Prof. univ.dr. habil.farm. Laura Vica ș 1 Ne discere cessa! 2 Medicamente . Forme farmaceutice. •M = ecua ție cu două necunoscute (SM și forma ) •O… [620584]

Licență

Prof. univ.dr. habil.farm. Laura Vica ș 1 Ne discere cessa! 2 Medicamente . Forme farmaceutice. •M = ecua ție cu două necunoscute (SM și forma ) •O… [620584]

Byadmin ianuarie 1, 2024

INTERACȚIUNI ALIMENT
MEDICAMENT
An II sem I
Prof. univ.dr. habil.farm. Laura Vica ș 1

Ne discere cessa!

2

Medicamente . Forme farmaceutice.
•M = ecua ție cu două necunoscute (SM și forma )
•O substan ță sau asociere de substan țe care se utilizeaz ă în scopul
vindec ării sau diagnostic ării unei maladii la om sau animale .
•Conf O.M.S. – orice substan ță sau produs utilizat sau destinat a fi
utilizat î n vederea modific ării sau studierii unui sistem fiziologic sau
a unei stări patologice , în interesul subiectului c ăruia îi este
administrat .
•N.B. – Substan țe simple, asocieri de substan țe sau produse
complexe , capabile de a produce un efect terapeutic sau de a
diagnostica o tulburare func țional ă sau o stare patologic ă,
prezentate într-o form ă care s ă poat ă fi administrat ă pacientului .
•N.B. – ff = starea fizic ă sub care SA urmeaz ă a fi folosit ă în scopul
pentru care a fost conceput ă.
3

Medicamentele ca forme farmaceutice
•Se ob țin pornind de la SM
•SM (SA, PA, SF, drog, IAF ) – componenta unei ff responsabil ă de
efectul terapeutic al M;
•Originea SM

•Clasificarea SM după intensitatea acțiunii – active, stupefiante ,
precursori de droguri , toxice.
•Compozi ția ff = SA+Saux
•Saux – solven ți, vehicule , excipien ți, adjuvan ți.
•Saux influen țează realizarea ff, stabilitatea, BD și toxicitatea .
•Medica ția – adm mai multor M într- o anumit ă afec țiune pt a
produce o ac țiune eficace cauzal , patogenetic și/sau simptomatic
→ SCHEME DE TRATAMENT
Sinonime ff – preparat farm., produs farm., forma (produs ) galenic ă
4 – Mineral ă
– Biologic ă – vegetal ă, animal ă
– Sinteza

Clasificarea ff – mai multe criterii
1. După modul de formulare :

– Oficinale – conf FR X (sol. alcoolic ă de iod ,
supoz. cu glicerin ă, etc.)
– Magistrale – formula de preparare este
prescrisă de medic
– Industriale (D.C.I., APP prin MS/ANM-D M)
Excep ție – suplimente nutritive – Institutul de Bioresurse Alimentare
5

Clasificarea ff
2. Dup ă modul de
întrebuin țare
– De uz intern (sistemic) :
lichide , solide
– De uz extern (local) :
lichide , gazoase ,
semisolide , solide .
-Parenteral :
injectabil , perfuzabil . 3. Dup ă calea de
administrare
– Enteral ă (oral ă, per os )
– Parenteral ă
– Topic (transmucozal ,
cutanat).
6

Clasificarea ff
4. Dup ă modul de ac țiune și eliberare a SM
-M conven ționale – cu eliberare imediat ă
– M cu eliberare modificat ă (MR) – rapid ă,
prelungit ă (SR) , secve țială, la țintă.

5. După modalitatea de elib. din farmacie
– OTC (over the counter) – cu siguran ță,
calitate și eficacitate dovedită
– Rx (pe bază de prescripție medicală).
7

8 Căile de administrare
ale medicamentelor

Calea orală
(enterală, gastrointestinală, per os)
•Medicamentul se administrează prin înghițire
•Alte căi digestive:
– calea sublinguală
– calea rectală
9 Permit absorbția SM de -a lungul
circuitului
normal urmat de alimente
Esofag Stomac Intestin
subțire Intestin
gros
Sânge Efect terapeutic
scontat Vehicularea în
tot organismul

10 Căile de administrare parenterală
•Medicamentele administrate
parenteral – destinate
obținerii unui efect sistemic.
•Medicamente cu grad înalt de
puritate
•Căi reprezentative
– intravascular(i.v. sau i.a.)
– extravascular(i.m., s.c.,i.d.)
– altele – intraspinal, peridural,
intracardiac,etc.

Calea transmucozală
•Mucoasele sunt țesuturi care delimitează sau
căptușesc anumite cavități ale organelor.
•Mucoasa bucofaringiană, rectală, vaginală,
uretrală, nasală, oftalmică, auriculară,
pulmonar.

11

Calea transmucozal ă
•Caracteristici:
– Sunt puternic vascularizate – permit o absorbție rapidă a SM.
– vehicularea SM în sânge până la organul țintă (receptor).
•Facilitează:
– administrarea directă a ff pe mucoasă în scop terapeutic,
– absorbția SM la nivelul pereților mucoaselor – efect sistemic
(general),
– absorbție mai îndepărtată de locul de acțiune (perlingual,
rectal)
•Se administrează preparate de uz extern destinate efectului
local sau sistemic.
•Precauții la utilizare – fiind puternic vascularizate –
eventualele leziuni locale permit absorbția rapidă a SM.

12

Calea pulmonară
•Ff administrare: aerosoli pt tratament local și
sistemic(SM degradate digestiv sau nu au
absorbție orală bună).
•Caracteristici:
– funcția majoră – oxigenarea sângelui
– schimbul CO2 și O2
– epiteliul alveolar și endoteliul capilar –
permeabilitate mare pt apă, gaze, SM lipofile

13

Calea cutanată (topică)
Pielea – cel mai extins organ, ~ 2m2

Caracteristici:

-Preparate cu acțiune locală sau sistemică
– Diferite zone terapeutice țintă
-Formulări farm. cu proprietăți diferite
-Aportul sanguin – derm
-Prezintă puțină umiditate la suprafață
-pH 4,2 – 5,6 ( manta acidă – ac.lactic și
AA carboxilici din secreția sudorală și
sebacee).
-Straturile inferioare al epidermului conțin
apă 70% → pH 7,1 – 7,3.

Conecepte biofarmaceutice de bază
• Optimizarea efectului terapeutic al SM prin formularea și
prepararea unor M este urmărit de către BIOFARMACIE.
•Obiectiv e:
1.asigurarea celui mai bun ef . terapeutic pt M ( dpdv canti și
cali) + amelioararea toxi (reducerea incidenței ef.adverse).
2.Asigurarea BD/eficacității terapeutice a SM din ff
•Definiții:
Biofarmacia – ramură a șt.farm. = studiu l relațiilor dintre
propr.fizico- chimice ale SM și ale ff, și efectele observate după
adm, asociat cu studierea factorilor fizici, chimici susceptibili
de a modifica efectul M.
Biodisponibilitatea – existența SM la locul de acțiune (receptor)
pt o perioadă de timp și la o concentrație corespunzătoare
stării de boală. 1

Fazele drumului parcurs de SM
în organism după administrare
•Scopul terapiei medicamentoase:
– Este atins doar cu menținerea unei
conc .corespunzătoare de SM la locul de
acțiune pe toată durata tratamentului.
• SM se administrează pe diferite căi.
• Drumul străbătut de SM între momentul
adm și cel al obținerii ef.trp. se desfășoară
în mai mult etape, grupate în 3 faze.
12/2/2018 2

Transformarea SM în organism
1. Faza biofarmaceutică (farmaceutică)
– eliberarea(cedarea) SM din ff
– dizolvarea SM în lichidele biologice
2. Faza farmacocinetică
– absorbția
– distribuția, biotransformarea (metabolizarea)
– eliminarea
3. Faza farmacodinamică
– obținerea răspunsului terapeutic

12/2/2018 3

I. Faza biofarmaceutică
(farmaceutică)
• SM este pusă la dispoziția organismului de către ff
1.Eliberarea din ff
– primul pas, după adm extrav asculară
– viteza de eliberare în funcție de dezintegrarea ff
+ dezagregarea în particule care se vor dizolva.
2. Dizolvarea
– SM este dispersată molecular (SM va traversa
mai ușor membranele biologice)
– viteza de dizolvare = f(caracteristicile fizico-
chimice ale SM+pH- ul mediului de absorbție). 4

II. Faza farmacocinetică
• Studiul în fcț de timp a diferitelor aspecte privind drumul SM în
organism.
•Etapele:
1.Absorbția = pătrunderea SM prin membranele biologice din
circulația sistemică
2.Distribuția = difuzarea SM prin circulație în unele organe,
țesuturi, receptori farmacologici. Depinde de Vd al SM și
capacitatea de legare de PP/amplasarea în spațiul
vascular/extravascular.
3.Eliminarea = sub formă nemodificată/mtb.inactivi prin rinichi
și alte compartimente de eliminare ale organismului.
Biotransformarea – în special în ficat.
N.B. Doza, frecvența adm, calea de adm – nu influențează
evoluția conc. SM în timp, în organism (faza farmacocinetică). 5

III. Faza farmacodinamică
• Mărimea efectului produs
• Determinat de conc.SM la locul acțiunii
•Sensibilitatea receptorului față de SM variază în fcț.de individ (vârstă,
sex, stare patologică, IM, bioritm,etc.)
•Răspunsul terapeutic = interacț. SM+receptor.
•Ff – determină viteza de eliberare a SM
•Farmacistul poate interveni în faza farmaceutică pt îmbunătățirea BD și
a ef.trp.
•La M adm sistemic – există un echilibru dinamic între conc. SM la locul
de acțiune și conc.sa plasmatică.
•Conc SM în sânge depinde
– canti relativă dintr -o doză ce intră în circulația sistemică
– viteza distribuției în sânge
– viteza de eliminare a SM
6

Biodisponibilitate
•Param farmacocinetic
•Doar la adm i.v. – BD este 100%.
• SM trebuie absorbită într -o canti suficientă
pt a se ajunge la o conc sanguină care să
producă o conc corespunzătoare la locul
de acțiune/terapeutic dorit.
• Determinată de:
1.Viteza cu care SM este absorbită
2.grd.(mărimea) canti de SM absorbită. 7

Biodisponibilitatea
N.B. – caracteristica unui M adus în
organism viu → exprimă viteza și
intensitatea prin care M pune la dispoziția
organismului PA care- l conține.
•3 tipuri BD :
-Absolută = Canti totală SM care ajunge în circulația sistemică după adm
unei doze din aceeași SM sub formă injectabilă(i.v.)
-Relativă = Aprecierea canti relativă SM absorbită pe o cale de adm
oarecare în comparație cu alta
-Relativ optimă = Termen de comparare este ff referință care este
considerată ca are BD cea mai bună = ff standard.

12/2/2018 8

După adm unei doze unice pe cale orală
12/2/2018 9

Factorii care influen țează BD
SA din ff
– factori fiziologici – dependenți de organism
– factori farmaceutici – depind de propr.fizico-
chimice ale SM
– factori tehnologici – dependenți de ff

12/2/2018 10

Factori fiziologici
• Funcție de:
– calea de administrare
– locul de cedare/absorbție a SA
(mărimea suprafeței de absorbție, canti,
compoz., pH-ul lichidelor biologice,
stabilitate SA în mediul de cedare, IM, etc)
– de pacient (vârstă, starea de boală,
alimentația)
12/2/2018 11

Factori farmaceutici
•Specifici SM
– solubilitate în apă
– viteza de dizolvare în apă
– pKa (constanta de disociere)
– coef.repartiție lipide/apă
– stabilitatea chimică a SM în lichidele
biologice

12/2/2018 12

Factori tehnologici
• Legați de ff
• Prezența unor excipienți în compoziție
• Condițiile de păstrare
• Alegerea ff în funcție vârsta pacientului
12/2/2018 13

Scade viteza de eliberare a SM Suspensii Crește biodisponibilitatea SM din ff Soluții
Pulberi
Capsule
Comprimate
Comprimate acoperite Soluție de
SA în suc
digestiv
Partic fine în suc
digestiv
granulate
Nucleu SM în
sânge Modalitatea de eliberarea a SM din ff cu administrare orală
12/2/2018 14

Influența excipienților asupra BD
•Saux – folosite pt facilitarea preparării
– pt a mări acceptabilitatea de către bolnav
– pt asigurarea stabilității prep.farm.
• Sunt substanțe inerte terapeutic
•DAR , pot avea rol fcin – influențează viteza și grd.de
abs. al SM.
•E.g. – STA (reduc solubilitatea SM prin incorporarea în
micelele surfactantului)
– ag.vâscozifianți ( ↘vitezei de golire a stomacului, ↘
motilității intestinale).
12/2/2018 15

Suplimente alimentare

Adevarata s ănătate nu înseamn ă absen ța bolii,
înseamn ă starea de bine emo țională, fizic ă,
mental ă și sufleteasc ă (medicina holistică)
Stil de via ță sănătos presupune o alimenta ție
sănătoas ă și curat ă, odihn ă, odihn ă activ ă,
munc ă și mi șcare, educa ție, evitarea
stresului, implicare unor factori naturali,
rela ții sociale s ănătoase și atitudini pozitive
de via ță precum și capacitatea de a duce o
viat ă productiv ă social și economic

Îmbunătățirea alimentației
evitarea alimentelor procesate industrial (care
duce la pierderea substantelor nutritive)
reducerea dulciurilor, mezelurilor, afum ăturilor
introducere de legume și fructe proaspete
respectarea regimului meselor, a temperaturii de
procesare a preparatelor culinare, evitarea
consumului exagerat de apă în timpul meselor
acordarea unui timp suficient pentru luarea
meselor – f ără grabă și mestecatul alimentelor.

My pyramid- înlocuită cu My plate
în iunie 2011

Ce sunt suplimentele alimentare?

Autoritatea competent ă în domeniul
suplimentelor alimentare este
Ministerul S ănătății

care are drept scop protejarea s ănătății
consumatorilor și prevenirea practicil or
comerciale incorecte .

Suplimentele alimentare
= produs (excepție: tutunul)

Este destinat să suplimenteze dieta
(alimentația);
Conține unul sau mai mulți ingredienți
alimentari (vitamine; minerale; plante sau alte
produse botanice; aminoacizi; alte substanțe)
sau constituenții lor;

Este destinat a fi administrat pe cale orală sub
formă de pastile, capsule, tablete sau lichide
Este etichetat ca supliment alimentar
Congress in the Dietary Supplement Health and Education Act, SUA, 1994

Reglementarea de către FDA a
suplimentelor alimentare
Suplimentele alimentare sunt incluse de către
FDA în categoria ALIMENTELOR, dar cu unele
reglementări speciale
Producătorii nu sunt obligați să prezinte
dovezi că suplimentele sunt eficiente sau
sigure
DAR
Nu este permisă comercializarea
produselor nesigure sau ineficiente
Congress in the Dietary Supplement Health and Education Act, SUA, 1994

Reglementarea suplimentelor
alimentare în România
Ordinul 1214/2003 pentru aprobarea normelor
privind suplimentele alimentare

Articolul 1 – normele reglementeaza suplimentele
alimentare comercializate ca produse alimentare și
comercializate ca atare; vor fi livrate consumatorului
final numai sub formă preambalată
Articolul 2 – definitie : sunt produse alimentare = surse
importante de nutrienți (vitamine și minerale) sau alte
substanțe cu efect nutrițional sau fiziologic, separate
sau în combinație, comercializate sub formă de doză,
cum ar fi: capsule, pastile, tablete, pilule și alte forme
similare, pachete de pulbere, fiole cu lichid, sticle cu
picurător și alte forme asemanatoare de preparate
lichide sau pulberi destinate consumului în cantități mici,
măsurabile
 SCOP: SĂ COMPLETEZE DIETA NORMALĂ

Suplimentele nu au studii clinice care s ă le
ateste efectele benefice
Excepție – Studiile clinice au doar produsele cu
vitamine, minerale și unele din substantele
bioactive care au fost cercetate.
Nu se vor administra fără o analiză științifică a
cazurilor
Pot fi folosite cu relativ succes în cazul
suferinzilor de boli cronice dar f ără indica ția
medicului și fără sfatul farmacistului pot
reprezenta un pericol.

Fără studii clinice dar cu adevarate campanii de
marketing pacien ții cad î n capcană și își pun via ța
în pericol
S-a piedut control ul mai ales suplimentele pentru
slăbit
multe ac ționeaz ă la nivel SNC, inhib ă pofta de
mâncare, pot s ă conțină efedrina (se elibereaz ă
numai pe bază de prescrip ție medical ă)

Suplimente alimentare falsificate

sunt cele a caror compozitie a fost modificata
intentionat
prin adaugarea unor substante straine de
natura produselor
care mascheaza sau produc o calitate
inferioara
ce poate constitui un risc pentru sanatate
si ar putea informa gresit consumatorul

De mentionat
suplimentele alimentare nu
inlocuiesc un regim
alimentar corect

Diferența între medicamente și suplimentele
alimentare?
Medicamentele pot avea ca indicații din
partea producătorului:
Diagnosticul
Vindecarea
Ameliorarea
Tratamentul
Prevenirea unor boli

Suplimentul alimentar NU poate avea aceste
indicații
Congress in the Dietary Supplement Health and Education Act, SUA, 1994

Diferența între medicamente și
suplimentele alimentare?
Suplimentul alimentar poate avea
următoarele indicații:

Menținerea stării de sănătate (descrierea relației
între suplimentul alimentar și reducerea riscului
unor boli),
Aport de nutrienți,
Sau menținerea unor structuri/funcții (descrierea
modului în care suplimentul poate influența
structuri sau funcții ale organismului)
Ajuta ………………
Recomandat ca adjuvant ……………
Congress in the Dietary Supplement Health and Education Act, SUA, 1994

Nu pot avea urm ătoarele
indicatii:

Previne re
Vindeca re
Tratarea unor boli
 Nu pot prezenta reac ții adverse
iar beneficiul pentru s ănătate este mai
mare decât riscul

Pe eticheta produsului trebuie men ționat

AVIZUL MS
Denumirea Supl.Alim.
Denumirea IAF dpdv nutri țional sau metabolic
Informa ții privind consumul corect
Invita ția de a parcurge informa țiile referitoare la
compozi ție, administrare, conservare, valabilitate
Atenționare c ă este SUPLIMENT

Reclama = sursă de informare
E.g.

digestie
memorie
Articula ții
imunitate
Poten ță
sarcin ă
slăbit
este imposibil s ă intri
într-un magazin sau pe
un site și “să pleci cu
mâna goal ă”
In România anual se
consum ă Supl.Alim. î n
valoare de 180 mil. euro,
 în SUA de peste 20
miliarde de dolari

Metode utilizate pentru a demonstra siguranța
și eficiența suplimentelor alimentare
Istoricul utilizării
Studii de laborator (pe linii celulare
sau pe animale)
Studii de caz, studii observaționale,
trialuri clinice
Review-uri sistematice
Meta-analize
Congress in the Dietary Supplement Health and Education Act, SUA, 1994

Atenție!
Existen ța pe pia ță a Supl.Alim.
prezint ă risc direct sau indirect
asupra s ănătății
Obligativitatea de a se notifica
prin SRAAF (Sistem Rapid de
Alerta pentru Alimente si Furaje)
neconcordanțele între prospect
și rezultatele utilizării lor.

TEORETIC…
O alimenta ție echilibrată asigură necesarul de
micro/macronutrienți

Nu existau recomandări de suplimente
alimentare în populația generală

NOI CONCEPTE
Un nou concept dezvoltat în legătură
cu nutriția optimă a secolului 21 este
cel de „NUTRIȚIE DE APĂRARE”
se referă la totalitatea măsurilor
legate de nutriție și stil de viață
adoptate în scopul asigurării
sănătății optime și prevenirii
îmbolnăvirilor.

G. Roman si colab. NUTRIȚIA OPTIMĂ A ADULTULUI. În Diabetul
zaharat, Nutriția și Bolile metabolice, tratat, vol 1, Echinox 2010

Piramida “vindecării”

University of Michigan Integrative Medicine Clinical Services. Healing Foods Pyramid.
2010; Available from: http://www.med.umich.edu/umim/food-pyramid/index.htm

Situații speciale

Alimentația gravidei
consum de alimente cu conținut crescut de acid folic
înainte de sarcină și în primele trei luni ale acesteia
(cereale fortifiate sau suplimente cu acid folic, 400-
600 μg/zi ); la femei cu risc- doze mai mari, de 4
mg/zi acid folic
asigurarea aportului suficient de calciu, cu
suplimentarea acestuia atunci când aportul zilnic
este mai mic de 1000 mg
asigurarea aportului de fier (60-120 mg/zi),
suplimente de vitamine și minerale ce conțin
aproximativ 15 mg zinc și 2 mg cupru, dacă este
prezentă anemia (Hb < 12 g/dl)
G. Roman si colab. NUTRIȚIA OPTIMĂ A ADULTULUI. În Diabetul
zaharat, Nutriția și Bolile metabolice, tratat, vol 1, Echinox 2010

Alimentația sportivilor
La sportivii care efectuează exerciții de
rezistență, aportul proteic poate ajunge până
la 70g/zi;
celor care sunt supuși antrenamentelor de
forță li se recomandă un aport proteic de
până la 112 -178g/zi, de aceea suplimentele
proteice sunt frecvent utilizate de acești
sportivi.

G. Roman si colab. NUTRIȚIA OPTIMĂ A ADULTULUI. În Diabetul
zaharat, Nutriția și Bolile metabolice, tratat, vol 1, Echinox 2010

Controlul riscului cardiovascular
Suplimentele alimentare care influențează
semnificativ factorii de risc cardiovasculari
sunt uleiul de pește sau derivatele sale și
stanolii/sterolii din plante

Suplimentele care au activitate antioxidantă
(vitamine, seleniu, etc.), proteinele din soia
și folații nu au deocamdată o acțiune
dovedită, semnificativă, pe factorii de risc
cardiovasculari
G. Roman si colab. NUTRIȚIA OPTIMĂ A ADULTULUI. În Diabetul
zaharat, Nutriția și Bolile metabolice, tratat, vol 1, Echinox 2010

PRECAUȚII/ CONTRAINDICAȚII
ÎN ADMINISTRAREA
SUPLIMENTELOR

Riscul de supradozaj vitaminic
Mai mare la vitaminele liposolubile decât
la cele hidrosolubile

Articolul 5.4 cantitatea totala zilnica de
consum pentru vitaminele hidrosolubile nu
trebuie să depașească de 3 ori dozele
fiziologice zilnice recomandate , iar pentru
vitaminele liposolubile și elementele
minerale nu trebuie să depășească de 1,5
ori dozele fiziologice zilnice recomandate

Ordinul
1214/2003
pentru aprobarea
normelor privind
suplimentele
alimentare

Riscul de hiperpotasemie la
persoane cu insuficiență renală
Se contraindică suplimentele
alimentare ce conțin potasiu
Po ziția FDA
– Consultații medicale înainte de a lua suplimente
– Utilizarea incorectă de suplimente poate fi
dăunătoare
– Unele ingrediente consumate în cantități mari, pe
termen lung, sau în combinație cu alte alimente,
medicamente, substanțe pot fi dăunătoare

INTERACȚIUNI MEDICAMENT -ALIMENT

Medicamentele pot interacționa cu nutrienții alimentari, cu
efect asupra statusului nutrițional sau al eficacității
tratamentului medicamentos.

Statusul nutrițional este afectat fie prin modificarea apetitului,
fie prin acțiunea la nivelul absorbției, metabolizării sau eliminării
nutrienților .
1

CLASIFICARE

În funcție de tipul substanței care produce efectul sau care își
modifică comportamentul, interacțiunile pot fi:

1.Interacțiuni medicament-nutrient – interacțiunii dintre un
medicament și un nutrient, care nu este prezent pentru fiecare
în parte (ex. tetraciclina și ciprofloxacina pot forma compuși
insolubili cu Ca din lapte).
2.Interacțiuni aliment-medicament – alimentele, prin
componentele lor (nutrienți, aditivi, poluanți) alterează
comportamentul farmacocinetic sau farmacodinamic al
medicamentelor.

2

CLASIFICARE
După natura lor, interacțiunile se pot clasifica:

1.Interacțiuni fizico-chimice – au loc în tractul digestiv, înaintea
fazei de absorbție ;
2.Interacțiuni farmacodinamice – desfășurate la nivel enzimatic,
al receptorilor sau canalelor ionice;
3.Interacțiuni farmacocinetice – intervin în fazele de: absorbție,
distribuție, metabolizare sau eliminare a medicamentului.

3

INTERACȚIUNI FIZICO -CHIMICE

Asocierile de substanțe care au ca rezultat formarea de
precipitate insolubile și inactivarea medicamentului.
E.g : asocierea flufenazinei cu infuzii stimulante (cafea, menta,
cicoare, rozmarin);

Administrarea concomitentă a medicamentelor instabile la pH-
ul acid cu băuturi nealcoolice acide → conduce la inactivarea
totală sau parțială a medicamentelor.
E.g : ampicilina cu sucuri de citrice.

Interacțiunile dintre medicamente și substanțele componente
ale nutriției enterale și parenterale.

4

INTERACȚIUNI FIZICO -CHIMICE
IM specifice pacienților cu nutriție parenterală
Preparatele destinate nutriției parenterale nu sunt utilizate ca
vehicul pentru medicamente, cu două excepții : insulina umană
regulară și antagoniști ai receptorilor H2 ( cimetidina, ranitidina
și famotidina ).
Atenție : timp limitat de expunere (minute).

5

INTERACȚIUNI FIZICO -CHIMICE
IM specifice pacienților cu nutriție enterală

Absorbția fenitoinei scade în prezența alimentației enterale cu
60-70%, – se administreaza la 1-2 ore după aceasta;
Medicamente care trebuie administrate pe stomacul gol:
ampicilina, verapamilul, captoprilul, teofilina, tetraciclina,
rifampicina . Se impune întreruperea administrării alimentației
enterale.

6

INTERACȚIUNI FARMACODINAMICE
Farmacodinamia – acțiunea medicamentului asupra organismului.
implică legarea de receptor, efecte postreceptor precum și
interacțiuni chimice

Acțiunea farmacodinamică – interacțiunea la nivel molecular (fizico-
chimic, biochimic) dintre moleculele de medicament (nutrient) și
substratul reactiv al organismului.

Factorii ce pot influența farmacodinamia unui medicament:
prezența altor medicamente, nutrienți sau suplimente nutritive
diverse boli: mutații genetice, tireotoxicoza, subnutriție, miastenia
gravis, anumite forme de diabet insulino-dependent
vârsta.

7

INTERACȚIUNI FARMACODINAMICE
INTERACTIUNI MEDICAMENT -RECEPTOR

Receptorii – macromolecule implicate în semnalizarea chimică
intre și în celule, cu localizare pe suprafața celulei sau în
interiorul citoplasmei
Liganzii – moleculele (medicamente, hormoni, substanțe
nutritive) care se leagă de receptori
Capacitatea unei substanțe (medicamentoasă, nutritivă) de a
acționa pe un anumit receptor depinde de afinitatea substanței
și de activitatea sa intrinsecă (determinate de structura chimic ă)

8

INTERACȚIUNI FARMACODINAMICE
AGONIȘTI ȘI ANTAGONIȘTI
Agoniștii – medicamentele care se fixeaza de receptori si ii
activeaza sa produca raspunsul dorit.
Exemplu: hormoni, neurotransmitatori (acetilcolina,
histamina, norepinefrina) și medicamente (morfina,
fenilefrina).
Antagoniștii – previn activarea receptorilor.
Exemplu: naloxona – antagonist al receptorilor opioidici,
blochează efectele morfinei.
Ei se clasifica în: reversibili și ireversibili.
Antagoniștii reversibili disociază ușor de receptorul lor, pe
când cei ireversibili formează o legătură stabilă,
permanent ă sau aproape permanentă .

9

INFLUENȚA IAM ASUPRA COAGULĂRII SÂNGELUI

Tratamentul anticoagulant (cumarinic) cuprinde antagoniști ai
vitaminei K.
Inhibă sinteza hepatică a factorilor de coagulare dependenti de
vitamina K.
Exemple:
• Acenocumarol (Trombostop, Sintrom)
•Warfarina
•Fenprocumon (Marcoumar)

10

INFLUENȚA IAM ASUPRA COAGULĂRII SÂNGELUI

Vitamina K intervine în procesul de formare a factorilor de
coagulare: II (protrombina), VII, IX și X la nivelul ficatului,
precum și a proteinelor C, S (anticoagulante) și Z.

Vitamina K prezenta în suplimente alimentare sau alimente
poate scădea efectul terapeutic al anticoagulantelor prin
reacție de antagonizare.

11

INFLUENȚA IAM ASUPRA COAGULĂRII SÂNGELUI

Surse de vitamina K: legume cu frunze verzi (în special varza,
spanac și salată), carne de porc, ficat, soia, uleiuri vegetale,
bacteriile din tractul gastro-intestinal după perioada de nou-
născut .
Preparate cu vitamina K: Vitamina K2 capsule- VitaKing, Osunit:
Ca+Mg+D+K, MenaQ7 , DoppelHertz Aktiv (20-50 micrograme/cpr,
cps).
O creștere a dozei zilnice de vitamina K la 250-1000 micrograme,
poate conduce la micșorarea efectului terapeutic al
anticoagulantelor.
Pacienții cu tratament anticoagulant trebuie să fie avertizați în
legatură cu aportul suplimentar de vitamina K, provenit din
suplimente alimentare sau alimente.
12

INTERACȚIUNI ÎNTRE TIRAMINA ȘI IMAO

Tiramina este o amina biogena cu acțiune vasopresoare.

efectele fiziologice: vasoconstricție periferică, creșterea
ritmului cardiac, creșterea ritmului respirator, glicemie crescută
și eliberarea de norepinefrina.

când aminele vasoactive se găsesc în cantități normale,
intestinul sănătos are capacitatea de a le contracara efectele
prin acțiunea monoaminoxidazei.
13

INTERACȚIUNI ÎNTRE TIRAMINA ȘI IMAO

Mecanismul formării tiraminei
Implica prezența aminoacizilor precursori (tirozina și fenilalanina),
precum și a microorganismelor cu activitate enzimatică acid-
decarboxilaza.
Precursorii de tiramina sunt prezenți în cantitate de până la
20mg/kg în proteinele de origine animală, aproape deloc în
plante.
In condiții favorabile de mediu și prezența activității
decarboxilante, are loc formarea în alimente a tiraminei și a altor
amine biogene (AB): histamina, cadaverina și putresceina.

Proteinele animale pot acumula foarte rapid tiramina, în condiții
propice – se impune păstrarea cărnii la o temperatură de maxim
4°C. Carnea tocată este cea mai expusă contaminării bacteriene.
14

INTERACȚIUNI ÎNTRE TIRAMINA ȘI IMAO

Monoamino oxidaza (MAO) – un grup de enzime esențiale în
reglarea nivelelor de neurotransmițători prin catabolizarea
endogenă a monoaminelor (norepinefrina, serotonină și
dopamină) și aminelor exogene (tiramina alimentară) .
Subtipuri:
izoenzima A (MAO- A) – la nivelul tractului intestinal, ficatului,
neuronilor adrenergici periferici.
izoenzima B (MAO- B) – în creier și ficat.

MAO-A
prezenta in tractul gastrointestinal
este responsabila de metabolizarea tiraminei. 15

INTERACȚIUNI ÎNTRE TIRAMINA ȘI IMAO

Inhibitorii de monoaminooxidaza (IMAO)
Agenți utilizați în terapia antidepresivă sau antiparkinsoniană
Inhibă dezaminarea oxidativă a celor trei clase de amine
biogene (norepinefrina, dopamina și serotonina ), precum și a
altor feniletilamine.
Exemple :
Fenelzina (Nardil)
Tranylcipromina (Parnate)
Isocarboxazid (Marplan)
Seleginina (Jumex)
16

INTERACȚIUNI ÎNTRE TIRAMINA ȘI IMAO
Criza hipertensivă indusă de tiramina .

Cand MAO-A este inhibata de catre IMAO, tiramina exogena
alimentara intra în circulație direct și nemetabolizata, acționând
asupra contractilității vasculare, cu riscul aparitiei unei crize
hipertensive („reacția la caș“ – “cheese reaction”)
Daca TA >180mm Hg, însoțită sau nu de durere de cap, piept,
paloare, la ingerare concomitenta de alimente cu conținut ridicat
de tiramina, împreună cu IMAO, se considera criza hipertensivă
indusă de tiramina. Creșterea TA este proporțională cu cantitatea
de tiramina ingerată .
Simptomele încep imediat după mâncare, de obicei la 30 minute.
Orice reacție (incluzând durerea de cap), ce începe la mai mult de
2 ore de la ingestie este improbabil să facă parte din tabloul crizei
hipertensive. 17

INTERACȚIUNI ÎNTRE TIRAMINA ȘI IMAO

Preventie: se recomandă pacientilor aflati sub tratament IMAO,
evitarea alimentelor si băuturilor cu continut ridicat in tiramină :
carnuri si branzeturi maturate, fasole verde pastai, produse din
carne sau peste impropriu păstrate, concentrate de drojdie, varză
murată, produse din soia, berea la halba, vinuri rosii maturate.

Se consideră, in general, că o doză de tiramină sub 6 mg la o masă,
este lipsită de risc.

18

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
Procesele în care alimentele pot influența absorbția, distribuția,
metabolizarea sau eliminarea medicamentelor, precum si cele in
care anumite medicamente pot interveni in farmacocinetica
substantelor nutritive din alimente.
Relevanț a cli nică a interacțiunilor farmacocinetice este dependentă
de măsura în care este influențat procesul farmacocinetic si de
indicele terapeutic (IT) al medicamentelor (IT – raportul dintre
dozele ce produc efectele dorite si efectele adverse pentru un
anumit medicament)
Exemple de medicamente cu IT mic: teofilina, litiu, digoxin,
acenocumarol, fenprocumon, fenitoina, tacrolimus, ciclosporina .
La administrarea lor se va ține cont de prezența altor medicamente
sau alimente, care pot să modifice nivelul concentrației lor
plasmatice. 19

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
1. Procesul de absorbtie

Absorbția – procesul de preluare a medicamentului de la locul de
administrare în fluxul sanguin
Este determinată de proprietățile fizico-chimice ale substantei,
de formula sa și de calea de administrare.
Administrat intravenos, medicamentul pătrunde direct în
circulația sanguină .
La administrarea prin alte căi (orala, intrarectala, dermica) el
trebuie să traverseze o serie de membrane semipermeabile,
pentru a intra în circulația sistemica.
Medicamentele pot străbate bariera membranara prin:
difuziune pasivă, transport activ, pinocitoza, fagocitoza.
20

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
1. Procesul de absorbtie

Difuziunea pasivă:
Medicamentele trec prin membrana celulară dintr-o zonă cu
concentrație crescută (lichidul gastro-intestinal) spre o zonă cu o
concentrație mai mică (sângele).
Rata de difuziune este direct proporțională cu gradientul de
concentrație însă depinde și de liposolubilitatea produsului
respectiv, de mărime, de ionizarea sa și de aria suprafeței de
absorbție .
Medicamentele liposolubile vor difuza mai rapid membranele decât
cele hidrosolubile (întrucât acestea au structura lipidică), iar cele cu
molecule mici, vor trece înaintea celor cu molecule mai mari.
Substanțele cu caracter slab acid ( acidul acetil salicilic ) sunt
absorbite mai ușor din mediu acid (stomac), în comparație cu bazele
slabe ( chinidina ). [10] 21

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
1. Procesul de absorbtie

Transportul activ

Este selectiv, necesita consum de energie și se poate realiza
împotriva gradientului de concentrație .

Diferiți ioni, vitamine, glucide și aminoacizi, precum și
medicamentele cu strucura asemănătoare substanțelor
endogene sunt preluate cu ajutorul mecanismelor de transport
activ de către celulele epiteliale, după care difuzează în circuitul
sanguin. 22

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
1.Procesul de absorbtie

Pinocitoza

Particulele lichide de substanta sunt înglobate de o celulă .
Membrana celulară suferă un proces de invaginare, înglobează
particulele, formându- se o veziculă care se deplasează spre
interiorul celulei.
Necesita consum energetic.
Este o metodă de absorbție rezervată substanțelor proteice,
precum și a medicamentelor care prezintă substrat proteic. 23

ABSORBȚIA FIERULUI ÎN ORGANISM

Fierul care provine din alimente se prezintă sub două forme:
Fierul hem , de origine animală – intră în componența
hemoglobinei, mioglobinei și a altor enzime;
Fierul non-hem , din surse vegetale și unele surse animale ( 60%)
– se regăsește în componența feritinei și a unor enzime non-
hem.

În transportul fierului sunt implicate două sisteme:
Apoferitina – împreună cu Fe formează feritina, ce transporta
fierul de la nivelul marginii în perie la nivelul membranei bazo-
laterale a eritrocitului pentru a le elibera în circulație ;
Apotransferina , o proteină receptor care se combină cu Fe
formând transferina serica, forma circulanta de transport a
fierului.

24

ABSORBȚIA FIERULUI ÎN ORGANISM

Fierul hem se absoarbe foarte repede prin formarea de vezicule
la nivelul marginii în perie a eritrocitului. Ionii liberi de Fe se
combină cu apoferitina, formarmand feritina.

Fierul non-hem se absoarbe prin difuziune facilitată, fiind
încorporat în compuși organici sub formă de ion feric, Fe3+.
Acesta este eliberat și redus în mediul gastric la formă mai
solubila, Fe2+, pentru a putea fi absorbit.

Dacă secreția gastrică este insuficientă pentru a transforma
fierul non-hem din forma lui ferica în formă feroasa, acesta nu se
va putea absorbi și se pierde prin materiile fecale. 25

ABSORBȚIA FIERULUI ÎN ORGANISM

Factori care favorizează absorbția fierului

Acidul ascorbic (vitamina C), precum și alți acizi. Mediul acid
favorizează absorbția fierului, prin reducerea ionului feric la ion
feros.
Sursele de fier de origine animală : carnea roșie, de pui și peste
cresc absorbția fierului prin conținutul lor bogat în fier hem ,
precum și prezenței unui peptid numit factor MFP (Meat, Fish
and Poultry) care stimulează și absorbția formei non-hem
prezente în alte tipuri de alimente consumate la aceeași masă .

26

ABSORBȚIA FIERULUI ÎN ORGANISM
Factori care inhiba absorbția fierului
Fosfatii prezenți în cereale integrale, orez, leguminoase, leagă fierul
și împiedica absorbția ;
Fosfații și oxalații formează compusi cu fierul împiedicându-i
absorbția ;
Unele proteine vegetale : din soia, leguminoase, nuci, scad
absorbția fierului, indiferent de conținutul lor în fosfati;
Hipoclorhidria gastrică , apărută după gastrectomie, chirurgie
bariatrica, fiind necesară suplimentarea fierului;
Utilizarea în exces de antiacide poate interfera cu absorbția fierului
non-hem;
Acidul tanic și alți polifenoli prezenți în ceai, cafea, vin roșu,
oregano, cereale, pot influența absorbția fierului non-hem;
Calciul , cantități mari ale acestuia putând reduce absorbția fierului
hem și non-hem, când sunt consumate la aceeași masă . 27

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
INTERACTIUNI IN FAZA DE ABSORBTIE

a. Influența alimentelor asupra absorbției medicamentelor
Prezența alimentelor poate crește gradul de absorbție
pentru medicamentele slab solubile ( griseofulvina) sau
poate reduce absorbția pentru medicamentele cu
degradare gastrică (penicilina G );
Lipidele: întârzie absorbția la rapamycina, rifampicina și
izoniazida , fiind esențiale în absorbția albendazolului,
mebendazolului, griseofulvinei .
Fibrele: reduc absorbția digestivă a digoxinului și
paracetamulului , cu scăderea eficacității lor terapeutice.
Ca și Fe – scad absorbția tetraciclinei, ciprofloxacinei,
fenitoinei , acidului alendronic .
28

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
INTERACTIUNI IN FAZA DE ABSORBTIE
b. Influenta medicamentelor asupra absorbtiei nutrientilor
Colestiramina și colestipolul: prin scaderea acizilor biliari, reduc
absorbtia intestinala a lipidelor (inclusiv vit. liposol .: A, D, E, K );
Antiacidele: aluminiul din antiacide poate forma în tractul
intestinal un complex insolubil cu radicalul fosfat, la tratament
cronic putand determina osteomalacie prin scaderea absorbtiei
intestinale a fosfatilor .
Alterarea mucoasei intestinale de catre anumite medicamente,
poate conduce la fenomenul de malabsorbtie.
Exemplu: colchicina (lipide, electroliti, vit.B 12), metformin ,
citostaticele, imunosupresoarele.
29

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
INTERACTIUNI IN FAZA DE ABSORBTIE
c. Influenta medicamentelor sau alimentelor asupra evacuarii gastrice
Alimentele, în special cele bogate în lipide, inhiba viteza
de evacuare gastrică .
Alți factori care au un rol inhibitor la nivelul acestui pasaj
sunt: starea de vomă, migrenă, ulcerul gastric și durerea.
Medicamentele cu efect blocant parasimpatic (anumite
antiparkinsoniene, antidepresive, prometazina ) precum
și cele antialgice opiacee, întârzie procesul de evacuare
gastrică . Viteza de absorbție a altor medicamente,
ingerate împreună cu alimentele va fi din această cauză
încetinită .
Medicamentele care grăbesc evacuarea gastrică
(prokineticele)
Exemple: metoclopramid , domperidon , cisaprid ,
eritromicina . 30

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
2. Procesul de distributie
Distributia – procesul de preluare a substantelor/nutrientilor
de către fluxul sanguin si transportul acestora spre
diferite compartimente ale organismului, dependent de
proprietățile fizico-chimice ale acestora: liposolubilitatea
și capacitatea de legare de proteine.
Interactiuni in faza de distributie
Substantele acide se leaga in proportie mare de proteine
(albumina), avand un volum de distributie aparent mic
(exemplu: warfarina , acidul acetil salicilic ).
Substantele cu caracte bazic au afinitate foarte mare
pentru tesuturi, avand un volum de distributie aparent
foarte mare (exemplu: amfetamina, meperidina ).
31

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
Interactiuni in faza de distributie

Nivelele scăzute de albumina cresc disponibilitatea unor
medicamente și efectele acestora. În general se indica scăderea
dozelor de medicament la pacienții cu hipoalbuminemii.

Medicamentele liposolubile se pot acumula în excesul de țesut
adipos al obezilor putând produce toxicitate
32

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
3. Procesul de metabolizare

Ficatul este cel mai important organ la nivelul căruia se
produce metabolizarea substanțelor active.

Sistemele enzimatice responsabile de metabolizare se găsesc
de obicei în reticulul endoplasmatic al celulei hepatice.

Modalitatea prin care o substanță este modificată de către
enzimele hepatice depinde de structura lor chimică, implicând
procese de: oxidare, reducere, hidroliza, hidratare, conjugare,
condensare sau izomerizare.
33

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
3. Procesul de metabolizare

Citocromul P- 450 (CYP 450)
Este o familie multigenica de enzime implicate în metabolizarea
medicamentelor CYP 1-CYP 4 cu genotipuri diversificate ca răspuns
la modificările de mediu (dieta), localizate în microzomii hepatici și
intestinali.
Sistemul enzimatic citocrom-P 450 (CYP 450) de la nivelul
intestinului subțire și ficatului este cel mai cunoscut și important
sistem implicat în metabolizarea medicamentelor.
Enzimele CYP 450 inactivează medicamentele (sau substanțele
nutritive) prin oxidare, reducere și hidroliza (faza I a metabolizării)
și prin hidroxilare și conjugare (faza a II-a de metabolizare).
Medicamentele care inhiba sau stimulează aceste sisteme
enzimatice modifica rata de metabolizare a nutrienților din
alimente sau suplimente alimentare.
34

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
3. Procesul de metabolizare

Inducția și inhibiția enzimatică
Activitatea CYP 450 poate fi indusa (prin reducerea concentrației
de substanță activa și acțiunii acesteia) sau inhibata (crescând
concentrațiile și efectul) de medicamente administrate
concomitent.

a. Inductia enzimatica:
Activitatea enzimelor hepatice metabolizante poate fi potențata în
prezența anumitor substanțe (inductori ), care intra in compoziția
medicamentelor sau a diferitelor alimente;
Creș terea activității enzimatice (prin cresterea cantitatii de enzima
metabolizanta) de la nivel hepatic poate conduce la accelerarea
metabolizării unor substanțe (substrat ), cu scaderea timpului lor
de injumatatire (T1/2).

35

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
3. Procesul de metabolizare

a. Inductia enzimatica
Exemplu:
Interactiuni aliment-medicament
enzima: CYP1A2;
inductori: broccoli, varza de Bruxeles, carnea de vită gătită la
grătar (cărbuni), fumul de țigară ;
substrat: acetaminofen, cafeină, estradiol, lidocaină, tacrin,
teofilina, verapamil, warfarina .

36

INTERACȚIUNILE TUTUNULUI CU MEDICAMENTELE

Tutunul poate interacționa cu medicamentele prin mecanisme
farmacocinetice și farmacodinamice.
Interacțiunile farmacocinetice afectează absorbția, distribuția,
metabolizarea, sau eliminarea medicamentelor, putând
determina alterarea răspunsului farmacologic.
Majoritatea interacțiunilor farmacocinetice sunt rezultatul
inducției enzimatice exercitate la nivelul sistemului enzimatic
citocrom P- 450, în special la izoenzima CYP1A2. 37

INTERACȚIUNILE TUTUNULUI CU MEDICAMENTELE

Exemple:
Benzodiazepine ( diazepam, clordiazepoxid ) – scade efectul sedativ
și somnolența
Beta-blocante: scade efectul antihipertensiv.
Cafeina: crește metabolismul (inducția CYP1A2).
Chlorpromazina – fumătorii experimentează un nivel mai scăzut de
sedare decât nefumătorii și cer suplimentarea dozei de sedativ.
Fluvoxamina – crește metabolismul (inducția CYP1A2).
Contraceptive orale – crește riscul de reactii adverse
cardiovasculare (infarct, tromboembolism) la femeile fumătoare
care folosesc contraceptive orale (mai mult de 15 țigări și femei
peste 35 de ani).
Insulina – absorbția poate fi scăzută secundar vasoconstricției
periferice, fumătorii putând cauza eliberarea de substanțe
endogene care antagonizează efectul insulinei. Fumătorii pot cere
mărirea dozei. 38

INTERACȚIUNI FARMACOCINETICE
3. Procesul de metabolizare
b. Inhibitia enzimatica
Activitatea sistemului enzimatic este diminuată în prezența
anumitor substanțe (inhibitori ), care intra in compoziția
medicamentelor sau a diferitelor alimente.
Scade nivelul intracelular al enzimei metabolizante cu rezultat
in scaderea metabolizarii substanței active ( substrat ),
prelungirea timpului de înjumătățire (T1/2) si cresterea
biodisponibilitatii (toxicitatii) acestuia.
Exemplu: Interaci țunea sucului de grapefruit (SG) cu
medicamentele. 39