Nou născutul este un amestec ciudat de competen țe și incapacități. Toate organele sale vitale sunt formate și funcționale. Spre deosebire de puii… [620603]

MIHAELA BOZA

256 Unitatea de înv ățare 2.
NOU NĂSCUTUL

Nou născutul este un amestec ciudat de competen țe și incapacități. Toate organele sale vitale
sunt formate și funcționale. Spre deosebire de puii altor mamifere, ochii s ăi sunt deschi și. Copilul poate
auzi, vedea și mirosi, poate plânge, se poate hr ăni și își poate mișca extremit ățile. Vom descoperi c ă
deși noii născuți își petrec cea mai mare parte din timp dormind, corpul lor este bine preg ătit pentru
viața în afara uterului matern. Multe din func țiile lor bazale cum ar fi somnul și trezirea, foamea, setea și
suptul, temperatura corporal ă sunt menținute în echilibru în raport cu ritmurile biologice.
Ei posedă un set de reflexe, multe din ele pentru doar câteva s ăptămâni, care le permit s ă se
hrănească și acomodeze într-un mediu str ăin. Cele mai multe dintre organele lor de simt sunt
funcționale sau aproape, fiind util izate pentru explorarea activ ă și selectivă a mediului. Bebelu șii sunt
capabili de înv ățare, fiecare posedând rudi mentele unei personalit ăți și a unui temperament unic.
Deși perioada neonatal ă este estimat ă diferit de la prima s ăptămână de viață la două săptămâni,
cei mai mul ți cercetători consider ă că bebelușul este nou n ăscut până la sfârșitul primei luni de via ță
independent ă.

1. FUNCȚII ȘI RITMURI DE BAZ Ă
1.1. Temperatura
Omul este o fiin ță cu sânge cald, ce ea ce presupune c ă el face eforturi de a- și menține
temperatura între anum ite limite. La noul n ăscut, reglarea temperaturii este important ă pentru că
funcțiile îndeplinite de majoritatea celulelor sunt controlate de enzime, care nu pot func ționa decât
într-un interval termic foarte îngust.

IMPORTANT
Dacă temperatura bebelu șului scade sub o anumit ă limită, unele func ții ale sale pot încetini pân ă la un
nivel periculos (de exemplu metabolismul). Daca dimpotriv ă se supraînc ălzește, activitatea sa fiziologic ă
devine prea rapid ă ceea ce activeaz ă un mecanism care scoate din func ție enzimele. Dac ă temperatura
corpului bebelu șului crește prea mult el tinde s ă respire mult mai frecvent, sângele îi devine acid, fiind
dezechilibrate și alte mecanisme biochimice și fiziologice.

La adulți mecanismul termoregl ării este bine pus la punct chiar dac ă în principiu au loc acelea și
fenomene. La cre șterea temperaturii, metabolismul este încetinit, vasele de sânge se dilat ă iar sângele
este dirijat c ătre piele unde se elimin ă căldura cu ajutorul transpira ției care se evapor ă dar și prin
respirație. Când temperatura coboar ă prea mult, c ăldura este p ăstrată prin reducerea fluxului sangvin în
piele și prin contrac ția mușchilor care genereaz ă căldură.
Nou născutul are îns ă probleme deosebite. Suprafa ța corporală expusă aerului este foarte mare
raportată la suprafa ța corpului, are un strat adipos redus și de aceea pierde c ăldură de patru ori mai
mult decât un adult. Imediat dup ă naștere apar și mecanismele de adaptare. La 15 minute de la na ștere
apare constric ția vaselor pielii datorat ă frigului iar la 2-3 ore r ăspunsul metabolic la frig este la fel de bun
ca și al adultului în raport cu greutatea sa dar nu și cu suprafa ța corporal ă. Mecanismele de
termoreglare nu lipsesc, ci s unt doar suprasolicitate.
Eficiența termoregl ării este verificat ă încă din mediul spitalului . Temperatura intrauterin ă este de
aprox. 37C iar în exterior ea dep ășește rareori 20 C. Copii se nasc uzi și sunt imediat îmb ăiați ceea ce

PSIHOLOGIA VÂRSTELOR
 
257 duce la o pierdere de c ăldură prin evaporare. Bebelu șul este astfel for țat să producă de două ori mai
multă energie pe kg.corp decât adultul în acelea și condiții.

ÎNTREBARE
Care sunt comportamentele/ activit ățile care pot indica temperamentul de mai târziu al copilului?

1.2. Activit ăți și stări
A) Activitatea dominant ă este somnul care ocup ă 4/5 din 24 de ore. Este repartizat pe 7-8
reprize, dou ă în timpul zilei și restul noaptea de regul ă 3 ore somn și 1 oră veghe, cea mai lung ă
perioadă fiind de cca. 4,5 ore. De la 6 s ăptămâni perioadele se lungesc iar cea mai critic ă perioada
pentru consolidarea somnului nocturn este 4-6 s ăptămâni. În somn copilul este mai pu țin sensibil la
stimularea și este astfel o form ă de apărare pentru copilul care nu poate acum prelucra to ți stimulii cu
care vine în contact.

DEFINIȚIE
Între formele de somn, somnul profund sau non REM se prezint ă ca o stare de repaus total f ără
cea mai mic ă mișcare motorie, cu mu șchii faciali relaxa ți și cu o respira ție liniștită și cu un model
regulat. Trezirea în aceast ă stare instaleaz ă o perioada de confuzie.
Somnul REM nu este superficial, chiar daca mai este numit și așa, din cauz ă că trecerea din
acest tip de somn în stare de veghe necesit ă o mare cantitate de stim ulare. Trezirea în aceast ă fază
permite orientarea imediat ă în realitate. În som nul REM copilul efectueaz ă mișcări bruște și scurte,
scâncește se întoarce ocazional mi șcă ochii rapid, face diferite grimase (se încrunt ă, își încrețește și își
țuguie buzele), respir ă neregulat și mai rapid decât în somnul profund.

Copilul poate prezenta și o stare de somnolență cu relativ ă inactivitate, r ăsuciri și zbateri ale
corpului ocazionale cu închideri și deschideri intermitente ale ochilor cu un model respirator regulat, dar
mai rapid ca în somnul profund.
Inactivitatea are drept ca racteristici ochii deschi și cu o expresie specific ă și o luminozitate aparte.
Activitatea propriu-zis ă: copilul poate fi t ăcut sau se exprim ă prin scâncet sau geam ăt, foarte frecvent ă
fiind activitatea motorie înso țită de respira ția neregulat ă.
B) Țipătul și plânsul apar ca o vocalizare puternic ă și intensă însoțită de activitate motorie
viguroasă, fața contorsionat ă, corpul se înro șește. La anumi ții copii pot ap ărea lacrimi la 24 de ore dup ă
naștere. În primele 2 s ăptămâni după naștere plânsul poate ocupa 2 ore din 24, 3 ore la 6 s ăptămâni,
iar între 2-5 luni o or ă. Excesul de plâns atrage aten ția fiind un r ăspuns involuntar neînv ățat.
Din punct de vedere psihologic țipătul este un r ăspuns adaptativ de înalt ă factură, menit să incite
pe părinți și să-i oblige în acordarea asisten ței, deoarece pu ține sunete din repertoriul uman sunt mai
tulburătoare și mai enervante decât țipătul copilului. Prin țipăt copilul își condiționează antrenorul social
forțându-l să-I acorde aten ție prin gesturi de lini știre (mângâieri, luatul în bra țe).

IMPORTANT
Există mai multe tipuri de țipete: 1) Țipăt – cu model de baz ă – care începe cu o form ă neregulată cu
intensitate joas ă pentru a deveni ritmic și mai puternic. 2) Modelul sup ărat – este ritmic și energic;
3) Modelul suferin ței – începe printr-un țipăt, urmează câteva secunde de lini ște urmate de episoade de
țipete energice și convulsive.

MIHAELA BOZA

258 Reacțiile parentale la cele trei tipuri sunt diferi te, maximul de disconfort apare pentru modelul doi.
S-a constatat c ă reacțiile la plânsul copilului sunt similare indiferent de sexul celui care îl ascult ă. Țipătul
are un rol func țional și ca un criteriu pentru depistarea unei st ări de boală (țipăt al copilului malnutrit) sau
a anormalit ății (țipăt de pisică – maladia Cri-du-chat).
C) Suptul ocupă o mare parte din timpul de ve ghe distribuit în 8-14 faze de hr ănire pe zi.
Diferențele individuale pot fi destul de mari la nou n ăscuții care solicit ă hrană la intervale de 1 or ă – 1oră
jumătate alții la 3-4 ore.

ÎNTREBARE
Prin ce modalit ăți poate comunica un bebelu ș?

1.3. Reflexele nou-n ăscutului

DEFINIȚIE
Reflexele sunt răspunsuri simple involuntare și neînvățate la un stimul anumit.

Deși nu toate sunt necesare supravie țuirii de durat ă, la naștere ele sunt buni educatori ai
dezvoltării neurologice a copilului. Prezen ța lor poate fi pus ă în evidență încă din faza prenatal ă când
fătul poate prezenta unele comportamente reflexe.

La naștere nou-născutul prezint ă 27 de reflexe.
Reflexul Moro este prezent în perioada pân ă la 7 luni și constă în extensia membrelor inferioare și
superioare în momentul îndep ărtării suportului pentru gât și corp. Dac ă se menține și după 9 luni
poate fi un semn de retard.
Reflexul profund (de înrădăcinare) are valoare adaptativ ă și diagnostic ă, este prezent înc ă dinaintea
nașterii și dispare dup ă a 3-a sau a 4-a lun ă de viață. Acest reflex const ă în aceea c ă la atingerea
obrazului la col țurile gurii copilul întoarce capul în direc ția atingerii, deschide gura și execută mișcări
de supt.
Reflexul pășitului. 58 % din nou-n ăscuți îl prezintă la sfârșitul primei s ăptămâni și constă în capacitatea
de a face pa și dacă sunt susținuți în poziția verticală ușor înclinați în față și atingând cu t ălpile un
suport.
Reflexul palmar (de prindere) apare în perioada fetal ă la peste 5 luni de sarcin ă. Dispare dup ă 3-4 luni
de la naștere sau dup ă alți autori se restructureaz ă și este încorporat în activitatea voluntar ă de
prindere a obiectelor care apare dup ă 4-5 luni.
Reflexul înotului se consider ă că dispare dup ă 4 luni dar pân ă atunci este prezent înc ă de la naștere și
constă în capacitatea copilulu i ca în momentul cufund ării lui în ap ă să dezvolte mi șcări coordonate a
acestor comportament s ă se mențină la suprafa ță, să nu înghită apă. Are valoare diagnostic ă.
Reacția timpurie la iluzia pr ăpăstiei este controversata dac ă este înnăscută sau învățată. Copii de 2-3
luni care sunt pu și cu jumătate de corp pe placa jum ătate transparent ă și jumătate cu model,
prezintă modificări de ritm cardiac. La 6 luni copii, de și vin cu repeziciune pân ă la marginea
“prăpastiei”, refuz ă să meargă mai departe, chiar dac ă sunt stimula ți de mame cu diferite „tenta ții”.
Strâns legat ă de activitatea reflex ă a copilului este prezent și fenomenul de habituare sau
învățare negativ ă.

PSIHOLOGIA VÂRSTELOR
 
259
DEFINIȚIE
Prin învățare negativ ă/habituare se înțelege capacitatea de inhibare a unui r ăspuns de tip reflex în
condițiile în care stimularea nu se schimb ă sub aspectul intensit ății sau este f ăcută fără pauză.
Instalarea habitu ării nu distruge și nici nu modific ă reflexul.

Habituarea este considerat ă ca fiind o prob ă a prezenței unor capacit ăți mnezice timpurii. A nu
mai reacționa la acest stimul presupune s ă-l recunoști; de aceea habituarea poate fi considerat ă și o
formă a memoriei timpurii.
Învățarea prin condi ționare operantă poate să apară la toți nou născuții la 2-5 zile, cu condi ția să
se bazeze pe un reflex esen țial pentru supravie țuire (de exemplu, reflexul profund asociat cu un stimul
sonor; la 3 s ăptămâni reflexul condi ționat se formeaz ă după 300 de repeti ții, la 5 luni dup ă 30 de
repetiții).

ÎNTREBARE
Care este importan ța habituării în dezvoltarea uman ă?

1.4. Senzorialitatea
Din ceea ce se știe astăzi, adaptarea senzorial ă monopolizeaz ă prioritar energi a sugarului în
primele 6 luni de via ță. Se poate aprecia c ă încă de la aceast ă vârstă dar și in cele ce urmeaz ă, copilul
are posibilit ăți mai mari și mai timpuriu decât se credea în ce prive ște senzorialitatea.

Vederea
Copilul are un aparat vizual intact și funcțional încă înainte de na ștere (există reacții la stimuli
luminoși puternici). Chiar dac ă este funcțional aparatul vizual prezint ă unele imaturit ăți: retina și nervul
optic nu sunt maturizate, nu are capacitatea de convergen ță a globilor oculari (apare dup ă 3 luni),
posibilități reduse de acomodare vizual ă datorită nedezvolt ării mușchilor care intervin în acest proces,
copilul vede obiecte care au dimensiuni de peste 10 cm optim fiind 20-25 cm. Vederea periferic ă este și
ea mai limitat ă, câmpul vederii unui adult acoper ă 180 în timp ce a nou n ăscutului acoper ă doar 60,
blocând 2/3 din stimul i. Acuitatea vizual ă este capacitatea de a vedea și sesiza detaliile. La nou n ăscut
este de 10 ori mai sc ăzută spre deosebire de adul t. Discriminarea vizual ă este prezent ă si se manifest ă
prin preferin ța pe care copiii o au în mod diferen țiat anumitor stimuli.

EXEMPLU
Un studiu efectuat pe copii cu vârsta între 10 ore și 5 zile arat ă următoarea ierarhie a preferin țelor:
1) fața schematic ă alb-negru
2) o hârtie colorat ă cu ceva scris pe ea
3) o schiță alb negru o ochiului
4) un cerc ro șu urmat de unul alb și unul galben
Copii sunt mai mult atra și de structuri decât de diferen țele de culoare, iar la ni velul structurilor sunt
atrași mai mult de modelele fe ței decât de alte modele, mai mult de modelele complexe decât de cele
simple, de cele ovale decât de cele drepte și de cele curbe de cele ascu țite. Copilul poate urm ări
mișcările încete și poate distinge și exprima preferin ță pentru grade diferite de luminozitate (de exemplu
un copil de 3-4 zile prefer ă în ordine: luminozitatea intermitent ă, strălucire puternic ă, luminozitate
diminuată.

MIHAELA BOZA

260 Activitatea vizual ă a nou născutului nu este nediferen țiată și haotică, ci funcționează după legi
proprii care cunoscute pot ajuta și favoriza fenomenul de stimulare și educare. Cercet ări recente indic ă
prezența unor capacit ăți timpurii ale copilului de a imita mi șcări faciale ale adultu lui. Filmarea simultan ă
a feței adultului ca fa ță stimul (surâde, scoate limba, se încrunt ă) a condus la observarea unor reac ții de
răspuns similare.

Auzul
Acest simț funcționează cu patru luni înainte de na ștere, iar aparatul neurologica ce permite
discriminarea într e tonuri este func țional probabil cu dou ă luni înainte de na ștere. În aceast ă perioadă
sunetele sunt atenuate deoarece c ăile auditive sunt umplute cu lichid amniotic. To ți nou născuții normali
pot auzi, iar unele rezultate arat ă că auzul său este la fel de bun ca al adultului.

Gustul și mirosul
Se cunosc destul de pu ține despre sim țul gustului la nou n ăscut, dar s-ar p ărea că este redus. El
nu poate diferen ția între sare, zah ăr, suc de lămâie, chinin ă sau apă distilată deși el preferă laptele sau
soluțiile dulci. Studiile art ă că în primele zile de via ță simțul gustului se dezvolt ă foarte mult.
Nou născuții reacționează vizibil la mirosuri puternice. Ei vo r întoarce capul de la mirosul de
amoniac sau o țet, putând face diferen țe între mirosuri complexe. Fine țea simțului mirosului la nou
născuți poate fi ilustrat ă de cercetarea lui MacFarlane. El a observat c ă dacă este așezat alături de
sânul mamei copilul î și întoarce capul spre aceasta înainte de a-l vedea sau atinge.

1.5. Percep ția și atenția
Atenția vizuală
După cum se va vedea mai târziu bebelu șul percepe str ălucirea, mi șcarea și regularitățile
obiectelor. Obiectele care sunt prea luminoase s au prea palide nu-I vor atrage privirea. Un bebelu ș de
2-3 zile va privi mai mult timp obiectele cu o str ălucire moderat ă decât pe cele luminate excesiv sau
insuficient. Bebelu șii răspuns rapid la mi șcare. Un nou n ăscut de 5 zile care suge dintr-un biberon î și va
opri ritmul suptului dac ă o lumină se mișcă în câmpul lui vizual. În ciuda faptului c ă cei doi ochi ai s ăi nu
urmăresc întotdeauna acela și lucru, nou n ăscutul poate urm ări un obiect în mi șcare dacă aceasta nu
este prea rapid ă. Abia spre 3-6 s ăptămâni capacitatea de urm ărire vizuală devine coordonat ă și precisă.
Contrastul. Când bebelu șii urmăresc un model, ei tind s ă urmărească cu privirea punctele de
contrast maxim. Ei nu urm ăresc sistematic întregul desen ci i și concentreaz ă atenția pe anumite por țiuni
mai relevante pentru ei anume ce le cu contrast maxim. Odat ă găsit un astfel de punct de contrast
bebelușul rămâne centrat pe el și nu mai caut ă un altul.

IMPORTANT
Atunci când cerceteaz ă mediul noii n ăscuți au tendin ța de a explora mai curând pe orizontal ă decât pe
verticală, iar dacă lumina o permite aceast ă căutare pe orizontal ă este îndrumat ă către punctele de
contrast

Atenția auditivă
Este mai greu de explorat acest tip de aten ție. De obicei este studiat indirect prin înregistrarea și
monitorizarea pulsului, a respira ției și suptului atunci când sunt expu și unor sunete. Ei r ăspund diferit la
sunete de în ălțimi diferite. Tonalit ățile joase tind s ă liniștească un bebelu ș supărat în timp ce frecven țele
înalte par s ă-l deranjeze provocând o reac ție de “înghe țare”. Exist ă de asemenea dovezi c ă bebelușul
răspunde mai repede la sunete de frecven ța vocii umane și la sunete de lungime moderat ă.

PSIHOLOGIA VÂRSTELOR
 
261 Din cele expuse mai sus reiese c ă lumea perceptiv ă a nou născutului este mai pu țin haotică
decât se credea dar de și sistemele senzoriale func ționează, capacitatea de a detecta stimuli și de a
discrimina între ei este limitat ă.

1.6. Adaptarea la mediu
Memoria și analiza perceptiv ă
Nou născutul își petrece cea mai mare par te a timpului dormind, mo țăind, cerând de mâncare
sau hrănindu-se. el este treaz și atent doar 30 de minute la 4 ore. Care este efectul pe care îl au
diferitele obiecte puse în leag ănul său de către părinți?

EXEMPLU
S. Friedman a studiat acest lucr u la copii de 1- 4 zile. O tabl ă de șah I-a fost ar ătat bebelușului timp de
60 de secunde. Stimulul a fost prezentat în mod repetat pân ă când bebelu șul se uita la el cu 8 secunde
mai puțin ca prima oar ă. În acest moment înseamn ă că el s-a obi șnuit cu acest obiect, c ă a învățat
stimulul și își amintește ceva despre el, dar este posibil și ca el să se fi plictisit. Pentru a exclude
această posibilitate cercet ătorul a arătat un alt stimul, la care copilul s-a uitat o perioad ă mai lungă ceea
ce însemn ă că l-a diferen țiat de cel anterior

Se poate concluziona c ă nou născuții pot memora anumi ți stimuli pentru 5-10 secunde, s ă și-i
reaminteasc ă și să facă diferența între ace știa și alți stimuli.

Condiții ale învățării
Una din condi țiile principale este timpul. Nu poate ex ista o întârziere a recompensei, bebelu șul
care nu prime ște o întărire în prima secund ă nu va învăța. O altă cerință este repeti ția: un stimul trebuie
prezentat în mod repetat și cu pauze foarte scurte. Aceste cerin țe își micșorează importanța odată cu
creșterea în vârst ă. Pentru bebelu ș se poate ca intervalul dintre ac țiunile lui și reacția antrenorului social
să fie mai lung de o secund ă. Pe de alt ă parte chiar dac ă temporizarea este bun ă condiția repetiției să
nu fie îndeplinit ă. Din cele dou ă condiții ale învățării se poate ca nici una s ă nu fie îndeplinit ă la timp și
să existe o “privare natural ă”, o perioad ă de timp în care bebelu șul este capabil de înv ățare dar nu are
condițiile necesare.

APLICAȚIE
Ținând cont de informa țiile din curs, men ționați criteriile și tipurile de juc ării pe care le-a ți cumpăra
copilului dv. pentru o stimulare senzorial ă cât mai complet ă.

2. PERSONALITATEA ȘI RELAȚIILE SOCIALE

Este puțin exagerat s ă vorbim despre personalitate la nou n ăscuți. La adulți personalitatea este
judecată în termeni de comportamente verbale, cognitive și emoții exprimate în context social. La nou
născuți nu se pot diferen ția astfel de categorii. Ei se pot diferen ția totuși prin activitatea motorie,
iritabilitate și reactivitate precum și după modul în care se angajeaz ă în relații sociale primare.

2.1. Activitate, iritabilitate, reactivitate
Unii nou n ăscuți sunt mai activi decât al ții, își agită mai frecvent bra țele și picioarele, utilizeaz ă
mai mult timp juc ăriile, iar acest lucru este evident pentru mame înc ă din perioada prenatal ă când
aceștia sunt de asemenea mai activi mi șcându-se mai mult și mai energic.

MIHAELA BOZA

262 Bebelușii diferă foarte mult și în privința iritabilității în general. Unii plâng foarte mult al ții nu, unii
dorm foarte mult și au la trezire episoade de iritabilitate.
O altă diferență este la nivelul reactivit ății. Unor bebelu și le place s ă fie alintați, mângâia ți în timp
ce alții reacționează la astfel de manifest ări prin crispare. Astfel de r ăspunsuri comportamentale din
partea copiilor sunt importante pentru p ărinți, care pot avea impresia c ă nu sunt suporta ți de copiii lor,
că nu sunt buni p ărinți și își formează atitudini negative care pot influen ța mai târziu interac țiunea cu
copiii lor.
Alte predispozi ții ale bebelu șului care pot fi importante pentru personalitatea c opilului au fost
identificate de Alexander Thom as (1963). Din convorbirile purtate cu mamele au fost re ținute patru
caracteristici importante de personal itate: nivel de activitate, compor tament de apropiere respingere (de
ex. Prima reac ție la un stimul nou), pragul reactivit ății, adică cantitatea de stimulare necesar ă pentru a
produce un r ăspuns și starea general ă afectivă (prietenos-neprietenos, vesel-sup ărat).

2.2. Relațiile sociale
Relațiile sociale ale nou n ăscutului pot p ărea primitive fa ță de standardele adulte . Se poate vorbi
de o relație socială atât timp cât exist ă comunicare între indivizi. Copilul comunic ă cu părinții săi, e
adevărat într-o form ă rudimentar ă mai ales nonverbal ă.
Modul în care un nou n ăscut este hr ănit a fost considerat a avea consecin țe majore asupra
dezvoltării personalit ății și a relațiilor sociale ale copilului. Astfel de idei î și au originea în teoria freudian ă
care apus accent pe impactul evenimentelor timpurii în via ța copilului. Dat fiind c ă nou născutul își
petrece cea mai mare parte a timpului din starea de veghe mâncând, este normal s ă presupunem c ă
relațiile sociale încep în perioada de hr ănire. Construc ție corpului uman face ca bebelu șul și mama să
fie situați într-o pozi ție care să faciliteze comuni carea. Copilul al ăptat are fa ța mamei la o distan ță de
circa 20-24 de cm, distan ță optimă pentru focalizarea privirii.

IMPORTANT
Ceea ce pare a fi un mod remarcabil de comunicare între nou n ăscut și părinte este imita ția.
Studiile au ar ătat că un bebelu ș de 1-2 săptămâni îl va imita pe adultul care î și deschide larg ochii, gura
sau își scoate limba. Remarcabil este c ă această abilitate social ă dispare rapid, reap ărând abia la
sfârșitul primului an de via ță. Poate cea mai evident ă metodă pe care bebelu șul o folose ște pentru a
comunica este plânsul.
În general un bebelu ș plânge pentru a spune “ajutor”, el put ând avea tipuri diferite de plâns dup ă
acum acesta este produs de foame, durere sau sup ărare. Plânsul pare a fi o activitate autonom ă. Dacă
I se pun c ăști pe urechi în care el poate auzi sunete nor male plânsul nu este întrerupt; o astfel de
activitate ar întrerupe în mo d sigur vorbirea unui adult.
Se pune întrebarea dac ă aceste diferen țe sunt detectabile de c ătre părinți sau doar de
cercetători. Dacă o mamă aude înregistr ări ale plânsului propriului copil și ale altor copii, plânsul fiind
provocat de acela și stimul la to ți, mamele î și identifică bebelușul la câteva s ăptămâni după naștere

Comunicare social ă este bidirec țională. Se pare c ă începând din momentul na șterii, copilul
detectează o anumită dimensiune social ă a plânsului și răspunde emo țional. Simner (1971) a observat
că nou născuții de 2-3 zile plâng mai fre cvent când aud un alt nou n ăscut plângând decât dac ă aud un
alt nou născut plângând decât dac ă aud alte sunete de aceea și amplitudine și frecvență. Personalul
maternităților știe că dacă un copil începe s ă plângă toți ceilalți îl imită. Unii cercet ători susțin că acest
comportament ar fi pr ecursor al empatiei.
Comunicarea apare atunci când p ărintele răspunde la plânsetul copilului. Exist ă mai multe moduri
de a-l liniști în afară de hrănire: stabilizarea temperat urii corporale prin înf ășare, repozi ționarea acestuia,
mișcarea lui care poate avea un efect lini știtor dar anumite tipuri de mi șcări sunt mai eficiente decât

PSIHOLOGIA VÂRSTELOR
 
263 altele. Un psiholog a construit un leag ăn special pentru a stabili ritmul optim al leg ănatului: o leg ănare
pe secund ă, cu amplitudinea de 5- 6 cm va calma un bebelu ș în mai puțin de 15 secunde iar acesta va
rămâne liniștit și după oprirea leg ănatului.
Stimularea auditiv ă în special prin sunet pulsatile pare de asemeni s ă liniștească copilul. Într-un
experiment, bebelu șii care au ascultat sunete comparabile cu b ătăile inimii umane timp de 4 zile au
plâns mai pu țin și au crescut în greutate mai mult decât al ții. Concluzia a fost c ă ei cu fost condi ționați în
perioada intrauterin ă la bătăile inimii materne, acest ritm având o importan ță deosebită în timpul vie ții.
Cercetări ulterioare au ar ătat că și sunetul unui metronom s au al unui cântec de leag ăn sunt la fel de
eficiente pentru lini știrea unui nou n ăscut și în general orice stimul sonor mai ales cele moderate.
După cum a fost precizat anterior, bebelu șul răspunde în special la vocea uman ă. Studii recente
arată că nou născuții la 12 ore dup ă naștere își mișcă corpul într-un ritm simila r cu cel al vorbirii umane.
Ei răspund la auzul vocii umane reale s au înregistrate, în orice limb ă, dar nu reac ționează la sunete
izolate. Cercet ătorii sugereaz ă că încă din prima zi de via ță nou născutul se preg ătește pentru vorbire.

ÎNTREBARE
Precizați și argumenta ți care sunt rolurile care le are plânsul în existen ța unui nou n ăscut.