, X9. Metode Si Tehnici De Prospectare Turistica Curs. [620305]

AMENAJARE TURISTICĂ
1. Spațiul geografic
Spațiul geografic –aspecte generale
Spațiul geografic este o formă obiectivă de existență,
percepere și grupare a obiectivelor, categoriilor sau
structurilor geografice integrate șicomponente ale
structurilor geografice integrate șicomponente ale
ansambluluiînvelișuluigeografic
Spațiul geografic este un spațiu concret, activ, coerent ,
omogensauneomogen

Proprietățile spațiului geografic
Unitatea, zonalitatea, ciclicitatea, simetria, caracterul limitat,
polimorfismul material, poliformismul spațial
În evoluția conceptului privitor la entitățile spațial-geografice se remarcă
următoarele faze:
a. Conceptul de regiune
-regiune omogenă, caracterizată prin dominanta economică;
-regiune polarizată –spațiu eterogen guvernat de un oraș;
-regiune polarizată –spațiu eterogen guvernat de un oraș;
-regiune plan ca rezultantă spațială a unor decizii de dezvoltare teritorială.
b. Conceptul de zonă funcțională
-zone cu dezvoltare economică și socială complexă;
-zone cu profiluri mixte cu o diversitate de posibilități de dezvoltare în
contextul existenței unui număr limitat de funcții și activități economice;
-zone cu profil predominant a căror dezvoltare economică și socială este
dependentă de o anumită ramură economică reprezentativă.

c. Spațiul geografic funcțional.
Spațiul geografic funcțional ca ansamblu precis ierarhizat
devine o categorie geografică operațională, având o
structurăindividualizatăformatădin:
componente(așezările șiactivitățile lor);
mediul (spațiul dintre așezări incluzând fondul funciar;
suprafețele forestiere, căiledecomunicație, oride
suprafețele forestiere, căiledecomunicație, oride
recreere;
relațiile dintre componente și mediu, precum și între
subcomponenteleacestora.

2. Organizarea spațiului geografic
Organizarea naturală
Organizarea antropică
Caracteristici definitorii
a. Eliminarea unor structuri geografice devenite piedici
în evoluția prognozată
în evoluția prognozată
b. Conservarea componentelor care își pot aduce
contribuția la stabilitatea sistemului în etapa următoare.
c. Corectarea tendințelor divergente ale unor structuri
neconforme
d. Crearea de noi structuri

3. Amenajarea turistică
este o componentă intrinsecă a organizării spațiului
geografic, beneficiind și valorificând componentele
naturale și antropice ale acestuia prin intermediul dotărilor
și serviciilor specifice, toate conducând spre un spațiu
amenajat pentruturism.
amenajat pentruturism.
este o componentă a amenajării de vaste întinderi
teritorialeși capătădimensiunecomplexă.
Preocupările de amenajare a spațiului sunt dublate astfel
deceleale„amenajării”pentruactivități lucrative
Aceasta se repartizează la ansambluri geografice precum
litoralul, munții, spațiulrural,spațiul urbansau periurban.

-echipamentul sau componenta materială cuprinzând
obiectiveși instalații,
spații amenajate (stadioane, parcuri) sau preluate și
înglobate,aparținândmediuluiambiant(alpăduriietc.);
-elementeledeorganizare
(instituții, organisme, servicii, asocieri) cu rol de control,
întreținere, gestiune, animație în raport cu natura
echipamentului șicondiționată denevoile și
echipamentului șicondiționată denevoile și
caracteristicile utilizatorilor (turiștilor).

În privinț aamenajariituristiceși legat de funcțiile de amenajare
și „actorii” săi, colectivitățile locale sau societățile private recurg
launorganismamenajator .
Seprocedează
-la includerea unui spațiu care, prin amenajare, să capete funcție
turistică
-sau seachiziționeazăterenînacestscop,
-se realizează un dosar al zonei de amenajare cu un proiect de
amenajare
-șisevorrevinde,dupăamenajare, spațiileastfelviabilizate (sau
-șisevorrevinde,dupăamenajare, spațiileastfelviabilizate (sau
nevitalizate).
În cazul unor mari proiecte (stațiuni sau complexe turistice) sunt
implicați mai mulți „actori”: specialiști în proiectare, sprijiniți de
inițiatori în afaceri, apoi de investitori și utilizatori cu un grad
diferențiat de implicare în elaborarea proiectului și transpunerea
lui în realitate cu responsabilități juridice și financiare începând
din faza deelaborare, edificareși continuând cu comercializareași
apoigestiunea.

Amenajarea turistică are ținte precise : stațiuni și
complexe balnear-termale, stațiuni climaterice montane,
zonele montane, fâșiile litorale, parcuri naționale și
rezervații, situri arheologice și istorice, spațiile rurale etc.
Motivația și destinația planificării și amenajării turistice
se completează în contribuții colective care grupează
eforturile creative ale arhitecților, proiectanților și
inginerilor, pedeo parteși a economiștilor, sociologilor și
geografilor,pedealtă parte.
Obiectivul final constă din realizarea unor optime
naționale, regionale sau locale. Acestea sunt formate din
obiective economice (creșterea produsului național
regional, creșterea veniturilor, creșterea numărului de
locuri de muncă, a profitului întreprinderilor de profil),
obiectivenoneconomiceșiobiectivepersonale.

După fixarea obiectivelor și stabilirea interrelațiilor între acestea
existăposibilitateadematerializarea strategiilorîn amenajare
O astfel de strategie urmărește dezvoltarea turistică și economică,
prin echiparea unor regiuni a căror dezvoltare se impune a avea o
prioritateabsolută.
O alta ar urmări deconcentrarea (di fuzia) echipamentelor și
integrarea turismului alături de elementele economice, sociale,
culturalesau ecologicealezonei.
Sunt frecvente, de asemenea, proiecte internaționale de amenajare
realizate la diferite nivele (local, regional, național) între sectoarele
privatșipublic,întredomeniile lucrativșinonlucrativ, precumși
privatșipublic,întredomeniile lucrativșinonlucrativ, precumși
între rețele cu diferite atribuții, din domeniul hotelier, dar și bancar
oridetransport.
În proiecteledeplanificare și amenajare sepropune parcurgerea a 10
etape, printre care: înțelegerea globală a caracteristicilor resurselor
naturale; studiul piețelor turistice și a transportului; departajarea
domeniilor primordiale; dezvoltarea entităților regionale; divizarea
regiunilor în părți; identificarea complexelor de atracție turistică;
luareade deciziipentru punere înaplicare.

În acest fel, resursele atractive – care în urma acțiunii de
amenajare au devenit obiective turistice de sine stătătoare
și parte componentă a ofertei teritoriului de referință – se
transformă în produs turistic valorificabil și integrabil
încircuiteleturistice.
-amenajările turistice marchează semnificativ toate
componentele regiuniidereferință (topografia, mediul
componentele regiuniidereferință (topografia, mediul
înconjurător, populația etc.) determinând o serie de mutații
benefice ale funcțiilor economice și sociale în cadrul
comunităților locale, acestea antrenând, la rândul lor,
mutații structurale complexe în planul dezvoltării
economico-socialealeregiuniidereferință.

Tipologia
amenajări turistice
- pe termen scurt (1-2 ani), reprezentând direcția de moment și
presupunând adaptarea “din mers” la tendințele înregistrate de
evoluția cererii turistice (sau a unui segment important al
acesteia),cuefecteeconomicescontate;
- pe termen mediu (3-5 ani), care presupune extinderea,
adaptarea funcțională și modernizarea echipamentelor
existente;
existente;
- pe termen lung (6-10 ani), care presupune, pe lângă
modernizarea și adaptarea funcțională a spațiului amenajat, o
extindere a acțiunii de amenajare, prin edificarea și inserarea în
cadrul sau în proximitatea acestuia, a unor elemente
infrastructurale noi, moderne și funcționale, care să asigure
atragerea, reținerea și satisfacerea deplină a cererii turistice pe
o perioadăcât mai îndelungatădetimp.

Strategii de amenajare turistică :
-strategia de flexibilitate , presupune existența unei regiuni turistice
complexe și polifuncționale, care să permită o permanentă adaptare
la nevoile, gusturile și exigențele cererii turistice, reflectată în
creșterea gradului de competitivitate a activității de turism și
diversificarea ofertei turistice;
-strategia de diferențiere , vizând evidențierea laturii originale a
ofertei turistice, atât în ceea ce privește arhitectonica de ansamblu a
infrastructurii turistice, cât și a produselor și serviciilor puse
dispozițiaturiștilor;
-strategia dediversificare ,acăreispecificitate derivădin
-strategia dediversificare ,acăreispecificitate derivădin
dezvoltarea și diversificarea volumului, diversității și calității
serviciilor suplimentare, cu rol determinant în asigurarea atractivității
și alegerii efective a unei destinații (îndeosebi în condiția unor
servicii de bază asemănătoare), a creării renumelui și a formării
mărcii produsului turistic respectiv (servicii de agrement-
divertisment, rețea comercială diversificată, organizarea de excursii,
servicii de informare a clientelei, servicii de intermediere, servicii cu
caracter sportiv, tratamente balneo-medicale, servicii cu caracter
special sau cultural-educativ sau informativ – organizarea de
congrese,simpozioane, festivaluri expoziții etc.)

Direcțiimajoredeamenajareturistică :
- conceperea viitoarei amenajări ca un sistem multifuncțional
integrat, perfectibil în timp și spațiu, în funcție de acțiunea
factorilor determinanți (în primul rând cererea turistică cu
întreagasagamă deopțiunișimotivații);
-interdependență și integrare între structură și subsisteme;
planificarea strategică pe termen mediu și lung; dezvoltarea
susținută,dublatădeeficiențăeconomicășisocialăridicată;
-integrare armonioasă abazeimateriale turisticeînmediul
-integrare armonioasă abazeimateriale turisticeînmediul
naturalși construital localității,zonei șiregiunii ;
-asigurarea funcționalității optime latoatenivelurile;
-implicarea populației locale în elaborarea concepției de
dezvoltare turistică a regiunii vizate de amenajare în vederea
echilibrării raportului de interese adesea diferit dintre
comunitățile locale și factorii de decizie de la nivel regional și
național.

În concluzie, amenajarea turistică a spațiului geografic, reprezintă o
componentă esențială a procesului dinamic și complex de organizare
științifică a spațiului geografic, care trebuie să beneficieze și să
valorifice atât particularitățile componentelor teritoriului în cauză
(naturale și antropice, vizând îndeosebi resursele, activitățile,
funcțiile etc.) prin intermediul dotărilor și serviciilor specifice, cât și
posibilitățile de exploatare eficientă a acestora (în raport cu
obiectivele și prioritățile vizate de gestiunea globală a spațiului
geograficanalizat).
Așadar, scopul prim și finalitateaultimăaacestui demers vizează atât
integrarea optimășiechilibrată aactivităților turisticeîndezvoltarea
integrarea optimășiechilibrată aactivităților turisticeîndezvoltarea
economică-socială de ansamblu a teritoriului vizat, cât și
armonizarea relațiilor complexe care se instituie între mediul
înconjurător și colectivitățile umane cu întreg ansamblul de factori
care influențează caracteristicile și modul de manifestare al acestor
relații.
-amenajarea turistică devine “liantul” între cererea și oferta de
profil, stabilind o relație de determinare directă între acestea și
fixând astfel limitele superioare ale absorbției turistice și pragul
maximdeîncărcarea ofertei turistice din teritoriul dereferință

Realizarea acestui demers nu este posibilă în afara
existenței unor proiecte și strategii de amenajare și
dezvoltare turistică bine documentate și elaborate în
conformitate cuobiective principale șisecundare de
conformitate cuobiective principale șisecundare de
dezvoltare și pe baza unor principii specifice de amenajare
caresăpermităcreareademodeleoptimededezvoltare.

elementel ecaracteristice ale conceptului de amenajare
turistică, respectiv a comportamentului și interacțiunilor
specifice:
-amenajarea uneiunitățiteritoriale, trebuieconcepută cao
-amenajarea uneiunitățiteritoriale, trebuieconcepută cao
acțiunecomplexă de organizare și sistematizare a
teritoriului, având ca motivație prioritară exploatarea
resurselor sale atractive prin integrarea în circuitele
turisticefuncționale;

- teritoriul supus amenajării urmează să fie modelat în
raport cu particularitățile factorilor sociali și economici
din teritoriul respectiv, astfel încât să asigure atingerea
dezideratelormajore impusedeunastfel dedemers:
asigurarea cadrului adecvat dezvoltării activităților
turistice și valorificării turistice optime a spațiului
geografic ;
geografic ;
adoptarea soluțiilor optime de multiplicare a efectelor
turismului în beneficiul dezvoltării economico-sociale de
ansambluateritoriului în cauză;
integrarea sistemică a programelor de dezvoltare turistică
în strategia dezvoltării economico-sociale a teritoriului la
nivellocal, regional,naționalși internațional;

dezideratele complexe impuse de organizarea științifică a
spațiului geografic presupune ca, în vederea creșterii
eficienței economico-sociale a investițiilor , orice
amenajare turistică să fie integrată unei viziuni sistemice
(ce presupune stabilirea unor relații funcționale și
permanente de subordonare și cooperare reciprocă între
componentele și subsistemele turistice ierarhice care
alcătuiesc ansamblul respectiv) și în relație de
interdependență cudinamica celorlalte ramuri
interdependență cudinamica celorlalte ramuri
economice prezente (și aflate, uneori, într-o fază mai
avansată de valorificare), aspectele turistice prevalând,
desigur, în comparație cu celelalte. Acest lucru permite,
spre exemplu, utilizarea în comun a unor componente
economice, sociale sau culturale, a infrastructurii de
deservire cu apă, energie electrică, gaz metan,
transportîn comun etc.;

- regiunile trebuie concepute ca și sisteme transformabile ,
polifuncționale, care să permită dezvoltări, adaptări și reajustări
continue, în funcție de frecventele mutații cantitative și
calitativeinterveniteîn structuracereriituristice;
- orice amenajare turistică trebuie precedată de o inventariere
și o evaluare cantitativă și calitativă riguroasă a resurselor
atractive naturale și de proveniență antropică , în paralel cu
decelarea tipului de economie dominant, dar și a stadiului de
dezvoltare șivalorificare economică ateritoriului încauză,
dezvoltare șivalorificare economică ateritoriului încauză,
tocmai pentru a evita posibilele afectări reciproce sau chiar
apariția unor fenomene de recul a activităților turistice prin
ineficiență economică (Cocean și Dezsi, 2001) ca urmare a
amplasării inoportune și dezvoltării în teritoriul respectiv sau în
proximitatea acestuia a unor obiective care pot conduce la
afectarea și degradarea calității mediului și la perturbarea
activitățiide turism;

-echipamentelor și dotărilorde profil în teritoriu , în strânsă
relație cu numărul, densitatea, gruparea în teritoriu, gradul de
accesibilitate a resurselor atractive etc., în vederea asigurării
funcționalității acestora la parametrii proiectați, fără însă a se
depăși capacitatea de suportabilitate a teritoriului prin
suprasolicitarea resurselor în perioadele cu cerere turistică
maximă;
-evitarea supraîncărcării spațiului turistic printr-o
dezvoltare excesivă a suprafețelor ocupate cu construcții și alte
echipamente pânălaepuizarea acestora, pentruanuseproduce
odegradare acalitățiiși,implicit, apotențialului atractival
echipamente pânălaepuizarea acestora, pentruanuseproduce
odegradare acalitățiiși,implicit, apotențialului atractival
diverselor obiective sau perimetre care grupează resurse
turisticevariate.
Practic, fiecare tip sau model de amenajare trebuind să țină
cont de situația conjuncturală sau cea moștenită (în cazul
analizei amenajărilor turistice din spațiul litoral sau montan)
sau de efectele complexe (în cazul în care amenajarea turistică
vizează valorificarea și conservarea resurselor atractive ale
mediuluirural).

Obiectiveșiprincipiialeuneistrategiideamenajareturistică
-valorificareasuperioarăechilibratăa potențialuluituristic;
-reducerea amplitudinii sezonalității turistice și efectelor sale
negative (economice, sociale și asupra peisajului) prin extinderea
și diversificarea ofertei cu echipamente și dotări exploatabile și
funcționale pe toată durata unui an calendaristic, pentru a putea
substitui, în perioada de intersezon, lipsa sau diminuarea
considerabilăaatracțieiprincipale;
-dimensionarea oferteiînraportcucerereaturisticăpotențială,
-dimensionarea oferteiînraportcucerereaturisticăpotențială,
estimată pe baza unor riguroase studii prospective asupra pieței
turistice;
- elaborarea și actualizarea continuă a unei strategii promoționale
care să aibă ca și obiectiv și finalitate atragerea și reținerea pentru
o perioadă cât mai îndelungată a unui număr cât mai ridicat de
turiștidin țarășistrăinătate;
- sporirea numărului și lărgirea ariei geografice de proveniență a
turiștilorstrăini;
- atragerea și antrenarea eficientă a resurselor financiare și socio-
umaneînrealizareaproiectelorde amenajareturistică;

-asigurarea unei dezvoltări economico-sociale echilibrate a
teritoriului supus acțiunii de amenajare prin integrarea
armonioasă a turismului cu celelalte sectoare de activitate;
-dezvoltarea formelor de turism practicate și a unor noi
forme de turism posibile și pretabile teritoriului respectiv;
-conservarea resurselor turistice și a mediului înconjurător.
Obiectivele majorealeoricărui proiectdedezvoltare a
Obiectivele majorealeoricărui proiectdedezvoltare a
turismului, indiferent de nivelul taxonomic, rangul și
extensiunea spațială a teritoriului ce urmează a fi amenajat,
trebuie să vizeze valorificarea la cote superioare de
eficiență a resurselor naturale și antropice, utilizarea
optimă a resurselor financiare destinate investițiilor,
rentabilitatea ridicată a amenajării în condițiile unei
dezvoltări durabile, care să asigure exploatarea echilibrată
șiconservarea resurselor turistice.

Principii majore ale procesului
de amenajare turistică
1Principiul unicității prestației
2Principiul conform caruia amplasarea oricărei
amenajărituristicetrebuiesăsefacăla“sursă”
3Principiul localizării îndepărtate cucâtdistanțadintre
3Principiul localizării îndepărtate cucâtdistanțadintre
piața turistică (aria receptoare) și zona de reședință a
turiștilor (aria emițătoare) este mai mare, gradul de
complexitate și de finisare a infrastructurii generale și
turistice și a serviciilor oferite trebuie să fie mai
cuprinzător pentru a putea satisface necesitățile într-o
continuă creștere și diversificare ale turiștilor pe o
perioadădată(mai îndelungată,în acest caz)

4.Polivalența unei stațiuni sau regiuni turistice, respectiv
gradul de diversitate și complexitate a ofertei turistice
puse la dispoziția vizitatorilor și posibilitățile de
valorificare unei game mai largi de elemente atractive,
este direct proporțională cu amploarea piețelor turistice
căroraleesteadresată.
5.Amenajările turistice suntfavorizate șistimulate în
5.Amenajările turistice suntfavorizate șistimulate în
regiunile cu un nivel ridicat al dezvoltării economice ,
deoarece evoluția ascendentă a activităților turistice dintr-
un anumit teritoriu depinde într-o proporție determinantă
deevoluțiacelorlalteramurieconomiceprezente

6. Principiul integrării armonioase , face referire la
necesitatea integrării condițiilor naturale cu suprafețele
construite, a fizionomiei infrastructurii și echipamentelor
turistice cu particularitățile arhitecturale locale, într-un
ansamblu integrat organic și armonios mediului geografic,
astfel încât liniile moderne ale infrastructurii și
echipamentelor turistice să nu contrasteze cu mediul
geografic (naturalșiconstruit) încareaufostinserate.
geografic (naturalșiconstruit) încareaufostinserate.
7. Principiul flexibilității și al structurii evolutive , conform
căruia structura unei amenajări turistice trebuie să constituie
un sistem multifuncțional și transformabil, care să permită
dezvoltări și adaptări continue pentru a răspunde rapid
exigențelor într-o continuă modificare și diversificare unei
cereri turistice extrem de dinamice, eterogene în motivații,
gusturi,exigențeși posibilități financiare .

8. Principiul activității principale și al recepției secundare
subliniază necesitatea corelării activității turistice de bază
(cazare, alimentație publică, transport) și a celor
complementare (agrement, divertisment, transport,
informare, intermediere, sportive, balneare, servicii diverse
etc.), accentuând importanța elementului dinamic recreativ
în cadrul unei amenajări turistice în conformitate cu un
exigențele unuiturism modern, caracterizat prin
exigențele unuiturism modern, caracterizat prin
eterogenitate,mobilitateși dinamism.

9. Principiul rețelelorinterdependente vizează integrarea
activităților și fluxurilor turistice în structura socio-
economică a teritoriului ce urmează a fi amenajat, în
cadrul căruia noile structuri suprapuse vor trebui să
coabiteze și să conducă la proliferarea unor activități
benefice pentru sistemul astfel constituit, căutându-se
individualizarea celor mai adecvate modalități de atenuare
și, în final, obținerea unei formule optime de nivelare a
ingerințelor reciproce șidearmonizare adiferențelor (nu
ingerințelor reciproce șidearmonizare adiferențelor (nu
în puține cazuri semnificative) dintre nevoile, aspirațiile,
comportamentele, gradul de cultură, nivelul de trai,
structură demografică etc. ale celor două grupuri de
populație – cea autohtonă, respectiv fluxurile turistice
externe teritoriului în cauză, constituite ca urmare a
amenajărilorrespective.

10. Principiul funcționalității optime a întregului sistem
turistic (incluzând deopotrivă componentele ofertei
turistice primare și secundare, dar și bunurile și
serviciile turistice ), presupune structurarea/zonarea
funcțională teritoriului vizat de procesul de amenajare
turistică, cu delimitarea mai multor subsisteme ( resursele
turistice naturale șiantropice ;infrastructură generală
turistice naturale șiantropice ;infrastructură generală
șituristică), în care vorfirepartizatearmonios și integrate
funcțional spațiile de cazare, de alimentație publică,
spațiile verzi, locurile de promenadă, echipamentele de
agrementdivertisment, centrelecomercialeetc.

11. Principiul rentabilității directe și indirecte stipulează faptul că
orice amenajare turistică trebuie să vizeze în permanență o
valorificare superioară a resurselor atractive ale unui teritoriu prin
care să se asigure o eficiență ridicată a investițiilor. Astfel,
rentabilitatea directă (reflectată în creșterea vânzărilor produselor
turistice oferite pieței și a cifrei de afaceri), implică o continuă
adaptare și reajustare a ofertei turistice în funcție de modificările
decelate în structura și caracteristicile cererii turistice (în urma unor
studii de piață derulate în permanență), în vederea eficientizării la
maximum a activității turistice pe tot parcursul anului. În schimb,
rentabilitatea indirectă facereferirelaefectulmultiplicator al
rentabilitatea indirectă facereferirelaefectulmultiplicator al
turismului, care influențează amortizarea investițiilor reclamate de
amenajarea turistică și antrenează o serie de efecte economice
benefice asupra tuturor ramurilor economice care s-au implicat și se
implică în continuare în derulare optimă a activităților turistice dintr-
un teritoriu dat (industria construcțiilor, prelucrarea lemnului și
mobilă, creșterea animalelor, agricultură și industrie alimentară,
artizanat, construcții de mașini, mijloace de transport, transporturile,
chimică, poligrafică, telecomunicații, confecții, materiale și
echipamente sportiveetc.).

în elaborarea unei strategii de amenajare turistică trebuie abordate
ambele aspecte ale eficienței turistice, atât cea socială, cât și cea
economică .Eficiența socială constituie un element luat în calcul pe
măsura extinderii loisirului (civilizației de odihnă) pentru mase tot
mai largi de populație, din cele mai diverse medii, ca urmare a
incidenței unui summum de factori: tendința permanentă pe plan
național și internațional de reducere treptată a zilei și săptămânii de
lucru și, odată cu acestea, creșterea intervalului de timp liber, în care
individul poate desfășura și alte activități, între care și turismul;
creșterea veniturilor ;extinderea șifragmentarea perioadei dealocate
creșterea veniturilor ;extinderea șifragmentarea perioadei dealocate
vacanțe și concediilor de odihnă; formarea personalului calificat în
sectorul turistic; contactul tot mai frecvent cu turiștii străini și
schimbul de valori spirituale între turiști și populația autohtonă,
turismul fiind unul dintre factorii ce se implică tot mai mult în
procesul de apropiere și cunoaștere între indivizi, comunități, națiuni.
În consecință, utilizarea plăcută și utilă a timpului liber a devenit o
necesitate obiectivă, iar latura socială a turismului se accentuează tot
mai mult.

Eficiența economică presupune crearea unei oferte
turisticecompetitive care reflectăsau trebuiesă reflecte o
cerere turistică dinamică, dimensionată și variată și care
conduce la conturarea unei piețe turistice bine definite.
Orice proiect de amenajare turistică și, ulterior,
transpunerea acestuia înpractică, trebuiesărăspundă
transpunerea acestuia înpractică, trebuiesărăspundă
necesităților și opțiunilor unei cereri extrem de
segmentate,într-o continuămodificareși diversificare.

Pentru ca proiectarea amenajării să răspundă tuturor
necesităților traduse în eficiență economică și eficiență
socială e necesar să se facă o analiză detaliată a realității
din teritoriu. Abia după realizarea acesteia se vor putea
stabili dimensiunea amenajării, diversitatea și
complexitatea amenajării menite să satisfacă anumite
formedeturismșioanumedimensiune acirculației
formedeturismșioanumedimensiune acirculației
turisticepotențiale.

Variabile într-o regiune care urmează a fi supusă acțiunii de
amenajareturistică:
1. În cazul unei regiuni turistice posesoare ale unor resurse
turistice originale sau cu valoare de unicat , situată într-
un spațiu turistic omogen, importanța localizării periferice
a amenajărilor turistice este invers proporțională cu
distanța;punctelecuvaloriegalesevordispunepecercuri
distanța;punctelecuvaloriegalesevordispunepecercuri
concentrice, în raport cu particularitățile resurselor
atractive ce urmează a fi valorificate prin intermediul
echipamentelorrespective;

2. În situația existenței mai multor zone sau regiuni turistice
asemănătoare sub raportul extensiunii spațiale și a
gradului de atractivitate , situate la distanțe aproximativ egale
de resursele vizate de acțiunea de amenajare turistică,
complexitatea acestora (sub raportul numărului, diversității și
al gradului de finisare) va fi direct proporțională cu valoarea
atractivăa resurselor;
3. În situația prezenței unor resurse turistice relativ apropiate ca
numărșivaloare,situateladistanțeaproximativ egaledecentre
numărșivaloare,situateladistanțeaproximativ egaledecentre
emițătoare de turiști de mărimi diferite, importanța
amenajărilor turistice va lua în calcul cererea potențială
pentrufiecarezonă saucentruemițătordeturiștiîn parte;
4. Luând în considerare existența a două bazine ale cererii
aproximativ egale ca extensiune spațială și număr potențial de
turiști situate într-un spațiu izotrop, la distanțe egale față de
resursele amenajabile a căror valoare este, la rândul lor,
identică, importanța amenajărilor va fi corelată cu nivelul
calitativalresurseloratractive;

5. Dacă între oferta turistică a unei regiuni, pe de o parte și
distanța zonei de proveniență și numărul turiștilor
potențiali, pe de altă parte, se decelează raporturi de
proporționalitate, locul și importanța anterioară amenajării
respective în ansamblul economiei regionale și tradiția
practicării turismului în regiunea analizată devin prioritare
în luarea deciziei privind demarareaacțiunii de amenajare
turistică, știut fiind faptul că debutul unor astfel de
activități este, de regulă, ezitant.