Specializarea : Drept [620424]

Universitatea “Ovidius” din Constan ța
Facultatea de Drept și Științe Administrative
Specializarea : Drept

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific :
Conf. Univ. Dr. Marian Alexandru
Absolvent: [anonimizat]
2017

Universitatea “Ovidius ” din Constanța

2
Facultatea de Drept și Științe Administrative
Specializarea : Drept

Aspecte comparative privind audierea
părților și a subiecților procesuali
principali în procesul penal din
România și din Republica Moldova

Coordonator științific :
Conf. Univ. Dr. Marian Alexandru
Absolvent: [anonimizat]
2017

3
CUPRINS
INTRODUCERE ………………………………………………………………………………… 5
CAPITOLUL I. PROBELE, MIJLOACELE DE PROBĂ ȘI IMPORTANȚA ACESTORA
ÎN PROCESUL PENAL ………………………………………………………………………… .7
Secțiunea a I – a. Noțiunea și importanța probelor în procesul penal……………………………… 7
Secțiunea a II – a. Cerințele înaint ate față de probe (legalitatea, pertinenț a, concludența, utilitatea)..9
Secțiunea a III – a. Clasificarea probelor………………………………………………….………… 10
Secțiunea a IV – a. Noțiunea și enumerarea mijloacelor de probă………………………….…… .12
CAPITOLUL II. A UDIEREA PĂRȚILOR ÎN PROCESUL PENAL DIN ROMÂNIA ȘI
DIN REPUBLICA MOLDOVA ……………………………………………….……… .……… 14
Secțiunea a I – a. Persoanele care pot fi audiate în procesul penal. Noțiunea de parte în procesul
penal……………………………………………………………………………………………… 14
Secțiunea a II- a. Reguli generale de efectuare a audierii………………………………………… 16
Secțiunea a III – a. Reguli speciale privind audierea în procesul penal. Audierea prin interpret…… 17
Secțiunea a IV – a. Particularitățile privind audierea inculpatului………………………………… 19
Subsecț iunea 1. Conceptul și semnificația declarațiilor inculpatului…………………………… ..19
Subsecțiunea 2. Comunicarea drepturilor și a obligațiilor inculpatului în cadrul audierii…..…… .20
Subsecțiunea 3. Procedura de audiere a inculpatului…………………………………………… ..23
Subsecțiunea 4. Consemnarea declarațiilor inculpatului………………………………………… 25
Secțiunea a V – a. Particularitățile privind audierea părții civile și a părții responsabile
civilmente……………………………………………………………………………………..….2 6
Subsecțiunea 1. Noțiunea și rolul părții c ivile și a părții responsabile civilmente în procesul
penal……………………………………………………………………………………………… 26
Subsecțiunea 2. Comunicarea drepturilor și a obligațiilor părții civile și ale părții responsabile
civilmente în timpul audierii……………………………………………………………..……… 29
Subsecțiunea 3. Procedura privind audierea părții civile și a părții responsabile civilmente…..…. 32
Subsecțiunea 4. Consemnarea declarațiilor părții civile și a părții responsabile civilmente………. 33

4
Secțiunea a VI – a. Protecția părții civile………………………………………………………… ..33
CAPITOLUL III. AUDIEREA SUBIECȚILOR PROCESUALI PRINCIPALI ÎN
PROCESUL PENAL DIN ROMÂNIA ȘI DIN REPUBLICA MOLDOVA ………….…… ..35
Secțiunea a I – a. Cine sunt subiecții procesuali principali……………………………..………… .35
Secțiunea a II – a. Particularitățile privind audierea persoanei vătămate…………………..……… 36
Subsecțiunea 1. Noțiunea și importanța declarațiilor persoanei vătămate…………………….… 36
Subsecțiunea 2. Procedura de obținere a declarațiilor persoanei vătămate…………….………… 37
Secțiunea a III – a. Particularitățile privind audierea suspectului (bănuitului)…………………… .41
Subsecțiunea 1. Noțiunea și importanța declarațiilor suspectului, respectiv a bănuitului…….… ..41
Subsecțiunea 2. Procedura de obținere a declarațiilor suspectului, respectiv a bănuitul ui…….… .42
Secțiunea a IV – a. Confruntarea, procedeu special de ascultare a părților și a subiecților procesuali
principali ………………………………………………………………………………………… 46
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ CU PRIVIRE LA AUDIEREA PĂRȚILOR ȘI A
SUBIECȚILOR PROCESUALI PRINCIPAL I……………………………………………… 49
CONCLUZII …………………………………………………………………………..……… ..58
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………………… 60

5
INTRODUCERE

Lucrarea de față își propune să prezinte principalele aspecte teoretice și practice cu privire
la importanța probelor, a mijloacelor de probă, în general ; și importanța declarațiilor părților și
subiecților procesuali principali, ca mijloc de probă, în special.
Principalul scop urmărit prin prezenta lucrare este acela de a prezenta o analiză
comparativă privind modul de audiere și de obținere a declarațiilor în procesul penal din România
și din Republica Moldova.
Motivația alegerii temei a constituit – o dorința de a scoate în evidență relevanța declarațiilor
părților și a subiecților procesuali principali pentru justa soluționare a cauzei penale. Pe lângă
celelalte procedee probatorii, audierea joacă un rol foarte important în aflarea adevărului. Din
declarațiile suspectului (bănuitului), inculpatului , a persoanei vătămate, a părții civile și a părții
responsabile civilmente, întrucât sunt persoanele care cunosc cel mai bine împrejurările în care s –
a săvârșit infracțiunea, se pot obține probe inestimabile care ajută organul de cercetare penală.
Importanța pe care o au declarațiile persoanelor audiate este subliniat ă atât de dispozițiile
Codului de procedură penală din România1, cât și de dispozițiile Codului de procedură penală din
Republica Moldova2.
În ceea ce privește structura, lucrarea de față, având obiect de studiu audierea părților și a
subiecților procesual i principali în procesul penal din România și din Republica Moldova , este
structurată în patru capitole (care se subdivizează în secțiuni și s ubsecțiuni) și anume capitolul I –
III cuprinde sintez a teoretică, iar capitolul IV cuprinde partea aplicativă – studiul de caz.
Lucrarea mai are drept scop conturarea noțiunilor de probă, mijloace de probă, noțiunea de
parte în procesul penal, noțiunea de subiect procesual principal, audierea ca procedeu probatoriu.
În acest sens, primul capitol, subdivizat în patru sec țiuni, abordează aspectele teoretice cu
privire la conceptele de probe, mijloace de probă, clasificarea probelor și a mijloacelor de probă,
tipologia probelor, precum și rolul acestora în procesul penal.
În capitolul al II – lea, subdivizat în șase secțiuni este tratat modul de audiere a părților în
procesul penal din România și din Republica Moldova. Prima secțiune prezintă care sunt

1 1.Noul Cod de Procedură Penală din România, Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de Procedură Penală,
publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010, intrat în vigoare la 1 februarie 2014 .
2 Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova, publicat la 07 iuni e 2003 în Monitorul Oficial Nr. 104 -110, intrat
în vigoare la 12 iunie 2003.

6
persoanele ce pot fi audiate, precum și care sunt părțile din procesul penal. Următoarea secțiune
analizează regulile general e ce trebuie respectate în vederea efectuării audierii. De asemenea, este
necesară prezentarea regulilor speciale privind audierea. În cadrul secțiunii a IV – a, lucrarea
prezintă particularitățile de audiere a inculpatului, iar următoarea secțiune scoate î n evidență
particularitățile privind audierea părții civile și a părții responsabile civilmente. Ultima secțiune a
prezentului capitol cuprinde o reglementare expresă a Codului de procedură penală din România,
ceea ce nu găsim în Codul de procedură penală din Republica Moldova, și anume protecția părții
civile.
Capitolul al III – lea, intitulat “Audierea subiecților procesuali principali în procesul penal
din România și din Republica Moldova ”, subdivizat în patru secțiuni, debutează cu noțiunea și
menționarea subiecților procesuali principali. Secțiunea a II – a prezintă particularitățile privind
audierea persoanei vătămate, iar secțiunea a III – a scoate în evidență pe cele cu privire la audierea
suspectului în România, a bănuitului în Republica Mold ova. Tot în cadrul acestui capitol este
abordat procedeul special de ascultare a persoanelor și anume confruntarea.
Ultimul capitol constituie studiul de caz al lucrării, partea aplicativă. Prima parte a studiului
de caz prezintă declarația unui suspect și a unui inculpat, stabilind ulterior dacă au fost respectate
regulile de audiere a acestora. A doua parte a studiului de caz expune o speță ce scoate în evidență
că declarațiile date în procesul penal au o importanță majoră și fiind coroborate cu celelalte
mijloace de probă, contribuie la justa soluționare a cauzei penale.

7
CAPITOLUL I. PROBELE, MIJLO ACELE DE PROBĂ ȘI
IMPORTANȚA ACESTORA ÎN PROCESUL PENAL

Secțiunea a I -a. Noțiunea și importanța probelor în procesul penal
În cadrul procesului penal, fie că se desfășoară el în România sau în Republica Moldova,
aproap e toate activitățile efectuate au ca scop adunarea și administrarea probelor necesare aflării
adevărului, adică adunarea dovezilor necesare pentru descoperirea faptelor care constitu ie
infracțiuni și tragerea la r ăspundere penală a celor vinovați.
Activitatea organelor judiciare, pentru constatarea la timp și în mod complet a faptelor care
constituie infracțiuni, este complexă și uneori de durată și, între momentul sesizării organelor de
cercetare sau a instanței de judecată, și până la adoptarea unei hotărâri penale definitive cuprinde,
în principal, operațiuni de descoperire, administrare și evaluare a probelor3.
Analizând doctrina clasică, constatăm că probele au fost definite în variate moduri, cele
mai multe axându -se pe explicarea scopului, funcției sau modului de administrare a probei.
Profesorul Vintilă Dongoroz scria că probele constituie „elemente de informațiune care
pot arunca o lumină asupra existenței infracțiunii sau asupra vinovăției făptuitorilor”4.
Probele, spunea profesorul Ion Tanoviceanu „ au menirea de a pune în lumină adevărul real
cu privire la o învinuire concretă, evidențiind fie vinovăția, fie inocența acelui pus sub acea
urmărire ”5.
Potrivit profesorului Traian Pop, probele ar constitui “elemente informative sau
documentare, necesare pentru aflarea adevărului real asupra faptelor și stărilor relevante în
procesul penal ”6.
În procesul penal prin probe se înțeleg acele fapte sau împrejurări care duc la stabilirea
adevărului material și la just a rezolvare a unei cauze penale. Din reglementările Codului de
procedură penală din România și a Codului de procedură penală din Republica Moldova, rezultă

3 Adrian Ștefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura ALL Beck, București, 2001, p.
163.
4 Vintilă Dongoroz – Curs de procedură penală, Ediția cursu rilor litografice, București, 1942, p. 207.
5 Ion Tanoviceanu – Tratat de drept și procedură penală , Vol. IV, București, p.609.
6 Traian Pop – Drept procesual penal. Partea generală, Vol. III, Tipografia Națională, Cluj, 1947, p.159.

8
că probele au aceeași finalitate , aceeași importanță. Conform dispozițiilor acestor Coduri, nu
remarcăm diferențe semnificative cu privire la definiția dată probelor.
În actualul Cod de procedură penală al României , potrivit art. 97 alin 1 „ constiuie probă
orice element de fapt care serveșt e la constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni, la
identificarea persoanei care a săvârșit -o și la cunoașterea împrejurărilor nece sare pentru justa
soluționare a cauzei și care contribuie la aflarea adevărului în procesul penal ”.
Codul de procedură penală din Republica Moldova reglementează noțiunea de probă prin
art. 93 alin. 1, astfel “probele sunt elemente de fapt dobâ ndite în modul stabilit de prezentul cod,
care servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la ident ificarea făptuitorului, la
constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare
a cauzei ”.
Din reglementările menționate, rezultă că p robele în procesul penal reprezintă elemente de
fapt sau entități materi ale extra procesuale care, deoarece conțin informații , contribuie efectiv la
constatarea existenței sau inexistenței unei infracțiuni , la identificarea persoanei care a săvârșit -o,
a vinovăției sau nevinovăției acesteia precum și la cunoașterea tuturor îm prejurărilor necesare
pentru soluționarea echitabilă a cauzei7.
Probele prezintă o mare importanță, întrucât ele sunt cele care trebuie să conducă organul
judiciar la aflarea adevărului. În sistemul românesc de drept, precum și în cel din Republica
Moldova, probele nu au o valoare dinainte stabilită. Astfel, după administrarea tuturor probelor ,
în scopul aflării adevărului, organul de urmărire penală sau instanța de judecată apreciază fiecare
probă în parte.
Nu trebuie să confundăm noțiunea de probă cu mijloacele de probă, acestea din urmă
constituind mijloace prevăzute de lege prin care se administrează probele.
Folosind mijloacele de probă, autoritățile judiciare iau cunoștință de probe, iar acestea
servesc la constat area faptelor și împrejurărilor pe care trebuie să le dovedească în cauza penală.
Această activitate judiciară poartă denumirea de probațiune. Deoarece probele nu se pot obține
decât prin mijloacele de probă prevăzute de lege, între probe și mijloacele de probă există o
legătură indisolubilă8.

7 Dr. Ioan Doltu, Probel e și mijloacele de probă, cu privire specială la declarațiile învinuitului sau ale inculpatului
ca mijloace de probă și apărare în procesul penal român, Editura DOBROGEA, Constanța, 1997, p.29.
8 Dr. Ion Miron, Dr . Ivan Anane, Cătălina Miron, Drept procesu al penal – parte generală, Editura EX PONTO,
Constanța, 2006, p.333.

9
Secțiunea a II -a. Cerințele înaintate față de probe (leg alitatea, pertinența,
concludenț a, utilitatea)
Conform reglementărilor din România cât și a celor din Republica Moldova p entru ca o
probă să fie încuviințată și administrată, trebuie ca proba respectivă să îndeplinească următoarele
cerințe : să fie legală, pertinentă, concludentă și utilă.
Prin legalitatea administrării probei înț elegem că aceasta trebuie prevă zută de lege, iar pe
cale de consecință, să nu fie inte rzisă de lege. Probele obținute în mod nelegal nu pot fi folosite în
procesul penal.
Prin probe pertinente înțelegem acele elemente de fapt care au legătură cu împrejurările ce
trebuiesc dovedite. De exemplu, declarațiile unui martor care arată că în urmă cu câteva zile,
victima împreună cu un vecin s -au înjurat și s-au amenințat reciproc, reprezintă o probă pertinentă.
Pertinența presupune trăsătura unei probe de a contribui la dovedirea unor fapte sau împrejurări în
legătură cu cauza penală9.
Probele ce nu sunt în legătură cu împrejurările de fapt ce formează obiectul probațiunii nu
sunt pertinente.
Probele concludente reprezintă acele elemente de fapt care contribuie la aflarea adevărului
și soluționarea cauzei. Așadar, probele concludente sunt și probe p ertinente, dar nu toate probele
pertinente sunt și probe concludente. Aprecierea unei probe, în sensul că este sau nu concludentă,
are loc atunci când părțile solicită administrarea acestei probe. Organul de urmărire penală sau
instanța de judecată verifică în ce măsură proba este concludentă și dacă poate servi la justa
soluționare a cauzei ș i dup ă dispune administrarea probei.
Concludența probelor nu trebuie confundată cu problema utilității probei. O probă
concludentă care nu a fost încă administrată este o probă utilă. Probele utile reprezintă acele
elemente de fapt care, datorită informațiilor pe care le conțin, pot lămuri aspecte care nu au fost
clarificate prin alte probe. Sunt utile și deci trebuie administrate numai probele concludente, astfel
o probă utilă este și o probă concludentă . O probă concludentă poate deveni inutilă în situația în
care faptele sau împrejurările pe care le d ovedea au fost deja dovedite prin administrarea altor
probe .

9 Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală, Noul cod de pr ocedură penală -curs universitar , Editura
PRO UNIVERSITARIA, București, 2015, p.128.

10
Secțiunea a III -a. Clasificarea probelor
În România, dar și în Republica Moldova, î n procesul penal probele se clasifică după
diverse criterii : după funcția procesuală pentru care intervin, după izvorul din care provin și după
obiectul probei.
După funcția procesuală pentru care intervin, probele se împart în probe în acuzare și probe
în apărare, adică după cum probele sunt în favoarea suspectului sau inculpatului sau împotriva
acestuia .
Probele în acuzare sunt cele care stabilesc circumstanțele a gravante și confirmă învinuirea,
fac dovada vinovăției suspectului sau inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.
Probele în apărare sunt cele care stabilesc circumstanțele atenuante și infi rmă învinuirea.
Ele sunt acelea ce dovedesc existența vreunei cauze care exclude vinovăția (cauze care înlătură
caracterul penal al faptei) sau a vreunei cauze care înlătură vinovăția în forma prevăzută de lege și
imputată inculpatului10.
În actuala regleme ntare a Codului de procedură penală din România (art. 5 alin. 2, teza a
I-a), această distincț ie prezintă interes, organele de urmărire penală au obligația de a strânge probe
atât în favoarea, cât și în defavoarea suspectului sau inculpatului. Același sc op este reglementat și
de Codul de procedură penală din Republica Moldova, art.19 alin. 3 dispune că “organul de
urmărire penală are obligația de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate
aspectele, completă și obiectivă, a circums tanțelor cauzei, de a evidenția atâ t circumstanțele care
dovedesc vinovăția bănuitului , învinuitului, inculpatului, câ t și cele care îl dezvinovățesc, precum
și circumstanțele care îi atenuează sau agravează răspunderea ”.
Această clasificare prezintă interes practic, deoarece necesitatea probelor în apărare
intervine numai după adm inistrarea probelor în acuzare , ca o consecință a exercitării dreptului la
apărare. În practică administrarea probelor în apărare revine inculpatului și apărătorului său11.
După izvorul lor, probele se împart în probe imediate și mediate. Prin probe imediate
înțelegem acele probe obținute dintr -un izvor nemijlocit (adică surse primare), reprezintă astfel de
probe : declarațiile unui martor ocular despre ceea ce a văzut sau a au zit personal, conținutul actelor
originale, mărturisirile inculpatului cu privire la faptele sale etc. Prin probe mediate (sau
secundare), înțelegem acele probe ce au fost obținute dintr -o sursă derivată, cum ar fi : relatările

10 Dr. Ioan Doltu, Probele și mijloa cele de probă, cu privire specială la declarațiile învinuitului sau ale inculpatului
ca mijloace de probă și apărare în procesul penal român, Editura DOBROGEA, Constanța, 1997, p. 36.
11 Dr. Ion Miron, Dr . Ivan Anane, Cătălina Miron, Drept procesual penal – parte generală, Editura EX PONTO,
Constanța, 2006, p. 344.

11
unui martor cu privire la împrejurări pe care nu le -a perceput direct, ci le -a auzit de la altă persoană,
conținutul procesului verbal de examinare a corpurilor delicte, conținutul unei copii de pe un
înscris original , etc.
Clasificarea în probe imediate și mediate prezintă importa nță practică, deoarece organele
de urmărire penală și de judecată își manifestă interesul în obținerea probelor imediate (din prima
sursă), acestea fiind mai sigure. Atunci când autoritățile judiciare au obținut probe mediate, ele au
obligația să verifice în amănunt exactitatea acestor probe, apelând la alte probe .
Interesul acestei clasificări este legat de aprecierea probelor, valoarea lor de adevăr fiind
mai scăzută atunci când ele au fost obținute dintr -o altă sursă decât cea originară. Legea dă explici t
eficiență acestei clasificări când consacră regulile pentru ascultarea persoanelor în procesul penal.
De exemplu, potrivit art. 116 alin 2 din Codul de procedură penală din România , audierea
martorului poate fi extinsă asupra tuturor împrejurărilor neces are pentru verificarea credibilității
sale, deci i se vor adresa întrebări și asupra sursei din care a aflat aspectele pe care le relatează.
După legătura cu obiectul probațiunii, probele se clasifică în probe directe și probe
indirecte.
Probele directe su nt acele probe care dovedesc direct vinovăția sau nevinovăția suspectului
sau inculpatului. Constituie probe directe : prinderea în flagrant delict, relatările unor martori
oculari ș. a.
Prin probe indirecte se înțeleg probele care nu dovedesc direct vinovă ția suspectului sau
inculpatului, însă coroborate cu conținutul altor probe directe sau indirecte pot furniza informații
cu privire la existența sau inexistența vinovăției acestuia în săvârșirea infracțiunii imputate.
Constituie probe indirecte : existența unor relații conflictuale anterioare între inculpat și victimă,
în cazul unui omor ; prezența suspectului la locul infracțiunii cu puțin timp înaint e de săvârșirea
acesteia ; găsirea la locul infracțiunii a unor obiecte aparținând suspectului etc.
Problema probelor indirecte este complexă, datorită fragmentelor de informații pe care le
furnizează cu privire la faptul principal. Astfel, în procesul penal, o singură probă indirectă este
neîndestulătoare pentru justa soluționare a cauzei.
Interesul d istincției este practic, o corectă rezolvare a cauzei penale prin probe indirecte,
necesită corelare și raționamente logice fără fisură, care să susțină dincolo de orice îndoială
rezonabilă, concluzia existenței infracțiunii și săvârșirii acesteia de către inculpat12.

12 Bogdan Micu, Alina – Gabriela Păun, Radu Slăvoiu, Procedură penală, Curs pentru admiterea în magistratură și
avocatură , Editura Hamangiu, București, 2014, p. 82.

12
Secțiunea a IV -a. Noțiunea și enumerarea mijloacelor de probă
Mijloacele de proba sunt definite de doctrină ca fiind ac ele mijloace prin intermediul că rora
pot fi constatate elementele d e fapt care pot servi ca probă în procesul penal.
Mijloacele de probă reprezintă mijloacele prevăzute de lege prin care se administrează
probele. Potrivit dispozițiilor procedurale din România, dar și din Republica Moldova, c alea legală
prin care este administrată proba în procesul penal o constituie mijl ocul de probă. Probele și
mijloacele de probă, au ca finalitate justa soluționare a cauzelor penale și realizarea scopului
procesului penal.
În procesul penal mijloacele de probă reprezintă o categorie juridică care desemnează căile
sau operațiunile prin c are, în temeiul legii, se descoperă și se pune în valoare conținutul probelor13.
Mijloacele de probă reprezintă, așadar, mijloace de investigație sau descoperire a
probelor14, de administrare a dovezilor în procesul penal15.
Mijloacele de probă sunt reglement ate de art. 97 alin 2 din actualul Cod de procedură
penală din România , proba se obține prin următoarele mijloace : declarațiile suspectului sau ale
inculpatului; declarațiile persoanei vătămate; declarațiile părții civile sau ale părții responsabil e
civilmente; declarațiile martorilor ; înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, procese verbale,
fotograf ii, mijloace materiale de probă; orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
În actuala reglementare din România mijloacele de pr obă sunt enumerate exemp lificativ,
deci organele judiciare au posibilitatea să utilizeze orice mijloc de probă care nu este interzis prin
lege, spre deosebire de reglementările din Republica Moldova , unde aceste mijloace sunt
prezentate direct .
Potrivit ar t. 93 alin. 2 din Codul de procedură penală din Republica Moldova, mijloacele
de probă prin care se obțin probe constituie : declarațiile bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale
părții vătămate, părții civile, părții civil mente responsabile, martorului; raportul de expertiză;
corpurile delicte; procesele -verbale privind acțiunile de urmărire penală ș i ale cercetării
judecătorești; docume ntele (inclusiv cele oficiale); înregistrările audio sau video, fotografiile;
constatările tehnic o-științifice și medic o-legale; actele procedurale în care se consemnează

13 Dr. Ioan Doltu, Probele și mijloacele de probă, cu privire specială la declarațiile învinuitului sau ale inculpatului
ca mijloace de probă și apărare în procesul penal român, Editura DOBROGEA, Constanța, 1997, p. 148.
14 Vintilă Dongoroz, Curs de procedură penală, Curs de procedură penală, Ediția cursurilor litografice, București,
1942, p. 207.
15 Ion Neagu, Drept procesual penal. Partea generală, Vol. II, Editura Euro -trading, Ediția I, 1992, p . 71

13
rezultatele măsurilor speciale de investigații și anexele la ele, inclusiv stenograma, fotografiile,
înregistrările și altele.
De asemenea, potrivit art . 93 alin. 3 “elementele de fapt pot fi folosite în procesul penal ca
probe dacă ele au fost dobâ ndite de organul de urmărire penală sau de altă parte în proces, cu
respectarea prevederilor prezentului cod ”.
În sistemul procedurii penale , mijloacele de probă nu se confundă cu procedeele de
probațiune. Procedeele probatorii reprezintă moduri de a scoate la lumină probele pe care le conțin
mijloacele de probă16.
Fiecare mijloc de probă, în funcție de specificul său, își are procedeele sale de administrare.
Cele mai des întâlnite procedee probatorii sunt ascultarea (audierea), confruntarea, ridicarea de
obiecte și înscrisuri, percheziția, cercetarea la fața locului și reconstituirea.
Mijloacele de probă atât în procesul penal din România, cât și în procesul penal din
Republica Moldova, prezintă o importanț ă deosebită împreună cu probele, întrucât reprezintă
regula de bază a aflării ade vărului, dar și pentru faptul că în cea mai mare parte a procesului penal
se pun problemele legate de probe și mijloace de probă. Trebuie să se stabilească dacă fapta există
și de cine a fost săvârșită, dacă întrunește toate elementele constitutive ale unei infracțiuni, dacă
făptuitorul răspunde penal pentru fapta sa.

16 Vintilă Dongoroz și colaboratorii, Explicații teoretice ale codulu i de procedură penală român. Partea generală,
vol. I, p. 170.

14
CAPITOLUL II. AUDIEREA PĂRȚILOR ÎN PROCESUL P ENAL
DIN ROMÂNIA ȘI DIN REPUBILCA MOLDOVA

Secțiunea a I -a. Persoanele care pot fi audiate în procesul penal. Noțiunea de parte în
procesul penal
În Romania, actualul Cod de procedură penală reglementează prin art. 104, persoanele
care pot fi audiate în procesul penal și anume : suspectul, inculpatul, persoana vătămată, partea
civilă, partea responsabilă civilmente, martorii și experții.
În procesul pe nal din Republica Moldova potrivit art. 93 din Codul de procedură penală ,
pot fi audiate următoarele persoane : bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea vătămată, partea civilă,
partea civilmente responsabilă, martorii și experții.
Din reglementările menționate, observăm unele diferențe și anume că în procesul penal din
Republica Moldova , suspectul poartă denumirea de bănuit. De asemenea, apare și noțiunea de
învinuit care potrivit art. 65 alin. 1 “este persoana fizică față de care s -a emis, în conformitate cu
prevederile prezentului cod, o ordonanță de punere sub învinuire ”, iar alin. 2 dispune că
“învinuitul în privința căruia cauza a fost trimisă în judecată se numește inculpat ”.
În procesul penal, declarațiile părților prezintă o deosebită importanță în aflarea adevărului.
Atât în România, cât și în Republica Moldova p ărțile sunt persoanele participante la procesul penal
care au interese proprii în rezolvarea cauzei penale și car e au drepturi și obligații ce izvorăsc direct
din ex ercitarea acțiunii penale și acțiunii civile în cadrul procesului penal.
Părțile, în cadrul procesului penal, pot fi atât persoane fizice, cât și persoane juridice, cu
drepturi și obligații rezultate din raporturi juridice de ordin penal sau civil17. Potrivit art. 32 din
Codul de procedură penală din România, părțile sunt subiecți procesuali care exercită sau
împotriva cărora se exercită o acțiune judiciară.
Conform art. 6 p ct. 9 din Codul de procedură penală din Republica Moldova prin parte în
proces se înțelege “persoana care în procesul penal exercită funcții de acuzare sau apărare în baza
egalității în drepturi și a principiului contradictorialității ”.

17Marian Alexandru , Procedură penală. Partea generală, Noul cod de procedură penală -curs universitar -, Editura
PRO UNIVERSITARIA, București, 2015, p. 15.

15
Conform Codului de procedură penală din România, cât și a Codului de procedură pe nală
din Republica Moldova, a u calitatea de părț i în procesul penal inculpatul , partea civilă și partea
responsabilă civilmente.
Inculpatul face parte din categoria părților și potrivit art. 82 Cod procedură penală din
Romania și art. 65 alin. 2 Cod procedură penală din Republica Moldova, este persoana împotriva
căreia s -a pus în mișcare acțiunea penală.
Partea civilă, așa cum este definită de art. 84 Cod de procedură penală din România, este
persoana vătămată care exercită acțiunea civilă în cadrul p rocesului penal. Potrivit art. 61 alin.1
Cod procedură penală al Republicii Moldova “calitatea de parte civilă în procesul penal o poate
deține persoana fizică sau persoana juridică care a suferit un prejudiciu material sau moral în urma
săvârșirii infracț iunii”. De asemenea, pot avea calitatea de persoană civilă succesorii persoanei
prejudiciate, dacă exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal .
Pentru existența acestei calități pr ocesuale trebuie să fie îndeplinite cumulativ o serie de
condiții și anume:
a. existența unor temeiuri suficiente de a considera că în urma infracțiunii a fost cauzat un
prejudiciu moral sau material;
b. manifestarea de voință a persoanei prejudiciate prin depunerea unei cereri, denumită
acțiune civilă în scopul revendicării prejudiciului de la suspect (bănuit), inculpat sau de la
persoanele care poartă răspundere patrimonială (civilă) pentru faptele acestuia.
Partea responsabilă civilmente este acea parte din procesul penal prevăzută de dispoziț iile
art. 73 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova, dar și de dispozițiile art. 86 din
Codul de procedură penală din România, care, potrivit legii civile, are obligația legală sau
convențională de a repara în întregime sau în parte, singură s au în solidar, prejudiciul cauzat prin
infracțiune și care este chemată să răspundă în procesul penal.
Calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal se poate dobândi, prin două
modalități:
a. prin introducerea persoanei responsabile civilmente în cauză de către organul judiciar din
oficiu sau la cererea părții civile. Introducerea în cauză poate avea loc fie în cursul urmăririi
penale, fie în fața instanței de judecată până la citirea actului de sesizare a instanței.
b. prin intervenția persoanei r esponsabile civilmente, din proprie inițiativă, în cauză.
Intervenția voluntară poate avea loc în tot cursul urmăririi penale și al judecății în primă

16
instanță până la terminarea cercetării judecătorești, luându -se procedura din stadiul în care
se află.

Secțiunea a II -a. Reguli generale de efectuare a audierii
Atât Codul de procedură penală din România, cât și Codul de procedură penală din
Republica Moldova reglementează, în mare parte, aceleași reguli generale privind audierea
persoanelor.
Potrivit dispozițiilor procedurale din ambele țări, audierea este o acțiune de urmărire
penală , având drept scop dobândirea și fixarea de către persoana cu funcție de ră spundere, a unor
declarații , care cup rind date despre o anumită faptă, constituind probe , și care are importanță pentru
cercetarea cauzei penale. Î n Codu rile de procedură penală este oglindită audierea părț ilor și a
subiecților procesuali principali bazată pe te oria generală a procesului penal ș i a tacticii
criminalistice.
În conformitate cu dispozi țiile de procedură penală din România, dar și din Republica
Moldova î nainte de audierea suspectului (î n Româ nia),bănuitului (în R. Moldova), inculpatului,
părții civile ș i a părț ii civilment e responsabile, a persoanei vătămate, persoana care efectuează
urmărirea penală va constata identitatea parților, ș i anume: numel e, prenumele, data, luna, anul și
locul naș terii, va preciza cetățenia, studiile, situația militară, situația familiară și persoanele pe care
le întreț ine, ocupația, domiciliul și altă informaț ie necesară pentru stabilirea identității persoanei
lui în cauza respectivă. Organul de urmărire penală va verifica actele de identitate care includ ș i
fotografia persoanei. Aceasta se efectuează din considerentul că de multe ori în practică se
întâlnesc cazuri când se audiază de jure o persoana, dar de facto alta.
Atunci când organul de urmărire penală are careva dubii că partea care urmează a fi audiată
nu cunoaște sau cunoaște puțin limba în care se desfășoară urmărirea penală, acesta trebuie să
concretizeze situația respectivă și să întrebe persoana în ce limbă dorește să fie audiată și să dea
declaraț ii. Dacă persoanele audiate nu cunosc limba în care se desfășoară urmărirea penală sau o
cunosc puțin, organul de u rmărire penală este obligat să le explice și să le asigure dreptul de a
depune plângeri, de a da explicații și depoziții, să înainteze cereri î n limba pe care acestea o cunosc.
În cazuri le respective ei au dreptul să se folosească în mod gratuit de serviciile interpretului.
Persoanei, c are a fost citată în proces pentru a fi audiată și după stabilirea identității
acesteia, de către organul de urmărire penală i se aduc la cunoștință drepturile ș i obligațiile
prevăzute de legislația procesual -penală î n dependență de statutul ei procesual. Tot în acest
context, organul de urmărire penală este obligat de a explica părț ilor și subiecților procesuali

17
principali dreptul de a nu declara î mpotriva sa, a membrilor familiei sale, a rudelor ei, fapt despre
care se consemnează în procesul -verbal de au diere.
Legislația procesual -penală î n mod direct nu permite ca declarațiile să fie dobândite prin
constrângere, ameninț are, violență, promisiuni ș i prin alte metode ilicite. În cursul audierii organul
de urmărire penală poate să folosească orice tactică p entru obținerea informației necesare î ntr-un
anumit proces penal, cu excepția întrebă rilor provocatoare.
Codu rile de procedură penală din ambele țări permit ca orice parte sau subiect procesual
principal, la proces sa fie însoțită de un apărăt or sau reprezentant legal pentru apă rarea intereselor
acestora.
Persoana audiată este în drept să se folosească de documente, acte și înscrisuri , care la
cererea, demersul sau acordul ei pot fi anexate la procesul -verbal de audiere . În timpul audierii
organul de urmărire penală poate să prezinte părț ii sau subiectului principal audiat corpuri delicte ,
documente, înregistrări audio și video, pe marginea cărora este în drept de a adresa acesteia
întrebări, pentru administrarea unor probe necesare cercetării complet e și obiective a cauzei
penale.
Declarațiile date de către persoana audiată se consemnează î ntr-un proces -verbal. În timpul
audierii se poate folosi înregistrarea audio și vid eo, care va fi păstrată împreună cu procesul -verbal
în cauza penală .
Procesul -verbal se citeș te tuturor persoanelor care au participat la efectuarea a udierii și li
se aduce la cunoștință că au dreptul de a face obiecț ii, completări, rectificări, iar acestea urmează
sa fie consemnate la finele procesul ui-verbal.
Fiecare pagi nă a procesului -verbal va fi semnată de persoana care îl întocmește, precum ș i
de persoanele a udiate, interpret . Daca vreuna din tre aceste pe rsoane nu poate semna sau refuză să
semneze procesul -verbal, se face menț iune despre aceasta.

Secțiunea a II I-a. Reguli sp eciale privind audierea în procesul penal. Audierea prin
interpret
Potrivit practicii s -a impus necesitatea reglementării unor reguli speciale privind ascultarea.
Astfel, “dacă în timpul audierii unei persoane, aceasta prezintă semne vizibile de oboseală excesivă
sau simptomele unei boli care îi afectează capacitatea fizică ori psihică de a participa la ascultare,
organul judiciar dispune întreruperea ascultării și, dacă este cazul, ia măsuri pentru ca persoana sa
fie consultată de un medic.

18
Perso ana aflată în detenție poate fi audiată la locul de deținere prin videoconferință, în
cazuri excepționale și dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei
desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților ”18.
Prin prezenț a semnelor vizibile de oboseală excesivă , legiuitorul a avut în vedere
diminuarea capacității de concentrare a persoanei audiate, precum și lipsa coerenței în exprimare
a acesteia.
Atunci când cauza care justifică î ntreruperea audierii reprezintă simptomel e unei boli, care
pune în pericol viața persoanei ascultate, organul judiciar poate proceda la o nouă reaudiere dacă
aceste simptome dispar, într -un timp rezonabil, fără să se impună necesitatea asistenței medicale .
Dacă totuși, este necesară consulta rea p ersoanei de către un medic , iar în urma acestui consult
simptomele nu dispar, audierea se va relua la o dată ulterioară19.
Există cazuri când suspectul sau inculpatul reclamă o anumită afecțiune medicală, în acest
caz organele judiciare pot dispune efectuar ea unei expertize medico -legale, stabilind astfel dacă
suspectul sau inculpatul po ate să participe, în continuare, la procesul penal.
“Audierea unei persoane, aflate în stare de arest preventiv, în executarea unei pedepse ori
a unei măsuri educative privative de libertate, se poate face și prin videoconferință, prin
intermediul mijloacelor tehnice disponibile, la sediul organului judiciar și la locul de deținere”20.
Spre deosebire de Codul de procedură penală din România, Codul de procedură penală din
Republica Moldova nu dispune de o reglementare expresă cu privire la regulile speciale de audiere,
dar din interpretarea articolelor privind audierea părților (art. 102-112), rezultă aceeași finalitate.
De exemplu, art. 104 alin. 1 dispune că “nu se per mite audierea bănuitului, învinuitului,
inculpatului în stare de oboseală, precum și în timpul nopții, decâ t doar la cererea persoanei audi ate
în cazurile ce nu suferă amâ nare, care vor fi motivate în procesul -verbal al audierii ”.
În cazul în care, persoana audiată nu înțelege , nu vorbește sau nu se exprimă bine în limba
română, audierea se face prin interpret, interpretul poate fi desemnat de organele judiciare sau ales
de părți ori persoana vătămată, dintre interpreții autorizați, potrivit legii.
În mod excepțional, atunci când se impune luarea urgentă a unor măsuri procesuale sau
dacă nu se poate asigura un interpret autorizat, audierea poate avea loc în prezența oricărei

18 Art. 106 din Codul de procedură penală din România.
19 Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală, Procedură penală. Partea generală, Noul cod de procedură
penală -curs universitar -, Editura PRO UNIVERSITARIA, București, 2015, p. 131.
20 Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală , op. cit., p. 132.

19
persoane care poate comunica cu cel ascultat, organul judiciar având obligați a de a relua audierea,
prin interpret imediat ce aceasta este posibilă.
Dacă persoana audiată este surdă, mută sau surdo -mută, audierea se face cu participarea
unei persoane care are capacitatea de a comunica prin limbajul special. În situația respectivă,
comunicarea se poate face și în scris.
În cazuri excepționale, dacă nu este prezentă o persoană autorizată care poate comunica
prin limbajul special și comunicarea nu se poate realiza în scris, audierea persoanelor menționate
anterior, se va face cu ajutor ul oricărei persoane care are aptitudini de comunicare21.
Și Codul de procedură penală din Republica Moldova în art. 16 alin. 2, prevede că
“persoana care nu posedă sau nu vorbește limba de stat are dreptul să ia cunoștință de toate actele
și materialele do sarului, să vorbească în fața organului de urmărire penală și în instanța de judecată
prin interpret ”.

Secțiunea a I V-a. Particularitățile privind audierea inculpatului
Subsecțiunea 1. Conceptul și semnificația declarațiilor inculpatului
Potrivit art. 82 din Codul de procedură penală din România și art. 65 alin. 2 din Codul de
procedură penală din Republica Moldova , inculpatul este persoana împotriva căreia s -a pus în
mișcare acțiunea penală. În procesul penal din Republica Moldova, inc ulpatul mai poartă
denumirea de învinuit.
Ascultar ea inculpatului const ituie un moment foarte important în economia procesului
penal, motiv pentru care cuprinde un complex de reguli de ordin procesual și tactic22.
Declarații le sun t informațiile orale sau scrise, date în cadrul procesului penal de către o
persoană și care au importanță pen tru justa soluționare a cauzei. Nu pot servi ca mijloace de probă ,
datele comunicate de o persoană , dacă aceasta nu poate arăta sursa informațiilor sal e23. Decla rațiile
inculpatului constituie un mijloc de probă important, întrucât prin intermediul acestora se pot
obține probe inestimabile care contribuie la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauz ei. De
cele mai multe ori, inculpatul posedă cele mai comp lete date cu privire la împrejurările în care s -a

21 Art. 105 din Codul de procedură penală din România.
22Angela Cuciurcă, Nicolae Ursu, Anatolie Donciu, Ruslan Popov, Andrei Pântea, Note de curs drept procesual penal.
Partea generală (Ciclul I ), Chișinău, 2013.
23 Art. 102 din Codul de procedură penală din Republica Moldova.

20
săvârșit infracțiunea la care el a participat în calitate de autor (coautor), instigator sau complice,
despre stările și circumstanțele săvârșirii acestora etc.
Declarațiile inculpatului constituie mijloace de probă dacă sunt făcute în cursul procesului
penal, în fața organelor judiciare și doar dacă au fost obținute prin procedeele prevăzute de lege și
cu respectarea tuturor prevederilor legale24.
Deopotri vă, declarațiile inculpatului constituie un mijloc de apărare. Aceste declarații chiar
nesincere, constituie modalități de exercitare a dreptului de apărare a acestuia și cuprind aspecte
de o importanță incontestabilă în soluționarea procesului penal. Potrivit art. 99 alin. 2 din Codul
de procedură penală din România și art. 8 alin. 1, 2 din Codul de procedură penală din Republica
Moldova , inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să -și dovedească
nevinovăția, având dreptul de a nu contribui la propria acuzare . Ascultarea inculp atului în legătură
cu faptele reținute în sarcina sa reprezintă un drept și nu o obligație a acestuia.
Importanța pe care o au declarațiile inculpatului este subliniată atât de dispozițiile Codului
de procedură penală din România, cât și de dispozițiile Co dului de procedură penală din Republica
Moldova care prevăd obligația organelor judiciare de a obține declarații de la inculpat, atât în
cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății. Atunci când obli gația de ascultare a inculpatului
nu a fost îndepl inită, hotărârea de condamnare apare ca nelegală și netemeinică, deoarece
explicațiile acestuia ar fi fost necesare pentru justa soluționare a cau zei.
Subsecțiunea 2. Comunicarea drepturilor și obligațiilor inculpatului în cadrul
audierii
Cu ocazia primei audieri, după stabilirea situației personale a inculpatului, o rganul j udiciar
va comunica acestuia calitatea în care este audiat, fapta prevăzută de legea penală pentru săvârșirea
căreia a fost pusă în mișcare acțiunea penală și încadrarea juridică a acesteia. Se aduc la cunoștința
inculpatului drepturile prevăzute de lege .
În cadrul procesului penal, potrivit art. 83 al Codului de procedură penală din România ,
inculpatul are următoarele drepturi:
a. dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându -i-se atenția că
dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da
declar ații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa;
b. dreptul de a fi informat cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a
acesteia;

24Văduva Nicolae, Mijloace de probă în procesul penal român , Editura Little Star, București, 2004, p. 96.

21
c. dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
d. dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în cazurile de asistență
obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu;
e. dreptul de a propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica
excepții și de a pune concluzii;
f. dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea laturii penale și civile a cauzei;
g. dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă
bine sau nu poate comunica în limba română;
h. dreptul de a apela la un mediator, în cazurile permise de lege;
i. dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale;
j. alte drepturi prevăzute de lege.
În cursul urmăririi penale, drepturile și obligațiile i se comunică și în scris, sub semnătură,
iar în cazul în care nu poate ori refuză să semneze, se va încheia un proces verbal despre aceasta25.
Potrivit dispozițiilor procedurale din România, i nculpatului i se aduc la cunoștință
următoarele obligații :
a. obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare, atrăgându -i-se atenția că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligații, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în
cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă;
b. obligația de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându –
i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate
la prima adresă rămân valabile și se consi deră că le -a luat la cunoștință26.
Atunci când îl ascultă pe inculpat, organul judiciar trebuie să îi aducă la cunoștință și
posibilitatea de a încheia un acord de recunoaștere a vinovăției , respectiv posibilitatea de a
beneficia de reducerea pedepsei prevăzute de lege ca urmare a recunoașterii învinuirii în cursul
judecății27.
În Codul de procedură penală din Republica Moldova, drepturile învinuitului sau
inculpatului sunt reglementate de art. 66. Astfel, potrivit alin. 1 învinuitul sau, după caz, inculpatul
are dreptul la apărare. Organul de urmărire penală sau, după caz, instanța de judecată îi asigură

25 Conf. univ. dr. ELISABETA BOȚIAN, Drept procesual penal. Note de curs, Editura BURG, Sibiu, 2016, p. 87.
26 Art. 108, alin. 2 din Codul de procedură penală din România, intrat în vigoare la 1 februarie 2014.
27 Bogdan Micu, Alina – Gabriela Păun, Radu Slăvoiu, Procedură penală, Curs pentru admiterea în magistratură și
avocatură , Editura Hamangiu, București, 2014, p. 88.

22
învinuitului, inculpatului posibilitatea de a -și exercita dreptul la apărare prin toate mijloacele ș i
metodele neinterzise de lege.
Potrivit alin. 2 învinuitul, inculpatul, mai beneficiază de următoarele drepturi, dar și de
altele: să știe pentru ce faptă este învinuit și, în legătură cu aceasta, la punerea sub învinuire,
precum și imediat după reținerea în stare de arest sau după ce i s -a adus la cunoștință ordonanța de
aplicare a măsurii preventive, să primească de la organul de urmărire penală copia de pe ordonanța
de punere sub învinuire; imediat după reținere sau după punerea sub învinuire, să primească de la
organul de urmărire penală informație în scris despre drepturi le de care dispune conform
prezentului articol, inclusiv dreptul de a tăcea și a nu mărturisi împotriva sa, precum și explicații
asupra tuturor drepturilor sale; din momentul punerii sub învinuire, să aibă asistența unui apărător
ales de el, iar dacă nu ar e mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod gratuit de un avocat
care acordă asistență juridică garantată de stat, precum și, în cazurile admise de lege, să renunțe la
apărător și să se apere el însuși ; dacă acceptă să fie audiat, la cererea sa , să fie audiat în prezența
apărătorului; să facă declarații sau să refuze de a le face, atrăgîndu -i-se atenția că dacă refuză să
dea declarații nu va suferi nicio consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații acestea vor putea
fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa ; să dea explicații cu privire la învinuirea ce i se aduce
sau să refuze de a le da; să recunoască învinuirea ce i se aduce și să încheie acord ul de recunoaștere
a vinovăției28.
Potrivit alin. 5 al aceluiași articol î nvinuitul sau, după caz, inculpatul este obligat:
1. să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanței;
2. fiind reținut, să accepte de a fi supus, la cererea organului de urmărire penală, examinării
corporale și percheziției corporale;
3. să accepte necondiționat, la cererea organului de urmărire penală, controlul medical,
dactiloscopia, fotografierea, să dea posibilitate să i se ia mostre de sînge, de eliminări ale
corpului;
4. să fie supus, la cererea organului de urmărire penală sau a instanței , expertizei judiciare ;
5. să se supună dispozițiilor legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală și ale
președintelui ședinței de judecată;
6. să respecte ordinea stabilită în ședința de judecată și să nu părăsească sala de ședințe fără
învoirea președintelui ședinței.

28 A se vedea http://lex.justice.md/md , accesat la 8 noiembrie 2016, ora 11 :43.

23
Această enumerare este exemplificativă, alin. 6 prevede ca învinuitul sau inculpatul are și
alte drepturi și obligații prevăzute de prezentul cod.
Subsecțiunea 3. Procedura de audiere a inculpatului
Regulile privind audiere a inculpatului sunt asemănătoare în Codul de procedură penală din
România și Codul de procedură penală din Republica Moldova.
Atât în procesul penal din România (art. 107 alin. 1), cât și în cel din Republica Moldova
(art. 104 alin. 2), audierea inculpatului debutează cu o serie de întrebări referitoare la persoana
acestuia precum : nume, prenume, poreclă, data și locul nașterii, codul numeric personal, mumele
și prenumele părinților, cetățenia, starea civilă, situația militară, studiile, profesia ori ocupația,
locul de muncă, domiciliul și adresa unde locuiește efectiv și adresa la care dorește să îi fie
comunicate actele de procedură, antecedentele penale, dacă solicită un interpret în cazul în care nu
vorbește sau nu înțelege limba română ori nu se poate exprima, dar și alte întrebări necesare pentru
stabilirea situației sale personale. Se va face mențiune că aceste ȋntrebări nu vor fi puse decât la
prima audiere, ulterior, organul judiciar le poate repeta doar dacă acesta consideră că este necesa r.
Declarațiile inculpatului pot fi extrajudiciare sau judiciare. Cele extrajudiciare pot fi relatări
ale inculpatului cuprinse de înscrisuri sau înregistrări audio sau video ce au regimul altor mijloace
de probă. Declarațiile judiciare pot fi obținute pr in trei procedee probatorii : declarația scrisă
personal de inculpat, declarația obținută prin ascultarea acestuia de către organele judiciare și
confruntarea cu alte persoane29.
Reieșind din articolele 64 și 66 din Codul de procedură penală din Republica M oldova,
inculpatul are dreptul la asistență juridică până la audierea lui, asigurându -i-se posibilitatea
întrevederii cu apărătorul în condiții de confidențialitate. Aceasta întrevedere nu poate fi limitată
în timp .
Audie rea inculpatului poate avea loc doar cu acordul acestuia . Din aceste considerente,
persoana care efectuează audi erea trebuie să constate dacă inculpatul est e de-acord să depună
declarații, despre acest fapt făcându -se mențiune în procesul verbal . În cazul când persoana refuză
să depună declarații, acesteia i se dă posibilitatea de a arăta motivele de refuz în a da declarați i,
consemnându -se, la fel în procesul verbal30.

29 Adrian Ștefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura ALL Beck, București, 2001,p.
182.
30 A se ve dea http://www.juspedia.ro /procedura -obtinerii -declaratiilor -invinuitului -sau-inculpatului , vizitat la 11
noiembrie 2016, ora 13 :25.

24
În timpul audierii inculpatul își poate exercita dreptul de a nu da declarații, iar dacă acceptă
i se acordă posi bilitatea relatării libere. Inculpa tul este lăsat să decla re tot ceea ce dorește referitor
la fapta de care este acuzat, după care i se pot pune întrebări . Relatarea liberă presupune, într -un
anume fel, spontanei tate, caracter care ar dispărea dacă s -ar permite apelarea la declarații
anterioare31. Când consideră necesar, organul judiciar poate însă să permită inculpatului să
utilizeze însemnări și notițe proprii. Atunci când inculpatul nu își amintește anumite fapte sau
împrejurări sau când există contr aziceri între declarațiile făcute de inculpat în instanță și cele date
anterior, judecătorul îi va cere explicații și va da citire, în întregime sau în parte, declarațiilor făcute
anterior32.
Potrivit art. 109 alin. 2 din Codul de procedură penală d in România și art. 104 alin. 1 din
Codul de procedură penală din Republica Moldova, a tât înainte, cât și în cursul audierii inculpatul
are dreptul să se consulte cu avocatul său. Inculpatul în cursul audierii, își poate exercita dreptul
la tăcere cu privir e la oricare dintre faptele ori împrejurările des pre care este întrebat, acest drept
implicând atât refuzul de a da orice declarație, cât și refuzul de a da declarații cu privire la oricare
dintre chestiunile în legătură cu care este întrebat.
Așa cum rei ese din art. 104 alin. 7 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova
atunci când inculpatul se găsește în imposibilitatea de a se prezenta pentru a fi ascultat, organul de
urmărire penală sau instanța de judecată procedează la ascultarea acestuia la locul unde se află .
Astfel, a udierea poate fi efectuată și în alte locuri cum ar fi locul de trai, locul d e serviciu sau în
alt loc unde se află inculpatul , spre exemplu în cazurile câ nd necesitatea de a audia persoana a
apărut subit în cadrul efectuări i unei acțiuni procesuale, c um ar fi percheziția sau altele.
Sancțiunea care intervine în cazul încălcării dispozițiilor legale, privind ascultarea
inculpatului, este nulitatea relativă , întrucât nu este respectat dreptul său la apărare. Această
nulitate relativă este invocată în procedura de cameră preliminară sau până la primul termen de
judecată.
În timpul audierii, inculpatul poate să se consulte cu avocatul cu privire la modalitățile de
redare a împrejurărilor pe care le cuno aște. Nu sunt reglementate în mod expres întrebările ce
trebuie să fie adresate inculpatului, astfel organele de cercetare penală sau părțile pot adresa
întrebările pe care le consideră utile soluționării juste a cauzei. Astfel, art. 378 alin. 1 din Codul
de procedură penală din România , prevede că “inculpatul este lăsat să declare tot ce știe despre

31 Angela Cuciurcă, Nicolae Ursu, Anatolie Donciu, Ruslan Popov, Andrei Pântea, Note de drept procesual penal.
Partea genera lă , (Ciclul I ), Chișinău, 2013 , p. 216 .
32 Bogdan Micu, Alina -Gabriela Păun, Radu Slăvoiu, Procedură penală, Curs pentru admiterea în magistratură și
avocatură , Editura Hamangiu, București, 2014, p. 89.

25
fapta pentru care a fost trimis în judecată, apoi i se pot pune întrebări în mod nemijlocit de către
procuror, de persoana vătămată, de partea civilă, de partea responsabilă civilmente, de ceilalți
inculpați, precum și de avocații acestora și de avocatul inculpatului a cărui audiere se face.
Președintele și ceilalți membri ai completului pot, de asemenea, pune întrebări, dacă apreciază
necesar, pentru justa soluționare a cauzei ”33.
Întrebările puse inculpatului trebuie să fie în așa fel formulate înc ât să nu cuprindă în ele
sau să sugereze și răspunsul. Legea procesuală interzice organelor judiciare să folosească violențe,
promisiuni sau alte mijloace de con strângere, în scopul de a obține declarații. De asemenea, este
interzisă obținerea declarațiilor prin tortură, tratamente inumane sau degradante, aceste declarații
fiind excluse.
În cazurile în care există posibilitatea obligării inculpatului la prestarea unei munci
neremunerate în folosul comunității, instanța îl va întreba expres dacă își manifestă acordul în acest
sens.
În cursul urmăririi penale, dacă sunt mai mulți inculpați, aceștia vor fi audiați pe rând. În
faza de judecată, audierea fiecăruia dintre inculpați se va face în prezența celorlalți, dar când
situația o impune, instanța poate dispune audierea unui inculpat fără ca ceilalți să fie de față. În
acest din urmă caz, declarațiile luate separat sunt citite în mod obligatoriu celorlalți incul pați, după
audierea lor, iar inculpatul audiat separat poate fi din nou ascultat în prezența celorlalți sau a unora
dintre ei34. Inculpaților li se pot pune întrebări de către ceilalți membri ai co mpletului de judecată,
de către procuror, de către ceilalți coinculpați, de apărăto rul său sau de celelalte părți, în mod
nemijlocit.
Instanța de judecată poate respinge între bările care nu sunt concludente și utile cauzei, dar
aceste întrebări vor fi conse mnate în încheierea de ședință. Inculpatul poate fi reascu ltat în cursul
cercetării judecătorești ori de câte ori este necesar.
Înainte de încheierea dezbaterilor i se acordă personal, ultimul cuvânt și nu mai pot fi puse
întrebări de către instanță.
Subsecțiunea 4. Consemnarea declarațiilor inculpatului

33 Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală , Procedură penală. Partea generală, Noul cod de procedură
penală -curs universitar -, Editura PRO UNIVERSITARIA, București, 2015, p. 133.
34 Bogdan Micu, Alina -Gabriela Păun, Radu Slăvoiu, Procedură penală, Curs pentru admiterea în magistratură și
avocatură , Editura Hamangiu, București, 2014, p. 89.

26
Declarațiile inculpatului vor fi consemnate ȋn scris complet și exact . Se vor folosi pe cât
posibil cuvintele folosite de acesta, pentru a păstra exactitatea relatării35. În această declarație vor
fi trecute întrebările adresate , pe parcursul ascultării, p recum și răspunsurile la acestea, se va
menționa și persoana care a formulat întrebările.
Tot în declarația respectivă se face mențiune cu privire la ora începerii și terminării audierii,
existând astfel posibilitatea ca, la o verificare ulterioară, să se constate dacă durata audierii a fost
excesivă sau dacă au fost utilizate, de către organele judiciare, mijloace de c onstrângere asupra
inculpatului36. Potrivit art. 104 alin. 3 din Codul de procedură penală din Republica Moldova,
durata audierii neîntrerupt e a inculpatului nu poate depăși 4 ore, iar durata audierii în aceeași zi nu
poate dep ăși 8 ore. I nculpatul are dreptul la o pauză de pînă la 20 de minute pe durata audierii de
4 ore. În cazul persoanelor grav bolnave, du rata audierii se stabilește ținâ nd cont de indicațiile
medicului.
Declarația va fi citită inculpatului și dacă este de acord cu conținutul declarației scrise,
acesta o semnează. Dacă inculpatul are de făcut completări, rectificări sau precizări, acestea sunt
indicate în finalul declarației , fiind urmate de semnătura inculpatului37.
Atunci când inculpatul nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar consemnează acest
lucru în declarația scrisă. De asemenea, declarația va fi semnată și de organul de urmărire penală
care a procedat la audie rea inculpatului, de judecătorul de drepturi și libertăți ori de președintele
completului de judecată și de grefier, de avocatul inculpatului dacă a fost prezent, precum și de
interpret, când declarația a fost luată printr -un interpret.
În cursul urmărir ii penale audierea inculpatului se înregistrează cu mijloace tehnice audio
sau audiovideo38. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează în
declarația inculpatului, cu indicarea concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a fost
posibilă .

Secțiunea a V-a. Particularitățile privind audierea părții civile și a părții responsabile
civilmente

35 Adrian Ștefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura ALL Beck, București, 2001, p.
183.
36 Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală, Procedură penală. Partea generală, Nou l cod de
procedură penală -curs universitar -, Editura PRO UNIVERSITARIA, București, 2015 , p. 133.
37 I. Anane, Elemente de drept procesual penal, Editura PRO UNIVERSITARIA, București, 2014, p. 49.
38 I. Anane, op. cit., p.50.

27
Subsecțiunea 1. Noțiunea și rolul părții civile și a părții responsabile civilmente în
procesul penal
Partea civilă și partea responsabilă civilmente sunt participanți importanți în procesul penal
din România, dar și din Republica Moldova , întrucât au cunoștință despre săvârșirea infracțiunii
și pot fi ascultați în scopul obținerii unor probe necesare pentru justa solu ționare a cauzei.
Prin intermediul declarațiilor acestor persoane se poate contribui la stabilirea adevărului,
poate fi identificat făptuitorul , gradul de vinovăție al acestuia și se pot constata împrejurările
comiterii faptei în legătură cu care s e efectuează cercetări39.
Conform art. 84 alin. 1 din Codul de procedură penală din România, persoana vătămată
care exercită acțiunea civilă în cadrul procesului este parte în procesul penal și se numește parte
civilă40. Pentru a putea dobândi calitatea de parte civilă în procesul penal, persoana vătămată
trebuie să aibă dreptul, potrivit legii civile, de a obține în justiție repararea prejudiciului cauzat
prin infracțiune. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, au calit atea de parte civilă și succesorii
persoanei prejudiciate, dacă exercită acțiunea civilă în cadrul procesului penal.
Conform art. 61 alin. 1 din Codul de procedură penală din Republica Moldova “parte civilă
este recunoscută persoana fizică sau juri dică în privința căreia există suficiente temeiuri de a
considera că în urma săvârșirii infracțiunii i -a fost cauzat un prejudiciu material sau moral, care a
depus la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată o cerere de chemare în judecată a
bănuitului, învinuitului, inculpatului sau a persoanelor care poartă răspundere patrimonială pentru
faptele acestuia. Acțiunea civilă se judecă de către instanță în cadrul procesului penal dacă volumul
prejudiciului este incontestabil ”.
Constituire a ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum și în fața
instanței de judecată până la citirea actului de sesizare. Calitatea de parte civilă o poate avea atât
o persoană fizică, cât și o persoană juridică . În procesul penal, acțiunea civilă poate fi alăturată
celei penale, dacă prin aceasta nu se depășește durata rezonabilă a procesului .
Atât în România, cât și în Republica Moldova, p entru a se putea constitui parte civilă în
procesul penal, persoana vătămată trebuie să îndeplinească două condiții:
– să manifeste dorința de a fi despăgubită în procesul penal;

39 Marian Alexandru, Procedură pen ală. Partea Generală, Noul cod de procedură penală, Curs universitar, Editura
PRO UNIVERSITARIA, București, 2015, p.135.
40 Când persoana vătămată este lipsită de capacitate de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, acțiunea
civilă se exercită în numele acesteia de către reprezentantul legal sau, după caz, de procuror, având ca scop, în funcție
de interesele persoanei pentru care se exercită, tragerea la răspundere civilă delictuală.

28
– să existe un prej udiciu moral sau o daună morală cauzate prin săvârșirea infracțiuni i.
Atunci când persoana vătămată este chemată în fața organului de urmărire penală sau a
instanței de judecată pe ntru a fi audiată în calitate de parte vătămată în proces, i se a duce la
cunoștință că se poate consti tui parte civilă în cauză dacă a suferit o pagubă sau o daună morală ca
urmare a săvârșirii infracț iunii, aspect ce se va consemna în declarația dată. Promovarea acțiunii
civile în cadrul procesului penal oferă unele avantaje, cum ar fi: rapidi tatea obținerii
despăgubirilor, admini strarea probelor cu ușur ință, scutirea de la plata taxei de timbru.
Dispozițiile procedurale din România și din Republica Moldova statuează că p ersoana
chemată în procesul penal să răspundă potrivit legii civile pentru pagubele provocate prin fapta
inculpatului se numește parte responsabilă civilmente.
Potrivit art. 86 din Codul de procedură penală din România, persoana care, potrivit legii
civile, are obligația legală sau convențională de a repara în întregime sau în parte, singură sau în
solidar, prejudiciul cauz at prin infracțiune și care este chemată să răspundă în proces este parte în
procesul penal și se numește parte responsabilă civilmente.
Conform art. 73 alin. 1 din Codul de procedură penală din Republica Moldova, p arte
civilmente responsabilă este recunoscută “persoana fizică sau juridică care, în baza legii sau
conform acțiunii civile înaintate în procesul penal, poate fi supusă răspunderii materiale pentru
prejudiciul material cauzat de faptele învinuitului, inculpatului ”.
În procesul pen al pot fi persoane responsabile civilmente: părinții, pentru faptele ilicite
săvârșite de copii i lor minori; persoana care în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri
judecătorești este obligată să supravegheze un minor ori o persoană pusă sub interdicție;
comitenții, pentru prejudiciile cauzate de prepușii lor în funcțiile încredințate; institutorii și
meșteșugarii pentru prejudiciile cauzate de elevii și ucenicii aflați s ub supraveghere și alte cazuri
prevăzute de lege.
Instituirea ca lității de parte responsabilă civilmente are rolul de a proteja persoana care a
suferit un prejudiciu material împotriva inso lvabilității autorului prejudiciului41.
Partea responsabilă civilmente poate part icipa în procesul penal, manifestându -și inițiat iva
de a participa sau fiind introdusă în cauză, la cererea celor interesați ori la cererea procurorului .
Din proprie inițiativă , ea poate interveni în procesul penal până la terminarea cercetării
judecătorești la prima instanță de judecată.

41 Lector univ. dr. Elisabeta Boțian, Drept procesual penal, Note de curs, Editura BURG, Sibiu, 2014, p . 38.

29
Partea responsabilă civilmente poate fi introdusă în cauza penală în această calitate încă
din timpul urmăririi penale sau în fața primei instanțe de judecată, numai până la momentul
începerii cercetării judecătorești.
În apărarea sa, partea res ponsabilă civilmente poate folosi tot materialul probator existent
în cauză, poate participa personal la proces sau prin reprezentant42.
Subsecțiunea 2. Comunicarea drepturilor și obligațiilor părții civile și ale părții
responsabile civilmente în timpul audierii
La începutul primei audieri, organul judiciar adresează părții civile, dar și părții
responsabile civilmente întrebări cu privire la nume, prenume, poreclă, data și locul nașterii, codul
numeric personal, numele și prenumele păr inților, cetățenia, starea civilă, studiile, profesia ori
ocupația, locul de muncă, domiciliul și adresa unde locuiește efectiv și adresa la care dorește să îi
fie comunicate actele de procedură, dacă solicită un interpret, precum și cu privire la orice al te
date pentru stabilirea situației sale personale. Aceste întrebări pot fi repetate la audierile ulterioare
dacă organul judiciar consideră necesar.
După obținerea datelor cu caracter personal, părții civile și părții responsabile civilmente i
se aduc la cunoștință drepturile și obligațiile de care dispune în cadrul procesului penal.
Potrivit dispozițiilor procedurale din România, î n cursul procesu lui penal partea civilă și
partea responsabilă civilmente are aceleași drepturi prevăzute de lege pentr u partea vătămată.
Acestor părți li se vor aduce la cunoștință ur mătoarele drepturi :
a. dreptul de a fi informată cu privire la drepturile sale;
b. dreptul de a propune administrarea de probe de către organele judiciare, de a ridica excepții
și de a pune concluzi i;
c. dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluți onarea laturii civile a cauzei;
d. dreptul de a fi informată, într -un termen rezonabil, cu privire la stadiul urmăririi penale, la
cererea sa expresă, cu condiția de a indica o adresă pe teritoriul României, o adresă de poștă
electronică sau mesagerie electronică, la care aceste informații să îi fie comunicate;
e. dreptul de a consulta dosarul, în condițiile legii;
f. dreptul de a fi ascultată;
g. dreptul de a adresa întreb ări inculpatului, martorilor și experților;
h. dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă
bine sau nu poate comunica în limba română ;

42 Lector univ. dr. Elisabeta Boțian, Drept procesual penal, Note de curs, Editura BURG, Sibiu, 2014 , p. 38.

30
i. dreptul de a fi asistată de avocat, iar în caz de asistență obligatorie, dr eptul de a i se desemna
un avocat din oficiu ;
j. dreptul de a apela la un mediator în cazurile permise de lege43.
Corelativ, p ersoana vătămată care se constituie parte civilă în procesul penal are și anumite
obligații : să se constitui e parte civilă până l a citirea actului de sesizare; să respecte ordinea
desfăș urării activităților procesuale ; să precizeze nat ura și cuantumul despăgubirilor; să prezinte
situații explicative legate de întinderea prejudiciului .
Principala obligație pe care o are partea responsabilă civilmente este aceea de a răspunde
civil pentru sau alături de inculpat .
De asemenea, p artea civilă și partea responsabilă civilmente poate fi chemată și ascultată
în calitate de martor44. Potrivit art. 112 alin 2 din Codul de procedură penală din Republica
Moldova “partea civilă poate fi ascultată în calitate de martor privind circumstanțele care au
importanță pentru soluționarea cauzei penale, aplicîndu -se în mod corespunzător dispozițiil e ce se
referă la audierea martorului ”.
Conform art. 62 alin. 1 din Codul de procedură penală din Republica Moldova, î n scopul
susținerii cererii sale, partea civilă dispune de următoarele drepturi: să facă explicații asupra cererii
depuse; să prez inte și alte materiale în susținerea cererii sale; să formuleze cereri de recuzare a
persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului,
traducătorului, grefierului; să înainteze cereri, în special pentru asigurarea acțiunii civile pornite;
să facă obiecții împotriva acțiunilor organului de urmărire penală sau a instanței, să ceară
includerea obiecțiilor sale în procesul -verbal al acțiunii respective; să ia cunoștință de procesele –
verbale ale acțiunilor la care ea a participat și să ceară completarea lor sau includerea obiecțiilor
sale în procesul -verbal respectiv; să ia cunoștință de materialele cauzei penale din momentul
încheierii urmăririi penale, să noteze orice da te din dosar care se referă la acțiunea civilă; să
pledeze în dezbateri judiciare referitor la acțiunea sa civilă; să fie informată de organul de urmărire
pena lă sau de instanță despre hotărâ rile adoptate care se referă la drepturile și interesele sale, să
primească gratuit, la solicitar ea sa, copii de pe aceste hotărâ ri, precum și copie de pe sentință,
decizie sau de pe o altă hotărâ re judecătorească definitivă; să depună plâ ngeri împotriva acțiunil or
și hotărâ rilor organului de urmărire p enală, precum și să atace hotărâ rea instanțe i referitor la
acțiunea civilă; să facă obiecții la plâ ngerile altor participanți la proces, să -și expună părerea în
ședința de judecată referitor la cererile înaintate de alți participanți la proces ; să facă obiecții

43 Art. 84 coroborat cu art. 81 și art. 112 din Codul de procedură penală din România.
44 Art.62 alin. 4 din Codul de procedură penală din Republica Moldova.

31
împotriva a cțiunilor nelegitime ale celeilalte părți în proces; să aibă reprezentant și să înceteze
împuternicirile lui; să facă obiecții împotriva acțiunilor președintelui ședinței de judecată; să
renunțe la acțiunea civilă în orice etapă a proce sului penal dacă leg ea permite.
Potrivit alin. 2 al acelu iași articol partea civilă este obligată:
a. să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanței judecătorești;
b. să asigure numărul de copii de pe cererea de chemare în judecată pentru toate părțile
civilmente responsabile participante la proces;
c. să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanței, obiecte, documente
și alte mijloace de probă de care dispune, precum și mostre pentru cercetare comparativă;
d. să se supună dispozițiilor le gitime ale reprezentantului organului de urmărire penală și ale
președintelui ședinței de judecată;
e. să respecte ordinea stabilită în ședința de judecată.
Potrivit art. 74 alin. 1 din Codul de procedură penală din Republica Moldova, p artea
civilmente responsabilă, în scopul protejării intereselor sale privitor la acțiunea civilă pornită
împotriva sa, în condițiile prezentului cod, d ispune de ur mătoarele drepturi : să dea explicații
privitor la acțiunea civilă înaintată; să prezinte docu mente și alte mijloace de probă pentru a fi
anexate la dosarul penal și cercetate în ședința de judecată; să formuleze cereri de recuzare a
persoanei care efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului, interpretului,
traducătorului , grefierului; să înainteze cereri; să depună benevol sume de bani la contul de depozit
al instanței judecătorești pentru asigurarea acțiunii civile pornite; să facă obiecții împotriva
acțiunilor organului de urmărire penală și să ceară includerea obiecții lor sale în procesul -verbal al
acțiunii respective; să ia cunoștință de procesele -verbale ale acțiunilor efectuate cu participarea ei
și să ceară completarea lor sau includerea obiecțiilor sale în procesul -verbal respectiv; să ia
cunoștință de materialele cauzei penale din momentul încheierii urmăririi penale și să noteze orice
date din dosar care se referă la acțiunea civilă pornită împotriva sa; să participe la ședința de
judecată, inclusiv la cercetarea probelor cauzei referitor la acțiunea civilă înaint ată; să pledeze, în
lipsa reprezentantului său, în dezbateri judiciare; să facă obiecții la plîngerile altor participanți la
proces, să -și expună părerea în ședința de judecată referitor la cererile și propunerile altor
participanți la proces, dacă acestea se referă la acțiunea civilă înaintată împotriva sa.
Conform alin. 3 al aceluiași articol, p artea civilmente responsabilă este obligată: să se
prezinte la citarea organului de u rmărire penală sau a instanței; să se supună dispozițiilor legitime

32
ale reprezentantului organului de urm ărire penală sau ale instanței; să respecte ordinea stabilită în
ședința de judecată45.
Subsecțiunea 3. Procedura privind audierea părții civile și a părții responsabile
civilmente
Analizând Codul de procedură penală din România și Codul de procedură penală din
Republica Moldova, constatăm asemănări cu privire la regulile de audiere a părții civile și a părții
responsabile civilmente .
Audierea părții civile și a părții responsabile civilmente se realizează, în principiu,
respectând regu lile de la audierea persoanei vătă mate . După obținerea datelor cu privire la situația
sa personală, partea civilă sau partea responsabilă civilmente este lăsată să declare tot ceea ce
dorește cu privire la fapta prevăzută de legea penală care i -a fost comunicată, după care i se pot
adresa întrebări.
Partea civilă, dar și partea responsabilă civilmente are dreptul să se consulte cu avocatul
atât înainte, cât și în cursul audierii. Atunci când consideră nec esar, organul judiciar poate permite
acesteia să utilizeze însemnări și notițe proprii. Spre deosebire de inculpat, partea civilă și partea
responsabilă civilmente este obligată să declare tot ceea ce știe cu privire la oricare dintre faptele
ori împrejură rile despre care este întrebat ă.
În cursul urmăririi penale, audierea părții civile și a părții responsabile civilmente se
înregistrează prin mijloace tehnice audio sau audiovideo , atunci când organul de urmărire penală
consideră neces ar sau atunci când una dintre aceste părți a solicitat în mod expres, iar înregistrarea
este posibilă.
Atunci c ând organul judiciar apreciază că din anumite motive personale, partea civilă sau
partea responsabilă civilmente nu și -ar putea face singură apărarea , se vor lua măsuri pentru
desemnarea unui avocat din oficiu. Ori de câte ori într -o cauză penală există un număr foarte mare
de părți civile care nu au interese contrarii, acestea pot desemna o persoană care să le reprezinte
interesele în proces. Dacă ac este persoane nu și -au desemnat un reprezentant, pentru buna
desfășurare a procesului penal, procurorul sau instanța de judecată pot desemna motivat un avocat
din oficiu care să le reprezinte interesele46.
Declarațiile părții civile și a părții responsabile civilmente făcute în cursul procesului penal
pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce

45 A se vedea http://lex.justice.md/md, vizitat la 10 noiembrie 2016, ora 17 :35.
46 Lector univ. d r. Elisabeta Boțian, Drept procesual penal, Note de curs, Editura BURG, Sibiu, 2014. P.36.

33
rezultă din ansamblul probelor existente în cauză47. Fiind părți în proces au de apăra t o anumită
poziție. Legea nu le poate determina să declare adevărul, astfel declarațiile acestor părți sunt pe
același plan cu declarațiile suspectului sau ale inculpatului, adică pot fi folosite ca probe pentru
justa soluționare a cauzei, doar coroborând u-se cu celelalte probe existente48. Modul de ascultare
a părții civile sau a părții responsabile civilmente este același cu cel prevăzut pentru suspect sau
inculpat atât în procesul penal din România, cât și în cel din Republica Moldova .
Subsecțiun ea 4. Consemnarea declarațiilor părții civile și a părții responsabile
civilmente
Declarațiile făcute de partea civilă sau partea responsabilă civilmente se consemnează în
scris. Vor fi consemnate întrebările adresate pe parcursul audierii cu mențiunea celui care le -a
formulat, de asemenea se va trece de fiecare dată ora începerii și ora încheierii ascultării.
Dacă este de acord cu conținutul declarației scrise, partea civilă sau partea responsabilă
civilmente o semnează. Atunci când un a dintre aceste părți are de făcut completări, rectificări ori
precizări, acestea sunt indicate în finalul declarației, fiind semnate de care aceasta. Dacă partea
civilă sau partea responsabilă civilmente nu poate sau refuză să semneze, organul judiciar va
consemna acest lucru în declarația scrisă.
De asemenea, declarația scrisă este semnată și de organul de urmărire penală care a
procedat la audierea părții civile sau a părții responsabile civilmente, de judecătorul de drepturi și
libertăți ori de președintele completului de judecată și de grefier, de avocatul părții civile sau părții
responsabile civilmente, dacă au fost prezenți, precum și de interpret când declarația a fost luată
printr -un interpret49.

Secțiunea a V I-a. Protecția părții civile
Spre deosebire de Codul de procedură penală din Republica Moldova, cel din România
reglementează expres o situație specială. Astfel, dispozițiile art. 113, cu denumirea marginală
“protecția persoanei vătămate și a părții civile ” dispun că în anumite cazuri partea civilă va fi
protejată.

47 Conf. univ. dr. Elisabeta Boțian, Drept procesual penal, Note de curs, Editura BURG, Sibiu, 2016, p.88.
48 Adrian Ștefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept proc esual penal, Editura ALL Beck, București, 2001, p.
184.
49 Art. 112 coroborat cu art. 110 din Codul de procedură penală din România.

34
Partea civilă beneficiază de protecția care se acordă persoanei vătămate atunci când sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de lege referitoare la statutul de martor amenințat sau vulnerabil,
ori pentru protecția vieți i private sau a demnității50. În acest caz, organul de urmărire penală poate
dispune față de partea civilă măsurile de protecție prevăzute pentru martorii vulnerabili și cei
protejați.
Potrivit art. 113 alin. 2 din Codul de procedură penală din Româ nia “sunt prezumate
vulnerabile victimele copii, victimele care sunt în relație de dependență față de autorul infracțiunii,
victimele terorismului, ale criminalității organizate , ale traficului de persoane, ale violenței în
cadrul relațiilor apropiate, ale violenței sexuale sau ale exploatării, victimele infracțiunilor
săvârșite din ură și victimele afectate de o infracțiune din cauza prejudecăților sau din motive de
discriminare care ar putea avea legătură în special cu caracteristicile lor personale, vict imele cu
dizabilități, precum și victimele care au suferit un prejudiciu considerabil ca urmare a gravității
infracțiunii”.
Dacă partea civilă se află în una dintre situațiile sus menționate, organul de urmărire penală
îi va aduce la cunoștință măs urile de protecție care pot fi luate , conținutul lor și posibilitatea de a
renunța la acestea. Atunci când partea civilă renunță la luarea măsurilor de protecție, se va
consemna în scris și se va semna de către aceasta, în prezența reprezen tantului legal, dacă este
cazul51.

50 Marian Alexandru, Procedură penală, Partea generală. Noul Cod de procedură penală, Curs universitar, Editura
PRO UNIVERSIT ARIA, București, 2015, p.137.
51 Art.113 alin. 3 din Codul de procedură penală din România .

35
CAPITOLUL III. AUDIEREA SUBIECȚILOR PROCESUALI
PRINCI PALI ÎN PROCESUL PENAL DIN ROMÂNIA ȘI DIN
REPUBLICA MOLDOVA

Secțiunea a I -a. Cine sunt subiecții procesuali principali
Potrivit art. 33 din Codul de procedură penală din România , din categoria subiecților
procesuali principali fac parte suspectul și persoana vătămată.
Spre deosebire de reglementările din România , potrivit Codului de procedură penală din
Republica Moldova, subiecții procesuali principali sunt bănuitul și persoana vătămată.
Conform dispozițiilor ambelor Coduri, s ubiecții procesuali principali au aceleași drepturi
și obligații ca și părțile, cu excepția celor pe care legea le acordă numai acestora.
Din dispozițiile art. 77 d in Codul de procedură penală din România, suspectul este persoana
cu privire la care, din datele și probele existente în cauză , rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit
o faptă prevăzută de legea penală. Calitatea de suspect este dobândită în baza ordonan ței emise de
către procuror.
Potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 1 din Codul de procedură penală din Republica Moldova,
bănuitul este persoana fizică față de car e există anumite probe că a săvârșit o infracțiune pâ nă la
punerea ei sub învinuire. Spre deosebire de suspect , persoana poate fi recunoscută în calitate de
bănuit prin unul din următoar ele acte procedurale, după caz: procesul -verbal d e reținere; ordonanța
sau încheierea de aplicare a unei măsuri preve ntive neprivative de libertate; ordonan ța de
recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit.
Cu privire la persoana vătămată, art. 79 din Codul de procedură penală din România,
precizează că este persoana care a suferit o vătămare fizică, materială sau morală printr -o faptă
penală.
Și Codul de procedură penală din Republica Moldova reglementează o definiție
asemănătoare. Astfel, art. 59 alin. 1 statuează că p ersoana vătămată este considerată persoana fizică
sau juridică căreia i s -a cauzat prin infracțiune un prejudiciu moral, fizic sau material, recunoscută
în această calitate, conform legii, cu acordul v ictimei.
Persoana vătămată poate beneficia de anumite măsuri de protecție, atunci când există
suspiciunea rezonabilă că viața, integritatea corpor ală, libertatea, bunurile sau activitatea

36
profesională a acesteia ori a unui membru de familie ar putea fi puse în pericol sau dacă a suferit
o traumă, ca urmare a săvârșirii infracțiunii sau a comportamentului suspectului sau inculpatului
după săvârșirea infracțiunii ori este minoră52.

Secțiunea a II-a. Particularitățile privind audierea persoanei vătămate
Subsecțiunea 1. Noțiunea și importanța declarațiilor persoanei vătămate
În categoria mijloacelor de probă ce pot fi folosite în procesul penal intră și declarațiile
persoanei vătămate. Aceste declarații au o deosebită importanță pentru justa soluționare a cauzei,
deoarece persoana vătămată are cunoștință despre împrejurările în care a fost săvârșită
infracțiunea.
Declarațiile părții vătămate sunt, de regulă, prima sursă de informație a organelor de
urmărire penală, datele furnizate de ele servind la strângerea altor probe în cauză53. Partea vătămată
se audiază privitor la fapta penală și la alte circumstanțe care au importanță pentru cauză.
Declarația persoanei vătămate este informația comunicată de către aceasta în timpul
audierii , efectuate în procesul penal î n conformitate cu p revederile procedurale din România și din
Republica Moldova. Partea vătămată poate fi audi ată cu privire la oricare dintre circumstanț ele ce
urmează a fi dovedite î n timpul cercetării cauzei penale, inclusiv și despre relaț iile sale cu
suspectul, după caz bănuitul, inculpatul. Cu toate acestea, tr ebuie să se țină cont că nu pot servi ca
probe informațiile comunicate de către persoana vătămată, dacă acestea sunt bazate pe
presupuneri, ipoteze sau zvonuri.
Potrivit dispozițiilor din Codul de procedură penală din România, art. 79, dar și a
dispozițiilor din Codul de procedură penală din Republica Moldova, art. 59, persoana vătămată
este persoana fizică sau juridică care a suferit o vătămare fizică, materiala sau morală prin
săvârșirea infracțiunii.
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată are obligația de a chema și de a asculta
persoana vătămată . Înainte de a fi asculta, acesteia i se pune în vedere că poate participa în proces
ca parte vătămată, iar dacă a suferit o pagubă materială se poate constitui parte civilă. De asemenea
i se atrage atenția că declarația de participare în proces ca parte vătămată sau de constituire ca parte
civilă se poate face în tot cursul urmăririi penale, iar în fața primei instanțe de judecată, până la

52 Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală, Noul Cod de procedură penală, Curs universitar, Editiura
PRO UNIVERSITARIA, 2015, București, p. 93.
53 Gr. Theo doru- L. Moldovan, Drept procesual penal, Editura didactică și pedagogică, București, 1979, p. 133.

37
citirea actului de sesizare. Din dispoz ițiile respective rezultă dreptul celui vătămat de a participa
ca parte în procesul penal .
Dacă partea vătămată este minor, acesta își exercită drepturile în condițiile legale de
asistare și reprezentare54.
Atunci când persoana vătămată alege să participe la proces ca parte vătămată sau ca parte
civilă, ea va fi ascultată în această calitate. În cazul contrar, persoana vătămată va fi ascultată ca
martor, aplicându -i-se toate dispozițiile prevăzute de lege pentru această calitate.
În doctrina de specialitate, unii autori consideră că declarația persoanei vătămate are un
plus de credibilitate și valoare probantă. Opinia respectivă se întemeiază pe presupunerea că
inculpatul este întotdeauna interesat să ascundă ade vărul, în scopul evitării răspunderii penale, iar
partea vătămată nu are un asemenea interes, indicându -l astfel pe adevăratul autor, deci neexistând
riscul să indice, cu rea credință, o altă persoană55.
Unii autori scot în evidență faptul că în pra ctică sunt situații în care persoana vătămată, pe
fondul unor relații conflictuale cu persoana acuzată, formulează plângeri penale cu rea credință,
ceea ce face ca indicarea autorului de către persoana vătămată să fie eronată, de aceea declarația
respectiv ă nu poate să beneficieze de mai multă credibilitate decât cea a acuzatului56.
Cu privire la valoarea probantă a declarațiilor persoanei vătămate, se aplică principiul
liberei aprecieri a probelor57, în determinarea acestui principiu luându -se în considerare interesul
pe care persoana vătămată se consideră că îl are în rezolvarea cauzei penale (dovedirea vinovăției
suspectului sau inculpatului, pedepsirea aces tuia etc.)58.
Subsecțiunea 2. Procedura de obținere a declarațiilor persoanei vătămate
În procesul penal, fie că se desfășoară el în România, fie că se desfășoară în Republica
Moldova, a scultarea părții vătămate se face potrivit acelorași reguli procedurale care se aplică
suspectului sau inculpatului. Întrucât părțile sunt interesate în cauză, valoarea probatorie a

54 Prof. univ. dr. Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silvia Paraschiv, Laurențiu Nae, Anca Lelia Dumitru,
Drept procesual penal, Partea Generală, Editura CONTINENT XXI, București, 1994, p.46.
55 N. Volonciu, Andreea Simona Uzlău ș.a., Noul Cod de procedură penală comentat, Editura Hamangiu, București,
2015, p. 289, operă citată de Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală,
Curs universitar, Editura PRO UNIVERSITARIA, București, 2015, p.136.
56 M. Udroiu, coordonator, Codul de procedură penală, comentariu pe articole, Editura C.H. Beck, București, 2015,
p.372.
57 M. Udroiu , Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală , Ed. C.H. Beck, București, 2014,
p. 257.
58 V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănoiu, Explicații teoretice ale Codului de procedură
penală român. Partea g enerală, Vol. I, Ed. Academiei Republicii Socialiste România, București, 1975, p. 196.

38
declarațiilor acestora este aceeași ca și a declarației inculpatului, respectiv fac dovadă în măsura
în care se coroborează cu ansamblul probelor existente în cauză59.
Înainte de audiere , organul de urmărire penală verifică ide ntitatea persoanei vătămate și
clarifică relaț iile acesteia cu suspectul, după caz bă nuitul sau inculpatul, îi explică drepturile și
obligațiile procesuale. Organul de urmărire penală avertizeaz ă persoana audiată că î n caz de refuz
sau eschivare de a da declarații ș i pentru darea intenționată a declarațiilor false, va interveni
răspunderea penală. T rebuie sa i se aducă la cunoștința persoanei vătămate dreptul de a refuza să
dea declarații î mpotriva sa, a soțului sau soției ș i altor ru de apropiate. Dacă pa rtea vătămată este
de acord să depună mărturii , ea trebuie preîntâ mpinat ă despre faptul că declarațiile ei pot fi folosite
în calitate de probe pentru dosar, chiar dacă ulterior renunță la acestea. Despre toate cele
menționate se face consemnare î n procesu l verbal și se confirmă prin semnă tura persoanei audiate.
Cu prilejul primei audieri, persoana vătămată este întrebată cu privire la nume, prenume
poreclă, data și locul nașterii, codul numeric personal, numele și prenumele părinților, cetățenia,
starea civilă, studiile, profesia ori ocupația, locul de muncă , domiciliul, precum și cu privire la
orice alte date necesare pentru stabilirea situației sale personale.
După obținerea datelor cu caracter personal, persoanei vătămate i se aduc la cun oștință
drepturile și obligațiile sale. În conformitate cu dispozițiile art. 111 alin. 2 din Codul de procedură
penală din România, persoana vătămată are următoarele drepturi : dreptul de a fi asistată de avocat,
iar în cazurile de asistență obligatorie, dr eptul de a i se desemna un avocat din oficiu; dreptul de a
apela la un mediator în cazurile permise de lege; dreptul de a propune administrarea de probe, de
a ridica excepții și de a pune concluzii, în condițiile prevăzute de lege; dreptul de a fi încunoșt ințată
cu privire la desfășurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum și dreptul
de a se constitui parte civilă; obligația de a se prezenta la chemările organelor judiciare; obligația
de a comunica orice schimbare de adresă60.
Potrivit art. 60 alin. 1 din Codul de procedură penală din Republica Moldova , partea
vătămată d ispune de următoarele drepturi: să cunoască esența învinuirii; să facă declarații și
explicații; să prezinte documente și alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal și
cercetate în ședința de judecată; să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală,
judecătorului, procurorului, expertului, interpretulu i, traducătorului, grefierului; să facă obiecții
împotriva acțiunilor orga nului de urmărire penală sau instanței de judecată și să ceară includerea
obiecțiilor sale în procesul -verbal al acțiunii respective; să ia cunoștință de toate procesele -verbale

59 G. Stefani, G. Levasseur, Procedure penale, vol. II, Ediția IX, Paris, Ed. Dalloz, p. 351.
60 A se vedea http://www.juridice.ro /drepturile -persoanei -vatamate -in-cadru l-procesului -penal.html, accesat la 7
noiembrie 2016, ora 16 :20.

39
ale acțiunilor procesuale la care a participat, să ceară completarea lor sau i ncluderea obiecțiilor
sale în procesul -verbal respectiv; să ia cunoștință de materialele cauzei penale din momentul
încheierii urmăririi penale și să not eze orice informații din dosar; să participe la ședința de
judecată, inclusiv la examinarea materialelo r cauzei ; să pledeze în dezbateri judiciare privitor la
prejudiciul cauzat; să fie informată de ofițerul de urmărire penală sau, după caz, de procuror despre
toate hotărîrile adoptate care se referă la drepturile și interesele sale, să primească gratuit, l a
solicitarea sa, copii de pe aceste hotărîri, precum și de pe hotărîrea de încetare sau clasare a
procesului în cauza respectivă, de neîncepere a urmăririi penale, copia de pe sentință, decizie sau
de pe o altă hot ărîre judecătorească definitivă.
Dispozițiile alin. 2 ale aceluiași articol, dispune că partea vătămată este obligată: să se
prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanței judecătorești; să facă declarații la
cererea organului de urmărire penală sau a instanței judecătorești; să prezinte, la cererea organului
de urmărire penală obiecte, documente și alte mijloace de probă de care dispune, precum și mostr e
pentru cercetare comparativă; să accepte a fi supusă examinării corporale la cererea organului de
urmărire pe nală în cauza privind comiterea în privința sa a unei infracțiuni grave, deosebit de grave
sau excepțional de grave; la cererea organului de urmărire penală, să fie supusă unei expertize, în
condiții de ambulator, pentru a se verifica capacitatea de a înțe lege just circumstanțele care au
importanță pentru cauză și de a face declarații juste în pr ivința lor, în cazul în care sun t temeiuri
verosimile de a pune l a îndoială asemenea capacități; să se supună dispozițiilor legitime ale
reprezentantului organului de urmărire penală și ale președintelui ședinței de j udecată; să respecte
ordinea stabilită în ședința de judecată.
Tot cu ocazia primei audieri, persoanei vătămate i se aduce la cunoștință faptul că, în cazul
în care inculpatul va fi privat de lib ertate , respectiv condamnat la o pedeapsă privativă de libertate,
aceasta poate să fie informată cu privire la punerea acestuia în libertate în orice mod sau evadarea
acestuia61.
Persoana vătămată este lăsată să declare tot ce ea ce dorește referitor la fapta prevăzută de
legea penală care i -a fost comunicată , iar u lterior i se pot pune întrebări prin care se pot obține
informații noi sau prin care se verifică exactitatea celor relatate. De asemenea, i se pun întrebări și
cu privire la probele pe care înțelege să le propună.

61 I. Anane, Elemente de drept procesual penal, Editura PRO UNIVERSITARIA, București, 2014, p. 51.

40
Persoana vătămată are dreptul de a se consulta cu avocatul său atât înainte, cât și în cursul
audierii, fiindu -i permis să utilizeze însemnări și notițe proprii doar când organul judiciar consideră
necesar.
În cursu l urmăririi penale, audierea persoanei vătămate se înregistrează prin mijloace
tehnice audio sau audiovideo în următoarele situații: când organul de urmărire penală consideră
necesar, când persoana vătămată a solicitat aceasta în mod expres, iar înregistra rea este posibilă,
sau când persoana vătămată este minor, în acest din urmă caz înregistrarea având caracter
obligatoriu în toate cazurile. Atunci când înregistrarea nu este posibilă, acest lucru se consemnează
în declarația persoanei vătămate, cu indicare a concretă a motivului pentru care înregistrarea nu a
fost posibilă62.
În cazul persoanelor vătămate față de care a fost stabilită în condițiile legii existența unor
nevoi specifice de protecție, potrivit art. 111 alin.6 din Codul de procedură penală din România
„organul judiciar poate dispune una sau mai multe dintre următoarele măsuri, atunci când este
posibil și când acesta apreciază că nu se aduce atingere bunei desfășurări a procesului ori
drepturilor și intereselor părților:
a) audierea acestora în incinte concepute sau adaptate acestui scop;
b) audierea acestora prin intermediul sau în prezența unui psiholog sau a altui specialist în
consilierea victimelor;
c) audierea acestora, cât și e ventuala lor reaudiere se realizează de aceeași persoană, dacă
acest lucru este posibil și dacă organul judiciar apreciază că aceasta nu aduce atingere bunei
desfășurări a procesului ori drepturilor și intereselor părților”.
Audierea persoanei vătămate de către organul judiciar care a înregistrat o plângere cu
privire la săvârșirea unei infracțiuni se desfășoară de îndată, iar dacă acest lucru nu este posibil, se
va realiza ulterior depunerii plângerii, fără întârzieri nejustificate63.
Spre deosebire de Codul de procedură penală din Republica Moldova, unde nu există o
reglementare expresă, art. 113 din Codul de procedură penală din România, stabilește posibilitatea
de a asigura protecție persoanei vătămate, așa cum beneficiază martorii, care au statut ul de martor
amenințat sau vulnerabil, dispunându -se una dintre măsurile de protecție prevăzute în acest caz.
Organul de urmărire penală aduce la cunoștință persoanei vătămate, măsurile de protecție
care pot fi luate, conținutul lor și posibilitate a de a renunța la acestea. În cazul în care persoana

62 Art. 111 alin. 4, alin. 8 din Codul de procedură penală din România.
63 Art. 111 alin. 9 din Codul de procedură penală din România.

41
vătămată renunță la luarea acestor măsuri, se consemnează în scris și se semnează de către aceasta,
în prezența reprezentantului legal, dacă este cazul.
În timpul audierii, persoanei vătămate i s e pot a dresa întrebări de că tre procuror, partea
civilă, partea responsabilă civilmente, de ceilalți inculpați și avocații acestora și, la final, de
avocatul său.
Reaudierea persoanei vătămate se face numai dacă acest lucru este strict necesar pentru
desfășurarea procesului penal.
Pentru a putea fi folosite ca mijloace de probă în cadrul procesului penal, declarațiile
persoanei vătămate date în cursul urmăririi penale și declarațiile date în cursul judecății se
consemnează în scris de către org anul de urmărire și, respectiv, de către grefierul instanței de
judecată.
Declarația astfel consemnată se citește persoanei vătămate, iar dacă cere, i se dă să o
citească, asigurându -se posibilitatea acesteia de a verifica exactitatea celor consemn ate. Dacă
persoana vătămată este de acord cu conținutul declarației scrise o semnează . Atunci când se fac
completări, rectificări ori precizări, acestea sunt indicate în finalul declarației, fiind urmate de
semnătura persoanei vătămate.
Pentru a se conferi caracter oficial, declarația scrisă este semnată și de organul de urmărire
penală care a procedat la audierea persoanei vătămate, de judecătorul de drepturi și libertăți ori de
președintele completului de judecată și de grefier, de avocatul persoa nei vătămate, precum și de
interpret când declarația a fost luată printr -un interpret.
Având în vedere că partea vătămată este interesată în soluționarea cauzei, ea poate face
declarații care să nu corespundă adevărului. Astfel, declarațiile persoanei vătă mate făcute în cursul
procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte
sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză64.
Secțiunea a III -a. Particularitățile privind audierea suspectului (bănuitului)
Subsecțiunea 1. Noțiunea și importanța declarațiilor suspectului, respectiv a
bănuitului
Având în vedere că suspectul, ca și inculpatul, este persoana care cunoaște cel mai bine
împrejurările în care a fost săvârșită fapta, declarațiile sale prezintă o mare însemnătate în aflarea
adevărului, fiind prevăzute ca mijloc de probă. Totuși, declarațiile suspectului date în cursul

64 Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Parte generală, vol. I, Editura PAIDEIA, București, 1993, p. 364.

42
procesului penal pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate c u celelalte
mijloace de probă administrate în cauză.
Atât în procesul penal din România, cât și în procesul penal din Republica Moldova
suspectul , bănuitul este audiat conform procedurii de audiere a inculpatului.
Potrivit dispozițiilor art. 77 din Codul de procedură penală din România , suspectul este
persoana cu privire la care, din datele și probele existente în cauză, rezultă bănuiala rezonabilă că
a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
Spre deosebire de dispozițiile procedurale din România, suspectul, potrivit Codului de
procedură penală din Republica Moldova se numește bănuit. Astfel, în conformitate cu prevederile
art. 63 Cod de procedură penală bănuitul este persoana fizica față de care există anumite prob e că
a săvârșit o infracțiune până la punerea ei sub î nvinuire. Iar actele procedurale prin care o persoană
poate fi recunoscută în calitate de bănuit sunt următoarele, după caz : procesul -verbal de reținere;
ordonanța sau încheierea de aplicare a unei mă suri preventive neprivative de libertate; ordonanța
de recunoaștere a persoanei în calitate de bă nuit.
Atunci când există probe din care rezultă că o persoană a săvârșit o infracțiune, procurorul
dispune prin ordonanță începerea urmăririi penale. Ordonanța de începere a urmăririi pe nale
reprezintă “actul de naștere ” a procesului penal65. Prin actul respectiv, i se atribuie unei persoane
calitatea de suspect.
Subsecțiunea 2. Procedura de obținere a declarațiilor suspectului, respectiv a
bănuitului
După cum reiese din dispozițiile proce durale din România, dar și din Republica Moldova,
organele de anchetă sunt obligate să -i comunice calitatea în care va f i audiat, fapta prevăzută de
legea penală pentru săvârșirea căre ia este suspectat și încadrarea juridică a acesteia, semnând în
acest se ns un proces -verbal al cărui duplicat rămâne la acesta.
Cu prilejul primei audieri, suspectului, dar și bănuitului i se pun întrebări cu privire la datele
de identitate, la locul de muncă, ocupație, antecedente penale și orice alte date necesare pentru
stabilirea situației sale personale. Suspectul , bănuitul este informat despre fapta care formează
obiectul cauzei și este lăsat să declare tot ce dorește în legătură cu aceasta. El nu este obligat să
relateze tot ceea ce știe, întrucât suspectul și bănuitul , ca și inculpatul are dreptul și nu obligația
de a da declarații.

65 Bogdan Micu, Alina -Gabriela Păun, Radu Slăvoiu, Procedură penală. Curs pentru admitere în magistratu ră și
avocatură, Editura Hamangiu, 2014, p. 74.

43
După ce se va consulta cu avocatul său , suspectul (bănuitul) poate să se prevaleze de dreptul
la tăcere, optând în sens ul de a nu da nici o declarație sau de a nu face declarații cu privire la fapte
sau împrejurări a căror relatar e ar conduce la propria sa acuzare.
După ce suspectul, după caz bănuitul, a declarat tot ce știe în legătură cu cauza, organul
judiciar îi va adresa întrebări prin care va obține informații noi sau prin care va verifica exactitatea
celor relatate. De asemenea, i se vor pune întrebări și cu privire la probele pe care înțelege să le
propună, întrucât ascultarea suspectului este și o modalitate de exercitare a dreptului la apărare.
După obținerea ră spunsurilor la în trebările cu privire la situația personală, suspectului,
după caz bănuitului, i se aduc la cunoștință drepturile și obligațiile de care dispune.
Potrivit dispozițiilor art.78 din Codul de procedură penală din România , suspectul are
drepturile prevăzute de lege pentru inculpat, dacă legea nu prevede altfel. Astfel, suspectul are
următoarele drepturi : dreptul de a nu da nicio declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându –
i-se atenția că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nicio consecință defavor abilă, iar dacă va
da declarații acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa; dreptul de a fi informat
cu privire la fapta pentru care este cercetat și încadrarea juridică a acesteia; dreptul de a consulta
dosarul , în condițiile legii; dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în
cazurile de asistență obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu; dreptul de a
propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune
concluzii; dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea lat urii penale și civile a
cauzei; dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se exprimă
bine sau nu poate comunica în limba română; dreptul de a apela la un mediato r, în cazurile permise
de lege; dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale; alte drepturi prevăzute de lege.
Conform art. 108 alin . 2 suspectului i se aduc la cunoștință următoarele obligații : obligația
de a se prez enta la chemările organelor judiciare, atrăgându -i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii
acestei obligații, se poate emite mandat de aducere împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul
poate dispune arestarea sa preventivă ; obligația de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice
schimbare a adresei, atrăgându -i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și
orice alte acte comunicate la prima adresă rămân valabile și se consideră că le -a luat la cunoștință.
Drepturile s i obligațiile bănuitului sunt cuprinse în dispozițiile art. 64 Cod de procedură
penală din Republica Moldova. Primordial , bănuitul are dreptul la apă rare prin toate m ijloacele si
metodele care nu su nt interzise de l ege, asigurat de organul de urmărire penala. Persoana bănuită
are dreptul sa cunoască de ce este bănuit și sa fie informat în prezența apărătorului, î n limba pe
care o înțelege, despre conținutul bănuielii și despre încadrarea juridică a faptelor infracț ionale de

44
săvârșirea că rora este suspec tat (art. 54, al.2, pct.1 CPP ). La fel, bă nuitul are dreptul sa fie asistat
de un apără tor ales de el, i ar daca nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat î n mod gratuit
de un avocat din oficiu, precum si , in cazurile admise de lege, să renunțe la apărător și să se apere
el însuș i (art. 64, al.2, pct.5 CPP).
Declarațiile bănuitului sunt informații, date de el la audiere în forma orală sau scrisă, la fel
și la efectuarea altor acțiuni de urmărire penală cu participarea lui. Bănuitul este în drept să facă
declarații sau să refuze de a le face. Dacă acceptă să fie audiat, la cererea sa, să fie audiat în prezența
apărătorului. Î n acest caz organul de urmărire penală este obligat de a -i aduce la cunoștință
bănuitului că declarațiile ce urmează a le fa ce vor fi folosite ca probă în cauza penală . În timpul
audierii bănuitul poate să prezinte probe, ceia ce nu este ș i obligat.
De asemenea, bănuitul are și alte drepturi, cum ar fi: să recunoască fapta de săvârșirea
căreia este bănuit; să prezinte documente și alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul
penal; să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penala; să î nainteze c ereri, inclusiv
privind asistența medicală independentă ; să fie informat de către organul de urmărire penală despre
toate hotărârile adoptate care se referă la drepturile și interesele sale, precum și să primească , la
solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri ; să facă obiecții împotriva acțiunilor organului d e urmărire
penală și să ceară includerea obiecțiilor sale în procesul -verbal al acțiunii procesuale respective ;
să retragă orice plâ ngere a sa sau d epusă de către apără torul sau.
Bănuitul are dreptul după finisarea audierii să ia cunoștinț a cu procesul -verbal de audiere
și să facă obiecț ii asupra c orectitudinii acestuia, precum și să ceară completarea lui cu circumstanțe
care, î n opinia sa, trebuie s a fie menți onate.
Cu prilejul audierii apără torul, cu permisiunea organului de urmărire penală, poate să
adreseze bănuitului întrebări. În cazul când o rganul de urmărire penală refuză întrebările date de
către apărător, acestea se scriu î n procesul -verbal de audiere a bă nuitului, iar mai apoi se scrie
motivul refuz ului.
În conformitate cu art. 103 al Codului de p rocedură penală din Republica Moldova
declarațiile bănuitului sunt informaț iile orale sau scrise, depuse de acest a la audiere î n conformitate
cu prevede rile Codului de procedura penală, referitor la circumstanț ele care au servit temei pentru
al recunoaște în această calitate, precum și la alte împrejură ri ale cauzei pe care le cunosc.
Atât suspectul, cât și bănuitul nu poate fi forțat sa mărturisească împotriva sa sau î mpotriva
rudelor sal e apropiate ori sa -și recunoască vinovăția și nu poate fi tras la ră spundere pentru refu zul
de a face astfel de declaraț ii.

45
Datele comunicate de bă nuit sau suspect nu pot se rvi ca probe daca ele se bazează pe
informații a căror sursă nu este cunoscută. Daca declarațiile acestora se bazează pe spusele a ltor
persoane, este necesar ca ș i aceste persoane sa fie audiate.
Audierea bă nuitului (suspectului), potrivit dispozițiilor procedurale din România, dar și din
Republica Moldova se face numai în prezența unui apără tor ales sa u numit din oficiu, imediat după
reținerea acestuia și dacă acceptă să fie audiat. Nu se permite audierea bă nuitului sau suspectului
în stare de oboseală, precum și în timpul nopții, decâ t doar la cererea persoane i audiate în cazurile
ce nu suferă amâ nare, care vor fi motivate in procesul -verbal al audieri i.
Audierea suspectului, bănuitului nu poate î ncepe cu citirea sau reamintirea declaraț iilor pe
care acesta le -a depus anterior. Bă nuitul respectiv, suspectul nu poate prezen ta sau citi o declarație
scrisă mai înainte, însă poate utiliza însemnările și notițele sale proprii asupra amănuntelor greu
de memorizat, când organul judiciar consideră necesar.
Atunci când sunt mai mulți suspecți sau bă nuiți, fiecare dintre aceștia este audiat s eparat.
Persoana care efectuează audierea trebuie sa ia masuri ca bănuiț ii, suspecții chemați în aceeași
cauză să nu comunice î ntre ei.
Pe parcur sul audierii este interzis să se utilizeze metode de influență fizică sau psihică, sau
care înjosesc o noarea și demnitatea persoanei , promisiuni false, amenințări, ș.a. Sunt interzise, de
asemenea întrebările suges tive, întrucâ t prin asemenea întrebări se încălcă principiul accesului
liber la justiție .
În cursul urmăririi penale, audierea suspectului, respectiv a bănuitului se înregistrează cu
mijloace tehnice audio sau audiovideo66, dacă este posibil. Atunci când există impedimente la
înregistrare, aceasta se consemnează în declarația scrisă, menționându -se și motivul pentru care
înregistrarea nu a fost posibilă. Neefectuarea unei înregistrări nu afectează legalitatea declarației.
Declarațiile bă nuitului , suspectului se consemnează în procesul -verbal al audierii, întocmit
în conformitate cu dispozițiile procedurale specifice, menționându -se întrebările a dresate pe
parcursul ascultării, precum și cine le -a formulat .
În cazul în care bă nuitul sau suspectul revine asupra vreuneia din declaraț iile sale
anterio are sau are de făcut completări, rectificări ori precizări, acestea se consemnează în fin alul
declarației și se semnează de către acesta.

66 I. Anane, Elemente de Drept procesual penal, Editura PRO UNIVERSITARIA, Bucu rești, 2014, p. 50.

46
Pentru oficialitate, declarația scrisă este semnată și de organul de urmărire penală care a
procedat la audierea bănuitului, suspectului, de judecătorul de drepturi și libertăți ori de
președintele completu lui de judecată și de grefier, de avocatul celui audiat, precum și de interpret.
Atunci când declarația suspectului, respectiv a bănuitului a fost dată cu nerespectarea
dreptului la apărare, precum și lipsa aducerii la cunoștință a dreptului de a fi asist at de un avocat
ori împiedicarea participării avocatului la audiere, atunci când asistența juridică este facultativă,
determină nulitatea relativă a respectivei declarații. Această nulitate poate fi invocată în procedura
de cameră preliminară sau până la p rimul termen de judecată67.

Secțiunea a IV -a. Confruntarea, procedeu special de ascultare a părților și a
subiecților procesuali principali
Confruntarea este un procedeu probatoriu complementar68 prin care se urmărește lămurirea
contrazicerilor care există între declarațiile date anterior de două sau mai multe persoane, în aceeași
cauză. Cu prilejul confruntării se pot obține declarații de la părți, subiecții procesuali principali și
martori în ca drul procesului penal.
Potrivit art. 131 alin 1 din Codul de procedură penală din România , se procedează la
confruntare numai dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei. Deci, simpla existență a
contradicțiilor între declarațiile unor persoane nu este suficientă pentru efectuarea confruntării,
deoarece organele judiciare pot încerca lămurirea acestor contradicții pe baza probelor din dosar69.
În vederea confruntării, persoanele respective sunt audiate cu privire la faptele și
împrejurările în privi nța cărora declarațiile date anterior se contrazic . Potrivit dispozițiilor
procedurale, organul de urmărire penală sau instanța de judecată poate încuviința ca persoanele
confruntate sa își pună reciproc întrebări. În cazul când participanții la confruntar e își pun întrebări
unul altuia, persoana care e fectuează confruntarea poate să înlăture o întrebare sau alta dacă aceasta
nu se referă la circumstanța examinată. De asemenea, în cazul în care o parte a confruntării
încearcă să amenințe sau să întreprindă alte acțiuni ilegale, se va proceda la întreruperea
confruntării, iar despre acest fapt se va menționa în procesul verbal.

67 Marian Alexandru, Procedură penală. Partea generală, Noul Cod de procedură penală, Curs universitar, Editura
PRO UNIVERSITARIA, București, 2015, p.135.
68 V. Dongoroz și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român, Partea generală, vol. I,
Editura Academiei, București, 1975, p. 212.
69 Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silvia Para schiv, Laurențiu Nae, Anca Lelia Dumitru, Drept
procesual penal. Partea generală, Editura CONTINENT XXI, București, 1994, p.121.

47
Și Codul de procedură penală din Republica Moldova, reglementează expres acest
procedeu. Astfel, art. 113 alin. 1 dispune că î n cazul în care există divergențe între declarațiile
persoanelor audiate în aceeași cauză, se procedează la confruntarea acestor persoane, inclusiv cu
cele ale căror declarații su nt defavorabile bănuitului, învinuitului, dacă este necesar, pentru aflarea
adevărului și înlăturarea divergențelor. Confruntarea se efectuează de către organul de urmărire
penală din oficiu sau la cererea participanților la proces.
“Confruntarea este un procedeu probator complementar care se folosește după ce procedeul
primar și obișnuit al ascultării a fost epuizat. Confruntarea duce la corecta audiere a persoanelor
ascultate”70.
Confruntarea, ca procedeu special de ascultare , duce la rezultate în măsura în care, în urma
reaudierii, persoanele revin asupra celor declarate anterio r, prin explicații care să înlăture în tot
sau în parte, contrazicerile. Nepotrivirile inițiale pot persista și după confruntare ; în acest caz
organul judiciar încearcă să rezolve contradicțiile printr -o nouă evaluare a probelor existente și,
dacă este pos ibil, prin administrarea de noi probe71.
Din cele menționate rezultă că, c onfruntarea este ascultarea concomitentă a două persoane
cu scopul înlăturării divergențelor între declarațiile date anterior. Deci, este inadmisibil ca la
confruntare să participe o persoană care nu a fost audiată anterior. Dacă în declarațiile date anterior,
referito are la aceleași fapte și circumstanțe , sunt absente divergențele, confruntarea nu se
efectuează.
La fel, c a și la audiere, la confruntare participă și avocatul . Înainte de începerea
confruntăr ii, martorii și partea vătămată trebuie preîntâmpinați de răspunderea penală care poate
interveni ca urmare a refuzul ui de a depune declarații , precum și pentru depunere a mărturiilor
false. În cazul câ nd unul dintre participa nții la confruntare nu cunoaște limba în care se desfășoară
procesul, i se va pune la dispoziție unul dintre interpreții autorizați.
Potrivit regulilor de desfășurare, î n timpu l confruntării este interzis de a se da citire
declarați ilor anterio are ale participanților, cât și reproducerea înregistrărilor sonore sau video.
Aceasta se adm ite doar după ce au fost depuse noile declara ții și au fost consemnate în procesul
verbal. Datorită faptului că confruntarea se efectuează cu respectar ea dispozițiilor ref eritoare la
audiere, pe parcursul confruntării pot fi prezentate de c ătre persoana care efectuează confruntarea

70 Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, Vol. I , Editura PAIDEIA, București, 1993, p.370.
71Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală , Vol. I, Editura PAIDEIA, București, 1993, p.371.

48
anumit e corpuri delicte, documente câ t și alte probe. Despre acest fapt se va face mențiune în
procesul verbal.
Declarațiile făcute și răspunsurile date cu prilejul confruntării vor fi consemnate într -un
proces verbal care va fi semnat de persoanele confruntate și, după caz, de organul de urmărire
penală sau de președintele completului de judecată și de grefier.
În procesul verbal se indi că unde, când, de către cine a fost efectuată confruntarea, cine a
participat la confruntare, dacă unul dintre participanți este martor sau parte vătămată se indică
faptul preîntâmpinării pentru răspunderea penală în caz de depunere a mărturiilor false sau pentru
refuz de a depune mărturii. În continuare se fixează declarațiile participanților, întrebările puse de
către persoana care efectuează confruntarea, de cătr e participanți la confruntare cât și de către alte
persoane care au participat la confruntare .

49
CAPITOLUL IV. STUDIU DE CAZ CU PRIVIRE LA AUDIEREA
PĂRȚILOR ȘI A SUBIECȚILOR PROCESUALI PRINCIPALI

În ceea ce privește studiul de caz, în prezenta lucrare am abordat importanța declarațiilor
părților și a subiecților procesuali principali în procesul penal. Studiul analizează exemple de
declarații și respectarea procedurii de obținere a acestora, precum și modul în care anumite
declarații au contribuit la aflarea adevărului în cauza penală.
Analizând dosa rul nr. AA/P/2015, prezentăm unele exemple de declarații de suspect și
declarații de inculpat . În speță, suspectul, ulterior inculpatul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii
infracțiunii de tractarea unei remorci neînmatriculate sau înregistrate ori cu n umăr fals de
înmatriculare sau înregistrare, prevăzută de art. 334 alin. 3 Cod penal.
DECLARAȚIE DE SUSPECT
Anul 2015, luna februarie, ziua 27
“Nume : G
Prenume : NA
Posesor a C.I. seria AA nr. bbbbbb, eliberată la data de 16.11.2009 de SPCLEP Urziceni
CNP – xxxxxxxxxxxxx
Numele și prenumele purtat anterior –
Porecla –
Data nașterii : 02.12.1983
Locul nașterii : mun. Urziceni, jud. Ialomița
Numele și prenumele tatălui – G A
Numele și prenumele mamei – G B
Cetățenia – română
Starea civilă – căsătorit, un copil minor
Situația militară – stagiul militar satisfăcut

50
Studii – medii
Profesia – conducător auto
Ocupația – administrator și asociat unic
Locul de munc ă- I.I. G C-D
Domiciliul și adresa unde locuiește efectiv (reședința) – mun. Urziceni, str. Panduri nr. 24, bl. 321,
etaj 3, ap. 14, jud. Ialomița
Adresa aleasă pentru a -i fi comunicate actele de procedură – mun. Urziceni, str. Panduri nr. 24, bl.
321, etaj 3, ap. 14, jud. Ialomița
Antecedente penale –
Alt proces penal aflat în desfășurare în potriva sa – declară că nu există
Alte date pentru stabilirea situației personale –
După ce mi -au fost aduse la cunoștință drepturile prevăzute de art. 10 și art. 83 Cod de
procedură penală, precum și obligațiile prevăzute de art. 108 Cod procedură penală, după cum
urmează : a) drept ul de a nu da nici o declarație pe parcursul procesului penal, atrăgându -i-se atenția
că dacă refuză să dea declarații nu va suferi nici o consecință defavorabilă, iar dacă va da declarații
acestea vor putea fi folosite ca mijloace de probă împotriva sa ; a1) dreptul de a fi informat cu
privire la fapta pentru care este cercetată și încadrarea juridică a acesteia ; b) dreptul de a consulta
dosarul, în condițiile legii ; c) dreptul de a avea un avocat ales, iar dacă nu își desemnează unul, în
cazurile de asiste nță obligatorie, dreptul de a i se desemna un avocat din oficiu ; d) dreptul de a
propune administrarea de probe în condițiile prevăzute de lege, de a ridica excepții și de a pune
concluzii ; e) dreptul de a formula orice alte cereri ce țin de soluționarea l aturii penale și civile a
cauzei ; f) dreptul de a beneficia în mod gratuit de un interpret atunci când nu înțelege, nu se
exprimă bine sau nu poate comunica în limba română ; g) dreptul de a apela la un mediator, în
cazurile permise de lege ; g1) dreptul de a fi informat cu privire la drepturile sale ; h) alte drepturi
prevăzute de lege.
Totodată, în baza art. 108 alin. 2 din Codul de procedură penală i -au fost aduse la cunoștință
suspectului și următoarele obligații : a) obligația de a se prezenta la chemăril e organelor judiciare,
atrăgându -i-se atenția că, în cazul neîndeplinirii acestei obligații, se poate emite mandat de aducere
împotriva sa, iar în cazul sustragerii, judecătorul poate dispune arestarea sa preventivă ; b) obligația
de a comunica în scris, în termen de 3 zile, orice schimbare a adresei, atrăgându -i-se atenția că, în
cazul neîndeplinirii acestei obligații, citațiile și orice alte acte comunicate la prima adresă rămân

51
valabile și se consideră că le -a luat la cunoștință, în preze nța apărătorului ales, avocat LC , în cadrul
Baroului Constanța, declar următoarele :
Mi s -a adus la cunoștință că urmează să fiu audiat în calitate de suspect sub aspectul
săvârșirii infracțiunii de tractarea unei remorci neînmatriculate sau înregistrate ori cu număr fals
de înmatriculare sau înregistrare, prevăzută de art. 334 alin. 3 Cod penal , constând în aceea că, la
data de 09.01.2015 am condus pe drumurile publice un ansamblu auto, format din autotractorul
VOLVO cu numărul de înmatriculare B -91-LAL și o semiremorcă, c are purta numărul de
înmatriculare B -50-SZH, despre aceasta din urmă stabilindu -se că este falsă.
Sunt prieten cu numitul ZC, acesta fiind muncitor în domeniul mecanic și șofer și, de aceea,
de multe ori discutam pe seama remedierii unor defecțiuni la aut ovehicule.
În condițiile în care căutam un loc de muncă, l -am rugat pe acesta să mă ajute, însă ZC mi –
a explicat că mă poate ajuta doar să îl roage pe fratele lui să mă angajeze la firma lui pe funcția de
șofer, întrucât fratele lui deținea mai multe cami oane, pe care le folosea pentru transporturi de
mărfuri.
În acest scop, ZC a luat legătura cu fratele lui, ZȘ, iar eu m -am prezentat la garajul, situat
în localitatea Coșereni, jud. Ialomița, unde m -am întâlnit cu ZȘ și cu ZC.
ZȘ mi -a explicat că mă va s upune la un drum de probă și, în acest scop, mi -a predat un
ansamblu auto, format din autotractorul VOLVO cu numărul de înmatriculare B -91-LAL și o
semiremorcă , de fapt dubă frigorifică, marca LAMBERT.
Atunci când am fost în garaj, am observat că semiremo rca, de fapt dubă frigorifică, marca
LAMBERT purta numere de înmatriculare din Bulgaria.
Eu am examinat toate actele autovehiculului și ale semiremorcii și, cu acest prilej, am
constatat că semiremorca era oficial înmatriculată în Bulgaria, iar numerele d e înmatriculare pe
care le purta erau cele reale.
Eu știam, iar ZC, care mi -a creat aparența că de fapt el ar fi șeful firmei de transport, mi -a
atras atenția că anumite firme nu acceptă să li se transporte marfa cu remorci înmatriculate în
străinătate.
Nu cunosc motivul pentru care se procedează astfel.
De aceea ZC, după ce ZȘ plecase de lângă el , mi-a dat o plăcuță de înmatriculare, pe care
a găsit -o pe jos, prin curtea garajului, iar eu am luat această plăcuță, urmând să o folosesc în situația

52
în care , în Portul Constanța, firma de la care încărcam marfa ar fi refuzat să încarce semiremorca
înmatriculată în Bulgaria.
De la șoferi am aflat că firma, de unde urma să încarc marfă, nu accepta numere de
înmatriculare străine. Din acest motiv, după ce am pă truns în port și înainte de a încărca marfă , am
montat plăcuța de înmatriculare falsă peste plăcuța de înmatriculare cu număr de Bulgaria.
La ieșirea din port, după ce am oprit pentru a face formele de ieșire au venit la mine
lucrătorii de poliție, care m i-au solicitat actele, ale mele personale , ale ansamblului auto și ale
mărfii și au constatat că numărul de înmatriculare al semiremorcii era fals.
Din câte știu, numărul de înmatriculare al semiremorcii, cel fals, respectiv B -50-SZH, pe
care mi l-a dat î n localitatea Coșereni, ZC a aparținut unui autovehicul marca Dacia, model papuc,
cu care acesta a avut un accident grav. Nu știu cui i -a aparținut acest autovehicul cu care ZC a
făcut acel accident grav.
Precizez că eu nu am discutat prea multe lucruri c u ZȘ și de aceea cred că acesta nici nu
știa că fratele lui mi -a dat o plăcuță de înmatriculare falsă, pe care eu am folosit -o apoi la
semiremorcă.
Recunosc în totalitate fapta comisă, așa cum am prezentat -o în declarație.
Solicit să se facă aplicarea di spozițiilor art. 318 Cod procedură penală cu privire la acordul
de recunoaștere a vinovăției.
Mi s -a adus la cunoștință să fiu prezent la data de 31.03.2016, erele 0930, la sediul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța pentru a fi reaudiat.
Întrebare :
Aveți probe de propus sau cereri de formulat?
Răspuns :
Atât declar, susțin și semnez, în prezența apărătorului ales, avocat LC, în cadrul Baroului
Constanța, după ce am citit declarația și am constatat că aceasta corespunde întru totul cu cele
declarate de mine.
Declarația a fost luată între orele 1125 și 1200.
Declarația nu a fost înregistrată audio/audiovideo (din cauza lipsei mijloacelor tehnice)”.

53
Analizând declarația respectivă, sesizăm că sunt respectate regulile generale privind
audierea, precum și cele specifice audierii suspectului. Astfel, în conformitate cu art. 107 alin. 1
din Codul de procedură penală din România, i -au fost adresate suspectului întrebările necesare în
vederea stabilirii situației sale personale . Potrivit dis pozițiilor art. 108, dar și art. 83 Cod de
procedură penală, i s -a comunicat persoanei audiate calitatea în care este audiată și i -au fost
comunicate drepturile și obligațiile de care dispune aceasta.
După îndeplinirea dispozițiilor art. 107 și 108, suspe ctul a fost lăsat să declare tot ceea ce
dorește cu privire la fapta prevăzută de legea penală care i -a fost comunicată, după care i -au fost
adresate întrebări . Suspectului i s -a respectat dreptul de a se consulta cu avocatul în cursul audierii.
Declarați a dată de suspect a fost consemnată în scris. După ce a fost citită de cătr e suspect,
constatând că declarația corespunde întru totul cu cele declarate de el, a semnat -o în prezența
apărătorului ales. S-a făcut mențiune cu privire la ora începerii și ora î ncheierii ascultării, precum
și că declarația nu a fost înregistrată audio/audiovideo, întrucât lipseau mijloacele tehnice. Potrivit
celor menționate, constatăm că au fost îndeplinite dispozițiile art. 110 din Codul de procedură
penală.
Declarația prezenta tă prevede o dată ulterioară de reaudiere a suspectului, dar deja în
calitate de inculpat. Deoarece modul de audiere a suspectului și a inculpatului este același, și de
data aceasta au fost respectate dispozițiile art. 107 -110 din Codul de procedură penală . Inculpatul
a declarat că menține în totalitate declarațiile pe care le -a dat în cursul urmăririi penale ,
recunoscând f apta pentru care este cercetat. Inculpatul solicită să se facă aplicarea dispozițiilor art.
478 Cod procedură penală cu privire la acordul de recunoaștere a vinovăției, în cursul urmăririi
penale, având posibilitatea de a încheia un astfel de acord.
În a doua parte a studiului de caz mi -am propus să analizez importanța declarațiilor date de
anumite persoane pentru justa soluționare a cauzei penale.
Speța pe care o avem în discuție este Dosarul cu nr. 348/P/ 2014 soluționat prin Sentința
penală nr. 1 7 din data de 10.09.2015 a Judecătoriei Săveni.
Pe rol se află judecarea cauzei penale p rivind pe inculpatul AM, persoană vătămată LD,
parte civilă AD , având ca obiect comiterea infracțiunii de "lovire sau alte violențe", prevăzută de
art. 193 alin. 2 Cod penal.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 26.01.2015, susținerile
și concluziile părților fiind consemnat e în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte

54
integrantă din prezenta sentință, când judecătorul a stabilit că pronunțarea va avea loc la data de
09.02. 2015, când a dispus următoarele.
Instanța, d eliberând asupra cauzei penale de față, consta tă:
Prin rechizitoriul emis la data de 30.07.2014, în dosarul de urmărire penală având nr.
348/P/2014 și înregistrat pe rolul acestei instanțe în data de 31.07.2014, sub nr. 1474/297/2014, al
Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, s -a dispus trimitere a în judecată, în stare de liber tate,
a inculpatului AM, fiul lui AG și AC , născut la data de XXXXXXXXXXX, în oraș
XXXXXXXXXXX, jud. XXXXXXXXXXX, cu domiciliul în oraș XXXXXXXXXXX, jud.
XXXXXXXXXXX, posesor al CI seria XXXXXXXXXXX, nr. XXXXXXXXXXX, elibera tă de
SPCLEP XXXXXXXXXXX, CNP: XXXXXXXXXXX, sub aspectul comiterii infracțiuni i de
"lovire sau alte violențe" , prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal.
Prin actul de inculpare s -a reținut în esență că în data de 08.02.2014, în jurul orel or 23:30,
inculpatu l AM , împreună cu numitul BC , au lovit -o pe persoana vătămată LD , provocându -i
acesteia leziuni ce au necesitat 14 -15 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.
În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: declarația
persoanei vătăm ate LD , declarațiile martorilo r AB, BC, CD, DE , declarațiile inculpatulu i AM, și
certificatul medico -legal nr. 195/D1 din 11.03.2014, eliberat de către Serviciul Județean de
Medicină Legală Botoșani .
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 01.09.2014, judecătorul de
cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării
actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății. Totodată, prin aceeași încheiere, instanța
a dispus desemnarea unui apărător din ofici u persoanei vătămate LD , care la data producerii faptei
avea capacitate de exercițiu restrânsă, având în vedere prevederile art. 93 alin. 4 Cod de Procedură
Penală.
La primul termen de judecată din data de 10.11.2 014, cu procedura legal îndeplinită,
ulterior citirii în extra s, în baza art. 374 Cod de procedură penală , a actului prin care s -a dispus
începerea judecății, instanța a procedat la aducerea la cunoștința inculpatului a drepturilor sale
procesuale. Consimț ind să dea declarația în cauză, la termenul din 10.11.2014, inculpatul a fost
audiat, context în care inculpatul a învederat instanței că recunoaște fapta cu privire la care s -a
dispus trimiterea în judecată și a solicitat instanței ca judecarea cauzei să se facă numai în baza
probelor administrate în cursul urmăririi penale, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod
procedură penală. Declarația acestuia a fost consemn ată și atașată la dosar .

55
Cererea inculpatului AM de a utiliza procedura prevăzu tă de art. 374 alin. 4 raportat la art.
375 Cod procedură penală, după punerea în discuția părților, a fost re spinsă de instanță în te meiul
art. 374 alin. 8 Cod procedură penală., întrucât instanța a apreciat că pentru aflarea adevărului și
justa soluționa re a cauzei se impune readministrarea probelor din faza de urmărire penală.
La același termen, persoana văt ămată LD a învederat instanței că înțelege să se constituie
parte civilă în cauză cu suma de 1500 lei, reprezentând daune morale și a solicitat pentr u dovedirea
pretențiilor civile încuviințarea probei testimoniale, cu un martor, respectiv martoru l AB. În cursul
cercetării judecătorești au fost audiaț i martorii AB, BC, CD, DE și EF .
La termenul din 26.01.2015 instanța , din oficiu, în baza art. 386 Cod proced ură penală, a
pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptei cu privire la care s -a dispus trimiterea
în jud ecată a inculpatului AM , prin rechizitoriul emis în dosarul de urmărire penală având nr.
348/P/2014, al Parchetului de pe lâ ngă Judecăt oria Săveni, din infracțiunea de loviri sau alte
violențe, prevăzută de art.193 alin.2 Cod penal în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prevăzută
de art.193 alin. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 alin. 1 lit . a Cod Penal . Fiind declarată terminată
cercetarea judecătorească în condițiile art.387 CPP, după închiderea dezbaterilor , instanța a reținut
cauza spre soluționare.
Coroborând probele administrate pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești,
instanța constată dovedită vinovăția inculpatului față de săvârșirea faptelor cu privire la care s -a
dispus trimiterea sa în judecată, reținând următoarea situație de fapt ce concordă în mare parte cu
cea expusă în actul de sesizare al instanței.
În data de 08.02.2014, în jurul orei 23:30, persoana vătămată LD s-a întâlnit în zona
stadionului din or așul Săveni cu martora AB pentru a discuta despre mesajele schimbate în cursul
respectivei zile de cei doi, și în urma cărora se crease o stare relativ tensionată înt re persoana
vătămată L D și martora AB .
În timp c e discuta cu martora AB , persoana vătămată LD – aflat sub influența băuturilor
alcoolice – a devenit extrem de nervos și agresiv, context în care la fața locului au venit inculpatul
AM însoțit de martorul BC .
Conform decl arațiilor martorilor AB și BC, dar și a persoanei vătămate LD, rezultă că
inculpatul AM și martorul BC au intervenit în discuția tensionată dintre persoana vătămată LD și
martora AB , context în ca re persoana vătămată LD l-a lovit cu pumnul în față pe i nculpatul AM .
În urma lovituri i primite inculpatul AM l-a lovit la rândul său pe LD cu pumnul în față – așa cum
rezultă din d eclarațiile AB și BC – și ulterior cei doi au început să se îmbrâncească unul pe altul.

56
În acest context, au sosit la fața locului și martorii C D și DE , care au încercat să îi de spartă pe
inculpatul AM și pe persoana vătămată LD , însă aceasta din urmă l -a lovit pe martorul BC cu
pumnul în zona feței. Martorul BC a ripo stat și l -a lovit pe LD cu pumnul în zona feței.
Din declarațiile martorilor AB, BC, CD și DE, rezultă că conflictul dint re persoana
vătămată LD , pe de o parte, și inculpatul AM și martorul BC , pe de altă parte, a continuat o
perioadă de timp, în cadrul căreia părțile implicate au continuat în principal să se îmbrâncească. În
acest contex t, persoana vătămată LD s-a dezechilibrat și a căzut la pământ unde a continuat să fie
lovită de inculpatul AM și martorul BC .
După ce conflictul s -a încheiat, inculpatul AM , împreună cu martorii AB și BC , pe de o
parte și martorii CD și DE , pe de altă parte, au plecat de la locul unde a avut loc conflict ul lăsând
persoana vătămată LD căzută la pământ, fără a -i acorda nici un ajutor.
Instanța nu poate reține declarația ma rtorului DE , care se afla la 20 m de locul unde s -a
desfășurat conflictul, conf orm căruia persoana vătămată nu i -a lovi t nici pe inculpatul AM și nici
pe mar torul BC , acest aspect fiind recunoscut chiar de căt re persoana vătămată LD în declarația
dată în fața instanței și rezultând din toate declarațiile martorilor care au fost la fa ța locului în
momentul și pe durata desfășurării conflictului.
Rezultă astfel, din probele admin istrate că persoana vătămată a fost cea care a inițiat
conflictul fizic cu inculpatul AM , creându -i acestuia o stare de puternică tulburare ca urmare a
unui act de violență fizică neprovocată, în condițiile în care inculpatul nu a avut inițial o atitudine
agresivă față de persoana vătămată.
Cu toate acestea, inculpatul AM a avut o reacție disproporționată față de actul provocator
lovind persoana vătămată atât sin gur cât și împreună cu martorul BC – față de acesta din urmă fiind
începută de altfel urmărirea penală, cauza fiind însă clasată ca urmare a retragerii plângerii
prealabile formulate de persoana vătămată – semnificativ pentru activitatea infracțională fiin d și
faptul că inculpatul a continuat să lovească persoana vătăma tă și când aceasta a căzut la pă mânt.
Ca u rmare a loviturilor primite, persoana vătămată a suferit leziuni la nivelul capului care
au făcut necesară spitalizarea acestuia, iar în urma examină rii medico -legale la Serviciul Medico –
Legal Botoșani i s -a eliberat certificatul medico -legal nr. 195/D1 d in 11.03.2014 în care se
precizează că persoana vătămată prezenta la data e xaminării " tumefacție, echimoze, hemoragie
subconjunctivală" , iar din docum entația medicală a rezultat că leziunile existente au necesitat
pentru vindecare un număr de 14 -15 zile de îngrijiri medicale.

57
Având în vedere și declarația inculpatului – care a recunoscut săvârșirea faptei așa cum a
fost descrisă în rechizitoriu -, decl arațiile martorilor, coroborată în mare măsură și cu declarațiile
date de persoana vătămată, instanța apreciază că vinovăția inculpatului rezultă din probele
administrate în cauză care se coroborează cu concluziile raportului medico -legal nr. 195/D1 din
11.03.201472.
Din speța prezentată, observăm că declarațiile au fost luate, respectându -se regulile
generale de audiere. Inculpatului i s -a adus la cunoștință calitatea în care urma să fie audiat, precum
și drepturile și obligațiile sale procesuale. Consimțind să dea declarații în cauză, inculpatul a fost
audiat, el a declarat că recunoaște fapta cu privire la care s -a dispus trimiterea în judecată,
solicitând instanței ca judecarea cauzei să se facă numai în baza probelor administrate în cursul
urmăr irii penale, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. 4 Cod procedură penală. Întrucât,
instanța a apreciat că pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei se impune
readministrarea probelor din faza de urmărire penală, aceasta a respins c ererea inculpatului de a
utiliza procedura prevăzută de art. 374 alin. 4. Declarația dată de inculpat a fost consemnată în
scris.
Și persoana vătămată a fost audiată, d eclarațiile acesteia, fiind obținute potrivit regulilor de
audiere a persoanei vătămate. Aceasta s-a constituit parte civilă în proces, întrucât avea acest drept
și i-a fost adus la cunoștință cu ocazia audierii. De asemenea, persoanei vătămate i-a fost desemnat
un apărător din oficiu , deoarece la data producerii faptei avea capacitatea de ex ercițiu restrânsă.
Pentru a contribui la aflarea adevărului, în speța pusă în discuție, probele administrate pe
parcursul urmăririi penale au fost coroborate cu probele administrate pe parcursul cercetării
judecătorești, astfel fiind constatată vinovăția i nculpatului.
Analizând speța prezentată, sesizăm că declarațiile date de inculpat, persoana vătămată și
martori au jucat rolul cel mai important în soluționarea cauzei respective , fiind principalele
mijloace de probă .

72 A se vedea http://legeaz.net/spete -penal/lovire -sau-alte-violente -jurisprudenta -17-2015 , accesat la 25
noiembrie 2016, ora 15 :10.

58
CONCLUZII

Prin prezenta lucrare am dorit să expun o analiză comparativă privind modul de audiere a
părților și a subiecților procesuali principali în procesul penal din România și din Republica
Moldova. De asemenea, am analizat la modul general, noțiunile de probă și mijloace de probă,
întrucât declarațiile celor audiați reprezintă relevante mijloace de probă pentru justa soluționare a
cauzei penale.
Din cercetarea teoretică efectuată, am dedus că în cadrul procesului penal, fie că se
desfășoară e l în România sau în Republica Moldova, aproape toate activitățile efectuate au ca scop
adunarea și administrarea probelor necesare aflării adevărului, necesare pentru descoperirea
faptelor care constituie infracțiuni și tragerea la răspundere penală a celo r vinovați. Din
reglementările Codului de procedură penală din România și a Codului de procedură penală din
Republica Moldova, rezultă că probele au aceeași finalitate, aceeași importanță.
Analizând regulile generale, dar și particulare cu privire la audie rea părților și a subiecților
procesuali principali în procesul penal din cele două țări, am constatat asemănări majore. Sediul
materiei îl constituie art. 104 -113 din Codul de procedură penală din România și art. 102 -115 din
Codul de procedură penală din Republica Moldova .
În ceea ce privește deosebirile referitoare la audierea părților și a subiecților procesuali
principali din România și din Republica Moldova, am evidențiat în prezenta lucrare faptul că ,
Codul de procedură penală din România reglementea ză expres protecția persoanei vătămate și a
părții civile (art. 113), ceea ce nu găsim în Codul de procedură penală al Republicii Moldova.
De asemene a, aș dori să menționez că stabilirea adevărului într -o cauză penală depinde în
mare măsură de pregătirea p rofesională, de iscusinț a, de aptitudinil e persoanei care efectuează
urmărirea penală sau judecata, de ră bdarea și obiectivitatea cu care se adună probele necesare î n
cauză . Atunci când se efectuează audierea este foarte important să i se creeze persoanei ascultate
ambianța necesară, astfel încât aceasta să nu se simtă intimidată, presată, amenințată, înjosită.
În vederea obținerii declarațiilor suspectului, inculpatului, persoanei vătămate, părții civile
și părții responsabile civilmente este foarte impor tantă utilizarea celor trei categorii de întrebări :
întrebările completatoare, întrebările de precizare și întrebările de control. Acestea contribuie la
ajutarea persoanei ascultate în a declara toate aspectele ce au legătură cu fapta, dar și la asigura rea
veridicității celor declarate .

59
În ceea ce -l privește pe suspect sau inculpat, consider necesar de menționat că î n cad rul
procesului penal, suspectul (bănuitul în procesul penal din Republica Moldova) sau inculpatul este
persoana cea mai importanta, care c unoaș te cel mai bine fapta săvâr șita, care poate oferi cele mai
multe date cu privire la aceasta, astfel că în jurul lui se desfășoară toată activitatea de administrare
a probelor. Ascultarea suspectului sau a inculpatului este una din tre activitățile cele mai importante
căreia, organul de urmărire penală îi consacră o mare parte din timp și un volum mare de muncă.
Și declarațiile persoanei vătămate, a părții civile și a părții responsabile civilmente au o
deosebită importanță pentru justa soluționare a cau zei. Declarațiile acestor persoane sunt pe același
plan cu declarațiile suspectului sau ale inculpatului și pot servi la aflarea adevărului numai în
măsura în care sunt corobor ate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente
în cauz ă.
Atunci când apar neclarități, contraziceri, nelămuriri, divergențe cu privire la declarațiile
date anterior de către persoanele audiate în aceeași cauză , este foarte important de a se folosi
procedeul special de ascult are ș i anume confruntarea. Prin con fruntare se asigură obținerea unor
declarații veridice ce contribuie la aflarea adevărului și la justa soluționare a cauzei penale.
Studiul de caz efectuat are rolul de a accentua cele prezentate cu ocazia cercetării teoretice
și anume respectarea unei anumite proceduri de audiere, dar și faptul că declarațiile date de către
părți și de subiecții procesuali principali reprezintă relevante mijloace de probă în procesul penal.
În opinia mea, tema tratată în prezenta lucrare este de actualitate, întrucât unul dintre
principiile cele mai importante ale procesului penal este aflarea adevărului. Organele judiciare au
obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările
cauzei, precum și c u privire la persoana suspectului sau inculpatului . Printre aceste probe se
numără și declarațiile date de persoanele audiate. Iar obținerea declarațiilor trebuie să respecte
regulile generale, dar și cele speciale prevăzute de dispozițiile Codului de proc edură penală.

60
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
A. Cărți, tratate, cursuri, monografii
1. Adrian Ștefan Tulbure, Angela Maria Tatu, Tratat de drept procesual penal, Editura ALL
Beck, București, 2001 ;
2. Angela Cuciurcă, Nicolae Ursu, Anatolie Donciu , Ruslan Popov, Andrei Pântea, Note de
drept procesual penal. Partea generală , (Ciclul I), Chișinău, 2013 ;
3. Bogdan Micu, Alina – Gabriela Păun, Radu Slăvoiu, Procedură penală, Curs pentru
admiterea în magistratură și avocatură , Editura Hamangiu, București, 2014 ;
4. Conf. univ. dr. Elisabeta Boțian, Drept procesual penal, Note de curs, Editura BURG, Sibiu,
2016 ;
5. Dr. Ioan Doltu, Probele și mijloacele de probă, cu privire specială la declarațiile
învinuitului sau ale inculpatului ca mijloace de probă și apărare în procesul penal român,
Editura DOBROGEA, Constanța, 1997 ;
6. Dr. Ion Miron, Dr. Ivan Anane, Cătălina Miron, Drept procesual penal – parte generală,
Editura EX PONTO, Constanța, 2006 ;
7. G. Stefani, G. Levasseur, Procedure penale, vol. II, Ediția IX, Paris, Ed. Da lloz;
8. Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silvia Paraschiv, Laurențiu Nae, Anca Lelia
Dumitru, Drept procesual penal. Partea generală, Editura CONTINENT XXI, București,
1994 ;
9. Gr. Theodoru – L. Moldovan, Drept procesual penal, Editura didactică și ped agogică,
București, 1979 ;
10. I. Anane, Elemente de Drept procesual penal, Editura PRO UNIVERSITARIA, Bucu rești,
2014 ;
11. Ion Neagu, Drept procesual penal. Partea generală, Vol. II, Editura Euro -trading, Ediția I,
1992 ;
12. Ion Tanoviceanu – Tratat de drept și procedură penală , Vol. IV, București ;
13. Lector univ. dr. Elisabeta Boțian, Drept procesual penal, Note de curs, Editura BURG,
Sibiu, 2014 ;
14. M. Udroiu, coordonator, Codul de procedură penală, comentariu pe articole , Editura C.H.
Beck, București, 2015 ;
15. M. Udroiu , Procedură penală. Partea generală. Noul Cod de procedură penală , Ed. C.H.
Beck, București, 2014 ;
16. Marian Alexandru, Procedură penală. Partea Generală, Noul cod de procedură penală,
Curs universitar, Editura PRO UNIVERSITARIA, București, 2015 ;

61
17. Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Parte generală, vol. I, Editura PAIDEIA,
București, 1993 ;
18. Prof. univ. dr. Gheorghe Nistoreanu, Mihai Apetrei, Carmen Silvia Paraschiv, Laurențiu
Nae, Anca Lelia Dumitru, Drept procesual penal, Partea Generală, Editura CONTINENT
XXI, București, 1994 ;
19. Traian Pop – Drept procesual penal. Partea generală, Vol. III, Tipografia Națională, Cluj,
1947 ;
20. V. Dongoroz, S. Kahane, G. Antoniu, C. Bulai, N. Iliescu, R. Stănoiu, Explicații teoretice
ale Codului de procedură pena lă român. Partea generală, Vol. I, Ed. Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1975 ;
21. V. Dongoroz și colectiv, Explicații teoretice ale codului de procedură penală român,
Partea generală, vol. I, Editura Academiei, București, 1975 ;
22. Văduva Nicola e, Mijloace de probă în procesul penal român , Editura Little Star, București,
2004 ;
23. Vintilă Dongoroz, Curs de procedură penală, Ediția cursuri lor litografice, București ;
24. Vintilă Dongoroz și colaboratorii, Explicații teoretice ale codului de procedură penal ă
român. Partea generală, vol. I .

B. Legislație
1. Noul Cod de Procedură Penală din România, Legea nr. 135/2010 privind Noul Cod de
Procedură Penală, publicată în Monitorul Oficial nr. 486 din 15 iulie 2010, intrat în vigoare
la 1 februarie 2014 ;
2. Noul Cod Penal, publicat în Monitorul Oficial nr. 510 din 24 iulie 2009, intrat în vigoare
la 1 februarie 2014 ;
3. Codul de Procedură Penală a Republicii Moldova, publicat la 07 iunie 2003 în Monitorul
Oficial Nr. 104 -110, intrat în vigoare la 12 iunie 2003.

C. Pagini Web
1. http://www.juridice.ro / drepturile -persoanei -vătămate -în-cadrul -procesului -penal ;
2. http://www.juspedia.ro / procedura -obținerii -declarațiilor -învinuitului -sau-inculpatului ;
3. https://jurisdicție.wordpress.com/audierea -suspectului -sau-a-inculpatului -în-noul-cod-de-
procedură -penală;
4. http://lex.justice.md/md ;
5. http://legeaz.net/spete -penal .