ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE NICOLAE B ĂLCESCU SIBIU [620451]

ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE ”NICOLAE B ĂLCESCU ” SIBIU
MANAGEMENTUL CAPABILITĂȚILOR ORGANIZAȚIONALE

LUCRARE DE DIZERTAȚIE

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, MASTERAND: [anonimizat].: NEAG MIHAI MAIOR: LAZĂR GIGEL

SIBIU
2017

2
ACADEMIA FORȚELOR TERESTRE ”NICOLAE B ĂLCESCU ” SIBIU
MANAGEMENTUL CAPABILITĂȚILOR ORGANIZAȚIONALE

MODALIT ĂȚI DE EVALU ARE A
CRIZELOR CARE AFECTEAZĂ
SIGURANȚA NAȚIONALĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC, MASTERAND: [anonimizat]. : NEAG MIHAI MAIOR: LAZĂ R GIGEL

SIBIU
2017

1

CUPRINS
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………………….. ….5
CAPITOLUL I ANALIZA CRIZELOR POLITICO -MILITARE CA INVESTIGAȚIE
ȘTIINȚIFICĂ …………………………………………………………………………………………………………….. ………..

1.1. CARACTERISTICI ȘI TENDINȚE ALE CRIZELOR POLITICO -MILITARE……………………8
1.2. FACTORI ACTUALI DE RISC LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚION ALE A
ROMÂNIEI ………………………………………………………………………………………………………………….
1.3. ROLUL INFORMAȚIILOR ÎN GESTIONAREA CRIZELOR POLITICO -MILITARE………10
1.4. METODE DE ANALIZĂ ȘI EVALUARE A CRIZELOR………………………………………………..15

CAPITOLUL II MICRAȚIA PALESTINIENILOR ÎN EUROPA,( ROMÂNIA).
STUDIU DE CAZ. EVIDENȚIERE ÎNTRE SECURITATE ȘI SIGURANȚĂ…………………. ………

3.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII …………………………………. …………………………………..
3.2. IPOTEZA CERCETĂRII…………………………………………………………………………………………….. ……
3.3. COORDONATELE MAJORE ALE CERCETĂRII………………………………………………………… …..
3.4. METODOLOGIA CERCETĂRII …………………………………………………………………………………. …..
3.5. ETAPELE CERCETĂRII ……………………………………………………………………………………………. ……
3.6. PREZENTAREA REZULTATELOR ȘI PRODUSELE CERCETĂRII…………………………….. ……
3.7. CONCLUZIILE CERCETĂRII………. ……………………………………………………………………………. …..

CONCLUZII ………………………………………………………………………………………………… ……………………. .
BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………………………… ……………………..
ANEXE ………………………………………………………………………………………………………. ……………………….

2
INTRODUCERE

Motto :”Existen ța civilizatorie a unui popor, a unei națiuni este dată de ființarea unui Stat puternic
ce urmează să -i asigure securitatea în toate formele și manifestările ei grandioase. Fiecare Națiune
posedă domenii sociale strategice( în consonanță cu stimularea activităților private), în lipsa cărora
se dezintegrea ză. ”Un Stat puternic prin instituțiile sale asigură perenitate Națiunii”.1
( Adrian Ibi ș)

Emmanuel Kant avea să folosească expresia :”Das Eterne Frieden – pacea etern ă!.
Trăim astăzi vremuri când suntem cu toții ( popoare dezvoltate, în curs de dezvoltare sau
sărace) implicați în provocările lumii contemporane fie ele de natură economică, politică sau socia lă,
iar acest slogan începe să intre în umbră , să devină stare în trecut.
Existența decalajelor și multiplicării amenințărilor asimetrice afectează astf el deopotrivă atât
țările dezvoltate, dar cu preponderență pe cele sărace, care se confruntă în plus cu războaie frontaliere,
malnutriție și foamete și cu o creștere alarmantă a șomajului, fapt ce m ărește îngrijorător fenomenul
migrației.
Migrația a exista t dintotdeauna. Nicio țară nu a a fost scutită de dinamica populației. La început
era transhumanța, apoi invaziile urmate de fenomenul colonizărilor și al cruciadelor, ca mai târziu
crizele politico -militare să multiplice considerabil fenomenul.
Amploarea migrației în care sunt implicate peste o sută de milioane de persoane și care
afectează un mare număr de state ne -a făcut mai responsabili, iar comunitatea internațională s-a
mobilizat în a reglementa legislația în ceea ce privește dreptul la azi l.
”Securitatea este esențială vieții indivizilor, colectivităților și statelor. Practic, orice domeniu
al vieții individuale și sociale are ne voie de securitate. ”2
Reglementarea dreptului la azil urmărește asigurarea protecției persoanelor care din diverse
motive ajung în situația de a se stabili pe teritoriul altui stat și a cărui cetățenie nu o dețin. O întreagă
politică europeană și mondială se preocupă de acest s ubiect fiind pe ordinea de zi în conferințe și
documente naționale și internaționale. Cu toate acestea chiar dacă se manifestă un anumit progres în
privința bazei comune de admitere a cererii de azil există numeroase diferențieri între țările membre
ale U. E. în politica față de refugiați și azilanți, dat fiind principiul suveranităț ii naționale.

1 A. Ibiș, ”Cuget ări. Reflecții etice și socio -filosofice ”, Editura Pansofia, București, 2013
2 Ionel, Nicu, Sava, ”Extinderea NATO. Puncte de stabilitate și securitate către Est ”, Institutul Social Român, 2003

3
Dacă încercăm astfel să cunoaștem mai mult realitatea arhitecturală europeană de securitate
realizăm că sunt oferite din ce în ce mai puține garanții privind lini ștea și siguranța. Acestă realitate
devine îngrijorătoare și a constituit primul motiv ce m -a determinat în alegerea temei.
Presa cotidiană aproape că și -ar putea umple întregul spațiu informativ cu titluri care vizează
dezastre, incertitudini, crize, sit uații de urgență și atentate. Acest aspect nu face decât să demobi lizeze,
să insufle sentiment de panică și nesiguranță în spațiul public.
Statele lum ii își evaluează în general corect riscurile de insecuritate în strategii de securitate
proprii , dar începutul de secol le -a adus noi provocări. Terorismul și sublimarea ident ității culturale a
țărilor mici, subordonarea politică, economică, dezastrele ecologice majore au constitui preocupări și
poziții importante în ordinile de zi ale politicilor publice internaționale.
Al doilea motiv în alegerea temei , în special a studiului cercetativ a fost tocmai stare a de fapt,
realitate obiectivă.
Migrația este un subiect de actualitate, o situație greu sau deloc de evitat și acerbă ce a creeat
probleme extrem de mari guvernanților.
Asistăm astăzi la o manifestare cât mai presantă a găsirii echilibrului corect între apărarea
drepturilor fundamentale ale omului, limite clare în fluxul migrațional și perspectivele sociale, politice
și economice.
Am dorit ca prin cercetarea științifică să investighez pe cât ne este permis, acest fenomen și
amploarea lui atât în Europa, în special în România și nu am epuizat subiectul.
Am semnalat aspecte, am încercat interpretarea anumitor măsuri și am deschis subiecte de
discuție.
În cele două capitole am încercat să mențin o relație de cauzalitate între subiectele dezbătute
și să abordez gradual tema preocupându -mă atât de a partea teoretică ce stă la baza cunoașterii cauzelor
fenomenului, dar și de analizarea în cadrul capitolului de cercetare a eficienței instituțiilor create în
acest scop.
Lucrarea are ca obiectiv principal evaluarea fenomenului de criză privind migrația din punct
de vedere legislativ și al modalităților strategice efective, a progreselor înregistrate în procesul de
adaptare prin care România s -a aliniat la nivel european în privința dinamicii fenomenului.
În realizarea lui am detaliat cele patru politici prin care statul roman se orientează asupra
fenomenului detaliind aspecte legislative și metode de monitorizare, evaluare, gestionare a situațiilor.
Astfel am preluat date despre :
– politica imigrației controlate ;

4
– politica privind prevenirea și combaterea imigrației ilegale;
– politica privind azilu l;
– politica privind integrarea social ă a străinilo r.

5
CAPITOLUL I

ANALIZA CRIZELOR POLITICO -MILITARE CA INVESTIGAȚIE ȘTIINȚIFICĂ

Motto :”Cine va fi viitorul inamic cu care ne vom confrunta? Hackerul care sparge coduri de
securitate, teroristul cu acces la arme biologice, rachetele cu încărcătură nucleară lansate de un stat
proliferant, spionul care poate influența decizia politică într -un stat?”
( George Cristian Maior)

1.1. CARACTERISTICI ȘI TENDINȚE ALE CRIZELOR POLITICO -MILITARE
*
”Anali știi politici și strategici, la fel ca și decidenții de politică de securitate, ne spun de regulă
că România e un stat mediu spre mare din Europa Central -Estică, nic idecum din Balcani, că avem una
dintre cele mai numeroase populații din zonă ( după Polonia), un capital uman solid, o geografie
armonioasă, sol și subsol încă dotate cu resurse, o economie cu potențial și granițe sigure.
Story -ul clasic insistă pe imposibilitatea de a ne garanta singuri, la costuri rezonabile,
securitatea națională și pe dificultatea extremă de a rămâne în afara blocurilor regionale UE și NATO.
Mai aflăm că NATO e cea mai de succes alianță politico -milita ră din istoria ultimelor secole și poate
chiar din întreaga istorie, ca putere agregată și capacitate de a descuraja adversrii. Iar UE reprezintă
un club al statelor bogate din Europa, unul bazat pe valori comune, pe piața comună și pe seturi de
reguli ce asigură coeziunea. Așada r, avem ca popor cel mai înalt nivel de securitate din istorie, suntem
garantați militar de hegemonul sistemului mondial ( SUA), inclusiv prin Parteneriatul Strategic,
precum și prin garanția dată de NATO, suntem integrați în circui tul economic al UE, care, deși nu ne
”bag ă în traistă ” ( nici măcar fondurile europene, ele trebuie accesate, și nu e ușor, sau uneori sunt
direct tăiate din cauza unor abateri comise de români – a se vedea cazul POSDRU ori presuspendarea
fondurilor de 1 0,5 miliarde de euro pentru programele operaționale Mediu, Creșterea competitivității
economice și Programul Operațional Regional), oricum ne creează premisele unei dezvoltă ri
economico -sociale deosebite. Mai avem doar de recuperat decalajele, fiind alătur i de Bulgaria , statele
cele mai sărace, nedezvoltate și corupte d in Uniune […..]
Ce ar fi de spus în domeniul securității militare? Avem oare inamici sau rivali? În documentele
oficiale precum Strategia de Securitate Națională ori Strategia Națională de Apărare se arată că

6
România nu riscă momentan un război, nu are adversari declarați, ci doar situații tulburi la granite,
din cauza crizelor regionale, a conflictelor înghețate, a proliferării armelor de distrugere în masă și a
prezenței rețelelor teror iste. Riscurile și amenințările sunt mai ales de natură asimetrică: terorism,
crimă organizată, conflicte etnoreligioase interne, acces dificil la resurse energetice, atacuri
cibernetice etc. ”3
*
”Anali știi și politicienii nu se prea înghesuie să ne spună între altele că avem o piață stagnantă,
cu surse de finanțare reduse, cu infrastructuri deficitare, că atragem prea puțin capital străin, că avem
o populație cu o tendință de îmbătrânire și reducere, lucru arătat clar la ultimul recensământ. Cultura
strategică e deficitară, elitele politice nu au cu societatea un dialog deschis pe probleme de securitate,
ci, de regulă, conservă cu gelozie un monopol al acestei problematici. De asemenea, avem un grav
deficit de viziune și planificare strategică în admi nistrația publică și în politica de securitate națională.
Practic, nu există un consens al elitelor decidente asupra felului în care România va arăta în 2030, să
zicem , și nicidecum la orizontul anului 2050. De câte ori vine alt partid sau o altă coaliție la putere,
se anulează aproape mereu și o mare parte din documentele de viziune strategică4 ale celor de dinainte,
de parcă politica de securitate nu ar putea fi, măcar la nivel macro, cu adevărat suprapartinică. Din
păcate, procedând astfel, ne privăm de continuitate și previzibilitate strategică și cheltuim anapoda
resurse. ”5
Istoria nu poate fi ținută pe loc, ea a cunoscut mereu cicluri hegemonice care implică
accesiunea și prăbușirea unor puteri. Nu putem jura că democrația, statul de drept și chiar statul –
națiune vor dura la infinit, desigur că sunt forme istorice și se vor perima sau trans forma în timp.
Nici societatea românească nu va rămâne fixată mii de ani de -aici încolo. Vor interfera tendințe
federalist e, centrifuge, vor veni mii sau sute de mii de imigranți în timp ce alți mulți români vor lua
drumul străinătății, vor fi conflicte de generație, revolte sociale, chiar tentative de lovitură de stat,
revoluții, puciuri, poate și războaie .

3 Ș.,F., ”Viitorul nu ia prizonieri – Cum ne putem gestiona geografia și anxietățile colective ”, Editura Rao, București,
2013 , pp. 44 -45
4 Este vorba despre Strategia de Securitate Națională a României, Strategia Națională de Apărare a României, Carta
Albă a Apărării, Strategia Militară, Strategi de Transformare a Armatei României, Programul de Guvernare
5 Ș.,F., ”Viitoru l nu ia prizonieri – Cum ne putem gestiona geografia și anxietățile colective ”, Editura Rao, București,
p. 46

7
” Teoriile privitoare la st ările conflictuale pornesc de la adevărul axiomatic că acestea reflectă
o stare caracteristică a umanității. Latura particulară, confruntațională a indivizilor, comunităților
națiunilor este, de asemenea, evidentă și are rădăcini istorice dintre cele mai vechi. ”6
Astăzi, complexitatea mediului de securitate determină reevaluarea conceptelor clasice
precum tensiune, criză, conflict. Numai o operaționalizare a acestor concepte duce la înțelegerea
fenomenului conflictual.
Tensiunea reprezintă sentimentul de ostilitate ce nu se manifestă, cauzată de existența unei
balanțe neec hilibrate între tendințe opuse.
”Din punct de vedere sociologic, criza se poate defini drept o perioadă în dinamica unui sistem
caracterizată prin acumularea acce ntuată a dificultăților, izbucnirea conflictuală a tensiunilor , fapt care
face dificilă funcționarea normal ă, declașân du-se put ernice presiuni spre schimbare.” 7
”Criza reprezintă manifestarea unor dificultăți temporare sau cronice ale modului de
organizare a unui sistem, exprimând incapacitatea sa de a funcț iona în modalitatea existentă.”8
Considerată fenomen de anormali tate criza este o prezență cu notă constantă în evoluția
omenirii și ea apare ca moment dificil al raporturilor sociale, politice, economice și ca urmare a
acumulării unor tensiuni care vor duce la urmarea unei alte ordini.
eșirea din criză se face fie prin schimbarea structurală a sistemului, fie prin importante modificări
adaptative ale structurii sale.
Criza poate fi înțeleasă drept o situație manifestată la nivel național sau internațional ce se
caracterizează prin existența u nei amenințări adresată valorilor, intereselor sau scopurilor principale
ale părților implicate.( def. Organizației Tratatului Atlanticului de Nord)
Prin urmare, în sensul cel mai larg al termenului, criza se poate defin i ca o situație de
anormalitate în care sunt amenințate sau perturbate semnificativ valorile fundamentale, echilibrul și
stabilitatea, politică, economică și socială a țării, drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor,
valorile materiale și culturale, mediul înconjurător, inter esele și obiectivele statului român, precum și
îndeplinirea obligațiilor internaționale ale acestuia.”9
La o primă analiză este evidentă limitarea folosirii conceptului de criză numai la sensul de pre –
conflict în care pacea este foarte fragilă și ne aflăm într -o situație de gestionare, nu de prevenție.

6 G. Vlase, ”Elemente de geopolitică relații internaționale ” , București, Editura Rao, 2012, p. 107
7 C., Zamfir, L., Vlăsceanu( coord .), ”Dic ționar de sociologie ”, București, Editura Babel, 1998, p.144
8 C., Mo ștoflei, ”Stabilitate și siguranță regională – Criza și urgența – Delimitări conceptuale și corelații ”,
Bucure ști, Editura UNAp. 2009, p. 231 -233
9 M., Mureșan, G. , Văduva ( coord), ”Criza, conflictul, r ăzboiul” – vol I, București, Editura UNAp.2007,
pp. 162 -163

8
Conflictul analizat din punct de vedere tot al științelor socio -umane este: ” o manifestare
deschisă a unor antagonisme, între două entități individuale sau colective, cu interese incompatibile
pe moment”.
”Starea conflictual ă capătă însușiri dif erite, în funcție de esența, in tensitatea , anvergura, mijloacele
utilizate, precum și de terenul confruntării.
Raportat la esență, stările conflictuale cele mai frecvente în istorie au fost patrimoniale. Este
adevărat că de foarte multe ori acestea au îmbrăcat forme cu un caracter diferit, cum ar fi cel ideologic,
rasial, cultural sau religios , dar, pe fond, tot patternul patrimonial a constituit baza reală a
confruntării .”10
”În privința mijloacelor utilizate, stările conflictuale nu trebuie neapărat să fie armate.
Confruntările deschise se pot purta și cu alte mijloace sau, într -o altă formulare, afectarea securității
unui stat se poate realiza în mai multe moduri. Ele pot îmb răca haina embargoului, blocadei, înghețării
privilegiilor, limitării la resursele vitale ș.a…..
Stările conflictuale pot fi interne și internaționale. Unele dintre ele își păstreză caracterul de la
debut până la tingere, altele pot să evolueze dintr -un caracter intern în unul internațional. Această
evoluție este denumită internaționalizare în analiza geopolitică. ”11
În concluzie tranziția de la tensiune la confli ct este un proces ce include starea de criză.
Aria de cuprindere a problematicii conceptului de criză este extinsă în trei direcții:
– Modalit ățile de identificare a crizei ;
– Efectele na ționale și internaționale ;
– Gestionare prin decizii ra ționale în timpul crizei.
”Fără îndoială, crizele pot fi cunoscute. Cele mai multe dintre instituțiile specializate în analiza
crizelor și conflictelor, în managementul științific al crizelor și conflictelor le pot descrie cu precizie
și chiar cu lux de amănunte. Aproape toate crizele care s -au produs de -a lungul deceniil or au fost
studiate, analizate, pentru a se desprinde maximul de concluzii, astfel încât pe cât posibil, crizele
viitoare să fie prevenite. Sau, dacă o astfel de prevenție, nu este posibilă, întrucât crizele își au legile
lor, ce nu pot fi controlate în în tregime de oameni, măcar oamenii să fie preveniți și protejați de
efectele posibile. ”12

10 G. Vlase, ”Elemente de geopolitică relații internaționale ” Editura Rao, București, 2012, p. 107
11 Ibidem p .109
12 E., Boambă ( coord), M. , Mureșan, G., Văduva, ”Criza, conflictul, r ăzboiul ”, Editura Universității Naționale Carol I,
București, 2007, p.14

9
Un lucru este cert:” Pe termen lung, sfera crizelor este mai larg ă decât cea a războaielor, astfel
că pe parcursul secolului 20 și începutul secolului 21 se poate afirma că majoritatea crizelor nu s -au
soldat cu războaie ( peste 65%), cele care au degenerat cu conflicte armate au fost cele mai puține (
circa 15%), iar c ele generate de confruntări militare ( postconflict) cu puțin mai numeroase (circa
20%). 13
Crizele politico -militare prezintă un grad ridicat de periculozitate deoarece sunt generate în
principiu de o administrare insuficientă de către o putere politică a unei situații de criză socială majoră.
Crizele politico -militare constituie o etapă superioară crizelor politice interne și chiar
internaționale.
Războiul rece a constituit punctul de plecare în decl anșarea crizelor ce au început să se
prolifereze. Zone le în care crizele politico -mititare se manifestă cu rapiditate sunt: Orientul Mijlociu
și Apropiat, spațiul ex -sovietic, Balcani, Africa, Asia de Sud și Sud – Est etc
”Orașul München a găzduit, la mijlocul lunii februrie a anului 2017, cea de -a 53-a ediție a
Conferinței pentru politici de securitate.
Aproximativ 500 de lideri mondiali, între care 25 de șefi de state și guverne, 80 de miniștri de
externe și ai apărării, precum și delagații ale administrației și Congresului american au dezbătut crize
curente și provocările viitoare la adresa securității internaționale.
În marja reuniunii au avut loc o serie de contacte diplomatice bilaterale, dar și evenimente
organizate de renumite instituții internaționale.
Cu câteva zile înainte de începerea conferințe i, Fundația Conferințe de Secur itate de la
München a publicat cea de -a treia ediție a raportului anual privind problemele de securitate
internațională.
Raportul d e anul acesta poartă denumirea P ost-Adevăr, P ost- Occident, Post – Ordine? Și oferă
o varietate de analize, date, statistici , grafice și hărți privind mediul de securitate actual. La modul
general, raportul include informații despre crizele ordinii mondiale și ale democrației liberale, politica
de securitate și apărarea europeană, ameninț area jihadistă, manipularea informațională, precum și
situația de securitate în regiunile Pacific și Orientul Mijlociu.
O analiză exclusivă a McKinsey&Company evaluează și compară numărul sistemelor majore
de armamente utilizate de forțele armate ale SUA și ale statelor europene. Aflăm că sunt 178 de astfel
de sisteme în Europa și 30 în SUA. La rândul ei, publicația IHS Jane ’s prezint ă o proiecție a

13 G. Vlase, ”Elemente de geopolitică relații internaționale ” Editura Rao, București, 2012, p. 122

10
cheltuielilor pentru apărare până în 2020. Se anticipează că, în timp ce în Europa Occidentală mărirea
acest or cheltuieli va fi nesemnificativă, în Europa de Est se va înregistra o creștere medie de 3%.
Analize din surse multiple ajung la concluzia că un număr tot mai mare de cetățeni care trăiesc
în democrații cred în soluții autoritare, ceea ce indică și un d eclin al libertății la nivel mondial.
De asemenea, raportul mai cuprinde și analize nepublicate ale Hertie School of Governance,
care compară bugetele și acoperirea în rețelele sociale ale difuzorilor internaționali.
În topul clasamentelor se situează Rus sia RT și China CCTV. Cele două state au făcut eforturi
importante în ultimii ani, pentru a -și extinde prezența la nivel mondial.
În ultimii 50 de ani, Conferința de Securitate de la M ünchen a devenit o reuniune anuală – cheie
care strânge laolaltă repreze ntanții comunității strat egice internaționale. ”14
O criză politică reală, de actualitate o considerăm blocajul din Afganistan determinat de
deficitul de trupe.
Cu privire la acest subiect s -au dat publicității info rmații privind necesitatea suplimentării forțelor
NATO din Afganistan.
”Comandantul for țelor NATO din Afganistan, generalul american John Nicholson, a informat,
recent, Congresul că ar fi nevoie de suplimentarea trupelor dislocate în Afganistan.
Generalul Nicholson a remarcat că forțele armate americane sunt implicate în acest conflict de ja de
16 ani, ceea ce reprezintă cel mai lung război al SUA de până acum și a evaluat situația ca fiind un
blocaj. Totodată, el a acuzt Rusia că încearcă să sprijine forțele talibane. Decizia de a trimite un n umăr
suplimentar de trupe în acest teatru de operații va fi una dintre primele măsuri majore de strategie
militară ale administrației Trump.
Președintele american nu a prezentat încă vreun plan detaliat pentru Afganistan, de la preluarea
mandatului. În tim pul campaniei electorale, el a acceptat cu oarecare reticență, rămânerea trupelor
americane în Afganistan. Luna trecută publicația The Wall Street Journal relata că președintele
american a sugerat în timpul unei convorbiri telefonice cu președintele afgan, Ashraf Ghani, că va
suplimenta efectivele dislocate în zonă. Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Sean Spicer, a declarat că
președintele Trump va solicita consilierea secretarului apărării, James Mattis, înainte de a lua o decizie
în privința solicitării formulate de generalul Nicholson.
Comandantul forțelor NATO din Afganistan a informat comisia de apărare din Congres că ar
avea nevoie de câteva mii de militari în Afganistan care sunt necesari pentru a instrui, sprijini și
consilia forțele afgane.

14 Silvia, Mircea ,”Conferin ța de securitate de la München ”- Rev. Observatorul militar, Nr. 10/8 -14 martie 2017, p.14

11
Alianța Nord – Atlantică are în prezent, pe teren, în acest teatru de operații, 13 .300 de militari,
dintre care jumătate sunt americani, care sprijină forțele afgane în lupta cu talibanii și militanții
islamiști. Numărul pierderilor umane în rândul forțelor coaliț iei internaționale s -a diminuat
semnificativ de la transferul responsabilității combatante către forțele afgane. Numai în primele zece
luni ale anului trecut, forțele afgane au pierdut în lupre 6.785 de militari.
De asemenea, conform unui raport ONU, în ti mpul confruntărilor de anul trecut și -au pierdut
viața sau au fost răniți 11.500 de civili, numărul cel mai ridicat de când se ține evidența acestor
pierderi. Nicholson i -a mai informat pe membrii comisiei din Congres că suplimentarea numărului de
militari americani și aliați ar permite instruirea trupelor afgane până la nivel de brigadă, dar și până la
nivelul ministerelor din Kabul.
Solicitarea a fost înaintată pe lanțul de comandă către secretarul american al Apărării care
urmează să inițieze discuții cu aliații. La solicitarea membrilor comisiei, Nicholson a oferit detalii
despre influența Rusiei și Iranului în conflictul din Afgan istan . El a spus că Rusia încurajează forțele
talibane, oferindu -le chiar acoperire diplomatică și urmărește legitimarea t alibanilor prin promovarea
unei retorici false, conform căreia aceștia ar lupta împotriva grupării Stat Islamic. Mai mult decât atât,
Rusia i -a invitat pe reprezentanții talibanilor la Moscova pentru discuții, cu implicarea guvernului
afgan,subminând, astf el, eforturile NATO de pacificare a țării. ”15

15 S., Mircea ,”Suplimentarea trupelor în Afganistan ”- Rev. Observatorul militar, Nr. 10/8 -14 martie 2017, p.14

12
1.2. FACTORI ACTUALI DE RISC LA ADRESA SECURITĂȚII NAȚIONLE A ROMÂNIEI

”Depășind cadrul comentariilor asupra percep ției de securitate și acomodare din acest punct
de vedere a arhitecturii de informații cu dezvoltările care au loc în lume, ne apropiem de zona riscului
politico -strategic.
Corelat cu percepția de securitate, riscul politico -strategic e strâns legat de pachetul de interese
urmărite prin politicile promovate de fiecare jucător în arena inter națională. Venim, totodată, în zona
amenințărilor, care nu se nivelează prin creșterea interconectării politico – strategice a actorilor lumii
globalizate de astăzi, ci devine tot mai accidentală. ”16
Deși s -a redus considerabil pericolul unei c onfruntări militare majore, a c rescut riscul
declanșării unor crize locale și conflicte regionale.
S-au înmulțit amenințările non -militare, care provin din surse și direcții greu de prevăzut.
De asemenea tendințele de separație și secesioniste pot conduce la destabi lizare și conflicte militare .
În acest context, principalii factori de risc la adresa securității naționale a R omâniei sunt:
1. Existen ța în plan regional sau subregional a unor tensiuni și conflicte militare ce se pot extinde,
precum și a unor acumulări necontrolate și destabilizatoare de forțe și tehnică de luptă în spațiul de
interes strategic al Românie i.
2. Profilarea și desiminarea necontrolată a tehnologiilor și materialelor nucleare, a mijloacelor
de distrugere în masă, a a rmamentelor și a altor mijloace letale neconvenționale.
3. Prelungirea unor dificultăți interne de natură economică, financiră și socială care afectează
critic și vital funcționarea societății românești.
4. Expansiunea rețelelor și activităților teroriste și a crimei organizate trans -naționale (
criminalitate economico -financiară, trafic transfrontalier ilegal de persoane, de droguri, de material
radioactiv și strategic , de armament și muniții, etc.)
5. Deterio rarea mediului ambient, prin nerespectarea normelor ecologice, precum și existența în
proximitatea frontierelor naționale a unor obiective cu grad ridicat de risc.
6. Eliminarea accesului statului român la unele resurse vitale pentru populație și economie.
7. Acțiuni ce pot aduce atingere statului român și instituțiilor democratice, care conduc la
separatism, xenofobie, intoleranță și conf licte etnice și re ligioase.

16 G. Vlase, ”Elemente de geopolitică relații internaționale ” Editura Rao, București, 2012, p . 142

13
Alte surse de risc pentru securitatea României ar putea fi incertitudinea privin d evoluțiile pol itico-
militare din regiune, migrația de populație de mari proporții, izolarea României în societatea globală
bazată pe inf ormație datorită lipsei infrast ructurilor naționale.
Ca răspuns la amenințările la adresa securității naționale este necesară folosir ea unitară și
coerentă a tuturor capacităților pentru îndeplinirea obiectivelor naționale de securitate.
România își apără și promovează interesele de securitate, în principal, prin acțiuni în domeniile
de politică externă, economico -financiar ă, siguranță națională, ordine publică și apărare națională.
În domeniul politicii externe într-o perioadă în care crește permanent nevoia de cooperare
internațională, România participă în cadrul comunității statelor democratice la promovarea păcii,
asigurarea dreptu rilor omului și realizarea prosperității națiunilor.
Mod alitățile de acțiune pentru asigurarea securității naționale a României, în domeniul politicii
externe sunt:
1. Integrarea în Ali anța Nord – Atlantică, dezvoltarea de relații bilaterale privilegiate cu țările N.A.T.O.
și U.E, precum și parteneriatului strategic cu S.U.A.
2. Participarea României la procesul de realizare a independenței în Uniunea Europeană și identității
europene de securitate și apărare.
3. Susținerea dimensiunii Pan – Europene a Organizației pentru S ecuritate și Cooperare în Europa,
precum și a atribuțiilor securității democratice definite de Consiliul Europei.
4. Valori ficarea poziției geostrategice a României, prin promovarea relațiilor de bună vecinătate și
dezvoltarea unor parteneriate bi și trilaterale cu statele din regiune, inițierea și participarea la proiecte
de cooperare subregională, transfrontalieră în cadrul euroregiunilor.
5. Consolidarea și dezvoltarea unor relații privilegiate cu republica Moldova în vederea creării unui
spațiu cultural și economic comun.
6. Sprijinirea românilor pentru a participa la dinamica vieții culturale, spirituale, educaționale și
economice din țară.
7. Preocuparea constantă pentru îmbunătățirea statutului juridic și tratamentului minorităților
românești din alte state conform normelor internaționale privind drepturile persoanelor aparținând
minorităților și angajamentelor asumate pr in înțelegeri și tratate bilaterale.
8. Participarea activă la angajamente internaționale în domeniul neprofilării și controlului
armamentului.
9. Participarea la activitățile O.N.U. care au ca obiectiv menținerea păcii și a stabilității la novel global.

14
1.3. ROLUL INFORMAȚIILOR ÎN GESTIONAREA CRIZELOR POLITICO -MILITARE

”Importan ța pe care o au informațiile în raport cu orientarea primară sau de profunzime a
actorilor internaționali a fost determinantă de la începuturile istoriei, astfel că efectul distructiv generat
de insuficiența ori deformarea voită sau nu a informației pentru gestionarea afacerilor statale ori în
proiectarea acțiunilor comune ale statelor -națiuni justifică necesitatea unei tratări d istincte. Pentru a
putea trage concluzii relevante ar trebui surprinsă o plajă cât mai largă de factori și de conexiuni de
impact pentru era informatizării și tandemul său cu procesul de globalizare.
Dar lucrurile sunt mult mai încărcate de subtilitate. S e poate spune că în era globalizării și
velocității incredibile a evoluției majore la care trebuie să se raporteze decizia geostrategică informația
în sine nu mai reprezintă un ”obiect de consum” direct.
Informația per se începe să devină tot mai puțin utilizabilă în procesul de decizie, pe măsură
ce țintele informaționale cunosc o multiplicare fără precedent, iar topologia subiectelor de interes
pentru decidentul din sfera establishment -ului politico -strategic au depășit cu mult capacitatea
biologică de asimilare. Prin urmare , devine imperios necesar ca informația să fie absorbită/ consumată
într-un proces analitic pertinent și eficient, care să permită tragerea de concluzii directe în raport cu
procesul de evaluare geostrategică.
Cele mai costisitoare f otografii ale unor obiective strategice prin satelit, cele mai ascunse soft –
uri subtilizate prin hacker -ism ori probe indubitabile ale unor vulnerabilități militare sau de securitate,
indiferent de suportul pe care au fost obținute( vizual, audio sau elec tronic ) sunt inutilizabile câtă
vreme nu sunt legate de identificarea loc ului și timpului producerii lor, precum și de alte date, care
sunt, la rândul lor, indispensabile. Analiza și evaluarea devid deci acel ”dispozitiv” fără de care
informația secretă inițială nu poate fi valorificată în vederea ”asimilării” în procesul deciz ional.
În fapt, decidenții guvernamentali sunt consumatorii rezultatelor procesului analitic care, în
funcție de comandamentele strategice prestabi lite, realizează algoritmii de lucru și iterațiile prin care
se extrag concluziile pertinente, relevante, clare și la timp, conform nivelului de ambiție aflat la baza
așteptărilor.
Nici nu poate fi conceput un alt mod de operare cu informațiile în lumea contemporană, în
primul rând din cauza volumului acestora, care a atins cote imaginate doar prin teoretizare, respectiv
prin inventarea de multiplicatori gigantici. Este important să ne amintim faptul că geopoli tica modernă
a renăscut cu ajutorul informaticii.

15
Se poate pune în mod îndreptățit întrebarea dacă ar trebui să ne temem de amplificarea
volumului informațiilor care se acumulează în lume ori dacă în actualele condiții procesele esențiale
pentru progresul omenirii pot fi controlate. Răspunsul la ambele interogații considerăm că este, în
principiu, afirmativ, dar necesită unele comentarii conexe.
În primul rând, pe măsură ce volumul informației crește peste anumite limite, trierea lor devine
o operațiune curentă, substanțială și plină de riscuri. Conform unor școli în materie de informații,
operațiunea la care ne -am referit este o component a procesului analitic, așa cum este și gruparea
informațiilor după o anumită tematică, indiferent de amplitudinea inputurilor cu care se lucrează ori
de natural or, deschisă sau clasificată.”17
”Se poate spune c ă în managementul crizelor, sistemele informaționale -structuri și acțiuni –
repre zintă ochii și urechile celor care își asumă responsabilitatea gestionării și, în consecință, a
supravegherii și, într -o formă sau alta, a rezolvării crizelor. De aceea, serviciile de informații și
structurile de analiză, evaluare și prognoză a mediului in ternațional de securitate, a situațiilor
generatoare de crize și conflicte trebuie tratate cu toată atenția. Misiunea lor este extrem de dificilă,
de rezultatul acțiunii lor depinzând în cea mai mare măsură calitatea, oportunitatea și eficiența
deciziilor care se iau.
Există trei modalități importante de circulație a informației de la surse la factori de decizie, fiecare din
acestea având avantajele și dezavantajele ei.
1. Datele și informațiile ajung nemijlocit, nepreluate și neanalizate la factorul de decizi e, urmând
ca aici e să fie analizate și prelucrate ;
2. Datele suportă un proces de prelucrare, sunt transformate în informații, evaluări și prognoze,
abia apoi acestea ajungând la factorul de decizie ; combinarea celor dou ă căi, în funcție de condițiile
concrete și de cerința de informație.
Circulația datelor și informațiilor ar urma în această viziune următorul flux :

Schem ă

17 G. Vlase, ”Elemente de geopolitică relații internaționale ” Editura Rao, București, 2012, pp. 123 -124

16

Circuitul ”a” prezintă avantajul neprelucrării datelor. În acest caz, decidentul are posibilitatea
să analizeze în mod direct, nemijlocit, datele, să evalueze fără intermediari situația și să desprindă
concluzifluxul enorm de date și redundanța foarte mare, ceea ce ar putea să ducă la intoxificarea
informațională a decidentului, la un consum foarte mare de timp cu prelucra rea datelor și analize
nesemnificative și, datorită acestui fapt, la punerea lui în imposibilitatea de a desprinde cele mai juste
concluzii și de a lua decizii corecte, în timp oportun.
Circuitul ”b” oferă decidentului informații( nu date), evaluări și p rognoze, ceea ce îl ajută
direct în reprezentarea rapidă a situației, lăsându -i suficient timp pentru analiza altor factori și
elaborarea deciziei. Și a cest circuit are un dezavantaj destul de mare, în sensul că se creează
dependențe care, în anumite împre jurări, mai ales când este vorba de soluționarea crizelor, pot deveni
periculoase. Astfel, serviciul de informații respectiv, prin informațiile, evaluările și prognozele pe care
le pune la dispoziția decidentului, poate influența în mod hotărât decizia.
De aceea, pentru a evita astfel de efecte, unii decidenți preferă folosirea corespunzătoare, combinată
a celor două circuite, uneorii chiar constituirea unui compartiment separat de triere, verificare și
analiză a datelor, informațiilor, evaluărilor și progn ozelor, astfel încât eroarea care vine dinspre
sistemul de informații să fie înlăturată sau redusă la dimensiuni și determinații nesemnificative. Acest
compartiment nu se justifică totdeauna; dimpotriv ă, s-ar putea să devină un element – cheie, extrem de
puternic, în fluxul decizițional, ceea ce iarăși ar creea pericolul voluntarismului, subiectivizmului și
influenței unilaterale.
Toate elementele sistemului informațional – surse, codificare, decodificare, analiză, evaluare,
prognoză – au o mare importanță și trebuie să funcționeze ireproșabil.
Pe plan mondial, în deosebi la țările foarte dezvoltate, există tendința creșterii ponderei
elementului tehnic și al scăderii celui uman, la nivelul surselor ceea ce poate induce erori foarte grave
în sistem ul de analiză, evaluare și prognozare a fenomenului. Spre exemplu, mijloacele tehnice –
sateliții, sistemele de supraveghere și ascultare electronic e etc.- nu dau rezultate foarte bune în cazul
culegerii datelor și informațiilor despre organizațiile și rețe lele teroriste, iar implicarea sursei umane
devine riscantă și foarte costisitoare. Dar, în sistemul culegerii datelor și informațiilor din medi ile
conflictuale fără implicarea corespunzătoare a elementului uman la nivelul sursei, nu se poate.
Atacurile t eroriste de la New York și Washington din 11 septembrie 2001, ca și cele de la
Madrid din 11 martie 2004, precum și situația actuală din Irak arată că reducerea prezenței elementului

17
uman la nivelul surselor de informații face să crească enorm vulnerabilit atea sistemului de protecție
și de reacție la crize.
În concluzie formele și procedeele de acțiune informaționale vizează :
– Crearea unor surse diversificate, omniprezente, în rețele sau în sistem mozaic, care să
supravegheze permanent prin toate mijloacele, umane și tehnice, mediile conflictuale, zonele
instabile, rețelele, modurile și centrele vitale ale tero rismului, crimei organizate, traficului
transfrontalier, structurile și mediile fundamentaliste, lumea interlopă, lumea coruptă, zonele de falii
intra și inter civilizaționale, etc.
– Realizare unui flux permanent de date și informații din aceste medii și zone.
– Crearea unor filtre și sisteme puternice de protecție a surs elor și factorilor de analiză,
dezinformare, intoxicare și infl uențare.
– Optimizarea compartimentelor și structurilor de preluare a datelor, analiză, sinteză,
evaluare și prognozare și eventuala lor specializare pe zone, crize și acțiuni.
– Realizarea unor sisteme active, ofensife informaționale de dezinformare, introducere în
eroare, intoxicare, amenințare și influențare a părților aflate în conflict și a principalilor actori din
zonele de criză.
– Cucerirea și menținerea inițiativei strategi ce și supremației( umane sau tehnice) în mediul
războiului informațional. ”18
Structurile care se ocupă cu monitorizarea, supravegherea, analizarea, expertizarea deciziilor
politice și acțiunile necesare în aproape toate sistemele și procesele sociale sunt: structurile de
informa ții, celulele de criză, structuri generale și departamentale de supraveghere, monitorizare,
analiză și evaluare a situațiilor de criză , structuri de prevenție, de reacție imediată, de intrare în
normalitate prin remediere. Organismele cu preocupări în domeniul securității sunt ONU, NATO, UE
și OSCE.
De fiecare data, în funcție de criză efortul de menținere a păcii și de restabilire, impunere a păcii este
susșinut de un sprijin politico -diplomatic în vederea soluționării co nflictului și acordare de asistență
social -umanitară de refacere a vieții și activității normale.

18 G, Văduva, M., Ș., Dinu, ”Crizele politico -militare la început de mileniu ”, Editura Universității Naționale de Apărare,
București, 2005

18
1.4. METODE DE ANALIZĂ ȘI EVALUARE A CRIZELOR

Putem asemăna criza cu un fenomen meteorologic, ch iar cosmic deoarece aceasta are un
demers neliniar asemenea unui uragan în fața căruia omul este deseori neputincios.
Măsurile pe care anal iștii le iau în a stabili cauzele și a identifica soluții pentru diminuare
efectelor sunt luate în urma atât a analizei de caz prin utilizarea unor metode analitice a etapelor c rizei,
a comp enentelor sale, dar în special în urma analizei proceselor.
Modalități de studiere a crizelor și conflictelor:
– Investiga ția directă, imediată ;
– Analiza crizelor din trecut;
– Analiz ă comparativă.
Toate aceste modalități privesc atât în interiorul proceselor și fenomenelor aflate în criză, cât și în
exteriorul lor aflând informații esențiale în gestionarea crizei din perspective diferite și privind
fenomenul în ansablu l său, întregul proces.

19
CAPITOLUL II

MICRAȚIA PALESTINIENILOR ÎN EUROPA, ( ROMÂNIA)
-STUDIU DE CAZ –
EVIDENȚIERE ÎNTRE SECURITATE ȘI SIGURANȚĂ

Chiar și în acest nou secol, trăim deseori cu teama că străinii, tot mai numeroși și mai puternici,
vor ”coloniza” țara, îi vor acapara resursele și vor modifica fibra genetică a acestui popor.
Ne întrebăm, tot deseori, dacă este o teamă justificată sau nu?
În vederea răspunsului analizăm privind în trecut : din moment ce au existat mai mereu valuri
de migrație, teritorii românești aflându -se la conflu ența unor spații de migrație masivă, iar de exploatat
am fost exploatați mai mereu atât de localnici câ t și de alogeni suntem căliți.
Turcii, înainte de a ne fi prieteni și aliați, ne -au fost secole de -a rândul dușmani de moarte,
invadatori și exploatatori nemiloși. Acum tindem să îi luăm în brațe și spunem să fim selectivi cu
istoria. Dacă am tolerat huni, cumani, pecenegi, slavi, turci, greci, de ce să fim revoltați că vin acum
alte naționalități?
Este un subiect din cale-afară de ”la modă ” pentru numeroși români să se plângă de prezența
tot mai masivă a elementului islamic la noi în țară. Chiar dacă România este foarte departe de situația
unor state precum Germania și Franța, care au milioane de emigranți de sorginte musulmană proveniți
din Turcia și Magreb, avem tendința să strigăm înainte de a fi fost loviți, să ne plângem că dacă statul
nu face nimic va veni inexorabil și momentul unei invazii pașnice din partea maselor de musulmani
veniți din Sud și Est.
Remarcăm în diferite contexte de discuție isl amofobia virulentă a multor conaționali. E în mod
clar o influență occidentală asupra psihologiei românilor.
”Lumea post -Război Rece a fost una care a cunoscut un puternic dinamism politic și
conceptual în relații intern aționale. O asemenea perioadă face evident faptul că pentru studierea
relațiilor internaționale, se impune un cadru teoretic de natură a permite surprinderea schimbărilor
dramatice, iar cel constructivist pare cel mai promițător. ”19
Ipoteza pe care am urmărit -o este că pentru înțelegerea celor trei noțiuni: securitate, siguran ță,
fenomen migraționist este nevoie de recunoașterea originii lor comune în cauzalitate a socială și a
faptului că între ele există o legătură indisolubilă.

19 R., S., Ungureanu, ”Securitate, suveranitate și instituții internaționale ”, Editura Polirom, 2010, p. 204

20
Discuțiile asupra se curității face apel la sensurile folosite pentru suveranitate și a modului în
care instituțiile internaționale țin sub control fenomenul migraționist.

21
BIBLIOGRAFIE
Boambă, Eugen, ( coord), (2007), ”Criza, conflictul, r ăzboiul ”, Editura Universității Naționale,
Mircea, Mureșan, Carol I, București
Gheorghe, Văduva,

Cioculescu, Șerban, Filip, (2013) , ”Viitorul nu ia prizonieri – Cum ne putem gestiona geografia
și anxietățile colective ”, Editura Rao, București

Gheorghe, V ăduva, ( 2005), ”Crizele politico -militare la început de mileniu ”,
Mihai -Ștefan, Dinu Editura Universității Naționale de Apărare, București

Ibiș, Adrian (2013), ”Cugetări. Reflecții etice și socio -filosofice. ”, Editura
Pansofia, București

Sava , Ionel, Nicu ( 2003), ”Extinderea NATO. Puncte de stabilitate și securitate către
Est”, Institutul Social Român , București

Zamfir, Cătălin, ( 1998), ”Dicționar de sociologie ”, Editura Babel, București
Vlăsceanu, Lazăr

** Rev. ”Observatorul militar ” nr.10/ 8 -14 martie 2017
*** subiecte.citatepedia.ro/despre.php?s=națiuni
*** http://www.cpcs.ro/noutati.php

22
ANEXĂ – MIC DICȚIONAR
Stat- fenomen istoric, concept filosofic universal ; comunitate uman ă- politică suverană ; societate
uman ă agregată în diverse forme ; fenomen specific modern; rela ție stabilă între o comunitate și un
teritoriu ; caracteristici universale specifice menținute în timp și spațiu; ansamblu de rela ții între
oameni ce presupune o putere și o conducere ierarhizat ă între oameni, reprezentarea instituțională a
voinței poporului.
Securitate – libertate în fața amenințării ; domeniul complex, ambiguu, ideologizat și dificil de
conceptualizat ; prioritate în organizarea și funcționarea societății ; produs al capacit ăților politice,
militare, economice, societale și culturale ale societății, dificil de obținut și greu de păstrat ; sarcina
principală, dar nu exclusive, a structurilor de stat; registru de urgențe publice, militare, civile și
politice, materializat în agenda pu blică; domeniul demilitarizat cu o pronun țată orientare către
aspectele civile, publice și globale ; absen ța manifestărilor și a fricii ; construcție socială subiectivă
având ca bază percepția unor date și fapte cu character obiectiv
Securitate națională – baza politicii generale a statului prin care se fundamentează teoretic și se
îndeplinesc practic măsuri în toate domeniile de activitate, cu scopul asigurării, promovării și apărării
intereselor naționale fundamentale
Siguranța națională – starea de lega litate , de echilibru și de stabilitate socio -economică și politică a
statului, în acord cu principiile și normele democratice
Cultura de securitate – abordarea instituțională modernă care promovează problematica securității ;
cunoa șterea registrului de urge nțe publice de ordin politic, militar, economic, societal și ecologic ;
totalitatea noțiunilor, ideilor și informațiilor de care dispun, la un moment dat, cetățenii statului
referitoare la valorile, interesele și necesitățile naționale de securitate, modali tate de dezvoltare a unor
atitudini, motivații și comportamente necesare apărării și protecției personale, de grup și statale, față
de vulnerabilități, factori de risc, amenințări, stări de pericol sau agresiuni potențiale, precum și
promovării lor în medi ul intern și internațional de securitate.
Educație de securitate – educație preventivă și de gestiune a noului mediu de securitate intern și
internațional , precum și a tipurilor de amenințări la adresa securității ; ansamblul de măsuri inteprinse
în mod systematic de către autorități publice și organizații neguvernamentale; modalitate prin care
noțiunile, ideile și informațiile referitoare la valorile, interesele și necesitățile naționale de securitate
sunt utilizate, în forme și prin mijloace adecvate, î n scopul formării și dezvoltării însușirilor
intelectuale, morale și comportamentale ale cetățenilor în domenii și probleme ale securității
naționale și internaționale.

23

24
Migrația internațională te mporară de lungă durată pe sexe
și grupe de vârstă, în anul 2015
Date provizorii

Grupa de vârstă Imigranți Emigranți
Masculin Feminin Masculin Feminin
0-4 2787 2537 5433 4010
5-9 3439 3550 4602 3449
10-14 2988 2696 4204 3014
15-19 2425 2169 6419 5285
20-24 5845 5519 15585 15188
25-29 10733 9726 17918 15057
30-34 10395 7909 12267 8542
35-39 10570 6298 10075 7873
40-44 7000 5055 7244 7852
45-49 5174 4413 5150 7962
50-54 3126 3331 2556 5367
55-59 2586 3341 1899 4240
60-64 1479 2063 1078 2297
65-69 622 846 536 963
70-74 195 405 230 480
75-79 55 153 159 281
80-84 25 51 51 119
85-89 5 16 18 44
90-94 5 2 5 9
95-99 0 0 3 0
100 ani și peste 0 0 2 0