S.L. DR. IONESCU ELENA -VALENTINA ABSOLVENT: LIVANOV DANA -MǍDǍ LINA CONSTANȚ A 2018 2 UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚ A FACULTAT EA DE MEDICINǍ… [620659]

1

UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚ A
FACULTATEA DE MEDICINǍ

LUCRARE DE LICENȚǍ

COORDONATOR ȘTIINȚ IFIC:
S.L. DR. IONESCU ELENA -VALENTINA

ABSOLVENT: [anonimizat]ǍDǍ LINA

CONSTANȚ A
2018

2
UNIVERSITATEA “OVIDIUS” DIN CONSTANȚ A
FACULTAT EA DE MEDICINǍ
SPECIALIZAREA MEDICINǍ GENERALǍ

EVALUAREA IMPACTULUI
PELOIDOTERAPIEI ASUPRA
OSTEOARTRITEI DE
GENUNCHI

COORDONATOR ȘTIINȚ IFIC:
S.L. DR. IONESCU ELENA -VALENTINA

ABSOLVENT: [anonimizat]ǍDǍ LINA

2018

3

CUPRINS

INTRODUCERE Pag. 4
CAPITOLUL I – Aspecte generale asupra bolii artrozice Pag. 6
I.1. Definiție Pag. 6
I.2. Epidemiologia bolii artrozice Pag. 7
I.3. Patogenia bolii artrozice
I.4. Tabloul clinic
I.5. Diagnosticul ȋn boala artrozicǎ Pag. 8
Pag. 9
Pag. 10
CAPITOLUL II – Generalitǎți asupra osteoartritei de genunchi
II.1. Anatomia și biomecanica genunchiului Pag. 1 2
Pag. 1 2
II.2. Definiție și clasificări Pag. 1 6
II.3. Stadializarea osteoartritei de genunchi Pag. 1 7
II.4. Evaluarea pacientului
II.4.1. Anamneza
II.4.2. Examen ul Clinic
II.4.3. Investigații paraclinice
II.4.4. Diagnostic diferențial
II.4.5. Evoluție și prognostic
CAPITOLUL III – Tratamentul osteoartritei de genunchi
III.1. Obiectivele tratamentului
III.2. Tratamentul farmacologic
III.3. Tratamentul chirurgical
III.4. Tratamentul nechirurgical Pag. 18
Pag. 18
Pag. 19
Pag. 2 2
Pag. 2 4
Pag. 2 5
Pag. 2 6
Pag. 2 6
Pag. 2 6
Pag. 28
Pag. 29
CAPITOLUL IV – Studiul individual Pag. 31
IV.1. O biectivele cercetării Pag. 31
IV.2. Locul de desfășurare și condițiile de lucru (baza materială)
CAPITOLUL V – Analiza datelor obținute
CONCLUZII Pag. 32
Pag. 33
Pag. 53
BIBLIOGRAFIE Pag. 55
ANEXE
Pag. 5 8

4

INTRODUCERE
MOTIVAREA ALEGERII T EMEI

Osteoartrita de genunchi este o boalǎ caracterizatǎ prin deg enerarea cartilajul ui articular ș i
creșterea activității osului subcondral. Osteoartrita de genunchi este cea mai frecventǎ afectare
reumaticǎ a genunchiului, cu un procent de aproximativ 60% din totalul bolilor reumatice, ce
apare cu predilecție la sexul feminin, frecvent ȋn perioada menopauzei când deseori se asociază
obezitatea și insuficienț a venoasa . Are o evoluție cronicǎ , cu pusee de acutizare, ce duc la
deteriorarea articulației atât static c ât și dinamic.
Osteoartrita de genunchi reduce calitatea vieții , dar are și implicare psihicǎ, familialǎ ,
profesionalǎ și socialǎ ȋ n viața bolnavului, prin restricțiile impuse ș i prin handicapul fizic produs,
astfel consider cǎ peloidot erapia este mai repede acceptatǎ de pacient, ȋ n raport cu tratamentul
ortoped ic și chirurgical, d atoritǎ timpului de recuperare scăzut și a posibilității de reintegrare
profesionalǎ și socialǎ mai rapidǎ .
Pornind de la aceste date și extrapolând la numărul de persoane internate pentru
tratamentul acestei afecțiuni am considerat ut il un studiu atât teoretic, dar mai ales practic, ȋn ceea
ce privește eficienta peloidoterapiei și impactul acesteia asupra osteoartritei de genunchi.
Tema aleasǎ pentru aceastǎ lucrare ne obligǎ la o conduitǎ terapeuticǎ și de recuperare
diferitǎ, non -invazivǎ și cu un număr minim de contraindicații ȋn comparație cu tot ce este clasic
ȋn recuperarea gonartrozei.

IPOTEZA CERCETARII

Prognosticul osteoartritei de genunchi este ȋ n general unul bun, mai ales comparat cu cel
al coxartrozei, deși afecțiun ea evoluează progresiv .
Studiile comparative efectuate a supra bolnavilor cu osteoartrozǎ a genunchiului
demonstrează ca exista o serie de factori, ȋn prezenț a cărora evoluția se agravează , iar
prognosticul devine mai sever.
De asemenea, ȋn evoluția osteoartrozei intervin o serie de factori de risc ce ar putea fi
evitați , acest lucru depinzând de precocitatea cu care se începe profilaxia bolii și cu care se
intervine terapeutic. Astfel, bolnavul iși poate imbunǎtǎț ii calitatea vieții prin efectuare a
exerc ițiilor fizice, evitarea obezității , protejarea articulațiilor ȋn cadrul exercițiilor solicitante de la
locul de muncǎ sau din timpul liber, protejându -se astfel de apariția osteoartritei timpurii sau ȋntr-
o forma grava.

5
Frecvenț a apariției osteoartritei, gradul de invaliditate al bolnavilor , mai al es ȋn stadiile
avansate, riscurile apărute ȋn evoluția bolii la persoanele care nu au beneficiat de tratament de
specialitate și transformarea bolnavului ȋntr-un dependent ce nu se poate îngriji sau deplasa
afectează , ȋn afarǎ de capacitatea funcț ionalǎ a persoanei și starea psihologicǎ a acesteia.
Persoanele cu vârsta de peste 45 de ani sunt vizate ȋn mod direct de apariția osteoartritei,
iar procentaj mare din persoanele de peste 70 de ani au deja ȋn evoluție boala.
Persoanele de vârsta a treia au specifice modificări de ordin social, psihologic, fizic și anatomic,
dezvoltând o serie de factori favorizanți ai apariției bolii, deoarece o datǎ cu înaintarea ȋn vârstǎ
apar creșterea țesutului adipos , modificări articulare datorate artrozelor, fragilitate osoasǎ , iar din
cauza proceselor degenerative mușchii devin hipotoni, hipotrofi și hipokinetici.
Scopul acestei lucrări este de a verifica ipotezele cercetării și de a verifica daca modul de
aplicare al tratamentu lui structurat pe trei scopuri majore de tip recuperator, profilactic și curativ,
cunoscut și utilizat incǎ din perioada interbelicǎ atât ȋn Romania c ât și ȋn lume, este ȋn măsurǎ sǎ
asigure recuperarea.
Studiul cercetării are drept obiective:
– Consultare a literaturii de specialitate pentru a stabili gradul de actualitate al temei
– Studiu individual ȋn vederea verificării ipotezelor cercetării și a modalităților de cuantificare
– Ȋn ce măsura peloidoterapia ȋmbunatațeș te starea de sănătate a pacientului c u boala artrozicǎ
– Influenț a mijloacelor folosite, ritmicitatea ședințelor de peliodoterapie
– Dacǎ precocitatea tratamentului influențează rezultatul final
– Structurarea și restructurarea ședințelor de peloidoterapie, ȋn funcție de evoluția pacienților și a
rezultatelor evaluării periodice.

6

CAPITOLUL I – GENERALITǍȚ I ASUPRA BOLII ARTROZICE

I.1.DEFINIȚ IE

Boala artrozicǎ sau osteoartrita este o suferința degenerativǎ a cartilajului hialin și a
țestuturilor de vecinătate , un proces meta bolic activ și dinamic ce implicǎ toate țesuturile
articulare (osul subcondral, tendon , ligament, capsul a articulara), patologie cronicǎ cu o evoluție
de minim 3 luni. Morfopatologic, se manifestǎ prin fisurare, ulcerare și, ȋn ultima etapa, dispariția
cartilajului articular, rezultând apariția manifestărilor clinice ca durerea articularǎ și scăderea
gradului miscarii ( ROM – range of motion) articulației afectate, ducând pânǎ la ankiloz ǎ
complet ǎ. Modificările patologice majore includ pierderea localizat ǎ a cartilajului articular și
remodelarea osului adiacent cu formarea osoas ǎ nouǎ (osteofit) la marginile articulare.
Orice articulație poate dezvolta osteoartroz ǎ, dar genunchii, ș oldul și articulațiile mici ale
mâinilor sunt cel mai des afectate. Deși durerea și reducerea funcționalitǎț ii pot fi consecințe
majore ale osteoartritei, modificările structurale se produc ȋn general fǎrǎ simptome însoțitoare . 1

1 http://www.lectiadeortopedie.ro/wp -content/uploads/2013/02/a11.jpg

Figura nr. 1

7

I.2. EPIDEMIOLOGIE

Boala artrozicǎ este cea mai frecvent ǎ suferinț ǎ reumatologicǎ , ale cărei modificări
anatomo -patologice au fost evidențiate din a doua decad ǎ de viațǎ, iar după vârsta de 70 de ani
boala este clinic manifest ǎ universal.
Determinarea exact ǎ a inciden ței și prevalen ței osteoartritei ȋn lume este dificil ǎ deoarece
anifestările clinice al bolii (durerea, rigiditatea și reducerea func ționalit ǎții articulațiilor )
nu corespund întotdeauna cu modificările structurale ale osteoartritei ( modificări anormale
imagistice ale articulațiilor ).
Osteoartrita dezvoltat ǎ la articulații individu ale (ȋn special genunchi, șold și mânǎ)
demonstrează o creștere constant ǎ a prevalen ței legale de vârst ǎ2 și afectează un număr
substanțial de persoane.
Prevalența bolii la persoanele cu vârsta de minim 30 de ani este de 9% ( 6% osteoartrita
de genunchi și 3% coxartroză).3
Prevalența bolii crește o datǎ cu înaintarea ȋn vârsta și se diferențiază ȋn funcție de sex 3 :
 până la vârsta de 50 de ani afectează mai frecvent bărbații;
 după vârsta de 50 de ani femeile sunt afectate mai frecvent de osteoartrita de
genunchi și de artroză digitală;
 coxartroza este mai frecventă la barbați;
 între 30 și 65 de a ni prevalența bolii crește de 2 pânǎ la 10 ori;
 incidența bolii este de aproximativ 70% la populația de peste 65 de ani.
 Osteoartrita este considerat ǎ a doua c auzǎ de invaliditate la persoanele peste 50 ani.
Cauza durerilor articulare nu este pe deplin ȋnțeleas ǎ. Estim ǎrile privind prevalen ța
simptomelor articulare asupra populației depind de defini ția specific ǎ utilizat ǎ, dar exist ǎ un
acord general asupra fapt ului c ǎ apariția simptomelor clinice este mai frecvent ǎ decât osteoartrita
radiografic ǎ. Acest lucru poate fi cauzat de durerile articulare ce apar din alte cauze decât boala
artrozic ǎ (bursit ǎ, tendinit ǎ).
La adulții ȋn vârsta de minim 45 de ani, durerea articular ǎ care durează mai mult de o
saptaman ǎ ȋn ultima luna este cel mai frecvent durerea de genunchi (19%), iar cea mai mare
prevalen țǎ a durerii genunchiului o au femeile cu vârsta de peste 75 de ani . Incapacitatea
funcțional ǎ este de asemenea întâlni ta la cei ce raportează durerea izolat ǎ la nivelul genunchiului.
23% din adulții cu vârst ǎ de peste 50 de ani prezintă dizabilitǎți severe asociate durerii (Jinks et
al., 2004).
Prevalen ța durerilor întâlnite la nivelul articulației mâinii pe o perioada d e o luna variază
de la 12% la adulții de 45 de ani l a 30% la adulții cu vârsta de minim 50 de ani.

2 Arthritis and Musculoskeletal Alliance 2004 – Standards of Care for people with Osteoarthritis –
http://arma.uk.net/wp -content/uploads/pdfs/oa06.pdf
3 NJ, Lane NE. Osteoarthritis: current concepts ȋn diagnosis and management. Am Fam Physician.
2000;61:1795 -1804

8
Durerea articula rǎ este mai frecvent întâlnit ǎ decât osteoartrita radiologic ǎ, aceasta din
urmǎ putand apare a și ȋn absen ța simptomelor. Cel puțin 4,4 milioa ne de persoane au dovezi
radiologice privind osteoartrita moderat ǎ pânǎ la severa a mâinii , peste 500.000 de persoane au
osteoartrit ǎ moderat ǎ pânǎ la sever ǎ a genunchiului, iar aproximativ 200.000 au osteoartrit ǎ
moderat ǎ pânǎ la sever ǎ a șoldurilor4 (tabel 1). Prevalen ța osteoartritei radiografice depinde și de
imaginile particulare dobândite și de definițiile utilizate .
Din punct de vedere al diferențelor etnice, rapoartele recente efectuate de Peat in anul
2006 care au avut ca scop compararea populaț iilor chineze și americane au demonstrate un număr
mult mai scăzut de persoane cu osteoartrit ǎ de șold ȋn China, deși numărul persoanelor cu
osteoartrit ǎ genunchi ului sau a mâinii a fost aproximativ similar.

Prevalen ța osteoartritei radiologice și simptom atice la adulți 5

Osteoartrit ǎ radiologic ǎ(%) Osteoartrit ǎ simptomatic ǎ(%)
Genunchi (Peat et al. 2001 ) 25 13
Șold (Croft;* Lau et al. 1996 ) 11 5
Mânǎ (Wilder et al. 2006 ) 41 3
Tabel 1

Boala artrozic ǎ se împarte ȋn douǎ grupe:
– primar ǎ (situație ȋn care nu se poate eviden ția vreun factor provo cator)
– secundar ǎ (ȋn care se poate evidenția o cauz ǎ a apariției artrozei).

I.3.PATOGENIE

Au fost identificați diverși factori favorizanți ce predispun la apariția bolii, clasificați ȋn
factor i generali ( vârsta , sexul feminin, obezitatea, densitatea minerala osoas ǎ) și factori locali
(traumatisme, boli inflamatorii, metabolice, endocrine, neurologice, anomalii congenitale). O
clasificare mai amănunțit ǎ împarte factorii de risc ȋn factori genet ici ( persoanele cu antecedente
heredo -colaterale de osteoartrit ǎ au un risc cu 40 -60 % mai mare de a dezvolta boala, deși genele
responsabile sunt ȋncǎ necunoscute), factori constituționali (vârst ǎ, sexul feminin, obezitatea ) și
factorii biomecanici (tra umatisme articulare, uzura articulațiilor ).
Ȋn general un pacient asociază mai mulți factori favorizanți .

4 Artritis Research Campaign 2002, Arthritis and Musculoskeletal Alliance 2004 – http://ar ma.uk.net/wp –
content/uploads/pdfs/oa06.pdf
5 Osteoarthritis: National Clinical Guidelines for Care and Management ȋn Adults –
National Collaborating Centre for Chronic Conditions (Great Britain)

9
Important ȋn profilaxia bolii este faptul c ǎ majoritatea factorilor de risc sunt reversibili
(obezitatea, slăbiciunea musculara) sau evitabili (traum atismele articulare). De asemenea, factorii
de risc pentru dezvoltarea bolii pot fi diferiți de factorii de risc pentru progresia și evoluția
acesteia. Un exemplu este faptul c ǎ densitatea osoas ǎ ridicatǎ este un factor de risc pentru
dezvoltare, dar densi tatea osoas ǎ scăzut ǎ este un factor de risc pentru progresia bolii.
Fiziopatologia osteoartrozei poate fi structurat ǎ ȋn 4 etape, declanșate de orice factor
care schimb ǎ structura condrocitului ( infecții , boli endocrine , traumatisme , metabolice , etc.).
1. Creșterea activității condrocitului: acesta sintetizează anormal atât componentele
protei ce ale matricei extracelulare cȃ t și proteazele;
2. Creșterea sintezei de os subcondral (prin comunicări intercelulare condrocit –
osteoblast): are ca efect rigidi zarea osului subcondral cu apariția ulterioar ǎ de microfracturi la
acest nivel, urmate de microcalusuri și accentuarea suplimentar ǎ a rigidității ;
3. Metaplazia celulelor sinoviale periferice : apar astfel osteocondrofitele;
4. Apariția de microchisturi ȋn osul subcondral, datorit ǎ scurgerii de lichid sinovial ȋn
interiorul osului subcondral prin microfracturile menționate anterior.
Afecțiunea apare ȋn urma dezechilibrului dintre solicitarea articulației și capacitatea de
refacere a țesutului cartilaginos , ce suferă un proces de pierdere progresiv ǎ a matricei
intercelulare. Consecutiv, creste rata metabolic ǎ a condrocitelor cu creșterea sintezei de ADN.
Dezechilibrul celor dou ǎ procese în favoarea distruc ției marchează ireversibilitatea bolii și
precipitar ea ei.

I.4. TABLOUL CLINIC AL BO LII ARTROZICE

Debutul este ȋn general gradat, afectarea fiind inițial monoarticular ǎ sau oligoarticular ǎ.
Durerea este simptomul cel mai precoce și ceea care atrage atenția bolnavului, acesta
descriind -o ca fiind profun dǎ și continu ǎ. Este agravat ǎ de efort sau chiar de presiunea greutății și
ameliorat ǎ de repaus.
Redoarea apare ȋn general la trezire sau după un repaus prelungit, durează aproximativ 30 minute
și este ameliorat ǎ de mișcare .
Pe parcursul evoluției bolii, se reduce mobilitatea articular ǎ și apar crepitațiile , redoarea și
durerea intens ǎ. Proliferarea de la nivelul cartilajului, osului, ligamentului, tendonului, capsulei și
sinovialei, inso țitǎ de acumularea intraarticular ǎ de lichid de grade diverse produc e mărirea
articulației, aceasta fiind patognomonic ǎ artrozei.

10

6
Articulațiile afectate cel mai frecvent sunt cele interfalangiene distale și proximale (la
acest nivel apar nodulii Heberden și Bouchard – Figura nr. 2 ), carpo -metacarpian ǎ a policelui,
discurilor intervertebrale de la nivelul coloanei cervicale și lombare, șold și genunchi.
Artroza cervical ǎ și lombar ǎ poate produce mielopatie și radiculopatie, aceasta din urma fiind
mai proeminent ǎ, dar și rarǎ.
Artroza șoldului produce pierderea gra datǎ a mobilității articulare. Durerea se poate resimți la
nivel inghinal, la nivelul trohanterului și chiar la genunchi. Ȋn momentul ȋn care artroza
genunchiului provoacă distruc ția cartilajului, ligamentele devin laxe, iar articulația devine
instabil ǎ.
Un alt simptom des întâlnit ȋn boala artrozic ǎ sunt deformațiile și subluxațiile .
Perioada de boal ǎ poate fi structurat ǎ ȋn trei stadii: preartrozic, artrozic și tardiv.
Ȋn stadiul preartrozic, durerea apare ȋn general după o imobilizare prelungit ǎ, ca repau sul nocturn
și se ameliorează sau chiar dispare ȋn momentul mobilizării .
Ȋn stadiul artrozic durerea se accentuează la mers sau ȋn ortostatism prelungit.
Ȋn stadiul tardiv apare limitarea mi șcarilor articulare și durerea ȋn apropierea zonei de amplitudine
maxim ǎ.

I.5. DIAGNOSTICUL ȊN BOALA ARTROZIC Ǎ

Diagnosticul de boal ǎ artrozic ǎ este suspectat ȋn general ȋn cazul pacienților cu un debut
gradat al simptomatologiei, mai ales daca aceștia sunt vârstnici .
Pentru confirmare sunt necesare radiografii simple la nivelul articulațiilor simptomatice.
Diagnosticul este confirmat de prezen ța osteofitelor marginale, îngustarea spațiului articular,
creșterea densității osului subcondral, formarea chisturilor subcondral , remodelarea osoasa și
acumularea de revărsat articular. Ȋn cazul radiografiei de genunchi, este de preferat ca aceasta sǎ
fie efectuata ȋn ortostatism, evidențiindu -se mai bine îngustarea spațiului articular.

6 https://www.jim.fr – Journal International de Médecine
Figura nr. 2

11
Testele de laborator sunt efectuate pentru a exclude alte diagnostice, ca de exemplu
poliartr ita reumatoid ǎ, sau pentru a stabili un diagnostic de fond ce determin ǎ artroz ǎ secundar ǎ
(Figura nr.3).
Examenul lichidului sinovial, ȋn cazul ȋn care acest a este prezent, poate furniza elemente
definitorii pentru diferențierea de artritele inflamatorii. Ȋn osteoartroz ǎ lichidul sinovial este clar,
vâscos și are mai puțin de 2000 de leucocite/uL.
Ȋn cazul ȋn care sunt afectate și alte articulații decât cele afectate ȋn mod obișnuit *, este
probabil o artrit ǎ secundar ǎ, iar ȋn acest caz este necesar ǎ contin uarea investigațiilor pentru a
stabili boala cauzal ǎ.
Organizația Mondiala a S ǎnǎtǎții a considerat c ǎ se poate pune u n diagnostic pozitiv de
osteoartrit ǎ articular ǎ periferic ǎ pe baza următoarelor simptome: durere articulare persistent ǎ, ce
se agravează ȋn momentul utilizării articulației ; vârsta de peste 45 de ani; rigiditate matinal ǎ ce nu
durează mai mult de 30 de minute.
Exist ǎ de asemenea simptome ce indic ǎ suspiciunea de osteoartrit ǎ și care necesit ǎ
investigații amănunțite pentru stabilirea diagno sticului: durere și rigiditate articular ǎ apărut ǎ ȋn
repaus, evidențiere radiologic ǎ (pierderea spațiului articular, formarea osteofitului, formarea
chisturilor), absen ța semnelor de inflamație clinica sau de laborator.

Figura nr. 37 – a. osteoartrit ǎ de genunchi esențial ǎ bilateral ǎ, mai accentuat ǎ ȋn stânga ;
b. osteoartrit ǎ de genunchi secundar ǎ unui genu varum

Figura nr.3 -7 A. Denischi, D. Antonescu – “Gonartroza”, Editura Medicala, Bucuresti, 1977

12
CAPITOLUL II – ASPECTE GENERALE ASU PRA GONARTROZEI

II.1.ANATOMIA ȘI BIOMECANICA GENUNCHIU LUI

Genunchiul are o poziție foarte important ǎ ȋn anatomia funcțional ǎ a membrului
pelvin și este direcționat ȋn a satisface trei funcții principale:
A. Stabilitate ortostatic ǎ ȋn repaus și ȋn mișcare
B. Mobilitatea articular ǎ
C. Diminuarea uzurii componentelor articulare.

Pentru realizarea stabilității genunchiul ui, atât ȋn repaus, cât și la efort, contribuie
numeroase elemente. Elementele care au relevan țǎ pentru declanșarea și evoluția artrozei
genunchiului sunt forma scheletului, starea elementelor capsulo -ligamentare intra și
periarticulare, calit ǎți fizico -chimice ale structurilor interpuse ȋntre capetele osoase care
formează articulația și forța mușchilor periarticulari.
Forma scheletului membrului pelvin este adaptat ǎ susținerii bazinului osos ȋn condițiile
unui ortostatism stabil. Axul anatomic al femurului este ȋnclinat cu aproximativ 2 -3 grade
lateral fa țǎ de axul anatomic al tibiei. Spre deosebire de axul anatomic al femurului, axul
anatomic al tibiei are o direcție perpendicular ǎ fațǎ de sol și se confund ǎ cu axul mecanic al
membrului inferior, care se c ontinu ǎ cranial, depășind genunchiul, pânǎ ȋn centrul capului
femural. Unghiul format ȋntre axul mecanic al membrului pelvin și axul anatomic al
femurului este de 2 grade la bărbat și de 3 grade la femeie, fiind considerat valgus fiziologic.
Ȋnclinarea lat eralǎ a celor dou ǎ femure cuprinde, ca ȋntr-o cupǎ, bazinul osos l ǎțit transversal,
pentru a oferi trunchiului o baz ǎ de susținere . De asemenea, existen ța unghiului cervico –
diafizar sporește amplitudinea mi șcǎrilor ȋn articulațiile coxofemurale. Cu toat ǎ ȋnclinarea
lateral ǎ a coapselor, ȋn ortostatismul cu sprijin biped, greutatea corporal ǎ este totuși menținut ǎ
ȋn echilibru, prin dispersia ei egal ǎ și simetric ǎ pe cele dou ǎ membre pelvine, care
funcționează ca niște coloane de sprijin. Stabilitatea ȋn ortostatism este datǎ de faptul ca axul
gravitațional coboară din porțiunea mijlocie a coloanei sacrate ȋn centrul rombului de
susținere de la nivelul solului, delimitat de marginile laterale ale picioarelor.
Un alt element important ȋn statica membrului inf erior se poate constata și pe secțiunea sa
sagital ǎ: când genunchiul se afl ǎ ȋntr-o extensie normal ǎ, axul de mișcare flexie -extensie al
genunchiului este situat anterior fa țǎ de axul gravitațional ce unește centrul capului femural
de centrul articulației gleznei. Din aceasta cauz ǎ exist ǎ tendința general ǎ ca întreaga coloan ǎ
de sprijin, reprezentat ǎ de membrul pelvin, sǎ flecteze la nivelul genunchiului. Singura poziție
ortostatic ǎ ȋn care nu exist ǎ forțe de flexiune a genunchiului este poziția de hiperext ensie,
poziție forțat ǎ, folosit ǎ rareori ȋn existen ța cotidian ǎ.
Stabilizarea articulației ȋntre cele dou ǎ momente, ortostatismul fix și ortostatismul ȋn
mișcare , este ținutǎ și de existenta unor mi șcǎri de rotație ale tibiei, ȋn jurul axului ei
longitudi nal. Ȋn ortostatismul fix, stabilizarea maxim ǎ a genunchiului întins se obține prin

13
rotația extern ǎ cu 2-5 grade a platourilor tibiale. Se obține rotația terminal ǎ de închidere , fapt
ce blochează genunchiul ȋn extensie8. Rotația extern ǎ a gambei are de ase menea rolul de a
mǎri suprafața rombului de susținere la sol a greutății , prin rotarea extern ǎ a picioarelor. Ȋn
poziția de extensie, ȋntre axul de tracțiune proximal ǎ a cvadricepsului și axul tendonului
patela r se forme ază un unghi deschis lateral extern ce corespunde valgusului fiziologic.
Ȋn timpul mersului, se produce o rotație ȋn sens invers a platourilor tibiale, deci o rotație
intern ǎ, care realizează ȋn timpul momentului de pendulare al pasului, rotația intern ǎ a
platouril or tibiale, se aduce axul p iciorul pe direcția de înaintare , ceea ce d ǎ eficien țǎ
înaintării și stabilitate momentului ulterior al pasului, care este momentul așezării piciorului
pe sol și verticalizarea tendonului patelar. Aduc ȃnd tendonul patelar pe același ax cu
cvadricepsul, est e mărit ǎ forța muscular ǎ de ridicare a gambei. Amplitudinea maxim ǎ a
rotației interne a genunchiului este atunci când genunchiul este flectat la 130 de grade.
Mișcările de rotație intern ǎ și extern ǎ a platourilor tibiale sunt realizate prin procese care se
declanșează automat și altele care sunt controlate muscular. Se pare ca rotația extern ǎ
terminal ǎ și relaxarea ligamentului încrucișat anterior, care se produc ȋn extensia maxim ǎ a
genunchiului, sunt procesate automat. Mușchiul popliteu realize azǎ startul flexiei
genunchiului prin anihilarea dinamic ǎ a rotației terminale. La producerea celor dou ǎ mișcǎri
rotatorii co ntribuie mușchii labei de gâscǎ, pentru rotația intern ǎ și mușchiul biceps femural ,
pentru rotația extern ǎ.
Ȋn viața cotidian ǎ, mișcarea implicǎ ȋn mod frecvent deplasarea pe un teren neregulat,
urcatul-coborâtul unor pante sau scări , alergatul, săritul etc. Ȋn aceste circumstanțe , genunchiul
trebuie sǎ fie capabil sǎ cores pund ǎ unor solicitări mecanice mult mai complexe ȋn care, pe
langǎ mișcă rile de balama și de rotație , genunchiul trebuie sǎ se și ȋncline lateral sau sǎ
alunece ȋn sens antero -posterior. Configurația scheletului osos, prin ea in sǎși, nu poate asigura
stabilitatea genunchiului, ȋn primul r ȃnd pentru c ǎ prin conformație , exist ǎ o incongruen țǎ
ȋntre condilii femurali rotunzi și platourile tibiale plate. Datorit ǎ formei spiralate a condililor
femurali, care au raze de curbur ǎ mai mari ȋn porțiunea lor anterioar ǎ fațǎ de cea posterioar ǎ,
contactul acestora cu platourile tibiale se realizează pe o suprafaț ǎ mai larg ǎ când genunchiul
este extins pentru a se micșora mult ȋn timpul flexiei. Elementele capsulo -ligamentare și
meniscurile genunchiului conferă plusul de stabilitate pe care scheletul osos nu -l poate
asigura: capsula osoas ǎ este rezistent ǎ și suport ǎ pânǎ la 300 kg , ligamentul posterior,
Winslow, particip ǎ la formarea calotelor fibroase puternice, care ader ǎ anterior de condilii
femurali și capsula propriu -zisǎ și posterior, de capetele mușchiului gastrocnemian,
ligamentele col aterale, fibular și tibial, situate pe cele dou ǎ fețe laterale ale articulației ,
limitează și deschiderea lateral ǎ a articulației și mișcarea de rotație a platourilor tibiale,
ligamentele încrucișate , anterior și posterior, au o direcție invers ǎ unul fa țǎ de celalalt și se
incruci șeazǎ de dou ǎ ori ȋntre ele, ȋn plan sagital și ȋn plan frontal, împiedicând astfel
alunecarea tibiei ȋn sens anterior sau posterior. Li gamentul patelar face parte din aparatul
extensor al genunchiului, fiind considerat adevărata inserție tibial ǎ a mușchiului cvadriceps,

8 Dinu M. Antonescu – Metode de calcul și tehnici experimentale de analiza tensiunilor în biomecanica, Editura
Tehnica, Bucuresti, 19 86

14
patela fiind apreciat ǎ ca un os sesamoid ȋn interiorul tendonului. Aceste elemente capsulo
ligamentare au o rezisten țǎ mecanic ǎ pasiv ǎ limitat ǎ, cu mult inferioar ǎ necesitaților mecanicii
genunchiului. Factorii care stabilizează real genunchiul sunt mușchii periarticulari, care intr ǎ
ȋn acțiune prin informațiile pe care le primesc receptorii proprioceptivi care populează din
abunden țǎ ligamentele genunchiului.
Rezisten ța capetelor articulare supuse continuu tensiun ilor mecanice este asigurat ǎ de
cele dou ǎ calitǎți importante pe care articulația trebuie sǎ le îndeplinească : dispunerea de
sisteme care sǎ asigure distribuția tensiunilor primite pe arii cât mai întinse și sisteme
capabile sǎ reducă frecarea intraarticul arǎ (Figura nr. 4).
Fațǎ de toate tipurile de solicitări , genunchiul și-a dezvoltat propriul sistem de preluare și
dispersie a tensiunilor, datorate propriet ǎților fizico -chimice ale meniscurilor, cartilajului
articular și lichidului sinovial.
R. Bouill et și Ph. Van Graver au descris 5 din cele mai importante ale meniscului:
anularea incongruen ței femuro -tibiale, concentrarea tensiunilor transmise anarhic prin condilii
femurali, către centrul platourilor tibiale, repartizarea uniforma a sinovialei articu lare ȋn
interiorul genunchiului, reducerea frecării articulare și contribuția la stabilizarea femurului,
datorit ǎ conformației sale concave, la suprafața proximal ǎ.9

9 Figura nr. 4 – Prof. dr. Dinu M. Antonescu – “Patologia aparatului locomotor”, Vol. II, Editura Medicala,
Bucuresti, 2010.
Figura nr. 4 – Meniscurile se deformeazǎ elastic și se deplaseazǎ odatǎ cu co ndilii femurali,
câtre anterior (ȋn extensie) sau posterior (ȋn flexie)

15
Cartilajul articular contribuie la preluarea și dispersia tensiunilor. Benninghoff a
caracterizat structura cartilajului articular sub forma unor fibre de colagen rezistente la
tracțiune . El se ridic ǎ pentru început perpendicular de stratul condral bazal, iar apoi spre
suprafața cartilajului sǎ adopte o direcție oblic ǎ și apoi tangențial ǎ.
Lubrifierea articular ǎ este procesul care implic ǎ sinoviala, care ȋl produce, și cartilajul
articular, care ȋl dirijează . Formarea acestuia este un proces activ al capilarelor sinoviale, ai
căror pereți vasculari modific ǎ compoziția lichidului transferat ȋn articulație , fațǎ de plasma
sanguin ǎ de origine.
Cel mai important mușchi stabilizator al genunchiului este cvadricepsul, ce pornește
proximal prin 4 fascicule izolate, cu puncte de origine diferite, ce se reunesc distal pr intr-un
tendon ce se inser ǎ pe tuberozitatea tibial ǎ. Este principalul mușchi care susține ortostatismul
ȋn repaus și ȋn mișcare , conformația acestuia fiind adaptat ǎ solicitărilor mecanice intense și
permanente, cu o suprafaț ǎ de secțiune ce variază ȋntre 140 -150 cm2, iar ȋn timpul contracției
se poate scurta cu 8 cm, cu o forțǎ apreciat ǎ la 42 kg/greutatea ridi catǎ (Figura nr. 5) .9

Acțiunea cvadricepsului este înlesnit ǎ de prezen ța patelei, ce funcționează ȋn articulația
femuro -patelara, asemănător unui scripete. Prezen ța acesteia dublează eficien ța mecanic ǎ a
cvadricepsului prin faptul c ǎ împinge către înainte efortul muscular. Studiile au demonstrat c ǎ
patelectomia trebuie evitata deoarece scade forța mușchilor la jumătate .10 11

10 A.I. Kapandji – “The Physiology of the Joints”, vol. II – The lower limb, Sixth Edition, Churchill
Livingstone Elsevier
11Figur a nr. 5 – Prof. dr. Dinu M. Antonescu – “Patologia aparatului locomotor”, Vol. II, Editura Medicala,
Bucuresti, 2010.
Figura nr. 5 – Patela, ȋn interiorul muschiului cvadricipital, acetioneaza ca un scripete
care creste forta de contractie musculara

16
II.2 DEFINIȚ IE ȘI CLASIFICǍ RI

Osteoartrita de genunchi , cunoscut ǎ și sub denumirea de gonartrozǎ, reprezintă o
afecțiune degenerativ ǎ caracterizat ǎ prin distrugerea cartilajului hialin existent pe
extremitățile osoase articulare. Aceasta reprezintă o problem ǎ de sănătate important ǎ la nivel
mondial prin frecve nța sa mare la populația de peste 45 de ani.
Degenerarea ȋn osteoartrit ǎ de genunchi apare ca rezultat al unei ȋncǎrcǎri excesive ȋn
cartilajul articular normal a unui genunchi sau prin ȋncǎrcare relativ normal a a unui g enunchi
tarat.
Osteoartrita genunch iului se clasific ǎ ȋn primar ǎ și secundar ǎ.
Osteoartrita de genunchi primar ǎ este rezultatul reducerii rezisten ței cartilajului, cu o
frecven țǎ mult mai mare la sexul feminin spre vârsta menopauzei. Este frecvent ǎ asocierea cu
obezitatea și cu prezen ța varicelor. Clinic, debutează ȋn jurul vârstei de 50 de ani, fi ind
localizat ǎ inițial la nivel femuro -patelar, iar ȋn evoluție difuzează la întreaga articulație .
Osteoartrita de genunchi secundar ǎ este consecutiv ǎ modificărilor din structurile
arhitecturale a le genunchiului. Clinic, debutează precoce, ȋn decada 3 sau 4 de viațǎ, de obicei
unilateral și nu se asociază cu modificări artrozice ale altor articulații .
La nivelul genunchiului exist ǎ un număr mare de factori favorizanți ai maladiei ce determin ǎ
evoluția sa progresiv ǎ. Un loc esențial ȋl ocup ǎ factorii mecanici, ce pot acționa favorabil,
prin menținerea unui echilibru fiziologic al intensității și timpului s au nefavorabil prin exces
sau dispoziție defectuoas ǎ a presiunii ȋn articulații .
Factorii ce cresc presiunea intra -articular ǎ au fost imp ǎrțiți de Bouillet ȋn factori intra –
articulari și factori extra -articulari.
Factorii intra -articulari sunt reprezentați de traumatisme (majore/minore, locale/la
distant ǎ), leziuni meniscale ( îndeosebi ruptura de menisc ce impune intervenție chirurgical ǎ
de urgen țǎ), leziunile ligamentare, atrofia reflex ǎ, bolile genetice, tulburările metabolice,
bolile reumatismale și condromalacia.
Factorii extra -articulari sunt reprezentat i de tulburările de ax mecanic ale memb relor
inferioare de tip genul valgus sau varus ce suprasolicit ǎ compartimentele femuro -tibiale.
Genul valgus este mai bine tolerat și este mai puțin solicitant fata de genul valgus care
produce o supraîncărcare a compartimentului intern și consecutiv o amplificare a presiunii
intraarticular ǎ rezultând ȋn scurt timp inițierea degradării cartilajului. Alți factori extra –
articulari sunt instabilitatea lateral ǎ a rotulei permanent ǎ sau recidivant ǎ, deformările și
deviațiile axiale la distan țǎ, luxația congenit alǎ de șold, devia țiile tip coxa valga sau coxa
vara.
O serie de factori favorizanți ce pot fi evitați sunt obezitatea, sporturile agresive ,
profesiunile ce solicita genunchii.

17
Exist ǎ numeroase studii ce demonstrează corelația dintre obezitate și riscul de apariție a
artrozei. Studiul Framingam al lui Felson12 a arătat cǎ o scădere a greutății cu 5 kg reduce
riscul de osteoartrit ǎ de genunchi simptomatic ǎ cu pânǎ la 50%, concluzionând cu faptul c ǎ
cel mai important aspect ȋn profilaxia gonartrozei este educa rea bolnavilor.

II.3 STADIALIZAREA OSTEOARTRITEI DE GEN UNCHI

Stadializarea osteoartritei de genunchi se face pe baza examenului clinic, radiologic și
artroscopic. Astfel, evoluția osteoartritei de genunchi a fost ȋmpǎrțitǎ ȋn 4 stadii (Figura nr. 5):
– Stadiul 1 este acela al gonartrozei cu localizare ȋntr-un singur compartiment articular.
Artroza femuro -patelar ǎ este predominat intern ǎ, ȋn gonartrozele primare, sau
predomin ant extern ǎ, ȋn cele secundare displaziilor și subluxațiilor rotuliene, al artroze i
femuro -tibiale interne sau externe secundare deviațiilor ȋn plan frontal . Este stadiul
debutului clinic dureros reprezentat de redoare articular ǎ cu apariție la repaus, durere
moderat ǎ, iar uneori poate apare edemul local. Radiologic nu se evidențiază modificări ,
iar ȋn urma astroscopiei se observa semne de degradare cartilaginoas ǎ.

– Stadiul 2 este acela al artrozei generalizate la întreaga articulație . Simptomele clinice sunt
moderate, durerea localizat ǎ la nivelul genunchiului se permanentizează , are o intensitate
medie, apar redoarea articular ǎ matinal ǎ, impoten ța funcțional ǎ minor ǎ și tumefacția .
Deviația axial ǎ preexistent ǎ se accentuează sau, ȋn cazul ȋn care nu exist ǎ, începe sǎ se
manifeste. Radiologic se evidențiază îngustarea spațiului articula r, iar radiolo gic apare
degenerare meniscal ǎ și fibrilarea cartilajului.

– Stadiul 3 este stadiul gonartrozei compli cate, invalidante. S imptomatologie moderat ǎ,
redoarea articular ǎ este matinal ǎ și după repaus semnifi cativ, mobilitatea articular ǎ este
limit atǎ și sunt prezente cracmentele osoase. Durerea survine la cea mai mic ǎ mișcare ,
limitând considerabil posibilitățile funcționale ale bolnavului. Radiologic se observ ǎ
îngustarea spațiului articular și osteofite, iar artroscopic, fragmentarea cartilajulu i, leziuni
degenerative meniscale și corpi liberi intraarticular .

– Stadiul 4: simptomatologia este agravat ǎ, durerea este sever ǎ, nocturn ǎ și ȋn repaus,
bolnavul devine meteosensibil, prezintă deformare articular ǎ de tip genul varus sau
valgus, instabilit ate. Radiologic se observ ǎ spațiul articular redus, osteofite, dezaliniere,
cu scleroz ǎ osoas ǎ ȋn punctele de sprijin, iar artroscopic, dezgolirea osului subcondral pe
zone extinse.

12 Felson DT – “Semin Arthritis Rheum.” – The epidemiology of knee osteoarthritis: Results from the
Framingham Osteoartritis Study. 1990 D ec. 20 (3 Suppl 1): 42 -50

18

Figura nr. 313 – Stadiile osteoart ritei de genunchi

II.4 EVALUAREA PACIE NTULUI

Examenul clinic general al pacientului este obligatoriu. Se vor examina atât genunchiul
pentru care bolnavul acuz ǎ simptomatologia cât și cel controlateral, articulațiile coxo -femurale,
piciorul și coloana vertebral ǎ, obținând astfel informații despre principalele cauze generatoare ale
afecțiunii cât și despre efectele negative ale acesteia asupra membrului inferior și al
componentelor lanțului cinematic. Bolnavul va fi examinat ȋn dinamic ǎ, unde se poate evidenția
un mers șchiopătat cu amplitudine mic ǎ a pașilor , instabilitate și perimetru redus. Se va evidenția
obligatoriu și reflexul rotulian și se vor măsura membrele inferioare, de la ombilic la maleola
intern ǎ.

II.4.1. ANAMNEZA

Anamneza are un rol deosebit de i mportant și va pune ȋn eviden țǎ, pe lang ǎ patologiile
preexistente și starea general ǎ a pacientului, istoricul medical , factorii favorizanți prezenți și
eventualele afecțiuni de tip artrozic prezente ȋn familie. Sexul, vârsta , rasa, domiciliul și condiți ile
de viațǎ ale bolnavului conduc la un diagnostic de probabilitate, osteoartrita de genunchi fiind
mai frecvent ǎ la femei și inciden ța sa crescând cu vârsta . Interogatoriul asupra antecedentelor
personale este obligatoriu, nu numai pentru a stabili cât mai exact diagnosticul, cât și pentru a
stabili cât mai precis prognosticul afecțiunii actuale. De asemenea, este important de știut dacǎ

13 https://www.medicalnewstoday.com/kc/stages -osteoarthritis -knee -310579

19
pacientul suferă de diabet zaharat, hipertensiune arterial ǎ, boli ale circulației venoase, tratamente
administrate înaintea consultului și eventuale intervenții chirurgicale. Se va insista asupra
traumatismelor majore, cauze de osteoartrit ǎ de genunchi posttraumatic ǎ, dar și pe
microtraumatisme, caracteristica acestora fiind datǎ de intensitatea slab ǎ și repetarea lor.

II.4.2. EXAMEN CLINI C

Osteoartrita de genunchi este o artropatie cronic ǎ cu evoluție progresiv ǎ spre invaliditate,
iar efectuarea complet și corect ǎ a examenului clinic este important pentru a aprecia gradul
afectării din punct de vedere funcțional al genunchiului.
Examinarea va cuprinde examenul clinic pe aparate și sisteme, examenul aparatului
locomotor, ȋn special starea genunchiului (Tabel nr. 2) .
Bolnavul percepe la debutul bolii doar dureri la nivelul genunchiului, cu caracter mecanic,
ȋn concor danțǎ cu solicitarea articular ǎ. Rareori debutul este brutal, cu hidartroz ǎ sau blocaj
articular.
Evoluția bolii este lent ǎ, cu o simptomatologie clinic ǎ dominate mult timp doar de durere
localizat ǎ pe partea intern ǎ a tibiei, la nivelul labei de gâscǎ, ȋn spațiul popliteu sau subrotulian.
Durerea se accentuează la efort , ca ur catul sau coborâtul scărilor , la ortostatism sau mers
prelungit și la primii pa și ce urmează unei perioade de repaus. Bolnavul acuz ǎ o accentuare a
simptomatologiei dureroase ȋn relație cu modificările atmosferice.
Evoluția cronic ǎ a osteoartritei de genunchi este mar cata de prezen ța a numeroase
episoade de acutizare, mar cate prin accentuarea durerilor, limitare funcțional ǎ și prezen ța
fenomenelor inflamatorii.
Progresiv, consecutive avansării procesului degradativ, se constat ǎ și apariția tulburărilor
morfologice și funcționale , ca dezaxarea sau accentuarea unei dezaxări existente, frecvent
evidențiindu -se genul valus, varus sau flexus.
Treptat, ȋn evoluția bolii apar limitarea mi șcǎrii de flexie -extensie, reducerea activității
profesionale, a perimetrului de mers și accentuarea durerii, elemente ce afectează psihic pacientul
din cauza limitării activităților cotidiene. Se agravează deficitul funcțional , apar mi șcǎri
patologice de late ralitate și de rotație ale genunchiului , fapte ce generează instabilitatea
articular ǎ.
Mersul este dificil, instabil, bolnavul necesitând ajutor pentru a se deplasa.

20
FISA PENTRU EVALUAREA PACIENTULUI

ANTEC EDENTE: – ale genunchiului: traumatice, infecțioase , de alta natura
ANTECEDENTE – obezitate
– flebite
ANTECEDENTE – varice
GENUNCHIUL
DREPT GENUNCHIUL
STANG
ACUZE SUBIECTIVE
DURERE
(Absent; Intermitent la efort intens; Apare după 30-
60 minut e de mers; Apare sub 30 minute de mers;
Permanenta )
SENZATIE DE INSTABILITATE
(La sport; La fuga; Pe scări ; Pe teren accidentat; Pe
teren plat)
MERS
(Normal; Oboseala la mers prelungit ; Mers
șchiopătat ; Sprijin ȋn baston; Perimetru de mers
foarte lim itat)
BLOCAJE
(Absente; Prezente )
EXAMENUL OBIECTIV
ASPECTUL GENUNCHIULUI
(Tumefacție ; Soc rotulian; Temperatura; Tegumente;
Burse seroase ; Varice )
ATROFIA MUSCULARA
Circumferința coapsa
AX MEMBRUL INFERIOR
(Normal; Genu valgum (distanta inte rmaleolara);
Genu varum (distanta intercondiliana) )
Genu flexum;
MOBILITATE
(+100 -110 grade ; 60-90 grade ; 40-60 grade ; 15-30
grade ; 0-15 grade )
MISCARI ANORMALE
(Absente; Lateralitate; Sertar anterior; Sertar
posterior ) NUME PRENUME VARSTA SEX PROFESIE

21
SEMNE ROTULIENE
Poziție ;
Semnul Smillie;
Semnul “rindelei”;
Cursa rotuliana
PUNCTE DUREROASE LIGAMENTARE
Ligamentul colateral medial
Ligamentul colateral lateral
PUNCTE MENISCALE
Menisc medial;
Menisc lateral;
Bohler;
Appley
SOLDUL
Poziție ;
Mobilitate
GLEZNA -PICIOR
Poziție;
Mobilitate
RADIOLOGIE
Radiografie standard;
Membrul inferior ȋn ortostatism;
Poziții forțate ;
Radiografie axiala a rotulei;
Tomografie;
Flebografie
EMG
Flexori;
Extensori
LABORATOR
Analize curente;
Teste inflamație ;
Lichid articular.
Tabel 2

22
II.4.3. INVESTIGA ȚII PARACLINICE

Nu exist ǎ modificări ale probelor de laborator specific gonartrozei primitive. Totuși , ȋn
vederea stabilirii unui diagnostic corect și complet și pentru planificarea intervenției chirur gicale
este necesar ǎ efectuarea analizelor uzuale precum și a markerilor inflamației . Artroscopia total ǎ
de genunchi necesit ǎ excluderea oricărei infecții active, efectuându -se astfel urocultura și consult
stomatologic complet.
Examenele de laborator sun t ȋn general normale. Viteza de sedimentare a hematiilor
(VSH) este normal ǎ sau discret și nespecific ridi catǎ; hemograma este normal ǎ și toate testele ce
pun ȋn eviden țǎ un proces inflamator sunt negative.
Exist ǎ posibilitatea de a se evidenția o coleste rolemie și uricemie ridi cate, fǎrǎ a avea importan țǎ
ȋn diagnostic.
Ȋn cazul existen ței unei hidartroze, lichidul recoltat prin puncție are o consisten țǎ
vâscoas ǎ, cu o colorație galben -palid, conținând aproximativ 700 de celule /mm3 , majoritatea
limfocite sau monocite, cu o concentrație de proteine și glucoz ǎ asemănătoare cu cea a lichidului
normal, diferențiindu -se astfel de lichidul din hidartrozele inflamatorii. De asemenea, pH -ul
lichidului sinovial și activitatea enzimatic ǎ a fosfatazei, aldolazei și transaminazei nu diferă de
cele normale.
Examenul radiologic este investigația de electie pentru stabilirea diagnosticului pozitiv de
osteoartrit ǎ de genunchi . Se efectuează radiografii standard ale genunchiului, de fa țǎ și de profil,
pe film lung și centrate pe genunchi, evidențiind gradul modificărilor artrozice, localizarea și
eventuale dezaxări existente ȋn plan frontal sau sagital .
De asemenea, sunt necesare o serie de radiografii de incidente speciale.
Radiografiile axiale ale rotulei permit o exam inare mai amănunțit ǎ a sectorului femuro –
patelar, observându -se astfel eventualele anomalii, ca displaziile rotuliene, luxații . P. Fi cat (La
rotule dans le gonarthroses d’origin statique) recomand ǎ ca radiografiile sǎ fie efectuate Ȋn 3
incidente de flexie succesiv ǎ a genunchiului (30 de grade, 60 de grade, 90 de grade) pentru a
studia complet sectoarele de sprijin rotulian.
Radiografiile ȋn poziții forțate de valgum sau varum dau indicații asupra tipului de laxitate
asociat ǎ.
Aspectul radiologic diferă ȋn funcție de tipul gonartrozei. Ȋn cele primare prima afectat ǎ
este articulația femuro -patelara. Radiografia ȋn incidenta de profil prezintă o osteofitoz ǎ sub și
suprarotuliana, șanțul trohlean dezvolt ǎ, ȋn marginea sa superioar ǎ formațiuni osteofitice, rot ula
are o transparen țǎ accentuat ǎ, cǎpǎtȃnd un aspect trabeculat. Ȋn inciden țǎ axial ǎ vizualizam
îngustarea spațiului articular și osteofitoz ǎ rotulian ǎ și condilian ǎ.
Gonartrozele secundare deviației axiale prezintă primele modificări artrozice la nivelul
zonei de supraîncărcare , prin îngustarea spațiului articular unilateral, proeminarea și prelungirea
marginii platoului tibial și a condilului femural , realizând aspectul de “lipping” (denumire datǎ de
autorii anglo -saxoni) . Ȋn timp, se dezvolt ǎ osteofitoz ǎ marginal ǎ important ǎ și apar modificările
structurii osoase, cu condensarea zonei de supraîncărcare .

23

Ȋn decursul anilor întreaga articulație este afectat ǎ de artroz ǎ. Se observ ǎ pensarea interliniei
articulare ȋn compartimentul femuro -tibial și ȋn cel f emuro -patelar, contururi articulare
neregulate, accentuarea osteofitozei marginale, iar spinele par ascuțite , cu formațiuni osteofitice,
extremitati epifizare aplatizate, deformate. Pe radiografia ȋn inciden țǎ de profil se observ ǎ de
asemenea, șanțul supr atrohlean, prezentând o lam ǎ osteofitar ǎ care prelungește versanții trohleei,
formând ȋn articulația femuro -patelara “dublul fund” (R. Bouillet și Ph. Van Gaver, L’arthrose du
genou. Etude pathogenique et tratament). Se limitează astfel extensia complete a genunchiului.
Radiografia reprezintă investigația de elec ție pentru diagnosticarea gonartrozei, dar se pot
efectua și alte examene imagistice ȋn cadrul afectării .

Figura nr. 414
Artrografia este de o utilitate mai restrâ nsa ȋn diagnosticul gonartrozei. Se efectuează
respectând toate condițiile de asepsie ale unei intervenții chirurgicale intraarticulara și dupa ce, ȋn
prealabil, s -a efectuat testarea sensibilității la iod a pacientului. Procedura se efectuează sub
anestez ie locala, când se puncționează articulația genunchiului pe cale lateral ǎ. Ȋn cazul existen ței
unei hidartroze, aceasta se evacuează . Se introduce substanța de contrast și se fac câteva miscari
de flexie -extensie, urmând executarea radiografiilor seriate, ȋn diverse grade de rotație a
genunchiului.
Flebografia intraosoas ǎ reprezintă ultima investigație radiografic ǎ posibil ǎ, deoarece nu
aduce un plus de elemente ȋn stabilirea diagnosticului de certitudine , ci doar vizualizează un
aspect al tulburărilor fiziopatologice existente ca staz ǎ venoas ǎ.
Pentru a se preciz a cu exactitate localizarea și tipul leziunilor intraarticular ǎ ale genunchiului, ȋn
prezent se utilizează artroscopia ca mijloc de investigație instrumental ǎ.
Aceasta poate evidenția leziunile ca rtilaginoase caracteristice, sediul și întinderea lor, starea
meniscurilor și a ligamentelor încrucișate , prezen ța corpilor liberi intraarticulari sau a zonelor de
osteocondroz ǎ.

14 https://www.physio -pedia.com/Knee_Osteoarthritis
Acuta OA stadiul 1 OA stadiul 2 OA stadiul 3 OA stadiul 4

24
II.4.4. DIAGNOSTIC D IFEREN ȚIAL

Durerea de tip artrozic este o manifestare frecvent inalnit ǎ la persoanele de sex feminin,
mai ales după vârsta de 50 de ani, iar diagnostic ul de osteoartrit ǎ de genunchi nu pune ȋn general
dificult ǎți ȋn practic ǎ. Totuși , exist ǎ anumite entit ǎți a căror simptomatologie de debut se poate
suprapune cu cea din osteoartrit a genunchiului .
Poliartrita reumatoid ǎ reprezintă o afecțiune autoimun ǎ, ce apare cu predilecție la sexul
feminin, cu debut ȋn pre sau postmenopauz ǎ, cu o simptomatologie inițial puțin caracteristic ǎ,
marcata de dureri și tumefacție la nivelul genunchilor, uni sau bilateral.
Condromalacia rotulian ǎ este relativ frecvent ǎ, reprezentat ǎ printr-o simptomatologie dureroas ǎ,
localizat ǎ la nivelul rotulei , accentuat ǎ la efort și la mișcarea de flexie a genunchiului.
Diagnosticul de certitud ine este artroscopic, când se observ ǎ aspectul condromalacic,
fisurat al cartilajului rotulei.
Artropatiile microcristaline, specifice fiind guta și condrocalcinoza, pot avea manifestări
la nivelul genunchiului, iar evoluția cronic ǎ a acestora, cu acutizăr i frecvente și deteriorare
progresiv ǎ a funcției articulare face ca diagnostic ul diferențial cu osteoartrita de genunchi sǎ fie
frecvent adus ȋn discuție .
Leziunile meniscale sunt caracterizate de durerea localizat ǎ ȋn segment ul intern medial al
articulaț iei. Clinic, exist ǎ posibilitatea apariției hidrartozei și a episoadelor de blocaj tranzitor.
Caracteristic e sunt manevra Mc Murray pozitiva și limitarea dureroas ǎ a extensiei, dar
diagnosticul de certitudine este dat de artroscopie, CT sau RMN.
Tendinitel e labei de gâscǎ sunt procese inflamatorii și degenerative ce apar posttraumatic.
Este deseori confun datǎ cu debutul unui proces artrozic.
Spondilartritele sunt un grup de afecțiuni inflamatorii cu evoluție axial ǎ și periferic ǎ și
numeroase manifestări extraarticulare (ocular, digestive, cutanate, urogenitale), influențate de
prezen ța antigenului de histocompatibilitate HLA B27.
Distrofia simpatico reflex ǎ (algoneurodistrofia) este o entitate polimorf ǎ ce se manifest ǎ
la nivelul articulațiilor periferice. L a nivelul genunchiului apare frecvent după un traumatism
minor repetat sau major. Simptomatologia este ȋn principal mar catǎ de durere, cu accentuare
nocturn ǎ și limitare funcțional ǎ.
Alte afecțiuni ce necesit ǎ deseori diagnostic diferențial cu osteoartrit a de genunchi sunt
fractura de stres, osteocondromatoz a, artritele septice, tumorile osoase maligne sau benigne,
hidartroza intermitent ǎ.

25
II.4.5. EVOLU ȚIE ȘI PROGNOSTIC

Evoluția gonartrozei este lent ǎ, dar progresiv ǎ, cu accentuarea degradării articulare,
permanentizarea durerilor, agravarea instabilității și reducerea perimetrului de mers cauzat de
deformarea genunchiului.
Leziunile artrozice, localizate la debut ȋntr-un singur compartiment articular, ȋn evoluție
se generalizează , determinând invali ditate sever ǎ. Studiile efectuate pe durata lunga asupra
bolnavilor cu osteoartrit ǎ de genunchi au arătat ca nu exist ǎ o corelație intre evoluția clinic ǎ și
cea radiologic ǎ a gonartrozei .15
Ameliorarea radiologic ǎ este rar ǎ, contrastând cu deteriorarea, car e este factor foarte
comun. Ȋn schimb, evoluția simptomatologiei este variabil ǎ, aceasta putându -se ameliora
tranzitoriu ȋntr-un procent important de cazuri.
Prog nosticul gonartrozei este, ȋn general, mai bun ȋn comparație cu cel al coxartrozei.
Deși afecțiunea are o evoluție progresiv ǎ, osteoartrita de genunchi ajunge rareori la
formele grave, infirmizante și dureroase ale coxartrozei. Studiile comparative efectuate
asupra bolnavilor cu osteoartrit ǎ a genunchiului au arătat existen ța unor serii de factori , ȋn
prezen ța cărora evoluția este mai grav ǎ, iar prognosticul mai sever.
Astfel, gonartrozele cu deviații axiale au un prognostic mai sever ȋn comparație cu
gonartrozele fǎrǎ dezaxări . Dintre deviațiile ȋn plan frontal, genu varum este mai grav,
provocân d o evoluție mai sever ǎ și mai rapid ǎ decât ȋn cazul genu valgum.
Un alt element esențial al prognosticului este laxitatea. Gonartrozele inso țite de laxitate
marcatǎ au o evoluție invalidant ǎ, iar ameliorarea terapeutic ǎ este mai puțin evident ǎ.
Datorit ǎ posibilităților terapeutice actuale, mai ales celor chirurgicale, se poate opri
evoluția unei gonartroze, mai ales ȋn cazul celor secundare unor vicii arhitecturale ale
genunchiului. Acest efect este cu atât mai pregnant, cu cât intervenția chirurgical ǎ este pla satǎ
ȋntr-un stadiu cât mai prec oce al evoluției artrozei.

15 K.P. Gunter, W. Puhl – „Reproducibility of radiologic diagnosis ȋn gonarthrosis”, Zeitschrift fur
Orthopa die 1997;
G.C. Martins, G.L. Camanho – „Correlation between Ahlback radiographic classifi câtion and anterior
cruciate ligament status ȋn primary knee arthrosis” 2016

26
CAPITOLUL III – TRATAMENTUL OSTEOART RITEI DE GENUNCHI

III.1. OBIECTIVELE TRAT AMENTULUI

Bolile artrozice ȋn general, deci și gonartroza , pot fi privite din mai multe unghiuri (S. De
Seze). Din punct de vedere anatomopatologic, gonartroza este un proces ce apare i nevitabil,
inciden ța sa crescând o datǎ cu vârsta . Din punct de vedere biochimic, este consecința
modificărilor condrocitelor și ale substanței fundamentale, deosebindu -se de modificările
fiziologice ce survin ȋn timpul imb ǎtrȃnirii, iar clinic, osteoartrita de genunchi atrage atenția prin
prisma durerilor și a impoten ței funcționale ce însoțesc modificările anatomopatologice.
Tratamentul gonartrozei are câteva obiective preci se și încearcă sǎ cuprindă toate aspectele:
– Reducerea durerii și jenei funcționale , caracteristice gonartrozei manifeste, prin
administrarea tratamentului simptomatic;
– Împiedicarea și chiar stoparea evoluției leziunilor biochimice și histologice, ce consti tuie
apariția gonartrozei, pr intr-un tratament etiopatogenic.
– Ameliorarea mobilității cu menținerea funcției
– Prevenirea handicapului
– Evitarea toxicității medicamentoase
– Ameliorarea calit ǎții vieții.

III.2. TRATAMENTUL FARM ACOLOGIC

Posibilitățile tratamentului medicamentos al gonartrozei includ activitatea antalgic ǎ,
antiinflamatorie sau decontracturant ǎ a anumitor medicamente , motiveaza utilizarea acestora ȋn
tratamentul simptomatic al gonartrozei.

Antalgicele și antiinflamatoarele, ce cuprind AINS clasice, cele mai folosite fiind
indometacinul, diclofenacul, ibuprofenul, naproxenul și ketoprofenul; AINS selective și AINS
specifice, ȋn aceast ǎ categorie incadr ȃndu-se COX -2 selective (nimesulid, meloxicam, Movalis) și
COX -2 specifice (Celecoxib).

Salicilații , reprezentați de Aspirin ǎ au fost introduși ȋn terapia artrozei de Dresser ȋn 1899,
dovedindu -și eficacitatea, pr intr-o experienț ǎ clinic ǎ îndelungat ǎ, ȋn combaterea durerilor și
fenomenelor inflamatorii articulare. Acidul acetilsalicilic are o acțiune analgezic ǎ periferic ǎ și
central ǎ, dar și acțiune antiinflamatoare, datorit ǎ inhibării hialuronidazei și a fibrinolizinei.

27
Derivații pirazolonici, introdu și ȋn terapeutic ǎ ȋn 1884, antipirina și, ȋn 1927, amidopirina,
au acțiune antipiretic ǎ și antalgic ǎ. Cu toate c ǎ s-a dovedit eficien ța acestora, puternica sa acțiune
antalgic ǎ este contrariat ǎ de riscul agranulocitozei, de aceea este folosit ǎ doar ȋn cure scurte și cu
doze de de 0,30 g/priza sau maxim 3g/zi.
Produșii antiinflamatori de sintez ǎ, reprezentați de fenibutazon ǎ, descoperit ǎ de Stenzl ȋn
1946 au o acțiune favorabil ǎ ȋn osteoartrita de genunchi datorit ǎ efectului antiinflamator, ce se
realizează prin regularizarea schimburilor capilare, celulare și scaderea permeabilității barierelor
de difuziune, cu micșorarea diapedezei și a marginatiei leucocitare. Experimental, s -a demonstrat
ca prin administrarea Fenibutazonei pragul excitației dureroase provo cate printr-un stimul electric
se ridica cu 20 -40%.
Tratamentul de atac se face ȋn general cu doze de 400 -600 mg, maxim 800 mg, timp de 2 –
3 zile, continuându -se cu doze de întreținere de 20 -400 mg/zi. Indometacinul, produs
antiinflamator de sintez ǎ, descoperit ȋn 1962 trebuie administrat ȋn doza de 75 mg/zi, după masǎ,
doza crescând treptat pânǎ la 150 mg. Tratamentul se continu ǎ apoi cu doza minim ǎ activ ǎ.
Indicațiile acestor produși de sintez ǎ sunt fazele dureroase ale evoluției gonartrozei sau
hidartrozei.

O alta grup ǎ de medicamente cu indicații excepționale ȋn gonartroze, fiind rezervata
exclusiv puseurilor inflamatorii, atunci când antiinflamatoarele nesteroidiene sunt ineficiente
este corticoterapia.
Acțiunea antiinflamatorie a glucocorticoizilor suprarenalieni se datorează scăderii
permeabilității capilare, inhibiției fenomenelor de dif uziune, Inhibiției proliferării fibroblastilor și
a fibrolizarii colagenului. Se administrează ȋn cure scurte, de maxim 15 zile, cu doze medii de 20
mg Prednison/zi.
Cortizonul este utilizat și ȋn tratamentul antiinflamator pe cale intraarticular ǎ, transf ormându -se
ȋntr-o serie de produși de metabolizare, ce dispar ȋn proporție de 96% ȋn decurs a 3 ore.
Tratamentul etiologic este mult inferior, atât ȋn preparate, cât și ȋn eficien țǎ, celui
simptomatic.
Sunt utilizați sulful, iodul, extractele tisulare, t ratamentul hormonal și extractele de cartilaj și de
măduv ǎ osoas ǎ dar eficacitatea acestora nu a putut fi dovedit ǎ clinic.

Utilizate ȋn osteoartrit a de genunchi sunt și medicamentele condroprotectoare,
modifi catoare de structur ǎ ce au fost considerat eǎ medicația ideal ǎ, singura ce este capabil ǎ sǎ
prevină distruc ția tisular ǎ și sǎ refacă structura cartilajului.
Acestea sunt consider ate suplimente naturale, dar s -a dovedit ca pot stimula sinteza
condrocitar ǎ a componentelor matricei extracelulare și pot dim inua degradarea acestora.
Preparatele ce intr ǎ ȋn aceast ǎ categorie sunt glucozaminosulfatul, condroitinsulfatul, diacerin și
piascledine.

28

III.3. TRATAMENTUL CHIR URGICAL

Evoluția medicinei și experiența ȋn serviciile de ortopedie au reușit sǎ stabile ască
posibilitățile și limitele tratamentului chirurgical, ȋn funcție de etiologia și stadiul evolutiv al
gonartrozei.
Beneficiile intervenției chirurgicale sunt ȋn primul rând suprimarea durerii și oprirea evoluției ,
prin restabilirea mecanicii sau imbun atatirea funcției articulare, prin intervenția la nivelul rotulei .
Ȋn artrozele grave, invalidante, cu degradare accentuat ǎ se practic ǎ artrodeza sau protezarea.
Condițiile de îndeplinit pentru efectuarea tratamentului chirurgical sunt starea generala
bunǎ, cooperarea pacientului pentru efectuarea recuperării funcționale , anestezia adecvata
persoanelor vârstnice și efectuarea unei intervenții chirurgicale corecte.
Intervențiile chirurgicale se împart ȋn patru mari categorii:
a. Operații care influențează condițiile de incarcare a articulației , apărute ca urmare a
modificărilor survenite ȋn axul membrului inferior (Figura nr. 4) . 16

b. Operații ce se adresează artrozelor femuro -tibiale fǎrǎ dezaxare.
c. Operații ce se adresează artrozelor femuro -patelar e, prin intervenția la nivelul rotulei

16 Figura nr. 7 – A. Denischi, D. Antonescu – “Gonartroza”, Editura Medicala, Bucuresti, 1977
Figura nr. 7 – osteotomie de corectare tip Herbert ȋn genu valgum și genu varum

29
d. Artroplastia total ǎ sau artrodeza (Figura nr. 8) .17

Figura nr. 8 – a. osteoartrit ǎ de genunchi accentuat ǎ, posttraumatic ǎ, cu redoare important ǎ, dureroas ǎ;
b. artrodez ǎ

III.4. TRATAMENTUL BALNEO FIZIO TERAPEUTIC ȘI DE RECUPERARE

Curele balneare sunt utilizate din ce ȋn ce mai mult pentru tratarea și ameliorarea
simptomelor osteoartritei de genunchi. Factorii terapeutici naturali folosiți ȋn terapia balnear ǎ
sunt reprezentați de ape termale oligominerale, ape sărate concentrate, ape sărate iodurate, ape
sulfuroase sărate , ape sulfuroase termale, nămoluri .
Efectele sunt complexe ȋn cadrul acestor cure balneare. Dintre cele mai importante,
amintim efectele termice, mecanice, chimice, precum și psihologice.
Efectele te rmice sunt ȋn primul rând analgezice, decontracturante și vasodilatatoare.
Studiile clinice arata ca starea de contractura musculara scade ȋn cadrul băilor , la temperaturi
diferite ȋn funcție de tipul apei (34 -36 grade pentru apa dulce, 32 -34 grade pentru apa
carbogazoasa și 38 de grade pentru nămol ).

17 Figura nr.5 – A. Denischi, D. Antonescu – “Gonartroza”, Editura Medicala, Bucuresti, 1977

30

Figura nr. 9

Efectele mecanice sunt reprezentate de scaderea greutății corpului prin presiunea
hidrostatic ǎ și este direct proporțional ǎ cu densitatea apei.
Acțiunea efectelor chimice este reprezentat ǎ ȋn primul rând de compușii sulfuroși . Studiile
aratǎ ca sub acțiunea balneoterapiei cu ape sulfuroase se pot modifica numeroși parametrii
sanguini, ca sc ǎderea eozinofilelor și limfocitelor circulante, prevenirea anemiilor .
Alte tratamente balneofizioterap eutice ale osteoartritei de genunchi includ electroterapia
(galvanizări , ionizări , curenți de medie frecventa, ultrasunet), termoterapie (saci de nisip,
parafina, reducere forțata sub anestezie), fizioterapie (unde scurte, infraroșii , masaj clasic)
Tratame ntul balneo fizioterapeutic este efectuat pe baza unor examene clinice generale și
locale, al bilanțului articular și muscular, precum și examene de laborator și de factori particulari
ca stadiul de boal ǎ, faza de evoluție a bolii, gradul de compensare sau decompensare a bolii,
echilibrul neuro -endocrin, psiho -vegetativ și starea generala și prezen ța unor boli asociate.
Ȋn tratarea osteoar tritei de genunchi este indi cata de asemenea și gimnastica medical ǎ și
kinetoterapia. Acestea cuprind pos turile, tonifier ea musculaturii, mobilizarea articular ǎ, refacerea
stabilității genunchiului și a controlului muscular dinamic pentru mers. Se va ține cont de evitarea
ortostatismului, astfel c ǎ este recomandat ca bolnavul sǎ practice sporturi ca înotul sau ciclismul.

31
CAPITOLUL IV – STUDIU INDIVIDUAL

IV.1. OBIECTIVELE CERCETAR II

“Calitatea vieții este datǎ de percepția individului asupra situației sale sociale, ȋn contextul
sistemelor de valori culturale ȋn care trăiesc și ȋn dependen ța de propriile trebuințe , standa rde
și aspirații ” (OMS 1998)
Prin calitatea vieții se înțelege bunăstarea fizicǎ, psihic ǎ și social ǎ, precum și capacitatea
pacienților de a ȋși îndeplini sarcinile obișnuite , ȋn existenta lor cotidian ǎ.
Osteoartrita de genunchi influențează ȋn mod negati v calitatea vieții , astfel ca bolnavii
caută continuu tratamente medicamentoase, chirurgicale sau balneofiziokinetoterapeutice
pentru a ameliora durerea și imbun ǎtǎții starea handicapului.
Principalul obiectiv al acestei cercetări este acela de a demonstr a daca tratamentul
peloidoterapic influențează starea de sǎnǎtate și calitatea vieții pacientului și ȋn ce mod.
Un alt obiectiv const ǎ ȋn evaluarea complex ǎ a dinamicii stării clinic -funcționale sub
acțiunea peloidoterapiei la pacienții cu osteoartrit ǎ de genunchi, aducând astfel argumente
referitoare la tratamentul și îngrijirea bolnavilor, precum și pentru identificarea factorilor
predictivi posibil impli cate ȋn evoluția ulterioar ǎ.
Prin intermediul chestionarelor realizate am urmărit :
– Aprecierea clinic -funcțional ǎ a eficien ței tratamentului balnear. Pacienții s-au
autoevaluat utilizând indicele Lequesne, scala Womac și scala VAS, acest lucru fǎcȃndu-se ȋn
dinamic ǎ, ȋn prima zi de internare și la externare.
– Aprecierea ȋn dinamic ǎ (la internare și externar e) a calitǎți vieții pacientului cu
gonartroz ǎ prin adresarea unor întrebări specific e.

32
IV.2. LOCUL DE DESFĂȘURARE ȘI CONDIȚIILE DE LUCRU (BAZA
MATERIALĂ)

Lucrarea de fa țǎ este bazat ǎ pe studiul unui lot de 50 de pacienți care au efectuat tratam ent
peloidoterapic ȋn anul 2018 la Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol, toți subiecții
semnând un formular de consim țǎmȃnt informat prin care și-au dat acordul de a participa la
acest studiu (Anex ǎ). Tratamentul a fost pe o perioad ǎ de 2 saptam ani, pacienții fiind evaluați
la internare și ȋn ziua externării .
Criteriul de includere ȋn studiu a subiecților a fost diagnosticarea cu osteoartrit ǎ de
genunchi primitiv ǎ conform criteriilor ACR, indiferent de stadiul bolii.

Materialele folosite ȋn realizarea studiului au fost:
– Nămol sapropelic din z ǎcǎmȃntul din lacul Techirghiol, ap ǎ mineral ǎ din lacul
Techirghiol;
– Dotările din baza de tratament a Sanatoriului Balnear și de Recuperare Techirghiol
unde pacienții au efectuat tratamentul balnear (bunker de depozitare și încălzire a nămolului ,
cǎzi de baie, termometre, dușuri cu ap ǎ dulce)
– Consim țǎmȃntul informat al pacientului;
– Chestionare de evaluare a statusului clinic -funcțional și biologic al subiecților
incluși ȋn studiu (anex ǎ);

Ȋn conformitate cu regulile generale de aplicare a peloidoterapiei și a protocolului de
lucru, se efectuează o singur ǎ baie general ape zi. Aplicația rece și oncțiunea cu nămol
formează un complex terapeutic alături de helioterapie și imersia ȋn apa lacului.
Aplicația termon eutrǎ const ǎ ȋn aplicarea alternant ǎ a băii peloide și saline, conform
recomandărilor Institutului Na țional de Recuperare, Medicin ǎ Fizic ǎ și Balneologie.

33
CAPITOLUL V – ANALIZA DATELOR OB ȚINUTE

Studiul a avut loc pe un eșantion de 50 de pacienț i diagnosticați cu osteoartrit ǎ de
genunchi, ce au urmat ȋn perioada aprilie -iunie 2018, timp de 2 s ǎptǎmȃni, tratament
peloidoterapic la Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol.
Pentru obținerea informațiilor am utilizat ancheta direct ǎ, oferind pacienților douǎ
chestionare, unul la internare și unul la externare.

Chestionarul la internare cuprinde:
– Consim țǎmȃntul pacientului (anexa nr.1)
– Chestionar de date generale ale pacientului (anexa nr.2)
– Chestionar algo-funcțional la internare – Scala V AS, Scala Womac, Indicele
Lequesne și chestionar de activit ǎți (anexa nr.3)

Chestionarul la externare cuprinde:
– Chestionar algo-funcțional la externare – Scala V AS, Scala Womac, Indicele
Lequesne și chestionar de activitati (anexa nr.4)

34
Date generale ale pacienților:
Totalitatea de 50 de persoane este format ǎ dintr-un număr de 17 b ǎrbați și 33 de femei
(Grafic nr.1), sexul feminin reprezentând un procentaj de 66% din pacienți, demonstrând
astfel ca prezintă o predispoziție mai mare de a avea osteoartrit ǎ de genunchi.

Grafic 1 – SEXUL PACIENTILOR
Cel de al doilea criteriu al studiului a fost vârsta pacienților (Grafic 2) :

Grafic 2 – VARSTA PACIENTILOR
Ȋn proporție de 70 % din pacienți au vârsta cuprins ǎ ȋntre 56 și 80 de ani, iar media de
vârsta este de 63 de ani.
Acest tabel prezintă faptul c ǎ boala apare cu predilecție începând cu decada a 5a de viațǎ.
Acest aspect atrage atenția asupra faptului ca vor apărea tot mai multe cazuri de
osteoartrit ǎ de genunchi, intru cât ȋn Romania exista fenomenul de imb ǎtrȃnire a populației
(3,485 milioane de persoane adulte din care 5.251.800 de persoane cu vârsta peste 55 de
ani)18.

18 www.insse.ro – Institutul National de Statistica – Anuarul Demografic al Romaniei
Barbati
Femei17 33 Sex
Barbati Femei
3 12 17
10
8 Varsta
>45 ani 46-55 ani 56-65 ani 66-70 ani >70 ani

35
Acest lucru este demonstrat și ȋn următorul tabel grafic referitor la l ocul de munca al
subiecților (Grafic nr. 3) .
72% din cei 50 de pacienți sunt pensionari (36), și numai 26% sunt angajați .
Un aspect important este acel a cǎ din cei 14 subiecți angajați , 50% sunt cadre medicale
medii ce au declarant c ǎ stau ȋn ortostatism m ai mult de ¾ din zi.

Grafic 3 – LOCUL DE MUNCA
Ținând cont de aspectul vârstei și anume acela c ǎ vârsta medie este de 62 de ani , iar 48 %
din pacienți au declarat ca durerea a apărut ȋn urma cu minim un an, maxim 5, pla sam din nou
apariția durerii ȋn jurul vârstei de 55 de ani. (Grafic nr. 4) Pensionari
72% Personal medical
50% Angajati
26% Ocupatie
1 – 6 luni6 luni – 1 an1 – 5 ani
5 – 10 ani
> 10 ani0 6 24
8 12 De cat timp a aparut durerea
Grafic 4

36
42% din subiecți urmează tratament peloidoterapic o datǎ pe an, fiind urmați de cei care
se afl ǎ la prima internare, cu un procentaj de 28%. ( Grafic nr. 5)

Grafic 5

Persoanele aflate în studiu se situează, în funcție de IMC (subponderal <18,5; normal
18,5-24,9; supraponderal 25 -29,9; obezitate >30) astfel (Grafic nr. 6) :

Grafic 6
BianualAnual
O data la 2-3
aniOcazional
Prima
internare6 21
6
3 14 Frecventa tratamentului
0 24% 32%
30%
8%
6% Indicele de masa corporala

37

76% dintre indivizi sunt supraponderali și obezi, putând spune astfel ca exist ǎ o corelație
ȋntre greutatea corporal ǎ și apariția osteoartritei de genunchi (Grafic nr. 7) .
Un aspect important este acela cǎ 94% din cei 33 de pacienți de sex feminin se situează
ȋntre categoriile suprapondera bilitate și obezitate morbida.
Activitatea fizic ǎ a fost apreciat ǎ subiectiv de f iecare pacient ȋn conformitate cu vârsta .
Astfel 74% din subiecți consider ǎ cǎ sunt moderat activi, activi și chiar foarte activi, iar
aceasta apreciere a fost făcut ǎ și ȋn funcție de locul de munc ǎ. (Grafic nr. 8)
Doar 13% din subiecți se considera sedent ari sau ușor activi.

Grafic 8
Foarte activ Activ Moderat Usor activ Sedentar10 13 14
7
6 Activitate fizica
P
R
O
C
E
N
T
A
J
6%
42%
30%
12%
9%
Grafic 7

38

Scala VAS (Visual Analogue Scale) este o metodă de evaluare a durerii.
Aceasta obiectivează durerea pe care pacientul a resimțit -o înainte de internare și
respec tiv la externare, pe o scar ǎ de la 1 la 10, unde 1 reprezintă lipsa durerii și 10 durerea
extrem ǎ. (Tabel nr.3)
Astfel media la internare a durerii a fost de 6.34, iar la externare de 4.34 observându -se o
ameliorare a simptomelor de 2 puncte. (Grafic nr. 9)
0246810121416
0 2 4 6 8 10 12Scala Vas
La internare La externare
Tabel 3
Grafic 9

39
0510152025
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5La internare
La externareScala Womac obiectivează redoarea articular ǎ la mișcăril e de dimineața și după un repaus
mai îndelungat , pe o scar ǎ de la 0 la 4, unde 0 reprezintă absen ța și 4 prezen ța extrem ǎ.
Astfel, observ ǎm:
La internare media redorii articulare la mișcările de dimineaț ǎ a fost de 1.92, iar la
externare de 1.3. ( Grafic n r. 10)
Redoarea articular ǎ după un repaus mai îndelungat ȋn timpul zilei, la internare a avut o
medie de 1.98 , iar la externare de 1.36, observându -se o diferența de 0.62 de puncte. ( Grafic
nr. 11)

024681012141618
0 0.5 1 1.5 2 2.5 3 3.5 4 4.5La internare
La externare
Grafic 10 – Scala Womac – redoarea arti cularǎ la mișcǎrile de dimineațǎ
Grafic 11 – Scala Womac – redoarea articularǎ dupǎ un repaus ȋndelungat

40
Indicele algofunc țional Lequesne.
17 pacienți din c ei 50 au declarat la internare ca durerea și disconfortul lipsesc noaptea
(34%), 20 de pacienți prezintă durerea la mișcare și doar 13 pacienți au durere continu ǎ.
Astfel, mai mult de jumătate din lot (66%) prezintă disconfort sau durere cauzat ǎ de
osteoar trita de genunchi.
La externare s -a constatat o ameliorare a disconfortului , procentajul pacienților fǎrǎ durere
sau disconfort crescând cu 8%, de la 34% la 42%, numărul pacienților cu durere la mișcare
scǎzȃnd cu 2%, la fel ca și cel al pacienților cu du rere continu ǎ. ( Grafic nr. 12)

0510152025
lipseste la miscare continuaLa internare
La externare
Grafic 12 – Durerea și disconfortul

41
60% din lotul de pacienți a mărturisit la internare ca prezintă durere la
mișcările /întinderea de dimineaț ǎ timp de maxim 15 minute, 26% prezintă durerea timp de
peste 15 minut și numai 14% resimt durerea pent ru câteva secunde, maxim un minut.
La externare procentul pacienților ce resimt durerea la mișcările de dimineaț ǎ timp de
maxim 15 minute a scăzut cu 14% iar cei ce resimt mai mult de 15 minute cu 4%.
Un aspect pozitiv este acela c ǎ 34% din pacienți au spu s la externare ca resimt durerea la
mișcările de dimineața pentru mai puțin de 1 minut ( cu 20% mai mulți decât la internare).
(Grafic nr. 13)

051015202530
sub 1 minut 1-15 minute peste 15 minuteLa internare
La externare
Grafic 13 – Durerea la mișcǎrile de dimineațǎ

42
Ȋn momentul internării 30 din cei 50 de pacienți prezentau durere când erau ȋn ortostatism
sau ȋn poziție șezȃndǎ pentru mai mult de 30 de minute. După cele 2 s ǎptǎmȃni de tratament
peloidoterapic numărul celor cu durere ȋn ortostatism a scăzut la 24, având astfel o diferenț ǎ
de 12%. ( Grafic nr. 14)

Grafic 14 – durerea ȋn ortostatism

051015202530
nu daLa internare
La externare

43
Durerea la mers apare, conform chestionarului de la internare, ȋn 28% din cazuri, mediat
după începerea mersului, având o intensitate crescătoare , la 52% din pacienți numai după o
anumit ǎ distan țǎ și numai 20% nu resimt nicio durere.
La externare avem o creștere de pânǎ la 34% a numărului pacienților ce nu au nicio durere
ȋn timpul mersului și o scădere de 4% a celor ce simt durerea imediat, respectiv 10% a celor
ce prezintă dureri după parcurgere a unei anumite distan țe. (Grafic nr. 15)

051015202530
nu numai dupa o
anumita distantaimediat dupa
inceperea mersului,
cu o intensitate
crescatoare10 26
14 17 21
12 La internare
La externare
Grafic 15 – Durerea la mers

44
La apariția durerii o datǎ cu ridicarea din pat 54% din subiecți au declarat la internare
prezen ța acesteia, acest procentaj scazand la 50% la externare. (Grafic nr. 16)

Grafic 16 – Drerea la ridicarea din pat
Distan ța maxima de deplasare a pacienților s-a mărit ȋn urma tratamentului peloidoterapic
astfel:
Daca la internare 8% parcurgeau distan țe de 100 -300 de metri, 2% de 300 -500 de metri,
6% intre 500 -900 de metri, 64% aproximativ un kilometru și numai 20% nu întâmpinau
probleme la deplasare, la externare numă rul celor se pot deplasa pe distan țǎ nelimitata a
crescut cu 8%, scǎzȃnd cu 2% numărul pacienților ce se pot deplasa pe o distan țǎ de maxim
300 de metri, la fel ca și numărul celor ce se deplasează fǎrǎ durere 300 -500 de metri, iar cei
ce se pot deplasa pe aproximativ 1 kilometru a scăzut cu 3%. (Grafic nr. 17)

Grafic 17 – Distanța maxima de deplasare
21222324252627
nu daDurerea la ridicarea din pat
La internare
La externare
05101520253035
nelimitata apx 1 km 500-900 m 300-500 m 100-300mLa internare
La externare

45

Activitatea zilnica la care pacienții întâmpina dficultǎți ȋn a o inteprinde a fost considerat ǎ
la internare de 40% din subiecți deplasarea pe o suprafaț ǎ neregulat ǎ, urmat ǎ de lăsarea pe
vine de 36% din subiecți , coborârea scărilor de 17% și urcarea scărilor de 7%.
După efectuarea tratamentului peloidoterapic 3% din cei ce considerau imposibil ǎ
deplasarea pe teren accidentat au decla rat ca acum se pot deplasa pe o distan țǎ variat ǎ ȋn
funcție de gradul de accidentare a te renului, 2% se pot lăsa pe vine, 3% nu m ai întâmpin ǎ
dificultǎți ȋn urcarea sau coborârea scărilor . ( Grafic nr. 18)

0510152025
Urcarea
scarilorCoborarea
scarilorLasarea pe
vineMersul pe o
suprafata
neregulataLa internare
La externare
Grafic 18 – Dificultǎți in inteprinderea activitatilor zilnice

46

Din cei ce întâmpina dificultǎți ȋn urcarea sau coborârea scărilor, la internare 10% au
declarat ca prez intă durere la nivelul genunchiului dar nu au nevoie de ajutor, 22% se ajut ǎ
uneori de balustrad ǎ sau de o alt ǎ persoan ǎ, 40% nu pot utiliza scările f ǎrǎ baston sau cadru
iar 28% nu pot urca s au cobor ȃ mai mult de 2 sau 3 trepte.
La externare, 5% din numărul celor care nu puteau sǎ urce sau sǎ coboare deloc treptele
au reușit sǎ le folosească cu ajutorul cârjelor sau al cadrului, 3% au coborât scările ajutându –
se de balustrad ǎ, fǎrǎ a mai fi ne voie de cadru și 4% din cei ce erau ajutați de o alt ǎ persoan ǎ
sǎ coboare sau sǎ urce au reușit acest lucru fǎrǎ ajutor. (Grafic nr . 19)

02468101214
Deloc Putin Mult Foarte multLa internare
La externare
Grafic 19 – Dificultǎți in urcarea/coborarea scarilor

47

Ȋn ceea ce privește ușurința cu care subiecții se pot ridica de pe scaun 38% nu se puteau
ridica la internare fǎrǎ ajutorul unei persoane, 30% reușeau cu ajutorul unui baston sau al unei
cârje , 24% reușeau sǎ se ridice singuri dar cu durata variabila de timp , iar 8% nu întâmpinau
nicio problema.
La externare doar 30% din pacienți nu se puteau ridica fǎrǎ ajutorul unei persoane, 28%
aveau nevoie de baston sau cârjǎ, 26% se puteau ridica singuri, dar cu greu și 16% au reușit
sǎ se ridice fǎrǎ nicio problema . (Grafic nr. 20)

Grafic 20 – Dificultǎți la ridicarea de p e scaun

02468101214161820
Deloc Putin Mult Foarte multLa internare
La externare

48

Ȋn ceea ce privește exerciț iile fizice casnice ușoare, la internare, doar 2 pacienți nu puteau
sǎ le efectueze deloc, 13 pacienți puteau sǎ execute câteva exerciții foarte ușoare și scurte, iar
35 de persoane puteau face exerciții fizice p entru o perioada lunga și foarte lunga de timp fǎrǎ
durere.
La externare, cei doi pacienți care nu puteau executa niciun exercițiu au reușit sǎ facă un
număr variabil de exerciții și alți 2 pacienți care puteau realiza câteva exerciții ușoare au
reușit sǎ extindă complexitatea și durata de timp. (Grafic nr. 21)

Grafic 21 – Efectuarea exercitiilor fizice casnice usoare

02468101214161820
Deloc Putin Mult Foarte multLa internare
La externare

49

Din punct de vedere al exercițiilor casnice de intensitate mai mare, la internare 17
pacienți au declarat ca nu le pot efect ua deloc, 14 pacienți pot o perioada scurta de timp și 19
pacienți nu întâmpin ǎ probleme ȋn executarea exercițiilor .
La externare, numărul pacienților ca nu puteau executa exercițiile dificile a scăzut la 13,
crescând astfel numărul celor care pot efectua exercițiile pentru puțin timp la 16, iar cei ce nu
întâmpina probleme la 21. (Grafic nr. 22)

Grafic 22 – efectuarea de exercitii fizice casnice de intensitate mare

024681012141618
Deloc Putin Mult Foarte multLa internare
La externare

50

Ȋn ceea ce privește efectuarea de exerciții fizice și sport, la internare , majoritatea lotului,
(40%) au declarat ca nu pot executa din cauza vârstei sau a durerilor de la nivelul
genunchiului, 28% fac exerciții ușoare și de scurt ǎ durat ǎ și 32% fac sport la intensitate mare
sau foarte mare.
La externare numărul celor care nu fac sport deloc a scăzut la 32%, 4% din aceștia
începând sǎ execute ușoare exerciții fizice. Cu 4% a crescut și numărul celor care efectuează
exerciții fizice de intensitate crescut ǎ. (Grafic nr. 23)

Grafic 2 3 – Efectuarea de ex ercitii fizice si sport

02468101214161820
Deloc Putin Mult Foarte multLa internare
La externare

51

Din punct de vedere al menținerii ortostatismului, la internare 14% din subiecți nu puteau
sta deloc ȋn picioare, 32% puteau sta o perioad ǎ limitat ǎ de timp, 40% stau o perioad ǎ mare
de timp și 14% nu prezintă durere sau di sconfort indiferent de perioada de timp.
La externare, procentajul subiecților ce nu puteau sta deloc ȋn ortostatism a scăzut la 10%,
cei ce pot sta o perioad ǎ limitat ǎ de timp a crescut la 34%, iar numărul pacienților ce pot sta
mult și foarte mult a cres cut la 56%. (Grafic nr. 24)

Grafic 2 4 – Dificultǎți in mentinerea ortostatismului

0510152025
Deloc Putin Mult Foarte multLa internare
La externare

52

La întrebarea „Din cauza durerii de la nivelul genunchiului nu va puteți odihni sau nu
aveți un somn odihnitor?”, la internare 2% din pacienți au declarat ca nu se pot odihni deloc,
20% dorm puțin , 44% dorm suficient și 34% nu au probleme cu somnul din cauza durerilor.
La externare 2% din subiecți au declarat ca nu dorm sau nu se odihnesc deloc, 14% dorm
insuficient și ȋn reprize, 28% d orm suficient și se simt odihniți și 36% nu au probleme cu
somnul/odihna. (Grafic nr. 25)

Grafic 2 5 – Odihna/ somn odihnitor

0510152025
Deloc Putin Mult Foarte multLa internare
La externare

53
CONCLUZII

Lotul de subiecți a fost evaluat din punct de vedere algo și clinico -funcționa l ȋn momentul
internării la Sanatoriul Balnear și de Recuperare Techirghiol și este format din 50 de pacienți ,
predominanți fiind pacienții de sex feminin ȋntr-un procentaj de 66% cu o vârsta medie de 63
de ani, iar 76% din numărul total sunt supraponderal i sau obezi.
Din cei 50 de subiecți , 72% sunt pensionari, iar o majoritate de 48% prezintă durerea de
minim un an și maxim 5, cu o frecvențǎ anualǎ de efectuare a tratamentului la 42% din
subiecți .
74% din subiecți consider ǎ ca sunt moderat activ i, activ i și chiar foarte activ i, 60% din
total declarând ca efectuează exerciții fizice de diferite intensit ǎți, fiind puși ȋn dificultate de
lăsarea pe vine și de mersul pe o suprafaț ǎ neregulat ǎ.
Scala V AS, ce obiectivează durerea pe care pacientul o resimte, are o medie de 6,34, pe o
scarǎ de la 1 la 10, 10 fiind intensitatea cea mai mare, iar Scala Womac obiectivează redoarea
articular ǎ la mișcările de dimineaț ǎ și după un repaus prelungit pe o scara de la 0 la 4 și are o
medie de 1.95.
Conform indicelui algofun ctional Lequesne, predominant ǎ este durerea la mișcare , la 40%
din subiecți , pentru maxim 15 minute. Durerea ȋn ortostatism prelungit apare la 60% din
pacienți , 52% din total prezintand durere după parcurgerea unei anumite distan țe, 64% din
aceștia putând parcurge aproximativ 1 kilometru, iar 40% necesitând ajutor ȋn urcarea sau
coborârea scărilor .
Tratamentul peloidoterapic a fost efectuat pe o perioada de 2 s ǎptam ȃni, astfel c ǎ la
externare s -a observat o evoluție favorabil ǎ și o stare general ǎ ameliorat ǎ.
– Conform Scalei V AS observ ǎm o scădere important ǎ a durerii , iar conform Scalei
Womac redoarea articular ǎ a fost diminuat ǎ.
– Calitatea vieții individului s -a imbun ǎtǎțit semnifi câtiv.
– Activitatea zilnic ǎ fizicǎ și casnic ǎ a crescut considerabil după perioa da
tratamentului , pacienții reușind sǎ utilizeze scările cu mai multa ușurinț ǎ și deplasându -se pe
distan țe mult mai mari fa țǎ de internare.
Prin prezentul studiu am demonstrat faptul ca tratamentul peloidoterapic instituit are rolul
de a reface și menține funcționalitatea articulației afectate, întârziind astfel tratamentul
chirurgical și decompensarea global ǎ ireversibil ǎ.
Totodată , examinând lotul de subiecți , se confirm ǎ faptul ca osteoartrit a de genunchi
apare cu predilecție la sexul feminin, frecve nt ȋn perioada menopauzei și deseori se asociază
cu obezitatea și insuficien ța venoas ǎ.

54

55
BIBLIOGRAFIE

1. A.I. KAPANDJI – “The Physiology of the Joints”, vol. II – The lower limb, Sixth
Edition, Churchill Livingstone Elsevier
2. ADRIANA SARAH NICA – „Recupe rare medicala” – editie revizuita și adaugita,
Editura universitara „Carol Davila”, Bucuresti, 2004
3. AL. VARNA – „Ortopedie”, Editura didactica și pedagogica, Bucuresti, 1965
4. ARTHRITIS AND MUSCUL OSKELETAL ALLIANCE 2 004 – Standards of Care for
people with Os teoarthritis
5. ARTRITIS RESEARCH CA MPAIGN 2002, ARTHRIT IS AND MUSCULOSKELET AL
ALLIANCE 2004
6. DAVID J. HUNTER, MBB S, PHD – „Osteoarthritis. Clinics ȋn Geriatric Medicine”,
Volume 26, number 3, 2010
7. DAVID LEVINE, JIM RI CHARDS, MICHAEL W. W HITTLE – „Whittle’s Ga it
Analysis”, Fifth Edition, 2012
8. DENISCHI, D. ANTONES CU – “Gonartroza”, Editura Medicala, Bucuresti, 1977
9. DINU M. ANTONESCU – Metode de calcul și tehnici experimentale de analiza
tensiunilor în biomecanica, Editura Tehnica, Bucuresti, 1986
10. F. GORNEA – „Ortopedie și Traumatologie”, Ministerul Sanatatii, Universitatea de
Medicina și Farmacie Nicolae Testemitanu, Chisinau, 2010
11. FELSON DT – “Semin Arthritis Rheum.” – The epidemiology of knee osteoarthritis:
Results from the Framingham Osteoartritis Study. 199 0 Dec. 20 (3 Suppl 1): 42 -50
12. FRED F. FERRI, MD, F .A.C.P. – Ferri’s Clinical Advisor, 2015
13. G.C. MARTINS, G.L. C AMANHO – „Correlation between Ahlback radiographic
classifi câtion and anterior cruciate ligament status ȋn primary knee arthrosis” 2016
14. GEORGE PEA T, ELAINE THOMAS, RACHEL DUNCAN, LAURENCE WOOD,
ROSS WILKIE, JONATHAN HILL, ELAINE M. HAY, AND PETER CROFT –
„Estimating the Probability of Radiographic Osteoarthritis ȋn the Older Patient With Knee
Pain” , Arthritis & Rheumatism (Arthritis Care & Researc h) Vol. 57, No. 5, 2007
15. GEORGIANA -OZANA TACHE –„Ghid de medicina fizica și recuperare medicala”,
Editura Scripta, Bucuresti, 2001
16. GHIDUL DE TRATAMENT ÎN ARTROZĂ ; anexa 8, aprobat de Ordinul nr. 1.322 din
18 octombrie 2010; publi cât în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 784 din 24
noiembrie 2010
17. HUBERT VAN GRIENSVEN , JENNY STRONG, ANIT A M. UNRUH – „Pain”, 2nd
Edition, 2014
18. I. PÂNǍ , N. ROVENTA, M. VLADAREANU – „Radiodiagnostic Osteo -Articular”,
Editura Medicală București, 1977

56
19. IOLANDA SOLANGE MOLD OVAN – „Cura balneoclimatica indicații și
contraindi câtii”, Editura medicala, 1986
20. IONESCU ELENA VALENTINA, ILIESCU MADALINA G. –,,Osteoartrita de
genunchi de la patogenie la opțiuni terapeutice“, Editura Ovidius University press,
Constanța 2015
21. JOHANNES WJ BIJLSMA, ERIC HACHUL LA – „Textbook on Rheumatic Diseases”,
BMJ, 2015
22. K.P. GUNTER, W. PUHL – „Reproducibility of radiologic diagnosis ȋn gonarthrosis”,
Zeitschrift fur Orthopadie 1997;
23. K.S. DZIEDZIC, J.C. HILL, M. PORCHERET – „New models for primary care a re
needed for osteoarthritis’, Phys. Ther., 2009
24. M. IFRIM, GHE. NICUL ESCU – „Compendiu de anatomie” , Editura Stiintifica și
Enciclopedica , Bucuresti, 1988
25. M. URWIN, D. SYMMONS , T. ALLISON – „Estimating the burden of musculo -skeletal
disorders ȋn the comm unity: the comparative prevalence of symptoms at different
anatomical sites, and the relation to social deprivation”, Annals of the rheumatic Diseases,
1998
26. MANUALUL MERCK DE DI AGNOSTIC ȘI TRATAMENT , Editura All, 2006
27. N. GHERGULESCU – „Tratamentul intraar ticular” ,Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1982
28. NATIONAL CLINICAL GU IDELINE FOR CURE AND MANAGEMENT ȊN
ADULTS – „Osteoarthritis”, Royal College of Physicians UK, 2008
National Collaborating Centre for Chronic Conditions (Great Britain)
29. NICOLAE TELEKI, LAVI NIU M UNTEANU, ELENA TEODO REANU, LUDOVIC
GRIGORE – „Cura balneoclimaterica ȋn Romania”, Editura Sport Turism, Bucuresti,
1984
30. NJ, LANE NE. OSTEOAR THRITIS : current concepts ȋn diagnosis and management. Am
Fam Physician. 2000;61:1795 -1804
Osteoarthritis: National Clinical Guidelines for Care and Management ȋn Adults –
31. PROF. DR. DINU M. AN TONESCU – “Patologia aparatului locomotor”, Vol. II, Editura
Medicala, Bucuresti, 2010.
32. R. PĂUN – Tratat de medicină internă VOL II”, Reumatologie, Editura Medicală, 1999.
33. R. POP ESCU, R. TRAISTARU, P. BADEA – ,,Ghid de evaluare clinică și funcțională în
recuperarea medicală”, Editura Medicală Universitară, Craiova, 2004
34. RODICA CHIRIAC, CODR INA ANCUTA – „Artroza”, Editura Performantica, Iasi,
2005
35. TUDOR SBENGHE – „Kinetologie profi lactica, terapeutica și de recuperare”, Editura
Medicala, Bucuresti, 1987
36. TUDOR SBENGHE – „Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale
membrelor” , Edoitura Medicala, Bucuresti, 1981
37. W. NORMAN SCOTT – „Surgery of the knee”, Sixth Edition, Elsevier
38. WILLIAM S. WILKE, JO HN CAREY – „Osteoarthritis”, Cleveland Clinic, 2010

57
39. http://www.lectiadeortopedie.ro/wp -content/uploads/2013/02/a11.jpg
40. https://www.jim.fr – Journal International de Médecine
41. https://www.medicalnewstoday.com/kc/stages -osteoarthritis -knee -310579
42. https://www.physio -pedia.com/Knee_Osteoarth ritis

58

ANEXE

Anexa nr.1
CONSIMȚĂMÂNT PACIENT

Subsemnatul…………………………………………………………………………………………………… …
CNP……………………. ……………………………………………………………………………………………..
Mă declar de acord cu efectuarea tuturor examenelor clinice necesare participării la teza de
licența cu titlul: „EVALUAREA IMPACTULUI PELOIDOTERAPIE I ASUPRA
OSTEOARTRITEI DE GENUNCHI” al studentei Livanov Dana -Mădălina .

Mă declar de acord sǎ urmez instrucțiunile medicului curant, sǎ răspund la întrebări și sǎ
semnalez ȋn timp util orice manifestare clinica survenita pe parcursul terapiei.

Mă declar de acord că datele obținute să fie prelucrate matematic și interpretate statistic în
vederea susținerii lucrării de licență și a publicării lor în reviste de specialitate, cu păstrarea
confidențialității.
Unitatea sanitară unde se desfășoară tratamentul
SANATORIUL BALNEAR ȘI DE RECUPERARE TECHIRGHIOL

Nume/Prenume (completați cu majuscule) ……………………………………………………………………..

Semnătura pacientului:

Datǎ :

59
Anexa nr.2

CHESTIONAR – OSTEOARTRITA DE GENUNCHI

Inițiale : Datǎ completării:

Nr.crt. Rezultat Întrebări pentru pacient
1 SEX : 1. Feminin 2. Masculin
2 VÂRSTA…………………………………………………..
3 OCUPATIE……………………………………………….
4 DE CÂT TIMP A APĂRUT DUREREA: 1. 1 -6 luni 2. 6 luni-1 an 3. 1 -5 ani 4.
5-10 ani 5. mai mult de 10 ani
5 FRECVENȚA TRATAMENTULUI BALNEOFIZICAL ÎN SBRT: 1. Bianual
2. Anual 3. O dată la 2 -3 ani 4. Ocazional 5. Prima internare
6 GREUTATE………………………………………………..
INALTIM E………………………………………………….
7 ACTIVITATEA FIZICĂ DEPUSĂ PE PARCURSUL VIEȚII
(foarte activ, activ, moderat, ușor activ, sedentar).
8 Anexa nr. 3 – Chestionar algofunctional la internare
9 Anexa nr. 4 – Chestionar algofu nctional la externare

2
Anexa nr.3
CHESTIONAR ALGOFUNCTIONAL LA INTERNARE

SCALA VAS

În ce măsură sunteți sau nu afectat de durerea pricinuită de boala dumneavoastră?
Cât de mare a fost durerea pe care ați resimțit -o din cauza bolii, în ultima săptămâna?
Pentru a răspunde, vă rugăm sǎ încercuiți numărul de pe linia de mai jos, corespunzător
severității durerii.

Fǎrǎ durere Durere extrema
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

SCALA WOMAC

– Completați cifra corespunzătoare .
0-lipsește ; 1 -puțin ; 2-moderat ; 3 -foarte mult ; 4 -extrem de mult

Redoarea articulara La internare
A. La mișcările de dimineață
B. La mișcările de după un repaus mai îndelungat în timpul zilei

3
INDICELE ALGOFUNCȚIONAL LEQUESNE
Durere sau disconfort Puncte La internar e
A. Noaptea
Lipsă
La mișcare sau o anumită poziție
Chiar și fără mișcare
0
1
2

B.La mișcările (întinderea) de dimineață
Sub 1 minut
Între 1 -15 minute
Peste 15 minute
0
1
2

C.Când sta ți drept sau șezând pentru mai mult de 30 de minute
Nu
Da
0
1
D.La mers
Nu
Numai după o anumită distanță
Imediat după începerea mersului și cu o intensitate rapid
crescătoare
0
1
2
E.La ridi carea de pe un scaun,fără ajutorul mâinilor
Nu
Da
0
1
Distanța maximă de deplasare Puncte
Nelimitată
Limitată, dar posibilă peste 1 km
Aproximativ 1 km (cam 15 minute de mers)
500-900 metri(8 -15 minute)
300-500 metri
100-300 metri
Sub 100 metri
Numai cu bastonul sau cârja
Numai cu 2 bastoane, 2 cârje sau cadru de mers 0
1
2
3
4
5
6
+1
+2

Dificultăți în realizarea activităților obișnuite Puncte
Urcarea scărilor
Coborârea scărilor
Lăsarea pe vine
Mersul pe suprafață ne regulată 0-2*
0-2*
0-2*
0-2*

4
*0= fără greutate; 0,5 -1,5= în funcție de grad; 2=imposibil
1. Ȋn general ați putea afirma ca starea dumneavoastră de sănătate este:
a. Excelenta
b. Foarte buna
c. Buna
d. Nu prea buna
e. Proasta

2. Vă rugăm să precizați în ce măsură ați pu tut îndeplini activitățile de mai jos, în ultima
săptămână .
Instrucțiuni : treceți varianta care se potrivește cel mai bine cu starea dumneavoastră, în
rubrica de răspuns.
Deloc – 1 punct; Puțin – 2 puncte; Mult – 3 puncte; Foarte mult – 4 puncte
În ce mă sură ați putut îndeplini activitățile de mai jos?
Nr. Întrebare La internare
1 Să vă faceți toaleta personală (spălat, îmbră cât, pieptănat, etc.)
2 Sǎ parcurgeți pe jos, distante mai lungi de 500 metri
3 Să mergeți la serviciu
4 Sǎ urcați scările fǎrǎ a avea sprijin (balustrada, baston, etc.)
5 Sǎ va ridicați cu ușurința de pe scaun
6 Să mergeți la cumpărături
7 Să faceți drumeții prin natură, pe drum denivelat
8 Să îndepliniți activitățile fizice ușoare (spălat vase, curățat cartofi, etc.)
9 Să îndepliniți activitățile fizice mai dificile (bătut covoare, spălat haine manual,
aspirat, vopsitul gardului)
10 Să faceți sport
11 Sǎ mergeți mai repede daca împrejurările o cer
12 Sǎ puteți sta mai mult timp ȋn picioare
13 Sǎ dormiți /odihn iți suficient

5
Anexa nr.4
CHESTIONAR ALGOFUNCTIONAL LA EXTERNARE

SCALA VAS

În ce măsură sunteți sau nu afectat de durerea pricinuită de boala dumneavoastră?
Cât de mare a fost durerea pe care ați resimțit -o din cauza bolii, în ultima săptămâna?
Pentru a răspunde, vă rugăm sǎ încercuiți numărul de pe linia de mai jos, corespunzător
severității durerii.

Fǎrǎ durere Durere extrema
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

SCALA WOMAC

– Completați cifra corespunzătoare .
0-lipsește ; 1 -puțin ; 2 -moderat ; 3 -foarte mult ; 4 -extrem de mult

Redoarea articulara La externare
C. La mișcările de dimineață
D. La mișcările de după un repaus mai îndelungat în timpul zilei

6
INDICELE ALGOFUNCȚIONAL LEQUESNE
Durere sau disconfort Puncte La externare
A. Noaptea
Lipsă
La mișcare sau o anumită poziție
Chiar și fără mișcare
0
1
2

B.La mișcările (întinderea) de dimineață
Sub 1 minut
Între 1 -15 minute
Peste 15 minute
0
1
2

C. Când stați drept sau șe zând pentru mai mult de 30 de minute
Nu
Da
0
1
D.La mers
Nu
Numai după o anumită distanță
Imediat după începerea mersului și cu o intensitate rapid
crescătoare
0
1
2
E.La ridicarea de pe un scaun,fără ajutorul mâinilor
Nu
Da
0
1
Distanța maximă de deplasare Puncte
Nelimitată
Limitată, dar posibilă peste 1 km
Aproximativ 1 km (cam 15 minute de mers)
500-900 metri(8 -15 minute)
300-500 metri
100-300 metri
Sub 100 m etri
Numai cu bastonul sau cârja
Numai cu 2 bastoane, 2 cârje sau cadru de mers 0
1
2
3
4
5
6
+1
+2

Dificultăți în realizarea activităților obișnuite Puncte
Urcarea scărilor
Coborârea scărilor
Lăsarea pe vine
Mersul pe suprafață neregulată 0-2*
0-2*
0-2*
0-2*

7
*0= fără greutate; 0,5 -1,5= în funcție de grad; 2=imposibil
1. Ȋn general ați putea afirma ca starea dumneavoastră de sănătate este:
a. Excelenta
b. Foarte buna
c. Buna
d. Nu prea buna
e. Proasta

2. Vă rugăm să precizați în ce măsură ați putut îndeplini a ctivitățile de mai jos, în ultima
săptămână .
Instrucțiuni : treceți varianta care se potrivește cel mai bine cu starea dumneavoastră, în
rubrica de răspuns.
Deloc – 1 punct; Puțin – 2 puncte; Mult – 3 puncte; Foarte mult – 4 puncte
În ce măsură ați putut îndeplini activitățile de mai jos?
Nr. Întrebare La externare
1 Să vă faceți toaleta personală (spălat, îmbră cât, pieptănat, etc.)
2 Sǎ parcurgeți pe jos, distante mai lungi de 500 metri
3 Să mergeți la serviciu
4 Sǎ urcați scările fǎrǎ a avea spri jin (balustrada, baston, etc.)
5 Sǎ va ridicați cu ușurința de pe scaun
6 Să mergeți la cumpărături
7 Să faceți drumeții prin natură, pe drum denivelat
8 Să îndepliniți activitățile fizice ușoare (spălat vase, curățat cartofi, etc.)
9 Să îndeplin iți activitățile fizice mai dificile (bătut covoare, spălat haine manual,
aspirat, vopsitul gardului)
10 Să faceți sport
11 Sǎ mergeți mai repede daca împrejurările o cer
12 Sǎ puteți sta mai mult timp ȋn picioare
13 Sǎ dormiți /odihniți suficient

8