Psihopedagogia educației timpurii și a școlarităț ii mici [620066]

1

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
Programul de studii:
Psihopedagogia educației timpurii și a școlarităț ii mici

LUCRARE DE DISERTAȚIE

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. VOINEA Mihaela Absolvent: [anonimizat]
2017

2
UNIVERSITATEA TRANSILVANIA DIN BRAȘOV FACULTATEA DE
PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
Programul de studii:
Psihopedagogia educatiei timpurii si a scolaritatii mici

Titlul lucrării
Rolul dezvoltării personale în creșterea stimei de sine a copiilor
Subtitlu
STIMA DE SINE ȘI EDUCAȚIA COPIILOR TĂ I
Invita ție la persoana I

Coordonator științific:
Conf. univ. dr. VOINEA Mihaela Absolvent: [anonimizat]
2017

3

CUPRINS

HARTĂ CONCEPTUALĂ

Introducere

CAPITOLUL I. Dezvoltarea stimei de sine – condiție a învățării eficiente

1.1. Definire – Aspecte generale privind stima de sine; Teorii și modelele integrate în procesul
căutării sinelui;
1.2. Eficientizarea traiectului școlar al copiilor prin apreciere, v alorizare, creație și încredere:
Comunicare copil -părinți -învățător;

CAPITOLUL II. METODOLOGIA CERCETĂRII:

3.1. Obiectivul și ipotezele cercetarii
3.2. Eșantionul cercetarii
3.3. Metodologia cercetării
3.4. Analiza și interpretarea datelor
3.5. Concluzii

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

4

HARTĂ CONCEPTUALĂ

STIMA DE
SINE CONCEPTUL DE
SINE PERCEPȚIA
SINELUI SINELE REAL SINELE IDEAL
(DORIT)

5
INTRODUCERE

“ Eu sunt copilul.
Tu ții în mâinile tale destinul meu.
Tu determini,în cea mai mare măsură,dacă
voi reuși sau voi eșua în viață! Dă -mi,te rog ,
acele lucruri care să mă îndrepte spre fericire!
Educă -mă,te rog,ca să pot fi o binecuvântare pentru lume! “
(din Child’s Apples, Mamie Gepe Cole) 1
Îmi adresez următoarea întrebare: Sunt capabili copiii
noștri, copiii dumneavoastră, la finalizarea primului ciclu de
învățământ și anume ciclul primar să se integreze armonios în societate ? Când spun integrare,
mă refer la încrederea pe car e copiii este de dorit să o aibă atunci când pornesc pe un nou
drum, continuându -l, dezvoltându -l pe cel abia trecut.
Am ales această temă, deoarece răspunsul la această întrebare păstrează o tentă
negativă, care sper să fie schimbată în timp. Atunci când copiii sunt conștienți de ceea ce pot
realiza, și de multitudinea de șanse care îi așteaptă, aceștia ar putea să înainteze mult mai ușor
pe această scară valorică – numită viață. În acest sen s, primul ca pitol al lucrării “Aspecte
generale privind stima de sine ”, prezintă conceptul de stima de s ine, percepută prin prisma
cunoașterii, evaluării corecte a sinelui, libertatea exprimării, apreciere, valorificare, iar
capitolul al doilea “Metodologi a Cercetării ”, aduce în prim plan scopul, obiectivele, ipotezele,
eșantionul, meto dele, instrumentele cercetării. Stadiul actual al acestui subiect abordat
consider că necesită o continuare, necesită o cunoaștere sub o altă formă , un proces care se
regăseș te chiar în noi înșine. Voi reuși sau voi eșua în viață aceasta este întrebarea din
interiorul copi ilor pe care noi î i ținem în mâinele noastre acum. Întrebarea autorului Pavelcu :
“Care este calea de a ne regăsi, de a ne surprinde adevărata noastră personalitate?” așteaptă
încă un răspuns, pe care doar timpul i -l va da. (Pavelcu, V., 1970, p.59)

1 http://www.lapsiholog.webs.md/pages/21736/

6
CAPITOLUL I: Dezvoltarea stimei de sine – condiție a învățării eficiente

1.1. Definire – Aspecte generale privind stima de sine; Teorii și modelele integrate în
procesul căutării sinelui –
Teorii stadiale: S. Freud, E. Erikson, ontogeneza moralei (J. Piaget, L.Kohlberg).
Autori marcanți în domeniul psihologiei, S. Freud, E. Erikson, J. Piaget, L. Kohlberg
consideră că dezvoltarea personalității morale, incluzâ nd aici și conștiința de sine nu se
realizează liniar, ci în strânsă legătură cu perioade marcante, astfel o anumită fază evolutivă o
depinde impetuos pe precedenta.
S. Freud consideră că viața psihică se desfășura sub semnul tensiunilor dintre Id
(pachetul de instincte biologice, dintre care libidoul sexual este pe prim -plan), pornit să se
realizeze cu orice preț, și Supraeu (normele social interiorizate), care îl sup raveghează și îl
oprimă dacă e cazul, și unde Eul este pe post de negociator și mediator între cele două
modalități contradictorii (Id și Supraeu) (P. Iliuț, 2001, p. 37). În acest sens, există cinci stadii
importante care necesită a fi menționate: stadiul oral este cel care se consumă în primul an de
viață, principala nevoie și sursă de satisfacție fiind cea orală: a manca (a suge), a duce la gură,
a înghiți. S. Freud consi dera faptul că acei copii care rămân dominați de această fază vor
deveni adulți agresivi verbal și sarcastici.
Stadiul anal este caracteristic celui de -al doilea an de viață, având la bază o plăcere
derivată din eliminare. Este esențială acum interacțiun ea armonioasă dintre mama și copil,
pentru ca cel mic să fie determinat să utilizeze „olița” corect, să -și controleze “eliminările” etc.
Copiii care nu reușesc să depășească corect această etapă, vor fi în concepția lui Freud adulți
“retentivi anali”, mur dari și leneși.
Stadiul falic, cuprinde intervalul 3 -5 ani, perioadă în care copilul descoperă faptul că organelle
genitale îi produc plăcere. În central acestei perioade stau gândurile focalizate pe “băiat”,
“fată”. S. Freud consider că acei copii care e șuează în ceea ce privește acest stadiu, devin
tineri, adulți cu grave probleme de comportament sexual și tulburări ale sinelui (P. Iliuț, p.38).
Cele trei stadia expuse sunt urmate de o perioadă numită de latență (6 -12 ani), când
impulsurile sexuale ale copiilor la nivel subconștient sunt reprimate prin socializare,
instalându -se Supraeul. Astfel, de la preocuparea față de sexualitatea părinților (Complexul lui

7
Oedip), dependența de aceștia se trece treptat la inclinația față de grupuri de aceeași vârstă,
sex.
Stadiul care finalizează aspectele de mai sus este stadiul genital. Acesta începe după 12
ani, când dorințele devin conștiente, se dezvoltă Eul: îmbinarea Supraeului cu interesele
personale. Debutul perioadei este preadolesceța, când evoluția cunoa ște tot mai multe
preocupări față de dorințele celorlalți și se domolesc pornirile egoiste treptat. Viziunea
freudistă abordată are în prim plan două idei puternice: I. elemental fundamental al formării și
dezvoltării personalității sinelui – Id-ul sexual; II. structurile de adâncime durabile ale
profilurilor individuale născute și sedimentate în copilărie.
Erikson a venit în continuarea viziunii freudiste prin teoriile post -freudiste, reliefând 8
stadii principale ale procesului vieții. Fiecare stadiu pr esupunea rezolvarea unor anumite crize
specific unei anumite autonomii psihice traduse cu ajutorul trăirilor: încredere -neîncredere;
autonomie -îndoială; străduință -inferioritate (P. Iliuț, 2001, p.38).
1. Încredere versus neîncredere este primul stadiu sp ecific anului întâi de viață. Încrederea se
obține prin grija celorlalți, prin confortul fizic și psihic menținut la copil.
2. Autonomie versus îndoială și rușine – 1-3 ani, copiii manifestă plăcerea de a efectua acțiuni
independente. Dacă acțiunile sunt p rea asupru pedepsite se instalează sentimentul de rușine și
îndoială.
3. După 3 ani, până la intrarea în școală (etapa preșcolară) evidențiem tensiunea inițiativă
versus vinovăție. Copiii primesc responsabilități, astfel copilul e confruntat cu un spațiu social
mai extins.
4. Străduință (hărnicie) versus inferioritate – etapa școlii elementare este momentul în care
copiii se confruntă cu însușirea de cunoștințe și abilități sub formă de note. Pericolul poate să
fie etichetarea negativă a părinților/ învăță torilor, rezultând sentimente de inferioritate.
5. Identitate versus confuzie de identitate – perioada adolescenței (10 -20 de ani) – “criza
juvenilă”, frământările fiind legate de definirea propriei ființe în timp și spațiu: “Cine sunt?”
6. Identitate versus izolare – începutul vieții de adult (20 -30 de ani), când pe primul plan se
află relațiile de prietenie, dragoste – adultul tânăr.
7. Generativitate versus stagnare – anii de mijloc ai maturității (40 -50 de ani), cu grija
principală de a ajuta noile generații de a se realiza în viață – rolul de părinte.

8
8. Integritate versus disperare – concluzia cognitiv -afectivă la care ajung oamenii în maturitatea
târzie și bătrânețe (după 60 de ani). De menționat este faptul că stadiul 5, cel al adolesc enței
este crucial, având efecte majore în cristalizarea identității de sine.
Cercetătorii definesc st ima de sine ca evaluarea general ă pe care oamenii o fac despre
ei înșiși (Baumeister, 1999; Blaine și Crocker, 1993; Wigfield și Karpathian, 1991). Știm noi
oare cât de corectă este evaluarea pe care o realizăm despre propria noastra persoană? Dar
evaluarea realizată prin prisma părerilor, percepțiilor, intențiilor celor din jur? Stima de sine
reprezintă un tot unitar care are o influența majoră asupra cop ilului în devenire. Indiferent
dacă ne referim la acest tot unitar ca la un puzzle, un soare cu multe raze, sau un lanț cu zalele
sale, interpretarea trebuie să fie una holistică. Așadar, în strânsă legătură cu stima de sine se
află cunoașterea sinelui, acesta fiind prezentat pe baza unor dimensiuni și anume:
dimensiunea percepției de sine (self -concept), a imaginii de sine (self -image) și cea a
aprecierii de sine, a evaluării sinelui (self -esteem). Aceste trei dimensiuni enumerate mai sus
se formează în t imp, însă este necesar să fie corect asimilate încă de la vârsta copilăriei, pentru
ca cele ce le preced să ajute la formarea și evoluția unei imagini de sine stabile, iar aprecierea
de sine să devină cât mai reală .
Nivelul stimei de sine crescut sau ridicat apare la fiecare reușită sau eșec, pe care
fiecare copil în parte îl percepe diferit, cu o anumită intensitate emoțională. Atât educația
realizată în școală, cât și cea realizată în familie joacă un rol important în definirea stimei de
sine a copil ului, așadar cadrul didactic specializat poate fi comparat cu un constructor care
realizează o clădire din multe cărămizi. C lădirea în curs de finalizare reprezintă stima de sine a
copilului, această clădire își are baza, stâlpii de rezistentă , care repre zintă cunoașterea sinelui,
percepția de sine, încrederea pe care o deține copilul față de ceea ce reprezintă el în calitate de
ființă umană, cunoștințele, competențele pe care le deține, abilitățile cu care înaintează prin
viață. D esign -ul acestei clădiri reprezintă imaginea de sine, o clădire semeață, sau una joasă, o
clădire luminoasă, sau una întunecată, forma ferestrelor, numărul ușilor, numărul persoanelor
din jur; aprecierea de sine este reprezentată prin concepția de mediu intern, extern și totodată
dorința ca școala să fie considerată o cetate care protejează copilul de orice amenințare care
poate apărea dincolo sau în lăuntrul acestor ziduri. Familia, reprezintă pământul și cerul, mai
exact baza pe care a putut să fie construită cetatea, susținerea pe care aceștia o oferă coplului,
iar cerul reprezintă siguranț a pe care o va simți fiecare copil ajuns la maturitate atunci când

9

privește în sus și ca ută putere. Ploile și iernile puternice le asemăn cu eșecurile copilului, când
acestea se abat asupra ce tății, repetat, se poate forma stima de sine negativă, cu efecte
puternice în evoluția ulterioară a copilului.
În concepția autoarei M. Argyle, stima de sine era percepută ca “evaluarea propriei
persoane, care rezultă din acceptare și p rețuire de sine, în mod absolut sau în comparație cu
ceilalți.” ( Argyle, 1967, p. 120.) Doresc să promovez în acest sens definiția anterioară,
deoarece consider că are tente pozitive, spre deosebire de alte definiții care evidențiază stima
de sine fie sub aspectul evaluativ al propriei persoane, fie din perspectiva nevoilor umane.
În funcție de perioada de vârstă la care se află copilul, unele dimensiuni ale stimei de
sine devin mai importante decât altele. Astfel, în stadiul descris de Piaget – stadiul oral –
senzorial este esențial ca mama să satisfacă nevoile copilului, deoarece „atunci relațiile
copilului cu ambianța sunt coordonate și fac să se cristalizeze un sentiment rudimentar de
încredere – prima achiziție socială de bază pentru toate celelalte relații .” (Crețu, T., 2009, p.51)
La 8, 9 luni, bebelușul privește în oglindă, însă nu își recunoaște sinele, abia la vârsta de 12
luni bebelușul face distincția între adultul din oglindă și el, atunci se recunoaște pe sine . Etapa
antepreșcolară este cea în care debutează conștiința sinelui la copii. În această etapă copilul
începe să descopere propriile limite și posibilități. Identitatea este conștientizată în momentul
în care își recunoaște numele atunci când mama, tata îl strigă. H. Wallon era de părere că în
această perioadă afirmarea conștiinței de sine reprezintă baza dezvoltării ulterioare a
personalității copilului. Din studiile realizate de autori precum P. Legeron, R. H. Schaffer,
domeniile importante de care este de dorit să ținem cont în șlefuirea sti mei de sine sunt reușita
școlară, aptitudinile și reușitele sportive, popularitatea, aspectul fizic și conformismul social.
Figura (1) 3.1. Macrosistemul reușitei p.23 (Guy Missoum – Am reușit: strategii, tehnici,
metode, Ed. Polirom, Iasi, 2003.

10

Dacă am privi dintr -o altă perspectivă, diferită de cea a familiei și a școlii care răspund
de stima de sine scăzută sau crescută a copilului, putem spune ca un prim factor și poate cel
mai important îl constituie însuși copilul. Pentru a oferi un exemp lu concret în care reușita
școlară a constat în modul de a fi a l copilului putem evidenția cazul unei fetițe Lobna, fiica
unor părinți imigranți, care știa deja să citească încă din primul semestru al clasei pregătitoare
și la fel si Oliver, ai cărui părin ți trec printr -un divorț. Acești copii sunt un mic exemplu că se
poate reuși și în condiții care ar înclina mai mult spre clacare. Cum pot acești copii să
reușească deși mediul din jurul lor este un ul nefavorabil? Răspunsul se poate găsi în ei înșiși,
în construcția lor. ( Missoum, G., 2003, p. 24) La pol opus, ce ne facem atunci când pe alți
copii îi afecteaza acest mediu nefavorabil, știrbindu -le stima de sine?
Fig (2), 3.2. Microsistemul reușitei p.26 (Guy Missoum – Am reușit: strategii, tehnici, metode,
Ed. Polirom, Iasi, 2003.

Virginia Satir (2010) pp.167 -168 a evidențiat două scheme care indică sistemul închis
de a comunica și a încuraja stima de sine la fam iile tulburate, precum și sistemul deschis la
familiile care încurajează dezvoltarea membrilor.

11
Sistemul închis prezintă :
Stima de sine: scăzută;
Comunicarea : indirectă, neclară, dizarmonioasă, împiedicând de zvoltarea;
Stilul: acuzator, împăciuitor, evaluator, confuz;
Reguli: ascunse, depășite, reguli imposibil de schimbat, restricții cu privire la comentarii,
persoanele își schimbă nevoile pentru a se conforma regulilor stabilite;
Rezultat: haotic, distructiv, inadecvat, pretuirea sine lui fiind din ce în ce mai redusă, iar
persoana în cauză începe să depindă tot mai mult de alți oameni.
Sistemul deschis prezintă:
Stima de sine: nivel înalt ;
Comunicare: directă, clară, specifică, congruentă, sprijină dezvoltarea ;
Stil: egalizator ;
Reguli: clare, actualizate, omenești, regulile se s chimbă atunci când apare nevoia, libertate
deplină de a se comenta cu privire la orice, libera opinie;
Rezultat: conectat la realitate, adecvat, constructiv, stima de sine crește și mai mult, este și
mai s tabilă și se dezvoltă constant.
Analizând aceste două sisteme ne dăm seama de faptul că rolul familiei este acela de a
crea cadrul relaxant, armonizant pentru evoluția copilului, pentru c a acesta să nu simtă teamă,
vinovăție , iar școala la rândul său are rolul de a pune la dispozitia copiilor cadre didactice
capabile să determine poten țialul fiecărui elev și totodată dornice să creeze situații
educaționale care să stimuleze dezvoltarea.
Stima de sine este esențială în ceea ce privește dezvoltarea educațională a copiilor, ne
dăm seama încă din primii ani de școală, câ nd ochii lor ne privesc cu sfială, cu dorința de a
prim i acceptare, acord, înțelegere. Poate că stima de sine nu este semnalată atât de puternic în

12
anii copilăriei timpurii, însă cunoașterea sinelui evoluează încă din primul an de viață al
copilului , iar o bună cunoaștere acum, înseamna o stimă de sine corect apreciată apoi.
Deseori se face o confuzie între două concepte care deși au în prim plan sinele, abordarea este
diferită si anume valoarea personală care este neschimbabilă, reprezentând ceea ce ești ca și
ființă, ceea ce poți oferi, ceea ce meriți să primești. Stima de sine, intervine însă ca un paravan,
un scut în jurul persoanei, acest scut ajută persoana să evolueze în plan social. Stima de sine
reprezinta “cantitatea din eul tău adevărat pe care îndrăznești s -o arăți altora”(Tony
Humphreys, 2008, p.15).
În acest sens se pot creiona două portrete ale copiilor care manifestă fie sentimentul de
a fi demn de iubire, fie sentimentul de a fi capabil.

Copil de vârstă școlară timid, retras, vizibil rezervat, tăcut,
caută atenție și se agață de tine sau este agresiv și tiran.
Aceștia sunt indicii că acest copil se îndoiește că este demn
de iubire.

Copilul de vârstă școlară speriat, se împotrivește la noi
provocări, se teme de eșec, se tulbură repede, dacă face
greșeli, are emoții la evaluări, e perfecționist, excesiv de
silitor cu activitățile școlare sau evită să -și facă temele.
Aceștia sunt indicii că se îndoiește de capacitățile sale.

Cum ai putea să te simți împlinit dacă ai trăit viața altcuiva (Tony, H., 2008, p.198 ).
Aceasta ar putea fi una dintre întrebările răsunătoare pe care copiii o vor adresa când vor
„crește mari”. În acest sens, stima de sine și cunoașterea de sine, nu reprezintă o chemare a

13
oamenilor la introspecție, închidere în propriul sine, ci totul se poate împlini prin încercarea
omului de a se cunoaște prin raportarea la ceilalți, o cunoaștere prin viziunea celuilalt și o
cunoștere a celorlalți prin viziunea proprie. Este indicat ca atât părinții, rudele din jurul
copilului, cât și profesorii să se asigure că acțiunile lor au un caracter de prețuire și confirmare
necondiți onată, în așa fel încât imaginea de sine a copiilor să devină pozitivă și să implice mai
multă acceptare de sine. (Tony, H., 2008, p.282 ). În acest sens, stima de sine și cunoașterea de
sine, nu reprezintă o chemare a oamenilor la introspecție, o închidere în propriul sine, ci totul
se poate împlini prin încercarea omului de a se cunoaște prin raportarea la ceilalți, o
cunoaștere prin viziunea celuilalt și o cunoștere a celorlalți prin viziunea proprie.
Cumulând diverse opinii dedicate acestei teme, majori tatea scriitorilor admit că acest
subiect este unul amplu, dificil de tratat în doar câteva rânduri. Însă nu este un lucru imposibil
și pentru a menține viu un fir al Ariadnei care să ne conducă pe drumul cel bun, atât întrebarea
“Cine suntem?”, precum și “Cine sunt eu?” vor oferi un sens temei supuse cercetării. Însă cum
poate să afle cineva aspecte ce țin de personalitatea sa, de eul său, dacă nu își adresează și
întrebarea “ Cum ne cunoaștem?”. A ceastă întrebare este necesară , deoarece ne poate dezvălui
care sunt căile care ne conduc spre cunoaștere. O ultimă întrebare utilă ar fi “Cum devenim
ceea ce suntem? ”. Încercând să unim acest puzzle al întrebărilor ne putem clarifica faptul că
cele trei întrebări pot fi reduse la: „Ci ne?”, „Cum?”, „Unde?” („Unde ne situăm în momentul
prezent și cum devenim ceea ce suntem?”. Deși timpul este cheia tuturor lucrurilor, î ntrebarea
„Cât?” a fost omisă voit, deoarece în acest moment este esențial să învățăm să trăim, să
accedem spre împlinir e, indiferent de cât de mult timp este necesar.
Socrate considera că oamenii care se preocupă cu precădere de valorile exterioare se
îndepărtează de ei înșiși. Înaintea acestuia, „Heraclit din Efes declara că se află în neîncetată
căutare de sine. Această căutare de noi înșine, în decursul veacurilor și în progresul conștiinței
umane, are un caracter dramatic” (Pavelcu , V., 1970, p.12) . Cunoașterea propriului sine, parte
esențială din „psihologia individuală” a fost contestată de -alungul timpului de către unii
psihologi, infirmând exist ența unei astfel de științ e a individualului, în pofida legilor generale ,
singurele pe care le considerau valabile . Dintre toate temele universului, tema omului și a
cunoașterii acestuia a preocupat pe mulți oameni iluștrii, pornind de la una dintre schemele
vieții și anume: mineralul există, vegetalul există și trăiește, animalul există, trăiește și simte,
însă omul e xistă, trăiește, simte și gândește. Gândul și gândirea au o influență enormă în

14
procesul intens de cunoaștere sau de recunoaștere. Deseori omul ajunge să își cunoască
personalitatea, reacțiile, emoțiile, dar la un moment dat când crede și simte că știe foa rte multe
lucruri despre sine, imprevizibilul îl determină să aibă anumite reacții contrar așteptărilor sale
și astfel să nu se mai recunoască.
În antichitate, studierea personalității și a eului uman era slab conturată, regii, faraonii,
zeii, șefii de st at fiind cei care monopolizau totul în jurul lor. Îndreptându -ne spre modernism,
observăm o mai mare preocupare spre cunoașterea personalității umane odată cu dorința
maselor de oamen i de a deveni unici , independenți, de a progresa, de a avea un cuvânt de spus,
fenomen numit democratizare. Importanța acestei cunoașteri poate fi explicată prin punerea în
antiteză a două tipuri de gândiri și anume: gândirea mitologică, respectiv gândirea realistă. În
acest sens, gândirea mitologică era cea care găsea explicații destinului prin existența zeităților,
pe când gândirea realistă expl ica acțiunile umane prin zestrea ereditară, bagajul de cunoștințe,
trăsăturile și acțiunile fiecărei indentități în parte. Probabil în toate timpurile omul a fost și este
tentat să găsească responsabili pentru neputințele sale, însă cu cât autocunoașterea urcă pe o
scară valorică tot mai înalt ă, cu atât conștiința devine mai aprigă, ia r persoana în cauză devine
principalul său responsabil.
Stima de sine poate fi explicată și prin corelarea celor două aspecte de bază în viața
omului: auto -eficacitatea și respectul de sine, acea valoare pe care omul o posedă sau nu.
Toate aceste aspecte sunt influențate într -un mod sau altul de o istorie a fie cărui om, însă
depinde de fiecare în parte cum alege să acționeze, cum luptă pentru a se dezvolta și cum
dorește să -i fie percepută istoria individuală. Există o legătură între deosebirea față de cei din
jur și motivația pe care o avem în a deveni tot mai buni, în a excela și a ne simți i unici. În acest
punct intervine segregarea stimei de sine în stimă de sine scăzută și ridicată, astfel încât
persoanele care prezintă o stimă de sine scăzută tind să urmeze un lider, exemplul spiritului de
turmă, pe când pe rsoanele cu stimă de sine crescută doresc și luptă pentru a evolua . Așa cum
spunea Vasile Pavelcu în cartea sa, “persoana, în sens pur psihologic, poate fi privită din două
puncte de vedere opuse: subiectiv, ca eu, (la persoana întâia) și obiectiv (la persoana a treia) ca
individualitate (“ el”, “cineva ”) ca obiect, fără reprezentarea stărilor interioare ale acestuia. La
persoana a doua (“ tu”) introspecția intervine alături de observația externă “ (Pavelcu , V., 1970,
pp. 30 -31).

15
Se poate afirma în acest sens că ceea ce diferențiază persoanele între ele ține atât de
conștiința de sine (partea interioară), cât și de relațiile sociale interpersonale (partea
exterioară). Vasile Pavelcu spunea că “de aceea se impune ca prin persoană și personalitate să
înțelegem nu numai ceea ce reprezintă conținutul conștiinței de sine și imaginea eului în
conștiința altuia (individual la persoana I și la persoana a III -a), ci întreaga ființă ” (Sheldon și
Allport , cit în, Pavelcu, 1970, p.33 ). Ființa u mană în opinia autorilor este mult mai complex ă
de atât, fiind implicate în procesul cunoașterii acestuia atât aspecte cognitive, afective,
volitive, conative, cât și aspecte fiziologice ale individului. Un contraargument adus aspectelor
specificate anteri or, este reprezentat de părerea altor autori care consider ă că este de dorit
evitarea identificării personalității cu conștiința de sine, deoarece se presupune că întocmai
această identificare a dus la îngustarea științei psihologiei, care devine în acest caz o știință a
proceselor conștiente ale omului.
Se poate realiza un liant între stima de sine și obținerea unei polițe de asigurare a
nemuririi sociale și aces t fapt să explice dorința intensă a omului de a realiza fapte demne de
lauda celor din jur pe tot parcursul vieții. Faptul că odată cu moartea fizică, imaginea noastră
s-ar pierde din conștiința persoanelor care contează în viața noastră, poate influența c onștiința
de sine pe parcursul vieții? Această întrebare ca multe altele necesită un răspuns afirmativ ,
deoarece în acest sens se poate explica de ce atunci când în lume există lupte pentru
supremație, contradicții, conflicte, acestea se extind și asupra conștiinței noastre. Dar dacă în
societate ar fi doar pace, conștiința ar rămâne nepătată? Se poate considera că nu, dacă ne
ghidăm dupa dictonul: “Somnul rațiunii naște monștri” (Francisco de Goya)2 Însă cu adevărat
ceea ce se întâmplă atât la exterior, c ât și în interiorul nostru ne influențează percepțiile,
reacțiile, atitudinile și nu în ultimul rând calitatea vieții. Cunoașterea de sine nu se desfășoară
întotdeauna în mo d prietenos, într -o armonie perfectă !
Așadar, cunoașterea de sine așa cum spune și autorul nu poate lua amploare în
momente de restriște, momente pentru care poate nu am fost pregătiți în prealabil. În clipe
dificile sunt reflectate adevăratele noastre trăsături diferențiatoare, care așteaptă o scânteie
pentru a ieși la iveală, iar în interior se produce un șoc care poate influența la rândul său
conduita individului. Amintesc aici exemplu l citat de către autorul Pavelcu, exemplu ce
surprinde o persoan ă însoțit ă care la un moment dat se oprește și îi spune persoanei de alături

2 http://epoca.ro/francisco -goya -sau-somnul -ratiunii -naste -monstri/

16

că dorește să se întoarcă din drum, să se ia pe sine, considerând că și -a uitat sinele cu câțiva
pași în urmă. În acest amplu proces al căutării sinelui, omul este preocupat mai mult de
lucrurile pe care le face și gândeșt e, și mai puțin de felul în care își exprimă gândurile și își
manifestă acțiunile. Da că nu se ține cont și de maniera în care ne comportăm se poate trece
ușor spre manierism și formalism și astfel se poate explica de ce trăim și simțim superficial.
Nu se p ot extinde aceste precizări și în ceea ce îi privește pe copii, deoarece aceștia acum își
își întăresc comportamentul, iar acel dram de superficialism la ei provine din infantilismul
caracteristic vârstei.
Deseori ne este greu să prevedem ce va face sau ce va gândi cineva, însă se poate să
aflăm cum va gândi o persoană o anumită acțiune, empatizând și gândindu -ne cum am
reacționa noi în locul său. Personalitatea copilului se află la această vârstă în plină ascensiune,
însă reali zarea și evoluția personalității acestuia depind de situațiile cu care se confruntă zi de
zi, de mediul social și de educație. Conform scrierilor lui Piaget se poate afirma că mediul
social și educația își reduc treptat influența în fața factorului person al, însă pentru formarea
acestui factor aspectele menționate sunt absolute necesare.
3

3 https://www.zenivers.ro/wp -content/uploads/2015/11/De -ce-avem -amprente -4.jpg
Amprenta personală ascunde multe coduri care diferențiază ființa umană

17
1.2. Eficientizarea traiectului școlar al copiilor prin apreciere,
valorizare, creație și încredere; Comunicare copil -părinți -învățător
“Dacă m -am născut – spune Alain – cu pumni formidabili, există șansa să ucid un om
când un altul l -ar lovi, totuși acest pumn puternic poate tot atât de bine respinge inamicul și
proteja pe cel slab.” (Pavelcu, V., 1970, p.37, apud., Alain 1934, p.138)
Răspunsul la întrebarea “Cum ne cunoaștem sinele?” a căpătat în timp o formă aparte,
plecând de la premisa că noi, oamenii, suntem înzestrați cu o conștiință, care la rândul său ne
determină a cțiunile. Unii autori pretind că atunci când suntem conștienți de lumea exterioară,
realizăm și ceea ce se află în noi. Ceea ce face diferența ar consta în modul în care ne orientăm
atenția și percepția. A te cunoaște presupune: cunoașterea poziției social e, cun oașterea
originilor, scufundare în esența propriei personalități . De asemenea, conștiința poate fi
asemănată cu o oglindă în care se reflectă realitatea fiecărui individ.
Dacă analiza se realizează din perspectiva psihologiei behavioriste, psihologia
comportamentului, suntem tentați să credem că metoda ce înlocuiește această “oglinda” ar fi
metoda introspecției, însă s -a observa t faptul că anumite autobiografii ale unor aut ori nu
coincideau cu observațiile făcute de către apropiații lor. Pentru a soluționa aceste nelămuriri,
psihologii au introdus și conceptu l de extrospecție, a observației externe, sau cu alte cuvinte o
metodă ce are la bază o psihologie fără conștiință. Însă se poate ca o combinare a celor două
metode să fie mult mai edificatoare în ceea ce privește cunoașterea omului într -un mod cât mai
obiectiv. În acest fel, pentru a cunoaște mai bine copiii și pentru a -i determina să se descopere
este de dorit să îi apr opiem de situații cât mai variate, astfel încât reacțiile și acțiunile lor să
determine o bază a cunoașterii sinelui. Pentru ca aceste acțiuni să se poată realiza la o vârstă
timpurie, copiii trebuie să fi parcurs un proces de adaptare la mediul fizic și s ocial, pentru ceea
ce numim asimilare și acomodare. Înc ă din ciclul preșcolar copiii sunt educați în spiritul
adaptării la grupa de copii, un mediu nou pentru ei, o rampă de evoluție. Intrarea în ciclul
primar sporește dimensiunea eului prin intrarea copil ului în contact cu noi interese, afișând
diferite atitudini în cadrul grupului. Prin noile context e, eul dev ine un personaj, care prin
efortul de a se adapta noului statut dobândește noi trăsături, ajungând treptat la conturarea
stilului personal.

18
Trăim în tr-o societate în care un număr tot mai mare de copii exprimă lipsa
sentimentului de securitate, evidențiat prin stări de angoasă, nervi, refulări, deoarece și părinții
lor trăiesc sentimente similar e și toate acestea sunt resimțite de către copii mult mai puternic.
Abordarea stimei de sine în cadrul acestui studiu are în vedere modalitățile de dezvoltarea a
gândirii copilului, a încrederii în sine, un proces de evoluție calitativă integrat în procesul de
cunoaștere.
În acest capitol dedicat teoriei se dorește accentuarea ideii că latura motivațională se
intensifică cu cât sinele este mai puternic. Atunci când un copil începe să creadă în
competențele sale, în valorile care -l defines c ca și individ, abia atunci luptă cu adevărat pentru
a exce la. Se poate ca de asemenea, același individ care crede în el mult prea mult să eșueze,
considerând că știe tot, că are rezultate bune, iar un eșec apărut la un moment dat în viața sa
să-l demotiveze. Un sine puternic trebuie să reușească să fie adaptabil atât la situațiile care îi
determină succese, cât și la situațiile care determină eșecuri. În acest sens, trebuie explicat
copiilor că un succes semnifică doar o t reaptă în devenire , în ceea ce privește împlinirea
visului măreț. Eșecul nu semnifică întotd eauna o greșeală ireparabilă care aduce după sine
mustrare din partea celor dragi, ci și un semnal că pentru acel lucru mai este necesar să se
insiste. Prin încreder e oferită sistematic, copiii pot avea rezultate remarcabile în orice aspect al
vieții, deoa rece copiii depășesc mult mai ușor obstacolele dacă cei dragi îi prețuiesc, cred în ei
și în evoluția lor ulterioară.
Prin urmare, pentru a putea preîntâmpina stima de sine scăzută și eventualele eșecuri
școlare este necesar să dezvoltăm la copii percepți a sinelui cât mai aproape de adevăr încă de
la vârstele timpurii, astfel încât aceștia să știe unde se poziționează în prezent și cât mai au de
trudit până își îndeplinesc obiectivele. Se poate gândi aici o scară imaginară, realizată într -un
mod cât mai at ractiv pentru copii, iar pe fiecare treaptă copiii au ca o primă sarcină desenarea
celor mai importante momente din viața lor – momente legate de familie, școală, elevi, prieteni.
Această scară ajută copiii să înțeleagă unde se află în momentul de față, cum se simt acum,
cum s -au simțit în trecut și putem lăsa strategic câteva trepte libere pentru a fi completate în
viitor. Ultima treapta prezintă imaginea cu visul lor măreț: ce visează să ajungă, ce își doresc
și nu au acum.
Probabil ceea ce ne frământă în acest moment nu sunt copiii care nu au încredere în
sine, deoarece aceștia pot fi îndrumați și ajutați, ci întrebarea : “Cum trebuie acționat în cazul

19
acelor copii care au încredere în propriile capacități, aptitudini, dar care sunt siguri într -o lume
nesigură?”
Creativitatea reprezintă un punct esențial pentru ceea ce se dorește a se realiza prin
intermediul acestei cercetări, anume implementarea ideii că atunci când copilului i se oferă
încrederea necesară și suportul necesar în realizarea unui act creati v, acesta este ajutat implicit
să se dezvolte pe plan personal. De asemenea, se consider ă că permiterea copilului în a-și
concretiza imaginația, fantezia, creativitatea în difer ite lucrări, obiecte, invenții, sporește
încrederea în sine . Dacă în științele exacte pot apărea blocaje ale gândirii, domeniul artelor în
schimb vine să deschidă uși, să deblocheze minți și suflete, căci în artă nu se greșește, ci se
creează. Probabil se ajunge la aceste blocaje, deoarece educația se focusează mai mult pe
memorarea informațiilor și a logaritmilor și mult prea puțin pe ideile creatoare ale fiecărui
copil. Tonitza, Grigorescu, Aurel Vlaicu, au schimbat lumea prin gândire productivă,
creativitate, imaginație, originalitate, inteligență; Aurel Vlaicu spre exemplu este in ventatorul
primului avion în formă de săgeată. Pentru Einstein imaginația reprezenta întrega viață și
devenire. În acest sens, consider esențial să încercăm să oferim copiilor baza necesară pentru a
“ progresa intelectual, original și creativ” (Toader, 199 5, p.8)
Au trecut decenii de când autorii au propus modificarea mentalității educa ționale, din
dorința de a elimina sistemul bazat pe memorare, reproducere. Este posibil ca aceste idei
teoretice să se repete, însă poate mai există șanse ca a numite instanțe să schimbe ceva. “Din
punct de vedere psihologic, școa la trebuie să -și modifice centru l de greutate de la memorarea
de informații la ceea ce înseamnă imaginație, pentru a înlocui algoritmizarea minții cu
euristicizarea gândirii, deoarece numai im aginația, cu atât mai mult în condițiile unei societăți
dinamice, conține acele valențe progresiste atât de necesare școlii de mâine.” (Toader, A., D.,
1995, p.63)
Oare o stimă de sine ridicată nu ne face mai mult iubitori de viață? “ Conform studiilor
lui Maslow ființele umane au tendința înnăscută de a înainta spre niveluri superioare de
creativitate și împlinire personală”. (Maslow, A., H., 2007, p.50) Din studiile citite se pare că
stima de sine scăzută depinde de neputința integrării, determinând acea lipsă a confirmării de
care persoana are nevoie pentru a evolua. Toate acestea sunt datorate faptului că organismul
atinge maximul de integrare, doar atunci când se confruntă cu momente ce implică sarcini
creative , sarcini în care utilitatea individului să -și spună cuvâmtul. Spre exemplu, copiii se

20
simt utili și bucurosi atunci când au diferite sarcini de îndeplinit prin intermediul cărora se
simt responsabili, pe când la adulți sentimentul de apartenență se concretizează în momente
care implică probleme ma jore, momente în care adultul și reacțiile sale pot aduce binele,
sprijinul grupului de care aparține. Însă atunci când organismul nu este pregătit în prealabil
pentru aceste momente spontane, de bucurie intensă/ de șoc, acesta tinde să se dezintegreze.
Pentru a susține ideile de mai sus, Maslow evidențiază trebuințele de stimă și respect care sunt
impetuos necesare oamenilor din societatea actuală. Copiii în special au nevoie să primească
anumite evaluări personale, prin care să primească feedback personal izat, astfel încât aceștia
să capete încredere în sine necesară pentru a face față cu stoicism încercărilor vieții,
evaluărilor venite direct prin prisma societății.
Trebuințele de stimă și respect de sine și respectul din partea celorlalți, pot fi
clasif icate în două grupuri: primul grup constă în nevoia de reușită, de încredere în propria
persoană, independență în gândire și acțiune; al doilea grup constă în respectul și stima pe care
ne-o oferă ceilalți, incluzând aici recunoașterea, aprecierea, importa nța resimțită. De aceea
este de dorit să ținem cont de faptul că “satisfacerea trebuințelor legate de stimă de sine
determină sentimente de încredere în sine , valoriza rea propriilor capacități, dar și sentimentul
de a fi util și necesar lumii.” (Maslow, 2007, p.93) Însă neîmplinirea acestor trebuințe poate
provoca sentimentul de inferioritate, vulnerabilitate, iar aceste trăiri reduc treptat stima de
sine. Altfel spus, sentimentul de inferioritate cumulat cu o stimă de sine scăzută se manifestă
prin tendințe de compensare, uneori chiar tendințe nevrotice, care explică clar neputința.
Stima de sine a fost studiată de mulți psihologi sub diferite variațiuni, însă prin
lucrarea prezentă se dorește evidențierea pericolului care po ate apărea atunci când individu l
devine fragil, moment în care stima d e sine își continuă parcursul pe spusele celor din jur, și
nu pe competențele și valorile reale. Se poate deduce din aceste idei faptul că atât această
fragilitate a individului, precum și stima sa scăzută reprezintă o secătuire a organismului, iar
forțele pentru a supraviețui, seva în acest caz este preluată de la părerile indivizilor din
exterior, mai mult decât din aprecierile s ale interioare.
Este necesară o clasificare a acestor idei, iar pentru asta ne bazăm pe o axă a timpului.
Pornind de la punctul zero este esențial ca indivizilor să le fie satisfăcute nevoile conform
piramidei lui Maslow încă de la vârste timpurii, apoi o a doua etapă este reprezentată de iubire
și înțelegere, ulterior copilul începe să perceapă lucrurile din jurul său mult mai clar, ajungând

21
să fie ceea ce poate să fie, cu câteva îndrumări. Apoi , ajunși la etapa școlarității este de dorit ca
elevilor să li se propună sarcini prin care să se simtă utili, eficienți, dar totodată prin care să se
regăsească. La capătul axei este locul stimei de sine, pe care o dorim la un grad potrivit pentru
fiecare copil / elev în parte. Axa poate fi extinsă și în ceea ce pri vește etapa adolescen ței, etapa
adultul ui, respectiv etapa bătrâneții, însă studiul prezent prezintă copilul / elevul care poate
excela dobândind încrederea în sine.
Vârsta timpurie reprezintă încă o șansă pentru copii, anumite goluri care pot fi
remediate, iar actualizarea sinelui care se poate realiza cu ajutor din partea persoanelor
importante din viața copilului. Conceptul de actualizare a sinelui este amintit în cartea lui
Maslow cu un alt sens și anume “dorința de împlinire de sine a oamenilor, dorința de a -și
atinge potențialul maxim în conformitate cu predispoziția naturală.”(Maslow, A., H., 2007,
p.94). Aprofundarea conceptului de stimă de sine are la bază atât cunoașterea individului, cât
și abordarea creativității din perspectiva încrederii pe care o oferă copilului știind că a realizat
un anumit lucru. Este necesar cât mai mult studiu și intervenție în ceea ce privește copilul și
evoluția sa, vorbim implicit despre viitorul societății. Copiii reprezintă o “resursă” care dacă
este susținută în a -și dobândi adevăratul potențial va putea schimba în bine lumea.
Erikson considera că primul an de viață al copiilor e caracterizat de încredere versus
neîncredere, în funcție de protecția și căldura care îi survin din partea maternă în speci al.
Astfel, copiii care pășesc în școală cu sentimente de neîncredere, au nevoie de o educatoare/
învățătoare care să le ofere un sentiment particular de încredere ( trustworthy ). Aceasta poate fi
numită o a doua șansă a copilului. Aici este semnalată o leg ătură puternică ex ercitată de relația
părinților, diversele conflicte familiale, divorț, violență fizică, verbal ă, aspecte care pot
constitui cauzele lipsei de încredere a copiilor în sine. Copiii își dezvoltă sensul sinelui
învățând să își diferențieze pr opria persoană de cea a celorlalți. Încă de la vârsta de trei ani unii
psihologi consider ă oglinzile importante, deoarece copi ii se privesc și își observă co rpul,
acțiunile, mișcările, gesturile.
Conceptele comune sinelui au variat de la psiholog la psiho log, însă distincția dintre
“self -concept” și “self -esteem” rămân încă slab conturate. Scrierile lui John W. Santrock
evidențiază faptul că diferența dintre “self -concept” și “self -esteem” ca o evaluare globală a
sinelui ar putea să ajute în ceea ce priveș te diferențierea concretă a termenilor. (Santrack, W.,
1997, p. 427)

22
Există psihologi care consideră stima de sine ca fiind evaluarea globală a valorii
proprii. În 1975, Rosenberg face distincția între stima de sine ridicată (pozitivă) și stimă de
sine scăzută (negativă). Pentru a crește stima de sine a copiilor este import ant să:
– evidențiem cauzele scăderii stimei de sine și domeniile importante pentru sinele
individului;
– oferirea suportului emoțional și a aprecierii sociale;
– observarea evoluției realizărilor individului;
Stima de sine este legată și de domeniul de ac tivitate, de disciplina de studiu, deoarece
un individ pentru care un domeniu are foarte multă importanță are șanse mai mari să se
apropie de succes și în acest fel stima de sine are șanse să crească. Un alt aspect demn de
menționat îl constituie “Modelul construit de Cool ey conform c ăruia o atitudine pozitivă din
partea celor din jur constituie un determinant important pentru stima de sine, a fost validat prin
cercetări empirice ”. (Macarie A., 2008, p.4) La această opinie se aliază și Codol care susține
că stima de sine este elaborată social plecând de la evaluările făcute de cei din jur, evaluări pe
care individu l le interiorizează. În acest sens, percepția persoanei are la bază indicatorii pe care
îi primește de la diferite persoane. Se consideră faptul c ă cu cât o persoană apropiată
realizează aceste evaluări, cu atât stima de sine a individului se modifică pregnant.
Petru Iliut menționa în cartea sa faptul că “trecerea noastră prin lume înseamnă și o
permanent ă definire și redefinire de sine.” (Iliuț, P. , 2001) Deseori s -a folosit întrebarea “Cine
sunt eu?” pentru tot ceea ce însemna cunoașterea sinelui, însă dorim să o depășim sau măcar
să înțelegem ce se ascunde realmente în esența acesteia. Petru Iliuț este cel care ne dă
răspunsul necesar și anume “Că există în personalitatea fiecăruia dintre noi ceva stabil,
transituațional și de consistență în timp, prezumat și în anunțata întrebare: Cine sunt eu?”
(Iliuț, P., 2001)
Această întrebare deseori lăuntric activată poate avea multiple răspunsuri: Sunt cee a ce
cred alții despre mine că sunt; sunt ceea ce cred e însumi că sunt; sau sunt ceea ce pot eu să fiu
în legătură cu potențialul real de care dispun. În finalul acestei părți teoretice, se dorește
creionare a sinelui ca subiect creator, di namic, energizat or, cel care poate însemna șansa unei
evoluții a copiilor încă de la cele mai mici vârste. De asemenea, l ucrarea de față a căutat să
exprime diferite căi de abordare a conceptului de sine, încât poate a existat riscul de a rătăci

23
între esență și aparență . Totul pornește însă de la înțelegerea conceptelor și apoi modul în care
aplicăm teoria.
Dacă s -ar interveni în tot ceea ce ține de evoluția personalității copilului de la vârste
fragede, probabil la vârsta adultă expresii precum “pierderea identității”, “ regăsirea sinelui”
“îndepărtarea de responsabilitate” să poată fi diminuate constatativ. Se poate ca aceste
probleme să se explice prin prisma regimului politic comunist, însă această luptă pentru
recâștigarea libertăților individuale nu s -a sfârșit încă. Când n e referim la libertate individuală
ne referim cu precădere la acea libertate a sufletului, a gândului, a indentității. Ne aflăm însă
pe traiectul corect, deoarece în ceea ce privește libertatea fizică, spiritual ă și material, în timp
am învățat cum s ă le deținem, însă libertatea sufletului, ceea ce am putea numi “nucleul
profund al sinelui” necesit ă intervenții p recum: mentalități noi, productiv e, înțeleger e mutuală,
creezuri mult mai puternic înrădăcinate și glasuri.
Deseori se spune că vorbim din suflet, cu suflet, însă în realitate ne repezim să dăm
glas gândului, minții, în detrimentul glasului interior care rămâne tăcut. În ceea ce îi privește
atât pe copii, cât și pe adulți, trebuie să se țină cont de “importanta distincție dintre
autoidentific are și heteroidentificare ”. (Iliuț, P., 2001, p.13) Autoidentificarea reprezintă ceea
ce cred indivizii despre ei și cu cine se identifică, iar heteroidentificarea reprezintă modul în
care sunt identificați din exterior acești indivizi de către alții. Un exemplu ar consta în modul
în care sunt percepuți rromii, maghiarii care frecventează clase cu elevi români și modul în
care se percep ei în interiorul grupului de elevi. Pentru a păstra constantă legătura dintre cele
două aspecte este esențial ca la vârst ele timpurii să acordăm atenție oferirii feedback -ului și
corectitudinea cu care -l oferim în funcție de particularitățile individuale copiilor . Prin
conceptul de feedback referindu -ne la expresii extinse precum: aprecierea copilului,
observarea determinăr ii cu care realizează o sarcină, sporirea motivației extrinseci, până
ajunge să devină intrinsecă, înțelegere pas cu pas, acord în opinii, reglaj în diferite situații.
Partea teoretică s -a dorit a fi o continuare diplomată a lucrării de licență care a avu t în
prim plan studiul planului individualizat de învățare și modul în care elevii pot evolua în acest
sens. Așa cum este specificat și în lucrare, însă afirmă și Petru Iliuț “imaginea de sine este
puternic afectată de aspirațiile ș i idealurile noastre, în elabor area ei intervenind scara valorilor
personale și eul dorit, acesta din urmă condensând, la rândul lui, felul în care percepem
așteptările persoanelor semnificative față de noi.” (Iliuț, P., 2001, p.23)

24
Stima de sine constituie o problemă globală și așa cum preciza și profesorul universitar
doctor Petru Iliuț în scrierile sale dedicate conceptului de sine, se pare că așteptările pe care le
au părinții, cadrele didactice, colegii, prietenii, reprezintă o presiune mult prea greu de dus
uneori. În acest sens, se dorește evitarea expresiilor: “Vreau să ajungi pe primul loc în clasă!”,
“Uite colegul tă u ce bine se exprimă!”, “Nu ești bun de nimic!”, “Vei ajunge repetent!”.
Aceste expresii nu doar inhibă comportame ntul firesc al copilului, dar denaturează și imaginea
de sine a acestuia și percepția despre lumea inconjurătoare. Situația este controversată,
deoarece mulți părinți consider că în această manieră motivează copiii și probabil unii copii cu
un caracter mai puternic sunt oarecum motivați și luptă pentru a detrona acele expresii, însă
majoritatea copiilor simt teamă, frustrare, inhibare. Oricare ar fi situația, cuvintele,
problemele, atitudinile negativiste ale celor dragi pot afecta, chiar traumat ize copiii pe termen
lung. Copiii cu o stimă de sine scăzută în copilărie pot fi studiați și la vârsta adultă, constatând
și explicând anumite traume manifestate sub forma unor agresivități și impulsivități greu de
înțeles. Acest lanț vicios intensificat o dată cu trecerea timpului ne duce cu gândul la studiile
realizate pe maimuțe. Aceste studii au arătat că “masculii cu un statut social ridicat și mai
tandri cu femelelor lor au un nivel mai ridicat de serotonină, pe când cei cu statut social scăzut
erau ma i agresivi.” (Iliuț, P., 2001, p.24)
În final, se consideră că urmând câțiva factori esențiali, stima de sine crește
semnificativ: un prim factor constă în identificarea corectă a cauzelor care determină stima de
sine scăzută; oferirea suportului psiho -afectiv și aprobare socială; tehnici psihologice,
pedagogice, sociologice cu scopul înlăturării dificultăților și a stresului cu care se confruntă
individul. (Iliuț, P., 2001, p.27) Fiecare individ este de dorit să aibă șansa de a -și antrena
încrederea în pro pria persoană. Se dorește ca aceste idei să constituie o bază de susținere a
tuturor cercetărilor ce vor apărea și în viitor, având în vedere faptul că din orice ciocnire a
punctelor de vedere diferite se naște adevărul!

25

4

Acest tablou realizat de Picasso semnifică o fată cu un
porumbel. Legătura acestui tablou cu tema cercetării are în
vedere copilul care ține cu grijă propriul suflet în mâini, iar
cadrele didactice sunt cele care trebuie să protejeze
porumbelul, apărând astfel valorile, imaginea d e sine și
încredere a în sine și în lumea exterioară a copilului.
5

Mandala este cea care am asemănat -o cu diferitele tipuri de personalitate a le copiilor și
sarcinile individualizate și personalizate de care au nevoie pentru ca stima de sine să evolueze.

6 Imaginea nr. 6 reprezintă individul 7 Erikson consideră ca autonomia
în încercarea sa de a se regăsi , de a versus timiditate și îndoială re –
evolua, aspirând la un Eu mai bun. prezită cheia cheia spre evoluția
copiilor de vârstă timpurie.

4 Santrack, J., W. (1997). Children -Fifth Edition . University of Texas at Dallas: Brown & Benchmark Publishers.
5 http://denisuca.com/wp -content/uploads/2016/03/mandala2.jpg
6 http://cdn.instructables.com/FX1/GSAG/HH2VO59K/FX1GSAGHH2VO59K.MEDIUM.jpg
7 Santrack, J., W. (1997). Children -Fifth Edition . University of Texas at Dallas: Brown & Benchmark Publishers.

26
CAPITOLUL III: METODOLOGIA CERCETĂRII

Subcapitolul 3.1. Obiectivul și ipotezele cercetării

În cadrul aceastei cercetări s -a utilizat atât nivelul teoretic cât și cel practic, pentru a se
ajunge la o cunoaștere a societății așa cum este ea în realitate. Vor fi reliefate metode precum:
Ancheta cu instrument Chestionarul , Studiul de caz, Metoda Interviului, respectiv Analiza
produselor activită ții. Cercetarea a avut la bază interacțiunea cu elevii, cu câțiva dintre părinții
acestora, cu cadre didactice, fiind o continuare a cercetării realizate în lucrarea de licență.
Acest tip de cercetare științifică are drept scop explicarea, înțelegerea, optimizarea,
inovarea, reformarea, bazată pe investigarea teoretica și practică -aplicativă a relațiilor
funcționale și cauzale dintre componentele și variabilele fenomenului educațional.

Obiectivul cercetării

Identificarea posibilităților de evoluție a stimei de sine cu scopul dezvoltării
potențialului creativ al preșcolarului / școlarului mic.

Ipotezele cercetării

Scopul principal al cercetării este acela de a demonstra că stima de sine crescută
conduce la valorificarea potențialului creativ al elevului, concretizat în :

Ip.1 Dezvoltarea motivației elevilor pentru învățare/școală;
Ip.2 Dezvoltarea unor atitudini pozitive a elevilor față de învățător, față de școală;
Ip.3 Dezvoltarea personalității și punerea î n valoare a stimei de sine pe baza creativității ;
Ip.4 Stima de sine a cadrului didactic influențează stima de sine a elevului ;

27
Subcapitolul 3.2. Eșantionul cercetării
Cercetarea a fost organizată pe parcursul anului școlar 2016 -2017 și a cuprins două
etape: prima etapă a constat în stabilirea cadrului în care va urma să aibă loc cercetarea și a
instrumentelor de investigare, iar cea de -a doua etapă a avut ca sarcină rea lizarea obiectivelor
enunțate mai sus. Pentru îndeplinirea obiectivului cercetării am ales ca subiecți preșcolarii,
școlarii și elevii clasei a VI -a, de la Școala Gimnazială Breaza de Jos.

Subcapitolul 3.3. Metodologia cercetării

În cadrul acestei cercetări s -a dorit evidențierea faptului că pentru a se putea realiza o
educație de calitate este necesară o cunoaștere bună, aprofundată a elevilor din perspectiva
particularităților de vârstă și psiho -individuale. Este bine cunoscut fa ptul că în primii ani de
școală se realizează o evoluție dinamică a învățării, atunci fiind evidențiată o bază de
cunoștințe sedimentată în fiecare elev. În acest sens, este sugerat că învățătorul este de dorit
să-și plieze exigențele în funcție de nivelul clasei, diferențiat în cazul fiecărui elev, într -o
modalitate care să permită tuturor elevilor să -și îmbunătățească situația școlară. Punerea în
acord a așteptărilor învățătorului alături de aspirațiile la învățătură ale elevilor reprezintă o
precondiție de bază a succesului școlar.
Printre formele de realizare regăsim: modalități de tratare diferențiată , activități de
învățare bazate pe creativitate, care să satisfacă interesul și nevoia de cunoaștere a elevilor ,
cunoașterea de sine prin dezvoltarea personalității și punerea în valoare a stimei de sine ,
strategii didactice folosite în sistemul instructiv educativ pentru evidențierea capacităților
motivațional volitive și emoționale. Voi evidenția din perspectiva fișelor de muncă
independentă, lecția cadrul central de realizare a tratării diferențiate a elevilor , cunoașterea
psihologică a școlarului mic, condiție de bază în cadrul unei activități eficiente diferențiate. Pe
parcursul cercet ării am utilizat Metoda Observației, o metodă sine-qua-non, dat fiind faptul că
întâi este de dorit să observăm, iar apoi să aplicăm, respectiv să concluzionăm. Această
metodă constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unui fenomen în condiții
obișnuite de desfășurare, în scopul explicării, înț elegerii și ameliorării lui.

28
Metode și instrumente aplicate în scopul cercetării:

Metoda Anchetei – Instrumentul Chestionarul
Metoda Studiului de caz
Metoda Interviului
Metoda analizei produselor activității
În primul rând am utilizat Metoda Anchetei având ca instrument al cercetării
Chestionarul. Este o metodă interactivă și se bazează pe schimbul direct de informații între
cercetător și subiecții investigației, prin care se culeg date referitoare la anumite situații,
fenomene și manifestări.
Carac teristici:
▪ Este duală, dar asimetrică
▪ Permite culegerea de date de la un număr mare de subiecți.
▪ Utilizează ca instrument principal chestionarul.

Etapele anchetei
1. Precizarea clară a problemei, a obiectivelor, a obiectului anchetei
2. Stabilirea eșantionului
3. Elaborarea instrumentelor de investigare
4. Realizarea anchetei pe teren
5. Analiza și prelucrarea calitativă și cantitativă a rezultatelor obținute.

„Chestionarul de cercetare reprezintă o tehnică și, corespunzător, un instrument de
investigare, constând dintr -un ansamblu de întrebări scrise și, eventual, imagini grafice.
Ordonate logic și psihologiccare, prin administrarea de către operatorii de anchetă sau prin
autoadministrare, determină din partea persoanelor anchetate răspunsuri ce urmează a fi
înregistrate în scris.” (S. Chelcea, 2001, p.177)

29

30

31

32
În al doilea rând am utilizat Metoda studiului de caz , o metodă atât de instruire, cât și
de cercetare. Fiecare caz presupune o experiență, o situație particulară sau o situație problemă,
care permite colectarea datelor despre subiecții investigați, realizarea de analize teoretice,
formularea unor concluzii și predicții referitoare la fenomenele educaționale vizate. Cerințe ale
studiului de caz :
– Stabilirea clară a temei și a obiectivelor cercetării ;
– Identificarea experiențelor, categoriilor, situațiilor, problemelor, cazurilor;
– Documnetarea privind cazul și aspectele pe care el le implică;
– Identificarea unor modalități de analizare și interpretare din mai multe perspective a
cazului;
– Formularea de concluzii relevante pentru cercetarea realizată, eventual de generalizări.

Etapele studiului de caz
1. Alegerea cazului în conformitate cu tema și cu obiectivele. În această etapă se rețin
următoarele aspecte semnificativ e: biografice, medicale, psihologice și pedagogice.
2. Documentarea obiectivă privind cazul.
3. Identificarea și valorificarea modalităților și prespectivelor de analiză și
interpretare, precum și a modalităților de intervenție sau soluționare a cazului.
Pentru analiză și interpretare se au în vedere: perspectivele (psihologice,
pedagogice, sociologice). Identificarea (nevoilor educaționale), intereselor,
aspirațiilor, așteptărilor subiectului, precum și modalitățile de răspuns la așteptările
acestuia). Realizare a unui program de intervenție.
4. Aplicarea modalităților de intervenție și de soluționare a cazului, de monitorizare a
evoluției lui

Prin această metodă am dorit să evidențiez o parte din schimbările care au loc un ciclu
de învățare la altul, urmând traseul : ciclul preșcolar – ciclul primar -ciclul gimnazial. Am dorit
să continui licența și să revin asupra elevilor studiați atunci, care acum sunt în clasa a VI -a.
Am observant atât îmbunătățiri, cât și schimbări negative, însă acest proces realizat pe o
perioad ă mai mare de timp, m -a ajutat să îmi consolidez cercetarea calitativă. Acest studiu de
caz evidențiază și încearcă să conducă la validarea ipotez elor 3, respectiv 2.

33

În al treilea rând am utilizat Metoda Interviului – “Arta de a pune întrebări și de a
asculta" (Fontana și Frey, Fontana A., Frey J., (1994). Interviwing, the Art of Sciences, pg.
361. Această metodă implică un procedeu de investigație științifică, specific științelor sociale,
ce urmărește prin intermediul procesului de comunicare verbală d intre două persoane
(cercetător și respondent) obținerea unor informații în raport cu un anumit obiectiv sau scop
fixat”. Consider că acest interviu conduce la validarea ipotezei nr.5.

În ce situații se utilizează interviul in cercetarea educațională?
 Furnizarea de informații care vor fundamenta si justifica anchete ulterioare ;
 Clarificarea rezultatelor unor studii pentru a obține o perspectivă mai amplă asupra
unor concluzii interesante sau neașteptate ;

8

8 http://esemundodesconocido.blogspot.ro/2012/11/fotos -y-caricaturas -varias.html Influen ța adul ților în via ța copiilor!

34
Interviu cadre didactice
„Ce este stima de sine?”
Nume cadru didactic:
Experiență didactică:
Clasa:

Mă numesc Conderman Ana Elisa sunt studentă la facultatea de Psihologie și Științele
Educației, Brașov. Scopul acestui interviu este de a afla ce reprezin tă pentru dumneavoastră,
cadrul didactic, stima de sine!

Intrebare de deschidere:
1. Definiți stima de sine printr -un concept, simbol sau expresie!
……………………………………………………………………………………………………
2. Se simt copiii din clasa dumneavoastră suficient de valorizați?
Răspuns: DA / NU
3. Ce anume credeți că îi determină să se simtă valorizați?
………………… …………………………………………………………………………………
………………………… …………………………………………………………………………
4. Care sunt primele semne prin care observați că un copil/ elev are stimă de sine scăzută?
………………… ………………………………………………………………………………..
………………… ………………………………………………………………………………..

35
5. De ce este important să dezvoltăm stima de sine a copiilor/ elevilor?
……………………………………………………………………………………………………
…………………… ………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
……………………………………………………………………………………………………
6. Ce nevoi considerați că au copiii? Selectați dintre: nevoia de împlinire, nevoia de
manifestare soc ială, nevoia de identitate, nevoia de armonie interioară?
………………… …………………………………………………………………………………
7. Care este feedback -ul pe care oferit cel mai des copiilor/ elevilor la clasă?
……………………………………………………………………………………………………
………………… ………………………………………………………………………………..
8. Ce le recomandați părinților pentru ca parteneriatul comunitate – familie -școală să faciliteze
imaginea de sine pozitivă a celor mici?
…………………… ………………………………………………………………………………
………………… …………………………………………………………………………………
9. Ce metode utilizați pentru a stimula creșterea stimei de sine a copiilor/ elevilor?
………………… ………………………………………………………………………………..
………………………… …………………………………………………………………………
Până acum am vorbit despre stima de sine la elevii dumneavoastră. Acum doresc să
vă gândiți la proprii copii, în cazul în care sunteți părinți și să încercați să răspundeți la
următoarele 3 întrebări:
9. Cum ați proceda dacă ați constata că propriul copil are o stimă de sine scăzută?
……………………………………………………………………………………………………………. ……………………….

36
…………………… ………………………………………………………………………………
10. Pentru a crește stima de sine apelați la aceleași metode ca la clasă?
Răspuns: DA / NU
11. Utilizați și alte metode? Enumerați -le!
………………… …………………………………………………………………………………

Vă mulțumesc pentru colaborare!
O zi frumoasă și în suflet multă căldură!

În al patrulea rând am utilizat Metoda analizei produselor activitatii:
Este una dintre cele mai folosite metode în psihologia copilului și psihologia școlară. Orice
produs realizat de copil sau elev poate deveni obiect de investigație psihologică. Prin ap licarea
acestei metode obținem date cu privire la: capacitățile psihice de care dispun copiii (coerența
planului mental, forța imaginatiei, amploarea intereselor, calitatea cunoștințelor, deprinderilor,
priceperilor și aptitudinilor, etc), stilul realizări i (personal sau comun, obișnuit), nivelul dotării
(înalt, mediu, slab), progresele realizate în învatare (prin realizarea repetată a unor produse ale
activității).
Pentru cercetători o mare importanță o are fixarea unor criterii după care să evalueze
produsele activității. Trăsăturile personalității umane, capacitățile, disponibilitățile, potențele
sale, se exteriorizează nu doar în conduite non verbale, motorii sau expresiv -emoționale, ci și
în produsele activității. Analiza psihologică a produselor act ivității, compuneri, produse
realizate, modul de rezolvare a unor probleme, furnizează informații despre însușirile psihice
ale unei persoane, constituind reale surse de cunoastere științifică a unor persoane. Folosirea
acestei metode presupune exercțiu în delungat, precum și utilizarea unor grile speciale de
decodificare prin care să se evidențieze relațiile dintre diferitele elemente ale produsului
activității și diferitele structuri ale personalității. Analiza produselor activității se bazează pe
principi ul unității dialectice dintre structurile psihice interne și acțiunile de realizare a

37
diferitelor tipuri de produse. Se folosește pentru cunoașterea motivațiilor, intereselor și
disponibilităților creatoare ale personalității. Obiect al analizei psihologic e il pot constitui atât
produsele realizate în cadrul activității libere, cât și cele realizate în contextul unor sarcini date
de experimentator.
Produsul activității devine un fel de oglindă a creatorului său, iar prin analiza
psihologică a obiectului, aflăm multe lucruri despre însuși creatorul său. Cu ajutorul acestei
metode putem cunoaște atât caracteristicile psihice ale unor persoane în viață, cât și ale unor
personalități dispărute. Folosirea acestei metode presupune un exercițiu îndelungat și mai ales
elaborarea și utilizarea unor grile speciale de decodificare prin care să se evidențieze relațiile
dintre diferitele elemente ale produsului activității și diferitele structuri ale personalității.
Pentru aceasta este necesară introducerea unor criter ii atât de ordin cantitativ (număr,
frecvență), cât și calitativ (originalitate, nivel de performanță, valoare utilitară, valoare estetică
etc.). În general produsele de ordin literar -artistic sunt relevante mai ales pentru componentele
motivațional -afecti ve și morale ale personalității, în timp ce produsele de ordin științific și
tehnic sunt relevante pentru componentele de ordin cognitiv -instrumental și motor –
dexteritatea.
Elevii au fost testați prin Testul Familiei , apoi au fost rugați s ă de autodescri e.
Softurile educaționale, metodele interactive, poveștile motivatoare au ajutat copiii să se
deschidă față de ceilalți colegi, să comunice mai mult și să trăiască un sentiment de reușită.
Consider că această învățare realizată în cadrul disciplinei de Dezvoltare Personală prin
strategii didactice folosite cu scopul de a evidentia capacitățile creative, motivaționale, volitive
și emționale, validează ipoteza nr.4 .

38

Subcapitolul 3.4. Analiza și interpretarea datelor

1. INTERPRETAREA CHESTIONARULUI

Se va realiza o analiză a chestionarului care a fost administrat cadrelor didactice în
perioada 1 1-15 mai 2017 în mediul online, cu scopul de a cerceta "Stima de sine a cadrelor
didactice din România". Precizez că pentru realizarea acestui chestionar a fost utilizată Scala
Rosenberg (1965) . Chestionarul a fost aplicat unui număr de 96 de subiecți, cadre didactice în
învățământul preșcolar, primar, gimnazial , liceal și preuniversitar. Scala cuprinde 10 itemi cu
4 posibilități de răspuns î ntre: total dezacord (1 punct) ș i total acord (4 puncte).

39

40

41

42

43

Datele au arătat faptul că profesorii chestionați (95 subiecți) au mulțumire de sine într –
un procentaj destul de mare – 51%, valorizarea propriei persoane – 62%, conștientizarea
calităților bune – 60%, eficacitatea de sine – 60%, încrederea în sine – 65%, lipsa sentimentului
de inutilitate într -o situație anume – 65%, valorizarea comportamentului în relație cu al te
persoane – 60%, respectul de sine – 34%, positivism în tot ceea ce întreprind – 56%. Persoanele
chestionate au fost într -un procentaj de 96% femei, restul bărbați. 63,2% cadre didactice din
mediul urban, majoritatea celor care au răspuns chestionarului avâ nd titulatura de profesor
învățământ primar Gradul 1.

44
2. INTERPRETAREA STUDIULUI DE CAZ
Prin studiul de caz realizat am dorit să evidențiem faptul că atât stima de sine a
părinților, cât și cea a cadrelor didactice influențează stima de sine a copiilor/ el evilor. Pentru
ca rezultatele să fie cât mai concludente, am utilizat Testul Familiei, și o scurtă compunere
realizată de copii/ elevi, un test oferit părinților și interviul destinat cadrelor didactice.
Subiecții participanți la acest test pedagogic, au fost preșcolarii – grupa mare, școlarii –
clasele I -IV și elevii din ciclul gimnazial – clasa aIV -a. Asemenea tuturor probelor proiective,
pentru o analiză cât mai complexă și exactă, și Desenul Familiei trebuie utilizat în cadrul
examenului psihologic, alăt uri de alte probe de evaluare. Eu am ales astfel să analizez totodată
și modul în care copiii/ elevii se exprimă în scris, părerile despre lucrurile dorite de ei în viață,
punându -le în funcție de vârstă următoarea întrebare: Cu cine ți -ai dori să semeni? (persoană
din familie, sau personaje din povești); Descrie în câteva rânduri o zi frumoasă din viața ta
alături de cei dragi la școală, acasă sau într -o vacanță.
Obiectivele studiului de caz evidențiază:
– Schimbările care au loc în viața copiilor în ceea ce privește modul în care își percep
propria persoană , respectiv relațiile cu membrii familiei, pornind de la preșcolaritate, până la
ciclul primar: Autocaracteri zare în funcție de vârstă + Testul Familiei.
-Schimbările observate la elevii de clasa a VI – a, care au fost studiați în clasa a II – a,
astfel vom realiza o evaluare a stimei de sine crescute sau scăzute pe axa timpului :
Autocaracterizare + Testul: Unde te regăsești tu în clasa ta?

Testul familiei:
Copiii au fost rugați să deseneze familial or și alături propria persoană. Desenul
familiei implică interpretări ale ale diverselor figure desenate, dar si a amplasamentului
acestora, a relației dintre subiec tul principal, părinți, frați etc. 9
Interpretarea în toate aceste planuri și nivele presupune o oarecare rigurozitate,
esențiale fiind patru elemente de analiză (Cain, Gomila, 1953):
1) Numărul personajelor desenului . Sunt importante și personajele uitate sau respinse;
2) Structura internă a desenului, după legăturile dintre personaje;

9 http://www.consultanta -psihologica.com/testul -desenul -familiei/

45
3) Raportul figură -fond, adică analiza specifică a personajelor, cu particularitățile lor;
4) Aspectul din amic al fiecărui personaj, analiza relațiilor interpersonale din cadrul familiei, dar și analiza poziției pe care subiectul
și-o atibuie în raport cu ceilalți și distanța între el și celelalte personaje.
Grupa de vârstă
vizată 1. Numărul
personajelor
desen ului – Raportul figură -fond (particularități)
– Aspectul dinamic al personajelor / Legătura dintre personaje
– Observații
Gradiniță –
Grupa Mare:

9 desene analizate 1. A.M. : 4 B.
2. R.S.: 2 F.
3. M.C.:4 B
4. G.D.: 4 F
5. A.J.: 4 F
6. A.B.: 2 B
7. D.P.: 3 F
8. D.C.: 6 F
Perspective în comun:
– La subiecții grupei mari (5 -6 ani), observăm multe
detalii: soare, picături de ploaie, nor, pom, verdeață,
pământ, flori, casă. Personajele au păr sub forma unor
linii, trunchi, brațe, picioare.
– Personajele au fie o dimensiune aproximativ egală,
proporții relativ bine păstrate, fie un aspect haotic.
– Majoritatea desenelor prezintă o legătură strânsă între
frați, surori.
– La desenele unde personajele se țin de mână, observăm
prezența atât a tatălui, cât și a mamei, însă la personajele
care nu se țin de mână observăm fie absența unui părinte,
fie a unui frate, soră.

Perspective diferite, abstracte :
– În unele desene obervăm că toate personajele sunt
desenate cu aceeași culoare: spre exemplu într-unul
dintre desene, toate personajele sunt desenate cu roșu.
Probabil există o armonie în familie, îi percepe pe cei
dragi ca fiind egalii săi, au relație deschisă.
– Unele personaje nu se țin de mână, sunt distanțate,
desenate ascendent.
– Într-un desen al unui băiat observăm o casă desenată la
picioarele personajelor, extrem de mică, aflată în aer.
– Într-un singur desen, personajele sunt haotic desenate,
baiatul are retard mintal: uriași cu cap exgerat de mare,
mâini rotunde, mâzgălituri pe față și proporții aberante.
-Un singur copil a refuzat să deseneze familia sa, băiat,
i-a murit mama recent.

46
Clasa Pregătitoare

11 desene analizate :

1. N.: 3 B
2. C.: 3 B
3.D.: 3 B
4. D.: 3 F
5. D.: 12 B
6. A.: 5 B
7. M.:2 B
8. M.: 4 F
9. G.: 6 B
10. M.: 7 B
11. N.: 5 B

Perspective în comun:

– Spre deosebire de preșcolari, la elevii clasei
pregătitoare (6 -7 ani) se observă o involuție din
perspectiva desenelor realizate.
– Ca punct comun, în majoritatea desenelor am regăsit
câte un animal de companie.
– În majoritatea desenelor, personajele nu au
evidențiate degetele de la mâini, picioare, iar în
puținele desene în care regăsesc acest aspect,
personajele nu se țin de mâini.
-Majoritatea personajelor au pe chip un zambet.
– La majoritatea dese nelor observăm o poziționare a
personajelor în partea superioară a paginii.

– Detalii desenate: soare, nori, verdeață, pământ,
animale, câini.

Perspective diferite, abstracte :

– Într-unul dintre desene, chipul surorii este colorat fără
ochi, gură, nas.
– Un alt copil, a desenat două personaje, unul este el, iar
celălalt este fratele, iar lângă frate, jos se regăsește un
soare arzător.
– Un alt copil a desenat persoana proprie și persoana
draga din familie cu aceleași colori, iar restul familiei
desenată doar în creion poziționată într -un plac second.
– Un alt copil, a desenat toată familia fără mâini, iar pe
sine s -a desenat fără picioare, fără trunchi, doar cap si
mâini.
– Un desen care mi -a atras atenția a fost acela a l unui
băiat, care și -a desenat familia astfel: mama, sora și pe el
fără ochi, nas, gura, iar fratele și tatăl cu ochi, nas, gură
(zâmbet evidențiat).

47
Clasa I

12 desene analizate :

1. G.J.:3 B
2.A.S.: 5 B
3. H.I.: 6 B
4. L.C.: 6 B
5. S.M.: 6 F
6. I.M.: 5 B
7. S.M.: 4 B
8. D.B.: 4 B
9. I.A.: 11 F
10. C.S.: 4 B
11. V.D.: 4 F
12. B.A.: 5 B Perspective în comun:

– La desenele elevilor de clasa I observ o evoluție,
numărul elementelor s-a mărit și de asemenea și
claritatea acestora diferă față de copiii de vârstă
preșcolară.
– Copiii și -au scris cu litere de tipar numele lor și a
persoanelor parte din familia lor.
– Majoritatea au desenat fundalul cadranului.
– Se observă elemente mu lt mai clar desenate: casa, ca
loc al siguranței în familie.
– Legăturile în familie sunt strânse, deoarece
majoritatea copiilor au desenat toți membrii familiei
ținându -se de mâini.
– Majoritatea copiilor și -au desenat familia cu
picioarele aproape de pământ, și nu în aer cum am
observant la copiii de vârstă mai mică.

Perspective diferite, abstracte :

– Din perspectiva elementelor diferite putem menționa
lucrarea unui copil, care și -a desenat familia și pe sine cu
trup de floarea, tulpină, frunze și doar capul omenesc.
– La majoritatea desenelor norii sunt prezenți.
– Din perspectiva poziționării elevilor, majoritatea s -au
desenat după fratele sau sora lor.
– În majoritatea desenelor mama este primul personaj
desenat.
– Cerință specială:
Cu cine ți -ai dori să semeni? (persoană din familie sau
personaje din povești )
La această cerință majoritatea au răspuns că doresc să
semene fie tata (băieții), prințul din Albă ca Zăpada, Albă
ca Zăpada (fetele), cu fratele (băiat), cu sora (fată), cu
mama (un băiat), cu un coleg (băiat), cu doamna
învățătoare (un băiat).

48

Clasa a II -a

11 desene analizate :

1.F.: 3 B – CES
ADHD
2. A.: 5 B
3. V.: 5 F
4. A.: 5 F
5. T.: 4 B
6. V.: 5 F
7. I.: 4 B
8. Ș.: 4 B
9. A.: 4 F
10. I.: 11 B
11. C: 4 B

Perspective în comun:

– La elevii clase a II -a (7-8 ani), observăm faptul că
fiecare desen a început să capete o formă mult mai
armonioasă, fără elemente disparate.
– Printre elementele care se repetă regăsim: nori, soare,
pomi, încadrare în diverse locații, mașini, casă, minge
de fotbal, desene realizate pe secvențe – activitățile pe
care le realizează fiecare membru al familiei.
– Majoritatea elevilor au desenat familia separate:
mama care se uită la televizor, tatăl care conduce
mașina, însă niciunul nu a desenat familia apropiată,
dar toți au integrat familia într -un cadran, casă, spațiu
comun, ceea ce înseamnă că deși unele relații nu sunt
atât de armonioase, mai există șansă de consolidare la
această vârstă.

Perspective diferite, abstracte :

– Baiatul cu ADHD, a desenat mama și tatăl, pe el s -a
desenat primul, alături de doi pomi și lângă părinți este
desenată o casă.
– Părinții, inclusiv el au fost desenați cu capul mare, însă
cu picioarele pe pământ.
– Cerință specială:
Descrie în câteva rânduri o zi frumoasă din viața ta alături
de cei dragi: la școală, acasă sau într -o vacanță.
– La această cerință, elevul cu Adhd a scris șase rânduri:
Eu mă simt frumos la școală cu copiii. Eu mă comport
frumos cu doamna. Eu mă simt fr umos cu colegii de la
clasa zero. Eu mă simt frumos cu gradinita. Eu mă simt
frumos cu clasa I. Eu mă simt frumos la Codruț, colegul
meu de clasă.
– Printre răspunsurile la această cerință s -au numărat:
vacanțele cu familia la mare, joaca dintre frați, activitățile
dintre mama/ tată și copil, activitățile dintre copii – părinți
în parteneriat cu școala, masa din seara de Revelion.

49

Clasa a III -a

14 desene analizate:

1. S.: 5 F
2. A.: 5 F
3. M.: 4 F
4. T.: 2 F
5. L.: 4 B
6. A.: 5 F
7. H.: 4 F
8. A.: 3 B
9. A.: 5 F
10. A.: 3 F
11. S.: 4 F
12. A.: 4 F
13. I.: 4 F
14. R.: 4 B Perspective în comun:

– La elevii clasei a III -a (9-10 ani), observăm faptul
viziunile devin diferite, iar majoritatea copiilor nu și -au
desenat familia cu picioarele pe pământ, ci în aer.
– Nu se regăsesc elemente în plus, doar personajele
care fac parte din familie.
– Într-un singur desen, copilul s -a desenat ținându -se de
mână cu mama, restul desenelor nu prezintă legături
speciale între membrii familiei.
– În majoritatea desenelor, elevul s -a desenat pe sine cu
elemente în plus față de celelalte persoane din familie:
o fetiță și -a desenat flori în mână, culori mult mai atent
selecționate, ochii diferiți de cei ai membrilor din
familie, bujori în obraji.

Perspective diferite, abstracte :

– Cerință specială:
Descrie în câteva rânduri o zi frumoasă din viața ta alături
de cei dragi: la școală, acasă sau într -o vacanță.
– Din perspectiva diferențelor putem menționa un desen
în care este desenată doar fata alături de tatăl său. Această
fetiță a răspuns că pentru ea ziua frumoasă a fost aceea în
care a fost în vacanță alături de tatăl său, fiind bucuroasă
ca au avut “posibi lități să meargă. “A fost visul meu să
plec într -o vacanță.”
– Restul elevilor au făcut referire la plimbări cu toată
familia fie în oraș, fie sărbătorile în familie, cumpărăturile
în familie, ritualurile de spargere a ouălor de Paște,
activități recreativ e în familie, relația cu bunicii, ziua de
naștere sărbătorită în familie.

50

Clasa a IV -a

15 desene analizate:

1. C.: 4 B
2. M.: 4 B
3. A.: 5 F
4. A.:5 F
5. R.: 5 F
6. R.: 6 B
7. C.: 3 B
8. Ș.: 3 B
9. P.: 5 B
10. A.: 4 B
11. N.: 7 B
12. P.: 6 B
13. M.: 8 F
14. R.: 4 B
15. A.: 4 B Perspective în comun:

– Elevii clasei a IV -a (10 -11 ani), au reușit să deseneze
familia cu detalii mai puțin concludente, decât colegii
din clasele mai mici. Acest lucru m -a determinat să mă
întreb dacă acest lucru se datorează lipsei de talent la
desen, sau o stimă de sine care are tendința să scadă de
la un an la altul, cu cât copiii conștientizează mai mult
viața.
– Elemente care apar mai des: norii, casa (cu horn,
ferestre, ușă), flori, televizor, fot oliu, lână, mașină de
călcat, jucării,
– De asemenea, observăm față de clasele anterioare
faptul că personajele nu mai au un zâmbet atât de
proeminent pe chip.
– Au fost observate desene în care sunt exemplificate
rolurile în familie: mama desenată în cas ă, iar tatăl în
afara casei cu treabă.
– Au fost folosite culori viu colorate, ceea ce semnifică
că pozitivismul, creativitatea sunt păstrate încă la
aceste vârste. Perspective diferite, abstracte :

– Cerință specială:
Descrie în câteva rânduri o zi frumoasă din viața ta alături
de cei dragi: la școală, acasă sau într -o vacanță.
– Răspunsurile copiilor au fost mult mai elaborate,
specific nivelului de vârstă: omul de zăpadă realizat în
familie, joaca cu prietenii iarna, un alt răspuns interesant
a fost că: “Fiecare zi din viața mea este frumoasă!”, vizite
prin țară (Castelul Peleș, vizita orașului Sibiu etc.), cel
mai important lucru pentru un copil a fost faptul că a fost
alături de familian sa și că “Am stat uniți și ne -am ajutat
și că nimeni nu poate să ne despartă”; activități de
curățenie realizate în familie,

51
Grupa de vârstă vizată 1. Numărul
personajelor
desenului – Raportul figură -fond (particularități)
– Aspectul dinamic al personajelor / Legătura dintre personaje
– Observații
Clasa a VI -a
13 desene analizate 1. I.V .: 5 B.
2. I.A.: 3 F.
3. I.G .:4 B
4. I.E.: 3 B
5. V.M.: 4 B
6. L.B.: 3 F
7. M.M .: 3 F
8. D.A.: 3 B
9. G.G.: 5 F
10. G.G.: 3 B
11. C.A.: 5 F
12. A.A.: 3 B
13. C.A.: 4 F
Perspective în comun:
– Elevii au avut de realizat un desen în care să
apară domnul/ doamna profesoară preferat(ă), ei
și câțiva colegi din clasă.
-La subiecții clasei a VI -a (12 -13 ani),
observăm puține detalii în desenele lor, ceea ce
poate semnifica atât o maturizare și faptul că au
alte preocupări intelectuale, insă și o lipsă a
motivației, desenele lor fiind extrem de seci ca
și conținut : cadrul didactic preferat, colegii
dragi, băncile din clasă.
– În 6 din 13 desene, elevii s -au poziționat
central între profesorul p referat și colegi, restul
într-o zonă marginală.
– Nu sunt utilizate foarte multe culori, totul
căpătând un iz sec,rece.
Perspective diferite, abstracte :
– Într-un singur desen, un elev a desenat profesorul
preferat care îl prinde cu mâna de braț, încurajându -l în
fața clasei.
– Un singur elev s -a poziționat în partea dreaptă sus,
desprins de tablou.
– Doresc să evidențiez cazul unei fete a cărei mama a mu rit
recent și care pe sine s -a desenat doar cu capul ieșind de
undeva dintre umerii colegilor. Iar fratele fetei, elev la
grădiniță a refuzat să își deseneze familia.
– Ceea ce am descoperit a fost că persoanele care s -au
desenat în partea periferică nu a u un zâmbet larg pe chip,
spre deosebire de cei care s -au desenat cerntral și la care
zâmbetul se regăsește.
Cerință: Autocaracterizați -vă în câteva idei: spre
exemplu ce vă place să faceți, care sunt persoanele
importante pentru voi, ce vă motivează să v eniți la
școală, ce activitate vă face fericit sau orice altceva.

52

– Răspunsurile elevilor au evidențiat faptul că: personale
dragi din viața lor sunt părinții și doamna dirigintă, sau un
alt profesor: profesorul de Educație Fizică, profesorul de
Geografie. Răspunsurile elevilor au fost că le place să vină
la școală, deoarece diriginta nu îi ceartă dacă fac ceva
greșit, deoarece învață lucruri noi.
– Unul dintre elevi, cel al cărui mamă este surdă, iar sora
are probleme de învățare, a răspuns că este un copil
nesuferit, uneori este gelos pe ceilalți dar mulțumită
doamnei diriginte totul se rezolvă, unii oameni poate îl
judecă din perspectiva fizicului.
– Ultimul caz asupra căruia doresc să ma opresc este acela
al fetiței căreia i -a murit mama, aceasta răspunzând la
această sarcină că: “Numele meu este G.G., îmi place să
mă joc cu fratele meu. Persoanele importante din vi ața mea
sunt bunica, fratele, tatăl și chiar și mama care nu mai este
în viață. Eu vin la școală pentru a învăța lucruri noi.
Activitatea care mă face fericită este plimbarea cu
verișoara mea mai mică (să o plimb cu căruțul).”

53

– Schimbările observate la elevii de clasa a VI – a, care au fost studiați în clasa a II – a,
astfel vom realiza o evaluare a stimei de sine crescute sau scăzute pe axa timpului:
Autocaracterizare + Testul : Unde te regăsești tu în clasa ta?
Am dat elevilor un test pedagogic, prin care aveau ca sarcină de lucru să se
autocaracterizeze în câteva idei, specificând totodată ce îi motivează să vină la școală, ce
activitate îi face fericiți, care sunt persoanele importante din viața lor. Și să desen eze mai jos
un desen, în care să apară doamna învățătoare, ei, și câțiva colegi de clasă. Apoi să
încercuiască cu verde locul în care sunt poziționați ei înșiși. Testul a fost dat acelorași elevi și
în urmă cu 4 ani, iar acum a fost repetat.
Din răspun surile copiilor de acum 4 ani (clasa a II -a) a rezultat faptul că printre
persoanele dragi din viața lor se numără doamna învățătoare, părinții, colegii. Jocul ocupă un
loc important în viața lor, ceea ce este firesc etapei de vârstă și prietenia. Sunt mo tivați să vină
la școală deoarece învață lucruri noi. Din perspectiva desenului, în care majoritatea elevilor s –
au poziționat în apropierea învățătoarei, rezultă faptul că au o legătură strânsă cu aceasta, nu
au sentimente de inferioritate, sunt sprijiniți când întâmpină dificultăți, desenele sunt reliefate
într-un plan de egalitate, ceea ce ar putea reprezenta colegialitatea, prietenia dintre elevi, faptul
că au o stimă de sine destul de bună, nu se simt marginalizați în clasa lor și vin cu drag la
școala lor. Voi prezenta 3 desene -un copil care prezintă autism și doi frați care au părinte surd.

54

Subiect ce prezintă Autism

55

Din răspunsurile elevilor de acum, după 4 ani (clasa a VI -a) a rezultat faptul că printre
persoanele dragi din viața lor se numără în primul rând doamna diriginta, profesoară de
Franceză, fapt firesc dat fiind faptul că diriginta suplinește locul invățătoarei, fiind foarte
apropiată de ei.

Am prezentat desenele a doi copii care au fost studiați în urma cu patru ani, ma ma lor
fiind surdă, iar copiii, în special fata prezenta probleme de învățare. În prezent, mediul precar
și-a pus amprenta și mai mult asupra educației și evoluției lor și cei copii au stagnat, având
note slabe la învățătură și un comportament violent.

56

Copil autism – în acest caz comportamentul copilului după acești patru ani s -a
îmbunătățit, deoarece mama sa a fost shadow -ul său, având grijă de educația copilului,
mergând în tot acești ani cu copilul la școală, ajutându -l la lecții. Copilul manifesta in teres
pentru matematică, astre, aviație, în prezent profesul preferat este cel de matematică, iar
rezultatele la învățătură sunt mult mai bune. Observăm o evoluție în timp, în clasa a II -a
copilul afirma că învață mai greu, deși îi plăce a să vină la școală , în prezent – clasa a VI -a,
acesta afirmă că îi place să vină la școlaă, deoarece învață lucruri noi și își dezvoltă cultura.

Clasa a II -a Clasa a VI -a

57
Structura desenului

Figurile desenate izolat care nu intră în contact unele cu altele sunt desenate de către
persoane raționale. Personale sensibile receptive au tendința să reprezinte familia cu o
dinamică mai mare de exemplu, aflându -se în mișcare, făcând un lucru.

Personajul cel mai atrăgător
Dacă un asemenea personaj este prezent pe desen el poate fi identificat după
următoarele indici:
– persoana cea mai semnificativă este desenată prima din partea stângă, pe primul plan;
– este mai înaltă și mai voluminoasă decât alte perosane;
– este efectuată cu mai multă dragoste, fiecare detaliu este finisat;
– restul figurilor sunt orientate spre ea, se uită la ea.

Personajul cel mai puțin atrăgător
Este persoana mai puțin valoroasă. Pe desen este cea mai mică dintre toți, desenată
ultima. Se află la distanță de alte figure și este parcă uitată de toți. Poate fi tăiată cu
creionul sau ștearsă cu radiera.

Existența sau absența unui membru al familiei, inclusiv a autorului desenului
Absența membrilor familiei semnifică refuzul copilului de a -și aminti de aceștia
deoarece imaginile despre ei sunt legate de trăiri negative, sentimentul abandonului și
al insuficientei dragoste manifestată, copilul evitând astfel evocarea figurii lor.

Copiii nemulțumiți în general, care primesc constant critici din partea părinților, care
sunt permanent comparați cu frații sau surorile lor, sunt adesea copii cu o stimă de sine
puțin valorizată, care își reprimă inițiativa și voința de realizare.
Situația în care copilul se desenează ultimul nu exprimă modestia acestuia, ci poate fi
un semnal de alarmă pentru auto -percepția sa c a având un loc marginal în familie.10

10 https://insidejurnalpsihoterapieintegrativa.wordpress.com/2012/04/01/testul -%E2%80%9Edesenul -familiei/

58
3. INTERPRETAREA INTERVIULUI
Menționez faptul că au fost intervievate 7 cadre didactice care predau la grădiniță –
grupa mare -vechime 41 de ani, clasa pregătitoare – 8 luni, clasa I – 40 de ani, clasa a II -a- 18
ani, clasa a III -a- 27 de ani, clasa a IV -a- 17 ani, respectiv diriginta clasei a VI -a- 2 ani
(Profesoara de Limba Franceză), clasa unde a fost realizată și o parte din studiul de caz.

Prelucrare Interviu
I. Analiza temelor vizate

Analiza întrebării de deschidere :
1. ”Definiți stima de sine printr -un concept, simbol sau expresie!”
La această întrebare stima de sine a fost definit ă ca expresia: „Ce ție nu îți place, altuia
nu-i face!”; conștiința propriei valori; părerea pe care o persoană o are despre sine; valoarea
umană fragilă și schimbătoare; respectul de sine; „Evenimentele neplăcute clădesc caracterul.”
Tot în cadrul acestei întrebări de introducere în subiectul care ne interesează aflăm și că
particip anții sunt foarte curioși să afle următoarele întrebări .

Analiza întrebării nr. 2
2. Se simt copiii din clasa dumneavoastră suficient de valorizați?

Cadrele didactice intervievate au răspuns atât afirmativ, cât și negativ la această
întrebare. Cei care au răspuns afirmativ consideră că aprecierile pozitive și modul lor de
realizare a activității educative au determinat o stare pozitivă a elevilor. Cadrele didactice al
căror răspuns a fost negativ au considerat că elevii nu se simt suficient de valorizați, deoarece
influențele negative ale familiei își spun cuvântul într -un procentaj destul de mare.

Analiza întrebarea nr. 3
3. Ce anume credeți că îi determină să se simtă valorizați?

59
Cadrele didactice au considerat că ceea ce îi determină pe copii/ elevi să se simtă
valorizați sunt: activitățile realizate cu succes; aprecierile pozitive; încurajarea/ competiția;
faptul că au dreptul la liberă opinie; tratarea individuală le pun în valo are reușitele.

Analiza întrebarea 4:
4. Care sunt primele semne prin care observați că un copil/ elev are stimă de sine scăzută?
Cadrele didactice au considerat că un copil/ elev are stimă de sine scăzută atunci când
observăm că nu participă la activități, este retras; manifestă timiditate, neîncredere,
nesiguranță în îndeplinirea sarcinilor; are umerii plecați,nu ridică mâna pentru a răspunde,
ezită să rezolve individual sarcini; se izolează de restul grupului; este tăcut, se agață de un
părinte pentru a nu fi lăsat singur, acuză dureri de cap, burtă; comportament nepoliticos;
nehotărâre în luarea deciziilor. Putem astfel afirma că această întrebare și -a atins scopul
deoarece toți participanții sunt foarte conștienți de semnalele prin care observăm că un copil
are stimă de sine scăzută, așadar cunoscând aceste lucruri se pot implica mai mult în
dezvoltarea acestora.

Analiza întrebarea 5:
5. De ce este important să dezvoltăm stima de sine a copiilor/ elevilor?
Cadrele didactice consider că dezvoltarea stimei de sine a copiilor/ elevilor este
necesară, deoarece în acest fel le dezvoltăm implicit personalitatea; o mai bună int egrare în
societate; se realizează un echilibru emoțional -cognitiv; prevenim eșecul.

Analiza întrebarea 6:
6. Ce nevoi considerați că au copiii? Selectați dintre: nevoia de împlinire, nevoia de
manifestare socială, nevoia de identitate, nevoia de armonie interioară?

La această întrebare participanții intervievați au răspuns că elevii/ copiii manifestă
nevoi precum: nevoia de iubire, de împlinire, de identitate, nevoia de armonie cu sine și cu cei
din jur, nevoia de afirmare în activitățile desfășurate în școală, nevoia de manifestare socială.

60
Analiza întrebarea 7:
7. Care este feedback -ul pe care oferit cel mai des copiilor/ elevilor la clasă?
Răspunsurile au oscilat între feedback -urile pozitive de tipul: corect, foarte bine, bravo
și răspunsuri ce evidențiau aplauzele, surprizele, calificativele motivatoare – FB. Din
răspunsurile primate se observă faptul că la capitolul feedback ideile cadrelor didactice
necesită îmbunătățiri concrete: feedback -uri constructive, creative, reale.

Analiza întrebarea 8:
8. Ce le recomandați părinților pentru ca parteneriatul comunitate – familie -școală să
faciliteze imaginea de sine pozitivă a ce În cadrul acestei întrebări participanții au răspuns
că este de dorit ca părinții să -i considere pe copii parteneri; să se implice direct și afectiv în
problematica școlară a copilului lor; să -i responsabilizeze, să nu -i compare cu alți copii de
vârsta lor; să le ofere modele pozitive; să petreacă cât mai mult timp de calitate cu aceștia; Tot
de aici aflăm importanța familiei în viața copiilor și în dezvoltarea lor armonioasă în viitor.

Analiza întrebarea 9:
9. Ce metode utilizați pentru a stimula creșterea stimei de sine a copiilor/ elevilor?
În cadrul acestei întrebări cadrele didactice consider că stima de sine a copiilor/
elevilor poate fi stimulată dacă sunt utilizate exerciții pe măsura capacităților lor, folosesc
prenumele lor în adresarea direct, oferă libertate în exprimare, afecțiune, metode analitice de
autocunoaștere, evaluări creative, teste de autocunoaștere, metoda observației active,
caracterizări, autocaracterizări, activități în echipe, teste de intercunoaștere etc. Sunt încurajați
să-și exprime ideile, sentimentele, acesta a fost unul dintre răspunsurile care m -au făcut să
cred că elevii, copiii se află pe mâini bune, alături de persoane care le vor binele cu adevărat.

Până acum am vorbit despre stima de sine la elevii dumneavoastră. Acum doresc să
vă gândiți la proprii copii, în cazul în care sunteți părinți și să încercați să răspundeți la
următoarele 3 întrebări:

Analiza întrebarea 10:
10. Cum ați proceda dacă ați constata că propriul copil are o stimă de sine scăzută?

61
La această întrebare cadrele didactice au afirmat că ar discuta cu sinceritate cu propriul
copil, l -ar stimula oferindu -i modele pozitive astfel încât acesta să se simtă încurajat și iubit.

Analiza întrebarea 11:
11. Pentru a crește stima de sine apelați la aceleași metode ca la clasă?
La această întrebare majoritatea cadrelor didactice au răspuns afirmativ, lucru care ne
sporește încrederea că elevii/ copiii cărora aceștia le predau sunt tratați ca și proprii lo r copii,
oferind toată iubirea, devotamentul și metodele de care ei dispun pentru a crește stima de sine.

Analiza întrebarea 12:
12. Utilizați și alte metode? Enumerați -le!
Printre metodele suplimentare utilizate se numără: jurnalul “ memento de glorie ”,
activități relaxante, activități urmând deviza: Fii o echipă alături de copiii tăi!; sportul o
metodă care dă roade întotdeauna; metoda gândirii pozitive; stimulente.

62

4. În continuarea cercetării, se va realiza o interpretare a datelor rezulta te în urma
ANALIZEI PRODUSELOR ACTIVITĂȚII

În timpul desfășurării cercetării am dorit să realizez cu elevii clasei I, scurte exerciții
de dezvoltare personală, p entru a testa dacă într -adevăr stima de sine are șanse să crească
atunci când potențialul elevului este lăsat să evolueze. Această evoluție s -a realizat pe baza
creativității și imaginației. Copiii au avut ca sarcină realizarea unor jucării din materiale t extile
(prosoape) pe care să le însuflețească cu ochi, gură, nas, în funcție de starea lor de spirit și de
dorința lor.

63
Subcapitolul 3.5. Concluzii
Concluzia la care am ajuns în urma acestei cercetări amănunțite, a fost că stima de sine
depinde atât de valoarea pe care ți -o atribui tu ție, cât și valoarea pe care ceilalți o sădesc în
tine, cu precădere dacă ne referim la copii de vârsta preșcolară, șc olară, când familia, școala,
reprezintă sprijinul de bază pentru o evoluție armonioasă. Iar pentru ca următoarele concluzii
să aibă o bază, am administrat la 13 părinți ai copiilor de clasa I , un Auto -test pentru a îi
determina să observe ce simte copilul lor în diferite situații.

Auto -test
Vrei să știi ce simte copilul tău? Pune -te în locul lui și întreabă -te:

1. Cum m -aș simți dacă cineva m -ar oblige să mănânc tot ce mi s -a pus în farfurie?
2. Cum m -aș simți dacă alții ar vorbi despre mine, ignorându -mi prezența?
3. Cum aș reacționa dacă doi oameni pe care -i iubesc s -ar certa în fața mea?
4. Ce aș simți dacă mi s -ar spune mereu că nu sunt bun și că mă port prostește?
5. Cum m -aș simți dacă preocupările și grijile mele nu ar fi luate în serios?
6. Cum m -aș simți dacă atunci când vreau sa vorbesc, mi s -ar spune, scurt, să tac?
7. Cum m -aș simți dacă, atunci când sunt trist, cei pe care -i iubesc m -ar certa și m -ar batjocori
doar pentru că am vărsat o lacrimă?

Răspunsurile părinților au fost că nu s -ar simți prea bine dacă cineva i -ar oblige să
mănânce tot din farfurie, ba chiar neînțeles, de asemenea la întrebarea cum s -ar simți dacă alții
ar vorbi despre ei ignorându -le prezența au răspuns că s -ar simți jigniti. La întrebarea cum ar
reacționa dacă doi oameni pe care îi iubesc (părinții) s -ar certa în fața lor, aceștia au răspuns că
ar crede că se ceartă din cauza lor și ar încerca să îi împace.La întrebarea cum s -ar simți dacă
cineva le -ar spune mereu că nu sunt buni și că se poartă pro stește, aceștia au răspuns că s-ar
simți neînsemnați. Dacă toate grijile lor și preocupările nu ar fi luate în serios, la fel părinții au
răspuns că s -ar simți ignorați, neapreciați.
Dacă li s -ar spune să tacă atunci când simt să vorbească, aceștia au afi rmat că s -ar simți
triști, frustrați. La întrebarea cum s -ar simți dacă atunci când sunt triști cei pe care îi iubesc i -ar

64
certa, doar pentru că au vărsat o lacrimă, aceștia au răspuns că ar simți că nu sunt iubiți, și -ar
pierde încrederea, triști, neînțel eși.
Probabil toate aceste întrebări și răspunsuri au părut normale, însă a fost doar un
exercițiu de conștientizare a ceea ce simt copiii lor atunci când sunt nedreptăți, un exercițiu
prin care să -și imagineze că sunt copii si că sentimentele lor sunt rănite, iar stima de sine are
șanse să scadă pas cu pas în aceste condiții. Uneori este nevo ie să ne întrebăm ce îi determină
pe copiii, elevii noștri să se simtă valorizați, să lupte, să se simtă învingători și să oferim
încurajare în aceste direcții.
În viitor doresc să îmbunătățesc cercetarea utilizând și alte chestionare precum –
Chestionaru l pentru masurarea stimei de sine varianta pentru copii – Adriana Băban , iar având
în vedere faptul că nivelul stimei de sine al fiecaruia dintre parinti il influenteaza pe cel al
copilului, aș utiliza chestionarul pentru evaluarea parinților – Tony Humpre ys.

65

BIBLIOGRAFIE:

1. Macarie A., Constantin T ., Iliescu M ., Fodorea A ., Prepeliță G. (2008). Stima de sine – intre
normalitate și trăsătură accentuată, Psihologie si societate: noutăți in psihologia aplicată . Iasi:
Performantica .
2. Cocoradă, E., Lupu, D. , A. (2007). Relația stimă de sine – microviolență la adolescenții -elevi în
Simpozionul Internațional „Universitatea ca resursă de cercetare valorificată la nivelul comunității
locale . Brașov: Editura Universității Transilvania.
3. Humphreys T. (2008). Stima de sine: Cheia pentru viitorul copilului tau . Bucuresti : Elena Francisc
Publishing.
4. Satir, V. (2010). Arta de a fauri oameni – Psihologia familiei . Bucuresti: Trei.
5. Missoum, G. (2003). Am reusit! Strategii, tehnici si met ode. Iasi: Polirom.
6. Lupu , D., A. (2013). Activitatile de consiliere: reusita si stima de sine in viata preadolescentilor .
Cluj-Napoca: ASCR.
7. Pavelcu, V. (1970). Invitatie la cunoasterea de sine . Iasi: Editura Științifică .
8. Birch, A. (2000). Psihologia dezvoltării . București: Editura Tehnică.
9. Cosmovici, A. (2005). Psihologie Generală . Iași: Editura Polirom.
10. Milcu, M. (2008). Psihologia relațiilor interpersonale – Competiție și conflict . Iași: Editura
Polirom.
11. Matthews , G., Deary J., Whiteman C. (2012). Psihologia personalității – Trăsături, cauze,
consecințe . Iași: Editura Polirom.
12. Gueguen , N. (2007). Psihologia Manipulării și a supunerii . Iași: Editura Polirom
13. Larousse, B. (2006). Marele dicționar al Psihologiei . București: Editura Trei.
14. Macarie A., Constantin T, Iliescu M, Fodorea A, Prepeliță G. (2008). Stima de sine – intre
normalitate și trăsătură accentuată, Psihologie si societate: noutăți in psihologia aplicată , Editura
Performantica, Iasi.
Citit la: http://noi -oportunitati -vest.ro/activitate4/stimadesineintrenormalitatesitrasatura.pdf
15. Cretu, T. (2009) . Psihologia Vârstelor . Iași: Editura Polirom.
16. Abraham, H., Maslow . (2007), Motivație și personalitate . București: Editura Trei.

66
17. Toader, A., D. (1995), Psihologia schimbării și educația . București: Editura Didactică și
Pedagogică.
18. Iliuț, P. (2001), Sinele și cunoașterea lui – Teme actuale de psihosociologie . Iași: Editura Polirom.
19. Santrack, J., W. (1997). Children -Fifth Edition . Univers ity of Texas at Dallas: Brown & Benchmark
Publishers.
20. Havârneanu, C. (2000), Cunoașterea psihologiei persoanei . Iași: Editura Polirom.
21. Edward de Bono. (2008), Șase medalii ale valorii , București: Curtea Veche Publishing.
22. Beck, R., C. (2004), Motivation -Theories and Principles – Fifth Edition, New Jersey: Editing by
Pearson Education.

WEBOGRAFIE:

1. http://www.lapsiholog.webs.md/pages/21736/ ; (accesat în 5 decembrie 2016, ora – 13:30).
2. http://epoca.ro/francisco -goya -sau-somnul -ratiunii -naste -monstri/ ; (accesat în 10 ianuarie, ora –
12:19)
3. https://www.zenivers.ro/wp -content/uploads/2015/11/De -ce-avem -amprente -4.jpg; (accesat în 17
ianuarie, ora – 15:13)
4. http://cdn.instructables.com/F X1/GSAG/HH2VO59K/FX1GSAGHH2VO59K.MEDIUM.jpg
http://denisuca.com/wp -content/uploads/2016/03/mandala2.jpg (accesat în 05 februarie, ora –
10:54)
5. https://psihologia.wordpress.com/2008/02/11/stima -de-sine/ (accesat in 16 f ebruarie, ora 12:09)

67

ANEXE
Clasa a VI -a, fata a cărei mamă a murit recent!

68

Clasa a IV -a, un desen complex

69

Clasa a III -a, o compunere frumoasă, cu o doză de pozitivism remarcant!

70

Compunere cu un titlu original: Familia mea iubită

71

Relații de autoritate – tatăl desenat în dreapta, departe de fiică!

72

Fiica alături de tatăl său, observăm lipsa mamei!

73

Clasa a II -a, copil ADHD

74

Clasa I
Părinții desenați sub forma de flori în ghiveci!

75

Grădiniță – Grupa mare
Copil care s -a desenat fără trunchi, picioare, brațe!

76
Toată familia desenată cu aceeași culoare!