EducațiE timpuriE [620640]

23
EducațiE timpuriE
Tatiana turcHiNă
universitatea de stat din Moldovarolul basmelor și poveștilor
în formarea conștiinței morale
la copii
A fost odată ca niciodată… De cîte ori își încep părin –
ții ziua sau o termină prin a rosti aceste cuvinte, chiar și
pentru a mia oară. Cine dintre noi nu este pus la „muncă”
de copilul său, mai ales seara, înainte de culcare, și nu-i
spune o poveste? O diversitate de acțiuni, emoții, experi –
ențe… Aproape în fiecare basm are loc o luptă a „eroului”
fie cu dragonul, balaurul, căpcăunul, fie cu ursul, lupul,
vrăjitoarele rele. Și, de regula, „eroul” învinge răul, iar
atmosfera basmului, după ce a fost tensionată și plină
de suspans, se destinde, devine luminoasă.
Știe cineva ce simte copilul în acest timp? I-am
privit vreodată chipul atunci cînd ascultă povestea? Ce
învață el din povești și basme? Ce ne dorim să ajungă în
suflețelul lui fraged? De cîte ori stăm sa cugetăm asupra
modului în care o poveste, oricît de scurtă, contribuie
la educația lui?
Cu siguranța, lumea basmelor și a poveștilor își pune
puternic amprenta asupra dezvoltării psihice a copilului.
Prin intermediul acestora, el primește o avalanșă de
mesaje cu aplicabilitate în cotidian. Deoarece fac parte
din viața copilului, ele pot fi folosite ca instrumente
pentru formarea unor reprezentări și concepții ce ar
facilita adaptarea lui psihosocială. Spațiul cronologic al
perioadei preșcolare este impregnat de acumulări semni –
ficative sub toate aspectele, acești ani constituind pentru
copil, sub semnul cantității, echivalentul unei veritabile
universități – de fapt, cea mai importantă. Preșcolarii sînt
capabili să facă achiziții fundamentale, a căror calitate
va influența considerabil integrarea în fazele următoare ale evoluției lor. Aceste achiziții sînt făcute cu ajutorul
adulților – părinți, bunici, educatori. Copilul are nevoie
să dobîndească virtuțile cardinale existenței umane: ade-
vărul, bunătatea, mărinimia, înțelepciunea, cumpătarea,
curajul, dreptatea, altruismul, deoarece “ieșind din mîi –
nile mele nu va fi nici magistrat, nici soldat, nici preot,
el va fi mai întîi om” (J.-J. Rousseau). De aceea, familia
și, mai ales, grădinița ar trebui să-i asigure, pe lîngă o
educație intelectuală, fizică și estetică corespunzătoare
vîrstei, și o orientare morală în sistemul relațiilor sale cu
lumea înconjurătoare, care să ducă la închegarea unor
calități morale și la acumularea celor mai elementare
deprinderi de comportament.
Prin realizarea obiectivelor educației morale copiii
își formează reprezentări morale (imagini intuitive a
ceea ce este caracteristic unui complex de situații, fapte
morale) intense, clare, precise, bogate în conținut; pre –
cum și premise ale judecăților morale, unele deprinderi
morale și premise pentru viitoarele calități morale (de
voință și caracter). Toate acestea sînt realizabile prin
integrarea copilului în situații morale și prin valorificarea
experienței morale personale.
Necesitatea de a începe însușirea unor compor –
tamente pozitive cît mai devreme este justificată de
faptul că la această vîrstă se formează cu ușurință
automatismele, care stau la baza deprinderilor de con –
duită civilizată. Cu timpul, aceste deprinderi se vor
perfecționa și se vor transforma în obișnuințe, care,
la rîndul lor, printr-o acțiune educativă continuă se
vor transforma în trăsături de personalitate stabile.
Succesul educației morale la vîrsta preșcolară nu vine
de la sine, ci este rezultatul unei munci migăloase,
desfășurate cu pasiune și responsabilitate de părinți și
educatoare. Mai întîi, preșcolarul va fi învățat să acți –

EducațiE timPuriE
oneze în concordanță cu cerințele adulților, iar apoi va
fi ajutat să înțeleagă de ce este bun un comportament și
nu altul, el fiind capabil a discerne.
Preșcolarul nu înțelege și nu poate explica ce în –
seamnă adevăr, bine, cinste, altruism , dar se comportă
și percepe conduitele celorlalți (frați mai mari, părinți,
educatoare, personaje) în raport cu adevărul, binele,
cinstea, altruismul . Pentru a putea delimita notele inițiale
ale situațiilor în care este antrenat, în vederea însușirii
noțiunilor morale, el trebuie să-și formeze capacitatea
de a aprecia moral . De aceea, urmează să-i oferim cri –
terii obiective de apreciere a faptelor morale. Copilul
nu poate fi lăsat singur să se orienteze în multitudinea
de fapte și atitudini manifestate în jurul lui, ci trebuie
dirijat spre acelea care îl influențează pozitiv și din care
se va alimenta cu impresii pozitive; el simte nevoia de
sprijin – prin urmare, adultul va sublinia comportamentul
pozitiv cu aprecieri și întăriri verbale: “ ai fost cuminte
astăzi”, “este bine ce ai făcut”, “ai făcut bine ca ți-ai
ajutat colegul să se îmbrace”, “așa e corect”, “așa nu
e corect ” etc.
Pentru a înțelege noțiunea morală nu e suficient a-i
înțelege sensul, copilul are nevoie de exemple practice.
bunăoară, salutul. Copilul află dintr-o discuție tematică
că se cuvine să salute cînd vine dimineața la grădiniță,
însă, dacă printr-un joc-exercițiu nu este exemplificat
cum trebuie să salute, unde să privească în momentul
rostirii salutului și nu este pus în situația practică de
a saluta, comportamentul dat va rămîne la stadiul de
noțiune morală. Acest lucru este valabil și pentru fa –
milie: dacă părinții le vorbesc copiilor despre regulile
de salut, dar nu practică acest comportament, ei nu vor
reuși să-l aplice.
Capacitatea de înțelegere a preșcolarului necesită
un exercițiu permanent: noțiunile de bine și rău sînt
deosebite în timp și prin multiple activități.
Cele menționate mai sus se bazează pe concepția
formării judecăților morale la copil a lui J. Piaget, care
distinge etapa moralei heteronome, caracterizată de
existența unui respect unilateral, specific copiilor de
vîrstă preșcolară, cînd forța consemnelor este legată de prezența materială a celui care le-a furnizat. în absența
respectului, legea, regula își pierde acțiunea, încălcarea
ei duce, în cel mai bun caz, la o jenă de moment. Pînă
la 7 ani copiii practică mai mult un joc individual, mai
puțin normativ, regulile sînt acceptate de la cei mai mari. Prin urmare, cooperarea nu este posibilă. în privința
conștiinței regulii, pînă la 7 ani, regula adevărată vine
din exterior, ea este sacră și externă, nu poate fi schim –
bată (1). ulterior, se produce un fenomen de asimilări
sistematice, identificarea cu părintele sau cu imaginea
autorității, care, nu de puține ori, generează o stare de
ambivalență afectivă. Morala heteronomă este înlocuită
treptat de realismul moral, care duce la responsabilitate obiectivă , cînd actul este evaluat în funcție de gradul de
conformitate materială cu legea și nu în funcție de relele
intenții de a încălca legea, sau de intenția bună, care
se găsește, fără voia subiectului, în conflict cu regula.
Astfel, atunci cînd minte, copilul este constrîns să spună
adevărul chiar dacă nu percepe valoarea lui socială și
înainte de a înțelege că deformarea realității se poate da –
tora jocului simbolic. Regula respectării adevărului este
deci exterioară copilului. Normele morale sînt pentru el,
susține Atkinson, „aspecte predeterminate și permanente
ale lumii așa cum ar fi legea gravitației”. Binele și răul
sînt văzute în „alb” și „negru”, iar o acțiune este judecată
mai degrabă în funcție de dimensiunea consecințelor
decît de intențiile autorului (1).
Nu există un instrument unic pentru formarea conști –
inței morale la copii. Dacă exemplul adulților și imitarea
sînt primele strategii de achiziție a regulilor de condu –
ită, grădinița o face prin toate metodele de instruire și
educație, începînd cu salutul de dimineață și terminînd
cu cel de plecare.
CutIuța Cu suGEstII
* * *
Jocul de creație (cu subiect din viața cotidiană sau
din povești, jocul de construcție etc.) reprezintă o me –
todă fundamentală în realizarea programei curriculare. valențele lui educative sînt nelimitate: reprezentările
morale realizate și reactualizate prin el sînt saturate
afectiv, dar mai clare, mai stabile decît cele formate
pe altă cale; ele conțin mai multe elemente generale,
elemente semnificative, logica afectivă reușind să
delimiteze și să unească semnificativul emoțional cu
cel cognitiv; comportamentul copilului este corectat;
se formează capacitatea empatică față de personajele
apropiate vîrstei, precum și trăiri puternice față de
normele morale implicite. Educatoarele vor ține cont
de aceste aspecte, dar și de condițiile pe care trebuie
să le asigure:
– să-i orienteze pe copii în asumarea de roluri (co –
pilul nu trebuie “să se aleagă” mereu cu același
tip de rol, mai ales negativ);
– să-i lase să schimbe comportamentul interpre –
tat;
– să formeze nu numai flexibilitatea în conduită, ci
și capacitatea de a accepta modificarea impusă de
ceilalți (trebuie să acceptăm și punctul de vedere
al celuilalt!);
– să le asigure jocuri de creație care să integreze
personaje pozitive din mai multe povești ( Fru-
moasa adormită, Cenușăreasa, Fata moșului
etc.);
– să inducă anumite conduite negative în jocul cu
subiect, față de care copiii să ia atitudine;
– să controleze și să corecteze relațiile înfiripate
rolul basmElor și povEștilor În formarEa conștiințEi moralE la copii

didactica Pro…, Nr.3(61) anul 2010
EducațiE timPuriE
în timpul jocului, relații nedeterminate de rol
(dominarea unora, certuri etc.);
– să-i ajute cu discreție să ia atitudine față de cei
care încalcă regulile jocului.
* * *
Proverbele și zicătorile populare reprezintă un
tezaur inestimabil de înțelepciune, ale cărui valori și
sensuri nu se sting niciodată. Pentru generațiile care
ne-au precedat, acestea au constituit nu numai norme de
comportare, ci și modele de acțiune în cele mai variate
împrejurări din viață.
Folosirea proverbelor și zicătorilor în educarea
moral-civică a preșcolarilor reprezintă un aspect al
trecerii la o nouă calitate, superioară. De aceea, este
bine ca părinții și educatoarele să recurgă la ele cît mai
des, adaptîndu-le la orice situație din programul zilnic,
deoarece acestea contribuie din plin la formarea perso –
nalității copiilor.
Prin proverbe și zicători le putem educa preșco –
larilor calități morale ca: cinstea, hărnicia, răbdarea,
dragostea de muncă, de oameni și de țară, bunătatea,
curajul, atitudinea justă față de colegi, respectul față de
cei mari, modestia etc. Aceste instrumente ar trebuie
să fie parte a tuturor activităților cu cei de vîrstă mică.
De exemplu, odată citită Povestea omului leneș, copi –
ilor li se demonstrează că lenea aduce necazuri și prin
intermediul următoarelor proverbe: Leneșul cată lucru,
dar nu dorește să-l găsească; Din lene se trag multe
metehne; Se însoară leneșul cu somnoroasa . Cu ajutorul
proverbului Pînă nu bați la ușă, nu îndrăzni să intri în
casă pot fi formate deprinderi de comportare civilizată
(sosind dimineața la grădiniță, se cuvine să bateți la ușă,
așa cum trebuie să procedați și acasă etc.).
* * *
Povestea și basmul dețin mai multe avantaje în
dezvoltarea copilului. Și anume:
– el află care sînt consecințele metehnelor și cali –
tăților umane, ale faptelor bune și rele;
– antitezele atotprezente în basme îl ajută să facă
diferența între bine și rău, între minciună și
adevăr, între lașitate și curaj;
– îl învață care sînt calitățile pozitive și care sînt
defectele cele mai des întîlnite la oameni;
– trăind alături de personajul preferat, copilul
învață multe lucruri despre lumea din jur;
– începe să funcționeze imaginația celui mic, care
este nevoit să construiască în minte peisaje,
chipuri, situații;
– stimulează intelectul copilului care se străduiește
să rețină cît mai multe detalii ale poveștii, să
memoreze cuvintele folosite de adult pentru a fi
capabil sa le reproducă;- au rol benefic asupra afectivității unui copil, frica,
bucuria, iubirea sînt trăite la intensitate maximă,
fără ca el să fie pus în situații periculoase sau
dificile.
Poveștile pregătesc copilul pentru confruntarea cu
situații neplăcute. Ele îi transmit certitudinea unui final
fericit, iar la această vîrstă este bine sa trăiasca cu astfel
de gînduri.
De regulă, personajul principal al poveștilor inițial
nu este conștient de calitățile sale, de puterile deosebite
pe care le posedă, dar pe măsură ce înfruntă obstacole
și trăiește noi experiențe, devine erou, eroul propriei
vieți. Poveștile tratează teme din realitate: conflictul
părinți-copii (ex., Făt Frumos, copilul care se simte
neînțeles de către părinți), dificultatea alegerii unui
scop în viață (ex., harap Alb), confruntarea cu obsta –
cole care stau în calea atingerii scopului (ex., probele
la care sînt supuși eroii), depășirea obstacolelor și
împlinirea destinului (ex. căsătoria lui Făt Frumos cu fiica împăratului Roșu) etc.
Datorită caracterului lor fantastic, poveștile sînt un
spațiu în care, prin identificarea cu un anumit personaj,
fiecare poate reuși să depășească anumite impedimente
sau poate găsi soluții creative la probleme care par co –
pleșitoare. Astfel, putem spune că poveștile reprezintă
o formă de comunicare simbolică a inconștientului
colectiv, în care se poate regăsi fiecare dintre noi.
Oare toate poveștile au impact asupra copiilor?
Trăsătura definitorie a poveștii, care o face să fie
considerată contributivă la dezvoltarea conștiinței mo –
rale, constă în faptul că ea este purtătoarea unui model al
împlinirii de sine, al atingerii scopului (chiar al fericirii).
Aceasta își propune să-i evidențieze copilului anumite
aspecte ale situației problematice în care se află, și pe
care îi este greu să le perceapă, și să ofere posibilități
de rezolvare creativă.
rolul basmElor și povEștilor În formarEa conștiințEi moralE la copii

26EducațiE timPuriE
un exemplu de poveste:
SOlDăȚElul DE JuCăRIE
Soldățelul zăcea aruncat la gunoi, trist și speriat. Simțea că ceva în interiorul lui fusese montat greșit, dar nu
știa ce putea să facă, pentru că nu era foarte sigur ce anume era greșit. În noaptea aceea, cum stătea așa bietul
soldățel în întuneric, i s-a arătat deodată ceva luminos. Pe măsură ce arătarea se apropia, se dovedea a fi o zînă
minunată și plină de strălucire. Cînd s-a apropiat destul de mult, zîna s-a prezentat, zicînd:
– Eu sînt zîna visurilor distruse.
– Visuri distruse? Ce înseamnă asta?, a întrebat încetișor soldățelul de jucărie. Nimeni nu mă poate repara,
pentru că nici eu nu știu ce mi s-a stricat.
– Păi nici nu este nevoie să știi tu asta, i-a răspuns cu drăgălășenie zîna cea strălucitoar e.
Apoi 1-a ridicat ușurel pe soldățel și a zburat cu el la meșterul de jucării. Zîna 1-a rugat pe meșter să repare
părțile stricate ale soldățelului și să-l facă să se miște așa cum era de așteptat de la oricare altă jucărie. Meșterul
a fost foarte fericit să repare soldățelul…
Sempronia Filipoi
Din perspectivă metodică, se pornește de la o poveste
ori povestire în care sînt subliniate faptele bune și cele
rele ale personajelor, apoi se inițiază o discuție despre
personajele pozitive și cele negative. urmează transpu –
nerea acestor aspecte într-un joc de rol, într-o sociogramă
literară, chiar un studiu de caz, care să pornească de la
o situație concretă petrecută în cadrul colectivului de
copii sau de la o știre apărută la televizor.
Pentru a percepe sensul pozitiv al conduitei morale
atunci cînd situația morală ne oferă un sens negativ,
aceasta trebuie transformată în contrariul său, prin apre –
cierea copiilor. Preșcolarul percepe conduita negativă a
iedului din povestea Iedul cu trei capre de Octav Pancu
Iași, dar trebuie să rămînă cu o imagine corectă din punct
de vedere moral. Atunci cînd textul nu ne ajută, valorifi –
căm și stimulăm potențialul creativ al vîrstei: “ Voi cum
credeți că ar trebui să procedeze personajul?”.
Așa cum grădinarul se apleacă asupra florilor sale cu
migală, dragoste și răbdare, pentru a le urmări creșterea, tot așa părinții și educatoarele au înalta responsabilitate
de a cultiva în sufletul copiilor mugurii bunei cuviințe
prin dezvoltarea de:
– deprinderi morale (respectarea regulilor de purta –
re accesibile vîrstei lor, în felul acesta formîndu-
și treptat o atitudine conștientă față de cerințele
societății, acționînd corect și abținîndu-se de la
fapte interzise);
– trăsături pozitive de voință și caracter (hărnicia,
cinstea, modestia, curajul etc.);
– sentimente morale (dragostea, prietenia etc.).
REFERInțE bIbLIOGRaFICE:
1. bonchiș, E., Teorii ale dezvoltării copilului , Ed.
Dacia, Cluj-Napoca, 2006.
2. bonchiș, E., Dezvoltarea umană, aspecte psiho-
sociale , Ed. Imprimeriei de vest, Oradea, 2000.
3. Piaget, J., Judecata morală la copii , Ed. Didac –
tică și Pedagogică, buc., 1980.
rolul basmElor și povEștilor În formarEa conștiințEi moralE la copii