DISCIPLINA : Trasabilitatea produ cțiilor animaliere [620552]

UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ VETERINARĂ
CLUJ -NAPOCA

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE ȘI BIOTEHNOLOGII
DEPARTAMENT: Științe fundamentale și Biotehnologii
DISCIPLINA : Trasabilitatea produ cțiilor animaliere

Marius Gavril AIPĂTIOAIE

LUCRARE DE DIZERTA ȚIE

TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI
PROVENIT DE LA OVINE ȘI CAPRINE CA FIIND DE
ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

Îndrumător științific
Prof. Dr. Ing. Stelian Vasile D ĂRĂBAN

Cluj -Napoca
2020

TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA
OVINE ȘI CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU
MONTANĂ

AUTOR : Marius Gavril AIPĂTIOAIE

Îndrumător științific : Prof. Dr. Ing. Stelian Vasile DĂRĂBAN

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară, Str. Mănăștur, Nr. 3 -5, 400372, Cluj -Napoca,
România
[anonimizat]

REZUMAT

Laptele de oaie este bogat în minerale, în special calciu și zinc. Acesta conține mai mult calciu
decât orice alt tip de lapte . Laptele de oaie este bogat în vitamina B. Consumul regulat de lapte de oaie te
scutește de suplimentele alimentare și îți oferă mulți nutrienți de care organi smul tău are nevoie .
Laptele de capră este dulce, gras și hrănitor și are proprietăți miraculoase pentru sănătatea
noastră, poate și din cauză că aceste animale consumă orice și nu refuză nimic. Consumul de lapte de
capră vă face mai optimiști, vă scapă de depresie, vă protejează organismul de boli, întărește sistemul
imunitar, și este un aliat redutabil împotriva cancerului.
După ce industria alimentară a înregistrat o evoluție uluitoare, rata de consum crescand si ea in
același timp cu populația intregulu i glob, tindem sa credem ca mancarea numită adesea "bio" nu este
decat un trend modern insa lucrurile nu stau deloc asa. În agricultura ecologica nu se folosesc extracte din
animale pentru a furajare altor animale si nu se fac teste pe animale. Doar produs ele naturale provenite de
la ferme ecologice se folosesc in hrana animalelor. Se folosesc de asemenea doar ingrediente naturale
care nu afectează sănătatea animalelor.
Pentru a proteja producătorii agricoli din zonele montane, este nevoie de reglementarea
drepturilor de mențiune a originii produselor. Promovarea mențiunii de calitate facultativă ”produs
montan”, vine să îi încurajeze atât pe producători ca să -și certifice astfel produsele, dar și pe consumatori,
în sensul de a le câștiga încrederea și de a le oferi garanția pentru consum. Produsul montan poate fi
colacul de salvare a agriculturii din zona montană.

CUVINTE CHEIE : Ovine , caprine , lapte , produs ecologic , produs montan

TECHNIQUES AND METHODS OF FRAMEWORKING MILK FROM
SHEEP AND GOATS OF ECOLOGICAL OR MOUNTAIN ORIGIN

Author : Marius Gavril AIPĂTIOAIE

Scientific c oordinator: Ph.D. Eng. Stelian Vasile DĂRĂBAN

University of Agricultural Sciences and Veterinary Medicine Cluj -Napoca, 3 -5 Manastur St., 400372,
Cluj-Napoca, Romania
a.marius.usamv @gmail.com

ABSTRACT

Sheep's milk is rich in minerals, especially calcium and zinc. It contains more calcium than any
other type of milk. Sheep's milk is rich in vitamin B. Regular consumption of sheep's milk saves you from
food supplements and gives you many nutrients your body needs.
Goat's milk is sweet, fatty and nutritious and has miraculous properties for our health, perhaps
because these animals consume everything and refuse nothing. Consuming goat's milk makes you more
optimistic, relieves you of depression, protects your body from disease, strengthens your immune system,
and is a formidable ally against cancer.
After an astonishing evolution of the food industry, the rate of consumption also increasing at
the same time as the population of the whole globe, we tend to believe that food often called "organic" is
just a modern trend but things are not like that at all. In organic farming, no animal extracts are used to
feed othe r animals and no animal tests are performed. Only natural products from organic farms are used
in animal feed. Only natural ingredients that do not affect animal health are also used.
In order to protect agricultural producers in mountain areas, it is necessary to regulate the rights
to mention the origin of products. The promotion of the optional quality term "mountain product" comes
to encourage both producers to certify their products, but also consumers, in the sense of gaining their
trust and offer ing them the guarantee for consumption. The mountain product can be the lifeblood of
agriculture in the mountain area.

KEYWORDS : Sheeps , goats , milk , ecological product , mountain produc t

6
CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 8
CAPITOLUL 1: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 10
1. Originea ecologic ă a laptelui obținut de la ovine și caprine ………………………….. ……………………… 10
1.1 Noțiuni de bază ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 10
1.2.Agricultura ecologică pe plan mondial, în Uniunea Europeană și în România ………………………….. 11
1.2.1 În Europa ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 11
1.2.2 În România, ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 12
1.3 Logo -urile certificării ecologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 12
1.4 Planificarea conversiei de la convențional la ecologic ………………………….. ………………………….. ….. 13
1.4.1 Istoria câmpului/ fermei ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 14
1.4.2 Mediul social ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 15
1.4.3 Nivelul de pregătire al producătorului ………………………….. ………………………….. …………………. 15
1.4.4 Dotarea și dorința de a investi în noi echipamente ………………………….. ………………………….. .. 15
1.4.5 Restricțiile apărute în urma conversiei ………………………….. ………………………….. ………………… 15
1.5 Certificarea produselor ca fiind de natură ecologică ………………………….. ………………………….. …….. 16
1.5.1 Procedura de a obține certificarea e cologică constă în urmatorii pași: ………………………….. …. 17
1.5.1.1 Înștiințarea privind producția prin metode ecologice ………………………….. …………………… 17
1.5.1.2 Primul document de evaluare ………………………….. ………………………….. ………………………. 17
1.5.1.3 Vizita de inspecție ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 17
1.5.1.4 Admiterea în sistemul de control ………………………….. ………………………….. ………………….. 17
1.5.1.5 Declarația de conformitate ………………………….. ………………………….. ………………………….. 17
1.5.1.6 Planul anual de producție ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 18
1.5.1.7 Planul anual de procesare ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 18
1.5.1.8 Certificarea produselor și emiterea autorizației de etichetare ………………………….. ………. 18
1.6 Creșterea ovinelor și caprinelor pentru lapte în sistem ecologic ………………………….. …………………. 18
1.6.1 Reproducerea animalelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 19
1.6.2 Condițiile de adăpostire ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 19
1.6.3 Furajarea animalelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 20
1.6.4 Prevenirea bolilor și tratamentul veterinar ………………………….. ………………………….. …………… 21
1.7 Laptele de consum – proces tehnologic ………………………….. ………………………….. ……………………….. 22
1.7.1 Recepția laptelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 22

7
1.7.2 Curățirea laptelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 22
1.7.3 Normalizarea laptelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 22
1.7.4 Omogenizarea laptelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 23
1.7.5 Pasteurizarea laptelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 23
1.7.6 R ăcirea laptelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 23
1.7.7 Ambalarea laptelui ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 23
1.8 Tras abilitatea produselor ecologice ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 23
CAPITOLUL 2: ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 26
2. Originea montană a laptelui obținut de la ovine și caprine ………………………….. ………………………. 26
2.1 Noțiuni de bază ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 26
2.2 Delimitare a zonei montane în România ………………………….. ………………………….. ……………………… 27
2.3. Reglementările din România cu privire la produsul montan ………………………….. ……………………… 28
2.4. Sistemul Național pentru Identificarea și Înregistrarea Animalelor (SNIIA) ………………………….. .. 29
2.5 Trasabilitatea produsului montan în România ………………………….. ………………………….. ……………… 30
2.5.1 Certificarea că animalele au trăit ultimele 2/3 din viață în zona montană …………………………. 31
2.5.2 Certificarea că animalele au fost crescute cel puțin ¼ din viață în transhumanță și au păscut pe
pajiști montane ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 32
2.5.3 Certificarea cantității de hrană provenită din zona montană și dinafara acesteia ………………. 33
2.5.4 Sistemul Informatic de Urmărire a Trasabilității Produsului Montan ………………………….. ……. 34
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 36
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 37

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

8

INTRODUCERE

Astăzi, dup ă ce industria alimentară a înregistrat o evolu ție uluitoare, rata de consum
crescand si ea in același timp cu populația intregului glob, tindem sa credem ca mancarea numită
adesea "bio" nu este decat un trend modern insa lucrurile nu stau deloc asa. Nu se cunoaste
compozitia exactă a produselor conventionale. De asemenea, nu se poate identifica provenienta
materilor prime c are intra in compozitia produselor respective.In schimb produsele biologice
sunt controlate de organiza ții de certificare din toata lumea. Acestea verifica originea
ingredientelor care intra in compozitia produsului, si a procesului de fabricatie si garant eaza
autenticitatea produselor ecologice. In agricultura ecologica nu se folosesc extracte din
animale pentru furajare altor animale si nu se fac teste pe animale. Doar produsele naturale
provenite de la ferme ecologice se folosesc in hrana animalelor. Se folosesc de asemenea doar
ingrediente naturale care nu afecteaza sanatatea animalelor.
Pentru a proteja produc ătorii agricoli din zonele montane, este nevoie de reglementarea
drepturilor de men țiune a originii produselor. Promovarea mențiunii de calitate f acultativ ă
”produs montan”, vine să îi încurajeze atât pe producători ca să -și certifice astfel produsele, dar
și pe consumatori, în sensul de a le câștiga încrederea și de a le oferi garanția pentru consum.
Lanțurile scurte de aprovizionare (vânzarea de l a fermierul montan la consumator prin
implicarea unui număr cât mai redus de intermediari) dar și vânzarea produselor certificate direct
în cadrul fermei prin agroturism, pot reprezenta noi oportunități pentru producătorii montani.
Produsul montan poate fi colacul de salvare a agriculturii din zona montană.

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

9

Capitolul 1 :
ORIGINEA ECOLOGICĂ A LAPTELUI OBȚINUT DE LA
OVINE ȘI CAPRINE

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

10
CAPITOLUL 1:
1. Originea ecologică a laptelui obținut de la ovine și caprine

1.1 Noțiuni de bază
Trebuie menționat faptul că termenii de “bio”, “eco” sau organic, au exact aceiași
semnificație, produsele fiind obținute după aceleași reguli, termenii respectivi fiind folosiți în
funcție de țara în care se desfășoară procesul de producție, termenul „biologic” f iind folosit spre
exemplu în țări precum Franța sau Italia, termenul “organic” utilizându -se în special în spațiul
anglo -saxon, termenul “ecologic”, fiind utilizat cu preponderență în spațiul german, țările baltice,
acest termen fiind atribuit de UE și tăr ii noastre pentru definirea agriculturii ecologice (Toncea
I., 2000).
În conformitate cu Regulamentul (CE) 834/2007 al Consiliului și cu Regulamentul
889/2008 al Comisiei, țările comunitare folosesc, cu același înțeles, urmă torii termeni :
agricultură organ ică (Anglia, Cipru, Irlanda, și Malta), agricultură biologică (Austria, Belgia,
Bulgaria, Franța, Grecia, Italia, Luxemburg, Olanda și Portugalia) și agricultură ecologică
(Danemarca, Lituania, Polonia, România, Spania, Slovenia, Suedia și Ungaria). De ase menea,
alte țări folosesc câte doi termeni: atât agricultură biologică, cât și agricultură ecologică
(Republica Cehă, Estonia, Germania, Letonia, Slovacia și Spania).
Bazele teoretice ale agriculturii ecologice au fost puse între anii 1920 – 1960, imediat
după începerea procesului de industrializare a agriculturii și declanșarea „revoluției verzi ”, de
către Rudolf STEINER în Germania, fondatorul conceptului de „agricultură biodinamică”, Sir
Albert HOWARD în Anglia, pe ale cărui idei s -a fondat școala de „a gricultură organică” , H.
MŰLER în Elveția, autor al conceptului de agricultură „organo -biologică” și C. LEMAIRE și J.
BOUCHER în Franța, fondatorii școlii de „agricultură biologică” (Stoian L, 2005).
De asemenea, trebuie menționat că în România, agricultu ra ecologică a fost recunoscută
oficial prin Ordonanța de Urgență privind produsele agroalimentare ecologice nr. 34/17 Aprilie
2000, urmată de alte acte normative specifice precum: H.G. nr. 913 din 13 Septembrie 2001
privind “Norme metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 34/2000”; Ordinul
M.A.P.D.R. nr. 417 din 13 Septembrie 2002 referitor la “Reguli specifice privind etichetarea
produselor agroalimentare ecologice”; Ordinul M.A.P.D.R. nr. 527 din 13 August 2003 pentru

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

11
aprobarea Regulilor privind sistemul de Inspecție și Certificare și condițiile de acreditare a
organismelor de inspecție și certificare în agricultura ecologiă; Ordinul M.A.P.D.R. nr. 721 din
26 Septembrie 2003 pentru aprobarea Regulilor 13 privind Importul și Exportul produselor
agroalimentare ecologice; O rdin nr. 190 din 28 iunie 2006 privind modificarea și completarea
anexei la Ordinul ministrului agriculturii, alimentației și pădurilor și al președintelui Autorității
Naționale pentru Protecția Consumatorilor nr. 417/ 110/2002 pentru aprobarea Regulilor
specifice privind etichetarea produselor agroalimentare ecologice .

1.2.Agricultura ecologică pe plan mondial, în Uniunea Europeană și în
România
Agricultură ecologică se face, mai mult sau mai puțin oficial, pe toate continentele, cu
excepția Antarctidei, fiecare țară având cel puțin o asociație agroecologică, una sau mai multe
organizații de certificare a activităților și produselor ecologice și, desigur, mai multe ferme și
societăți de prelucrare și de valorifi care a produselor agricole și alimentare ecologice
(Papacostea P.P, 1981).
Ultimul recensământ , efectuat de FIBL/Elveția în 2004 arată că, pe plan mondial, se
cultivă în sistem agroecologic circa 25 de milioane de hectare, din care 41.8% se află în Oceani a,
24.2% în America Latină, 23.1% în Europa, 5.9% în America de Nord, 3.7% în Asia și 1.3% în
Africa. În ceea ce privește numărul de ferme ecologice (organice, biologice), în lume sunt,
aproximativ, 500 000 de ferme certificate ca ecologice (organice, biol ogice) din care 37.7% în
Europa, 30.9% în America Latină, 15.4% în Africa, 13.3% în Asia, 2.3% în America de Nord și
0.5% în Oceania. De asemenea, cea mai mare piață de produse agroalimentare ecologice
(organice, biologice) se află în America de Nord (51%) și Europa (46%). În comparație cu piața
agroalimentară convențională, comerțul cu produse agricole și alimente ecologice este însă
nesemnificativ (0.4 – 3.5 % din totalul vânzărilor) , (Willer Helga și Yessefi Minou, 2004).
1.2.1 În Europa , agricultura eco logică este în plină dezvoltare în toate țările, cele mai
dezvoltate țări din acest punct de vedere fiind Italia, Anglia, Germania, Spania și Franța ca
suprafață cultivată, Luxemburg, Austria, Elveția, Italia, Finlanda ca pondere în suprafața agricolă
și Italia, Austria, Turcia, Spania și Germania ca număr de ferme ecologice (organice, biologice).

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

12
1.2.2 În România, agricultura ecologică, deși se află în faza de pionerat este o certitudine
datorită:
– progreselor semnificative înregistrate în ceea ce priv ește suprafața cultivată în sistem agro –
ecologic (circa 260 000 ha la sfărșitul anului 2010);
– creșterii numărului de operatori agro -ecologiști
– creșterii volumului și a valorii produselor agricole și alimentare ecologice ( peste 120 milioane
Euro în 2 007);
– diversificării produselor agricole și alimentare ecologice;
– creșterii exportului de produse agricole și alimentare ecologice (circa 8% din valoarea
produselor agricole și alimentare exportate de România în anul 2007 și 21 milioane de Euro în
2010);
– dezvoltării și diversificării pieței interne de produse alimentare ecologice, în prezent în
România existând toate formele posibile de comercializare, de la piața reală: depozite cu produse
ecologice, rafturi specializate în marile hipermarketuri ș i magazine specializate în toate marile
orașe – Sibiu, București, Timișoara, Cluj, Târgu Mureș etc., vânzarea direct din fermă, până la
piața virtuală.
1.3 Logo -urile certificării ecologice
Pentru a eticheta un produs ca fiind ecologic, trebuie sa se respecte în totalitate
Regulamentul Cosiliului nr. 834/2007 și Regulamentul Comisiei nr. 889/2008, care conțin un
minimum de norme cu privire la producția, procesarea și importul produselor ecologice, inclusiv
procedurile de inspecție, etichetare și market ing pentru întreaga Uniune Europeană (UE).
Primul logo al agriculturii ecologice a fost lansat la sfârșitul anului 1990 și s -a folosit
voluntar în UE doar de către producătorii ale căror sisteme de producție și produse au fost
inspectate de organismele de inspecție și din rapoartele de inspecție a reieșit că au corespuns
cerințelor regulamentului UE 2092/91. De asemenea, acest logo a fost folosit numai dacă
produsele ecologice conțineau, cel puțin, 95% ingrediente ecologice și dacă aceste produse au
fost p rocesate, ambalate și etichetate în U.E. sau în alte țări non – U.E. care au un sistem de
inspecție echivalent.

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

13

3.1 Foto : Logo 1990 – certificare ecologică U.E (sursă internet)
Începând de la 01 iulie 2010, logo -ul din 1990 nu mai poate fi folosit, fiind înlocuit cu cel
din imaginea următoare, care, acum este obligatoriu pentru toate produsele alimentare ecologice
obținute în UE.

3.2 Foto : Logo 2010 – certificare ecologic ă U.E (sursă internet)
În România, alături de sigla comunitară tre buie folosită și sigla națională „ae”. Sigla
,,ae”, proprietate a MAPDR , garantează că produsul, astfel etichetat, provine din agricultura
ecologică și este certificat de un organism de control Pe durata întregului lanț de obținere a unui
produs ecologic, operatorii trebuie să respecte permanent regulile stabilite în legislația
comunitară și națională. Ei trebuie să -și supună activitatea unor vizite de inspecție, realizate de
organisme de inspecție și certificare, în scopul controlului conformităț ii cu prevederile legislației
în vigoare privind producția ecologică.

3.3. Foto : Logo sigl ă natională – certificare ecologică (sursă internet)
1.4 Planificare a conversie i de la convențional la ecologic
Scopul planului de conversie este să îndrume producătorii ecologiști în perioada de
conversie și să -i ajute să realizeze obiectivele pe care și le -au propus. Un plan de conversie este o
schiță a unității agricole făcută pe baza analizei și examinării încrucișate a tuturor datelor

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

14
existente, în vederea stabilirii soluțiilor tehnice. Operatorii agricoli care optează pentru a produce
conform metodelor agro -ecologice, trebuie să -și elaboreze cu gri jă planul de conversie a
fermelor lor, prin respectarea în totalitate a standardelor agriculturii ecologice și să -și supună
ferma controlului unui Organism de Inspecție și Certificare acreditat de către Autoritatea
Națională competentă (Toncea I., 2000).
Toate fermele și societățile agricole, agroindustriale și comerciale ecologice parcurg o
perioadă, mai lungă sau mai scurtă, de conversie, care este egală cu timpul scurs între începerea
managementului ecologic și obținerea certificatului de fermă sau socie tate ecologică.
Trecerea de la agricultura convențională la cea ecologică se face pas cu pas, pentru ca
structurile economice să nu resimtă efectele scăderii productivității, iar producătorii să capete
încredere în noile sisteme (Toncea I., 2002).
Convers ia unei ferme la agricultura ecologică cuprinde toate activitățile de reechilibrare a
ecosistemelor agricole și de imbunătățire a fertilității solului, biodiversității și a bunăstării
animalelor și oamenilor.
Din punct de vedere tehnic, conversia este per ioada în care o fermă convențională pune,
în primul rând, bazele pentru aplicarea corectă și profitabilă a metodelor agro -ecologice. Această
perioadă poate fi denumită "conversie birocratică", deoarece în perioada de conversie se
colectează informații desp re istoria gospodăriei, fermei sau/și a unității de prelucrare a
produselor agricole și se elaborează planul de conversie, precum și "conversie agronomică”,
deoarece unul din obiectivele acestei perioade este optimizarea metodelor agricole ecologice de
cultivare a terenurilor, de creștere a animalelor și de prelucrare și comercializare a produselor
ecologice (Toncea I., 2000).
Perioada totală de conversie pentru ansamblul animalelor existente și descendenții
acestora, pentru pășuni și/sau pentru orice tere n utilizat pentru producerea de furaje se poate
reduce la maxim 24 de luni și numai în cazul în care animalele sunt hrănite cu produse care
provin din unitatea agricolă în care sunt crescute.
Planul de conversie presupune parcurgerea următoarelor etape :
1.4.1 Istoria câmpului/ fermei
Este o sarcină importantă pentru fermierul (producătorul) ecologist care presupune
colectarea tuturor informațiilor posibile privind practicile agronomice, problemele din procesul
de producție și recoltel e obținute;

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

15
1.4.2 Mediul social
În perioada de conversie, orice producător agricol trebuie să cunoască bine comunitatea
în care își desfășoară activitatea și dacă în zona respectivă mai sunt alte unități agro -ecologice
sau se desfășoară proiecte de prote cție a mediului. Ȋn acest fel el poate face schimb de informații
și primește sugestii folositoare și nu se simte ca un pionier. De asemenea, el trebuie să afle unde
sunt punctele de vanzare sau/și agenții care comercializează produse și servicii de interes pentru
agricultura ecologică și să cunoască comercianții care ar putea să -i cumpere produsele.
Producătorii agricoli care nu dețin toate echipamentele necesare, ar fi bine să -i cunoască pe
ceilalți operatori sau procesatori din zonă care ar putea să le îm prumute echipamente și să le
acorde consultanță, sau să se ofere voluntar pentru a executa orice lucrare agricolă de care este
nevoie (Toncea I., 20 10).
1.4.3 Nivelul de pregătire al producătorului
Aceste aspecte joacă un rol important în stabilirea timpului și a metodelor pentru
introducerea noutăților în fermă și pentru a se asigura sprijinul tehnic necesar. Motivația
producătorului este cel mai important factor de succes .
1.4.4 Dotarea și dorința de a investi în noi echipamente
Timpul necesar pentru începerea unei afaceri în domeniul agro -ecologic, depinde nu doar
de convingerea operatorului exprimată anterior dar și de inputurile și echipamentele disponibile
în fermă și în teritoriu. Dorința operatorului de a investi bani în fer mă are, de asemenea, o
influență asupra timpului de implementare a planului de conversie. Sfaturile experților vor
sugera desigur soluții alternative temporare care, pe de o parte, vor convinge producătorul că
operațiile sunt practicabile și că merită inve stiția iar, pe de altă parte, nu vor întârzia excesiv
deciziile tehnice importante ale acestuia (Toncea I., 2010).
1.4.5 Restricțiile apărute în urma conversiei
Câteva restricții de natură organizatorică și de mediu, pot afecta foarte mult opțiunile
tehnice și pot cere chiar mai multă atenție în acțiunile care trebuie întreprinse pentru atingerea
obiectivelor. Cele mai frecvente sunt: restricțiile de mediu și politice, sursele de poluare din
vecinătate, inclusiv autostrăzile, lipsa serviciilor de speciali tate, nerecunoașterea prin planurile
regionale (Toncea I., 20 10).

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

16
Toate aceste informații adunate și bine analizate, vor ajuta operatorul să elaboreze un
plan de conversie care va include soluții tehnice considerate ca cele mai adecvate pentru
ferma/compania sa.
Un plan de conversie este folositor și pentru a evidenția faptul că în agricultura ecologică
nici o acțiune nu se termină de la sine și întotdeauna vizează mai multe obiective (Toncea I.,
2010).
1.5 Certificarea produselor ca fiind de natură ecologică

Certificarea – prin evaluare inițială și monitorizare ulterio ară, are rolul de a oferi clienților
o asigurare independentă și demnă de încredere, prin certificarea producțiilor conform cerințelor
legislației actuale cu privire la produsele din fermele ecologice (Toncea I., 1998).
Sistemul de certificare constă în audit și aprobarea procesului de gestionare a producției
pus în aplicare de către operatorul care dorește să obțină produse ecologice, urmate de
monitorizarea permanentă a conformității procesului de producție și analizarea probelor luate,
atât din producț ie, prelucrare sau de la piață (Toncea I., 2010).
Orice operator care produce, prepară sau importă produse obținute conform metodelor
ecologice trebuie să informeze autoritatea competentă din statul membru în care își desfășoară
activitatea, despre activ itatea sa. Organismul de inspecție și certificare solicită producătorului să
facă o descriere completă a unității de producție, să identifice spațiile de depozitare, zonele de
recoltare, precum și spațiile de ambalare (Toncea I., 2010).
Din punct de veder e administrativ, cea mai importantă însușire a sistemelor de agricultură
ecologică este gama largă de angajamente ale producătorilor, precum documentația care trebuie
prezentată cu ocazia inspecțiilor periodice ale organismelor de certificare acreditate.
Certificarea se face imediat ce toată unitatea economică sau o parte din activitatea
acesteia corespunde standardelor ecologice. Certificarea parțială se face cu condiția ca cele două
sisteme (convențional și ecologic) să fie separate foarte clar atât în do cumentații, cât și în
activitatea productivă. Așadar, agricultura ecologică admite, uneori, desfășurarea în paralel a
producției convenționale și ecologice, dacă se iau toate măsurile de prevenire a fraudelor
(Toncea I., 20 00).

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

17
Certificarea se face de cătr e o organizație națională sau internațională recunoscută de
Autoritatea Națională în domeniul agriculturii ecologice și, pentru mai multă încredere, de
Serviciul Internațional de Acreditare al Federației Internaționale a Mișcărilor de Agricultură
Organică (IFOAM), care este abilitată să evalueze și să garanteze în scris că sistemul de
producție agricolă sau de prelucrare agroindustrială se desfășoară în conformitate cu standardele
agriculturii ecologice (Toncea I., 20 00).

1.5.1 Procedura de a obține certificarea ecologică constă în urmatorii pași:
1.5.1.1 Înștiințarea privind producția prin metode ecologice
Această notificare trebuie depusă la Autoritatea și organismul de certificare numite la
nivel național. Conținutul documentației depuse trebuie ac tualizat ori de câte ori au loc schimbări
în activitatea de producție, sau în cazul apariției unor probleme administrative, precum achizițiile
sau renunțarea/schimbarea titlurilor de proprietate.
1.5.1.2 Primul document de evaluare
Organismul de certificare efectuează prima evaluare a documentației depusă de fermier.
Dacă rezultatul evaluării este negativ (ex. documentație incompletă sau inadecvată),
producătorul va fi rugat să furnizeze, într -un timp bine stabilit, documente suplimentare, pentru a
nu fi exclus din sistemul de producție ecologică.
1.5.1.3 Vizita de inspecție
Tehnicienii organismului de inspecție și certificare trebuie să verifice dacă întreaga
organizație și procesele de producție corespund normelor agriculturii ecologice. De asem enea, ei
au sarcina de a -l îndruma pe fermier să -și îndeplinească angajamentele impuse .
1.5.1.4 Admiterea în sistemul de control
Comisia de certificare evaluează documentele fermierului și rapoartele vizitelor de
inspecție. În consecință, aceasta decide dacă va admite ferma în sistemul de producție ecologică.
1.5.1.5 Declarația de conformitate
Acest pas are ca obiectiv specificarea evaluării pozitive, tipul producției, numărul de
înregistrare în registrul de control al operatorilor și data de înc epere și încetare a valabilității
atestării.

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

18
1.5.1.6 Planul anual de producție
Acest document trebuie trimis organismului de certificare de către responsabilul unității
de producție până la 31 mai a fiecărui an. Orice schimbare substanțială privind cultur ile agricole,
suprafața sau producția estimată, care a survenit după trimitirea planului anual de producție,
trebuie notificată organismului de inspecție și certificare.
1.5.1.7 Planul anual de procesare
Acest document trebuie să conțină toate produsele p e care operatorul intenționează să le
proceseze în ferma sa, într -o unitate terță sau în numele unei unități terțe, în conformitate cu
normele agriculturii ecologice.
1.5.1.8 Certificarea produselor și emiterea autorizației de etichetare
Emiterea autoriza ției pentru etichetarea oficială a produselor ecologice, poate fi cerută de
orice operator care a fost acceptat în sistemul de inspecție.
Operatorul supus inspecției trebuie să respecte regulamentele naționale și comunitare
privind agricultura ecologică, să furnizeze documentația cerută de sistemul de inspecție, să
permită accesul angajaților organismului de inspecție la locurile de producție, la registrele de
casă și la alte documente (ex. facturi, registrele de TVA etc.).
De asemenea, operatorul trebuie să permită echipei de inspecție accesul la toate produsele
și ingredientele de origine agricolă și neagricolă pentru a stabili dacă sunt cele dorite și să le
notifice dacă s -au schimbat substanțial.
1.6 Creșterea ovinelor și caprinelor pentru lapte în sis tem ecologic

Perioada de conversie la aceste specii este reglementată prin Regulamentul 834/2007 și a
fost stabilită la 6 luni.
În ceea ce privește hrana, cu excepția perioadei anuale de transhumanță, cel puțin 50 %
din furaje provin din unitatea proprie sau, dacă nu este posibil, sunt produse în cooperare cu alte
unități agricole ecologice în principal situate în aceeași regiune.
Ca și alte specii erbivore, oile și caprele preferă pășunile . In funcție de disponibilitatea
pășunilor în dife ritele perioade ale anului, cel puțin 60 % din materia uscată din rațiile zilnice ale
acestor specii de animale constă în furaje grosiere, furaje proaspete sau uscate ori din furaje

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

19
însilozate. Este permisă o reducere la 50 % pentru animalele din producția de lapte pentru o
perioadă maximă de trei luni la începutul perioadei de lactație.
În perioada de transhumanță, animalele pot pășuna pe teren neecologic în cazul în care
sunt mutate pe jos de pe o suprafață de pășunat pe alta. Cantitatea de furaje neecol ogice sub
formă de iarbă sau altă formă de vegetație pe care pasc animalele în această perioadă, nu poate să
depășească 10 % din rația totală anuală de furaje.
Din cantitatea medie totală de furaje oferite ca hrană pentru animale 20% poate proveni
din păs cutul sau recoltatul pășunilor permanente sau al parcelelor cu furaje perene în primul an
de conversie, cu condiția să facă parte din exploatația în sine și să nu fi făcut parte dintr -o unitate
de producție ecologică a exploatației în cauză în ultimii cinc i ani.
Numărul maxim de animale pe hectar este de 13,3 oi sau capre, acestea fiind calculate
pentru echivalentul a 170 kg N/ha/an.
1.6.1 Reproducerea animalelor în perioada de conversie se bazează pe metode
naturale. Este permisă inseminarea artificială, dar alte forme de reproducere artificială sau
asistată sunt interzise.
Este interzisă, de asemenea, mutilarea animalelor cum ar fi aplicarea benzilor elastice la
cozile oilor, tăierea cozilor, tăierea dinților, retezarea coarnelor. În cazuri excepționale, din
motive de siguranța sau dacă urmăresc îmbunătățirea stării de sănătate, bunăstarea sau igiena
animalelor, o parte din aceste operații se autorizează de organismele de inspecție și certificare.
Aceste operații trebuie efectuate însă la vârsta cea mai p otrivită și de personal calificat, astfel
încât suferința animalelor să fie redusă la minim.
Castrarea fizică este permisă pentru asigurarea calității produselor și menținerea
practicilor tradiționale de producție.
1.6.2 Condițiile de adăpostire a animale lor trebuie să corespundă cerințelor lor
biologice, fiziologice și etologice.
Adăposturile trebuie să fie bine izolate termic, ventilate natural și iluminate astfel încât să
asigure animalelor un microclimat confortabil ca temperatură, umiditate și curenți de aer, iar
concentrația de gaze, nivelul de pulberi și aeromicroflora să se încadreze în normele de igienă.
Spațiile în aer liber, suprafețele de exerciții în aer liber sau traseele exterioare trebuie să
ofere, în funcție de condițiile meteorologice locale și de rasele respective, o protecție suficientă
împotriva ploii, vântului, soarelui și temperaturilor extreme. Adăpostirea animalelor nu este

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

20
obligatorie în zonele unde condițiile climatice corespunzătoare permit ca animalele să fie ținute
în mediul exterior.
Densitatea animalelor în adăposturi trebuie să garanteze confortul și bunăstarea acestora
în funcție de rase și de vârsta animalelor. Trebuie avute în vedere nevoile comportamentale ale
animalelor, mărimea grupului și sexul animalelor.
Densitatea optimă trebuie să asigure bunăstarea animalelor punându -le la dispoziție un
spațiu suficient pentru a sta în picioare natural, pentru a se așeza cu ușurință, pentru a se întoarce,
pentru a putea sta în toate pozițiile și a face mișcări naturale. În aer liber, densitatea de populare
a animalelor care se găsesc pe pășuni sau pe alte fânețe, terenuri umede sau ierboase sau alte
habitate naturale sau seminaturale, trebuie să fie suficient de scăzută pentru a evita erodarea
solului și exploatarea excesivă a vegetației..
Adăposturile, țarcurile, echipamentele și ustensilele trebuie să fi e curățate și dezinfectate
astfel încât să prevină toate infecțiile încrucișate și dezvoltarea organismelor purtătoare de boli.
Balega, urina și hrana nemâncată sau dispersată trebuie înlăturate ori de câte ori este necesar
pentru a reduce la minim mirosur ile și pentru a evita atragerea insectelor și a rozătoarelor.
In cazul oilor si caprelor suprafața minim ă a adapostului în interior trebuie să fie de 1,5
m2 de cap de adult si de 0,35 m2 de miel sau ied.
In spațiul exterior, suprafata minim ă pentru oaie sau capră este de 2,5 m2 și de 3 m2
pentru oaie sau capra cu miel sau ied.
1.6.3 Furajarea animalelor este o condiție de calitate a producției, fiind obligatorie
respectarea cerințelor nutriționale ale animalelor în diferite stadii ale dezvoltării lor.
Animalele se hrănesc, de preferat, cu furaje produse în propria ferma iar, în cazul când
acest lucru nu este posibil, se utilizează furaje din alte ferme care respectă regulile producției
ecologice.
Furajul în conversie utilizat în rațiile medii este de max im 30%. Atunci când furajele în
conversie provin dintr -o unitate proprie, acest procent poate fi ridicat până la 60%.
Furajarea animalelor proapăt fătate se realizează pe bază de lapte natural, de preferință
lapte matern.
Sunt indicate arealele sau regiu nile unde se practică transhumanța, fără a aduce prejudicii
prevederilor privind furajarea animalelor stabilite în norme.

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

21
Pentru erbivore sistemele de creștere se bazează pe utilizarea la maxim a pășunilor în
funcție de disponibilitatea acestora în diferi te perioade ale anului. Minim 60% din materia uscată
din rațiile zilnice, trebuie să cuprindă furaje grosiere, proaspete, uscate, sau însilozate.
Procentul maxim aprobat de furaje convenționale în rația zilnică, cu excepția perioadei de
transhumanță, treb uie să fie de 25%, calculat ca procent din materia uscată.
Când producția de furaje este compromisă ca urmare a condițiilor meteorologice
nefavorabile, prin derogare, organismele de inspecție și certificare aprobă pe o perioadă limitată
și pentru o anumită zonă, folosirea unui procent mai mare de furaje convențion ale.
Se interzice utilizarea organismelor modificate genetic și a derivatelor lor în obținerea de
furaje, materii prime, furaje compuse, aditivi furajeri, auxiliari de fabricație pentru furaje și de
alte produse utilizate în furajarea animalelor.
1.6.4 Prevenirea bolilor și tratamentul veterinar în cazul ovineror si caprinelor ca
și la celelalte specii de animale se bazează pe următoarele principii:
– selectarea corespunzătoare a raselor de animale;
– aplicarea practicilor de creștere a animalelor corespunzător cerințelor fiecărei specii,
încurajând rezistența ridicată la boli și prevenirea infecțiilor;
– utilizarea furajelor de calitate, asigurarea unei mișcări curente și accesul la pășuni, în
scopul stimulării imunității naturale a animalului;
– asigurarea unei densități corespunzătoare a animalelor, evitând astfel supraaglomerarea
și orice alte probleme de sănătate ce pot rezulta din aceasta.
Atunci când un animal se îmbolnăvește sau este rănit, acesta trebuie tratat imediat și
izolat în adăpos turi corespunzătoare.
Utilizarea medicamentelor de uz veterinar în creșterea animalelor se bazează pe
respectarea următoarelor principii:
– produsele fitoterapeutice, produsele homeopatice ca și oligoelementele, se utilizează de
preferință în locul medic amentelor de uz veterinar alopatice chimice de sinteză sau antibioticelor,
cu condiția ca ele să aibă un efect terapeutic real pentru speciile de animale cărora li se adresează
și pentru starea de sănătate căreia îi este destinat tratamentul;
– atunci cân d utilizarea produselor de mai sus nu este eficientă sau dacă produsele nu sunt
eficiente în combaterea unei boli sau tratarea rănilor și tratamentul animalelor este indispensabil
pentru evitarea suferinței sau chinului animalului, este posibil să se recur gă la medicamentele

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

22
veterinare alopatice chimice de sinteză sau la antibiotice, numai sub responsabilitatea medicului
veterinar;
– utilizarea medicamentelor de uz veterinar, alopate chimice de sinteză, sau a
antibioticelor în tratamentele preventive este interzisă.
1.7 Laptele de consum – proces tehnologic

Laptele și brânzeturile sunt alimente importante nu atât prin valoarea nutritivă absolută
cât mai ales prin calitatea unora dintre componentele pe care le conțin: este cea mai bună sursă
alimentară de calciu; conține proteine bogate în aminoacizi esențiali; reprezintă o importantă
sursă de vitamine hidro și liposolubile; conține grăsimi f iind emulsionate ceea ce facilitează
digestia și asimilarea lor (Guș Camelia, 2002).
Laptele și produsele lactate pot fi contaminate cu o serie de microorganisme, sursa
constituind -o mai ales animalele producătoare și în unele cazuri contaminarea la recoltare și
prelucrare (Dan S. D. și Mihaiu M., 2014).
Atunci când laptele este colectat zilnic se recomandă răcirea la o temperatură inferioară
celei de 8°C, iar dacă laptele nu se colectează în fiecare zi, temperatura recomandată pentru
păstrare este egală sau in ferioară celei de 6°C.
Procesul tehnologic de obținere a laptelui de consum cuprinde următoarele operații
principale: recepția, răcirea laptelui, curățirea laptelui de impurități, normalizarea laptelui,
omogenizarea, pasteurizarea, ambalarea și depozitare a.
1.7.1 Recepția laptelui se face atât cantitativ (gravimetric sau volumetric) cât si
calitativ. Recepția calitativă constă în examinarea laptelui din punct de vedere senzorial, fizico –
chimic și microbiologic. Proprietățile fizico -chimice urmărite la lap te sunt: densitatea, conținutul
de grăsime, aciditatea etc. (Răducu Camelia Maria , 2014).
1.7.2 Curățirea laptelui de impurități se face prin filtrare sau centrifugare.
1.7.3 Normalizarea laptelu i se poate realiza prin micșorarea sau prin creșterea
conținutului de grăsime. Reducerea conținutului de grăsime se realizează prin extragerea unei
părți din smântână din lapte cu ajutorul separatoarelor centrifugale sau prin amestecarea unui
lapte integral cu lapte smântânit. Pentru creșterea conținutului de grăsime a laptelui se adaugă

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

23
smântână proaspătă în lapte sau se amestecă laptele cu un conținut scăzut de grăsime cu un lapte
având un conținut mai mare de grăsime. (Răducu Camelia Maria , 2014).
1.7.4 Omogenizarea laptelui are ca scop reducerea diametrului globulelor de grăsime
din lapte de la 3,5 – 5 μm până la 2 μm ceea ce duce la stabilizarea emulsiei de grăsime,
evitându -se separarea acesteia la suprafața produsului. Omogenizarea constă în trecerea l aptelui
sub presiune printr -o supapă de omogenizare în care are loc mărunțirea globulelor de grăsime.
Temperatura optimă de omogenizare este de 60șC, iar presiunea de omogenizare este de 120 –
180 daN/cm². (Răducu Camelia Maria , 2014).
1.7.5 Pasteurizarea laptelui este operația de încălzire a laptelui la temperaturi sub
100°C pentru a se distruge formele vegetative ale microorganismelor prezente în lapte. Regimul
de pasteurizare (timpul de pasteurizare și temperatura la care are loc pasteurizarea ) trebuie ales
astfel încât să se asigure pe de o parte distrugerea bacilului tuberculos și pe de altă parte să nu
ducă la modificarea proprietăților senzoriale și fizico -chimice ale laptelui. Pasteurizarea se poate
realiza în cazane sau în vane de pasteurizare cu p ereți dubli prin care circulă agentul de încalzire
sau în pasteurizatoare cu plăci (Răducu Camelia Maria , 2014).
1.7.6 Răcirea laptelui la temperatura de 4. . .6șC, acesta este depozitat în tancuri
izoterme până în momentul ambalării. Tancurile sunt prevăzute cu agitatoare montate înclinat în
plan vertical pntru a evita separarea particulelor de grăsime la suprafața laptelui (Răducu Cameli a
Maria, 2014).
1.7.7 Ambalarea laptelui de consum se poate face în bidoane de aluminiu, butelii de
sticlă, sau ambalaje din carton cerat. După ambalare, laptele este păstrat în depozit până la
livrare. Perioada pentru depozitare este de maxim 24 ore, iar temperatura în spațiul de depozitare
trebuie să fie de maxim 4șC (Răducu Camelia Maria, 2014).
1.8 Trasabilitatea produselor ecologice
Încă din ianuarie 2005 prin regulamentul nr. 178/2002 a fost adoptat sistemul obligatoriu
de trasabilitate a alimentelor . Acest regulament conține principiile generale și cerințele legii
alimentului, instituie înființarea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară si stabilește
procedurile legate de siguranța alimentului. Abilitatea de a lua rapid măsuri efective și s igure ca
răspuns la urgențele privind sănătatea de -a lungul întregului lanț de producere a alimentelor este
de maximă importanță (putem, de asemenea, vorbi de trasabilitatea responsabilităților).

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

24
Trasabilitatea lanțului alimentar se referă la toate informa țiile care rezultă „din câmp
până la masa consumatorului” cu scopul de a merge în profunzime la variabilele productive și
calitative.
Pentru a atinge acest scop, sunt necesare următoarele documente principale:
a) Regulamentul tehnic al trasabilității, al cărui principiu este descrierea a tot ceea ce se
face și, bineînțeles, de a face ceea ce este scris pentru a garanta trasabilitatea lanțului alimentar;
b) Documentarea privind sistemul de producție, care conțin e proceduri operaționale,
proceduri tehnice, instrucțiuni specifice de lucru și măsurile pe care o firmă din lanțul alimentar
trebuie să le adopte pentru a garanta funcționarea corectă a sistemului de urmărire;
c) Schema de certificare, care punctează reg ulile prin care agenția de reglementare și
operatorii acestui lanț trebuie să interacționeze între ei și să garanteze conformitatea produsului
cu normele de referință;
d) Diagrama procesului , este o schiță unde sunt prezentate diferite faze ale producție i.
De asemenea, în această schiță se subliniază și fazele în care trasabilitatea poate fi pierdută. Este
deci documentul care descrie istoricul produsului (înțeles ca fiind cel mai apropiat de unitatea de
vânzare);
e) Planul de control, este un document p rin care se stabilește tipul și modul de realizare a
operațiunilor de verificare a produsului in timpul ciclului de producție (colectarea de probe,
analize chimice, laboratoare, etc.). Astfel de verificări sunt efectuate, în mod normal, atât de
către condu cerea unității de producție alimentară cât și, în cazul certificării, de un alt organism
specializat .

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

25

Capitolul 2:
ORIGINEA MONTANĂ A LAPTELUI OBȚINUT DE LA
OVINE ȘI CAPRINE

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

26
CAPITOLUL 2:
2. Originea montană a laptelui obținut de la ovine și caprine
2.1 Noțiuni de bază

Mențiunea produs montan este stabilită ca mențiune de calitate facultative (Rey R .,
2014) . Această mențiune este utilizată numai pentru a descrie produse destinate consumului
uman în cazul cărora:
a) materiile prime, dar și furajele pentru animalele de fermă provin în principal din zone
montane;
b) în cazul produselor prelucrate, prelucrarea are loc, de asemenea, în zone montane.
Condițiile impuse prin Regulamentele europene sunt precizate în cadru a 5 articole ale
Regulamentului delegat 665/2014 astfel:
1. Articolul 1: Produse de origine animal
(1)Mențiunea „produs montan” poate fi aplicată produselor obținute de la animale din zone
montane, conform articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012 și care sunt
prelucrate în aceste zone.
(2) Mențiunea „produs montan” poate fi aplicată produselor obținute din animale crescute cel
puțin în ultimele două treimi ale vieții lor în zone montane, dacă produsele sunt prelucrate în
aceste zone.
(3) Prin derogare de la alineatul (2), mențiunea „produs montan” poate fi aplicată produselor
obținute din animale transhumate, crescute cel puțin o pătrime din viață în transhumanță și care
au păscut pe pășuni din zone montane.
2. Articolul 2: Hrana pentru anima le
(1) În sensul articolului 31 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012,
hrana destinată animalelor de fermă este considerată a proveni în principal din zone montane
atunci când proporția din rația furajeră anuală care nu poate fi prod usă în zone montane,
exprimată în procente de substanță uscată, nu depășește în cazul rumegătoarelor, 40%.

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

27
(3) Alineatul (1) nu se aplică hranei destinate animal elor transhumante menționate la
articolul 1 alineatul (3) dacă acestea sunt crescut e în afara zonelor montane.
3. Articolul 3: Produse de origine vegetală
Prin derogare de la articolul 31 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1151/2012,
mențiunea „produs montan” poate fi aplicată produselor de origine vegetală doar dacă plantel e
sunt cultivate în zone montane, conform articolului 31 alineatul (2) din Regulamentul (UE)
nr.1151/2012.
4. Articolul 4: Ingrediente
Atunci când sunt utilizate în produsele menționate la articolele 1 și 4, următoarele ingredient
pot proveni din afara zonelo r montane, cu condiția ca ele să nu reprezinte mai mult de 50 % din
greutatea totală a ingredientelor: (a) produsele neenumerate în ane xa I la tratat; și (b) plantele
aromatice, condimentele și zahărul.
5. Articolul 5: Operațiuni de prelucrare în afara zonele montane
(1) Prin derogare de la articolul 31 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr.
1151/2012 și de la articolul 1 alineatele (1) și (2) din prezentul regula ment, următoarele
operațiuni de prelucrare pot avea loc în afara zonelor montane, cu c ondiția c a distanța față de
zona montană în cauză să nu depășească 30 km:
(a) operațiunile de prelucrare pentru producția de lapte și pro duse lactate în instalațiile de
prelucrare aflate în funcțiune la 3 ianuarie 2013;
(2) În ceea ce privește produsele pr elucrate pe propriile teritorii, statele membre pot
stabili că derogarea de la alineatul (1) litera (a) nu se aplică sau că instalaț iile de prelucrare
trebuie să fie situate la o distanță care trebuie specificată, mai mică d e 30 km față de zona
montană în cauză.”
2.2 Delimitarea zonei montane în România

Zona montană defavorizată din România este constituită din suma suprafețelor unităților
administrativ‐teritoriale (UAT) desemnate conform următoarelor criterii:
a) Unitățile administrativ‐teritoriale (UAT) situate la altitudini medii mai mari sau egale cu
600 m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat
de Administrare și Control) care aparțin de aceste UAT;

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

28
b) UAT situate la altitudini medii între 400 – 600 m și care au o pantă medie egală sau mai
mare de 15%, limit ele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în Sistemul Integrat
de Administrare și Control) care aparțin de aceste UAT.
2.3. Reglementări le din România cu privire la produsul montan

Pe data de 20 iulie 2016 Guvernul României a adoptat h otărârea nr. 506 din privind
stabilirea cadrului instituțional și a unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului
delegat (UE) nr. 665/2014 al Comisiei din 11 martie 2014 de completare a Regulamentului (UE)
nr. 1.151/2012 al Parlamentului Europea n și al Consiliului în ceea ce privește condițiile de
utilizare a mențiunii de calitate facultative "produs montan". La art. 2 se precizează că
”Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale se desemnează ca autoritate competentă cu
verificarea conformităț ii datelor cuprinse în caietul de sarcini în vederea acordării dreptului de
utilizare a mențiunii de calitate facultative "produs montan", cu înființarea și gestionarea
Registrului național al produselor montane, precum și cu verificarea respectării legis lației
europene și naționale de către operatorii economici care au obținut dreptul de u tilizare a
respectivei mențiuni .
Tot prin această Hotărâre se stabilesc atribuții de verificare și control și pentru alte
instituții publice din România:
• Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC), responsabilă cu
verificarea pe piață a etichetării produselor care au obținut dreptul de utilizare a mențiunii de
calitate facultative "produs montan"
• Autoritatea Națională Sanitară Veterina ră și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA),
responsabilă cu autorizarea/înregistrarea sanitară veterinară și pentru siguranța alimentelor,
controlul oficial al operatorilor din domeniul alimentar, precum și cu acordarea unor derogări
potrivit regulamentel or europene în domeniu
Pe data de 3 martie 2017 a fost emis de către ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale
Ordinul nr. 52 privind aprobarea Procedurii de verificare a conformității datelor cuprinse în
caietul de sarcini în vederea acordării dreptul ui de utilizare a mențiunii de calitate facultative
produs montan și de verificare a respectării legislației europene și naționale de către operatorii
economici care au obținut dreptul de utilizare a respectivei mențiuni.

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

29
Prin acest Ordin se stabilesc str ucturile din cadrul MADR responsabile cu verificarea
caietului de sarcini și a condițiilor de producere a ”produselor montane”, precum și pentru
aprobarea / respingerea cererii de înregisrare pentru fiecare ”produs montan” (Direcțiile pentru
Agricultură Ju dețene și Direcția politici în industria alimentară și comerț din cadrul MADR).
Prin Ordin, solicitantul trebuie să înființeze în cadrul exploatației propri un Registru special de
autocontrol, în care se fac înregistrări ale documentelor justificative refe ritoare la proveniența
hranei animalelor, a materiilor prime și a ingredientelor folosite la producerea produselor
montane, precum și a celor referitoare la destinația de comercializare a produselor. În același
timp, Direcțiile pentru Agricultură Județene inființează Registrul de control al produselor
montane, document obligatoriu completat în conformitate cu modelul prevăzut în anexa nr. 4 la
Ordin.

2.4. Sistemul Național pentru Identificarea și Înregistrarea Animalelor
(SNIIA)

ANSVSA a dezvoltat și întreține/administrează Sistemul Național pentru Identificarea și
Înregistrarea Animalelor (SNIIA) în baza Ordinului ANSVSA nr. 40 din 29 aprilie 2010 privind
aprobarea Normei sanitare veterinare pentru implementarea procesului de ide ntificare și
înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor. SNIIA este constituit de totalitatea
aplicațiilor, dispozitivelor, documentelor și procedurilor utilizate pentru identificarea și
înregistrarea animalelor. Norma sanitară veterinară s tabilește activitățile, atribuțiile,
responsabilitățile, regulile și documentele referitoare la implementarea și operarea SNIIA pe
întreg teritoriul României, astfel cum prevede legislația în vigoare, prin înregistrarea
utilizatorilor, furnizorilor primari , furnizorilor secundari, exploatațiilor, identificarea și
înregistrarea individuală a fiecărui animal, înregistrarea fiecărei mișcări precum și a
evenimentelor suferite de acesta, în vederea stabilirii trasabilității.
Prin Normă se introduc și alte două noțiuni/concepte care se referă la identificarea
animalelor și anume:
• mijloc de identificare vizual – mijloc de identificare a animalelor, confecționat din
material plastic, care poartă înregistrat prin imprimare numărul unic de identificare a animalulu i,
denumit în continuare crotalie

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

30
• mijloc de identificare electronic – mijloc de identificare a animalelor, care are
încorporat prin procesul de fabricație un transponder.
Prin Ordinul ANSVSA nr. 39 din 28 aprilie 2010 pentru aprobarea cerințelor tehnic e care
trebuie îndeplinite de mijloacele oficiale de identificare a ovinelor si caprinelor, precum si pentru
stabilirea condițiilor de aprobare a acestora pe teritoriul României sunt precizate caracteristicile
geometrice, de culoare și funcționalitate pent ru aceste mijloace de identificare.
Sunt definiți următorii termeni:
a) crotalie auriculară simplă – mijloc de identificare utilizat la identificarea animalelor din
speciile ovine, caprine confecționat din poliuretan sau din material plastic, care poartă înregistrat
prin imprimare codul de identificare a animalului;
b) crotalie auriculară electronică – mijloc electronic de identificare a animalului, utilizat
pentru identificarea ovinelor și caprinelor, reprezentat de o crotalie auriculară din material pl astic
de culoare galben -lămâie pentru specia ovine, respectiv albă pentru specia caprine, în care este
înglobat un transponder și care se aplică la cealaltă ureche față de primul mijloc de identificare
imprimat cu codul unic de identificare;
c) transponde r – dispozitiv electronic de identificare, înglobat în crotalie, care asigură o
dublă funcționalitate, respectiv stocarea unui cod unic de identificare și transmiterea acestuia
atunci când este activat de un câmp de radiofrecvență corespunzător;
d) cod un ic de identificare – cod numeric alcătuit din 10 cifre în cazul ovinel or și
caprinelor.

2.5 Trasabilitatea produsului montan în România

Datorită caracteristicilor fizico -chimice și proprietăților nutritive și organoleptice, precum
și datorită restricțiilor impuse prin regulamente europene și acte normative naționale, acordarea
și folosirea mențiu nii de calitate facultative de produs montan reclamă un sistem și o platformă
autonome, prin intermediul cărora să se poată urmării traseul materiilor prime de la animale
(carne, lapte) până la comercializarea brută sau procesată a acestora. Platforma își propune să
identifice căile și mijloacele tehnice de obiectivare a stabilirii îndeplinirii condițiilor pentru
acordarea mențiunii de calitat e facultati ve de produs montan (Romeo I ., 2017).

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

31
2.5.1 Certificarea că animalele au trăit ultimele 2/3 din viață în zona montană

Odată cu nașterea fiecărui animal, acestuia i se implantează cele doua crotalii auriculare,
prin care i se atribuie un cod unic de identi ficare format din 10 cifre pentru ovine și caprine. În
același timp, datele despre animal, inclusiv data nașterii, sunt înregistrate pe hârtie/electronic în
Registrul de exploatație. Din acest moment și prin aceste mijloace începe contorizarea timpului
de viață al animalului.
Mișcările animalului, inclusiv prin schimbarea proprietarului, sunt consemnate în
Registrele de exploatație. Pentru certificarea duratei de viață petrecute în zona montană se
impune ca în Registrul exploatației să se introducă o rubric ă prin care sa se certifice altitudinea la
care se află situată exploatația sau să se preia dintr -o bază de date națională faptul ca exploatația,
prin codul sau unic de identificare (Romeo I., 2017).
În condițiile în care se consemnează data intrării și data ieșirii din exploatație se poate
determina durata de viață petrecută în acea exploatație. Dacă pe parcursul vieții sale animalul
trece prin mai multe exploatații aflate la altitudini/UAT -uri diferite, se poate contoriza timpul
petrecut în exploatațiile din localități (UAT) aflate la altitudini medii mai mari de 600 m sau
aflate la altitudini cuprinse între 400 m și 600 m, dar cu pante medii mai mari de 15% și cel
petrecut în alte localități. În felul acesta se creează o bază obiectivă pentr u stabilirea duratei de
viață a animalului, a perioadei din viață petrecută în zonă montană și, mai ales, a faptului că
ultimele 2/3 din viață, înainte de sacrificare, au fost trăite în zona montană. De remarcat că aceste
consemnări sunt la mâna administra torului/proprietarului exploatației, în special în ceea ce
privește durata de timp petrecută în exploatația respectivă, între momentul intrării și momentul
ieșirii, și se contează pe corectitudinea și responsabilitatea acestuia. O cale mai obiectivă de
realizare a acestui deziderat este proiectarea și realizarea unui nou tip de crotalie electronică, care
să aibă posibilitatea de înregistrare a altitudinii și de contorizare a timpului petrecut la aceste
altitudin i. Atâta timp cât animalul are mișcări în zone de peste 600 m altitudine, timpul
contorizat va reflecta cu obiectivitate durata de viață petrecută în zone montane. Prin marcarea
datelor de intrare/ieșire din fiecare exploatație se poate determina dacă animalul a petrecut
ultimele 2/3 din viață în zona montană.
O altă modalitate obiectivă ar fi cea de realizare a unor cititoare statice de crotalii, care să
fie montate la intrarea în stâne sau saivane pentru ovine și caprine . Datele citite pot fi înregistrate

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

32
local și transmise wireless către sisteme inf ormatice care țin evidența animalelor din exploatație
pe baza codului unic de înregistrare marcat în crotalie) și de aici către un sistem informatic
național destinat monitorizării trasabilității produsului montan

2.5.2 Certificarea că animalele au fost crescute cel puțin ¼ din viață în
transhumanță și au păscut pe pajiști montane

Transhumanța este definită ca fiind o mișcare sezonieră a oamenilor și a șeptelului, de
obicei între vale (unde turmele stau iarna) și munte (unde turmele stau vara). Tran shumanța este
puternic restricționată după aplicarea legii fondului funciar, iar turmele de oi nu mai pot circula
sau hrăni la întâmplare pe proprietățile private sau colective. Se pune foarte serios problema unor
reglementări privind transhumanța ovinelor în noile condiții socioeconomice din țara noastră
(Marușcă T., 2017)
În România, suprafața totală a pajiștilor (pășuni și fânețe) este de 4.791.428 ha, din care:
• în zona montană: 2.165.444 ha;
• în zona de câmpie și deal: 2.625.984 ha.
Durata sezonul ui de pășunat este determinată în primul rând de durata perioadei de
vegetație care este legată mai mult de perioadele de secetă la câmpie și deal și de temperaturi
scăzute pentru munte astfel:
• câmpie: 190 – 210 zile la irigat (aprilie – octombrie) sau 100 – 150 zile la neirigat; •
dealuri: 140 – 180 zile (mai – septembrie);
• munte: 90 – 150 zile (iunie – septembrie);
• subalpin: 60 – 100 zile (iunie – august). În zona montană, de la 600 – 800 m altitudine
durata optimă a sezonului de pășunat care est e de 160 zile, scade cu cca 7,5 zile cu fiecare 100 m
altitudine, ajungând la 2200 – 2400 m, la numai 40 de zile.
Pe pășunile de munte se realizează cel mult 2 – 3 cicluri de pășunat, pe cele de deal 3 – 5
cicluri pe cele naturale și 4 – 6 cicluri pe paji știle semănate ajungând pe cele irigate din câmpie
la 7-8 cicluri (rotații) de pășunat.
Regulile privind transhumanța ovinelor:

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

33
1. Posedarea unui document de circulație (transhumanță) cu inventarul exact al efectivelor
de ovine (rasă, categorie, însemne de re cunoaștere etc.) ce urmează a efectua
transhumanța, eliberat de primăria de reședință a proprietarului/proprietarilor, cu data
plecării și viza itinerarului aprobat de autoritățile agricole județene.
2. Trecerea datei de sosire și plecare a turmei de ovine în documentul de circulație la
primăria localității tranzitate și însoțirea turmei de organele de ordine comunale, la
intrarea și ieșirea din hotarul unei localități, pe un itinerar care să nu afecteze culturile
agricole.
3. Staționarea peste noapte pe teritori ul unei localități se va face pe bază de înțelegere scrisă
cu reprezentanții primăriei, contra unei taxe și sub supravegherea paznicilor comunali.
4. Prezentarea la sosire, către administrația teritoriului unde urmează să pășuneze o perioadă
mai lungă de tim p, a documentului de circulație (transhumanță) cu vizele și datele în clar
privind efectivul, itinerarul etc. și respectarea întocmai a încărcării cu animale a pășunii,
plata taxei de pășunat și altele.
5. Eliberarea la plecarea din zona montană de către adm inistrația fondului pastoral a unui
document de circulație spre locul de iernare, care de asemenea să fie vizat de toate
primăriile localităților tranzitate.
Neînregistrarea unei perioade chiar și de o zi în documentele de însoțire a animalelor, prin
care să dovedească acceptul organismelor locale asupra tranzitării sau staționării unei turme de
oi, constituie infracțiune, deoarece animalele în acest răstimp au fost hrănite pe alte terenuri
cultivate sau cu vegetație naturală, în afara celor convenite sau aprobate în foaia (permisul) de
transhumanță (Marușcă T., 2017).
2.5.3 Certificare a cantității de hrană provenită din zona montană și dinafara
acesteia

Pentru tineretul de reproducție (3 -18 luni) la grupa de greutate 20 -45 kg este necesară
cantitatea de 6,5 kg masă verde vara sau 1 kg fîn 0,5 kg grosiere, 2 kg suculente și 80 g furaj
concentrat pe timp de iarnă. La aceasta se adaugă 5 g sare/zi, indiferen t de sezon , care ca și apa,
este bine să fie asigurată la discreție, adică se vor asigura bulgări de sare pentru lins.
În gospodăriile crescătorilor oile în timpul iernii se cresc în general în adăposturi
speciale, cu excepția unei părți de crescători în anumite zone ale țării care practică transhumanța.

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

34
Mărimea turmelor se stabilește în funcție de suprafața pășunilor și de cantitatea de masă verde ce
se obține pe aceste pășuni. În condițiile tării noastre oile se pot pășuna 6 -7 luni/an. Oile care se
urcă pe pășunile alpine pot pășuna circa 2 -3 luni. Trecerea de la perioada de stabulație la
consumul de furaje verzi prin pășunat se face treptat, de la 1 -2 ore în prima zi, până la pășunarea
și furajarea exclusivă pe pășune, cu masă verde, după circa 12 zile de la ieșirea din stabulație.
Pășunatul este bine să se facă după ce se usucă roua, să fie făcut rațional, pe parcele; numărul de
oi pe o parcelă se stabilește în funcție de suprafața și producția de masă verde asigurată. Oile nu
se țin mai mult de 5 -6 zile pe o parcelă, care se lasă apoi liberă circa 20 zile pentru regenerare și
se poate refolosi când iarba ajunge la minimum 8 -10 cm.”13 Alimentația oilor pe timp de iarnă
este, însă, cea mai importantă, aceasta trebuind să fie echilibrată atât calitativ, câ t și cantitativ. În
această perioadă trebuie să se evite administrarea de furaje mucegăite sau înghețate. Furajarea
oilor în timpul stabulației se face în funcție de starea fiziologică, greutate și rasă. Astfel oile, în
primele 2 -3 luni de gestație, își pă strează rezervorul de grăsime depus toamna, consumând fân și
grosiere. Perioada de gestație avansată (lunile 4 -5) este cea mai critică, deoarece fetusul crește
rapid, scăzând capacitatea de ingestie pentru furaje. De aceea este obligatoriu să se introducă
concentrate în rație (200 -500 g/zi).
2.5.4 Sistemul Informatic de Urmărire a Trasabilității Produsului Montan

Pentru a putea spune că un produs respectă condițiile din Regulament, trebuie o evidența
riguroasă a ingredientelor premise, a acelora care provi n din afara zonei montane și a cantităților
folosite în rețetele pentru rațiile zilnice ale animalelor. Această evidența nu se poate ține decât
prin și cu mijloace informatice (Romeo I., 2017).
Pentru urmărirea trasabilității produsului montan și verificar ea riguroasă și obiectivă de
încadrare in procentele stabilite prin Regulament este necesară proiectarea și implementarea unui
Sistem Informatic pentru Urmărirea Trasabilității Produsului Montan (SIUT -PM), cu structuri de
baze de date care să conțină infor mații despre furaje, originea lor geografică, ingrediente folosite
în hrănirea animalelor precum și originea acestor ingrediente, rețete pentru hrănirea animalelor în
funcție de fiecare perioadă a anului (în special pentru perioadele de stabulație închisă) . Nu în
ultimul rând, prin asocierea identificatorului unic din crotalii cu mișcările animalelor, inclusiv cu
mișcarea transhumantă a acestora, precum și cu modul de asigurare a hranei animalelor, se pot
crea premisele unei mai mari individualizări a carac teristicilor de viață pentru fiecare animal, dar

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

35
și calcularea unor valori medii pentru animalele dintr -o exploatație, astfel încât acordarea
mențiunii de calitate facultative de produs montan să se facă cu respectarea riguroasă a
condițiilor impuse prin R egulament, menționarea expresă a valorilor care certifică respectarea
condițiilor, iar consumatorul final să aibă certitudinea că produsul pe care îl cumpără și cu care
se hrănește este cu adevărat provenit din zona montană (Marușcă T., 2017).

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

36
CONCLUZII

Agricultura și alimentația sunt, de când lumea, de nedespărțit, sistemele de agricultură
fiind, adesea, impuse de alimentație. Agricultura ecologică, indiferent de tip, este singura sursă
de a oferi populației produse în care poate av ea cu adevarat încredere pentru a le consuma.
Agricultura ecologică susține și stilul de viață rațional, în care important este nu doar sa
ne astâmpărăm foamea sau să trăim ca să ne hrănim , alimentele noastre trebuie să provină în cea
mai mare parte din p roducții ecologice și, după părerea mea, noi oamenii, precum toate celelalte
viețuitoare trebuie să mâncăm ca să trăim, iar hrana sa fie medicament de bază pentru refacerea
și menținerea sănătății.
Produsul montan poate fi colacul de salvare a agriculturii din zona montană. El poate
deveni cu adevărat un mijloc de salvare dacă fermierii și formele asociative ale acestora vor
înțelege că pentru o valoare adăugată mai mare pe piața națională, dar în special pe cea
internațională, respectarea Regulamentelor eu ropene este o condiție primordială .
Pierderea increderii cumpărătorilor în produsele etichetate ”Produs Montan” va duce cu
siguranță la compromiterea demersului și pierderea unei importante oportunități pentru
valorificarea superioară a produselor din lapte provenite din zona montană.

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

37
BIBLIOGRAFIE

1.DAN S. D., M. MIHAIU , 2014, Igiena, calitatea și tehnologia alimentelor, Lapte, ouă, miere, Volumul II,
Editura Risoprint, Cluj -Napoca
2.DĂRĂBAN S.V. , 2016, Vol 2, Creșterea ovinelor și caprinelor : manual didactic, Ed. Risoprint, Cluj -Napoca
3.GUȘ CAMELIA , 2002 , Laptele și produsele lactate, Editura Risoprint, Cluj -Napoca
4.MARUȘCA T .,2017, Reguli pentru transhumanța ovinelor, publicat în Creșterea animalelor, Radio România
– Antena Satului ( http://www.antenasatelor.ro/cre%C5%9Fterea -animalelor/101 -conditii -si-
reguli -pentru -transhumanta -ovinelor.html)
5.PAPACOSTEA P. P., 1981 – Agricultura Biologică, Edit. Ceres – București, 94 pp;
6.RĂDUCU CAMELIA MARIA, 2014, Prelucrarea și controlul produselor animale, Editura AcademicPres,
Cluj-Napoca
7.REY R., 2014, Munții și secolul XXI, Editura Electra, ISBN: 9786065070677, 291 p,
8.ROMEO I, 2017, Revista de Montanologie, vol. VII – 2017
9.STOIAN, L., 2005 , Ghid practic pentru cultura biologică a legumelor. Edit. TIPOACTIV, 398 pp;
10.TONCEA I., 1998 – Agricultura ecologică în contextul agriculturii durabile în Tendințe în cercetare pentru
agricultura durabilă, performantă. Simpozion ASAS București; 51 – 60.
11.TONCEA I., 2000 – Ecological Agriculture Theory – A point of View, 13th International IFOAM
Scientific Conference, Basel – Switzerland, 692.
12.TONCEA I., 2000 – Agricultura ecologică – stadiul actual și posibilități de dezvoltare. Agricultura
României, nr. 40 (509).
13.TONCEA I., 2002: Ghid practic de agricultură ecologică – Tehnologii ecologice d e cultivare a terenurilor.
Edit. ACADEMICPRESS, Cluj -Napoca, 7 – 24 pp.
14. TONCEA , I., 2010: Care sunt pașii pentru a deveni producător, prelucrător, comerciant sau exportator
ecologic în România? Organic România/Sibiu.
15.WILLER HELGA și Y ESSEFI MINOU , 2004 – The World of Organic Agriculture/Statistics and
Emerging Trends – 2004, Verlgsservice Wilfried Niederland/Germany, 167 pp.
16. http://www.acsa.md/libview.php?l=ro&idc=114&id=2611
17. https://agrointel.ro/7980/care -sunt-diferente -intre-produsele -etichetate -bio-eco-sau-organic -si-cele-cu-
inscriptia -natural/
18. http://www.ce -mont.ro/media/attachments/2018/12/03/platform -pentru -urmrirea -trasabilitatii -produsului –
montan.pdf
19. https://www.codexalimentarius.ro/item/571 -trasabilitatea -poate -cel-mai-important -element -in-siguranta –
alimentelor.html
20. https://ec.europa.eu/info/food -farming -fisheries/farming/organic -farming/becoming -organic -farmer_ro
21. https://eur -lex.europa.eu/legal -content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32012R1151&from=EN
22. http://ibna. ro/anale/Anale_22_2006%20pdf/Anale%20IBNA%2022_14%20%20Draganescu.pdf
23. https://www.madr.ro/docs/cercetare/2019/rezultate -finale -2015 -2018/ADER -7.1.1 -faza-finala.pdf
24. https://www.madr.ro/docs/ind -alimentara/2019/produs -montan/Ghid -produs -montan -update –
07.06.2019.pdf
25. https://platferma.ro/agricultura -ecologica -certificare -ecologica -romania/
***European Commission Report (G2 EW – JK D(2005) ―Organic farming in the European Union – Facts
and Figures‖, Bruxelles, 3th November 2005;
***Memorandumul privind aprobarea Orientărilor strategice naționale pentru dezvoltarea durabilă a zonei
montane defavorizate (2014 -2020), adoptat în ședința Guvernului din 28 mai 2014

AIPĂTIOAIE MARIUS GAVRIL TEHNICI ȘI METODE DE ÎNCADRARE A LAPTELUI PROVENIT DE LA OVINE ȘI
CAPRINE CA FIIND DE ORIGINE ECOLOGICĂ SAU MONTANĂ

38
***ORDONANȚĂ DE URGENȚĂ nr. 23 din 24 martie 2010 privind identificarea și înregistrarea suinelor;
ovinelor; caprinelor și ecvideelor, precum și pentru modificarea și completarea unor acte
normative
***Ordin nr. 39 din 28 aprilie 2010 pentru aprobarea cerințelor tehnice c are trebuie îndeplinite de mijloacele
oficiale de identificare a bovinelor, suinelor, ovinelor si caprinelor, precum si pentru stabilirea
condițiilor de aprobare a acestora pe teritoriul României
*** O rdin nr. 40 din 29 aprilie 2010 privind aprobarea Norme i sanitare veterinare pentru implementarea
procesului de identificare și înregistrare a suinelor, ovinelor, caprinelor și bovinelor
***Regulamentul (CE) NR. 178/2002 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 28
ianuarie 2002 de stabilire a principiil or și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de
instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în
domeniul siguranței produselor alimentare
***Regulamentul (CE) nr. 834 al Consiliului din 28 iunie 20 07 privind producția ecologică și etichetarea
produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91, Jurnalul
Oficial al Uniunii Europene, L 189/1/2007;
***Regulamentul (CE) nr. 889 al Comisiei din 5 septembrie 2008 de stabilire a normelor de aplicare a
Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului în ceea ce privește producția ecologică,
etichetarea și controlul, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L 250/1/2008.