Filmul românesc [620689]

UNIVERSITATEA ALEXAN DRU IOAN CUZA
Filmul românesc
de propagandă
Burada Mădălina Georgiana, Comunicare și Relații
Publice, grupa a III -a, anul al III -lea

Mădălina Burada
27.05.2019

1
Filmul românesc de propagandă

Introducere și definirea conceptului de propagandă.

Din poveștile auzite de -a lungul anilor de la bunici, părinți și diverși oameni ce au
trăit zilele României comuniste, părerile despre acea perioadă ’’întunecată’’ a României sunt
împărțite. Sintagma, ’’era mai bine înainte’’ e ste destul de auzită în rândul generației în
vârstă, chiar și în secolul XXI, încât, cred c ă efectele propagandei au pus stăpânire totală
asupra concepțiilor despre distincția dintre binele și rău l din perioada comunistă . Nu este
surprinzător , având în vedere modul crud în care erau oamenii manipulați și reduși la tăcere.
Minciuna era prezentă tot timpul, adevărul fiind evitat și ascuns cu orice preț, astfel prin
intermediul strategiilor de propagandă se îndoctrinau și se creau oameni ’’perfecți’’ pentru
regimul politic comunist, ființa umană fiind exploatată de către societate, profitându -se de pe
urma vulnerabilităților sale. S-a apelat la manipulare prin intermediul artei, folosind un
instrument ce poate modi fica ușor co mportamente și atitudini , favorabile intereselor politice ,
căci, scenariile filmelor difuzate în perioada respectivă erau considerate a fi adevărate . În
perioada comunistă, oameni i au fost manipulați și prin intermediul filmului , influențând
modul de gândire , formând și consolidând atitudini, victimele propagandei pierzându -și
capacitatea de a gândi rațional și autonom. Scopul unic al propagandei comuniste a fost acela
de a impune ideologia, folosind toate mijl oacele aflate la dispoziție. A cest lucru era posibil
deoarece creatorii de produse culturale sau produse ’’educaționale’’ erau considerați oameni
de încredere, deși obiectivele erau altele, manipulare a și dezinformare a. Obiective ce au fost
atinse. ’’Strategia de dezinformare a fost perfect combi nată c u manipularea și propaganda ,
sub controlul permanent al statului. ’’1
În primul rând, termenul propaga ndă, ’’în sens neutru, înseamnă a disemina sau a
promova idei particulare, în latină, înseamnă "a propaga" sau "a semăna".’’2 Conform lui
Garth S. Jowertt și Victoriei O’Dnnell, ’’frecvent utilizate ca sinonime pentru propagandă
sunt minciunile, denaturarea, înșelăciunea, manipularea, controlul minții, războiul psihologic,

1 Între manipulare, propagandă și educație – periodicele pentru copii în timpul regimului comunis t,
Tagsorean, C. (2016), p. 2
2 Propaganda and Persuasion, Garth S. Jowett, Victoria O’Donnell, p. 2

2
spălarea creierului și palaver. ’’3 Profesorii universitari Bertrand Taithe și Tim Thorton, văd
propaganda ’’ca parte a unei tradiții istorice de pledare și convingere și, prin urmare
ca formă de limbaj politic, totuși, propaganda este întotdeauna articulată în jurul sistemului de
adevăruri și exprimă o logică a reprezentării exclus ive. Aceasta este scopul propagandei de a
convinge, de a câștiga și de a converti; are prin urmare, să fie convingătoare, viabilă și sinceră
în cadrul propriului său rol.’’4
În literatura de specialiate, propagan da este definită ca fiind ’’încercarea deli berată
și sistematică de a modela percepțiile, de a manipula cognițiile și de a conduce direct pentru a
obține un răspuns care să promoveze intenția dorită a propagandistului.’’5 Cu alte cuvinte,
propaganda este o formă de manipulare ce produce atât efecte negative, dar și efecte pozitive
asupra indivizilor și societății în ansamblu, fiind un proces de modelare a minților, în scopuri
legitime sau ilegitime .
Propaganda are mai mul te forme în funcție de scopul urmărit, iar în privința filmelor
românești de propagandă din perioada comunismului, sunt de părere că putem discuta despre
o formă de propagandă gândită să spijine o ideologie deficitară în practică deoarece propaga
efecte ne gative asupra climatului democratic, masca interese politice, submina idealurile
raționalității publi ce, reducând la tăcere oamenii, iar dacă realitatea nu putea fi schimbată,
măcar modalita tea ei de percepere era indusă, astfel se crea o altă realitate.
’’Propaganda este sistematică, ceea ce înseamnă că este repetată identic, puternic și regulat de
un număr considerabil de ori. Un singur discurs, un singur film, un singur slogan difuzat o
singură dată, un articol publicat într -o revistă de mic tiraj nu îns eamnă propagandă.
Propaganda trebuie să fie regulat repetitivă pentru că se adresează masei, nu individului.’’6 Cu
alte cuvinte, propaganda se bazează pe o expunere greu de evitat a publicului la un mesaj cu
frecvență mare, pentru ca o dată întipărită idee a mesajului transmis, să fie percepută ca și cum
ar fi propria gândire. O altă definiție a propagandei cu un grad mare de acceptabilitate este:
’’Propaganda înseamnă orice operațiune sistematică menită să influențeze opinia masei și să
determine finalmente atitudini/acțiuni în avantajul sau în dezavantajul unei persoane sau al
unui grup.’’7

3 IBIDEM
4 IBIDEM
5 IBIDEM, p. 6
6 Informații selectate din Film surd în România Mută, Cristian Tudor Popescu, ed. Polirom , 2011
7 Informații selectate din Film surd în România Mută, Cristian Tudor Popescu, ed. Polirom , 2011

3
Manipulare prin artă. Filmul românesc de propagandă.
Oamenii au fost manipulați prin intermediul artei din totdeauna, nu doar în
perioada comunistă. În ceea ce privește manipularea prin intermediul artei, la bază stau
emoțiile declanșate receptorului și incapacitatea acestuia de a deosebi realitatea de
ficțiunea proiectată pe ecrane. Filmul românesc de propagandă este o producție
cinematografică reali zată sub egida unei instituții a statului român ce are scopul să
producă o schimbare în atitudinea și comportamentul publicului, influențându -l prin
intermediul mesajului de natură politică. Publicul țintă a filmului de propagandă a fost
poporul român pent ru că temele și subiectele abordate erau inspirate din problemele ce
afectau bună starea poporului. Filmele române de propagandă urmăreau stimularea
sentimentelor patriotice, importanța unui popor unit, mobilizându -l să întrepindă
anumite acțiuni. În prima parte a perioadei comuniste, publicul țintă a filmelor de acest
gen era repezentat de țărani deoarece se urmărea convingerea acestora să intre în
cooperative agricole de producție. Următorul obiectiv al propagandei era influențarea
tinerilor să se angajez e în șantiere și fabrici, pentru ca apoi mesajul să fie inversat,
încurajându -i să se întoarcă la sate. Tinerii erau încurajați să muncească voluntar, să nu
aștepte recompense bănești în schimbul serviciilor prestate. Educația nu era
valorificată în sensul în care tinerii erau încurajați să abandoneze studiile universitare dacă
nu reușesc să obțină rezultate calitative, iar în schimb, să se angajeze în fabrici și pe șantiere.
Despre tehnicile și producția filmului, am găsit următoarele informații, citez: ’ ’Baza tehnică a
cinematografiei românești era reprezentată de studioul cinematografiei de la Mogoșoaia
alcătuit dintr -un platou de 200 mp, cu cabine de montaj și un laborator de prelucrare a
peliculei alb negru de 35 mm, care asigura toate lucrările de cr eație și tiraj pentru întreaga
producție autohtonă și străină. În 1950 a fost decisă crearea Centrul de Producție
Cinematografică de la Buftea, investiție terminată în 1959, care rivaliza ca dotare tehnică cu
orice studio cinematografic occidental din epoc ă. Pentru realizarea aparaturii necesare atât
studiourilor, cât și rețelei de distribuție a filmelor, s -a înființat în 1950 Întreprinderea de Stat
Tehnocin, care s -a unit în 1959 cu Întreprinderea Optică Romană și a produs aparate de
proiecție pentru filme le de 35 și 16 mm, instalații de sunet pentru săli, precum și reflectoare,
travelinguri și jurnale de activități, atât de necesare pentru propaganda comunistă. În 1950 a
fost înființat Studioul Alexandru Sahia , dotat la acea dată cu tot aparate de reportaj Arriflex,
instalații de înregistrare a sunetului portabile și fixe de tip Klang, Perfectone și Negra, mese
de montaj Provost. La 7 iunie 1950 a fost înființat Comitetul pentru Cinematografie,
condus de Nicolae Bellu, pe lângă Consiliul de Miniștri, în cad rul lui funcționând

4
Direcția Rețelei Cinematografice. Ulterior, s -au înființat și întreprinderi
cinematografice de stat județene controlate de Direcția Rețelei Cinematografice, cărora
li s-au alocat fondurile necesare pentru dezvoltarea rețelei de distribu ție a filmelor,
implicit și pentru sălile de cinema din mediul rural. În anii `50 s -au importat din URSS
circa 1 000 de aparate de proiecție de 16 mm și 100 de caravane cinematografice,
destinate introducerii filmelor la sate.’’8
Propaganda filmului româ nesc a început cu p rima peliculă filmată în România care a
fost Parada regală de la 1897 , adică un film documentar de propagandă ce se încadra în
spiritul unei epoci în care rușii filmau în 1896 încoronarea țarului Nicolae al II -lea, iar
britanicii montau scene eroice cu armata imperială în ră zboiul anglo -bur. La fel, un
film de mare artă și senzație patriotică , lansat la 1 septembrie 1912, în sala Eforie din
București, s -a coagulat în jurul unei teme patriotice – Războiul de Independență al
României din 18 77 – subiect ce răspundea perfect tensiunilor naționaliste care
frământau nu numai popoarele din Balcani, dar și pe cele din Europa, înaintea
Primului Război Mondial. Ecourile entuziaste , profund emoționale ale publicului la
vederea pe ecran în rolul unor personaje istorice cel ebre a marilor actori de teatru,
entuziasmul plutoanelor de soldați aduse în sală să strige ’’Uraaa! ’’ la scenele de atac
ale dorobanților, au acoperit lipsa unei coerențe narative a scenariului, regia cvasi –
inexistentă, ridicolul une i interpretări emfatic -teatrale sau ilaritatea unor scene în care
soldații căzuți glorios pe câmpul de luptă se târau discret din calea șarjelor roșiorilor
pentru a muri, din nou, la adăpost. ’’ În perioada comunistă, f ilmul ’’Războiul de
independență’’ est e primul film propagandistic al României, de mari dimensiuni în
lume, destinat propagandei sub pretextul de 35 de ani de la războiul de indepență, cifră
care nici măcar nu era rotundă. În realizarea acestui film s -au investit 400.000 de lei,
bani care nu a u fost ofer iți de sponsori sau prin finanțări deoarece nu existau pe timpul
respectiv, partidul investind pentru realizarea acestuia.
În anul 1916, la Iași a fost înființat Serviciul Foto -Cinematografic al Armatei,
cu ajutorul francezilor. Rolul acestui serviciu era de a crea documente istorico -politice
despre armate, iar prin intermediul propagandei, să distribuie fotografii și filme scurte
de circa 1 minut, 1 minut jumătate deoarece aparatura de atunci nu permitea mai mult,
răspândind -ule în toată lumea. Astfel, operatorii Serviciului Foto -Cinematografic al
Armatei au filmat un material ce a fost folosit în jurnale de război. Aceste materiale

8 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/filmul -istoric -romanesc -si-propaganda -cazul -mihai -viteazul –
1970?fbclid=IwAR0X6b_RccPNgBGUsq -ZYPM8yEtzh_ep3ITcmDGwsPog_b89h -Rtv9oWoAw

5
erau difuzate în cinematografe militare, precum cel al Marelu i Cartier General, fiind
distribuit mai departe către Paris, iar din Franța către S.U.A. Scopul distribuirii acestor
materiale cinematografice și a fotografiilor era acela de a face cunoscut în întreaga
lume efortul și contribuția României la victoria pute rilor Antantei. Aceste jurnale
cinematografice au mai servit unui scop după război, și anume, integrarea lor în
producții documentar -patriotice pentru ’’susținerea cultului eroilor și rememorarea
momentelor cruciale din care se născuse România Mare: născu se România
Mare:Evocațiuni istorice – 1921; Războiul nostru – 1921;Povestea neamului românesc
– 1923;Ecaterina Teodoroiu.’’9

În realizarea documentării pentru lucrarea de față, am găsit următoarele
informații, citez ’’La 20 iunie 1941, cu două zile înain tea intrării României în război
prin participarea militară la atacarea URSS alături de Germania, întreg personalul
Oficiului Național Cine matografic și al CIRO -FILM a fost încadrat în ordinea de
bătaie a Secției Propagandă a Marelui Stat Major pentru a s ervi momentului istoric.
Totodată, în cadrul aceleiași Secții Propagandă militară, a fost înființat Biroul Cinema.
Începând din 1941 toate filmările și filmele sau jurnalele de actualități au fost
subordonate obiectivelor propagandistice ale statului intra t într -un război vital pentru
interesele sale supreme. Concretizarea acestor obiective s -a realizat prin două categorii
de producții ale O.N.C. :filmul documentar -artistic ( ’’România în lupta contra
bolșevismului ’’, 1941, în regia lui Paul Călinescu, ’’Războiul sfânt ’’, 1942, în regia lui
Ion Cantacuzino; ’’Odessa în flăcări ’’, 1942, prima coproducție de război în regia lui
Carmine Gallone, cu Silvia Dumi trescu Timică ) și jurnalele de actualități ce purtau
sigla „Plu toanelor de propagandă”. 10
În anul 1949 , s-a realizat primul film românesc de propagandă comunistă
intitulat ’’Răsună valea’’. ’’Performanța specială a acestui film era aceea că, pentru prima
oară, actorii părăseau platourile și scena, venind să filmeze pe un șantier, în vârful munților,
printr e stânci, buldozere și explozii adevărate, și – tot pentru prima dată – muncitorii și
brigadierii de pe un șantier național deveneau interpreți de film, jucându -și propriul rol,
alături de actorii profesioniști. Prin forța lucrurilor, șantierul devenea at unci, nu numai în
acest film, personaj central al istoriilor cinematografice, iar primul șantier al noii

9 IBIDEM
10 IBIDEM

6
cinematografii românești, cel din Răsună valea , era acela al construirii liniei ferate de la
Bumbești la Livezeni. Tipologia filmului este marcată evi dent de spiritul timpului. Pe de o
parte sunt brigadierii, entuziaști, inimoși (Petre, Radu, Sanda, Ileana), care scandează, voioși,
„n-am venit ca să privim/am venit ca să muncim!”, mută munții din loc, sparg normele,
cuceresc drapelul muncii, cântă de zo r marșul (scris de poetul Marcel Breslașu) cu „Crește
calea, crește calea, de la Bumbești la Livezeni”… Nu lipsesc din tabloul tipologic inginerul
„de tip nou” față în față cu inginerul „de tip vechi”, minerul cu lămpașul (care vine din
subteran să -și înlocuiască fratele ucis de sabotori), și opozanții elanului general, printre care
băiatul de bani gata (Niki Goguleanu, devenit ținta satirică a colectivului și eroul „gazetei de
perete”), sau dușmanul de clasă, gata să a prindă fitilul criminal. Naivitatea și perversivitatea
intrigii, conf lictului și deznodământului, vorbesc, explicit, despre timpul în care se petrece
acțiunea peliculei și despre timpul în care s -a realizat actul creator, multe dintre ele fiind
impuse de cenzura vremii, după cum o mărturisește peste ani, cu exemple concrete,
scenaristul, nimeni altul decât dramaturgul Mircea Ștefănescu. -Călin Căliman .’’11
Nicolae Ceaușescu era implicat activ în producția filmelor, acesta avea ultimul cuvânt cu
privire la distribuția filmului. Astfel, într -o declarație acesta afirmă intimidant: ’’Avem
nevoie de filme bu ne, revoluționare, care să prezinte mărețele realizări ale partidului
nostru, să mobilizeze și să înfățișeze eroi care să constitue un model de muncă și de
viață. Or, tovarăși, am văzut câteva filme care nu numai că nu prezintă modele de eroi
în viață și m uncă, ci, dimpotrivă, prezintă niște elemente care se mai întâlnesc doar la
periferia societății. (…) Nu se poate să mai admitem să se producă asemenea filme.
Unde este Consiliul Culturii, unde este Secția de Propagandă, unde este Comisia
Ideologică a Co mitetului Central care trebuie să vadă aceste filme? (…) Avem nevoie
de filme care să reflecte modelul uman al comunismului. Chiar dacă câteodată trebuie
să înfrumusețăm un erou, e bine ca el să devină model, ca tineretul să știe, să aleagă ca
așa trebui e să fie!”12

În concluzie, sunt de pă rere că și în secolul XXI se regăsesc forme de propagandă în
majoritatea produselor publicitare doar că tehnicile și metodele de persuasiune sunt adaptate
contextului prezent, iar diferența de atunci și de acum este edu cația publicului. În prezent,

11 http://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/film -romanesc~rasuna -valea~80
12 https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/filmul -istoric -romanesc -si-propaganda -cazul -mihai –
viteazul -1970?fbclid=IwAR0X6b_RccPNgBGUsq -ZYPM8yEtzh_ep3ITcmDGwsPog_b89h -Rtv9oWoAw

7
oamenii nu pot fi manipulați atât de ușor cum erau în trecut deoarece au acces la informație și
la cunoaștere avansată. În perioada comunistă, și nu doar, oamenii aveau accesul limitat la
informații iar sursele lor de informar e erau puține. Acum , sunt variate, iar veridicitatea unei
informații poate fi dedectată destul de ușor prin verificarea altor surse.

II. Parte aplicativă.
În această parte a proiectului amintesc despre un film renumit din perioadă comunistă,
și anume, Reconstituirea , „o colaborare între poliția secretă și Stud ioul Documentar de Stat“ 5
care, folosind personajele reale, reconstituia furtul împotriva Băncii Naționale din 1959 în
urma căruia fuseseră arestate și conda mnate șase persoane. ’’
Reconstituirea este un film artistic românesc alb -negru ce a fost filmat și regizat de
Lucian Pintilie în anul 1968. Referința filmului și totodată sursa de inspirație a regizorului a
fost nuvela omomimă a lui Horia Pătrașcu, inspirat dintr -un fapt real din anii ’50, pe malul
Timișului. Filmul reconstituirea a fost interzis de regimul comunist,la scurt timp după ce a
fost difuzat în cinematografe, având un real succes. Și nici nu -i de mirare de ce regimul
comunist a luat această decizie, având în vederea prin subiectele filmului nu se ridica în slăvi
regimul comunist. Reconsti tuirea pre zenta infernul românesc, moral și spiritual, în labirintul
bășcăliei, varianta specific românească și degradată a spiritului balcanic. Povestea filmului
este reconstituirea unui incident banal cauzat de o luptă în tre doi tineri , începută de Miliție
care s -a transformat în crimă. Pretextul fiind reconstituirea în s copuri ipocrit educative a unui
delict minor de către procuratură, miliție, cu sprijinul unei echi pe de cineaști, Lucian Pintilie
propune, în fond, o incursiune în subconștientul românesc co lectiv, pe care o realizează cu
același simț al concretului, al notației minuțioase, al personajel or, al confruntărilor afective,
comportamentale, de mentalitate. Contextul politic de la vremea fil mării demonstra încă odată
neputința oamenilor simplii. Procurorul (George Constantin) era centrula atenției, avandu -i pe
toți supuși. O fire narcisistă, egoist și insensibilă, consindera că toți oamenii din jurul l ui ar
trebui să se comporte dup ă bunul lui plac. Polițistul, aflat în relației de subordonarea fața de
Procuror, executa orbește ordinele acestuia, ajungând să devină un sclav, o oaie inspășitoare a
acțiunilor celui superior lui. De exemplu, el este constrans să -i pedepsească pe băieți prin
exerc iții fizice, țipând la ei isteric, dar ulterior, el devine un fel de părinde, dandu -le sfaturi
sincere “Faceți tot ce vi se zice!”. Execuția filmului este împecabilă, subliniindu -se soc ietatea
românească de la vremea respectivă în care deși oamenii trăiau î n aceași tară, mulți tr ăiau

8
lumi diferite. De exemplu, Procurorul privea scenele de sus, fiind menajat de subordonații l ui,
pe când jos, oamenii simpl i erau chinuiți în noroi după bunului lui plac.
’’Ceaușescu se împotrivise invadării Cehoslovaciei alături de trupele Tratatului de la
Varșovia, făcea pe tânărul comsomolist rebel, se lăsa curtat de liderii occidentali, la
cinematografe rulau filme americane cu o întârziere de câțiva ani, dar tot era mai bine decât
deloc, se traduceau grăbit și căznit cărțile de care obsedantele decenii ne privaseră .’’-
informații preluate dintr -un interviu de pe Europa Liberă.13
Filmul a fost interzis de Ceaușescu deoarece considera că este jignitor la adresa Miliției,
acesta declarând într -o ședință: ’’ „Eu văd aproape toate filmele noastre“, declară Ceaușescu
în ședință. Și iată -l în rolul criticului de film: „În legătură cu filmul acesta „Reconstituirea“,
mie mi se pare că lucrurile se cam exagerează. Critică niște milițieni. Ei și? În țările c apitaliste
polițiștii sunt criticați în fiecare zi. Ceea ce este negative, după părerea mea, este că se
prezintă tineretul nostru ca un tineret primitiv, iar acest lucru nu este real și pe urmă felul cum
este prezentat publicul, gloata aceea de oameni. Pe milițieni pot să -i critice, că avem mulți
proști. Aici pe acest fapt s -a pus accentul și nu pe faptul că prezintă într -o formă denaturată
tineretul nostru și publicul. Însăși critica noastră nu a criticat aceste neajunsuri. De aici a
pornit toată problema, cum că miliția nu este de acord să fie criticată. Critica a fost pusă pe
alte baze, încât să se axeze pe ceea ce este real. Pe urmă în filmul acesta nu există nimic din
punct de vedere artistic. Să -l țineți pe piață atâta timp cât vin spectatori și să -l trimiteți și la
concurs, dar între timp să luăm măsuri ca să facem numai filme care să corespundă. “14
Într-o societate în care erau controlate fiecare gest și mișcare, în care dreptul la exprimare era
lezat iar realitatea era const ruită, orice produs cultural care încerca să prezinte adevărul crudei
realități și adevărata situația a zilelor respective era f ie cenzura t, fie interzis, așa cum a fost în
cazul filmului Reconstituirea. Un film care nu prezintă populației cât de prosperă este
societatea, cât de bine și frumos este să lucrezi în fabrici și pe șanti ere și cât de iubit este
Nicolae Ceașusescu, ci, de o potrivă, prezintă o realitate a trăită de oamenii din vremea
respectivă, fără o viziune triumfalistă asupra reg imulu i. Din punct de vedere propagandistic ,
dacă film ele sau orice al te produse culturale nu era corelat e realității duble ceușiste construite
din spatele cortinei, erau interzise, ba chiar, regizorii eliminați de pe scena cinematografiei ,
pedepsindu -se chiar și cu ani de închisoare . Astfel, propagand a comunistă prin intermediul

13 https://moldova.europalibera.org/a/lucian -pintilie -o-reconstituire -personal%C4%83 -(video)/292363 32.html
14 https://adevarul.ro/cultura/istorie/scandalul -filmului -reconstituirea -criticile -ceausescu -ion-iliescu –
1_50fef62151543977a991224b/index.html

9
artei și cu ajutorul artiștilor dorea să propage populației viziuni idealis te și sentimente de
patriotism . ’’În același timp, artiștii care acceptau supunerea normelor oficiale și instituirea
noii arte aveau și benefi cii importante precum premii, resurse economice, acces privilegiat la
rețeaua de stat de case de creație sau la călătorii în țară și străină tate.’’15

15 Informații extrase din articolul Sub supraveghere (artistică). Relația artiștilor cu Securitatea

10

Bibliografie
(fără an). Preluat de pe http://www.istoriafilmuluiromanesc.ro/film -romanesc~rasuna -valea~80.
Carmen, T. (2016). Între manipulare, propagandă și educație – periodicele pentru copii în timpul
regimului comunist.
Garth S. Jowett, V. O. (fără an). Propaganda and Persuasion.
Popescu, C. T. (2011). Film surd în România Mută. Polirom .