I. Aparatul genital feminin … … … … 3 [620219]

Cuprins
Introducere ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 1
Motivația lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 2
I. Aparatul genital feminin ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 3
1. Anatomia aparatului genital feminin ………………………….. ………………………….. ……………………….. 3
1.1Organe genitale interne – ovarele ………………………….. ………………………….. ………………………….. 4
1.2Căile genitale -trompele uterine ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 4
1.3Uterul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 5
1.4Vaginul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 6
1.5Organele genitale externe – vulva ………………………….. ………………………….. ………………………….. 7
1.6Glandele mamare (mamelele) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 8
II. Afecțiunile aparatului genital feminin ………………………….. ………………………….. ………………………… 9
2.1 Vaginita ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 10
2.2 Vaginita bacteriană ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 11
2.3 Metrită (Cervicită) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 12
2.4 Amenoree ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 13
2.5 Dismenoree ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 14
2.6 Gonoreea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 15
2.7 Herpesul genital ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 16
2.8 Leucoree ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 17
2.9 Candidoz a vaginală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………… 18
2.10 Infecția urinară ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 20
III.Prevenirea afecțiunilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 22
IV. Fitoterapia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 23
1. Noțiuni generale -fitoterapie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 23

2. Noțiuni generale -plante ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 24
3. Plante medicinale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 27
3.1 Gălbeneua ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 27
3.2 Scoarța de stejar ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 28
3.3 Nalba mare ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………… 29
3.4 Mușețelul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 30
3.5 Hydrastis Canadensis ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 32
3.6 Traista ciobanului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………….. 33
3.7 Cerențelul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 34
3.8 Brusturele ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 35
3.9 Strugurii ursului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 36
3.10 Smirna ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 37
3.11 Tuia ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 38
3.12 Echinaceea ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………….. 39
3.13 Lămâița ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 39
3.13 Nuc ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 40
3.14 Răchitan ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 41
3.15 Murul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 42
3.16 Merișorul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 43
V.Forme fitoterapeutice utilizate în afecțiunile aparatului genital feminin ………………………….. ………….. 45
5.1 Forever young -Vivasan ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 45
5.2 Sanofem A ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 46
5.3 Dismenocalm ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………… 47
5.4 Menstrofit ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 47
5.5 Ginosept, G84, ovule ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 49

5.6 Normoflux, G82, capsule ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 50
5.7 GINOSEPT cu plante medicinale, G93, cremă ………………………….. ………………………….. ……… 53
5.8 Traista ciobanului tinctură ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 55
5.9 Urinal akut ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 57
VI. Studiu de caz ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 59
Concluzii ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 61
Bibliografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 62
Siteografie ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 64

”Ai grijă de corp ul tău,
pentru că este singurul loc
unde va trebui să trăiești!
Jim Rohn”

1

Introducere

Încă din cele mai vechi timpuri a le existenței sale, omul a apelat prima dată la plante, î n
scopul alinării durerilor și suferințelor. Na tura, din grădina sa, i -a oferit omului primele leacuri,
astfel născându -se fitoterapia. Aceasta apare undeva în urmă cu 5000 de ani, în China, unde
apare și primul tratat despre plante care conține descrierea utilizărilor medicinale a peste 300 de
plante . La fel și egiptenii și grecii utlizau plantele în me dicină, cosmetică sau chiar îmbă lsămare.
La noi în țară, din păcate, o perioadă de timp nu s -a pus mare bază pe tramentele
medicinale sau chiar pe cele fito -terapeutice, deși avem o mare bogăție de pla nte medicinale în
comparație cu alte țări. Mai este cunoscut faptul că majoritatea medicamentelor sunt făcut e cu
ajutorul plantelor.
În prezent se pune mare baza pe antibiotice în terapeutică . Există multe antibiotice pe
piață, poate și datorită evoluției tehnologice care încearcă prin procese chimice să reproducă
efectele benefice ale plantelor. Astfel ne confruntăm cu perso ane care încearcă ani de zile să se
trateze și nu obțin vindecarea pentru că agenții patogeni s -au diversificat , astfel anulând efect ele
distrugătoare ale antibioticelor. În multe astfel de situații omul modern s -ar pute a trata cu
ajutorul plantelor.
De aceea fitoterapia a rămas cea mai naturală și curată ramură a științei. Ea păstrându -și
regulile originare, valorificând materielul veg etal pe care o plantă îl oferă, fără a extrage doar
anuminte substațe sau principii din țesuturile plantelor precum regăsim în alte științe care
valorifică substațele vegetale de exemplu cum sunt famaceutica sau aromaterapia.
Formele fitofarmaceutice cel e mai simple sunt acelea în care diferite părți ale plantelor
sunt amestecate sau se consumă ca atare, crude, uscate sau măcinate.

2
Motivația lucrării

Motivul principal care m -a făcut să aleg această temă: ”Fitoterapia aparatului genital
feminin”, este fa ptul că sunt femeie. Odată cu trec erea timpului și având diverse probleme în
această parte intimă a corpului, am descoperit ceaiuri și produse din plante med icinale cu efecte
remarcabile, iar în timp, cu o utilizare regulată, ducând chiar la vindecarea ac estor afecțiuni.
Din fericire, în prezent femeile au la îndemână numeroase remedii naturiste, bazate pe
plante și care pot avea efecte benefice in acest domeniu. Având parte de o alimentație sănătoasă
și beneficiind de ajutorul pro duselor pentru îngrijire intimă, putem combate atât din interior, cât
și din exterior afecțiunile care pot afecta această zonă sensibilă, aparatul genital feminin.
Plantele au un efect care necesită timp și o administrare prelungită, de la trei săptămâni
până la cateva luni, în f uncție de gravitatea și vechimea afecțiunii, reactivitatea organismului și
perseverența bolnavului în a urma tratamentul. În cazul afecțiunilor grave, tratamentul poate dura
și câțiva ani, în baza unei scheme terapeutice indicată de către medic și urmând o anumită dietă.
Lucrarea v -a fi structurată în trei capitole. În primul capitol al lucrării se v-a prezenta
anatomia aparatului genital feminin, fiind d escrise și afecțiunile acestuia, cât și cele care au
legătura cu aparatul uro -genital.
În al doilea capi tol vom prezenta plantele medicinale folosite pentru tratarea afecțiunilor
aparatului genital feminin, substanțele active pe care acestea le conțin, precum și acțiunea lor
fitoterapeutică. Gălbenelele, coada șoricelului, urzica moartă, traista ciobanuilui, salvia și
mușetelul, sunt plantele cele mai cunoscute și utilizate pe care le v om prezenta în această lucrare.
Cel de -al treilea capitol v -a conține un studiu de caz aplicat unei pacien te care se prezintă
în farmacie, acuzând afecțiuni la nivelul aparatul ui genital feminin.
Este interesant să aflăm că, la noi în țară se regăsesc cu adevărat, remedii miraculoase
care ne ajută în prevenirea, împiedicarea evoluției și chiar stoparea acestor afecțiuni, prin
echilibrarea sistemului genital feminin.

3

I. Aparatul gen ital feminin
1. Anatomia aparatului genital feminin

Organizarea morfofuncțională a sistemului reproducător la ambele sexe este extrem de
complexă. Atât aparatul genital feminin, cât și cel masculin sunt formate din organe genitale
interne, exte rne și organe anexe. Ceea ce le diferențiază constă în faptul că pe lângă rolul de
producere a gameților și a hormonilor sexuali, aparatul genital feminin mai are rolul și de a
susține sarcina și de a asigura nașterea.
Aparatul genital feminin cuprinde, o rganele genitale interne : ovarele, căile genitale
(trompele uterine, uterul, vaginul), organele genitale externe : vulva și organele anexe : glandele
mamare.

4
1.1 Organe genitale interne – ovarele
Ovarele sunt organe pereche, acestea fiind glandele sexuale ale fe meii și determină
caracterele sexuale primare , având și funcție dublă: endocrină (secreția de hormoni sexuali) și
exorcină (producerea ovulelor) . Acestea pot fi comparate cu o migdala verde, având forma unui
ovoid puțin turtit, fiind situate în cavumul ret ro-uterin (compartimentul cavitații pelviene) și au
dimensiunea de aproximativ 4 cm lungime, 3 cm lățime și 1 cm grosime, iar după menopauză
acestea atrofiinduse progresiv .
Funcția endocrină a ovarelor se instalează la pubertate și durează până la climacte riu.
Aceasta desfășurându -se sub dependența hormonilor gonadotropi antehipofizari (FSH, LH).
Hormonii secretați de ovare sunt estrogenii și progesteronul. Estrogenii determină apariția și
menținerea caracterelor sexuale secundare, având efecte metabolice, fiind produși continuu, însă
nivelul concentrației lor sangvine este variabil în decursul ciclului ovarian, atingând nivelul
minim la sfârșitul acestui ciclu, ceea ce coincide cu menstruația. Progesteronul are efecte
predominant sexuale, reglând ciclul men strual și acționând într -o sincronizare armonioasă cu
estrogenii, pregătește mucoasa uterină pentru nidarea zigotului și are rol important în menținerea
sarcinii. Progesteronul este produs intermitent.
Funcția exorcină constă într -o succesiune de modificăr i pe care le suferă celula
nediferențiată până la formarea ovocitului II. În timpul ovulației foliculul ovarian matur,
expulzează ovocitul de ordinul II, care este acaparat de trompa uterină. Astfel în treimea
superioară a trompei uterine are loc fecundați a.

1.2 Căile genitale -trompele uterine
„ Tubele sau t rompele uterine sunt două conducte musculo -membranoase, care se întind
de la coarnele uterine, până la ovare .”
Rolul important pe care acestea îl au constă în, captarea ovocitului, apoi în vehicularea
acest uia și a spermatozoizilor. Fecundația se petrece la nivelul trompelor, respectiv în treimea
laterală a acestora, oferind mai apoi condiții favorabile pentru efectuarea primelor diviziuni ale
zigotului și deplasarea acestuia spre cavitatea uterină pentru im plantare. Deci înțelegem foarte
ușor importnța deosebită a trompelor uterine pentru fertilitatea femeii.

5
Trompele au o lungime aproximativă de 10 -12 cm, cu un diametru care variază între 2 -4
cm, ajungând până la 6 -8 cm în terminală. Fiecare trompă este for mată din patru părți:
infundibilul, porțiunea ampulară, istmul și porțiunea uterină.
Infundibilul tubei este segmentul incipient al acesteia, are forma unei pâlnii cu baza
evazată.
Porțiunea ampulară este segmentul cel mai lung al trompei, masurând 7 -9 cm și
reprezintă aproape două treimi din lungimea totală a trompei. În partea învecinată cu infundibilul
este mai largă, ea îngustându -se progresiv pe măsură ce se apropie de istm și având o consistență
moale.
Istmul reprezintă porțiunea îngustă a tubei și ar e o consistență fermă și dur la palpare.
Pătrunde în cornul uterului, între ligamentul rotund și ligamentul propriu al ovarului. Acesta are
o dimensiune de 3 -4 cm lungime și un diametru de 3 -4 mm.
Porțiunea uterină străbate peretele uterului și este cea ma i scurtă parte a trompei de 1 cm
și îngustă de 1 mm. Este separată de peretele uterin printr -o teacă de țesut conjunctiv.
La interior tubele sunt străbătute de un canal îngust de 1 -2 mm în porțiunea uterină, care
se lărgește până la 5 mm la nivelul ampule i.

1.3 Uterul
„Uterul este un organ musculos, cavitar, în care se dezvoltă oul; la sfârșitul sarcinii
expulzează fătul și anexele lui. Este un organ median nepereche.”
Dimensiunile, forma și raporturile lui pot varia în funcție de vârsta femeii și diferit elor
stări funcționale.
Uterul are forma unui trunchi de con turtit în sens antero -posterior, cu baza orientată în
sus și vârful trunchiat în jos. În partea sa mijlocie, uterul are o îngustare aproape circulară,
numită istm, care îl divide în două porțiun i diferite, atât ca și formă, cât și ca dimensiuni: una
superioară, numită corp (fiind mai voluminoasă) și alta inferioară numită col.

6
Istmul uteului este reprezentat printr -un șanț semicircular, adesea puțin adânc, care este
vizibil pe fața anterioară ș i pe fețele laterale. În partea posterioară a uterului, acest șanț nu există.
După cum este prezentat și mai sus, corpul uterului, are un aspect conoid, turtit antero –
posterior, care are două fețe (vezicală și intestinală); două margini (dreapta și stânga ); fundul și
două unghiuri tubare .
Colul uterin are formă cilindrică, ușor bombat la mijloc, fiind comparat cu un butoiaș.
Extremitatea superioară a vaginului se inseră pe col, de -a lungul unei linii circulare, foarte oblice
de sus în jos și dinapoi înain te. În acest fel vaginul urcând pe partea superioară a colului.
Acesta are o consistență fermă, dar elastică, ceea ce îl face ușor de perceput la examenul
ginecologic. În sarcină, uterul devine mai moale și cu o consistență mai păstoasă.
În poziția în ca re se află, uterul, este menținut printr -o serie de mijloace de suspensie și de
susținere. Mijloacele de suspensie sunt peritoneul cu ligamentele largi și ligamentele rotunde; iar
mijloacele de susținere sunt reprezentate prin aderențele la organele înveci nate, prin lamele
sacrorectogenitopubine și conexiunile cu perineul .
Stratul funcțional al uterului este mucoasa. Aceasta prezintă modificări structurale atunci
când se elimină odată cu sângerarea menstruală și urmează a se reface în ciclul următor .

1.4 Vagi nul
„Este un conduct musculo -conjunctiv, median și nepereche. Prin extremitatea superioară
se inseră pe colul uterin, iar prin extremitatea inferioară se deschide în vulvă.”
Este organul copulației, servește la eliminarea fluxului menstrual și expluzia făt ului și a
anexelor sale în timpul nașterii.
Vaginul are forma unui conduct cilindroid, turtit în sens antero -posterior în cea mai mare
parte a întinderii sale, astfel vaginul v -a avea doi pereți – anterior și posterior – care sunt în
contact unul cu celăla lt. La extremități dispoziția acestuia se schimbă: la extremitatea inferioară

7
turtirea este transversală, pentru a se adapta la forma fantei vulvare, iar în partea superioară unde
se inseră pe colul uterin, vaginul ia forma de cupolă.
Ca și în cazul uterul ui, dimensiunile vaginului pot varia în funcție de vârstă,
particularități individuale, raporturi sexuale sau paritate. Este un organ extrem de elastic putând
fi dilatat cu mare ușurință.
În interiorul acestuia, suprafața mucoasă este neregulată și încreți tă. Atât pe peretele
anterior, cât și pe cel posterior se regăsește câte o proeminență longitudinală de pe care pleacă,
de o parte și de cealaltă, o serie de plice transversale. Vaginul este situat în partea inferioară a
excavației pelviene, în planul medi an. Acesta străbate hiatul uro – genital al diafragmei pelviene,
care îl împarte în două porțiuni: porțiunea pelviană și porțiunea perineală.
Având o grosime de 3 mm, peretele vaginal conține numeroase celule musculare netede,
fibre colagene și mai ales el astice (fapt care îi conferă o elasticitate mare, astfel încât să permită
cu ușurință trecerea fătului în decursul nașterii). În structura vaginului intră patru tunici:
conjunctivă, musculară, spongioasă și mucoasă.
La femeile în vârstă vaginul își pierde suplețea, transformându -se într -un conduct foarte
rigid.

1.5 Organele genitale externe – vulva
Sub denumirea de vulvă, înțelegem toate organele genitale externe ale femeii. Aceasta
este compusă din: muntele pubelui, formațiuni labiale, vestibulul vaginul ș i aparatul erectil.
Muntele pubelui este o proeminență rotunjită, situat inaintea simfizei și a oaselor pubiene.
Începând cu pubertatea acesta se acoperă cu peri lungi, asprii, de aceași culoare cu părul capului.
Acesta se continuă înapoi cu labiile mari, iar în sus cu hipogastrul, fiind separat de acesta printr –
un șanț al pielii. În structura muntelui pubian intră pielea și un voluminos corp adipos.
Formațiunile labiale sunt două perechi de plice tegumentare, care delimitează vestibulul
vaginului. Putem di stinge după dimensiune și formă labiile mari (sunt două plice cutanate
simetrice, care se întind de la muntele pubelui la corpul perineului, fiind unite la extremități,

8
fiecare având o lungime cuprinsă între 7 -10 cm) și labiile mici (sunt două plice cutana te,
acoperite de cele două labii mari, fețele lor mediale se ating în mod obișnuit și delimitează
împreună un spațiu virtual, numit vestibulul vaginului , dimensiunile lor fiind de aproximativ
3cm).
Vestibulul vaginului este regiunea profundă a vulvei și es te mărginit pe părțile laterale de
fețele mediale ale labiilor mici, anterior de clitoris și posterior de frâul labiilor. În vestibulul
vaginului se deschid: orificiul extern al uretrei, orificiul vaginului prevăzut cu himenul și o serie
de glande vestibul are.
Organele erectile, în comparație cu cele ale bărbatului sunt mult mai reduse, însă au o
dispoziție asemânătoare. Acestea sunt, clitorisul și bulbii vestibulului.
Clitorisul este un organ singular și median, situat înapoia comisurii labiale anterioare,
având o dimensiune de aproximativ 7 cm.
Bulbii vestibulului sunt două formațiuni erectile, situate simetric pe părțile laterale ale
vestibulului vaginului. Cei doi bulbi descriu împeună o potcoavă cu concavitatea posterioară.
Dimensiunile medii ale bulbil or sunt: lungime 3 cm și înălțimea de 1,5 cm și grosimea de 1 cm.
Aceștia au structura unor organe erectile mai puțin dezvoltate.

1.6 Glandele mamare (mamelele)
Mamelele sau sânii sunt așezați simetric în regiunea toracică anterioară. Deși le regăsim
la ambel e sexe, ele au o dezvoltare și atribuții funcț ionale complet diferite , având un rol deosebit
de important la femei, în sarcină și alăptare au dezvoltare mai mare, datorită sectreției laptelui,
care este un aliment esențial pentru nou născuți. Sunt formate din glandă mamară și diferite părți
moi.
Forma acestora este cea a unei hemisfere sau a unui con turtit, care repauzează cu baza pe
peretele toracic, iar în centrul feței convexe prezintă o proeminență rotunjită, numită papila
mamară. Au numeroase diferenț e de formă, fiind foarte diferite de la o femeie la alta, în funcție

9

de vârstă, rasă, constituție și în raport cu stările fiziologice ale femeii (menstruație, sarcină,
alăptare).
În mod normal și natural, la o femeie adultă au aproximativ 12 cm în sens tra nsversal, 10
cm în sens vertical și 5 cm antero – posterior, iar greutatea acestora putând fi de aproximativ
200gr. Aceste valori ale dimensiunilor și greutaților diferă de la o femeie la alta. Au o consistență
fermă și elastică la femeile tinere, iar după sarcini și alăptări multiple, dobândesc o consistență
moale și elastică.
În mod obișnuit omul are două mamele, iar în mod excepțional poate exista o reducere
sau o creștere a acestui număr.
II. Afecțiunile aparatului genital feminin

Majoritatea femeilor di n ziua de azi se confruntă din când în când cu diferite probleme în
ceea ce privește zona intimă. Pentru un echilibru intim cât mai bun, femeia ar trebui să mănânce
sănătos, să facă sport, să se odihnească suficient, să încerce pe cât posibil să evite stre sul, să
mergă regulat la medic pentru diferite controale de rutină și să aibă o igi enă corespunzătoare. Ei
bine, de multe ori toat e aceste conduite sunt greu de î ndeplinit datorită unei vieți alerte și

10

stresante, multe dintre femei aleg să mănânce nesănăto s și haotic și să pună odihna și somnul
uneori pe ultimul loc.
Toate aceste dezechilibre afectează organismul nostru, astfel că apar diferite afecțiuni și la
nivelul aparatului genital, precum scurgeri vaginale, vaginită, anexită, candida, infecții urinare
etc.
2.1 Vaginita
Vaginita, este defapt inflamația vaginului. Are o cauză infecțioasă și se datorează
germenilor banali, sau paraziților tricomonas sau chiar a unor micoze. În funcție de germenul
care le produce formele clinice ale acesteia variază. Cele mai întalnite simptome pe care le găsim
sunt: o secreție vaginală accentuată cu miros pătrunzător, prurit, dureri, usturime.
Prin identificarea microorganismului care a provocat infecția, se stabilește diagnostic ul
formei de vaginită pe care pa cienta o poate avea. Acest lucru se face prin recoltarea unei probe
de secreție și mai apoi examinarea ei la microscop.
Indiferent de cauza care a declanșat această boală, trata mentul trebuie aplicat ambilor
parteneri, deoarece aparent sănătos, bărbatul este pur tătorul parazitului și poate reinfecta femeia.
Astfel că se va urma un tratament administrat pe cale orală la ambii parteneri , însă femeia trebuie
să facă și un tratament local cu ovule și plicuri pentru irigații vaginale, în compoziția cărora se
găsește c lotrima zol sau miconazo l. Fie că se
urmează un tratament convențional sau
alternativ scopul este să se mențină un echilibru
adecvat al florei bacteriene , calmarea iritației și
a disconfo rtului.
Pe lângă trata mentul prescris de către
medic, se pot alege ș i diferite tratame nte
fitoterapeuti ce precum introducerea în
alimentație a usturoiului proaspăt, care are
proprietăți antibacteriene, antifungice . În cazul
mâncărimilor și a iritațiilor se poate face o baie

11
cu o infuzie preparată din iarba puilor. Pentru r educerea inflamației și secreția infecțioasă se
recomandă o spălătură vagin ală cu o infuzie din gălbenele, sau scoa rță de stejar alb, sau ulm
roșu, sau nalbă mare etc.

2.2 Vaginita bacteriană
. Este provocată de predominanța în flora vaginală a bacteriil or Gardnerella vaginalis sau a
Mobiluncus, însă mai poate fi provocată și de alte bacterii. Acest tip de afecțiune se regăsește cel
mai des la femeile care au un partener sexual nou, sau ch iar și folosirea irigaț iilor vaginale foarte
des, sau folosirea ta mpoanelor intravaginale, de multe ori și purtatea lenjeriei intimă sintetică
poate cauza o astfel de infecție.
Printre simptomele cele mai întâlnite ale acestei afecțiuni regăsim: secreții abundente cu
miros neplăcut și de o culoare alb -gri-gălbui. La un ele femei se poate manifesta și prin senzația
de mâncărime, arsură sau dureri î n timpul actului sexual.
Pentru a stabili cât mai clar acest diagnostic este nevoie de teste de laborator. Aceste teste
trebuie să conțină: mostra prelevată din secreția vagina lă, determinarea pH -ului vaginal (3,8 -4,5
valori normale; pH -ul peste 4,5 determină vag inita bacteriană) și efectuarea testului Babes –
Papanicolau.
În cele mai multe cazuri se aplică un tratament cu medicamnete antibiotice cu
administrare orală sau int ravag inală, dar este foarte posibil să dispară și spontan. Din păcate
aceste manifestări reapar după tratamentul cu antibiotice.
Ca și în cazul vaginitei, putem apela la tratamente fitoterapeutice cu băi preparate din
infuzii de plante precum: iarba puilor sau mușețel și cu spălături vaginale din infuzie de
gălbenele, scoarță de stejar alb, ulm roșu etc.

12
2.3 Metrită (Cervicită)
Denumită și cervicit ă, metrita este o inflamație a colului ut erin, ea poate fi atât cronică
cât și acută. Principalul simptom al aces teia este se creția vaginală abundentă, care poate fi de
culoare cenușie, verde, albă sau galbenă, în funcție de tipul de infecție. Un alt simptom pe care îl
regăsim este durerea în timpul actului sexual. Unele femei acuză dureri lombare sau o senzație de
greutate în pelvis, generată de drenajul ganglionilor limfatici, ce combat infecția, de -a lungul
ligamentelor din spate ce susțin uterul.
Cele mai întâlnite cauze ale acestei afecțiuni sunt:
-infecții ale cavității vaginale (provocate de maladii transmi sible pe cale sexuală),
-herpesul genital,
-chlamydia,
-trichomonaza
-gonoreea.
Metrita este tratată de obicei cu
un antibiotic sau o sulfamidă. Medicul
poate recomanda și abstinență sexuală
până la vindecare infecției pentru a
preveni extinderea ac esteia. În cazurile
cronice medicul poate recomanda
distrugerea țesutului infectat prin
electrocauterizare sau criochiru rgie. În
cazurile grave se poate recurge la
extirparea colului uterin. Pentru un
tratament eficient putem recurge și la
tratarea afecțiu nii cu ajutorul plantelor,
în cazul cervicitei sunt indicate irigațiile vaginale preparate dintr -o infuzie din Hydrastis
canadensis (planta conține ulei volatil și trei alcaloizi: hidrastină, canadină și berberină ).

13
2.4 Amenoree
Amenoreea este o întârziere a menstruației fără a ști un mot iv anume, până la vârsta de 16
ani sau oprirea bruscă a menstr uației la femeia adultă care în că nu a ajuns la perioada de
menopauză. Aceasta poate fi de două tipuri: amenoree primară și amenoree secundară.
Amenoreea primară -deși femeia este la vârsta la care ar trebui să -i apară menstruția,
totuși aceasta nu apare.
Printre cele mai întâlnite cauze ale amenoreei primare regăsim:
-tulburările secreției hormonale ale hipotalamusului ( alimentația, stresul, anorexia sau
efortul fizic intens susținut sunt cele mai importante cauze car e pot deregla funcția
hipotalamu sului)
-afecțiuni la nivelul glandei pituitare
-diferite anomalii cromozomiale sau ale vaginului
-dezvoltarea incompleta sau chiar lipsa unor organe ale aparatului gen ital
Amenoreea secundară – aceasta se manifestă prin pierderea menstruției după începerea
ciclului, aceasta este mult mai întâlnită formă de amenoree în comparație cu cea primară.
Cauzele acesteia pot fi:
-apariția unei sarcini
-folosirea contraceptivelor (în diferite cazuri)
-ovare polichistice
-medic amente antidepresive sau corticoizii
-stresul, alăptatul sau tulburări ale glandei tiroide
Durerile de cap, creșterea excesivă a părului, secreții ale sânilor, transpirații nocturne,
pierderi însemnate în greu tate, anxietate sunt unele dintre manifestările pe care le regăsim în
afară de lipsa menstruației.

14
Chiar dacă nu prezintă un pericol pentru sănătatea femeii, această afecțiune poate fi un
semnal de a larmă datorată unor tulburări ho rmonale.
Tratamentul dife ră în funcție de cauzele care au dus la apariția acesteia. Se poate recurge
la tratarea afecțiunilor de baza (când cauza este tiroida, gland a endocrină sau hipofiza), la un
tratament cu anticoncepționale și nu în ultimul rând la schimbarea stilului de viaț ă.
Când medicul constată prezeța unor tumori hipofizare ori hipotalamice sunt recomandate
intervențiile chirugicale sau radioterapia.

2.5 Dismenoree
Este menstruația însoțită de dureri localizate în abdom enul inferior. Durerile pot să
preceadă menstruț ia și să cedeze după apariția ei , sau pot apărea chiar după instalarea
menstruației. Poa te să fie o simplă nevralgie, pâ nă la dureri violente, însoțite de grețuri și
vărsături .
Aceasta poate fi de două feluri: dismenoreea primară și dismenoreea secundară.
Dismenoreea primară, dacă nu este asociată cu o afecțiune a organelor genitale ea se
manife stă prin perturbarea ciclului ovulator (formarea și eliberarea ovului de către ovar). Este
cauzată de un deficit de vascularizație a uterului și a unui exces de pro staglandine (se pot
compara cu niște hormoni, ele declanșea ză contracțiile mușchilor uterini). Uterul se contractă
pentru a elimina mucoasa uterina în timpul menstruației.
O cauză a acesteia poate fi considerat ă excesul de prostaglandine. Unele substanțe
implicate în inflamație precum leucotrienele pot fi o altă cauză a acestei afecțiuni.
Dismenoreea secundară apare destul de rar și este cauzată de obicei de diferite afecțiuni
ale aparatului genital precum:
-endometrioza -proliferarea țesutului endimetria l în afara uterului, foarte des în trompele
uterine sau în ovare

15

-boala inflamatorie pelvină – infecție la nivelul organelor reproductive feminine (cauzat ă
de o bacterie transmisă pe cal e sexuală)
-polipii uterini și fibromul uterin
-diferite tulburăr i horm onale
Factorii care declanșează apariția dismenoreei sunt: pubertatea precoce, un flux menstrual
abundent, depresie, anxietate, regimurile de slăbire, fumatul, lipsa efotului fizic etc.
Tulburări digestive, transpirații abundente, dureri de cap, dureri d e spate, stări de leșin,
dureri la nivelul sânilor sunt semne asociate cu dismenoreea.
Durerea acestei afecțiuni poate fi redusă cu No-Spa®
și/sau antiinflamatoare nesteroidiene ca și ketoprofen, ibuprofen,
paracetamol, iar în cazurile unor crampe menstr uale severe
medicu l recomandă contraceptive orale pentru întreruperea
ovulației fapt care reduce s ecreția de prostaglandine și
intensitatea crampelor. Se mai indică și ceaiuri, electroterapie și
tratament balneoclimateric.
Ceaiurile recomandate sunt: cea iul de gălbenele
(calmează durerile și reglează ciclul menstrual), traista ciobanului
(conține amine cu efect de calmare a durerilor și antihemoragic),
rădăcină de cerențel (acțiune antihemoragică și de calmarea
durerilor).

2.6 Gonoreea
Gonoreea este u na dintre bolile cu transmitere sexuală. Este o infecție bacteriană a căilor
uro-genitale și ocazional a rectului, cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae. Aceasta se
transmite prin contact sexual, apare cel mai frecvent la tineri și are o perioadă de in cubație de trei
până la 21 de zile. Afecțiunea poate afecta atât barbații cât și femeile. În cazul femeilor

16
afecțiunea nu prezintă nici un simptom până când infecșia nu provoacă afecțiuni grave. În cazul
femeilor însărcinate, aceasta se poate transmite de la mamă la făt în timpul nașterii.
Printre cele mai întalnite simptome ale acestei afecțiuni regasim:
– scurgerea purulentă, de o culoare gălbuie, verde albă sau chiar cu sânge,
– nevoia frecventă de a urina
– senzația de arsură la micțiune
– dureri puternice în bazin și în partea inferioară a abdomenului
– greață, vomă, febră, frisoane.
În urma unui consult ginecologic și efectuarea testelor în laborator prin prelevarea
secreției din zona infectată, medicul poate stabili cu exactitate diagnosticul. Deoarece este o
boală contagioasă cu consecințe grave trebuie să se urmeze în primă fază un tratament
convențional.
Alături de antibiotice, precum ceftriaxona, doxicilina, ampilicina sau eritromicina
medicul mai poate asocia și prebenecid, un medicament care face ca anti bioticul să rămână mai
mult timp activ în organism. În cazul în care afecțiunea se va extinde și la alte organe se poate
administra și amoxacilina.
Pe lângă tratamentul convenț ional putem apela și la fitoterapie, prin utilizararea plantelor
precum: gălbe nelele, brusture, strugurii -ursului, smirna sau tuia folosite sub formă de ceai sau
spălături.

2.7 Herpesul genital
Herpesul genital este o boală frecventă cu transmitere sexuală, cauzată de virusul herpex
simples II. Fiind foarte contagioasă și incura bilă, deobicei se transmite numai dacă persoana
infectată trece printr -un episod cu vezicule.
Perioada de incubație pentru această afecțiune este cuprinsă între 2 – 12 zile. Primul
episod de obicei este cel mai întins și mai dureros, poate dura pâna la 3 săptămâni. La femei,

17
leziunile herpetice sunt localizate pe labii, la nivelul vaginului, pe coapsele interioare și chiar pe
fese.
Simptomele caracteristice acestei boli, sunt:
– amorțeli, înțepături sau arsuri ale organelor genital
– senzație de arsură la urin are sau în timpul actului sexual
– urinare dureroasă
– nevoia frecventă de urinare
– vezicule cu lichid transparent în zona genital
– simptome care pot fi asemânătoare gripei
Pe bazele simptomatologiei medicul poate stabili diagnosticul. Pentru un diagnostic sigur ,
este nevoie de testarea leziunilor și analize de laborator.
În tratamentul convențional medicul poate recomanda aciclovir (comprimate sau crema),
analgezice (aspirina) și loțiunea cu calamină (efect de uscare).
Și în această afecțiune, pe lângă tratament ul convențional putem urma un tratament
fitoterapeutic cu infuzii vegetale sau capsule din echinaceea (fortifică sistemul de apărare al
organismului, împotriva infecțiilor virale), acidul glicirizic (inactivează virusul herpetic).

2.8 Leucoree
Este o scur gere vaginală cu aspect murdar, cenușie sau verzuie. În stările de infecții, date
cu diverși agenți patogeni și în special de Trichomonas vaginalis . Existența acesteia este una
normală, deoarece o întâlnim și în momentul ovulației, fiind de natură fiziolo gică.
Printre factorii care aduc la apariția acestei afecțiuni se numără:
– Ciclul menstrual (apare înainte sau după)
– O perioadă mai stresantă
– Alimentație neglijentă
– Sarcină

18
– Tratamente cu antibiotice
– Igiena precară
– Diabet zaharat
Simptomele cele mai întâln ite sunt:
– Secreții vaginale albicioase sau gălbui
– Iritații locale
– Arsuri
– Mâncarimi
– Dureri în timpul actului sexual
Pentru a putea pune un diagnostic și administrarea unui t ratament corect, este nevoie de
recoltarea secreției vaginale , pentru examinarea mic robiologică, semai pot face și alte
investigații, precum testul KOH, colpocervicoscopia și biopsia cervicală.
Pentru a trata afecțiunea se recomandă administrarea de antibiotice și antifungice (în
funcție de germenul descoperit în urma testelor microbiolo gice), în asociere cu ceaiuri, spalături
și irigații din plantele: traista ciobanului, lămâiță, gălbenele, mușețel, nuc, răchitan și frunze de
mur.
2.9 Candidoza vaginală
Candidoza vaginală este provocată de ciuperca denumită Candida albicans (ea se găseșt e
în mod normal în corpul uman, în cavitatea bucală, în flora vaginală și chiar în flora intestinală,
când ciuperca se înmulțește și migrează se poate vorbi de candidoză). Este o boală cu transmitere
sexuală, însă sistemul imunitar joacă un rol important î n dezvoltarea acestei afecțiuni.
Aceasta este una dintre cele mai frecvente infecții vaginale, cel puțin 75% dintre fem ei au
o dată în viață candidoză, iar 40 -455 au episoade recidivante.
Cauzele candidozei ar putea fi:
– tratamente cu antibiotice (dezechil ibrează frloa microbiană și duc la dezvoltarea
ciupercii candida)

19
– carcina (schimbarea ph -ului la nivelul mucoasei vaginale, modificări în activitatea
hormonală)
– tratamente cu corticosteroizi
– imunitate slăbită
– diabetul zahart
– bolile autoimune
– lenjeria inti mă din materiale sintetice
– utilizarea de produse cosmetice cu ingrediente iritante
– îmbrăcămintea strâmtă care nu lasă ăielea să respire
Simptomele cele mai întâlnite sunt:
– disconfort la urinare
– disconfort în timpul actului sexual
– prurit
– senzație de ustur ime și arsură
– roșeață și inflamarea la nivelul labiilor și a vulvei
– miros înțepător, consistență brânzoasă a secreției vaginale
Este recomandat ca fiecare femeie să se prezinte medicului pentru un consu lt de
specialitate în cazul în care identifică simpto mele prezentate de mai sus. Candida albicanis
păoate fi identificată printr -un exam en al secreției vaginale. Un diagnostic precis pus la timp , nu
poate duce la apariția unor complicații și tra tamentul administrat poate fi u nul eficient.
Medicul poate reco mnada un tratament c u comprimate antifungice adiministrate pe cale
orală( cu substanță activă clotrimazol), ovule și unguente sau creme aplicate local. Se mai
recomandă și spălături vaginale cu infuzie preparată din pelin, aplicarea local a uleiului de arb ore
de ceai, diferite capsule sau picaturi din propolis sau extract de sâmbure de grepfrut.

20
2.10 Infecția urinară

Infecțiile urinare se numără printre cele mai frecvente probleme de sanatate, ea este cu
prepondeneță întâlnită la femei. De -a lung ul vieții apare cam la 50 -60% dintre femeile adulte.
Motivul pentru care aceasta apare cel mai des la femei este legată de lungime uretrei (ea face
legătura cu vezica și ajută la eliminarea urinei), la femei este mai scurtă ca și la bărbați lucru care
favorizează apariția și înmulțirea rapidă a bacteriilor.
De obicei această afecșiune este provocată de bacteria Escherichia coli (E coli), care
afectează în general fiecare parte a sistemului urinar (rinichi, uretră și vezică). Infecțiile cele mai
numeroase afectează partea de jos a sistemului urinar compusă din vezică și uretră, nefiind
tratată infecția poatge ajunge la rinichi.
Infecțiile urinare poti fi clasificate în trei categorii în funcție de zona afectată:
– Cistita, este cel mai întalnit tip de infe cție pe care îl regăsim doar la femei, fiind caracterizată
prin inflamația vezicii urinare, cauza acesteia fiind bacteria E.coli
– Uretrita, este caracterizată prin inflamația uretrei și este întâlnită de obicei la bărbați dar poate
afecta și femeile. Agen ții patogeni precum Chlamydia și Gonococul (se transmit foarte ușor prin
contact sexual neprotejat) cauzează apariția acesti boli.

21
– Pielone frita, este o inflamație care s e regăsește la nivelul rinichilor, datorită cistitelor netratate
la timp. Infecția se agravează datorită unei cistite acute prin trasmiterea de la vezică la rinichi.
Cauzele acesteia pot fi:
– sistemul imunitar slăbit
– igiena precară la nivelul aparatului genital
– spălături vaginale dese
– purtarea de lenjerie intimă din material sintetic
– cloru l, apa sărată
– diferite bacterii luate din toaletele publice ( Streptococcus , Staphylococcus aureus sau E.coli )
– pietrele la rinichi (litiaza urinară)
– alimentația necorespunzătoare
– contact sexual neprotejat
Simptomele des întîlnite sunt:
În cistite și uretri te:
– urinări dese
– urinarea în cantități mici și dureri la urinare
– urina este tulbure cu miros urât sau chiar cu sânge
– durere sub cutia toracică
– febră și frisoane
În pielonfrite:

22
– dureri de spate, sub cutia toracică
– febră peste 38 de grade C
– frisoane
– tremura t
În urma aparițiilor simptomelor menționate mai sus, este necesar un consult medical.
După efectuarea analizelor, sumar de urină și urocultură (pentru a stabili tipul de bacterie care a
declanșat infecția) medicul va stabili tratamentul corespunzător. Se mai poate efectua și o
antibiogramă pentru a stabili cît mai exact rezistența bacteriilor la diferite antibiotice.
Pentru a trata această afecșiune medicul ar putea prescrie antibiotice însoțite de probiotice
și diferite tratamente naturiste. În tratamentu l fitoteraputic sunt recomandate: mătasea de proumb
(are efect aniinflamator, antioxidant și protejează aparatul urinar), merisorul (antioxidant,
antibacterian, datorită conținutului de vitamina C și acidul salicilic împiedică depunerea
bacteriilor pe pere ții tractului urinar), coada calului (antiinflamator, conține potasiu și siliciu),
vișine (protejează sistemul urinar, ajută la eliminearea unei cantități mari de urine, ajută la
dizolvarea sărurilor din acidul uric).
III.Prevenirea afecțiunilor
O alimen tație echilibrată este întotdeauna de mare ajutor în m enținerea unei bune stări de
sănătate, multe femei sunt p redispuse la infecții vaginale.
Pentru a sta cât mai departe de aceste afcețiuni femeile ar trebui sa fie atente la:
-menținerea unei igiene cor ecte, tratarea corectă a afecțiunilor care apar
-folosirea metodelor de proecție (prezervativul),
-folosirea un ei lenjerii nu foarte strâmte, odihnă sufiecintă, controale periodice la medicul
ginecolog,

23
IV. Fitoterapia
1. Noțiuni generale -fitoterapi e

Hipocrate, cel care a fost primul om care a practicat medicina ca și profesie, fiind numit și
„părintele medicinii moderne”, a redactat numeroase tratate pline de cunoștințe practice
referitoare la problemele rasei umane și credea cu tărie în tratament ele și vindecarea pe cale
naturală a bolilor, lăsând totul pe seama efortului naturii. În jurământul său, acesta promite să nu
dea nimănui leacuri ucigătoare, ceea ce înseamnă să nu recomande cu bunăștiință ceva dăunator
sau distrugător. Deși acest lucru f ăcea parte din medicina convențională, în tot ceea ce făcea,
Hipocrate folosea și plantele medicinale.
Înainte de Hipocrate tratarea bolilor era lăsată în seama preoților, dar acesta a demonstrat
că bolile se datorează unor cauze naturale, fiind scoasă as tfel tratarea afecțiunilor din temple,
susținând ferm că, doar natura poate vindeca trupul și că medicul nu este decât un ajutor al
acesteia. Pe baza acestui principiu, s -a început tratarea pacienților cu plante medicinale, regim
alimentar adecvat, activi tate fizică corespunzătoare, aer curat și acordându -se o atenție
obiceiurilor și condițiilor de trai, ca acestea să fie corespunzătoare. În scrierile lui Hipocrate sunt
menționate peste 400 de plante medicinale, iar o mare parte dintre acestea se mai folos esc și azi
în tratarea anumitor afecțiuni.
Încă din cele mai îndepărtate vremuri, omul a observat că printre plantele ce -i asigură
hrana, se regăsesc unele care, în funcție de proprietățile pe care le au pot alina durerea, cicatriza
o rană sau chiar vinde ca anumite boli. Observându -se aceste proprietăți terapeutice ale plantelor,
a început cultivarea lor și prelucrarea în scop medicinal, iar în acest fel a apărut fitoterapia.
Denumirea de fitoterapie vine din limba greacă, ”phyton” însemnând plantă, iar
”therapeia” îngrijire, tratament acordat în caz de boală.
Prima definiție referitoare la fitoterapie este cea că, aceasta se ocupă cu prevenirea și
combaterea bolilor, a paraziților și a dăunătorilor plantelor cultivate. Cea de a doua definiție, care
ne interesează în cazul de față și care se pare că a câștigat din ce în ce mai mult teren, se referă la

24
utilizarea plantelor, respectiv la preparatele din plante ca mijloace de prevenire și tratare a
anumitor afecțiuni. Aceste plante sunt cunoscute ca plante m edicinale.
În limbajul popular, plantele medicinale mai sunt denumite si ierburi sau buruieni de leac.
În sensul strict al cuvântului, nu se referă doar la plantele ierboase, ci sunt incluse și rădacina,
scoarța, semințele, frunzele, florile și fructele a numitor plante.
Luând în considerare arsenalul profilaxiei și terapiei moderne, ajungem la concluzia că,
fitoterapia trebuie prețuită, acordândui -se o mai mare atenție.

2. Noțiuni generale -plante
Datorită acțiunilor farmacodinamice, pe care unele plante l e au asupra organismului, ne
putem da seama că o anumită plantă poate avea acțiuni benefice în mai multe afecțiuni. Însă,
pentru a fi eficient tratamentul naturist, este nevoie ca diagnosticul sa fie corect și complet.
Deși se pare, că ar fi pe înțelesul tuturor, trebuie acordată o atenție sporită fitoterapiei,
aceasta trebuie practicată cu mult discernământ și competență medicală.
Utilizarea remediilor naturale nu trebuie să fie interpretată ca o metodă singulară și
independentă față de celelalte mijloa ce terapeutice. Fitoterapia este cea care, întregește
repertoriul terapeutic modern, fiind un bun adjuvant în terapia diverselor boli, facilitând
recuperarea organismului și întărind sistemul de apărare al acestuia.
Modul de recoltare, uscare si utilizare a plantelor medicinale:
1.Pentru a fi evitate confuziile între anumite plante care, deși sunt asemânătoare, este
nevoie de o foarte bună cunoaștere a acestora, deoarece la aplicarea tratamentului pot apărea
efecte nedorite. Recoltarea trebuie să se facă din locuri nepoluate, în momentul optim de
dezvoltare al plantei, când aceasta are cea mai mare concentrație în principii active.
Pentru a se obține cele mai bune rezultate, este nevoie ca plantele să fie proaspăt culese,
însă momentul optim de recoltare diferă în funcție de diferitele organe ale plantei.
– florile (în timpul înfloririi)

25
– frunzele (înainte și în timpul înfloririi)
– rădăcinile (primăvara devreme sau toamna târziu)
– scoarța (numai primăvara când începe circulația sevei)
– fructele (când sunt suicie nt coapte)
– semințele (după coacerea fructelor)
– mugurii (primăvara înainte de desfacerea lor)
Recoltarea se v -a face în zile însorite, doar după ce apa de ploaie sau roua s -a evaporat și
vor fi recoltate doar plantele sănătoase, curate, neatacate de dăunăto ri și care au crescut în
zone unde nu au fost aplicate îngrășăminte chimice sau nu se află în vecinătatea unor ape
contaminate.
2. Păstrarea pentru un timp îndelungat, a plantelor sau organelor acestora, necesită o
foarte bună uscare după ce au fost recolt ate.
Pentru o bună eficiență terapeutică, uscarea se v -a face în condiții potrivite, fără ca
acestea să -și piardă culoarea și mirosul natural.
Astfel, plantele recoltate, urmează a fi întinse într -un strat subțire, pe pânză, hârtie albă
sau grătar de nuiel e și se vor usca cât mai repede posibil la umbră sau în incăperi calde și
ventilate.
Florile albe, rădacinile și scoarța se pot expune la soare, iar la umbră se pot usca florile
colorate, frunzele și mugurii. În general fructele se usucă rapid la temperat uri ridicate (se poate
utiliza cuptorul).
Pentru a -și păstra proprietățile după uscare, se folosesc doar ambalaje hârtie sau pânză și
pot avea un termen de valabilitate de până la doi ani.
3. Pentru a putea fi utilizate plantele medicinale în terapie, ex istă la bază câteva principii
active pe care le conțin, principii care se obțin cu ajutorul dizolvanților: apa, alcoolul, vinul,
uleiul etc.
Infuzia – constă în păstrarea plantei în contact cu apa clocotită, pentru câteva minute, după
care se strecoară. Ace astă metodă se utilizează în general pentru flori și frunze.

26
Decoctul – se prepară din materia vegetală mărunțită, la care se adaugă apă și se fierbe
câteva minute, după care se strecoară și se completează cu apă fierbinte, în cantitate necesară,
corespunză toare pierderilor prin evaporare. În general, această metoda este folosită pentru
obținerea principiilor active din rădăcini și scoarță.
Maceratul – constă în păstrarea plantei mărunțite, în contact cu apa rece pentru un interval
de câteva ore. Este nevoie ca, ceaiul obținut prin acest procedeu să fie pentru o singură zi.
Cataplasma – este un preparat păstos, obținut din mărunțirea plantei, care mai apoi este
înmuiată în apă, alcool sau la abur, iar dupa aceea se pune între două bucăți de tifon sau pânză și
se aplică pe zona afectată.
Tinctura – se obține cu ajutorul alcoolului etilic de 40 -70*. Planta mărunțită se pune într -o
sticlă, se adaugă alcoolul, se agită zilnic, timp de 10 -14 zile, după care se strecoară și se
păstrează în sticle de culoare închisă și bine etanșate.
Vinul medicinal – se prepară dintr -o plantă bine mărunțită, care se lasă la macerat în vin,
timp de cateva zile, după care se strecoară și se păstrează în sticle bine închise.
Uleiurile medicinale – se obțin din plante bine mărunțite, care au fost macerate în ulei
comestibil, timp de câteva săptămâni.
Inhalația – se prepară din plante bogate în uleiuri volatile sau chiar din uleiuri volatile,
acestea se pun într -un vas, după care se adaugă apă clocotită, iar vaporii degajați acționând
eficient a supra căilor respiratorii.
Băile fitoterapeutice – utilizează plantele medicinale doar pentru uz extern. Plantele fiind
lăsate la macerat, aproximativ 12 ore, iar soluția rezultată se încălzește, se strecoară și se adaugă
la apa de baie. Aceasă baie putând fi generală sau locală.
În rândurile ce urmează, voi desfățura o descriere a plantelor folosite pentru tratarea
afecțiunilor aparatului genital feminine și nu numai.

27

3. Plante medicinale
3.1 Gălbeneua
Este o plantă de cultură, cunoscută și sub
denumirile populare: filimică, ochi galbeni, roșioară sau
rujuliță. Acțiunea farmacodinamică fiind internă și
externă. Intern se poate utiliza ca și diaforeic, sedativ,
antiinflamator gastro intestinal, colagog și coleretic,
cicatrizant.
Extern este utilizată ca și antiinflamator
hemoroidal, cicatrizant.
Utilizare terapeutică internă: se administrează în diskinezii biliare, ulcer gastric și
duodenal, dismenoree și enterocolite.
Utilizare terapeutică externă: se utilizează în tratarea plăgilor greu vindecabile,
hemoroizi, degerături, arsuri, tenuri uscate, eczeme, acnee, leucoree și trichomonas vaginalis.
Modul de preparare și administrare. Intern sub formă de infuzie: 2 lingurițe de flori la
300ml de apă clocotită; se bea fracționat în timpul zilei , înaintea meselor principale. O infuzie
mai concentrată se obține din 4 linguri de flori la 200ml de apă; se beau3 linguri pe zi.
Extern: infuzie cu 10g de flori la 100ml de apa; se folosește sub forma de spălaturi
vaginale, ajută la distrugerea protozoa rului trichomonas vaginalis. Sub formă de băi, cataplasme
sau tinctură, florile se folosesc ca pansament pentru rănile care se vindecă greu, cum sunt:
ulcerațiile, arsurile sau plăgile cu puroi și eczemele.
Pentru reglarea ciclului menstrual se recomandă a se lua, de trei ori pe zi, 30 de picături
de tinctură în puțină apă. Cu un amestec de 10g tinctură și 90 de ml apă fiartă și răcită se pot face
comprese la răni arsuri, boli de piele, iar acest amestec dă rezultate foarte bune și în leucoree.
Tinctura d e gălbenele se obține prin macerarea a 20 g de flori la 100 ml de alcool de 70*
timp de 8 zile.

28
Zonele unde se găsește această plantă sunt cele aflate pe marginea drumurilor și căilor
ferate, pe terenuri necultivate, de la câmpie și până în zona montană.

3.2 Scoarța de stejar
Ca și acțiune farmacodinamică:
Internă, având rol antitoxic și antiseptic
asupra florei microbiene, folosindu -se și în
deranjamentul stomacal. Prin ațiunea de
precipitare a proteinelor, are acțiune astringe ntă,
hemostatică și antisep tică.
Extern: astrningent, cicatrizant și
dezinfectant.
În utilizarile terapeutice interne, se
folosește la enterite, melene și metroragii. Sub formă de fiertură (decoct) se întrebuințează în
combaterea diareii, având proprietăți antitoxice și antiseptic a supra florei microbiene care a
produs deranjamentul stomacal.
Ca și utilizare externă, se folosește pentru tratarea hemoroizilor, fisurilor anale, leucoreei,
faringitei, gingivitei, arsurilor, plăgi care supurează.
Preparare și administrare, intern: decoct , 2 lingurițe, la 200 ml apă rece, se fierbe 20 -30
de minute și se beau 2 ceaiuri pe zi.
Extern: decoct, 3 lingurițe la 200 ml apă rece. Se ultilizează sub formă de gargară,
comprese, băi de șezut, spălături vaginale și băi pentru diferite afecțiuni ale pi elii.
Zona de creștere este foarte răspânită, se găsește în majoritatea zonelor, de la campie și
până în zona montană inferioră.
Perioada optima pentru recoltare este primăvara, când scoarța se desprinde ușor datorită
începerii circulației sevei.

29

3.3 Nalba mare
Mai este cunoscută și sub denumirea de
nalbă alba. În scopuri medicinale se folosesc
rădăcina, frunzele și florile. Principii active:
mucilagii, care prin hidroliză dau acid
galacturonic, ramnoză, arabinoză, glucoză,
metilpentoze, amidon, etc.
Principii active ale frunzelor și florilor:
mucilagii, tannin, flavonoizi etc.
Acțiune farmacodinamică: principiile active ale rădăcinii au acțiune internă secretolitică
pulmonară, emolientă, antiinflamatoare a aparatului respirator, renal și gastro intest inal. Extern:
acțiune emolientă și antiinflamatoare. Frunzele și florile se utilizează extern sub formă de
cataplasme, ca emollient și calmant.
Utilizări terapeutice. Intern: rădacina se folosește sub formă de ceai, la inflamațiile căilor
respiratorii, dar și în infecțiile renale și la tulburările gastro intestinale.
Extern se recomandă în laringite, traheite, spălături vaginale, ten uscat. Frunzele și florile
se utilizează extern ca emolient și calmant sub formă de cataplasme în furunculoză.
Frunzele de nalbă asociate cu florile de mușetel și cu capsulele de mac, sunt folositoare
pentru amigdalite și abcese dentare. Sub formă de clismă se folosesc la tratarea hemoroizilor.
Decoctul de rădăcină se folosește în laringite, traheite (sub formă de gargară), c omprese
la ochi, dar și la spălături vaginale. Pe tenul uscat și cu riduri se folosesc comprese care se țin pe
față timp de 10 -15 min.
Preparare și utilizare internă: se macerează la rece o lingură de rădăcină în 250ml de apă
și se păstrează la temperatu ra camerei timp de 30 de minute, apoi se strecoară și se adaugă puțin
bicarbonate de sodiu, pentru a nu se produce iritații stomacale. Cantitatea se bea fracționat, în
reprize, pe parcursul unei zile.

30
Pentru utilizare externă se face infuzie cu 2 linguri de frunze în 250 ml de apă clocotită și
se folosește sub formă de cataplasmă în furunculoză. Decoct: 20g de rădăcină la 200ml apă rece,
se fierbe timp de 10 min și se utilizează sub formă de gargară și în spălături vaginale.
Zonele unde se găsește, sunt c ele de câmpie, prin locuri nisipoase de pe lângă ape
curgătoare sau bălți.
Frunzele pot fi recoltate înainte de înflorire sau cel târziu la începutul înfloririi, deoarece
ulterior planta este atacată de puricii de plante. Florile se recoltează la început ul înfloririi, iar
pentru rădacini, momentul optim este în lunile octombrie -noiembrie, doar după uscarea părții
aeriene. După recoltare, rădăcinile nu se spală, deoarece apa dizolvă cu ușurință mucilagiile.

3.4 Mușețelul
Cunoscut sub numele de romaniță, mătricea,
morună, moș ițel, romoniță, iar în scopuri m edicinale se
folosesc florile rezultate după recoltare.
Principii active: ulei volatile, având ca și
componente de bază azulenele și camazulenele. Mai
conține și apigenină, umbeliferonă, eter metilic al
umbeliferonei, acid salicilic, rezine, substanțe glicozidice,
acid clorogenic, camilină, vitamina B1, vitamina C,
substanțe minerale etc.
Acțiune farmacodinamică. Datorită uleiului volatil bogat în azulene cât și apigeninei,
florile de mușețel au acțiune antispastică, anestezică, antiseptic și antiinflamatoare. Are
proprietăți stomahice, ușurează digestia, diminuează secrețiile și reduce inf lamațiile mucoaselor.
Florile sunt folosite pentru acțiunea lor carminativă, sedative și ca antispastic gastric și intestinal,
de asemenea pentru activitatea sudorifică, antidiareică, bactericidă și cicatrizantă.
Extern: ca emolient, antiseptic și deconges tive ano rectal, tonic capilar.

31
Utilizări terapeutice interne: se recomandă la tratarea gastritelor, enterocolitelor,
dismenoreelor, colicilor intestinali, diareei, infecțiilor renale, astmului bronhic și în boli ale
ficatului.
Utilizare terapeutică extern ă: se utilizează în tratamentul eczemelor zemuinde prin
aplicarea peste ele a florilor.
Preparare și administrare. Intern: se adminstrează sub formă de infuzie, o linguriță de
flori la 200ml de apă clocotită și se beau două -trei ceaiuri pe zi.
Extern: infu zie, iar în acest caz cantitatea de flori se dublează și se folosește sub formă de
comprese, băi, spălături vaginale, clisme, gargară etc.
Alte metode de utilizare: se macerează una – două lingurițe de flori într -o jumătate de
ceașcă de apă rece, timp de 30 de minute, apoi se strecoră lichidul și se pune deoparte, iar peste
florile rămase se toarnă apă clocotită și se lasă 15 minute, după care se strecoară și se amestecă
ambele lichide rezultate, prin acest procedeu reușind să se facă extracția pentru majori tatea
principiilor active din flori.
Pentru băi, se pune intr -un săculeț de pânză unu -doi pumni de flori, peste care se toarnă
apă clocotită, se lasă astfel până ce se ajunge la temperatura normală a corpului și se folosește în
scopul dorit.
În cazul arsurilor, mușețelul se poate folosi sub formă de ulei care se prepară astfel: 10g
de flori se dau prin sită, se umezesc cu o lingură de alcool, iar după câteva ore, acestui conținut i
se adaugă 100g de ulei de floarea soarelui și se încălzește pe baia de apă timp de câteva ore, până
ce alcoolul se evaporă, mai apoi se strecoară, se stoarce și se îmbuteliază în sticle colorate și se
păstrează la rece.
Pentru tratarea gastrit elor și enteritelor se poate folosi în amestec cu următoarele plante:
coada șoricelului, pelin, mentă, salvie. Se infuzează 2 linguri din acest amestec cu un pahar de
apă, se lasă 15 minute, apoi lichidul se strecoară și se bea neîndulcit, pe stomacul gol, în decursul
unei zile.

32
La tratarea durerilor provocate de menstruație, se recomandă un ceai de 40g mușețel, 30g
de mentă și 30g rădăcină de valeriană. O lingură din acest amestec se opărește într -o ceașcă cu
apă, iar după răcire se strecoară, se îndulceș te și se beau 2 -3 ceaiuri pe zi.
Mușețelul este o plantă foarte răspândită în toate zonele de relief, recoltarea făcându -se în
general când această plantă începe să înflorească, momentul optim fiind atunci când florile
ligulate s -au desfăcut și au luat o poziție orizontală, receptaculul s -a alungit în formă de con, iar
florile tubulare au înflorit și au căpătat o culoare galbenă pe jumătatea inferioară a conului
purtător de flori, jumătatea superioară având încă o culoare galben verzuie. Recoltatea acestor
flori se v -a face doar după ce roua s -a ridicat și pe vreme uscată.

3.5 Hydrastis Canadensis
Planta are denumirea populară de gentiana,
iar zona unde aceasta se găsește, este America de
Nord.
Acțiune farmacodinamică, se folosește ca și
laxativ, diureti c, în tratarea afecțiunilor oftalmice,
antiseptic și dezinfectant.
Dacă se are în vedere tot ce se poate realiza
cu această plantă și cum acționează efectiv, ai impresia că este un adevărat panaceu.
În cazul rănilor deschise, inflamațiilor, eczemei, dermat omicozelor și în majoritatea
bolilor dermatologice are un rezultat excelent. O linguriță din compoziția plantei se infuzează
timp de 20 de minute într -un jumătate de litru de apă, iar ceaiul rezultat se folosește pentru
tratarea gonoreei, leucoreei și pe z onele afectate de către bolile dermatologice.
Folosită în combinații cu alte plante, poate avea un efect laxativ, dar poate să trateze și
afecțiuni ale prostatei sau hemoroizi.
Datorită utilizărilor multiple pe care această plantă le are, indiferent că est e vorba despre
stomac, intestine, tuburi bronhice, vezică urinară sau zone căptușite cu o membrană mucoasă,

33
elimină și neutralizează multe substanțe toxice. Trebuie să se evite supradozajul, deoarece efectul
plantei poate fi destul de puternic.
Se găsește îndeosebi în zonele alpine, pe stânci și pe pășuni, iar la recoltare se folosesc
doar rădăcina și rizomii plantei. Planta trebuie să fie matură, se scoate din pământ după ce se coc
semințele, se curăță și se usucă la soare.

3.6 Traista ciobanului
Planta mai poartă și denumirea de
tășculiță, buruiană de friguri, paștele calului,
punguliță, pungulița păstorului.
Principii active: alcaloizi, tiramină,
colină, acetilcolină, substanțe tanante, rezine,
diozmină care se scindează în diezmetină și
rutinozidă, glucozide, derivati fenolici
(hisopina), cantități mari de oxid de potasiu etc.
Acțiune farmacodinamică. Intern are acțiune astringentă, vasodilatatoare coronariană,
hemostatică, uterotonică, reglează tensiunea arterială.
Utilizări terapeutice. Intern , se folosește, datorită acțiunii hemostatice și uterotonice, în
hemoragii uterine, reglând fluxul menstrual și calmând durerile abdominale cauzate de
dismenoree.
Datorită proprietăților sale astringente, planta este utilizată în diaree, efectul putând fi
amplificat prin amestec cu coada calului. Deoarece are proprietăți foarte bune în a restabili
presiunea arterială, atât cea scăzută, cât și cea ridicată, planta este recomandată și la tratamentul
anginei pectorale. Ceaiul din tulpinile plantei se ia contr a frigurilor, după cum arată și denumirea
populară.
Preparare și administrare. Intern se folosește ca și infuzie: o linguriță de planta mărunțită
la 200ml de apă clocotită și se beau 2 -3 ceaiuri pe zi. Pentru reglarea ciclului menstrual se

34

recomandă infuz ia din 10g de plantă mărunțită la 200ml de apă clocotită, se iau 4 -5 linguri pe zi
îndulcite cu miere, tratamentul făcându -se cu 10 zile înainte de apariția ciclului menstrual.
Altă formulă utilizată în hemoragii uterine și dismenoree, este infuzia din 3 lingurițe de
plantă mărunțită la 200ml de apă clocotită și se iau zilnic câte 6 -8 lingurițe, cu aproximativ 6 zile
înainte de apariția ciclului menstrual.
În tratamentul diareei se face un amestec de părți egale din traista ciobanului și coada
calului, ia r din acest amestec se macerează 2 lingurițe cu 2 pahare de apă rece, timp de 8 ore,
apoi se strecoară și peste plantele rămase în vas se pune un pahar cu apă clocotită și se lasă 10 -15
minute, apoi se strecoară și se amestecă ambele lichide și se bea câte o jumătate de pahar pe zi.
Zona unde această plantă poate fi întâlnită, sunt solurile aride sau umede, chiar intens
bătătorite din locuri cu soare sau semiumbrite, de la câmpie până în zona submontană.
La recoltare se utilizează doar partea aeriană a pl antei de preferință în lunile aprilie -mai,
iar uscarea lor se face la umbra.

3.7 Cerențelul
Planta cunoscută și sub denumirea de
crînceș, cuișorița, ridichioară. Se folosește rădăcina
în scopuri medicinale.
Principii active: eugenol, tanin, ulei volat il,
amidon etc.
Acțiune farmacodinamică: astringent,
dezinfectant, calmant intestinal, hemostatic, analgetic, antiseptic.
Utilizări terapeutice. Intern, pe baza taninului, care scade secrețiile mucoaselor,
permeabilitatea capilarelor și a membranelor cel ulare, se utilizează în diaree și la dispepsii
gastrice. Datorită eugenolului, care are proprietăți antiseptice și calmante, în enterite infecțioase.
Se mai folosește în vomă, provocată de tulburări ale ficatului sau bilei.

35

Extern, datorită taninului, car e precipită proteinele din sânge, este utilizat în: hemoragii,
hemoroidale, menstruație cu dureri, plăgi, gingivite sângerânde. Se mai folosește în amigdalite.
Preparare și administrare: intern, sub formă de decoct, se pun două lingurițe de rădăcină
mărun țită la 300ml de apă rece și se fierbe 30 de minute, apoi se utilizează în trei reprize, după
mesele principale.
Extern, tot ca decoct, se pun trei lingurițe la 300ml de apă rece, se fierbe 30 de minute și
se folosește sub formă de gargară și în aplicații locale sub formă de comprese.
Este de reținut că se evită supradozajul, deoarece provoacă greață și vărsături sau poate
provoca iritații gastro -intestinale.
Planta se găsește în aproximativ toate zonele de relief, iar recoltarea se face primăvara
până în luna aprilie sau toamna, de la sfârșitul lunii septembrie și până în noiembrie, aceasta fiind
perioada în care planta conține cele mai mari cantități de substanțe active.

3.8 Brusturele
Planta este cunoscută sub denumirea de lipan sau
lăpuc, iar în scopuri medicinale se utilizează rădăcina.
Principii active: insulină în cantități mari (40%) acid
palmitic, stearic, sitosterol, ulei volatil, vitamine din
complexul B, acid cafeic, săruri depotasiu etc.
Acțiune farmacodinamică: hipoglicemiant, crește
diureza, coleretic, sudorific. Acționând extern ca și astringent, antiseptic și stimulând creșterea
părului.
Utilizări terapeutice: Diabet, ceaiul de brusture are însușirea de a scădea zahărul din
sânge. Diuretic și diaforetic la hepato -renali, stimulând funcțiile renale și cutanate. În acne,
furunculoză, eczema și alte boli ale pielii, în bolile de ficat, reduce calculii biliary, în stimularea
creșterii părului, fiertura de rădăcină de brusture se folosește singură sau asociată cu rădăcina de

36

urzică și fr unze de mesteacăn. O data pe săptămână, după spălare si clătire a părului se masează
pielea capului cu această fiertură, la care se mai adaugă și o lingură de oțet.
În acnee, eczemă uscată sau pe tenurile seboreice se aplică comprese.
Preparare și admini strare. Intern, sub formă de decoct, se pun 2 linguri de rădăcină
mărunțită la 500ml de apă clocotită, se continua fierberea încă două minute la foc scăzut, apoi se
ia vasul de pe foc, se acoperă și se lasă 15 minute. Lichidul rezultat se bea călduț în 3 -4 reprize în
decursul unei zile. Extern, tot sub formă de decoct, se pun 4 linguri de rădăcină mărunțită la
500ml de apă, se prepară în același mod și se folosește în aplicații locale sub formă de comprese.
Zona unde planta poate fi întâlnită este de la câ mpie, până la munte, pe terenuri
necultivate sau pe marginea drumurilor și căilor ferate, recoltarea făcându -se în lunile martie –
aprilie, pentru plantele care au doi ani, iar pentru cele de un an, recoltarea se face în lunile
octombrie -noiembrie.

3.9 Strugurii ursului
Părțile folosite la tratamente sunt frunzele acesteia și
are următoarele proprietăți medicinale: diuretice,
astringente, tonice și mucilaginoase.
Este o plantă care se folosește în general la
tratarea afecțiunilor tractului urinar, în p lus mai este
folosită și în tratarea anumitor infecții sau inflamații.
Se mai poate folosi ca și remediu pentru
dizenterie, hemoroizi, ciclu abundent, afecțiuni ale splinei, ficatului, pancreasului. Este foarte
utilă în tratarea gonoreei, ulcerații ale col ului uterin și alte afecțiuni ale aparatului genital
feminin.
Administrarea poate să se facă pe cale internă sau se pot face și spălături. Se infuzează o
linguriță într -o jumătate de litru de apă clocotită, pentru aproximativ 30 de minute și se bea o
jumăt ate de ceașcă la fiecare 4 ore.

37
De obicei, planta este cultivată în zonele montane ale continetului Nord American și
European, dar poate fi regăsită și în Siberia sau în Himalaya. Pentru un e fect terapeutic evident,
recolta rea frunzelor este necesar să se facă la începutul verii.

3.10 Smirna
Smirna este rășina unui arbore mic, cu ramuri
ceruite și spini mari, care crește în zonele deșertice ale
Mării Roșii. Este un leac naturist care este recunoscut
ca foarte eficient în tratarea anumitor afecțiuni. Es te
sub formă de bobițe mici de culoare galben închis și
emană un miros puternic ca și tămâia.
În tratamentul naturist, smirna se folosește ca și
tinctură, infuzie sau fumigație, dar este nevoie de o
atenție sporită, în cazul în care se folosește intern, a ceasta se găsește la magazinele naturiste sau
farmacii, iar pe ambalaj trebuie să fie menționat că se poate utiliza pe cale orală.
Tinctura de smirnă se obține punând la dizolvat zece grame de smirnă într -o sută de
grame de alcool de 90*, se închide vasul ermetic și după 7 zile se filtrează lichidul dacă este
necesar și se păstrează la rece într -o sticlă de culoare închisă. Mai apoi se poate folosi la tratarea
guturaiului, bronșitei și în tratarea oboselii intelectuale si asteniei.
Infuzia de smirnă se obține punând una sau două bobițe de smirnă într -un pahar de apă
clocotită, se ține paharul acoperit jumătate de oră. Smirna nu se topește, dar v -a lăsa în apă aroma
sa și o parte din proprietățile terapeutice. Din această infuzie se iau două -trei linguriț e în caz de
indigestie sau balonare, folosită într -o cantitate mai mare se poate utiliza pentru frecții ale
mâinilor și picioarelor sau ca și spălături vaginale, prevenind astfel anumite infecții ale aparatului
genital feminin.
Fumigațiile se fac în caz d e agitație psihică, dureri puternice de cap, nas înfundat,
sinuzită, în pragul unui atac de panică sau crize de nervi.

38

Recoltarea se face prin incizarea scoarței, astfel se scurge rășina galbenă, care se
colectează și se lasă la uscat timp de trei luni. Rășina se întărește și se preface în mici globule
pietrificate.

3.11 Tuia
Arborii de tuia, sunt acele elemente decorative, care
sunt nelipsite din parcuri și grădini, reprezentând varietatea
forestieră cea mai rezistentă la poluare. Această plantă a
fost adusă pe continetul European, în urmă cu peste 500 de
ani din nordul Statelor Unite de azi, însa de doar câteva
decenii i -au fost descoperite proprietățile curative.
De la această plantă se recoltează în special cetina
(prin tăiere) și mugurii. În frun zele de tuia și în muguri se găsesc uleiuri volatile cu proprietăți
terapeutice excepție, dar cu toate acestea, tuia este parțial toxica, de aceea, în cazul în care se
dorește administrarea internă este bine să se consulte un medic în prealabil. Și la util izarea
externă, în cazul în care la câteva ore de la aplicarea tratamentului cu preparat pe bază de tuia,
apar simptome precum inflamațiile, roșeața, mâncărimi sau arsuri, este de preferat să se evite
folosirea preparatului respectiv.
Tratamentul cu prod use pe bază de tuia are efect antireumatic, diuretic (putând crește
frecvența urinărilor, aliminând astfel acumularea de acid uric), este emenagog (fiind de mare
ajutor în cazul femeilor care suferă de dureri mari în timpul menstruației), este expectorant
(ajutând la decongestionarea și ameliorarea simptomelor de răceală și tuse). Uleiul de tuia este
eficient în a ține insectele la distanță, deoarece este toxic. Tratamentul cu tuia se face pe bază de
tinctură, unguent sau infuzie.

39

3.12 Echinaceea
Este o plantă care în trecut se găsea doar în regiunile Nord Americane, dar în ultimii ani a
început să fie cultivată și pe continentul European. În trecut era folosită de către băștinași pentru
tratarea rănilor și a mușcăturilor de șarpe, dar acum se folosește d e la tratarea răcelilor până la
anumite infecții sau chiar boli.
În prezent, trei specii ale acestei plante sunt cultivate în scopuri medicinale, fiind utilizate
pentru prepararea infuziilor, tincturilor, extractelor și pulberilor sau în combinație cu al te plante.
Infuzia se prepară dintr -o linguriță de plantă, la o cană de apă clocotită. Se lasă acoperită
5 minute și se bea câte o cană de trei ori pe zi. Ca și tinctură se administrează câte o linguriță de
trei ori pe zi, la tratarea bolilor cronice. E xtern se poate folosi sub formă de spălături, în cazul
ulcerelor varicoase, arsurilor, eczemelor sau a anumitor afecțiuni genitale
Întreaga plantă se poate recolta, deoarece
toate componentele acesteia sunt utilizate în
tratamente naturiste, perioada pro pice de recoltare
este în perioada verii, de dimineață până după
amiază și se pun pentru uscare la umbră. Rădăcinile
sunt folosite mai des decât florile și se obțin de la
plante cu vârste mai mari de patru ani, iar florile pot
fi recoltate în momentul când sunt complet deschise.

3.13 Lămâița
Această plantă mai este cunoscută și sub denumirea de iasomie, a fost descoperită și
utilizată în tratamentul diverselor afecțiuni încă de acum 2000 de ani.
Principii active: ulei eteric, acetat benzilic, linalcool , alcool benzilic, indol, iasmol
În tratamente se folosește intern: antiseptic, sedativ (datorită componentelor din uleiul
volatil), antidiareic, bacteriostatic, antianemic etc. Extern: antiseptic și cicatrizant. Atât intern cât
și extern se poate folosi ca și infuzie sau sub formă de tinctură.

40

Sub formă de infuzie se utilizează foarte des în tratarea bolilor cardiovasculare, a
diabetului, este foarte bună în tratarea infecțiilor bacteriene și în cazul infecțiilor vaginale,
precum leucoreea, candidoza sau tricomonas vaginalis.
Planta poate fi întâlnită în regiunile de câmpie sau deal din Europa sudică sau Caucaz,
fiind rezistentă la ger sau la seceta de scurtă
durată, nepretențioasă față de sol.
Recoltarea se face imediat după înflorire,
dar nu primăvar a (dimineața imediat după ce se
ridică roua) fiind tăiată imediat după înflorire
deasupra lăstarilor care nu au înflorit. Se lasă la
uscat în locuri bine aerisite într -un strat subțire.

3.13 Nuc
Este o plantă de la care se utilizează frunzele în
scopur i medicinale și are ca și principii active: tanin, acid
galic, acid elagic, inozitol, ulei volatil, alfa și beta
hidroiuglonă, iuglonă, vitamina C, flavone și substanțe
minerale.
Actiune farmacodinamică. Intern: astringent,
datorită taninurilor, cu propri etăți ușor hipotensive,
hipoglicemiante și antialergice. De asemenea, ca
antiiflamator, dezinfectant urinar, antidiareic, antiseptic gastro intestinal. Extern: antiseptic.
Utilizări terapeutice. Intern: în tratarea enteritelor acute, diabet zaharat, diare e, infecții și
edeme renale.
Frunzele de nuc sunt un bun tonic în scrofuloză și rahitism, singure sau în combinație cu
frunze de salvie micșorează transpirația.
Ceaiul de frunze de nuc, asociat cu băi locale, ajută la vindecarea leucoreei.

41

Extern: sub formă de băi generale întărește organismul, ajutând la vindecarea diferitelor
boli de piele ca: eczemele zemuinde, ulcerațiile sau furunculoza. Sub formă de comprese se
folosește în boli de ochi.
Decocția de frunze de nuc este bună pentru gargară în stoma tite. Tot din frunze de nuc se
mai poate prepara o alifie care ajută la vindecarea rănilor.
Preparare și administrare. Intern: infuzie cu o linguriță de frunze la 200 ml de apă
clocotită, se beau 2 astfel de ceaiuri pe zi pentru diaree.
Extern: tot ca in fuzie 15g de frunze la 200 ml de apă clocotită, se utilizează în afecțiuni ale
gâtului și stomatite sub formă de gargară sau sub formă de comprese, în boli de ochi.
Pentru băi se folosește decoct 100g de frunze în 3 -4 litri de apă, timp de 15 minute, iar
lichidul obținut se amestecă cu apa din cadă care trebuie să aibă o temperatură de 37*C și se stă
în baie 15 -20 de minute.
Acest copac este întâlnit în toate zonele de relief, în livezi, pe marginea șoselelor,
podgorii, dar uneori crește sălbăticit și în păduri.
Recoltarea frunzelor se face din luna mai până în august, folosindu -se cele mai tinere
frunze, deoarece au un conținut de substanțe active foarte bogat.

3.14 Răchitan
Această plantă este cunoscută și sub
denumirile de: călbășoară, florile zân elor,
zburătoare bărbătească. În scopuri medicinale este
folosită planta
Principii active: galotaninuri, substanțe de natură
flavonoidică aparținând heterozidelor, substanțe
antibiotice, carotenoizi, ulei volatil, colină,
substanțe minerale etc.

42
Acțiune f armacodinamică. Intern: datorită tanoizilor, uleiului volatil, a celorlalți compuși
și substanțelor antibiotice, are proprietatea de a precipita proteinele și acțiune astringentă,
antidiareică și inhibantă asupra dezvoltării florei microbiene patogene inte stinale.
Extern: antiseptic, antidiareic, hemostatic.
Utilizări terapeutice. Intern: în dizenterie, hemoragii gastro intestinale sau de altă natură.
Sub formă de decoct, pulbere sau extract fluid se folosește în diareele bacilare.
Extern: sub formă de b ăi sau comprese, are acțiune cicatrizantă în ulcerele varicoase, în
leucoree se recomandă sub formă de irigații vaginale.
Preparare și administrare. Intern: pentru infuzie se folosește o linguriță de plantă la 200ml
de apă clocotită și se beau 3 ceaiuri p e zi. Ceaiul se prepară fie numai din plantă sau în amestec
cu mușețel, mentă sau sunătoare.
Extern: pentru infuzie, cantitatea de plantă indicată mai sus se dublează și se folosește
sub formă de băi sau irigații vaginale.
Această plantă se găsește în zo nele mlăștinoase, iar recoltarea ei se face de când începe să
înflorească până la începutul lunii august.

3.15 Murul
Mai este cunoscut și sub denumirea de rug de munte, mur negru sau amură.
Principii active: tanin, flavonoide,
vitamina C, inozitol etc.
Utilizări terapeutice. Intern: în diaree,
colite, gastroenterite, gingivite.
Extern: în leucoree, fisuri anale, iar sub
formă de gargară, în inflamațiile gingiilor,
gurii și gâtului. Sub formă de cataplasme se

43

folosește în hemoroizi sau fisuri anale, ia r sub formă de irigații în leucoree.
Preparare și administrare. Intern: 2 lingurițe de frunze la 200ml de apă clocotită și se beau
2 ceaiuri pe zi
Extern: infuzie, cantitatea de plantă se dublează și se folosește sub formă de clisme, băi,
comprese sau ga rgară în cazul gingivitelor.
Această plantă poate fi întâlnită în zone deluroase, la marginea pădurilor, în tufișuri sau
pe coaste. Recoltarea se face înainte sau în timpul înfloririi, prin strujire, însă datorită ghimpilor
aflați pe plantă se folosește o mănușă sau ciorap de lână pentru protecția mâinii.

3.16 Merișorul
Este o plantă înrudită cu afinul,
care însă crește foart e aproape de cercul
polar și pe crestele munți lor înalți, acolo
unde pădurile sunt rărite și la să loc
lichenilor și ierburilor alpine. Se folosesc
frunzele și părțile aeriene nelignificate
ale plantei. Cele mai puternice efecte
terapeutice ale plantei sunt în afecțiunile
renale și urinare, având efect antiinflamator, antiinfecțio s (este antibiotic mai ales) și cicatrizant
Frunzele de merișor au o acțiune de dizolvare a sărurilor urice și de sfărâmare a calculilo r
aproape fără echivalent între plantele din flora noastră.
ACȚIUNI: INTERN : antidiareic mediu, antiseptic ș i antiinfecțios renal și urinar puternic,
antibiotic bun (acționeaz ă mai ales asupra stafilococilor), antiinflamator bun, calculolitic foart e
puternic (dizolvă pietrele la rinichi) acționează asupra litiazei uri ce, fosfatice, mixte și de alte
tipuri (NU este confirmată acțiunea sa î n litiaza cu oxalați), diuretic puternic , depurativ mediu,
astringent și cicatrizant mediu, antigutos bun, antireumatic slab.
INDICAȚII: INTERN: infecții urinare rep etate, cu tendință de croniciza reinfuzie combinată.

44
Se administrea ză împreună cu boabe de ienupăr (Juniperus communis),coada șor icelului
(Achilea millefoliuni)și rădăcină det ătăneasă(Symphytum ofBcinalid).S e va consuma zilnic o
cantitate de un litru de infuzie combinat ă, preparată din câte o lingură din fiecare dintre plantele
menționate. în paralel cu utilizarea plantelor se va re specta o dietă preponderent alcalină. 
calcul!renali (mai ales urați)infuziecombinată.
Se consum ă în asociere cu mușețel (Matricaria cha momilla) și frunze de
mesteacăn (Betula alba). Cantitatea de infuzie combinată pentru o zi este de 1 -1,5litri. Doza
pentru un litru este de o l ingură din fiecare plantă (trei linguri în total). cistită,pielită, ure trit
pulbere. Seadministreazăcâte o linguriță 114 rasă de pulbere, de 3 ori pe zi. Este u n remediu
foarte eficient și în fazele purulente, eventual însoțite de febră, ale acestor afecțiuni. A djuvantî n
hematurie(urinare cu sânge) pulbere. Pentru efect e maxime se poate administra împreună cu
traista ciobanulu(Ci apsella bursa'pastoris)și coada șoricel ului (Achillea millefolium).
Se administrează câte 2 lingurițe din amestec din 3 în 3 ore în prima zi, apoi, odată cu
diminuarea simptomelor, se administre ază câte o linguriță de 4 ori pe zi.În diaree se iau 34
lingurițe de pul bere pe zi. Pentru un efect mai puternic se asociază cu iarba de
crețișoarăQAlchemilla vulg aris) în proporții egale. În gută, reumatism infuzie combinată, câte 1
litru zilnic. Acționează prin efectul său antiinflamator, diuretic și depurativ, fiind indicat în cure
de minim o săptămână.
Alte utilizări interne:
Merișorul mai este folosit sub formă de infuzie combinată și, mai ales, sub formă de
pulbere în afecțiuni și tulburări cum ar fi: bronșita (maiales cea însoțită de secreții abundente),
febra, tușea umedă și iritativă, hemoragiile diverse.
MOD DE PREPARARE ȘI ADMINISTRARE:
PULBEREA -frunzel e uscate de merișor se macină fin cu râșnița electrică de cafea după
care se cern prin sita pentru făină albă.
Pulberea nu se păstrează mai mult de 7 -8 zile, deoarece i se alterează proprietățile.

45
INFUZIA COMBINATĂ -l lingură d e pulbere de merișor se lasă la înmuiat înt -o cană
de apă de seara pân ă dimineața, când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea ume zită cu
apă se fierbe în încă o cană de apă 1 -2 minute, după care se lasă la răcit; se filtrează; se combină
cele două extracte. Spre deoseb ire de "ceaiul clasic", această infuzie combinată este foarte
eficientă, rezultatele tratamentului cu ea fiind puternice și rapide.
OBSERVAȚII: Efecteleantibiotice și antii nflam toare ale frunzelor de merișor scad
considerabil în căzui în care urina est e foar te acidă. Tocmai de aceea este important ca în cazul
unor afecțiuni ca cistite, infecții purulente, inflamații puternice ale căilor urinare să se treacă
imediat la o di etă antiacidă. Cel mai simplu este să se elimine pe cât posibil complet, pentru o
perioa dă de timp: proteinele de natură animală (carne, untură, unt, lactate dulci în general), făina
albă și neagră, zahărul (produc o aciditate crescută în organism), alcoolul de orice fel.
PRECAUȚII: Administrarea în doze mari (peste 4 grame de pulbere pe zi) poate
conduce la o iritare a mucoasei gastrice. Mai ales pentru persoanele care prezintă o sensibilitate
alergică mărită, înainte de folosirea plantei se va testa o perioadă de timp prin folosirea unei mici
cantități de plantă. Dacă nu apar nici un fel de reacții neplăcute se va putea utiliza ulterior, cu
moderație.
CONTRAINDICAȚII: Femeile gravide nu vor folosi această plantă
V.Forme fitoterapeutice utilizate în afecțiunile aparatului genital feminin
5.1 Forever young -Vivasan

Compoziție: 500 mg de ulei de ”lumina nopții”
în fiecare capsulă, obținut prinn metoda de presare
la rece, conține aproximativ 75% acizi grași
polinesaturați, minim 8% acid gama -linoleic,
vitamina E (alfa-tocoferol).
Acizii grași polinesaturați pe care îi regăsim în
uleiul de luminița-nopții sunt acicii linolic,

46
linolenic și arachidonic, aceștia fac parte din grupa vitaminelor F.
Din acizii linolici rezultă aiczii ecozapentaenic și decozaghexaenic, ei participă reglarea
proceselor metabolice, sinteza prostaglandinelor, substanțe hormone -identice, la constituirea
membranelor celulare, normalizează activitatea glandelor endocrine, reglează ciclul menstrual,
sunt eficienți în menopauză, au effect antiinflamator.
Indicații: Deși are numeroase întrebuințări, în cazul nostrum ajută în tulburări ale ciclului
menstrual, menopauză (bufeuri, irascibilitate, reducerea energiei etc.)

Contraindicații: sensibilitate față de ingredientele pe care le conține.
Administrare: de 2 ori pe zi câte o capsulă în timpul mesei pentru o perioadă de 1 -3 luni.
Formă de prezentare: Capsule

5.2 Sanofem A
Compoziție: Coada -soricelului (Achillea millefolium), cretisoara (Alchemilla vulgaris),
galbenele (Calendula officinalis), sanziene galbene (Galium verum), trifoi rosu (Trifolium
pratense), urzica (Urtica dioica), vasc (Viscum album), capsula vegetala.
Indicații: Aceta este antiinflamator, cicatrizant, hemostatic, analgesic, estrogenic,
depurative, diretic, antichistic, reglează fluxul menstrual, reglează hormonii feminine și nu în
ultimul rând menține s ănătatea sânilor. În mastoză chistică,
fibroadenom mamar, tulburări de ciclu menstrual (amenoree,
dismenoree, menoragie), fibrom uterin, menopauză, este
recomandat ca și adjuvant.
Contraindicații: alergile la componentele conținute, atenție
sporită la admi nistrarea în sarcină și alăptare, în cazul pacienților
cu medicație coagulantă sau anticoagulantă medicul fitoterapeut
v-a stabili dozele recomandate
Mod de adminisrare: 2 capsule de 3 ori pe zi, înainte de
masă , sau dup a sfatul medicului. Se recomandă ing erarea cu

47
multa apă pentru a asigura ajungerea capsulelor în stomac. Recomandăm deschiderea capsulelor
și administrarea pulberii de plante sublingual (se ține sub limbă 5 – 10 minute, apoi se înghite cu
apă). Pentru un efect maxim se recomandă utilizarea p rodusului timp de 3 luni.
Formă de prezentare: Capsule
5.3 Dismenocalm
Compoziție: Oenothera biennis (luminita de
seara) 0,150 g/ cps,
Panax ginseng (ginseng alb)
0,030 g/cps,
Ginkgo biloba 0,080 g/cps,
Harpagophytum procumbe
(gheara diavolului) 0, 030 g/cps
Indicații: dismenoree și sindrom
premenstrual, antiinflamator, vasoreglator, antialgic,
vitaminizant. Cele patru tipuri de plante au efecte complexe precum: creșterea stării de bine în
perioada premenstruală, asigurarea unei oxigenări cerebrale bune, metabolismul general este
influențat pozitiv și combate durerile care apar în timpul menstruației.
Mod de administrare: 1 capsulă de 3 ori pe zi, înainte de ciclul menstrual și pe toată
durata ciclului menstrual. Se repeat tratamentul 2 -3 luni.
Formă de prezentare: Capsule
5.4 Menstrofit
Este un adjuvant pentru optimizarea funcției aparatului genital feminin, un bun tonic,
remineralizant, calmant.
Compozitie: Frasin (Frasinus excelsior)
Lumânărică (Verbascum thapsus)

48

Lichen de piatră (Cetratia I slandică)
Traista -ciobanului
Troscot
Urzică
Zmeur
Capsulă vegetală
Indicații:
Este recomandat în sindrom premenstrual, dismenoree,
menometroragie, fibrom uterin, edeme, disurie.
Contraindicații:
Alergie la componentele produsului, precauție la administra rea în sarcină și alăptare.
Mod de administare :
Adulți: se recomandă administrarea a câte două capsule de trei ori pe zi, înainte de masă sau
după recomandarea medicului.
Copii peste 12 ani: o capsula de trei ori pe zi, înainte de masă sau după recomandare a medicului.
Se recomandă administrarea cu multă apă, deasemenea este recomandată și administrarea
sublinguală (se desfac capsulele și pulberea se ține sub limbă 5 -10 minute, apoi se inghite multă
apă). Ca să aibă un efect maxim este recomandată o cură de trei luni.
Mod de prezentare: Capsule.

49

5.5 Ginosept, G84, ovule
Ovulele GINOSEPT umezesc mucoasa vaginală permițând transportul nutrienților către
celulele zonelor afectate favorizând calmarea acestora și întreținerea mucoasei.
Prin plantele din compo ziție, se formează un strat protector pe mucoasa vaginală, care împiedică
colonizarea cu patogeni.
Compoziție:
Gliceride solide
Extract de flori de gălbenele (Calendulae
flos)
Ceară de albine
Extract de mlădițe de tuia (Thuja
occidentalis)
Tinctură de propolis
Extract de muguri de plop (Populi gemma)
Glicerină
Ulei esențial de eucalipt (Eucalypti aetheroleum)
Ulei esențial de cimbru (Thymi aetheroleum)
Ulei esențial de cuișoare (Caryophylli floris aetheroleum)
Ulei esențial de coada șoricelului (Mill efolii aetheroleum).
Indicații: Ajută la reducerea disconfortului și accelerarea refacerii mucoasei vaginale afectate,
evitându -se infecțiile cauzate de microorganismele potențial patogene care provoacă inflamații
genitale, leucoree, candidoză.
Reduce dis confortul cauzat de problemele intime.
Accelerează refacerea mucoasei vaginale afectate.
Eficiență confirmată clinic în 80% dintre cazuri.

50

Mod de administrare:
Doza recomandată este de 1 ovul /zi, timp de 6 -12 zile consecutiv. Se recomandă administrarea
ovulului seara, înainte de culcare, după efectuarea toaletei locale.
Se va evita contactul sexual pe perioada utilizării produsului.
Atenționări:
– a nu se lăsa la îndemâna și vederea copiilor;
– a nu se folosi în sarcină datorită faptului că pe perioada ad ministrării e posibil să se stimuleze
contracțiile uterine;
– a nu se folosi pe perioada menstrei și în caz de hipersensibilitate la unul dintre componenți.
Reacții adverse:
Produsul este bine tolerat.
În cazuri izolate poate să apară o senzație ușoară de arsură locală după administrare.
A se păstra în ambalajul original, la loc uscat, la temperaturi sub 25°C. este un dispozitiv medical
de clasă I,conform Directivei Consiliului European pentru dispozitive medicale 93/42/EEC.
Dacă este necesar, păstrați la f rigider ovulele înainte de utilizare. A se pastra la loc uscat si la
temperatura mediului ambient.

5.6 Normoflux, G82, capsule
Pentru menținerea unei sângerări reduse în limite
normale în timpul menstruației și a structurii și
funcționalității sănătoas e a uterului .
Tonic uterin .
Vasoconstrictor uterin.
Compoziție:
Traista ciobanului (Bursae pastoris herba) 90 mg

51
Urzică (Urticae herba)
Frunze de castan (Castaneae folium)
Crețișoară (Alchemillae herba) 30 mg
Scoarță de stejar (Quercus cortex)
Extrac t uscat de frunze de zmeur (Rubi idaei folium) standardizat în min. 10% tanin
Traista ciobanului își datorează numele fructelor sale în formă de traistă. Este o plantă
recunoscută pentru proprietățile sale vasocostrictoare la nivelul uterului. Este foarte utilă
femeilor care se confruntă cu dezechilibre ale ciclului menstrual, cu un flux menstrual crescut, în
perioada de pubertate sau menopauză.
Crețișoara este renumită pentru menținerea sănătății aparatului genital feminin. În
germană se numește și „Frauen mantel” – mantou de damă sau „Frauenkraut” – planta femeilor.
Acțiunea sa se datorează conținutului în taninuri care conferă efectul uterotonic, de reducere a
scurgerilor menstruale periodice, contribuie la refacerea mucoasei uterine.
Urzica a fost utiliza tă tradițonal pentru reducerea sângerărilor menstruale datorită
conținutului de vitamina K și taninuri. În plus, urzica este recunoscută pentru acțiunea
hematopoietică (de stimulare a formării globulelor roșii), vitaminizantă și remineralizantă.
Frunzele d e castan conțin 9% tanin și alte substanțe, care le conferă importante proprietăți
astringente și hemostatice. Taninurile sunt cele care imprimă gustul astringent și manifestă
acțiunea de precipitare a globulelor roșii.
Stejarul este unul dintre arborii ce i mai răspândiți, dar mai ales foarte apreciați la noi, a
cărui scoarță este des utilizată în fitoterapie. Scoarța de stejar are un conținut mare de taninuri,
substanțe responsabile de proprietățile astringente, care contribuie la constricția vaselor de sâ nge
și la oprirea sângerarilor.
Frunzele de zmeur au proprietăți astringente, de moderare a fluxului sangvin la nivel
uterin, tonice uterine. Sunt eficace în ameliorarea disconfortului menstrual.

52
Mod de administrare:
1 capsulă de 3 ori pe zi, între mese*. Dacă ciclul este abundent se administrează 2 capsule
de 3 ori pe zi, la 1 oră între mese*, până la reducerea sângerării menstruale.
Dacă este nevoie de un efect mai puternic se pot administra până la 10 capsule pe zi, la
recomandarea medicului sau a farma cistului.
Durata curei: 5-10 zile pe lună, (corespunzător duratei menstrei).
Cura se poate urma 3 -4 luni consecutiv.
*între mese înseamnă ca administrarea să nu fie asociată cu alimentația, de aceea este
optim să se facă la distanță de minim o oră față de ultima masă, și o oră față de masa următoare.
Aceasta presupune că produsul se poate administra dimineața, cu minim o oră înainte de masă,
iar seara la minim o oră după masă.
Atenționări :
Nu se recomandă în caz de hipersensibilitate la oricare dintre ingre dientele produsului.
Datorită conținutului ridicat de taninuri poate încetini tranzitul intestinal.
Sarcină și alăptare :
Nu se recomandă femeilor însărcinate datorită unor posibile efecte de stimulare a
contracțiilor uterine.
Nu se recomandă mamelor care a lăptează datorită faptului că substanțele active trec în
laptele matern și pot modifica gustul laptelui.
Efecte secundare și interacțiuni:
Acest produs se administează la un interval de minim 2 ore față de medicamente deoarece
taninurile pot împiedica abso rbția acestora.
La dozele recomandate nu au fost semnalate interacțiuni și efecte secundare.
Asocieri recomandate :
-acest produs se poate asocia cu capsule Suport premenstrual -G76.

53
-datorită conținutului ridicat de taninuri care pot încetini tranzitul intestinal recomandăm
asocierea acestui produs cu ceaiurile Laxativ -D50/D76 sau cu capsulele Laxativ Forte -D85.
A se pastra la loc uscat si la temperatura mediului ambient.

5.7 GINOSEPT cu plante medicinale, G93, cremă
Compoziție:
Vaselină; extract ul eios de flori de gălbenele (Calendulae flos), muguri de plop (Populi
gemma) și pelin (Absinthii herba) 20%; lanolină; stearină; unt de Shea; unt de cacao; uleiuri
esențiale de: lavandă (Lavandulae aetheroleum) 1,5%, ti -tree (Melaleuca alternifoliae
aethero leum) 0,5%, coada șoricelului (Millefolii aetheroleum) 0,2%, cuișoare (Caryophylli floris
aetheroleum) 0,1%.
Nu conține parfum, conservanți și coloranți sintetici.
Florile de gălbenele reprezintă unul dintre cele mai eficiente mijloace naturale
pentru protejarea și refacerea pielii și a mucoaselor după acțiunea unor factori nocivi. Ele conțin
substante active care calmează iritațiile și mâncărimile, susțin procesul de granulație și refacere a
mucoaselor, și contribuie la eliminarea unor microorganisme având specificitate atât pe fungi cât
și pe protozoare.
Mugurii de plop , numiți și propolis vegetal, sunt o importantă sursă de propolis. Prin
analize chimice de specialitate s -a arătat că există 5 substanțe prezente atât în propolis cât și în
mugurii de plop, dintre care 3 au proprietăți de combatere a microorganismelor de natură
bacteriană și fungică. Mugurii de plop mai conțin derivați ai saligenolului care le conferă
proprietăți de reducere eficientă a iritațiilor, și a senzațiilor locale de disconfort.
Pelinul este antiinfectios prin tuiona și antiinflamator prin substanțele amare, ajutând
astfel la calmarea iritațiilor, refacerea mucoasei vulvovaginale și eliminarea microorganismelor
patogene.
Uleiul esențial de lavanda este un ulei blând, recunoscut pentru efectele cicatrizante, de
calmare a iritațiilor și de înlăturare a microorganismelor potențial patogene de la nivelul pielii.

54
Cercetările de laborator au arătat eficiența acestuia asupra diferitelor specii de Candida și a unui
spectru larg de bacterii și virusuri.
Azulenele din uleiul esențial de coada șoricelului au proprietăți calmante locale, ajută la
refacerea structurii normale și la menținerea sănătății pielii și a mucoaselor.
Uleiul esențial de ti -tree este un agent recunoscut pentru efectele antise ptice, de calmare a
iritațiilor cutanate și de înlăturare a microorganismelor de natură bacteriană, virală și fungică.
Uleiul esențial de cuișoare are capacitatea de înlăturare a microorganismelor potențial
patogene cu un spectru larg (bacterii gram poziti ve și gram negative, virusuri, fungi), contribuie
la relaxarea musculaturii netede și la reducerea senzațiilor de disconfort local.
Untul de Shea si untul de cacao datorită conținutului bogat în vitamina A si E ajută la
regenerarea și hidratarea mucoaselor datorită acizilor grași din compoziție, ajută la calmarea
iritațiilor cutanate, la prevenirea și combaterea uscăciunii mucoaselor. Polifenolii din compoziție
sunt antioxidanți puternici, iar fitosterolii sunt agenți de protecție, cu efect cicatrizant și r eparator
la nivelul mucoaselor.
Indicații:
Favorizează eliminarea microorganismelor potențial patogene cu localizare genitală.
Calmează iritațiile mucoasei vulvare și ale tegumentului glandului penian, contribuind la
reducerea disconfortului de la acest ni vel (prurit, senzații de usturime, arsuri, etc.).
Poate fi folosită preventiv, în situațiile care favorizează apariția infecțiilor cauzate de
bacterii și ciuperci (piscină, în timpul călătoriilor lungi) și după contactul sexual.
Contribuie la o igienă loca lă adecvată.
Mod de administrare:
Crema Ginosept se administrează cutanat în zonele intime, atât la femei cât și la bărbați,
preferabil dimineața și seara sau după contactul sexual. Înainte de aplicare efectuați toaleta

55

locală. Crema se aplică de la vag in spre anus, în strat subțire și se masează ușor până când
pătrunde în piele.
Durata utilizării este de 6 -18 zile consecutiv.
Pentru păstrarea unei stări generale de sănătate și funcționare optimă a părților intime ale
corpului, a mucoasei vaginale și m enținerea echilibrului pH -ului natural, se recomandă igiena
zilnică corespunzătoare și utilizarea produselor adecvate care ajută la
reducerea semnificativă a reapariției inflamației și a infecțiilor în
zonele intime.
Prosoapele, îmbrăcămintea care vin în c ontact cu zonele de piele
afectată trebuie schimbate zilnic. Aceste măsuri simple vor îmbunătăți
evoluția pozitivă a tratamentului și previn transmiterea infecției la alte
zone de piele de pe corp și la alți oameni.
Precauții:
A nu se folosi în caz de ale rgie la oricare dintre componente. Persoanele
cu fond alergic trebuie să ceară sfatul specialistului și să testeze produsul
înainte de utilizare.
Atenționări :
În cazuri izolate poate apărea senzație ușoară de arsură locală. A nu se aplica intravaginal.
A se pastra la loc uscat si la temperatura mediului ambient.

5.8 Traista ciobanului tinctură
Compoziție:
Extract de traista ciobanului (Bursae pastoris herba) 30%, alcool etilic min. 40%
Indicații: Reduce fluxul menstrual abundent și disconfortul din peri oada menstruației prin
efectul vasoconstrictor uterin și astringent.

56
Reduce disconfortul cauzat de instalarea menopauzei.
Stimulează blând diureza.
Contribuie la reglarea tensiunii arteriale.
Mod de administrare:
Copii peste 12 ani: 20 -25 picături diluate în 150ml apă sau ceai, de 3 ori pe zi, între mese.
Adulți: 30 -40 picături diluate în 150 ml apă sau ceai, de 3 ori pe zi, între mese, pe perioada
sângerării. Dacă este nevoie, pentru un efect mai puternic și de durată, se fac cure de câte 1 -3
luni, urmate de o lună de pauză.
Precauții: Conține alcool etilic
Contraindicații:
Nu este recomandată persoanelor
cărora le este contraindicate consumul de
alcool, copiilor sub 12 ani și în caz de
hipersensibilitate la oricare din ingredientele
produsului. Nu se reco mandă femeilor
însărcinate sau care alăptează datorită unor
efecte de stimulare a contracțiilor uterine și
datorită substanțelor active care trec în laptele
matern și pot modifica gustul laptelui.
Efecte secundare și interacțiuni:
Acest produs se poate uti liza concomitant cu alte medicamente. La dozele recomandate nu au
fost semnalate efecte secundare.

57

5.9 Urinal akut

Urinal Akut contine o componenta activa complet
noua HI -PAC, o forma concentrata de extract din
merisor (Vaccinium macrocarpon), care are un
efect benefic in cazul disconfortului datorat
neasteptatelor si puternicelor episoade acute
cauzate de infectiile urinare.
Cantitatea de extract aferenta dozei zilnice este
echivalenta cu aproximativ 144.000 mg de fructe
proaspete. Tehnologia unica de procesare a
merisorului sub forma extractului Hi -PAC asigura
continutul si calitatea substantei active. Doza
zilnica de Urinal Akut ofera un aport garantat de proantocianidoli, substante cu eficacitate
dovedita stiintific care, in aceasta concentratie sta ndardizata, previn aderarea bacteriilor de
peretii uretrei si ai vezicii urinare, in special a Escherichia coli. Urinal Akut contribuie astfel la
mentinerea sanatatii aparatului urinar si ajuta la desprinderea bacteriilor fixate in peretii tractului
urinar .
Indicatii:
– pentru sanatatea cailor urinare;
– ajuta la prevenirea instalarii bacteriilor in peretii tractului urinar si implicit la desprinderea
bacteriilor fixate;
– contribuie la mentinerea sanatatii aparatului urinar;
– poseda proprietati antioxidan te, prin care apara organismul de efectele nocive ale radicalilor
liberi.

58
Administrare:
Ca supliment alimentar, cate 1 tableta pe zi, luate cu o cantitate suficienta de lichid. Se pot
administra fie amandoua tabletele odata, fie una dimineata si una sear a.
Urinal Akut nu este un inlocuitor al tratamentului cu antibiotice in situatia infectiilor urinare
acute, dar poate fi folosit in paralel cu acestea.
Formă farmaceutică: 10 tablete

59
VI. Studiu de caz
Pacienta, în vârstă de 30 ani, s -s prezent at în farmacie acuzând durerei și presiuni la nivelul
aparatului genital însoțite de usturime la urinare.
Pacient: Bună ziua!
Farmacist: Bună ziua, cu ce vă putem ajuta?
P: Aș dori să mă ajutați cu un tratament pentru infecția urinară pe care cred că o am.
F: Care sunt primele simptome avute?
P: Durere la urinare și usturime
F: Cât de des simțiti nevoia să urinați ?
P: Destul de des
F: Vă hidratați suficient în decursul zilei , consumați lichide?
P: Din păcate nu consum foarte multe lichide.
F: Cantitatea de urină este normal ă?
P: Nu, urinez destul de puțin
F: Ați observat și un aspect diferit al urinii dumneavoastră?
P: Da, este tulbure și cu un miros ciudat.
F: Simțiți și o degradare a stării generale?
P: Da, am avut febră și frisoane și uneori stări de grea ță.
F: Alte modificări ați mai observat?
P: Pe lângă discomfortul la urinare, sunt prezente și mâncărimi în zona intimă și secreția
vaginală are un miros înțepător.
F: Ați urmărit să vedeți ce culoare are secreția respectivă?

60
P. Da, este gălbuie -maronie și de aspect apos.
F: Până în prezent v -ați mai confruntat cu astfel de simptome?
P: Nu, este prima dată.
F: Ați urmat recent tratament cu antibiotice?
P: Da, de câteva zile l -am încheiat.
F: Un probiotic, ați luat în acest timp?
P: Nu, nu știam că este nece sar.
F: Ați consultat vre -un medic pentru această problemă?
P: Încă nu am reușit să merg la un consult de specialitate.
Făcând anamneza pacientei am aflat că, recent a urmat un tratament cu antibiotice, fără a fi
asociat și cu un probiotic, nu consumă sufi ciente lichide pentru o hidratare corespunzătoare și
încă nu a fost la un consult de specialitate pentru a se afla cauza reală a inflamației și a durerilor
pe care le acuză. Pacientei i -a fost recomandat tratament cu:
– Urinal Akut 2x/zi
– Spălături vagina le cu Tantum Rosa și ceai de mușețel
-Antispastic (No Spa 40mg) 3x/zi
-Ginosept cremă, utilizată local, pentru reducerea pruritului, senzației de arsură și usturime.
Să consume multe lichide, iar daca starea acesteia nu se ameliorează în 3 zile să consulte
un medic urolog pentru un consult de specialitate.
P: Vă mulțumesc pentru recomandările făcute, la revedere!
F: Vă dorim multă sănătate, o zi bună!

61

Concluzii
Alături de anumiți factori, în patologia infecțiilor genitale, mai sunt implicați și o serie de
microbi, paraziți și virusuri. Cavitatea vaginală, este un teritoriu propice pentru unii microbi, ca
de exemplu: ”Trichomonas vaginalis”. Factorii generali care favorizează infecțiile sunt: igiena
locală, traumatismele locale sau corpii străini.
Cu toate că, de -a lungul timpului terapeutica cu antibiotice a cunoscut numeroase
progrese, numeroase specii de plante și substanțe active extrase din acestea s -au dovedit că au un
rol adjuvant, în special dacă sunt folosite în fazele incipiente ale afecțiun ilor a paratului genital
feminin . Adesea, efectul lor este mai mult decât adjuvant, astfel că multe dintre afecțiunile
aparatului genital feminin, nu numai că sunt ameliorate, sunt chiar vindicate.
Este vorba de specii de plante c u proprietăț i dezinfectante, bact eriostatic e sau bactericide,
hemostatice ș i calm ante, care se pot administra atât în cura internă (infuzii, dec octuri, tincturi,
comprimate) cât și externă (băi locale, spălături vaginale, instilații). De menț ionat este fapt ul că
anumite ceaiuri conduc la înlăturarea rapidă a unor simptome, d ar unele tratamente naturale
acționeaza î n timp. Tra tamentul cu plante medicinale dă rezultate foarte bune în afecțiunile
ușoare, funcționale sau î n stadiile incipiente ale bolilor.
Vinde carea este un proces de durată î n funcț ie de vechimea bolii, cauzele afecț iunilor etc.
Exista numerosi practicieni ai medicinei naturale care au de monstrat prin studii efectuate în
clinici că bolile pot fi vindecate. Afecț iunile aparatului genital feminin necesită in primul râ nd un
exame n al medicului ginecolog, obstetrician sau de la caz la caz urolog, singurii în masură să
conducă tratamentul.
În acest caz al fitoterapiei apa ratului genital feminin dorim să atragem atenția
practicienelor că există multe al te plante medicinale cu substa nțe active extrase din ele, dar puț in
cunoscute ș i utilizate la noi; î n schimb ele sunt folosite din ce în ce mai mult în țările avansate
economic și științ ific.
Am constatat că multe dintre plantele și produsele cu acț iune dezinfectantă, bactericida
sunt menite să îmbunătățească calitatea vieții femeilor, în numeroasele afecț iuni ale aparatului
genital feminin.

62
Bibliografie

1. Victor Papilian, Anatomia omului , Splanhnologia, vol. II, București, Bic All, 2006
2. Ion Albu, Radu Georgia, Anatomia clinică , ediția a III-a, București, All, 2014
3. Ionel Roșu, Călin Istrate, Monica Silvester, Enciclopedia corpului uman , București,
Corint, 2009
4. Dana Mihai, Victor Georgescu, Medicina în familie. Ghidul complet pentru sănătatea
întregii familii, București, Teora, 2011
5. Lăcrăm ioara Ochiuz, Iuliana Popoviciu, Dumitru Lupuleasa, Terminologie medicală
și farmaceutică , ediția a II -a, Iași, Polirom, 2011
6. Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu, Ruxandra Popescu, Memomed
2012, memorator de farmacologie alopată , vol. I , edi ția 18, București, Editura
Universitară, 2012
7. Dumitru Dobrescu, Simona Negreș, Liliana Dobrescu , Memomed 2012, ghid
farmacoterapic alopat și homeopat , vol. III, ediția 18, București, Editura
Universitară, 2012
8. Ch. Prudhomme, J. -F. D` Ivernois, 1000 de boli pe înțelesul tuturor, vol. I și vol. II,
București, Orizonturi, 2012 traducere: Dr. Cosmin Pop
9. Keith Hopcroft, Vincent Forte, Repertoar de simptome , București, All, 2015,
traducere: Marina Popescu
10. Mirela Adăscăliței, Alina Cârâc , Elena Burlacu, Sănătate c u tratamente naturiste,
București, Reader`s Digest , 2004
11. Valentin Nădășan, Fitoterapie,100 de întrebări și răspunsuri despre plante
medicinale , București, Casa de editură viață și sănătate, 1998
12. Ștefan Mocanu, Dumitru Răducanu, Dumitru Gr. Constantinescu , Plantele
medicinale, tezaur natural în terapeutică, București, Ediura Militară, 1986

63
13. Jethro Kloss, Biblia Naturistului , ediția a II -a, București, Semne, 2007
14. Virgil T. Geiculescu, Bioterapie, rețete medicale fără medicamente
chimioterapice, București, Ed itura științifică și enciclopedică, 1986
15. Ovidiu Bojor, Octavian Popescu, Fitoterapie tradițională și modernă , ediția a V –
a, București, Fiat lux, 2003
16. Ilie Tudor, Mihai Minoiu, Plante medicinale miraculoase din flora României ,
București, Artmed, 2004

64

Siteografie
1. https://fivromania.com/i -de-la-infertilitateii -diagnosticare -infertilitatea –
feminina/7e9259fb262eb2ec0b44c3279976083a/
2. https://vivasanin t.ro/produs/tinerete -pentru -totdeaunacapsule -cu-ulei-din-oenothera/
3. https://www.pcfarm.ro/produs/11002/Sanofem -A–Santo -Raphael
4. https://www.pcfarm.ro/produs/179/DISMENOCALM
5. https://www.pcfarm.ro/produs/10988/Menstrofit -capsule –-Santo -Raphael
6. https://fares.ro/produs/ginosept -g84-ovule/
7. https://fares.ro/produs/normoflux -g82-cps/
8. https://fares.ro/produs/ginosept -cu-plante -medicinale -g93-crema/
9. https://fares.ro/produs/traista -ciobanului -tinctura/
10. https://www.csid.ro/boli -afectiuni/ginecologie/amenoreea -lipsa-menstruatiei -cauze –
diagnostic -si-tratament -15571143
11. https://www.csid.ro/health/sanatate/dismenoree -durerea -menstruala -cauze -diagnostic –
tratament -3869366
12. https://www.medlife.ro/infectii -urinare -cauze -simptome -tratament
13. https://www.csid.ro/boli -afectiuni/ginecologie/leucoreea -scurgere -vaginala -cauze –
simptome -si-tratament -15570504
14. https://www.csid.ro/health/sanata te/candida -cauze -simptome -si-remedii -naturale –
11895898
15. https://www.medlife.ro/candidoza -cauze -simptome -tratament

65
16. https://www.medlife.ro/infectii -urinare -cauze -simptome -tratament
17. http://www.cdt -babes.ro/articole/infectie -urinara.php
18. https://www.csid.ro/he alth/sanatate/infectie -urinara -greseli -frecvente -simptome -si-
tratament -12384473
19. https://www.vivasanwebshop.eu/Mineral -and-Vitamin -complexes/Forever -Young –
with-evening -primrose -oil-60-caps. -43g-Vivasan
20. https://comenzi.farmaciatei.ro/farmacie/urologie/dezinfectante_urinare/urinal_akut_id
elyn_10_tablete_walmark -p10017051