Modulul 1. CONCEPTUL DE MARKETING [620445]

Modulul 1. CONCEPTUL DE MARKETING

Timpul necesar pentru studiu: 300 minute
Obiective educa ționale:
În urma parcurgerii acestui modul ve ți ști:
– definirea marketingului și a etapelor evolu ției sale;
– explicarea avantajele oferite de marketing compar ativ cu alte orient ări;
– descrierea rolului și a func țiilor de baz ă ale marketingului;
– enumerarea celor mai importante institu ții și organisme interne și interna ționale de
marketing;
– clasificarea domeniilor de specializare ale marke tingului.

Cuvinte cheie:
– marketing, marketing tradi țional, marketing modern, necesit ăți, cerere, schimb, pia ță ,
func ție premis ă, func ție de mijloc, func ție obiectiv, func ție de marketing, marketing
stimulativ, remarketing, demarketing, contramarketi ng.

Cuprinsul modulului:
1.1. Esen ța marketingului.
1.2. Apari ția și dezvoltarea marketingului.
1.3. Domeniile și specializarea marketingului.
1.4. Nevoia de marketing în economia modern ă
Întreb ări de autoevaluare
Studii de caz
Rezumat

EXPUNEREA DETALIATĂ A TEMEI

1.1. Esen ța marketingului

1.1.1. Conceptul de marketing

Termenul de „marketing” este de un cuvânt de origin e anglo-saxon ă provenind din
verbul englezesc „ to market” care înseamn ă a vinde, a cump ăra, a realiza schimburi pe pia ță .
Marketingul este o no țiune cu caracter complex și cu o utilizare larg ă interna țional ă. Acesta se
refer ă la realizarea unui produs începând cu concep ția și pân ă la producerea lui efectiv ă,
precum și la vânzarea, promovarea și distribu ția produsului pornind de la cunoa șterea nevoilor
consumatorilor și având ca scop satisfacerea superioar ă a acestora.
Dic ționarul enciclopedic al limbii române define ște marketingul ca fiind: „ansamblul
activit ăților (procedeelor) prin care produc ția este orientat ă și adaptat ă cererilor prezente și
viitoare ale consumatorului, pentru satisfacerea in tegral ă, la locul și timpul dorit, cu m ărfurile
cerute de acesta, în condi țiile rentabilit ății întreprinderii produc ătoare sau comerciale.”
Marketingul nu trebuie confundat cu activitatea de vânzare desfasurat ă de firm ă. În
vechea concep ție comercial ă, toate eforturile organiza ției erau îndreptate spre sprijinirea
desfacerii, a tot ceea ce producea firma. Marketing ul are îns ă menirea s ă ofere recomand ări
referitoare la produsul potrivit consumatorilor, mo dalitatea de a ajuge la ace știa precum și
cantitatea necesar ă de produse, prin coordonarea tuturor func țiilor ce privesc direct sau
indirect consumatorul, cu scopul final de a aduce f irmei profiturile previzionate. Marketingul
nu trebuie identificat nici cu studierea cererii de consum nici cu studierea pietei, aceastea fiind
doar subdiviziuni ale cercet ărilor specifice pe care activitatea de marketing le presupune.
O parte important ă a ac țiunilor de marketing este concentrat ă nu asupra
consumatorilor ci asupra firmelor care ac ționeaz ă pe o anumit ă pia ță . Dac ă ini țial firmele erau
preocupate cu prec ădere de problemele legate de fabricarea produselor, evolu ția complexă a
pie ței a determinat o restructurare a priorit ăților, punându-se accent pe studierea pie ței, a
cererii și ofertei. Dezvoltarea marketingului a ap ărut odat ă cu în țelegerea necesit ății
organiz ării eficiente a firmei pentru a asigura o corela ție corespunz ătoare între produc ție,
ofert ă și cerere.
De-a lungul timpului, în evolu ția sa de peste 100 de ani, marketingul a parcurs dou ă
etape :

a) marketingul tradi țional – etap ă în care acesta era considerat un auxiliar al
produc țieii contribuind la vânzarea și promovarea produselor, iar a doua etap ă este cea a
b) marketingului modern – care presupune o concep ție total diferit ă de cea
tradi țional ă, marketingul fiind cel care hot ărăș te cum, ce, când și unde s ă se vând ă un anumit
produs. În acest sens este relevant ă opinia lui Peter Drucker care spunea: „Obiectivul
activit ății de marketing este acela de a face vânzarea de pr isos. Scopul este de a-l cunoa ște și
de a-l în țelege pe client atât de bine încât produsul sau ser viciul s ă se potriveasc ă cu nevoile
sale … și s ă se vând ă singur.”
De asemenea, marketingul modern a fost definit și de Philip Kotler care consider ă c ă
marketingul reprezint ă „totalitatea activit ăților umane orientate în direc ția satisfacerea
nevoilor și dorin țelor consumatorului prin intermediul procesului sch imbului”.
O alt ă defini ție relevant ă a marketingului este dat ă de J.C. Levinson care spune c ă:
„Marketingul înseamn ă absolut tot ceea ce- ți poate ajuta s ă promovezi o afacere din
momentul conceperii ei, ca atare, pân ă în momentul în care produsul sau serviciul oferit este
cump ărat și, mai mult, pân ă când clientul devine dependent de tine și te frecventeaz ă cu
regularitate.”
Asocia ția American ă de Marketing agreeaz ă definirea marketingului ca „totalitate a
proceselor de planificare și executare a concep ției, de stabilire a pre țului, de promovare și
distribu ție a ideilor, bunurilor și serviciilor pentru a crea schimburi care satisfac scopurile
indivizilor și organiza țiilor”.
Ca proces managerial, marketingul îi ofer ă firmei posibilitatea s ă-și conceap ă, s ă-și
organizeze și s ă-și desf ăș oare activitatea de marketing aceasta aleagând într e urm ătoarele
alternative strategice :
– orientarea spre produc ție – este o solu ție pe termen scurt fiind utilizat ă în cazul în
care cererea este mai mare decât oferta sau costuri le de produc ție și desfacere sunt ridicate,
situa ții care impun cre șterea produc ției;
– orientarea spre produs – poate fi o alternativ ă viabil ă pe termen scurt dar exist ă riscul
unei capcane: îmbun ătățirea continu ă a esteticii și a performan țelor produsului sc ăpând din
aten ție solicit ările și nevoile consumatorilor;
– orientarea spre vânz ări – este o solu ție potrivit ă tot pentru perioade restrânse fiind o
strategie folosit ă doar pentru crearea de consumatori nu pentru fidel izarea acestora; este o
strategie potrivit ă pentru produc ătorii de bunuri de folosin ță îndelungat ă ( mobilier,
electrocasnice, etc.) ai c ăror cump ărători nu solicit ă produsul la intervale mici de timp;

– orientarea de marketing – presupune un anumit mod de gestionare a resurselor firmei
care are ca finalitate studierea nevoilor și cerin țelor unei anumite pie țe și satisfacerea lor;
– orientarea spre un marketing social – este superi oar ă din punct de vedere conceptual
strategiei anterioare con ținând o completare esen țial ă: toate activit ățile de marketing se
desf ăș oar ă numai cu protejarea atât a consumatorului cât și a mediului economico – social în
care firma activeaz ă.
Marketingul este o disciplin ă integratoare care plaseaz ă consumatorul în centrul
activit ății firmei. Orientarea spre marketing a unei firme e ste condi ția esen țial ă a existen ței și
func țion ării eficiente a unei firme moderne, orientare care este caracterizat ă de trei
tr ăsături fundamentale :
– orientarea spre consumator, spre client; aceast ă orientare este un fapt demonstrat
atunci când firma face eforturi pentru a afla care sunt nevoile clien ților s ăi înainte de a decice
ce s ă produc ă și cum s ă vând ă;
– focalizarea scopurilor; firma nu trebuie s ă piard ă din vedere obiectivul final al
activit ății – asigurarea profitabilit ății firmei – dar și obiectivele secundare, derivate ale
obiectivelor principale;
– efortul integrat care presupune concentrarea acti vit ăților tuturor departamentelor
firmei spre satisfacerea nevoilor clientului, marke tingul reprezentând orientarea spre
consumator a întregii firme, nu numai a departament ului specific.
Orientarea de marketing a unei firme moderne scoate în eviden ță tr ăsăturile acesteia :
– receptivitate fa ță de cerin țele pie ței și adaptarea rapid ă la toate solicit ările acesteia;
– abordarea știin țific ă a mediului în care se desf ăș oar ă activitatea firmei;
– inventivitatea și spiritul creator;
– maximizarea eficien ței economice;
– crearea unei viziuni unitare asupra tuturor aspec telor vie ții economico-sociale.

1.1.2. Rolul și func țiile marketingului

Este incontestabil rolul marketingului în economia de pia ță , el fiind liantul care une ște
cele dou ă func ții fundamentale ale societ ății: produc ția și consumul. De asemenea,
marketingul este cel care direc ționeaz ă întreaga activitate economic ă spre satisfacerea
nevoilor și dorin țelor consumatorilor. Marketingului îi revine rolul de a asigura informa țiile
necesare cunoa șterii pie ței conectând capacit ățile tehnologice ale firmei la cerin țele

cump ărătorilor poten țiali. În acela și context, marketingul este cel care permite stabil irea unor
leg ături de credibilitate între firm ă și mediu, leg ături absolut necesare pentru succesul unei
afaceri.
Rolul marketingului este foarte bine pus în eviden ță de func țiile sale. Pe aceast ă tem ă
speciali știi din domeniu au și acum controverse. De exemplu, R. Markin consider ă c ă
marketingul are nou ă func ții: vânzarea, cump ărarea, transportul, depozitarea, standardizarea,
dozarea, finan țarea, asumarea riscului și ob ținerea de informa ții.
E.J. McCarthy consider ă func țiile enumerate de Markin ca fiind func ții universale și le
grupeaz ă în trei grupe, astfel:
1. – func ții care implic ă transferul titlului de proprietate: vânzarea și cump ărarea unui
produs sau serviciu;
2. – func ții care implic ă distribu ția fizic ă; acestea se refer ă la transportul și depozitarea
produselor;
3. – func țiile care le faciliteaz ă pe primele dou ă: standardizarea, dozarea, finan țarea,
asumarea riscului și ob ținerea de informa ții.
O alt ă p ărere legat ă de func țiile marketingului este exprimat ă de domnul profesor
M.C. Demetrescu care este considerat p ărintele marketingului în România.
M.C. Demetrescu a considerat c ă marketingul are dou ă func ții :
1. – atragerea cererii – care este legat ă de produsul în sine, de pre țul lui și de
modalit ățile de promovare ale acestuia;
2. – satisfacerea cererii care se realizeaz ă prin intermediul distribu ției fizice a
produsului, precum și a logisticii.
Cercet ătorii din domeniu au ajuns la un consens în ceea ce prive ște func țiile generale
ale marketingului, acestea considerându-se a fi urm ătoarele:
1. – func ția premis ă – const ă în investigarea pie ței și a necesit ăților de consum, aceasta
fiind punctul de plecare a întregii activit ăți de marketing;
2. – func ția de mijloc – care presupune conectarea firmei la mediul socio-economic;
prin intermediul ei se asigur ă mobilizarea resurselor firmei cu scopul satisfacer ii într-un mod
cât mai fidel a nevoilor consumatorilor;
De asemenea, exist ă dou ă func ții obiectiv :
– satisfacerea superioar ă a nevoilor și dorin țelor consumatorului, define ște mijlocul
prin intermediul c ăruia se atinge finalitatea activit ății firmei
– maximizarea eficien ței economice care duce la atingerea obiectivului fi nal al
activit ății firmei.

Problema care a intervenit a fost aceea a integr ării marketingului în sistemul func țiilor
firmei, firma fiind constituit ă ca un sistem complex, cu func ții proprii. Este recunoscut faptul
că firma are cinci func ții: de cercetare – dezvoltare, de produc ție, comercial ă, financiar –
contabil ă și func ția de personal. Solu ția acestei probleme a fost oferit ă de practic ă prin
definirea func ției de marketing, func ție cu rol integrator în raport cu celelalte func țiuni ale
firmei. Aceast ă func ție asigur ă o integrare a func țiilor marketingului cu cele ale firmei astfel
încât s ă se ob țin ă o armonizare a aplic ării acestora în scopul ob ținerii finalit ății economice și
sociale a activit ății firmei.
Prin urmare, func ția managerial ă a marketingului este o func ție integrat ă care
contribuie la suprapunerea nevoilor clien ților firmei cu scopurile acesteia prin intermediul
schimburilor.
În concluzie, marketingul este deci, un concept org aniza țional, un ansamblu de
metode, procedee și tehnici de cercetare, analiz ă, previziune și control, dar și de organizare și
promovare în firm ă a unui spirit de cunoa ștere și anticipare a schimb ărilor permanente care
intervin în concep țiile și atitudinile cump ăratorilor, în preferin țele și aspira țiile acestora.

1.1.3. Locul marketingului în familia știin țelor economice

În evolu ția definirii no țiunii de marketing s-au parcurs trei perioade, în c are s-a
încercat catalogarea lui. La început marketingul er a considerat un demers știin țific, apoi a
intervenit o a doua faz ă caracterizat ă de controverse pe tema: marketingul este o art ă sau o
știin ță ?
În ultima faz ă, marketingul a fost integrat în categoria știin țelor, fiind o știin ță cu
caracter interdisciplinar. Caracterul de multidisci plinaritate a ap ărut datorit ă utiliz ării unor
instrumente știin țifice împrumutate din diferite știin țe, ca de exemplu: matematica, economia,
psihologia, sociologia, ergonomia, etc.

1.2. Apari ția și dezvoltarea marketingului

Marketingul are o istorie relativ scurt ă fiind legat de secolul al XX-lea f ără îns ă a se
ajunge la un consens clar referitor la anii apari ției lui. Dar, primele elemente de marketing au
ap ărut la începutul anilor 1900 în Statele Unite ale A mericii. De atunci pân ă la jum ătatea

secolului marketingul a parcurs faza de dezvoltare denumit ă tradi țional ă. Dup ă anul 1950,
marketingul intr ă în dezvoltarea sa modern ă.
La rândul s ău marketingul tradi țional a parcurs o etap ă de dezvoltare extensiv ă,
caracterizat ă de crearea primelor mijloace și tehnici de lucru și o a doua etap ă denumit ă etapa
intensiv ă în care au fost perfec ționate aceste instrumente de lucru și au fost create altele noi,
mai eficiente.
Marketingul modern a fost etapizat pe decenii ale s ecolului pornind din 1950 și pân ă
în prezent.
De asemenea, o clasificare cronologic ă ale etapelor de evolu ție a marketingului a fost
realizat ă de Robert L. King aceasta delimitând:
– etapa orient ării spre produc ție cuprins ă între anii 1900 și 1930 corespunz ătoare
etapei de dezvoltare extensiv ă a marketingului tradi țional;
– etapa orient ării spre vânz ări delimitat ă în timp între anii 1930 și 1950 asimilat ă ca
perioada de dezvoltare intensiv ă a marketingului tradi țional;
– etapa marketingului modern care debuteaz ă odat ă cu anul 1950.
Perfec ționarea marketingului în faza sa modern ă s-a realizat pe mai multe planuri, și
anume:
– extinderea func țiilor de marketing în cadrul firmei;
– adaptarea marketingului la crizele economice și la transform ările politice, sociale și
culturale care caracterizeaz ă aceast ă etap ă;
– dezvoltarea marketingului interna țional, interna ționalizarea activit ății unei firme
impunând adaptarea marketingului la acest curent;
– pătrunderea marketingului în noi sectoare de activita te, cum ar fi: prest ările de
servicii, comer țul, mass media, etc.
Faptul c ă începuturile marketingului apar țin unei ță ri dezvoltate din punct de vedere
economic iar perfec ționarea lui ulterioar ă a fost mai pregnant ă tot în ță rile cu economiii
puternice au dus la concluzia c ă abunden ța de produse și servicii precum și cre șterea
dificult ăților legate de vânzarea acestora au fost motivele c are au stimulat dezvoltarea
marketingului.
Dar, cauzele concrete care au dus la apari ția marketingului au fost:
– abunden ța de bunuri și servicii oferite consumatorilor;
– dinamismul social – economic care caracterizeaz ă epoca noastr ă și în special
perioada postbelic ă.

Dezvoltarea și perfec ționarea actual ă a marketingului este o consecin ță a schimb ărilor
care au intervenit în mediul social, politic, cultu ral, tehnologic și economic. Se consider ă c ă
exist ă cinci factori care au determinat dezvoltarea marketingulu i de la apari ția lui și pân ă
în prezent. Ace știa sunt:
– rafinarea consumatorilor, ace știa având necesit ăți și dorin țe tot mai sofisticate;
– concuren ța între firme și organiza ții care a devenit tot mai acerb ă;
– pierderea contactul permanent între produc ător și consumator;
– structura și modul de organizare tot mai complex al firmelor și organiza țiilor;
– schimb ările rapide intervenite în mediul firmei.
Marketingul s-a dezvoltat prin instrumentele sale d e lucru. Acestea au fost propagate
prin intermediul organiza țiilor și asocia țiilor de profil. Astfel, în România cea mai veche și
mai important ă asocia ție care se ocup ă de marketing este AROMAR , care s-a înfiin țat în
1971.
La nivel european, cea mai prestigioas ă asocia ție este ESOMAR (European Society
for Opinion and Marketing Research). În 1962 a fost înfiin țat ă ”Federa ția Interna țional ă de
Marketing” (I.M.F.) la care România este afiliat ă din anul 1976.
Dar, cea mai veche și cea mai prestigioas ă asocia ție este A.M.A. (American Marketing
Asociation) care a fost constituit ă în anul 1937. Una din „armele” acestei asocia ții este revista
de renume ”Journal of Marketing” care public ă și azi nout ăți ale teoriilor și concep țiiloe de
marketing.
În țara noastr ă termenul de marketing a ap ărut în deceniul al VI-lea al secolului XX. În
perioada comunist ă no țiunile de marketing au fost propagate sub alte denu miri mai mult sau
mai pu țin potrivite urmând ca dup ă Revolu ție termenul și no țiunile specifice s ă fie preluate ca
atare din ță rile occidentale.

1.3. Domeniile și specializarea marketingului

Utilizarea marketingului în cele mai multe domenii ale vie ții sociale, culturale,
economice, politice, etc., a scos în eviden ță o tr ăsătur ă de baz ă a acestuia, și anume
universalitatea . Aceast ă tr ăsătur ă este sus ținut ă de urm ătoarele argumente:
1. pătrunderea lui în toate sectoarele de activitate atâ t economice cât și neeconomice;
2. pătrunderea și aplicarea principiilor lui în economii aflate în diferite stadii de
dezvoltare;

3. pătrunderea lui în orice tip de economie – atât în ță rile cu economie de pia ță cât și
în cele cu economie centralizat ă.
Evolu ția pe care a parcurs-o marketingul a determinat spe cializarea sa atât în raport cu
func țiile firmei cât și dup ă natura bunurilor și serviciilor realizate sau prestate de aceasta.
O clasificare a specializ ărilor pe care le are marketingul în acest moment se poate
realiza punând în eviden ță o serie de criterii de clasificare.
Astfel, un prim criteriu este cel al profilului act ivit ății economice, criteriu dup ă care
marketingul este divizat în
– marketingul bunurilor de produc ție denumit și marketing industrial;
– marketingul bunurilor de consum;
– marketingul serviciilor.
Acestea sunt doar grupele mari de clasificare, dar specializarea marketingului s-a
extins și în l ățime și în adâncime ap ărând astfel: marketingul produc ției agricole (marketing
agricol), marketingul agroalimentar, marketingul tu rismului, marketing financiar, etc.
Dup ă criteriul geografic specializarea marketingului a dus la apari ția a dou ă ramuri:
– marketing intern și
– marketing interna țional în cadru c ăruia s-au conturat domenii de specializare
referitoare la importuri și exporturi precum și un marketing multina țional specific firmelor cu
activitate multina țional ă.
De asemenea, în perioada actual ă se delimiteaz ă tot mai pregnant marketingul global,
apanaj al firmelor transna ționale care abordeaz ă propria pia ță de desfacere ca pe o combinare
a mai multor pie țe na ționale.
Un al treilea criteriu de clasificare se refer ă la nivelul de organizare asupra c ăruia sunt
aplicate principiile marketingului. Din acest punct de vedere exist ă:
– micromarketing care se refer ă la activitatea de marketing desf ăș urat ă la nivelul
firmei, a organiza ției, și
– macromarketing, domeniu cu aplicabilitate la nive l na țional sau chiar interna țional.
Urm ătoarea clasificare se realizeaz ă dup ă criteriul sarcinilor pe care le are în vedere
firma, dup ă care marketingul este:
– marketing stimulativ – aplicabil în cazul unei ce reri inexistente care trebuie creat ă;
– marketing conversional – pentru o cerere care tre buie reorientat ă, modificat ă;
– marketingul dezvolt ării – pentru o cerere care trebuie revigorat ă, dezvoltat ă;
– remarketingul – utilizat pentru o cerere ezitant ă;
– demarketingul – operant în cazul unei cereri exce sive care trebuie temperat ă;

– contramarketingul – aplicabil cererii de bunuri c u un nivel ridicat de nocivitate,
cerere care trebuie diminuat ă.
Un ultim criteriu clasific ă marketingul în func ție de strategiile de marketing utilizate
de firme și organiza ții. Astfel, au fost puse în eviden ță urm ătoarele tipuri de strategii:
– marketing nediferen țiat – care const ă în introducerea pe pia ță a unui singur produs
propriu, cu scopul de a atrage to ți consumatorii, obiectiv realizat prin intermediul unui
program de marketing unic;
– marketing diferen țiat – care presupune introducerea pe pia ță a mai multor produse
proprii diferite, adresate unor segmente diferite d e consumatori, cu ajutorul unor programe de
marketing specifice fiec ărui segment;
– marketing concentrat – care se realizeaz ă prin concentrarea tuturor eforturilor firmei
asupra unuia sau mai multor segmente de pia ță considerate esen țiale.
Cu toate c ă specializarea a determinat apari ția unui num ăr important de domenii ale
marketingului aceasta nu afecteaz ă unitatea lui datorit ă faptului c ă nu întotdeauna delimit ările
dintre tipuri nu sunt suficient de evidente și de conving ătoare și de asemenea, acestea nu sunt
exclusive.
Cu toate domeniile noi de marketing care au ap ărut și care satisfac activit ățile
specifice fiec ăruia dintre ele este foarte important de pus în evi den ță tendin țele pe care le
manifest ă marketingul în perioada actual ă. Din acest punct de vedere tot mai mul ți speciali ști
sunt de acord cu faptul c ă:
– marketingul trebuie reorientat spre aspectele str ategice, spre cercetarea aspectelor
legate de concuren ță ;
– schimbul de m ărfuri și servicii trebuie privit ca un act bidirec țional, cu un accent
crescut pe negociere;
– luarea mai atent ă în considerare a factorului timp și a riscurilor care decurg din
aceast ă optic ă, mai mult decât a aspectului maximiz ării profitului;
– este necesar ă l ărgirea responsabilit ăților specialistului de marketing spre latura
inova ției și dezvolt ării produsului.
Ca urmare, se preconizeaz ă c ă firma viitorului trebuie s ă promoveze un marketing
orientat spre cunoa șterea urm ătoarelor direc ții:
– integrarea clientului în procesul de proiectare a l produsului;
– adoptarea unei concep ții de ni șă – presupune exploatarea la maxim a experien țeii
acumulate de firm ă, a canalelor și pie țelor cu care lucreaz ă identificând segmente noi de
consumatori, înc ă neabordate;

– perfec ționarea infrastructurii furnizorilor, distribuitori lor și consumatorilor elemente
care contribuie la cre șterea reputa ției firmei și la punerea în valoare a posibilit ăților sale
tehnologice.

Întreb ări de autoevaluare
1. Care este defini ția marketingului?
2. Care sunt etapele evolu ției marketingului?
3. Care sunt orient ările marketingului?
4. Enumera ți func țiile marketingului.
5. Care au fost cauzele apari ției marketingului?
6. Argumenta ți universalitata marketingului.
7. Care sunt tipurile de marketing?

Studii de caz
1. Marketingul este esen țial pentru func ționarea firmelor. Pornind de la una din
defini țiile marketingului, de exemplu: ”Marketingul este a ctivitatea comercial ă care dirijeaz ă
fluxul de bunuri și servicii de la produc ător c ătre consumator/utilizator”, identifica ți dac ă
marketingul este o activitate orientat ă spre clien ți sau nu.
Argumenta ți

2. Ast ăzi no țiunea generic ă de marketing încorporeaz ă tot ceea ce poate folosi la
promovarea unei afaceri din momentul conceperii ei și pân ă când produsul ajunge la ultimul
cump ărător care mai avea nevoie de el. Baza conceptual ă a marketingului se extinde
fulger ător pe un întreg spectru de preocup ări, de genul: pia ță , produs, pre ț, distribu ție,
publicitate, promovare, etc.
Care ar fi orientarea de marketing a unei firme mo derne, precum și tr ăsăturile acesteia.
Da ți un exemplu concret.

Rezumat
Asocia ția American ă de Marketing agreeaz ă definirea marketingului ca „totalitate a
proceselor de planificare și executare a concep ției, de stabilire a pre țului, de promovare și
distribu ție a ideilor, bunurilor și serviciilor pentru a crea schimburi care satisfac scopurile
indivizilor și organiza țiilor”.
Orientarea spre marketing a unei firme este condi ția esen țial ă a existen ței și
func țion ării eficiente a unei firme moderne, orientare care este caracterizat ă de trei tr ăsături
fundamentale: orientarea spre consumator, spre clie nt, focalizarea scopurilor și efortul integrat
care presupune concentrarea activit ăților tuturor departamentelor firmei spre satisfacer ea
nevoilor clientului, marketingul reprezentând orien tarea spre consumator a întregii firme, nu
numai a departamentului specific.
M.C. Demetrescu a considerat c ă marketingul are dou ă func ții: atragerea cererii și
satisfacerea acesteia, existâmd și dou ă func ții obiectiv: satisfacerea superioar ă a nevoilor și
dorin țelor consumatorului și maximizarea eficien ței economice.
Caracterul de multidisciplinaritate a ap ărut datorit ă utiliz ării unor instrumente
știin țifice împrumutate din diferite științe, ca de exemplu: matematica, economia, psihologia,
sociologia, ergonomia, etc.
Cauzele concrete care au dus la apari ția marketingului au fost: abunden ța de bunuri și
servicii oferite consumatorilor și dinamismul social – economic care caracterizeaz ă epoca
noastr ă și în special perioada postbelic ă.
O clasificare a specializ ărilor pe care le are marketingul în acest moment se poate
realiza punând în eviden ță mai multe criterii de clasificare.

Bibliografie
1. Pop, D.; Ro șca, D.– Marketing.Note de curs , Editura Universit ății din Oradea, 2010;
2. Kotler, Ph. – Managementul marketingului , Editura Teora, Bucure ști, 2005;
3. Kotler , Ph. Armstrong, G. Saunders, J. Wong, V. – Principiile marketingului , Edi ția
European ă, Editura Teora, Bucure ști, 2007;