INTRODUCERE 4 CAPITOLUL I . ABORDĂRI TEORETICO -CONCEPTUALE PRIVIND CHELTUIELILE ÎNTREPRINDERII 1.1. Determinarea e senței și conținutul ui… [620425]

3
CUPRINS:

INTRODUCERE 4
CAPITOLUL I . ABORDĂRI TEORETICO -CONCEPTUALE PRIVIND
CHELTUIELILE ÎNTREPRINDERII
1.1. Determinarea e senței și conținutul ui conceptului d e cheltuieli 6
1.2. Tipologia cheltuielilor întreprinderii 10

CAPITOLUL II. CARACTERISTICA ORGANIZATORICĂ ȘI
ECONOMICO -FINANCIARĂ A S.R.L. „ ET CETERA WINE ”
2.1. Prezentarea generală a S ocietății cu Răspundere Limitată „ET CETERA
WINE” 23
2.2. Analiza activității economico -financiar e desfășurată de întreprinderea „ET
CETERA WINE” S.R.L. în perioada anilor 2015-2017 33

CAPITOLUL III. MODALITĂȚI DE OPTIMIZARE A
CHELTUIELILOR ÎN CADRUL S.R.L. „ ET CETERA WINE ”
3.1. Metode de optimizare a cheltuielilor întreprinderii 47
3.2. Posibilități de reducere și optimizare a cheltuielilor în cadrul S.R.L. „ ET
CETERA WINE ” 52

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI 56
BIBLIOGRAFIE 59
ANEXE 61
DECLARAȚIA PE PROPRIA RĂSPUNDERE

4
INTRODUCERE
Într-un mediu concurențial acerb și condiții economice din ce în ce mai dificile , provocările
la care sunt supuse întreprinderile sunt legate , în cea mai mare parte, de supraviețuire și de
capacitatea acestora de a rezista în condițiile unei puteri de cumpărare din ce în ce mai reduse a
populației, de majorare a prețurilor la materiile prime, de majorare a anumitor taxe ș.a.
În asemenea c ontext, realizarea obiectivelor primordiale ale managementului întreprinderii
privind valorificarea eficientă a resurselor, obținerea profitului scontat, sporirea capacității
concurențiale, creșterea valorii pe piață, sporirea imaginii și atractivității în treprinderii, este direct
condiționată de nivelul cheltuielilor pe care le suportă aceast a în procesul desfășurării activității
economice.
Analiza cheltuielilor întreprinderii este deosebit de importantă în activitatea de gestiune și
control, deoarece evid ențiază impactul alocării și utiliz ării resursel or (materiale, umane, financiare)
asupra performanțelor întreprinderii. Mai mult decât atât, o ptimizarea nivelului cheltuielilor sau
chiar reducerea lor , acolo unde este posibil, fără a afecta calitatea produ selor și condițiile de
desfășurare a activității, constituie obiective prioritare ale managementului firmelor .
Prin urmare, cunoașterea și analiza principalelor categorii de cheltuieli și costuri, este o
necesitate primordială pentru managementul întrepri nderii , deoarece acesta trebuie să identifice
categoriile de cheltuieli asupra cărora ar putea influența în direcția diminuării lor.
Reieșind din cele menționate, actualitatea temei de cercetare privind identificarea
modalităților de optimizare a chel tuielilor în cadrul întreprinderilor autohtone este evidentă.
Scopul lucrării constă în studierea esenței, conținutului și tipologiei cheltuiel ilor
întreprinderii, precum și identificarea unor modalități de optimizare și minimizare ale acestora în
cadrul î ntreprinderilor autohtone.
Scopul propus a impus formularea și realizarea următoarelor obiective :
studierea conceptului de cheltuieli, a esenței și conținutului acestora ;
clasificarea cheltuielilor întreprinderii după diverse criterii;
identificarea unor de optimizare a cheltuielilor în cadrul întreprinderii ;
evidențierea posibilităților și rezervelor interne de minimizare a cheltuielilor
întreprinderii „ ET CETERA WINE ” S.R.L.
Suportul metodologic și teoretic al tezei. Drept fundament teoretic al tezei au servit
lucrările autorilor autohtoni și a celor din România, în materie de teorie economică, diagnostic
economico -financiar și gestiune a firmei.

5
Baza informațională a tezei o constituie situațiile financiare ale întreprinderii „ ET
CETERA WINE ” S.R.L . pentru anii 201 5-2017.
Scopul și obiectivele propuse spre a fi realizate, au determinat structura lucrării care
cuprinde : introducere, trei capitole, concluzii și recomandări , bibliografie, anexe.
În „Introducere” este argumentată actualitatea temei de studiu, sunt formulate scopul și
sarcinile care urmează a fi reflectate, structura și conținutul succint al capitolelor.
În Capitolul I intitulat „Abordări teoretico -conceptuale privind cheltuielile întreprinderii”
– sunt reflectate diferite abordări ale concept ului de cheltuieli, costuri și consumuri, precum
studierea tipologia cheltuielilor întreprinderilor, în dependență de diverse criterii de clasificare .
În Capitolul II „ Caracteristica organizatorică și economico -financiară a S.R.L. „ ET
CETERA WINE ” este expusă prezentarea generală a S.R.L. „ET CETERA WINE” și este efectuată
analiza activității economico -financiare a acesteia în perioada 2015 -2017, întrucât a servit ca obiect
de cercetare în cadrul temei studiate .
Capitolul III „ Modalități de optimi zare a cheltuielilor în ca drul S.R.L. „ ET CETERA
WINE ” reflectă descrierea unor metode de optimizare a cheltuielilor în cadrul întreprinderii și
identificarea și evaluarea rezervelor interne de diminuare a cheltuielilor întreprinderii „ ET
CETERA WINE ” S.R. L., în vederea sporirii eficienței activității economice desfășurate.
La „Concluzii și recomandări ” sunt prezentat e principalele concluzii ale lucrării și sunt
trasate propuneri de optimizare și diminuare a cheltuielilor și costului de producție în cadrul
întreprinderii „ET CETERA WINE ” S.R.L.
Cuvinte – cheie: cost, cheltuieli, consumuri, cheltuieli ale activității operaționale, costul
vânzărilor, cheltuieli directe și indirecte , cheltuieli fixe și variabile etc.

6
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICO -CONCEPTUALE PRIVIND
CHELTUIELILE ÎNTREPRINDERII
1.1. Determinarea e senței și conținutul ui conceptului de cheltuieli
Desfășurarea oricărei activități economice este condiționată de un consum de resurse
economice, indiferent de natura acestora (materiale, umane sau financiare), exprimate valoric prin
cheltuieli. Iar funcționarea eficientă a întreprinderii într -un mediu concurențial, a cărui dominantă
economică o constituie caracterul limitat al resurselor, necesită gestionarea eficientă a cheltuielilor
care să g enereze rezultatele scontate . Un rol important, în acest sens, revine determinării și analizei
cheltuielilor și costurilor care trebuie să furnizeze managerilor informații necesare pentru a -i ghida
în luarea deciziil or strategice .
Analiza cheltuielilor con stituie un instrument important în evaluarea performanțelor
întreprinderii. Investigarea lor sistematică permite înțelegerea mecanismului de formare a
rezultatelor întreprinderii în funcție de volum, structura și tendințele diferitelor categorii de
consumu ri [16, accesat la 13.12.2018] .
Indiferent de mărime și tipul de activitate, pentru orice întreprindere există anumite reguli și
constrângeri comune: pentru a produce trebuie instalați factori de producție care nu sunt în cantități
nelimitate și nici gratu iți și, de aceea, trebuie folosiți cât mai eficient. Pentru a supraviețui și a se
dezvolta afacerea trebuie să fie rentabilă, ceea ce impune o gestionare eficientă a acestora [Botnari
N., 2008, p.151].
Așadar, oricare ar fi tipul de activitate ales, chelt uielile sunt inevitabile. Cheltuielile ce apar
la începutul activității unei întreprinderi sunt atât cheltuieli curente, legate de achiziționarea
stocurilor, plata salariilor ș. a, cât și cheltuieli pentru realizarea investițiilor strict necesare relansări i
afacerii. În perioadele următoare, întreprinderea este în căutarea unor surse de finanțare pe termen
lung, căci apariția profitului le permite, deja, acoperirea cheltuielilor curente. În perioada dezvoltării
depline, întreprinderea urmărește maximum de p rofit justificat prin potențialul productiv și
comercial dobândit. Apariția cheltuielilor este determinată, în această perioadă, de necesitatea
retehnologizării întreprinderii ca urmare a uzurii morale și fizice, de diversificarea afacerii, ceea ce
implică instalarea noilor factori de producție, noi investiri de fonduri [Botnari N., 2008, p.152].
Analiza cheltuielilor întreprinderii este deosebit de importantă în activitatea de gestiune și
control, deoarece evidențiază modul în care sunt utilizate resursele (materiale, umane, financiare) și
impactul alocării acestora asupra performanțelor întreprinderii [Vâlceanu Gh. și col., 2004, p.176].

7
Optimizarea nivelului costurilor sau chiar reducerea lor, acolo unde este posibil, fără a afecta
calitatea produselor ș i condițiile de desfășurare a activității, reprezintă obiective prioritare ale
managementului firmelor. Prin urmare, sunt necesare cunoașterea și analiza principalelor categorii
de cheltuieli și costuri [Vâlceanu Gh. și col., 2004, p.176].
Zona cheltuieli lor și consumurilor întreprinderii cuprinde o arie largă de fenomene
economice legate, în esență, de consumul și utilizarea factorilor de producție: natura, omul și
capitalul.
În literatura de specialitate, pentru conceptul de cheltuieli, de altfel c a și pentru marea
majoritate a conceptelor economice, pot fi întâlnite mai multe definiții , o parte dintre acestea fiind
prezentate în cele ce urmează .
Autoarea N. Botnari definește cheltuielile prin următoarele definiții [Botnari N., 2008,
p.152]:
cheltuielil e reprezintă orice consum de factori de producție, din cadrul unui proces
economic sau comercial, în urma căruia elementele consumate își schimbă forma
inițială, utilitatea, devenind bunuri și servicii necesare satisfacerii unor nevoi sociale ale
populație i, semifabricate – necesare producerii de noi produse și servicii ;
în expresie valorică, cheltuielile reprezintă totalitatea resurselor consumate de agentul
economic într -o perioadă de timp dată pentru obținerea și livrarea pe piață a diverselor
produse ș i servicii ;
cheltuielile măsoară efortul depus de către întreprindere în vederea realizării
obiectivului final – maximizarea valorii întreprinderii.
Sistemul contabil bazat pe Standardul național de contabilitate Nr.3 „Componența
consumurilor și cheltuie lilor întreprinderii” face distincție între noțiunea de consumuri și cea de
cheltuieli [Botnari N., 2008, p.152].
Conform acestui standard, componența consumurilor este prevăzută sub aspectul
întreprinderilor din trei sfere principale de activitate: produ cție, comerț, prestări de servicii , iar
componența cheltuielilor – pe tipurile de activități ale acestora: operațională, financiară și
excepțională.
Consumurile reprezintă resursele utilizate pentru fabricarea produselor și prestarea
serviciilor în scopul obținerii veniturilor. Acestea sunt neapărat legate de procesul de producție,
găsesc reflectarea materială în stocurile de producție finită și producție în curs de execuție și sunt
recuperate în urma vânzării acestora.

8
Cheltuielile reprezintă resursele uti lizate și pierderile care apar ca rezultat al activității
economico -financiare și nu sunt legate nemijlocit de procesul de producție. Spre deosebire de
consumuri, cheltuielile nu se includ în costul vânzărilor, se reflectă în raportul privind rezultatele
financiare și se scad din venituri la determinarea rezultatului perioadei de gestiune [3, accesat la
15.12.2018 ].
În opinia autorilor Gh. Vâlceanu și col., cheltuielile reprezintă diminuări ale beneficiilor
economice înregistrate pe parcursul perioadei cont abile sub formă de ieșiri sau scăderi ale valorii
activelor ori creșteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri ale capitalului propriu, altele
decât cele rezultate din distribuirea acestora către acționari. Definiția cheltuielilor include două
tipuri de cheltuieli, și anume [Vâlceanu Gh. și col., 2004, p.176]:
cheltuieli apărute în decursul activităților curente, precum și costul vânzărilor, salariile,
amortizarea, care corespund, de obicei, unor ieșiri sau diminuări ale valorii activelor;
pierd eri, care reprezintă diminuări ale beneficiilor economice și pot fi: realizate
(rezultate din dezastre sau din ieșirea activelor pe termen lung) sau nerealizate (rezultate
din deprecierea monedei naționale în cazul unor datorii în valută).
Cheltuielile , reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile, lucrările
executate și serviciile prestate de terți, remunerarea personalului, executarea unor obligații legale
sau contractuale de către unitatea patrimonială, constituirea amortizări lor și provizioanelor,
consumuri excepționale [Robu V., Georgescu N., p.83].
Într-o anumită formă și în ultimă instanță, cea mai mare parte din aceste consumuri,
localizate în timp și spațiu, îmbracă forma costului produselor.
Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea
pentru realizarea unei unități de produs sau unui serviciu, în expresie monetară. Costul este un
instrument important în gestiunea întreprinderii, având atât rolul de informare a managerilor asu pra
activității desfășurate, cât și de identificare a unor direcții strategice de acțiune în activitatea viitoare
[Vâlceanu Gh. și col., 2004, p.176].
Costul de producție reprezintă pentru orice firmă unul dintre cei mai importanți indicatori
economici, d eoarece prin intermediul lui se caracterizează din toate punctele de vedere întreaga
activitate desfășurată într -o anumită perioadă de timp.
Costul poate fi definit cel mai sugestiv prin conținutul său: cuprinde toate cheltuielile de
producție cu materiile prime și materialele consumate, energia și combustibilii consumați, cu
personalul și obligațiile sociale, cu amortizările și provizioanele, cu serviciile prestate firmei de
către terți, cu cele care vizează sistemul financiar -bancar etc. [Spătaru L., 2010 , p.249].

9
O altă definiție ar fi – costul reprezintă expresia valorică a unui consum de factori (resurse)
efectuat pentru obținerea unui bun, produs, serviciu, activitate, a căror realizare pe piață aduc e
venit. Factorul determinant care transformă o chelt uială în cost este consumul, adică legătura
nemijlocită cu o activitate concretă.
În opinia autorului D. Moldovanu, costul de producție reprezintă totalitatea cheltuielilor, în
expresie monetară, pe care producătorul le suportă pentru fabricarea și vânzare a bunurilor
economice. Costul este, astfel, expresia bănească a consumului de factori de producție necesari
pentru producerea și comercializarea acestor bunuri și servicii. În așa fel, din punct de vedere
teoretic, costul de producție este egal cu cheltuie lile de producție [Moldovanu D., 2006, p. 101].
Abordat informațional, costul estimează valoric efortul cauzal -productiv generator de efecte
economice obiective și este capabil să dezvăluie atât rentabilitatea analitică a fenomenelor și
proceselor derulate , cât și să identifice punctele forte sau slabe în combinarea factorilor de
producție.
În ceea ce privește activitatea practică de analiză a cheltuielilor, aceasta trebuie să fie prin
excelență o componentă majoră a managementului intern al firmei care să asigure realizarea unor
costuri competitive [Ișfănescu A. și col., 2002, p.74].
În abordarea problematicii costurilor, a fiecărei categorii de cheltuieli, trebuie să se
pornească de la funcțiile pe care acestea le au în buna funcționare a firmei. Orice su pra sau
subdimensionare creează disfuncționalități. Ca atare, a economisi nu întotdeauna înseamnă a nu
cheltui sau a nu consuma, ceea ce este foarte simplu, că trebuie pusă problema și în sensul următor:
cât se pierde dacă nu se cheltuie un leu în plus.
Integrată în activitatea practică de conducere, tematica cheltuielilor este o problemă internă a
fiecărei întreprinderi, care trebuie să fie circumscrisă într -un cadru legislativ general vizând aspecte
organizatorice ale evidenței, precum și niveluri normate [Ișfănescu A. și col., 2002, p.74].
În concluzie la acest paragraf se poate de menționat faptul că gestionarea corectă a
activităților firmei poate determin a apariția și identificarea unor rezerve în vederea reducerii
anumitor categorii de cheltuieli, cu reflectare directă în rezultatele economico -financiare ale firmei ,
subiect care urmează a fi abordat în Capitolul III al acestei lucrări.

10
1.2. Tipologia cheltuielilor întreprinderii
În literatura de specialitate , care abordează tema privind cheltuieli le întreprinderii, sunt
reflectate mai multe criterii de clasificare a costurilor și cheltuielilor , întrucât nu există un consens
în abordarea acestui concept . Clasificarea și structura costului de producție au la bază anumite
caracteristici în funcție de car e se localizează activitățile prestate cu cheltuielile aferente lor.
Astfel, în baza surselor bibliografice studiate, în cele ce urmează, vor fi prezentate mai multe
criterii de clasificare a cheltuielilor întreprinderii.
I. După natura lor, cheltuielile se grupează în [Moldovanu D., 2006, p. 10 3]:
a) cheltuieli materiale;
b) cheltuieli de muncă;
c) cheltuieli generale.
Cheltuielile materiale formează substanța produselor, sunt determinate de consumul
următoarelor elemente ale costului: materia primă, sem ifabricatele și materialele de bază,
combustibilul, energia, apa, amortizarea capitalului fix (adică a clădirilor, mașinilor, utilajului,
instalațiilor etc .).
Cheltuielile de muncă cuprind, de regulă, trei elemente de bază , și anume:
– salariul;
– contribuțiil e pentru asigurările sociale suportate de întreprindere;
– contribuțiile pentru asigurarea în medicină suportate de întreprindere;
– contribuțiile la fondul de șomaj.
Cheltuielile generale , eterogene după componență, includ astfel de elemente ale costului
precum: plățile pentru chirie, dobânzile, impozitele pe clădiri și diferite taxe, cheltuielile pentru
administrație etc.
În opinia autorului Gh. Vâlceanu, tot după criteriul menționat ai sus, cheltuielile se divizează
în [Vâlceanu Gh., 2004, p.181]:
a) cheltui eli de exploatare , reprezentând consumurile efectuate în scopul realizării
obiectului de activitate și cuprind cheltuielile pentru :
 materii prime, materiale și mărfuri;
 lucrări și servicii executate de terți;
 impozite, taxe, vărsăminte asimilate;
 salarii și cheltuieli asimilate acestora;

11
 amortizarea capitalului imobilizat;
 cu primele de asigurare care privesc activele corporale fixe și circulante;
 cu primele de asigurare pentru personal împotriva accidentelor de muncă.
b) cheltuieli financiare , care cuprind:
 pierderi din creanțe legate de participații;
 pierderea netă din vânzarea titlurilor de plasament;
 diferențe de curs valutar;
 dobânzi plătite aferente creditelor contractate.
c) cheltuieli excepționale reprezentând acele cheltuieli ocazion ate de evenimente cu
frecvență redusă. Ele cuprind:
 cheltuieli determinate de operații de gestiune;
 cheltuieli legate de operații de capital.
II. După comportamentul cheltuielilor față de volumul de activitate , distingem
[Niculescu M., 1997, p.150] :
a) cheltuieli fixe;
b) cheltuieli variabile.
Cheltuielile fixe sunt acelea care sunt independente de volumul de producție, adică mărimea
lor nu se modifică pe termen scurt . În general, aceste cheltuieli sunt determinate de capacitatea de
producție a întreprinder ii, iar structura lor diferă de la o întreprindere la alta în funcție de factorii
care-i determină capacitatea și respectiv de apartenența la o anumită ramură cu activitate industrială.
Prin definiție, masa cheltuielilor fixe ar trebui să rămână aceeași in diferent de gradul de
utilizare a capacității de producție a întreprinderii , însă din punct de vedere practic, în cadrul
acestora se disting două categorii de cheltuieli: cheltuieli fixe propriu -zise și cheltuieli relativ fixe
[Robu V., Georgescu N., pp.107-108].
Cheltuielile fixe propriu -zise sunt cele a căror mărime rămâne relativ constantă indiferent
dacă, în cadrul unei capacități de producție date, volumul producției crește sau scade. În această
categorie se cuprind, în principal, cheltuielile privind: amortizările, serviciile telefonice,
abonamentele radio sau tv, primele de asigurare, impozitele și taxele locale etc. Aceste cheltuieli
sunt ocazionate de simpla existență a întreprinderii , ele fiind inevitabile chiar și atunci când
producția ar fi oprit ă temporar.
Cheltuielile relativ fixe sunt formate din acele cheltuieli de producție care manifestă o mai
mare sensibilitate față de modificarea volumului fizic al producției, respectiv în raport cu măsura în
care este utilizată capacitatea de producție a întreprinderii . Din această categorie fac parte: salariile

12
personalului de conducere, tehnic, economic și de altă specialitate, administrativ și de deservire a
secțiilor și a întreprinderii , cheltuielile asimilate acestora, cheltuielile cu protecția mediu lui
înconjurător , cheltuieli de birou și alte cheltuieli administrativ -gospodărești etc.
În ansamblu, cota cheltuielilor fixe ce revine pe unitatea de produs, depinde de suma lor
totală și de volumul fizic al producției sau vânzărilor întreprinderii [Robu V., Georgescu N., p.107].
Cheltuielile variabile sunt dependente de volumul producției modificându -se proporțional
sau neproporțional cu aceasta.
În categoria cheltuielilor variabile se includ [Robu V., Georgescu N., p.102]:
– cheltuieli cu materiile p rime și materialele directe;
– cheltuieli cu manopera directă;
– alte categorii de cheltuieli care variază relativ proporțional cu volumul de activitate.
Cunoașterea cheltuielilor fixe și variabile are importanță în funcționarea deciziilor strategice.
Rata cheltuielilor fixe influențează pragul de rentabilitate și stă la baza criteriilor de apreciere a
rivalității dintre firmele unui anumit sector.
III. După modul de identificare și repartizare pe purtători de cheltuieli, întâlnim
[Vâlceanu Gh., 2004, p.178 ]:
a) cheltuieli directe
b) cheltuieli indirecte .
Cheltuielile directe sunt cele care au în vedere în mod direct un anumit produs sau o
activitate. Se disting :
– cheltuieli directe variabile – consumul de materii prime, materiale, salarii pentru
personalul direct productiv etc.;
– cheltuieli directe fixe – amortizarea mașinilor și utilajelor folosite la real izarea unui singur
produs etc.
Cheltuielile indirecte sunt legate de funcționarea generală a întreprinderii și pot fi grupate în
două categorii:
– chelt uieli indirecte fixe – cheltuieli administrative, che ltuieli de cercetare, dezvoltare,
cheltuieli de reparații etc.;
– cheltuieli indirecte variabile – consumul de combustibil și energie pentru secțiile un de se
fabrică mai multe produse .
Această grupare evidențiază mecanismele interne specifice unei activităț i de producție, stând
la baza calculului costului complet cu ajutorul metodei centrelor de analiză. Analiza costului

13
complet identifică relațiile întreprinderii cu piața resurselor și piața de desfacere. Calculul costului
complet presupune trecerea prin ce le trei stadii ale ciclului de producție: aprovizionare, producție,
desfacere . Se disting astfel, următoarele tipuri de costuri [Vâlceanu Gh., 2004, p.178]:
 costul de achiziție , specific stadiului aprovizionării,care este format din prețul de
cumpărare, ta xe nerecuperabile, cheltuieli de transport -aprovizionare, cheltuieli
accesorii;
 costul de producție , care conține toate cheltuielile efectuate pentru transformarea
stocurilor de materii prime și materiale în produse finite: costul de achiziție al
materiilo r prime și consumabilelor, manopera directă și alte cheltuieli directe, dar și
cheltuieli indirecte de producție, precum energia, apa, reparații, întreținere, amortizări
etc. Costul de producție se calculează pentru producția obținută;
 costul de distribuți e care reflectă efortul total al întreprinderii de a vinde producția;
poate fi structurat în cheltuieli directe de distribuție (cheltuieli de livrare, cu
publicitatea, de transport) și cheltuieli indirecte de distribuție (stocaj, studii de
marketing, chelt uieli generate de funcționarea serviciului de desfacere etc.).
Cheltuielile de distribuție sunt determinate de vânzările de produse, deci este firesc să
fie imputate costului producției vândute.
IV. După conținutul lor , există [Robu V., Georgescu N., p.116]:
a) cheltuieli salariale ;
b) cheltuieli materiale ;
c) cheltuieli financiare .
Cheltuielile materiale joacă un rol determinant în procesul de producție deoarece ele
constituie „substanța principală” a produsului finit. În funcție de profilul întreprinderii, che ltuielile
materiale au, de regulă, o pondere însemnată în totalul cheltuielilor de exploatare. Din punct de
vedere al conținutului lor, cheltuielile materiale sunt formate din : cheltuieli cu materii prime și
materiale consumabile, cheltuieli cu energia ele ctrică și apă, amortizarea mijloacelor fixe și alte
cheltuieli materiale.
Analiza cheltuielilor materiale vizează relevarea tendinței de scădere a acestora ca efect al
progresului tehnic, materializat în scăderea consumurilor fizice, utilizarea, acolo unde este posibil, a
înlocuitorilor mai ieftini dar fiabili, în scopul creșterii competitivității produselor și pe această cale a
eficienței întregii activități a întreprinderii. Economisirea resurselor materiale reprezintă un
imperativ major al politicii priv ind gestionarea eficientă a resurselor, indiferent de natura acestora,

14
care se identifică ca fiind un factor de bază al creșterii economice, al consolidării poziției pe piață a
întreprinderii, al îmbunătățirii rezultatelor financiare etc.
Cheltuielile cu personalul cuprind cheltuielile cu remunerația personalului , cunoscute sub
denum irea de cheltuieli cu salariile și cheltuielile privind asigurările și protecția socială. Ele pot fi
structurate, în principal, pe baza următoarelor criterii [Robu V., Georgesc u N., p.125]:
În funcție de elementele componente , distingem:
– salarii tarifare (negociate);
– sporuri acordate în func ție de condi țiile concrete de munc ă (condi ții grele de munc ă,
condi ții nocive de munc ă, lucru la în ălțime, penibilitate, lucru in timpu l nop ții, ore lucrate
suplimentar peste programul normal de munc ă, exercitarea unei func ții suplimentare, vechimea in
munc ă etc.);
– premii;
– cheltuieli privind asigur ările și protec ția social ă.
În funcție de cine suportă cheltuielile cu personalul:
– angajator (salariile nete, contribu ția la asigur ările sociale, ajutorul de șomaj, fondul de
asigurări în medicină );
– angajat (impozitul pe salariu, ajutorul de șomaj, fondul de s ănătate, pensia suplimentar ă);
În raport cu categoria de personal: conducere, te hnic, economic și de alt ă
specialitate, administrativ și de deservire, muncitori etc.
După formele de salarizare practicate – în scopul cunoa șterii eficien ței acestora și al
utiliz ării unor forme adecvate de salarizare legate direct de rezultatele activit ății
desfășurate.
În raport cu modul de includere în costuri , este necesar ă localizarea rezervelor
existente în vederea cre șterii eficien ței cheltuielilor cu personalul.
În categoria cheltuielilor financiare intră dobânzile, care reprezintă costuri ale capi talului
împrumuta t și cheltuielile legate de diferențe ale cursului de schimb valutar, care de regulă, nu se
includ în costul producției. Cu toate acestea, eficiența lor prezintă importanță î n analiza economică
[Robu V., Georgescu N., p.134].
V. După modul de înregistrare în contabilitate , pot fi [Ghic Gr., p.56] :
a) cheltuieli incorporabile , care se regăsesc ca atare în contabilitatea firmei, modificând
rezultatul total, dar nu corespund unor consumuri normale, fiind excluse din calculul
costurilor;

15
b) cheltui eli neîncorporabile :
– fără raport direct cu activitatea;
– cheltuieli care nu relevă activitatea curentă;
c) cheltuieli supletive , ce se regăsesc în contabilitatea de gestiune, dar nu se regăsesc în
contabilitatea generală din motive juridice sau fiscale.
VI. După incidența asupra fluxurilor de trezorerie , distingem [Vâlceanu Gh., 2004, p.179]:
a) cheltuieli monetare – sunt cele generatoare de fluxuri monetare;
b) cheltuieli non -monetare (numite și calculate sau contabile), cele care nu generează fluxuri
monet are, de genul plăților.
VII. După tipurile de activit ate, cheltuieli le se grupează în următoarele categorii [Botnari
N., 2008, p. 157]:
a) cheltuieli ale activității operaționale;
b) cheltuieli ale activității investiționale;
c) cheltuieli ale activității financia re;
d) pierderi excepționale;
e) cheltuieli privind impozitul pe venit.
Cheltuielile activității operaționale cuprind cheltuielile ocazionate de efectuarea activității
de bază a întreprinderii și cuprind [Botnari N., 2008, p. 157] :
costul vânzărilor;
cheltuieli comerciale;
cheltuieli generale și administrative;
alte cheltuieli operaționale.
Costul vânzărilor – spre deosebire de cuantumul valoric al resurselor de care dispune
întreprinderea într -o anumită perioadă, costul vânzărilor exprimă numai ceea ce s -a consu mat
efectiv din aceste resurse pentru producerea bunurilor, prestarea serviciilor, relevând mărimea
exactă a efortului depus în vederea realizării obiectivului de producere a bunurilor și/sau prestare a
serviciilor. Acesta cuprinde:
la întreprinderile de p roducție – consumurile directe de materiale, consumurile directe
privind remunerarea muncii, inclusiv contribuțiile pentru asigurările sociale,
consumurile indirecte de producție aferente bunurilor vândute;
la întreprinderile de comerciale – valoarea de bi lanț a mărfurilor v ândute;

16

la întreprinderile de prestări servicii – consumurile pentru materiale, consumurile
privind retribuirea muncii, consumurile indirecte de producție aferente serviciilor
prestate.
Cheltuielile comerciale sunt cheltuielile aferente desfacerii produselor finite, mărfurilor și
prestărilor de servicii. Acestea cuprind:
cheltuielile de ambalare (inclusiv valoarea ambalajului și materialelor de ambalat) și
împachetarea produselor și mărfurilor;
cheltuielile de transport -expediere a produ selor fabricate și a mărfurilor (cu excepția
cazurilor în care acestea se recuperează de către cumpărător), taxele vamale etc.;
remunerarea lucrărilor de marcare (etichetare), certificare a produselor și mărfurilor,
întocmirea declarațiilor vamale privind comercializarea produselor peste hotarele
republicii;
serviciile de marketing aferente încheierii sau rezilierii contractelor (acordurilor);
comisioanele (defalcările) plătite organizațiilor de desfacere, intermediere, de comerț
extern, cheltuielile de pro curare a licențelor pentru exportul produselor și mărfurilor;
cheltuielile ce țin de reclamă, participarea la expoziții, târguri: valoarea mostrelor
de mărfuri transmise, în conformitate cu contractele (acordurile) încheiate sau alte
acte, nemijlocit cumpă rătorilor sau organizațiilor de intermediere cu titlu gratuit și
care nu pot fi returnate, alte cheltuieli similare;
cheltuielile de studiere a piețelor de desfacere interne și externe, de salarizare a
lucrătorilor ocupați cu colectarea și prelucrarea date lor privind piețele de desfacere a
mărfurilor respective, informațiilor asupra producătorilor -concurenți, costul literaturii
economice pentru efectuarea investigațiilor de marketing, alte cheltuieli ale secțiilor,
serviciilor sau ale lucrătorilor din domen iul marketingului;
cheltuieli pentru reparația cu termen de garanție și deservirea cu termen de garanție a
produselor și mărfurilor vândute;
cheltuielile privind remunerarea muncii lucrătorilor întreprinderilor de comerț care
cuprind salariul de bază și ce l suplimentar, diverse sporuri, adaosuri, premii plătite
vânzătorilor, casierilor, hamalilor, precum și bucătarilor, ospătarilor de la
întreprinderile de alimentație publică, și altui personal angajat nemijlocit la vânzarea
mărfurilor;
cheltuieli privind d atoriile dubioase;
cheltuieli privind returnarea și reducerea prețurilor la mărfurile vândute.

17
În afară de cele menționate la întreprinderile de comerț se mai includ și cheltuielile de
depozitare și pregătire a mărfurilor pentru vânzare, aspectul exterior al vitrinelor de reclamă și
alte acțiun i care contribuie la vânzarea mărfurilor, precum și vânzarea propriu -zisă și transportarea
mărfurilor la cumpărători.
Cheltuielile generale și administrative sunt cheltuielile privind deservirea și gestiunea
întrepri nderii în ansamblu. Acestea cuprind:
cheltuielile privind retribuirea muncii salariaților atribuite personalului de conducere și
gospodăresc , premiile de orice tip conform sistemelor existente la întreprindere, adaosurile de orice
tip, inclusiv:
 sumele plă tite pentru absențele forțate sau îndeplinirea unui lucru plătit insuficient în
cazurile prevăzute de legislație;
 suplimentele (adaosurile) plătite pentru concediul medical pînă la nivelul salariului
efectiv, stabilit de legislație;
 diferența de salarii pl ătită lucrătorilor transferați de la alte întreprinderi cu păstrarea în
decursul unei anumite perioade, a cuantumurilor salariului de funcție de la locul de
muncă precedent, precum și în cazul interimatului provizoriu, dacă aceasta este prevăzut
de legisla ția în vigoare;
 recompensele unice pentru vechimea în muncă și adaosurile pentru vechimea de muncă
în specialitate la întreprinderea respectivă plătite salariaților în conformitate cu legislația
în vigoare.
contribuțiile pentru asigurările sociale de stat obligatorii și primele de asigurare
obligatorie de asistență medicală și/sau medicale facultative (benevole), fondul de pensii, fondul de
stat de plasare în câmpul muncii din suma cheltuielilor privind retribuirea muncii;
plățile suplimentare, indemnizații le, sporurile, compensațiile acordate salariaților
întreprinderii , inclusiv:
 sumele plătite salariaților concediați de la întreprinderile din cauza reorganizării acesteia,
reducerii personalului și statelor;
 sumele plătite salariaților, inclusiv femeilor c are educă copii, pentru concediile acordate
suplimentar;
 sporurile la pensii, indemnizațiile unice acordate salariaților care se pensionează;
 sumele plătite sub formă de compensare ca urmare a majorării prețurilor, scumpirea
alimentației (bucatelor) la osp ătării, bufete și profilatorii sau acordarea ei la prețuri reduse

18
sau gratuit (exceptând alimentația specială pentru anumite categorii de salariați în
conformitate cu legislația);
 compensarea daunelor materiale salariaților întreprinderii cauzate de traume le în
producție și plata pensiei de invaliditate, recuperate din această cauză din fondul social,
indemnizațiilor unice în caz de deces al salariatului ca rezultat al accidentului de
producție;
 îndemnizațiile plătite atât în temeiul deciziilor judecătoreșt i, cât și fără acestea în legătură
cu pierderea capacității de muncă din cauza traumelor de producție;
 sumele plătite salariaților -donatori de sânge pentru zilele examinării medicale, donării de
sânge și pentru zilele de odihnă, acordate după fiecare zi de donare a sângelui.
ajutorul material acordat salariaților (inclusiv cota inițială pentru construcția de locuințe
cooperatiste sau pentru rambursarea parțială a creditului, acordat în scopul construcției de locuințe
cooperatiste sau construcției individual e a locuințelor);
întreținerea, uzura și reparația mijloacelor fixe cu destinație administrativă,
gospodărească și de protecție a naturii (clădiri, construcții etc.);
amortizarea activelor nemateriale cu destinație generală a întreprinderii;
valoarea obiec telor de mică valoare și scurtă durată în limita stabilită;
uzura și reparația obiectelor de mică valoare și scurtă durată;
plata pentru locațiune (chirie), arendă, leаsing (redevență );
cheltuieli de întreținere a obiectelor și mijloacelor fixe conservate în conformitate cu
actele normative în vigoare;
cheltuielile aferente întreținerii și deservirii mijloacelor tehnice de comandă, centrelor de
telecomunicații, mijloacelor de semnalizare, centrelor de calcul și altor mijloace tehnice de
comandă, care nu se referă la producție (de exemplu, cheltuielile pentru chirie a mijloacelor de
telecomunicații, utilizate în scopuri de conducere);
cheltuielile poștale și telegrafice, cheltuielile de întreținere și exploatare a stațiilor de
telefoane, comutatoarelor, faxur ilor, instal ațiilor de dispecerat, de radio și de alte tipuri de
telecomunicații, utilizate pentru administrare și care se includ în bilanțul întreprinderii; pentru
lucrările tipografice, pentru întreținerea și exploatarea biroticii; pentru procurarea rech izitelor de
birou, formularelor de evidență, de dări de seamă;
plata serviciilor pentru dirijarea producției efectuată de terțe organizații în cazurile în
care în statele de funcțiuni ale întreprinderii nu este prevăzută finanțarea unor servicii funcțional e
sau când aceste întreprinderi nu sunt în stare să asigure îndeplinirea unor lucrări necesare fără

19
participarea organizațiilor specializate, inclusiv pentru executarea unor lucrări periodice la
solicitarea organelor de conducere de stat pentru îndeplinire a cărora nu este rațional de a întreține
un personal permanent, precum și alte cheltuieli legate nemijlocit de activitatea întreprinderii;
cheltuielile privind paza obiectelor administrativ -gospodărești și asigurarea securității
anti-incendiare a acestora;
cheltuielile de întreținere a transportului auto de serviciu :
 remunerarea salariaților care deservesc acest transport, valoarea combustibilului,
lubrifianților și altor materiale, uzura și reparația cauciucurilor, asistența tehnică a
transportului auto;
 cheltuieli de întreținere a garajelor, arenda pentru garaje și parcarea autovehiculelor,
cotele de amortizare și cheltuielile pentru toate tipurile de reparație a autovehiculelor și
clădirilor, garajelor, cheltuielile pentru închirierea autoturismelor de serviciu;
cheltuielile privind deplasările personalului de conducere;
cheltuielile de reprezentare;
cheltuielile pentru măsurile de protecție civilă, inclusiv uzura inventarului și mijloacelor
fixe, utilizate în aceste scopuri;
plata compensațiilor persona lului administrativ – de conducere al întreprinderilor,
activitatea de producție a cărora este legată de necesitatea unor deplasări sistematice în interes de
serviciu, a cheltuielilor ce țin de utilizarea în aceste scopuri a autoturismelor personale;
defal cări pentru întreținerea aparatului de conducere al organizațiilor ierarhic
superioare, a asociațiilor, concernelor și altor structuri și organe de conducere;
cheltuielile în scopuri de caritate și sponsorizare;
cheltuielile de întreținere a subdiviziunilo r de producție și de deservire;
cheltuielile pentru asigurarea salariaților și a bunurilor cu destinație generală și
administrativă prevăzute de actele normative în vigoare;
cheltuielile aferente angajării forței de muncă;
plata pentru diversele servicii p restate întreprinderii în conformitate cu contractele
(acordurile) încheiate de către:
 bănci, bursele de mărfuri, organizațiile intermediare și alte organizații;
 organizațiile consultative, juridice, informaționale, de audit, traducători;
 mass -media în leg ătură cu publicarea rapoartelor financiare.
cheltuielile pentru pregătirea și reciclarea personalului , inclusiv:

20
 salariul lucrătorilor întreprinderilor în timpul studiilor acestora cu scoaterea din producție
în sistemul de ridicare a calificării și de reci clare a cadrelor, precum și sumele plătite în
conformitate cu legislația în vigoare pentru concediile de studii, acordate muncitorilor și
funcționarilor, care au succese bune la învățătură în instituțiile de învățământ superior și mediu,
seral și fără frec vență, la doctorantura fără frecvență;
 sumele plătite absolvenților școlilor medii profesional -tehnice și tinerilor specialiști care
au absolvit instituția de învățământ superior sau mediu de specialitate, pentru deplasarea la locul de
lucru, concediul îna inte de a -și începe activitatea, precum și plata indemnizațiilor;
 cheltuielile de întreținere a instituțiilor de învățământ, care se află la bilanțul
întreprinderii;
cheltuielile pentru cercetări științifice;
cheltuielile pentru invenții și raționalizări c u caracter de producție, efectuarea lucrărilor
experimentale, confecționarea și proba modelelor și mostrelor în baza invențiilor și propunerilor de
raționalizare, organizarea expozițiilor, concursurilor, trecerilor în revistă, acțiunilor de certificare și
a altor acțiuni privind implementarea inovațiilor și propunerilor de raționalizare, plata onorariilor și
alte cheltuieli, cu excepția cazurilor de capitalizare a acestora;
cheltuielile privind reparația ambalajului folosit în multiplă circulație și returna bil,
precum și valoarea ambalajului, scos din uz ca urmare a uzurii naturale a acestuia;
impozitele și taxele , conform legislației în vigoare, precum și impozitul pe valoarea
adăugată și accizele nerecuperabile, cu excepția impozitului pe venit;
cheltuieli le de judecată, cheltuielile de arbitraj și taxele de stat;
cheltuielile pentru procurarea literaturii speciale, actelor normative și instructive ,
precum și abonarea la ediții speciale (ziare, reviste etc.) necesare în activitatea de producție;
cheltuielil e pentru acțiunile de ocrotire a sănătății, organizarea timpului liber și odihnei
salariaților de la întreprindere , inclusiv pentru:
 întreținerea și uzura utilajului și încăperilor, acordate gratuit pentru desfășurarea
activității culturale și sportive;
 întreținerea obiectelor de ocrotire a sănătății, azilurilor pentru bătrâni și invalizi,
instituțiilor preșcolare pentru copii din sistemul învățământului public, precum și a
obiectelor din fondul locativ (inclusiv uzură și cheltuielile pentru efectuarea dive rselor
tipuri de reparații;

21
 achitarea din contul întreprinderii a foilor de tratament și în case de odihnă, organizarea
excursiilor și călătoriilor, ocupațiilor în s ecții sportive, cercuri și cluburi , a vizitării
acțiunilor culturale distractive și sportiv e;
cheltuielile de organizare aferente desfășurării adunărilor acționarilor, perfectării
documentelor;
alte cheltuieli.
Alte cheltuieli operaționale sunt cheltuielile care nu pot fi raportate nici la cheltuielile
comerciale, nici la cele generale și admini strative, sunt incluse în alte cheltuieli operaționale și
anume cheltuielile privind:
plata dobânzilor filialelor, întreprinderilor filiere și asociate;
plata dobânzilor aferente creditelor bancare și împrumuturilor primite pe termen scurt și
pe termen lun g, cu excepția cazurilor de capitalizare a acestora;
plata dobânzilor privind alte operații;
plata dobânzilor privind împrumuturile expirate și sancțiunile creditare;
vânzarea activelor curente, cu excepția produselor finite, mărfurilor și serviciilor pres tate;
amenzile, penalitățile, despăgubirile;
emisiunea și difuzarea titlurilor de valoare pe termen scurt – obligațiuni, cambii și alte
titluri de valoare, plata comisioanelor pentru difuzarea acestora etc.;
consumurile indirecte de producție constante ner epartizabile;
sumele diferențelor dintre costul stocurilor de mărfuri și materiale și valoarea realizabilă
netă;
lipsurile și pierderile de la deteriorarea valorilor;
producția rebutată;
plata pentru locațiune (chir ie), arendă, leаsing ;
alte cheltuieli ope raționale.
Cheltuielile activității de investiții rezultă din ieșirea activelor pe termen lung și cuprind
[Botnari N., 2008, p. 1 62]:
cheltuieli și pierderi aferente ieșirii activelor nemateriale, activelor materiale în curs de
execuție, terenurilor, mijl oacelor fixe, resurselor naturale, activelor financiare pe
termen lung;
cheltuieli din reevaluarea activelor pe termen lung la ieșirea acestora;
pierderile din participațiile în alte întreprinderi și din operațiuni cu părțile legate;

22

valoarea pierderilor c onstatate în urma inventarierii activelor pe termen lung.
Cheltuielile activității financiare sunt generate de modificarea mărimii și structurii
capitalului propriu, împrumuturilor și creditelor întreprinderii. Acestea cuprind următoarele
cheltuieli [Botn ari N., 2008, p. 1 62]:
privind plata redevențelor aferente activelor pe termen lung luate în arenda finanțată;
pierderile din diferențele de curs valutar, plățile calculate pentru activele bimateriale
luate în chirie;
alte cheltuieli ale activității financ iare.
Pierderi excepționale apar ca rezultat al evenimentelor sau operațiilor rare și ne -tipice,
nelegate de activitatea economico -financiară (ordinară) a întreprinderii. Acestea cuprind [Botnari
N., 2008, p. 1 63]:
pierderile provocate de calamitățile nat urale;
pierderile rezultate din perturbările politice;
pierderile ocazionate de modificarea legislației Republicii Moldova;
cheltuieli privind lichidarea consecințelor evenimentelor excepționale.
Cheltuielile privind impozitul pe venit, reprezintă suma tot ală a cheltuielilor privind
impozitul pe venit, luată în considerare la calcularea profitului net al perioadei de gestiune [Botnari
N., 2008, p. 163] .
În concluzie la acest paragraf se poate de menționat faptul că c oncentrarea atenției
managerilor în direc ția unei analize sistematice a volumului, structurii și tendințelor pe care le
înregistrează diferitele categorii de cheltuieli, oferă posibilitatea identificării măsurilor care ar putea
fi întreprinse în direcția optimizării și reducerii acestora .

23
CAPITOLUL II. CARACTERISTICA ORGANIZ ATORICĂ ȘI ECONOMICO –
FINANCIARĂ A S.R.L. „ET CETERA WINE”
2.1. Prezentarea generală a Societății cu Răspundere Limitată „ET CETERA WINE”

Pilonul de bază al economiei oricărei țări îl constituie sectorul întreprinderi lor mici și
mijlocii. Economia de piață este pur și simplu de neconceput fără existența acestora, întrucât asigură
locuri de muncă, contribuie la formarea veniturilor statului, sunt mai flexibile la modificările ce au
loc în mediul de afaceri ș.a. Pe parcu rsul ultimului deceniu, rolul întreprinderilor mici și mijlocii s -a
conturat și în economia Republic ii Moldova , iar cota lor în numărul total de întreprinderi
constituind circa 98%. Una dintre aceste întreprinderi o reprezintă „ET CETERA WINE ” S.R.L.
care este o afacere de familie, al cărei scop este cultivarea strugurilor și producerea vinului, care
reflectă caracterul autentic al pământului Moldovenesc.
Începuturile își trag existența încă din anul 2003, când familia Luchianov și-a canalizat tot
efortul î n cultivarea strugurilor, pământul fiind procurat în 2002 de către Alexandru Luchianov, cel
care avea să devină vinificatorul șef și proprietarul brand -ului ET CETERA.
După mai multe călătorii în țările producătoare de vinuri, unde a făcut degustări cu in tenția
de a găsi formula ideală c are dă gustul perfect vinurilor, în 2006 s-a dat startul ireversibilului
mecanism – după prima recoltă, atunci când a fost produs primul lot de vin , care a fost decorat într-
un concurs local de vinuri , cu o medalie de aur . Acest fapt a motivat familia Luchianov și mai mult
de a investi în construc ția unei fabrici de vin și în dezvoltarea brand -ului ET CETERA , laitmotivul
fiind să consolid area tradițiile prin excelen ță. Astfel, î n 2009 fabrica de vinuri a fost inaugurată,
aceasta fiind dotată cu tehnici de vinifica ție moderne și metode vechi încercate de -a lungul anilor,
ET CETERA atingând succes prin ob ținerea unor buchete complexe recunoscute pentru aromele și
gusturile unic e.
Societatea cu Răspundere Limitată „ET CETERA WIN E” a fost creată și înregistrată la
Camera Înregistrării de Stat a Republicii Moldova la 05.03.2013 , numărul de identificare de stat –
codul fiscal atribuit fiind 1013608000265 .
S.R.L. „ET CETERA WINE” a fost creată în baza actului de constituire – STATU TUL
(anexa 1) Societății cu Răspundere Limitată „ET CETERA WINE”, care a fost elaborat în
conformitate cu prevederile:
Codului Civil al Republicii Moldova nr. 1107 -XV din 06 iunie 2002;
Legii Republicii Moldova Nr. 135 -XVI din 14 iunie 2007 privind Societă țile cu
răspundere limitată;

24

Legii Republicii Moldova Nr. 845 -XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și
întreprinderi și alte acte normative ale Republicii Moldova.
Denumirea completă a Societății este: Societatea cu Răspundere Limitată „ET CETER A
WINE ”.
Denumirea prescurtată a întreprinderii este : „ET CETERA WINE ” S.R.L.
Fondatorii întreprinderii „ET CETERA WINE” S.R.L. sunt Petrenco Olga și Luchianov
Alexandru, care la momentul constituirii Societății au vărsat capitalul social în mărime de 540 0 lei,
divizat în părți sociale după cum urmează:
• Petrenco Olga – 1620 lei, ceea ce reprezintă 30% din capitalul social;
• Luchianov Alexandru – 3780 lei, ceea ce constituie 70% din capitalul social.
După cinci ani de activitate, Luchianov (Petrenco) Olga a preluat cota în mărime de 70% de
la asociatul Luchianov Alexandru, devenind unicul asociat al Societății respective. Astfel, conform
Extrasului din Registrul de stat al persoanelor juridice nr. 6210 din 18.04.2018, asociatul unic al
S.R.L. „ET CETERA W INE” este Luchianov Olga, totodată fiind și administratorul întreprinderii
(anexa 2) .
Sediul Societății este: MD-4218 , s. Crocmaz , r-ul Ștefan Vodă, Republica Moldova.
Societatea are statut de persoană juridică de drept privat , cu scop lucrativ (comercial) .
Societatea are un patrimoniu distinct și răspunde pentru obligațiile cu acest patrimoniu, poate să
dobândească și să execute în nume propriu drepturi patrimoniale și personale nepatrimoniale, să -și
asume obligații, poate fi reclamant și p ârât în instanța de judecată.
Societatea a fost constituită pentru o durată nelimitată și dispune de bilanț autonom și
conturi bancare, are ștampila cu denumirea sa și imaginea emblemei.
Societatea este în drept să înființeze filiale și reprezentanțe în Republica Moldov a în
conformitate cu actele legislative în vigoare, iar în străinătate – și în conformitate cu legislația
statutului străin, dacă tratatul internațional la care Republica Moldova este parte nu prevede altfel.
Societatea a fost constituită în scopul exerci tării oricărei activități lucrative neinterzise de
lege ce prevede fabricarea producției, executarea lucrărilor și prestarea serviciilor, desfășurată în
mod independent, din propria inițiativă, din numele Societății, pe riscul propriu și sub răspunderea
sa patrimonială de către organele ei, cu scopul de a asigura o sursă permanentă de venituri. Pentru
a-și realiza sarcinile asumate Societatea va desfășura următoarele genuri de activitate (anexa 2) :
1. Fabricarea vinului;
2. Cultura strugurilor;
3. Hoteluri;

25
4. Restaura nte;
5. Comerțul cu amănuntul al băuturilor alcoolice și altor băuturi;
6. Închirierea bunurilor imobiliare proprii ;
7. Activitatea de turism;
8. Activități ale agențiilor de voiaj și ale ghizilor;
9. Organizarea activităților de transport .
În prezent întreprinderea prod uce în mediu circa 140 tone de struguri anual, pe suprafață de
17 ha, dintre care:
– soiuri albe (Sauvignon Blanc – 1 ha, Viogner – 1 ha);
– soiuri roșii (Merlot – 3 ha, Cabernet Frank – 1,4 ha, Feteasca Neagra – 4,5 ha, Saperavi – 1
ha, Carmenere – 2,4 ha , Cabernet Sauvignon – 3,6 ha).
Vinurile produse de către S.R.L. „ET CETERA WINE” sunt o reflectare fidelă și autentică
a Moldovei. Caracterul lor direct, eleganța sobră și calitatea incontestabilă se datorează controlului
strict a întregului proces tehno logic de către proprietarul și vinificatorul Alexandru Luchianov. Deși
este o întreprindere tânără, gama vinurilor create de către aceasta se extinde an de an, cuprinzând
deja peste 15 tipuri, denumirile cărora sunt prezentate în tabelul ce urmează.
Tabel ul 1
Sortimentul vinurilor produse de către S.R.L. „ET CETERA WINE”
SPUMANTE 2017 SERENDIPITY 2015 (FETEASCA
NEAGRA + SAPERAVI) CABERNET SAUVIGNON
ROSE 2017
CABERNET SAUVIGNON
2014 PREMIUM AEROPLANE CUVEE ROUGE
2015 CUVEE BLANC 2016
PREMIUM
MERLOT 2014 P REMIUM AEROPLANE CARMENERE
2016 CHARDONNAY 2016
PREMIUM
CUVEE ROUGE 2014
PREMIUM AEROPLANE MERLOT 2015 AEROPLANE AFFINITE
2016
CABERNET SAUVIGNON
2012 PREMIUM AEROPLANE CABERNET
SAUVIGNON 2015 AEROPLANE PETRICHOR
2017
Sursa: Elaborat de autor în baza in formațiilor preluate de pe site-ul oficial (www.etcetera.md)
Întreprinderea „ET CETERA WINE” având în genul activităților desfășurate și activitatea
de turism, prestează și diverse servicii turistice. Una dintre acestea o reprezintă organizarea t ururil or
de degustare a vinurilor , care sunt conduse de către însuși proprietarul și vinificatorul șef –
Alexandru Luchianov. Astfel, vizitatorii au ocazia de a afla din prima sursă despre cele mai
importante aspecte ale producerii vinului și de a gusta vinul direct din butoi. Apoi, procesul

26
cunoașterii este transferat în incinta restaurantului nostru unde confortul este îmbinat cu minunatele
mâncăruri tradiționale, pregătite ca acasă. Pachetele turistice pentru tururile de degustare a vinurilor
variază în dependență de gustul și capacitatea de plată a vizitatorului și sunt următoarele:
EXRESS TUR ( excursie + degustare 3 vinuri la vinărie + plăcinte);
ET CETERA AEROPLANE (excursie + degustare 5 vinuri la vinărie din gama
AEROPLANE + plăcinte);
ET CETERA MIX (excursie + degustare 4 vinuri la vinărie din gama AEROPLANE
și PREMIUM + plăcinte);
ET CETERA PREMIUM (excursie + degustare 5 vinuri la vinărie din gama
PREMIUM + plăcinte).
Unele genuri de activitate economică, printre care și activitatea de turism, necesită a fi
licențiate, fapt ce a determinat S.R.L. „ET CETERA WINE” de a solicita de la Camera de
Licențiere o licență privind „Activitatea agenției de turism” . Drept rezultat întreprinderea a obținut
Licența cu Nr. 043159, Seria A MMII , eliberată la 29 noiembrie 20 13 și cu un termen de
valabilitate de 5 ani. În noiembrie 2018 termenul de valabilitate al Licenței a fost prelungit cu încă
un an , astfel fiind valabilă până la 29 noiembrie 2019 (anexa 3) .
Societatea cu Răspundere Limitată „ET CETERA WINE” este obligată să respecte
următoarele condiții de licențiere pentru desfășurarea activității:
1. Desfășurarea activității licențiate în conformitate cu cadrul legislativ și normativ.
2. Dispunerea de proprietate sau de dreptul de posesie sau de folosință a spațiului r espectiv.
3. Amplasarea oficiului în imobile și încăperi nelocative la parter, mezanin, etajul unu sau
alte nivele ușor accesibile ale clădirilor cu destinație publică.
4. Respectarea normelor sanitaro -igienice, anti -incendiare și de protecție a muncii.
5. Dispunerea de contracte de colaborare, încheiate cu minimum o agenție de turism de pe
teritoriul Republicii Moldova.
6. Atragerea turiștilor străini în Republica Moldova , începând cu al treilea an de activitate, în
număr de minimum 50 de persoane anual.
7. Încheierea obligatorie a contractelor de colaborare în exclusivitate cu structurile de
primire turistică clasificate.
8. Încheierea obligatorie a contractelor turistice conform modelului aprobat și eliberarea
voucherilor turistice.
9. Prestarea obligato rie în totalitate a serviciilor prevăzute în contractul de servicii turistice.
10. Întocmirea unei liste de servicii turistice și afișarea ei la un loc accesibil.

27
11. Punerea la dispoziția turiștilor a informațiilor complete și obiective privind țara de af lare
temporară: legislația cesteia, obiceiurile și tradițiile locale și alte particularități, a căror cunoaștere
este necesară pentru cultivarea respectului față de valorile culturale naționale.
12. Punerea la dispoziția turiștilor a informațiilor exhausti ve privind programul turistic
propus, procedurile consulare, drepturile și obligațiile turiștilor, condițiile de asigurare, modul de
reparare a prejudiciilor și condițiile de renunțare la servicii.
13. Repararea prejudiciilor cauzate turiștilor în cazurile de încălcare a clauzelor contractului
de servicii turistice.
14. Elaborarea obligatorie, din punct de vedere metodologic, a cel puțin o rută turistică
internă și asigurarea cu materiale ilustrativ -publicitare.
15. Păstrarea confidențialității numelor și a adreselor clienților săi, cu excepțiile prevăzute
de legislație.
16. Asigurarea exploatării durabile și conservării patrimoniului turistic, precum și protecția
mediului.
17. Prezentarea către organele de statistică a dărilor de seamă statistice și financi are în
termenele stabilite prin lege.
În iunie 2017, Societatea cu Răspundere Limitată „ET CETERA WINE” a obținut Actul de
clasificare Seria A cu nr. 001572 cu termen nelimitat , eliberat de către Agenția Turismului din
Republica Moldova, conform căruia ac easta ca structură este Vilă turistică de categoria 3 stele.
Serviciile de cazare sunt oferite într-o pensiune modernă și confortabilă, cu 6 camere duble,
ferestrele panoramice ale cărora oferă lumină naturală din abunden ță și vedere frumoasă către
impres ionantul tablou care descrie zona v inăriei ca într -o frescă rurală .
Cum am menționat anterior, întreprinderea prestează și servicii de alimentație publică, în
restaurantul pe care l -a construit recent pe teritoriul pensiunii. Inițial oaspe ții erau primiți în căsuța
vinificatorului și pe teras ă, care oferă o priveliște frapantă a podgoriilor în față . Însă dat fiind
faptul ui că numărul doritorilor a fost în continuă creștere , a apărut necesitatea unui spațiu mai mare ,
care să permită satisfacerea cererii tut uror vizitatorilor . Astfel, proprietarul întreprinderii a încercat
să transpun ă aceea și atmosferă casnică și senza ție de ospitalitate într -un restaurant spa țios și
confortabil, construcția căruia a fost finalizată la sfârșit de mai 2013. În timpul construc ției
restaurantului proprietarii au ținut să fructific e la maxim comuniunea cu natura. Fereastra cu vedere
panoramică spre valea pe care sunt așternute podgoriile de viță de vie, umple încăperea cu lumină
naturală, aceasta în concordanță cu tavanele înalte și interiorul în stil Provence cu motive
tradiționale , cufund ând vizitatorii într-o atmosfer ă unică și luxuriantă a meleagurilor Moldovei.

28
Cât privește bucătăria , au fost adunat e cele mai bune re țete autohtone, care sunt preparate numai din
produse locale , iar piesa de rezistență a oricărei sărbători sunt plăcintele cu brânză , incontestabil de
fine și incredibil de delicioase, gătite cu dragoste de către mama proprietarului .
Întreprinderea „ET CETERA WINE” dispune și de o secție comercială cu o suprafață de 25
m2, amplasată pe str. Columna , nr. 136, municipiul Chișinău, unde își comercializează cu
amănuntul vinurile în ambalaj de fabrică (sticle).
Funcționarea normală a unităților de economice presupune obținerea diferitor genuri de
autorizații, fapt car e a determinat și Societatea cu Răspundere Limitată „ET CETERA WINE” de a
le solicita de la autoritățile publice. Astfel Societatea activează în baza mai multor autorizații , pe
care periodic le reînnoiește, câteva dintre ele fiind prezentate în tabelul de mai jos.
Tabelul 2
Denumirea
autorizației ,
autoritatea care a
eliberat -o Nr., data
eliberării Genul de activitate Condiții speciale
Autorizație de
funcționare a
unităților de
comerț și
alimentație
publică , Primăria
municipiului
Chișinău Nr. 34101, din
23.09.2015 Comercializarea
grupuril or de
mărfuri: băuturi
răcoritoare în
ambalaj original (vin
în ambalaj de
fabrică)
Respectarea strictă a: – legilor privind
protecția consumatorului cu privire la tutun și
articole din tutun; – comercializarea cu
amănuntul a producției alcoolice; – legislația
lingvistică.
Respectarea regulilor sanitare și de bază ale
comerțului.
Comercializarea prin aparate de casă.
Respectarea sortimentului prevăzut în
autorizație.
Comercializarea produselor alimentare
numai în baza certi ficatului de calitate și a
documentelor de proveniență.
Autorizație de
desfășurare a
activității de
întreprinzător
pentru unitățile
comerciale și/sau
de prestări de
servicii de
deservire socială ,
Primăria satului
Crocmaz Nr. 07, din
15.01.2016 Fabricarea vinului,
cultura strugurilor;
Hoteluri, restaurante;
Comerțul angro și cu
amănuntul de băuturi
alcoolice și altor
băuturi;
Închirierea bunurilor
imobiliare, turism și
organizarea
activităților de
transport. Deținătorul prezentei autorizații este obligat s ă
îndeplinească cerințele stipulate în Legea nr.
231 din 25.09.2010, Hotărârea Guvernului nr.
1209 din 08.11.2007 cu privire la prestarea
serviciilor de alimentație publică Hotărârea
Guvernului nr. 931 din 08.12.2011 și în alte
acte legislativ -normative al e Republicii
Moldova.
Sursa: Elabora t de autor în baza documentelor de la întreprindere (anexele 4-5)

29
ORGANELE SOCIETĂȚII
Societatea are o structură internă ce presupune existența unui organ suprem de deliberare și
decizie, a unui organ executiv și a unui organ de control, după cum urmează (anexa 1):
– Adunarea generală a asociaților (organ suprem de deliberare și decizie);
– Administratorul (organ executiv);
– Cenzorul (organ de control).
ADUNAREA GENERALĂ A ASOCIAȚILOR
De competența exclusivă a adunării gene rale a asociaților ține:
a) modificarea și completarea statutului, inclusiv adoptarea lui într -o nouă redacție;
b) modificarea cuantumului capitalului social;
c) desemnarea cenzorului, eliberarea înainte de termen a acestuia;
d) urmărirea pe cale judiciară a cenzorulu i pentru prejudiciile cauzate Societății;
e) aprobarea rapoartelor cenzorului sau a avizelor auditorului independent;
f) aprobarea bilanțului contabil anual;
g) adoptarea hotărîrii privind repartizarea beneficiului;
h) adoptarea hotărîrii privind reorganizarea Societă ții și aprobarea planului de
reorganizare;
i) adoptarea hotărîrii de lichidare a Societății, numirea lichidatorului și aprobarea
bilanțului de lichidare;
j) aprobarea mărimii și modului de formare a fondurilor Societății;
k) aprobarea mărimii și modului de achitar e a remunerației cenzorului;
l) aprobarea în prealabil a încheierii contractelor prin care Societatea transmite
proprietatea sau cedează, cu titlu gratuit drepturi unor terți;
m) înființarea filialelor și reprezentanțelor Societății;
n) aprobarea fondării altor per soane juridice;
o) aprobarea participării în calitate de co -fondator al altor persoane juridice;
p) desemnarea și eliberarea înainte de termen a administratorului;
q) aprobarea dării de seamă anuale și evaluarea activității administratorului;
r) urmărirea pe cale judi ciară a administratorului pentru prejudiciile cauzate Societății;
s) aprobarea mărimii și modului de achitare a remunerației administratorului;
t) aprobarea planului de afaceri al Societății;
u) aprobarea regulamentelor interne ale Societății.

30
ADMINISTRATORUL
Activ itatea curentă a Societății este condusă de Administrator.
Administratorul este în drept:
1. să efectueze actele de gestiune a Societății, necesare atingerii scopurilor prevăzute în
prezentul statut și în deciziile asociatului;
2. să reprezinte fără procură Soci etatea în raporturile cu organele statului, cu terții și în
instanțele de judecată;
3. să elibereze altor persoane mandat pentru săvârșirea unor anumite acte juridice;
4. să exercite alte împuterniciri atribuite de asociat.
Administratorul este obligat:
1. să gesti oneze Societatea astfel încît scopurile, pentru care aceasta a fost constituită, să fie
realizate cît mai eficient;
2. să execute deciziile asociatului;
3. să asigure ținerea contabilității Societății, precum și a registrelor Societății și să
informeze asociatul cu privire la starea de lucruri și la gestiunea Societății;
4. să dea dovadă de diligență și loialitate în exercitarea atribuțiilor sale;
5. în cazul apariției indiciilor de insolvabilitate, să depună imediat, dar nu mai târziu decât
la expirarea unei luni, cer ere introductivă de intentare a procesului de insolvabilitate dacă asociatul
nu vor acoperi pierderile;
6. să respecte limitele împuternicirilor stabilite de către asociat.
Administratorul întocmește anual un raport privind activitatea Societății, actul de
inventariere a bunurilor Societății și alte documente, care urmează a fi prezentate adunării generale
a asociaților. Administratorul Societății poartă răspundere materială deplină pentru prejudiciile
cauzate de el Societății, inclusiv prin plăți ilegale făcu te asociaților.
CENZORUL
Pentru exercitarea controlului asupra gestiunii Societății și acțiunilor administratorului, se
desemnează unul sau mai mulți cenzori pentru o perioadă de 3 ani.
Nu pot fi cenzori:
a) administratorul;
b) rudele sau afinii pînă la gradul a l IV-lea inclusiv ori soțul administratorului;
c) persoanele care primesc de la societate sau de la administrator salariu sau o altă
remunerație pentru o altă funcție decît funcția de cenzor.

31
1. Cenzorul exercită periodic controlul gestiunii Societății din propr ie inițiativă sau la
cererea asociaților. Cenzorul este obligat să controleze activitatea economico -financiară a Societății
după încheierea exercițiului financiar, verificând rapoartele financiare și efectuând inventarierea
bunurilor Societății, exercitând totodată alte acțiuni necesare evaluării obiective a gestiunii
Societății.
2. Cenzorul întocmește raport asupra fiecărui control efectuat. Raportul cenzorilor se
prezintă asociatului.
3. Cenzorul este obligat să comunice asociatului dacă a constatat fapte care contravin legii
sau prezentului statut și care au cauzat sau pot cauza prejudicii Societății.
4. Administratorul este obligat să pună la dispoziția cenzorului toate documentele necesare
efectuării controlului.
5. Cenzorul răspunde pentru prejudiciile cauzate So cietății sau asociatului prin neexecutarea
sau executarea inadecvată a obligațiilor ce îi revin. Cenzorul răspunde în decurs de 3 ani de la data
întocmirii actului de control prin care Societății i -au fost cauzate prejudicii.
Structura organizatorică a în treprinderii „ET CETERA WINE” S.R.L.
Orice întreprindere, în dependență de dimensiunile pe care ale, este structurată în diviziuni –
fie ele mai multe, fie mai puține, dar care să asigure o funcționare eficientă a acesteia. Cu alte
cuvinte, fiecare întrepr indere are o anumită structură organizatorică , care reprezintă ansamblul
persoanelor cu funcții de conducere și a compartimentelor de muncă tehnice, economice și
administrative, modul cum sunt acestea constituite și grupate precum și legăturile ce se stabi lesc
între ele în vederea funcționării normale a întreprinderii.
Reieșind din dimensiunile relativ mici pe care le are întreprinderea „ET CETERA WINE”
S.R.L. , structura organizatorică este una simplă, fiind prezentată în figura 1.

Sursa: Elaborată de autor
Figura 1. Structura organizatorică a întreprinderii „ET CETERA WINE” S.R.L. Director
Director comercial Contabil -șef
Contabil bucătari chelneri Inginer tehnic
muncitori

32
Misiunea principală a oricărui tip de întreprinderi care aspiră la obținerea excelenței în
afaceri, fie ea producătoare , fie prestatoare de servicii, este de a satisface nevoile și dorințele
clienților săi. Acest deziderat este posibil de îndeplinit dacă întreprinderile își adaptează în
permanență oferta lor la nevoile clienților. Realizarea unei calități corespunzătoare pentru completa
satisfacere a clientulu i este esențială pentru supraviețuirea și prosperitatea oricărei întreprinderi care
își desfășoară activitatea într -un mediu concurențial.
Clienții întreprinderii „ET CETERA WINE” S.R.L. sunt atât persoane fizice – cetățeni ai
Republicii Moldova și cetățen i străini, care vizitează țara noastră, cât și persoane juridice, care
procură vinurile fabricate de întreprindere sau solicită servicii de turism și alimentație publică. Nu
sunt o excepție și solicitarea serviciilor de desfășurare a anumitor evenimente de familie sau
corporative . Printre clienții mari ai întreprinderii menționăm:
S.R.L. „Trabo -Plus”, care se aprovizionează permanent cu vinuri, întrucât prestează
servicii de alimentație publică , deținând o rețea largă de localuri ;
Î.M. „TATRA -BIS” S.R.L., care solicită periodic servicii de deservire a delegației.
În procesul desfășurării activității sale, întreprinderea mai interacționează și cu alte categorii
de agenți economici, cum ar fi furnizorii , printre care putem menționa:
„PODIUM -DUCK” S.R.L.;
„Concept Francais” S.R.L. ;
„AVANTE” S.R.L.;
„METRO CASH&CARRY MOLDOVA” S.R.L.;
F.P.C. „FERRUM” S.R.L. ;
ORANGE S.A.;
MOLDTELECOM S.A. ș.a.
Într-o economie de piață, nu este lipsită nici concurența. Astfel p rincipalii concurenți ai
societății sunt :
„CRICOVA” S. A.;
Î.M. „Château Vartel ly” S.R.L.;
Bostavan Wineries Group;
„Castel MIMI” S.R.L. ;
Î.S. CVC ,,Mileștii Mici” ș.a.
Cu toate că există concurență puternică atât pe piața Republicii Moldova, cât și cea externă,
totuși întreprinderea tinde să se dezvolte și s ă producă vinuri de calitate înaltă, atrăgând o atenție

33
deosebită la întregul proces de producere a acestora – de la culesul strugurilor, până la îmbutelierea
vinurilor. Faptul că întreprinderea produce vinuri de calitate înaltă și cu arome exclusiviste, o
confirmă și premiile obținute la diverse concursuri internaționale, care sunt mândria întreprinderii
„ET CETERA WINE” S.R.L. Printre acestea menționăm:
MERLOT 2010, Decanter World Wines Award Hong Kong, bronze;
FETEASCA NEAGRĂ 2011, Decanter World Wines A ward London, bronze;
CHARDONNAY 2011, Decanter World Wines Award Hong Kong, silver;
Producătorul de vinuri al anului, 2013 ș.a.
Totodată întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L. este prezentă și pe piața externă,
exportând vinurile produse în așa țări, precu m: Luxemburg, China, Italia, Hong Kong, Elveți a, țările
baltice ș.a.
2.2. Analiza activității economico -financiar e desfășurată de întreprinderea „ET
CETERA WINE ” S.R.L. în perioada anilor 201 5-2017
În condițiile economiei de piață orice întreprindere se c onfruntă cu probleme de natură
diversă: concurență dură, probleme de alocare eficientă a resurselor, probleme de finanțare etc. Prin
urmare diagnosticarea realității economice este mai mult dec ât necesară. Această investigare
necesită un demers specific care să integreze viziunea clasică bazată pe cunoașterea relațiilor de
cauzalitate și a legilor interne ale formării și evoluției fenomenelor, cu cea sistemică orientată spre
studierea coerenței acestora într -un mediu în continuă schimbare. O astfel de abo rdare permite nu
numai o corectă evaluare a stării de fapt, ci și identificarea vulnerabilităților și oportunităților de
dezvoltare, indispensabilă fundamentării deciziilor de management.
Diagnosticul economico -financiar este un instrument la îndemâna man agerilor care permite
formularea unor judecăți de valoare calitative și/sau cantitative privind starea, dinamica și
perspectivele unui agent economic [ Niculescu M., 1997, p.21].
Diagnosticul, indiferent de domeniul de aplicare, presupune o analiză complexă a modalității
de formare și modificare a fenomenelor specifice.
Analiza economico -financiară este un proces complex de cunoaștere a stării economico –
financiare a unui agent economic, a unei ramuri sau a economiei naționale în ansamblul ei, în
condiții con crete de loc și timp, folosind metode adecvate și indicatori specifici în vederea
individualizării și dimensionării factorilor și cauzelor cu acțiune pozitivă sau negativă, care au
determinat o anumită condiție economico financiară, precum și reglarea prin decizii tactice și

34
strategice a echilibrului dintre lichiditatea activelor și exigibilitatea elementelor de pasiv, a
echilibrului funcțional dintre nevoile curente și resursele implicate, precum și a corelației globale a
costului resurselor cu randamentul întrebuințărilor [Țiriulnicova N., 2005, pag.8] .
La nivelul agenților economici, finalitatea oricărui tip de activitate se exprimă cu ajutorul
indicatorilor economico -financiari, care reprezintă instrumentul fundamental al analizei.
În cadrul acestui com partiment se va încerca efectuarea analizei celor mai importanți
indicatori economico -financiari ai activității desfășurate de către întreprinderea „ET CETERA
WINE” S.R.L. în perioada anilor 201 5-2017.
În analiza economico -financiară a întreprinderii vom p urcede cu analiza veniturilor .
Venitul reprezintă sumele încasate sau de încasat de la alte persoane juridice sau fizice sub
formă de majorare a activelor sau de micșorare a datoriilor, care conduc la creșterea capitalului
propriu, cu excepția sporurilor p e seama aporturilor depuse de proprietarii întreprinderii.
În dependență de sursele de intrare, veniturile se împart în două grupe [Botnari N., 2008,
p.163]:
1) Venituri din activitatea operațională.
2) Venituri din activitatea neoperațională.
În baza rapoartelo r financiare, în cele ce urmează , vom analiza modificarea venituril or
dinamică , atât în expresie monetară, c ât și procentuală :
– modificarea absolută sau în expresie monetară se calculează ca diferență dintre anul curent
și anul precedent :
V = V n – Vn-1,
unde: V n – venitul în perioada curentă;
Vn-1 – venitul în perioada de bază sau de comparație.
– modificarea relativă sau ritmul de evoluție se calculează ca raport dintre anul curent la
anul precedent înmulțit cu 100% :
Ritmul de evoluție (V) = V n / V n-1 x 100% .
În urma analizei informațiilor prezentate în tabelul 3, se observă că veniturile înregistrate de
către întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L. în perioada anilor 2015 -2017 au urmat o evoluție
pozitivă. Sporirea veniturilor totale s -a datorat atât cre șterii veniturilor din vânzări, cât și a
veniturilor din alte activități, înregistrând astfel o creștere cu 5372878 lei sau cu 360,42% în anul
2016 comparativ cu anul 2015, iar în 2017 față de 2016 – o creștere cu 1595642 lei sau cu 23,25%.

35
Tabelul 3
Evol uția veniturilor întreprinderii „ET CETERA WINE” S.R.L.
Indicatori Anul
2015
(lei) Anul
2016
(lei) Anul
2017
(lei) Modificarea (+, -),
lei Dinamica (%) Ritmul de
creștere (%)
16/15 17/16 16/15 17/16 16/15 17/16
– Venit din vânzări 1489253 6411924 8110382 4922671 1698458 430,55 126,49 330,55 26,49
– Venituri din alte
activități 1457 451664 348848 450207 -102816 30999,6 77,24 30899,6 -22,76
Total venituri 1490710 6863588 8459230 5372878 1595642 460,42 123,25 360,42 23,25
Sursa: Elaborat de autor î n baza situațiilor financiare (anii 2015 -2017)
Veniturile din vânzări au înregistrat o sporire cu 4922671 lei (330,55%) în anul 2016 și cu
1698458 lei (26,49%) – în 2017, comparativ cu perioadele precedente corespunzătoare. Aceasta
creștere semnificativă a veniturilor din vânzări ne indică faptul că întreprinderea analizată este în
dezvoltare și continuă să cucerească noi clienți atât din țara noastră, cât și din străinătate, întrucât
aceasta a reușit să -și exporte vinurile în mai multe țări.
În analiza eco nomică este foarte important de a analiza și structura veniturilor, pentru a
putea înțelege care dintre activități îi aduc întreprinderii cele mai importante venituri. Structura
veniturilor întreprinderii „ET CETERA WINE ” este prezentat ă în figura ce urmea ză.

Sursa: Calculele autorului în baza situațiilor financiare (anii 2015 -2017 )
Figura 2. Structura veniturilor totale ale S.R.L. „ET CETERA WINE”
În urma analizei datelor prezentate în figura de mai sus, se constată că ponderea majoritară
în totalul ven iturilor o dețin veniturile din vânzări, cu peste 90% în toți cei trei ani supuși analizei.
Acest fapt ne arată că întreprinderea analizată înregistrează preponderent venituri din activitatea de
bază, adică din vânzările de vinuri produse și din activitat ea de turism.
Pentru a putea produce bunuri sau presta servicii, orice întreprindere are nevoie de factori de
producție: mijloace fixe (concretizate în mașini, utilaje, instalații, terenuri), active curente: materii 99,9
93,42 95,88 0,1 6,58 4,12
60% 65% 70% 75% 80% 85% 90% 95% 100%
2015 2016 2017 venituri din alte
activit ăți
venituri din
vâ nzări

36
prime și materiale, en ergie și combusti bil etc., care împreună formează baza patrimonială, sub
aspect material a întreprinderii [Botnari N., 2008, p.83].
Mijloacele fixe sunt bunuri materiale, al căror preț unitar depășește plafonul stabilit de
legislație, aflate în sfera producției, comercial izării și prestațiilor de servicii o perioadă mai mare de
un an. Mijloacele fixe participă în mai multe cicluri de exploatare, se consumă treptat, transferînd
valoarea lor asupra produselor și serviciilor sub formă de uzură și se recuperează c ând uzura
cumulată devine egală cu valoarea de intrare a mijlocului fix [Botnari N., 2008, p.83].
Analiza mijloacelor fixe constă în examinarea evoluției și structurii mijloacelor fixe ale
întreprinderii pe parcursul perioadei analizate, aceasta fiind prezentată în continuarea acestui
paragraf .
Tabelul 4
Evoluția mijloacelor fixe la întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L.
Indicatori Anul
2015
(lei) Anul
2016
(lei) Anul
2017
(lei) Modificarea, lei
(+,-) Dinamica (%) Ritmul de
creștere (%)
16/15 17/16 16/15 17/16 16/15 17/16
Mijloace fixe total ,
din care: 310017 1673198 2445533 1363181 772335 539,71 146,16 439,71 46,16
clădiri 0 0 219736 0 219736 – – – –
mașini, utilaje,
instalații de transmisie 0 168731 392680 168731 223949 – 232,73 – 132,73
instrumente și
invent ar 0 0 11076 0 11076 – – – –
mijloace fixe primite
în leasing financiar 0 415185 415185 415185 0 – 100 – 0
alte mijloace fixe 310017 1089282 1406856 779265 317574 351,36 129,15 251,36 29,15
Sursa: Elaborat de autor în baza situațiilor financiare (anii 2 015-2017)
Informațiile referitor la mijloacele fixe ale întreprinderii analizate, prezentate în tabelul 4,
indică în primul rând o evoluție pozitivă a acestora pe parcursul anilor 2015 -2017. Astfel, valoarea
totală a mijloacelor fixe a înregistrat o crește re semnificativă în anul 2016 în comparație cu 2015,
sporind cu circa 1363181 lei sau cu 439,71 %, iar în anul 2017 comparativ cu anul 2016 – cu 772335
lei sau 46,16 %. Sporirea esențială a valorii mijloacelor fixe totale s -a datorat , pe de o parte ,
majorări i semnificative a componentei „alte mijloace fixe”, iar pe de altă parte, diversificării
componenței acestora de la o perioadă la alta, adică întreprinderea a urmat o tendință de îmbogățire
a dotărilor cu noi categorii de mijloace fixe. Dacă în anul 2015, întreprinderea era înzestrată doar cu
„alte mijloace fixe”, atunci în anul 2017, aceasta era dotată cu 5 categorii de mijloace fixe, inclusiv
clădiri și mașini și utilaje. Acest fapt este unul care poate fi apreciat doar pozitiv, semnificând o

37
sporire cont inuă a capacității de producere a întreprinderii și totodată diversificarea genurilor de
activitate ale acesteia.
Structura mijloacelor fixe este prezentată în figura de mai jos.

Sursa: Calculele autorului în baza situațiilor financiare (anii 2015 -2017)
Figura 3. Structura mijloacelor fixe de care dispune S.R.L. „ET CETERA WINE”
În urma analizei datelor prezentate în figura de mai sus, se constată schimbări esențiale în
structura mijloacelor fixe în perioada analizată, astfel dacă în anul 2015 mijloacele fixe totale erau
constituite în totalitate din „alte mijloace fixe”, atunci în anul 2017 în totalul mijloacelor fixe se
regăseau deja 5 categorii. Ca rezultat al dotării întreprinderii cu noi categorii de mijloace fixe, cota
componentei „alte mijloace fix e” s-a diminuat de la 100% în anul 2015, la 57,53% în anul 2017,
chiar dacă din punct de vedere valoric au urmat o creștere esențială de la o perioadă la alta.
Ponderea componentei „ mașini, utilaje, instalații de transmisie” urmat o evoluție pozitivă,
sporind în 2017 cu 5,98 puncte procentuale, comparativ cu anul 2016.
În anul 2017 întreprinderea a fost înzestrată cu două categorii noi de mijloace fixe: clădiri –
care au ocupat o cotă de 8,98% și instrumente și inventar – cu o cotă de 0,45%.
În concluzie s e poate de menționat că mijloacelor fixe au urmat o evoluție impresionantă atât
din punct de vedere valoric, cât și structural, fapt care confirmă dezvoltarea continuă a
patrimoniului întreprinderii și lărgirea capacității de producere a acesteia.
Activit atea oricărei întreprinderi de producere, dar și a celei care prestează servicii de
alimentație publică, este de neconceput fără crearea unor stocuri de mărfuri și materiale.
Stocul de producție reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri și al
unei oferte, al unui mod de organizare a activității de asigurare a activității de asigurare materială și 0 0 8,98
0 10,08 16,06
0 0 0,45
0 24,81 16,98 100 65,1 57,53
0% 10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%
anul 2015 anul 2016 anul 2017 alte mijloace fixe
mijloace fixe
primite î n leasing
financiar
instrumente și
inventar
mașini, utilaje,
instala ții de
transmisie
clădiri

38
care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări. Necesitatea existenței acestuia este
determinată de [ 20, accesat la 13.02.2 019]:
• ne-coincidența în timp și spațiu a producției și consumului de resurse;
• existența anumitor incertitudini în ce privește asigurarea cu resurse și care fac necesară
existența unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi:
 stocul de siguranță – pentr u incertitudini în ce privește consumul, cantitățile livrate și
timpul de livrare;
 stocurile speculative – pentru elimina rea unor influențe negative ale creșterii prețurilor
etc.
• existența unor ritmuri diferite dintre producție (consum) și aprovizionare . Astfel,
consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce aprovizionarea se efectu ează la
anumite intervale de timp.
Evoluția și structura stocurilor la întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L. este
prezentată în cele ce urmează.
Tabelul 5
Evoluția stocurilor întreprinderii „ET CETERA WINE” S.R.L.
Indicatori Anul
2015
(lei) Anul
2016
(lei) Anul
2017
(lei) Modificarea, lei
(+,-) Dinamica,
(%) Ritmul de
evoluție, %
16/15 17/16 16/15 17/16 16/15 17/16
Materiale 112598 931441 1283200 818843 351759 827,23 137,77 727,23 37,77
Obiecte de mică
valoare și scurtă
durată 31867 181781 345374 149914 163593 570,44 189,99 470,44 89,99
Producția în curs
de execuție și
produse 1074368 1562678 2326441 488310 763763 145,45 148,88 45,45 48,88
Mărfuri 1148 36 122772 126140 7936 3368 106,91 102,74 6,91 2,74
Total stocuri 1333669 2798672 4081155 1465003 1282483 209,85 145,82 109,85 45,82
Sursa: Elaborat de autor în baza situațiilor financiare (anii 2015 -2017)
Datele prezentate în tabelul de mai sus atestă o evoluție pozitivă a stocurilor de mărfuri și
materiale la întreprinderea analizată, în perioada anilor 2015 -2017. Evoluția pozitivă se referă nu
doar la valoarea totală a stocurilor, dar și la componentele acestora, întrucât toate categoriile au
urmat o ev oluție pozitivă în perioada analizată. Totalul stocurilor s -a majorat în anul 2016 cu
1465003 lei sau cu 109,85%, iar în anul 2017 – cu 1282483 lei sau 45,82%, comparativ cu
perioadele precedente corespunzătoare.

39
În ceea ce privește evoluția stocurilor pe componente, au fost înregistrate următoarele:
stocurile de materiale au sporit cu 727,23% în 2016 și cu 37,77% – în 2017; OMVSD au sporit cu
470,44% în 2016 și cu 89,99% în 2017; producția în curs de execuție și produse s -a majorat cu
45,45% și 48,88% și stocurile de mărfuri au sporit cu 6,91% și 2,74% respectiv în 2016 și 2017 față
de anii precedenți.
Majorarea stocurilor poate fi apreciată atât pozitiv, cât și negativ, depinde de cauza care a
condus la aceasta. În cazul întreprinderii analizate, sporirea stocurilor a fost rezultatul acțiunilor
intenționate ale întreprinderii ca urmare a lărgirii pieței de desfacere și sporirii numărului de
vizitatori, fiind necesare pentru a putea satisface cererea de vinuri și de servicii turistice, în continuă
creștere.
Funcționarea oricărei activități economico -sociale este de neconceput fără prezența și
intervenția omului, care este nu numai purtătorul unor nevoi de consum, dar și posesor al unor
abilități ce -i permit să acționeze în scopul satisfacerii acestor nevoi [ Ișfănescu A., col. , 2002,
p.225].
Resursele umane constituie un potențial uman deosebit, care trebuie înțeles, motivat sau
antrenat în vederea implicării cât mai depline a angajaților la realizarea obiectivelor organizaționale.
Problematica analizei resurs elor umane se axează pe aspectul cantitativ, calitativ și eficiența
utilizării acestora. Pentru dimensionarea resurselor umane se folosesc mai mulți indicatori, respectiv
[Ișfănescu A., col. , 2002 , p.226] :
Numărul maxim de salariați, adică limita superioar ă în care se poate înscrie firma
pentru utilizarea eficientă a factorului muncă;
Numărul mediu de salariați (cu contract de muncă);
Numărul mediu de personal – la indicatorul precedent se adaugă cei care lucrează
pe bază de convenție;
Efectivul scriptic de personal, care cuprinde totalitatea personalului existent în
evidența unității la un moment dat;
Efectivul scriptic prezent la lucru într -un anumit moment.
Dinamica efectivului de personal pe total și categorii are menirea de a pune în evidență
dimensiune a potențialului tehnic -economic legată de acest factor de producție, în raport de
realizările perioadelor anterioare și necesarul stabilit. În consecință se stabilește modificarea
absolută (
N), pe total și categorii.
N = N 1 – N0,

40
în care: N – numărul de personal (mediu sau scriptic) din anul curent (1) și cel din baza de
comparație (0) [Ișfănescu A., col. , 2002 , p.226] .
Tabelul 6
Asigurarea întreprinderii cu personal pe categorii
Indicatori Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Modificarea
(+,-) Dinamica (%)
pers. % pers. % pers. % 16/15 17/16 16/15 17/16
Numărul total de
salariați, din care: 12 100 18 100 19 100 6 0 1 100
– personal
administrativ 5 41,67 5 27,78 5 26,32 0 0 0 100
– muncitori 7 58,33 13 72,22 14 73,68 6 0 1 100
Sursa: Elaborat de autor în baza informațiilor oferite de către întreprindere (anii 2015 -2017)
Informațiile referitoare la evoluția numărului de angajați la întreprinderea analizată, atestă o
creștere ușoară a acestuia în perioada anilor 2015 -2017. Astfel numărul total de salariați a sporit cu
6 persoane în anul 2016 și cu 1 persoană în anul 2017, comparativ cu anii precedenți
corespunzători. Făcând o analiză a evoluției numărului de angajați pe categorii, atunci se constată
faptul că numărul personalului administrativ a fost constant în perioada analizată și a constituit 5
persoane. Prin urmarea evoluția pozitivă a numărului de salariați se datorează doar sporirii
numărului de muncitori angajați la întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L. Acest fapt se
apreciază ca unul pozitiv, deoarec e productivitatea muncii la oricare întreprindere sporește pe
seama muncitorilor și nu pe contul personalului administrativ.
În cele ce urmează, va fi efectuată o analiză a gradului de utilizare a forței de muncă în
cadrul întreprin derii „ET CETERA WINE” S .R.L. prin calcularea productivit ății muncii, cu
scopul de a constata cât eficient a fost utilizată forța de muncă.
Productivitatea muncii este definită în literatura de specialitate, ca fiind forța productivă a
muncii, adică acea capacitate (posibilitate ) a factorului muncă de a crea, într -o perioadă de timp, un
anumit volum de bunuri și de a presta anumite servicii [Ișfănescu A., col. , 2002, p.234] .
Indicatorii cei mai reprezentativi sînt productivitatea medie a unui salariat și cea a unui
muncitor, car e ne arată cantitatea de producție (volumul de servicii) fabricată în mediu de către un
salariat sau muncitor într -o perioadă anumită de timp. Una dintre formulele de calcul este:
Productivitatea muncii = efect (venituri din vânzări, etc.) / numărul mediu al salariaților .
În tabelul ce urmează va fi prezentată evoluția productivității medii anuale a unui salariat și
a unui muncitor, pe parcursul ultimilor trei ani de activitate a întreprinderii.

41
Tabelul 7
Evoluția productivității muncii
Sursa: Elaborat de autor în baza situațiilor financiare (anii 2015 -2017)
Rezultatele prezentate în tabelul de mai sus atestă o evolu ție pozitivă a ambilor indicatori ai
productivității muncii. Astfel, atât productivitatea medie anuală a unui salariat, cât și a unui
muncitor s -au majorat în anul 2016 cu 232114 lei și 280475 lei respectiv, iar în anul 2017
comparativ cu anul 2016 – au sp orit cu 70644 lei și 86088 lei corespunzător.
În concluzie se poate de menționat că indicatorii productivității muncii la întreprinderea
analizată au înregistrat valori destul de înalte în perioada supusă analizei, urmând și o tendință de
creștere continu ă, ceea ce se apreciază ca pozitiv pentru întreprindere.
Un alt indicator, nu mai puțin important în analiza economică a întreprinderilor, îl constituie
cheltuielile . Locul și rolul analizei cheltuielilor în ansamblul analizei economico -financiare este dat
de importanța pe care o prezintă cheltuielile ca indicator economico -financiar de sinteză pe baza
căruia pot fi diagnosticate și soluționate aspecte deosebit de importante legate mai ales de latura
calitativă a desfășurării întregii activități economico -financiare a firmei.
Cheltuielile reprezintă sumele sau valorile plătite sau de plătit pentru consumurile, lucrările
executate și serviciile prestate de terți, remunerarea personalului, executarea unor obligații legale
sau contractuale de către unitatea pat rimonială, constituirea amortizărilor și provizioanelor,
consumuri extraordinare [Țole M. și col., 2015, p.113].
În tabelul ce urmează este prezentată evoluția cheltuielilor întreprinderii „ ET CETERA
WINE ” S.R.L. în perioada 2015 -2017.
Indicatori Anul
2015 Anul
2016 Anul
2017 Modificarea
(+,-) Dinamica (%) Ritmul de
creștere (%)
16/15 17/16 16/15 17/16 16/15 17/16
1. Venitul din vânzări, lei 1489253 6411924 8110382 4922671 1698458 430,55 126,49 330,55 26,49
2. Numărul mediu scriptic
al salariaților , pers. 12 18 19 6 1 150,0 105,56 50,0 5,56
3. Numărul mediu scriptic
al muncitorilor, pers. 7 13 14 6 1 185,71 107,69 85,71 7,69
4. Productivitatea medie
anuală a unui salariat,
lei/salariat 124104 356218 426862 232114 70644 287,03 119,83 187,03 19,83
5. Productivitatea medie
anuală a unui muncitor,
lei/muncitor 212750 493225 579313 280475 86088 231,83 117,45 131,83 17,45

42
Tabelul 8
Evoluția cheltuielilor întreprinderii „ET CETERA WINE” S.R.L.
Indicatori Anul
2015
(lei) Anul
2016
(lei) Anul
2017
(lei) Modificarea, lei
(+,-) Dinamica (%) Ritmul de
creștere (%)
16/15 17/16 16/15 17/16 16/15 17/16
Variația stocurilor (523087) (488310) (7637 63) 34777 -275453 – – – –
Costul vânzărilor
mărfurilor vândute 134744 356268 315321 221524 -40947 264,4 88,51 164,4 -11,49
Cheltuieli privind
stocurile 783534 2212444 2436964 1428910 224520 282,37 110,15 182,37 10,15
Cheltuieli cu
personalul privind
remunerarea
muncii 47208 580928 1276048 533720 695120 1230,6 219,66 1130,6 119,66
Contribuții de
asigurări sociale și
de asistență
medicală 12930 138017 350913 125087 212896 1067,42 254,25 967,42 154,25
Cheltuieli cu
amortizarea și
deprecierea
activelor
imobilizate 22975 179185 400034 156210 220849 779,91 223,25 679,91 123,25
Alte cheltuieli 666875 1293619 1834575 626744 540956 193,98 141,82 93,98 41,82
Cheltuieli din alte
activități 5646 127997 283986 122351 155989 2267,03 221,87 2167,03 121,87
Total che ltuieli 1150825 4400148 6134078 3249323 1733930 382,35 139,41 282,35 39,41
Sursa: Elaborat de autor în baza situațiilor financiare (anii 2015 -2017)
În urma examinării datelor prezentate în tabelul de mai sus se evidențiază o evoluție pozitivă
a cheltuiel ilor totale efectuate de întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L. în perioada anilor
2015 -2017 , iar pe categorii – o evoluție neregulată și neuniformă a acestora . Astfel cheltuielile
totale au sporit în anul 2016 cu 3249323 lei sau 282,35%, iar în anul 2017 – cu 1733930 lei sau
39,41%, comparativ cu anii precedenți corespunzători.
În anul 2016, creșterea s -a datorat sporirii tuturor categoriilor de cheltuieli, iar în anul 2017
– s-a datorat sporirii cheltuielilor privind stocurile, legate de remunerarea munc ii și contribuțiile
sociale și de asigurare în medicină, legate de amortizarea activelor imobilizate, cheltuieli din alte
activități, cele referitoare la variația stocurilor și costului vânzărilor, diminuându -se în această
perioadă.
Sporirea cheltuielilor privind remunerarea muncii și celor legate de contribuțiile la fondul
social și al asigurărilor în medicină , își are explicația în creșterea numărului de salariați la
întreprinderea analizată și sporirii salariilor, iar m ajorarea cheltuielilor cu amortiza rea se explică
prin creșterea volumului de mijloace fixe deținute de către întreprindere.

43
În condițiile economiei de piață profitul reprezintă rațiunea existenței oricărui agent
economic. În literatura de specialitate există mai multe definiții ale concep tului de „profit”, cea mai
simplă, dar și acceptată de toți autorii fiind – profitul reprezintă depășirea veniturilor obținute de
întreprindere peste mărimea cheltuielilor suportate de aceasta în activitatea de întreprinzător, iar
formula de calcul este:
Profitul = Venituri – Cheltuieli
În cadrul întreprinderilor din Republica Moldova sînt calculați și utilizați următorii
indicatori ai profitului [ 18, accesat la 18.02.2019 ]:
– Profit brut – profitul obținut din v ânzarea produselor, mărfurilor și serviciilor p restate și
se determină ca diferență dintre veniturile din vînzări și costul v ânzărilor.
– Profit (pierdere) din activitatea operațională – diferența dintre veniturile și cheltuielile
obținute de întreprindere din activitatea de bază, determinată de statutul acesteia.
– Profit (pierdere) din alte activități – diferența dintre veniturile și cheltuielile obținute de
întreprindere din alte activități decât activitatea operațională .
– Profit pînă la impozitare – profitul obținut de întreprindere în cursul perioadei d e gestiune
din toate tipurile de activități și rezultatul excepțional, în fond, profitul impozabil
reprezintă profitul brut al întreprinderii.
– Profit net – profitul care răm âne la dispoziția întreprinderii după calcularea cheltuielilor
privind impozitul pe venit și se determină ca diferență dintre profitul brut și impozitul pe
profit.
În baza situațiilor de profit și pierder e ale întreprinderii „ET CETERA WINE ” S.R.L. va fi
efectuată analiza evoluției indicatorilor profitului pentru perioada 2015 -2017 .
În urma analizei datelor reflectate în tabelul 9, referitor la indicatorii de profit (pierdere), se
constată o evoluție instabilă și neuniformă a acestora. Astfel profitul brut a urmat o evoluție pozitivă
în perioada analizată, sporind cu 3020539 lei sau 409, 0% în 2016 și cu 929797 lei sau 24,68% în
anul 2017, față de anii precedenți. Profitul din activitatea operațională la fel a evoluat pozitiv,
înregistrând o creștere cu 521,89% în 2016 și cu 5,63% în anul 2017.
Profitul din alte activități și cel net au e voluat instabil. Astfel profitul din alte activități în
anul 2016 a sporit cu 328857 lei, iar în anul 2017 – din contra, s -a diminuat cu 258805 lei, față de
perioadele precedente.

44
Profitul net la fel a sporit în anul 2016, înregistrând o creștere cu circa 667,34%, iar în anul
2017 – o diminuare cu 8,72% față de perioada precedentă.
Tabelul 9
Evoluția profitului întreprinderii „ET CETERA WINE” S.R.L.

Indicatori Anul
2015
(lei) Anul
2016
(lei) Anul
2017
(lei) Modificarea, lei
(+,-) Dinamica (%) Ritmul de
creștere (%)
16/15 17/16 16/15 17/16 16/15 17/16
Venit din vânzări 1489253 6411924 8110382 4922671 1698458 430,55 126,49 330,55 26,49
Costul vânzărilor 134744 356268 315321 221524 -40947 264,4 88,51 164,4 -11,49
Profit (pierdere) brut 738503 3759042 4686839 3020539 929797 509,0 124,68 409,0 24,68
Profit (pierdere) din
act. operațională 344075 2139773 2260290 1795698 120517 621,89 105,63 521,89 5,63
Profit (pierdere) din
alte activități (4190) 323667 64862 327857 -258805 – 20,04 – -79,96
Profit (pi erdere) pînă
la impozitare 339885 2463440 2325152 2123555 -138288 724,79 94,39 624,79 -5,61
Profit (pierdere) net 291717 2238464 2043168 1946747 -195296 767,34 91,28 667,34 -8,72
Sursa: Elaborat de autor în baza situațiilor de profit și pierdere (anii 20 15-2017)
În pofida celor confirmate mai sus, se poate de menționat faptul că toți indicatorii de profit
au înregistrat valori foarte înalte, ceea ce ne face să concluzionăm că întreprinderea în perioada
analizată a desfășurat o activitate economică profita bilă.
În vederea analizei eficienței activității desfășurate de către întreprinderi, se utilizează ratele
de rentabilitate.
Rentabilitatea este o formă a eficienței economice care evidențiază capacitatea agenților
economici de a acoperi cheltuielile efec tuate pentru producerea și desfășurarea bunurilor economice
de a obține profit.
Starea rentabilității unei firme se poate analiza pe baza ratelor. Din punct de vedere
metodologic, o rată reprezintă raportul a două mărimi, raport exprimat procentual. Sistem ul de rate
uzual folosit în analiza rentabilității activității firmei este compus din [21, accesat la 25.0 3.2019 ]:
– rata rentabilității economice;
– rata rentabilității financiare;
– rata rentabilității comerciale (a vânzărilor ).
1. Rata rentabilității ec onomice – se referă la eficacitatea cu care sunt utilizate activele
firmei. Se ob ține ca raport între rezultatul obținut până la impozitare și valoarea activelor totale.
Re = Profit până la impozitare / Total active x 100% ≥ 10%

45
O valoare ridicată a ratei r entabilității economice se obține prin gestionarea eficientă a
activelor, ca de exemplu:
folosirea unor echipamente tehnologice neutilizate fizic și moral;
obținerea unui grad de utilizare a capacităților de producție cât mai ridicat;
evitarea unor imobil izări financiare fără justificare economică: stocuri, creanțe
etc. [21, accesat la 25.0 3.2019] .
2. Rata rentabilității financiare – se referă la eficacitatea cu care este utilizat capitalul
firmei. Se determină ca raport între profitul net al exercițiului și valoarea capitalului propriu de care
dispune firma:
Rf = Profit net / Capital propriu x 100% ≥ 15%
Această rată măsoară randamentul capitalurilor proprii, deci a plasamentului financiar, pe
care acționarii l -au făcut prin cumpărarea acțiunilor firmei. R entabilitatea financiară remunerează
proprietarii întreprinderii prin distribuirea de dividende și prin creșterea rezervelor, care în fapt
reprezintă o creștere a averii proprietarilor [21, accesat la 25.0 3.2019] .
3. Rata rentabilității comerciale (vânzări lor) arată eficiența funcțiunii comerciale a firmei.
Rc = Profit brut / Venituri din vânzări x 100%
Nivelul ratei rentabilității comerciale depinde în principal de:
poziția concurențială a firmei în cadrul sectorului de activitate;
faza în care se află s ectorul în ansamblul său;
strategia urmată de firmă etc. [21, accesat la 25.0 3.2019] .
În continuare va fi analizată evoluția ratelor de rentabilitate la întreprinderea „ET CETERA
WINE ” S.R.L.
În urma analizei rezultatelor calculelor prezentate în tabelul 1 0 se constată o evoluție
neuniformă a ratelor de rentabilitate înregistrate la întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L. în
perioada anilor 2015 -2017.
Astfel rata de rentabilitate a vânzărilor a înregistrat valori înalte în toate cele trei perioade
supuse a nalizei, spori nd în anul 2016 cu circa 9,04 puncte procentuale, iar în anul 2017 – s-a
diminuat cu 0,84 puncte procentuale față de perioada precedentă.
Rata de rentabilitate a activelor, la fel a înregistrat valori foarte înalte, depășind cu mult
valoarea recomandată. Cu toate acestea, în anul 2016, aceasta a înregistrat o creștere semnificativă –
cu circa 24,05 puncte procentuale, în 2017 însă s -a diminuat cu 24,04% față de perioada precedentă.
Rata de rentabilitate a utilizării capitalului a înregistrat v alori semnificative în toate
perioadele, ceea ce semnifică o utilizare eficientă a capitalului propriu. Astfel întreprinderea a

46
înregistrat între 44,06 și 85,44 bani profit net, la fiecare leu capital propriu utilizat în activitatea
economică desfășurată.
Tabelul 10
Evoluția ratelor de rentabilitate

Indicatori Anul
2015
Anul
2016
Anul
2017
Modificarea (+, -) Dinamica
(%) Ritmul de
evoluție (%)
16/15 17/16 16/15 17/16 16/15 17/16
Profitul brut , lei 738503 3759042 4686839 3020539 929797 509,0 124,68 409,0 24,68
Venituri din
vânzări, lei 1489253 6411924 8110382 4922671 1698458 430,55 126,49 330,55 26,49
Rentabilitatea
veniturilor
din vânzări (%) 49,59 58,63 57,79 9,04 -0,84 118,23 98,57 18,23 -1,43
Profitul (pierdere)
până la
impozitare , lei 339885 2463440 2325152 2123555 -138288 724,79 94,39 624,79 -5,61
Total active, lei 1851295 5808741 12655681 3957446 6846940 313,77 217,87 213,77 117,87
Rentabilitatea
activelor, % 18,36 42,41 18,37 24,05 -24,04 230,99 43,32 130,99 -56,68
Profitul (pierder e)
net, lei 291717 2238464 2043168 1946747 -195296 767,34 91,28 667,34 -8,72
Capital propriu ,lei 381586 2620050 4636660 2238464 2016610 686,62 176,97 586,62 76,97
Rentabilitatea
capitalului
propriu, % 76,45 85,44 44,06 8,99 -41,37 111,76 51,57 11,76 -48,43
Sursa: Elaborat de autor în baza situațiilor financiare
În concluzie la cele menționate mai sus, se poate de spus că întreprinderea „ET CETERA
WINE” S.R.L. a reușit să obțină profit peste limitele recomandate din vânzări, din utilizarea
activelor și d in utilizarea capitalului propriu. Cu alte cuvinte, întreprinderea a reușit să desfășoare o
activitate profitabilă în perioada supusă analizei.

47
CAPITOLUL III. MODALITĂȚI DE OPTIMIZARE A CHELTUIELILOR
ÎN CADRUL S.R.L. „ET CETERA WINE”
3.1. Metode de optimizare a cheltuielilor întreprinderii
O afacere de succes este o combinație dintre idei inovative, investiții, angajați calificați și un
management eficient. Cu alte cuvinte, în vederea atinger ii scopului primordial al oricărei firme –
obținerea și maximizarea profitului – managementul trebuie să găsească soluțiile optime în proces ul
desfășurării activității economic e. Acest lucru se referă și la identificarea nivelului optim a l
consumurilor și cheltuielilor , astfel încât întreprinderea să reușească pe cât este posibil maximiz area
profitul ui.
Activitatea de reducere a costurilor poate fi desfășurată numai acolo, unde există rezerve în
acest sens, respectiv numai atunci când se cunosc natura și volumul acestor rezerve, precum și
factorii care ar putea conduce la mobilizarea lor.
Termenul de optim provine din latinescul „optimus ” care exprimă ceea ce asigură cel mai
bine interesul urmărit. Optimizarea constă în alegerea și aplicarea celei mai bune soluții dintre mai
multe pos ibile și operează cu doi ter meni – ca operații aritmetice în legătură cu funcțiile
întreprinderii [22, accesat la 26.04.2019] :
maximizarea ;
minimizarea .
Procesul de maximizare se referă la următorii indicatori ai întreprinderii : profit , producție ,
randament , productivitate.
Proces ul de minimizare se referă la indicatori precum: cheltuieli le, costuri , norme.
Optimul are sens dublu : poate fi, pe de o parte, valoarea extremă (max imă-minimă) a unei
funcții scop, iar pe de altă parte, alegerea cele mai bune variantei în funcție de unul sau mai multe
criterii din stările posibile ale unui sistem.
Optimul poate fi stabilit la nivel: macroeconomic, microeconomic, mediu (teritorial).
Optimizarea procesului economic se realizează pe două orizonturi de timp:
– pe termen scurt – presupune stabilirea volumului producției în anumite condiții date
și maximizarea profitului;
– pe termen lung – urmărește, pe de o parte, maximizarea profitului prin combinarea
factorilor de producție, iar pe de altă parte, obținerea unui anumit volum de producție cu cheltuieli
minime.

48
Optimizarea proceselor economice are ca scop găsirea acelor soluții care să asigure
realizarea funcției scop – maximizarea profitului, min imizarea cheltuielilor, maximizarea
productivității etc.
Unul dintre cele mai importante laturi ale procesului de optimizare este cea legată de
minimizarea cheltuielilor, obiectiv care poate fi realizat mai întâi printr -o analiză amplă a acestora.
Întrucât cea mai mare parte dintre cheltuielile activității operaționale o constituie costul de
producție, în continuare vor fi prezentate principalele căi de diminuare a acest uia.
Cea mai importantă dintre finalitățile analizei costurilor este creșterea eficienț ei
consumurilor de resurse în procesele interne de creare a valorii . Aceasta înseamnă reducerea
consumurilor de resurse în condițiile menținerii valorii create, sau ideal – a creșterii acesteia. Una
dintre cele mai importante condiții pe care trebuie să le îndeplinească măsurile de reducere a
costurilor este să nu afecteze în mod negativ calitatea produselor, sau, în general, valoarea pe care o
reprezintă acestea pentru clienți. În același timp, soluțiile nu trebuie să aibă efecte negative asupra
indicatori lor de rezultate a întreprinderii de natura volumului de activitate. Aceasta înseamnă că
soluțiile de optimizare a nivelului costurilor trebuie să fie durabile [23, accesat la 20.04.201 9].
În mod normal, implementarea soluțiilor de reducere a costurilor necesită eforturi, care, la
rândul lor, se concretizează în consum de resurse. Prin urmare, un alt criteriu pe care trebuie să -l
îndeplinească soluțiile de reducere a costurilor este eficiența, adică să implice un efort a cărui cost
să fie justificat de ef ectul obținut în termeni de creștere a raportului resurse consumate/valoare
creată.
Este foarte important de menționat că simpla reducere a nivelului costului nu înseamnă
automat creșterea eficienței consumului de resurse. Aceasta deoarece natura relației diferitelor
categorii de resurse consumate cu valoarea creată prin acele consumuri este complexă. Astfel, există
anumite resurse, optimizarea consumului căruia conduce la efecte pozitive majore, care se propagă
la nivelul întregului proces de creare a valo rii desfășurat în cadrul întreprinderii (de exemplu:
reducerea pierderilor de materii prime și materiale în procesele de stocare, reducerea rebuturilor,
reducerea defectelor în ceea ce privește costurile serviciilor post -vânzare). Pe de altă parte, există
alte categorii de resurse, reducerea consumului cărora conduce la efecte mai puțin durabile, care
conduce în mică măsură la creșterea eficienței, sau chiar poate să determine o reducere a eficienței
activității întreprinderii (de exemplu: reducerea costuri lor cu inovarea produselor pe o piață
dinamică din punct de vedere inovativ, reducerea costurilor de marketing pe o piață cu o cerere
sensibilă la comunicarea etc.) [23, accesat la 20.04.201 9].

49
Cu alte cuvinte, înțelegerea corelației dintre consumul unei anumite categorii de resurse și
valoarea pe care o creează, acel consum este de importanță fundamentală pentru formularea
soluțiilor de reducere a unuia sau altuia dintre elementele de cost.
În activitatea de reducere a costu rilor, o rganizațiile trebuie s ă ia în vedere următoarele [23,
accesat la 20.04.201 9]:
să aleagă procesul de producție cel mai eficient, nu numai din punct de vedere tehnic, ci
și economic și ecologic;
să urmărească ca să cumpere factori de producție, pe cât posibil, la prețurile cel e mai
mici, fără a neglija calitatea și să reducă costurile de funcționare a lor;
să realizeze micșorarea consumului de factori de producție pe unitatea de rezultat prin
mărirea randamentului lor;
să asigurare reducerea costurilor în toate fazele muncii, nu numai în producerea
nemijlocită de bunuri economice, ci și în fazele de cercetare și proiectare, în domeniul
gestiunii și conducerii;
să realizeze obiectivele stabilite, ținând seama de resursele disponibile, de condițiile de
producție existente, în con textul restricțiilor de ordin economic;
să identifice produsele care generează consumuri energetice mari și produsele care aduc
pierderi, imprimarea unui caracter preventiv activității de minimizare a costurilor, cu
ajutorul metodelor moderne de calcul și evidență.
Totodată, micșorarea costurilor necesită următoarele acțiuni din partea managementului
întreprinderii :
ridicarea nivelului de calificare a lucrătorilor;
perfecționarea echipamentelor tehnice de producție, a tehnologiilor de fabricație, a
activ ității de administrare, de gestiune și conducere;
stimulare materială a angajaților ;
creșterea productivității etc.
Metode de reducere a costurilor
Costurile de producție sunt influențate de factori interni, dependenț i de activitatea
producătorului și de factori externi, independenți de activitatea acestuia. Pr intre factorii externi care
influențează costurile sunt: prețurile de cumpărare ale factorilor de producție și prețurile vânzare ale
mărfurilor.

50
Printre metodele clasice de diminuare a costurilor, me nționăm următoarele [22, op. cit.,
accesat la 26.04.2019] :
 reducerea consumurilor specifice de materii prime, materiale, combustibil și apă;
 creșterea productivității muncii;
 folosirea deplină a capacităților de producție și a spațiilor de producție;
 retehnologizare;
 dimensionarea optimă a cheltuielilor de dezvoltare;
 reducerea costurilor calității;
 reducerea costului prin proiectare (design);
 renegocierea contractelor cu furnizorii si distribuitorii;
 reducerea cheltuielilor administrativ -gospodărești;
 micșorarea prețurilor de desfacere;
 dimensionarea optimă a cheltuielilor cu reclama;
 reducerea cheltuielilor salariale pe unitatea de produs.
De asemenea, î n cadrul întreprinderilor ar putea fi aplicate următoarele căi de reducere a
cheltuielilor .
În vedere a diminuării costului vânzărilor , principalele căi ar fi legate de :
diversificarea furnizorilor de materii prime și materiale și alegerea acestora în
funcție de calitatea mărfurilor, care, la rândul ei, se reflectă direct asupra
competitivității produselo r finite;
reducerea costurilor fixe prin modernizarea echipamentului existent, prin vinderea
mijloacelor fixe care staționează.
Căi privind reducerea cheltuielilor materiale
Se știe că în economia de piață nivelul desfacerilor depinde de nivelul prețurilor și că nivelul
prețurilor se formează pe piața în mod liber în funcție de nivelul cererii și ofertei pentru produsul
respectiv. O creștere a ratei rentabilității se poate realiza mai ales prin reducerea costurilor pe
unitatea de produs.
Reducerea costurilo r pe unitatea de produs trebuie să fie obiectiv esențial al conducerii
oricărei firme, deoarece numai așa firma poate să fie competitivă. Realizarea acestui obiectiv cu
condiția menținerii nivelului calitativ al produselor, conduce la creșterea marjei preț ului pe unitatea
de produs și prin aceasta la creșterea rentabilității întregii activități desfășurate.

51
Ponderea principală în totalul cheltuielilor în cadrul firmei o dețin cheltuielile materiale.
Pentru a reduce aceste cheltuieli firmele trebuie să acți oneze în următoarele direcții:
aprovizionarea cu mărfuri de la cele mai avantajoase surse furnizoare;
aprovizionarea acelor mărfuri care răspund cel mai bine caracteristicilor cererilor
pentru consum;
modernizarea echipamentelor de păstrare a produselor c ongelate;
reducerea consumurilor specifice;
ridicarea calității forței de muncă;
reducerea cheltuielilor de aprovizionare;
aprovizionarea ritmică cu mărfuri, astfel încât să se evite rupturile de stoc;
depozitarea și gestionarea adecvată a materialelor apr ovizionate.
Căi privind reducerea cheltuielilor de personal
Diminuarea cheltuielilor cu personalul nu trebuie să presupună în nici un caz diminuarea
remunerărilor acestuia, dar trebuie identificate alte căi care să fie mult mai eficiente. În condițiile
economiei de piață, creșterea mai rapidă a productivității muncii față de creșterea salariului mediu
constituie o condiție de bază pentru asigurarea eficienței activității desfășurate. Creșterea
productivității muncii constituie cel mai important factor de sp orire a volumului producției și de
creștere a rentabilității și competitivității produselor pe piața internă.
Dintre căile de mărire a productivității muncii mai importante sunt [23, accesat la
20.04.2019] :
 automatizarea, robotizarea, promovarea tehnicilor noi – sunt coordonate esențiale ale
progresului tehnic contemporan, acestea atrag după sine sporirea productivității , deoarece
asigură obținerea unei productivități mai mari cu aceleași cheltuieli de muncă, favorizează
diminuarea celorlalte cheltui eli pe produse în general, realizarea de economii ;
 înnoirea producției – prin perfecționarea caracteristicilor constructive, funcționale,
estetice, ergonomice, în vederea satisfacerii la un nivel înalt calitativ , are implicații și asupra
creșterii producti vității muncii. Mașinile și utilajele se înnoiesc la 5 -6 ani în medie.
Menținerea în fabricație a unor produse cu un nivel tehnic scăzut, realizate cu tehnologii
învechite conduce la scăderea gradului d e competitivitate;
 perfecționarea organizării producți ei și a muncii – reprezintă un proces complex, cu
caracter dinamic și de continuitate, care presupune adaptarea de către conducerile unităților
economice a unui ansamblu de măsuri și folosirea de metode și tehnici stabilite pe baze de
studii și calcule teh nico-economice, care țin seama de noile descoperiri ale științei, în cadrul

52
asigurării unui cadru optim funcțional, de folosire de către personalul ocupat a factorilor de
producție, în astfel de producții cantitative și calitative care să asigure utilizare a maximă a
lor și creșterea pe această bază a productivității muncii ;
 pregătirea și perfecționarea resurselor umane – formarea profesio nală și perfecționarea
continuă a acesteia, reprezintă principala cale de auto -valorificare și dezvoltare a factorului
uman. De aceasta depinde receptivitatea și viteza de adaptare la nou, reinteg rarea rapidă a
resurselor umane în a lte activități utile societății;
 cointeresarea materială a muncii – condiționează veniturile populației de rezultatele lor
în muncă. În această direcție, o importanță deosebită o are aplicarea unui sistem de repartiție
care, pe de o parte, să determine cât mai corect mărimea salariului fiecărui lucrător, adică
ceea ce i se cuvine după munca depusă și, pe de altă parte, să asigure un sistem de norm e de
muncă în pas cu progresul, prin care să se stabilească aportul fiecăruia la activitatea socială.
În concluzie la acest paragraf se poate de menționat faptul că managerii întreprinderilor
trebuie să fie în permanență preocupați de identificarea celor mai eficiente măsuri de optimizare a
cheltuielilor și consumurilor în întreprinderile pe care le gestionează, în așa fel încât să asigure
maximizarea profitului și totodată creșterea valorii pe piață a întreprinderilor.
3.2. Posibilități de reducere și opt imizare a cheltuielilor în cadrul
S.R.L. „ET CETERA WINE”
Orice întreprinzător, fie că desfășoară o activitate de producere, o activitate comercială sau
că prestează anumite servicii, tinde spre maximizarea profitu lui, obiectiv ce nu pot fi realizat fără o
utilizare eficientă a resurselor economice. Eficiența resurselor utilizate se reflectă asupra
indicatorilor calitativi ai activității economice. Trebuie de menționat că cu cât scade eficiența
factorilor de producție, cu atât nivelul indicatorului generali zator al consumurilor și cheltuielilor
este în creștere. Deci, odată ce cheltuielile vor înregistra valori înalte, acest fapt va conduce la
diminuarea eficienței economice a activității desfășurate de către întreprindere.
Prin urmare, rezultă că de mărime a costului de producție și a cheltuielilor în general,
depinde, în mare măsură, eficiența desfășurării oricărei activități economice.
Costul de producție este indicatorul cu ajutorul căruia se evaluează consumurile și
cheltuielile întreprinderii îndreptate spre fabricarea și realizarea producției într -o perioadă de
gestiune și cu ajutorul căruia se măsoară starea de performanță a activității economice curente.
Altfel spus, numai printr -un nivel corespunzător al costului întreprinderea își recuperează, în pr imul

53
rând, eforturile suportate și, în al doilea rând, își asigură așteptările preconizate. De aceea,
considerăm că un rol important în administrarea eficientă și efectivă a întreprinderii îi revine
gestionării costurilor, fiind o metodă eficientă de dirij are a utilizării eficiente a resurselor economice
ale întreprinderii.
Gestionarea costurilor este o metodă specifică managementului, ce intenționează asigurarea
unei utilizări efective și eficiente a resurselor productive, permite posibilitatea evaluării cheltuielilor
și veniturilor, prin aplicarea instrumentelor și procedeelor manageriale și economice. Prin urmare
fiecare manager trebuie să se preocupe de metoda respectivă, dacă dorește să atingă un anumit nivel
de eficiență în activitatea pe care o desfă șoară.
Foarte mulți specialiști recomandă managerilor revizuirea cheltuielilor, asigurând că prin
această modalitate se poate garanta o creștere a profitului de la 4 până la 25 de procente.
Un lucru este important, de a identifica exact care costuri și ch eltuieli urmează a fi
diminuate. Așa că este necesar de efectuat o analiză asupra firmei din punct de vedere al veniturilor
și al cheltuielilor.
Acesta analiză, în special cea p rivind cheltuieli le, este foarte utilă dacă este efectuată cât mai
detali at posibil, deoarece pentru a avea idei concrete trebuie să se cunoască cu exactitate circuitul
cheltuielilor în firmă.
A doua etapă este găsirea de idei care provin în mare parte din urma analizei.
În urma analizei situațiilor financiare la întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L. în
vederea reducerii cheltuielilor acesteia se poate acționa asupra următoarelor categorii de cheltuieli:
1. Reducerea cheltuielilor bancare – de regulă, aceste cheltuieli sunt foarte mici, dar pe
termen lung suma acestor cheltuieli po ate trece cu mult peste așteptări. Cheltuielile cele mai des
întâlnite sunt cele cu comisioanele bancare privind tranzacțiile efectuate și cele cu întreținerea și
menținerea costurilor. Contează foarte mult banca unde este contul deschis, de aceea se recom andă
găsirea acelor bănci care au oferte cu costurile cele mai mici pe partea asta și care promovează o
cultură de costuri mici între tranzacții și întreținere.
2. Reducerea cheltuielilor privind remunerarea muncii personalului administrativ
La întreprind erea „ET CETERA WINE” S.R.L. pe parcursul anului 2016 a sporit numărul
de salariați cu 6 persoane, însă cheltuielile de remunerare a muncii au sporit de peste 10 ori.
Productivitatea medie anuală a unul salariat a sporit și ea, însă doar de 2,5 ori. În ace st context, se
recomandă optimizarea cheltuielilor privind remunerarea muncii pe cât e posibil, întrucât sporirea
productivității muncii la întreprindere rămâne cu mult în urma acestora .

54
3. Reducerea contractelor în valută
În momentul de față contractele în valută sunt cele mai riscante de efectuat. Având în vedere
fluxul leului care este fie în scădere, fie în creștere poate să aducă un contract cu suma foarte mare
la pierderi, atunci când se efectuează schimbul valutei în lei. Este foarte important ca acest risc să
fie eliminat , astfel se va asigura o liniște că nu ar putea fi pierd uți bani prin intermediul schimbul
valutar.
4. Reducerea cheltuielilor legate de leasing
Foarte multe firme se aventurează să ia anumite bunuri în leasing și pe parcurs consta tă că
aceste cheltuieli sunt mult prea mari pentru a le acoperi. Este bine ca atunci când se ajunge la
momentul acesta să se facă o analiză a leasingului din punct de vedere al eficienței și al utilizării. În
cazul în care leasingul nu aduce un plus de va loare direct văzut în încasări, iar cheltuielile nu
acoperă utilitatea leasingului este bine să se renunțe la acesta pentru că pe termen lung se va avea
mult de câștigat.
5. Reducerea cheltuielilor legate de papetărie
Aceste cheltuieli, fiind mici, nicioda tă nu se observă în cadrul unui birou. Toată lumea
printează foi doar pe o parte sau scriu pe o foaie doar câteva cuvinte și apoi le aruncă. Sunt doar
câteva exemple de cheltuieli care aparent sunt mici dar pe termen lung pot să golească puțin
buzunarul fi rmei. Este necesar de a utiliza fiecare foaie la maxim deoarece ar putea duce la
diminuări de cheltuieli destul de bune.
6. Reducerea costurilor privind energia
Consumul de energie este important și benefic pentru o firmă, dar factura la sfârșitul unei
luni este neprielnică acelei firme. De aceea este foarte bine de a preveni acest lucru prin realizarea
unor reguli cunoscute de angajați cu privire la utilizarea curentului. Pe lângă aceste reguli este bine
să fie schimb ate și becurile sau alte lucruri care n ecesită curent , cu altele mai econom e din clasa lor.
Acest lucru necesită cheltuieli destul de substanțiale la început dar pe termen lung se pot
întoarce dublu în venituri.
7. Reducerea cheltuielilor cu marketingul
Se recomandă reduce rea cheltuielile de ma rketing ineficiente, de aceea e ste bine ca să se
facă un plan de marketing cu obiective clare și cu un buget bine stabilit și detaliat .
8. Planificarea eficientă a activităților
Planificare ineficientă a activităților duce la o inexactitate a firmei și ac est lucru duce la
cheltuieli care nu sunt previzionate și sunt făcute din cauza neplanificări din timp a activităților.

55
De aceea este bine ca să se elaboreze un plan eficient cu toate activitățile care urmează să fie
făcute în firmă și mai apoi să fie real izat și un buget pentru îndeplinirea acelor activități.
9. Reducerea costurilor privind achiziția de materiale prime
Fără materii prime sau fără materialele necesare întreprinderile nu pot să își desfășoare
activitatea preconizată. Minimizarea cheltuielilo r cu aprovizionarea se referă la identificarea
furnizorilor care au cele mai atractive prețuri la materiile prime. În acest sens se recomandă ca
întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L. să încheie din timp contracte cu producătorii de
struguri, astfel existâ nd o siguranță că va fi aprovizionată cu materii prime de calitate și în cantitatea
necesară. Totodată este bine ca întreprinderea să aibă relații de parteneriat cu mai mulți furnizori, să
nu mizeze doar pe unul singur, deoarece este foarte riscant. În caz ul unor evenimente de forță
majoră, întreprinderea riscă să rămână neaprovizionat și să fie nevoită să întrerupă temporar
activitatea economică desfășurată.
În final menționăm că raționalizarea cheltuielilor, în cadrul întreprinderii „ ET CETERA
WINE ” S.R.L . se poate realiza prin:
 sporirea productivității muncii la întreprindere cu ritmuri mai înalte față de sporirea
remunerării;
 ridicarea gradului de calificare a personalului prin organizarea unor cursuri de instruire și
dezvoltare a resurselor umane, pri n cursuri de calificare, schimburi de experiență etc. ;
 extinderea progresului tehnic, adică prin implementare unor tehnologii moderne la
întreprindere;
 organizarea mai bună a muncii, adică efectuarea unui control mai strict privind
responsabilitatea la loc ul de munca a angajaților.
În vederea diminuării cheltuielilor în cadrul întreprinderii „ ET CETERA WINE ”
S.R.L. recomandăm următoarele:
aprovizionarea cu materii prime și cu mărfuri de la cele mai avantajoase surse furnizoare;
aprovizionarea cu acele mărf uri, care răspund cel mai bine caracteristicilor cererilor
pentru consum;
reducerea consumurilor specifice;
ridicarea nivelului de pregătire a personalului întreprinderii ;
reducerea cheltuielilor de aprovizionare .
În concluzie la acest capitol se poate menționa faptul că fiecare întreprindere poate găsi
rezerve interne de minimizare a cheltuielilor, important este să le analizeze și să identifice care
categorii de cheltuieli este posibil de optimizat, în vederea sporirii eficienței economice.

56
CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI
Obiectivul fundamental a existenței, funcț ionării și dezvoltării firmelor în co ndiții
concurențiale aprige , este desfășurarea unei activități eficiente, reieșind din resursele disponibile ale
acestora. Eficiența activității poate fi obținut ă fie prin maximizarea profitului, fie prin minimizarea
cheltuielilor (costurilor) , care la fel este un indicator primordial în evaluarea unei întreprinderi. De
aceea activitatea practică de analiză a cheltuielilor în vederea identificării rezervelor de re ducere a
acestora, reprezintă prin excelență o componentă majoră a managementului intern al firmei.
Reieșind din cele menționate, tema prezentei lucrări este una primordială pentru
întreprinderile ce își desfășoară activitatea în condițiile economiei de piață , deoarece ele în
permanență sunt limitate în resurse și de aici vine necesitate utilizării raționale a acestora în vederea
diminuării consumurilor și cheltuielilor acestora.
În urma cercetărilor efectuate, pot fi formulate următoarele concluzii:
1. Cheltuielile reprezintă resursele utilizate și pierderile care apar ca rezultat al activității
economico -financiare și nu sunt legate nemijlocit de procesul de producție. Spre deosebire de
consumuri, cheltuielile nu se includ în costul vânzărilor, se refl ectă în raportul privind rezultatele
financiare și se scad din venituri la determinarea rezultatului perioadei de gestiune.
2. Costul reprezintă totalitatea consumurilor de resurse pe care le efectuează întreprinderea
pentru realizarea unei unități de prod us sau unui serviciu, în expresie monetară. Costul este un
instrument important în gestiunea întreprinderii, având atât rolul de informare a managerilor asupra
activității desfășurate, cât și de identificare a unor direcții strategice de acțiune în activit atea
viitoare.
3. În literatura de specialitate e xistă o varietate foarte largă a criteriilor de clasificare a
cheltuielilor întreprinderii : după natură, conținut , după comportamentul față de volumul de
activitate, după modul de înregistrare în contabilita te ș.a . Reieșind din acestea cheltuielile îmbracă
următoarele forme: cheltuieli de exploatare, cheltuieli financiare, cheltuieli excepționale , cheltuieli
directe și indirecte, cheltuieli fixe și variabile ș.a.
4. Necesitatea optimizării cheltuielilor rezid ă din dorința permanentă a managerilor de
obținere a profitului și chiar de maximizare a acestuia. Printre principalele modalități de optimizare
sau diminuare a cheltuielilor întreprinderii menționăm: utilizarea rațională și eficientă a resurselor
economic e de care dispune întreprinderea, sporirea productivității muncii, folosirea deplină a
capacității de producție, negocierea contractelor cu furnizorii în vederea obținerii celui mai bun preț
la aprovizionare etc.

57
Ca obiect de cercetare al lucrării a consti tuit întreprinderea „ET CETERA WINE ” S.R.L. în
urma analizei căreia s -a ajuns la următoarele concluzii:
1. Societatea cu Răspundere Limitată „ ET CETERA WINE ” a fost constituită și înregistrată
la Camera Înregistrării de Stat la 05.03.2013 și are ca gen de activitate fabricarea vinului, cultura
strugurilor, activitate turistică, comerțul cu amănuntul al băuturilor alcoolice și altor băuturi ș.a .
2. Veniturile din vânzări ale S.R.L. „ ET CETERA WINE ” în perioada anilor 201 5-2017 au
urmat o evoluție pozitivă , sporind în anul 201 6 cu 5372878 lei sau cu 360,42%, iar în anul 201 7 – o
creștere cu 1595642 lei sau cu 23,25 %, în comparație cui anii precedenți. Creștere a semnificativă a
veniturilor din vânzări indică faptul că întreprinderea analizată este în dezvoltare și continuă să
cucerească noi clienți atât din țara noastră, cât și din străinătate, întrucât aceasta a reușit să -și
exporte vinurile în mai multe țări.
3. Numărul total de salariați la întreprinderea analizată a sporit cu 6 persoane în anul 2016 și
cu 1 persoană în anul 2017, comparativ cu anii precedenți corespunzători. Făcând o analiză a
evoluției numărului de angajați pe categorii, atunci se constată faptul că numărul personalului
administrativ a fost constant în perioada analizată și a constituit 5 pe rsoane. Prin urmarea evoluția
pozitivă a numărului de salariați se datorează doar sporirii numărului de muncitori angajați la
întreprinderea „ET CETERA WINE” S.R.L.
Productivitatea medie anuală a unui salariat, cât și a unui muncitor s -au majorat în anul 2 016
cu 232114 lei și 280475 lei respectiv, iar în anul 2017 comparativ cu anul 2016 – au sporit cu 70644
lei și 86088 lei corespunzător, ceea ce poate fi apreciat ca benefic pentru întreprinderea analizată.
4. Cheltuielile totale au sporit în anul 2016 cu 3249323 lei sau 282,35%, iar în anul 2017 –
cu 1733930 lei sau 39,41%, comparativ cu anii precedenți corespunzători. În anul 2016, creșterea s –
a datorat sporirii tuturor categoriilor de cheltuieli, iar în anul 2017 – s-a datorat sporirii cheltuielilor
privind stocurile, legate de remunerarea muncii și contribuțiile sociale și de asigurare în medicină,
legate de amortizarea activelor imobilizate, cheltuieli din alte activități, cele referitoare la variația
stocurilor și costului vânzărilor, diminuându -se în această perioadă.
Sporirea cheltuielilor privind remunerarea muncii și celor legate de contribuțiile la fondul
social și al asigurărilor în medicină, își are explicația în creșterea numărului de salariați la
întreprinderea analizată și sporirii salariilor , însă ritmurile de creștere sunt prea mari . De aceea se
recomandă o optimizare a acestei categorii de cheltuieli în cadrul întreprinderii analizate.
5. La întreprinderea analizată, în perioada 2015 -2017, toți indicatorii de profit au înregistrat
valori fo arte înalte, ceea ce ne face să concluzionăm că întreprinderea în perioada respectivă a
desfășurat o activitate economică profitabilă.

58
6. În urma analizei rezultatelor privind evoluția ratelor de rentabilitate s-a constat at o
evoluție neuniformă a ratelor de rentabilitate înregistrate la întreprinderea „ET CETERA WINE”
S.R.L. în perioada anilor 2015 -2017. Rata de rentabilitate a vânzărilor a înregistrat valori înalte în
toate cele trei perioade supuse analizei, sporind în anul 2016 cu circa 9,04 puncte pr ocentuale, iar în
anul 2017 – s-a diminuat cu 0,84 puncte procentuale față de perioada precedentă. Rata de
rentabilitate a activelor, la fel a înregistrat valori foarte înalte, depășind cu mult valoarea
recomandată. Cu toate acestea, în anul 2016, aceasta a înregistrat o creștere semnificativă – cu circa
24,05 puncte procentuale, în 2017 însă s -a diminuat cu 24,04% față de perioada precedentă. Rata de
rentabilitate a utilizării capitalului a înregistrat valori semnificative în toate perioadele, ceea ce
semn ifică o utilizare eficientă a capitalului propriu. Astfel întreprinderea a înregistrat între 44,06 și
85,44 bani profit net, la fiecare leu capital propriu utilizat în activitatea economică desfășurată.
În vederea optimizării sau chiar diminuării cheltuiel ilor întreprinderii „ ET CETERA WINE ”
S.R.L., recomandăm următoarele:
• aprovizionarea cu mărfuri de la cele mai avantajoase surse furnizoare;
• aprovizionarea acelor mărfuri care răspund cel mai bine caracteristicilor cererilor
pentru consum;
• reducerea cons umurilor specifice;
• ridicarea nivelului de pregătire a personalului întreprinderii ;
• reducerea cheltuielilor de aprovizionare;
• minimizarea cheltuielilor generale, legate de consumul de energie pentru iluminat,
cheltuielile privind remunerarea muncii pers onalului administrativ ș.a.

59
BIBLIOGRAFIE:

1. Legea Republicii Moldova Nr. 845 -XII din 03.01.1992 cu privire la antreprenoriat și
întreprinderi.
2. Legea Republicii Moldova Nr. 135 din 14.06.2007 privind Societățile cu răspundere
limitată .
3. Standardul național de contabilitate 18 „Venitul ” prin ordinul ministrului finanțelor
nr.174 din 25.12.1997 .
4. Botnari N., Finanțele întreprinderii, Chișinău, Editura EDITERRA PRIM, 2008. – 238 p.
5. Gheorghe C., Analiza economico -financiară a întreprinderii, Universitat ea Transilvania,
Brașov, 2009. http://biblioteca.regielive.ro/cursuri/economie/analiza -economica –
financiara -180157.html?ref=doc3
6. Ghic Gr., Grigo rescu C.J., Analiză economico -financiară: abordări teoretice, studii de
caz, București, Editura Universitară, 2006 . – 252 p.
7. Ișfănescu A., Robu V., Anghel I., Evaluarea întreprinderii, Editura Tribuna Economica,
București, 2001.
8. Ișfănescu A., Robu V., Hris tea A.M., Vasilescu C., Analiză economico -financiară,
București, Editura ASE, 2002 . – 271 p.
9. Moldovanu D., Curs de teorie economic, Chișinău, Editura ARC, 2006, 432 p.
10. Nicul escu M., Diagnostic global strategic, București, Editura Economica, 1997. – 255 p.
11. Spătaru L., Analiza economico -financiară – instrument al managementului
întreprinderilor, București, Editura Economică, 2010, 600 p.
12. Țiriulnikova N., Analiza rapoartelor financiare: manual, Chișinău, F.E. – „Tipografia
Centrală”, 2004. – 384 p.
13. Țole M., M atei N.C., Țole A.A., Analiză economico -financiară. Metode și modele,
București, Editura Pro Universitaria , 2015. – 396 p.
14. Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico -financiară, București,
Editura Economică, 2004, 432 p.
15. Robu V., Georgescu N., Analiză economico -financiară, ASE București, Biblioteca
digitală. – 253 p. http://www.biblioteca –
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=113&idb=6
16. https://biblioteca.regielive.ro/proiecte/economie/analiza -principalelor -categorii -de-
cheltuieli -61959.html

60
17. http://ebooks.unibuc.ro/StiinteADM/si ca/3.htm
18. http://conspecte.md/cursuri/analiza -activitatii -economico -financiare/analiza -veniturilor –
din-vanzari -15567.html
19. https://ru.scribd.com/doc/110672095/Analiza -Profitului -p-3
20. https://ru.scribd.com/doc/96211839/Analiza -Stocu rilor-La-Intreprindere
21. https://ru.scribd.com/doc/49774236/Rentabilitatea -Firmei .
22. http://w ww.ra sfoiesc.com/business/management/ANALIZA -PRINCIPALELOR -CAI-
DE-C22.php
23. https://cuttingcost.wordpress.com/page/1/

61

ANEXE