PARTICULARITĂȚI ALE JOCULUI VALORIFICATE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ Prof. Gavril Simona – Cătălina Școala Gimnazială Nr. 1 Sulița Cuvântul „joc”… [620580]

prof. Gavril Simona – Cătălina

PARTICULARITĂȚI ALE JOCULUI VALORIFICATE LA
LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ
Prof. Gavril Simona – Cătălina
Școala Gimnazială Nr. 1 Sulița

Cuvântul „joc” se aplică unei largi sfere de secțiuni umane care au în comun trăsături
care nu presupun o muncă grea și î n același timp oferă relaxare și satisfacție.
La evrei prin joc se înțelege „glumă”, „haz”. La indieni, în sanscrită, termenul de joc,
„kleade”, însemna bucurie. Vechii greci denumeau prin joc acțiunile specifice copiilor.
Romanii numeau prin „ludo” bucur ia, veselia. Iar prin vechiul cuvînt german „spilan” jocul
era o mișcare lină care aducea satisfacție. Întâlnim termenul de joc într -o serie largă de
locuțiuni și expresii cu înțelesuri diferite: „a te juca cu focul”, „jocul cu viața”, „a juca teatru”,
„jocul hazardului” etc.
Schiller privea jocul ca o activitate estetică. Obiectivul impulsionării la joc, în
schema lui generală, poate fi definit într -un mod expresiv prin noțiunea ce desemnează toate
calitățile estetice ale fenomenului care în sensul cel mai larg al cuvântului se numește
frumusețe. (Fr. Schiller – „Scrisori despre educația artistică a omului”)
De asemenea, Herbert Spencer considera jocul asimilat activităților estetice:
„Activitățile denumite jocuri se leagă de activitățile estetice printr -o trăsătură comună și
anume aceea că nici unele, nici altele nu ajută în vreun mod direct proceselor care servesc
viața. (H.Spencer „Bazele psihologiei”1897)
Scopul învățării este exterior activității respective, este un motiv extrinsec. Elevul
poate să ader e sau nu la obiectivele urmărite de profesor, poate să fie interesat sau nu de
rezultatele pe care le obține. În general învățătura este însoțită/împletită de constrângere. În
situațiile de joc avem de -a face cu un răspuns liber din partea copilului. Intro ducând jocul în
activitatea didactică, eliminăm sentimentul de constrângere în învățare, existând doar
constrângerile legate de respectarea regulilor jocului.
Jocul didactic este o activitate cu multe valențe educative. El îmbină activitatea de
învățare cu forma distractivă, atractivă a jocului, stimulează gândirea , imaginația,
creativitatea. Jocul didactic asigură antrenarea și implicarea fiecărui elev ăn activitatea de
instruire și educare.
Jocul didactic se realizează prin mai multe obiective care vizea ză formarea și
dezvoltarea capacităților de comunicare, cum ar fi:
 exersarea aparatului fonator;
 dezvoltarea vocabularului elevilor;
 folosirea noilor achiziții lexicale în contexte noi;
 nuanțarea vocabularului prin categorii semantice (sinonime, antonime e tc,)
 cultivarea exigenței prin respectarea corectitudinii gramaticale și a logicii;

prof. Gavril Simona – Cătălina

 dezvoltarea și nuanțarea exprimării artistice prin crearea dirijată a figurilor de
stil;
 exersarea capacității de dezvoltare orală;
 exersarea memoriei, atenției, imaginație i, disciplinei.
Jocul didactic literar contribuie la introducerea copiilor în tainele lecturii. Acestea le
dezvoltă fantezia, creativitatea, atenția, conținând momente de destindere pentru copii.Jocurile
literare inspirate din cărți poartă titluri distract ive, aducând și un plus de mister: „Ghicește
eroul după descrierea lui”, „Recunoaște personajul”, „Continuă povestirea” etc. Importanța
jocului literar este dată de stimularea imaginației și spiritului creator, solicitarea activității de
gândire și a pos ibilității de sistematizare, de selectare și de comparare.
1. Etapele realizării jocului didactic:
– stabilirea riguroasă a conținutului jocului în funcție de obiectivele urmărite,
integrarea metodică a jocului în proiectarea lecției;
– plasarea jocului pe parcursul activității.
2. Profesorul prezintă elevilor regulile de organizare a jocului, la sfârșitul jocului
profesorul făcând o evaluare a activității;
3. Calitățile jocului. Pentru a fi eficient, jocul trebuie să aibă următoarele calități:
– conținutul tematic să corespundă gradului de dezvoltare interculturală a
elevilor,intereselor și preocupărilor lor;
– să fie organizat în forme originale, antrenante, să antreneze toți copiii,
stimulându -le calitățile intelectuale.
4. Conținutul jocului litera r. În acest sens sunt sugerate câteva subiecte (să
numească autorul unei opere date, să numească operele unui scriitor, să identifice opera după
lectura unui fragment etc.)
5. Consecințele jocului sunt următoarele:
– antrenează și dezvoltă spiritul de compet iție, stimulează dorința elevilor de a citi
mai mult, de a se afirma în întrecere, formează și dezvoltă capacitatea de selectare, de
comparare, de exprimare orală etc.
6. Mijloace de învățământ implicate. Jocul este mai atrăgător și mai antrenant
dacă sunt i ntegrate filme, diapozitive, portrete de scriitori.
Jocurile didactice care au permis o reușită abordare interdisciplinară și care au fost
folosite la clasă cu succes fac parte din categoria metodelor active de predare – învățare și
sunt jocurile de rol. P e lângă obiectivele cognitive specifice unor activități, jocul de rol
contribuie la realizarea unor obiective atitudinal – valorice. Astfel, jocul de rol:
– facilitează socializarea elevilor;
– îi familiarizează cu modul de gândire, trăire și acțiune, specific anmitor
statusuri profesionale, culturale, științifice;
– le dezvoltă capacitatea de a rezolva situații problematice dificile, capacitatea
empatică și de înțelegere a opiniilor, trăirilor și aspirațiilor celor din jur.
În proiectarea, pregătirea și utilizare a jocului de rol, se parcurg următoarele etape
metodice:
a) identificarea situației interumane care se pretează la simulare prin jocul de rol;

prof. Gavril Simona – Cătălina

b) modelarea situației și proiectarea scenariului astfel:
– ca o povestire în care un narator povestește desfășurarea acț iunii și diferite
personaje o interpretează;
– ca o scenetă în care personajele interacționează, inventând dialogul odată cu
derularea acțiunii;
– ca un proces care respectă în mare măsură procedura oficială.

c) alegerea partenerilor și instruirea lor în legătur ă cu specificul și exigența
jocului;
d) distribuirea fișelor cu roluri prestabilite de profesor sau la alegerea
participanților;
e) învățarea individuală a rolurilor și conceperea propriului mod de interpretare;
f) interpretarea rolurilor;
g) dezbatere cu toți partici panții a modului de interpretare și reluarea secvențelor
interpretate nesatisfăcător.

Profesorul are un rol deosebit în utilizarea jocurilor, în special a jocurilor de rol.
Astfel de jocuri solicită din partea cadrului didactic, pe lângă aptitudini pedago gice speciale,
aptitudini regizorale și actoricești.

BIBLIOGRAFIE:
1. Cerghit, Ioan, Neacșu, Ion, Prelegeri pedagogice, Polirom, Iași, 2001
2. Cucoș. Constantin, Pedagogie, Polirom, Iași, 2002
3. Sălăvăstru, Dorina, Didactica psihologiei, Polirom, Iași, 2002