c. Carl Rogers a studiat și teologia. Unele dintre principiile de bază ale creștinismului se regăsesc sub diferite aspecte în teoria sa. Identificați… [620359]

1
Universitatea Babeș – Bolyai
Facultatea de Psihologie și Științe ale Eucației – ID

PSIHOLOGIA PERSONALITǍȚII
PROIECT DE SEMESTRU

Student: [anonimizat], ID

Cluj-Napoca
2021

2
c. Carl Rogers a studiat și teologia. Unele dintre principiile de bază ale creștinismului se
regăsesc sub diferite aspecte în teoria sa. Identificați aceste similitudini între principii creștine și
asumpțiile de bază ale teoriei centrate pe persoană. Oferiți exemple de citate din Evanghelie pentru a
vă susține această comparație.

Numele lui Carl Rogers este cunoscut în lumea psihologică. Unul dintre pionier ii psihologiei
umaniste și creatorul terapiei centrate pe client. Rogers a fost creatorul terapiei centrate pe client. Pe
scurt, acesta vorbește despre importanța fiecărei persoane pentru schimbare și creștere personală. De
la primul moment, el optează pen tru a apela pacientul că pe un client, căruia un psiholog plin de
compasiune și atenție permite preluarea controlului asupra terapiei.
De asemenea, el vorbește despre trei calități pe care terapeutul ar trebui să le solicite în
timpul sesiunilor:
I. Congr uența
A fi adevărat și cinstit este una dintre cheile pentru obținerea unei terapii de calitate. Un bun
terapeut trebuie să fie congruent cu sentimentele lor. Această calitate este asemenea principiilor
creșține; unde Sfânta Scriptură spune clar: „Un împăr at care judecă pe săraci după adevăr își va avea
scaunul de domnie întărit pe vecie”. (Pildele lui Solomon 29.14)
II. Empatia
Punerea în sine a pantofilor celuilalt este, pentru Rogers, un alt aspect inviolabil al terapiei
centrate pe client. După cum subli niază, trebuie să înțelegem cealaltă nu că psiholog, ci că oameni
care înțeleg problemele lor. Ascultarea activă intră în joc aici, ceva care poate fi folosit pentru a
arăta pacientului că te -ai pus în locul lui și ai înțeles problemele și preocupările. Ai ci regăsim o nouă
similitudine între principiile creștinismului și teoria centrată pe persoană. Empatia sau iubirea
aproapelui cum este definită în creștinism este unul dintre principiile de bază, unde Sfânta Scriptură
ne spune: „Să iubești pe Domnul, Dum nezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot
cugetul tău. Această este cea dintâi și cea mai mare poruncă. Iar a două, asemenea ei, este: să iubești
pe aproapele tău că pe ține însuți. În aceste două porunci se cuprinde toată Legea și
Proor ocii.”” Matei cap. 22:36 -40.
III. Considerație necondiționată pozitivă
În el, terapeutul trebuie să -l respecte pe celălalt că pe o ființă umană, fără a face judecăți care
să-i facă rău. Rogers explică acest lucru că fiind cel mai complicat punct de făcut de către un
profesionist, deși cu respect poate fi atins. Acest lucru îl găsim și în creștinism. Judecarea aproapelui
este un păcât . Dacă Mântuitorul a venit în lume, nu că să o judece, ci că această să se mântuiască
prin El (Ioan 3, 17), atunci nici omul nu trebuie să vorbească despre căderile semenilor, ci trebuie să
caute venirea acestora în fire. Adeseori se spune că ajungem să -l judecăm pe celălalt, din dorința de
a-l îndre pta. Ne uităm la faptele lui, vedem ce este nepotrivit, i le comunicăm și îi cerem să ia alt
chip. Dar când facem această critică, mai ținem seama de cuvintele Mântuitorului: "De ce vezi tu
paiul din ochiul fratelui tău și nu te uiți cu băgare de seama la barna din ochiul tău? … Fatarnicule,
scoate întâi barna din ochiul tău, și atunci vei vedea deslușit să scoți paiul din ochiul fratelui tău"
(Mt 7, 1 -5)? Mă tem că nu. Nu mai spun că de multe ori ceea ce i se pare omului drept, pentru
Dumnezeu este nedrept . Iar pentru a nu porni cu ușurință spre judecată, voi aminti de episodul cu
femeia desfrânata care urmă să fie omorâtă cu pietre. Mântuitorul le spune celor ce doreau să arunce
cu pietre în ea: "Cel fără de păcât dintre voi să arunce primul cu piatră" (Io an 8, 7). Și răspunsul

3
acestora este pilduitor pentru fiecare dintre noi cei care dorim să judecăm: "Iar ei auzind, și mustrați
fiind de cuget, ieșeau unul câte unul" (Ioan 8, 9).
Psihologii umaniști respectă sentimentele și principiile religioase. A braham Maslow și Carl
Rogers, promotorii acestei orientări în psihologie, au atras atenția asupra dimensiunilor pozitive ale
ființei umane și asupra modalităților prin care noi o putem dezvoltă. De numele lui Carl Rogers se
leagă și popularizarea termenulu i de acceptare sau prețuire necondiționată, adică acea atitudine de
recunoaștere a demnitățîi și valorii personale a oamenilor în integritatea lor, fără a -i critică sau
judecă. Aceeași atitudine este promovată și de creștinism, de mii de ani, aspect care r eiese limpede
din faptul că Biserica creștină condamnă păcatul, nu însă și pe păcătos.
Avem astăzi suficiente mărturii conform cărora o viață religioasă este promotoarea unui
comportament sanogen. Ea favorizează menținerea sănătățîi: prin post (cumpătare ), prin rugăciune
(concentrare și ventilare emoțională), prin lectură Bibliei (înnoirea minții), prin ajutorarea celorlalți
(altruism). Toate aceste practici favorizează atât sănătatea fizică, cât și cea psihică. Viabilitatea lor a
fost dovedită de -a lungu l a mii de ani; în plus, cele mai recente studii științifice din domeniul
psihologiei și medicinei le revalidează și încurajează. Vorbesc aici cu preponderență despre
comportamentul religios creștin, deoarece ne aflăm și aparținem unui spațiu creștin și vr em să
reliefăm beneficiile lui.
Cred că cel mai profund și mai frumos răspuns îl aflăm în versetele Psalmului 41: „În ce
chip dorește cerbul izvoarele apelor, așa te dorește sufletul meu pe Ține, Doamne”. Această este
mărturia creștină a dorului, ancestr al, după Dumnezeu. Psihologic vorbind, nevoia această de a crede
în Cineva și de a avea un referent extern divin e dată de condiția noastră. Este expresia dorinței
noastre de a înțelege și explică realitatea în care trăim; ea se manifestă de la cele mai mi ci vârste și
pe măsură ce ne maturizăm se dezvoltă și sporește în complexitate. A trăi cu lucruri neînțelese
generează un disconfort subiectiv, o stare de tensiune pe care o tolerăm cu multă dificultate. Atunci,
însă, când înțelegem lumea și esența fenomen elor ei, ni se gratifică implicit nevoia de control și
experiem o stare de bine, de pace a mințîi. Această nevoie de control, la rândul ei, este puternic
relaționată cu nevoia de predictibilitate, de anticipare. Altfel spus, vreau să înțeleg lumea, pe mine și
pe ceilalți, că să pot prezice comportamentul meu și al semenului meu. Sentimentul de
controlabilitate este esențial pentru sănătatea noastră psihică.

4

BIBLIOGRAFIE

1. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și cu purtarea de grijă a Prea Fericitului
Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, cu aprobarea Sfântului Sinod,
București, Institut ul Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 2002 ;
2. Bohart și Greenberg (2011) – Empatia în psihoterapi e, Ed. Trei ;
3. Carl R. Rogers, A deveni o persoană. Perspectiva unui psihote rapeu t;
4. Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Ed. Evanghelismos, București, 200 7;
5. Ieromonahul Savatie Baștovo i, A iubi înseamnă a iert a, Editura Cathisma, București 201 0;
6. Luborsky, L. et colab.: “Factori ce influențează rezultatele psihoterapiei ”, în Psychological
Bulleti n;
7. Peter D. Kramer, „Introducere”, în Carl R. Rogers, A deveni o persoană. Perspectiva unui
psihoterapeut ;