Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor 20 [620594]

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
4
ARGUMENT

Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ’20 este tema predilectă lucrării
de față, aceasta datorându -se nu atât notei sale controversate din cadrul dezbaterilor de
specialitate din domeniu, ci preocupării pentru însemnătatea sa istorică, abordat ă mai mult
din perspectiva cultural -politică.
Desigur, abordări anterioare apropiate acestui subiect au existat, teza de față
urmărind o evoluție a mișcării studențești bazată pe relația dinamică implicată de
elementele principiului cauzalității, cu un st udiu de caz asupra manifestării sale în spațiul
clujean. Poate ca subcapitole oarecum noi – dacă nu în conținut, cel puțin în maniera de
studiu și abordare – ar fi 1.1. Noțiunile de “naționalism”, “etnicitate” și “antisemitism”
dezbătute în literatura de specialitate din Capitolul 1. Introducere , 2.4. Atitudinea
profesorimii față de studențime și revendicările acesteia din Capitolul 2 . “Generația de
la 1922” , respectiv 3.2. Organe de presă clujeană pro -naționalistă din Capitolul 3 .
Studiu de caz: Mișcarea studențească din Cluj (1922 -1923) .
Abordările rolleriste anterioare din cadrul istoriografiei comuniste – apuse într -o
eră în care mecanicitatea ideilor de legitimare a unui regim politic, alături de determinism
istoric și limbaj de lemn, nu mai sunt vizibil la ordinea zilei – au fost depășite în derularea
studiului istoric de către unii autori contemporani specializați în istoria contemporană.
Mișcările studențești, fenomenul legionar în sine, au suscitat interesul unor astfel de
notorietăți intelectu ale, preocupate și de problema pe care o ridică fascismul la nivel
internațional. În concepția unor istorici, forma preluată de fascism nu se rezuma numai la
fondarea și dezvoltarea ulterioară a unor regimuri politice caracteristice, ci și la apariția
mișc ărilor de tip autoritar și naționalist, existente cu precădere în aripa est -europeană a
continentului vizat.
Un astfel de interes e împărtășit și concretizat în cadrul lucrării de față, prin
mediul căreia sunt urmărite cauzele, frământările și disensiunile dintre studenți care, în
afară de faptul că explică într -o măsură manifestările ulterioare din 1922 -1923, pot
constitui repere ale modului de raportare a stundețimii naționaliste la ceea ce reprezenta
ideea națională în mentalitatea sa. După I. Livezeanu, întreg contextul intern era politizat
în direcția acestei idei, spre a construi națiunea pe parametri politici și culturali; era un
proces de naționalizare ce ar fi fost adoptat din rațiuni politice ce viza, în special, sfera
universitară și culturală a ț ării.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
5
Cu alte cuvinte, în cadrul lucrării de față sunt propuse aspecte de cercetare ca
modul și forma sub care s -a raportat stundețimea naționalistă la ideea națională – văzută și
ca temelie arhitectonică pentru formarea națiunii de către autoritățile libe rale aflate la
guvernarea țării – frământările care au dat naștere tensiunilor ulterioare apărute între
taberele dintre studenți și cauzele care au premers mișcările studențești ulterioare.
Demersul metodologic folosit constă în rezultat științific și meto dă. În această
manieră, se are în vedere atingerea rezultatului științific derivat din preocupările istorice
amintite prin studierea noțiunilor terminologice implicate, aplicarea acestora în cadrul
realităților istorice identificate cu ajutorul surselor pr imare și secundare, respectiv
elaborarea unui studiu de caz orientat spre mișcările studențești clujene. Primul capitol este
unul introductiv, compus dintr -o analiză conceptuală realizată în urma cercetării
dezbaterilor din cadrul istoriografiei naționale și internaționale, alături de interpretarea
datelor statistice prin metoda comparativă în vederea determinării unor aspecte legate de
structura și evoluția demografică transilvană în perioada antebelică și interbelică, a măsurii
în care acestea au influenț at contextul interbelic românesc în mediul universitar din anii
’20 la nivel regional, pe cale numerică. Al doilea capitol e realizat prin consultararea
informațiilor din surse primare și secundare și expunerea acestora sub forma unui referat
istoric. Iar cel de -al treilea capitol prelucrează datele statistice și informative din anuarele
universitare, din fondurile arhivistice din incinta Direcției Județene a Arhivelor Naționale
Cluj (DJAN Cluj), din organele de presă interbelică, folosind metoda calitativă prin prisma
analizei documentelor, în perspectiva elaborării subcapitolelor aferente.
Sursele istoriografice centrează principalele lucrări elaborate în domeniu, selectate
după nevoia proprie de interes științific și nu după renumele auctorial. Astfel, s -a găsit de
cuviință a folosi mai curând volumele semnate de Armin Heinen, Francisco Veiga,
Nicholas M. Nagy -Talavera – dintre autorii străini – respectiv Stelian Neagoe, Irina
Livezeanu și Daniel Dieaconu – între autorii români – care au contribuit într -o măsură
extinsă datelor căutate față de alte surse situate la același nivel de referință bibliografică în
cadrul literaturii de specialitate.
Lucrările de referință semnate de autorii menționați au fost consultate într -o
măsură mai restrânsă, fixată mai mu lt pe materialul de informații solicitat, fără a depăși
perioada 1919 -1925 din considerente practice. Preocuparea manifestată constă în mișcările
studențești în sine, privind cauzele și desfășurarea lor, fără implicațiile doctrinar -istorice
ulterioare care nu constituie obiectul prezent de interes.
Ca atare, monografia lui Heinen, intitulată Legiunea “Arhanghelul Mihail ”.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
6
Mișcare socială și organizație politică1 are în prim -plan reconstruirea și explicarea faptelor
Mișcării Legionare interbelice atât din perspectiva unui istoric al fascismului internațional,
cât și din cea a unui intelectual liberal. Autorul evită extremele propagandistice într -o
încercare de a st abili adevărul istoric din surse documentare solide și variate. Inițial, o teză
de doctorat, aceasta cuprinde considerații auctoriale privind fundalul socio -politic -cultural
din interbelic, cu mici incursiuni în perioada premergătoare în vederea unei înles niri
explicative și înțelegeri istorice, clarificând probleme controversate și demontând o serie
de clișee ‘nemuritoare’ făurite de propaganda comunistă. Lucrarea are în vedere și aspecte
referitoare la naționalismul “vechi” din perioada antebelică, la gen eza celui “nou” din
perioada ulterioară, la antisemitismul cultural -politic al studenților din cadrul Ligii
Apărării Național Creștine (abreviat și L.A.N.C. ), respectiv la mișcarea studențească de la
începutul anilor ’20.
Monografia următoare, semnată de Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier, 1919 –
1941. Mistica ultranaționalismului,2 este o lucrare inițială de doctorat, scrisă de pe poziții
critice întemeiate, grosso modo , pe valorile democrației occidentale vizând ideologia
legionară. Autorul abordează fenomenul legionar dintr -o perspectivă analitică politic –
socială, începând de la o documentare solidă din sfera de interes specifică și continuând
prin trasarea unei paralele comparative cu dreapta spaniolă radicală. De asemenea, sunt
elaborate considerați i analitice pe un fond socio -confesional și politic -național privind
procesul de închegare al României Mari între anii 1918 -1919, pericolul comunist și
“tulburările antisemite” din perioada de debut a anilor ‘20 (1920 -1922), constituirea “noii
drepte român ești” în perioada succesivă (1923 -1927)3 – capitole în a căror desfășurare
evenimențială autorul rămâne fidel abordărilor precedente ale istoriei Mișcării Legionare.
Cea de -a treia monografie, nominată O istorie a fascismului în Ungaria și
România, sub egida lui Nicholas M. Nagy -Talavera,4 accentuează istoricul Mișcării
Legionare, fiind o lucrare științifică anti -ideologică – după cum mărturisește însuși autorul
în Prefața sa5 – fără a ocoli totalmente elementele ideologice care țin de doctrină. Man iera
sa descriptiv -factuală denotă o perspectivă proprie cu înclinări politic -economice și sociale

1 Armin Heinen, Legiunea “Arhanghelul Mihail”. Mișcare socială și organizație politică. O contribuție la
problema fascismului internațional , editia a II -a, Editura Humanitas, București, 2006.
2 F. Veiga, Istoria Gărzii de Fier 1919 -1941. Mistica ultranaționalismulu i, Edit. Humanitas, București, 1993.
3 Ibidem, p. 62 și urm. ( passim .).
4 N. M. Nagy -Talavera, O istorie a fascismului în Ungaria și România , Editura Hasefer, București, 1996.
5 Ibidem , p. 9.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
7
asupra evenimentelor anterioare înființării Mișcării în cadrul capitolelor de interes pentru
tema abordată ( “Capito lul I. Două țări în interiorul «Țării Nimă nui» a Europei: Ungaria și
România ”, „Capitolul II. Evreii din Ungaria și România ”, „Capitolul III. Fascismul în
Ungaria ”, „Capitolul IX. Emisarul Arhanghelului ” – cu referire directă la personalitatea lui
Codreanu fără de care Garda de Fier nu ar putea fi înțeleasă în profunzimea sa1). E o
lucrare de referință care își propune, începând cu nominația sa, o paralelă între țările vecine
precizate referitor la ceea ce consideră autorul a fi fost fascism, având un trecut care să le
întrepătrundă în interesele s pecifice fiecăreia. Într -o tentativă de a stabili adevărul istoric în
cadrul dezbaterilor din domeniul de interes referitoare la problema fascismului
internațional, lucrarea are la bază ani întregi de studiu aprofundat și reflexii diverse
construite pe ace st subiect.
Mai departe, intrând în istoriografia românească din domeniu, Viața universitară
clujeană interbelică (Triumful rațiunii împotriva violenței) , semnată de Stelian Neagoe,2
este o primă jumătate a monografiei concepute în două volume, legată de factualul
universitar clujean elaborat din pespectiva istorică. Repartizată în trei capitole, aceasta
vizează, pe rând, începuturile învățământului universitar din perioada antebelică („Ultimul
dor al vieții lui Avram Iancu ”), deschiderea și organizarea ac tivității Universității, lecția
inaugurală rostită de Vasile Pârvan, darea de seamă a rectorului Sextil Pușcariu, structura
universitară, cadrele didactice, biblioteca, viața studențească și altele în cel dintâi an
universitar clujean 1919 -1920 („Datoria v ieții noastre ”), reconstituirea istoriei Universității
în prima decadă („Întâiul deceniu ”), întregul volum finalizându -se cu „ Surse documentare
și note bibliografice ”.
De asemenea o teză de doctorat în forma sa inițială, lucrarea Cultura și
naționalismul în România Mare, realizată de Irina Livezeanu,3 a fost scrisă din perspectiva
politic -culturală privind învățământul românesc și sarcina unificării culturale a provinciilor
recent alipite Vechiului Regat după înfăptuirea unirii naționale din 1918. Studiul de
amploare, dorit a fi elaborat fără idei preconcepute, urmărește rolul jucat de învățământ în
decursul procesului de construire al națiunii române într -un context al tensiunilor culturale
transpuse pe plan inter -etnic. În același timp, autoarea își propu ne o cercetare a celor dintâi
germeni ai aripei naționaliste generaționale de la 1922, manifestată și desfășurată în viața

1 Ibidem , p. 341.
2 Stelian Neagoe, Viața universitară clujeană interbelică (Triumful rațiunii împotriva violenței) , vol. I,
Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1980.
3 Irina Livezeanu, Cultură și naționalism în România Mare 1918 -1930 , Editura Humanitas, București, 1998.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
8
universitară interbelică, ca parte aliată voluntară a procesului de naționalizare inițiat după
Marea Unire din 1918.
Încadrându -se în aceeași tipologie a lucrărilor doctorale de mai sus, cea din urmă
sursă istoriografică folosită este una românească, redactată în chip deosebit, riguros
metodologică, pe baza unui material documentar bogat, solid și inedit. În această manieră,
lucrarea Realitatea unui mit – Corneliu Zelea Codreanu, semnată de prof. dr. Daniel
Dieaconu,1 are în perspectivă aducerea unor contribuții favorabile – din punct de vedere
istoric – istoriei Mișcării Legionare, studiindu -se etapa codrenistă din cadrul acesteia. Sunt
incluse aspecte de cercetare legate de istoria evreilor din regiunea moldavă, de
manifestările naționale din cadrul acestei zone, de “precursori ai legionarismului” ,2 alături
de alte abordări ce țin de perioada antebelică în virtutea notei explicative a c auzelor
implicate ulterior. Desigur, este luată în discuție și perioada interbelică numită
“protolegionară” , situată cronologic între anii 1919 -1927,3 din cadrul căreia au fost
extrase informațiile necesare prezentei lucrări. În același timp, volumul este împodobit cu
intervenții de ordin terminologic variat, redate pe plan conceptual. În sensul acesta, Studiul
introductiv nominat Geografia națiunii, aparținând conf. univ. dr. Silviu Costachie,4 s-a
dovedit a fi un sprijin temeinic pentru bunul uz al unor termeni ca națiune, naționalism,
național, etnie și altele asemănătoare acestora.
Unele dintre lucrările istoriografice prezentate au la bază o documentare
riguroasă, elaborată după o perioadă îndelungată de timp, refle cții și preocupări în
domeniu, beneficiind și de o bogată alimentare bibliografică din fonduri arhivistice, după
caz. Acestea, alături de articole și studii publicate în reviste, anuare sau volume colective,
precum și publicațiile din epocă, constituie un adjuvant care facilitează demersul inițiat.
Capitolele din lucrare a de față își propun o tratare a subiectului în mod structurat
și organizatoric, împărțindu -se în trei diviziuni: Capitolul 1 . Introducere , Capitolul 2.
“Generația de la 1922” și Capitolul 3 . Studiu de caz: Mișcarea studențească din Cluj
(1922 -1923) ) – analizate din perspectiva cultural -politică. Acestea vin împărțite în
subdiviziuni, contribuind la apanajul lucrării, preze ntate succint în rândurile următo are.
În această manieră, Capitolul 1 . Introducere este alcătuit din 1.1. Noțiunile de

1 Daniel Dieaconu, Realitatea unui mit , Editurile Cetatea Doamnei din Piatra -Neamț și Timpul din Iași, 2009.
2 În cadrul primului capitol – în ibidem, pp. 50 -115.
3 Abordată mai amplu în cel de -al treilea capitol – în ibidem, pp. 184 -237.
4 Conf. univ. dr. Silviu Costachie din cadrul Facultății de Geografie aparținând Universității din București, cu
studiul conceptual introductiv “Geografia națiunii”, 15 decembrie, 2009 in ibidem, pp. 16 -49.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
9
“naționalism”, “etnicitate” și “antisemitism” dezbătute în literatura de specialitate ,
respectiv 1.2. Aspecte legate de structura și evoluția demogra fică din Transilvania ante- și
interbelică. Pornind de la o terminologie discutată pe plan național și internațional în
dezbaterile din domeniu, capitolul se finalizează cu o analiză statistică a datelor privind
structura și evolutia demografică din regiunea transilvană antebe lică și interbelică.
Consultarea recensămintelor din 1910 și 1930 a făcut posibilă o oarecare identificare a
populației urbane și rurale după criterii etno -confesionale în vederea unei ameliorări a
posibilelor cauze explicative. De asemenea, tratarea compa rativă a perspectivelor istorice
aparținând unor autori specializați în domeniu reliefează nivelul analitic prezent în
istoriografia actuală privind cazualitatea și evoluția mișcărilor de tineret.
Capitolul 2 . “Generația de la 1922” are în vedere o sistematizare în patru
subcapitole, anume: 2.1. Contextul interbelic românesc. Situația universitară în decen iul
trei al secolului trecut, 2 .2. Viața studențească. Asociații studențești, 3.3. Mișcarea
studențească de la 1922 -1923 și 3.4. At itudinea profesorimii vis -à-vis de studențime și
revendicările acesteia. Acest capitol, deși al doilea pe scară numerică, e cel care
finalizează partea generală, pregătind studiul de caz esențial la care face referire titlul
lucrării. Pe această cale, sunt trecute în registru contextul existent la începutul
interbelicului românesc situația materială și numerică pe plan etno -confesional din cadrul
centrelor universitare din țară, maniera în care s -au oglindit aceste aspecte în viața
studențească, preocupări le culturale studențești și asociațiile formate, frământările și
tensiunile survenite care au dus treptat la tabere și manifestări concretizate în mișcările
studențești cunoscute și atitudinea variată a profesorilor față de studenți, respectiv față de
cererile radicale ale acestora.
Capitolul 3 . Studiu de caz: Mișcarea studențească din Cluj (1922 -1923)
marchează nominația celui din urmă capitol care tratează modul de desfășurare al acestei
mișcări pe plan local. Prin mediul documentației arhivistice, a anuarelor locale și a presei
epocale s -au putut lua în considerare reprezentarea numărului de studenți după criterii
etno-confesionale și după zona geografică de proveniență – în cadrul celui dintâi subcapitol
intitulat 3.1. Situația studențească la Cluj din punct de vedere statistic. Totodată, s -au
analizat în mare substraturile ideologice ale unor publica ții periodice locale care
împărtășeau într -o măsură mai amplă sau mai restrânsă din naționalismul studențesc, redate
în mod selectiv în cadrul celui de -al doilea subcapitol nominat 3.2. Organe de presă
clujeană pro -naționalistă. În ultimul subcapitol, anum e 3.3. Soluționarea posibilă privind
problemele identificate de către studențime în mediul universitar, e tratată opțiunea de

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
10
rezolvare propusă de către studenți pentru problemele constatate în universități, fiind vorba
despre aplicarea unor măsuri restric tive în ceea ce privea numărul de evrei din facultăți –
măsuri ce existau și în afara spațiului românesc, fiind aplicate cu succes în statele vecine.
Limitele lucrării au în vedere lipsa de acces la unele din fondurile arhivistice
corespunzătoare, respectiv la documentația potrivită cu nevoile solicitate pe parcursul
derulării lucrării de cercetare. Totodată, lipsa de acces vizând mai multe organe de presă
locală, alăturată indisponibilității unor mai multe numere din cadrul celor consultate
îngreun ează considerabil demersul științific inițiat la nivel calitativ.
Concluzionând, compararea unor concepții și puncte de vedere istorice, a unor
date statistice pe baza criteriilor etnice, precum și redarea factuală a posibilelor cauze
implicate în desfășur area tulburărilor ulterioare – fără a fi neglijat pe alocuri aspectul
psihologic reprezentativ în tratarea urmele lăsate de război în mentalul colectiv – compun
premisele redactării tezei de licență, intitulate Mișcările studențești din Cluj la începutul
anilor ’20. Metoda de cercetare aplicată sub forma studiului de caz de la final tratează și
soluția identificată în ceea ce constituia numerus clausus , analizată și în contextul
celorlalte medii universitare românești, cu accentul pus pe cel clujean. Din ca drul acestuia,
pot fi remarcate primele propuneri similare de aplicare la nivelul conducerii administrative
și profesorale încă din anul 1919, înainte de manifestările studențești pornite în mase pe
străzile orașelor mari.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
11
Listă a tabelelor

1.1. Structura etnică din Transilvania în 1910 și 1930 ……… ……………….. ..22

3.1. Structura etnică a studenților din facultățile Universității clujene ………. 64

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
12
Capitolul 1 . Introducere

1.1. Noțiunile de “naționalism”, “etnicitate” și “antisemitism” dezbătute în
literatura de specialitate
1.2. Aspecte legate de structura și evoluția demogra fică din Transilvania
ante- și interbelică
1.3. Sumar

1.1. Mișcarea studențească de la începutul anilor ’20 a pornit de la reali tățile și
frământările vremii, având în vedere și anumite direcții sau curente naționaliste anterioare
bazate pe noțiunile de naționalism , etnicitate și, într -o măsură restrânsă, pe antisemitism
politic -economic și cultural . Naționalismul românesc deriva d in identitatea etnică , fiind
consolidat încă din perioada antebelică de tendințe sau reacții contra evreilor sau contra
activității economice și politice evreiești, centrând problema evreiască în cadrul
dezbaterilor politice și a controverselor culturale d e atunci.1 Studenții naționaliști de mai
târziu ridicau din nou această chestiune din considerente cultural -politice, vizând
procentajul israelit existent în mediul universitar , precum și asocierea studenților evrei cu
posibili agenți bolșevici infiltrați în noul stat unit în 1918. Primul aspect e mai mult de
ordin cultural datorită semnificației mediului în care a apărut, în timp ce al doilea e mai
mult politic, dat fiind conți nutul implicat.
Aceste două aspecte, din perspectiva cărora e și elaborată lucrarea de față, sunt
complementare în evoluția unei națiuni – fapt evidențiat prin interdependența dintre cele
două noțiuni ilustrate de politică și cultură . Dacă e să (re)luăm, vreme de un răgaz, sensul
etimologic al celui dintâi termen amintit, vom ajunge la vechile polis -uri grecești, cetățile
antice de guvernare. Politica în sine e, în sensul său primar, actul de a face ordine în cetate,
de a o guverna în folosul unei funcțion ări adecvate. Din punct de vedere ontologic, această
nevoie survine în momentul alăturării precedente a economicului cu spiritualul într-o
comunitate dată, în cadrele posibile ale unei identități colective. Formele variate de
guvernare care provin din aces t proces sunt rezultatul modului de gândire raportat la
dorințele politice prezente într -o cetate anume ce dispune de împrejurări geografice și
spirituale deosebite, marcând astfel politicul sau maniera în care se vrea a fi cetatea.
Culturalul vine în întâ mpinarea susținerii sale , ca formă de promovare, dar și ca afirmare a

1 L. Volovici, Ideologia naționalistă și „problema evreiască”.. , Edit. Humanitas, București, 1995, pp. 28 -29.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
13
unei națiuni pe cale intelectuală. Stricto sensu , cultura e expresia trăirilor și a valorilor unei
comunități de oameni, fiind de natură imaterială.1 Fără cult, aceasta se rezumă la stadiul de
civilizație în sensul unui soi de structură amorfă.2 Ca atare, importanța conservării culturale
în notele etnicității sale atribuite construirii și menținerii unei națiuni în cadrul politic
constituit pe bazele statale poate fi o constantă în gâ ndirea și acțiunea studențească
interbelică românească.
O analiză a naționalismului studențesc este efectuată din exterior și de istoricii
Armin Heinen, Francisco Veiga și Irina Livezeanu, printre alți autori care au avut în vedere
acest fenomen. În concep ția acestora, naționalismul adoptat și practicat de liderii
studențimii greviste, în speță Corneliu Zelea -Codreanu în Iași și Ion Moța în Cluj, preluase
premisele naționaliste existente la nivel cultural în perioada antebelică. Nota originală
deriva din ur mările Primului Război Mondial (1914 -1918) care legitima lupta împotriva
inamicului pentru apărarea patriei, dând naștere unui tip de naționalism militant care
apărea pentru prima dată pe scena central -est europeană.3
Naționalismul în sine, ca termen conc eptual, a întreținut varii dezbateri datorită
caracterului său complex și, totodată, controversat de -a lungul vremii. Având ca rădăcină
latinescul natio , marcând nașterea ca sens semantic, acesta “reprezintă o expresie politică
a aspirațiunilor naționale reflectată, de regulă, prin sentimente profunde de apartenență la
o națiune și de atașament față de aceasta, care reflectă conștiința națională”. Se poate
dezvolta de la o idee sau principiu la o doctrină la nivel politic, fără a -și neglija
substraturile e tnice de la care a plecat, definindu -se și ca “expresie politică a
naționalității” .4
Conținutul său are, de regulă, o legătură adâncă sau directă cu etnicitatea sau
identitatea etnică , ce implică, în ansamblu, “starea de a fi etnic sau de a aparține unui
grup etnic” .5 Atât înainte cât și după momentul unionist din 1918, statul român cuprindea
o populație precumpănitor rurală. Acest lucru scotea în evidență și o țară preponderent

1 Sergiu Tămaș, Dicționar politic. Instituțiile democrației și cultura civică, ediția a II -a revăzută și adăugită,
Casa de Editură și Presă “Șansa” S.R.L., București, 1996, pp. 72 -73; Simion Mehedinți, Civilizație și cultură,
Concepte, definiții, rezonanțe, Editura Trei, 1999, pp. 101 -119.
2 Ilarion V. Felea, Religia culturii , Edit ura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad, 1994, p. 10.
3 A. Heinen, op. cit. , p. 26, p. 73, pp. 96 -97; Dragoș Zamfirescu, Legiunea Arhanghelul Mihail de la mit la
realitate , Editura Enciclopedică, București, 1997, p. 48.
4 Conf. univ. dr. Silviu Cos tachie, “Geografia națiunii” in D. Dieaconu, op. cit. , p. 43, p. 45.
5 Octavian Tătar, “Identități și solidarități medievale în Europa”, Terra Sebvs. Acta Mvsei Sebesensis , nr. 1,

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
14
agrară în cadrul căreia pământul național reprezenta o valoare însemnată pentr u clasa de
bază a societății care îl muncea și cunoștea: țărănimea .1 Formată pe baza solidarităților
etnice în timp – concept studiat și dezvoltat cu atenție de istoricul prof. dr. Ioan -Aurel Pop
– concretizată ulteri or în ceea ce autorul numește națiune m edievală până la cele dintâi
tipare politice ale statului modern, aceasta avea o oarecare conștiință națională încă din
medievalitate, generată din pract icile unei spiritualități în comun privind limba, religia,
tradiția și istoria sa pe fostul teritoriu dacic, ca înscrisuri ale comuniunii formate. Desigur,
nu poate fi vorba și nu a existat vreodată în rândul maselor populare o idee majoritară, cu
atât mai puțin unanimă, vizând o unire geo -politică propriu -zisă – fapt semnalat atât de
autorul în cauză, cât și de Eminescu la vremea sa – dar nici plasarea realităților istorice la
polul opus, cu referire la negarea oricăror legături etnice între locuitorii unui teritoriu dat,
nu poate fi pusă sub auspiciile unei validități credibile. Cu riscul de a împărtăși o frază
clișeizată de acum, adevărul se află undeva la mijloc.2
Notele unei atari etnicități erau întărite și de conștientizarea originii comune,
acordându -se o importanță deosebită caracterului latin cu rol esențial în formarea ulterioară
a unei individua lități neslavizate în ansamblu. Leon Volovici, va pune acest fenomen pe
seama fondării unui “adevărat «mit al identității»” , preluat ulterior de elitele intelectuale
în ajunul anului 1848.3 Prețuirea pământului autohton de către țărani și trăirea menținută
într-o concepție simplă a vieții nu dădeau prilejul făuririi unui naționalism în sensul
modern al lucrurilor, dar lăsa loc pentru dorința de apărare a teritoriului locuit în timpul
invadărilor.
Din cauza așezării sale geografice, considerate strategice d in prea multe puncte de
vedere, spațiul românesc a fost deseori atacat de străini sub forma invaziilor din vechime,
ceea ce a condus l a o asociere negativă a acestora sub diferite nominații, în funcție de caz.
Migrările ulterioare ale altor porțiuni de pop oare și conviețuirea cu elemente alogene au
întărit bazel e a ceea ce istoricii amintiți anterior consideră a fi tendințe xenofobe și

Sebeș, 2009, pp. 177 -178; v. Dinu Bălan, “Etnie, etnicitate, națiune și naționalism. Câteva precizări
terminologice”, Codrul Cosminului. Analele Științifice de Istorie. Universitatea “ Ștefan cel Mare”, nr. 12,
Suceava, 2006, pp. 95 -96.
1 F. Veiga, op. cit. , p. 21, p. 23, p. 31; N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , pp. 49 -50; L. Volovici, op. cit. , p. 25.
2 Ioan-Aurel Pop, Națiunea română medievală. Solidarități etnice românești în secolele XIII -XVI, Editura
Enciclopedică, București, 1998, pp. 5 -13 ( passim. ); M. Eminescu, Publicistică. Referiri istorice și
istoriografice , Cartea moldovenească, Chișinău, 1990, pp. 295 -296.
3 L. Volovici, op. cit. , p. 23.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
15
antisemite , punându -le pe seama unor prejudecăți etno -confesionale și invidii materiale sau
complexe de inferioritate man ifestate la nivel colectiv.1
Noțiunea de antisemitism depășește referințele legate de evrei, în sens etimologic,
cuprinzând și popoare ca arabii, intrând toate sub denumirea generică de popoare semitice .
În astfel de context unii istorici ar fi preferat un concept mai distinctiv, ca cel de iudeofobie
sau anti-iudaism , după caz. Chiar și în sensul în care a fost conceput inițial, în 1879, acesta
corela termenul mai mult cu o adversitate sa u ostilitate pri mordial rasistă pornită din
considerente biologice împotriva unei întregi seminții de iudei2 și nu contra unui grup
evreiesc restrâns, existent în multe țări sub forma minorităților etnice, privite nefavorabil
din altfel de rațiuni decât cele menționate (i .e. economice, culturale, sociale, politice etc.).
Desigur, în afară de sensibilitățile pe care le poate atinge, e o altă temă de discuție, însă
unele precizări de ordin terminologic erau totuși necesare în cadrul de față pentru
înțelegerea modului în care acest aspect mai delicat a fost tratat în capitolele ce urmează.
Printr -o oarecare extrapolare, s -ar putea vorbi și despre un naționalism al maselor
populare, mai mult în sensul de sentiment sau reacție la împrejurările curente,3 având ca
nucleu de motiva re dragostea sau interesul pentru pământul nativ – aspect remarcat cu
precădere în cadrul vastei participări la război a păturii țărănești.4
Totodată, nemulțumirile pe scală socială și economică duseseră până în 1907 la
mișcări și răscoale, continuând în mod pasiv până la momentul revoluționar rus o de cadă
mai târziu. A stfel de mâhniri – încărcate și de un regres invers proporțional privind
raportul natalitate -mortalitate defavorabil populației autohtone din pricini materiale
insalubre și multe alte neferi ciri – vizau , pe de o parte, într-o măsură destul de consistentă ,
arendașii din Vechiul Regat (fiind vorba despre greci și bulgari în zona de sud a țării,
respectiv de evrei în partea moldavă de nord -est), ceea ce întărea rezerva sau atitudinea
împotriva a ceea ce era considerat a fi străin din punct de vedere etnic .5 Pe de altă parte,
acestea îngrijora u autoritățile guvernamentale și chiar monarhice la conceperea posibilității
de pierdere a puterii politice prin pierderea compone ntei sociale de bază a structurii

1 Ibidem , pp. 25 -26 – fără a exclude toleranța religioasă; A. Heinen, op. cit. , p. 39, p. 58; F. Veiga, op. cit. ,
pp. 6 -57, p. 61; I. Livezeanu, op. cit. , pp. 349 -350; N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , pp. 67 -68.
2 S. Tămaș, op. cit. , pp. 25 -26.
3 Vizând coexistența cu un segment multietnic și aspectele socio -politico -economice nerezolvate pe care le
implica pământ ul și teritoriul național din spațiul regățean înainte de 1918 – în A. Heinen, op. cit. , p. 54.
4 F. Veiga, op. cit. , pp. 20 -21, p 36; N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 38, p. 45, p. 50.
5 Ibidem , pp. 50 -51; F. Veiga, op. cit. , pp. 23 -26; Keith Hitchins, România 1866 -1947 , ediția a II -a, Editura

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
16
societale (75-80% țărani) în cazul în care aceasta s -ar fi lăsat i nfluențată de noul val
socialist european .
Ca metode de prevenire, au fost promise în plin război împroprietărirea și
participarea prin vot la viața politică a țării, fiind concretiz ate ulterior sub forma reformei
agrare și electorale într -un timp de “prim ăvară a reformelor ” la nivel european. Aceste
măsuri majore erau luate mai mult din considerente politice – prima ca “supapă de
siguranță” , a doua ca înlesnire a influenței electorale ulterioare căreia nu -i era străină lipsa
de exersare politică a păturii sătești.1 Printre puținele avantaje sau semi -avantaje s -a aflat și
o ușoară îmbunătățire materială a maselor țărănești care și -au îngăduit să -și trim ită copiii la
studii sup erioare în centrele universitare românești semnificative.2 În timp, procesul
politic -cultural de alfabetizare, alăturat reformelor amintite, avea să ducă la ceea ce A.
Heinen numește a fi “modernizarea mental ă” a țărănimii.3
Din rândurile noii studențimi cu origini țărănești, formate într -o tradiție și un spirit
de disciplină dobândit și dezvoltat la sat, aveau să răsară tinerii idealiști – și poate tocmai
de aceea atât de radicali în cererile lor – de un naționalism lipsit de nuanțele regionaliste,4
fiind adaptate sau potrivite noului context politic intern; aceștia aveau să fie influențați de
figurile lui Moța și Codreanu, lăsându -se ancorați în mișcările studențești de mai târziu.
Venind într -un spațiu orășenesc înstrăinat de valorile intelectuale r omânești și
conținând cotingente israelite semnificative, astfel de tineri soseau dintr -un mediu în care o
atare stare de lucru era privită drept o primejdie națională, sub auspiciile unor temeri etnice
– în concepția lui Heinen .5 După I. Livezeanu, aceast ă stare de lucruri ar fi dus inevitabil și
la o complexare pshiho -intelectuală a săteanului român , care se mutase în mediul urban,
din pricina absenței unui statut social superior și a stânjenirii legate de inferioritatea sa
numerică, trăind într -o “lipsă de relevanță” în cadrul spațiilor cultural -citadine.6 Într-un
cadru fără experiențe democratice statale anterioare7 și fără o clasă de mijloc românească
(cea de atunci fiind reprezentată, în mare parte, de evrei – ca revers al prohibițiilor de

Humanitas, București, 1998, pp. 338 -341 – privind în mod detaliat condițiile extrem de precare de trai.
1 N. Talavera, op. cit. , pp. 45 -46, p. 49, pp. 53 -54; F. Veiga, op. cit. , pp. 20 -23, p. 28; I. Livezeanu, p. 20.
2 Ibidem , p. 288; K. Hitchins, op. cit. , p. 341; N. M. Nagy Talavera, op. cit. , pp. 50 -51.
3 A. Heinen, op. cit. , p. 35.
4 I. Livezeanu, op. cit. , p. 345, p. 351.
5 A. Heinen, op. cit. , p. 35, p. 54; I. Livezeanu, op. cit. , p. 17, pp. 18 -21; F. Veiga, op. cit. , pp. 60 -61; N. M.
Talavera, op. cit. , pp. 49 -50, L. Volovici, op. cit. , pp. 25 -27.
6 I. Livezeanu, op. cit. , p. 348.
7 A. Heinen, op. cit. , p. 59; N. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 57 (pp. 50 -57 passim. ); F. Veiga, op. c it., pp. 29 -30.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
17
încetățenire și împământenire prevăzute în lege până în 1923),1 noua generație avea
menirea de a umple acel spațiu social pe plan etno -cultural dintre conducerea statală și
ruralitate, ilustrând “o elită națională în formare”.2
În perspectiva Irinei Livezeanu, atenția acordată de stat studențimii țărănești
reprezenta mai mult un instrument politic în procesul de clădire a națiunii române ce
dispunea de voluntariatul studențesc în vederea unei facilitări a naționalizării la nivel
educațional și cultural. În acest scop se inițiase, anterior, “o politică culturală activă,
intervenționistă” vizând românizarea infrastructurii instituționale și educaționale în mediul
citadin și sătesc, ameliorarea condițiilor studențești, transformarea centrelor univ ersitare în
focare naționaliste și excluderea elementelor elitiste de altă etnie din mediul universitar și
din cel orășenesc.3
Chiar și așa, practicile corupte, violente și demagogice existente pe scena
politică,4 precum și resorturile considerate insufici ente în aservirea elementului studențesc
autohton,5 nu au lăsat indiferentă studențimea provenită din “baza agrară sănătoasă” a
țării, revoltându -se și ridicându -se împotriva politicienilor venali. Din perspectiva sa,
tocmai această slăbiciune de caracter făcuse posibilă cedarea drepturilor politice evreilor în
stat, ca urmare a noului context european și a presiunilor din exterior.6 Această
configurație etno -socială și culturală existentă în spațiul urban a creat pre misele unei
atmosfere favorabile unei îm potriviri de durată în ceea ce era denunțat ca fiind de pericol
național – împotrivire corelată cu “o personalitate politică de tip carismatic” , alternând de
la caz la caz.7 Atitudinea a fost îndreptată împotriva iudeilor și avea să ducă ipso facto la

1 N. Nagy -Talavera, op. cit. , pp. 55 -57, pp. 69 -71, p. 341; F. Veiga, op. cit. , p. 20, pp. 30 -31, pp. 57 -59, p. 62.
2 I. Livezeanu, op. cit. , p. 351.
3 Ibidem , pp. 349 -351; Ioan Bolovan, „Câteva considerații privind caracteristicile demografice ale populației
Transilvaniei între Revoluția pașoptistă și Primul Război Mondial” in Acad. Cornelia Bodea, Națiunea
română. Idealuri și realități istorice , Editura Academiei Române, București, 2006, pp. 304 -305.
4 N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , pp. 54 -55; F. Veiga, op. cit. , p. 29.
5 A. Heinen, op. cit. , p. 35.
6 Afirmarea naționalităților și protejarea minorităților etnice garantate de tratate internaționale, respectiv de
intervențiile unor organizații mondiale, ca Alianța Israelită Universală , în favoarea asigurării drepturilor
evreiești în stat – în N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 67, p. 68; F. Veiga, op. cit. , pp. 57 -62 (passim. ) –
uneori pe temeiuri ireale – în I. Bolovan, “Interferențe româno -italiene în problema situației evreilor din
România la începutul secolului XX” in I. Bolovan, C. Mureșan et al . (coord.), Perspective demografice,
istorice și sociologice. Studii de populație , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2008, pp. 440 -444.
7 A. Heinen, op. cit. ; N. M. Nagy -Talavera, op. cit., p. 339.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
18
antipoliticianismul ulterior al mișcării, inițiată prin acțiuni anticomuniste și nuanțată în stil
ca urmare a transformărilor petrecute la nivel psihologic , lansate î n timpul conflagrației
mondiale ce proiecta ipostaza confruntării inamicului în vederea unei cauze naționale ca
fiind normală, acordând legitimitate actului în sine și dobândind simpatie în cadrul opiniei
publice din anii ’20.1 Acestea constituiau componentele ideologic -politice ale noului
naționalism militant, inspirat din cadrul tacticilor belicoase anterioare.
Dar bazele ideologice originau încă din perioada antebelică, manifes tând un
naționalism românesc înr âurit de vederi orientate împotriva evreilor pe plan economic,
politic și cultural, la nivelul elitelor. În genere, aceste elite prove neau din cadrul maselor
populare care alcătuiau majoritatea compozită a nației românești. Activitatea lor privind
ideea națională s -a conturat cu precădere în secolele XIX -XX, unde au dezvoltat premisele
etnicității prin promovarea originilor daco -traiane ale nației și prin accentuarea noțiunilor
de conștiință națională și ideal românesc în discu rsul naționalist de atunci. În opinia
istoricului L. Volovici, naționalismul elitelor uza – în perioada sa de formare – de ideile
etnicității în vederea unei consol idări proprii , comparativ cu modul în care identitatea
etnică a pus bazele unui sentiment național în rândul maselor popu lare, în timp .2
Promovarea identității etnice de către elitele cultural -politice s -a făcut în mod
diferit de către unii reprezentanți a i culturii române, unii reliefând și componenta esențială
a creștinismului în identitatea și conștiința națională, atingând sensibilitatea și înțelegerea
păturii țărănești evlavioase și profund religioase. Din păcate, acest aspect avea să se
repercuteze ne gativ în mentalitatea și activitatea unuia dintre cei mai cunoscuți antisemiți
ai perioadei interbelice, A. C. Cuza. A vea să se regăsească într -o variantă militantă și în
perspectiva de lucru a lui Moța și Codreanu, însă altfel. După I. Livezeanu și A. Hei nen, la
fondarea noului stat român în 1918, adevărata identitate națională (mai mult în sensul unei
identități cetățenești la nivel național, contrare celei etnice) nici nu era formată ca atare,
existând dificultăți de închegare cultural -politică și admini strativă a națiunii. Fapt pentru
care o construire a acesteia era necesară pe toate palierele posibile. Autoritățile politice ale
timpului au identificat obținerea posibilă a acestui rezultat în procesul de românizare .3
După L. Volovici, ideea națională a prins avântul unui “mit național” începând
din secolul al XVIII -lea, alăturat sentiment ului unei primejdii permanente datorat
intervențiilor străine otomane, austriece și rusești atât înainte de afirmarea independenței

1 D. Dieaconu, op. cit. , p. 227.
2 L. Volovici, op. cit. , p. 23.
3 I. Livezeanu, op. cit. , p. 13, pp. 15 -16, p. 30, pp. 349 -350, p. 351; A. Heinen, op cit. , p. 58.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
19
Principatelor dunărene, cât și ulterior acesteia. Pe această cale, autorul plasează în acest
spațiu al cauzalității “una din rădăcinile xenofobiei și neîncrederii față de străinul extern
și intern” . De asemenea, rațiunile politice ale generațiilor intelectuale elitiste privind
“unitatea națională și suveranitatea” înainte de 1877 au dus la transformarea
sentimentului na țional într -o ideologie ce a dominat ulterior scena socio -politică și
culturală a țării.1 A. Heinen identifică în naționalismul de la finele secolului XIX mai
curând o rea cție sub forma unei ideologii autonome decât o atitudine propriu -zisă la
situația geo -politică a țării, tensio nată pe plan politic -cultural din pricina intereselor externe
ale puterilor politice învecinate care puteau dăuna aspirațiilor unioniste de atunci .2 I.
Livezeanu menționează necesitatea praxisului ideologic și politic în redefinirea și
restructurarea unei societăți etnicește enclavizate pentru a o face compatibilă pe plan
politic -cultural cu procesul de construire sau de inginerie politică a unei na țiuni.3
Principalii reprezentanți ai naționalismului cultural, care au inspirat în activitatea
lor generațiile naționaliste ulterioare, au fost M. Eminescu, V. Alecsandri, V. Conta, A.
Popovici, N. Iorga și A. C. Cuza (cu deviațiile nefericite implicate ulterior). Notorietăți
culturale , aceștia sunt analizați – în litera tura de specialitate recentă – în ip ostaza unor
ideologi cu orientări împotriva străinilor (îndeosebi interni ), marcând tendințe xenofobe și
antisemite la nivel economic, social , politic și cultural în diferite nuanțe și măsuri.
Relicvele fanariote din cadrul guvernării liberale din perioada antebelică adăugate
peste ceea ce era considerat a fi grecizarea sistemului politic și evreizarea economică – în
mentalitatea naționaliștil or români – erau pricini de tensiune ce apăsau peste vechile temeri
și rezerve în privința intervenției străine în defavoarea aspirațiilor de unitate națională. În
mod adițional, masa precumpănitoare a țărănimii în cadrul structurii sociale determina o
orientare către lumea satului și a valorilor reprezentative și ipso facto către elaborarea unor
tipologii defavorabile elementelor alogene.4 Rezultatele au constat în fortificarea în timp a
unui antisemitism politic, cultural, economic și social (cazul lui A. C. Cuza exprimă un
antisemitism propriu -zis) atât la nivelul elitelor culturale ale țării, cât și la nivelul celor
politice – vizând reprezentanți politici semnificativi ai vremii .5

1 L. Volovici, op. cit. , pp. 23 -24 ș. urm.
2 A. Heinen, op. cit. , pp. 25-26; p. 53.
3 I. Livezeanu, op. cit. , pp. 13 -14.
4 N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 47, p. 350; L. Volovici, op. cit. , pp. 25 -27.
5 În frunte cu Brătienii și figura monarhică a lui Carol I ce practicau ceea ce F. Veiga numește un
“antisemitism de circ umstanță” – în F. Veiga, op. cit. , p. 56; N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 68; L.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
20
Întregirea politic -teritorială din 1918 a adus cu sine și probleme politi ce externe
concretizate prin nerecunoașterea noilor frontiere românești de către cadrele statale
proxime. Acestora se alătura u și disensiuni de ordin intern, între care sunt de menționat
cele legate de supărările figurilor intelectuale “din pricina slabei aprecieri a creației
culturale românești la scară internațională” , respectiv din cauza deținerii unui statut
social inferior nepotrivit gradului intelectual superior dobândit.1 Bipolaritatea afectivă cu
posibile implicații politice majore ce -ar fi putut u rma, în speță “euforia reușitei, alături de
teama de a pierde totul”, nu numai că a reliefat, alături de factorii anteriori menționați,
bazele doctrinare ale naționalismului, dar l -a și transformat în ceea ce A. Heinen numește a
fi un naționalism nou , războinic, F. Veiga – un naționalism extrem , persistent , iar I.
Livezeanu – un naționalism ideologic , militant , radical, populist , aservit ca subprodus și ca
“agent al activității energice de construire a națiunii” .2
Întregirea politic -teritorială din 19 18 a adus cu sine și probleme politice externe
concretizate prin nerecunoașterea noilor frontiere românești de către cadrele statale
proxime. Acestora se alătura u și disensiuni de ordin intern, între care sunt de menționat
cele legate de supărările figuri lor intelectuale “din pricina slabei aprecieri a creației
culturale românești la scară internațională” , respectiv din cauza deținerii unui statut
social inferior nepotrivit gradului intelectual superior dobândit.3 Bipolaritatea afectivă cu
posibile implica ții politice majore ce -ar fi putut urma, în speță “euforia reușitei, alături de
teama de a pierde totul”, nu numai că a reliefat, alături de factorii anteriori menționați,
bazele doctrinare ale naționalismului, dar l -a și transformat în ceea ce A. Heinen n umește a
fi un naționalism nou , războinic, F. Veiga – un naționalism extrem , persistent , iar I.
Livezeanu – un naționalism ideologic , militant , radical, populist , aservit ca subprodus și ca
“agent al activității energice de construire a națiunii” .4
Înscrise într-un registru autoritar și agresiv, acestea au fondat premisele unor
istorici de a localiza cei dintâi germeni ai fascismului române sc – după cum a fost reperat
în majoritatea tezelor istorice din domeniu – în mișcările studențești din 1922 -1923.

Volovici, op. cit. , pp. 39 -40.
1 A. Heinen, op. cit. , p. 54, p. 58; L. Volovici, op cit. , p. 24.
2 Francisco Veiga, op. cit. , p. 36, pp. 41 -80 (passim. ); Armin Heinen, op. cit., pp. 25 -26; Irina Livezeanu, op.
cit., p. 17, p. 355.
3 A. Heinen, op. cit. , p. 54, p. 58; L. Volovici, op cit. , p. 24.
4 Francisco Veiga, op. cit. , p. 36, pp. 41 -80 (passim. ); Armin Heinen, op. cit. , pp. 25 -26; Irina Livezeanu, op.
cit., p. 17, p. 355.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
21
Desigur, părerile sunt împărțite. În timp ce I. Livezeanu marchează realitățile socio -politice
și etno -demografice din noul stat unificat ca factori cauzali pentru “intensificarea unui
discurs generalizat antiurban, populist, xenofob și antisemit” , form ând o atmosferă
predispusă unei evoluții a unor mișcări fasciste ulterioare, A. Heinen e mai rezervat în ceea
ce privește caracterul protofascist al mișcării studențești, afirmând că ceea ce era o criză
legată de o structură a lucrurilor în țară – în urma unirii politice – “nu a condus neapărat la
fascism”, vizând absența unor condiții adecvate, alături de insuccesul politic al un or astfel
de organizații de mai târziu . Eugen Weber consideră astfel de mișcări, sporite în arealul
est-european, “mai apropiate de riturile de trecere decât de fascism” , iar F. Veiga merge
mai curând pe ideea unor astfel de mișcări ca fiind premergătoare “unei noi drepte
românești” ulterioare.1

1.2. Ceea ce unii istorici au identificat a fi “inima pământului românesc, o
adevărată cetate naturală” (C. C. Giurescu),2 a fost o regiune predilectă celor dintâi
mișcări naționaliste și conflicte interstudențești. Având în vedere situația antebelică a
Transilvaniei privind tensiunile de natură etnică dintre maghiari și români, marcate de
politica demografică de maghiarizare forțată ș i de represaliile forțelor politice ale
monarhiei dualiste, posibilele ca uze nu sunt dificil de identificat . Această stare de lucruri
anterioară anului 1918, chinuitoare pentru naționaliștii transilvăneni, a gen erat un
naționalism “mai ardent și mai dramatic” , izvorât din “focarul unei foarte puternice
mișcări culturale românești orientate spre păstrarea și cultivarea identității românești” .
Intensitatea naționalistă și educația intelectuală modelată după valoril e culturale germane
caracterizau educația elitei intelectuale din Transilvania3 care susținea că reprezintă nevoile
și interesele maselor populare din regiune.
Alte aspecte care conturează conținutul divergențelor româno -maghiare sunt de
ordin demografic, reperate în structura etno -confesională și evoluția acesteia în cadrul
perioadei de timp dintre recensămintele efectuate în 1910, respectiv 1930. Datorită

1 Ibidem , p. 17, p. 38; A. Heinen, op. cit. , p. 26; E. Weber, Dreapta românească , Editura Dacia, Cluj -Napoca,
1995, p. 68; F. Veiga, op. cit. , p. 73 (pp. 73 -98 passim. ) – aceasta fiind și nominația capitolului în cauză.
2 I. Bolovan, “Organizarea administrati vă și dinamica populației Transilvaniei între revoluția de la 1848 și
primul război mondial ” in Academia Română , Filiala Cluj -Napoca, Anuarul Institutului de istorie Cluj –
Napoca , vol. XXXVII, Edit. Academiei Române, Cluj -Napoca, 1998, p. 150; c omparată cu “o cetate antică
sau medievală” – în Constantin C. Giurescu, Istoria românilor , vol. I, Edit. Bic All, București, 2007, p. 16.
3 L. Volovici, op. cit. , p. 59.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
22
circumstanțelor politice ale vremii, cel dintâi recensământ nu reprezintă în sine unul
desfășurat în chip serios întrucât făcea parte din subterfugiile politicii maghiare de
naționalizare a națiunilor din monarhie. Însă datorită criteriului confesional ce îi desparte,
cel puțin pe români și pe evrei, de restul populației maghiare sub raport etnic, o aprop iere a
cifrelor de valoarea lor inițială a fost și este realizabilă.1

1.1. Structura etnică din Transilvania în 1910 și 1930

RECENSĂMINTELE DIN 1910 1930
ROMÂNI 53,7% 57,8%
MAGHIARI 31,6% 24,2%
GERMANI 10,7% 9,8%
EVREI – 3,2%
SÂRBI/SLOVENI/CROAȚI 1 0% 0,8%
SLOVACI/CEHI 0,6% 0,8%
UCRAINENI/RUTENI 0,5% 0,5%
RROMI – 2,0%
ALTE NAȚIONALITĂȚI 1,9% 0,8%

I. Bolovan, S. P. Bolovan, “Transilvania până la primul război mondial ” in I. M. Țiplic, Sașii și
concetățenii lor ardeleni. Studia in honorem Dr. Thomas Nägler , Edit. Altip, Alba -Iulia, 2009, p. 424 (tabel);
T. Rotariu, M. Semeniuc, et. al. , Recensământul din 1930 , Presa Universitară Clujeană, UBB, 2011, p. 11.

Vor fi luate în calcul, în continuare, anumite grupări etnice – în speță, românii,
maghiarii, evreii și germanii – după interesul suscitat în lucrare. În acestă manieră, la o
primă vedere s -ar crea impresia unor schimbări procentuale cu fiecare naționalitate în
parte: în timp ce proporțiil e românești și israelite urcă 4, 1, respectiv 3 ,3 procente, cel e
maghiare și germane co boară 7,4, respectiv 0, 9 procente în decurs de 20 de ani. Din păcate,
lucrurile diferă în realitate. Este adevărat că migrațiile săsești au avut un ascendent în
emigrări spre Statele Unite înainte de 19102 – fapt reflectat în statisticile efectuate de

1 V. Stoica, “Problema minorități lor noastre” , Arhiva pentru știința și reforma socială , anul IV, nr. 6,
București, 1923, p. 701.
2 Bogdan Crăciun, “Dinamica popula ției săsești din Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIX și
începutul celui de -al XX -lea” in S. P. Bolovan, I. Bolovan, et al. (coord.), Transilvania în secolele XIX -XX.
Studii de demografie istorică, Presa Universitară Clujeană, 2005, p. 58 – vizând perioada anilor 1898 -1908.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
23
politicienii maghiari de atunci și în continuarea interbelicului românesc – dar este la fel de
adevărat că spațiul lăsat pentru clasa de mijloc a negustorilor și meșteșugarilor germani a
fost ocupat de noile imigrări evreiești, intrând cu succes în rândul soci etății maghiare prin
adoptarea limbii și aderarea în mediul societal. Maghia rizarea și secuizarea forțate – văzute
ca alternative in extremis pentru situația etno -demografică a superiorității numerice
românești – a îngăduit , în mod clande stin, trecerea în recensământ în calitate de nativi a
tuturor utilizatorilor limbii maghiare, indiferent de etnie. Acesta a fost și cazul vorbitorilor
maghiari de rit mozaic, adăugând încă un abuz la ‘opera’ de naționalizare excesivă în care
etnicilor români li se schimbau până și numele numai pentru a figura cu nominația de
“maghiar” pe bucățica oficială de hârtie.1
Având acestea în perspectivă, nu e exclus ca evoluția demografică să fi fost în
realitate deosebit de puțin modificată în contingentele sale , același procent i sraelit de 3, 3%
să fi existat a priori, așa-zisa scădere demografică a maghiarimii de 7, 4% să fi însemnat
redistribuirea procentuală de 4,1% românilor, respectiv 3, 3% evreilor din Transilvani a, iar
în efectiv să fi fost numai descreșterea populației săsești din cauz a migrațiilor anterioare –
în cadrul recensămâtului efectuat în 1910 comparativ cu cel din 1930.
În Ardeal, ciocnirile interetnice aveau loc mai curând între maghiari și români
decât între români și evrei. Însă tocmai aceste altercații au c reat cadru l predilect spațiului
energic de unde Eminescu vedea pornind “regenerarea națională”2 – spațiu în care
disensiunile cu israeliții aveau să se intensifice, cu precădere în mediul universitar ulterior .

1.3. În concluzie, pornind de la o generalizare terminologică și ajungând la o
particularitate regională vizând maniera de comportare și desfășurare a mișcărilor
studențești clujene la începutul celei de -a treia decade interbelice românești, s -a avut în

1 Ibidem , pp. 19 -20; I. Bolovan, „Câteva considerații privind caracteristicile demografice ale populației
Transilva niei între Revoluția pașoptistă și Primul Război Mondial” in Acad. C. Bodea, op. cit. , pp. 298 -305;
idem , “Contribu ții documentare privind politica demografică a Ungariei la începutul sec. XX ”, Acta Mvsei
Napocensis , 34/II, Cluj -Napoca, 1997, pp. 293 -310; idem , “Evreii din Transilvania între 1870 -1930.
Contribuții demografice”, Anuarul Institutului de Istorie “George Bari ț” din Cluj -Napoca , XLIV, Edit.
Academiei Române, 2005, pp. 539 -550; idem , “Aspecte privind politica demografică a Ungariei la începutul
secolului XX”, Istoria – ca experiență intelectuală , Edit. Universității din Oradea, Oradea, 2001, pp. 302 -308
idem , S. P. Bolovan, “Transilvania până la primul război mondial ” in I. M. Țiplic, op. cit. , pp. 423 -427; I.
Bolovan, Transilvania la sfârșitul s ecolului al XIX -lea și începutul secolului XX. Realități etno -confesionale
și politici demografice , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2000, pp. VII -X, 2-7, 8-18, 21 -32, 34 -35.
2 M. Eminescu, op. cit. , p. 542.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
24
vedere legătura dintre partea conceptuală și cea practică, locală, tocmai pentru o nuanțare a
celei din urmă, ca loc și mediu de manifestare a disensiunilor interetnice de orice tip în
cadrul prezentei introduceri . Bineînțeles, părțile menționate se axează și pe ceea ce anunță
fiecare în mod individual încă din nominația sa, anume analizarea termenilor care definesc
în esență și în linii mari mișcarea de tineret, respectiv identificarea regională a unei părți de
exteriorizare a acesteia.
Ca atare, primul subcapito l are în vedere o abordare a ceea ce semnifică
naționalismul, etnicitatea și antisemitismul în etimologia proprie și în dezbaterile din
literatura din domeniu care vizează deopotrivă istoriografia națională și internațională.
Conceptualizarea realizată pun e în balanță opiniile diverse ale autorilor preocupați de
această temă, valorizându -se îndeosebi sensul de bază și contextul originar de formare și
dezvoltare ale înțelesului implicat de fiecare dintre termenii amintiți, aflați într -o relație de
interdepen dență într -o măsură mai mare sau mai mică. În această manieră, legătura creată
are la bază etnicitatea care, asumată și dezvoltată, duce în timp la formarea caracterului
național, exprimat sub forma politică a naționalismului. Din păcate, au existat cazuri în
care acesta a deviat de la forma sa inițială, cauzând direcții greșite de promovare politică a
naționalității, precum a fost antisemitismul, șovinismul, rasismul, iredentismul și pan –
naționalismul. Mișcarea de tineret din discuție – în majoritatea sa c rescut și format în
etnicitatea existentă în spațiul rural nativ – a preluat din naționalismul cultural antebelic, cu
orientări antisemite cultural -politice și socio -economice, prevalând la început și
învățăturile profesorilor A.C. Cuza și N. Iorga.
Al do ilea subcapitol se restrânge asupra zonei transilvane, sub raport statistic
privind etnia și confesiunea locuitorilor din teritoriu. Aspectele desprinse din confruntarea
analitică a datelor numerice din recensămintele din 1910 și 1930, care vizează situați a
demografică a Transilvaniei antebelice și interbelice din considerentele amintite, denotă o
denaturare parțială a informației. Astfel, cifrele trecute în primul recensământ menționat
sunt mai curând produsul politicii demografice care viza maghiarizarea forțată a diferitelor
etnii existente în monarhia austro -ungară de atunci – această măsură venind dinadins în
detrimentul românilor majoritari. Conflictele interetnice nu lipseau de aici, purtate însă
între locuitorii maghiari și cei români, urmând să cont inue și între studenții creștini români
și cei israeliți în perioada de după război. Ca o urmare a naționalismului regional profesat
de elitele antebelice, acest mediu devine un astfel de focar pentru generațiile ulterioare.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
25
Capitolul 2 . “Generația de la 1922”

2.1. Contextul interbelic românesc. Situația universitară la debutul deceniului
trei al secolului trecut
2.2. Viața st udențească. Asociații studențești
2.3. Mișcarea studențească de la 1922 -1923
2.4. Atitudinea profesorimii față de studențime și revendicările acesteia
2.5. Sumar

2.1.1. Într-o lume marcată adânc de război și angajată în noile realități politico –
teritoriale se înfățișa noul context politic românesc după 1918. Daunele belice la nivel
material și psihologic îndeosebi, alături de reformele socio -politice adoptate în noul cadru
intern , au contribuit la schimbarea mentalului colectiv, favorizând ulterior terenul de
încadrare a noii forme de naționalism. În cele ce urmează, vor fi abordate anumite aspecte
politic -culturale din viața națională, fără a fi eludate cele de ordin geo -socio -economic
atunci când cazul o cere.
Pe această cale, în urma conferinței de la Par is din 1919 era stabilită, în ansamblu,
și situația geopolitică a statelor mici, precum și a celor recent formate sau întregite ca
urmare a disoluției imperiului. În cazul statului român recent format și întregit teritorial,
situația contextului european d e după război era propice într -o măsură prea restrânsă pentru
a nu spulbera convingerea că Marea Unire din 1918 avea să rezolve problemele naționale
din țară, aducând mulțumire și bunăstare românilor .1
Perioada belică a traumatizat profund, fiind și primul conflict armat în care fusese
inclusă și populația civilă. Dărâmarea domiciliilor, uzinelor și a altora asemenea, pieirea
oamenilor deopotrivă civili și de pe front rămân acte mutilatoare, afectând numeroasele țări
din Europa de atunci. Similar acestora, România se confrunta cu o criză adâncă survenită
de pe urma nevoilor mai întâi sufletești, apoi concrete – acest aspect fiind persistent de
multe veacuri pe meleaguri românești, culminând anterior anului 1914 cu vaste mișcări

1 Acest aspect, realizat mai mult pe plan politic, pare să vină în întâmpinarea ideii eminesciene conform
căreia unirea era imperios a fi fost făcută mai întâi de toate la nivel cultural, și abia apoi – precum ar fi urmat
în chip firesc – la nivel politic, sub forma de stat – în D. Murărașu, Naționalismul lui Eminescu, Editurile
Elida și Etios, Brașov, 2000, p. 223, p. 248.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
26
sociale pornite din sânul țărănimii.1
În afară de aceste distrug eri colaterale, prin război fusese transformat mentalul
colectiv axat pe o ordine tradițională a lucrurilor. Grosso modo, acesta a deveniit maleabil
după perioada de timp de pe front, realizarea unionistă și reformele adoptate în primi ani de
după război.2 În această direcție, anul 1918 a fost perceput în cadrul intern ca un punct
istoric bipolar, atât ca finalizare a unei ere pline de frământări pe toate planurile prezente la
nivel național, cât și ca început al unei n oi ordini politice, inițiat prin ideea unității statale.3
Aspectul teritorial -demografic a fost unul dintre cele care au influențat
mentalitatea maselor prin noile teritorii românești adăugate și prin aportul etnic, sporind
numărul minorităților în cadrul noului stat înființat. În consecință, prin mărirea întinderii
țării de la 138.000 km2 la 295.049 km2 a fost sporită și populația de la 7.900.000 (în 1915)
la 14.700.000 (în 1919),4 prezentând un procentaj de 2,52% din continent și 3,6% din
coabitanții acestuia. Continuând, d intre noii locuitori au putut fi identi ficați în proporții
semnificative 7,9% maghiari, 4,1% germani, 4% evrei,5 restul – format din ruși, ucraineni,
ruteni, bulgari, tătari, turci, grec i, cehi etc. – formând un cadru mai restrâns. Alăturarea
unor segmente noi de populație a accentuat ulterior frământări și tensiuni inter -etnice în
diferite regiuni ale țării.
Alte aspecte au constat în reforma agrară și aplicarea legii electorale. Cea din
urmă schimba percepția țăranilor vizând rolul lor cetățenesc în stat și le reorienta atenția
către cele ce aveau loc în jurul lor. Era încurajată, astfel, o participare activă a populației
majoritare di n cadrul națiunii în vederea ex tinderii activității e lectorale în mediul rural.
O dată cu acestea, presa politică sau de partid avea parte de o ascensiune vizibilă,
ajungând mediul primordial de propagandă prin deschiderea unor sedii chiar și în ruralitate
– acolo unde odinioară presa nimerea rareori. Pe această cale ajunge a să facă parte din
universul societalului național cu responsabilitate directă, deosebit de semnificativă, asupra
acestuia. Rolul său era reprezentativ prin poziția adoptată în fața societății ca a patra putere
de stat, impunând o răspundere serioasă pentru maniera în care lăsa să fie percepute
transformă rile ce afectau viața românească pe plan intern și extern. Funcția sa informativă

1 N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 37, F. Veiga, op. cit. , pp. 18 -19, A. Heinen, op. cit. , p. 90.
2 I. Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria ro mânilor în secolul XX (1918 -1948) , Edit. Tipo Moldava, Iași, 2010, p. 23.
3 I. Scurtu, Istoria românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu, Edit. Mica Valahie, București, 2010, p. 49.
4 D. Gusti, M. Vulcănescu (ed.), et al. , Enciclopedia României , vol. Statul , (capitolul II, “Populația
României ”), Imprimeria Națională, 1938, p. 133.
5 I. Scurtu, Gh. Buzatu, op. cit. , p. 36.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
27
contribuia la înțelegerea noii situații societale pe care o presupunea sufragiul universal ce
acorda inclusiv țăranilor dreptul de a vota; acesta punea bazele și unui program reformator
social, respectiv pe cele ale unuia de descentralizare administrativă.1
Revenind la reforma agrară, prin efectul considerabil pe care l -a adus în viața
națională, era colocată în rândul celor mai semnificative reforme realizate după
conflagrați e, precumpănitor pentru mentalitatea păturii țărănești, care și -a îngăduit să
plătească pentru odraslele lor o școală, inclusiv la ni vel superior. Astfel, nația a fost
angajată într -un proces modernizator domol – însă convingător – mergând pe premisa că în
decursul unei decade – începând din 1920 – a avut loc o sporire numerică substanțială a
literaților. Beneficiară a acestei reforme a fost toată țărănimea din noul spațiu național,
indiferent de etnie și regiune.2
În același timp, aceasta a ajutat la impul sionarea dezvoltării industriale, o parte
dintre latifundiari optând pentru alocarea “bonurilor de expropriere” în domeniu. Prin
urmare, a fost fondată în 1923 Societatea Națională de Credit Industrial, alături de
întemeierea și evoluția unor uzine ca Titan-Nadrag -Calan, Uzinele Copșa Mică -Cugir,
I.A.R., Malaxa – fabrici din sfera metalurgiei, armamentului, aeronauticii și
locomotivelor.3 Cu toate acestea, țara avea să rămână una majoritar agrară între 1921 -1930,
atingând în 1938 cadrul unei economii agrar -industriale.
Perioada belică și, mai cu seamă, întregirea din 1918 au lăsat urmări și asupra
mediului politic. Alături de partidele antebelice elitiste, s -au ivit altele noi pe scena
politică, după nevoile sau solicitările timpului – dintre care unele din cele vechi fie au
fuzionat între ele, fie s -au retras din peisajul politic. Dintre acestea s -au menținut în frunte
doar acelea care au persistat în alegeri și au reușit să aducă lucrurile pe un făgaș ameliorat
la nivel național, printr -o activitate politi că mai mult sau mai puțin satisfăcătoare.
Spre finele perioadei belice, pluripartidismul avea în perspectivă aplicarea
reformei agrare și a sufragiului universal. Cu toate acestea, semnificative în sfera activității
politice interbelice au rămas Partidele Naționale Liberal și Ț ărănesc , prevalând conducerea
liberală, succedată de cea țărănistă. În această direcție, cele mai multe legi s -au dat în
timpul menținerii puterii liberale la guvernarea țării și au fost puse în practică reforme

1 Guy Hermet, Istoria națiunilor și a naționalismului în Europa , Institutul European, Iași, 1997, p. 241; I.
Scurtu, Istoria românil or în timpul celor patru regi (1866 -1947) , vol. II, Edit ura Enciclopedică, București,
2001, p. 79.
2 I. Livezeanu, op. cit., p. 49, p. 288; A. Heinen, op. cit. , p. 35, p. 106, p. 208; K. Hitchins, op. cit., p. 352.
3 M. Rusenescu, I. Saizu, Viața politică în România 1922 -1928 , Editura Politică, București, 1979, p. 11.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
28
însemnate, în special în domeniul cultural și educațional. De asemenea, figurau pe listă și
Partidul Conservator – după unire nominat Partidul Conservator Progresist1 – respectiv
Partidul Conservator -Naționalist sub egida lui N. Filipescu – în 1919 preschi mbat în
Partidul Demo crat, cu program politic diferit. Printre acestea se remarca o atribuție
semnificativă deținută de generalul Averescu care, prin imaginea proiectată din perioada
belică, a adus în prim -plan Liga Poporului (Iași, 1918). Fiind afirmată într -o conjunctură
nefavorabilă, creionată de nemulțumirile cauzate de conducerea liberală, ea avea să
fuzioneze peste doi ani cu Partidul Național Român – îndrumat din zona transilvană de
Octavian Goga – punând bazele noului cadru al Partidului Poporului. Adiacente acestora
erau și partide mai mici datând din antebelic, care nu ar trebui date uitării din această
pricină întrucât au format sau înrâurit grupuri politice ulterioare; dintre acestea ar fi de
amintit Partid ul Naționalist Democrat , sub conducerea Iorga -Cuza încă din 1 9102 – cu
ulterioare scindări și reapropieri temporare între aceștia.
Revenind la contextul istoric, condițiile materiale mizere existente nu doar în
spațiul românesc, ci și în cel european la debutul veacului XX – mai cu seamă după cea
dintâi conflagrați e mondială – erau prielnice principiilor socialiste, cu precădere în zona
central -estică europeană, în locurile în care revoluția rusă din octombrie 1917 germinase.
Manifestațiile de o astfel de natură erau accentuate în numeroase țări continentale,
consti tuind chiar și partide comuniste – asemenea celui din Franța3 – fără a fi oprite.
Ideile stângiste au pătruns și pe plan intern, prin mediu intelectual progresând și
filtrându -se în masele colective, în aria muncitorească și țărănească. Dar împrejurarea pe
plan economic – prevalent agrar – a țării a contrat evoluția acestora întrucât muncitorimea
nu ajunsese la acel standard occidental optim dezvoltat. Ca atare, ideologia socialistă s -a
revăzut slab reprezen tată de Partidul Țărănist – denumit P.N.Ț. în 1926 – precumpănitor
prin notorietăți ca Virgil T. N. Madgearu, Nicolae L. Lupu, Constantin G. Stere, Mihail
Ralea, Petre Andrei, Paul Bujor și Ion N. Băncilă.
Pe planurile legislativ și educațional, regiunile unite dispuneau de un contingent
minoritar consis tent – mai ales în mediul urban – stârnind interesul Ministerului Instrucției
Publice pentru restaurarea incintelor scolastice, garantarea șansei pentru studiu – cu
accentul pus pe elevii și studenții din ținuturile alipite ce avuseseră de răbdat urmările
împilării alogene – și dezvoltarea legalizată în domeniu. În această direcție, au fost

1 I. Scurtu (coord.) et al. , op. cit. , p. 221.
2 Ibidem , pp. 225 -226.
3 https://www.marxists.org/history/international/comintern/sections/france/1920/psf -tours.htm , 20.06.2016.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
29
inaugurate o serie de incinte școlare în tot spațiul românesc, universitatea clujeană și cea
cernăuțeană începând să predea în limba națională.1 De asemenea, a fost înto cmită o
legislație care a servit la un progres educațional, ca de pildă Legea învățământului primar
al statului și învățământul primar -normal – cu stipularea că cea dintâi etapă școlară
devenea impusă, fără plată și omogenă în cadrul statului – respectiv Legea învățământului
secundar – fiind următorul nivel în educație ce instruia școlarii pentru o treaptă ulterioară
de studii aprofundate. Funcția învățământului primar era de a prepara corpurile didactice
pentru grădinițe și instituții școlare primare.2 Totodată, prin aceste reforme era inclusă și
structurarea educațională pe ramura agrară, negustorească și industrială. În ansamblu, toate
acestea au dus, în timp, la o ameliorare vizibilă a alfabetizării de la aproximativ 39,3% (în
pragul veacului XX) la 55% (în 1930) după criteriul de etate, pornind de la șapte ani în sus.
2.1.2. Desfășurarea modernă a societății veacului XIX realizată prin progresul
tehnologic și științific a avut ca urmări întemeierea imediată a unor incinte universitare.3
Întregirea națională a instituit un mediu cultural prin care trebuia restructurată în interior
statalitatea țării.4 Pe această cale, inaugurarea universitară românească clujeană și
cernăuțeană a stat la baza celor mai semnificative înfăptuiri istorice rep rezentative.
Reluând activitatea în primăvara anului 1919, viața din un iversități și -a urmat
modul de desfășurare anterior anului 1916, pretutindeni în țară. În această direcție, cl ădirea
universitară ieșeană a fost evacuată de Ministerul de Război spre în trebuințarea ei
originară. Însă problemele aveau să continue.
Comparativ cu starea materială universitară bucureșteană, condițiile facultăților
ieșene erau mult mai precare față de cele din capitală. În speță, carențele infrastructurale
concretizate în abs ența încăperilor, respectiv a laboratoarelor au constituit, în fond,
chestiunea de căpetenie a facultăților din toată țara. Astfel de lacune grave erau resimțite,
cu precădere, în cadrul Facultății de Științe ce îngloba, de asemenea, Facultățile de
Agronom ie și Electrotehnică din centrul universitar ieșean – situație ce punea desfășurarea
școlară și investigativă în dificultate.5
Adiacent acestora, absența unei finanțări în domeniu a înrâurit în mod nefavorabil

1 În parte și în ideea naționalizării – aspecte analizate în I. Livezeanu, op. cit. , pp. 259 -274 ( passim. ).
2 I. Scurtu (coord .) et al. , op. cit. , 2003, p. 218.
3 V. Pușcaș, Universitate, societate, modernizare. Organizarea și activitatea științifică a Universității din
Cluj, ediția a II -a, Editura Eikon, Cluj -Napoca, 2003, p. 80.
4 Culturalul folosit ca punct de sprijin și pentru instituționalism, c a parte a concretizării politicului.
5 V. Pușcaș, op. cit. , p. 10.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
30
și întemeierea unor clădiri instituționale și clinice la Iași, ceea ce venea în detrimentul
preparării studențești a medicilor ulteriori. În același timp, altă deficiență de anvergură
pentru studențime și profesorime o ilustra necesitatea unei biblioteci suficient utilate.
În continuare, ca rezoluție față de condițiile studențești neadecvate, a fost necesară
construirea de cămine pe fondul contextului precar înrăutățit în urma conflagrației.
Slujbașii nu -și mai puteau ține copiii la studii – aceștia formând cea mai mare parte a
păturii studențești – ceea ce a impulsionat atât forțele universitare, cât și pe cele statale să
pună temelia unor astfel de incinte. Această problemă a fost una dintre cele mai importante
chestiuni aduse în dezbatere, referitoare la cadrul universitar și studențesc de atunci.1
Asemenea incinte urmau a fi utilizate de toți studenții regățeni, cu precădere de cei sosiți
din provinciile alipite, mai cu seamă de basarabeni – aceștia alcătuind majoritatea masei
studențești ieșene.2 A fost susținut un cadru competitiv în mediul univer sitar prin oferirea
de burse studenților eminenți la învățătură, având parte de condiții financiare grele, fără a fi
neglijate subvențiile pentru aria de specializare puse la dispoziție în afara granițelor țării.3
Pe parcursul Primului Război Mondial, medi ul universitar românesc a inclus și
activități politice în cadrul cărora s -a pronunțat în legătură cu starea de lucruri existentă pe
plan european – deseori luându -se atitudine în mod organizat. Două astfel de cazuri sunt
ilustrate de înaintarea unui memor iu Regelui Carol I cu puțin timp înainte de moartea
acestuia, în care era exprimată o vedere pro -antantă, urmată de expedierea unei comunicări
oficiale de simpatie Franței din partea mai multor cadre didactice aparținând Universității
din capitală. Cu pril ejul întregirii naționale, aceasta a extins numărul comunicărilor, de
această dată de felicitare, în tot spațiul intern. Nici mediul extern nu a fost neglijat, fiind
aduse cuvinte omagiale instituțiilor universitare din cadrul statelor aliate. Printre reda ctorii
acestor adrese se numărau și profesorii Petre P. Negulescu, Ovid Desunșianu, Ion
Atanasiu, Mihail Dragomirescu, Alexandru Obregia, Gheorghe Țițeica.

1 Fondul acesta, nominat după Regele Carol I și întemeiat în 1915 la voința sa testamentară, a cedat suma de
500.000 lei universităților regățene. De aici , universității bucureștene i -a cor espuns un capital de 332.700 lei
în consecința unor tocmeli, din cadrul căruia urma să fie ajutată întreaga studențime – extras din
Universitatea din București, Anuarul Universității din București, 1915/16 -1923/24, Tipografiile Române
Unite S. A., Centrala Câmpineanu, 9, București, 1924.
2 Ibidem. Astfel de fonduri erau imperios necesare întrucât co ntingentele celor înscriși erau destul de
consistente, numai în Bucureștiul anului școlar 1919 -1920, existând 7.762 de tineri, 256 fiind la Teologie,
3.992 la Drept, 756 la Filologie și Filosofie, 807 la Științe, 1.531 la Medicină, 119 la Farmacie, iar 101 la
Medicină Veterinară.
3 Ibidem , p. 169.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
31
În contrast, în spațiul clujean au existat atât prezențe ale autorităților străine și
naționale di n domeniul politic, respectiv cultural, cât și adrese de felicitare, telegrame și
scrisori nu numai din spațiul universitar românesc, ci și din cel european și american din
cadrul a peste 60 de universități cu ocazia inaugurării Universității Dacia Superio ară în
calitatea sa de instituție națională de învățământ superior, cu predare în limba maternă.
Toate acestea formau, într -o măsură, cadrul de care amintea istoricul Stelian Neagoe, când
remarca faptul că “niciodată nu s -a recunoscut mai deplin dreptul ro mânesc asupra
teritoriului național și valoarea culturală a neamului nostru decât acolo, la Cluj”.1
Conjunctura unionistă a făcut realizabilă naționalizarea universităților străine, în
speță cea maghiară din Cluj, respectiv cea germană din Cernăuți, deveni nd centre
universitare românești, predând în limba maternă cuvenită. Menținerea și schimbarea
mediului universitar inițial din Cernăuți într -unul românesc – denumit Universitatea
Regele Carol I din Cernăuți – a reprezentat o acțiune semnificativă, atât din perspectiva
culturală, cât și din cea națională, încrustând planul istoric al regiunii nordic -bucovinene ca
porțiune românească în momentul alipirii. Noul cadru a făcut posibilă punerea unei temelii
cultural -naționale bucovinești. Festivitatea de deschide re a fost realizată cu somptuozitate,
la eveniment luând parte și membri ai familiei regale și ai guvernului român, în speță
Regele Ferdinand I și Regina Maria, Principele Carol al II -lea și Principesa Mărioara,
acompaniați de Casa Militară și Civilă. Au f ăcut act de prezență și reprezentanții mediilor
universitare ieșean și bucureștean, mai puțin cei din spațiul clujean – absenți ca urmare a
unei divergențe greviste iscate în cadrul Căilor Ferate. Acestora li s -au alăturat și
reprezentanții academici, resp ectiv cei din presă, reunindu -se cu toții în ziua de 24
octombrie 1920.2 În ceea ce privește salutațiile, alături de felicitări, acestea au sosit
dimpreună atât din țară, cât și din străinătate. Expediate de centrele culturale, universitare,
instituționale, ministeriale și altele asemenea, acestea aveau un conținut accentuat d e
susținere și unitate… Prezenta universitate avea să împlinească o atribuție semnificativă în
direcția națională a lucrurilor, cu privire la transmiterea și aprofundarea valorilor culturale
românești în provincie, ideea națională existând în totalitatea c omunicărilor luate și rostite.
Debutul anului școlar 1919 -1920 a cunoscut un număr semnificativ de tineri și
tinere deopotrivă, atingând un total de 1.671 de studenți distribuiți la diverse facultăți în

1 Date și citat extrase din S. Neagoe, op. cit., pp. 126 -155 (passim. ).
2 “Inaugurarea Universității din Cernăuți, 23 -25 Octomvrie 1920” in Anuarul Universității Românești din
Cernăuți, 1920 -1925 , Institutul de Arte grafice și Editură “G lasul Bucovinei”, Cernăuți, 1925 , p. 6.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
32
cadrul mediului universitar cernăuțean neprietenos pe latura didactică și materială.1 Ca
atare, acest aspect numeric era contrastat prin absența unor profesori pregătiți îndeajuns
pentru luarea în primire a funcțiilor. Din fericire, această problemă și -a aflat rezolvare prin
apel la cadrele didactice suplini toare, cu instruire anume pentru activitatea universitară,
orele putând fi continuate.2 Prin aceasta, lucrurile s -au întors la starea lor firească, cu
reînceperea cursurilor în perimetrul a toată catedra liberă.3 Însă lacunele continuau și pe
plan material . Asemenea celorlalte medii de studii superioare, și cel cernăuțean nu se mai
încadra dispozițiilor vremii prin absența unor edificii pentru predarea orelor, a unor cămine
pentru studenți, precum și dificultatea bibliotecilor.4 În esență, acestea constitui au un
aspect deosebit de grav care cerea de la sine o soluționare adecvată.
În direcția mediului universitar cernăuțean urma și cel clujean, desfășurând din
1919 o activitate didactică și investigativă sporită la nivel științific atât pe plan intern, cât și
pe cel extern. În ansamblu, aceasta era efectul sforțărilor cadrelor didactice care ofereau și
ore în afara celor prescrise reglementar.
Sigur că munca intelectuală nu a fost dată uitării. Astfel , dintre cadrele didactice
publicându -și suporturile de c urs, alături de alte scrieri, erau de constatat: Ion Cătuneanu,
Camil Negrea, Cassiu Maniu – profesori la Facultatea de Drept – și Ion Ursu – profesor la
Facultatea de Litere și Filosofie. Alte publicații aparținând unor profesori de seamă ca
Alexandru Bor za și Ion Popescu Voitești, vizând sfera de interes a Facultății de Științe, au
fost redactate în Buletinul Societății de Științe din Cluj, în cantitate semnificativă .
Adițional acestora, au conferențiat și ținut simpozioane persoane specializate
venite d in afara granițelor, în calitate de cadre didactice și oameni de știință (i.e. Henri
Focillon din cadrul universității lyoneze, cu funcție administrativă de conducere la Muzeul
de Arte din cadrul aceleiași localități). Acestui mediu conferențiar existent î n cadrul
facultăților clujene au dat curs convocării și un număr de erudiți din țară, precum Nicolae
Leon, Gheorghe Marinescu, Ioan Cantacuzino și Constantin Ion Parhon. A urmat ca în

1 O astfel de priveliște a constituit -o înmatricularea studențimii la facultățile cernăuțene din cadrul căreia pot
fi amintiți 80 de studenți înscriși la Teologie, 653 la Drept și 938 studenți la Filosofie (Litere și Științe),
provenind nu numai din regiune, ci și din majoritatea provinciilor r omânești. În această direcție, 1 .328 de
studenți originau din regiunea bucovineană, 250 din cea basarabeană, 3 din arealul transilvănean, 39 din cel
regățean și 51 din afara granițelor (i.e. austrieci, ruși, cehoslovaci, poloni) – extras din ibidem .
2 În această direcție, erau răspândite cursuri anume pentru corpurile profesorale, iar lecțiile de vacanțe vizau
cadrele didactice din cadrul învățământului primar – în ibidem .
3 Ibidem , p. 21.
4 Ibidem , p. 22.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
33
primul semestru al anului universitar 1921 -1922 să fie înscriși 2.298 de studenți, cu 1.197
la Drept, 828 mediciniști și 52 farmaciști la Medicină. Naturaliștii s -au înscris în număr
aproximativ de 131 în cadrul ambelor semestre.
Privitor la conjunctura studențească vizând căminele și manualele școlare, erau
aplicate norme de organizare internă în cadrul căminelor ce au contribuit la așezarea liniștii
și a “bunei rânduieli” inter-studențești.1 În timpul anului școlar 1922 -1923 au fost
inaugurate două astfel de așezăminte, dintre care unul era destinat fetelor, celălalt
medicini știlor. Pentru cei din urmă a mai fost sugerat accesul către încă un cămin în
decursul anului 1923, datorită contingentelor și a condițiilor materiale existente. De
asemenea, mediul universitar clujean a fost primul ce s -a îngrijit de editarea unei cantită ți
importante de manuale didactice în cei dintâi ani din epocă, dintre care pot fi amintite
Dreptul administrativ al lui V. Onișor, Anatomia descriptivă semnată de N. Papilian,
matematici generale al lui T. Bratu, hematologie sub egida lui T. Vasiliu și propedeutica
chirurgicală aparținând rectorului acelui an, I. Iacobovici, și colaboratorilor săi.2
Asemenea celorlalte medii universitare, rezervele monetare au fost folosite după
trebuințele universitare clujene și după facultate, fiind acordate alocații, r ecompense
materiale sau distincții, incluzând înnoirea și construirea unor încăperi și laboratoare. În
ansamblu, a fost sprijinită munca de cercetare, fapt vizibil încă din cei dintâi ani de
activitate instituțională.
În perioada interbelică de debut, perioadă în care condițiile din universitățile
românești s -au modificat în chip divers, o parte a studențimii adoptă o atitudine
fundamentală, grupându -se în două tabere majoritare, în speță una de tip socialist, cealaltă
de tip naționalist. Acest lucru a avut loc cu precădere în spațiul ieșean, divergențele inter –
studențești agravându -se pe măsura tensiunilor etnice existente în acea zonă.3
Un alt aspect favorizant a fost extinderea preocupărilor universitare ieșene și
însfera politică a lucrurilor4 în par alel cu amenajarea de spații de lucru și așezăminte pentru
profesori și studenți. În afară de afirmarea posturii pro -antante și de implicarea fie directă,

1 Dr. D. Călugăreanu, Anuarul Universității din Clu j pe anul școlar 1921 -1922, Institutul de Arte Grafice
“Ardealul” Str. Memorandului 22, Cluj, 1923, pp. 5 -9.
2 Dr. Iacobovici, Dr. Ștefan Jarda, Anuarul Universității din Cluj. Anul școlar 1922/23, Imprimeria Dr.
Bornemisa, Cluj, 1924, pp. 9 -10.
3 Una dint re rațiunile divergențelor studențești a fost suprareprezentarea evreiască din universități, vizibil
surprinsă în arhive. O analiză statistică vizând mediul universitar clujean este redată ulterior în lucrare.
4 Gheorghe Platon, Vasile Cristian (coord.), Istoria Universității din Iași , Editura Junimea, Iași, 1985, p. 195.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
34
fie diplomată a unor profesori ieșeni în conflagrație, exista o profesorime majoritară activă
pe plan politic, repartizându -se în tabere adverse vizând antagonismul stânga -dreapta cu
nuanțe politice diverse (i.e. țărăniști, averescani, conservatori, liberali, cuziști).1
Ocupația unor astfel de cadre nu se limita doar la planul politic. Exista,
bineînțeles , și cea intelectuală susținută de profesori ca Nicolae Leon (Medicină, Iași),
Corneliu Șumuleanu (Medicină, Iași), Ion Găvănescu (Farmacie, Iași), Alexandru D.
Xenopol (Istorie, Iași), N. Iorga (Istorie, București), Nicolae Paulescu (profesor și savant la
Medicină, București) cu o listă ce poate continua în voie, incluzând preocupările acestora
extinse și în arealul socio -politic național, fără a fi adepții acelorași concepte. De pildă, A.
C. Cuza, Găvănescul, Corneliu Șumuleanu și Nicolae Paulescu nu au p rimit ideologia
stângistă, contrar altor cadre didactice, aceștia fiind de o perspectivă radicală asupra
lucrurilor și a situației naționale.

2.2.1. Susținerea sau opunerea ideilor socialiste a cunoscut mai cu seamă în rândul
studenților prilej de manifestare în tabere adverse, în contextul unei Europe răvășite de
valul nefericit al Revoluției ruse. În funcție de atitudinea luată, sub raport ideologic,
studențimea a ajuns să fie catalogată în 1924 în “naționaliști extremiști, majoritatea din
Vechiul Regat” , “naționaliști moderați, de regulă din Vechiul Regat și Basarabia” ,
respectiv “comuniști, îndeosebi basarabeni și evrei” într-o dare de seamă a Prefe cturii
Poliției din Iași.2

1 În afară de nuanțele politice existente în universitate pe care le întruchipau activitățile profesorilor, în
genere, erau puse mai multe în joc. Spre exemplu, exista acțiunea de tolerare a faptelor lui A. C. Cuza de
către Ministerul Instrucțiunii, în 1922 , prin care ministrul liberal Constantin I. Angelescu încerca să arate
considerație față de acei profesori care susțineau sau simpatizau cu atitudinea cuzistă, incluzând oricare
tentativă de separare ori îngrădire a dominației profesorale stângiste din med iul universitar ieșean. Cei mai
mulți din acest mediu erau cadrele didactice liberale, alături de membrii conservatori anterior, alcătuind
gruparea Nicolae Filipescu. Însă, aveau loc și nominații depreciative, ca cea de “țărănist” . Acest termen era
atribui t mai mult profesorilor adunați în jurul lui Garabet Ibrăileanu, în așa -zisul “grup de la Viața
Românească” care se impunea în cadrul Facultăților de Litere și Filosofie, de Științe și – parțial – de
Medicină. Peiorativul în cauză ar putea fi relaționat cu opunerea stângistă vis -à-vis de amestecările alogene în
funcțiile universitare vacante asigurate de liberalii aflați la conducerea Ministerului Instrucțiunii. În acest
chip, termenul desemna mai mult o “acuzare” , oponenții ministrului fiind etichetați ca “țărăniști” , fondând
și “o pricină de condoleanță pentru Universitate” – extras din Cătălin Botoșineanu, “Politica din spatele
«capetelor sparte» la Universitatea din Ia și. Alegerile pentru funcția de rector din 1923 ” in Arhivele
Naționale ale României, Archiva Moldaviae , Iași, I (2009) , pp. 54 -55.
2 Lucian Nastasă, Antisemitismul universitar în România (1919 -1939), Editura Institutului pentru Studierea

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
35
Noile realități ale statului național implicau un proces de naționalizare, cu
precădere în sfera culturală și universitară. Pe această cale au apărut noile asociații
studențești, preocupate și de latura socială a vieții. În aceas tă manieră, prin interesul
studențesc acordat sectorului public și în contextul extern al ideologiei stângiste, tinerii
studenți lipsiți de maturitatea vârstei s -au lăsat înrâuriți de astfel de revolte. Cu acest prilej,
nu numai în România dar și în divers e zone europene ale sfârșitului de secol XIX apar
inevitabil divergențe printre studenții structurați în asociații, cu tendința de a prelua
concepte noi – precum era cel socialist. Ca atare, a u luat naștere și s -au dezvoltat alte
asociații cu idei contrare .1 Lucrurile au fost extinse și în zona est -europeană, luând
amploare după conflagrație în măsura în care conștiința națională era mai vigilentă și mai
nuanțată la tinerii din cadrul statelor recent întemeiate.
Pe plan național, viața studențească s -a înte țit la debutul secol ului următor.
Studenții inițiau congrese la nivel național și ocupații extrauniversitare accentuate, având
pe fundal oprirea studierii în decursul perioadei belice, revenirea de pe front a studenților și
profesorilor participanți ,2 precum și catastrofele omenești, monetare care marcaseră
semnificativ înțelegerea și conduita persoanelor, mai cu seamă pe cele ale tineretului din
cadrul mediului social.
Rândurile studențești erau îngroșate de tineri veniți din mediul rural, crescuți în
tradiție și naționalism, educați să pună în valoare moralitatea creștină. Acest lucru se datora
efectului produs de reforma agrară asupra g ospodăriei țăranului român, având cu ce să -și
țină odrasla la învățat carte. Însă, adăugând la ecuație și împ rejurarea e pisodului unionist,
rezulta nu numai un număr care, practic, îl depășea pe cel al locurilor pentru înscrieri
dispuse în cele patru universități,3 ci și o varietate4 printre studenții care confereau o
modificare a situației universitare curente față de cea existentă în antebelic.
O astfel de varietate avea loc pe mai multe planuri, semnificative în prezenta
discuție fiind cele existente pe plan etno -confesional și socio -economic. În ciuda faptului
că au lipsit mijloacele referitoare la posibilitatea de stud ia la toate nivelurile, fără
discri minări sau favoritisme socio -confesional e, disensiu nile create pe baza varietății din
cadrul universitar și disproporțiile financiare între provincii (sit uația basarabeană, în

Problemelor Minorităților Naționale și Editura Kriterion, Cluj -Napoca, 2011, p. 87.
1 Pierre Moulinier, La Naissance de l’étudiant modern (XIXe siècle), Édition Belin, Paris, 2002, p. 174.
2 Anuarul Universității din București 1923 -1924 …, p. 9.
3 I. Livezeanu, op. cit. , p. 288.
4 A. Heinen, op. cit. , pp. 90 -91.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
36
special, insuficient dezvoltată într -o măsură notabilă) au lezat “în mod particular
distribuția artificială a inegalității șanselor de acces la educația elevată între diversele
fracțiuni ale publicului tânăr, dornic a se instrui și a pro păși din punct de vedere social ”.
Astfel de lucruri se întâmplau cu precăder e în fosta capitală moldavă unde
refugierea din timpul conflagrației a dus la o supra -aglomerație a populației și la o epuizare
a rezervelor preț de doi ani. Adăugat acestei situații și diversitatea religioasă, alături de
aspectele sen sibile la nivel de populație, economie și politică pe care le -a adus ca urmări
unirea provinciei basarabene, Iașiul dobândise un caracter aparte și delicat . În această
direcție, dintre studenții din Basarabia care s -au înscris la Universitatea ieșeană erau
români și, îndeosebi, evrei care au optat astfel grație apropierii teritoriale și “puternicului
mediu evreiesc (…) ce avea extrem de multe afinități cu cel de peste Prut ”. Aceștia au
format o superioritate numerică printre restul studenților basarabeni, b eneficiind de
înlesniri puse la dispoziție de stat și mediul universitar în acea perioadă (i.e. rezerva
materială de ajutorare pentru studiile tinerilor din această provincie – prioritate în cadrul
cazării în cămine, primirea burselor deseori prin prezenta rea certificatelor de pauperitate
datorită situației regionale precare – basarabenii venind în mare măsură din mediul sătesc).
Totodată, pe fondul contextului internațional al Revoluției ruse din 1917 și a stării
generale lipsite de claritate de după războ i, a fost nuanțată instigarea de factură comunistă,
mai cu seamă printre studenții basarabeni. Mai mult, majoritatea presei românești de la
început de interbelic era bogată în referiri la “primejdia comunistă” , ilustrând acest lucru
prin evocări ample atât din spațiul ruso -sovietic, cât și din cel maghiar al toamnei din 1918
– cu privire la episodul revoluționar și instituirea noii forme de guvernămân t republicane,
unde israeliții deținuseră o atribuție semnificativă.1
Pe de altă parte, pe plan extern, Rusi a bolșevică a trimis în numeroase rânduri inși
care promovau și încercau să filtreze idei socialiste în cadrul unor adunări muncitorești
într-o serie de state. O astfel de înrâurire asupra acestora a iscat ivirea unor revolte de tip
bolșevic și în spațiul românesc, cu predilecție în cel ieșean.2 Era de așteptat ca astfel de
evenimente să accentueze frământările existente în sufletul unei studențimi recent ieșite din
mediul satului cinstit și moral în care se născuse, crescuse, trăise și se formase în spirit și
caracter.
Dintre aceștia erau și tineri part icipanți la război care au revenit la activitatea

1 Date și citate preluate din L. Nastasă, op. cit., pp. 84 -85.
2 Constantin Argetoianu, Memorii… , volumul VI, Editura Machiavelli, București, 1996, pp. 104 -106.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
37
universitară inițială, fără însă a mai găsi vechii confrați. Mediul societal din care plecaseră
era transformat, predominând varietatea – realitate înfățișată prin contingentul însemnat de
studenți de etnie diferită înscriși în tot mediul universitar.1
În cadrul unor facultăți, acesta depășea contingentul de români, aceasta fiind și o
cauză pentru manifestațiile studențești clujene din 1922. Suficient ă tensiun e se afla și în
spațiul ieșean unde actele greviste, tulburările și revoltele de natură muncitorească se
amplificau în mediul stradal al orașului. Iar amestecarea unor studenți în forurile
conducătoare organizatorii de factură socialistă, înrâurir ea altora din regiunea basarabeană
în rân durile studențești și greviste deopotrivă au provocat din 1919 riposta radicală a
studenților educați în tradiția rămasă la sat.
Cu toate că ceea ce indică a fi un antisemitism studențesc universitar în scrierile
din domeniu a fost prezent mai mult în cadrul manifestărilor de tineret de la finele anului
1922, totuși acesta exista într -o anumită proporție încă de la începutul celui dintâ i an școlar
interbelic românesc – și nu neapărat în cadrul maselor studențești. Ap ărea ca o urmare a
contingentului întărit de studenții israeliți din cadrul Farmaciei și Medicinei, respectiv a
celui semnificativ israelit basarabean cu amestec fățiș în ocupații socialiste în cadrul cărora
se urmărea schimbarea Partidului Socialist într -unul comunist. De asemenea, o altă pric ină
a mișcărilor studențești a fost și amestecarea atât a cadrelor didactice universitare, cât și a
unor studenți în domeniul politic, amplificând demersul lucrurilor.2

2.2.2. Viața de student includea ocupații care se deosebeau de cele antebeli ce.
Dacă până în 1909 tinerii s -au reunit în diverse asociații, cercuri și organizații studențești
aflate sub egida unui partid politic în cadrul centrelor universitare regățene, treptat și
îndeosebi după conflagrație, studenț ii se uneau și își dădeau silința în a înlătura politica de
partid existentă.3 Totuși, ceea ce a coincis în aceste două perioade a fost bunul demers
remarcat nu numai în cadrul intern, ci și în cel extern prin acordarea de burse peste granițe
studenților ș i susținerea unor Congrese Internaționale Studențești.
Curând după redeschiderea universității ieșene în 1918, tineretul s -a preocupat din
nou de activitățile sale în sfera socio -profesională, cu toate că instituția nu se deschisese
formal. Acesta coexis ta în două grupări – după afirmațiile unor cadre didactice și ale unor
studenți de odinioară – anume în cea aflată sub egida studentului N. Lăbușă de la Litere –

1 L. Nastasă, op. cit., pp. 37 -39 (passim. ).
2 A. C. Cuza, Închiderea Universității din Iași., Imprimeria Statului, București, 1916 (passi m.).
3 Gr. T. Popa, Din viața universitară… Amintiri, critici și propuneri , Edit. Adevărul, București, 1924, p. 15.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
38
cu tendințe stângiste ulterioare – respectiv în cea patronată de Nelu Ionescu – student la
Drept.1
Luat din perspectiva studențesc -culturală, un segment din s ocietățile studențești a
funcționat și înainte de conflagrație, revenind în formă după perioada bel ică. O astfel de
exemplificare a fost ilustrată de Asociația universitară Solidaritatea, înființată prin mediul
cadrelor didactice universitare A. C. Cuza, A. D. Xenopol, C. Șumuleanu, I. Găvănescu și
N. Iorga. În 1919, aceasta a inițiat activitatea la nivel studențesc, în cadrul Universității
ieșene și, alături de cei ce reprezentau studenții di n capitală, a decis construirea Centrului
Studențesc Iași , cu termen de activitate incluzând anul 1922 și intermitențe firești pe
parcursul conflagrației.2
De asemenea, în Cluj au fost inițiate o serie de asociații studențești în decursul
primului an unive rsitar, cu acceptul autorităților din domeniu. O parte dintre acestea era o
continuare a unor societăți anterioare, altele erau noi. În această manieră, exista Centrul
studențesc Petru Maior – o schimbare a Societății academice Petru Maior înființată în
1862 de studenți români în Budapesta – în antiteză cu Clubul sportiv nou fondat. În același
timp, erau și asociații profesionale ca cele ale studenților la Medicină, Farmacie , Științe,
Drept, Litere , respectiv etnice și confesionale ca cele ale tinerilor germani și evrei .3
Cu privire la societățile după criterii regionale , acestea au fost interzise în 1920,
fiind vorba despre o decizie temporară. Astfel, când tinerii studenți din Săliștea Sibiului au
dorit realizarea unei astfel de asociații în următorul an univers itar, actele de constituire au
fost refuzate în Senatul univers itar. Abia trei ani mai târziu a fost decis ca anume caracterul
lor să fie de tip extra -universitar, fără posibilitatea preluării une i nominații luate din sfera
universitară sau studențească ; în schimb, acestea puteau fi extrase din sfera culturală,
academică și altele asemene a aflate în poziția unor organe publice care erau sub
administrația statală, fiind excluse atestării ca atare de Senatul universitar.
După 1920, se primeau mai multe cereri studențești referitoare la asociațiile
existente, luându -se cu atenție măsurile considerate potrivite pentru o desfășurare optimă a
lucrurilor. Astfel, societatea Clubul sportiv avea în vedere m enținerea calității de membru
în cadrul acesteia și după abso lvire, caz în care Senatul universitar nu a aprobat . Pe de altă
parte, centrul academic Petru Maior a încercat să-și întărească activitatea în cadrul

1 Corneliu Zelea -Codreanu , “Pentru legionari” in Mugur Vasiliu, Eleodorus Enăchescu, Cartea Căpitanului
Corneliu Zelea -Codreanu, Editura Politică, București, 2008 , p. 60.
2 S. Neagoe, Triumful rațiunii împotriva violenței , Editura Junimea, Iași, 1977, p. 44.
3 Idem, Viața uni versitară clujeană interbelică… , p. 123.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
39
universității clujene, solicitând Rectoratulu i ajutor pentru trimiterea unei delegații în cadrul
unei conferințe internaționale studențești de la Praga, susț inută în primăvara anului 1921;
acestuia i -a fost acordat un împrumut în valoare de 1 .500 lei din fondul special pentru
excursii și, în aprecier ea prestației lucrărilor, i -a fost reconsiderată suma acordată ca
subvenț ie. Centrul și-a schimbat dispozițiile reglementare în 1922, în mod similar cu
Societatea studenților la Drept, urmând ca acestea să fie admise după prezentarea
proceselor verbale ale ședinței studențești în care fuseseră luate aceaste decizii , pentru a
vedea conformitatea acestora cu normele disciplinare cerute de autoritățile universitare.1
Cu prilejul unei ședințe ținute spre finele anului 1923 de Senatul universitar, s -au
decis aspecte semnificative vizând asociațiile studențești din Cluj, rectorul N. Bănescu
raportând nevoia revederii statutel or acestora. În consecință, au fost făcute schimbări
privind categoriile de membru al unei societăți, împrejurările potrivite pentru particip area
studenților, modul de a vota,2 respectiv precizări în legătură cu Centrul studențesc. Acesta
din urmă avea să intre sub denumirea de Centrul studențesc Cluj spre a nu mai fi făcută
confuzie cu asociația academică Petru Maior de dată veche , care avea să -și reia ocupația
de odinioară, aflată în lipsă de a beneficia de o însușire studențeasc ă universitară; astfel,
rămânea în calitate de asociație culturală sau academică.
Totuși, în decurs de două luni, schimbările solicitate or ganizațiilor stu dențești nu
au apărut , rectorul insistând pe acest aspect. Finalmente, au fost înaintate și admise în
ședințele Senatului din 8 martie și 11 aprilie 1924 statutele asociațiilor studenților la
Științe, respectiv la Litere și filosofie, cazul medicinist rămâ nând unul aparte. Acesta risca
să-și piardă caracterul studenț esc și universitar din cauza nonconformității statutare cu
schimbările recente solicitate de autoritățile din domeniu – nonconformitate susținută pe
baza invocării calității juridice deținute pr in decret regal .3
Sigur că, după cum spunea O. Ghibu, rolul asociațiilor studențești – în genere –
era “să urmărească scopuri pur studențești (…) să creeze o puternică solidaritate între
studenți”, acesta îndemnând în același timp și la asocierea studențil or pe baza principiilor

1 Ibidem, pp. 204 -206, p. 212.
2 Ibidem, p. 212. În speță, s -a decis ca as ociațiile să cuprindă membri activi (studenții înscriși la facultatea în
cauză), donatori (persoane care dăruiau unei asociații obiecte, cărți ori sume bănești începând de la 500 lei) și
onorifici (persoane care fă ceau aportul unui serviciu semnificativ asociației în cauză). De asemen ea, studenții
erau limitați la a fi membri activi și doar ei mergeau la adunările universitare din cadrul asociației lor. Votul
era secret în cazurile în care erau implicate atitudini ce vi zau toată societatea în cauză.
3 Ibidem , pp. 212 -213.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
40
ce țin eau de ideea națională.1 În acest sens, primul congres de tineret al țării întregite de la
începutul toamne i anului 1920 în Cluj, alături de societăți ca Moldova întregită și Crișana
în 1923 (anterior precizării caracterului e xtra-universit ar al societăților regionale),
remarcate prin realizări productive, au adus contribuții semnificative pe plan cultural –
național, la n ivel studențesc. Rezultate erau dar nici probleme nu lipseau. Așa, de pildă,
comitetele unora dintre asociați ile studențești nu obișnuiau să raporteze Rectoratului despre
activitățile desfășurate pe parcursul anului, în pofida încercărilor făcute în această direcție.2
Altă problemă ținea de disciplina studenților în cămine. Acestea marcau locul prea
multor divert ismente “care nu cadrau cu demnitatea academică a instituției pe care o
frecventau studenții” , semnalate de către profesorul dr. Iuliu Hați eganu în Senatul
universitar. S -a luat act, în consecință, stabilindu -se de către directorii responsabili cu acest
sector neaprobarea încăperilor de cămin pentru baluri sau alt tip de distracție, cu excepția
adunărilor culturale constând în producții de tip artistic, muzical și literar – fără mese de
consum spirtos.
În Iași, astfel de restricții legate de interzicerea să lilor solicitate de către studenți –
nu neapărat în cadrul căminelor, cât mai curând în i ncinta universitară – a determinat o
parte dintre studenții membri ai societăților să se strângă laolaltă în af ara acesteia. În acest
sens, a u fost ținute ședințe studențești în cămine, ceea ce a dus în mod inevitabil la
conflicte cu forul conducător universitar, precum și cu directorii căminelor cu pricina. De
asemenea, faptul că cercurile studențești se preocupau și cu repartizarea locurilor din
cămine a provocat disensiuni adiționale între studenții cercurilor diverse.
Indisciplina și, une ori, chiar ilegalitatea au atins și mediul univ ersitar. Astfel, la
Cluj, au apăr ut și ca zuri în care unii studenți nu au fost respectuoși cu profesorii săi, alții
ajungând să fal sifice semnătura cadrelor didactice în condica pentru examene. În astfel de
situații au fost luate măsuri riguroase ca eliminarea temporară pentru o serie de semestre
consecutive sau chiar cea definitivă în contextul de falsificare a notelor.3
În aceeași m anieră, la Universitatea din Iași, pe măsura ușu rinței în care au fost
primite și ech ivalate orice tip de diplome, au fost înlesnite destule nonconfo rmități și
falsuri vis -a-vis de atestarea actelor de studii, respectiv eliberarea de adeverințe și carnete
studenț ești. Desigur că acest lucru a fost posibil prin me diul uzării de sume financiare care,

1 Onisifor Ghibu, Cuvinte către tineretul intelectual basarabean, Tipografia Eparhială “Cartea Românească”,
Chișinău, 1927, p. 1.
2 S. Neagoe, op. cit. , p. 124; p. 212.
3 Ibidem , p. 204.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
41
din nenorocire, a înrăutățit lucrurile pe toate planurile. În atari împrejurări , a fost răspândită
o circulară, în 26 ianuarie 1920, în care conducerea Instrucți unii Publice basarabene
semnala cum nu puțini studenți basarabe ni arătau documente de studii fără a fi conforme
cu realitatea.1 În adaos, din ce indică evidențele arhivate, acestea luaseră o amploare
sporită.2 Ca urmare au fost luate alte măsuri de precauț ie ca modificarea în totalitate a
personalului din cadrul cancelariei universitare și intentarea unui proces lui L. Stifler pe
baza hârtiilor în alb aflate cu emblema de recunoaștere a Rectoratului.3
În spectrul larg studențesc î ncăpeau activități atât uni tare – care priveau și angajau
cât mai mult din studențimea națională – cât și contrare , sub forma unor cercuri studențești
de natură mai redusă – în sensul unei proliferări a accentelor regionaliste. În această
manieră, pe când societăți științifice liter are ca Tinerimea română (fondată în 1877)
organizau concursuri pentru toate specialitățile din domeniu prin care vizau închegarea
unei culturi religioase, istorice și literare gravitând în jurul ideii naționale – în speță
“interesele culturale și economice ale României Mari” – și asumarea costurilor implicate
pentru studenții din provincie și pentru premierea câștigătorilor ulteriori,4 Cercul
studențesc basarabean din Iași întreținea o viață studențească regională separată și
egocentrică. Acest aspect neplă cut a avut la temelie și participarea unor rânduri de tineri
basarabeni la acte de tip revoluționar, ceea ce a contu rat asupra acestora o perspectivă
studențească drept fiind “revoluționari, anarhiști, atentatori la siguranța Statului”,
proveniți dintr -o regiune transformată în “focar de bolșevism” .5 Astfel de incidente au
atras după sine luarea de atitudine sau chiar riposte ale unor organizații naționaliste ca

1 L. Nastasă, op. cit. , p. 85.
2 Serviciul Județean ale Arhivelor Naționale din Cluj ( SJAN Cluj ), Fond Universitatea “Regele Ferdinand” ,
inventar 946, dosar 35, fila 3.
3 L. Natasă, op. cit.
4 SJAN Cluj, fond. cit., dosar 85, f. 25, 25 v. Asumarea costurilor pentru o parte dintre studenți era un gest
considerabil, ținând cont că se percepeau taxe pentru o serie covârșitoare de aspecte necesare în viața
studențească (i.e. înscriere la facultăți, frecventarea cursurilo r, examene, bibliotecă, licență, doctorat – în D.
Călugăreanu, op. cit. , p. 311 – studii externe și participare în societăți studențești din străinătate etc. – în
SJAN Cluj, fond. cit., f. 8). Desigur că existau și burse oferite de stat studenților, dar di n nefericire acestea nu
acopereau decât uneori costul minimal necesar de trai – în Sextil Pu șcariu, Anuarul Universității din Cluj,
Anul I (1919 -1920), Tip. Inst. de Arte Grafice “Ardealul”, Cluj, 1921, p. 17 .
5 Viața Studențească , Anul I, numărul 2, 16 -30 iunie 1921, p. 7. Asociația Cercului Studenților Basarabeni,
înființată spre finele verii anului 1921 cu ocazia celui dintâi congres studențesc basarabean, urmând să se
extindă și în restul mediilor universitare din afara Iașiulu i – în idem , numerele 7 -8, septembrie 1921, p. 2 –

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
42
Societatea Academică Avram Iancu ,1 Frăția de Cruce coordonată de Amos Frâncu2 și,
ulterior, Asociația Studenților Creștini Români (A.S.C.R.) , întemeiată de tânărul student
naționalist Corneliu Zelea -Codreanu.3

2.3. Tulburările studențești din 1922 -1923 în cele patru centre universitare
românești au fost produsul unor intense frământări desprinse din contextul general național
care au măcinat o parte din stu dențime. Iar 10 decembrie 1922 a fost punctul culminant al
unor astfel de frământări, marcând ziua în care studenții naționaliști n -au mai răbdat și au
ieșit pe stradă, în avântul hotărârii de a opri chiar și singuri ceea ce devenise peste puterile

era condusă de studenții socialiști activi T. Marin, Th. Văscăuțeanu, Ceaico -Ceaicovski, frații Derevici și
d-rele Matievici și Cernăuțeanu – în D. Dieaconu , op. cit. , p. 202. Dintre aceștia s -a remarcat Timotei Marin,
membru al Partidului socialist din 1919 – în Marin C. Stănescu, Depun mărturie în fața istoriei. Timotei
Marin, militant și publicist comunist (1897 -1937), Edit. Junimea, Iași, 1977, p. 13 – care, afară de
participarea la adunările mișcăril or locale de factură socialistă, colabora în ascuns și ilicitate cu grupările
comuniste prin care intenționa “să facă legătura socialiștilor locali” – în ibidem , p. 15. Astfel, se ocupa
foarte tare cu difuzarea și promovarea princip iilor socialiste și, înd eosebi, cu schimbarea Partidului Socialist
într-unul comunist – în Ludmila Rotari, Mișcarea subversivă din Basarabia în anii 1918 -1924, Editura
Enciclopedică, București, 2004, p. 178. Pe această cale, a reușit să strângă mulți studenți împrejur și să obțin ă
susținerea unor profesori din mediul universitar, unii dintre ei reprezentanți ai majorității (i.e. profesorul Paul
Bujor) – în Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit.. Prin afilierea deschisă Internaționalei a III -a, astfel de studenți
au avut probleme cu tân ărul Codreanu și gruparea sa ulterioară – în D. Dieaconu, op. cit.
1 Din mărturiile lui Nelu Ionescu – studentul care reușise să formeze o tabără naționalistă în cadrul
studențimii Universității ieșene – președintele acestei societăți și al studențimii buc ovinene, Vasile Iasinschi,
oferise un sprijin valoros pentru pătrunderea naționalismului în mediul universitar în vremuri în care ideea
națională nu putea fi susținută ușor – în ibidem. Ca atare, e ra menționată ca “societate (…) a bucovinenilor și
ardelenilor”, singulară în menținerea unui “caracter românesc” , prezidată de studentul Iasinschi – în
Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit. . A luat, mai degrabă, atitudini cu tendințe naționaliste decât riposte
propriu -zise. În acest sens, au fost reprezentati ve clipele în care aceasta se rezerva la a manifesta protestări în
situații în care alte orga nizații sau grupuri naționaliste de studenți ripostau prin fapte concrete ce uneori
implicau chiar și violența studențească – în L. Nastasă, op. cit., pp. 167 -168, 176-177 ș.a.
2 Organizație naționalistă coordonată de avocații Amos Frâncu și Liviu Ghilezan, fondată la Cluj în 29 iunie
1919, cu sediul central în București – în I. Scurtu, C. Troncotă, N. Tampa, D. Zamfirescu, I. Bucur,
Totalitarismul de dreapta în Rom ânia. Origini, manifeste evoluție 1919 -1927, Institutul Național pentru
Studiul Totalitarismului, București, 1996, pp. 181 -185. Aceasta a avut o anumită înrâurire în arealul ardelean,
mai ales în cadrul universitar, organizată sub forma “frățiilor de cruce ” – în D. Dieaconu, op. cit. , p. 200.
3 Asociația a prezentat mai multe probleme, începând cu modul în care a fost înființată (fără înștiințarea
autorităților universității ieșene, însă cu îndrumarea decanului Facultății de Drept din Iaș i, A. C. Cuza – în D.
Dieaconu, op. cit. , p. 209) și continuând cu activitățile în contra colegilor evrei desfășurate printre studenți.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
43
lor de acceptare.1 Cu toate că nu au avut propriu -zis un conducător,2 totuși grupările
studențeș ti naționaliste din Iași fuseseră influențate în mod decisiv de Corneliu Zelea –
Codreanu,3 în mod asem ănător cum cele din Cluj fuseseră înrâurite într -o măsură de
personalitatea și activitatea lui Ion Moța.4 În această manieră a fost adusă pe scena vieții
publice românești “generația de la 1922”5 din care făceau parte și studenți care
participaseră la război.6 Nominația în cauză ilustrează, pe de o parte, uzura acestei noțiuni
în discursul studențesc naționalist,7 iar pe de altă parte, momentul în care au izbucnit în
masă tulburările împotriva evreilor .8 Având în vedere experiența războiului asupra tinerilor
studenți de pe front,9 consecințele acestuia pe toate planurile10 și noul context al statului
național românesc întregit,11 principiul de generație căuta să dea o consistență identitară
năzuințelor tinerești ale noilor împrejurări naționale ; rezultat ul acesto ra era abordarea

1 În acest fel, s -au strâns în Capitală delegați ai centrelor universitare, stabilind “în zece puncte ceea ce au
crezut că formează esența mișcării lor și se declară greva generală pentru toate universitățile, cerându -se
realizarea acestor puncte” , în timp ce “izbucniri formidabile ale maselor studențești” mergeau să distrugă
presa evreiască constituită din organe ca “Adevărul, Dimineața, Mâ ntuirea, Opinia, Lumea” ce reprezentau,
în mentalitatea unor tineri, “focare de infecție morală, de otrăvire și zăpăcire a românilor” – date și citate
din Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit . Altercațiile dintre studenții creștin -naționaliști și evrei au implicat mai
multe aspecte, presa de natură evreiască , în opinia studenților naționaliști, fiind unul dintre impulsurile și
argumentele principale care au determinat manifestările studențești radicale.
2 I. Livezeanu, op. cit. , pp. 315 -317.
3 F. Veiga a identificat astfel de cauze în imaginea de “militant întreprinzător” a lui Codreanu ce tindea să
producă impresii puternice asupra unor tineri, dobândită în cadrul activității sale gardiste pre cendente din
organizația condusă de Constantin Pancu – în F. Veiga, op. cit. , p. 51.
4 N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 358; D. Dieaconu, op. cit. , p. 211.
5 I. Scurtu, Istoria românilor în timpul celor patru regi , vol. II, Edit. Enciclopedică, București, 2001, p. 125.
6 Dan Pavel, “Legionarismul” in Alina Mungiu (coord.), Doctrine politice. Concepte universale și realități
românești , Editura Polirom, Iași, 1998, p. 219.
7 L. Nastasă, op. cit. , p. 89.
8 D. Pavel, op. cit.
9 Rănile și pierderile umane din război, situația mizeră din tranșee – în L. Nastasă, op. cit. , p. 37 – au fost
germenii de formare a unui naționalism militant înnoit care distingea între prieten și dușman. Sugestia
conflagrației de a justifica violența făc ută pentru nația de obârșie – în A. Heinen, op. cit. , pp. 96 -98 – a
influențat în mod substanțial mentalitatea tânără, întărind “spirite agitate” – în L. Nastasă, op. cit. , pp. 37 -38.
10 Unul dintre aceste planuri a fost cel material care afectase considera bil mediul universitar din țară, efect
evocat de unii studenți care vedeau în acesta o posibilă cauză pentru manifestările revendicative studențești –
în D. Zamfirescu, op. cit. , p. 48.
11 Unirea teritoriilor românești a implicat apusul unei mentalități vec hi legate de acest lucru și n uanțarea
frământărilor pe care le presupuneau realitățile aduse, cu precădere la nivel social. Era astfel înlocuită

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
44
dihotomică tineri versus “bătrâni” explicabilă și prin ipostaza oamenilor politici ai căror
vechi idealuri de înfăptuire unionistă erau depășit e de noile realități interne în ochii unor
studenți naționaliști.1 O parte dintre ei marcați de război, caracterizați prin “eroism,
voluntarism și criticism radical”,2 doreau “să dea sens și imagine destinului comun al
celor din aceeași clasă de vârstă”, în același timp căutând permanent exemple în mijlocul
unei societăți cuprinse și ea de “convulsii și căutări”.
Fără a avea parte de o copilărie firească, studenții promoțiilor antebelice chemați
la mobilizare au cunoscut în loc o psihologie “clădită pe morții războiului”3. Aceasta era
agravată de o situație materială mizerabilă ce a stăruit în primii ani interbelici,4 alături de
dezorganizarea românească existentă după unire ce a intensifica t fondul unei crize generale
românești ulterioare.5
Sigur că starea precară a afectat și sfera universitară, ipso facto masa studențească.
Lucrurile s -au înrăutățit pe măsură ce aceasta era divizată de interese opuse, împărțindu -se
în tabere socialiste contrate de cele naționaliste. Pe de altă parte, corelarea agenților
sovietici cu identitatea evreiască6 ce era întemeiată pe evenimente internaționale vecine7,
precum și ponderea evreilor în anumite facultăți din centrele universitare românești au
umplut paharul studențimii naționaliste care a reacționat violent de mai multe ori în rând.
Manifestările studențești de la încep utul anilor ’20 s -au alimentat pe baza unor
tensiuni culminate în incidente între studenți înainte de 1922, între 1922 -1923 și ulterior
după aceea, fiin d desfășurate în mai multe rânduri , dintre ca re mai însemnat a fost în 1924,

preocuparea politică – în mare – cu cea culturală, pe măsura nevoilor autentice de progres ale societății
românești – lucru fundamental căruia statul nu i -a acordat prioritatea cuvenită – în L. Nastasă, op. cit. , p. 36,
pp. 38 -39.
1 Ibidem, pp. 36 -37, p. 4 0, p. 89.
2 D. Zamfirescu, op. cit.
3 Informații și citate preluate din L. Nastasă, op. cit. , p. 89.
4 D. Zamfirescu, op. cit. , p. 79.
5 L. Nastasă, op. cit., pp. 36 -37 (passim. ).
6 Având în vedere “un important procentaj de evrei de origine populară și mic bur gheză, care militau în
rândurile formațiunilor politice de stânga și puneau bazele luptei de clasă în cadrul propriei comunități” –
în F. Veiga, op. cit. , p. 62 – printre alte astfel de activități redate în rapoartele serviciilor speciale – L.
Nasta să, op. cit. , pp. 86 -87.
7 Referitor la mișcările socialiste din Rusia Sovietică și Ungari a din cadrul cărora România își recăpătase
meleagurile basarabene și transilvănene – în I. Livezeanu, op. cit., p. 294 – pe scena cărora unii israeliți
avuseseră o at ribuție semnificativă – în L. Nastasă, op. cit. , p. 39, p. 85.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
45
cu ocazia desfășurării proc esului studențesc.1 Au fost ancorate t oate centrele universitare
românești existente, fiecare regiune prezentând o notă caracteristică deosebită prin situația
sa.2 Însă toate aveau în comun situația mizerabilă – în unele centre într -o măsură mai mare
decât în altele3 – respectiv supra reprezentarea studenților de origine evreiască în facultățile
specializate pe profesii de vârf, căutate de majorita tea studenților care se gândeau și la un
trai bun și sigur.4
Acest lucru a fost datorat noii conjuncturi a statu lui român după 1918 care reunea
regiuni cu diferite populații evreiești angrenate în viața culturală a acestora.5 După
legiferarea ulterioară a emancipării evreilor o dată cu modificarea Constituției în 1923,
acesta a întărit valul de înscrieri ale studenț ilor israeliți în universități, cu precădere în cele
care ofereau o perspectivă avantajoasă de viitor. În cadrul acestora, ponderea lor depășea –
în unele cazuri – numărul studenților români care căutau să consolideze, întâi de toate,
rândurile intelectual ității naționale interbelice în vederea formării unei vieți culturale

1 Este vorba despre procesul nominat “complotul studențesc” din 1923 -1924.
2 Vizând, pe de o parte, situația evreiască din regiuni ca Moldova, Bucovina și Transilvania și, pe de altă
parte, ati tudinile studențești din centrele universitare românești în cadrul agitațiilor din 1922 -1923 și ulterior.
3 Administrația universitară din Cluj se preocupa de situația studențească – în L. Nastasă, op. cit. , p. 88.
4 De obicei, aceștia persistau în număr în cadrul facultăților de Medicină, Farmacie și Drept, optarea lor
pentru domeniile profesionale de vârf stând în dorința de a intra în mediul societal național – în ibidem, pp.
61-71 (passim. ).
5 Exista o populație e vreiască variată în regiunea bucovineană – la rândul său – cu elemente poloneze și
ucrainene semnificative, o parte din aceasta impunându -se prin activități culturale germane la nivel mondial.
În momentul unirii cu Vechiul Regat și al redeschiderii Univers ității cernăuțiene, au fost declanșate acțiuni
contra unor profesori israeliți, în vederea procesului de naționalizare – în ibidem , pp. 30 -31, 42 -46 (passim. ).
În Basarabia, cei de rit mozaic erau integrați în iudaismul rusesc – atât în latura intelectuală , cât și în cea
spirituală a sa. În Transilvania exista o maghiarizare accentuată a evreilor, ceea ce le -a înlesnit o înțelegere cu
aristocrația maghiară, propulsându -i ascensional pe scara socială în cadrul Ungariei ulterioare anului 1867.
Ca atare, aceșt ia erau integrați și asimilați pe cale culturală. În ciuda cetățeniei complete de care dispuneau,
evreii au fost înglobați – cel puțin la nivel conceptual – într-un “iudaism oriental” . În această manieră,
Ungaria nu a fost scutită ulterior de reacții și at itudini împotriva evreilor, diminuate datorită poziției acestora
în societate până la căderea Imperiului habsburgic în septembrie 1918, urmate de acte revoluționare. De
asemenea, în regiunea regățeană existau comunități evreiești eterogene, existând deoseb iri vădite între
israeliții sefarzi din Valahia și cei așkenazi din Moldova. Pe când cei dintâi aveau vechime mai mare – de
obicei cu o stare financiară satisfăcătoare și deschidere spre o asimilare – cei de pe urmă se caracterizau
printr -o “mare fervoare religioasă”, vizând tendințe de centralizare și de viață patriarhală cu binecunoscutele
“curți” de rabin – în ibidem , pp. 32 -34 (passim. ).

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
46
închegate a națiunii politice.1 Desigur că daunele psihice, materiale și socio -culturale ale
războiului aduse seră și nevoia sau dorința de a propăși pe plan social și individual,2 dar
unirea pe cale politică a adus nev oia colectivă de a propăși, româniza și organiza totul în
mod funcțional.
Aceasta a vizat și planul universitar care, în anumite regiuni recent adăugate, era
pătruns de o cultură străină marcată de activități intelectuale evreiești. La urma urmei,
evreul era crescut de obicei într -un spirit intelectual, făcând din aceasta aproape un cult –
ceea ce i -a conturat interesul de a se integra în mediul societal românesc nou format.3 Însă
formația confesională – în unele cazuri – precum și activitatea desfășurată – în altele – au
dus la divergențe serioase cu studenții români în ipostaza lor de creștini, respectiv în cea de
naționaliști.4
Astfel, în primul caz , au existat neînțelegeri la Facultatea de Medicină din cadrul
Universităț ii din Cluj între stu denții creștini și cei evrei cu privire la refuzul celor din urmă
de a diseca un cadavru al unui coreligionar de -al lor din motive confesionale. Întrucât nu
erau cadavre suficiente necesare disecției pentru prepararea studiilor medicin iste în cadrul
Institutului anatomic clujean,5 actul israelit întărea “simțul nedreptății sociale și naționale
suferite de studențimea română”6. Petrecut în perioada de 3 -4 decembrie, acesta a dus la o
demonstrație a studențimii creștine care s -a dezvoltat, prin protestele și disensiunile
stradale,7 în manifestări de amploare și în restul centrelor universitare din țară, cu
precădere în cel ieșean și bucureștean.8 Începând din 1922, “chestiunea disecției
cadavrelor” a fost cunoscută și amplificată în cadrul altor facultăți de medicină din
Europa, problema făcând vervă în special în România și Polonia, unde aceasta reprezenta

1 Apare din nou ideea culturalului de a promova și conserva esența politicului, spre dezvoltarea spiritualului
exist ent într -o națiune.
2 La nivelul maselor populare exista mai degrabă o dorință de natură socială ca rezultat al participării directe
la război, al pagubelor umane și economice suferite deopotrivă, spre deosebire de idealul unirii resimțit mai
mult de grup ul politic conducător – în L. Nastasă, op. cit., p. 36.
3 Ibidem, pp. 49 -53 (passim. ).
4 Identificarea cu aspectul etno -ideologic a avut loc în situațiile de tensiune și incidente create între studenții
basarabeni (uneori israeliți) comuniști și cei regățe ni (români) naționaliști, respectiv între studenții mozaici și
cei creștini la incidentul cu disecarea de cadavre din cadrul Facultății de Medicină din Cluj, în 1919.
5 A. Heinen, op. cit. , p. 107.
6 I. Livezeanu, op. cit. , p. 317.
7 F. Veiga, op, cit. , p. 64.
8 Zigu Ornea, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, ediție revăzută, Editura Fundației Culturale

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
47
cea dintâi solicitare împotriva evreilor la început de interbelic, alăturată mișcărilor
studențești întreprinse pentru numeru s clausus.1
Alte cauze ce au precedat mișcările au constat în mediul favorizant factorului
comunist de scurtă durată întretăiat de guvernul averescan în 1920, respectiv în
identificarea israeliților refugiați cu agenții bolș evici și activitatea stângistă – uneori pe
ascuns – a studențimii basarabene ce conținea și etnici evrei. Singură capitala era locul de
manifestare a 50 -60 de greve zilnic, în afară de cele din restul țării “și mai ales de grevele
din regiunea Jiului ”.2 Iașiul făcea cazul desfășurărilor stângiste prin poziția sa geografică
față de locul izbucnirii revoluției ruse din 1917 (apropierea de granița cu Basarabia), prin
contingentele însemnate de refugiați evrei sosite în urma progromurilor ruse și prin
transfo rmarea într -un adăpost suprapopulat “pentru guvern, întreprinderi, sindicate și
organizații socialiste” pe parcursul trupelor germane de ocupare temporară între anii 1916 –
1918, devenind capitala provizorie a Vechiului Regat. Cernăuțiul era un mediu acapara t de
o intelectualitate evreiască, Basarabia era populată de evrei într -o măsură mai mare față de
celelalte provincii românești și aflată în vecinătatea Rusiei bolșevice, iar Clujul de
asemenea se aflase până de curând lângă Ungaria lui B éla-Kun, înlăturat ulterior; ca atare,
suspiciunile erau m ari vis-à-vis de aceste centre universitare atât din partea studențimii
naționaliste, cât și din partea autorităților de stat, respectiv al unui segment din cadrul
opiniei publice.3
La Iași, seria grevistă muncitorească și sindicalistă se nuanța, suscitând interesul
tânărului student la Drept, Corneliu Zelea -Codreanu, de a o opri, alături de gardiștii
Conștiinței Naționale de sub egida lui C. Pancu. În urma episoadelor de la Regia
Mon opolurilor Statului și a Atelierelor C.F.R. Nicolina, Codreanu și -a câștigat o
notorietate în mediul studențesc ca fiind un “militant întreprinzător” și “om de acțiune” ,
calități ce impresionau . Inițiativa sa de participare la război alăt uri de tatăl său ș i formarea
în cadrul liceului militar de la Mănăstirea Dealu întăreau premisele unor astfel de trăsături.4
Preocupările privitoare la iminentul pericol bolșevic ce era real, dar de scurtă
durată,5 erau extinse și în mediul universitar. Atât profesori cu p ăreri politice neadecvat

Române, București, 1996, p. 394; L. Nastasă, op. cit. , p. 93.
1 Ibidem, n. 198.
2 Preluat de pe site -ul: http://www.csnmeridian.ro/articol/ro/148/ , accesat în 20.06.2016.
3 Citare și date preluate din I. Livezeanu, op. cit. , pp. 295 -296, pp. 300 -304.
4 D. Dieaconu, op. cit. , p. 203; F. Veiga, op. cit. , p. 51.
5 Ibidem, p. 49; I. Livezeanu, op. cit. , pp. 293 -302 ( passim. ); D. Dieaconu, op. cit. , pp. 201 -202.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
48
exprimate printre studenți,1 cât și tineri din cadrul studențimii propriu -zise formau cadrele
unor tabere afiliate fie ideilor naționaliste, fie celor comuniste. Această situație a dus
inevitabil la disensiuni, altercații și incidente violente între studenții naționaliști și cei
basarabeni, activi în propaganda socialistă. În afară de activitatea subversivă a lui T.
Marin, erau purtate embleme comuniste după exemplul celui dintâi secretar general, Gh.
Cristescu, respectiv șep ci rusești în chip demonstrativ, existând tentative greviste d in
partea tovarășilor studenți, acte provocatoare ca arborarea steagului roșu și intonarea
Internaționalei, alături de alte fapte asemănătoare – acestea toate contribuind la încăierări
interstude nțești uneori finalizate pri n mediul forțelor locale. În cele din urmă , datorită
măsurilor asupra mișcăr ii comuniste din țară întreprinse de generalul Averescu, a
guvernului său și a ministrului de interne, C. Argetoianu, studenți stângiști ca T. Marin, I.
Dere vici, Pavel Tcacenco și restul de adepți au fost luați sub arest în cadrul “complotului
din strada Râpei” în 1920, urmând ca în 26 martie din cadrul anului următor,
“locotenentul lui Gh. Cristescu” – după cum mai era supranumit T. Marin – să fie rețin ut
în detenție o perioadă mai mare de timp în cadrul “Procesului din Dealul Spirii” în
calitatea sa de comunist militant, respectiv pentru părtășia sa în tentativele de transformare
a partidului socialist într -unul comunist.2
Anticomunismul a fost una dint re componentele inițiale ale naționalismului
studențesc.3 Acesta s -a radic alizat în momentul identificării populației israelite – refugiate
în număr semnificativ în țară prin migrări și alipirea provinciilor – cu agenții bolșevismului
ruso-maghiar, formând latura sa politic -antisemită. Explicațiile se întindeau mai mult în
sfera econo mic-națională a lucrurilor, incluzând argumentul neputinței de asimilare a
acestui popor minoritar, Codreanu nefă când ulterior obiectul unei apologii rasist –
religioase.4 Antisemitismul universitar a rămas o notă constantă în protestele, revendicările

1 Asupra urmărilor acestui aspect fiind atrasă atenția în mod colegial în cadrul unei declarații semnate de o
parte dintre profesorii Facultății de Litere ieșene – în L. Nastasă, op. cit. , p. 158.
2 D. Dieaconu, op. cit. , pp. 202 -208. Provocările unora dint re studenții basa rabeni și-au extins aria de interes
și în detrimentul autorităților de stat prin întrevederi și “afișe agitatoare împotriva amestecului poliției în
activitățile politice din universitate” – în I. Livezeanu, op. cit. , p. 307. Instigau la ma nifestări greviste și
protestatare în semn de ripostă față de arestările studenților fruntași comuniști, în cadrul Cercului Studenților
Basarabeni . Această stare de lucruri a stat la baza inițiativei Ministrului de Război de a cerceta riguros actele
de ide ntificare ale junimii basarabene pentru a -i afla pe tinerii considerați primejdioși sau pe cei găsiți
culpabili de ilicitate – în ibidem , n. 62.
3 D. Dieaconu, op. cit. , pp. 203 -204.
4 N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 355.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
49
și mișcările studențești din 1922 -1923.
Cel dintâi congres de studenți, desfășurat între 4 -6 septembrie 1920, a fost cel în
care Codreanu s -a afirmat în vederea aplicării numărului restrâns și chiar a înlăturării
elementelor studențești și profesorale din medi ul universitar. Acesta, alături de grupul său
restrâns și cel mai vast al lui Ciochină, însumând 100 de studenți, a luptat și a obținut
moțiunea pentru îndepărtarea israeliților. Această reușită avea să aibă efect asupra stării
afective a junimii naționali ste.
Pe cale de consecință, au fost înaintate o serie de memorii evreiești, incluzând și
mediciniști israeliți, în care era expusă temerea față de faptele studenților naționaliști
conduși de Codreanu, pe parcursul aceluiași an.1 Totodată, o dată cu încuvii nțarea
Ministrului Instrucțiunii de a susține material societățile studențești din cadrul noului stat
unificat, a luat act oficial de înființare Cercul studenților basarabeni în 1921. În ciuda
acțiunii benevolente a cadrelor ministeriale și administrativ -universitare de a le facilita
depășirea identității regionale prin astfel de modalități, studenții basarabeni au înțeles să
facă fix contrariul “în vederea menținerii unui separatism regional întărit de tendințele
predominante de stânga” . Desigur, exista di versitate de opinie, fiind și vederi de dreapta,
cu toate că gruparea stângistă minoritară a fos t nevoită să predea ștafeta în anul următor.2
Basarabenii dispuneau, în același timp, de protecția unor profesori între care și prorectorul
Traian Bratu din cadrul Facultății de Litere ieșene, profesorul C. I Parhon din cadrul celei
de Medicină, precum și profesorii C. Thiron și P. Bujor. Beneficiau și de presă socialistă
(în speță, Socialistul și Iașul socialist ), alături de un co ntingent reprezentativ de afiliați,
făcând propaganda comunistă și atacând gruparea de opoziție, reunită în proximitatea
decanului de la Facultatea de Drept, A. C. Cuza, care era un naționalist și un antisemit
binecunoscut. Aceasta, la rândul său, tipărea articole în organul de presă cuzistă Unirea
căruia subscriseseră C. Șumuleanu, I. Găvănescul și N. C. Paulescu.
Altercațiile au continuat la aflarea inaugurării anului școlar 1920 -1921 fără slujba
religioasă tradițională. Și de această dată, C. Codreanu a devenit protagonistul actului de
rezistență împotriva acestui fapt considerat ateu când, în 22 noiembrie 1920, a blocat
intrarea în sală și a contrat grupul lui Timotei Marin, cu acesta în frunte. Fiind depășit în
număr și forță, Corneliu a fost agresat; însă fapta sa a atras intervenția cuzistă la Ministrul
Instrucțiunii Publice de unde s -a obținut acordul pentru oficierea deschiderii anului ca și

1 D. Dieaconu, op. cit. , p. 205.
2 I. Livezeanu, op. cit. , p. 308.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
50
până atunci.1 Reușita l -a întărit pe tânăr în credința biruinței lupt ătorului “că cel care luptă,
chiar singur, pentru Dumnezeu și neamul său, nu va fi învins niciodată ”.2
Astfel de evenimente erau contrate de altele ca actul înfăptuit de evreul comunist
Max Goldstein în ceea ce a constituit a fi “atentatul din Senatul României”3 cu bombă. În
urma sa au decedat “ministrul de Justi ție, Dimitrie Greceanu, și un înalt prelat
transilvănean ”4…
Câștigând în popular itate atât în opinia publică ieșeană, cât îndeosebi în mediul
universitar, Codreanu s -a impus în continuare atât printr -o serie de acte contra comuniștilor
și a evreilor, cât și prin activarea, preluarea și conducerea în cadrul mai multor organizații
stude nțești. Atrăgând plângeri împotriva sa – înfățișate într -o scrisoare adresată
Rectoratului din partea societății de căpetenie a studențimii ieșene5 – Corneliu a fost
eliminat din Universitate “ca element turbulent de dezordine și recidivist” ,6 fără însă a fi
exmatriculat de la facultatea la care învăța datorită sprijinului acordat în mod direct de A.
C. Cuza și de cel indirect al ministrului Instrucțiunii, C. Angelescu, “care a ezitat să pună
în practică decizia Senatului Universității din Iași de a -l elimina”.7 În repertoriul
incriminator erau trecute, în ordine cronologică, învinuirile: pălmuirea tânărului student N.
Pascu în 25 iulie 1920 pe baza îndrăznelii de a intona Internaționala “sub «cutele steagului
roșu»”, tulburarea iscată la inaugu rarea an ului școlar din 22 noiembrie a. c., oprirea
colegilor stângiști de a servi masa la cantină cu prilejul grevei acestora de Paști în 1921,
pedepsirea violentă contra ziaristului Ghiulea pe temeiul publicării tendențioase din partea
celui din urmă a un ui articol calomniator în publicația periodică evreiască Opinia la adresa
tatălui lui Codreanu în 29 mai a. c., distrugerea geamurilor sediului ziarului evreiesc
Lumea ,8 zarva provocată din rațiuni naționaliste în incinta Teatrului Național referitoare la
piesa Rechiziția interpretată în idiș,9 injurierea asist. univ. Gh. Zane în paginile oficiosului
cuzist Unirea , nimicirea firmei gazetei evreiești Lumea, precum și a geam urilor acesteia ca

1 D. Dieaconu, op. cit. , pp. 205 -206.
2 Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit., p. 77.
3 Preluat de pe site -ul: http://jurnalul.ro/scinteia/istoria -comunismului/atentatul -de-la-senatul -romaniei -o-
piesa -in-dosarul -comunistilor -58611.html , accesat în 20.06.2016.
4 Citare și date extrase din D. Dieaconu, op. cit. , p. 206.
5 I. Livezeanu, op. cit. , p. 310.
6 D. Dieaconu, op. cit. , p. 208.
7 I. Livezeanu, op. cit., pp. 310 -311.
8 D. Dieaconu, op. cit .
9 Studențimea naționalistă a văzut un pericol de înstrăinare pe cale culturală prin interpretarea pieselor de

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
51
răspuns la articolele considerate a fi ofensatoare “ la adresa Regelui, Armatei și Bisericii”.1
A prezidat Societatea Studenților în Drept la conducerea căreia fusese desemnat
de către studențime și nevalidat de Senatul universitar, vali dându -se singur. Respectând
dispoziția ședințelor cvasi săptămânale în care era prezentată, criticată și dezbătută o carte
din domeniu în urma lecturării sale de către un student , președintele societății a adăugat ca
referatele și lucrările să vizeze “prob lema jidănească în lumina științei”. A dizolvat
Centrul Studențesc Iași ulterior, în 20 mai 1922,2 pentru a fonda Asociația Studenților
Creștini în loc. Aceasta reprezenta “adevăratul Centru Studențesc” sub nominația optată,
format din toate eforturile întreprinse din momentul înființării unui cerc studențesc, a
aflilierii în cadrul Societății Studenților în Drept și prezidării acesteia până în momentul
desființării fostului Centru Studențesc și organiza rea asociației de față.3
Între timp, incidentele dintre studenții naționaliști și cei israeliți s -au accentuat , cu
deosebire în decursul anului 1922. Distrugerea unor redacții evreiești,4 arderea foilor unor
publicații,5 sabotarea pieselor de teatru jucate în idiș prin apariții studențești și tatonări
improvizate6 și nepermiterea intrării la ore a colegilor evrei7 au fost tipul de acțiuni
caracteristice pentru această per ioadă. Aceste tulburări au susțin ut prerogativele lui
numerus clausus în mediul universitar. La nivel intern, s -a întâmpla t ca acestea să se

teatru în idiș în zonele urbane și rurale din Moldova – în Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit. , p. 93.
1 Citare și date din D. Dieaconu, op. cit.
2 Printre altele, era motivată lipsa de îndeplinire a obiectivelor culturale propuse în agenda fostului Centru
studențesc – în I. Scurtu et al. , Totalitarismul… , p. 202. Conform acestei note de raport, naționaliștii
răspunseseră violent mai mult la provocările basarabenilor, israeliților și ale presei evreiești, fiind descris și
cazul încăierării cu studentul basarabean Gh. Zane – în ibidem , pp. 200 -202.
3 Date ș i citate preluate din Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit. , pp. 80 -81, 88 -89.
4 Fiind vorba, în speță, despre redacțiile ziarelor Opinia și Lumea – în D. Dieaconu, op. cit. , p. 208 –
respectiv despre luarea cu forța fără despăgubire a foii Aurora de la toate chioșcurile din oraș și arderea în
Piața Unirii, ca răspuns dat unui articol injurios adresat studenților naționaliști conduși de Codreanu – în I.
Scurtu et al. , op. cit. , p. 250 – la Iași și Új Kelet la Cluj – în L. Nastasă, op. cit. , p. 9, p. 93, n. 198.
5 Fiind vorba și de foaia ziarului Aurora – incident menționat în nota anterioară – și de arderea unui chioșc de
ziare la refuzul anterior al vânzătorului de a da numerele cerute ale ziarelor care publicaseră alte articole
ofensatoa re la adresa tinerimii amintite, în speță Aurora – din nou – și Iașul socialist . Codreanu l -a pălmuit,
iar omul respectiv “l-a lovit pe student cu o piatră î n cap” … Spre seara aceleiași zile de 1 iulie 1922,
Corneliu a revenit, împreună cu o jumătate de su time de colegi, în P -ța Sf. Spiridon, arzând din temelii
chioșcul cu pricina – citare și date preluate din I. Scurtu et al. , op. cit. , p. 252.
6 I. Livezeanu, op. cit. , p. 315.
7 I. Scurtu et al. , op. cit. , pp. 259 -260. Tulburările au cauzat disensiuni între profesori și studenți, respectiv

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
52
deruleze exact în perioada în care aveau loc dezbateri parlamentare vizând proiectul
constituțional care includea și revizuirea articolului 7 privind încetățenirea în masa a
evreilor, ca atare pe rmițând emanciparea acestora împiedicată anterior. La nivel extern,
cererea numărului restr âns a fost prezentă și în alte stat e central -est-europene. Nu
reprezenta un eveniment singular ca spațiu și moduri de manifestare.1
Pe de altă parte, simpatiile pent ru studențimea creștină erau extinse până în sfera
politică – în ceea ce -i privea pe unii liberali și averescani. Guvernul liberal însuși o
susținea în detrimentul studențimii israelite fie direct, fie indirect – prin lipsa de intervenți e
în cadrul disensi unilor inter studențești, după un demers antebelic tradițional. Ministrul C.
Angelescu, apropiat al decanulu i antisemit de la Drept, ar fi întărit opinia publică în
acuzarea guvernului pentru starea conflictuală din universități prin dispozițiile luate în
favoarea tinerimii naționaliste.2
Protestele și incidentele violente studențești se intensificau pe măsura apropierii
finelui de an, fiind în legătură cu înlăturare a israeliților din universități – un rol
precumpănitor având și unele cadre didactice ca I. C ătuneanu, Sextil Pușcariu ș.a. în Cluj,
Simion Mehedinți, N. Paulescu ș.a. în București, respectiv A. C. Cuza , C. Șumuleanu, I .
Găvănescul, Ion Zelea -Codreanu ș.a. în Iași. În Cluj, “propor țiile mișcării huliganice ” ar
fi fost simultane celor moldovenești, demonstrațiile pricinuind agresiuni față de un
segment al locuitorilor israeliți, distrugerea redacției evreo -maghia re amintite și pierderea
vieții unui evreu – după relatările unui articol din foaia Aurorei , publi cat pe 2 decembrie
1922, la Iași.3
Manifestațiile stradale au dus la punctul culminant din 10 decembrie 1922 în toate
centrele universitare românești, în cadrul căruia s -au adunat în capitală mai mult de 1.000
de tineri, alcătuindu -se “un manifest al gener ației de la 1922” , anunțând grevă extinsă în
tot mediul universitar. Momentul de impact al lui 10 decembrie avea să fie prilej de
sărbătoare națională ani mai târziu, asigurată de caracterul spontan al mișcării și de
simpatiile nutrite ,4 iscând neînțeleger i și ciocniri cu forțele locale – cu precădere în spațiul

incidente violente între studenți, extinzându -se și la acțiuni adiacente, ca tentativa de a evacua studentele de
rit mozaic din cămin, unele dintre acestea fiind stopat e de cadrele universitare – în ibidem , pp. 259 -261.
1 I. Livezeanu, op. cit. , p. 312, p. 315.
2 D. Dieaconu, op. cit. , p. 212; I. Scurtu et al. , op. cit. , pp. 258 -259 – vizând mai mult “excesele de la Cluj” .
3 Ibidem , p. 258.
4 I. Livezeanu, op. cit. , pp. 316-318.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
53
ieșean și cel bucureștean1 – și fiind oficializată de ministrul de interne, O. Goga, în 1926.2
Revend icările studențești incluse au av ut în vedere numerus clausus , furnizarea de
cadavre israelite pentru disecție în cadrul specializării mediciniste, pedepse riguroase
contra organelor de presă evreiască care injuriaseră credința creștină și statul național,
izgonirea israeliților sosiți ulterior anului 1919 – după lu na august – în regiunile unite și
neacordarea naturalizării acestora, oprirea evreilor de altă naționalitate de a intra în stat
ulterior, respectiv interzicerea schimbării nominale ale acestora.
Mișcarea studențească l -a determinat pe Codreanu de a reveni în țară după ce
plecase anterior la studii post -universitare în Berlin și Jena. La venirea sa a realizat faptul
că ceea ce era identificată ca fiind problema evreiască nu era primordială în toate regiunile
de unde se ridicase spre protest și manifestare st udențimea. Mișcarea în sine, fiind
spontană, nu reprezenta o masă monolită întrucât nu toate regiunile aveau un număr de
locuitori israeliți semnificativ ca Iașiul și zonele bucovinene, res pectiv basarabene pe de o
parte. P e de altă parte , o direcție a unu i antisemitism cumva tradițional nu avea răd ăcini
adânci în anumite regiuni – fapt pentru care anti -evreismul promovat de studențimea
naționalist -radicală nu avea prioritate. În această manieră, membrii demonstrațiilor clujene
și bucureștene aveau în persp ectivă optimizarea condițiilor materiale “și îngropau cererea
vizând numerus clausus printre cereri de ameliorare a căminelor, laboratoarelor,
cantinelor și alte măsuri de îmbunătățire a condițiilor din universități”. În cele din urmă,
prin intervenția lui Codreanu și indirect, a lui A. C. Cuza, lucrurile au căpătat turnura
dorită, grevele studențești continuând și în cursul anului următor.3
În urmă separării politice dintre Cuza și Iorga, a diferențierii tinerilor în asociații
studențești după criterii div erse, a lipsei de succes a anterior înființatei Uniuni Național
Creștine (U.N.C.), precum și a rolului mișcărilor studențești,4 s-au pus bazele noii
organizații de dreapta, L.A.N.C., pe 4 martie 1923.5 A fost luată în considerare de unii
autori și întemeie rea organizației în cauză având ca scop folosirea mișcării studențești ca
instrument politic într -o replică antisemită dată dezbaterilor parlamentare privind
legalizarea emancipării evreiești6 sau continuarea fostei U.N.C. sub noua formă – în cele

1 I. Scurtu et al. , op. cit. , pp. 493 -494.
2 I. Livezeanu, op. cit. , p. 320.
3 Citare și date extrase din ibidem , pp. 318 -319; F. Veiga, op. cit. , p. 73.
4 A. Heinen, op. cit. , p. 108; D. Dieaconu, op. cit. , pp. 210 -211, p. 214.
5 Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit. , p. 118.
6 F. Veiga, op. cit. , p. 74.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
54
din urmă politizată – a L.A.N.C. -ului,1 făcând aluzie la aceeași afirmație, în fond. Este
adevărat că lucrurile au denaturat într -o formă politic -antisemită a organizației, cumva
premergătoare celei din 1927,2 dar inițiativa studențească a plecat de la alte puncte de
reper, în acord cu avântul vârstei, concepțiile naționaliste și idealul fiecărui student.
1923 a fost și anul promulgării noii Constituții, pe 28 martie.3 Cu această ocazie,
se dădea “din oficiu cetățenia și drepturi politice tuturor evreilor aflați în România (…)
fără a se cerceta de la caz la caz, așa cum cerea Constituția vigilentă și cum se procedează
în toate țările cu populație imigrantă”4 în cadrul Articolului 7. Actul în sine fusese realizat
prin întocmirea guvernului liberal spre sfârșitul luni i ianuarie a anului anterior și
prilejluirea unor alegeri parlamentare ce avea u să asigure lui I. I. C. Brătianu voturile
vizate pentru votarea Constituției ulterioare.5 Acest fapt a fost suficient pentru continuarea
mișcării studențești și adăugarea unei componente împotriva căreia aveau să lupte din acel
moment studenții naționaliști: antipoliticianismul .
În cadrul organizării Ligii, o atribuție semnificativă i -a revenit lui Codreanu întors
din străinătate de la studii, dispus să intre din nou în acțiune “pentru ca să lupt și eu alături
de camarazii mei”. După ce a întocmit planul în cadrul unei întâlniri de 50 de persoane,
reunite într -un cămin studențesc din Cernăuți, a pornit spre Iași, apoi spre capitală pentru
a-i propune lui Cuza funcția de președin te – aspectele ce țineau de structură și administrație
revenindu -i lui.
La Cluj l -a întâlnit pe Ion Moța, “un tânăr ager și de talent” care, însă, nu s -a
lăsat convins în acel moment, urmând să se răzgândească ulterior. În cele din urmă, cu
toate că la ins tituire, Cuza a numit organizația ligă în contrast cu dezideratul inițial de a
înfăptui un partid, decanul a avut grijă s -o convertească, finalmente, într -un instrument
politic antisemit violent.
Locația aleasă pentru înființarea și consfințirea oficială a Ligii , în speță în sala
Bejan din incinta universitară ieșeană, a ilustr at semnificația aspectului și a caracterului

1 I. Livezeanu, op. cit. , p. 320.
2 Noua formă spre care va tinde o parte din tineretul naționalist, concretizată în Legiunea Arhanghelului
Mihail , nu avea să rămână “la stadiul antis emitismului exacerbat al lui A. C. Cuza” – în D. Dieaconu, op.
cit., p. 237.
3 Ibidem , p. 215.
4 Extras din Nicolae Roșca, Cronica unor violențe politice. Violențele Guvernului și violențele legionare ,
Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991, p. 5 (consul tată în format electronic); D. Dieaconu, op. cit.
5 Ibidem , pp. 214 -215.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
55
universitar din organizație, iar contribuția stu dențească la fondarea mișcării a fost atestată
și de contingentele de tineri studenți prezente la ceremonia “unei mari adun ări românești
la Iași, în scopul înființării unei organizații de luptă. ”1
Anterior momentului însemnat din 4 martie 1923 , mișcărilor studențești le -a fost
acordată satisfacție unor revendicări provenind dintr -o a doua serie de solicitări studențești
înaintate guvernului liberal, ce țineau mai mult de condițiile universitare și cele studențești,
limitându -se mai mult la aspec tul material al lucrurilor. A fost exact c eea ce Codreanu
dorise să evite, temându -se de posibilitatea conform c ăreia “mișcarea studențească ar
putea fi cooptată” .2 La Cluj, numerus clausus a fost evitat și, după o consultare dintre
rectorul I. Iacobovici și colegiul profesoral,3 măsuri deosebit de aspre s -au luat împotriva
studenților tulburători, membrii ai Centrului studențesc Petru Maior , atât în cadrul unor
incidente, cât și în cadrul cererilor manifestate prin proteste și demonstrații, culminând cu
interdicția posibilității d e a se mai înscrie vreodată într -unul din cele patru centre
universitare românești.4 Între obișnuitele altercații inter studențești s -au adăugat cele legate
de ocuparea sălilor universitate în semn de opunere față de schimbarea Articolului 7
constituțional – asemănătoare evenimentelor petrecute în cadrul Sălii Pașilor Pierduți din
cadrul universității ieșene, la o zi după promulgarea noii Constituții5 – precum și de
memorii L.A.N.C. trimise guvernării privind revizuirea articolului cu pricina în defavoarea
evreilor.6 Atmosfera generală a anulării cursurilor și, chiar, a închiderii universităților pe o
perioadă de timp7 a culminat în octombrie 1923, o dată cu extenuarea studențimii
naționaliste în ansamblu, cu decizia unei grupări restrânse de studenți radical i de a adopta
tentativa de asasinare politică8 în locul unei cedări blamabile în masă. Ceea ce fost
cunoscut apoi ca și complotul studențesc vizând o serie de notabilități politic -confesionale,
anume oameni politici români considerați trădători ai intereselor naționale, rabini, bancheri
și ziariști evrei,9 a întărit cel puțin moralul mișcării studențești care renunțase la greva

1 Citate și date preluate din Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit. , pp. 114 -116, p. 118, p. 120.
2 Citare și date extrase din I. Livezeanu, op. cit. , pp. 318 -319; Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit. , pp. 116 -117.
3 SJAN Cluj, fond. cit. , dos. 76, f. 142.
4 Fiind vorba de studenții V. Moldovan, I. Mocan, I. Silaghi, A. Bidian, N. Victor, O. Boieriu și I. Moța – S.
Neagoe, op. cit. , pp. 209 -210 – primiți apoi la Drept, în Iași, sub protecția lui Cuza – F. Veiga, op. cit. , p. 75.
5 Prin mediul intervenției armate – în C. Botoșineanu, op. cit. , pp. 72 -74 (passim. ).
6 I. Livezeanu, op. cit. , pp. 320 -321.
7 E. Weber, op. cit. , p. 62; A. Heinen, op. cit.
8 F. Veiga, op. cit. , p. 76.
9 Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit. , pp. 149 -150; N. M. Nagy -Talavera, op. cit. , p. 359.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
56
generală spre finele anului 1923. Pe această cale, în cadrul anului 1924, Codreanu și Moța
au dobândit și mai multă popular itate în cadrul achitărilor de la procesele văcăreștenilor ,
Moța -Vlad, respectiv de la cel legat de omorârea prefectului din Iași, Manciu. Acest lucru a
fost posibil și datorită mobilizării aparatului propagandistic cuzist,1 a ajutorului material
primit în închisori2 și a simpatiilor existente în rândul unor intelectuali de marcă și oameni
politici, mișcând opinia publică în favoarea eliberării celor acuzați.

2.4. Atitudinea și manifestările profesorilor față de studenți au determinat până
într-un punct ho tărârile și acțiunile tinerești. Au existat situații când profesorii, la rândul
lor, erau împărțiți în tabere de culoare politică3 sau când aceștia aveau reacții cu tendințe
împotriva evreilor, mergând u-se până la o altă împărțire a taberelor între profesorii
naționaliști și colegii israeliți ai acestora. Cu toate că astfel de orientări proveneau dintr -un
fel de tradiție culturală de natură antisemită, acestea au afectat o parte din studențime afla tă
în pro priile sale căutări de exemple culturale după experiența primei conflagrații mondiale
și în cadrul noilor realități naționale.4
Pe când unii profesori naționaliști încurajau, mai mult sau mai puțin, manifestările
studențești, alții nu încuviințau sau chiar erau împotriva acestora. Uneori, atunci când nu
erau pentru agitații care, în mod normal, ar fi fost neadecvate cu precădere în spațiul
universitar, profesorii erau totuși atenți și grijulii pentru situația în care se găseau și se
puneau studenții în cauz ă. În contrast, au fost profesori care s -au remarcat printr -un
antisemitism exacerbat, uneori chiar violent, care a influențat într -o măsură avântul
studențesc naționalist – cazul decanului de la Facultatea de Drept din universitatea ieșeană
fiind notoriu.
Relațiile între profesori și studenți difereau de la un centru universitar la altul ca
notă de intensitate și factor decizional. Astfel, la Iași, existau două grupări de profesori ca
liberali, eventual și naționaliști, și “țărăniști” sau simpatizanți soci aliști. A părut firesc ca,
în cadrul unor anumite episoade universitare studențești, aceștia să sprijine taberele de
studenți care se potriveau vederilor politice proprii. Așa se face că, în 1920, studenți
socialiști ca Timotei Marin și a depții săi a u avut parte de susținerea unor profesori ca P.
Bujor, C. I. Parhon, C. Thiron sau Traian Bratu (în calitatea sa temporară de prorector) –

1 D. Dieaconu, op. cit. , pp. 217 -228 ( passim. ), pp. 227 -228; Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit. , pp. 158 -159.
2 Ibidem, pp. 159 -160.
3 Cu anumite preferințe sau vederi politice – în C. Botoșineanu, op.cit. , pp. 54 -56.
4 L. Nastasă, op. cit. , pp. 43 -46, p. 84, pp. 88 -89.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
57
fiind în adversitate cu studenții naționaliști care îl urmau pe Codreanu, aflați sub aripa
protectoare a decanului A. C. Cu za și a profesorilor grupați în preajma sa, dintre care sunt
de amintit I. Găvănescu și C. Ș umuleanu – la acțiunile cărora s -a alăturat , ulterior, și
profesorul dr. N. C. Paulescu.1 De pildă, la deschiderea anului universitar fără serviciul
religios tradiț ional, majoritatea profesorilor a u fost de acord cu atare situație, mai puțin A.
C. Cuza, Ioan Găvănescul, Corneliu Șumuleanu și alți câțiva. Pozițiile unor profesori ca
Al. Myller și C. Thiron privind înlăturarea unor astfel de servicii au fost contrate d e
interven ția decanului Cuza la Ministerul Instrucțiunii Publice prin care a reușit să obțină
aprobarea unei astfel de cauze – date fiind contribuția sa la înființarea Ligii Poporului și
situația creștinismului ca religie națională oficială.2
Agitațiile st udențești din 1922 -1923 au silit demisia rectorului T. Bratu din
funcție, acesta fiind unul dintre oponenții primordiali ai “generației de la 1922” , atrăgând
ulterior împotrivirea cuzistă pentru restul interbelicului românesc. Î n contrast, Simion
Mehedinți a fost alături de studenți în revendicările solicitate guvernului liberal.3 A. C.
Cuza nu numai că a sprijinit aceste cereri studențești, ci a și activa t în acest sens, el fiind
considerat părintele sufletesc al tânărului Codreanu (ceea ce și era).4 Mai m ult, influența
antisemită a acestuia asupra studențimii care -i audia cu mult interes cursurile și cuvântările
referitoare la situația evreiască din țară a făcut să fie în mai multe rânduri arătat și chiar
acuzat de colegii săi și de alte cadre didactice ca fiind principalul pricinuitor al acestor
manifestații.5 În același timp, aceștia , dimpreună cu presa de opoziție , considerau acțiunile
sale agreate de conducerea liberală.6
Însă lucrurile aveau să se schimbe începând cu 1923, anul promulgării noii
Constituții. Din acel moment, privirile îndreptate inițial cumva împotriva supra –
reprezentării evreiești din unele facultăți prin solicitarea insistentă a lui numerus clausus de
către studențime aveau să aibă în vedere și guvernul care înlesnise participarea israeliților

1 C. Botoșineanu, op. cit. , D. Dieaconu, op. cit. , p. 205.
2 Ibidem, pp. 205 -206. Se adaugă în ecuație și poziția profesorului C. I. Parhon care, ulterior anului 1925, s -a
împotrivit de mai multe ori sfeștaniilor creștinești în mediul universitar, și care a avut, la un moment dat,
studenți comuniști la Spitalul Socola, înl ăturând din căminul Facultății de Medicină pe tinerii naționaliști
uniți cu fapta lui Codreanu privitoare la finalul celor întâmplate cu prefectul poliției – în ibidem , p. 226.
3 Ibidem, pp. 211 -212.
4 Ibidem, p. 225. Era propriu -zis părintele sufletesc al lui Codreanu, acesta fiind nașul său de botez.
5 Printre acuzatori se numără și profesorii D. Ștefănescu -Galați, I. Simionescu, P. Bujor, N. Iorga, oficiosul
P.N.L. și parlamentarul Petre Andrei (fostul său student) – în ibidem, p. 209, p. 225, p. 235.
6 C. Botoșineanu, op. cit. , pp. 68 -69.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
58
la funcțiile de stat importante prin modicarea articolului 7 al vechii Constituții.1 Astfel,
s-au strâns studenți naționaliști în Sala Pașilor Pierduți , în seara lui 22 aprilie 1923, pentru
a protesta împotriva hotărârii guvernamentale luate. Rectorul de atunci, I. Simionescu, a
încercat să rezolve personal problema, prezentându -se la locul cu pricina și vorbind frumos
cu studenții. Acesta a apelat și la autorităț i, neștiind cum aveau să evolueze lucrurile. În
schimb, le -a convins pe acestea să nu intervină până nu avea să supună incidentul petrecut
Senatului universitar. În urma acestei ședințe, acesta s -a pronunțat pentru amânarea reluării
cursurilor universitare .2 Totodată, e de remarcat poziția conciliatoare a prorectorului
Bacaloglu care era pentru “convingere, nu învingere” a studenților săi în opoziție cu cea
intolerantă a profesorului M. Cantacuzino care dorea sancționarea tuturor inculpaților,
indiferent dacă erau “tineri ori bătrâni” .3
Vis-à-vis de intervenția autorit ăților în viața universitară, a fost ridicată problema
prezenței Armatei sau a Jandarmeriei la orele de curs. Cu toate incidentele și violențele
studențești petrecute până atunci, membrii Senatului amintit au refuza t acest lucru mai
mult din rațiuni politice decât părintești, în vederea menținerii validității autonomiei
universitare cât timp nu erau prilejluite implicațiile statale. Desigur, au exista t și profesori
ca perechea Myller, Traian Bratu și Vasile Rășcanu care susțineau astfel de perspective.4
După demisia lui Simionescu în toamna următoare – a doua fiind la număr ca urmare a
prelungirii agitațiilor studențești, fiind acceptată în urma insistențelor sale – și succedarea
în funcție a lui Al. Slătineanu,5 astfel de măsuri au fost abordate, în cele din urmă,
atitudinea noului rector fiind fără precedent de aspră.6 S-a ajuns până în situațiile în care
studenții nu erau admiși sau trecuți la examene – atât evrei ( contrați de A. C. Cuza), cât și
naționaliști ( împotriviți de C. I. Parhon și Al. Myller).7

1 Ibidem, p. 69.
2 În procesul verbal din 23 apr. 1923 Iaș i – anexat în L. Nastasă, op. cit. , pp. 239 -241.
3 C. Botoșineanu, op. cit. , pp. 71 -72. P. Bogdan, care făcea parte din Senatul universitar, propunea o
combatere la nivel de idei, dorind o luminare a studențimii de pe poziții părintești, fără apel la forțele oficiale
– în ibidem , p. 70.
4 Ibidem, p. 70, p. 72.
5 Ibidem, pp. 72 -75 (passim. ).
6 Redăm pasajul: “Nu pot pricepe pudoarea special ă de a nu urma sau de a nu face cursurile în prezența
armei. Armata nu poate deranja decât pe cei turburători cari n -au ce căuta în Universitate. Cei care sparg
capete sunt desigur indignați. Pentru aceștia din urmă am introdus armata” – în ibidem, p. 76, n. 109 . Astfel
de atitudini și represalii nu aveau să ducă lucrurile într -un punct concludent decât aparent pentru moment.
7 Ibidem, p. 73, n. 94; D. Dieaconu, op. cit., p. 221.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
59
Momentul 1923 -1925 s -a evidențiat prin ceea ce s -a num it “complotul
studențesc” al vremii, prin disensiunile masive dintre studenți și autoritățile statului,
incidentul cu Manciu și procesele studențești survenite. Studenții naționaliști implicați au
avut parte de susținerea profesorilor cuziști (în frunte cu A. C. Cuza), a presei naționaliste
și a unor personalități de cultură ca O. Goga, N. Crainic și N. C. Paulescu. S -au ridicat,
desigur, voci ca a profesorului N. Iorga împotriva actelor studențești fortuite.1 Însă
notorietatea lui Codreanu după achitarea d in proces (în 1925) a atras, se pare, invidia
mentorului său, lucrurile în L.A.N.C. dintre cei doi începând să se deterioreze din ce în ce
mai substanțial. Așa se face că obsesia lui Cuza împotriva evreilor a atins cote aberante
când a început să -și acuze proprii colegi de lucru și activiști cuziști puternici de evreizare
individuală, soldându -se cu sciziunea Ligii în 1926. Studenții naționaliști s -au simțit
profund dezamăgiți de o astfel de turnură a lucrurilor, căutându -și o cale de organizare în
vederea unei soluții proprii vizând și chestiunea evreiască,2 la care se adăugase – mai
nuanțat ca în trecut – cea a politicianismului privind clasele politice.3
În București, lucrurile erau la fel de tensionate, în Vechiul Regat astfel de
altercații fiind mai acu tizate pe fondul unor vederi și reacții românești anti -evreiești
anterioare perioadei interbelice.4 Măsurile luate aveau în prim -plan reluarea cursurilor
universitare, liniștirea studențimii naționalist -creștine și admiterea studenților de altă
cetățenie î n cazul în care mai erau locuri libere, fără recurs la numerus clausus . De altfel,
acestea făceau cadrul și pentru restul centrelor universitare din țară.5 Totodată, lipsa
încăperilor universitare (săli de curs, laboratoare, săli de lectură ș.a.) a cauzat ca unii
profesori să sprijine studenții în manifestările lor.6 Existau profesori de partea studenților
naționalist -creștini, însă ca și în celelalte universități românești, într -un număr mai restrâns.
La Cluj, lucrurile păreau mai atenuate datorită condiți ilor existente. În această

1 Cu precădere reuniți în manieră solidară față de studenții care s -au implicat în așa -zisul “complot
văcărăștean” , la care N. Iorga – văzut ca “monumentala incarnație a proorocului care și -a mâncat tablele
legii” – în O. Goga, “Lua ți aminte! ”, Țara noastră , Anul VI, nr . 22, 31 mai, 1925, p. 690 – protesta în modul
său specific: “Zodia violenței stăpânește lumea și isteria e la modă” – în D. Dieaconu, op. cit., p. 218.
2 Ibidem, p. 227, pp. 230 -231, 235 -237 ( passim. ).
3 Ibidem, p. 226, p. 236; Corneliu Zelea -Codreanu, “Scrisori studențești din închisoare” in op. cit., pp. 208 –
209; C. Botoșineanu, op. cit. , pp. 68 -69, L. Nastasă, op. cit., pp. 16 -17.
4 L. Nastasă, op. cit., pp. 38 -39; privind și situația economică a unor evrei î n antebelic – în ibidem, pp. 33 -34.
5 În Copia Comunicatului rectorilor și decanilor din țară, 4 ian. 1923 – SJAN Cluj, fond. cit., dos. 64, f. 2 -3.
6 Unul dintre îndemnuri fiind următorul: “Domnilor, porniți o mișcare! Noi, profesorii, nu avem nici o
putere!” – în Universul , Anul XL , nr. 253, 17 nov. 1922, p. 5.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
60
manieră, ținând cont de culoarea regională, de atenția pentru înființarea Universității Dacia
Superioară , de grija specială din partea administrației școlare de a pune la dispoziție
condiții ameliorate de învățare, cazare și can tină studențească într -o perioadă de supra –
aglomerare în spațiul clujean, de renumele profesorilor – alături de alte aspecte – frecvența
dobândirii unor forme intense ale divergențelor dintre etnii și confesiuni părea diminuată .1
Autoritatea universitară , precum și Consil iile de profesori s -au îngrijit, în multe
rânduri, și de asp ecte privind probleme studențești . Au fost luate, în consecință, multe
decizii, prevederi și remedieri, având la bază o oarecare îngăduință pentru toate tipurile de
studenți. Cu toate acestea, au fost aplicate măsuri aspre în momentul unor ilicități sau
tulburări , culminând cu exmatriculări cu totul și cu totul radicale ale tinerilor ale căror
abateri disciplinare nu puteau fi trecute cu vederea – în opinia membrilor Senatului
universitar clujean. În p rivința unor astfel de situații , rectorul I. Iacobovici făcuse uz atât de
forțele autorităților locale, cât și de cele în domeniu, trimițând nu numai Ministerului
Instrucțiunii Publice un raport, ci și ministrului dr. C. Angelescu îns uși o telegramă pentru
a se asigura de reușita dispozițiilor radicale preconizate.2 Nu a exista t, în acest caz, un
profesor cu oarecare influență politică ca A. C. Cuza de la Iași care să intervină pentru
studenții cu pricina; cu toate că au fost voci ale unor profesori ca I. Cătuneanu, I.
Hațieganu A. Ciortea cu tonuri anti -evreiești, aflați de partea studenților naționaliști reuniți
în Acțiunea Național -Creștină, ulterior aderentă în L.A.N.C.3 În această direcție, însuși
primul rector aflat la cârma noii universități clujen e din 1919, Sextil Pușcariu, fusese
îngrijorat de situația numerică a studențimii israelite din unele facultăți de acolo,
considerând numerus clausus ca o probă a preocupării patriotice.4 În continuare, s -a avut în
vedere o menținere a o rdinii în facultăți și o ușurare a situației material e prin deschiderea
de cămi ne și acordarea de burse în bani . Totodată, erau primite memorii studențești în care
se încerca rezolvarea dezideratelor considerate a fi permisibile.5
La Cernăuți, situația reg ională era într -o măsură semnificativă pătrunsă de
activitățile culturale ale unei intelectualități evreiești, ceea ce a dus, în noul spirit național,

1 L. Nastasă, op. cit., p. 88.
2 S. Neagoe, op. cit. , pp. 203 -204, pp. 207 -211 ( passim. ). Severitatea unor astfel de exmatriculări rezida în
caracterul ireversibil pentru orice altă universitate din țară – în ibidem, pp. 210 -211.
3 Gabriel Asandului, “Mi șcări studențești ” in Gheorghe Iacob, Alexandru -Florin Platon (coord.), Istoria
Universității din Iași, Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2010, p. 169.
4 D. Dieaconu, op. cit., p. 212.
5 S. Neagoe, op. cit., pp. 211 -218 ( passim. ).

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
61
la o amploare de disensiuni la nivel profesoral și studențesc.1 În ciuda acestor lucruri, în
momentul sol idarizării studenților naționaliști cu restul mișcărilor studențești din țară,2 s-au
luat măsurile considerate potrivite pentru stoparea unor astfel de manifestații,
asemănătoare celor luate la nivel național cu privire la acest aspect.3

2.5. Contextul intern și extern, înscrierile peste măsura locurilor disponibile în
facultăți, preocupările și frământările studenților vis -à-vis de realitățile vremii și de
numărul de studenți străini, situația precară a studenților români proveniți din mediul rural,
legăturile unei părți majoritare a studențimii basarabene cu cercurile socialiste din țară,
respectiv cu cele comuniste de peste granițe – studenți ce activau pe plan politic din cadrul
unor asociații de tinereti izolate – și atitudinea unor profeso ri porniți împotriva propriilor
studenți sau pur și simplu neglijenți la răspunderea deopotrivă morală și didactică pe care o
aveau față de aceștia – ca și activitatea politică proprie – au pregătit și fondat ‘germenii’
pentru ulterioarele mi șcări studențe ști de la finele anului 1922 și începutul anului 1923.
În esență, nu implicarea în viața politică a țării prin deținerea unor funcții în
domeniu ar fi fost unul dintre germenii care ar fi stat la baza altercațiilor ulterioare î ntre
taberele studențești for mate, ci maniera în care au înțeles profesorii idei le politice și modul
în care le -au transmis studenților. Ipostaza politicianului erudit sau a profesorului implicat
în politica statală era întâlnită frecvent în socie tate. De asemenea, sunt de luat în sea mă și
factorii psihologici vizând efectul pe care îl putea avea un profesor asupra tânărului dornic
de a pune un început bun pe plan intelectual și de a ocupa un loc important în societate,
avântul și elanul acestuia în a înfăptui ceva important și valoros în viață care să rămână,
sensibilitatea sa ca atare și receptivitatea în fața unor astfel de idei care priveau cârmuirea
‘cetății’ nației sale. În consecință, captarea de către unii profesori a ideilor socialiste a
favorizat răspândirea acestora și la niv el studențesc, activitatea în domeniu fiind încurajată
de comportamentu l unor cadre didactice – fapte ce a u dus și ele la radica lizarea ulterioară a
tinerimii naționalist e.
Mediul constituit din tot felul de asociații studențești a prilejluit, din nefericire, și
formarea unor cercuri ce denotau un caracter separatist, de natură izolată și închisă pentru
activitățile extra -universitare ce angajau, de obicei, interesul tineresc general. Pe această
cale, o mare parte din studenții înscriși în astfel de cercuri promovau o politică socialistă și

1 L. Nastasă, op. cit., pp. 43 -44, existând cazuri de reușită când studenții activau împotriva profesorilor evrei.
2 În cadrul declarației către Rectorat din 26 dec. 1922 – în colecția de “Documente” in ibidem, p. 217.
3 SJAN Cluj, fond. cit.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
62
comunistă subversivă, aflată și continuând să funcționeze în ilegalitate de cele mai multe
ori. Asemenea acțiuni au atras, în mod firesc, riposta guvernamentală și naționalistă,
adepții lui T. Marin fiind vizați d e Codreanu și grupul său. De aici au urmat și tensiunile ce
au generat disensiuni serioase între tineri, formându -se inevitabil taberele socialiste opuse
de cele naționaliste, devenind un imbold important pentru mișcarea de tineret ulterioară.
Grosso modo , mișcările studențești din 1922 -1923 au fost susținute în amploarea
lor de simpatia pentru cauza luptei lor naționaliste, în speță perceperea în mentalul colectiv
a unui raport israelit consistent existent în mediul universitar și citadin care ar fi pericl itat
viitorul țării. Astfel de simpatii au legitim at și au rezist at chiar și atunci câ nd
comportamentul violent nu a fost aprobat.1 S-a întâmpla t ca agresiunile studenților
naționaliști să fie date și ca replic i la provocăr ile presei evreiești – așa cum a fost admis
chiar de către adversari ai mișcării2 – precum și la cele venite de la studenții israeliți înșiși.
În mare, atitudinea profesorilor privind mișcările studențești de la început de
interbelic românesc a fost aceea de a acționa pentru interesele un iversitare împotriva
manifestanților care păreau să agite spiritele în defavoarea acestora. Au fost și profesori de
un crez naționalist -creștin similar care i -au sprijinit pe astfel de studenți sau care au
încercat acest lucru. Însă, la final, tinerii au fost lăsați de izbeliște, studențimea naționalistă
simțindu -se părăsită, chiar dușmănită de ce ea ce considera a fi “părinții suflete ști ai ei” .3
Aceasta a dus la declararea unui conflict inter genera țional ulterior cu pronunțări și acte
vehemente,4 creionând într-o măsură și “generația nouă de la 1927” .5

1 I. Livezeanu, op. cit. , p. 321, pp. 322 -330 ( passim. ); F. Veiga, op. cit. , pp. 60 -62 – referitor la migrările
evreiești, realizate uneori pe căi neoneste, care au șocat în număr până și comunitatea israelită din România.
2 Fiind vorba despre N. Iorga, care a apreciat că “O presă evreiască, ascunsă sau fățișă, cu puternicele zi are
Dimineața și Adevărul, cu fițuicile din Iași – Opinia și Lumea – reprezentând o anume democrație universală
și exploatând și partidele în nevoia lor de reclamă, aveau o atitudine care nu o dată a provocat” – extras din
D. Dieaconu, op. cit. , p. 215.
3 D. Dieaconu, op. cit., pp. 221 -222; I. Moța, Cranii de lemn. Articole 1922 -1936 , ed. V , 2008 , pp. 148 -151.
4 D. Dieaconu, op. cit., p. 236.
5 Disensiunile adânci existente între generații au fost cristalizate și mai mult prin afirmarea a ceea ce a purtat
numele de “generația de la 1922” în istoriografia legionară, ca purtătoare a unor idealuri studențești
naționalist -radicale din care a urmat un conflict între profesori și studenți, continuat de “generația de la
1927” într-o formă culturală (nominată și “noua generație” în cadrul acelui ași an) sub egida lui M. Eliade –
date analizate din D. Dieaconu, op. cit., p. 211, D. Pavel, op. cit., Z. Ornea, op. cit., pp. 147 -181 ( passim. ).

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
63
Capitolul 3. Studiu de caz: Mișcarea studențească din Cluj
(1922 -1923)

3.1. Situația studențească din Cluj din punct de vedere statistic
3.2. Organe de presă clujeană pro -naționalistă
3.3. Soluționarea posibilă privind problemele identificate de către studențime
specifice mediului universitar
3.4. Sumar

3.1. Deschiderea anului școlar în cadrul noii universități clujene românești, Dacia
Superioară , în primăvara târzie a anului 1919, a adus cu sine nu numai bucuria prilejului
unei educații întărite prin studii superioare și a perspectivei unor viitoare roade culturale la
nivel național, dar și consecințele noilor realități financiare de după război. Așa se face, de
pildă, că existau probleme legate de absența materialului, a încăperilor și a angajaților,
înscrieri peste măsură la diferite facultăți și fonduri insuficiente nu numai pe plan local, ci
și pe cel co ntinental. Astfel de greutăți erau întâm pinate în aproape toată sfera europeană,
din păcate.1
Însă acestea reprezentau doar o față a monedei. Mai tâ rziu, în iarna aceluiași an, a
avut loc conflictul dintre studenții creștini și cei israeliți privind respingerea celor din
urmă, studenți la Medici nă, de a diseca un cadavru de aceeași c onfesiune, din rațiuni
religioase .2 Situația s -a extins pe măsura contextului local3 și a suprareprezentării
studenților străini în unele facultăți. Astfel de cifre se deosebeau de la an la an, mărindu -se
sau micșorân du-se în funcție de interesul de a intra cât mai eficient în societatea
românească.
Acestea vin reprezentate grafic în cele ce urmează, vizată fiind perioada cuprinsă
între anii 1919 -1925. Sunt analizate procentajele minorităților în raport cu cele ale
majorității etnice, fiind incluse și observațiile asupra proporției evreiești – de vârf în unele
facultăți – comparate cu restul reprezentării numerice minoritare pentru un studiu precis.

1 D. Călugăreanu, Anuarul Universității din Cluj pe anul școlar 1921 -1922… , p. 11.
2 SJAN Cluj, fond. cit. , dosar 35, fila 101 (și 101 v.).
3 În sensul extinderii și în cadrul celorlalte centre universitare din țară. În Cluj erau și disensiuni între
studenții români și cei deopotrivă maghiari și evrei, aceștia fiind bănuiți a fi în legătură cu evenimentele
revolu ționare din Ungaria acelei perioade – în L. Nastasă, op. cit. , p. 33.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
64
3.1. Structura etnică a studenților din facultățile Universității cluj ene

Datele din tabel au fost preluate din sursele arhivistice consultate,1 respectiv din
anuare ale Universității. Acestea au fost aproximate sau alese după caz, atunci când
informațiile din arhive nu au coincis cu cele din anuare sau când acestea au lipsit dintr -o
sursă sau alta de documentare. De asemenea, au fost împărțite în cifrele aparținând
majorității etnice, respectiv a minorității etnice generale întrucât acestea nu sunt concrete
pentru fiecare an în parte, în speță pentru anii universitari 1920 -1921 și 1921 -1922. Cu
toate acestea, au putut fi reperate anumite aspecte s tatistice vizând evoluția numerică a
minoritarilor etnici evrei în cadrul celorlalți ani, redate în rândurile de mai jos.
Însă, mai întâi, o scurtă privire asupra structurii etnice a studenților înscriși la
facultățile universității clujene interbelice, re date anterior. În această manieră, poate fi
observată o majoritate de cel puțin 70% a etnicilor români în cadrul Facultății de Drept, pe
parcursul unui interval de timp de șase ani, contrate de o preponderență a minorităților
etnice în primii patru ani uni versitari în cadrul Facultăților de Medicină și Farmacie. În
tabel, acestea au fost notate în mod unitar datorită anexării Facultății de Farmacie celei de
Medicină cel puțin în primii patru ani școlari,2 dar și din lipsă de date arhivistice explicite
pentr u contingentele farmaciștilor din primul an (1919 -1920). În continuare, Facultățile de
Litere și de Științe au avut o predominanță a majorității etnice de 63 -64%, în mod similar

1 Sextil Pu șcariu, op. cit., p. 15; SJAN Cluj, fond cit. , dosar 68, foile 182 -185; Dr. D. Călugăreanu, op. cit. , p.
15; Dr. Iacobovici, Dr. Ștefan Jarda, op. cit., pp. 32 -33; L. Nastasă, op. cit. , p. 59; N. Bănescu, Ștefan Jarda,
Anuarul Universității din Cluj pe anul școlar 1923 -24, Institutul de Arte Grafice “ Ardealul ”, Cluj, 1925, p.
36, p. 41; C. Negrea, Ștefan Jarda, Anuarul Universității din Cluj pe anul școlar 1924 -25, Institutul de Arte
Grafice, “Ardealul”, Cluj, 1926, p. 8, p. 14, p. 19, p. 46, p. 102, p. 136.
2 SJAN Cluj, fond. cit. ; L. Nastasă, op. cit. , p. 72. ANI
ȘCOLARI DREPT MEDICINĂ ȘI
FARMACIE LITERE ȘTIINȚE
Români străini români străini români Străini români străini
1919 -1920 83,06% 16,94% 42,36% 57,64% 78,44% 21,56% 63,80% 36,20%
1920 -1921 77,89% 22,11% 41,87% 58,13% 70,29% 29,71% 84,40% 15,60%
1921 -1922 76,36% 23,64% 48,64% 51,36% 71,43% 28,57% 80,15% 19,85%
1922 -1923 72,86% 27,14% 45,68% 54,32% 64,01% 35,99% 72,07% 27,93%
1923 -1924 77,99% 22,01% 66,60% 33,40% 70,63% 29,37% 78,97% 21,03%
1924 -1925 78,90% 21,10% 62,71% 37,29% 70,79% 29,21% 83,18% 16,82%

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
65
cu cea din cadrul Facultății de Drept.
Așadar, suprareprezentarea în defavoar ea etnicilor români a avut loc în cadrul
Medicinei și a Farmaciei – conform statisticilor. În cadrul acestor facultăți, contingentele
evreiești au atins o poziție de vârf între minoritățile etnice înscrise în aceste domenii de
specializare. Sui generis , din informațiile arhivistice disponibile, poate fi identificat un
procentaj israelit total de 41,18% în anul universitar 1919 -1920, scăzând la 40,77% în anul
de anvergură studențească 1922 -1923 și continuând astfel până la 14,74% în anul școlar
1924 -1925. În cadrul minorităților etnice, proporțiile menționate au ocupat 71,43% în
1919 -1920, urcând la 75 ,06% până în 1922 -1923 și coborând la 39,54% până în 1924 –
1925. În cadrul raportului români -evrei, cifrele au indicat 49,3% evrei față de 50,7%
români din suma acumulată din români și evrei în 1919 -1920, 47,16% evrei față de 52,84%
români din suma menționată spre 1922 -1923 și 19,04% evrei față de 80,96% români din
totalul amintit către anul universitar 1924 -1925.
Cifrele calculate nu acoperă și situația din fiec are facultate în parte, datele
numerice fiind concrete abia pentru anii 1922 -1925. Ca atare, în cadrul Medicinii, evreii au
deținut o proporție de 83,56% în raport cu celelalte minorități etnice în 1922 -1923 față de
25,81% la Farmacie în cadrul aceluiași a n școlar; în 1923 -1924, cifrele s -au restrâns la
77,52% la Medicină, respectiv la 16,33% la Farmacie; iar în 1924 -1925, procentajele au
continuat să coboare la 44,44% la Medicină, urcând la 22,45% la Farmacie. În paralel,
privitor la raportul numeric român i-evrei legat de adunarea celor două contingente, a
figurat în anul universitar 1922 -1923 o proporție de 46,58% evrei față de 53,42% români la
Medicină, respectiv 61,54% evrei față de 38,46% români la Farmacie; în 1923 -1924
procentele israelite s -au diminu at la 22,57% evrei față de 77,43% români la Medicină,
respectiv 40% evrei față de 60% români la Farmacie; și au continuat astfel în 1924 -1925,
fiind vorba despre 17,72% evrei față de 82,28% români la Medicină, respectiv 39,29%
evrei față de 60,71% români l a Farmacie. În timp ce până în anul 1922 -1923
suprareprezentarea evreiască depășea 60% din totalul de studenți români și evrei în
domenii de specializare ca cel farmaceutic, evoluția acesteia a regresat ulterior, după anul
amintit, până la sub 20% în cadru l specializării medicale.
La baza analizei statistice realizate, au fost luate în considerare criteriile
confesionale și regionale în formularea datelor numerice găsite în arhive și anuare – criterii
fără de care n -ar fi fost cu putință elaborarea celor etnice după care s -au lucrat rezultatele
finale prezentate în cadrul de față cu referire la procentaje și alte observații adiacente.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
66
3.2. Un alt aspect al mișcărilor studențești de la începutul anilor ’20 a fost presa ,
în esența sa aservită diferitelor interese politice sau naționaliste. În studiul curent in brevem
a fost analizată o parte din presa pro -naționalistă clujeană care s -a poziționat, la rândul său,
pe mai multe nivele, în speță pe cel neutru sau ușor -simpat izant, simpatizant și
propagandistic. Au fost reperate principalele note distinctive ale acestora, reprezentate de
organe de presă locală ca Gazeta Ardealului , Patria , Țara noastră , Acțiunea românească ,
Dacia nouă și Înfrățirea românească , abordate succint și la nivel descriptiv în substratul
ideologic mai mult sau mai p uțin prezent în cele ce urmează.
Înainte de toate, e necesară o intervenție de ordin terminologic. Privită ca “a patra
putere în stat” , presa are rolul de a expune și răspâ ndi conținutul informativ în mod public,
“fiind un instrument care facilitează transparența vieții politice și procesul de educare
politică, științifică, culturală, cetățenească a maselor. ”1 În mod normal, aceasta ar trebui
să informeze în mod onest cetățen ii privind evenimentele interne și externe, ce țin de
interes ul colectiv, situat la nivel național. Din păcate, însă, în situații în care ea se află sub
conducerea unor interese divergente – activând dintr -o sferă politică și sistematizată –
calitat ea informativă nu numai că scade, dar devine chiar pernicioasă. Cu toate acestea,
sunt și situații contrare, ancorându -se în susținerea și promovarea unor valori considerate
de unii a fi naționale, aflate la rădăcina unui neam – din perspectiva acestora.
În măsura materialului adunat, s -a avut în vedere și poziția adoptată față de
mișcările studențești de la început de interbelic românesc. În speță, fiecare poziție se
distingea în tratarea, sprijinirea sau promovarea acestor mișcări . Astfel, o parte din presa
locală era naționalistă în sensul adoptării și promovării prerogati velor unioniste, care părea
că ține la studențime atunci când aceasta se afla în perspectiva întruchipării potențialul ui
componentei polit ic-culturale ulterioare a țării – fără a fi de acord cu toate acțiunile sale de
orientare politică anti-evreiască. Altă parte era naționalistă, simpatizând parțial cu astfel de
acțiuni prin îndreptățirea indirectă a studenți mii manifestante, fără însă a -i promova
cererile sale de o natură mai rad icală a lucrurilor. P artea rămasă forma aparatul de
propagandă fie al studențimii, fie al unor organizații de orientare antisemită ca L.A.N.C.
În această manieră, Gazeta Ardealului și Patria se situau pe o poziție naționalistă
care nu concorda cu atitudinile studențești împotriva elementului evreiesc, însă apăra
studențimea în momentul în care era considerat de cuviință. Țara noastră a lui Goga avea o
poziție intermediară, simpatizând cu elan ul studențesc, dar neaprobând violențele ca atare.

1 Definiții și citate din Sergiu Tămaș, op. cit., p. 195.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
67
Iar Acțiunea românească, Dacia nouă și Apărarea românească erau organe naționaliste
radicale, unele dintre ele fiind înființate chiar de către studenții manifestanți, activând și ca
aparate propagandistice .
Gazeta Ardealului trata teme și informații politice care țineau de ordinea zilei,
alături de evenimente culturale sau studențești care aveau loc la momentul respectiv. De
pildă, î ntr-un artico l din 17 martie 1922, intitulat “Antisemitism la Cluj? Un mani fest la
institutul anatomic”1, ziarul părea neutru în prezentarea informațiiloe legate de incidentul
în cauză, însă prin emiterea unor interpretări sau ipoteze proprii, s -a dezis de impresia
inițială. Pe această cale, arăta că nu sprijină studențimea națio nalistă în sine, cu atât mai
puțin protestele sale considerate cumva ridicole, fără a stârni o îngrijorare serioasă în cauză
– acest lucru plecând și de la starea de lucruri favorabilă minorităților etnice prin semnarea
unor tratate internaționale anterioa re și presiunile exterioare de aplicare a clauzelor
menționate în actele constituționale ale unor state. Considerentele sale aveau în vedere și
un posibil caracter subversiv al curentului naționalist radical prezent și în alte centre
universitare europene. Ca atare, poziția sa față de manifestele studențești în genere era una
de fină opoziție, fără simpatii sau sprijin acordat, adresând observațiile privite a fi
obiective sau de valoare nu neapărat informaționale – fără a lua în serios situația de facto .
Patria, oficiosul P.N.R. -ului, avea o atitudine mai călduroasă în privința
studențimii clujene, fără a -i aproba faptele ce ț ineau de revoltă și violență derivate din
frământări adânci. Astfel, în cadrul unor evenimente de anvergură din viața acesteia, în
speță mișcările studențești din 1922 -1923, procesul Moța -Vlad și celebrarea solemnă a zilei
de 10 decembrie în 1924 de către studențimea naționalistă în Iași, București și Cluj, acesta
le-a tratat cu grija cuvenită. În privința manifestațiilor studențești, a publicat în 12 mai
1923 rezoluțiile Senatului universitar clujean care vizau comportamentul unor studenți la
adresa Rectorului, luat ca o insultă, reluarea cursurilor cu intervenție armată și sancționarea
tinerilor considerați culpabili. Articolul în cau ză, numit “Mișcarea studențească.
Hotărârile adunărei profesorilor universitari din Cluj din ziua de 2 Maiu 1923” ,2 era

1 Gazeta Ardealului, Anul II, No. 58, 17 martie 1922, p. 1. Ulterior, în 1925, sunt semnalate alte agitații anti –
evreiești din Iași și București, atribuite unor “politiciani speculan ți” și “demagogi” , în care aceștia erau
criticați împreună cu guvernul și studențimea unor “acțiuni atât de barbare” în cadrul unui articol publicat
de un organ de presă socialistă loca lă – în “Agitațiile antisemite”, Tribuna socialistă, Anul XXI, Nr. 31 -32, 9
august 1925, p. 2.
2 “Mișcarea studențească. Hotărârile adunărei profesorilor universitari din Cluj din ziua de 2 Maiu 1923”
Patria, Anul V, nr. 90, 12 Maiu, 1923, p. 3.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
68
semnat de Rectoratul Universității. Altfel spus, Patria redase deciziile forului de conducere
universitar într -o formă mai puțin subiect ivă, spre informare și posibilă corijare. Într -un alt
articol din data de 30 septembrie 1924, nominat “Studenții Ion Moța și Leonida Vlad au
fost achitați” ,1 relata în amănunt, într-o manieră descriptivă, serioasă, fără opinări sau
interpretări despre evol uția procesului studenților amintiți, soldat cu achitarea acestora.
Totuși, Patria și-a schimbat atitudinea atunci când autoritățile au intervenit în cadrul
manifestațiilor studențești, în 1924, cu prilejul comemorării zilei de 10 decembrie , în Iași și
București. Articolul “În legătură cu noile manifestații studențești” ,2 apărut în data de 13
decembrie 1924, prezinta indignare și critică serioasă adusă asupra comportamentului
nepotrivit îndreptat împotriva studenților ce doreau să manifestez e în cinstea “sărbătorii
naționale a stu dențimii române”,3 dar și dezaprobare față de actele studențești prin dorința
de revenire a studențimii la viața culturală, spre “dizolvarea mișcărilor studențești în albia
lor firească.” Era exprimat un deziderat de întoarcere naturală a lucrurilor, nu brutalizată
de represalii polițienești – așa cum a fost cazul în spaț iul ieșean, respectiv bucurește an în
care s -au lăsat cu arestări , comparativ cu spațiul clujean unde manifestația “a fos t calmă și
demnă” și datorită neintervenirii forțelor autoritare locale. Patria își apăra stundețimea
cum considera adecvat, fără a se uita la regiun ea de origine, fiind naționalistă – în felul său
– și dorind o corijare a acesteia, considerând că este spr e binele general studențesc,
“potrivit cu preocup ările și menirea ”4 sa de a îmbunătăți lucrurile din viața politică și
culturală a țării. Avea, prin urmare, o pozi ție intermediară, fără a susține studențimea
naționalistă în dezideratele sale, ci în ceea ce vedea a fi rostul și menirea sa primordială,
intervenind în situațiile critice în care erau implicate și autoritățile locale din diferite orașe.
Țara noastră, revistă clujeană aflată sub conducerea lui Octavian Goga din anul
1922, simpatiza și apăra mișca rea de tineret în cadrul publicațiilor sale, solicitând ocrotirea
“generației noastre intelectuale de mâine ”.5 Erau avute în atenție situația acesteia cu
frământările adânc implicate, măsurile guvernamentale privind mediul universitar,
procese le și incidente le studențești. Cu toate acestea, manifestările violente și revendicarea
lui numerus clausus nu îi erau aprobate ,6 dar era susținută împotriva dispozițiilor din

1 “Studenții Ion Moța și Leonida Vlad au fost achitați”, Ioan Scurtu, Totalitarismul…, pp. 431 -432.
2 “În legătură cu noile manifestații studențești”, ibidem , pp. 493 -494.
3 Nominație preluată din Corneliu Zelea -Condreanu, op. cit., p. 146.
4 Citat din articolul “În legătură cu noile manifestații studențești”, I. Scurtu, op. cit.
5 I. Livezeanu, op. cit., p. 327, p. 329.
6 Era exprimat dezideratul de a curăța “de micile rătăciri fatale ale începutului (…) spre matca largă a

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
69
guvern, a celor autoritare și împotriva presei care amplifica starea conflictuală de lucruri
existentă prin uzarea de limbaj neadecvat și colorat împotriva studenților naționaliști.1 De
remarcat rămâne articolul “Luați aminte!” semnat de Goga ,2 în care procesul lui Codreanu
nu era atribuit lui, ci întregii studențimi. La finalul acestui a, îndemnul “Luați aminte!.. .” al
autorului pă rea un strig ăt de durere adresat tuturor acelora care , dintr -un motiv sau altul, au
trecut cu vederea faptul că “aceast ă tinerime e stăpânită de mari frământări și fără
îndoială, de și mai mari nemulțumiri”3. Revista avea, de asemenea, și unele vederi de
orientare anti -evreiască , mai mult la nivel politic și economic.
Dacia nouă, înființată la inițiativa lui Moța, în noiembrie 1922, reprezenta o
publicație săptămânală ce activa și ca organ studențesc de presă propagandistică în
favoarea studențimii naționaliste, cu vederi ferme împotriva a ceea ce era considerat a fi
situația israelită din țară. În numărul apărut în 6 ianuarie 1923, aceasta avea în vedere
“chestiunea evreiască”, numerus clausus, reliefarea neliniștilor studențești, susținerea
mișcării de către profesori din țară și studenți români aflați la studii în exterior, informarea
despre unele provocări evreiești la adresa tinerilor naționaliști în localuri publice, despre
prevederile solic itate și primite, împotrivirea asupra sancționării publicației la Târgu
Mureș, pozițiile pentru studiu în afară ocupate de evrei, alături de alte “Informa țiuni”
importante privind studențimea.4 Alte numere cu articole ca , de pildă, “Cauza noastră e
justă î n ordinea morală și servește progresul social”, “Necesitatea naționalismului
radical” și “Disciplina jidovească” vizau aspecte legate de evrei și temeiurile ce stăteau la
baza mișcărilor studențești. Primul articol amintit trata contextul numeric al studen ților
mozaici din facultăți și în cadrul acordării de burse peste granițe, raportul său asupra

intereselor generale” – în O. Goga, “Spre alte orizonturi”, Țara noastră, Anul IV, nr. 15, 15 aprilie, 1923, p.
468 – fiind “chiar foarte departe de a face apologia violenței” – în “Însemnă ri. Sânge studențesc”, Țara
noastră , Anul IV, nr. 6, 11 februarie, 1923, p. 208. Mai departe, reiesă lipsa de aprobare prin cuvintele: “În
sfârșit numerus clausus a fost abandonat.” – în “Însemnări. Mișcarea studențească”, Țara noastră , Anul IV,
nr. 15, 1 5 aprilie, 1923, p. 495.
1 Fiind vorba despre modul de comportare al unui segment al presei bucureștene, cu precădere Adevărul,
Lupta și Aurora care, după hotărârea guvernului Brătianu de a închide universitățile, “s’au luat la întrecere
între ele, trăgând toate semnalele de alarmă și scoțând la iveală din sertarele tipografiilor cele mai
compacte litere de afiș, pentru a vesti «măcelul de pe sălile Universităței» și pentru a striga tremurând de
emoție, că s’a vărsat «Sânge studențesc»” – în “Însemnări. Sân ge studențesc ”, Țara noastră…, pp. 207 -208.
2 Din O. Goga, “Lua ți aminte! ”, Țara noastră… , pp. 689 -691.
3 Citat din Radu Mărăcine, “Vieața noastr ă studențească ”, Țara noastră, An IV, nr. 4, 28 ian., 1923, p. 130.
4 Dacia nou ă, Anul I, Nr. 3, 6 ianuarie , 1923.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
70
elementului român și acutizarea condițiilor materiale studențești care întăreau în îngrijorare
și luare de atitudine a studențimii naționaliste radicale prin acț iuni solidare și solicitarea lui
numerus clausus .1 Al doilea articol susținea nevoia de naționalism fundamental în
îndrumare a atitudinii românești a tinerilor pentru “ o clasă conducătoare românească ”.2 În
cel din urmă articol precizat, e ra atenționată lipsa de disciplină morală și creștină a
românilor cu privire la vicii și moravuri, având la bază o beție a simțurilor de care omul nu
se prea ferește de obicei . Articolul are în vedere comportamentul evreilor ca etnie și religie,
ajungând la semnalarea daunelor lipsei de vigilență românească la propriile împătimiri – în
acest caz pornind de la alcool3 întrucât ar putea duce la un compromis al luptei studențești
– și încheind prin îndemnul: “să luăm aminte și să ave m mai întâi grijă de noi înși ne”.4
Orientările anti -evreiești promovate erau de natură cultural -politică și socio -economică.
Acțiunea Românească era “organul oficial” din 1924 al grupării naționaliste
clujene cu aceeași nominație,5 alcătuită din profesori și studenți din mediul universitar și
anexată ulterior, în 1925, L.A.N.C. -ului. Cu Ion Moța în fruntea studenților înscriși,6
respectiv cu I. Cătuneanu, dr. Iuliu Hațieganu și Valeriu Pop în comisia de conducere,7
aceasta promova mișcarea studențească și cauzele sale, fiind de natură naționalistă. Era
tratată ideea națională prin subiecte cu teme național -istorice, anti -evreiești, într -un stil
cultural și elevat superior față de alte publicații de aceeași manieră, înăbușite de un
antisemit ism parcă sufocant.8 Revista istorisea, în cadrul unui număr publicat spre finele
anului 1924, despre cele întâmplate cu C. Manciu, informații legate de acesta și de situația
studențească, faptele produse – prin acestea fiind sprijinite manifestările și ac tele
studențești.9 În 1925, publicația a fost suprimată “tocmai în ajunul Crăciunului” la
comanda guvernamentală, fără a se fi ținut seamă de prevederile legale și constituționale cu

1 “Cauza noastră e justă în ordinea morală și servește progresul social ” in I. Moța, op. cit., pp. 169 -172.
2 “Necesitatea națion alismului radical” in ibidem , pp. 173 -175, articol apărut în 20 noiembrie 1923.
3 În articol, se pornea de la alcool ca fiind o pagubă adusă dezvoltării sociale, dar se viza, prin modul de
exprimare, și o beție a simțurilor omenești “care ne degradează și ne scade valoarea” – în ibidem, p. 177.
4 “Disciplina jidoveasc ă” in ibidem, pp. 176 -177, articol publicat în 13 ianuarie, 1923.
5 Acțiunea românească, Anul I, No. 3, 1 decemvrie, 1924, p. 1.
6 Nicolas M. Nagy -Talavera, op. cit., pp. 357 -358.
7 “Însemnări. Suspendarea Acțiunii Românești ”, Țara noastră, Anul VI, nr. 2, 11 ianuarie, 1925, p. 62.
8 Acțiunea românească…, (passim. ). Aluzie la oficiosul L.A.N.C. -ului, anume Apărarea națională, în
numerele căreia existau erori informative – lămurite ulterior – ilustrând efectele unui antisemitism exaltat.
9 Acțiunea românească , An I, No . 2, 15 noemvrie, 1924, pp. 5 -10, p. 15.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
71
privire la libertatea presei – conform relatărilor din Țara noastră .1
Înfrățirea românească era un organ al presei cuziste din spațiul clujean,2 activând
în propagandă naționalist -radicală și doctrină antisemită pe plan cultural -politic și socio –
economic . Înființat în 1925, acesta se intitula “Revist ă națională de știință și chestiuni
sociale ”. Într -unul din numerele sale de debut scris în stilul clujean îngrijit și rafinat,
revista avea în vedere aspecte legate de evenimente naționale și cuvântări pro -naționaliste
ale unor figuri bisericești de vârf, situația și contribuția e vreilor în cadrul armatei naționale
angajate în “războiul de întregire al neamului” (într-un articol amplu, semnat de profesorul
de drept roman I. C. Cătuneanu, de orientări anti -evreiești),3 situația economică intern ă a
munților și a pădurilor românești af ectată de societățile evreiești și posesorii individuali,
“invaziunea străinilor” în existența și industria țării (prezentare realizată de senatorul Dr.
V. Bianu), interzicerea unor publicații naționaliste ca și “atentat la libertatea presei”,
problema cen tralelor electrice restr ânse din Cluj aflate sub egida unei societăți
necunoscute, orăștenii patrioți, tipărirea și răspândirea unei broșuri injurioase pentru
“întreg neamul românesc” în Adevărul (organ de presă evreiască) – cu o prefață ‘inspirat’
nominată “Ignoranță…” – situația în care se afla procesul lui Codreanu, relatarea despre
“o conferință internațională asupra chestiunii jidove ști” la Salzburg, petiția studenților din
Macedonia vis-à-vis de “rezolvirea definitiv ă a situației școlare și bis ericești a minorității
românești din Jugoslavia ”, precum și alte informări de interes general sau cu iz anti –
iudaic.4 Înfrățirea românească avea în grijă subiecte cuziste, sprijinind studenț imea în
amploarea mișcării sale în calitatea sa de organ de presă propagandistic.

3.3. În numerus clausus (lat. număr închis , invariabil ) au văzut unii studenți o
oarecare soluționare pentru problema identificată în mediul universitar. Măsură inspirată
din vecinătate,5 aceasta avea în perspectivă restrângerea studenților înscriși la proporția lor

1 “Însemnări. Suspendarea Acțiunii Românești ”, Țara noastră…, pp. 61 -62.
2 Gabriel Asandului, op. cit. , p. 199.
3 Înfrățirea românească, Anul I, No. 2, 15 mai, 1925, pp. 1 -4. Citatul face referire la prima conflagrație
mondială din 1914 -1918, văzută ca un război de întregire națională pentru români.
4 Ibidem , pp. 1 -16 (passim. ).
5 Mișcări studențești din zona central -est-europeană îndreptate împotriva evreilor în toamna din 1922.
Acestea au apărut în momentu l nominării în funcția de rector a unui israelit savant la Universitatea germană
din capitala cehă și s -au extins pe parcurs, înregistrând acțiuni violente anti -evreiești în teritorii maghiare,
lituaniene, austriece și poloneze. O parte dintre studenții im plicați se pronunțau atât pentru îngrădirea
locurilor disponibile în mediile universitare, îndeosebi pentru evrei, cât și pentru înlăturarea din funcții a unor

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
72
etno-demografică – mai cu seamă fiind vizați evreii.1 Lucrurile au luat această întorsătură
în momentul în care “un grup destul de numeros” dintre aceștia, “în frunte cu medicinistul
Schtössel” , s-a împotrivit disecării unui cadavr u israelit din motive confesionale și a
instigat la reacții adverse prin vorbirea dinadinsă a limbii maghiare atunci când se făcea
prezența, promovând un anti -românism vădit.2
Totuși, această mă sură nu era preconizată pentru întâia oară. Într -o ședință de la
începutul lunii noiembrie din anul 1919 a consiliului de profesori din cadrul Medicinii
centrului universitar clujean, profesorul Iuliu Moldovan propunea “ca principiu
restrângerea numărului ovreilor din facultatea din Cluj” în urma dării de seamă despre
situația studenților veniți de la facultățile maghiare din Debrecen și Budapesta. La
împotrivirea lui Victor Babeș, acesta a insistat “că motivul cel mai b un este insuficiența
clinicilor și a laboratoarelor” . S-a alăturat opoziției și I. Iacobovici, motivând cu ilicitatea
propunerii înaintate. Astfe l, consiliul în cauză a hotărât , în acord cu opinia lui Babeș, ca
evreii în cauză “să fie primiți în facultate în același timp” , alături de dorința expresă a
extinderii laboratoarelor și clinicilor “pentru ca toți studenții să fie primiți” .3 Dealtfel,
astfel d e atitudini asupra evreilor fuseseră întâlnite în că din secolul anterior, când se punea
problema admiterii israeliților la universitate. Cererile d e înscriere ale acestora nu erau
acceptate din considerații naționaliste.4
Revenind l a tensiunile menționate anterior , studenții creștini au solicitat și ei ca
studenții evrei să lucreze numai pe cadavre de aceeași etnie în cadrul laboratoarelor. La
ciocnirea cu refuzul celor din urmă, lucrurile s -au întins la nivel național, pe 3 decembrie
ajungând să aibă loc demonstra ții de amploare în restul centrelor universitare. În cadrul
acestora, s -au distrus sedii ale ziarelor evreiești care deranjaseră spiritele tinerești prin
modalitatea de a reda lucrurile din țară.5 Manifestaț iile au continuat în toate universitățile

profesori sau rectori de etnie israelită – în A. Heinen, op. cit., p. 107, I. Livezeanu, op. cit., p. 315, L.
Nastasă, op. cit. , p. 44.
1 Pe considerente cultural -naționale privind disproporția existentă în unele facultăți – focare de făurire a
culturii naționale. Acestora se adaugă și cele de natură practică sau materială din viața studentului ro mân.
2 Fapte și citate din SJAN Cluj, fond cit. , dosar 35, fila 101, 101 v.
3 Date și citate preluate din SJAN Cluj, fondul Institutul de medicină și farmacie din Cluj , nr. inventar 650,
pachet 1, dosar 3, fila 34.
4 I. Livezeanu, op. cit., p. 256 . Considerații le erau fondate pe ideea națională după care “școala este menită a
da nu numai știință , ci și educațiunea care pentru fiecare popor trebuie să fie națională ” – în ibidem .
5 Corneliu Zelea -Codreanu, “Pentru legionari” in op. cit., pp. 97 -98. De asemenea, dintre sediile menționate
făceau parte și ziare ca “ Dimineața”, “Adevărul”,“Mântuirea”, “Opinia” și“Lumea” – în ibidem , p. 98.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
73
româneș ti, crescând în intensitate în locurile care nu cunoscuseră decât divergențe
studențești minore în comparație cu cele petrecute în spațiul ieșean.1 O dată cu starea de
lucruri încinsă la Cluj, s -au pornit mișcările naționaliste ardelenești asupra situației
evreiești.2
Printre cauze sunt menționate ș i situația materială, universitară și studențească
văzute ca fiind agravate de procentajul israelit în m ediul universitar. Acesta nu era pricinuit
exclusiv de condițiile financiare ale evreilor. Desigur că erau astfel de studenți care chiar
aveau nevoie, de multe ori, de cazări în cămine, mese la cantină și dispense bănești din
cauza propriei precarități.3 Însă, în paralel, erau evrei – în majoritate orășeni – cărora nu le
era necesar să mănânce la cantină sau să locuiască în chirie, comparativ cu tinerii români
care soseau cei mai mulți de la sat și cărora facilitățile școlare le erau indispensabile.
Pragmatismul dispus determina ca major itatea mozaică să se orienteze spre Facultatea de
Drept, de Medicină și Farmacie – cadre de învățământ superior ce le garantau intrarea
imediată în mediul social. În ciuda unei poziții economice mai bune, unii dintre ei nu au
încetat să învețe în exterior, bucurându -se de burse de studiu în defavoarea celor nevoiași.4
În același timp, situația dificilă pe plan material se făcea adânc resimțită atât
printre rândurile studenților, cât și ale profesorilor .5 În atare consecință, au fost cauzate
incidente profund de nefericite pentru cei dintâi menționați , care i -au sensibilizat adânc.6
Pe plan politic, revendicarea studențească a lui numerus clausus a avut loc practic
în acee ași perioadă în care era supus discuției parlamentare noul proiect cons tituțional ce
avea în vedere și legiferarea emancipării evreiești impuse de către Puterile Aliate în cadrul
Conferinței de Pace de la Paris din 1919.7 Conducerea liberală a putut negocia în privința
cerințelor studențești de natură materială, mai puțin în cea legată de îngrădirea numărului

1 S. Neagoe, Triumful rațiunii împotriva violenței… , pp. 178 -179.
2 Traian Bratu, Politica națională față de minorități. Note și observațiuni , Editura Cultura Națională,
București, 1923, p. 43.
3 Ovidiu Buruiană, “Studenții evrei la Universitatea din Iași în primul deceniu interbelic” in Gheorghe Iacob
(coord.), Universitatea din Iași de la modelul francez la Sistemul Bologna, Editura Universității Alexandru
Ioan Cuza , Iași, 2007, p. 455.
4 Ibidem, pp. 453 -455.
5 Precum a mai fost specificat în lucrare, au fost unii profesori care îndemnau direct tinerii la o mișc are din
cauza condițiilor universitare lamentabile privind lipsa încăperilor de curs – exemplificat în Universul…, p. 5.
6 Cazul studentei oltence care s -a sinucis din cauza mizeriei existente, fără rude, cămin și bursă în cadrul
universității clujene, “adusă de dragostea pentru Ardeal și de nimic altceva” – I. Moța, op. cit., pp. 180 -181.
7 I. Livezeanu, op. cit., p. 320.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
74
israelit în universități după criterii etnice.1
Hotărârile privind refuzul introducerii lui numerus clausus luate la nivel politic au
coincis cu cele luate la nivel administrativ. În această manieră, acesta nu a fost îngăduit
nici în spațul clujean unde lucrurile s -ar fi intensificat – conform presei de atunci –
reacțio nându -se violent față de toți studenții de alt neam, cu sau fără considerarea
aspectului confesional.2 În privința solicitării studențimii creștine ca evreilor să le fie aduse
cadavre de aceeași etnie, Inspectoratul General Sanitar din Cluj i -a dat curs ulterior, în
toamna anului 1921, cerând autor ităților subordonate ca trupurile neînsuflețite
nerevendicate să nu mai fie îngropate din resursele financiare de stat, ci să fie aduse la
Facultatea de Medicină din cadrul aceleiași localități, care avea să achite cheltuielile
presupuse de transport.3 Alte măsuri au implicat extinderea incintelor pentru laboratoare și
încăperi de curs, moderarea înmatriculărilor tinerilor la locurile libere pe baza unor norme
și reguli realizate mai târziu, încercarea Senatului universitar de a da prioritate culturală
nației române, ameliorarea situației precare studențești și altele asemenea.
În același timp, în vederea conservării disciplinare, a fost numită o comisie de
profesori în cadrul Universității clujene, cu rolul de a ține legătura între conducerea de stat
și studenți.4 Era vorba de Virgil Bărbat, Emil Hațieganu, Vasile Bogrea, Popescu Voitești
și Silviu Dragomir, cursurile urmând să fie reluate imediat după 10 decembrie 1922.5 La
propunerea acestora, tinerii au fost chemați la Casa Școalelor pentru convorbiri, unde au
revendicat următoarele aspecte:
“1. Comunitățile evreiești să admită predarea cadavrelor ne reclamate de familii facultății
de medicină și pentru garantarea acestei obligațiuni, nici un student evreu să nu
disece decât cadavre evreiești.
2. Restricțiuni în ceea ce privește admiterea studenț ilor în universități: limitarea
numărului de studenți străini, examene pentru echivalarea diplomei, cunoașterea

1 A. Heinen, op cit., pp. 107 -108. În această direcție, guvernul a anunțat că era gata să soluționeze
revendicările studențești legate de căminele, cantinele și ameliorarea factorilor de învățare. Mai mult, acesta
intenționa să determine colectivitatea mozaică să participe la dezvoltarea activității medicale în cauză – în
ibidem, p. 107.
2 Aurora, Anul II, nr. 340, 10 decembrie 1922, p. 5.
3 SJAN Cluj, fond cit. , pachetul 5, dosarul 19, documentul 751.
4 Din cauza situației conflictuale încărcată de manifestații studențești în toate universitățile românești, s -a
cerut de către rectori intervenția Ministerului Instrucțiunii Publice și a guvernului – în C. Botoșineanu, op.
cit., p. 61, p. 70.
5 Aurora.. .

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
75
limbii române.
3. Luarea de măsuri riguroase contra presei care insultă studențimea și alimentează
provocările.
4. Mișcările studențești fiind datorate provocărilor, se cer sancțiuni contra provocărilor.”1
O parte dintre cererile adresate au fost îndeplinite de către autoritățile locale,
respectiv universitare. A ltă parte nu a fost sau nu a r fi putut fi rezolvată din cauza
aspectelor legale implicate.2
În cadrul Universității din Iași, lucrurile erau similare, fiind desemnați ca
intermediari profesorii Valori și Borcea. Cel dintâi era reprezentantul Ministeru lui
Instrucțiunii Publice care căuta să dea un răspuns tuturor problemelor ridicate de tinerii
naționaliști, întrucât obligația acestuia era să păstreze tihna și disciplina în mediul
universitar. Astfel, în cadrul unor întruniri, le-a cerut acesto ra evitarea actelor de viol ență –
însă a fost revendicată mai departe punerea în practică a lui numerus clausus . O parte
dintre aceștia își argumentau mișcările prin lacunele universitare existente, dezorganizarea
mulțimii de studen ți ș.a., fără a se ajunge la un acord comun. Ca ata re, în lipsa unui
consens general, au fost oprite toate reu niunile studențești din cadrul U niversității.3
Studenții au mențin ut cererea aplicării numărului închis pe parcursul a mai multor
ani. Începutul acestuia în 10 decembrie 1922 avea să cultive rezistența sa în mai multe
rânduri, diferind uneori în funcție de centrul universitar. Așa se face, de pildă, cum
studențimea ieșeană radicală l -a cerut stăruitor în Sala Pașilor Pierduți din Universitate,
creând un lanț de urmări neplăcute ca amânarea cursurilor, demisia rectorului Simionescu
și intervenția forțelor armate,4 precedate de interdicția guvernamentală a tuturor reuniunilor
studențești, alături de solicitarea închiderii f acultății clujene de m edicină.5 La Bu curești,
s-a vrut și un numerus clausus vizând numai străinii, excluzându -se în această manieră
cetățenii români israeliți – aceasta pentru unii studenți care aveau în vedere reglem entările

1 Aurora , numărul 341, 11 decembrie 1922, p. 1.
2 Aparent, primul punct ar fi fost rezolvat prin intervenția autorităților în 27 oct. 1921, iar cu privire la
restricțiile vizând acceptarea în universitate, examinări de limba națională și recunoaștere a dipl omelor ,
acestea ar fi existat deja. Referitor la restrângerea numărului de elemente alogene studențești, stricto sensu
intra sub ilegalitate datorită noilor clauze constituționale, dar o limitare a înscrierilor studenților per total,
indiferent de etnie sau confesiune, ar fi urma t să se facă ulterior, după locurile disponibile.
3 Aurora…
4 C. Botoșineanu, op. cit., pp. 68-77 (passim. ).
5 Maria Someșan, Universitate și politică în deceniile 4 -6 ale secolului XX: episoade și documente, Editura
Universității din București, București, 2004, p. 86.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
76
constituționale. Nu era neglijată nici apartenența confesională1 spre deosebire de numerus
clausus din Cluj îndreptat îm potriva tuturor str ăinilor fără a ține cont de aspectul
confesional . Totodată, tinerii din Seghedin au înaintat o moțiune în cadrul căre ia doreau
numărul restrâns inclusiv pentru diplomele evreilor obținute în exterior.2
În cadrul tulburărilor de la Iași, o comisie profesorală a căutat să trateze din nou
cu studențimea cererea de introducere a lui numerus clausus. Fără rezultat, guvernul a
recurs, de asemenea, la A. C. Cuza datorită influenței sale semnificative asupra studenților
ieșeni, în vederea unei înțelegeri cu aceștia pentru readucerea tihnei în mediul universitar.
Însă nici de data aceasta metoda nu a funcționat. Chiar și așa, cond ucerea liberală a
continuat să caute alte modalități de acționare privind universitatea cu pricina, evitând să
fie din nou închisă.3
De altfel, poziția lui Cuza era de natură antisemită, chiar doctrinară, acesta
considerând înfăptuirea lui numerus clausus folositoare pentru “sănătatea națiunii” prin
îndepărtarea israeliților din mediul universitar în virtutea dobândirii unei elite românești
omogene.4 Desigur că realizarea acestui interes intra mai mult sub zodia extremismului
utopic, omogenitatea culturală fiind o utopie.5 În opoziție cu decanul se afla rectorul Traian
Bratu din cadrul aceleiași universități ieșene, care nu vedea utilă pentru stat înfruntarea
îndreptată contra minoritarilor etnici, mai cu seamă contra iudeilor. Din perspectiva
acestuia, aces t lucru genera adversitate cetățenească și dăuna universităților ca medii
instituționale de cultură. De asemenea, în aceeași concepție, mișcările pornite nu puteau fi
onorate în cererile lor datorită conjuncturii existente: legiferarea dreptului cetățenesc
pentru toți minoritarii etnici din noul stat național, respectiv libertatea moral -universitară
de studiu și predare fără criterii de discriminare.6

1 Aurora, nr. 342, 13 decembrie 1922, p. 2.
2 Țara noastră, Anul III, nr. 4, 5 novembrie 1922, p. 123.
3 Adevărul, Anul XXXVI, nr. 11932, 23 ianuarie 1923, p. 3.
4 Această vedere era promovată în scrierile proprii, intitulate Numerus clausus și Mișcările studențești și
cauzele lor – în C. Botoșineanu, Universitatea din Iași în primul deceniu interbelic. Profesorii și viața
politică, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2010, p. 150.
5 De acest lucru și -a dat seama și Eminescu, cel ce trăia și promova un naționalism profund românesc, cu
toate că tent ația unei Românii unite sufletește și curate în toate privințele vieții i -ar fi fost ideală – în D.
Murărașu, op. cit., pp. 304 -305. Pe de altă parte, cu referire la cele enunțate mai sus, o activitate culturală, în
esență românească, ar fi fost într -adevă r de dorit, cu atît mai mult după unire – chiar imperios vitală pentru
menținerea unei națiuni.
6 T. Bratu, op. cit., (passim .), p. 61.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
77
Profeso rii, presa și studenții au încercat să arate necesitatea numărului închis. În
această manieră, apăreau articole studențești în organe de presă clujeană naționalistă ca
Dacia Nouă , înființată de I. Moța și I. Ilieșiu în 1922.1 Lipsa de proporție între studenții
autohtoni și cei israeliți, susținută după principiul potrivit căruia era firesc ca mulțimea
creștină să fie predominantă celei evreiești, reprezenta unul dintre motivele primordiale
pentru revendicarea lui numerus clausus . La un punct de vedere similar s -a situa t G. A.
Trifescu din cadrul u niversității bucureștene, care lă murea pricinile și nevoia aplicării unei
astfel d e măsuri în spațiul universitar într-o moțiune expusă în 14 februarie 1923. Din nou,
se avea în vedere supra -reprezentarea mozaică din centrele universitare românești,2 în care
problema evreiască era identif icată cu problema națională, iar soluționarea celei dintâi
ducea ipso facto la ameliorarea celei din urmă. Așadar, actul implicat de numerus clausus a
fost luat drept o modalitate de rezolvare a ceea ce se considera a fi fost “salvarea
națională” , fără ca această măsură să devină un țel în sine.3 Simion Mehedinți a aprecia t în
principiul numărului restrâns un folos temeinic, observând că “invazia evreiască este cel
mai mare eveniment între toate câte s -au petrecut până azi pe pământul românesc” . Iar
Sextil Pușcariu a considera t această măsură drep t o adeverire a celor preocupați de
bunăstarea națională. A. C. Cuza a mers mai departe, ducând tema în sfera parlamentară, în
septembrie 1920. Acesta a întărit trebuința adoptării numărului închis – precum se
procedase în statul ungar – scriind ulterior și o serie de articole legate de acest subiect.4

3.4. In brevem , mișcările studențești din Cluj din 1922 -1923 au avut ca punct de
sprijin nu numai situația precară de după război din mediul universitar și cel studențesc,
dar și suprareprezentarea numerelor evreiești din unele facultăți rentabile ca mod de trai
ulterior. Aceasta era prezentă cu precădere în unele facultăți clujene, cum ar fi cea de
medicină și de farmacie – situație statistică analizată minuțios în studiul de față, în limitele
materialului consultat; în acest sens, datorită lacunelor documentare și arhivi stce existente,

1 Nicolae Roșu, Dialectica naționalismului, Editura Cultura Națională, București, 1941, p. 378.
2 Ținând cont de faptul că supra -reprezentarea în unele facultăți a fost reală, iar centrele universitare naționale
erau denumite “românești”, ceva pare într -adevăr să nu fie în regulă ca ordine firească a lucrurilor.
3 Grigore A. Trifescu, Mișcarea studențe ască. Cuvântarea rostită la 11 martie în Adunarea elevilor școalei
politehnice din București, Tipografia Profesională Dimitrie C. Ionescu , București, 1923, p. 5.
4 D. Dieaconu, op. cit., p. 212. Referitor la numerus clausus adoptat în Ungaria, acesta fusese legiferat în data
de 21 septembrie 1920, la Budapesta, fixând o deosebire precisă între civilii maghiari după criteriul etno –
rasial, extinzându -se și în sfera universitară în ceea ce presupunea ca atare – în L. Nastasă, op. cit., p. 11, n. 9.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
78
s-a avut în vedere raportul etnic dintre români și străini, cel legat de români și evrei fiind
redat pentru anii 1922 -1925 în lipsa unor date mai concrete decât cele aflate.
Însă suprareprezetarea evreiască nu a fost singura cauză a manif estărilor de
tineret. Presa de aceeași origine etnică a fost găsită vinovat ă în ochii studențimii radicale –
ca și în ochii unor figuri culturale care , culmea , nu sprijineau deloc mișcarea1 – nu doar de
provocări, ci cu deosebire de dezinformare prejudicioasă a maselor de oameni. Pe cale de
consecință, s -au format aparate propagandistice care să susțină tineretul manifestant în
prerogativele sale , existând și organe de presă naționaliste cel mult simpatizante.
Din nefericire, presa din România int erbelică nu s -a încadra t întotdeauna în ceea
ce se presupune a a fi ti parele puterii a patra de stat. Atribuția acesteia nu a fost mereu
împlinită, aceasta împărțindu -se, la rândul său, în tabere conduse după interesele implicate.
Pe de altă parte însă, opr irea sau prohibiția unor publicații naționalist -radicale păreau să
fie, într -adevăr, încălcări constituționale și legale privind libertarea presei – astfel de
prevederi guvernamental -autoritare întețind mai mult decât să aplaneze disensiunile
existente înt re studențimea naționalistă și cea evreiască.
Pozițiile presei simpatizante sau naționaliste au susținut manifestările studențești –
uneori aprobând, alteori dezaprobând tulburările nefericite survenite, după caz; a înțeles,
însă, esența frământărilor, ap ărând studențimea în fața dispozițiilor liberale de la
guvernarea țării, în fața unor inechități majore din partea forțelor publice locale, precum și
în fața articolelor – uneori excesive sau tăcute – ale presei ce avea și publiciști evrei .2
Astfel de poz iții au fost întâlnite și în Cluj, presa locală îngrijindu -se cu deosebire
de aspectele legate de studențimea clujeană, fără a o trece cu vederea pe cea aflată în
celelalte centre universitare din țară. Prin tre caracteristicile acestora s -au numărat , așadar,
naționalismul și antisemitismul de nuanțe moderate sau radicale, în funcție de publicație și
de cârmuirea sa, promovate uneori și la nivel doctrinar, într -un stil mai îngrijit, mai fin și
mai elevat faț ă de alte publicații radical e din țară.
În faț a acestor situații, studenții naționaliști au identificat un oarecare remediu în
numerus clausus pe care l -au solicitat cu insistență în nenumărate rânduri atât de la
autoritățile universitare, cât și de la cele guvernamentale și locale. Acesta a stat în f runtea
listei revendicărilor din memoriile studențești adresate guvernului liberal și, ulterior,
cadrelor didactice din mediul universitar.

1 Este vorba de N. Iorga, al cărui punct de vedere referitor la presa instigativă e redat ulterior în acest sumar.
2 Fiind vorba despre Rosenthal ( Lupta ), Honigmann (sau Emil D. Fagure de la Adevărul ), Brauer
(Dimineața ) – în C. Zelea -Codreanu, op. cit., p. 70; “ Însemnări. Sânge studențesc! ”, Țara noastră…, p. 208.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
79
În esență, numerus clausus a reprezentat pentru studenții manifestanți o oarecare
soluție “pentru stăpânirea pământului na țional” în cadrul “luptei dintre neamuri”,1
sprijiniți de presa și profesorii de parte naționalistă sau simpatizantă. Acesta nu s -a ridicat
la radicalismul ulterior impus prin solicitarea lui numerus nullus ,2 încercând să frâneze o
parte a pro blemei văzute de către studențimea radicală , nu să o rezolve întru totul.3 Din
punctul de vedere al acesteia, măsura cerută reprezenta o rezoluție parțială prin care s -ar fi
putut ajunge treptat la o clasă culturală și politică românească majoritară.
Cauzele implicate și enumerate până în cadrul de față, tentativele de soluționare
ale acestora au dus la manifestațiile de tineret ulterioare, menținându -le un timp după
aceea. Antisemitismul universitar politic -cultural al studenților implicați a fost ‘co-optat’
de antipoliticianismul de mai târziu în care aceștia și -au îndreptat majoritatea
nemulțumirilor adânci împotriva clasei politice liberale existente.

1 Simion Mehedinți, Către noua generație: Biserica – Școala – Armata – Tineretul , Editura Librăriei Socec &
Co., Societatea Anon, București, 1923, p. 264.
2 Care avea în vedere eliminarea tuturor evreilor dintr -un domeniu anume, c u precădere din cel universitar; v.
și L. Nastasă, op. cit. , p. 92, p. 94.
3 Nefiind văzută ca o “formul ă salvatoare” nici de către studenți – în Corneliu Zelea -Codreanu, op. cit., p.
99.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
80
CONCLUZII

Mișcarea studențească de la început de interbelic românesc a fost și rămâne, într -o
oarecare măsură, subiectul multor dezbateri din literatura de specialitate. Naționalismul
adoptat de studențimea radicalizată a ridicat, în multe rânduri, varii semne de întrebare și,
în același timp, diferite aspecte de luat în considerare. Un exemplu notoriu îl ilustrează
identificarea mai mult sau mai puțin validă a celor dintâi germeni de orientare fascistă în
această mișcare de tineret naționalist ă. Diversitatea punctelor de vedere nu oferă o
perspectivă de ansamblu concludentă, însă con ced locul punerii unor probleme sau teze de
lucru, cum ar fi studierea manierei în care unii studenți s -au raportat la curentul naționalist
al epocii, analizarea factorilor ce au dus la formarea caracterului spontan al mișcării,
redarea diversității puncte lor de vedere, supunerea situației atât contextului extern, cât și
celui intern și altele asemănătore. Nu au fost luate în calcul premisele posibile ce ar fi dus
la un fascism național ulterior, în sensul unor mișcări de tip naționalist -autoritar ,1 ci au
fost urmărite anumite aspecte legate de mișcare, în speță modul de manifestare al
naționalismului studențesc, cadrele formării sale direct proporționale cu realitățile vremii și
aporturilor precedente vizând ideea națională , posibilele cauze ce au du s la inițierea
mișcării, însoțită de frământările epocale și personale ale studenților, reacțiile suscitate în
rândul cadrelor universitare și repercusiunea acestora în folosul sau defavoarea studențimii
manifestante, soluția preconizată de liderii mișcări i pentru naționalizarea mediului
universitar și cultural, dar și modalitatea în care toate acestea sunt reperate în cadrul
surselor istoriografice de către istoricii preocupați de această temă de interes.
Notele caracteristice manifestărilor de tineret ana lizate de istoricii din domeniu au
putut fi comprimate sub forma conceptuală a trei noțiuni definitorii, anume naționalism ,
etnicitate și antisemitism universitar . Abordarea externă a fost redată în lucrare, incluzând
perspectivele istorice ale unor cercet ători de talia lui Armin Heinen, Francisco Veiga,
Nicolas M. Nagy -Talavera, Leon Volovici, Irina Livezeanu, Daniel Dieaconu și alții
asemenea. Argumentele prezentate ating aproape aceeași esență a unor eventuale concluzii
legate de mișcarea din 1922 -1923, cu anumite variații ce țin atât de formarea intelectuală a
istoricului în cauză ce a influențat inevitabil metoda istorică aplicată și maniera de
raportare la materialul bibliografic consultat, cât și de sursele referențiale avute
literalmente la dispoziți e de fiecare cercetător în parte. De exemplu, nu fiecare dintre

1 A. Heinen, op. cit. , p. 13.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
81
aceștia a reușit să aibă acces la o arie bibliografică pe cât de extinsă ar fi fost de dorit
întrucât o parte dintre ei și -a întocmit tezele de lucru în momente istorice sau circumstanțe
de ac ces puțin favorabile.1 Chiar și în asemenea cazuri, autorii au încercat să trateze
chestiunea de față într -o manieră cât mai obiectivă, în dezideratul de distanțare față de
orientările mecaniciste anterioare ale filonului comu nist.
Astfel de terminologii a u solicitat, în completare, și date numerice regionale
legate de zona transilvană , extrase din consultarea recensămintelor din 1910 și 1930 în
cadrul aceluiași prim capitol. Analiza statistică a putut fi realizată pe baza criteriului etnic
dedus cu ajutorul celui confesional, cel puțin pentru ultimul recensământ realizat în
Transilvania antebelică. Acest lucru s -a datorat modalității în care a fost elaborat acesta, în
speță grație politicii demografice maghiare din timpul dublei monarhii austro -ungare care
viza naționalizarea forțată prin înregistrarea – chiar și sub auspiciul falsității sau al forțării
– a cât mai multor vorbitori de limbă maghiară, indiferent de etnie. Or recensământul în
sine trebuie să țină cont în primele rânduri și de acest aspect semnificativ. Cifrele din
cadrul recensământului realizat în Transilvania interbelică indică o mai mare corectitudine
administrativă și statist ică întrucât a fost inițiat în spațiul româ nesc, după Marea Unire din
1918, fără așa politici. Comparând procentajele calculate pe naționalități, reiese o diferență
infimă în decursul a două decade, denotând pe această cale actele și rezultatele subversive
din cadrul primului recensământ amintit prin trecerea unor procente aparținând românilor
și evreilor vorbitori de limbă maghiară în cadrul minorității maghiare. Dacă n -ar fi tragic,
ar fi comic. Oricum ar fi, calculele întreprinse dimpreună cu observațiil e alocate au fost
redate în cadrul subc apitolului cu pricina unde pot fi văzute en detail concluziile de față.
Intrarea în contextul intern cu modeste spicuiri în cel extern, evocarea unei părți
din viața studențească, menționarea asociațiilor studențești pentru a studia primele cauze,
tensiuni și frământări studențești survenite care au dus ulterior la mișcările studențești
propriu -zise din 1922 -1923, analizarea atitudinii profesorale față de revendicările ulterioare
ale studențimii naționaliste reprezintă , în fond și ca metodă de lucru, trepte sau pași sub
forma unor subcapitole către abordarea temei din discuție și închegarea unui capitol. În
cadrul acestuia, au fost vizate toate centrele universitare românești din perioada interbelică
studiată pentru o v edere de ansamblu – în măsura resurselor referențiale și bibliografice
avute la dispoziție și consultate . În același timp, capitolul însuși reprezintă o treaptă sau
etapă intermediară dintre conceptualizarea introductivă a subiectului optat și studiul de caz

1 Ibidem , pp. 16 -18 (passim. ).

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
82
propriu -zis, fiind o concretizare a capitolului legat de terminologia lucrurilor și o pregătire
pentru capitolul practic al lucrării.
Intrarea și ieșirea din război, consecințele acestuia la nivel material și psihologic –
îndeosebi – reîntregirea din 1918, evenimentele politice internaționale aflate în vecinătatea
teritoriului național, situația universitară aflată în criză și mizerie abundentă au apăsat nu
numai în rândul maselor de oameni, dar și în ce l al elitelor cult urale sau în a l unor cadre
didactice universitare nemulțumite de condițiile existente. Pe de o parte, era latura
psihologică ca efect al primei conflagrații mondiale suferite din 1914 până în 1918 care,
printre altele, oferise o ipostază militară nouă de l egitimare a situației de opunere unui
inamic drept fiind de interes și merit național . Pe de altă parte, era latura materială care
copleșise de departe starea de lucruri precară existentă, cu precădere în spațiul românesc.
În acest sens, situația universit ară se prezenta într -o stare profund lacunară, fără săli de curs
sau de studiu în circumstanțele efectelor unui contingent prea mare de înscrieri în toată
țara, fără biblioteci înzestate, fără canti ne și cămine pentru cei vizați , cu burse de studiu cel
mult minimale față de scumpetea traiului la care se presupunea că trebuie să facă față
tinerii studenți veniți majoritatea din mediul rural, gradul de mizerie alternând într -o
oarecare măsură de la un centru universitar la altul… Chiar și așa, în momentul în care unii
profesori nu mai puteau răbda o atare stare de lucruri , cereau studenților ei înșiși o mișcare
prin care să pună capăt situației respective. Ceea ce se întâmpla nu era ușor pentru nimeni.
În această manieră se petreceau lucrurile la nivel univers itar, reușind finalmente să
funcționeze în măsura în care se mai găseau sponsori să cotizeze câte ceva: o bibliotecă, un
fond monetar etc. spre folosul universităților, al personalului angajat și al studenților
înscriși. Din păcate, la nivel studențesc, co ndițiile de lucru erau mult mai dificile de
parcurs. Insufi ciența locurilor de cazare și mâncare, a burselor monetare și a facilităților
grosso modo veneau cu prea mare greutate în întâmpinarea nevoilor suferite de majoritatea
rurală studențească. Mai erau și taxe de studiu în țară sau în străinătate, taxe de examene ,
taxe bibliotecare ș.a. care nu îmbunătățeau prea mult lucrurile. În anumite dăți, această
mizerie accentuată se finaliza tragic în viețile unor studenți veniți de departe în anumite
centre uni versitare, în care aceștia alegeau mai degrabă să -și curme existența decât să mai
îndure asemenea condiții de trai1…
Existau și aspecte îmbucurătoare față de cele menționate. Viața studențească
înflorea prin inițierea unei vieți culturale susținută pe baza asociațiilor studențești, unele

1 Cazul studentei oltence amintite în subcapitolul în cauză – în Ion Moța, op. cit.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
83
datând încă din perioada antebelică, altele fiind de dată recentă, înființate în interbelic, în
vederea completării procesului de construire a națiunii aflat în desfășur are. Cu toate
acestea, au apărut în peisaj și unele organizații studențești care au contrat rostul general al
unor astfel de societăți prin activitatea lor deopotrivă izolată și subversivă, de factură
politică. Adăugând ecuației evenimentele politice majore aflate în vecinătatea recentului
stat român format, legate de actele revoluționare socialiste și comuniste din Rusia
bolșevică și Ung aria comunistă – aici de scurtă durată – frământările unor grupări
naționaliste, incluzând studenți – dintre care unii participaseră și la război – s-au accentuat
și s-au repercutat în acțiunile ulterioare ale acestora. Figuri impunăto are ca cele ale
tinerilor studenți la Drept în Iași, anume Corneliu -Zelea Codreanu, și în Cluj, precum Ion
Moța – tineri provenind la rândul lor din familii naționaliste care activau deja pe acest
palier, existând și vederi anti -evreiești de ordin politic -economic în cadrul ac estora – au
influențat unele mase studențești, radicalizându -le prin acte care impresionau în acel timp,
mai ales chipurile june. Pe a ceastă cale au apărut tensiuni între diferite tabere studențești
formate, în speță fiind vorba despre grupul lui Timotei M arin – un puternic lider student
socialist și comunist – și gruparea lui Corneliu Zelea -Codreanu.
Însă frământările, incidentele și conflictele interstudențești nu se opreau aici. Ele
continuau și împotriva colegilor israeliți, aceștia fiind bănuiți a fi agenți politici infiltrați
care promovau pe ascuns sau pe față bolșevismul proaspăt izbucnit în acea vreme – acest
lucru datorându -se și faptului că în cadrul actelor revoluționare comuniste din Ungaria
fuseseră implicate figuri evreiești socialiste care a vuseseră un rol consistent în desfășurarea
lucrurilor pe plan politic. Totodată, disensiunile existau deja din 1919, când, spre finele
anului, au avut loc neînțelegeri între studenții creștini și cei mozaici privind întrebuințarea
cadavrelor evreiești pent ru disecție . Acestea s -au intensificat în așa măsură încât în Ardeal
au apărut mișcări contra evreilor sub forma Frățiilor de Cruce conduse de A mos Frâncu.
Articolele de presă pe care studențimea naționalistă le considera a fi injurioas e și
subversive au articulat îndeajuns lucrurile pentru inițierea spontană a mișcărilor studențești
de la finele anului 1922 și începutul lui ’23, precedate de proteste, violențe și ravagii în
rândul unor redacții de presă evreiască. Memoriile studențești adresate guvernului liberal și
cererile solicitate care aveau în vedere aplicarea măsurii limitativ numerice, numită
numerus clausus , alături de manifestații în sălile universitare și altele asemănătoare au
continuat mișcarea și în d ecursul anului 1923, atrăgând după sine anularea cursurilor
universitare pentru o perioadă de timp – aceasta diferind de la un centru universitar la altul
– demisionarea unor rectori și luarea de măsuri extrem de dure împotriva studenților

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
84
naționaliști ma nifestanți , unele cazuri implicând și intervenția forțelor armate la cursuri…
Atitudinea profesorală în fața revendicărilor studențești radicale privind numerus
clausus a alternat și ea de la un centru universitar la altul, unii sprijinind sau măcar dori nd
să corijeze stundețimea fără măsuri violente luate împotriva sa, alții fiind mai categorici în
hotărârea lor de a stăvili orice urmă de indisciplină din mediul universitar… Alți profesori,
puțini la număr, spijineau și chiar promovau revendicarea numă rului închis prin cuvânt ul
vorbit sau scris.
Acestea fiind spuse în mare, pasul către partea practică a lucrării, anume studiul
de caz privind mișcările clujene , a fost unul imediat. Analizarea statistică a contingentelor
studențești din facultățile univer sității clujene după criteriul etnic, confesional și regional,
consultarea unor organe de presă locală pro -naționalistă și redarea succintă a unor aspecte
analitice prelucrate la nivel descriptiv și mai puțin în substratul ideologic existent mai mult
sau m ai puțin în publicațiile vremii, alături de abordarea soluției identificate de studențime
ca fiind potrivită pentru mediul universitar , vizând introducerea măsurii implicate de
numerus clausus , au pus bazele formării celui din urmă capitol. Analiza documentelor
consultate din anuarele Universității și din arhivele județene a fost metoda aplicată aici.
Lucrarea de față nu a dispus de suficiente date arhivisti ce și bibliografice pe care
să le poat ă trata și prelucra în acord cu dezideratul inițial de a reda și redacta o teză
integrală, fie și la un nivel foarte modest – nu în sensul unei epuizări tematice de subiect, ci
în cel al unei acurateți documentare. De pildă, multe date statistice precise a u lipsit din
materialul arhivistic consultat pe baza cărora nu s -au putut elabora decât ipoteze de lucru
destul de vagi (gen raport ul studențesc români -străini în loc de români -evrei calculat pe o
perioadă de timp determinată, precum a fost intervalul de t imp ales în lucrare pentru anii
universitari 1919 -1925 – și nu doar pentru anii 1922 -1925 pentru care existau datele
concrete necesare). În această măsură, s -a lucrat după cum s -a putut și s-a găsit de cuviință.
În ciuda faptului că e un l ucru general cuno scut că datele arhivistice prezintă un
domeniu uneori destul de confuz sau oarecum controversat datorită unor neconcordări
infor maționale, totuși unele lucruri care sunt lăsate spre cercetare sau studiu de caz rămân
elementare și esențiale în redactarea un ei astfel de lucrări… Fapt pentru care, în măsura
datelor existente în prezent în majoritatea serviciilor județene din țară și din afară , a
disponibilității de timp particulare și a măsurii de dedicație profesională, s -ar putea
aprofunda tema încă și mai mult decât s -a procedat în actualele studii, articole de
specialitate și teze de doctorat fondate pe acest subiect – în ideea că mereu se poate găsi un
loc pentru mai bine, cu puțină bunăvoință din partea celor interesați.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
85
Bibliografie selectivă

Bibliografie principală:

Dieaconu, Daniel, Realitatea unui mit . Corneliu Zelea Codreanu , Editura Cetatea
Doamnei și Editura Timpul , Piatra -Neamț, Iași, 2009.

Eminescu, Mihai, Publicistică. Referiri istorice și istoriografice , Cartea moldovenească,
Chișinău, 1990 .

Heinen, Armin, Legiunea “Arhanghelul Mihail”. Mișcare socială și organizație politică.
O contribuție la problema fascismului internațional , editia a II -a, Editura Humanitas,
București, 2006.

Livezeanu, Irina, Cultură și naționalism în România Mare 1918 -1930 , Editura Humanitas,
București, 1998.

Moța, Ion, Cranii de lemn. Articole 1922 -1936 , ediția a V-a, Editura [s.n.], Locul
pulblicării [s.n.], 2008 .

Murărașu, Dumitru, Naționalismul lui Eminescu, Editura Elida, Editura Etios , Brașov,
2000.

Nagy -Talavera, Nicolas, M., O istorie a fascismului în Ungaria și România , Editura
Hasefer, București, 1996.

Neagoe, Stelian, Viața universitară clujeană interbelică (Triumful rațiunii împotriva
violenței) , volumul I, Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1980.

Rotariu, Traian, Semeniuc, Maria et al., Recensământul din 1930 , Presa Universitară
Clujeană, UBB, 2011.

Vasiliu, Mugur, Enăchescu , Eleodorus, Cartea Căpitanului Corneliu Zelea -Codreanu,
Editura Politică, București, 2008 .

Veiga, Francisco, Istoria Gărzii de Fier 1919 -1941. Mistica ultranaționalismului , Editura
Humanitas, București, 1993.

Bibliografie secundară:

Argetoianu, Constantin , Memorii… , volumul VI, Editura Machiavelli, București, 1996 .

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
86

Asandului, Gabriel, “Mișcări studențești ” in Iacob, Gheorghe, Platon , Alexandru -Florin
(coordonatori ), Istoria Universității din Iași , Editura Universității “Al. I. Cuza”, Iași, 2010 .

Bălan, Dinu, “Etnie, etnicitate, națiune și naționalism. Câteva precizări terminologice”,
Codrul Cosminului. Analele Științifice de Istorie. Universitatea “ Ștefan cel Mare” , nr. 12,
Suceava, 2006.

Bodea, Cornelia, Națiunea română. Idealuri și realități istorice , Editura Academiei
Române, București, 2006 .

Bolovan, Ioan, “Organizarea administrati vă și dinamica populației Transilvaniei între
revoluția de la 1848 și primul război mondial ”, Academia Română , Filiala Cluj -Napoca,
Anuarul Institutului de istorie Cluj -Napoca, volumul XXXVII, Editura Academiei
Române, Cluj -Napoca, 1998.

Idem , “Contribu ții documentare p rivind politica demografică a Ungariei la începutul sec.
XX”, Acta Mvsei Napocensis , 34/II, Cluj -Napoca, 1997.

Idem , “Evreii din Transilvania între 1870 -1930. Contribuții demografice”, Anuarul
Institutului de Istorie “George Bari ț” din Cluj -Napoca , XLIV, Editura Academiei
Române, 2005.

Idem , “Aspecte privind politica demografică a Ungariei la începutul secolului XX”, Istoria
– ca experiență intelectuală , Editura Universității din Oradea, Oradea, 2001.

Idem , “Interferențe româno -italiene în problema situ ației evreilor din România la începutul
secolului XX” in idem , Mureșan , Cornelia et al. (coordonatori ), Perspective demografice,
istorice și sociologice. Studii de populație , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca,
2008 .

Idem , Transilvania la sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului XX. Realități
etno-confesionale și politici demografice , Presa Universitară Clujeană, Cluj -Napoca, 2000.

Idem , Bolovan, Sorina, Paula, Bolovan, “Transilvania până la primul război mondial ” in
Țiplic, Ioan, Marian, Sașii și concetățenii lor ardeleni. Studia in honorem Dr. Thomas
Nägler , Editura Altip, Alba -Iulia, 2009 .

Botoșineanu, Cătălin, Universitatea din Iași în primul deceniu interbelic. Profesorii și
viața politică, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2010 .

Idem , “Politica din spatele «capetelor sparte» la Universitatea din Ia și. Alegerile pentru

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
87
funcția de rector din 1923 ” in Arhivele Naționale ale României, Archiva Moldaviae , Iași, I
(2009) .

Bratu, Traian, Politica națională față de minorități. Note și observațiuni , Editura Cultura
Națională, București, 1923 .

Crăciun, Bogdan, “Dinamica popula ției săsești din Transilvania în a doua jumătate a
secolului al XIX și începutul celui de -al XX -lea” in Bolovan, Paula, Sorina, Bolovan, Ioan
et al. (coordonatori ), Transilvania în secolele XIX -XX. Studii de demografie istorică , Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2005 .

Cuza, Alexandru, C., Închiderea Universității din Iași , Imprimeria Statului, București,
1916 .

Felea, Ilarion, V., Religia culturii, Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Aradului, Arad,
1994 .

Ghibu, Onisifor, Cuvinte către tineretul intelectual basarabean , Tipografia Eparhială
“Cartea Românească”, Chișinău, 1927 .

Giurescu, Constantin, C., Istoria românilor , volumul I, Editura Bic All, București, 2007 .

Hermet, Guy, Istoria națiunilor și a naționalismului în Europa , Institutul European, Iași,
1997 .

Hitchins, Keith, România 1866 -1947 , ediția a II -a, Editura Humanitas, București, 1998 .
Iacob , Gheorghe (coordonatori ), Universitatea din Iași de la modelul francez la Sistemul
Bologna, Editura Universității Alexandru Ioan Cuza , Iași, 2007 .

Mehedinți, Simion, Către noua generație: Biserica – Școala – Armata – Tineretul , Editura
Librăriei Socec & Co., Societatea Anon, Bucur ești, 1923 .

Idem , Civilizație și cultură. Concepte, definiții, rezonanțe , Editura Trei, 1999 .

Moulinier, Pierre , La Naissance de l’étudiant modern (XIXe siècle) , Édition Belin, Paris,
2002 .

Nastasă, Lucian , Antisemitismul universitar în România (1919 -1939) , Editura Institutului
pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale și Editura Kriterion, Cluj -Napoca,
2011 .

Neagoe, Stelian, Triumful rațiunii împotriva violenței , Editura Junimea, Iași, 1977 .

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
88
Ornea, Zigu, Anii treizeci. Extrema dreaptă românească , ediție revăzută, Editura Fundației
Culturale Române, București, 1996 .

Pavel, Dan, “Legionarismul” in Mungiu , Alina (coordonatori ), Doctrine politice. Concepte
universale și realități românești, Editura Polirom, Iași, 1998 .

Platon, Gheorghe , Cristian , Vasile (coord onatori ), Istoria Universității din Iași , Editura
Junimea, Iași, 1985.

Pop, Ioan-Aurel, Națiunea română medievală. Solidarități etnice românești în secolele
XIII-XVI, Editura Enciclopedică, București, 1998 .

Popa, Grigore, T., Din viața universitară… Amintiri, critici și propuneri , Editura Adevărul,
București, 1924 .

Pușcaș, Vasile, Universitate, societate, modernizare. Organizarea și activitatea științifică a
Universității din Cluj , ediția a II -a, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003.

Roșca, Nicolae, Cronica unor violențe politice. Violențele Guvernului și violențele
legionare , Editura Mișcării Legionare, Madrid, 1991 .

Roșu, Nicolae, Dialectica naționalismului, Editura Cultura Națională, București, 1941 .

Rotari, Ludmila, Mișcarea subversivă din Basarabia în anii 1918 -1924 , Editura
Enciclopedică, București, 2004 .

Rusenescu, Mihail . Saizu, Ioan, Viața politică în România 1922 -1928 , Editura Politică,
București, 1979.

Someșan, Maria, Universitate și politică în dece niile 4 -6 ale secolului XX: episoade și
documente, Editura Universității din București, București, 2004 .

Scurtu, Ioan, Istoria românilor de la Carol I la Nicolae Ceaușescu , Editura Mica Valahie,
București, 2010.

Idem , Istoria românilor în timpul celor patru regi (1866 -1947) , volumul II, Editura
Enciclopedică, București, 2001.

Idem , Buzatu, Gheorghe, Istoria românilor în secolul XX (1918 -1948) , Editura Tipo
Moldava, Iași, 2010.

Idem , Troncotă, Cristian et al. , Totalitarismul de dreapta în România. Origini, manifeste
evoluție 1919 -1927 , Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, București, 1996 .

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
89
Stănescu, Marin, C., Depun mărturie în fața istoriei. Timotei Marin, militant și publicist
comunist (1897 -1937) , Editura Junimea, Iași, 1977 .

Trifescu, Grigore, A., Mișcarea studențească. Cuvântarea rostită la 11 martie în Adunarea
elevilor școalei politehnice din București , Tipografia Profesională Dimitrie C. Ionescu,
București, 1923 .

Stoica, Vasile, “Problema minorități lor noastre”, Arhiva pentru știința și reforma socială ,
anul IV , numărul 6, București, 1923.

Tătar, Octavian, “Identități și solidarități medievale în Europa”, Terra Sebvs. Acta Mvsei
Sebesensis , nr. 1, Sebeș, 2009 .

Volovici, Leon, Ideologia naționalistă și „problema evreiască” . Eseu despre formele
antisemitismului intelectual în România anilor ’30, Editura Humanitas, București, 1995 .

Weber, Eugen, Dreapta românească , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 1995 .

Zamfirescu, Dragoș, Legiunea Arhanghelul Mihail de la mit la realitate , Editura
Enciclopedică, București, 1997 .

Dicționare, enciclopedii

Tămaș, Sergiu, Dicționar politic. Instituțiile democrației și cultura civică , ediția a II -a
revăzută și adăugită, Casa de Editură și Presă “Șansa” S.R.L., București, 1996 .

Gusti, Dimitrie, Vulcănescu , Mihai (editori ), et al., Enciclopedia României , volumul Statul,
(capitolul II, “Populația României ”), Imprimeria Națională, 1938.

Anuare

Bănescu, Nicolae, Jarda, Ștefan, Anuarul Universității din Cluj pe anul școlar 1923 -24,
Institutul de Arte Grafice “ Ardealul ”, Cluj, 1925.

Călugăreanu, Dimitrie, Anuarul Universității din Cluj pe anul școlar 1921 -1922 , Institutul
de Arte Grafice “Ardealul” Str. Memorandului 22, Cluj, 1923.

Iacobovici, Iacob, Jarda, Ștefan, Anuarul Universității din Cluj. Anul școlar 1922/23 ,
Imprimeria Dr. Bornemisa, Cluj, 1924.

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
90
Negrea, Camil, Jarda, Ștefan, Anuarul Universității din Cluj pe anul școlar 1924 -25,
Institutul de Arte Grafice, “Ardealul”, Cluj, 1926 .

Pușcariu, Sextil , Anuarul Universității din Cluj, Anul I (1919 -1920)… , Tipografia
Institutului de Arte Grafice “Ardealul”, Cluj, 1921 .

Universitatea din București, Anuarul Universității din București , 1915/16 -1923/24 ,
Tipografiile Române Unite S. A., Centrala Câmpineanu, 9, București, 1924.

Universitatea Românească din Cernăuți, Anuarul Universității Românești din Cernăuți ,
1920 -1925, Institutul de Arte grafice și Editură “Glasul B ucovinei”, Cernăuți, 1925 .

Arhive

Serviciul Județean al e Arhivelor Naționale din Cluj , Fond Universitatea “Regele
Ferdinand”, număr de inventar 946, dosar 35 .

Ibidem , dosar 64.

Ibidem , dosar 68.

Ibidem , dosar 85.

Idem, fondul Institutul de medicină și farmacie din Cluj , număr de inventar 650, pachet 1,
dosar 3 .

Ibidem , pachetul 5, dosar 19, document 751.

Surse electronice

http://www.csnmeridian.ro/articol/ro/148/ , accesat în 20.06.2016.

http://jurnalul.ro/scinteia/istoria -comunismului/atentatul -de-la-senatul -romaniei -o-piesa –
in-dosarul -comunistilor -58611.html , accesat în 20.06.2016.

https://www.marxists.org/history/international/comintern/sections/france/1920/psf –
tours.h tm, accesat în 20.06.2016 .

Presă

Adevărul, Anul XXXVI, număr 11932, 23 ianuarie 1923 .

Acțiunea românească , An I, No. 3, 1 decemvrie, 1924 .

Ana-Sabina Bogdăneanu Mișcările studențești din Cluj la începutul anilor ‘20
91

Acțiunea românească …, No. 2, 15 noemvrie, 1924 .

Aurora, Anul II, număr 340, 10 decembrie 1922 .

Aurora …, număr 341, 11 decembrie 1922 .

Aurora …, număr 342, 13 decembrie 1922 .

Dacia nou ă, An I, Număr 3, 6 ianuarie 1923.

Gazeta Ardealului , Anul II, No. 58, 17 martie 1922 .

Înfrățirea românească , Anul I, No. 2, 15 mai 1925 .

Patria , Anul V, nr. 90, 12 Maiu 1923 .

Tribuna socialistă , Anul XXI, Numerele 31-32, 9 august 1925 .

Țara noastră, Anul II I, număr 4, 5 novembrie 1922 .

Țara noastră , Anul IV, n umăr 15, 15 ap rilie 1923 .

Țara noastră , Anul IV, n umăr 4, 28 ianuarie 1923 .

Țara noastră , Anul IV, n umăr 6, 11 februarie 1923 .

Țara noastră , Anul VI, număr 2, 11 ianuarie 1925 .

Țara noastră , Anul VI, număr 22, 31 mai 1925 .

Universul , Anul XL, număr 253, 17 novembrie 1922 .

Viața studențească , Anul I, numărul 2, 16 -30 iunie 1921 .

Viața studențească , numerele 7-8, septembrie 1921 .