SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR [620110]

1
UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
FACULTATEA DE LITERE
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR
ȘI PREȘCOLAR

BASMUL
VALORIFICAREA DIDACTICĂ LA GRĂDINIȚĂ

Coordonator științific:
Lect.univ.dr. MARTA ALBU

Absolvent: [anonimizat] 2019

2

CUPRINS

Introducere ……………………………………………………………………………………3
Cap. I Basmul prezentare generală ………………………………………………………… 8
I 1. Def. Speciei ………………………………………………………………………….. 8
I.2. Teme ………………………………………………………………………………….9
I.3. Motive …………………………………………………………………………………10
I.4. Dimensiuni ale fantasticului ………………………………………………………….11
I.5. Tipologie ………………………………………………………………………………..16
I.6. Personaje ………………………………………………………………………………..23

Cap. II Valori instructiv – educative ale basmelor.
Aborda rea textului epic în î nv. P reșcolar …………………………………………………..29
Cap.III Proiectul de cercetare ……………………………………………………………………45
III.1 Ob. Cercetă rii………………………………………………………………………………..46
III.2 Ipoteze ………………………………………………………………………………………..47
III.3 Esantionul de subiecț i……………………………………………………………………….48
III.4 Desf. Cercetă rii……………………………………………………………………………….49
III.5 Interpretarea rezultatelor ……………………………………………………………………80

Concluzii …………………………………………………………………………………………..81
Bibliografie ………………………………………………………………………………………82

3

Introducere

„La masa vremii s -au zdrobit grămadă
grăunțele atâtor ani trecuți.
Uitate au fost poveștile în ladă,
cu Feți, cu zmei, cu năzdrăvanii iuți.
Dar este dat – nevoie nu -i să stărui
cu voi, cu toți, din nou să ne -ntâlnim,
când un copil în viața fiecărui
ne-ndeamnă -n basm din nou să poposim”
(T. Constantin, Sfat cu făpturile basmului )1

În contemporaneitate, valorile culturale, comportamentele, relațiile dintre oameni se înnoiesc,
se modelează, se completează, se ș terg ori se îmbogățesc concepte etice tradiționale. Basmul, prin
forma și tonul lui familiar, lipsit de emfază, îi captivează pe ascultători, îi face să simtă exact ce se
potrivește cu viața lor reală, trag învățături, creează asocieri care îi ajută să – și dezlege nedumeririle.
Am abordat acest subiect foarte puțin dezbătut în literatura de specialitate, fiind puțin
reprezentat prin exemple la toate nivelele: preșcolar, școlar, liceal, deși din cele mai vechi timpuri,
basmul a încântat copilăria atâtor ge nerații. Asimilarea unor reguli sau norme morale se poate lesne
realiza prin intermediul basmului, al povestirilor și poveștilor. Modelele oferite prin intermediul
personajelor îndrăgite de copii vor ghida nu numai imaginația copiilor, ci și comportamentul lor
moral. Educația morală prin basm a copiilor este nu numai posibilă ci și necesară. Moravuri și
năravuri, temperamente și caractere, sentimente de iubire și ură, conflicte sociale, ei le percep din
atmosfera basmului.
S-a pus problema fantasticului pe care îl conține basmul, susținându -se că i -ar îndepărta pe
copii de problemele realității și că ar avea influență negativă asupra cititorilor și ascultătorilor.

1 Xxx Antologie de texte literare pentru grădiniță , p. 232.

4
S-a pus problema fantasticului pe care îl conține basmul, susținându -se că i -ar îndepărta p e
copii de problemele realității și că ar avea influență negativă asupra cititorilor și ascultătorilor.
S-a pus problema fantasticului pe care îl conține basmul, susținându -se că i -ar îndepărta pe
copii de problemele realității și că ar avea influență neg ativă asupra cititorilor și ascultătorilor.
Datorită acestei concepții greșite, susținătorii ei au căutat să elimine pentru o bună perioadă
de timp basmele din programele și manualele școlare, încercare ce nu a reușit în totalitate și doar
pentru o scurtă vreme. Cu o claritate care nu -și găsește per eche în alt gen al artei narative, basmele
dezvăluie ceea ce sunt, de fapt, în adâncul lor, personajele principale. Copiilor le este oferită o formă
accesibilă de cunoaștere a oamenilor, care -i poate ajuta foarte mult să -și dezvolte sentimentul
dreptății ș i al nedreptății.
Este bine cunoscut faptul că îmbinarea realului cu fantasticul încântă pe copii și răspunde
visului și imaginației lor atât de active. Cine privește un basm doar ca pe un produs subiectiv al
fanteziei, bun doar pentru adormit copiii sau să le umple timpul, nu va putea crea niciodată acea
atmosferă de care are nevoie ca să poată respira sufletește.
Fantasticul din basme, este o extensiune a realului, reprezentând de fapt, o expresie a celor
mai puternice năzuințe ale poporului. Copii iub esc și ascultă cu plăcere basmele pentru că ele răspund
necesității de a ști, de a cunoaște, de a înțelege cum se împlinesc năzuințele spre mai bun, spre frumos.
Arhitectura rigidă a basmului prin împărțirea personajelor în două grupe distincte, totdeauna în luptă,
pune în evidență principiul său etic: victoria inevitabilă a binelui asupra răului. Acest principiul moral
i-a hărăzit o viață eternă.
Acțiunea basmului plină de întâmplări neașteptate îl câștigă pe copil din prima clipă. Întâlnim
aici o școală a înaltelor sentimente omenești. Copilul care ascultă un basm trăiește cu intensitate nu
numai momentele acțiunii, ci și sentimentele care animă pe eroii povestirii. Simpatia și compasiunea
pentru cei ce suferă, entuziasmul pentru îndrăzneala vitejilor, m ulțumirea și bucuria pentru victoria
lor, sunt numai câteva din simțămintele pe care le naște basmul în sufletele celor mici.
Lectura basmelor trebuie valorificată de cei care -i îndrumă pe copii. Din păcate, trebuie să
recunoaștem, cu toate că faptul este departe de a ne bucura, că interesul copiilor pentru literatură a
atins cote inferioare îngrijorătoare. Preșcolarul sau școlarul mic nu mai gustă fabula infantilă căci nu
o mai cunoaște. Cum posibilitățile de alegere ale copilului modern sunt mult mai num eroase decât
cele stabilite prin conversația tradițională, el se îndreaptă către forme de divertisment care îi oferă o
pseudoinstrucție, căci sunt constituite din elemente pe care le -am putea numi în parte „gata

5
mestecate”, sau facile sau lipsite de mesaj. Atâta vreme cât va putea vedea la televizor desene
animate, fermecătoare, el nu va mai manifesta interes pentru basmul narat sau citit. Principalul reproș
care poate fi adus unor astfel de mijloace și instrumente de educație este că ele îl pot înșela pe
destinatarul lor asupra calității reale ale literaturii și în special ale basmului, anume cunoașterea
sensului profund al vieții, fapt care este semnificativ pentru copil, la nivelul fiecărei etape de
dezvoltare. Părinții, educatoarele, învățătorii, profeso rii pot urmări și studia influența pe care o au
basmele asupra profilului intelectual și moral al copilului.
Acest lucru mi l -am propus și eu în lucrarea de față, cu atât mai mult, cu cât mediul rural în
care-mi desfășor activitatea oferă prea puține posi bilități de lectură copiilor, ai căror părinți sunt
antrenați în munca asiduă pentru a -și asigura existența. Am dorit ca la școală, prin intermediul
literaturii, al basmului, în primul rând, să contribui la educarea copiilor.
Dacă vrem să le oferim o educ ație potrivită vârstei copiilor, inclusiv celor cuprinși în școala
primară, să le oferim frumusețea basmelor și a legendelor. Ele reprezintă un tezaur de înțelepciune
și de fantezie. Setea de imagini a copiilor este nepotolită. Dacă vrem să nu -i obosim pe copii din
punct de vedere intelectual, ci să protejăm capacitatea lor de asimilare, trebuie să le dăm posibilitatea
de a recepta imagini autentice ale fanteziei.
Pentru părinți și educatori, se impune sarcina de a se ocupa cu o nouă înțelegere de această
lume de imagini, căci copiilor le poate fi transmis, într -un mod plin de viață, numai ceva de al cărui
adevăr sunt ei înșiși convinși.
Un critic și estetician italian, Benedetto Groce (1866 – 1952) afirmă că micii cititori preferă
cărți mediocre, întrucât ei nu ar avea capacitatea de a înțelege specificul literaturii ca artă, fiind
impresionați, în primul rând, de ceea ce numim „aventură”, adică de acțiuni palpitante, ciocniri
războinice, etc. Criticul italian amintit exemplifica prin povestirile lui Edmondo de Amicis, îndrăgit
de copii dar lipsit de valențe artistice.
Dimpotrivă, Anatole France (1844 -1924) își exprimă încrederea în spirit ul critic al copiilor
care resping scrierile lipsite de fantezie și pe cele vădit moralizatoare.
Însă, copii de astăzi precum și cei dintodeauna, citesc opera precum Cuore și romane
aparținând lui Jules Verne, chiar dacă unii critici le contestă valoarea, În voianul părerilor
contradictorii privind această Cenușăreasă a marii literaturi, e bine să ne conducem după judecata
sănătoasă a lui Mihail Sadoveanul, potrivit căreia o carte penrtu copii, ca să fie bună, trebuie să
rămână bună și când copilul ajunge om.

6
Cealaltă problemă – a incapacității copiilor de a recepta valorile estetice, întrucât ei nu au
experiență și educație, este o judecată adevărată. Copii posedă întâi calități native, apoi își modelează
gustul estetic prin citit și educație.
Copilul are un nivel scăzut de înțelegere a operei literare, dar pe măsura dezvoltării sale
psihice, el devine tot mai receptiv la adevăratele valori estetice. Din naștere, copilul este dotat cu
multă fantezie și capacitate imaginativă.
Cu ajutorul fanteziei, copilu l transformă realitatea într -o lume plină de farmec. Tot datorită
ei, el are și o capacitate de a visa, de a iluziona și de a conferii lumii încojurătoare o aură pe măsura
dorințelor lui.
Datorită capacității copilului de a intra în pielea personajelor, d e a se identifica de obicei cu
eroii cărților citite, el îndrăgește tocmai eroii memorabili din aceste opere.
Referindu -ne, în continuare, la sfera literaturii pentru copii, vom consemna faptul că și aici părerile
sunt împărțite: unii includ aici toate op erele accesibile copiilor, alții numai pe acelea scrise anume
pentru cei mici.
Literatura poate juca un rol deosebit în procesul educării copiilor în spiritul binelui,
adevărului și dreptății în formarea unor atitudini pozitive cum sunt cinstea, curajul, spiritul de
sacrificiul, demnitatea, atitudinea înaintată față de muncă, în coturarea și cultivarea patrimoniului.
Literatura pentru copii nu este ceva rupt de literatura generală, nici nu este destinată numai copiilor,
din contră, ea face parte integrantă din aceasta și, când este literatură bună este citită cu plăcere la
toate vârstele.
Literatura pentru copii este artă a cuvântului, pentru că ne înfățișează viața prin imagini
artistice. Ea nu copiază viața, ci o recrează cu ajutorul fanteziei. Limbajul operei literare este artistic
colorat. Cine scrie pentru copii, înseamnă a scrie ca pentru oameni mari. Personajele cărților, limbajul
specific, epicul dens, conflictul împins spre senzațional, deznodământul fericit sunt câteva modalități
de oglindire a vi eții reale prin transfigurare artistică.
Fondul de aur al literaturii pentru copii l -au format producțiile populare în proză sau în
versuri: basmele, poveștile, povestirile, snoavele, doinele, proverbele, zicătorile, cântecele de leagăn
etc. Creația popul ară a constituit o permanentă sursă de inspirație prin frumusețea și expresivitatea
limbajului. Sentimentul de admirație față de creațiile populare, îl simte copilul în clipa în care
începem să depănăm firul unui basm sau al unei legende, îl simte din cânt ecul duios al mamei, din
proverbele și zicători, din ghicitori sau din doine. Marele nostru poet Vasile Alecsandri spunea că

7
aceste creații sunt „pietre scumpe în sânul poporului, de aceea ele trebuie căutate și ferite de noianul
timpului și al uitării”.2
Marele învățat Simion Mehedinți spunea: „Copii și tineri, suiți cât mai des pe potecile
munților, ascultați Miorița. Trageți cu urechea la doinele care se aud din desișul codrilor și veți
înțelege ce comoară de simțiri se ascunde în sufletul poporului nost ru”.3
Literatura noastră populară, este una din cele mai bogate și mai frumoase din lume, originile
ei pierzându -se în vremurile îndepărtate ale istoriei, transmițându -se din generație în generație pe
cale orală, fiind strâns legată de istoria poporului ro mân.
Prin intermediul producțiilor populare, copiii cunosc năzuințele, aspirațiile, spiritualitatea,
optimismul poporului nostru și condamnarea nedreptății. Aceste producții populare au constituit o
puternică sursă de inspirație pentru literatura cultă
În folclorul românesc, un loc însemnat îl ocupă poveștile sau basmele. Basmul este cea mai
vastă și cea mai răspândită creație populară, fiind totodată și cea mai îndrăgită specie din folclor.
Tema generală a basmului este lupta dintre forțele binelui și cele ale răului. Poporul a introdus
în basme expresia dorinței sale de libertate, de dreptate, de bine și frumos, de viață mai ușoară și mai
demnă. Aceste năzuințe generale ale omenirii fac ca întotdeauna binele să învingă răul, ca săracul și
omul în sufe rință să învingă greutățile vieții, ca adevărul să iasă la iveală.
Tema generală a basmului se materializează adesea în conflictul cauzat de inegalitățile
sociale, în contrastul dintre bogăție și sărăcie, hărnicie și lene, modestie și îngânfare, curaj și lașitate,
cinste și viclenie, adevăr și minciună, bunătate și răutate.
Basmul își trăiește și astăzi pretutindeni încă „tinerețea fără bătrânețe” chiar dacă dezvoltarea
științei și tehnicii i -au restrâns de mult viața ca povestire orală, viața lui ca una dintre cele mai vehi
și mai iubite specii ale literaturii universale, este departe de a se apropia de sfârșit.
Iubitori ai basmelor nu sunt numai copiii sau cercetătorii științifici ai trecutului și prezentului,
ci și oameni de înaltă cultură: poeți, proz atori, pictori, sculptori, muzicieni. Mulți dintre ei își găsesc
izvoare de inspirație în tezaurul nesecat al basmului.

2 Alecsandri , Vasile –Opere , vol I E . D. P., București , 1990 , p 7
3 Cf Andrău , Ioan –Elementele teoriei literare , Ed. Dacia , Cluj- Napoca , 1986 , p 106

8

CAPITOLUL.I.

I.1 Definiția basmului

„basmul este o operă de creație literară, cu o geneză specială, o oglindire, în orice caz, a vieții, în
moduri fabuloase; prin urmare, supunerea lui la analiza critică este nu numai posibilă, ci și
obligatorie, din ea decurgând atât adevăruri estetice, cât și observații de ordin structural folcloric”.4
De asemenea, Călinescu exemplifică geneza basmului astfel: o persoană povestește unei alte
persoane o istorisire, fie dintr -o carte, fie din auzite. Această a doua persoană, povestește și ea la
rândul său aceeași poveste altor persoane, însă, adăugând elemente noi de fiecare dată. Și tot aș a,
povestea ajunge de la un om la altul, uneori schimbându -se definitiv. În cele mai multe cazuri, prima
variantă care a fost povestită este total diferită față de variantele care iau naștere din ea, în diferite
regiuni ale țării.5
George Călinescu vorbeș te, în cartea lui, și despre „contaminație”, fiind vorba despre basmele
care sunt influențate de alte basme sau, și mai mult, contopirea unor fragmente din basme.6 Autorul
susține că: „basmul este un gen vast, depășind cu mult romanul, fiind mitologie, eti că, știință,
observație morală. Caracteristica lui este că eroii nu sunt numai oameni, ci și anume ființe himerice,
animale. Și fabulele vorbesc de animale, dar acestea sunt simple măști pentru felurite tipuri
misterioase. Ele comunică cu omul, dar nu sunt oameni. Când dintr -o narațiune lipsesc acești eroi
himerici, nu avem de -a face cu un basm.” 7 O primă operație în analiza basmului este, deci, de a
determina și caracteriza protagoniștii specifici.
„Povestea” este definită în Dicționarul explicativ al li mbii române8 ca: „specie a epicii
(populare) în proză, în care se relatează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare în luptă
cu personaje nefaste și în care elementele pozitive triumfă.”

4 George Călinescu, 2006, p.5.
5 Ibidem, p. 6.
6 Ibidem.
7 Ibidem, p.7.
8 Dicționarul explicativ al limbii române , 2016, p. 729.

9
De asemenea, în dicționar găsim și un sinonim: basmul.
Consultând Dicționarul literaturii române de la origini până la 19009 descoperim basmul
definit ca: „o specie a epicii populare în proză, bazată în genere pe elementul fantastic, simbolizând
lupta dintre bine și rău și biruința finală a binelui. În popor es te cunoscut pe o arie largă sub denumirea
de poveste”.

Cei doi termeni sinonimi, basm și poveste, se folosesc în medii diferite: în rândul creatorilor
(în mediul folcloric) se folosește povestea, iar termenul de basm este utilizat de cercetători.10
Basmu l a început să trezească interes odată cu publicarea colecției fraților Wilhelm și Jacob
Grimm : Kinder und Hausmärchen ( Povești despre copii și despre casă) care a fost tipărită între anii
1812 -1815.

I.2 Tema basmului

De-a lungul timpului au existat mulți care au dezbătut acest subiect al temei basmului, însă
cei care și -au axat studiile pe acest concept erau formaliștii ruși. Pe lângă aceștia, îl avem în vedere
pe Northrope Frye, un adept al criticii noi.
Jean-Pierre Richard, un renumit critic franc ez, susține că tema unui basm este element
definitoriu al acestei opere. El concepe tema drept „…un principiu concret de organizare, ca o schemă
sau un obiect fix, în jurul căruia are tendința să se constituie și să se dezvolte o lume”.11
Northrope Frye privește tema ca pe un răspuns la întrebarea: Ce semnificație sau ce înțeles
are basmul x pentru cititori?
Mergând pe ideea lui Frye, putem concluziona că tema nu este, deci, o schemă, ci o forță
nespusă, nescrisă, dar care se face simțită pe tot parcursu l poveștii. Pe lângă temă se formează
întreaga poveste.
Ca în orice altă operă, și în basm regăsim atât teme generale, cât și teme particulare. O temă
generală este o temă principală, fundamentală, care unește toate elementele basmului, conferindu -i
acest uia unitate.

9 Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900 , 1979, p. 82.
10 Octav Păun; Silviu Angelescu, 1989, p.26.
11 Jean -Pierre Richard, 1972, apud Gheorghe Vrabie, Proza populară românească , p.50.

10
Temele secundare ilustrează tema principală folosindu -se de detalii. Cele mai multe dintre
acestea sunt reflecții ale moralității povestitorului și exprimă modul de gândire al acestuia.
În basme regăsim teme tradiționale, așadar permanente și universale. Aceste teme au ceva
particular față de cele ale literaturii scrise și anume faptul că sunt itinerante, ele circulând în mai
multe locuri, cu limite definite.
De asemenea, temele istorice sunt printre cele care se regăsesc în basm, fiind foa rte frecvente.
Împreună cu aceste teme, povestitorii prezintă și teme actuale, care adesea devin înfățișări
reactualizate ale temelor istorice. În cadrul basmelor cu teme actuale, episoadele au un conținut nou.
Așadar, tematica basmului se află în legătu ră directă cu societatea, evoluția basmului fiind
strâns legată de aceasta.
Proza folclorică exprimă și ea aspecte ale vieții, cum ar fi: iubirea, ura, gelozia, răutatea și
bunătatea, perfidia și invidia. Temele pot fi: didactico – moralizatoare, legendar – mitologice,
umoristice, absurde.12
Gheorghe Vrabie consideră necesară o distincție între cele două concepte de temă și idee:
„Dacă tema exprimă un aspect al vieții, ideea reprezintă atitudinea povestitorului față de materie. Iar
dacă tema e o cută mai ta inică a subiectului, ascunsă în substratul fabulos al acțiunii, ideea capătă
relevanță.”13
De obicei, basmul prezintă forme infinite, care variază în funcție de perspectiva și sfera de
cunoaștere a autorului. Tema fundamentală, însă, rămâne neschimbată, id eile fiind cele care se
schimbă. Ele sunt cele care impun o nouă ordine și aduc aspecte noi unor episoade.

I.3.Motive

Dintre motivele frecvent întalnite în basm s -ar putea enumera:
– Existența umană limitată în timp (“Tinerețe fără bătranețe și viață fără de moarte”);
– Paternitatea (“Ion Făt -Frumos”);
– Mama vitregă (“Fata babei și fata mosneagului”, “Naramza cea frumoasă”, “Cerbulețul”,
“Albă -ca-Zăpada”, “Cenușăreasa”);
– Eliberarea astrelor (“Drăgan Cenușă”);

12 Gheorghe Vrabie, 1986, p. 52.
13 Gheorghe Vrabie, 1986, p. 52.

11
– Împlinirea unui legămant, a unei meniri (“Ursitori le”, “Frumoasa cea adormită”);
– Iubirea (“Cerbulețul”, “Fata din Dafin”).
Mesajul fundamental al basmului este victoria binelui asupra răului:”Petrecerile și chefurile ținură
trei săptămâni, după legea domnilor ș -a-mpăraților. În mijlocul veseliei, mireasa și fratele ei se rugară
de iertarea roabei viclene, că destulă pedeapsă era pentru ea să -și vază ielele rupte și să stea la –
nchisoare…” Pedepsirea roabei necinstite,rele, ambițioase, crude este pe masura faptelor sale.
Așezarea într -o puternică antiteză a valorilor binelui și ale răului oferă modele de ținută morală,
contribuie la crearea unei atmosfere pline de optimism.
Subiectul basmului se organizează gradat, cu ajutorul repetiției. Astfel, încercările la care este supus
personajul principal sunt, de ob icei, trei, șapte, nouă etc., fiecare de o dificultate sporită și
evidențiindu -i o nouă trăsătură. Prin folosirea repetiției se realizează și o încetinire a ritmului acțiunii,
lăsând timp pentru reflecție

I.4.Dimensiuni ale fantasticului

În basmul fantastic, îmbinarea elementelor de construcție este foarte diversă și bogată, deși
poate părea schematică. Basmul a fost scos din compartimentul speciei lui, așezat fiind în rândul
operelor literare, cum ar fi romanul, cu care a avut mereu tendința să fie asemuit. Acest lucru se
datorează tocmai efectuării unei analize a elementelor principale ale basmului, ca tema, subiectul și
personajele.14
Basmul este una dintre cele mai iubite categorii ale prozei folclorice, întrucât dezvoltă teme
care își au rădăcin ile în societate și viață. Astfel, basmul nu este doar o poveste cu balauri, zâne și
zmei, el este oglindirea realității, iar în substanța sa întâlnim situații ale vieții.
Și povestitorii anonimi, la fel ca autorii literaturii, prezintă aceleași idei și s entimente prezente
în temele literaturii scrise.
În basmul ca poezie a dorințelor materne, tradiția folclorică prezintă câteva scheme de
construcție a basmului, astfel încât acesta să fie înțeles ca atare: nașterea neobișnuită a eroului; ca să –
și dovedea scă înțelepciunea, acesta este supus unor încercări; ajutoarele care îi ies în cale; obiecte

14Gheorghe Vrabie, 1986, p. 49.

12
magice; metamorfoze; lupte neobișnuite; căderea lui în luptă; victoria lui; toate conduc la triumful
binelui asupra răului.15
Acțiunea basmului devine extraordinară datorită nașterii nefirești a eroului, pentru că doar un
Făt-Frumos născut din boabă de piper, din frunză, pește, piatră sau chiar din animal este făcut să ducă
la bun sfârșit atâtea fapte ieșite din comun (lupte cu zmei și alte ființe de pe celălalt tărâm, salvarea
lumii sau fetelor de împărat și alte sarcini imposibile de dus la capăt de un personaj normal

15 Ibidem, p. 56.

13

Există numeroase basme care prezintă cititorilor pagini de erotism tardiv.16 Aceste pagini
oferă cititorilor imagini în care muritorii de rând (împărați sau pustnici) fac eforturi nemăsurate
pentru a avea un copil, dar această dorință le este îndeplinită doar printr -o minune. De exemp lu, într –
un basm românesc ni se arată imaginea Edenului, a paradisului pierdut, unde se află o femeie. Această
femeie își dorea un copil, iar, ca prin minune, aude un glas care îi spune că mâncând dintr -un măr va
rămâne însărcinată și așa se și întâmplă.
Într-un alt basm, Povestea lui Frunză, fata care stătea la fereastră, fiind singură și închisă în
casă să nu i se întâmple ceva rău, ia o frunză care era lipită de geam și o înghite. Acest lucru duce la
izgonirea ei de acasă, fiindcă rămăsese însărcinată. Ea naște copilul într -o pădure și îi pune numele
de Frunză.
În proza folclorică românească întâlnim și cazul copilului născut din lemn. Aici este vorba
despre doi bătrâni, o babă și un moș, care își doreau cu ardoare un copil. Din dorința foarte mare de
a avea un copil, cei doi fac un leagăn dintr -o bucată de lemn de tei, pe care baba începe s -o legene.
Tot legănând, dintr -o dată, se aude un plânset de copil, astfel, descoperind în locul bucății de lemn
un băiețel frumos și mândru.
Un alt mod miraculos de naștere a copiilor este acela prin semințe. Cel mai des întâlnit este
bobul de piper. Având forma lui rontundă și fiind mic, acesta dă prilejul povestitorului să nareze
evenimente imposibile cu alte semințe (de porumb, de dovleac). El ne prezintă o împără teasă, care,
ajunsă săracă, mătură casa și găsește pe jos un bob de piper pe care vrea să -l pună pe masă, dar,
fiind rotund, nu stă de niciun fel și atunci se hotărăște să -l înghită ( „Ian stăi tu, că te -oi lua în
gură, că de -aici știu că nu -i mai putea sări jos”) și cum îl înghite, rămâne însărcinată( „au purces
îngreunată”).17
Tot așa de miraculos se nasc copiii în basm și din ființe ca: vacă, oaie, pește, iapă. Cea mai
frecventă este nașterea eroului din pește. Așadar, după ce împăratul și soția lui au făcut tot ce era
posibil pentru a avea un copil, împărăteasa visează într -o noapte că mâncând pește va avea un copil.
Împăratul, auzind acestea, se duce la pârâu și prinde un pește de aur din care, mâncând și stăpâna și

16 Ibidem.
17 Gheorghe Vrabie, 1986, p. 56.

14
roaba, nasc doi fii ( „ …a mândoi aveau pe vino -ncoa, vorba lor era cu lipiciu și amândoi erau voinici
nevoie mare”).18
Cu totul ieșit din comun, copiii iau naștere și prin simpla privire. Fata, stând la geam și văzând
un tânăr fecior care se uită atent în ochii ei, rămâne însărcina tă.
O altă temă majoră a basmului fantastic este dragostea. În legătură cu această temă,
cercetătorii își exprimă păreri diferite. Pentru unii, basmele ar fi „o poezie despre femei”, iar pentru
alții, dragostea nu ar avea niciun rol în basme. Totuși, drag ostea constituie sarea și piperul oricărui
basm.19
Dragostea poate fi văzută, însă, ca un pretext pentru eroul care trebuie să își demonstreze
vitejia. În cele mai multe cazuri, dragostea este cea care îl face pe personajul principal să parcurgă
atâtea dru muri, să depășească toate obstacolele și să treacă toate probele, astfel încât să -și poată
demonstra condiția superioară, de erou.
Lumea basmului este stăpânită de o idee des întâlnită: găsirea unui soț sau a unei soții,
aducerea pe lume a unui copil și î ntemeierea unei familii. De asemenea, basmul impresionează
cititorul și prin drame: a fetei izgonite de acasă, a soției nevoite să -și părăsească locuința și să nască
în pustietate, a soțului care rămâne singur.
O temă veche este logodnicul sau logodnica -animal. Trăsături ale acestei teme pot fi văzute
și în basmul antic despre Amor și Psyche (Apuleius). Logodnica poate fi turturică, bufniță sau
broască, iar logodnicul porc.
Așadar, într -un basm îl întâlnim pe fiul de împărat care privește drept în ochii b roaștei și simte
fiorii dragostei, vrea să plece de lângă ea, dar ceva îl ține în loc și nici picioarele nu și le poate mișca.
Altă variantă a temei, care are drept eroină o turturică, ne prezintă fiul de împărat care încearcă s -o
vâneze, dar inima nu -l lasă. Tot așa întâlnim logodnica bufniță, care se agață cu ghiarele de spinarea
fiului de împărat și nu -i mai dă pace. În drumul lui către casă, descoperă că alte bufnițe se țin după
el, despre care autorul ne spune că făceau parte din alaiul de nuntă. Într -un alt basm, se întâmplă
același lucru, dar cu un alai de porci, în acest caz logodnicul -animal este chiar fiul de împărat, iar
eroina, fiică de împărat.20

18 Petre Ispirescu, II, 241, apud Gheorghe Vrabie, Proza populară românească, p.58.
19 Gheorghe Vrabie, 1986, p.61.
20 Gheorghe Vrabie, 1986, p.61.

15
Tema dragostei dintre fiul de împărat și găinăreasă este cea care înfățișează iubirea dintre o
ființă săracă, umilă și o alta ideală, de rang înalt sau clasă superioară. În literatura populară
românească il avem pe Făt -Frumos cu părul de aur, care este un alter ego masculin al Cenușăresei.
Acesta este slugă la grădinăria împărăției și ajunge să se căsăto rească cu fata de împărat.
Dragostea dintre frați este o altă temă des întâlnită în basmul fantastic; este întâlnită în basme
românești cu titluri ca: Afin -Dafin, Măr -Păr, Busuioc și Siminoc. Acestea sugerează un destin
comun.21
Într-un basm întâlnim pov estea a doi copii născuți în același timp (cele două mame, una
împărăteasă, alta bucătăreasă, mănâncă amândouă din aceeași coajă de măr). Odată născuți, cei doi
copii devin frați de cruce și seamănă foarte bine din punct de vedere fizic, încât părinții le pun semne
ca să -i deosebească. Din acest motiv, fiul de împărat pleacă în lume și după lupte crunte și încercări
la care este supus, moare. Celălalt, plecând în căutarea lui, obligă vrăjitoarele să -l învie. Tot în
asemenea basme, fratele din urmă dorește s ă o însănătoșească pe soția celuilalt, care zăcea la pat.
Intrând în camera ei, este bănuit de incest și înșelăciune și este transformat în stană de piatră. Ca să –
l readucă la viață, celălalt frate își taie copilul și cu sângele lui învie pe fratele său pi etrificat.22
Visul constituie o altă latură fundamentală a prozei fantastice, pentru că basmul este, pe lângă
poezie a dragostei, și poezie a visului. Toți eroii basmului sunt într -o puternică legătură cu visul și
cu dragostea. Din acest motiv, Bogdan Petr iceicu Hasdeu a socotit basmul ca avându -și originea în
somn și starea de vis.23
În basmul Țugulea – fiul uncheașului și al mătușii, eroului căruia îi fusese hărăzit să fie olog,
are într -o noapte un vis în care o zână îi prezice că va deveni împărat și va putea să meargă din nou.
Astfel, ne putem imagina ce bucurie a simțit eroul și cu ce patos și voință și -a parcurs propriul drum
spre destinul fericit pe care avea să -l întâlnească.24
Visul are, totodată, și rolul de a dezlega un mister, o situație din care , prin alte mijloace, eroii
nu pot ieși. Astfel, în Omul de piatră ( sau Afin și Dafin), prezentat mai înainte, soluția pentru învierea
fratelui împietrit apare într -un vis. Dafin Împărat visează o femeie cu veșminte albe care îi spune că
trebuie să -și tai e copilul și să ungă cu sângele lui pe fratele cel împietrit, ca acesta să învie.

21 Ibidem, p.70.
22 Ibidem.
23 Gheorghe Vrabie, 1986, p.73.
24 Petre Ispirescu, 1984, p. 240.

16
I.5.Tipologie
Cercetător pasionat și stăruitor al folclorului, Adolf Schullerus, a ajuns să cunoască în
profunzime cultura populară românească și s -o prețuiască chiar în comparație cu producțiile
spirituale ale propriei etnii.
Fascinat îndeosebi de basmul românesc, din repertoriul căruia a făcut și culegeri personale,
Adolf Schullerus l -a înfățișat într -o ademenitoare perspectivă în lucrarea Cartea poveștilor din
Transilvania și în diverse alte studii. Conștient ca nimeni altul dintre străini de interesul științific, de
valoarea artistică și de originalitatea tematico -stilistică a materialului românesc, Adolf Schullerus și –
a asumat sarcina de a -l face cunoscut lumii, prin intermediul unui registru al tipurilor de basme,
delimitate și notate după modelul sistemului celebr u propus de Antti Aarne.
Catalogul tipologic al lui Adolf Schullerus reprezintă cea mai ambițioasă tentativă de
cuprindere a întregului material al prozei epice românești și a rămas, din nefericire, nedepășită până
astăzi, în ce privește basmul, chiar dac ă s-a lucrat, la un moment dat, la o tipologie propriu -zisă a
speciei sub auspicii academice.
Încercarea de a le clasifica poate fi doar una temporară, deoarece el nu poate avea pretenția
de a fi epuizat totul având în vedere răspândirea foarte diversă a materialului din diferite publicații.
În păturile largi ale populației rurale românești basmul reprezintă adevărata valoare ca povestire și
divertisment, el slujește eficient și la impunerea unor principii morale. de aici și prospețimea și
păstrarea caract erului originar al poveștilor culese din Moldova sau Transilvania.
Pe la mijlocul secolului al XIX -lea atracția pentru consemnarea poveștilor nu s -a bazat pe
considerente ștințifico -folcloristice, ci fie cum a fost la Creangă, Ispirescu, Slavici și alții pe unele
criterii estetico – educative, fie pe interese comerciale.
După clasificarea făcută de Adolf Schullerus, basmul românesc poate fi :
1. Basme cu animale:
-basme cu animalele pădurii
-basme cu animalele pădurii și animalele domestice
-basme cu omul și animalele pădurii
-basme cu animalele de casă
-basme cu păsări
-basme cu pești
-basme cu alte animale.

17
2. Basmele propriu -zise:
-basme cu vrăjitori
-basme legende
-basme nuvelistice
-basme despre dracul(uriașul) cel prost
3. Snoave:
-snoave despre fraieri
-snoave despre soți
-snoave despre preoți
Mitul redă credința oamenilor referitoare la geneza și esența lumii, la realitatea superioară,
absolută. Această realitate absolută, sau reprezentarea ei în mintea omului arhaic, constituia
elementul sacru.
Conform opiniei lui Mircea Eliade, mitul redă o istorie sacră, el dezvăluie sacralitatea
înfăptuirilor zeilor sau eroilor mitici. Deci mitul ar fi o “irupție a sacrului în profan”. Mitul și ritualul
erau secrete păzite cu strășnicie. Numai inițiații puteau să le cunoască. Inițiatul conferea sacralitate
tuturor activităților și evenimentelor din viața sa. Rezultă deci ca ritul este o “dramatizare” a mitului.
Filologul V. I. Propp, încercând să găsească originile basmului fantastic, ajunge la aceeași concluzie
susținând ca în timpul ritualului de inițiere neofitului i se povestea chiar mitul tribului.
Desprinzându -se de ritual, mitul, al cărui caracter sacru slabește și în cele din urmă se pierde,
pornește pe un drum de desacralizare și demitizare, un drum de creație profan -artistica, la capătul
căruia se află basmul.
Ritualul inițierii este un ritual universal. Nu exista religie “primitivă” sau “superioară”, în
care să nu găsim într -o formă sau alta Inițierea. Este un ritual ocult și de aceea se cunoaște puțin din
semnificația și modul său de desfășurare. Inițierea este “drumul” pe care îl parcurge subiectul de la
starea de profan la starea de inițiat, este totalitatea încercărilor și obstacolelor, fizice și morale, pe
care neofitul trebuie să le depăsească.
Drumul lui Harap Alb trece prin mai multe trept e de inițiere, reprezentate alegoric în basm
prin cele trei încercări la care e supus eroul de către omul spân (obținerea salatei din grădina ursului,
a cerbului de aur și a fetei lui Roș Împărat). La capătul acestui șir de inițieri și purificări, eroul at inge
starea de inițiat, de sfânt, reprezentată în basm prin încoronarea sa și căsătoria cu fata lui Roș Împărat.

18
Unele basme (rusești, cehesti, grecești, etc) prezintă asemănări uimitoare cu basmul Harap
Alb și unele basme poloneze din culegerea lui A. G linski printre care “Prințul
Slugobil”(slugobil=sluga alba)
Sunt cunoscute peste șaisprezece variante populare ale basmului Harap Alb, culese din toate
zonele țării. Harap Alb pleacă la drum trimis de tatăl său, pentru a deveni împărat. Dar condiția de
împărat era peste tot (chinezi, japonezi, indieni, egipteni, etiopeni, incași, greci, romani, etc.)
considerata ca o condiție sacra. Drumul lui Harap Alb nu este un drum fizic, geografic, ci un drum
spiritual, de perfecționare, și purificare; un drum de iniți ere; un drum către centru: un drum de la
starea de profan la cea de sacru, sfânt (echivalata alegoric în basm cu cea de împărat).
Încă de la începutul basmului putem observa și alte asemănări între drumul ce urmează a fi
făcut de Harap Alb și “drumul” ini țierii. Inițierea este un drum între două stări opuse (profan și sacru)
lucru evidențiat în basm prin faptul că Harap Alb urma să parcurgă drumul său geografic de la “o
margine a pământului la altă margine”.
Un preot, pentru a pătrunde tainele riturilor d e inițiere, a trăit ani de -a rândul în mijlocul unui
trib din America de Sud și a observat: “tinerii își iau rămas bun de la ai lor, apoi pleacă spre locul
unde urmează să fie inițiați, însă le iese în cale un <duh mascat> sau masca unui animal totem, care
cheama la lupta unul câte unul pe cei ce urmează să fie inițiați. După luptă, bărbații adunați îi cer
tânărului să dea jos cu propriile sale mâini masca de pe capul <duhului>. Spre uimirea sa, el
recunoaște atunci fața unuia din membrii tribului, care de obicei înfățișează acest spirit”.
Similar în basmul Harap Alb, Craiul (care îi simbolizează pe bătrânii tribului), își încearcă
feciorii pentru a vedea care este “destoinic a împărați peste o țară așa de mare și de bogată ca aceea”
a lui Verde Împărat. Mi jlocul de testare folosit este și el similar celui descris anterior. Craiul le iese
fiilor săi în cale, mascat în urs, și îi provoacă la luptă, iar celui care are curajul să primeasca lupta
(Harap Alb), îi dezvăluie adevărata sa identitate și îi zice: “mer gi de acum tot înainte, ca tu ești
vrednic de împărat”.
Fantasticul personaj Sfânta Duminică, acea “babă gârbovă de bătrânețe”, care îl ajută pe
Harap Alb să depășească unele obstacole ale drumului său, poate reprezenta pe cel ce inițiază pe
novice, adic ă bătrânii tribului, saman, vraci, vrajitor la popoarele primitive, sau maestru spiritual
(preot, guru).

19
Harap Alb ajunge la ea în zbor pe calul său, pe un “ostrov mândru în mijlocul unei mări”. Dar
insula apare cu simboluri diverse(dar nu foarte diferite ca esență)în multe basme, legende, mituri și
cărți sacre.
In sens cosmogonic, insula poate simboliza “manifestarea”, Creația; în acest caz apa reprezintă
haosul primordial dinaintea Creației. Sau, cum afirma Eliade, insula poate fi simbolul unui”tărâm
transcendent, participând la realitatea absolută, depsebindu -se, ca atare, de restul Creației stăpânite
de legile devenirii și ale morții”.
O astfel de insula este Svedadvipa – insula alba – din tradiția hindusă și budistă pe care ajungeau în
zbor cei ce dep ășeau condiția umană.
Insula poate fi și un loc unde trăiau sufletele morților “glorioși”, eroilor, așa cum sunt “insulele
fericiților” din tradițiile egiptene, celtice.
Rolul samanilor și mai târziu al preoților era de a face legătura între lumea pământ eană a
oamenilor și lumea de dincolo a entităților superioare. Exact acesta este și rolul Sfintei Duminici în
basm, ea fiind un intermediar între Harap Alb și urs, care va fi considerat reprezentare a strămoșului –
totem.
Sfânta Duminică este cea care îl s fătuiește pe Harap Alb sa ia cu el la drum calul, armele și
hainele pe care le -a folosit tatăl său în tinerețe. Aceste elemente sunt simboluri care apar des în
miturile, legendele și basmele romanești și de pretutindeni. Armele, calul și hainele simbolizea ză
patrimoniul strămoșesc sau calități spirituale ereditare (cum ar fi voința, setea de cunoștere, dragostea
de adevăr, puterea și lupta, s. a.) pe care Craiul le -a transmis fiului său.
Fiind vorba de o inițiere, Harap Alb nu parcurge drumul său în macroc osmos, ci în
microcosmosul intern, propriu. Ori, în acest caz, tot ce apare în basm în spațiul macrocosmic
(oameni, animale, obiecte) reprezintă, de fapt, simbolic ceea ce apare în realitate în spațiul
microcosmic (virtuți, patimi, stări afective, memorie, suflet, experiența).
În basm mai apar pesonaje ca: omul spân, Roș Împărat, fata lui Roș Împărat, Crăiasa
Albinelor, Crăiasa Furnicilor, Gerilă, Ochilă, Flămânzilă, Setilă, Lăți -Lungilă. Toți sunt considerați
ca fiind personificări ale trăsăturilor morale și spirituale ale eroului.
Spânul reprezintă ceea ce este mai rău și mai urât într -un om, în cazul nostru în Harap Alb.
Omul Spân ar fi unul, mai multe, sau toate păcatele din sufletul eroului, precum Egoismul, Ura,
Ignoranța, Dorința, etc.

20
Fazele prin care trece realția Harap Alb -omul spân, de -a lungul basmului, ni se par similare
cu fazele prin care trece relația Om -Păcat de -a lungul vieții.
a) Copil fiind, Harap Alb nu auzise de și nu -l cunoștea pe spân (nu cunoștea patima și păcatul)
b) La puberta te, Harap Alb află de Spân de la tatăl său, care îl previne că e un om rău și
primejdios, deci să se ferească de el. Într -adevăr, în viața părinții sunt cei care încearca prin educație
să țină departe Păcatele de fiii lor.
c) În timpul călătoriei, Spânul îi apare sub diferite înfățișări, încercând să -i devină slugă.
Harap Alb îl refuză, fără să știe însă de ce, conform sfatului părintesc. Până la urmă, datorită
șireteniei, Spânul reușește să se tocmească sluga la Harap Alb, dar nu peste situația se răstoar nă, fiul
Craiului devenind robul Spânului; aceasta este o alegorie a faptului că a ajuns robul propriilor sale
Păcate.
d) La sfârșitul basmului, după ce eroul trece cu bine toate încercările prin care Spânul vroia
să-l piardă, după ce moare și învie, Spân ul e ucis de calul năzdravan. Aceasta ar reprezenta ideea că
după trecerea treptelor de inițiere, Harap Alb obține starea de Puritate, înfrangându -si definitiv
Păcatul.
Episodul cu fântâna din basm, ne apare straniu căci toate elementele din aceasta secve nță-
coborârea după apă, degradare a unei cufundari în apa, jurământul, schimbarea condiției eroului,
căpătarea unui nou nume – ne confirmă că este vorba despre un botez. Explicația faptului că un
personaj diavolesc apare în postura de botezator, o putem gă si la scriitori și filozofi cum sunt Iustin
Martirul și Augustin care susțin că Diavolul și demonii imita pe Dumnezeu și lucrurile divine.
Faptul că fiul de Crai este numit Harap (rob) corespunde, din punct de vedere logic, pe plan
epic (Harap Alb ajunge sluga Spânului), pe plan spiritual (fiul de Crai devine robul propriului său
Păcat) cât și pe plan istoric pentru ca într -adevăr copiii mult or triburi din diferite părți care nu au
indeplinit încă ceremoniile de inițiere, erau folosiți ca slugi. Munca grea și umilitoare de rob le biciuia
astfel ambiția, încăt nu pregăteau nimic pentru a trece prin înfricoșătoarele încercări ale ritalului de
inițiere.
Fiul de crai e numit de Spân “Harap Alb” pentru ca robii erau de regula țigani, arabi, negri și
spre deosebire de aceștia el era un rob alb. În unele basme bulgare apare un personaj negru numit
Arap, care poate, când vrea, să se facă alb.

21
Faptul ca omul Spân îi schimbă numele eroului, se poate interpreta prin aceea că multe
popoare, în timpul său după inițiere, neofitul primea alt nume. Această schimbare poate fi legată de
ideea morții și învierii simbolice, prezența în orice ritual de inițiere.
La multe populații primitive cei ce urmează să fie inițiați sunt vopsiți pe tot trupul în alb –
culoarea morții (o alta posibilă explicație a numelui Harap Alb), iar pe toată durata inițierii ei nu sunt
considerați oameni vii, ci ființe asemănătoare duhuril or.
Astfel, V. I. Propp concluzionează ca ritualul inițierii constituie cel mai vechi fundament al
basmului. Ritualul de inițiere fiind un ritual secret se celebra departe de trib. De regula casa inițierii
se găsea într -o pădure, aceasta pentru ca ritualu l să fie ascuns de ochii profanilor și pentru că pădurea
reprezenta în miturile și credințele acestor populații “țărâmul de dincolo”. Casa inițierii lui Harap
Alb, însă nu se găsește într -o pădure, ci pe o insula, probabil datorită unei schimbări ulterioar e în
lungul drum de modificări parcurs de basm. Harap Alb ajunge pe insula dus de cal în zbor, “pe
deasupra codrilor”. Insula reprezintă, ca și pădurea, un loc secret, fiind aptă deci pentru ritualul acela
al inițierii. Eroul ajunge la o “căsuță singuratic ă”. În plus, basmul menționează că pe ea “era crescut
mușchi pletos de o podina de gros”, ceea ce denotă vechimea casei, sau încercarea de a fi camuflată.
Ursul din basm este un “duh al rodniciei” sau un animal totem; putem presupune că este vorba
de un animal totem, pentru că, în general, copiii, tinerii neinițiați și femeile erau speriați de bătrânii
tribului mascați în “duhul strămoșilor” (așa cum Craiul și -a speriat fiii mascându -se în urs). Dacă
ursul din basm este animal totem, atunci familia Craiu lui ne apare ca o reprezentare alegorica a
tribului. Craiul îi simbolizează, în acest caz, pe bătrânii inițiați ai tribului, iar feciorii săi pe tinerii
inițiați. E posibil ca ursul din basm să întruchipeze ambele entități (animal totem și duh al rodniciei ),
fenomen ce se întâlneșe în credințele, miturile și ritualurile multor populații arhaice. Astfel în Siberia
și Alaska ursul era considerat un animal lunar, pentru ca dispare iarna și apare primăvara așa cum
astrul dispare și apare în fiecare luna.
La mu lte triburi ursul era divinizat ca animal totem. Unele triburi dădeau ursului denumiri ca:
Bătrânul, Stăpânul, Bunicul, Moșul; probabil numele sunt date ca o remnisciență a calității mitice de
animal -strămoș ce era acordat în vechime ursului.
Culegerea pl antelor medicinale cu efecte curative asupra unor animale, pentru a avea efect și
asupra omului, se facea în deghizarea cu măștile -costume ale animalelor respective.
Dacă am considera salata ursului din basm ca fiind o plantă de leac, atunci mascarea în u rs a
eroului pentru culegerea ei este explicată pe deplin de această superstiție populară de medicină

22
empirica. Adormirea ursului în basm ar corespunde intrării în hibernare a ursului mitic, simbol al
hibernării naturii și vegetației pe timpul iernii.
Pădurea ca loc al inițierii și întâlnirii dintre neofit și totem, din miturile triburilor de vânători,
e constituită în basm prin grădina.
Harap Alb, pentru a ajunge la grădina ursului, îmbracă pielea de urs, iar pentru a ieși o scoate. În
acest context, g rădina din basm ne apare ca o reprezentare a “lumii de dincolo”. Pentru a ajunge
acolo, Harap Alb este “înghițit” de un urs, lucru simbolizat în basm prin îmbracarea pieii. Acolo în
“grădina de dincolo” eroul va întâlni. Ursul -totem, cel care deține puteri magice asupra rodniciei,
asupra culturilor și fertilității pământului, precum și deosebite puteri curative.
V. I. Propp explica: “Primul posesor al săculețului a plecat în pădure, l -a căpatat, a fost învățat
o serie de dansuri și apoi s -a întors învățând u-i pe oameni toate câte știa” Mitul are multe similitudini
cu basmul Harap Alb, iar una dintre ele ar fi asemanarea dintre săculețul pe care l -a căpătat eroul
mitului și sacul cu salata obținut de Harap Alb de la Urs -Împărat.
Harap Alb obține deci în urm a ritualului de inițiere, o parte din puterea ursului -totem,
materializată în sacul cu salata. Îmbrăcămintea eroului în blana de urs simbolizează moartea și
ajungerea sa în “lumea de dincolo”. După obținerea puterii magice, învierea eroului și revenirea sa
ca inițiat este reprezentată prin dezbrăcarea blănii de urs. Iar gestul eroului de a arunca pielea de urs
în urmă este interpunerea unui obstacol între urmărit și urmăritor.

23
I.6. Personajele basmului
Personajele basmelor sunt, în majoritate, investite cu puteri supranaturale. Ele sunt grupate
în două categorii: unele reprezintă forțele binelui altele forțele răului. Specificul lor constă în faptul
că nu au decât o singură trăsătură de caracter care este îngroșată la maximum. Fiind dotate cu însușiri
excepționale, unele sunt personificări ale bunătății, dreptății, frumuseții, curajului, vitejiei, cinstei,
iar altele sunt simboluri ale fățărniciei, urâțeniei, răutății și lașității. Caracterele eroilor, acțiunile lor
sunt delimitate cu strictețe; nu există lupte între sentimente diferite în sufletul aceluiași personaj.
Asemănător altor literaturi, în basmul românesc există personaje pozitive ori negative,
personaje intermediare nu există, pentru că în concepția populară nu se află nimic între bine și rău.
Așadar victoria va fi întotdeauna de partea binelui, happy -endul fiind obligatoriu în basmul fantastic,
astfel și -ar pierde autenticitatea. Personajale, subiectele și motivele basmelor au un caracter
universal, le aflăm în toate literaturile, doar numele p ersonajelor se deosebesc de la o țară la alta.
Pretutindeni, basmul popular înfățișează o lume exotică, populată de tipuri umane de o
frumusețe ideală și de un rar simț cavaleresc, precum Făt -Frumos și Ileana Cosânzeana. De asemenea
ceează tipuri stranii, monstruoase, situate la polul opus eroilor pozitivi. În ce privește etica, basmul
dezvoltă o poezie a relațiilor sociale bazate pe idei morale și democratice. Ca specie literară autorul
anonim cultivă ironia și umorul, visul și nonsensul. 25
În toate basme le existența eroilor și a personajelor este o condiție esențială, pentru că nu se
poate imagina peripeții și aventuri fără feți – frumoși și zmei, așa încât acțiunea este atrasă de cei care
o înfăptuiesc ca „pilitura de fier către magnet”. Eroii sunt stimul ați de anumite dorințe, între ei se
stabilesc anumite relații de opoziție sau de compensare, de rudenie sau de prietenie. În basm, ca în
orice operă literară, „eroul apare ca urmare a constituirii subiectului, pe de -o parte, ca un procedeu
de inșirare a ma terialului, iar pe de altă parte, ca o motivare personificată a legăturii dintre motive”.
26

25 Gheorghe Vrabie , Structura poetică a basmului , București , Ed. Didactică și Pedagogică , 1977 , p. 29.
26 Boris Tomașevski , Teoria literaturii . Poetica , București , Ed. Univers , 1973 , p. 279-280.

24
Referitor la gruparea și caracterizarea personajelor din basm, studiile moderna de folclor au
trecut de la clasificarea simplistă(în pozitive/negative) la una bazat ă pe esența ființei umane și a
caracterului, nu după rangul social, ci după starea biologică. După acest criteriu, personajele din
basm se clasifică în:
-grupa seniorilor sau bătrânilor, caracterizați prin pasivitate;
-grupa eroilor activi;
-grupa opozanți lor sau adversarilor;
-grupa actanților, compusă din confidenți;
În subiectul basmului, fiecare din cei amintiți ocupă o anumită poziție, sunt introduși
folosindu -se de o manieră specifică, de limbaj și gesturi tipice, se comportă după anumite reguli, de
la care nu se abat, așadar au un statut și un profil psihic și mor al incofundabil. Unele personaje sunt
simpatizate de cititori, chiar îndrăgite, iar celelalte trezesc repulsie.
Grupa personajelor bătrâne și pasive îi cuprinde pe împărați, pe sihastru, pe moșneag, și pe
babă, pe frații mai mari ai eroului. Împărați bătr âni ori chiar mai tineri suferă pentru că nu au copii.
Aceștia pot apărea cu o singură fiică, cu o fată și un fecior, însă de ce mai multe ori, cu trei fii sau
trei fiice.
Funcționând după regula pasivă, personajul din această categorie nu întreprinde nim ic în
planul acțiunii. Chiar când declară război, împăratul nu se remarcă prin fapte de vitejie, cursul
evenimentelor este schimbat de feciorul cel mic și oropsit. Rolul împăratului se limitează la
declanșarea acțiunii basmului. Deci personajul de acest fe l se caracterizează prin nepuțință, senilitate.
Unii nu au copii datorită sterilității, alții au un copil năzdrăvan, dar la bătrânețe. În alte basme, fata
împăratului rămâne însărcinată de un „vântișor”, iar unii bătrâni găsesc diferite obiecte transformat e
miraculos în copii.
Cu toate defectele amintite, rolul acestui personaj în discursul fabulos la basmului este
necesar. Prin prezența lui se stabilește cadrul de început al acțiunii, care este unul arhaic, exotic și
pitoresc, înlesnindefuziuni lirice. Or iunde în basme ipostaza împăratului este ștearsă, pasivă, el nu
hotărește nimic, nici chiar când este vorba de familia sa. De pildă, în basmul: Fata de împărat și fiul
văduvei, unde fiica împăratului păcătuiește cu un „vântișor” și rămâne însărcinată, iar pentru rușinea
adusă casei, împăratul convoacă „sfatul împărăției” spre a o judeca și pedepsi:”Sfatul împărăției găsi
cu cale că spre a se spăla o așa grozavă necinste, fata cu moarte să se omoare. Unii ziceau ca să se

25
arză de vie. Alții ca să -i scoată och ii și să se gonească în pustietăți spre a fi mâncată de fiare sălbatice.
Alții iară ziceau ca să i se lege o piatră de gât și să se dea pe Dunăre. „27
În general, „împărații din basmele populare românești sunt conturați asemănător regilor din
basmele occide ntale. Ei simbolizează ideea imperială, care are rădăcini în tradiția romană,
completată de splendoarea și prestigiul curților împărătești bizantine”. 28 Faptul că în producțiile
românești ei sunt denumiți și prin culori: Roșu -Împărat, Verde -Împărat etc. Nu are corespondență cu
anumite valori morale, ci denumirile respective sunt simple nume distinctive. Precum cei din basmele
altor popoare, împărații din cele românești sunt atât de bătrâni „ de își ridică genele cu cârja”, fiind
preocupați fie de rotunjirea împărăției, fie de destinul odraslelor lor. În unele narațiuni împărații
devin năzdrăvani, se prefac în urși sau balauri pentru a testa curajul feciorului sau fetei hotărâți să
plece în lume. La fel de inconștientă este împărăteasa. Dacă este geloasă, își alungă fiica de acasă.
Prea puțin interesată de condiția ei de împărăteasă, ci e preocupată de datoriile ei materne, de
ocrotirea copiilor.
Din grupa eroilor activi fac patre cei cu inițiative. Ei se „caracterizează prin spirit de aventură,
prin curaj și replică juvenilă, eroică. „29
Personajul sau eroul central al basmului popular românesc este fiul cel mic(Prâslea)
caracterizat prin antiteză cu frații săi mai mari. De obicei, el este numit Făt -Frumos, „făt” este un
cuvânt arhaic și înseamnă „bărbat tânăr ”. Alteori numele sugerează obârșia eroului: Pipăruș Petru,
Măzăran Vasilică etc. În câteva basme, numele eroului indică aparența sub care se ascunde:
Cenușotca – adică cel care viețuiește în cenușar, Cheleș -Împărat – adică cel cu chelie falsă.
Protagonist ul poate fi „năzdrăvan” din naștere și atunci este viril, activ, energic, înfăptuind acțiuni
de unul singur. Dar, în majoritatea cazurilor, protagonistul este un neajutorat și atunci reușita lui
depinde de „auxiliari”, pe care trebuie să știe cum să -i câșt ige de partea sa.
Fiind opus fraților și adversarilor, Făt -Frumos se distinge prin bunătate, înțelepciune, curaj –
calități pe care le dovedește treptat. Datorită adjuvanților, el știe să lupte, să moară și apoi să reînvie.
În această ipostază este fără pa tă și fără reproș, fiind animat de sprit cavaleresc. De exemplu când își
găsește dușmanul dormind, el așteaptă până se trezește apoi il ucide in luptă dreaptă.

27 Petre Ispirescu , Basme , legende , snoave , București , ESPLA , 1960 , p. 217.
28 Apud Victoria Nișcov , A fost pe unde n -a fost . Basmul popular românesc , București , Ed. Humanitas , 1996 , p. 75.
29 Gheorghe Vrabie , op. cit., p. 43.

26
În partea de început a narațiuni, viitorul erou este înfățișat cititorului lipsit de trăsături eroice
menite să -i justifice ascensiunea. El este fiul cel mic, slab și neajutorat, chiar prostănac, de care râd
frații și părinții.
Sigur, în basmul fantastic mai există și alte personaje pozitive, dar unul singur devine erou
(sau eroină), celelalte sunt subordonate lui. Reușita lui Făt -Frumos depinde de o serie de condiții:
-de nașterea neobișnuită;
-de calitățile lui pozitive;
-de patosul eroic;
-de ajutorul confidenților și adjuvanților (cal, perie, gresie, oglindă etc.)
-de sursa și forța adversarului .
Toate aceste elemente ale narațiunii trezesc, de la început curiozitatea micilor cititori, pentru
că orientează anecdotica basmului spre zone fabuloase, ilogice.
După naștere, la fel de miraculoasă este creșterea viitorului erou: „Când era de -un an, pa rcă
era de cinci, iară când era de cinci, parcă era de cincisprezece, și de ce creștea, d -aia se făcea mai
frumos și mai drăgălaș.”30
Deși nașterea și creșterea eroului, precum și o parte din isprăvile sale aventuroase au caracter
fantastic, miraculos ca mo d de înfățișare, el este conceput de creatorul anonim la dimensiunile reale
ale pământenilor, adică nu este dotat cu o forță fizică supraomenesc, ci își învinge adversarii fie prin
istețime, fie cu ajutorul auxiliilor. Apoi, pe plan moral, el întruchipează idealuri populare și de aceea
victoria va fi totdeauna de partea lui.
Singur, Făt -Frumuos nu poate înfăptui nimic. El are nevoie de „confidenți”, care îi dau sfaturi
bune, arătându -i drumul fără pericole (calul năzdrăvan, Sf. Duminică etc.), pe drum capă tă
adjuvanși(animale, păsări, gâze etc.) care -l ajută pentru că el a fost generos când ia întâlnit.
Pe tot parcursul călătoriei, eroul se află într -o continuă inițiere prin care el rămâne pământean.
Dacă era o ființă fantastico -mitologică, atunci nu mai a vea nevoie de inițiere.
Eroina din basmul popular românesc și din multe basme culte este „fata de împărat”, cu nume
ornate, compuse cu rime și alternanțe euforice, precum: Ileana Consânzeana; Ileana -Consânzeana –
din-grădină -floare -i-cântă -nouă -împărații -ascultă; Zâna -Dobrozâna etc.

30 Petre Ispirescu , op. cit., p. 88.

27
Calitatea dominantă a eroinei este frumusețea strălucitoare, comparată cu astrul zilei: „la
soare te puteai uita, dar la dânsa ba”. Ea locuiește într -un lăcaș inaccesibil pentru omul obișnuit: în
lumea de dincolo, pe muntele de glajă, în cășuța din vârful copacului cu crengi în cer. Alteori se află
în stană de piatră sau în dafin. De cele mai multe ori este prizonera unui zmeu sau a unei vrăji, care
o ține captivă într -o piele de animal.
Mai există în basmele fantastice anumite subiecte în care rolul lui Făt -Frumos este interpretat
de fiica cea mică a împăratului cu trei fete(Ileana Simziana din colecția lui Petre Ispirescu). basmul
acesta nu evidențiază calitățile ei de fată, pentru că întregul comportament este al eroului, car e
dovedește bărbăție și curaj, încât, pănă la urmă, ea este transformată din fată în băiat, confirmând
concepția populară după care isprăvile din basm pot fi săvârșite doar de Făt -Frumos.
Deși nu sunt personaje active, zânele apar în basmele fantastice ca antiteza zmeoaicelor. Ele
simbolizează tinerețea cu toate frumusețile ei. Zânele sunt ființe cu farmec, cu calități morale ideale.
Pentru frumusețea și puritatea lor angelică, eroii se îndrăgostesc de ele și uneori se însoțesc cu ele
pentru restul vieții. În narațiunile fantastice, zânele pot apărea metamorfozate în broaște, păsări etc,
însă au puterea miraculoasă de a se da de trei ori peste cap devenind zâne gingașe, plăpânde și
frumoase.
Din alte basme cititorul află că zânele care se culcă sau trăiesc cu muritori (Fata din dafin) își
pierde calitatea de nemuritoare.
Grupă opozanților îi cuprinde pe cei care se împotrivesc eroilor virili: zmei, balauri,
monstruozități. Fiind operă epică, basmul se axează pe ideea de intrigă și coflict. Eroilor le stau în
cale opozanții. În timp ce eroii sunt iubiți prin felul lor de a lupta, adversarii sunt respinși prin veclinia
și perfidia lor. Dintre opozanții de diferite categorii și grade, zmeii apar cel mai des, apoi balaurii,
Muma Pădurii, Gheonoaia, Scorpia, diavolul. Lor li se adaugă frații răutăcioși, mamele viclene etc.
Dato rită celor dauă tabere, în basm se dezvoltă constant ideea de conflict, fapt care menține
interesul cititorului.
„De felul său, zmeul este nemuritor și invicibil, știe dinainte de existența eroului, singurul
care-l poate răpune. Nu încearcă să -l ucidă cu arme, cu labele sau cu colții, ci se străduiește să -l bage
în pământ pentru a -l distruge”. 31

31 Apud V . I. Propp , Rădăcinile istorice ale basmului fantastic , București , Ed. Univers , 1973 , p. 268

28
Zmeul este oponentul cel mai puternic al lui Făt -Frumos. Mai rele decât zmeii sunt
zmeoaicele. Zmeoaicele bătrâne își iubesc cu patimă feciorii, răzbunându -i cu cr uzime când sunt
omorâți. Ea are puteri uriașe: zboară, se cațără pe munți, îi împietrește pe dușmani, mănâncă pomii,
găurește piatra etc. În general, zmeul este o ființă dizgrațioasă, dușman al naturii omenești.
Confidenții sunt necesari mișcării epice și -i conferă basmului mult pitoresc. Ei dau sfaturi
eroului și -i arată drumul cel bun. Pot fi confidenți ființe precum: un moș sau o babă, un câine, calul,
Sf. Dumunică, Sf. Lună, Soarele, Vântul turbat, Gheonoaia etc. Deși confidenții au rol minor fără ei
nu se poate închega subiectul.
Adjuvanții eroului formează o clasă bogată și diversă, pentru că el săvârșește acte generoase
tovarășilor vremelnici de drum. pentru binele făcut ființelor umile, ele îi fac, drep recompensă, daruri
și la nevoie, îl ajută. Ap oi, în lupta lor pentru victoria binelui, eroii sunt ajutați de personaje cu însușiri
supranaturale, create de fantezia populară, cum sunt Flămândul și Setosul. Unii întruchipează forțele
și anomaliile naturii, fenomene metereologice:Muma Crivățului Vântoa sele; personifică momentele
zilei:Miază -Noapte, Murgilă, Serilă; apoi zilele săptămânii:Sf. Luni, Sf. Miercuri, Sf. Vineri; apar
ființe care sunt o hiperbolizare a simțurilor omenești:Fugilă, păsări -Lăți-lungilă, Gerilă, Setilă,
Flămânzilă. Cu toții îl aju tă pe Făt -Frumos bazându -se pe deformarea lor fiziologică. Eroii sunt
ajutați de ursitoare – prevestitoare bune sau rele ale vieții omului.
Din rândul adjuvanților fac parte:
-ființe – animale și păsări;
-creații curioase ale fanteziei populare;
-abstracții cosmice însuflețite;
-obiecte și lucruri care înlesnesc succesul eroului.
Considerat de G. Ibrăileanu o „epopee a poporului român”, Povestea lui Harap -Alb este cel
mai reprezentativ basm al lui Creangă, o plăsmuire artistică a realității cu multiple val ențe
psihologice, etice și estetice, o sinteză a spiritualității românești ce cuprinde o întreagă filozofie
asupra vieții, un mic roman de aventuri cu un subiect fabulos în care sunt valorificate teme și motive
de circulație universală.
Titlul neobișnuit al basmului este un oximorom. Cuvântul „Harap” înseamnă slugă, rob, iar
cuvântul „alb” sugerează un suflet în care încă nu s -au scris semnele sarcedotale ale inițierii.

29
Conform opiniei lui Vasile Lovinescu, alăturarea negrului (Harap) cu albul ar însemna unirea
celor două principii Yung și Yang. Fiu al Craiului și nepot al lui Verde Împărat, Harap -Alb este ales
de soartă să îi reunească pe frați așa cum două jumătăți ale cercului formează întregul.

CAPITOLUL.II.
VALORI INSTRUCTIV -EDUCATIVE ALE BAS MELOR
ABORDAREA TEXTULUI EPIC ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR

Valoarea instructiv – educativa a basmelor este deosebita. Ele aduc o prețioasă contribuție la
dezvoltarea proceselor de cunoaștere , a proceselor afective, la formarea trăsăturilor de caracter – in
general, la dezvoltarea personalității copiilor.
Lectura basmelor prezinta o deosebita importanta educativa si prin reliefarea calităților
eroilor, care constituie pentru copii modele demne de urmat. Din faptele eroului pozitiv, ei învață
sa fie curajoși , perseverenți si hotărați , modești si harnici, cinstiți si drepți , prieteni adevărați ,
exprimând compasiune fata de cei slabi, admirație fata de cei optimiști si încrezători in forțele lor.
Exprimând înțelepciunea si năzuințele poporului, n ecazurile si bucuriile sale, lupta cu
forțele naturii, relațiile dintre oameni, basmele ii ajuta pe copii sa înțeleagă complexitatea
aspectelor vieții .
Basmul este valoros atât pentru educarea artistica a copiilor cat si pentru dezvoltarea
limbajului. Copi ii sesizează odată cu conținutul de idei si expresiile poetice si, însușind -si-le, își
îmbogățesc vocabularul cu expresii din limba vie a poporului, ajutând -I sa-si însușească mai bine
limba materna, cu expresivitatea si bogăția ei, cu frământările de limba, cu figurile poetice, cu
zicătorile pline de înțelepciune , care aduc o însemnata contribuție la dezvoltarea personalității
copilului.

30
“Prin povestire educatoarea ii antrenează pe copii la o viată imaginativa care
prelungește , colorează sau transf igurează faptele, domeniu al viselor si al entuziasmului
încărcat de emoții , împodobit de ficțiuni si de simboluri. Sub influenta povestirii,
sensibilitatea fiecărui copil se deschide in fiecare clipa, sentimentele se dezvolta si se
exprima mai clar.” ( Madeleine Faur)

31
In grădinița, basmele au un rol foarte important. Copilul, prin inocenta sa se implica total
in acțiunea basmului, se dezvolta afectiv, creste alături de eroi. Face eforturi in a caută si a găsi o
soluție de rezolvare a conflic telor prin care trec personajele, asociază fapte cu idei, asociază
personajelor calitatea de prieten sau dușman. Mereu caută răspunsuri, mereu este preocupat de
soarta eroului, mereu simte nevoia sa intervină, sa -l ajute pe Făt -Frumos. Pe lângă partea acea sta,
afectiva, basmele aduc un foarte mare aport tuturor proceselor psihice(gândirea, memoria,
imaginați si atenția), a limbajului sub toate aspectele sale, la educația morala si estetica a copiilor.
Ascultând basmele citite de educatoare sau de părinți, copiii fac anumite asocieri, comparații,
deosebiri, si își fac apariția mai apoi judecățile personale asupra faptelor(sunt de acord sau
dezaproba atitudinea personajelor). Daca la început copilul manifesta curiozitate fata de ce va urma,
pe parcurs, in urm a participării fictive a copilului la desfășurarea basmului, el trece la o faza de
meditație in care analizează situațiile si in cele din urma ia atitudine, judeca personajele după
faptele lor si își manifesta acordul sau dezacordul fata de aceste aspecte. Datorita stereotipiei
basmelor, copilul întâlnește personaje si situații asemănătoare si astfel își formează idei etice
generale, care devin cu timpul principii personale respectate cu strictețe in viată de viitor adult. De
aici reiese importanta formativ a a basmelor in viată preșcolarului.
In cadrul activităților de la grădinița, basmul poate fi abordat in cadrul tuturor ariilor
curriculare. Indiferent de activitate, copiii sunt profund impresionați si stimulați atunci când au
drept vizitator in sala de g rupa un personaj de basm, sau când primesc o scrisoare de la Făt – Frumos.
Educatoarea are sarcina de a -i introduce pe copii într -o stare emoționala potrivita si de a – i atrage
in activitățile propuse. Basmul, deși prezinta personaje fantastice cu puteri su pranaturale, este
strâns legat de realitate cu toate aspectele ei: copiii sunt puși in fata unor aspecte legate de

32
natura, de familie, descoperă sensul unor atitudini, extrag informații noi pe care le folosesc mai
târziu in alte contexte. Este vizata întreaga lor personalitate, procesele psihice sunt antrenate in
diverse activități. Copilul compara, stabilește relații, își îmbogățește vocabularul prin însușirea unor
cuvinte noi; prelucrează informații si face distincție intre bine si rău, i ntre adevăr si minciuna, intre
frumos si urat. Prin povestirea basmelor de către copil, acesta își înfrumusețează limbajul prin
folosirea de epitete si alte expresii frumoase si face apel la memorie prin redarea detaliilor într -o
forma cat mai fidela. Pe l ângă tiare acestea copilul se afla într -o continua formare morala, întrucât
ajunge sa distingă binele de rău, sa disprețuiască trăsături de caracter ca lăcomia, ura, zgârcenia,
lașitatea si sa admire trăsături ca bunătatea, modestia, hărnicia, dragostea, c urajul. El observa si
imita, vârsta aceasta a pre școlarității, bazând -se pe o profunda activitate imitative din partea
copilului. Valoarea instructiv -educativă a basmului constă, așadar, în calitatea de a stimula și
dezvolta personalitatea copilului în mo d complex: în plan intelectual, în plan afectiv, în plan moral
și comportamental.
Câteva exemple de activități realizate la grădinița legate de basme si de aspectele lor
sunt:
 Educarea limbajului: ”Sarea in bucate” de Petre Ispirescu
-povestirea educatoarei(ANEXA 1);
-lectura după imagini;
-jocuri didactice;
 Activități matematice:
-jocuri didactice: „Sa număram prințesele”;”Sa -l ajutam pe Făt -Frumos sa învingă zmeul!”;
-activități asistate de un personaj de basm;
 Cunoașterea mediului:
-jocuri didactice: ”Floricele pentru Zâna Primăvara”, ”Merele de aur ale lui Prâslea”;
-activitate asistata de un personaj de basm;
-activitate pe grupe: grupa prințeselor, grupa zânelor, grupa împăraților;
 Activități artistice -plastice:

33
-pictura:
”Scene d e
poveste”;
-dactil
pictură:
”Buline pe
rochița
prințesei”;
 Activita e
practica:
-lipire:
”Aripioare
pentru
zâna”;

34
-decupare si lipire: ”Bagheta fermecata a zânei”;
Se poate de asemenea întocmi un proiect tematic in care sa se
realizeze activități legate de basm. De exemplu, un proiect tematic
desfășurat pe o perioada de o săptămâna cu titlul “Lumea basmelor” sau
“In lumea lui Făt -Frumos”.
După cum se observa, pot fi realizate activități in cadrul oricare
arii curriculare, activ ități ce vizează basmul cu toate aspectele sale.
“Prin povestire educatoarea ii antrenează pe copii la o viată imaginativa care prelungește ,
colorează sau transfigurează faptele, domeniu al viselor si al entuziasmului încărcat de emoții ,
împodobit de ficțiuni si de simboluri. Sub influenta povestirii, sensibilitatea fiecărui copil se
deschide in fiecare clipa, sentimentele se dezvolta si se exprima mai clar.” ( Madeleine Faur)
In contextul dezvoltării vorbirii preșcolarilor , literatura pentru copii are un rol deosebit
de important. Dar pentru a se manifesta liber, copilul trebuie sa dispună de un volum de
cunoștințe , sa stăpâneasca instrumentele gândirii , sa aibă o comportare adecvata, sa aibă
simțul datoriei si al răspunderii fata de sine si fata de alții. De exemplu, un copil nu va putea
sa povestească daca nu are niște reprezentări clare si nu stăpânește schema unei povestiri:
începutul , desfășurarea întâmplărilor într-o anumita succesiune, încheierea . Fiecare activitate
din grădinița își are partea ei de contribuție la dezvoltarea vorbirii copiilor.
Lumea basmului ii dezvolta copilului capacitatea de a -si construi si verbaliza trăirile ,
proiecțiile . In călătoriile imaginare copilul se simte fericit, participând afectiv si însoțind
protagoniștii basmelo r in tărâmuri fictive. Este necesar sa oferim copiilor unele exemple de
viată in mod indirect, prin intermediul basmului, decât o îndrumare , o povața fără suport
intuitiv. Preșcolarul aflat la vârsta întrebărilor este satisfăcut cu ajutorul imaginarului din
basme si povesti, dandi -i-se posibilitatea de a – si da seama ca e înconjurat de răspunsuri
posibile, imaginarul ii da posibilitatea sa trăiască momente asemănătoare eroilor îndrăgiți ,
copilul își construiește singur canoane, a semeni eroilor din basme, își creează obligații la care
nici adulții nu gândesc . Lumea basmului oferă micilor ascultători o complexitate de personaje
si teme de unde copilul își va alege modele etice.
Copiii iubesc si asculta cu plăcere basmele pentru ca răspund necesitații lor de a ști, de
a cunoaște , de a înțelege , cum se împlinesc năzuințele spre mai bine, spre mai frumos.
Pornind de la aceasta idee, educația morala prin basm a copiilor preșcolari este posibila si
necesara. Este posibila la aceasta vârst a, deoarece copilul dovedește mare maleabilitate

35
psihica, fapt ce ne da posibilitatea sa intervenim educativ sub aspect formativ si informativ;
gândirea copilului trece de la cea intuitiva la gândirea concret -operatorie ; limbajul se
îmbogățește , se dezvolt a comunicarea cu copiii si cu adulții , se înregistrează o afectivitate
crescuta. Este necesara întrucât , la aceasta vârsta , se înregistrează cele mai multe acumulări ,
cu rezultate deosebite in plan intelectual, afectiv si moral. Cu toate acestea , actuala programa
instructiv – educativa din grădinițe nu face referiri speciale la basm, ca procedeu educativ
deosebit de eficient.
In activitatea desfășurata cu preșcolarii , am constatat ca in timp ce se derulează
conținutul basmului, copiii participa afectiv -imaginativ la acțiune , încât se identifica cu
personajul preferat. Punctul de vedere al unor specialiști , care acorda întâietate povestirii fata
de basm , este diferit d e al educatoarelor care desfășoară activități cu preșcolarii începând cu
vârsta de 3 ani.
Basmul, datorita aspectului preponderent imaginar, stimulează cu precădere
afectivitatea care este fundamentala in formarea caracterului moral al cunoștinței si al
comport amanetului la vârsta preșcolara . Data fiind importanta fundamentala a educației
morale in formarea personalității copilului preșcolar , este necesar sa se apeleze la povesti si
nu numai la ele, ci la toate mijloacele adecvate acestei finalități . Aceas ta problema supune
atenția cititorilor, ca urmare a faptului ca programa este marcata de omisiuni in aceasta
direcție . In plus, emisiunile de televiziune si jocurile mecanice (electronice) care se găsesc
peste tot ,prezinta copiilor de vârsta preșcolara , in fiecare zi, sub forma desenelor animate,
nenumărate “basme” , fără ca receptarea acestora de copii si impactul asupra lor sa constituie
preocuparea unor specialiști .
Insistam asupra acestei probleme , plecând de la faptul ca, de cele mai multe ori,
acest e zise “basme” exercita un efect neașteptat si de necontrolat din punct de vedere
pedagogic , pe care noi educatoarele nu -l putem corela cu intenția noastră de formare a
caracterului moral prin basme si povestiri. Menționam si faptul ca este vorba de un
pseudonim, întrucât cel autentic se caracterizează printr -o legătura directa, imediata, vie intre
cel ce povestește si cel ce asculta. Acest aspect nu este un simplu amănunt , ci dovedește
uitarea unui fapt esențial : atitudinea activa a copilului este stimulata nu numai de conținutul si
forma basmului , ci si de pregătirea pedagogica si talentul educatoarei care, gratie acestor
calități , știe si poate sa nuanțeze in mod adecvat comunicarea orala, nemijlocita, intre
specificul fiecărui copil si al fiecare grupe de preșcolari si basmul respectiv. Ficțiunea pentru

36
copil, are valoarea ei de trăire “aievea”. Ceea ce este imposibil pentru el se transforma in real,
cu valori stimulative pe planul imaginarului care, pornind d e la bucuria de “ a face ca…” , de
a trai o existenta care nu e a lui, contribuie la treptata dezvoltare a altruismului. Copilul se
transpune in locul unui personaj, se închipuie un alt “eu” , realizând -se perspectiva dualista de
care are nevoie comunicare a interumana.
Prin “asimilarea” eroilor din basm, se produce pe plan mintal o lume a rolurilor, o
lume prin definiție a reprezentărilor sensibile despre o alta lume, decât cea cunoscuta prin
experiența personala. Lumea basmelor le dezvolta preșcolarilor capacitatea de a -si organiza si
verbaliza trăirile , dezvoltând -le curajul de a se lupta pentru dreptate. De exemplu ,
prezentând -le basmul “ Prâslea cel voinic si merele de aur” de Ispirescu , copiii se transpun in
personajul principal, caută soluții ; in acest caz ei își imaginează poziția pe care trebuie sa o ia,
basmul influențează comportarea morala a copiilor pentru ca ei asculta povestirea, retrăiesc
întâmplările din realitate si proiectează altele proprii, posibile prin adoptarea punctului de
plecare. Ast fel , copilul își imaginează fără sa confunde planurile si le trăiește paralel, copilul
prin basm are posibilitatea sa călătorească imaginar, iar el este fericit, participând afectiv si
însoțind eroii pe tărâmuri fictive, sau tari reale ,pentru el, deși fantastice , toate sunt posibile
pe baza premiselor acceptate. Prin ecourile sale afective, basmul li ancorează pe copilul real
,pentru ca el nu rămâne in “ tărâmul zânelor ” , decât spre a privi lumea din jurul sau, dintr -o
perspectiva mai larga si mai accesibila lui.
După părerea lui Charles Perrault, copiii nu pot gusta in abstract virtutea, ea trebuie sa
le fie administrata in doze mici, abil învăluite in ficțiune , aspect pe care educatoarele li pot
realiza, daca si ele depun suflet in ceea ce fac. Ieșirea eroilor din impas echivalează cu o ieșire
la lumina, latura morala si educativa a basmului fiind astfel evidente. Pe tot parcursul
desfășurării basmului, cate o reflecție judicio asa vine sa întrerupă mirajul povestirii,
deznodământul fericit cheamă , negreșit , morala. Detaliile realiste cuprinse in basm întăresc
miracolul, dandi -i fundament veridic, acțiunea basmului se corelează treptat si cu alți factori
intelectuali si etici. B asmul , cu partea lui de previzibil si imprevizibil, trezește interesul
copilului. Imaginar , el participa la rezolvarea unor conflicte, este incantat sa fie martorul
peripețiilor , al întâmplărilor prin care trec eroii.
Miracolul de basm apare ca o cale de “asimilare a noului” de către copil, iar tema
basmului apare copilului stranie, pentru ca personajele cu caracterul lor extraordinar li
tulbura. “Dinamismul li impresionează puternic pe copil si, de cele mai multe ori, cei mai

37
sensibili reacționează prin lacrimi si proteste, copilul nu suporta, de pilda, ca lupul sa o
mănânce pe Scufița Roșie sau Alba ca Zăpadă sa moara. De asemenea se înspăimânta la
apariția Zmeului sau Zgripțuroaicei , cu toate acestea copilul dorește sa asculta povestea pana
la sfârșit si simte plăcerea de a trece încă o data prin emoțiile primei ascultări , de a se întrista
sau a se înspăimânta de fiecare data si așteaptă ca la o noua poveste sa treacă prin stări
asemănătoare ” (Bianca Bratu – “Preșcolarul si literatura”). Astfel ,copilul este satisfăcut nu
numai de deznodământul basmului, dar si de întreaga lui acțiune , el nu admite „sa se sară”
peste episoade, cerând reproducerea întocmai a momentelor basmului si o data cu eroii
basmului, el își închipuie ca învinge monștrii . In aceasta situație , alături de personajele
basmului, crede ca poate înfrunta cele mai mari primejdii si cele mai înspăimântătoare
amenințări , este stăpânit de teama pe care si -o înfrânge si lupta cu zmeii si alți vrăjmași pe
care ii biruie. Asemenea situații nu decurg din caracterul ireal al întâmplărilor de sine, ci din
cadrul in care se produce însuși actul ascultării . Copilul revine mereu cu plăcere asupra
itinerariilor parcurse de eroi, întrucât ii da satisfacție regăsirea acelora și formule ca si efortul
de a le retine in memorie cu rigurozitatea unei ordini de nezdruncinat, grava ca intra-un ritual
si animata de buna voie ca un joc.
In basm , cu ajutorul stereotipiei, se realizează imagini afective , reprezentări de
personaje cu comportamente stabile ce devin astfel portrete fata de care copilul își manifesta
simpatia sau antipatia si din care își alege modele etice sau fata de care își exprima
respingerile. Imaginarul capătă ponderea unui univers al criteriilor morale, inteligibile pentru
copilul care se regăsește într-o lume in care virtuțile sunt răsplătite , iar ticăloșeniile sunt
pedepsite. El trăiește imaginar întâmplările eroilor preferați , simțind -se viteaz si frumos ca
Făt- Frumos, deși se știe mic, încearcă sa devina mare, curajos, puternic. Preșcolarul nu i se
“alătura ” lui Făt-Frumos, ci “se confunda” cu acesta intra-un fel de “condensare” ca in vis,
care ii permite, imaginar, sa fie in același timp el si altul, după cum celălalt este, i n același
timp, distinct de sine si confundat cu sine. Basmul li face pe copil sa se simtă puternic ,si sa
trăiască satisfacția învingătorului pentru ca el se identifica pe plan imaginar cu eroul
basmului. Ascultând basmul cu atenție , preșcolarul reface dr umul străbătut de eroul pozitiv,
intrând dintr -o data in rândul oamenilor mari. Povestea eroului, terminând – se in chip fericit, li
determina pe preșcolar sa treacă prin realitatea grava a faptelor care li duc de la neștiința si
imaturitate la vârstele adultului, după cum arata unul dintre cei mai consacrați metodologi ai
povestirii pentru copii Sarah Conex Bryan : “bucuria copiilor rezulta si din gimnastica
intelectuala care li se cere pentru a urmări fără sa ceara ceva, o înlănțuire de peripeții . Aceasta

38
înlănțuire nu este atât de grea încât sa nu mai fie amuzanta, dar nici atât de ușoara încât sa lase
mintea neocupata.” Din desfășurarea peripețiilor basmelor pe care le descoperă in grădinița ,
copilul “ înțelege ” si astfel “ învață ” ca si el va trebui sa treacă prin încercări care ii vor
verifica înțelepciunea , curajul, îndrăzneala , puterea de a păstra o taina , de a -si impune legi de
conduita, de a asculta sfaturile celor mari, de a nu se lua după aparenta si a nu se lasă amăgit
de ele. Receptivitatea basmu lui o garantează ,eroii lui, care mereu alții ,își urmează drumul
spre fericire, întâlnind zmeii, uriași si alte ființe cu dimensiuni de însușiri ieșite din comun.
Aceasta receptivitate se datorează si întâmplărilor basmului, întâmplări care respecta un tipic
folosit mereu cu „împărați de peste noua mari si noua tari” cu păduri misterioase…
Cum aceasta afirmație nu este suficienta, se impune atenției modalitățile folosite gratie
cărora devine cu putința o astfel de transformare. După cum se știe, o condiție principala
pentru validarea eficientei metodelor de educație si învățare in orice domeniu trebuie sa fie
verificata prin cercetări aplicative. Dintre acestea, experimentul si observația sunt deosebit de
utile. In desfășurarea activităților in grădinița am folosit: lectura, povestirea, povestirea cu un
început dat, dramatizarea directa si indirecta, convorbirea si desenul ca mijloace de realizare a
temei, completate cu metoda observației . Povestirea de către copil a basmului, constituie o
auto intro ducere pe calea verbala in lumea basmului, lucru ce mijlocește astfel un fel de
introducere participativa a copilului la viată acestei lumi. Totodată , aceasta auto introducere ,
având loc pe cale verbala pregătește pe nesimțite si in mod practic in univers ul estetic si etic
al basmului si, astfel, in frumusețea si moralitatea limbii propriului sau popor.
Lectura basmului de către educatoare este primul contact al copilului cu basmul, acum
se trezesc si primele elemente ale educației morale, trăirea afectiva alături si împreuna cu
personajele îndrăgite din basm. Lectura basmului de către educatoare își poate îndeplini
functia cognitiva de educație morala, daca este urmata de convorbire pe marginea textului citit
pentru a clarifica diversele sensuri morale pe care basmul respectiv le vehiculează si prin
convorbire intre copii ( pregătește si sutien aplicarea metodei conversației ) .Convorbirea poate
fi definita ca mijloc de realizare si forma specifica de activitate utilizata in scopul dezvoltării
vorbirii si comunicării , bazata pe dialog, cu importante valente formative deoarece solicita
personalitatea in ansamblul ei intelectual, moral , estetic. Importanta practica a convorbirii
consta in aceea ca ajuta la formarea unui complex de deprinderi de exprimare corec ta necesar
copilului atât in convorbirea uzuala zilnica, cat si in activitatea școlara . Astfel, el se va
deprinde: sa asculte întrebarea , sa răspundă când este solicitat, sa asculte răspunsurile
celorlalți copii si sa intervină pentru a le corecta, pentru a le completa, sa -si organizeze

39
întreaga achiziție informaționala pentru a răspunde adecvat sarcinilor, întrebărilor . Metoda
observației este o metoda adiacenta si este importanta pentru ca oferă educatoarei posibilitatea
de a urmări pe chipul copilului si in reacțiile lui fizice exterioare , prin gesturi, procesele
interne care duc la formarea caracterului lor . De o mare utilitate in aplicarea acestei metode
sunt fotografia si înregistrarea audio -vizuala a comportamentului si comentariilor verbale ale
copiilor.
Experimentarea metodelor menționate a arătat ca dramatizarea este cea mai adecvata
realizării in practica a completării dintre basm ,poveste si copil , cea mai eficace in privința
transformării informațiilor vehiculate d e basm si poveste. In ceea ce privește trăirea de către
copil a fondului moral al basmelor si traducerea acestei trăiri de către ei in fapte morale este
evidenta.
De menționat este si rolul desenului, a scenelor de basm, a acțiunilor eroilor, ca si a
chipu lui acestora, pe care le readuc ei. Prin desen, bunăoară , copiii realizează vizualizarea
înăuntrul conștiinței lor a concretizării vii a evenimentelor si eroilor fata de care ei își
dezvăluie opțiunile , cărora dramatizarea le da împlinire faptica.
Din expe riența pe care am avut -o cu copiii de nivel II (grupele mare si pregătitoare ),
am constatat faptul ca prin desen, pictura sau modelaj copiii preiau personajul pozitiv din
basm sau poveste si încearcă sa-l abordeze pe hârtie , încercând sa scoată in relief c at mai mult
calitățile acestuia. Exemplu: plecând de la tema din domeniul limba si comunicare -Lectura
educatoarei: “ Cenușăreasa ” de Frații Grimm, la domeniul estetic si creativ am planificat
tema: ”desenează personajul
/personajele îndrăgite din basmul “ Cenușăreasa ”. Aproape toți copiii au încearcă
sa creioneze personalul pozitiv al basmului, adăugând diferite completări ( soare, flori,
fluturi), încercând astfel sa evidențieze calitățile personajului.
Indiferent de procedeul utilizat (des en, pictura, modelaj), textul de ilustrat trebuie sa
fie ales cu grija: personajele bine conturate, situațiile foarte clare si acțiunile ușor de
reprezentat: “Copiii sunt creativi in mod natural si doar așteaptă atmosfera propice pentru a -si
manifesta crea tivitatea” – (I.C.Gowan). Daca obiectivul urmărit de educatoare prin citirea
basmului este, de exemplu, sa ofere un model de descriere, ea trebuie sa mediteze mai mult la
procedeul ce va fi ales. Fără îndoiala , desenul sau pictura sunt mai potrivite, dar se poate

40
folosi si plastilina (o bila turtita sau o “ plăcinta ” rotunda cu câțiva “cârnăciori ” împrejur poate
reprezenta foarte bine un soare).
Activitatea nu se încheie odată cu terminarea reprezentării grafice sau a modelarii. In
decursul aceleiași zile, or i, si mai bine, intra-una din zilele următoare , educatoarea are grija sa
reia citirea textului respectiv, copiii având in fata, fiecare, lucrarea sa personala. Ei compara
ceea ce aud cu ceea ce au executat si obțin astfel un feud-back (o confirmare sau o n egare)
asupra propriei înțelegeri . Oricât de deficitare ar fi lucrările copiilor – ceea ce se întâmpla in
mare măsura datorita altor dificultăți decât cele de înțelegere verbala (perceptive, motrice)
educatoare subliniază la fiecare numai aspectul pozitiv.
Limbajul specific basmului, personajele exponențiale , epicul dens, conflictul intens
spre suspans si senzațional , deznodământul fericit sunt doar câteva modalități de oglindire a
vieții reale prin transpunere artistica. In urma dezvoltării dezvoltării însemnate a limbajului,
apare posibilitatea de a combina reprezentările pe baza de cuvânt , creste deci capacitatea de a
crea imagini noi folosind elemente mai vechi. Asistam deci la dezvoltarea imaginației
copilului. Aspectele acestui proces nou, calitativ superior, se pot constata ( după cum am
amintit in rândurile anterioare) in activitatea de desen ca si in activitatea de joc.
Jocul este o activitate care stimulează in cel mai înalt grad dezvoltarea tuturor
proceselor psihice. In cadrul jocului copilul e in stare sa obțină performante pe care in alte
activități , exterioare jocului, nu este in stare sa la atingă . Prin joc, basmul are o larga
aplicabilitate in multe activități instructiv -educative desfășurate in grădinița de copii. Cu
ajutorul jocului didac tic se fixează si se activează vocabularul copiilor, se îmbunătățește
pronunția , se formează noțiuni , se însușesc construcții gramaticale.

La grupa mare sau pregătitoare , in cadrul jocului didactic având ca punct de plecare un
subiect din basm, se acorda prioritate cuvintelor care exprima aspecte comportamentale, stări
afective, relații sociale si noțiuni cu un grad mai mare de generalizare , trăsături de caracter,
norme de comportare, sentimente.
In cadrul jocurilor si activităților liber alese, basmul ar e un rol util, atractiv si plăcut ,
copilul consolidând -si formările si deprinderile dobândite in activitățile anterioare, având
libertatea sa opteze spre ceea ce își dorește cel mai mult. Poate alege sectorul “Biblioteca”
recitind cu plăcere cârti cu imagini din basmul care l -a fascinat cel mai mult; copilul poate

41
alege grupul unde se desfășoară un joc de masa cu tema “Alege imaginile corespunzătoare din
basmul…”( basm specific vârstei si nivelului grupei ) sau un joc de masa din puzzle
reprezentân d o scena dintr -un basm .
Prin jocurile de rol, preșcolarul se identifica cu personajul preferat al basmului.
Exemplu, in jocul de rol “De -a Scufița Roșie”, fiecare copil încearcă sa imite cat mai
bine personajul pe care si l -a ales, trăind prin prisma pe rsonajului ( prin stări afective,
exemple de comportament, limbaj folosit).
Basmul reprezintă un mijloc important de realizare a educației estetice, modelul de
baza fiind exprimarea deosebita oferita de acesta care dezvolta limbajul celor mici, dar si
estetica comportării lor. Basmul li ajuta pe copil sa parcurgă căile cunoașterii de la concret la
abstract, de la intuiție la reprezentare si fantezie. Cu ajutorul basmului, copilul intra in posesia
numeroaselor instrumente care ii pot satisface dorința de a d escoperi realitatea înconjurătoare .
Domeniile experiențele sunt adevărate “câmpuri cognitive integrate” ( L. Vlăsceanu )
care transcend granițele dintre discipline si care se întâlnesc cu domeniile tradiționale de
dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul limbajului, domeniul socii- emoțional , domeniul
cognitiv, domeniul psihomotori .
Domeniul limba si comunicare acoperă stăpânirea exprimării orale si scrise, ca si
abilitatea de a înțelege comunicarea verbala si scrisa.
Domeniul om si societate include omul , modul lui de viată , relațiile cu alți oameni,
relațiile cu mediul social, ca si modalitățile in care acțiunile umane influențează evenimentele.
Domeniul estetic si creativ acoperă abilitățile de a răspunde emoțional si intelectual la
experiențe perceptive, sensibilitatea fata de diferite niveluri de manifestare a calității ,
aprecierea frumosului si a adecvării la scop sau utilizare.
Domeniul științe include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul
experiențelor practice cat si înțele gerea naturii, ca fiind modificabila de ființele umane cu care
se afla in interacțiune .
Domeniul psihomotori acoperă coordonarea si controlul mișcărilor corporale,
mobilitatea generala si rezistenta fizica, abilitățile motorii si de manipulare de ființe , ca si
elemente de cunoaștere , legate mai ales de anatomia si fiziologia omului.

42
Prin basm, copilul își îmbogățește vocabularul activ si pasiv cu cuvinte noi,
formulează propoziții simple si dezvoltate corecte din punct de vedere gramatical, își dezvolta
procesele psihice : atentia,memoria, gândirea si imaginația . Aceste laturi formative ale
basmului își găsesc o larga aplicabilitate in domeniile experiențele amintite anterior.
Dezvoltarea limbajului constituie una din sarcinile de baza ale educației intelect uale in
instituțiile preșcolare . In literatura psihologica limbajul este definit “drept o forma de
activitate specific umana care consta in esența in formarea limbii in procesul de comunicare si
de gândire .” (Al. Roșca , A. Chircov – “Psihologie”)
Pornind de la aceasta afirmație si de la faptul ca basmul are un rol deosebit de
important in dezvoltarea limbajului (in toate domeniile experiențele ), voi detalia un inventar
de deprinderi dobândite in dezvoltarea limbajului preșcolarului :
a) Deprinderi motrice:
– pronunța sunetele astfel încât sa poată fi recunoscute ( stăpânește aparatul fonator);
– trasează , utilizând diferite instrumente de scris, peste traseele de linii si cercuri deja
desenate pe o foaie de hârtie alba;
– copiază litere după modelul dat;
– copiază litere după modelul scris;
– imita mișcările animalelor.
b) Deprinderi auditive:
– identifica sunetele auzite;
– își da seama daca doua sunete emise de o persoana sunt asemănătoare sau diferite;
– poate sa povestească ceva chiar daca in jur sunt zgomote;
– identifica cuvinte ce rimează ;
– numește si alte cuvinte care încep asemănător cu cuvântul pe care li prezinta
educatoarea;
– numește un obiect după ce a ascultat descrierea lui verbala.

43
c) Deprinderi verbale:
– imita sunete scoase de animale familiare;
– vorbește cu voce tare sau in șoapta , după cum i se spune;
– vorbește in tonuri înalte sau joase, după cum i se spune;
– își diversifica exprimarea in vorbirea orala: supărat , fericit, temător (voce expresiva);
– cere ceva prin cuvinte, mai degrabă decât prin acțiuni motrice;
– poseda obișnuințe verbale care nu mai seamănă cu vorbirea copilului mic;
– vorbește clar si distinct;
– vorbește in propoziții complete;
– verbalizează sentimentele si întâmplările pe care le -a trăit;
– își îmbogățește vocabularul propriu cu cuvinte noi;
– descrie verbal imagini desenate;
– repovestește un basm cu propriile sale cuvinte;
– transmite in mod corect scurte mesaje verbale.
d) Capacitați vizuale:
– clasifica obiectele după culoare, mărime si forma;
– aranjează imaginile ori obiectele in succesiune de la stânga la dreapta;
– arata (verbal) ceea ce lipsește dintr -o imagine simpla;
– potrivește un jeton pe care este desenat un singur obiect cu un obiect similar care se
găsește desenat într-o scena mai larga;
– găsește litera asemănătoare cu litera model;
– găsește cuvântul asemănător cuvântului model care i s -a dat.
e) Capacitați cognitive:

44
– îndeplinește o serie scurta de comenzi;
– repeta cu ușurința propoziții simple si dezvoltate;
– aranjează un basm in imagini in ordinea secvențelor ;
– menționează detalii semnificative dintr -o activitate de povestire audiata;
– își aduce aminte de povestire atunci când e prezentata in clasa;
– discuta o idee principala după ce asculta un basm;
– face predicții si trage concluzii privind un basm neterminat;
– face raționamente in legătura cu ceea ce s -a întâmplat , se întâmpla ori se va întâmpla ;
– interpretează semnificația unor cuvinte scurte pe baza contextului; potrivește cuvintele
cu imaginile corespunzătoare ;
– sugerează cai de rezolvare a problemelor.
f) Capacitați socii-afective:
– își alege singur o carte si se uita la poze;
– cere sa asculte înregistrări cu povesti sau muzica;
– participa la jocurile de rol, atât spontane, cat si direcționate de educatoare;
– participa la dramatizarea unui basm familiar;
– utilizează efecte sonore in jocul de creație ;
– copiază simbolurile pe care le vede in mediu;
– spune basme sau povesti după imagini date;
– dictează cu plăcere povestioare educatoarei;
– se joaca cu sonoritățile cuvintelor;
– inițiază conversații cu educatoarea sau cu colegii de clasa;
– asculta si vorbește la rândul sa in timpul activităților organizate de convorbire;

45
– participa la activitățile grupului prin care se planifica o acțiune ;
– face legătura dintre un basm sau o poveste si întâmplările personale;
– “citește ” unei alte persoane (coleg sau adult) dintr -o carte cu poze;
– utilizează formule de politețe in conversație ;
– asculta atent atunci când cel ce vorbește i se adresează direct ;
– devine mai doritor sa -I lase si pe alții sa vorbească .
După enumerarea acestor deprinderi, se poate constata faptul ca, la vârsta preșcolara ,
limbajul capătă noi valente si ii permite copilului sa realizeze relații complexe cu adulții si cu
ceilalți copii, sa -si organizeze activitatea psihica, sa -si acumuleze informații , basmul
constituind un pion important in dezvoltarea limbajului.
“Cuvântul este sunet si culoare, e mesagerul gândului uman.” – Tudor Vianu

CAPITOLUL .III.
PROIECTUL DE CER CETARE
CERCETARE PE TEMA “VALENTELE FORMATIVE ALE BASMELOR SI
POVESTIRILOR IN DIRECTIA IMBOGATIRII VOCABULARULUI
PRESCOLARILOR”
Învățământul preșcolar, ca prima treapta de învățământ, are ca obiectiv major pregătirea
copilului pentru școala. Aici copilul începe sa fie educat de la primele sale confruntări cu
necunoscutul, satisfăcându -si curiozitatea si repetatele întrebări “cum” si “de ce”.
Preșcolarul este obiectul unor influente complexe si bine organizate, grădinița
contribuind din plin la dezvoltarea lui psiho -fiziologica precum si la adaptarea lui la regimul de
viața si instruire in cadrul colectivității de copii.
Când va intra in școala, copilul care a frecventat grădinița va poseda un bogat volum de
cunoștințe despre mediul înconjurător dar si capac itatea de comunicare dezvoltata din punct de
vedere fonetic, lexical si gramatical. Aceasta îl va ajuta sa -si exprime gândurile, nevoile,
bucuriile.

46
Pregătirea lor pentru școala se realizează printr -o serie de activități specifice
învățământului preșcolar, un rol important avândul literatura pentru copii, prin care se lărgește
orizontul copiilor cu cunoștințe noi, care îl vor ajuta sa se orienteze mai ușor in realizarea
propriilor lui trebuințe.
O importanta deosebita o are dezvoltarea gândirii copilului pr eșcolar iar acest aspect nu
trebuie neglijat întrucât nu tine cont de acest parametru înseamnă a lăsa goluri de la început in
intelectul viitorului școlar, goluri ce cu greu vor putea fi înlăturate ulterior.
Un rol important in dezvoltarea gândirii copilu lui îl are limbajul, care constituie un
instrument al gândirii. Intre limbaj si gândire exista o strânsa interdependenta.
Dezvoltarea gândirii copilului preșcolar nu se poate face fără însușirea limbii de către
aceștia. Nu este suficient ca preșcolarii sa pronunțe numai cuvintele, fără sa le cunoască sensul
pentru ca le vor folosi greșit in diferite contexte, iar gândirea lor nu va avea o desfășurare
corecta.
Însușirea vocabularului si a structurii gramaticale este numai un punct de plecare pentru
a-si form a deprinderea de a se exprima si comunica cu educatoarea cat si cu ceilalți copii.
Cercetarea de fata este un studiu exploratoriu, ce are ca scop identificarea și precizarea locului
și rolului basmelor si poveștilor în stimularea comunicării orale a preșco larilor , ca formă de
activitate în grădiniță și ca metodă de predare -învățare -evaluare, găsirea și evidențierea celor
mai eficiente strategii didactice de valorificare a valențelor instructiv -formative ale jocului
didactic de educare a limbajului.
III.1. OBIECTIVELE CERCETĂRII

Ca orice strategie, strategia cercetării pedagogice se subordonează unor intenționalități/
finalități, respectiv unor obiective formulate operațional. Obiectivele cercetarii de fata sunt:
O1: evaluarea obiectivă a cunoștințel or, capacităților proceselor cognitive, priceperilor,
deprinderilor, abilităților de comunicare dobândite de preșcolari până la debutul grupei
pregătitoare;
O2: înregistrarea, compararea și interpretarea rezultatelor obținute la probele inițiale, formativ e
și sumative, urmărind evidențierea progresului realizat de preșcolari;
O3: utilizarea la grupul experimental, în mod constant, a unor strategii variate, atractive, bazate
pe basm, ca factor determinant al dezvoltării capacităților de comunicare la preșco lari, reflectate
în progresul și îmbunătățirea performanțelor acestora;

47
O4: valorificarea rezultatelor cercetării în vederea eficientizării demersurilor didactice
ulterioare.
III.2. IPOTEZA CERCETĂRII

In condițiile actuale in care învățământul a luat o mare amploare in dezvoltarea sa, in
tara noastră învățământul preșcolar fiind o parte integranta a acestuia se impune tot mai mult
perfecționarea metodelor si procedeelor didactice si totodată modernizarea întregului proces
informativ.
Acest proces informativ se traduce in învățământul preșcolar prin activitatea de
transmitere a cunoștințelor pe tot parcursul zilei respective.
Grădinița joaca un rol important pe latura informativa, de aceea nu trebuie privit
superficial, mai ales ca de la vârsta de 5 ani, copilul este foarte receptiv la tot ce -l înconjoară,
la orice informație.
Paralel cu acest scop învățământul trebuie sa aibă si are o finalitate formativa in sensul
de a modela ființa umana in raport cu posibilitățile anatomo -fiziologice de care disp une.
Pentru a facilita operația de cunoaștere profunda a psihologie preșcolarilor, trebuie sa
cream condiții prielnice preîntâmpinării sau atenuării crizei de adaptare a copilului, fenomen
determinat de sentimentul insecurității personale la intrarea intr -un mediu străin.
Celui care face investigarea i se cere intuiție psihologica, pricepere, tact si abilitate in
mântuirea metodelor de cunoaștere a copilului.
Unui viitor școlar i se cere sa fie ascultător , sa asculte si sa retina informații transmise
pe cal e orala, sa gândească asupra lor pentru a răspunde la întrebări .
Deci concentrarea atenției , voința , gândirea si maturitatea socio -afectiva au implicații
deosebite in succesul sau insuccesul școlar .
Caracterul formativ al procesului instructiv -educativ din grădinița reiese din
următoarele considerente:
 Grădinița , ca prima veriga a învățământului , trebuie sa asigure realizarea sarcinii
de a conduce copilul treptat, in mod uimitor la integrarea sa in scoală ;
 Este bine cunoscut faptul ca vârsta preșcolara se caracterizează printr -o
receptivitate si sensibilitate; ca atare, trebuie începută de pe acum studierea
personalității copilului;
Cercetarea pedagogica reprezintă un demers cognitiv care va surprinde relațiile
funcționale si cauzale dintre variabilele fe nomenului educațional .

48
Una dintre etapele parcurse într-o cercetare este elaborarea ipotezei științifice si de lucru
specifice temei stabilite pentru cercetare. Ipoteza științifica este o predicție , o presupunere
privind desfășurarea in perspectiva a unui proces sau fenomen educațional , conceput si proiectat
in condiții naturale sau provocate, in scopul obținerii unor date teoretice si a unor rezultate
practice noi, care sa conducă la optimizarea fenomenului sau procesului educațional studiat. In
studiul de fata ipoteza de la care am pornit este:
„Daca basmele si poveștile ajuta în stimularea comunicării la preșcolari , fiind integrate și
utilizate preponderent în toate tipurile de activități de educare a limbajului (activități comune ,
alese, pe arii de interes și recreative), atât ca formă de activitate, cât și ca metodă de predare –
învățare -evaluare , atunci capacitățile de comunicare ale preșcolarilor se formează și se
dezvoltă într -un ritm mai rapid, cu o motivație sporită, asigur ând îmbunătățirea rezultatelor
preșcolarilor .

III.3. EȘANTIONUL DE SUBIECȚI

Subiecții investigației vor fi preșcolarii grupei pregătitoare din cadrul Grădiniței cu program
normal nr.9, cu un efectiv de 19 copii.
Din gama variata de basme prezentate in grădinița , ele constituie una dintre cele mai
eficiente forme de munca cu preșcolarii .
Fiind o activitate atractivă si accesibila, îmbinând elementul distractiv cu cel instructiv,
basmul oferă copiilor posibilitatea sa -si formeze anumite noțiuni, sa-si însușească treptat
formele structucturii gramaticale ale limbii; pornind de la propoziții scurte si simple in care se
exersează acordul intre subiect si predicat la forma singulara, se ajunge la propoziții care
presupun raporturi gramaticale mai complicate si la elaborarea unor raporturi logice intre
noțiuni .
Basmele au un loc bine stabilit in procesul de învățământ , planificarea lor fiind dirijata
in mare măsura de programa.
In munca cu preșcolarii , se pot citi basme ori de cate ori este necesara constatarea
măsurii in care si -au însușit copii anumite cunoștințe , cuvinte noi sau explicarea sensului
cuvintelor respective sau sistematizarea cunoștințelor dobândite .
Urmărind dezvoltarea gândirii concom itent cu exteriorizarea gândurilor într-o vorbire corecta,
se organizează diverse jocuri didactice si exerciții cu material, jocuri care dau bune rezultate.

49
III.4.DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

Legarea scolii de cercetarea științifica asigura cadrului didacti c o menținere in
problematica științei pedagogice si a disciplinelor de predare; adică o autoperfecționare
profesionala continua si dezvolta interesul pentru cercetarea științifica.
Participarea la munca de cercetare dezvolta o atitudine științifica fata d e realitatea
educaționala nemijlocita ajutând cadrul didactic sa ia distanta fata de propria -I activitate
practica, sa privească in mod practic situațiile de instruire create si deja parcurse, sa reflecteze
sa sesizeze noi cai de abordare, de ameliorare a procesului de învățământ.
In cercetarea pedagogica se folosesc metode menite sa asigure colectarea datelor in
problema investigata.
Dintre acestea, cel mai des se recurge la:
 observarea pedagogica
 experimental pedagogic
 convorbirea
 studiul de caz
 analiza produselor
Oricât de utile ar fi metodele de cercetare a datelor si tehnicile de prelucrare a acestora,
ele nu pot înlocui imaginația cercetătorului manifestata in interpretarea datelor, in analiza lor
teoretica.
De aceea, sunt necesare acumularea de e xperiența in cercetare si exersarea permanenta
a imaginației creatoare.
In lucrarea mea voi expune modul in care, folosind metode ca observarea,
experimentul, convorbirea, analiza produselor activității, am încercat sa adun cat mai multe date
privitoare la pregătirea copiilor pentru un debut școlar in bune condiții.
Metoda cuprinde un ansamblu de strategii prin care se poate ajunge la deținerea unor
rezultate noi care sa asigure perfecționarea si optimizarea acțiunii educaționale .
Metoda are sens operațional , conducând -l pe cercetător spre descoperirea unor realități
noi, prescurtându -i-i diferite operații ce vor trebui întreprinse pe parcursul cercetării iar in
funcție de rezultatele obținute sa poată interveni in transformarea realității .
MET ODA OBSERVĂRII
Termenul “observație” provine din latina, de la cuvântul “ servere ”, căruia se adăuga
prefixul “ bo” conferindu -i-se semnificația de “a avea înaintea ochilor”, “a cerceta”.

50
Ca metoda de colectare a datelor in cercetările pedagogice observația consta in
urmărirea intenționata, metodica si sistematica a unui fenomen sau a unui complex de fenomene
educaționale, dintr -o anumita perspectiva, in condiții obișnuite de existenta si desfășurare (fără
nici o intervenție din partea cercetătorului), in sco pul explicării, înțelegerii si ameliorării.
Reconsiderarea metodologica a metodei observației a condus la cristalizarea unei
metode alternative de evaluare didactica, denumita “observația sistematica a activității si a
comportamentului elevilor in clasa” c are ii permite profesorului colectarea de informații diverse
si bogate, referitoare la activitatea elevilor, la abilitățile si competentele disciplinare –
intelectuale si practice si transversale ale acestora. Instrumentele de evaluare specifice acestei
meto de sunt: fisa de evaluare, scara de clasificare si lista de control \verificare.(M.Bocos,
F.Ciomos, 2001).
Observarea trebuie sa se desfășoare in mod sistematic, adică după un plan in care sunt
precizate problemele si aspectele ce vor fi urmărite .
Datele c ulese cu ajutorul observării , trebuie sa fie notate pentru a oferi in orice moment
date precise si clare.
Observarea de desfășoară in condiții obișnuite , dând posibilitatea de a surprinde ceea ce
este caracteristic si esențial .
In desfășurarea activităților de dezvoltare a limbajului si a comunicării orale, se poate
folosi cu precădere metoda observării directe. Toate datele culese pe parcursul activităților se
notează in caietul de observații individuale si pe baza lor, la sfârșitul grupelor ma ri se poate
întocmi caracterizările psihic -pedagogice ale copiilor, care i -au însoțit la intrarea in clasa I,
constituind un ghid prețios pentru învățător .
Notițele făcute pot folosi drept ghid in corectarea unor greșeli de vorbire prin activități
individu ale sau cu grupuri mici de copii.
Observarea, corectarea, îmbogățirea vorbirii copiilor se face continuu, dar activitățile
de dezvoltare a limbajului si a comunicării orale au rol conducător .
Iată câteva observații consemnate in urma desfășurării unor activități obligatorii de
dezvoltare a limbajului si a comunicării orale prin joc didactic:
CATEGORIA ACTIVITĂȚII – Dezvoltarea limbajului si a comunicării orale.
MIJLOC DE REALIZARE – Jocul didactic
GRUPA – Mica 3 -4 ani
TEMA – „Focul si vântul ”
SARCINA DIDACTICA – Redarea corecta a unor sunet izolate si a unor
sunete din componenta unor cuvinte.

51
-Pronunția corecta a consoanelor, labiu -dentale:
„c”, „f”, „v”, „s”, „j”
CON DIȚII INIȚIALE -Copiii sunt sosiți in colectiv din medii diferite. Unii
pronunța clar aceste consoane, alții le omit, alții le
înlocuiesc
CONSTATĂRI -După desfășurarea jocului, se poate observa tendința
si dorința unor copii de a pronunța clar si corect
consoanele vizate.
Sunt copii care refuza sa mai vorbească atunci când
vad ca sunt corectați de mai multe ori de educatoare,
alții participa la imitarea zgomotului („vaj -vaj”), dar
nu pronunță si cuvântul .
Prin jocuri, exerciții individuale, si cu grupuri mici de copii pe parcursul grupei mici se poate
rezolva problema, si toți copiii pronunță clar consoanele: „f”, „v”, „s”, „j”.
O caracteristica d e baza a observării este individualitatea. Este greu sa se poată observa
întreaga grupa simultan sau 2 -3 copii odată, deși la unele activități comune este posibil.
Folosirea metodei observații furnizează date importante si permite cunoașterea
individualită ții copiilor, a stadiului lor de dezvoltare in plan intelectual, socio -afectiv, asigurând
o buna orientare in alegerea celor mai eficiente cai si mijloace de formare si dezvoltare a
preșcolarilor.
Datele observării pedagogice ne -au demonstrat ca educația i ntelectuala a copiilor de
vârsta preșcolara, se realizează in primul rând, sub aspectul dezvoltării proceselor psihice de
cunoaștere, al formarii unor deprinderi de activitate intelectuala si a spiritului de orientare in
mediul înconjurător.
Masuri luate p e tot parcursul corectării, datorita metodei observării, au contribuit la
înlăturarea defectelor vorbirii, la creșterea fondului pasiv de cuvinte, au favorizat modificarea
poziției si relațiilor copiilor in cadrul activității.
Observarea se poate utiliza p e tot parcursul etapelor de cercetare, ea însoțind toate
celelalte metode si oferind date suplimentare in legătura cu diversele aspecte ale fenomenelor.
METODA EXPERIMENTULUI
,,Prin experiment, fenomenele urmărite sunt provocate de către cercetător, acesta
modificând condițiile lor de producere in conformitate cu scopurile urmărite.”

52
Experimentul presupune producerea sau schimbarea deliberata a unor evenimente sau
procese educaționale , cu scopul de o observa, măsura si evalua prin control sistematic, facto rii
care le influențează , le determina.
Prin folosirea metodei experimentului, cercetătorul poate ajunge mai sigur la
descoperirea cauzelor fenomenelor studiate. De aceea experimentul este o metoda superioara
celorlalte metode de cercetare.
Prin experimen t, cercetătorul provoacă ori de cate ori dorește fenomenul pe care dorește
sa-l cerceteze, fără sa aștepte producerea lui naturala: el se poate repeta fie in aceleași condiții ,
fie in condiții modificate. In acest fel, ceea ce dorim sa cercetam poate fi cunoscut profund si
vast.
Prin repetarea experimentului, rezultatele pot fi confruntate.
Pentru a deține date reale, concludente, experimentul trebuie sa îndeplinească anumite
condiții :
 sa se stabilească clar condițiile inițiale obișnuite care au dus la anumite rezultate;
 observarea evenimentelor sa se facă ca si când ar avea loc in condiții normale
(copilul nu trebuie sa simtă ca este cercetat);
 compararea rezultatelor obținute in condiții norma le cu cele in condiții
modificate si invers.
METODA CONVORBIRII
Convorbirea este o alta metoda folosita in cercetarea pedagogica. Este o forma activa in
care intervențiile educatoarei sunt hotărâte pentru obținerea datelor cu reala valoare pen tru
cercetarea întreprinsa.
La originea convorbirii, stau datele deținute pentru observare precum si efectele unor
masuri pedagogice întreprinse de educatoare.
In obținerea datelor si informațiilor necesare in cercetare, se tine cont de următoarele
cerințe ale convorbirii:
 sa aibă un scop precis formulat si concretizat
 convorbirea se efectuează atunci când educatoarea a dobândit deja si alte date
 rezultatele convorbirii sunt reale numai atunci când intre cercetător sic el cercetat s -au
realizat condiții de acceptare reciproca a dialogului
 tema convorbirii sa se refere la o problematica selective, corespunzătoare scopului
propus

53
 sa fie reluata sistematic, urmărind sau micșorând sfera dialogului, in funcție de nevoile
cercetării
 sa îmbine scopurile cercetării cu cele de acțiune pedagogica propriu -zisa, urmărind da
fapt si depistarea unor lacune individuale si de grup, in cunoașterea lumii înconjurătoare.
Convorbirile libere, fără o tema anume, dau posibilitatea copilului sa se afirme
nestânjenit, ii dau libert atea de a comunica in voie.
Aceste convorbiri sunt foarte concludente pentru educatoare, pentru a cunoaște fiecare
copil.
ETAPELE CERCETĂRII
ETAPA PRE EXPERIMENTALA
In cadrul etapei pre experimentale , prin intermediul unor probe desfășurate sub forma
de exercițiu -joc, se urmărește cunoașterea stadiului in care se găsesc copiii la începutul
experimentului.
Etapa a constat în aplicarea a trei probe de evaluare, cu conținut variat, sub formă de
jocuri -exercițiu , orale și scrise, centrate pe următoarele conținuturi :
1.gradul de cunoaștere și operare cu elementele componente ale unor structuri
gramaticale: „ propoziția”, „cuvânul”, „silaba”, „sunetul ”;
2. exprimarea gramaticală corectă;
3. nivelul vocabularului

PROBA DE EVALUARE NR. 1
UNITATEA DE CONȚINUT : exprimarea gramaticală corectă.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ :
 să-și îmbogățească vocabularul activ și pasiv pe baza experienței personale
și/sau a relațiilor cu ceilalți ;
 să formuleze propoziții corecte, integrând cuvintele în contexte adecvate.
OBIECTIVE OPERATIONALE:
O.1. Să asocieze cuvintele pronunțate oral cu imaginea la care se referă, sesizând
diferența singular -plural.
O.2. Să formuleze propoziții corecte, realizând intuitiv acordul între subiect și predicat.

54
O.3. Să construiască propoziții, cu ajutorul imaginilor, realizând acordul corect între
subiect și atributul genitival.
CONTINUTUL ITEMILOR:
I.1. Arată obiectul pe car e l-am numit! Spune unul (multe)!

I.2. Citește imaginea și spune : ce face? ce fac?

I.3. Răspunde la întrebarea mea, asociind imaginile perechi! Încercuiește imaginile
la care ai folosit cuvântul “ ale”

DESCRIPTORI DE PERFORMANȚĂ
ITEMI SUFICIENT
BINE
FOARTE BINE

55
I.1. Numeste corect
obiectele din
imagini, asociind
cuvantul adecvat
formei de
singular/plural;
comite doua greseli
in construirea formei
cerute. Numește corect
obiectele din
imagini, asociind
cuvântul adecvat
formei de
singular/plural;
comite o greșeală în
construirea formei
cerute.
Numește corect
obiectele din
imagini, asociind
cuvântul adecvat
formei de
singular/plural,
construind corect
forma cerută.

I.2. Construiește
propoziții care redau
conținutul
imaginilor, frecvent
face dezacorduri
(folosește aceeași
formă a verbului în
ambele propoziții Decodifică
conținutul
imaginilor, se
exprimă cu mici
ezitări în propoziții ,
folosește intuitiv
acordul între pârțile
principale și
secundare de
propoziție Formulează
propoziții care redau
conținutul
imaginilor, folosește
intuitiv acordul între
pârțile principale și
secundare d e
propoziție

I.3. Construiește corect,
realizând acordul
corect între subiect și
atributul genitival în
2 propoziții
Construiește corect,
realizând acordul
corect între subiect și
atributul genitival în Construiește corect,
realizând acordul
corect între subiect și
atributul genitival în
4 propoziții

ETAPA EXPERIMENTULUI PROPRIU -ZIS

În această etapă, a fost promovată o manieră de lucru atractivă, sub semnul jocului,
îmbinându -se metodele intuitive cu cele verbale, strategii activ -participative, integrându -se
jocurile didactice în activități inter și trans disciplinare , selectându -se jocuri interesante,
atractive.

56
Prin jocul “Păcălește -mă pe mine!” – copii au fost solicitați sa găsească cuvinte care sa
se deosebească de cuvântul dat printr -un singur sunet. Exemplu: educatoarea pronunța cuvântul
“rac”, iar copii substituie sunetul “r” c u sunetul “l” – rezultând cuvântul “lac” (loz-roz, paie –
baie, bere -pere). Jocul se poate desfășura fără material, având in vedere ca nivelul grupei (6 -7
ani) este corespunzător, întrucât copiii au frecventat patru ani grădinița.
Pentru înțelegerea noțiunii de propoziție, pentru a forma deprinderea copiilor de a se
exprima corect, se pot desfășura jocuri in care se folosesc ilustrații care sa -i ajute sa înțeleagă
faptul ca, pentru a alcătui o propoziție, este necesara o înlănțuire, o relație logica intre cuvi nte.
Pentru îmbogățirea vocabularului, pentru a -i obișnui pe copii cu o exprimare corecta,
pot fi antrenați intr -un viu dialog despre povestirile cunoscute, dirijând observația copiilor spre
legăturile ce se stabilesc intre cuvintele unei comunicări.
Știind ca jocurile in care se folosesc jetoane cu imagini contribuie la dezvoltarea
capacitații de analiza si sinteza fonetica, copiii pot fi antrenați in jocuri de sortare a imaginilor
după anumite criterii, in jocuri de construire de imagini, dându -le de fiec are data alte sarcini.
Astfel, copiii își îmbogățesc vocabularul cu cuvinte pe care le raportează la imaginile
corespunzătoare.
In scopul de a -i introduce pe copii in tehnica exprimării corecte, se organizează jocuri
didactice de completare a propozițiilor cum sunt:
– “ Continuați ce spun!”;
– “Fii atent si completează!”;
– “Ce cuvânt lipsește?”.
Se urmărește astfel o omogenizare a grupei de copii, având in vedere particularitățile
individuale ale copiilor, participarea lor active la activitatea instructiv -educat iva.
Exercițiile de completare a propozițiilor se fac gradat, începând cu cele care cer un efort
mai mic ( găsirea subiectului, predicatului), trecând apoi la cele mai puțin dificile (complement,
atribut).
După consolidarea deprinderii copiilor de a constr ui corect propoziții, se efectuează
exerciții pentru sensului cuvintelor, explicându -le ca unele cuvinte se pronunța la fel, dar au
înțelesuri diferite chiar in aceeași propoziție sau in propoziții diferite.
Prin jocul didactic “Spune mai departe” se urmăr ește respectarea acordului intre
subiect si predicat, activizarea gândirii logice prin găsirea cuvintelor corespunzătoare ca sens si
rapiditatea in gândire.
In acest sens, se poate folosi textul povestirii “Alba ca Zăpada si cei șapte pitici” din
care, int enționat se omit cuvinte. In timpul jocului, copiii dau dovada de multa atenție, ascultând

57
povestea, pentru a găsi rapid cuvintele omise pe parcursul expunerii. Prin participarea activa a
copiilor, este de înțeles ca ei cunosc foarte bine conținutul povest ii si, in mod special, dialogurile
dintre Alba ca Zăpada si oglinda, dintre mama vitrega si Alba ca Zăpada, dintre pitici si Alba
ca Zăpada.
Prin jocul didactic “De -a școala” se urmărește evaluarea nivelului de dezvoltare a
limbajului si a comunicării oral e a preșcolarilor sub aspect fonetic, lexical, gramatical, expresiv.
In joc ca si material didactic se folosesc imagini ce desemnează anumite obiecte, cerându -le sa
denumească cuvinte, sa spună cu ce sunet începe cuvântul, sa despartă cuvântul in silabe, s a
alcătuiască cu cuvântul respectiv o propoziție. Pentru unele cuvinte se solicita copiilor sa
găsească omonime cu ajutorul imaginilor afișate pe panou. Pentru a folosi corect substantivele
la singular si plural, se poate folosi jocul didactic: „Eu spun un a tu spui multe”.
Elementele de joc ( mânuirea materialului, acțiunea, aplauzele, etc.) sunt cuprinse in
desfășurarea jocului. In finalul jocului, pentru verificarea performantei, se cere copiilor sa
deseneze sub imaginea de pe fisa tot atâtea liniuțe cate silabe are cuvântul, iar cu o culoare roșie
sa încercuiască silaba care începe cu sunetul “m”.
Se știe ca la vârsta preșcolara, copiii au o deosebita pasiune pentru povesti si basme.
Pentru ca întreaga grupa de copii sa aibă o vorbire coerenta si expresi va, educatoarea
urmărește sa le formeze următoarele deprinderi:
 deprinderea de a reproduce cu ușurința povesti cunoscute fără deviere de la subiect,
păstrând o nota de originalitate;
 deprinderea de a vorbi expresiv, cu respectarea tonului corespunzător con ținutului;
 deprinderea de a interpreta rolul personajelor.
Pentru a se putea realiza cele propuse, educatoarea trebuie sa se apropie de copii
cat mai mult, sa -i înțeleagă, sa le ofere exemplul personal in exprimare, in expunerea unor
povestiri sau întâmplări, in scopul de a -i stimuli sa -si exprime gându rile si sa se manifeste liber
in activitate.
Pentru a verifica in ce măsura copiii stăpânesc cunoștințe si deprinderi necesare unei
însușiri logice a unor idei prin povestire, se poate desfășura jocul didactic “Sa facem o poveste” .
Pentru desfășurarea jocu lui ca mijloace de învățământ se pot folosi o serie de jetoane
corespunzătoare unei ilustrații mai mari, pus ape panou, rugându -i pe copii sa povestească,
folosind cuvinte si expresii pe care le cunosc din alte activități.
Ca elemente de joc, se folosesc: întrecerea, aplauzele, mișcarea, mânuirea jetoanelor.
Regulile jocului -copilul care avea imaginea (jetonul) cu un element corespunzător
ilustrației răspunde.

58
Exemplu: copilul care are un jeton pe care era desenat un om de zăpada, la indemnul
“Sa facem o po veste după imaginea care corespunde jetonului tău”, merge la panou, unde se
afla ilustrația corespunzătoare imaginii de pe jetonul sau si răspunde: “Omul de zăpada l -au
făcut si copiii din tablou, in care se vede ca este anotimpul iarna”. Răspunsul corect dat de copii
a fost apreciat, iar copilul respectiv are voie sa fixeze jetonul sau pe ilustrațiile de pe panou.
Alți copii formulează si alte propoziții. Astfel, se pot folosi in continuare toate ilustrațiile afișate
pe panou si toate jetoanele copiilor.
Pentru a verifica in ce măsura copiii stăpânesc cunoștințele si deprinderile necesare unei
însușiri logice a ideilor, sub aspectul fonetic, gramatical, lexical, ala alcătuirii de propoziții, se
pot introduce intre jetoane si alte imagini care nu au legătura cu tema jocului si cu conținutul
sau.
Intr-o alta variantă, copiii pot fi solicitați sa înlănțuie o serie de propoziții care sunt
formulate, in timp ce imaginile folosite de pe jetoane se afișează pe ilustrațiile mai mari de la
panou, cerându -le sa dea un titlu povestirii alcătuite de ei.
Jocurile se pot desfășura cu toți copiii grupei, dar in mod diferit; copiii mai timizi pot fi
grupați in activități cu copiii mai vioi, mai operative pentru a -i antrena si pe ei sa răspundă la
activitățile de joc didactic .
La început se poate ca rezultatele sa fie mai slabe, dar cu timpul, din dorința copiilor de
a fi ascultați, educatoarea poate sa reușească sa -i integreze si pe copiii timizi. Pentru a -i încuraja
mai mult pe acești copii, ca sa -si exprime cu ușurința gând urile prin formulare de propoziții si
fraze, educatoarea poate valorifica cunoștințele copiilor însușite in diferite forme din mediul
social, in etapele de dimineața sau de după -amiaza.
Astfel, copiilor cu un vocabular sărac li se pot da imagini, învățându -i cum sa le
“citească”, insistând sa -si exprime impresiile, sa verbalizeze adecvat prin folosirea corecta a
cuvintelor, sa formuleze propoziții.
In activitățile alese se pot organiza concursuri gen “Cine știe câștiga”, cu scopul de a le
dezvolta gustul de a povesti. Se lucrează diferențiat cu copiii, formând grupe cu cei care au un
vocabular mai bogat si stăpânesc mai bine instrumentul vorbirii, si grupele de copii cu un
vocabular mai sărac, care sunt antrenați separat in relatarea după imagini a unei pove stiri
desfășurate in activitățile alese si, ajutați prin întrebări referitoare la imagini, astfel reușind sa
se apropie de copiii cu un nivel dezvoltat de exprimare.
Pentru a determina copiii sa efectueze o operație de generalizare bazata pe o activitate
analitica -sintetica si de comparare, se organizează jocul didactic Găsește locul potrivit , in care
copiii trebuie sa așeze anumite animale sălbatice si domestice după mediul in care trăiesc si

59
după dimensiunile lor. Prin sarcina didactic ape care o au de re zolvat, copiii sunt supuși unui
proces de activizare a gândirii.
Comparând obiectele, trebuie sa le grupeze după trăsăturile caracteristice generale.
Pentru aceasta, mai întâi le compara pentru a desprinde notele comune de cele esențiale,
clasificându -le in animale domestic care trăiesc pe lângă casa omului, animale sălbatice care
trăiesc in pădure, animale mari si animale mici, potrivindu -le pe imagine, conform conturului
indicat ( putea fi o vulpe mare, una mica, un câine, un cățel). In timpul desfășurări i jocului este
nevoie sa -i ajutam pe unii pentru a da răspunsuri corecte si complete, folosind întrebările:
“Unde l -ai așezat?”, “Ce fel de animal este?”. Se urmărește in același timp corectarea greșelilor
de gramatica si de pronunție, ca in exemplul: “Vul pea mai trăiește in pădure?”, folosind
adverbul mai in plus.
Alături de activitățile comune, cu întreaga grupa de copii, activitățile la alegere își aduc
o importanta contribuție in însușirea unei exprimări corecte din punct de vedere fonetic si
gramatical .
Unul dintre momentele cele mai favorabile pentru exersarea libera a vorbirii copiilor
care se creează datorita comunicării intense, vii, ce se stabilește intre copii, îl constituie jocurile
de creație. Acestea presupun doua situații de comunicare:
a) comuni carea intre copii, in vederea organizării jocului, a împărțirii materialului, a
stabilirii planului si regulilor jocului, a îndrumării copiilor de către conducătorul jocului, a
rezolvării unor conflicte apărute pe parcursul jocului;
b) comunicarea intre copii determinate de tema si acțiunea propriu -zisa a jocului, pentru a
reflecta raporturile ce se creează intre adulți si situația respectiva.
In cadrul jocurilor de creație desfășurate la cele trei grupe de vârsta, pe lângă numeroase
acțiuni care sunt implicat e in joc, acestea presupun un dialog mai mult sau mai puțin bogat intre
copil si adultul respective sau intre copil -copil.
Antrenarea copiilor, stimularea lor in exprimarea relațiilor dintre ei in dialoguri sau
chiar in monologuri au o mare importanta nu n umai pentru dinamismul jocului, ci, mai ales,
pentru dezvoltarea vorbirii lor. Din acest punct de vedere, al doilea tip de comunicare este mai
valoros, deoarece presupune folosirea unui vocabular mai variat, construirea unor fraze mai
complicate. Ținând se ama de aceasta constatare, in atenția educatoarei trebuie sa stea cultivarea
comunicării verbale a copiilor. S -a constatat ca, daca se pune accent pe comunicarea dintre
educatoare si copil ( educatoarea cere, de pilda, copiilor sa se exprime corect gramati cal,
corectează pronunția unor sunete), intercomunicarea dintre copii se urmărește mai puțin.

60
O prima problema care trebuie sa stea in fata educatoarei in etapa jocurilor si activităților
alese este aceea de a -l antrena pe copil in dialoguri care necesita prezenta ei, pe de o parte, si a
copiilor, pe de alta parte. Consideram ca deosebit de importanta este si prezenta educatoarei in
jocurile copiilor in stadiul in care dialogul, comunicarea este săraca, cu scopul de a -i antrena si
încuraja in acțiunea între prinsa.
De aceea, consider ca activitățile libere sunt un bun prilej de exersare, de perfecționare
a vorbirii copiilor in vederea pregătirii pentru activitatea de scris -citit din clasa I. Printre
procedeele ce pot fi utilizate in vederea însușirii de către copii a laturii fonetice, lexical si a celei
gramaticale a limbii romane figurează: convorbirile libere, povestirile libere, jocul didactic,
exercițiile de vorbire, jocurile de masa, memorarea unor versuri.
1. Convorbirile libere
La sosirea copiilor in grădinița, educatoarea poarta un dialog viu cu copii, fie individual,
fie in grupuri mici ( cum si -au petrecut duminica, ce au urmărit la televizor, cum si -au petrecut
ziua de naștere etc.)
Acest prilej este deosebit de favorabil in vederea educării limbaj ului, pentru ca, in mod
spontan, copilul este nevoit sa -si împărtășească impresiile, sa -si adune gândurile si sa folosească
vocabularul necesar.
Convorbirile libere constituie o ocazie deosebita pentru depistarea unor dificultăți in
pronunțarea sunetelor, iar in cadrul activităților alese se va insista mai mult asupra deficientelor
constatate.
Copii sunt antrenați in jocuri de sortare a jetoanelor sau de alegere dintr -un grup, cum
este, de exemplu, jocul “Tip -Top” sau jocul “Alegeți si grupați”. Li se cere copiilor sa aleagă
dintre jetoanele respective un anumit jeton, sa denumească imaginea respectiva. Purtând acest
dialog cu copilul, putem constata progresul lui, făcut de la o zi la alta sau rămânerea lui in urma.
Alteori tematica acestor convorbiri poate fi mai variata, cuprinzând aspect legate de familie, de
prietenii de joaca, de jucăriile preferate. In cadrul convorbirilor libere, copiii prezintă liber si
nestingheriți părerea lor despre ceea ce sunt întrebați, in timp ce educatoarea urmărește felul
cum reușesc sa formuleze propozițiile, cat de corect se pot exprima din punct de vedere
gramatical. Utilizarea convorbirilor libere constituie un mijloc eficient pentru dezvoltarea
vorbirii copiilor.
2. Povestirile libere
Se organizează cu întreaga grupa de copi i sau numai cu o parte. Ca material didactic, se
poate confecționa o “cutie cu povesti” ( o cutie din carton in care se găsesc decupate personaje
din poveștile cunoscute de copii sau imagini cu aspect din povesti).

61
Copilul ia un jeton si recunoaște si pove stea din care face parte, apoi relatează ce știe
despre el. Pe baza acestui material se înfiripează o repovestire. In felul acesta se urmărește
consolidarea conținutului povestii redate si implicit dezvoltarea vorbirii, deoarece copilul este
pus sa poveste ască, folosind un vocabular bogat. In alegerea si recunoașterea personajului
respectiv sunt antrenați copiii mai timizi, care nu au curajul sa povestească in public sau care
au deficient in exprimare si in pronunțare. Corectarea exprimării greșite se face prin intermediul
unei întrebări care îl face pe copil sa repete singur fraza. Alteori se repeta in cor unele
onomatopee conținute in povestire pentru a -i antrena pe toți copiii grupei in pronunțarea unor
sunete mai dificile.
3. Jocul didactic si exercițiile de vorbire
Din munca desfășurata cu preșcolarii, se constata ca, in cadrul activităților alese, un
mijloc valoros de educare a limbajului îl constituie jocul didactic si exercițiile de vorbire.
Durata acestor jocuri este de 5 -10 minute, după care copiii îș i aleg alta activitate. Prin
jocurile “Cine (ce) este desenat pe jeton?”, “Cine a venit?”, se urmărește recunoașterea
obiectului prezentat pe jeton, pronunțarea corecta a denumirii, exersarea pronunțării sunetelor
mai dificile: |r|, |s|, |t|, |d|, |j|, |z| si a unor grupuri de cuvinte.
Lucrând cu imagini simple, copilul este învățat sa denumească corect imaginea si sa
folosească corect articolul hotărât/nehotărât ( Pe jeton este desenat(a) “un băiețel sau o fetița, o
minge, niște flori, multe flori”), deci implicit, sa folosească singularul si pluralul. Prin jocurile
“Ce face?” si “Cum așezam o cartoanele?”, copiii sunt puși in situația de a formula propoziții,
pentru a exprima acțiunea prezentata pe jeton. Lucrând astfel, putem depista mai ușor
dificultățil e pe care le întâmpina copiii in exprimare, din punct de vedere gramatical.
Jucându -se cu diferite materiale sau jucării, copiii sunt solicitați sa reprezinte o
propoziție cu ajutorul acestora. De exemplu: din “Plaxticon”, copiii pot scrie o propoziție cu
ajutorul rotitelor sau bețișoarelor, fiecare reprezentând un cuvânt. Acest joc constituie un bun
prilej de analiza fonetica, lucru atât de necesar însușirii citit -scrisului in clasa I.

4. Jocul de masa
Setul cu imagini intitulat “Răspunde repede si bine” sa u “Alfabetul in imagini” este
destinat pentru jocurile de masa ale copiilor de vârsta preșcolara si ale celor din clasa I si
constituie, din punct de vedere pedagogic, un material deosebit de important, deoarece
pregătește copiii pentru însușirea citit -scrisului, a unei exprimări corecte si expresive.

62
Cu aceste imagini se organizează jocuri si exerciții sistematice de vorbire, prin care
copiii de 3 -7 ani, prin intermediul ilustrației, reușesc sa cunoască obiecte, sa le denumească, sa
alcătuiască povestiri, sa le clasifice si sa le ordoneze după anumite criterii.
Întregul set de imagini constituie un important material cognitive si răspunde
următoarelor obiective educative:
 dezvoltarea auzului fonematic, exersarea aparatului fonator, in vederea corectării
eventualelor defecte de vorbire si dobândirii unei pronunții corecte si clare a sunetelor si a
cuvintelor;
 dezvoltarea capacitații de analiza si sinteza fonetica (diferențierea sunetelor ce pot da
naștere la confuzii fonetice: |p| -|b|, |c| -|s|, |t| -|d|, famil iarizarea copiilor cu sunetele a căror
pronunțare se poate prelungi: |a|,|e|, |i|, |o|, |u|, |s|,|z|, |r|,|j|; pronunțarea si folosirea corecta a
diftongilor in vorbirea curenta: |oa|, |ua|, |ia|, |ea|; formarea capacitații de a diferenția silabele;
 activi zarea vocabularului cu noi cuvinte, raportarea acestora la imaginile
corespunzătoare;
 integrarea cuvintelor si a ideilor in scheme sintactice corecte ( exprimare corecta din
punct de vedere al structurii gramaticale);
 îmbogățirea vocabularului, completarea cu noi termini, in vederea folosirii ca
instrument de baza in comunicarea verbal; adâncirea sensurilor exprimate prin cuvinte;
 dezvoltarea capacitații copiilor de a stabili relații verbale corecte cu partenerii de joc;
5. Memorarea unor versuri
De un real fo los in însușirea laturii fonetice si a structurii gramaticale a limbii romane
s-a dovedit a fi, in cadrul activităților alese, memorarea unor versuri scurte pentru corectarea
sau preîntâmpinarea pronunției greșite a unor sunete pe care copiii le rostesc ma i greu. De
exemplu versurile:
“Ursu -let si ursu -flet
Vor sa prindă peste -n lac.
Dar de ce plângi ursu -flet?
Eu n-am prins decât un rac!”
Sau exersarea pronunțării sunetelor: |ș|, |j|, |r|:
“Șapte porci așteaptă -n șir
Șapte saci umpluți cu jir,
Șapte ghinde de stejar
Și felii de gogoșar”.

63
Tot in aceasta idee se caută exemple care contribuie la consolidarea pronunțării corecte
a sunetelor, in diferite poziții pe care le ocupa in cuvânt: inițiala, mediana, finala, intre vocale
sau grupuri consonantice.
Având i n vedere importanta dezvoltării vorbirii in pregătirea copilului preșcolar pentru
școala, se poate amenaja, in sala de grupa, o mica biblioteca: pe rafturi așezate la o înălțime
potrivita pentru copii sunt aranjate cărți cu ilustrații, cărți cu poveștile c uprinse in programa.
Biblioteca poate stârni un viu interes in rândul copiilor, deoarece copiii pot folosi
materialele expuse, pot povesti si face lectura după imagini. Educatoarea are, in permanenta
posibilitatea sa le corecteze vorbirea si exprimarea.
Aceasta “ biblioteca „are un rol deosebit in vederea pregătirii copiilor pentru școala,
deoarece ei se obișnuiesc sa răsfoiască o carte, s -o tina corect in mana, sa aibă grija de ea, sa
nu-i îndoaie foile sau sa le rupă, s -o pună la loc pe raft, fiindcă apa rține întregii grupe de copii.

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa : Pregatitoare
Categoria de activitate : Educarea limbajului
Tema activitatii : ,,Eu spun una, tu spui multe”
Mijloc de realizare : Joc didactic
Scopul : -Formarea deprinderii de a folosi corect substantivele la singular si plural.
– Insusirea unor structuri gramaticale ale limbii romane; integrarea cuvintelor in
propozitii dezvoltate; folosirea corecta a cuvintelor de legatura.
– Dezvoltarea atentiei si a memoriei vizuale; exersarea pronuntarii corecte a unor
sunete si cuvinte.
Obiective operationale :Pe parcursul si la sfarsitul activitatii copiii vor fi capabili:
– Sa foloseasca corect formele de singular si plural ale substa ntivelor;
– Sa formuleze propozitii simple si dezvoltate;
– Sa recunoasca imaginea si sa indice corect daca reprezinta un obiect sau mai multe obiecte;
– Sa recunoasca culorile;

64
– Sa raspunda corect la anumite cerinte ale educatoarei, folosind limbajul oral.
Sarcina didactica : Alegerea corecta a jetonului cu una sau mai multe imagini, exprimarea
corecta a singularului si pluralului construind propozitii.
Elemente de joc : Cautarea si manuirea materialului, surpriza, intrecerea, ghicirea, aplauze.
Regulile jocului : Copiii actioneaza cu materialul, rezolva sarcina data numai la comanda
educatoarei, aplauda raspunsurile corecte. Copiii sunt impartiti in doua echipe.au pe masute
cosulete cu jetoane.Ei recunosc Imaginea si alcatuiesc propozitii cu singularul si pluralul
substantivelor.Fiecare raspuns corect este punctat .Castiga echipa cu cele mai multe
raspunsuri corecte.

Strategii didactice :
 Metode: explicatia, demonstratia, exercitiul, problematizarea.
 Material didactic: jetoane, cutia cu surprize, scrisoare a, jucării
Durata : -25 minute
Momentele
activitatii Continutul stiintific Strategii
didactice Evaluare
Momentul
organizatoric – aerisirea salii de grupa;
– asezarea masutelor in forma de careu
deschis;
– introducerea copiilor in sala de grupa si
asezarea la masute.
Captarea
atentiei Se face printr -o cutie cu surprize si o
scrisoare de
La ,,Zana Primavara’’.
-,,Dragi copiii,
A venit primavara si odata cu ea au venit si
surprizele Am auzit ca sunteti
cuminti,curiosi si dornici de a afla cat mai
multe .Va propun sa intram in lumea
minunata a cuvintelor prin jocul pe care vi
l-am trimis. Cu multumiri,,zana Primavara’’ Conversatia

Orala
Anuntarea
temei si a
obiectivelor Astazi vom juca un joc care se numeste,, Eu
spun una, tu spui multe ”pentru ca voi sa
stiti sa vorbiti corect romaneste. Explicatia

65
Dirijarea
invatarii

Jocul de
proba

Desfasurarea
Propriu -zisa
a jocului

Complicarea
jocului Copiii sunt impartiti in doua grupe.
Explic cum se va desfasura jocul precizand
regulile de joc.

Jetoanele sunt asezate in cosulete pe masute.
Voi scoate un jeton din cosulet.El trebuie sa
recunoasca imaginea si sa spuna daca este
unul sau sunt mai multe elemente pe
jeton.Va trebui sa formeze singularul sau
pluralul substantivelor,ap oi va forma o
propozitie.
Se acorda stimulente pentru fiecare echipa.

1.Copiii vor scoate din cosulete jetoane si
vor spune ce este reprezentat in imagine
.Vor forma propozitii cu singularul si
pluralul.

2.Prezint copiilor cutia cu surprize.Un copil
va scoate din cutia fermecata o jucarie sau
un plic .Ei vor trebui sa spuna ce jucarie au
gasit in cutie .Vor formula pluralul si vor
alcatui propozitii cu cuvantul respectiv.Vor
raspunde la ghicitori.Se vor acorda
Stimulente pentru fiecare raspuns corect de
la echipa respectiva.
Se citesc ghicitorile si se raspunde .Fiecare
raspuns corect este punctat.
,,Coarne are si e blanda,
Ne da lapte si smantana,
Puiul ei e mititel
Si se numeste vitel
‘’Vaca

Explicatia

Demonstratia

Exercitiul

Problematizarea

Orala

Pe echipe

66
,,Prin ograda la vecini,
Ea fura mereu gaini.
Ati ghicit –o deindata,
Cine este cea sireata? Vulpea
,,Tup,tup,tup dupa alune,
Dupa ghinde prin padure.
Are codita stufoasa
Si in pomi isi face casa’’
Veverita

Aprecierea
performantei Un copil de la prima echipa va numara
stimulentele, alt copil de la echipa adversa
va numara si el stimulentele .Va castiga
echipa cu cele mai multe puncte.Vor fi
rasplatiti cu aplauze si bomboane .
conversatia

explicatia

orala

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa Pregatitoare
Categoria activitatii: Educarea limbajului
Mijloc de realizare: Joc Didactic
Tema activitatii: „De-a școala ”
Obiective Generale:
 Evaluarea nivelului de dezvoltare a limbajului si a comunicării orale a preșcolarilor
sub aspect fonetic, lexical, al structurii gramaticale si al expresivității ;

67
 Perfecționarea deprinderii de a efectua analiza si sinteza fonetica a propozițiilor si a
cuvintelor;
 Stimularea dragostei si a dorinței de a deveni școlari .
Conținut Informativ
– Descrierea unor imagini, constituirea si completarea unor propoziții simple si
dezvoltate;
– Folosirea unor omonime;
– Distingerea numărului de cuvinte, silabe si sunete;
Obiective Specifice
– Sa denumească si sa descrie corect imaginile prezentate
– Sa găsească un număr tot mai mare de cuvinte care încep cu sunetul dat si imaginile
corespunzătoare acestui sunet;
– Sa alcătuiască propoziții cu cuvântul ( imaginea) găsit (a);
– Sa formuleze propoziții cu un conținut logic, asociind 2 -3 imagini pentru formularea
acestora;
– Sa analizeze propozițiile , distingând : numărul de cuvinte, numărul de silabe din cuvinte,
numărul de sunete;
– Sa completeze o propo ziție cu cuvântul care lipsește ;
– Sa găsească omonime, antonime, formulând cu acestea propoziții ;
– Sa manifeste interes pentru activitate
Mijloace de Învățământ :
– Imagini ce desemnează diferite obiecte (rechizitele școlare );
– Imagini pentru omonime si antonime ;
– Tabla magnetica;

DESFĂȘURAREA ACTIVITATII

ETAPELE ACTIVITATII ACTIVITATEA DE
ÎNVĂȚARE ACTIVITATEA
COPIILOR
1. Captarea atenției Anunțarea temei:
Mai este puțin timp si veți
merge la școala . M-am gândit
sa desfășuram astăzi un joc

68
care se numește : „De -a
școala ”
Enunțarea obiectivelor
Vreau sa mă conving ca ați
învățat sa vorbiți corect in
propoziții , ca știți sa
compuneți propoziții cu
cuvintele date, ca despărțiți
corect in silabe si sunete.

2. Dirijare a învățării Prezint imaginea cu un școlar
(școlărita )
– Ce vedeți in aceasta
imagine?
– Cu ce sunet începe
cuvântul școlar ?
– Formulați propoziții
cu cuvântul scoală !
– Cate cuvinte are
aceasta propoziție ?
– Despărțiți cuvântul in
silabe si spuneți cate
silabe are si care sunt!
Solicit copiilor sa bata de
atâtea ori din palme cate
silabe are cuvântul .
Cer copiilor sa găsească cat
mai multe cuvinte care încep
cu sunetul dat ( c, o, d, b etc)
sau se termina cu acesta.
Sa alcătuiască propoziții
logice cu sens, stabilind Privesc imaginea, găsesc
cuvântul potrivit, formulează
propoziții .
Enumera cuvintele si
silabele.
Bat din palme la rostirea
fiecărei silabe.

Lucrează si răspund de cate
ori sunt solicitați .

Găsesc omonime la
cuvintele: toc, bloc, guma.

Privesc cu atenție imaginile,
alcătuiesc propoziții .

69
legături intre 2 -3 imagini
date.
Adresez in continuare
următoarele întrebări :
– Găsiți un cuvânt care
sa înceapă cu silaba(
mă, ca, in, ta etc);
– Ce propoziții puteți
alcătui cu aceste
cuvinte?
– Spuneți cuvinte dintr –
o silaba!
– Cu ce sunet începe
cuvântul ?
– Puteți sa găsiți
cuvinte care încep si
se termina cu „a”?
Stimulez copii sa găsească
cat mai multe cuvinte.
Prezint copiilor imagini cu:
toc de scris, bloc de desen,
guma de stres.
Cer copiilor sa găsească
opusul (antonimul)
cuvintelor: cu rat, silitor,
ordonat, ascultător .
Obținerea performantei Distribui copiilor fise de
lucru, apreciez
comportamentul din timpul
activitatii, promptitudinea si
rapiditatea in răspunsuri . Desenează tot atâtea liniuțe
cate silabe are cuvântul si
incercuiestesilabe care
începe cu sunetul |m|.

70

PROIECT DE ACTIVITATE

Grupa Mare
Categoria activitatii: Educarea Limbajului
Mijloc de Realizare: Joc didactic
Tema: „Cine știe câștiga ”
Obiective generale:
 Consolidarea deprinderii de a formula propoziții dezvoltate, corecte din punct de
vedere gramatical si cu sens logic;
 Consolidarea deprinderii de a desparți in silabe cuvinte din cuprinsul unei propoziții ;
 Perfecționarea capacitații de analiza si sinteza fonetica, a capacitații de a efectua rapid
asociații ;
 Educarea spiritului competitiv
Obiective operaționale : pe parcursul si la sfârșitul activitatii , copiii vor fi capabili:
 Sa formuleze cel puțin doua propoziții cu cuvintele: „ Rândunica ”, „cuc”, „ pupăza ”,
„lup”, „urs”, „vulpe”, corecte din punct de vedere gramatical.
 Sa despartă corect in silabe cuvintele date
 Sa precizeze numărul silabelor din cuvintele: „vaca”, „cal”, „ găina ”
 Sa precizeze primul sau ultimul sunet al cuvintelor: „mar”, „pa ra”, „gutui”, „prune”.
Regulile Jocului: Copilul indicat va formula propoziții cu cuvinte date; determinarea
numărului de cuvinte din propoziție ; despărțirea cuvintelor in silabe, precizarea sunetelor cu
care încep sau se termina cuvintele date.
Metode si procedee: conversația , demonstrația , exercițiul , problematizarea
Material Didactic: machete, imagini cu cele patru anotimpuri, jetoane cu animale si fructe.

DESFĂȘURAREA ACTIVITATII

Conținut esențializat Obiective
operaționale Descrierea situațiilor de instruire

71
Joc didactic „ Cine știe
câștiga ”

Alcătuirea de propoziții cu
cuvinte date; determinarea
numărului de cuvinte dintr -o
propoziție ; despărțirea
cuvintelor in silabe;
Menționarea numărului
silabelor; precizarea 1 Moment organizatoric
(instructajul verbal)
Se asigura condițiile necesare
pentru buna desfășurare a activitatii.
2 Captarea atenției
Se descoperă elementul surpriza: o
macheta care sugerează anotimpul
primăvara in parc.
Se realizează o conversație despre
anotimpul primăvara după
următorul plan:
„Ce anotimp va sugerează aceasta
macheta?”
„Unde?” (in parc)
„După ce cunoaștem ca este
anotimpul primăvara ?”
Se cânta prima strofa din cântecul
„Vine, vine, primăvara ”. Se
descoperă apoi si celelalte machete
care sugerează : vara la tara, toamna
in livada si iarna in pădure .
Copiii recunosc anotimpurile
Anunțarea subiectului
Se anunța subiectul activitatii „Am
observat ca știți anotimpurile, iar i n
continuare vom desfășura un joc –
concurs Cine știe câștiga ”. Echipa
câștigătoare va primi cate un
medalion.
4 Prezentarea conținutului
Se prezinta regulile jocului:
La anotimpul primăvara , copiii vor
alcătui propoziții cu cuvintele ce

72
sunetului cu care începe /se
termina cuvintele date. denumesc păsări care se întorc in
acest anotimp in tara ( rândunica ,
cuc, pupăza ), apoi determina
numărul de cuvinte din propoziții ;
La anotimpul vara, copiii despart in
silabe cuvintele care denumesc
animale domestice, apoi despart in
silabe cuvintele indicând prin
bețișoare numărul de silabe;
La anotimpul toamna, copiii
enumera fructele din livada: mere,
pere, Gutâi , prune si precizează
primul sau ultimul sunet al
cuvântului , apoi dau exemple de
alte cuvinte care încep sau se
termina cu acel sunet.
La anotimpul iarn a, copiii alcătuiesc
cat mai multe propoziții cu animale
care apar in pădure (urs, vulpe, lup).
Se desfășoară jocul de proba, in
scopul verificării înțelegerii
regulilor de joc de către toți copiii.
Obținerea performantei
Se realizează jocul propriu -zis.
Se va da semnul de începere a
jocului, timp in care, copiii numiți ,
daca răspund corect, vor fi
aplaudați , iar cei care întâmpina
dificultăți vor fi ajutați de colegi.
Jocul se desfășoară in doua echipe.
Pentru fiecare răspuns corect si
complet, echipa va p rimi un punct.

73
Varianta de joc: Se complica jocul:
copiii trebuie sa descopere cuvinte
in care prima silaba se repeta (ex:
veverița , papagal. etc).
6 Evaluarea performantei
Se fixează titlul jocului: „Cine știe
câștiga ”. Înainte de a se trece la
numărarea punctajului si la
stabilirea echipei câștigătoare , se
realizează o conversație pe baza
următorului plan de întrebări :
„Ce am făcut in cadrul acestei
activități ?”
(Ne-am jucat)
„Cu ce ne -am juca?”
(Cu cuvinte, cu silabe, si cu
sunetele).
Se numără punctele si se stabilește
echipa câștigătoare .
Încheierea activitatii
Aprecierea verbala -globala si
individuala asupra desfășurării
activitatii. Se cânta in întregime
„Vine, vine, primăvara .”

PROIECT DE ACTIVITATE
GRUPA: Pregatitoare
CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educarea limbajului

74
TEMA: „Hai, să facem o poveste!
MODUL DE REALIZARE: Poveste creată cu personaj dat
TIPUL ACTIVITĂȚII: Consolidare de deprinderi, aprofundarea unor noțiuni morale
OBIECTIVE CADRU:
 Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral.
 Educarea capacității de exprimare orală.
OBIECTIVE DE REFERINȚĂ :
 Consolidarea deprinderii de a elabora o poveste cu mijloace proprii, prin analogie cu
poveștile receptate anterior.
 Activizarea și îmbogățirea vocabularului.
 Aprofundarea rep rezentărilor morale.
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
 O-Să recunoască trăsătura caracteristică comună unor personaje cunoscute(naivitatea)
și sensul acesteia.
 O-Să creeze o poveste având drept punct de pornire o trăsătură morală – naivitatea.
 O-Să folosească cuvinte și expresii literare cunoscute, o exprimare nuanțată și
expresivă.
 O-Să evidențieze consecințele comportamentelor greșite .

STRATEGII DIDACTICE:
 METODOLOGIE DIDACTICĂ: Conversația , expunerea, explicația , problematizarea.
 MIJLOACE DIDACTICE: Imagini(siluete) ale unor personaje cunoscute: Scufița Roșie
și ursul din Ursul păcălit de vulpe

DESFĂȘURAREA ACTIVITATII

75
Devenim . dida.
Bo. operat Activ.
educatoarei Activ. copiilor Strategii
didactice Evaluare
(instruim . și
indicatori
Moment
organizatoric

II. Captarea
atenției

III.Reactualiza –
rea
cunoștintelor
O

IV.Comunica – -aerisirea sălii de
grupă
-aranjarea
mobilierului
-pregătirea
materialului
didactic
Le prezint
copiilor cele
două personaje,
le cer să le
recunoască și să
le denumească.
Le adresez
întrebări: -Ce i s –
a întâmplat
Scufiței Roșii ?
De ce ? Care a
fost greșeala ei?
Cum a reușit
vulpea să -l
păcălească pe
urs? Prin ce se
aseamănă cele
două personaje?
Ce înseamnă să
fii naiv?

„-Astăzi, voi veți
compune o

Recunosc
personajele, le
denumesc.

Recunosc și
denumesc
trăsătura
caracteristică
comună :
naivitatea.
Explică
conținutul
acesteia.

Urmăresc și rețin
cerințele .

Conversația

Explicația

Frontal
(imagini ale
celor două
personaje)

76
rea obiectivelor
urmărite

V.Obținerea
performanței
O

O

VI. Evaluarea
performanțelor
O

VII. Încheierea
activității poveste al cărei
personaj va fi un
puișor naiv,
încrezător. Ar fi
bine să folosiț i
cuvinte și
grupuri de
cuvinte
cunoscute din
alte povesti ,
personajele să
vorbească între
ele.
Urmăresc
exprimarea
copiilor,
corectez
eventuale greșeli
de exprimare.
Solicit
reproducerea
dialogurilor între
personaje.

Solicit 2 copii să
redea povestea
integral. Le
adresez întrebări
ce implică
analiza
consecințelor
naivității
puișorului

Expun povestea.
Se exprimă în
propoziții și fraze,
redau dialoguri,
își nuanțează
exprimarea,
uzează de mimică
și gestică.

Redau povestea
integral.
Analizează
consecințele
comportamentului
greșit .

Povestirea

Problematizarea

Frontal

77
Fac aprecieri
privind
exprimarea,
expresivitatea
redării
conținutului .

ETAPA POST EXPERIMENTALA
Etapa post experimentala a constat în aplicarea unei probe de evaluare, pornind de la
cea din etapa pre experimentala , dar adăugând elementele noi de conținut transmise, precum și
un grad sporit de dificultate.

PROBA DE EVALUARE NR1

UNITATEA DE CONȚINUT : Aspecte lexicale si sintactice
OBIECTIVE OPERAȚIONALE :
O. . să sesizeze dezacordul dintre unele pârți de vorbire în mod intuitiv, formulând
propoziția în mod corect
Exemplu:
Barza stă într -un picioare .
Fetițele sare în apă.
Ursuleții mănânc frunze.
Legumele este bune.
Narcisele a înflorit.Ele miroase frumos.
Copiai construite un om de Zapata .
Cannelé este curiosa .
Poule este înflorită forums .
Cartofii are gustul bun.
CONȚINUTUL ITEMILOR

78
I.1. Am spus bine, n -am spus bine?; Ascultă propoziția spusă de mine și spune dacă e
corectă sau nu . Spune propoziția corectă

O.2. Să construiască propoziții , cu ajutorul imaginilor, realizând intuitiv acordul
corect între subiect și atributul genitival.
I.2. Denumește meseriile din imagine, materialele și uneltele. Spune, a ( al, ai, ale) cui
este (sunt) fiecare din ele.

79

O.3.Să formuleze propoziții intuind acțiunile din imagini, folosind corect acordul
subiect -predicat

I.3.Ce face? Ce fac?; Ce face ea? Ce fac ele?Ce face el? Ce fac ei?

DESCRIPTORI DE PERFORMANTA
ITEMI SUFICIENT BINE FOARTE BINE
I.1. Sesizează și corectează
dezacordul în 5 propoziții,
formulând fiecare propoziție în
forma corectă . Sesizează și
corectează
dezacordul în 7
propoziții , formulând
fiecare propoziție în
forma corectă . Sesizează și
corectează
dezacordul în nouă
propoziții , formulând
fiecare propoziție în
forma corectă .
I.2. Denumește corect materialele,
uneltele și meseriile ilustrate, Denumește corect
materialele, uneltele Denumește corect
materialele, uneltele

80
construiește propoziții realizând
acordul între subiec t și atributul
genitival , cu 5 -6 greșeli . și meseriile ilustrate,
construiește
propoziții realizând
acordul între subiect
și atributul genitival
, cu 3 -4 greșeli . și meseriile ilustrate,
construiește
propoziții realizând
acordul între subiect
și atributul genitival
, cu 1 -2 greșeli .
I.3. Formulează propoziții, realizând
corect acordul subiect -predicat ,
cu o greșeală. Formulează
propoziții, realizând
corect acordul
subiect -predicat , cu
o greșeală. Formulează
propoziții , realizând
acordul subiect –
predicat în mod
corect pentru toate
propozițiile.

III.5. PREZENTAREA SI INTERPRETAREA DATELOR CERCETARII

In urma activitatilor desfasurate in cele trei fae ale cercetarii, se pot desprinde
urmatoarele concluzii cu privire la performantele copiilor:
 Recunoasterea sunetelor se realizeaza mai usor in cadrul vocalelor (o -rar, a –
rici, a -vion);
 Copiii nu disting care este vocala de inceput in cazul unor cuvinte de forma: ie –
pu-re;
 Diferentierea mai greoaie a consoanelor care se pronunta insotite de o vocala
ajutataore: zana, lana, sarma, randunica.
 Majoritatea copiilor cunosc semnificatia corecta a cuvintelor intrebuintate si le
utilizeaza corect, potrivit sensului care sa -l dea in di ferite situatii;
 Se poate constata ca toti copiii care au frecventat gradinita, formuleaza corect
forma de plural, in functie de genul substantivelor utilizate si se exprima in
propozitii si in fraze scurte.

81
CONCL UZII

Din analiza lucrarii se pot desprinde cateva constatari cu valoare de concluzii menite sa
îmbunătățească activitatea educatoarei in ceea ce privește pregătirea copilului pentru școala .
Educatoarei ii revine sarcina de a constata cat mai timpuriu tulburările de vorbire si de
a-i ajuta pe copii sa le corecteze prin exerciții si jocuri pentru dezvoltarea si corectarea vorbirii
copiilor preșcolari .
Un rol deosebit li are pronunția proprie a educatoarei, exprimarea cursiva corecta printr –
un vocabular îngrijit , ceea ce le face munca mai ușoara si eficienta.
Jocul didactic poate fi folosita atât ca mijloc de predare dar mai ales ca mijloc de
consolidare si aplicare a cunoștințelor însușite prin basm.
Basmele contribuie la realizarea unor importante sarcin i ale dezvoltării vorbirii la
îmbogățirea si exersarea vocabularului activ al copiilor; la cultivarea unei exprimări corecte si
nuanțate ; la dezvoltarea capacitații de a reda conținutul unor povestiri.
Prin basm se cultiva încrederea in forțele proprii pre cum si spiritul de răspundere , de
colaborare si ajutor reciproc.
De o mare importanta este introducerea in practica preșcolara a mai multor metode de
însușire a pronunției corecte a sunetelor, de dezvoltare a auzului fonematic, jocuri didactice
pentru form area capacitații de a efectua analiza fonetica, care sa asigure eficienta activitatii de
pregatire a copiilor pentru școala .
Este bine de știut ca, școala își începe acțiunea educaționale fondul acumulărilor
realizate de copii la vârsta preșcolara .
Asigurarea unui început bun in procesul de învățare a cititului șiș Crișului reprezintă o
condiție esențiala a procesului de activitate de tip școlar . Lucru acesta impune cu atât mai mult
cu cat este vorba de deprinderi intelectuale si morale de o deosebita complexitate cu o arie de
folosire extrem de variata.
Basmele s -au dovedit a fi forme utile de învățare , consolidare si verificare a
cunoștințelor copiilor in general.

82
BIBL IOGRAFIE

Zalis, Henri, Farmecul rafinamentului (Ion Creang ă), în „ Convorbiri literare” , 96, nr. 8, 1989,
p. 13.
Apostolescu, Mihai, Ion Creang ă între marii povestitori ai lumii , Editura Minerva, București,
1978.
Bârlea, Ovidiu, Pove știle lui Creang ă, Editura pentru literatură, București, 1967
Bîrlea, Ovidiu, Folclorul românesc , București, Editura Minerva, 1981

Bodiștean, Florica, Literatura pentru copii și tineret dincolo de „story” , Casa Cărții de Știință,
Cluj-Napoca, 2007.
Boutière, Jean, Viața și opera lui Ion Creangă , Editura Junimea, Iași, 1976.
Călinescu, G., Estetica basmului , Editura pentru literatură, București, 1965.
Călinescu, G., Folclorul la ,,Convorbiri literare’’ în Studii de istorie a literaturii, București ,
1968.
Călinescu, G., Istoria literaturii române de la origini până în prezent , ediția a II -a, cu o prefață
de Al. Piru, Editura Minerva, București, 1982.
Călinescu, G., Istoria literaturii române. Compendiu , Editura Minerva, București, 1983.
Călinescu, G., Ion Creangă (Viața și opera) , Prefață de Eugen Simion, Editura pentru literatură,
București, 1966.
Călinescu , G., Ion Creangă (Viața și opera) , Editura Minerva, București, 1972.
Ciobanu , Nicolae, Creang ă și structurile epice , în „ Luceaf ărul”, XXII, nr. 23, 1979, pp.1 -7.
Cioculescu, Șerban, Aspecte ale operei , în „ Tribuna” , nr. 52, 1964, p. 6.
Cioculescu, Șerban, Glose la umorul lui Creang ă, în „ România literar ă”, nr. 52, 1969,p. 4.
Cioculescu, Șerban, Ion Creang ă artistul. În marginea lui ,,Mo s Nichifor Co tcariul” , în volumul
Variet ăți critice , Editura pentru literatură, București, 1966, pp.193 -202.
Cioculescu, Șerban, Streinu, Vladimir, Vianu, Tudor, Istoria literaturii moderne, Editura
Didactică și Pedagogică, București, 1971.
Cioculescu, Șerban, Itinerar critic , IV, Editura Eminescu, București, 1984.
Ciopraga, Constantin, Posteritatea lui Creang ă, în „ Gazeta literar ă”, nr. 52, 1965, p. 9.
Ciopraga, Constantin, Creang ă: Memoria timpului trecut , în Personalitatea literaturii române ,
Editura Junimea, Iași, 1973.
Constantinescu, Nicolae, Prefa ța la vol. Ion Creangă, Povestea lui Harap -Alb, Editura Albatros,

83
București, 1983.
Constantinescu, Pompiliu, Scrieri , II, Editura pentru literatură, București, 1967.
Cornea, Paul, Itinerar printre clasici , Editura Eminescu, București,1984.
Creangă, Ion, Povești , Galați, Editura Porto -Franco,1991
Cristea, Valeriu, Dicționarul personajelor lui Creangă , Editura Fundației Culturale Române,
București, 1999.
Cristea, Valeriu, Despre Creangă , Editura Cartea Românească, București, 1989.
Cubleșan, Constantin, Ion Creang ă în con știința critică , Editura Tribuna, Cluj -Napoca, 2006.
Datcu, Iordan, Ion Creangă în lectura lui Eugen Simion , în „Cultura ”, 22 martie 2012,
Densușianu, Ovid, Literatura română modernă , vol. II, Editura Minerva, București,1985.
Dumitrescu -Bușulenga, Zoe, Ion Creang ă, Editura Elion, București, 2000.
Goia, Vistian, Literatura pentru copii și tineret , Editura Dacia, Cluj -Napoc a, 2008.
Ion Creangă interpretat de , antologie, prefață, tabel cronologic și bibliografie de Constantin
Ciopraga, Editura Eminescu, București,1977.
Iorga, Nicolae, Istoria literaturii românești în veacul al XIX -lea, vol. III ediție și note de Rodica
Rotaru , prefață de Ion Rotaru, Editura Minerva, București, 1983.
Ibrăileanu, Garabet, Scriitori români si străini, Editura Vieții românești, Iași, 1926.
Ibrăileanu, Garabet, Studii literare , Editura Albatros, București, 1976.
Destinul unui clasic. Studii si articole despre Ion Creang a, Antologie, prefață, note și bibliografie
de Ilie Dan, Editura Albatros, București, 1990
Lovinescu, Eugen, Critice , vol. IX, ediția a II -a, Editura Librăriei Alcalay, 1923.
Lovinescu, Vasile, Creangă și Creanga de aur , Editura Car tea Românească, București, 1989.
Lovinescu, Vasile, Interpretarea ezoteric ă a unor basme și balade române ști, Editura Cartea
românească, București, 1993.
Maiorescu, Titu, Leon C. Negruzzi și junimea , în Critice , III, Editura Știința, București, 1974.
Manol escu, Nicolae , Istoria critică a literaturii române , Cinci secole de literatură , Editura
Paralela 45, Pitești, 2008.
Micu, Dumitru, Istoria literaturii române. De la creația populară la postmodernism , Ed.
Saeculum, București, 2000.
Mot, Mircea, Ion Creang ă sau pactul cu cititorul , Editura Paralela 45, Pitești, 2004.
Munteanu, George, Istoria literaturii române. Epoca marilor clasici , Editura Didactică și
pedagogică, București, 1980.
Munteanu, George, Introducere în opera lui Ion Creang ă, Editura Minerva, Bu curești, 1976.
Negoițescu, I., Istoria literaturii române , vol. I (1800 -1945), Editura Minerva, București, 1991.

84
Negoițescu, I., Scriitori moderni , Editura pentru literatură, București, 1966.
Negruzzi, Iacob, Amintiri din Junimea, Editura Humanitas, Bucu rești, 2011
Piru, Al., Istoria literaturii române de la început până azi , Editura Univers, București, 1981.
Piru, Al., Analize și sinteze critice , Editura Scrisul românesc, Craiova,1973.
Piru, A., Prefa ță la Ion Creangă, Pove ști, amintiri, povestiri , Editura pentru Literatură,
București, 1967, pp. V -XXI.
Piru, Al., Varia , II, Editura Eminescu, București, 1973.
Piru, Al., Valori clasice , Editura Albatros, București, 1978.
Propp, V.I., Morfologia basmului , în românește de Radu Nicolau, Editura Univers, B ucurești,
1970.
Propp, V.I., Rădăcinile istorice ale basmului fantastic , traducere de Radu Nicolau, Editura
Univers, București, 1973.
Rosianu, Nicolae, Stereotipia basmului , Editura Univers, București, 1973.
Rotaru, Ion, O istorie a literaturii române , vol. 1, Editura Minerva, București,1971.
Sasu, Aurel, Dicționarul biografic al literaturii române , Editura Paralela 45, Pitești, 2006.
Scarlat, Mircea, Posteritatea lui Creang ă, Editura Cartea româneasca, București, 1990.
Simion, Eugen, Ion Creangă. Cruzimi le unui moralist jovial , Editura Princeps Edit, Iași, 2011.
Simion, Eugen, Genurile biograficului , vol. I -II, Fundația Naționala pentru Știință și Artă,
București, 2008.
Simion, Eugen, Întoarcerea autorului, Eseuri despre rela ția creator -operă, Editura C artea
Românească, București, 1981.
Streinu, Vladimir, Clasicii no ștri, Editura tineretului, București, 1968.
Streinu, Vladimir, Ion Creang ă, Editura Albatros, București, 1971.
Studii despre Ion Creang ă, vol. I -II, Editura Albatros, București, 1973.
Tiutiuca, Dumitru, Literatura marilor clasici , Editura Didactică și Pedagogică, București, 2005.
Tohăneanu, G. I., Stilul artistic al lui I. Creang ă, Editura Științifică, București, 1969.
Tomașevski, Boris, Teoria literaturii. Poetica , Editura Univers, Buc urești, 1973.
Țugulan, Lidia, Toma Maria, Literatura pentru copii , București, EDP, 1977
Vianu, Tudor, Arta prozatorilor români , Editura 100+1 Gramar, București, 2002.
Vianu, Tudor, Ion Creang ă, în volumul Studii de literatur a român a, Editura Didactică și
Pedagogică, București, 1965.
Vulcănescu, Mircea, Ion Creang ă văzut de generația actual ă, prefața la Ion Creangă, Opere ,
Editura Fundației Culturale Române, București, 1993.
Vlad, Ion, Povestirea. Destinul unei structuri epice , Editura Dacia, Cluj -Napoca, 19 72.

85
Vrabie, Gheorghe, Structura poetic ă a basmului , Editura Academiei RSR, București, 1975.
Vrabie, Gheorghe, De civitate rustica , București, Editura Grai și Suflet, 1999
Dima, Al., Pove știle lui Creang ă, în „ Luceaf ărul”, VIII, nr. 26, 1964, p. 4.
Piru, Al., Arta lui Creang ă, în „ Viața româneasc ă”, IX, nr.8, august 1956, pp. 181 -188.
Simion, Eugen, Originalitatea lui Creang a, în „ Gazeta literar ă”, nr. 51, 1964, p. 4.
Simion, Eugen, Demonologia lui Creangă. Draci și babe specialiste în „drăcării” I în
„Cultura”, 28 aprilie 2011.
Simion, Eugen, Demonologia lui Creangă. Draci și babe specialiste în „drăcării” II în
„Cultura”, 5 mai 2011.
Simion, Eugen, Demonologia lui Creangă. Draci și babe specialiste în „drăcării” III în
„Cultura”, 12 mai 2011.
Tomus, Mircea, Mitul copil ăriei, secven ță a mitului vârstei de aur: ,,Amintirile din copil ărie”
ale lui Ion Creang ă și zeul copil , în Romanul romanului românesc , vol. I: În căutarea
personajului , Editura 100+1 Gramar, București, 1999, pp.31 -52.
WEBOGRAFI E:
1.https://vdocuments.site/documents/implicatii -psihopedagogice -ale-jocului -didactic –
in-dezvoltarea -limbajului -la-56328018b076d.html
2.https://vdocuments.site/cercetare -basm.html
3.https://vdocuments.net/basmul -55bd1ce0a2f18.html
4.https://docgo.net/basmul -txt
5.http://www.scrigroup.com/educatie/literatura -romana/Basmul -analiza –
generala55739.php
6.http://www.scritub.com/gradinita/JOCUL -IN-STRUCTURA –
ACTIVITATIL84238.php