Din cele mai vechi timpri omul a fost preocupat de starea sa de sanatate fizica si mentala. Depresia a fost dintodeauna o problema pentru noi,… [620456]

TULBURAREA DEPRESIVA
Istoric
Din cele mai vechi timpri omul a fost preocupat de starea sa de sanatate fizica si mentala. Depresia a fost dintodeauna o
problema pentru noi, oamenii. Scrierile istorice vechi, ale filozofilor sau vindecatorilor atesta ca depresia era considerata
o boala si ca se cautau diverse cai pentru a o trata. Cea mai veche scriere, in care este pomenita aceasta afectiune este
din Mesopotamia din mileniul al II-lea I.Hr . In acesta scriere depresia este considerata mai degraba o bola a sufletului
decat a trupului si se considera ca apare ca urmare a unei posesiuni demonice. Asa ca era ratata mai degraba cu ajutorl
preotului decat cu cel al medicului. Idee ca depresia este cauzata de demni sau spirite rele a existat in multe culturi
vechi ca cea greceasca, chineza, babiloniana, romana sau egipteana si era tratata cu metode pe care noi astazi le
consideram abominabile ca bataia, constrangerea fizica sau infometarea pentru a conduce demonii afara. Vechii greci si
romani aveau insa si alta parere despre acesta tulburare, multi doctori sau filozofi considerand-o ca fiin o boala bilogica
si psihologica. Acesti invatati foloseau metode terapeutice ca de exemplu gimnastica, masajul, dieta, muzica, baia si
medicamente care contineu extract de mac sau lapte de magar pentru asi trata pacientii.
Hippocrates, medicul grec, sugera ca insusirile personalitatii si bolile mentale erau legate de echilibrul sau dezechilibrul
fluidelor corpului denumite umori. Erau patru asemenea umori: bila galbena, bila neagra , flegma si sangele.
Hippocrates a clasificat bolile mentale in categorii care cuprind mania, melancolia ( depresia) si phrenitis ( inflamatiile
creierului). Hippocrate credea ca melancolia este cauzata de prea multa bila neagra in splina. El folosea sangerarea ( o
tehnica prin care se scotea sange din corp), baile, exercitiile si dieta pentru a trata depresia. In contrast cu Hippocrates
faimosul filozof si om de sta roman Cicero argumenta ca melancolia era cauzata de furia violenta, teama si lacomie; o
explicatie mentala mai mult decat fizica.
In primii ani dupa Hristos, influenta lui Hippocrates a decazut, si punctul de vedere predominant printre romanii educati
era ca melancolia este cauzata de demoni sau de mania lui D-zeu. De exemplu, Cornelius Celsus ( 25 I. Hr- 50 d.Hr)
recomanda pentru videcare infometarea, incatusarea picioarelor si bataia ca tratament.
In timpul evului mediu, credintele religioase, in special Crestinismul, dominau in Euroapa explicatiile pentru boala
mentala. Cei mai multi oameni credeu ca bolnavul mental este posedat de diavol, demoni, sau vrajitoare si erau capabili
sa ii infecteze si pe altii cu nebunia lor. Tratamentul includea exorcismul, si alte multe obiceiuri barbare ca de exemplu
arderea sau inecarea. O comunitate mica de medici mai credea ca boala mentala este cauzata de dezechilibrul umorilor
corpului, dietei sarace si lacomiei. Unele persoane depresive erau legate si incuiate departe in “lunatic asylums” ( aziluri
de nebuni. In contrast medicul persan Rhazes ( 865 – 925), doctorul sef de la spitalul din Bagdad, considera ca de fapt
creierul era sediu pentru bolile mentale ca de exemplu melancolia. Tratamentul aplicat pentru acesata boala implica
hidroterapia (baia) si o forma timpurie de terapie comportamentala ( recompense pozitve pentru comportamentul
adecvat).
De –a lungul Renasterii, care a inceput in Italia in secolul al 14-lea si s-a raspandit in intreaga Europa in secolele 16 si 17,
boile mentale erau privite din ambele puncte de vedere . Pe de o parte vanatoarea de vrajitoare si executia bolnavilor
mentali era destul de raspandita in Europa. Pe de alta part, unii doctori s-au intors la ceea ce credea Hippocrates,
cosiderand ca boala mentala era din cauze naturale si ca vrajitoarele erau de fapt persoane cu probleme mentale care
aveau nevoie de tratament medical.
In 1621, Robert Burton a publicat Anatomia Melancoliei in carea descris cauzele fiziologice si sociale ale acestei boli ( ca
de exemplu : saracie, teama si singuratate) . In aceasta carte el a recomandata ca tratament : dieta, exercitiile,
distractia, calatoriile, purgativele ( curatarea corpului de toxine) , sangerarea, remedii din plante, casatoria si chiar si
terapia muzicala.
La inceputul Iluminismului ( sec. 18 si 19 ) se credea ca depresia este mostenita, o slabiciune de neschimbat a
temperamentului , ceea ce a condus la credinta comuna ca persoanele afectate trebuie sa fie incuiate sau ocolite. Ca
rezultat multi oameni cu boli mintale au ramas fara casa si saraci, iar altii erau internati in institutii.
In 1985 , psihiatrul german Emil Kraepelin a fost primul care a remarcat si deosebit depresia maniacala, ceea ce noi
astazi cunoastem ca tulburare bipolara, ca boala separata de dementia praecox ( termenul pentru schizofrenia a
momentul acela). In jurul acestei perioade sau dezvoltat teoria psiodinamica si psihanaliza – un tip de psihoterapie
bazat pe acesta teorie. In 1917 Sigismund freud a scris despre tristete si melancolie spunand ca melancolia este un
raspuns la o pierdere atat reala ( de ex. o moarte) cat si simbolica ( esecul de a atige un tel sau scop). Freud credea ca
supararea inconstienta a unei persoane pentru pierderea sa conduce la auto-ranire si autodistrugere. El credea ca

psihanaliza poate ajuta o persoana sa isi rezolve conflictele inconstiente si sa reduca comportamentul autodistructiv.
Alti medici din aceea perioada vedeau depresia ca o boala a creierului.
De-a lungul secolelor al 19-lea si al 20-lea , tratamentul pentru depreia majoara nu era suficient pentru a ajuta pacientii,
impingand multi oamen disperati spre lobotomie, care este o operatie chirurgicala prin care se distruge partea frontala
a creierului. Aceste operatii erau cunoscute ca avand efect de “calmare” a creierului. Din pacate, lobotomiile adesea
cauzau schimbari de personalitate, o pierdere a capactatii de a lua decizii, judecata saraca, si uneori duceau chiar la
moartea pacientului. Terapia prin electrosocuri se aplica si ea uneori in tratatrea depresiei cu speranta ca pacientul va
putea prelua controlul bolii sale.
De-a lungul anilor ’50 si ‘ 60 medicii au divizat depresia in doua subtipuri : endogena ( legata de corpul fizic) si
“nevrotica” sau”reactiva” ( avandu-si originea in unele schimbari ale mediului) . Depresia endogena se credea ca apare
datorita unor probleme genetice sua defecte fizice , in timp ce cea nevrotica se credea ca este rezultatul unor schimbari
din afara individului cum ar fi un deces sau pierderea serviciului.
Anii ’50 au fost important in tratamentul depresiei multumita faptului ca medicii au observat ca medicamentele pentru
tuberculoza denumiite isoniazid par sa fie eficiente in tratarea depresiei la unii oameni. Daca psihoterapia era folosita
pentru tratarea depresiei, din acel moment s-a adaugat si terapia medicamentoasa, care a inceput sa se dezvolte din ce
in ce mai mult. In plus au aparut si alte scoli de gandire, ca de exemplu terapia cognitiv-comportamentala sau teoria
sistemului familial care se foloseau ca alternativa la teoria psihodinamica in tratarea depresiei.
In timpurile prezente, depresia este considerata rezultatul unei combiatii de cauze, incluzand si factorii biologici, sociali
si psihologici. Psihoterapia si medicamentele care au ca tinta moleculele neurotransmitatorilor sunt in general
tratametul preferat, terapia electroconvusiva se foloseste in anumite cazuri ca de exemplu la depresia rezistenta la
tratament sau depresia severa daca se cere o imediata usurare a suferintei. Exista si alte noi terapii care includ
stimularea magnetica transcraniala si stimularea nervului vag, terapii care s-au dezvoltat recent pentru a-I ajuta pe toti
aceea carea nu au raspuns la terapie si medicatie, cauza depresiei fiind mult mai complesa decat putem intelege la ora
actuala si nu are un sigur tratament valabil pentru toti suferinzii.
https://www.verywellmind.com/who-discovered-depression-1066770
https://www.mentalhelp.net/depression/historical-understandings/
Consideratii generale
Desi tulburarile emotionale au cateva simptome in comun, de fapt ele sunt foarte diferite ca prevalenta si cauze.
Tulburarea depresiva majoara, denumita si depresie unipolara, este una dintre cele mai comune dintre aceste tulburari,
in timp ce tulburarea bipolara ( cunoscuta si ca depresia maniacala) ca si schizofrenia sunt mai putin prevalente. Ambele
tulburari duc adesea la deteriorare severa. In figura de mai jos se poate vedea ca
depresia este la fel de distrugatoare ca si problemele comune de sanatate, daca nu chiar
si mai mult.
Depresia este o boala cu morbiditate si mortalitate substantiala. Aproximativ 5% din
populatie are depresie majora indiferent de varsta, riscul de imbolnavire fiind de 7 -12 %
pentru barbati si de 20-25 % pentru femei. Rata de mortalitate prin sinucidere este
estimata la mai mult de 15% printre pacientii spitalizati pentru depresie severa. Cei mai
mult pacient primesc ingrijire medicala pentru depresie de la medicul lor de familie. Oricum depresia este
subdiagnosticata si nu este tratata corespunzator datorita prioritatilor care se impun in sistemul de sanatate primar,
care impune tratarea altor probleme medicale cronice sau nu, iar diagnosticarea depinde de interesul medicului si de
cunostintele sale. Nu in ultimul rand depresia este privita si de pacient ca fiind rusinoasa. Iagnosticarea si tratarea
depresiei in sistemul medical primar ( medic de familie) intampina multe obstacole. Timpul de examianare al pacientului
este de regula scurt, ceea ce face ca diagnosticarea sau observarea semnelor si simptomelor depresive sa fie dificila
pentru medic. Pacientii depresivi care se prezinta la medicul de familie de regula se plang de afectiuni fizice si nu de
ceva emotional sau psihic. Intr-un studiu aproape doua treimi dintre pacientii cu depresie s-au prezentat la medic
numai pentru problemele somatice. Necompensarea tratamentului ( prin casele de asigurari de sanatate poate
restictiona un tratament complet. Alte co- morbiditati medicale intra in competitie ceea ce duce la acordarea unui timp
mai scurt fiecarei afectiuni , de regula lasand la o parte problemele emotionale.
Tulburarea depresiva majora

Este o forma severa de depresie care adesea este acompaniata de disfunctionalitati functionale semnificative si care
cere ajutor medical. Este cea mai documentata dintre depresii si cea mai comuna. Atat psihoterapia cat si terapia
medicamentoasa s-au dovedit a fi eficiente si de aceea sunt folosite impreuna.
Simptomele in tulburarea depresiva majora
Primele simptome in depresia majora sunt in mod deloc surprinzator emotiile de tristete. Aproape oricine a avut zile in
care a fost trist de-a lungul vietii, dar in tulburarea majora depresiva emotiile sunt mult mai mult decat o simpla tristete.
Pentru ca depresia sa poata fi depistata precoce chiar si de catre medicul de famile ar trebui urmariti urmatorii factori
asociati cu depresia:
 Sistemul organelor multiple . Simtomele de la mai multe organe sau sisteme de organe ( in particular cel
neurologic, gastrointestinal si cardiac ) care nu pot fi diagnosticate cu o singura afectiune medicala
Emotiile. Pacientii care sunt “plati” emotional, care au tendinta sa nu vorbeasca cu ceilati sau care sunt
plangaciosi, sau sunt ingrijorati sau suparati din cale afara din cauza unei probleme aparent serioase.
Somnul. Tulburari de somn fie cu initierea sau mentinerea somnului
Vizitele medicale. Frecvent sau neprogramat pacientul initiaza vizite la medic sau la urgente pentru un motiv
neclar.
“Dificil”. Pacientii etichetati de medic ca “dificili” sau “ cu probleme” sau care ii creeaza acestuia senzatia ca
sunt disforici.
Disfunctii. Pacientii care au disfunctii cognitive sau emotionale ( iritabilitate, pierderea motivatiei sau energiei,
neatenti, uituci )
Recurenta. In istoia pacientului exista episoade depresive sau anxioase, “caderi” nejustificate sau tentative de
sinucidere
Istoria familiala. O istorie de familie in care sunt prezente bolile psihice, sinuciderea, sau abuzul sub orice forma(
sexual, fizic sau de substante)
Sindrom de durere cronica. Sindromul colonului iritabil, fibromialgia, durerile peviene, migrenele etc.
Afectiuni medicale comorbide. Diabet, boala arterelor coronariene, atacuri recente, astm, boala celulelor secera,
parinti ai unui copil cu boli cronice.
Conditii speciale pentru femei. Avort post-partum, post-indus sau spontan sau abuz emotional, fizic sau sexual
Simtomele pentru diagnosticarea depresiei majore sunt :
pierderea interesului sau a placerii fata de lucrurile care de obicei aduceau bucurie ( o traire numita anhedonia)
Schimbarile in apetit – unele persoane nu gasesc nimic atragator si se forteaza sa manace, ceea ce duce la
pierdere in greutate, in timp ce altii mananca prea mult si castiga mult in greutate.
Schimbari in rutina de odihna – persoanele depresive nu pot dormi sau au tendinta sa doarma tot timpul
Au un nivel scazut de energie – sunt extrem de obositi si se concentreaza greu
Nu au chef sa faca nimic – de cele mai multe ori sunt incapabili sa se dea jos din pat, sa merga la scoala sau
serviciu sau sa isi indeplineasca datoriile
Se misca prin viata foarte incet, simtind ca si o activitate simpla cere un mare efort
Nu se simt bine cu ei insisi – stima scazuta de sine, se simt neputinciosi si se invinovatesc pentru tot ce merge
rau in vietile lor sau in lume
Se simt neajutorati in ceea ce priveste viitorul lor si nu cred ca ei se vor simti vreodata mai bine
Tulburarea majora depresiva are consecinte negative nu numai in ceea ce priveste modul in care se percep oamenii
pe ei insisi sau viitorul lor ci si cum privesc relatiile cu ceilati. In timpul unui episod depresiv bolnavii tind sa evie
contactul social, simt nesiguranta in relatii, provoaca respingerea de catre ceilalti, si resimt puternic conflictele
interpersonale si stresul. Relatiile, familia si partenerul de viata au de suferit. Datorita nivelului mare de suferinta,
lipsei de speranta si deteriorare nu este surprinzator ca depresia este unul dintre cei mai mari factori de risc pentru
sinucidere.
Cursul tulburarii
Tulburarea depresiva majora urmeaza un curs recurent. Chiar daca unii oameni au episoade izolate, cei mai multi
traiesc episoade multiple de depresie care pot deveni mai severe cu trecerea timpului (Lewinsohn, Zeiss & Duncan,
1989¹) . Formele usoare de depresie prezinta doar cateva simptome fata de depresia majora, dar episoadele minore pot
prezice setul major de simptome de mai tarziu. Se credea ca depresia este o boala a vietii adulte, dar astazi stim ca
afecteza persoane de toate varstele , inclusiv copii. De fapt, varsta de debut a tulburarii depresive majore scade si rata

de depresie majora in adolecscenta si copilarie creste rapid. Debutul la varsta timpurie prezice cursul bolii si la
maturitate (Lewinsohn et al., 1994) ² , deci depresia in copilarie sau adolescenta este o probleme serioasa care poate
duce lo o viata dificila.
Cauzele si factorii care afecteaza cursul depresiei majore
1.Factorii genetici si biologici
Ca si schizofrenia tulburarea depresiva majora poate fi transmisa genetic (McGuffinet& al., 1996) ³. Din punct de
vedere biologic se considera ca mai multi neurotransmitatori sunt asociati tulburarii. In schimb , cel mai probabil
tulburarea implica dereglarea intregului sitem neurotransmitator (Dragoș Cîrneci & al , 2017)⁴ . Intradevar, se
poate vorbi de echilbrul diversilor neurotransmitatori care regleza emotiile. De asemena, tulburarea poate
implica dereglara functiilor neuroendocrine. Oamenii cu depresie tind sa aiba un nivel ridicat de cortizol (Asnis ,
Shindledecker & al, 1985) ⁵. Cortizolul este implicat in reglarea reactiei corpului la stres si devine ridicat cand
stresul creste. Aceasta sugereaza ca, fiziologic, persoanele depresive sunt permanent in stare de stres
comparativ cu persoanele care nu au depresie pentruca sistemul lor nervos expus la stres s-a modificat in timp
asfel incat re ( Gold & Chrousos, 1998) ⁶
2.Factorii psihosociali
Spre deosebire de schizofrenie, care are aproape sigur un mecanism de declansare genetic sau bilogic ,
tulburarea depresiva majora poate fi cauzata atat genetic/biologic cat si de factorii psihosociali. Printre
primii factori psihosociali se numara stresul, care include evenimentele negative si situatiile stresante
cronice ( Brown & Harris, 1989) ⁷. Desigur multi oameni suporta situatii stresante, dar nu toti devin
deprimati, ceea ce sugereaza ca ar putea ave loc un proces de diateza-stres. Mai precis poate fi vorba
despre modul in care percepem si interpretam evenimentele din viata care sunt stresante si care pot duce la
depresie. Potrivit cu un model cognitiv psihopatologic, oamenii care se gandesc la viata in mod pesimist sau
intr-un mod disfunctional sunt mult mai predispusi la depresie decat cei care vad viata intr-un mod optimist
(Metalsky, Halberstadt & Abramson, 1987) ⁸. Beck (1979)⁹ descrie modurile pesimiste in care gandim despre
noi insine, sau despre lume, viitor ca o distorsionare cognitiva. Daca vedem lucrurile in alb si negru,
concentrandu-ne pe a exagera aspectele negative si pe a minimiza aspectele pozitive ne stresam singuri.
Cand persoanele sunt angajate in distorsiunea cognitiva, si isi explica viata din aceasta perspectiva
deformata, se supun singuri riscului de a trai emotii negative ca depresia:
Totul sau nimic ! – Sunt un ratat!
Generalizarea exagerata – Intodeauna voi fi un ratat!
Catastrofizarea – Sunt atat de prost la serviciu, incat sunt sigur ca voi esua, apoi voi fi concediat, voi
fi total umilit, nimeni nu ma va angaja din nou si voi fi in depresie pentru totdeauna.
Personalizarea – Este vina mea ca sora mea si prietenul ei s-au despartit, daca nu eram asa egoista
cu atentia ei, ea ar fi petrecut mai mult timp cu el si ei ar fi ramas impreuna.
Motive emotionale – Ma simt ca un prost incompetent, mai mult decat atat chiar sunt unul!
Similar, Seligman si colegii (Abramson, Seligman &Teasdale, 1978) ¹⁰ sugereaza ca cei care sunt vulnerabili la
depresie tind sa ofere explicatii interne, globale si cauzale stabile evenimentelor negative. De exemplu daca o intalnire
merge prost , reactiile pot include: Totul se intampla din cauza mea (intern), Intodeauna fac lucrurile gresit ( global) si
Niciodata n voi avea un prieten potrivit ( stabil) . Se pare ca situatiile negative interpersonale joca un rol particular in
depresie. Casatoriile, familia si partenerii creeaza adesea probleme si devin forme intepersonale de stres – ca de
exemplu sfarsitul unei relatii, conflictele si lipsa suportului de la partener, – ducand adesea la depresie (Beach &
Fincham,1998; Davila, 2000; Hammen, 1991) ¹¹ . Modelele interpersonale de depresie pun in lumina cum tulburarea
poate fi cauza si consecinta a problemelor ce apar in interiorul relatiilor. De exemplu, Segrin &Dillard (apud Coyne
1976)¹² spun ca persoanele depresive se angajeaza in comportamente care provoaca respingerea de catre ceilati, iar
respingerea agraveaza si mai mult depresia. Similar, Hammen ¹³( 1991) observa ca persoanele depresive genereaza stres
interpersonal, care apoi ii face si mai depresivi.
Este posibil ca la unii oameni depresia sa aiba radacini in experientele din copilarie mai ales daca sunt abuzuri sau
maltratari (D. Cicchetti , 2013) ¹⁴. Un atasament nesigur in copilarie poate forma scena pentru depresiile viitoare,
punand copilul in dezavantaj in patru arii importante:
1. Stima scazuta de sine va duce la formarea unui model pesimist de interpretare a lumii si a celorlati

2.Incapacitatea de a-si statpani si regla emotiile negative ii face sa fie incapabili sa elimine sentimentele depresive
3.Nu invata niciodata sa faca fata stresului, si pot folosi strategii inadecvate ( ca de exemplu ascunderea
problemelor sau rumegarea lor)
4.Perceptia negativa a celorlati si invatarea unui mod disfunctional de interactiune ( dependenta excesiva,
evitarea completa a celorlati) va determina cresterea riscului de depresie datorita efectelor negative ce apar in
relatiile personale
Subcategorii ale depresiei majore
Distimia
Cunoscuta si sub numele de tulburarea depresiva nevrotica, este o forma cronica “inabusita” de depresie cu
simptome mai putine si mai putin severe ca in depresia majora, dar cu deprecieri functionale care pot fi cateodata la
fel de severe ca in depresia majora. Antidepresivele pentru acest tip de tulburare sunt mai putin eficiente. Pacientii
pot avea perioade cand prezinta creiteriile depresiei majore, aceasta forma fiind numita adesea “ dubla depresie”.
Simptomele acestei tulburari sunt : stima scazuta de sine, obosela permanenta, capacitate redusa a placerii.
Diagnosticarea acestui tip de depresie este dificila, deoarece simtomele se manifesta subtil, lasand impresia ca
persoana in cauza nu ar avea probleme ci ca “asa este ea”. In plus, aceasta tulburarea apare concomitent cu alte
tulburari care prezinta cam acelaesi simptome ceea ingreuneaza si mai mult diagnosticarea ei.
Depresia minora
Formele de depresie minora ( mai putin de cinci simptome ale depresiei pe o durata mai mica de doua saptamani)
sunt comune. Acesata tulburarea produce mai putine dizabilitati decat alte forme de depresie, dar datorita
frex=cventei cu care se manifesta zilele ratate de munca in Statele Unite sunt atribuite acestei tulburari.
Tratamentul specific cu antidepresive sau psihoterapia nu este recomandat deoarece starea persoanelor se
imbunatateste de la sine in timp.
Tulburarea afectiva sezoniera
Acesata tulburarea are simptome asemanatoare depresiei majore , dar se maifesta in conditiile privarii de lumina pe
timpul iernii , sau la schimbarea anotimpului. Pentru tratament se folosesc atat medicamentele cat si fototerapia,
psihoterapia.
Tratarea tulburarilor primare, cum ar fi hipotiroidismul, este importanta. Minimizarea limitarilor functionale date de
afectiunile comorbide este, de asemenea, importanta. Cu toate acestea, in general, depresia care apare in prezenta
altor afectiuni comorbide ar trebui tratata in conformitate cu criteriile sale de diagnostic și impactul functional,
indiferent de prezenta bolii medicale asociate.
Doliul
Intristarea este o reactie normala la o pierdere majora, cum ar fi moartea unei rude apropiate sau a unui prieten.
Pacientii pot prezenta multe simptome ale depresiei majore in urma unor astfel de pierderi. Cu toate acestea
persoanele care sufera de acest tip de depresie nu sunt preocupate de idei ca : lipsa de valoare sau vinovatie si nu
experimenteaza o idee suicidara. Durata simptomelor variaza, dar in general simtomele remit sau se atenueaza in
cateva luni. Consilierea si sustinerea familiala sunt de obicei suficiente in astfel de situatii, dar pot fi folosite
ocazional si medicamente pentru controlul simptomelor. Durerea se poate prelungi insa la mai mult de sase luni, de
aceea distingerea acesteia de tulburarea depresiva majora poate fi dificila.

Depresia atipica
Este o afectiune greu de diacnosticat deoarece simptomele ei pot fi asemanatoare cu problemele de sanatate
generale: oboseala, stres sau chiar tulburari metabolice. Persoanele cu depresia atipica pot castiga in greutate fara
sa isi dea seama si fara a stii de ce . Pofta de mancare le creste, apar starile anxioase, iar metabolismul lor se
modifica. Alte simptome in acesta tulburare sunt epuizarea si durerea fizica mai ales la nivelul picioarelor si al
mainilor. Aceste persoane pot ajunge chiar sa nu se mai poata misca. Perioadele de somn se prelungesc la mai mult
de zece ore , persoanele afectate fiind coplesite de epuizare, gadind ca realitatea nu este decat un vis. La toate
acestea se adauga irascibilitatea si incapacitatea de a simtii emotiile pozitive. Si pentru a face un tablou complet
apar si gandurile catrastrofice, in care persoana se vede neputncioasa in a-si rezolva problemele si percepe

evenimentele disproportionat fata de cum sunt real. Tratamentul poate fi atat medicamentos cat si psihoterapeutic,
depresia atipica disparand in cam doi ani de la declasare. Dar trebuie retinut fapul ca este o subcategorie a depresiei
majore si ca poate evolua daca nu este luata in seama spre o forma mai grava.
Tratamenul medicamentos se face cu aceleasi tipuri de medicamente ca si in cazul anxietatii.
1.Lewinsohn, P. M., Zeiss A. M.,Duncan E. M. (1989) Journal of Abnormal Psychology, Vol 98(2), May
1989, 107-116 disponibil pe: https://psycnet.apa.org/record/1989-29583-001
2.Lewinsohn, P. M.; Rohde, P.,S. , John R. (1994) Journal of Consulting and Clinical Psychology, Vol
62(2), Apr 1994, 297-305 disponibil pe: https://psycnet.apa.org/doiLanding?doi=10.1037%2F0022-
006X.62.2.297
3.McGuffin P. et al. (1996) A Hospital-Based Twin Registry of the Heritability of DSM-IV Unipolar Depression
disponibil pe: https://www.tutor2u.net/psychology/reference/mcguffin-1996
4. Cîrneci D. , Pleș S. , Cătău G. (2017) – Un diagnostic funcțional al tulburărilor depresive – Medichub Media –
disponibil pe : https://www.medichub.ro/reviste/psihiatru-ro/un-diagnostic-functional-al-tulburarilor-
depresive-id-599-cmsid-66
5.Halbreich U, Asnis GM, Shindledecker R, Zumoff B, Nathan RS. ( 1985) – Arch Gen Psychiatry. 1985
Sep;42(9):904-8. – Cortisol secretion in endogenous depression. I. Basal plasma levels, disponibil pe:
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/4037990
6.Chrousos G P , Gold P W, ( 1999) A Healthy Body in a Healthy Mind—and Vice Versa—The Damaging Power of
“Uncontrollable” Stress, The Journal of Clinical Endocrinology & Metabolism , Volume 83, Issue 6, 1 June 1998,
Pages 1842–1845, disponibil pe : https://doi.org/10.1210/jcem.83.6.4908
7. Brown G. W , Harris T. O (1989) – Life Events and Illness – The Guilford Press – disponbil la :
https://books.google.ro/books?hl=en&lr=&id=emXzjtZmULEC&oi=fnd&pg=PA3&ots=X0fIQnY6-
V&sig=A7nLgxP1_ZWS1nLTmSTUm_sAol4&redir_esc=y#v=onepage&q&f=false
8.Metalsky G I , Halberstadt L J , and Abramsom L Y ( 1987) – University of Wisconsin—Madison – Journal of
Personality and Social Psychology 1987, Vol. 52, No. 2,'386-393 – Vulnerability to Depressive Mood Reactions:
Toward a More Powerful Test of the Diathesis-Stress and Causal Mediation Components of the Reformulated
Theory of Depression
9.Beck A. T ( 1979) – Cognitive Therapy and the Emotional Disorders – Editura Penguin , republicata in
31/10/1991
10.Abramson L. Y , Seligman M. E. P , Teasdale J. D. ( 1978) – Learned Helplessness in Humans: Critique and
Reformulation – Journal of Abnormal Psychology 1978, Vol. 87, No. 1, 49-7 disponibil la :
11.Mai bine stergem autorii, ete o concluzie logica, nu ii gasesc ca articol
12.Coyne, J. C. (1976). Toward an interactional description of depression. Psychiatry, 39, 28-40 , disponibil la :
13.Hammen C. (1991) – Generation of stress in the course of unipolar depression – J Abnorm Psychol. 1991 –
disponibil la : https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/1757669Nov;100(4):555-61 .
14.Cicchetti D. (2013). Annual Research Review: Resilient functioning in maltreated children–past, present, and
future perspectives. Journal of child psychology and psychiatry, and allied disciplines , 54(4), 402–422. Disponibil
la : doi:10.1111/j.1469-7610.2012.02608.
15.Gold P. W. , Machado-Vieira R. , Pavlatou M.G. ( 2015) – Clinical and Biochemical Manifestations of Depression:
Relation to the Neurobiology of Stress – Published online 2015 Mar 24. Disponibi la : doi: 10.1155/2015/581976
sau https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4387963/
16.Schwenk T. L. & al – Deppression – University of Michigan – Guidelines for Clinical Care Ambulatory disponibil la:
http://www.med.umich.edu/1info/FHP/practiceguides/depress/depress.pdf
17.Parekh R. , What Is Depression? The American Psychiatric Association (APA) , disponibil la:
https://www.psychiatry.org/patients-families/depression/what-is-depression
18.Joffe, H., Chang, Y., Dhaliwal, S., Hess, R., Thurston, R., Gold, E., … Bromberger, J. T. (2012). Lifetime history of
depression and anxiety disorders as a predictor of quality of life in midlife women in the absence of current
illness episodes. Archives of general psychiatry , 69(5), 484–492. doi:10.1001/archgenpsychiatry.2011.1578

Disponibil la : https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3584338/
19.Goldberg J. , Depression Medicines, Webmd , disponibil la:
https://www.webmd.com/depression/guide/optimizing-depression-medicines#2
20. Gotlib I. H. , Constance L. Hammen C. L ( 2009) – Handbook of Depression, Second Edition , Guilford Press,
disponibil la : https://books.google.ro/books?id=e82_MG5EsHIC&pg=PA551&dq=Handbook+of+Depression,
+Second+Edition+pdf&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwimx5C07KfkAhXQiIsKHSEADGIQ6AEIKjAA#v=onepage&q=Han
dbook%20of%20Depression%2C%20Second%20Edition%20pdf&f=false
21.Muscatell, K. A., Slavich, G. M., Monroe, S. M., & Gotlib, I. H. (2009). Stressful life events, chronic difficulties, and
the symptoms of clinical depression. The Journal of nervous and mental disease , 197(3), 154–160.
doi:10.1097/NMD.0b013e318199f77b disponibil la :
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC2840389/#R6