Folosirea mijloacelor individuale ” reprezintă baza principală
a lucrării. Aici sunt abordate problemele esențiale cu privire la acțiunea propriu -zisă a utilizării
mijloacelor individuale din dotare: cătușe, bastoane de autoapărare (tomfă), dispozitive cu
substanțe iritant lacrimogene și arme de foc sau cu glonț din cauciuc. Modul de acțiune se
realizează în conformitate cu prevederile legale, cu respectarea strictă a principiilor : necesității,
gradualității și proporțion alității.
În ultimul capitol se abordează problematica referitoare la punerea în practică a
cunoștințelor teoretice, modul de interacțiune cu cetățenii societății, analizându -se conceptele
teoretice și principiile metodologice corespunzătoare conducand la identificarea problemei,

4
încadrarea gravității faptei și utilizarea eficientă a mijloacelor individuale cu privire la
restabilirea oridinii și siguranței publice într -un mod eficient.

5

CAPITOLUL I
MIJLOACELE INDIVIDUALE

I.1.Scurt istoric
Încă de la înce put, între nevoile primelor forme de comunități umane s -a numărat și
nevoia de siguranță și de ordine. De -a lungul timpului, conceptul de ordine și siguranță publică a
fost analizat si abordat în diferite maniere, insă de fiecare dată a fost strans asociat cu dreptul de
politie al statului.
Conceptul de ordine și siguranță publică ar trebui înțeles în stransă legătura cu eforturile
societații de a păstra echilibrul social prin respectarea normelor sociale stabilite și unanim
acceptate, apărarea vieții și s ănătații cetățenilor, apărarea drepturilor si libertăților sociale, a
dreptului de proprietate si a celorlalte valori sociale, u nanim recunoscute într -un stat.
De fapt, se poate aprecia că menținerea ordinii si siguranței publice, ca proritate a statului
de drept presupune prevenirea si combaterea faptelor de natura antisocială prin mijloacele și
metodele aflate la dispoziția statului.
În cazul în care au loc astfel de evenimente ce perturbă echilibrul social, intervine dreptul
de poliție al statului care d efinește posibilitatea instituțiilor statului de a interveni, inclusiv prin
folosirea unor mijloace si metode coercitive (represive) pentru a înlătura factorii perturbători,
pentru a restabili situatia anterioară caracterizată prin echilibru și normalitate .
Mijloacele și metodele coercitive folosite in aceste cazuri sunt strict prevăzute de
legislatia fiecarui stat, iar folosirea acestora se face în situații exceptionale, in conformitate cu
legea.
Folosirea forței este o masură de exceptie care trebuie să i nceteze de indată ce situația
care a generat folosirea acesteia a disparut.1

I.2.Definiție
Mijloacele individuale de intervenție sunt obiectele, dispozitivele ori armele omol ogate
din dotarea polițiștilor, folosite, când situația impune, pentru îndeplini rea atribuțiilor de serviciu.
Polițiștii utilizează mijloacele individuale de intervenție pentru executarea atribuțiunilor
de serviciu, în conformitate cu prevederile legale în vigoare. 2
Pentru descurajarea, î mpiedicarea și neutralizarea ac țiunilor agresi ve ale persoanelor care
tulbur ă ordinea și linistea public ă, acțiuni ce nu au putut fi înlăturate sau anihilate prin utilizarea
altor mijloace, poli țiștii locali pot folosi arme neletale destinate pentru autoap ărare, bastoane din
cauciuc sau tomfe, ba stoan e cu energie electrostatică , dispozitive cu substan țe iritant –
lacrimogene și paralizante, c ătuse, caini de serviciu, precum și alte mijloace de imobilizare care
nu pun în pericol viaț a sau nu produc o v ătamare corporala grav ă.3
Pe timpul îndeplinirii atrib uțiilor profesionale polițistul acționează în parteneriat cu
populația și trebuie să acorde persoanelor protecția și asistența de specialitate pe care aceștia sunt
îndreptățiți să o primească și servicii, conform misiunilor și atribuțiilor poliției. În în deplinirea
atribuțiilor ce îi revin polițistul beneficiază, conform legii, de protecția instituției care îi

1 George Dorel Popa, Poliția locală în Romania de astăzi, Editu ra Muntenia, C onstanța 2013, pp.7 -9
2 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, B ucurești
2014, p.5
3 Legea nr. 155/2010 Art.24 alin.1 privind Legea Pol ției Locale, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din
14 iulie 2010

6
furnizează sprijin adecvat. În exercitarea atribuțiilor sale personalul poliției este sprijinit de
autoritățile publice în conformitate cu normele l egale în vigoare.
Polițistul execută acțiuni în forță ca măsură excepțională, în strictă conformitate cu
prevederile legale și numai în situații de absolută necesitate, pentru îndeplinirea unui obiectiv
legitim. Acțiunile în forță desfășurate de poliție t rebuie subordonate principiilor necesității,
gradualității și proporționalității.
Mijloacele din dotare ce pot fi utilizate în timpul acțiunilor în forță, inclusiv armele de
foc, vor fi folosite numai în caz de necesitate absolută, cu respectarea strictă a prevederilor
legale.
Momentul realizării obiectivului legitim coincide cu acela de încetare a acțiunii în forță.
în executarea acțiunilor în forță polițistul va avea în permanență în vedere respectarea demnității
umane. Cand este confruntat cu violența fi zică ori cu amenințări reale de folosire a forței fizice
împotriva sa ori împotriva altor persoane, polițistul are obligația de a interveni cu fermitate, în
limitele legale, pentru restabilirea ordinii.
Măsurile care pot fi luate de poliție în condițiile l egii și care presupun privarea de
libertate a unei persoane se realizează numai în cazurile în care sunt cel puțin indicii cu privire la
existența sau iminența producerii unei infracțiuni, cu respectarea procedurii prevăzute de lege, și
nu trebuie să depăș ească perioada de timp strict necesară îndeplinirii scopului acestora.4

I.3.Principii
Instituirea controlului asupra activității poliției se justifică în orice stat de drept. Astfel, în
acest domeniu se are în vedere analizarea, adoptarea, aplicarea unor norme, reguli, principii și a
unor instrumente și proceduri de monitorizare de la misiunile sociale ale poliției, avându -se sub
lupă și participarea poliției la progresul economico -social, la tehnicizarea și tehnologizarea
mijloacelor de muncă, la necesit atea existențială a personalului său, la importanța prevenirii
infracțiunilor, la efectele benefice ale identificării și anihilării infractorilor activi, ori la nevoia de
securitate individuală și colectivă pe care populația o resimte în prezența polițiști lor.5

Principiile ce stau la baza folosirii mijloacelor individuale din dotare:
a)limitarea și proporționalitatea folosirii forței;
b)gradualitatea folosirii metodelor și mijloacelor de intervenție;
c)legalitatea și legitimitatea acțiunilor întreprinse;
d)riscul minim;
e)apărarea persoanelor;
f)fermitatea;
g)imparțialitatea;
h)prezumția de nevinovăție.6

I.4.Reguli
a)respectarea drepturilor constituționale ale persoanelor și a legii;
b)justificarea legală a tuturor acțiunilor;
c)evaluarea gradului de peric ulozitate a persoanelor față de care urmează a se lua măsuri;
d)supravegherea permanentă a persoanelor vizate și a celor din jur;
e)stabilirea sarcinilor atunci când se acționează în echipă;
f)somarea persoanelor care se manifestă violent sau dau dovadă de nervozitate asupra
măsurilor ce vor fi luate și prezentarea consecințelor la care se expun în caz de opoziție;

4 Ivan Anane, Carmen Șerbănescu, Deontologie polițienească, Editura Pro Universitaria, București 2015, pp.226 –
227
5 Ibidem , p.122
6 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Un iversitaria, București
2014, p.9

7
g)ocrotirea vieții, a sănătății și a integrității corporale a persoanelor a căror protecție se
asigură;
h)păstrarea unei ținute corespunzătoare, autocontrolul gesturilor și al mimicii, al felului
de a discuta, precum și ignorarea intenționată a unor observații ironice, atât timp cât acesta nu
afectează ordinea publică.
Folosirea mijloacelor individuale de intervenție împotriva participanților la a cțiunile
agresive se face în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea
mijloace și acordarea timpului necesar pentru încetarea acțiunilor și conformarea la solicitările
legale ale polițistului.
În toate situațiile, folosirea acestor mijloace, pe cât posibil, nu trebuie să depășească
nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor agresive.
După imobilizare, polițistul efectuează, obligatoriu, controlul persoanei și al bagajelor,
iar dacă a rezultat rănirea gravă a vreunei persoane, acesta solicită intervenția personalului
medical specializat.
În utilizarea mijloacelor de intervenție, polițistul trebuie să evite aplicarea loviturilor în
zone vitale și cu o intensitate exagerată, de natură a provoca vătămarea gravă a integrității
corporale ori moartea persoanelor.
Se evită, pe cât posibil, folosirea mijloacelor individuale de intervenție din dotare
împotriva minorilor, femeilor și bătrânilor.
Este interzisă folosirea mijloacelor individuale de intervenție din dotare în următoarele
cazuri:
a)împotriva copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină, persoanelor cu semne vădite
de invaliditate, cu excepția cazurilor în care aceștia înfăptuiesc un atac armat sau în grup, care
pune în pericol viața sau integritatea corpo rală a uneia ori mai multor persoane;
b)în situațiile în care s -ar primejdui viața altor persoane;
c)s-ar viola teritoriul, spațiul aerian sau apele naționale ale unui stat vecin, în cazul uzului
de armă. 7
Intervențiile, procedeele și metodele folosite de polițist depind de situația ivită, important
este ca acesta sa facă exact ceea ce este necesar și să fie în stare să aprecieze situația, facându -și
datoria cu eforturi și riscuri minime.
În cadrul executării sarcinilor de serviciu, orice intervenție trebu ie să fie fundamentată pe
apărarea, promovarea și respectarea permanentă a adevărului, pe descoperirea, prinderea și
tragerea la răspundere a celor ce au comis fapte antisociale. Toate intervențiile polițistului
trebuie făcute în strictă concordanță cu dre pturile și îndatoririle acordate prin lege, atât lui, cât și
cetățenilor.
Pe timpul intervenției, polițistul va adopta o conduită corespunzătoare, corectă, dar
autoritară. El trebuie să fie calm, să acționeze cu hotărâre, curaj și fermitate, în raport cu s ituația
creată, de starea psihică și fizică a persoanelor, pentru a putea prevedea reacția lor. O intervenție
greșită, incorectă, bruscarea nejusțificată a persoanelor poate duce la incitare, la dezaprobare,
agitare a publicului, reacții nefavorabile, ampl ificare a dezordinii, eșecul intervenției sau chiar la
ultragierea polițistului.
Intervenția are două componente: constrângerea verbală și folosirea forței.
În majoritatea cazurilor care impun intervenția, constrângerea verbală poate fi suficientă
ca să op rească oamenii din ceea ce fac și să -i determine a se supune.
În acest scop, se va vorbi rar și răspicat, folosind un ton potrivit, autoritar, un vocabular
adecvat, civilizat, convingător, bazat pe argumente logice și juridice. O astfel de intervenție
poate determina pe infractor să se oprească și să renunțe ori să înceteze acțiunea infracțională, pe
sinucigaș să aibă ezitări, pe certăreți să vorbească pe rând și treptat să se calmeze și poate crea
condiții ca polițistul să devină stăpân deplin al situației .

7 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, București
2014, pp.9 -11

8
Oportunitatea intervenției și executarea sarcinilor profesionale implică respectarea
demnității persoanelor și presupune omenie, politețe, tact, respect, evitarea afirmațiilor incerte
lipsite de temei legal, tendențioase ori amenințătoare , discuții scurt e și concise.
Discutând prea îndelung cu o persoană suspectă, aceasta poate pretinde că l -a jignit,
amenințat, s -ar putea ca expresiile , cuvintele polițistului să fie deformate și interpretate de
aceasta , pentru a -l acuza de discriminare, abuz, greșeală profesională , încercare de șantaj,
constrângere.
In timpul intervenției, polițistul nu trebuie să fie dominat de emoții, el trebuie să
acționeze în mod firesc, consecvent , cu dezinvoltură, cu păstrarea stăpânirii de sine.
Folosirea forței este o măsură extre mă la care recurge poliția. Atunci când este absolut
necesar, se folosesc procedeele de autoapărare și mijloacele de imobilizare din dotare, numai
după ce au fost utilizate fără efectul scontat, toate celelalte procedee de constrângere verbală și
fără a de păși limitele impuse de lege. Deci , în cazul în care polițistul intervine, va căuta să evite
orice spectacol , orice discuție, larmă sau strigăte fară rost, precum și aplicarea forței mai mare
decât cea absolut necesară îndeplinirii atribuțiunilor de servic iu. Polițistul va recurge numai la
forța legală, moderată , rezonabilă care este necesară pentru înlăturarea surselor de pericol . El
trebuie să fie gata oricând să facă uz de forță, pentru a proteja populația împotriva infractorilor,
dar nu trebuie să scape din vedere faptul că, folosirea forței poate potoli persoana și nemulțumi
pe cei din jur.
Folosirea forței este acceptată numai pentru și până la dezarmarea sau imobilizarea
adversarului. în acest scop, polițistului trebuie să se mențină într-o condiție f izică bună, lipsa
acesteia putându -i pune în pericol viața. Cu o gândire rapidă și cu o rezistență fizică
corespunzătoare, polițistul este capabil să aleagă să aplice forța potrivită la momentul potrivit. în
primul rand polițistul trebuie să gândească, să observe adversarul, modul cum acesta este
îmbrăcat, ce obiecte are asupra sa, de ce obiecte este înconjurat și să -i caute punctul cel mai slab,
profitând ulterior de el, pentru a -1 domina, dezarma – dacă este cazul.
Privind în jur, el observă, gândește, i mprovizează, folosește orice obiect apropiat pentru
apărare, pentru a -1 imobiliza pe adversar. Obiectele găsite în apropiere vor fi folosite ca scut în
apărare, până când se poate apropia de adversar pentru a -1 imobiliza cu mijloacele din dotare. în
orice împrejurare este bine ca să se plaseze între obiectele ce pot fi folosite de adversar, pentru
a-1 împiedica să ajungă la ele.
Atitudinea polițistului, chiar în cadrul legal, trebuie să fie diferită față de un infractor, de
o persoană violentă ori recalcit rantă, agresivă, față de tineri, minori și copii, de victime ale
infracțiunii, față de femei sau persoane aflate în stare de ebrietate sau sub influența băuturilor
alcoolice, față de o persoană izolată, aflată în grup, în cercul de prieteni, în anturajul c olegilor
sau de o persoană bolnavă psihic.
Polițistul nu trebuie să scape din vedere că, de obicei, oamenii se îndreaptă spre el,
considerându -1 îndrumător, protector, autoritatea cea mai apropiată, care este chemată să le facă
dreptate. El trebuie să încu rajeze verbal victimele, să le acorde ajutorul medical la nevoie, să le
indice căile și instituțiile legale la care se vor putea adresa pentru eventualele pretenții.
În situația în care polițistul acționează față de un grup familial, trebuie să aibă în ved ere
reacția copiilor, a soțului, soției, a părinților, bunicilor, după caz, să nu umilească pe unul sau
unii în fața altora. Polițistul trebuie să evite luarea de măsuri în prezența celorlalți membri ai
familiei. Aceștia îl pot împiedica să -și îndeplineasc ă îndatoririle legale de serviciu și pot rămâne
cu o impresie proastă despre polițist, poliție, uniformă. Nu trebuie ca dintr -o problemă de familie
să se facă o chestiune de poliție și nici nu trebuie să se renunțe la îndeplinirea sarcinilor pe
motive de f amilie. Este bine să se intervină atunci când individul a ieșit din cadrul familial în
mod voit, întâmplător sau chiar provocat de polițist.
În activitatea practică se pot ivi și situații în care polițistul, în timpul serviciului trebuie să
intervină împot riva persoanelor din cercul său de prieteni, între rude apropiate, persoane care
locuiesc în imediata vecinătate a sa, persoane față de care are obligații morale sau materiale etc.

9
Într-o asemenea situație este indicat ca după luarea primelor măsuri ce nu suferă amânare
să raporteze cazul șefului nemijlocit pentru a fi înlocuit.
Succesul acțiunii polițistului este asigurat și de reputația acestuia. Pentru a câștiga
respectul cetățenilor, polițistul trebuie să arate bine în uniforma sa, să aibă o înfățișare curată și
plăcută.
El este reprezentantul legii – principalul reprezentant pe care îl cunosc majoritatea
persoanelor și, ca urmare, el trebuie să arate demn în toate împrejurările. El trebuie să -și exercite
autoritatea pentru a face din teritoriul de resp onsabilitate un loc sigur și liniștit, unde cetățenii se
tem de lege și nu de polițistul de la care așteaptă înțelegere și protecție.
El nu trebuie să încurajeze zvonurile și nu trebuie să permită ca un cetățean să fie
apostrofat în prezența sa. In genera l, cetățenii cred că legea este făcută pentru a -i proteja și nu
pentru a -i oprima.
Conduita polițiștilor trebuie să se înscrie pe coordonatele unei atitudini civilizate,
politicoase, pline de solicitudine și receptivitate. Prin modul operativ, temeinic și eficient de
soluționare a problemelor, prin tactul manifestat și limbajul folosit, polițistul asigură creșterea
prestigiului poliției în general.
Munca de poliție solicită oameni de valoare, personalități puternice, care inspiră respect
și încredere persoa nelor. Opinia publică cere de la el o comportare mult mai concretă și mai
demna decât de la un alt cetățean, particular, comportarea sa devine obiectul analizei și criticii
publicului.
Polițistul trebuie să fie convins că, fară a câștiga încrederea oamenil or, fără ajutorul
opiniei publice, nici activitatea poliției, prin excelență publică, nu și -ar atinge scopul .8

8 Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească, Editura Pro Universitaria, București 2016, pp.11 -14

10

CAPITOLUL II
NOȚIUNI ȘI MĂSURI DE INTERVENȚIE PROFESIONALĂ

II.1.Scopul
Menținerea ordinii și liniștii publice este o sarcină esențială pentru polițist.
Din această perspectivă, uneori polițistul este nevoit să intervină în forță pentru
restabilirea ordinii și liniștii publice afectate în mod serios.
Pentru descurajarea și împedicarea acțiunilor agresive ale persoanelor care tulbură
ordinea și l iniștea publica, polițiștii pot folosi mijloace neletale sau chiar arme de foc.9
Mijloacele individuale de intervenție sunt utilizate în scopul imobilizării
persoanei/persoanelor care se manifestă agresiv, intenționează să părăsească locul comiterii
faptei sau să se sustragă măsurilor polițienești.10
Mijloacele individuale de intervenție folosite pentru imobilizare sunt alese în funcție de:
a)numărul persoanelor implicate și care urmează a fi imobilizate;
b)starea de agresivitate și forța fizică a acestora;
c)modul de manifestare a agresivității;
d)obiectele pe care le au asupra lor și care ar putea fi folosite pentru atac asupra
polițistului sau altor persoane;
e)locul în care se manifestă starea de agresivitate.11
Mijloacele de imobilizare se folosesc împotr iva persoanelor care:
a) întreprind ac țiuni care pun în pericol integritatea corporal ă, sanatatea sau bunurile altor
persoane;
b) blochează, î n afara condi țiilor legii, c ăile publice de circulatie, încearca să pătrundă,
pătrund fara drept sau refuză să pă răsească sediile autorităț ilor publice, ale p artidelor politice, ale
instituțiilor si organizaț iilor de interes public ori p rivat, periclitează î n orice mod integritatea sau
securitatea acestor a ori a personalului sau tulbură desfasurarea normală a activit ații;
c) ultragiază persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorităț ii publice;
d) se opun sau nu se supun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale
polițistilor, numai dacă exista o temere legitimă că prin acț iunile lor pot pune i n pericol
integritatea corporală sau viața poliț istilor.12

II.2.Somația
Soma ția este o măsură ce precede intervenția imediată a polițistului prin folosirea
mijloacelor individuale din dotare, efectuată în scopul:
a)prevenirii comiterii unor fapte ilicite;
b)întreruperii unor fapte antisociale în curs de desfășurare;
c)reținerii unor persoane suspecte;
d)eliminării manifestărilor de rezistență ale persoanelor agresive și turbulente îndreptate
împotriva polițiștilor aflați ȋn exercitarea atribuțiilor de servi ciu;
e)împiedicării evadării, a pătrunderii sau a ieșirii fără drept a unor persoane, în sau din
anumite obiective, perimetre delimitate vizibil;

9 Geor ge Dorel Popa, Poliția locală în Romania de astăzi, Editura Muntenia, C onstanța 2013, pp.53 -54
10 Gheorghe Buzescu, Elemente de ordine publică, Editura Pro Universitaria, București 2016, p.50
11 Ivan Anane, Elemente de teorie și t actică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, București
2014, p.8
12 Legea nr. 155/2010 Art.24 alin.2 privind Legea Pol ției Locale, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 483 din
14 iulie 2010

11
Somația se execută cu voce tare, prin cuvinte scurte, pronunțate energic, pe un ton
autoritar, de la o distanț ă corespunzătoare față de cel somat, care să garanteze securitatea
polițistului.
Se respectă cele două faze ale somației.
Prima fază are caracter preventiv, prin care se solicită persoanei în cauză să execute o
anumită acțiune, prezentându -se și autoritat ea în numele căreia se face somația: ”POLIȚIA,
STAI!”; ”POLIȚIA, ÎNCETAȚI!”
A doua fază va repeta solicitarea față de persoana somată de a executa o anumită acțiune,
prezentând și acțiunea polițistului în cazul nesupunerii acesteia (”STAI CĂ TRAG!” sau
”ÎNCETAȚI! VOM FOLOSI…….!”)
Se păstrează un interval scurt de timp între fazele somației, pentru a putea anticipa
mișcările acesteia și pentru a interveni în caz de nevoie.
Se supraveghează și se observă permanent persoana somată, pentru a putea anticipa
mișcările acesteia și pentru a interveni în caz de nevoie.
Când se acționează pe timp de noapte și este necesară iluminarea persoanei suspecte sau
a împrejurimilor, în scopul asigurării securității, sursa de lumină este ținută depărtată de corp
astfel încât a ceasta să nu constituie un indiciu al poziției polițistului.
Dacă persoana somată a încetat acțiunea, polițistul se apropie cu precauție de aceasta și
trece, după caz, la imobilizarea ei sau la executarea altor măsuri polițienești.
Dacă la acțiunea executa tă pe timpul nopții participă doi sau mai mulți polițiști, se
acționează din direcții diferite: cel însărcinat cu protecția asigură iluminarea dintr -un loc
acoperit, care să -i asigure protecția, iar celălalt/ceilalți intervine/intervin în vederea imobiliză rii
suspectului.
În cazul în care polițistul presupune că persoana somată are asupra sa arme, o somează
dintr -un loc care să -i asigure acestuia protecția.
În funcție de folosirea diferitelor mijloace din dotare, se folosesc somații specifice.
Mijloacele i ndividuale din dotarea polițiștilor pot fi folosite și fără somație, în situația în
care este pusă în pericol iminent viața polițistului sau a altor persoane și lipsește timpul necesar
pentru efectuarea acesteia. 13

II.3.Imobilizarea
Imobilizarea este o m ăsură polițienească cu caracter coercitiv, întreprinsă în scopul de a
pune o persoană în imposibilitatea de a fugi sau de a se manifesta agresiv față de polițist sau față
de alte persoane, de a începe sau de a continua o acțiune violentă (inclusiv asupra u nor bunuri).
În timpul activităților curente, polițiștii pot realiza imobilizarea prin folosirea
următoarelor mijloace și procedee:
a)procedee de autoapărare;
b)mijloace din dotare (cătușe, tomfă, baston cu energie electrostatică, dispozitive cu
substanțe iritant -lacrimogene, câinele de serviciu sau armamentul din dotare);
c)cu ajutorul altor persoane.
Mijloacele și procedeele folosite pentru imobilizare sunt alese în funcție de:
a)numărul persoanelor implicate care urmează a fi imobilizate;
b)starea de agr esivitate și forța fizică a acestora;
c)modul de manifestare a agresivității;
d)obiectele pe care le au asupra lor și care ar putea fi folosite pentru atac asupra
polițistului sau a altor persoane;
e)locul în care se manifestă starea de agresivitate.
Înainte de luarea acestei măsuri, persoana în cauză este somată ferm, să înceteze acțiunea
agresivă și să se supună solicitării polițistului, recurgându -se la imobilizare numai dacă acestea
nu s-au conformat.

13 Gheorghe Buzescu, Elemente de ordin e publică, Editura Pro Universitaria, București 2016, pp.26 -27

12
Mijloacele de imobilizare se folosesc împotriva per soanelor care:
a)întreprind acțiuni care pun în pericol integritatea corporală, sănătatea sau bunurile altor
persoane;
b)blochează, în afara condițiilor legii, căile publice de circulație, încearcă să pătrundă,
pătrund fără drept sau refuză să părăsească s ediile autorităților publice, ale partidelor politice, ale
instituțiilor și ale organizațiilor de interes public sau privat, periclitează în orice mod integritatea
sau securitatea acestora ori a personalului sau tulbură desfășurarea normală a activității;
c)ultragiază persoanele cu funcții ce implică exercițiul autorității publice;
d)se opun sau nu se opun, prin orice mijloace, îndeplinirii solicitărilor legale ale
polițistului, numai dacă există o temere legitimă că prin acțiunile lor pot pune în pericol
integritatea corporală sau viața polițistului.
Folosirea mijloacelor de imobilizare împotriva participanților la acțiunile agresive se face
în mod gradual, după avertizarea prealabilă asupra utilizării unor asemenea mijloace și acordarea
timpului necesar pe ntru încetarea acțiunilor și conformarea la solicitările legale ale polițistului,
excepție făcând cazurile extreme.
În toate situațiile, folosirea acestor mijloace pe cât posibil nu trebuie să depășească
nevoile reale pentru împiedicarea sau neutralizarea acțiunilor agresive.
După imobilizare, se efectuează, obligatoriu, controlul persoanei și al bagajelor iar dacă a
rezultat rănirea gravǎ a unei persoane se va solicita intervenția personalului specializat. 14
Principii ce trebuie respectate la folosirea mij loacelor de imobilizare:
a) prezumția de nevinovăție ;
b) limitarea și proporționalitatea folosirii forței ;
c) imparțialitatea poliției și protecția egală pentru toate persoanele ;
d) gradualitatea folosirii metodelor și mijloacelor de acțiune;
e) nonsurprin derea ;
f) legalitatea și legimitatea ;
g) principiul riscului minim ;
h) principiul apărării ființei umane.15

14 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, București
2014, pp.48 -50
15 Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească, E ditura Pro Universitaria, București 2016, p. 31

13

CAPITOLUL III
FOLOSIREA MIJLOACELOR INDIVIDUALE

III.1.Folosirea pulverizatorului de mână cu substanțe iritant -lacrimogene
Pulverizatorul este destinat imobilizării unor persoane recalcitrante, dispersării unor
grupuri de agresori sau evacuării acestora din încăperi și ascunzători, fără a le produce vătămări
corporale grave.
Acest mijloc de imobilizare se folosește numai după ce se execută somați a ”ÎNCETAȚI!
VOM FOLOSI SUBSTANȚE LACRIMOGENE!”. Nu este necesară somația dacă nu există
timpul material necesar.
Poziția polițistului trebuie să fie defensivă și să ofere posibilitatea persoanei să
coopereze.
Dacă aceasta nu cooperează, polițistul pulveri zează în rafale scurte spre fața persoanei,
mutându -și poziția după fiecare pulverizare.
Pulverizatorul cu substanțe iritant -lacrimogene se folosește pe cât posibil de la o distanță
de minim 1,5 metri și maxim 3 metri.
Dacă persoana cooperează, polițistul oprește pulverizarea și trece rapid la imobilizarea
accesteia.
Folosirea pulverizatorului cu substanțe iritant -lacrimogene în spații aglomerate, mijloace
de transport în comun, etc., se va efectua numai dacă utilizarea altor mijloace individuale de
interve nție nu este posibilă.
Este posibilă folosirea pulverizatorului în direcția flăcărilor sau a obiec telor
incandescente. 16

III.2.Folosirea bastonului de autoapărare (tomfei)
Bastonul de autoapărare (tomfa) poate fi folosit:
a)ca mijloc de apărare pentru pa rarea loviturilor agresorului;
b)ca mijloc de intimidare a elementelor turbulente sau recalcitrante, aplicând primele
lovituri persoanelor mai violente, urmărind determinarea încetării acțiunii și descurajarea
celorlalte elemente agresive, retragerea și îm prăștierea lor;
c)ca mijloc de atac, prin aplicarea de lovituri agresorului, în scopul de a -l obliga să
elibereze victima, să lase din mână obiectul folosit la atac ori să înceteze acțiunea. În cazul mai
multor agresori, primele lovituri se vor aplica celu i mai periculos.
La folosirea bastonului de autoapărare (tomfei), se somează persoana să înceteze acțiunea
violentă și să se supună indicațiilor polițistului, folosind formula ”ÎNCETAȚI, VOM FOLOSI
FORȚA”!. Loviturile se aplică numai dacă persoana nu s -a conformat și continuă acțiunea
violentă.
Loviturile trebuie să fie rapide, fiind urmate de retragerea imediată.
Forța loviturilor aplicate trebuie să fie proporțională cu gradul de împotrivire a persoanei.
Bastonul de autoapărare (tomfa) se folosește în lim ita necesității, iar aplicarea loviturilor
încetează imediat ce agresorul a renunțat la acțiunea violentă și s -a conformat dispozițiilor.
Se evită aplicarea loviturilor cu bastonul de autoapărare (tomfa) în zona capului și a feței,
asupra altor părți vital e ori sensibile ale corpului, deoarece i s -ar putea provoca persoanei
vătămări corporale sau chiar moartea.

16 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, București
2014, pp.11 -12

14
În situația în care persoana este cu spatele, loviturile se aplică peste omoplați, antebrațe,
posterior, iar ȋn celelalte situații sunt vizate membr ele inferioare sau superioare, pentru a para
loviturile sau pentru a determina persoana să dea drumul unor obiecte folosite pentru atac.
Este interzisă folosirea în sediul poliției, cu excepția cazului când au loc acțiuni violente
sau în grup, care pun în pericol viața polițiștilor sau a altor persoane ori există pericolul
distrugerii de bunuri aparținând instituției.
În situația în care, în urma loviturilor aplicate cu bastonul de autoapărare (tomfa) s -a
produs vătămarea corporală a persoanei, polițistul s olicită intervenția personalului medical
specializat, sau, după caz, o transportă la o unitate medicală, pentru acordarea de îngrijiri și
informează ierarhic de urgență, despre eveniment. 17

III.3.Folosirea cătușelor
Încătușarea este o măsură polițienească de prevedere și siguranță care constă în aplicarea
pe încheietura mâinilor unei persoane, în scopul limitării mobilității fizice a acesteia.
Încătușarea se efectuează asupra următoarelor categorii de persoane:
a)dezertori, evadați și recidiviști periculoș i;
b)urmăriți, reținuți, condamnați și arestați preventiv, pe timpul transferării sau al
escortării;
c)autorii de infracțiuni grave, comise cu violență, cu pericol social ridicat sau cu
consecințe deosebite asupra vieții persoanei (omor, tâlhărie, ultraj, viol, etc.);
d)care se manifestă agresiv, sunt violente ori se opun măsurilor polițienești, iar rezistența
lor nu poate fi înfrântă în alt mod;
e)care, datorită stării psihice în care se află, prezintă pericol pentru viața și integritatea lor
corporală, a polițistului sau a altor persoane, ori a bunurilor;
f)care urmează a fi conduse la sediul poliției în vederea luării măsurilor legale și se
manifestă agresiv;
g)care, în urma controlului corporal, al bagajelor sau al vehiculelor, au fost depistate ca
având asupra lor bunuri deținute ilegal sau provenite din săvârșirea unei infracțiuni.
Încătușarea se executǎ rapid și energic.
Cătușele se aplică pe mâinile poziționate la spate, pe cât posibil, cu sistemul de închidere
orientat în sus.
Încătușarea se efectuea ză, de regulă, din poziția în picioare, persoana fiind așezată în așa
fel încât să nu poată ataca.
În cazul în care trebuie imobilizate mai multe persoane, sau când acestea au un
comportament violent, sunt așezate în genunchi sau culcate pe burtă, cu mâini le pe ceafă.
În cazul în care persoana opune rezistență, aceasta este încătușată forțat.
După încătușare, se efectuează, în mod obligatoriu, controlul persoanei.
Dacă persoana încătușată continuă să se manifeste violent, polițistul îi poate imobiliza și
picioarele.
Cătușele se scot numai dacă starea de sănătate a persoanei este alterată în mod vizibil,
pentru ca aceasta să -și satisfacă unele necesități personale, precum și la depunerea acesteia în
locurile de deținere, sub supravegherea permanentă a polițis tului/polițiștilor.
În situația în care persoana imobilizată prin încătușare urmează a fi transportată cu un
autovehicul, aceasta va fi încătușată cu mâinile în față și va fi așezată pe bancheta din spate a
autoturismului, pe locul din dreapta, sau în comp artimentele special destinate.
Deplasarea se face numai în prezența unui al doilea polițist, care se va așeza în vehicul
lângă persoana încătușată, supravegând comportamentul acesteia, pentru prevenirea eventualelor
manifestări agresive.

17 Gheorghe Buzescu, Elemente de ordine publică, Editura Pro Universitaria, Bucure ști 2016, pp.54 -55

15
În situația în ca re este necesară încătușarea a doua persoane prin folosirea unei singure
perechi de cătușe, acestea vor fi poziționate în linie, una lângă cealaltă, cătușele fiindu -le aplicate
pe mâna dreaptă a uneia, respectiv mâna stângă a celeilalte. 18
În cazul unei r eacții ostile din partea publicului prezent, în argumentație se va insista pe
ideea necesității de a fi asigurată securitatea tuturor persoanelor.
În funcție de situația existentă, caracterizată prin gradul de periculozitate al indivizilor
prezenți, de num ărul acestora și de reacția publicului, încătușarea va putea fi executată în trei
moduri diferite:
-din poziția înclinat -sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate;
-din poziția în picioare;
-din poziția culcat Ia sol.
Încătușarea nu se execută decât în situațiile în care se impune luarea unor măsuri de
siguranță suplimentare, semnele unui eventual pericol sunt evidente ori se acționează în legitimă
apărare.
Prezint mai jos câteva variante de acțiune, în care:
Polițistul A: Protecție – Legătură
Polițis tul B: Intervenție
Polițistul C: Intervenție (ca întărire) — dacă este în echipă.

a) încătușarea din poziția înclinat sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate

SPEȚA I
Polițistul A:
-se plasează la câțiva metri în spatele suspectului, duce mâna la arma ce se găsește în toc
și așteaptă în poziția „pregătit pentru a acționa”;
-asigură protecția polițistului B care, în principiu, executa singur încătușarea și controlul
corporal;
-urmărește polițistul B în timpul intervenției sale, asigurându -i protecți a dar păstrând
distanța regulamentară;
-are grijă ca suspectul să ridice și să -și sprijine mâinile de perete sau corp fix, să -și
îndepărteze picioarele și să rămână în poziția de dezechilibru;
-supraveghează împrejurimile pentru a preveni orice agresiune s au intervenție din altă
parte;
Polițistul B:
-pune suspectul cu fața la perete și mâinile ridicate, cu picioarele depărtate, în poziția de
dezechilibru;
-în caz de nesupunere, folosește metodele de autoapărare pentru imobilizare;
-execută metodic, controlu l corporal și în cazul în care descoperă o armă sau individul
este recalcitrant, îi pune cătușele;
-ține cătușele în mâna dreaptă, cele două brățări situându -se de o parte și de alta a mâinii,
astfel încât mâna și cătușele să formeze un punct rezistent ce permite aplicarea cătușelor cu
partea mobilă în jos. Prin strângerea rapidă a acesteia pe încheietura mâinii partea superioară a
fiecărei cătușe va descrie un cerc;
-prinde brațul drept al persoanei în cauză și cu rapiditate, îi pune cătușa, strângând numa i
atât cât este necesar, fără a manifesta exces în acest sens; execută apoi mișcare de răsucire, în
jos, îndoind brațul de la încheietură;
-îi duce brațul drept la spate fară a -1 îndoi, împinge persoana spre perete, cu toracele lipit
pentru a -1 împiedica s ă cadă și simultan îi prinde brațul stâng, îl duce la spate și îl încătușează;
-verifică modul de fixare a cătușelor și le asigură prin încuiere;

18 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, București
2014, pp.14 -17

16
-se plasează în spatele suspectului dându -i posibilitatea să se poată deplasa și îl ține, în
același timp, sub observație atentă.
Polițistul C: (dacă este în echipă)
-este pregătit să acorde sprijinul necesar polițistului B, folosind metode de autoapărare, în
cazul în care acesta întâmpină unele greutăți. (Anexa nr.2)

SPEȚA II
Polițistul A:
-va acționa ca în prim a variantă, dar va scoate arma din toc, fiind pregătit pentru a
acționa;
-dacă persoanele aflate în împrejurimi nu devin ostile, polițistul va ocupa o poziție cu
spatele la perete, la o distanță de aproximativ 2 metri, de cealaltă parte a punctului unde
acționează colegul său.
Polițistul B:
-procedează ca în prima variantă, dar îi spune suspectului să -și sprijine capul de perete;
-dacă este necesar, va folosi tehnici de autoapărare pentru a încătușa persoana;
-va executa cu multă atenție controlul corporal;
-conduce persoana la sediul poliției sau la autovehicul.
Polițistul C: (dacă este în echipă)
-este pregătit să acorde sprijinul necesar polițistului B, folosind metode de autoapărare, în
cazul în care acesta întampina unele greutăți. (Anexa nr.3)

b) încătușarea în poziția "în picioare"

În cazul unei prinderi în flagrant sau în situația în care la palparea de siguranță a fost
descoperit un obiect suspect, polițiștii pot executa încătușarea unei persoane în picioare.
Polițistul A:
-se plasează la o distanț ă potrivită față de persoana în cauză, își duce mâna la armă,
aceasta rămânând în toc sau în poziția pregătit pentru a -i distrage atenția;
-supraveghează împrejurimile și asigură protecția polițistului B care execută intervenția;
-este atent la orice evolu ție nedorită a situației precum și la trecerea colegului prin axa de
tir.
Polițistul B:
-ține perechea de cătușe în mâna dreaptă ca și în situația încătușării din poziția înclinat –
sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate;
-prinde prin surprindere și cu mare rapiditate, brațul drept al persoanei și îl încătușează;
-strânge cătușa numai atât cât este necesar și execută mișcare de răsucire a brațului de la
încheietura mâinii;
-îi imobilizează brațul drept la spate și, în același timp îi prinde mâna stân gă în vederea
încătușării;
-execută controlul corporal de siguranță și conduce persoana la poliție sau la
autovehiculul poliției.
Polițistul C: (în eventualitatea unei intervenții)
-este pregătit să acorde sprijinul necesar polițistului B, folosind metode de autoapărare, în
cazul în care acesta întâmpină unele greutăți. (Anexa nr.4)

c) încătușarea din poziția „culcat la pămant ”

Când persoana este cunoscută ca fiind foarte agresivă încătușarea se execută în poziția
„culcat la pământ”, după ce persoana în c auză a fost imobilizată. Acest mod de intervenție
necesită o perfectă stăpânire de sine din partea polițistului care intervine și trebuie executată în
condiții ireproșabile.

17
Polițistul A:
-rămâne la o distanță corespunzătoare față de persoana în cauză, în poziția „pregătit
pentru a acționa" și asigură protecția polițistului B care intervine. Supraveghează împrejurimile
și este atent la orice evoluție nedorită a situației.
Polițistul B:
-acționează asupra individului pentru a -l aduce în poziția „culcat la pă mânt" (somații,
dezechilibrare prin agățarea picioarelor); (Anexa nr.5)
-imobilizarea la sol se execută prin răsucirea brațului și apăsând piciorul stâng pe umărul
suspectului, blocându -i astfel, brațul drept pe coapsa dreaptă;
-adusă în această poziție, p ersoanei i se va pune cătușa pe brațul drept, apoi i se va răsuci
brațul stâng ce va fi și el prins în cătușă după care se va executa controlul corporal la sol.
Polițistul C:
-rămâne în partea stângă a colegului care execută intervenția, fiind gata pregăti t să-î
acorde sprijinul necesar în cazul în care acesta ar întâmpina unele greutăți;
-participă la încătușare împreună cu polițistul B, imobilizând brațul stâng al persoanei în
cauză.19

III.4.Folosirea armamentului
În exercitarea atribuțiilor de serviciu p olițiștii pot deține, purta și folosi numai armele și
munițiile cu care au fost dotați de către unitățile din care fac parte.
Pe timpul executărilor misiunilor, polițiștii care poartă uniformă, în mod obligatoriu,
trebuie să aibă centura pe care vor fixa t ocul cu pistolul din dotare și cele douǎ încărcătoare.
În situațiile în care se acționează în ținută civilă, pistolul se poartă ȋn toc pe cureaua de la
pantaloni sau în hamul special confecționat, asigurându -se mascarea acestuia.
Se interzice portul armame ntului și muniției aferente în buzunare, mape, serviete, sau în
alte locuri care nu le asigură deplina securitate și poate favoriza pierderea ori sustragerea lor.
Polițiștii care poartă armamentul și muniția permanent asupra lor, pe timpul cât se află la
domiciliu, sunt obligați să le asigure astfel încât să înlăture orice posibilitate de pierdere sau de
folosire a acestora de către membrii familiei sau de către alte persoane, păstrându -le în casete
metalice (muniția separat de pistol), prevăzute cu sisteme sigure de închidere.
Sunt interzise cu desăvârșire scoaterea pistolului din toc și mânuirea acestuia în prezența
altor persoane, cu excepția cazurilor de folosire legală, precum și înmânarea acestuia persoanelor
neautorizate.
Polițiștii dotați cu arme de foc pot face uz de armă pentru îndeplinirea sarcinilor de
serviciu și a misiunilor în temeiul legii privind regimul armelor și al munițiilor și al dispozițiilor
interne.
Se poate face uz de armă atunci când se îndeplinesc în mod cumulativ următoarele
condi ții:
a)dacă este absolut necesar;
b)dacă folosirea altor mijloace de împiedicare sau constrângere nu este posibilă ori nu a
dat rezultate.
Polițiștii pot face uz de armă, pentru îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, în următoarele
cazuri:
a)împotriva celo r care atacă polițiștii aflați în serviciu de pază, escortă, protecție,
menținerea și restabilirea ordinii de drept, precum și împotriva celor care, prin actul săvârșit, prin
surprindere, pun în pericol obiectivul păzit;
a¹)există un atac material, direct, imediat și injust, săvârșit prin surprindere împotriva
categoriilor de persoane menționate;

19 Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească, Editura Pro Universitaria, București 2016, pp .32-38

18
a²)prin actul săvârșit prin surprindere să fie pusă în pericol viața, integritatea corporală
sau sănătatea celor care execută serviciul de gardă, pază, escortă, pr otecție, menținere și
restabilire a ordinii de drept;
a³)dacă atacul este îndreptat asupra unui obiectiv păzit, prin acțiunea săvârșită prin
surprindere să fie pusă în pericol sănătatea acestuia;
a4)dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârșirii fapt ei, opunerea sau acțiunea ilicită
a persoanei nu poate fi înlăturată prin alte mijloace;
a5)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
b)împotriva acelora care atacă persoanele învestite cu exercițiul autorității publice sau
cărora, potrivit legii, li se asigură protecție de către poliție;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
b¹)persoana împotriva căreia se exercită atacul să facă parte din categoria persoanelor
învestite cu exercițiul autorității publice sau să i se asigure protecție de către poliție;
b²)există un atac material, direct, imediat și injust, prin care este pusă în pericol viața sau
integritatea corporală a celor care fac parte din categoria persoanelor învestite cu exercițiul
autorită ții publice sau din categoria celor cărora li se asigură protecție de către poliție;
b³)dacă datorită împrejurărilor concrete ale săvârșirii faptei, atacul persoanei nu poate fi
înlăturat prin alte mijloace;
b4)sǎ nu fie pusă în pericol viața altor persoan e.
c)împotriva persoanelor care încearcă să pătrundă ori să iasă în mod ilegal în sau din
sediile unităților de poliție ori din perimetrele sau zonele acestora;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
c¹)există un perimetru strict și vizibil delimitat, stabilit prin consemn;
c²)să existe o încercare de pătrundere sau de ieșire ilegală în sau din sediul poliției,
perimetru ori zonă păzită;
c³)prin consemn scris s -a dat în răspundere paza unității, subunităț ii, perimetrului sau
zonei;
c4)sǎ nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
d)pentru imobilizarea infractorilor care, după săvârșirea unor infracțiuni, încearcă să
fugă;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
d¹)infractorul a fost surprins în flagrant în timpul săvârșirii unei infracțiuni grave (contra
libertății persoanei, contra patrimoniului, contra sănătății publice, infracțiuni comise cu violență,
deținere ilegală de arme de foc, muniții, exploziv i, substanțe toxice, radioactive, droguri,
infracțiuni de contrabandă etc.);
d²)după efectuarea somației, acesta încearcă să fugă, nesupunându -se cererii polițistului
de a rămâne la locul faptei;
d³)datorită împrejurărilor comiterii faptei, nu poate fi fol osit în mod eficient un alt mijloc
pentru imobilizarea infractorului;
d4)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
Gravitatea faptei va fi estimată în raport de prejudiciul produs, acțiunile violente ale
infractorului, frecvența acestor categorii de fapte, numărul de participanți, obiectele pe care le au
asupra lor etc.
e)împotriva oricărui mijloc de transport folosit de agresorii prevăzuți la lit. b) și c),
precum și împotriva conducătorilor acestora, care refuză să oprească la semnalele regulamentar e
ale organelor de poliție, existând indicii temeinice că au săvârșit o infracțiune ori că este
iminentă săvârșirea unei infracțiuni;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:

19
e¹)există certitudinea că ocup anții acestor mijloace de transport săvârșesc sau au săvârșit
o infracțiune gravă, transportă bunuri dobândite în urma comiterii unor infracțiuni și nu se opresc
la semnalul regulamentar al polițistului;
e²)polițistul să fie obligatoriu îmbrăcat în uniform ă sau să fie identificat/identificabil ca
polițist;
e³)datorită împrejurărilor comiterii faptei nu poate fi folosit în mod eficient un alt mijloc
pentru imobilizarea mijlocului de transport;
e4)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
Focul asupra v ehiculelor se va executa numai asupra pneurilor.
f)pentru imobilizarea sau reținerea persoanelor cu privire la care sunt probe ori indicii
temeinice că au săvârșit o infracțiune și care ripostează ori încearcă să riposteze cu arma ori cu
alte obiecte sau s ubstanțe care pot pune în pericol viața ori integritatea corporală a persoanei;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
f¹)să se fi săvârșit o infracțiune iar persoana în cauză să opună rezistență sau să riposteze
cu arma sau cu alte obiecte care pot pune în pericol viața sau integritatea corporală a polițistului
sau a altor persoane;
f²)să existe un atac material, direct și imediat asupra polițistului aflat în exercitarea
măsurilor legale sau împotriva al tor persoane;
f³)rezistența sau riposta persoanei în cauză să nu poată fi înfrântă în alt mod;
f4)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
g)pentru a împiedica fuga de sub escortă sau evadarea celor aflați în stare legală de
reținere, arestare sau d eținere;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
g¹)să fie începută o acțiune de evadare din locurile legale de deținere sau de sub escortă;
g²)prinderea sau imobilizarea evadaților sau escortanților să n u poată fi realizată prin alte
mijloace;
g³)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
h)împotriva grupurilor de persoane sau persoanelor izolate care încearcă să pătrundă fără
drept în sediile sau perimetrele autorităților și instituțiilor publice;
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
h¹)să existe o încercare de pătrundere fără drept în sediile sau perimetrele autorităților sau
ale instituțiilor publice;
h²)atacul sau pătrunderea, după modul în ca re a fost conceput(ă) și se execută, să nu poată
fi înlăturat(ă) prin alte mijloace sau metode;
h³)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
i)împotriva celor care împiedică polițiștii să execute misiuni specifice;
Se poate face uz de armă în acest c az dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
i¹)există un atac material, direct, imediat și injust, săvârșit împotriva polițiștilor, care să -i
împiedice pe aceștia să -și execute misiunile specifice;
i²)atacul să nu poată fi înlăturat prin alte mijloace sau metode;
i³)să nu fie pusă în pericol viața altor persoane.
j)în executarea intervenției antiteroriste, asupra obiectivelor atacate sau capturate de
teroriști, în scopul reținerii sau al capturării acestora, al eliberării ostaticilor și restabi lirii ordinii
publice.
Se poate face uz de armă în acest caz dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele
condiții:
j¹)să existe un atac terorist asupra unui obiectiv, acesta să fie capturat sau să fie luați
ostatici;

20
j²)atacul sau deținerea ostaticilor, da torită modului în care a fost conceput(ă) și
executat(ă), să nu poată fi înfrânt(ă) prin alte mijloace;
j³)să nu fie pusă în pericol viața sau sănătatea ostaticilor sau a altor persoane.
În toate situațiile prezentate, uzul de armă se face dacă sunt îndepl inite cumulativ
condițiile prevăzute de prevederile legale în vigoare.
În cazurile prevăzute la lit. c), d), g), h) și i) se va face uz de armă numai după ce s -a
fǎcut somația legală.
În cazurile prevăzute la lit. h) și i) uzul de armă se execută numai dup ă ce s -a repetat de
trei ori, la intervale suficiente de timp pentru dispersarea participanților, somația: ”PĂRĂSIȚI
ZONA(…), SE VOR FOLOSI ARME DE FOC!”, după care se va executa un foc în plan
vertical. Se va deschide foc asupra atacatorilor numai la ordi nul celui care conduce acțiunea și
numai în zona picioarelor, pentru a evita cauzarea morții acestora și a se realiza imobilizarea.
În cazurile prevăzute la lit. a), b), f) și j), când polițistul se află în legitimă apărare, poate
face uz de armă și fără s omație, dacă nu există timpul necesar pentru aceasta.
Înainte de a trece la acțiune, se realizează o analiză rapidă a situației existente la fața
locului, pentru a se stabili date concrete privind faptele săvârșite, eventualii martori, autorii
faptelor, da că sunt sau nu înarmați, gradul de agresivitate, precum și comportamentul pe care îl
au în momentul surprinderii.
Armamentul din dotare se folosește numai după efectuarea somațiilor legale.
Somația se face prin cuvintele: ”POLIȚIA, STAI!”. În caz de nesupu nere, se repetă
somația prin cuvintele ”STAI CĂ TRAG!”.
Dacă cel în cauză nu se supune nici de această dată, somația se realizează prin tragerea
unui foc de avertisment în plan vertical.
Dacă cei (cel) în cauză nu se supun nici acestei somații legale, se f ace uz de armă în
direcția acestora, trăgând, pe cât posibil, la picioare, astfel încât să se realizeze imobilizarea și să
se evite uciderea persoanelor.
Ca excepție, se poate face uz de armă și fără somație, în cazul atacului exercitat prin
surprindere as upra polițistului sau asupra altor persoane, precum și pentru reținerea infractorilor
care ripostează cu arme albe sau de foc, dacă lipsește timpul necesar în plan vertical.
Se evită, pe cât posibil, folosirea armelor de foc în zonele aglomerate, unde pot fi
periclitate viața sau integritatea corporală a altor persoane, exceptându -se focul de avertisment în
plan vertical.
În momentul imobilizării unei persoane și al aplicării cătușelor, armamentul se introduce
în toc sau în hamul de susținere, după caz.
Armamentul se folosește împotriva vehiculelor numai dacă există certitudinea că
ocupanții acestora săvârșesc sau au săvârșit o infracțiune gravă. Transportă bunuri dobândite în
urma comiterii unor fapte ilicite și nu se opresc la semnalul regulamentar al poli țistului în
uniformă.
Împotriva vehiculelor care nu opresc la semnalul regulamentar al polițistului îmbrăcat în
uniformă se poate folosi armamentul și atunci când, prin modul de conducere, se pune în pericol
în mod evident, viața sau integritatea corporală a polițistului sau a altei (altor) persoane.
Focul asupra vehiculelor se execută numai în zona pneurilor.
Fiecare situație în care s -a făcut uz de armă se raportează ierarhic, de urgență.
De îndată ce va fi posibil, se întocmește raportul în scris.
Dacă î n urma uzului de armă s -a produs moartea sau vătămarea unei persoane, fapta se
comunică de îndată procurorului competent, potrivit legii.
În cazul folosirii armelor de foc pentru somație, ori dacă nu au rezultat victime sau
pagube materiale, în mod obligat oriu, evenimentul va fi raportat ierarhic și se vor efectua
cercetări administrative în legătură cu condițiile și legalitatea uzului de armă.
Dacă în urma uzului de armă au rezultat victime sau prejudicii materiale, se iau
următoarele măsuri:

21
a)se solicită intervenția personalului specializat, sau, după caz, se transportă persoana la o
instituție medicală, pentru acordarea de îngrijiri;
b)se informează imediat, prin orice mijloc, despre caz și urmările acestuia;
c)se asigură locul faptei, marcarea și conser varea urmelor;
d)se raportează ierarhic evenimentul și se informează parchetul competent teritorial,
pentru efectuarea cercetării la fața locului.
În situațiile speciale, de pericol iminent pentru viața și integritatea sa ori a altor persoane,
sau care af ectează siguranța națională, ca urmare a acțiunilor violente ale unor persoane ce
folosesc sau intenționează în mod vădit să folosească arme albe sau de foc, polițistul poate face
uz de armă folosind orice altă armă care nu îi aparține, dar se află în acel moment la îndemână, în
aceleași condiții în care face uz de armă de serviciu.
În toate cazurile de folosire a armamentului, focul se va executa în scopul imobilizării,
evitându -se lovirea zonelor vitale. 20
După folosirea mijloacelor individuale din dotare , se va întocmi un raport, privind
folosirea acestora. (Anexa nr.1)

III.5 . Folosirea câinelui de serviciu
Câinele de serviciu se dovedește a fi un instrument important în dotarea polițiștilor.
Folosirea câinilor polițiști reprezintă o opțiune tactică pro activă ori reactivă, care
îmbunătățește sau sprijină eficiența forțelor de ordine.
În patrulare, polițiștii se bazează pe partenerul lor canin pentru siguranță și asistență la
prinderea unui suspect. Viteza, curajul și agilitatea acestor câini îi face per fecți pentru prinderea
suspecților, însă folosirea câinilor este supusă unui set important de reguli.21
FOLOSIREA CÂINELUI DE SERVICIU INTERVENTIE
A.PRIN CIPIILE FOLOSIRII CÂINILOR DE SERVICIU INTERVENTIE
Folosirea câinelui de intervenție impune respectarea următoarelor principii, ce decurg din
legi și convenții internaționale:
Prezumția de nevinovăție – trebuie avut în vedere că pot fi folosiți câinii de serviciu,
numai în cazul în care, prin atitudinea, reacțiile sau acțiunile unei persoane se încalcă în mo d
flagrant prevederile legale.
Limitarea și proporționalitatea folosirii câinilor.
Recurgerea la forță și utilizarea câinilor are loc numai dacă acțiunile ilegale ale
persoanelor nu au putut fi înlăturate și anihilate prin utilizarea celorlalte mijloace no nviolente.
Acest fapt presupune analizarea situației conjuncturale privind locul, timpul, persoanele prezente
ori aflate în apropiere, existența în inexistența unui pericol potențial, durata acțiunilor violente,
evaluarea raportului de forțe în vederea asi gurării efectivelor necesare.
În momentul intervenției, conductorul câinelui de serviciu intervenție trebuie să aibă în
vedere ca nivelul forței folosite prin utilizarea câinilor să fie suficientă pentru înfrângerea
acțiunilor agresive și imobilizarea făpt uitorului.
Acțiunea cu câinele trebuie să dureze numai până agresorul este imobilizat ori acțiunea
care a determinat intervenția a încetat, ulterior, câinele fiind folosit pentru pază, supravegherea și
conducerea persoanei respective.
Imparțialitatea și pr otecția egală pentru toate persoanele. În situația folosirii câinilor de
intervenție, este exclusă discriminarea persoanelor pe bază de rasă, sex, cetățenie, religie,
apartenență politică ori statut social, singurul criteriu de diferențiere a măsurilor lua te fiind
gradul de implicare și vinovăție al fiecăruia la comiterea faptei ilicite, precum și gradul de
ripostă a persoanei, mijloacele și metodele folosite de aceasta.
Gradualitatea folosirii câinilor implică obligația utilizării acestui mijloc în mod pro gresiv,

20 Gheorghe Buzescu, Elemente de ordine publică, Editura Pro Universitaria, București 2016, pp.58 -65
21 Aurel Greblea, Fundamentele eticii folosirii câinilor de serviciu în :“Revista Câinele Polițist”, nr.2, Editura Centrul
Chinologic, Sibiu, 2011, p.4

22
începându -se cu cele mai simple, cu un nivel scăzut de violență, până la acțiunea propriu -zisă.
Folosirea graduală nu implică o respectare strictă a unui algoritm al mijloacelor și a
etapelor progresive, în situația în care timpul material, starea de pericol și mijloacele folosite de
autor nu permit acest lucru.
Nonsurprinderea presupune atenționarea și somarea
prealabilă, în unele cazuri repetată, privind iminenta folosire a câinilor și lăsarea timpului
necesar pentru încetarea acțiunilor de către cei implicați în săvârșirea actului ilicit.
Legalitatea și legitimitatea presupun recurgerea la folosirea câinelui numai în condițiile
legii, funcție de situația reală.
Riscul minim este principiul conform căruia folosirea câinilor trebuie să evite vătămăr i
ale integrității corporale a conductorului, prin acțiunea violentă, dar și a persoanelor împotriva
cărora se acționează.
Apărarea ființei umane chiar dacă asupra acesteia s -a acționat cu câinele. Acest principiu
presupune:
-acordarea primului ajutor în c az de vătămare a integrității corporale sau sănătății;
-nerecurgerea la violență ori rele tratamente față de persoanele reținute ori arestate sau
care se supun somaților.
B.OBLIGATII GENERALE CE REVIN CONDUCTORULUI CÂINELUI DE
SERVICIU INTERVENTIE:
1.Să ex ecute serviciul și alte misiuni ordonate cu câinele pe care îl are în dotare;
2.Să își perfecționeze cunoștințele de specialitate privind dresajul, îngrijirea și folosirea
în serviciu a câinelui;
3.Să urmărească prin antrenament dezvoltarea calităților fiz ice ale câinelui și menținerea
acestuia în dispoziție de lucru;
4.Să mențină și să perfecționeze dresajul câinelui și să contribuie la creșterea capacității
de lucru a acestuia;
5.Să cunoască modul de comportare și manifestare a câinelui penrtu a -l avea pe rmanent
sub control;
6.Să execute zilnic îngrijirea corporală și a adăpostului câinelui;,
7.Să distribuie zilnic tainul câinelui în cantitățile și conținutul caloric stabilite și să
pretindă distribuirea cantității de hrană stabilite în norme la calitatea impusă.
8.Să se îngrijească permanent de starea de sănătate a câinelui, să îi acorde primul ajutor
în caz de îmbolnăvire, să raporteze despre aceasta șefului nemijlocit și să ducă animalul la
veterinar, când este cazul;
9.Să urmărească menționarea în carne tul câinelui de serviciu a tratamentelor,
accidentelor, a rezultatelor controalelor;
10.Să respecte cu strictețe regulile de igienă personală pentru a nu contacta boli
transmisibile de la câine la om;
11.Să întrețină în permanență harnașamentul specific, m ateriale necesare pentru curățenie
și cele de întreținere și hrănire a câinelui;
12.Să predea câinele unui alt coleg desemnat pe timpul concediilor de odihnă sau
medicale, când nu se poate ocupa de acesta, pe baza unui proces -verbal tip, pentru asigurarea
întreținerii și hrănirea acestuia;
13.Să consemneze în caietul de antrenament evoluția câinelui, rezultatele folosirii,
programul de antrenament.
C.REGULI GENERALE DE FOLOSIRE A CÂINELUI DE SERVICIU INTERVENTIE
La orice ieșire în teren, câinele de serviciu intervenție va fi echipat cu botniță și pus în
lesă, fiind folosit, numai de conductorul care îl are în primire.
În funcție de situația creată, câinele de serviciu intervenție poate fi folosit:
a)cu botniță și fără lesă, pentru: paza locului faptei, a cor purilor delicte și persoanelor,
cercetarea și scotocirea terenurilor acoperite ori a locurilor grele accesibile;
b)fără botniță și în lesă, când: trebuie dispersat un grup ce prezintă pericol pentru

23
ordinea publică, trebuie înlăturată opunerea violentă ori agresivă față de măsurile legale, este
necesară asigurarea pazei persoanelor în timpul conducerii forțate la sediu, este necesară
restabilirea ordinii tulburate în parcuri sau alte locuri deschise;
c)fără botniță și fără lesă, pentru: semnalarea și descop erirea persoanelor ascunse,
prevenirea săvârșirii unor fapte infracționale, înlăturarea unor atacuri care pun în pericol viața
sau integritatea corporală a conductorului ori a altor persoane, precum și pentru prevenirea unor
posibile atacuri de acest gen, prinderea unor persoane suspecte de comiterea unor infracțiuni și
care nu se supun somației, prinderea evadaților, dezertorilor, ori a persoanelor care se sustrag
urmăririi penale sau executării pedepselor.
d)nu se acționează cu câinele de serviciu dacă în activitățile de restabilire a ordinii se
folosesc substanțe iritant -lacrimogene. De asemenea, câinii de serviciu nu vor fi folosiți pe
timpul ploilor sau cu ninsori abundente, viscol ori furtună și când temperatura este mai joasă de –
10 °C și mai ridicată de + 30 °C.
D.REGULI TEHNICE CE TREBUIE RESPECTATE DE CONDUCTORUL
CÂINELUI DE SERVICIU INTERVENTIE ÎNAINTEA PLECĂRII ÎN MISIUNE:
1.La intrarea în serviciu, după ce si -a ridicat materialele necesare pe timpul misiunii se
deplasează la padocul câinelui din dotare.
2.Eliberează câinele din boxă, îl încurajează, îl mângâie și se joacă cu el, dându -i apoi
liber, observând cu această ocazie starea lui fizică, mobilitatea, dispoziția de lucru și tot ceea ce
consideră că poate influența negativ comportarea normală în serviciu a câinelui.
3.După ce a studiat și concluzionat starea în care se află câinele, conductorul îl lasă să
alerge, să își satisfacă necesățile, să se manifeste independent.
4.Intră înapoi în boxă, verifică interiorul acesteia, starea generală a ad ăpostului câinelui,
observă aspectul dejecțiilor, fiind astfel în măsură să își formeze o părere cât mai obiectivă cu
privire la starea de sănătate a animalului.
5.Dacă cu ocazia verificărilor preliminare de la padoc constată că animalul nu poate fi
folosi t în serviciu, raportează șefului nemijlocit această situație, după care, în funcție de starea
câinelui, se deplasează sau nu cu acesta la veterinar.
6.Efectuează curățenia mecanică și sanitară a adăpostului, igienizează vasele și oferă apă
câinelui.
7.Rid ică apoi harnașamentul, vetifică integritatea acestuia, după care cheamă câinele, îi
fixează zgarda și lesa și efectuează un scurt pansaj al acestuia. La terminare, depune materialele
pentru îngrijire, după care revine la câine.
8.Își aranjează pe corp toa te materialele din dotare pentru misiune pentru a nu incomoda
la deplasare ori alergare dacă situația impune, închide ușa țarcului și începe să execute cu câinele
câteva exerciții din dresajul de disciplinizare, cca. 3 minute, în scopul punerii câinelui în
dispoziție de lucru și temperării comportamentului acestuia.
9.Deplasarea în zona de responsabilitate se va efectua cu mijloace de transport special
amenajate pentru câinii de serviciu.
10.Ajuns la locul stabilit, conductorul se va deplasa cu câinele în l esă pe un teren lipsit de
excitanți puternici unde va acorda liber câinelui pentru deconectare și satisfacerea necesităților
fiziologice.
E.REGULI TEHNICE CE TREBUIE RESPECTATE DE CONDUCTORUL CÂINELUI
DE SERVICIU INTERVENTIE PE TIMPUL EXECUTĂRII MISIUNII:
1)când nu se intervine, în permanență câinele va fi prevăzut cu botniță și va fi ținut în
lesă scurtă;
2)conductorul trebuie să își protejeze animalul, scoțându -l de câte ori este nevoie din
zona de acțiune a unor excitanți puternici (zgomote, lumini, miro suri, gaze, substanțe toxice,
inflamabile, volatile etc.)
3)acordarea liberului la câine fără lesă pentru deconectare și satisfacerea necesitățiilor
fiziologice se va efectua numai sub supravegherea strictă a conductorului.
4)este interzisă legarea câinilo r pentru perioade îndelungată de timp în încăperi nearisite,

24
alte locuri improprii sau în apropierea carosabilului.
5)trebuie prevenite agitările sau bătaia cu alți câini;
6)după ce câinele a fost lăsat liber, se vor executa cu acesta câteva exerciții de d resaj pe
timpul executării misiunii;
7)se va interzice animalul să bea apă din bălți sau alte locuri ori să mănânce alimente
descoperite în teren sau oferite de persoane străine;
8)este interzisă lăsarea câinelui în grija altor persoane pe timpul executări i misiunii;
9)este interzisă prezentarea demonstrativă a unor exerciții de dresaj pe timpul executării
misiunii;
10)este interzisă acordarea tainului de hrană pe timpul executării misiunii;
11)este interzisă agitarea intenționată, în joacă a câinelui de c ătre alte persoane;
12)acordarea recompensei de hrană se va face înainte de trecerea în repaus în locurile
menționate;
13)scoaterea botniței se va face numai în anumite cazuri și pentru a -i da posibilitatea să
bea apa oferită de conductor, pentru a primi r ecompensa de hrană sau pe timpul acordării
liberului în lesă în condiții precizate;
14)se va repeta pe cât posibil pe timp de noapte trecerea peste obstacole naturale sau
artificiale;
15)se va evita pe cât posibil introducerea câinelui în hale unde sunt an imale;
16)intrarea cu câinele în spitale, grădinițe, școli, aziluri este interzisă;
17)se recomandă conductorului să nu staționeze perioade îndelungate de timp cu câinele
într-o aglomerare de persoane sau într -un loc unde afluesc sau defluesc grupuri mari de
persoane;
18)este interzisă lăsarea masculului liber în prezența femelelor în călduri libere în
prezența masculilor;
19)în perioada căldurilor femelelor din dotare, conductorul are obligația să prevină
împerecherea accidentală a acesteia, altfel va răs punde material pentru daune aduse ministerului
prin nefolosirea în serviciu a femelei, prin scăderea potențialului ei de lucru, etc.;
20)este interzisă lăsarea câinelui perioade îndelungate de timp în poziție în locuri
aglomerate ori cu circulație intensă;
21)este interzisă bruscarea câinelui, lovirea lui ori supunerea la eforturi psiho -fizice
severe ca mod de corijare a comportamentului.
F.REGULI TEHNICE CE TREBUIE RESPECTATE DE CONDUCTORUL CÂINELUI
DE SERVICIU INTERVENTIE LA ÎNCHEIEREA MISIUNII:
1.Dacă la intrarea în serviciu nu a efectuat curățenia la boxă din motive obiective, atunci,
la terminarea programului, acordă câinelui liber în incintă, efectuează verificarea boxei și face
curățenie prin măturarea și spălarea padocului și țarcului, după care umpl e vasul cu apă
proaspătă.
2.Dacă la boxă a fost efectuată curățenia, atunci conductorul, la întoarcerea din misiune,
în incinta padocului, scoate botnița câinelui, îl eliberează din lesă, îi scoate zgarda și îi acordă
liber pentru deconectare și satisface rea nevoilor fiziologice, timp în care merge la boxă, strânge
harnașamentul și îl depune la magazie, apoi cheamă câinele, se joacă cu el folosind cât mai mult
recompensa verbală ”BRAVO”, mângâind -ul.
3.Despărțirea trebuie să fie în mod obligatoriu cât mai plăcută cu putință. În aceste
momente sunt interzise comenzile dure, comenzile de interdicție, gesturile ce îl pot inhiba,
smuciturile de lesă, lovirea câinelui sau utilizarea altor măsuri de constrângere fizică sau psihică,
fapte ce pot influența decisiv comportarea ulterioară a câinelui.
G.MODUL DE ACTIUNE AL CONDUCTORULUI CÂINELUI DE SERVICIU
INTERVENTIE LA ÎNCHEIEREA MISIUNII
l.În cazul folosirii câinelui de serviciu interventie se va acorda atentie maximă
următoarelor situatii:
a)nu se vor folosi câini i dacă persoanele violente ori infractorii s -au supus somației sau

25
au încetat acțiunile agresive;
b)nu se vor folosi câinii asupra copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină,
persoanelor cu infirmități fizice vădite și se va evita folosirea împotriva bătrânilor ori a celor cu
o constituție fizică debilă, cu excepția cazurilor în care se acționează în grup sau se folosesc arme
sau obiecte contondente, care pun în pericol iminent viața și integritatea corporală a
conductorului sau a altor persoane;
c)dac ă folosirea câinilor a provocat vătămări grave corporale vreunei persoane, în mod
obligatoriu vor fi luate măsuri pentru salvarea victimelor și acordarea primului ajutor.
2.În cazul atacului îndreptat asupra conductorului sau membrilor echipei de intervenț ie
a)conductorul, având câinele în lesă, scoate botnița, dă comanda ”PRINDE” și trece la
acțiune în forță, folosind și celelalte mijloace pe care le are în dotare pentru intervenție.
b)dacă atacul a fost respins, conductorul ia măsurile de prim – ajutor urm are a intervenției
cu câinele, apoi pe cele specifice (percheziție, imobilizare și conducere la sediu).
3.Efectuarea de percheziții domiciliare la persoane periculoase
a)cu ocazia perchezițiilor domiciliare, conductorul câinelui de serviciu intervenție se
plasează într -un loc obligatoriu de trecere și, în funcție de motivul percheziției, persoana celui
percheziționat și condițiile în care se desfășoară activitatea, poate avea câinele cu sau fără
botniță.
b)dacă persoana opune rezistență la percheziția legal ă, conductorul nu lansează câinele
liber, ci îl însoțește, ținându -l în lesă. Intervenția cu câinele se efectuează numai în scopul creării
condițiilor optime de desfășurare a percheziției.
c)dacă scopul percheziției este și acela al arestării, atunci condu ctorul cu câinele de
serviciu se plasează într -un loc susceptibil a fi utilizat de infractor pentru a se sustrage și dispărea
din raza de acțiune a reprezentanților legii. Câinele, în asemenea condiții, este ținut în lesă scurtă
fără botniță.
4.Realizarea descinderilor în locuri de ascundere, pentru prinderea, arestarea și escortarea
elementelor violente
a)la arestări, în care există date certe că persoana ripostează în forță împotriva măsurii, va
fi folosit câinele de serviciu numai în lesă și fără botniță .
b)dacă cel în cauză încearcă să fugă, este somat și apoi, dacă nu se supune, se va efectua
prinderea fugarului. Dacă persoana atacă cu obiecte contondente, tăioase sau arme de foc, este
indicat să nu fie folosit câinele de serviciu decât pentru salvarea vieții participanților la misiune
sau a persoanelor luate ostatice sau aflate întâmplător în apropierea infractorului.
c)escortarea și conducerea la sediu se va efectua totdeauna cu câinele plasat în spatele
celui escortat sau reținut la circa 4 -5 metri di stanță, cu câinele în lesă scurtă, fără botniță.
d)paza arestaților sau reținuților se va efectua cu câinii de serviciu la punctele de lucru, la
distanțe de cel mult 60 -70 metri între conductori, ai căror câini sunt prezenți cu botniță și puși în
lesă, afl ați în permanentă mișcare.
e)când conducerea la sediu se efectuează cu mijloace de transport auto, câinele va fi
interpus între conductor și infractor sau, când este posibil, va fi plasat în spatele infractorului, de
regulă, prevăzut cu botniță, în lesă , iar în cazuri excepționale, câinelui i se va scoate botnița.
5.Restabilirea ordinii publice în cazul tulburării grave a acesteia
a)tulburarea gravă a ordinii publice este urmarea unor manifestări desfășurate de grupuri
de persoane, care amenință cu forța s au cu folosirea acesteia și încalcă normele de comportament
ce asigură și mențin echilibrul social necesar funcționării normale ale societății, materializate în :
-acte de dezordine între participanți la manifestații sau întruniri publice;
-punerea în peri col a vieții și integrității cetățenilor, precum și a bunurilor acestora;
-împiedicarea forțelor de ordine în executarea atribuțiilor legale privind asigurarea ordinii
publice;
-întreruperea traficului rutier, feroviar, naval sau aerian;
-refuzul participa nților la manifestațiile sau întrunirile publice de a înceta acțiunile de
dezordine și de a părăsi locul de desfășurare a acestora la avertizările și somațiile forțelor de

26
ordine;
-pătrunderea neautorizată sau atacarea sediilor aparținând domeniului public sau privat și
împiedicarea desfășurării normale a activității acestora;
-producerea unor conflicte de amploare interetnice, interconfesionale sau de altă natură.
b)pentru restabilirea ordinii publice, tulburate grav de elemente ce se manifestă violent,
se recurge la detașamentele de intervenție rapidă.
c)conductorii din compunerea echipelor de intervenție intră în dispozitive de acțiune
pentru restabilirea ordinii publice, astfel:
-dispozitiv de baraje și cordoane de ordine, de izolare a zonei;
-dispozi tiv de pătrundere și dispersare;
-dispozitiv de siguranță și asigurare a flancurilor și intervalelor.
d)pentru intervenție, după somațiile ”ATENȚIE -ÎNCETAȚI – DISPERSAȚI -VĂ, VOM
FOLOSI CÂINII DE SERVICIU!”. Dacă nu se încetează, pentru dispersarea turbulenț ilor, se
intervine cu câinii în lesă de 4 -5 km și cu botniță, sau atunci când se impune, fără botniță.
e)când se apreciază, se pot folosi câinii liberi; aceștia vor fi lansați cu botnița să lovească
elementele turbulente, până la dispersare sau până când p ersoanele s -au culcat la pământ. În
această situație, conductorii cheamă câinii, îi pun în lesă, iar luptătorii îi imobilizează și rețin pe
cei vinovați de degenererea stării de fapt.
f)dacă combatanții devin violenți, conductorul scoate botnița la câine ș i dă comanda
”PRINDE”, ținând în lesă și fără să se introducă în mijloc. Efectuează astfel prinderea și
imoblizarea celor periculoși, luând măsurile legale pentru fiecare caz în parte.
g)întreaga operațiune de intervenție pentru restabilirea ordinii public e este filmată și
fotografiată. Persoanele suspecte, imobilizate, sunt triate și conduse la sediu.
h)în dispozitivele de baraje (izolare) și asigurare a flancurilor și intervalelor, conductorii
cu câini de intervenție vor împiedica penetrarea dispozitivulu i, iar în situația când se încearcă
acest lucru,vor soma cu formula „STAI”. Dacă persoana nu se supune somației, se va repeta
somația, pregătind câinele pentru „atac” (scoate botnița, îi desface lesa și prinde de zgardă).
Când, totuși, persoana nu s -a supu s, dă comanda câinelui “PRINDE” și îl lansează către
făptuitor.
6.Executarea de acțiuni sau razii
Munca operativă impune de multe ori, pe lângă unele activități concrete, punctele,
prezentate anterior și măsuri de amploare în anumite zone sau localități, a cțiuni și razii.
În acest context, în care sunt efective mărite, un loc important îl ocupă și câinele de
serviciu intervenție cu conductorul său.
Gama de activități ce se poate executa cu această ocazie este:
-percheziții domiciliare la persoane periculoas e
-descinderi domiciliare pentru reținerea și escortarea unor persoane
-asigurarea protecției efectivelor prin patrulări pe străzi
-blocarea și încercuirea unor străzi sau zone
-încercuirea și blocarea unor localități, situație în care câinii sunt folos iți pentru
imobilizarea persoanelor care încarcă să fugă și să părăsească fraudulos zona de operații.22

FOLOSIREA CÂINELUI DE SERVICIU PATRULARE
A.PRINCIPIILE FOLOSIRII CÂINELUI DE SERVICIU PATRULARE
Folosirea câinelui de serviciu patrulare impune respecta rea următoarelor principii, ce
decurg din legi și convenții internaționale:
1.Prezumția de nevinovăție – trebuie avut în vedere că pot fi folosiți câinii de serviciu,
numai în cazul în care, prin atitudinea, reacțiile sau acțiunile unei persoane se încalcă în mod
flagrant prevederile legale.

22 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, București
2014, pp.134 -150

27
2.Limitarea și proporționalitatea folosirii câinilor. Recurgerea la forță și utilizarea
câinilor de serviciu patrulare are loc numai dacă acțiunile ilegale ale persoanelor nu au putut fi
înlăturate sau anihilate prin ut ilizarea celorlalte mijloace nonviolente. Acest fapt presupune
analizarea situației conjuncturale privind locul, persoanele prezentate ori aflate în apropiere,
existența ori inexistența unui pericol potențial, durata acțiunilor violente, evaluarea raportul ui de
forțe în vederea asigurării efectivelor necesare.
În momentul intervenției, conductorul câinelui de serviciu patrulare trebuie să aibă în
vederea nivelul forței folosite prin utilizarea câinilor să fie suficientă pentru înfrângerea
acțiunilor agresiv e și imobilizarea făptuitorului.
Acțiunea cu câinele trebuie să dureze numai până agresorul este imobilizat ori acțiunea
care a determinat intervenția a încetat, ulterior
câinele fiind folosit pentru paza, supravegherea și conducerea persoanei respective.
3.Imparțialitatea și protecția egală pentru toate persoanele. În situația folosirii câinilor de
serviciu patrulare, este exclusă discriminarea persoanelor pe bază de rasă, sex, cetățenie, religie,
apartenență politică ori statut social, singurul criteriu d e diferențiere a măsurilor luate fiind
gradul de implicare și vinovăție al fiecăruia la comiterea faptei ilicite, precum și gradul de
ripostă a persoanei, mijloacele și metodele folosite de acesta.
4.Gradualitatea folosirii câinilor implică obligația utili zării acestui mijloc în mod
progresiv, începându -se cu cele mai simple, cu un nivel scăzut de violență, până la acțiunea
propriu -zisă. Folosirea graduală nu implică o respectare strictă a unui algoritm al mijloacelor și
etapelor progresive, în situația în care timpul material, starea de pericol și mijloacele folosite de
autor nu permit acest lucru.
5.Nonsurprinderea presupune atenționarea și somarea prealabilă, în unele cazuri repetată,
privind iminenta folosire a câinilor și lăsarea timpului necesar pentru încetarea acțiunilor de către
cei implicați în săvârșirea actului ilicit. Avertizrea și somarea nu sunt obligatorii în cazul în care
conducătorul sau alte persoane se află într -un pericol iminent ori asupra acestora se exercită
violențe.
6.Legalitatea și legitimarea presupun recurgerea la folosirea câinelui numai în condițiile
legii, funcție de situația reală.
7.Riscul minim este principiul conform căruia folosirea câinilor trebuie să evite vătămări
ale integrității corporale a conductorului, prin acțiunea violentă, dar și a persoanelor împotriva
cărora se acționează.
8.Apărarea ființei umane chiar dacă asupra acesteia s -a acționat cu câinele. Acest
principiu presupune:
-acordarea primului ajutor în caz de vătămare a integrității corporale sau sănătății.
-nerecurgerea la violență ori rele tratamente față de persoanele reținute ori arestate sau
care se supun somațiilor.
B.OBLIGATII GENERALE CE REVIN CONDUCTORULUI CÂINELUI DE
SERVICIU PATRULARE:
1.Să execute serviciul și alte misiuni ordonate numai cu câinele pe care îl are în dotare.
2.Să își perfecționeze cunoștințele de specialitate privind dresajul, îngrijirea și folosirea
în serviciu a câinelui.
3.Să urmărescă prin antrenament dezvoltarea calităților fizice ale câinelui și menținerea
acestuia în dispoziție de lucru.
4.Să mențină și să perfecționeze dresajul câinelui și să contribuie la creșterea capacității
de lucru a acestuia .
5.Să cunoască modul de comportare și manifestare a câinelui pentru a -l avea permanent
sub control.
6.Să execute zilnic îngrijirea corporală și a adăpostului câinelui.
7.Să distribuie zilnic hrana câinelui în cantități și conținutul caloric stabilite și să pretindă
distribuirea cantității de hrană stabilite în norme la calitatea impusă.

28
8.Să se îngrijescă permanent de starea de sănăta te a câinelui, să -i acorde primul ajutor în
caz de îmbolnăvire, să rapoteze despre aceasta șefului nemijlocit și să ducă animalul la veterinar
când este cazul.
9.Să urmărescă menționarea în carnetul câinelui de serviciu a tratamentelor, accidentelor,
a rez ultatelor controalelor.
10.Să respecte cu strictețe regulile de igienă personală pentru a nu contacta boli
transmisibile de la câine la om.
11.Să mențină în permanență harnașamentul specific, materialele necesare pentru
curățenie și cele de întreținere și hrănire a câinelui.
12.Să predea câinele unui alt coleg desemnat pe timpul concediilor de odihnă sau
medicale, când nu se poate ocupa de acesta, pe baza unui proces -verbal tip, pentru asigurarea
întreținerii și hrănirii acestuia.
13.Să consemneze în caiet ul de antrenament evoluția câinelui, rezultatele folosirii,
programul de antrenament.
C.REGULI GENERALE DE FOLOSIRE A CÂINELUI DE SERVICIU PATRULARE:
La orice ieșire în teren, câinele de serviciu patrulare va fi echipat cu botniță și pus pe lesă,
fiind fol osit, numai de conductorul care îl are în primire.
În funcție de situația creată, câinele de serviciu patrulare poate fi folosit:
1.Cu botniță și fără lesă, pentru paza locului faptei, a corpurilor delicte și persoanelor,
cercetarea și scotocirea terenuril or acoperite ori a locurilor greu accesibile.
2.Fără botniță și fără lesă, când, trebuie dispersat un grup ce prezintă pericol pentru
ordinea publică, trebuie înlăturată opunerea violentă față de măsurile legale, este necesară
asigurarea pazei persoanelor în timpul conducerii forțate la sediu, este necesară restabilirea
ordinii tulburate în parcuri sau alte locuri deschise.
3.Fără botniță și fără lesă, pentru semnalarea și descoperirea persoanelor ascunse,
prevenirea săvârșirii unor fapte infracționale, înl ăturarea unor atacuri care pun în pericol viața
sau integritatea corporală a conductorului ori a altor persoane care se sustrag urmăririi penale sau
executării pedepselor.
4.Nu se acționează cu câinele de serviciu dacă în activitățile de restabilire a ordi nii se
folosesc substanțe iritant lacrimogene. De asemenea câinii de serviciu nu vor fi folosiți în teren
pe timpul ploilor sau cu ninsori abundente, viscol ori furtună, și când temperatura este mai joasă
de -10 grade C, și mai ridicată de +30 grade C.
D.REGULI TEHNICE CE TREBUIE RESPECTATE DE CONDUCTORUL
CÂINELUI DE SERVICIU PATRULARE ÎNAINTEA PLECĂRII ÎN MISIUNE:
1.La intrarea în serviciu, după ce și -a ridicat materialele necesare pe timpul misiunii se
deplasează la padocul câinelui din dotare.
2.Eliberea ză câinele din boxă, îl încurajează, îl mângâie și se joacă cu el, dându -i apoi
liber, observând cu această ocazie starea lui fizică, mobilitatea, dispoziția de lucru și tot ceea ce
consideră că poate influența negativ comportarea normală în serviciu a câi nelui.
3.După ce a studiat și concluzionat starea în care se află câinele, conductorul îl lasă să
alerge, să își satisfacă necesitățile, să se manifeste independent.
4.Intră apoi în boxă, verifică interiorul acesteia, starea generală a adăpostului câinelui ,
observă aspectul dejecțiilor, fiind astfel în măsură să își formeze o părere cât mai obiectivă cu
privire la starea de sănătate a animalului.
5.Dacă cu ocazia verificărilor preliminare de la padoc constată că animalul nu poate fi
folosit în serviciu, rap ortează șefului nemijlocit această situație, după care, în funcție de starea
câinelui, se deplasează sau nu cu acesta la medicul veterinar.
6.Efectuează curățenia mecanică și sanitară a adăpostului, igienizează vasele și oferă apă
câinelui.
7.Ridică apoi h arnașamentul, verifică integritatea acestuia, după care cheamă câinele, îi
fixează zgarda și lesa și efectuează un scurt pansaj al acestuia. La terminare, depune materialele
pentru îngrijire, după care revine la câine.

29
8.Își aranjează pe corp toate materia lele din dotare pentru misiune pentru a nu -l incomoda
la deplasare ori alergare, dacă situația impune, închide ușa țarcului și începe să execute cu
câinele câteva exerciții din dresajul de disciplinare, cca. 3 minute, în scopul punerii câinelui în
dispoziț ie de lucru, al temperării comportamentului acestuia.
9.Deplasarea în zona de responsabilitate și patrularea auto se va efectua cu mijloace de
transport special amenajate pentru câinii de serviciu.
10.Ajuns la locul stabilit, conductorul se va deplasa cu c âinele în lesă pe un teren lipsit de
excitanți puternici unde va acorda liber câinelui pentru deconectare și satisfacerea necesității
fiziologice.
E.REGULI TEHNICE CE TREBUIE RESPECTATE DE CONDUCTORUL CÂINELUI
DE SERVICIU PATRULARE PE TIMPUL EXECUTĂRII MIS IUNII:
1.Intrarea în post se va realiza pe cât posibil în fiecare zi în alt mod.
2.Acomodarea câinelui cu itinerarul se va realiza cu atenție, progresiv pentru a preveni
inhibarea câinelui la apariția sau prezența unor excitanți puternici.
3.La început, câ inelui îi va fi acordat liber în lesă mai des, apoi treptat mai rar, doar
atunci când câinele dă semne evidente că are nevoie.
4.Ritmul de deplasare va fi constant, pe cât posibil pe toată durata executării misiunii.
5.În permanență, câinele va fi prevăzut cu botniță și va fi ținut în lesă scurtă.
6.Deplasarea se va efectua pe trotuare sau alei, pe cât posibil câinele să nu fie interpus
între conducător și carosabil.
7.Conducătorul trebuie să își protejeze câinele, scoțându -l ori de câte ori este nevoie din
zona de acțiune a unor excitanți puternici (zgomote, lumini, mirosuri, gaze, substanțe toxice,
inflamabile, volatile etc.).
8.Acordarea liberului de câine fără lesă pentru deconectare și satisfacerea necesităților
fiziologice se va efectua numai sub supra vegherea strictă a conductorului.
9.Este interzisă legarea câinelui pentru perioade îndelungate de timp în încăperi
neaerisite, alte locuri improprii sau în apropierea carosabilului.
10.Trebuie prevenite agitările sau bătaia cu alți câini.
11.După ce câine le a fost lăsat liber, se vor executa cu acesta câteva exerciții din dresajul
de disciplinare pentru a -l repune în dispoziție de lucru .
12.Se va interzice animalului să bea apă din bălți sau alte locuri ori să mănânce alimente
descoperite în teren sau ofe rite de persoane străine.
13.Este interzisă lăsarea câinelui în grija altor persoane pe timpul executării misiunii.
14.Este interzisă prezentarea demonstrativă a unor exerciții de dresaj pe timpul executării
misiunii.
15.Este interzisă acordarea tainului d e hrană pe timpul executării misiunii.
16.Este interzisă agitarea intenționată, în joacă a câinelui de către alte persoane.
17.Acordarea recompensei de hrană se va face înainte de trecerea în repaus în locurile
menționate.
18.Scoaterea botniței se va face numai în anumite cazuri și pentru a -i da posibilitatea să
bea apă oferită de conductor, pentru a primi recompensa de hrană și pe timpul acordării liberului
în lesă în condițiile precizate.
19.Se va eita pe cât posibil pe timp de noapte trecerea peste obsta cole naturale și
artificiale.
20.Se va evita pe cât posibil introducera câinelui în hale unde sunt animale.
21.Intrarea cu câinele în spitale, grădinițe, aziluri, este interzisă, excepție pot fi numai
cazul urmăririi infracțiunilor flagrante.
22.Se recoman dă conductorului să nu staționeze perioade îndelungate de timp cu câinele
într-o aglomerare de persoane sau într -un loc unde circulă grupuri mari de persoane.
23.Este indicat ca programul conductorului cu câinele să nu se desfășoare de fiecare dată
în acee ași succesiune. Sunt necesare schimbări zilnice ale modului de organizare a misiunii.

30
24.este interzisă lăsarea masculului liber în prezența femelelor în călduri libere în
prezența masculilor.
25.În perioada căldurilor femelelor din dotare, conductorul are obligația să prevină
împerecherea accidentală a acesteia, astfel va răspunde material pentru daune aduse ministerului
prin nefolosirea în serviciu a femelei, prin scăderea petențialului ei de lucru.
26.Este interzisă lăsarea câinelui perioade îndelungate de timp în poziție în locuri
aglomerate ori cu circulație intensă.
27.Este interzisă bruscarea câinelui, lovirea lui ori supunerea la eforturi psiho -fizice
severe ca mod de corijare a comportamentului.
F.REGULI TEHNICE CE TREBUIE RESPECTATE DE CONDUCTORUL CÂINELUI
DE SERVICIU PATRULARE LA ÎNCHEIEREA MISIUNII:
1.La terminarea programului de lucru, se va ieși din zona de competență pe cât posibil
prin alte locuri în fiecare zi.
2.Dacă la intrarea în serviciu nu a efectuat curățenia la boxă din motive obiectiv e, atunci,
la terminarea programului, acordă câinelui liber în incintă, efectuează verificarea boxei și face
curățenie prin măturarea și spălarea padocului și țarcului, după care umple vasul cu apă
proaspătă.
3.Dacă la boxă a fost efectuată curățenia, atun ci conductorul, la întoarcerea din misiune,
în incinta padocului, scoate botnița câinelui, îl eliberează din lesă, îi scoate zgarda și îi acordă
liber pentru deconectare și satisfacerea nevoilor fiziologice, timp în care merge la boxă, strânge
harnașamentu l și îl depune la magazie, apoi cheamă câinele, se joacă cu el folosind cât mai multă
recompensă verbală ”BRAVO”, mângâindu -l.
4.Despărțirea trebuie să fie în mod obligatoriu cât mai plăcută cu putință. În aceste
momente sunt interzise comenzile dure, come nzile de interdicție, gesturile ce îl pot inhiba,
smuciturile de lesă, lovirea câinilor sau utilizarea altor măsuri de constrângere fizică sau psihică,
fapte ce pot influiența decisiv comportarea ulterioară a câinelui.
G.REGULI TEHINICE DE FOLOSIRE A CÂINE LUI DE PATRULARE ÎN SERVICIU
1.În cazul folosirii câinelui de serviciu patrulare se va acorda atentie maximă
următoarelor situatii:
a)Nu se vor folosi câinii dacă persoanele violente ori infractorii s -au supus somației sau
au încetat acțiunile agresive.
b)Nu se vor folosi câinii asupra copiilor, femeilor cu semne vizibile de sarcină,
persoanelor cu infirmități fizice vădite și se va evita folosirea împotriva bătrânilor ori a celor cu
o constituție fizică debilă, cu excepția cazurilor în care se acționează î n grup sau se folosesc arme
sau obiecte contondente, care pun în pericol iminent viața și integritatea corporală a
conductorului sau a altor persoane.
c)Dacă folosirea câinilor a provocat vătămări corporale vreunei persoane, în mod
obligatoriu vor fi luate măsuri pentru salvarea victimelor și acordarea primului ajutor.
2.În cazul infracțiunilor flagrante:
a)Atunci când conductorul l -a văzut și distins clar pe făptuitor în momentul săvârșirii
faptei sau când încearcă să dispară prin fugă, somează puternic și prelung ”STAI (ATENȚIE,
ÎNCETAȚI)”. Dacă persoana nu se supune, agentul de poliție conductor repetă somația de
zgardă. Dacă nici de această dată persoana nu s -a conformat, conductorul dă comanda
”PRINDE” și lansează câinele în momentul când este convins c ă acesta l -a ’’identificat” pe
infractor.
b)După lansarea câinelui, conductorul aleargă cât se poate de repede după câine pentru a
preveni rănirea gravă a fugarului. După ce a luat câinele prin comanda ”LASĂ -CULCAT”, îl
îndepărtează prin comandă pe făptuit or 5-6 metri în loc vizibil, efectuează percheziția corporală
sub supravegherea câinelui, apoi ia măsuri de prim -ajutor și îl conduce la sediul poliției, după
caz, timp în care aduce la cunoștință despre situația creată și măsurile pe care le -a creat.
c)Atunci când persoana s -a supus somației legale, polițistul conductor efectuează
percheziția corporală sub supravegherea câinelui, după care ia măsuri ce se impun.

31
d)Este interzis a se efectua prinderea unui fugar în cazul în care acesta este copil, femeie
gravidă, bătrân.
e)Folosirea câinelui pentru prinderea unui fugar cere discernământ din partea polițistului
în ceea ce privește fapta, pericolul social al acesteia, persoana infractorului, condițiile în care s -a
produs această infracțiune și urmările ei.
3.În cazul tulburării liniștii și ordinii publice:
a)Polițistul cu câinele din dotare în lesă și cu botnița pusă, odată
ajuns la locul faptei, somează cu voce tare și intonație de interdicție ”ÎNCETAȚI –
POLIȚIA”. Dacă scandalul continuă, repetă somația cu urmă toarea formulă: ” ÎNCETAȚI,
DISPERSAȚI -VĂ, VOM FOLOSI CÂINELE DE SERVICIU”, și dacă nici atunci nu se
încetează, intervine cu câinele în lesă, cu botniță pentru dispersarea turbulenților.
b)Dacă combatanții devin violenți, conductorul scoate botnița la câin e și dă comanda
”PRINDE” , ținând câinele în lesă și fără să se introducă în mijlocul persoanelor violente.
Efectuează astfel prinderea și mobilizarea celor periculoși, percheziția corporală, stabilește
identitatea combatanților, martorii și, cu ajutorul p ersoanelor de bună credință, restabilește
ordinea și ia măsuri legale pentru fiecare caz în parte.
c)Intervenția trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite, în contextul
consemnului postului, până la limita provocării, însăși prin interv enția cu câinele a unui motiv de
continuare sau amplificare a acțiunilor infracționale.
d)Dacă manifestațiile sunt de amploare deosebită, se apelează la patrulele de intervenție
rapidă.
4.Pentru scotocirea unor terenuri sau clădiri:
a)În funcție de fapta c omisă, pericolul social, urmările acesteia și persoana infractorului,
polițistul poate efectua scotocirea cu câinele în lesă cu botnița sau fără botniță. Dacă este
infractor deosebit de periculos, conductorul poate lansa câinele fără botniță și fără lesă c u
comanda ”TRAP -CAUTĂ”, continuând să -l urmărească cât mai îndeaprope pentru a preveni
unele accidente grave ori pentru a -și proteja câinele.
b)după identificarea locului de ascundere și semnalarea câinelui prin lătrat a prezenței
infractorului, conductoru l se apropie, încurajează câinele, dă comanda ”LATRĂ”, îndepărtează
prin comandă pe infractor 5 -6 metri într -un loc deschis și, sub supravegherea câinelui, efectuează
percheziția corporală, identificarea persoanei, apoi, dacă este posibil, imobilizarea și conducerea
la sediul poliției.
c)În clădiri, scotocirea se poate efectua cu câinele în lesă sau liber, fără botniță, iar în
teren acoperit este indicat ca scotocirea să se efectueze cu câinele liber, fără botniță, dar
coordonat strict prin comenzi, dându -i astfel posibilitatea să caute dezinvolt suprafețe întinse de
teren.
5..În cazul unui atac îndreptat împotriva agentului de poliție conductor:
a)Când se execută un atac împotriva sa, conductorul, având câinele în lesă, îl încurajează,
scoate botnița, dă co manda ”PRINDE” și trece la acțiune în forță, folosind și celelalte mijloace
pe care le are în dotare pentru intervenție.
b)Dacă atacul a fost respins, conductorul ia măsurile de prim -ajutor a intervenției cu
câinele, apoi pe cele legale (percheziție, ident ificare, imobilizare și conducere la sediul poliției).
6.Alte situații deosebite (nespecifice câinelui de patrulare):
a)Pot fi considerate situații deosebite prin prisma integrării în echipa de intervenție a
polițiștilor conductori cu câinii de serviciu pa trulare: perchezițiile domiciliare, arestările,
împrăștierea grupurilor de manifestanți, escortările, paza arestaților, conducerea la sediul poliției
cu ajutorul mijloacelor de transport, etc.
b)Cu ocazia perchezițiilor domiciliare, conductorul câinelui de serviciu se plasează într –
un loc obligatoriu de trecerea și, în funcție de motivul percheziției, persoana celui percheziționat
și condițiile în care se desfășoară activitatea, poate avea câinele cu sau fără botniță. Dacă se
opune rezistență la percheziție , conductorul nu lansează câinele liber ci îl însoțește, ținându -l în

32
lesă. Intervenția cu câinele se efectuează numai în scopul creării condițiilor optime de
desfășurare a percheziției.
c)Dacă scopul percheziției este și acela al arestării, atunci conduct orul cu câinele de
serviciu se plasează într -un loc susceptibil a fi utilizat de infractor pentru a se sustrage și dispărea
din raza de acțiune a poliției. Câinele, în asemenea condiții, este ținut în lesă scurtă, fără botniță
sau chiar fixat în pândă cu s tăpânul lui.
d)La arestări, în care există date certe că persoana ripostează în forță împotriva măsurii,
va fi folosit câinele de serviciu numai în lesă și fără botniță. Dacă cel în cauză încearcă să fugă,
este somat și apoi, dacă nu se supune, se va efect ua prinderea fugarului. Dacă persoana atacă cu
obiecte contondente, tăioase sau arme de foc, este indicat să nu fie folosit câinele de serviciu
decât pentru salvarea vieții participanților la misiune sau a persoanelor luate ostatic ori aflate
întâmplător î n apropierea infractorului.
e)Escortarea și conducerea la unitatea de poliție se va efectua totdeauna cu câinele plasat
între polițist și persoana escortată, ușor în spatele acesteia, cu câinele în lesă scurtă, cu botnița
pusă.
f)Paza arestaților sau dețin uților se va efectua cu câinii de serviciu la punctele de lucru, la
distanțe de cel mult 60 -70 metri între polițiști ai căror câini sunt prezenți cu botniță și puși în
lesă, aflați în permanentă mișcare de patrulare.23

FOLOSIREA CÂINELUI DE SERVICIU PENTRU CĂUTARE ȘI SALVARE ÎN
MEDIUL NATURAL
A.OBLIGAȚII CE REVIN CONDUCTORULUI CÂINELUI DE SERVICIU PENTRU
CĂUTARE ȘI SALVARE:
1.Să execute serviciul și alte misiuni ordonate numai cu câinele pe care îl are în dotare.
2.Să își perfecționeze cunoștințele de spe cialitate privind dresajul, îngrijirea și folosirea
în serviciu a câinelui.
3.Să urmărească prin antrenament dezvoltarea calităților fizice ale câinelui și menținerea
acestuia în dispoziție de lucru.
4.Să mențină și să perfecționeze dresajul câinelui și să contribuie la creșterea capacității
acestuia.
5.Să cunoască modul de comportare și manifestare a câinelui pentru a -l avea permanent
sub control.
6.Să execute zilnic îngrijirea corporală și a adăpostului câinelui.
7.Să distribuie zilnic tainul câinelu i în cantitățile și conținutul caloric stabilite și să
pretindă distribuirea calității de hrană stabilite în norme la calitatea impusă.
8.Să se îngrijească permanent de starea de sănătate a câinelui, sǎ îi acorde primul ajutor
în caz de îmbolnăvire, să ra porteze despre aceasta șefului nemijlocit și să ducă animalul la
veterinar, dacă este cazul.
9.Să urmărească menținerea în carnetul câinelui de serviciu a tratamentelor, accidentelor,
a rezultatelor controalelor.
10.Să respecte cu strictețe regulile de ig ienă personală pentru a nu contacta boli
transmisibile de la câine la om.
11.Să întrețină în permanență harnașamentul specific,materialele necesare pentru
curățenie și cele de întreținere și hrănire a câinelui.
12.Să predea câinele unui alt coleg desemna t pe timpul concediilor de odihnă sau
medicale,când nu se poate ocupa de acesta, pe baza unui proces -verbal tip, pentru asigurarea
întreținerii și hrănirii acestuia.
13.Să consemneze în caietul de antrenament evoluția câinelui, rezultatele folosirii,
programul de antrenament.

23 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, București
2014, pp.151 -166

33
B.ACTIVITĂȚI CE SE EXECUTĂ DE CONDUCTORUL CÂINELUI DE SERVICIU
PENTRU CĂUTARE ȘI SALVARE ÎNAINTEA PLECĂRII ÎN MISIUNE:
1.La intrarea în serviciu, după ce și -a ridicat materialele necesare pe timpul misiunii se
deplasează la padocul câinelui din dotare.
2.Eliberează câinele din boxă, îl încurajează, îl mângâie și se joacă cu el, dându -i apoi
liber, observând cu această ocazie starea lui fizică, mobilitatea, dispoziția de lucru și tot ceea ce
consideră că poate influența negativ compo rtarea normală în serviciu a câinelui.
3.După ce a studiat și concluzionat starea în care se află câinele, conductorul îl lasă să
alerge, să își satisfacă necesitățile, să se manifeste independent.
4.Intră apoi în boxă,verifică interiorul acesteia, starea generală a adăpostului câinelui,
observă aspectul dejecțiilor, fiind astfel în măsură să își formeze o părere cât mai obiectivă cu
privire la starea de sănătate a animalului.
5.Dacă cu ocazia verificărilor preliminare de la padoc constată că animalul nu poate fi
folosit în serviciu, raportează șefului nemijlocit această situație, după care, în funcție de starea
câinelui, se deplasează sau nu cu acesta la medicul veterinar.
6.Efectuează curățenia mecanică și sanitară a adăpostului, igienizează vasele și o feră apă
câinelui.
7.Ridică apoi harnașamentul, verifică integritatea acestuia, după care cheamă câinele, îi
fixează zgarda și lesa și efectuează un scurt pansaj al acestuia. La terminare, depune materialele
pentru îngrijire, după care revine la câine.
8.Își aranjează pe corp toate materialele din dotare pentru misiune pentru a nu -l incomoda
la deplasare ori alergare dacă situația impune, închide ușa țarcului și începe să execute cu câinele
câteva exerciții din dresajul de disciplinare, cca. 3 minute, în scopul punerii câinelui în dispoziție
de lucru, al temperării comportamentului acestuia.
9.Deplasarea la locul de căutare se va efectua cu mijloace de transport special amenajate
pentru câinii de serviciu.
10.Ajuns la locul stabilit,conductorul se va depl asa cu câinele în lesă pe un teren lipsit de
excitanți puternici și altul decât acela unde se va efectua căutarea, unde va acorda liber câinelui
pentru deconectare și satisfacerea necesităților fiziologice.
11.În paralel cu această ultimă activitate, sau după executarea ei, conductorul va solicita
toate informațiile privitoare la obiectivul ce trebuie cercetat.
12.În cazul unor locații în care există diferite obstacole ce ar putea împiedica căutarea,
aceste obstacole vor fi îndepărtate (dacă este posibil) de o altă persoană decât cea a
conductorului, pentru a se evita crearea unor urme de miros cunoscute câinelui.
C.REGULI GENERALE CE TREBUIE RESPECATE PE TIMPUL EXECUTĂRII
MISIUNII:
1)conductorul trebuie să își protejeze animalul, scoțându -l ori de câte ori este nevoie din
zona de acțiune a unor excitanți puternici (zgomote, lumini, mirosuri, gaze, substanțe toxice,
inflamabile, volatile etc.)
2)acordarea liberului câinelui fără lesă pentru deconectare și satisfacerea necesităților
fiziologice se va efec tua numai sub supravegherea strictă a conductorului.
3)este interzisă legarea câinelui pentru perioade îndelungate de timp în locuri improprii
sau în apropierea carosabilului.
4)trebuie prevenite agitările sau bătaia cu alți câini.
5)după ce câinele a f ost lăsat liber, în repaus, se vor executa cu acesta exerciții din
dresajul de disciplinare pentru a -l repune în dispoziție de lucru.
6)se va interzice animalului să bea apă din bălți sau alte locuri ori să consume alimente
descoperite în teren sau oferit e de persoane străine.
7)este interzisă lăsarea câinelui în grija altor persoane pe timpul executării misiunii.
8)este interzisă prezentarea demonstrativă a unor exerciții de dresaj pe timpul executării
misiunii.
9)este interzisă hrănirea câinelui înaint e sau pe timpul executării misiunii.

34
10)este interzisă agitare intenționată, în joacă a câinelui de către alte persoane.
11)este interzisă lăsarea masculului liber în prezența femelelor în călduri sau lăsarea
femelelor în călduri libere în prezența mascu lilor.
12)în perioada căldurilor femelei din dotare, conductorul are obligația să prevină
împerecherea accidentală a acesteia, etc.
13)este interzisă bruscarea câinelui, lovirea lui ori supunerea la eforturi psiho -fizice
severe ca mod de corectare a comp ortamentului.
14)înainte de începerea căutării, conductorul câinelui de serviciu va stabili modul în care
decurge activitatea de căutare, având în vedere direcția și intensitatea curenților de aer,
temperatura mediului, etc.
D.ACTIVITĂȚI CE SE EXECUTĂ DE CONDUCTORUL CÂINELUI DE SERVICIU
PENTRU CÂINELE DE CĂUTARE ȘI SALVARE LA ÎNCHEIEREA MISIUNII
De cele mai multe ori, se întâmplă ca, în cadrul activităților de căutare, câinele să nu
descopere nimic, repetarea în timp a acestor rezultate poate afecta capaci tatea câinilor de căutare
și semnalare. De aceea se vor organiza căutări regizate, imediat după o acțiune sau când timpul
permite, pe terenuri asemănătoare, căutări ce se vor materializa cu găsirea obiectului sursă de
miros. Aceste exerciții au ca scop men ținerea interesului câinelui pentru căutare și oferă
satisfacție acestuia.
La terminarea activităților de căutare, atât în cadrul antrenamentelor, cât și în situații
reale, câinele va fi recompensat și i se va acorda liber pentru deconectare.
Activitatea de căutare se va materializa într -un proces -verbal ce se va întocmi la fața
locului și la care se va anexa planșa fotografică sau video -caseta cu înregistrarea căutării cu
ajutorul câinelui.
Odată ajuns la sediul poliției, dacă la intrarea în serviciu, n u a efectuat curățenia la boxă
din motive obiective, atunci, la terminarea misiunii, conductorul acordă câinelui liber în incintă,
efectuează curățenie în padoc și țarc, după care oferă câinelui apă proaspătă.
Dacă la boxă a fost efectuată curățenia, atun ci conductorul, la întoarcerea din misiune, în
incinta padocului eliberează câinele din lesă, îi scoate zgarda și îi acordă liber pentru deconectare
și satisfacerea nevoilor fiziologice, timp în care merge la boxă și umple vasul cu apă proaspătă,
strânge h arnașamentul și îl depune la magazie, apoi cheamă câinele, se joacă cu el folosind cât
mai multă recompensă verbală, mângâindu -l. Despărțirea trebuie să fie în mod obligatoriu cât
mai plăcută cu putință.
În aceste momente sunt interzise comenzile dure, co menzile de interdicție, gesturile ce îl
pot inhiba, smuciturile de lesă, lovirea câinelui sau utilizarea altor măsuri de constrângere fizică
sau psihică, fapte ce pot influența decisiv comportarea ulterioară a câinelui.
E.TEHNICI DE CĂUTARE FOLOSITE ÎN LU CRU
1.Tehnica căutării sectoriale a unui perimetru:
a)Căutarea sectorială este o tehnică de investigare folosită atunci când suprafața de
căutare este foarte mare, constă în împărțirea unei arii de căutare în sectoare mici, abordabile, în
scopul căutării sistematice și minuțioase a persoanelor dispărute.
b)Conductorul înainte de a pleca la lucru, va elabora un plan de căutare inițial bazat pe
teoria mirosului, orientarea în teren, analiza terenului și comportamentul victimei.
c)Conductorul va trebui să d etermine la începerea investigării unui sector dacă densitatea
vegetației și relieful terenului și/sau viteza vântului sunt în conformitate cu planul inițial în
vederea modificării planului inițial.
d)Conductorul pe timpul căutării trebuie să fie extrem de atent la numeroase detalii cum
ar fi: limbajul corporal al câinelui și întreaga sa atitudine de lucru, harta și busola, formele de
relief ce pot fi marcate sau nu pe hartă, direcția și viteza vântului, comunicațiile radio, indicii,
repere din teren, precu m și orice factor de risc.
e)În cazul căutărilor de lângă cărări, drumuri, canale de drenaj, șanțuri, văi, linii de înaltă
tensiune sau în jurul clădirilor, se recurge la tehnica căutării rapide a perimetrului.

35
f)În cazul căutărilor nocturne vor fi folos ite accesorii specifice cum ar fi: zgarda și/sau
hamul reflectorizant pentru câine, îmbrăcăminte reflectorizantă pentru conductor (haină, cască de
protecție etc.), două surse de lumină (lanternă portabilă, lanternă de cap, etc), busolă, G.P.S.,
baterii de rezervă.
2.Tehnica căutării rapide a unui perimetru:
a)O investigare rapidă a periferiei suprafeței poate fi utilă unui conductor prin aceea că
poate furniza o examinare primară a ariei de căutare, inclusiv indicii referitoare la pericolele
potențiale, z one impracticabile, drumuri și poteci ce lipsesc de pe hartă.
b)Scopul căutării rapide este de a efectua o inspecție scurtă a întregi zone de investigat.
Căutarea rapidă este de obicei desfășurată în zonele pretabile unei căutări rapide, așa cum sunt
cele de lângă cărări, drumuri, canale de drenaj, șanțuri, văi, linii de înaltă tensiune sau în jurul
clădirilor.
c)O căutare rapidă este extrem de utilă prin faptul că oferă investigatorilor posibilitatea:
-să verifice rapid zone în care există o probabilitat e mare că s -ar putea afla victima, așa
cum sunt cărările sau șanțurile.
-să aprecieze terenul înaintea unei căutări sectoriale detaliate.
-să caute noaptea acolo unde căutarea sectorială nocturnă poate fi periculoasă sau
contraproductivă.
d)Căutarea rap idă este o tehnică importantă de investigare, pe care conductorii trebuie să
fie pregătiți să o desfășoare. Aceștia trebuie să cunoască în detaliu modul în care formele de
relief întâlnite în căutările rapide afectează mirosul din aer.
e)Odată cu aerul ca ld se ridică, o căutare într -un șanț de drenaj, ziua, trebuie desfășurată
deasupra canalului, pe versantul dealului care îl mărginește. Pe de altă parte, din moment ce
aerul rece coboară, o căutare rapidă pe timp de seară a unui șanț de drenaj trebuie desf ășurată
chiar în acel șanț.
f)Pentru a rezolva acest tip de probleme, conductorul trebuie să știe de asemenea, că
aceste văi determină mirosurile sǎ circule precum apa într -o albie. În astfel de situații,
conductorul poate avea din partea câinelui diverse semnalări, fără însă ca acesta să fie capabil să
meargă pe miros până la sursă.
g)Un studiu atent al terenului și al curenților de aer poate furniza informații cu privire la
„efectul de horn”. Odată acesta determinat, poate fi efectuată o căutare amănunț ită în porțiunile
de teren unde mirosul poate emana.
h)De asemenea, în timpul căutărilor rapide, poate fi depistat un alt fel de efect, cel de
vârtej. Datorită acestuia, se formează curenți de aer turbionari, ce poartă mirosul în vârtejuri de -a
lungul per eților stâncoși, lizierelor pădurilor sau altor obstacole, care pot dispersa mirosul în mai
multe direcții. Chiar dacă acest fenomen poate cauza confuzie în lucrul câinelui, o echipă bine
pregătită nu ar trebui să aibă probleme în a depăși acest tip de sit uații și să localizeze victima
dispărută.
3.Căutările pe timpul nopții:
a)În căutările de noapte, echipele canine sunt dotate cu câteva accesorii specifice,
importante, precum: zgarda și /sau hamul reflectorizant pentru câine, îmbrăcăminte
reflectorizant ă pentru conductor, două surse de lumină, busolă, G.P.S., baterii de rezervă.
b)Câinele este unul din cele mai eficiente instrumente pentru căutarea pe timpul nopții,
însă fără antrenament adecvat, pot apărea probleme atât pentru câine cât și pentru conduc tor.
Este extrem de important să se includă în planul de lucru căutări pe timp de noapte, 189 pentru a
exista certitudinea că, atât câinii cât și conductorii, sunt capabili să lucreze în condiții de
întuneric.
c)Pentru ca un cuplu chinotehnic să lucreze e ficient pe timpul nopții, conductorul trebuie
să fie obișnuit să lucreze în întuneric și pregătit pentru diferite condiții și situații ce pot apărea în
timpul unor căutări nocturne. În conducerea unei operațiuni reale pe timp de noapte, prioritar
pentru co nductor este ca acesta să dețină cunoștințe aprofundate în următoarele domenii: teoria
mirosului, strategia de căutare, comportamentul victimei, orientare în teren.

36
d)Noaptea, amprenta de miros are alte caracteristici decât cele din timpul zilei. De
asemen ea, aerul mai rece din timpul nopții oferă condiții mai bune de prelucrare a mirosului
decât în timpul zilei. Băltirea mirosului – acumularea mirosului în zone joase – este întâlnită
frecvent în timpul serilor răcoroase, când curenții de aer sunt descenden ți.
e)O asemenea acumulare de particule olfactive poate produce neliniște din partea
câinelui, care, din cauza curenților de aer schimbători, nu poate descoperi sursa mirosului.
Înainte de începerea căutării, conductorul trebuie să evalueze condițiile exi stente, pentru a stabili
factorii care au determinat colectare mirosului într -o anumită locație. În evaluare posibilelor
puncte de origine a sursei olfactive, conductorul nu trebuie să uite faptul că, înainte să băltescă,
mirosul poate traversa distanțe lu ngi.
f)Deoarece aerul rece al nopții face ca particulele de miros să se aștearnă, conductorul își
va folosi câinele cu vântul în față, insistând în zonele joase (canale, văi) pentru a -i pune la
dispoziție acestuia cele mai bune condiții de căutare.
g)În cazul persoanelor dispărute, este foarte puțin probabil ca acestea să se deplaseze în
întuneric. Odată cu lăsarea întunericului, victima caută, de obicei, un loc unde să înnopteze.
Acest lucru îi ajută pe căutători, deoarece, este mult mai ușor să găsescă o victimă staționară
decât una aflată în mișcare.
h)Conductorul trebuie să fie obișnuit cu orientarea în teren pe timpul nopții. Este ușor să
te învârți în cerc în pădure noaptea, astfel încât, pentru a fi tot timpul conștient de locația proprie,
de împre jurimi și de a evita să se rătăcească, devenind în acest caz el însuși o victimă, este
imperios necesar ca orice conductor să cunoască bine metodele de orientare în teren cu harta și
busola.
i)Câinii excelează în văzul nocturn și în detectarea obiectelor în mișcare. Acest lucru se
datorează faptului că ochiul câinelui conține mai multe celule cu bastonașe (ce favorizează
vederea nocturnă), dar și unei structuri numite tapetum lucidum, suprafața reflectorizantă aflată
în spatele retinei, ce reflectează lumi na (dă tenta verzuie a ochilor câinelui noaptea).
j)Câinele trebuie obișnuit să lucreze pe timp de noapte încă din primele etape de dresaj.
Majoritatea câinilor sunt capabili să facă fără probleme tranziția la căutarea de noapte. Totuși,
pentru a fi sigur i că animalul este obișnuit cu căutarea nocturnă, este important ca, în planul de
dresaj, să fie cuprinse exerciții de acest gen.
k)Introducerea căutării nocturne în programul de pregătire al câinelui se face pe parcursul
a câteva faze succesive. Câinele nu va trece la nivelul următor decât în momentul în care
conductorul este convins că acesta execută corect și sigur exercițiile învățate în faza respectivă.24

24 Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală, Editura Pro Universitaria, București
2014, pp.179 -191

37
CONCLUZII

Mijloacele individuale de intervenție din dotare ale polițistului sunt formate dintr -o gamă
largă de accesorii menite sa restabilească ordine a și siguranța publică, atunci c ând situația
impune, pe baza unor principii fundamentale ale drepturilor omului.
Importanța folosirii acestor mijloace individuale din dotare, constă în acțiunea de
imobilizare a persoanei în cauza, pe baza somației anterioare acestuia , fără a -i pune în pericol
viața sau producerea de vătămari corporale grave.
Polițiștii utilizează mijloacele individuale de intervenție pentru executarea atribuțiunilor
de serviciu, în co nformitate cu prevederile legale în vigoare.
Evolu ția si prosperitatea unei țări este în stransă legătură cu capacitatea instituț iilor de a
creea, de a impune și a le respecta regulile după principiul corectitudinii, imparțialită tii si a
separ ărilor puteri lor în stat.

38
CAPITOLUL IV
STUDIU DE CAZ

IV.1.Introducere
În țara noastra ordinea și siguranța publica sunt asigurate de forța polițienească, care
reprezintă prima linie de apărare ce execută serviciu în teren, fiind în contact direct cu populația,
avand atribuțiunea de a aplica și urmări respectarea legii în vigoare.
Pentru a -și duce la îndeplinire atribuțiile ce îi revin, organul de poliție poate recurge la
folosirea mijloacelor individuale din dotare, în urma nerespectării avertizării prealabile pentru
oprirea individului de a săvarși un act ilegal.
Forța polițienească acționează cu privire la folosirea mijloacelor individuale din dotare pe
baza unor reguli teoretice si practice, ce sunt prevăzute de actele normative și celelalte dispoziții
legale ce îi reglementează activitatea, totodată conferindu -i siguranța față de abuzurile în
intervenție si reușita succesului în acțiune.
Studiul de caz prezintă acțiunea propriu -zisă a folosirii mijloacelor individuale din dotare
în diferite moduri și cazuri.

IV.2.Scopul
Studiul de caz vizează ca element definitoriu folosirea mijloacelor individuale din dotare,
modul de utilizare a acestora pe baza respectării prevederilor legale.
Menționarea datelor ce stau la baza necesității folosiri mijloacelor individuale, inte rvenția
forței polițienești pentru prevenirea, descurajarea și împedicarea acțiunilor dăunătoare societății,
respectiv indivizilor în societate.
Definirea precisă a situațiilor, delimitarea factorilor pozitivi și negativi contextuali ai
problemei, posibile riscuri, intervenția în vederea soluționării și prezentarea rezultatelor finale ca
urmare a folosirii mijloacelor individuale.

IV.3.Cazul nr.1
1. Date personale
Nume: M.G.
Varsta: 4 0 ani
Sex: M / Masculin
Profesie: Polițist
Studii: Postliceale
Mijloc ind ividual folosit: Cătușele

2. Date Sociodemografice
Locuiește în județul B ., este absolvent al Scolii de Agenți de Poliție "Vasile Lascăr"
Campina , în prezent ocupă funcția de polițist.

3. Descrierea problemei
Tulburarea, fără drept, a liniștii și ordinii publice conducand la o stare grav ă de
insecuritate în sfera relațiilor de conv iețuire sociala.

4. Persoana implicată
Nume: B.I.
Varsta: 24 ani

39
Sex: M / Masculin

5. Contextul apariției problemei
Consumul excesiv de alcool.

6. Descrierea situației
Organu l de poliție a fost sesizat prin "Sistemul Național Unic Pentru Apeluri De Urgență
112" despre faptul că într -un bar a avut loc un scandal în care a fost implicat B.I., acesta fiind
insoțit de mai mulți bărbați.
În urma constatării la fața locului, reiese faptul că B.I., împreună cu alți 4 bărbați a intrat
în bar și de cum a intrat, acesta, aflat în stare vădită de ebrietate, a început să vorbească tare, să
adreseze la modul general injurii, solicitand c a în fața lui să se prezinte patronii barului pentru a -i
pune la dispoziție o masă.
B.I. s -a îndreptat către barman și fără nici un avertisment l -a lovit puternic pe acesta cu
palma peste față, strigand dacă știe cine este el.
În bar s -a creat rumoare, iar unii dintre consumatori au plecat, fără ca activitate a barului
să fi fost întrerupta.
De menționat că la momentul venirii B.I. în bar se aflau circa 30 de consumatori.
B.I. și persoanele care îl însoțeau au fost conduși la o masă din separeu, stingandu -se
astfel incidentul .
În timpul cât a durat incidentul, administratorul barului , speriat de comportamentul B.I.,
a ieșit afar ă din bar pe o u șă secundar ă de acces și a anun țat organ ul de poli ție care s -a deplasat
la locul incidentului.
La circa 10 minute de la sosirea organ ului de poli ție , în bar au intrat circa 6 persoane
printre care ș i fratele lui B.I. , care s -au deplasat la masa unde se afla B.I., toț i parasind apoi
incinta barului.

7. Tipologia problemei
Situația este definită ca o problema din momentul în care B.I. începe să vorbească cu
voce tare, adr esand la modul general injurii în urma consumului excesiv de alcool.
Ideea de problemă este întărită de acțiunea lui B.I. care îl lovește puternic pe barman cu
palma peste față, fără niciun avertisment , strigand dacă știe cine este acesta.
Ca urmare a comp ortamentului lui B.I. o parte dintre consumatori pleacă fară ca
activitatea barului să fie întreruptă , inducand o stare de teamă.

8. Posibile riscuri
În situația în care B.I., împreună cu persoanele care îl însoțeau nu ar fi fost condus la o
masă din loca l era posibil să continuie cu adresarea de injurii, acte de violență, ori distrugerea de
bunuri.

9. Intervenția în vederea soluționării
În urma sesizării prin "Sistemul Național Unic Pentru Apeluri De Urgență 112", organul
de poliție M.G. s -a deplasat la fața locului constatand că B.I . în varstă de 24 de ani, persoană de
sex masculin, a tulburat, fără drept, liniștea și ordinea publică conducand la o stare gravă de
insecuritate în sfera relațiilor de convețuire sociala, cat și acte de violență asupra altor persoane.
Organul de poliție a somat persoana în cauză care prezenta o conduită agresivă, somația a
fost executată cu voce tare, pe un ton autoritar, de la o distanță corespunzătoare garantandu -i
organului de poliție o stare de securitate, oferindu -i un i nterval de timp pentru a reacționa,
totodată persoana în cauză este supravegheată și observată permanent pentru a i se putea anticipa
mișcările, iar în urma nerespectării somației, s-a trecut la imobilizarea acestuia în scopul punerii
în imposibilitatea de a se mai manifesta agresiv prin fo losirea mijloacelor individuale din dotare,

40
respectiv cătușele, incătușarea s -a executat rapid și energic din poziția în picioare cu respectarea
drepturilor celui în cauză.

10. Rezultatele
Problema a fost soluționată ca urmare a efectuării atribuțiunilor de serviciu a organului de
poliție prin deplasarea la fața locului, constatarea și actiunea propriu -zisă realizată cu ajutorul
mijloacelor individuale din dotare, respectiv catușele, conducand la restabilirea ordinii și
siguranței publice.

IV.4.Cazul nr.2
1. Date personale
Nume: P.M .
Varsta: 32 ani
Sex: M / Masculin
Profesie: Polițist
Studii: Superioare
Mijloc individual folosit: Pulverizatorului de mână cu substanțe iritant -lacrimogene

2. Date Sociodemografice
Locuiește în județul B. , este absolvent al Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”
din București , în prezent ocupă funcția de polițist.

3. Descrierea problemei
Ultraj, amenințare și acte de violență săvârșite împotriva unui funcționar public care
îndeplinește o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, aflat în exercitarea atribuțiilor de
serviciu .

4. Persoana implicată
Nume: A.M.
Varsta: 19 ani
Sex: M / Masculin

5. Contextul apariției problemei
Consumul de stupefiante .

6. Descrierea situației
Organu l de poliție a fost sesizat din oficiu despre faptul că un conducător auto ce se
deplasa pe un drum european, a oprit voluntar în aproprierea unui autovehicul de poliție pentru a
cere informații cu privire la traseu pentru a putea ajunge într -un anumit ora ș.
A.M. fară a rosti o formulă de salut sau fară a se prezenta, cere direct informații organului
de poliție cu privire la cum poate ajunge într -un anumit oraș .
În timpul conversației A.M. se comporta suspect prin limbajul trupului, gesticuland
diferite sem ne, iar pe mimica feței ochii îi erau întredeschisi exprimand o stare de oboseala clar
vizibilă, pe timp ce sprancenele exprimau o stare de nervozitate.
Organul de poliție, respectiv P.M. la începutul conversației se prezintă și îi comunica lui
A.M. ca a g reșit drumul și va trebui să meargă în direcția opusa sensului acestuia de mers,
respectiv să se întoarcă.
A.M. afland că a gresit direcția de mers, devine agresiv și îi adresează o amenințare cu
voce tare organului de poliție, iar tot în acel moment lovin du-l cu pumnul în față.

41
7. Tipologia problemei
Situația este definită ca o problemă din momentul în care A.M. începe conversația cu
organul de poliție, amplificandu -se treptat prin limbajul trupului lui A.M. ce gesticula diferite
semne, iar mimica feței fiind una suspectă .
Nivelul problemei este clar definit în momentul în care A.M. îl amenință în mod direct pe
P.M. și se manifestă violent asupra acestuia prin lovire cu pumnul în față într -o perioadă scurtă
de timp, fară ca organul de poliție a putea rea ctiona în timp util să împedice acest atac ori a se
putea apăra.

8. Posibile riscuri
Organul de poliție a fost supus riscului în situația în care A.M. se manifesta violen t putea
să dețină asupra sa obiecte sau arme ce iar fi pus viața în pericol intr -o situatie mult mai gravă
sau să îl fi lovit intr -o zonă vulnerabilă a corpului conducand la lovituri sau vătămari
provocatoare de moarte.

9. Intervenția în vederea soluționării
Organul de poliție, respectiv P.M. se sesizează din oficiu din momentul în care
conversația cu A.M. devine agresivă prin faptul că acesta vorbește cu voce tare , iar limbajul
trupului redat prin gesturile necontrolate și mimica feței celui în cauză, amplificandu -se treptat
prin acte de amenințare la adresa organului de poliție continua te cu manifestarea violenta prin
lovirea cu pumnul în față.
Fără a avea timpul de reacție de a se apăra sau împedica acest atac, organul de poliție este
supus uni act de violență în timp ce se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu.
Din momentul în care cel în cauză reacționeaza violent asupra organului de poliție într -o
perioada foarte scurtă de timp , nu îi ofera timpul de reacție ca acesta să îl poate soma
garantandu -i o protecție cu privire la siguranța proprie.
Organul de poliție folosește ca m ijloc individual din dotare pulverizatorul de mână cu
substanțe iritant -lacrimogene pentru a putea să îl imobilizeze pe A.M. fară ai produce vătămari
corporale grave.
Organul de poliție reacționează defensiv și utilizeaza pulverizatorul de mână cu substanț e
iritant -lacrimogene de la o distanță de aproximativ 2 metri, apoi în timp eficient trece la
imobilizarea celui în cauză în scopul de a putea pune pe A.M. în imposibilitatea de a putea fugi
sau de a se mai putea manifesta agresiv respectand principiile ce stau la baza folosirii mijloacelor
individuale din dotare.
Încătușarea se efectu ează rapid și energic în poziția „culcat la pământ”, apoi se trece la
controlul persoanei și se constata ca deținea asupra sa pliculețe de substanțe stupefiante.
Este condus î n timp util la secția de poliție și se aplică prevederile legale.

10. Rezultatele
Problema a fost soluționată ca urmare a efectuării atribuțiunilor de serviciu a organului de
poliție sesizat din oficiu, ce actionează ferm pri n folosirea mijloacelor indivi duale din dotare,
pulverizatorului de mână cu substanțe iritant -lacrimogene, respecti v catușele, respectand anumite
principii în conformitate cu baza legală.

IV.5.Cazul nr.3
1. Date personale
Nume: M.R.
Varsta: 35 ani
Sex: M / Masculin
Profesie: Polițist
Studii: Superioare

42
Mijloc individual folosit: Armament

2. Date Sociodemografice
Locuiește în județul B ., este absolvent al Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”
din București , în prezent ocupă funcția de polițist.

3. Descrierea problemei
Contraband ă, marfă destinată trecerii peste graniță, fară a deține documentele legale de
proveniență a mărfii în scopul revalorificării.

4. Persoan e implicat e
Nume: C.L.
Varsta: 30 ani
Sex: M / Masculin
Nume: R.V.
Varsta: 31 ani
Sex: M / Masculin

5. Contextul apar iției problemei
Obținerea de profit în forma bănească .

6. Descrierea situației
Polițistul de frontieră a acționat în baza unor informații pe care le deținea, semnalele
regulamentare pentru oprire în trafic, în zona de competență a punctului vamal, a unei
autoutilitare.
Conducătorul auto nu a oprit la semnalul polițistului de frontieră , încercand să își
continuie traseul.
În scurt timp conducătorul auto a auzit un foc de armă, iar speriat a oprit imediat
autoutilitara.

7. Tipologia problemei
Punctul de ple care în apariția problemei îl consituie momentul în care soferul
autoutilitarei, respectiv C.L. nu a respectat semnalul regulamentar de oprire adresat de către
polițistul de frontiera M.R. ce își exercita atribuțiunile de serviciu în zona punctului de fron tieră,
deținand informații cu privire la autoutilitară, fiind suspectă cu privirea la transportul de marfuri
de contrabandă.

8. Posibile riscuri
Riscurile cu privire la marfa destinată trecerii peste graniță, fără a deține documentele
legale de provenien ță a mărfii sunt unele foarte mari de natură să lezeze un sistem economic prin
lipsa plații de taxe specifice, provocand un dezechilibru în societate și totodată a fectează
consumatorul în mod specific prin faptul că marfa respectivă nu este supusă unui con trol cu
privire la calitatea acesteia și produce efecte negative asupra consumatorului .
9. Intervenția în vederea soluționării
Organul de poliție de frontieră, respectiv M.R., pe baza informatiilor pe care le deține,
efectuiază semnale regulamentare pentru oprire în trafic a unei autoutilitare, în zona de
competență a punctului vamal.
Conducătorul auto nu respectă semnalul de oprire adresat de polițistul de frontieră și își
continua deplasarea.
Lucrătorul de poliție somează conducătorul auto să oprească aut outilitara prin formula
specială ”POLIȚIA, STAI!”, dar conducătorul auto nu respectă somația și își continua
deplasarea.

43
Din nou acesta este somat prim formula ”STAI CĂ TRAG!”, dar care nici aceasta nu este
respectată de conducătorul auto.
Organul de poliț ie aflandu -se in exercitarea atribuțiunilor de serviciu consideră ca este
necesar sa apeleze la mijloacele individuale din dotare, respectiv armament deoarece întrunește
cumulativ urmatoarele conditii:
-deține informații cu privire la autoutilitara că tran sporta mărfuri de contrabandă și nu a
oprit la semnalul regulamentar ;
-polițistul este îmbrăcat în uniformă, fapt ce îi conferă identitatea de organ al legii ;
-datorită împrejurării comiterii fapte nu se poate dispune un alt mijloc eficient pentru a
putea imobiliza mijlocul de transport ;
-nu pune în pericol viața altor persoane.
Organul de poliție trage un foc de avertisment în plan vertical cu armamentul din dotare,
cu respectarea condițiilor legale , avand un efect pozitiv în vederea efectuării atribuțiuni lor de
serviciu, determinand oprirea autoutilitarei.
Persoanele au fost identificate, iar în urma controlului, în auto utilitara a fost găsită
cantitatea de 580 litri de produs petrolier cu miros specific de motorină, depozitată în 29 de
bidoane din plasti c, pentru care persoanele în cauză nu au putut prezenta documente justificative
de proveniență.
Persoanele în cauză au declarat ca au achiziționat motorina de la o alta persoană în
vederea revalorificării.
Polițistul de frontieră a ridicat în vederea confi scării bunurile materiale ce nu aveau
documentele legale de proveniență și a sancționat persoanele în cauză.

10. Rezultatele
Problema a fost soluționată ca urmare a efectuării atribuțiunilor de serviciu a organului de
poliție de frontieră, ce actionează f erm prin folosirea mijloacelor individuale din dotare,
armamentul, respectand anumite principii în conformitate cu baza legală.

IV.6.Cazul nr.4
1. Date personale
Nume: I.C.
Varsta: 35 ani
Sex: M / Masculin
Profesie: Polițist
Studii: Postliceale
Mijloc in dividual folosit: Bastonul de autoapărare

2. Date Sociodemografice
Locuiește în județul C. , este absolvent al Scolii de Agenți de Poliție "Vasile Lascăr"
Campina , în prezent ocupă funcția de polițist.

3. Descrierea problemei
Distrugere, degradarea sau ad ucerea în stare de neîntrebuințare a unui bun aparținând
altuia .

4. Persoana implicată
Nume: B.I.
Varsta: 22 ani
Sex: M / Masculin

44
5. Contextul apariției problemei
Blocarea locului de parcare .

6. Descrierea situației
Organul de poliție a fost sesizat p rin "Sistemul Național Unic Pentru Apeluri De Urgență
112" despre faptul că într -o parcare o persoană lovea cu o bară metalică un autoturism.
În urma constatării la fața locului, reiese faptul că B.I. în vârstă de 22 de ani adus în stare
de neîntrebuințare un autoturism prin lovituri repetate și de o intensitate mare cu ajutorul unei
bări metalice, pe motivul că o persoană necunoscută i -a ocupat locul de parcare de mai multe ori
dobândit în conditii legale.
Pe fondul de supărare că locul de parcare i -a fost ocupat abuziv, cel în cauză a reacționat
agresiv la sosirea organului de poliție la fața locului.

7. Tipologia problemei
Momentul definirii contextului de problemă îsi are punctul de plecare încă din momentul
în care persoana în cauză aplica prima lovitu ra autoturismului cu ajutorul unei bări metalice pe
fondul că o persoană necunoscuită îi ocupse abuziv locul de parcare pe care acesta îl deținea
legal.

8. Posibile riscuri
Din cauză ca persoana în cauză se comportă agresiv pe fondul tipologiei problemei poate
fi predispusă să comită distrugerea altor bunuri aparțin ând altor persoane .
Totodată rezult ând un pericol public în cazul în care prin folosirea unui astfel de mijloc
se pericliteaza viata, integritatea corporala, sanatatea sau patrimoniul unui numar nedeterminat
de persoane.

9. Intervenția în vederea soluționării
Deplasarea organului de poliție la fața locului constituie punctul de plecare în vederea
soluționării problemei.
Organul de poliție îl somează pe cel în cauză cu scopul de al întrerupe din fapta
antisocială pe care o desfăsoară.
Somația a fost executată cu voce tare, prin formula ”POLIȚIA, STAI!” , pronunțată
energic pe un ton autoritar, de la o distanță corespunzătoare față de cel somat, garant ând stare de
securitate a polițistului.
Cel soma t refuză să se supună somației polițistului și reactionează violent atac ând
organul de poliție cu bara de metal folosită la distrugerea autoturismului ce îi bloca locul de
parcare.
Organul de poliție actionează ferm si folosește bastonul de autoaparare ca mijloc
individual din dotare, pentru a putea para lovitur ile agresorului și în timp util îi aplica o lovitură
rapida peste m âna atacatorul ui, conduc ând la dezarmarea acestuia.
În scurt timp acesta este imbilizat, încatușat rapid și energic din poziția în p icoare, iar în
urma controlul ui corporal se gasește asupra acestuia actul de identitate.
Persoana în cauză a fost condusă la sediul poliției lu ându-se masurile legale împotriva
acestuia.

10. Rezultatele
Problema a fost soluționată ca urmare a efectuării a tribuțiunilor de serviciu a organului de
poliție, ce a actioneat ferm la fața locului prin folosirea mijloacelor individuale din dotare,
bastonul de autoaparare și catusele, respectand anumite principii în conformitate cu baza legală
și înlătur ând pericol ul social, restabilind ordinea și linistea publică.

45
IV.7.Raport de analiz ă și interpretare

1. Justificarea studiului
Vizează cariera și evoluția profesională în concordanță cu exercitarea atribuțiunilor de
serviciu, ce sunt definitorii într -o ascensiune continuă pentru a -și atinge scopul prin utilizarea
mijloacelor individuale din dotare, pe baza unor reguli și principii stabilite.

2. Obiectivele studiului
-identificarea situațiilor ce impune folosirea mijloacelor individuale din dotare;
-evaluarea gradu lui de importanță;
-respectarea cadrului legal;
-identificarea formelor de mobilitatea profesională pe care le -ar determina schimbarea
intervenită în contextul muncii.

3. Metodologia utilizată
Instrumentul utilizat în studiul de față a fost chestionarul, care cuprinde 7 itemi.
Întrebările incluse în chestionar au variante închise de raspuns pentru facilitarea
procesului de completarea și minimizarea timpului.
Itemii au fost formulați astfel înc ât să ofere raspunsuri pentru:
-caracterizarea lotului de subi ecți;
-evaluarea nivelului de importanță pe care îl acordă;
-identificarea aspectelor percepute ca fiind cele mai importante pentru reușita în carieră;
-identificarea formelor pe care le -ar lua mobilitatea profesională în situația în care ar
interveni schi mbări de context.

4. Caracterizarea lotului de subiecți
Lotul de subiecti vizează urmatoarele aspecte:
-sex;
-varstă ;
-mediu ;
Chestionarul a fost aplicat unui numar de 10 persoane, distribuiți astfel:
A.Distribuția pe sexe:
-90% Mascultin ;
-10% Feminin ; (Anexa nr.6)
B. Distribuția pe varste :
-20% 23 ani;
-10% 24 ani;
-10% 27 ani;
-10% 29 ani;
-10% 31 ani;
-10% 32 ani;
-20% 35 ani;
-10% 40 ani; (Anexa nr.7)
C. Distribu ția pe medii:
-80% urban;
-20% rural; (Anexa nr.8)

46
5. Chestionar
Pentru a obține cele mai bune rezultate, sinceritatea este foarte importantă pentru
completarea acestui chestionar.
Se va încercui doar un singur răspuns la fiecare întrebare.
Răspunde la toate întrebările pentru a obține cele mai bune rezultate.

1. Mijloacele individuale din do tare sunt eficiente în vederea realizării atribuțiunilor de
serviciu ?
a) da ;
b) nu ;

2. Care este scopul utilizării mijloacelor individuale din dotare ?
a) intimidare ;
b) prevenire și/sau combatere ;
c) apărare ;

3. Care este cel mai utilizat mijloc indivi dual din dotare ?
a) cătușele ;
b) bastonul de autoapărare;
c) pulverizatorul de mână cu substanțe iritant -lacrimogene ;
d) armamentul ;

4. Cand sunt utilizate mijloacelor individuale din dotare ?
a) de fiecare data ;
b) atunci cand situația impune ;
c) niciod ată;

5.Mijloacele individuale din dotare se pot utiliza împotriva oricărei persoane ?
a) da;
b) da, cu excepții;
c) nu;

6. Exista riscuri cu privire la folosirea mijloacelor individuale din dotare ?
a) da;
b) nu;

7. Care este modul de utilizare a mijloa celor individuale din dotare ?
a) gradual ;
b) egal;

6. Interpretarea rezultatelor chestionarului
Acest chestionar evaluează părerea persoanelor cu privire la mijloacele individuale din
dotare în concordanță cu exercitarea atribuțiunilor de serviciu , pe ba za unor reguli și principii
stabilite.
În urma aplicării acestui chestionar am constatat faptul că persoanele intervievate sunt în
proporție de 90% bărbați și 10% femei, 50% dintre aceștea avand varste cuprinse între 20 și 30
ani, iar restul de 50% avand v arste cuprinse între 30 -40 ani și 80% dintrei aceștea sunt din
mediul urban, iar restul de 20% sunt din mediul rural.
Persoanele intervievate au raspuns la prima întrebare cu un procent de 100% varianta cu
litera "a)".
Referitor la întrebarea cu numărul do i, în proporție de 90% au ales varianta cu litera "b)",
iar restul de 10% au ales varianta cu litera "c)". (Anexa nr.9)

47
De asemenea, la întrebarea cu numărul trei, în proporție de 80% au ales varianta cu litera
"a)", iar restul de 20% au ales varianta cu l itera " c)". (Anexa nr.10)
Se pare că în proportie de 100% au ales varianta cu litera "b)", referitor la întrebarea cu
numărul patru.
Un alt indicator important este cel referitor la întrebarea cu numărul cinci, un procent de
80% au ales varianta cu litera "b)", 10% au ales varianta cu litera "a)", iar restul de 10% au ales
varianta cu litera "c)". (Anexa nr.11)
Referitor la întrebarea cu numarul șase, în proporție 90% au ales varianta cu litera "a)",
iar restul de 10% au ales varianta cu litera "b)".
Făcan d o selecție cu privire la întrebarea cu numărul șapte , am aflat ca în proporție de
80% au ales varianta cu litera "a)", iar restul de 20% au ales varianta cu litera "b)".

7. Concluzii
Răspunsurile persoanelor intervievate cu privire la mijloacele individ uale din dotare
reprezintă certitudinile pe care le au din punct de vedere al pregătirii teoretice, îmbinate cu
experiențele aplicative.
Studiind aceste răspunsuri înțelegem încă o dată că demersul didactic trebuie să -și
deplaseze accentul de pe informare pe formare, prin aplicarea metodelor moderne de lucru și
abordarea diferențiată, urmărindu -se dezvoltarea și perfecționarea competențelor.
Mijloacele individuale de intervenție din dotare sunt utilizate pentru executarea
atribuțiunilor de serviciu, în conf ormitate cu prevederile legale în vigoare.

48
CONCLUZII

Studiul de caz dezbătut anterior, a avut drept scop ilustrarea modului de acțiune a
organului de poliție cu privire la îndeplinirea atribuțiunilor de serviciu ce îi revin potrivit
legislatiei în vigoar e cu ajutorul mijloacelor individuale din dotare.
Ca o concluzie finală a cercetării, se poate aprecia faptul că mijloacele individuale sunt
dispozitive omologate din dotarea polițistului ce urmăresc realizarea cu eficacitate a prevederilor
legale și modul promt de acțiune, avand ca și punct de plecare respectarea drepturile și libertățile
fundamentale ale omului, principiilor, respectiv legalității și a imparțialității .
Succesul acțiunii folosirii mijloacelor individuale din dotare este garantat prin
parcu rgerea fara abatere a dispozițiilor și prevederilor legale.

49
BIBLIOGRAFIE

A. Cărți, tratate, cursuri, monografii
1. Ivan Anane, Elemente de teorie și tactică a organelor de urmărire penală , Editura Pro
Universitaria, București 2014;
2. Ivan Anane, Carmen Șe rbănescu, Deontologie polițienească , Editura Pro Universitaria,
București 2015;
3. Gheorghe Buzescu, Elemente de ordine publică , Editura Pro Universitaria, București
2016;
4. Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească , Editura Pro Universitaria ,
București 2016;
5. Geor ge Dorel Popa, Poliția locală în Romania de astăzi , Editura Muntenia, C onstanța
2013 ;

B. Articole și lucrări conferințe
1. Aurel Greblea, Fundamentele eticii folosirii câinilor de serviciu în Revista Câinele
Polițist , nr.2 ( 2011 );

C. Legislație
1. Constituția României ;
2. Noul Cod Penal, în vigoare din data de 01.02.2014
3. Noul Cod de Procedură Penală, în vigoare din data de 01.02.2014
4. Legea nr. 155/2010 privind Legea Poliției Locale;

50
ANEXE
Anexa nr. 1
MINISTERUL AFACERILOR INTERNE
INSPECT ORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE
INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN…………………………..
POLIȚIA………………………………….

RAPORT
privind folosirea mijloacelor din dotare

Gradul, numele și prenumele polițistului…………… …………….
Data și ora…………………………
Împrejurările folosirii: autoapărare
, protejarea unor persoane sau bunuri
, reținere
,
legitimare
, controlul bagajelor
, controlul vehiculelor
, aplicare sancțiuni
contravenționale
, executare s ilită
, măsuri de ordine
, intervenție la scandaluri
, alte
situații
.
Descrierea incidentului:………………………………………………….. ……………………………………….
………………………………………………. ……………………………………………………………………………………….
…………………………………………………… …………………………………………………………………………………..
Numărul și numele polițiștilor care au participat la
intervenție……………………………………………………………………………….. ……………………………………….
…………………………………………….. ……………………………………………….. ……………………………………….
Tipul mijloacelor utilizate: baston (tomfă)
, spray iritant -lacrimogen
, cătușe
,
armament
, altele
.
Datele de stare civilă ale persoanei asupra căreia s-au folosit mijloacele din
dotare:……………………………………………………………….. …………………………………………………………….
………………………………………………………………… ……………………………. ……………………………………….
Starea persoanei: sub influența alcoolului
, în stare de ebrietate
, violent
, agitat
, cu
leziuni vizibile
, alte situații
, descrierea pe
scurt………………………… …………………………………………. ……………………………………………………………
Nivelul opozițional al persoanei: opoziție verbală
, pasiv fizic
, activ fizic
,
agresivitate sporită
, altele
.

51
Mijloacele folosite de a gresor…………………………………………, urmări produse asupra
polițiștilor sau altor persoane: leziuni
, dacă a fost necesar tratament medical
, degradare
uniformă
, altele
.
Leziuni produse prin intervenția asupra persoanei…………. ………………………………………. …..
………………………………………………………………………………………… ……,certificate
de………………………………………………………………………… …………………………………………………………..
………………………………………………………………………………………………. ……………………………………….
Alte măsuri luate de polițist.. …………………………………………… ……………………………………….
…………………………………………………………………………………………………………….. …………………………
……………………………………………………………………………………………………………….. ………………………
…………….. …………………………………………………………………………… ……………………………………………

Semnătura polițistului………………….. Data………………………25

25 Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească, Editura Pro Universitaria, București 2016, pp.144 –
145

52
Anexa nr. 2

3.1 Încătușarea din poziția înclinat sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate26

26 Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească, Editura Pro Universitaria, București 2016, p.34

53
Anexa nr. 3

3.2 Încătușarea din poziția înclinat sprijinit cu fața la perete și brațele ridicate27

27 Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească, Editura Pro Universitaria, București 2016, p.35

54
Anexa nr.4

3.3 Încătușarea în poziția "în picioare"28

28 Gheorghe Buzescu, Reguli de teori e și practică polițienească, Editura Pro Universitaria, București 2016, p.36

55
Anexa nr.5

3.4 Încătușarea din poziția „culcat la pămant”29

29 Gheorghe Buzescu, Reguli de teorie și practică polițienească, Editura Pro Universitaria, București 2016, p.37

56
Anexa nr.6

4.1 Distribuția pe sexe

Anexa nr.7

4.2 Distribuția pe varste

57
Anexa nr.8

4.3 Distribuția pe medii

Anexa nr.9

4.4 Scopul utilizării mijloacelor individuale din dotare

58
Anexa nr.10

4.5 Cel mai utilizat mijloc individual din dotare

Anexa nr.11

4.6 Folosirea mijloacelor individuale împotriva persoanelor