Psihologie Clinică și Tehnici de Intervenție prin Consiliere și Psihoterapie [620060]

Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice
Universitatea „Dimitrie Cantemir”din Tîrgu Mureș
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Psihologie Clinică și Tehnici de Intervenție prin Consiliere și Psihoterapie

LUCRARE DE DIS ERTAȚIE

Coordonator: Absolventă:
Lector univ. dr Cotruș Andrei Becze Ana -Maria Bianca

Tîrgu Mureș
2018

1
Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice
Universitatea „Dimitrie Cantemir”din Tîrgu Mureș
Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației
Psihologie Clinică și Tehnici de Intervenție prin Consiliere și Psihoterapie

IMPLICAȚIILE FACTORILOR DE
PERSONALITATE ȘI A STIMEI DE SINE ÎN
DEPENDENȚA DE INTERNET LA
ADOLESCENȚI

Coordonator: Absolventă:
Lector univ. dr. Cotruș Andrei Becze Ana -Maria Bianca

Tîrgu Mureș
2018

2
CUPRINS:
ABSTRACT ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 4
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
CAPITOLUL 1. ADOLESCENȚA ………………………….. ………………………….. ……………………… 7
1.1. Definirea adolescenței ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 7
1.2. Caracteristici generale ale evoluției adolescentului ………………………….. …………………… 7
1.3. Dezvoltarea psihică a adolescentului ………………………….. ………………………….. ………….. 8
1.4. Particulari tăți ale dezvoltării personalit ății adole scentului ………………………….. …….. 10
1.6. Dezvoltarea componentelor orientative ale personalității adolescenților ………. 12
CAPITOLUL 2. PERSONALITATEA ………………………….. ………………………….. …………… 14
2.1. Accepțiuni ale conceptului de personalitate ………………………….. ……………………….. 14
2.2. Curente în descrierea și explicarea personalități ………………………….. …………………. 15
2.2.1. Mon ist vs. pluralist în explicar ea și descrierea personalității ………………………….. 15
2.2.2. Nemotetic vs. idiogra fic în explicarea și descrierea personalită ții ……………………. 16
2.3. Teorii ale personalității ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 18
2.3.1. Psihologia analitică a lui C. G. Jung ………………………….. ………………………….. ……. 18
2.3.2.Psihologia individuală (A. Adler) ………………………….. ………………………….. ………… 18
2.3.3. Psihologia trăsăturilor de personalitate (G. Allport) ………………………….. …………. 18
2.3.4. Analiza factorială a perso nalității (H. J. Eysenck) ………………………….. ……………. 19
2.3.5. Analiza factorială a personalității (R. B. Cattell) ………………………….. ………………. 19
2.4. Personalitate și trăsături de personalitate ………………………….. ………………………….. ….. 20
2.4.1. Evoluția cercetărilor vizând identificarea celor cinci factori ………………………….. .. 20
CAPITOLUL 3. STIMA DE SINE ………………………….. ………………………….. …………………….. 22
CAPITOLUL 4. DEPENDENȚA DE INTERNET ………………………….. ………………………….. . 28
4.1. Internetul ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 28
4. 3. Prevalența și factorii de risc ai dependenței de internet la adolescenți …………………… 30
4.3. Componente ale dependenței de internet ………………………….. ………………………….. …… 37
4.4. Remedierea dependenței de internet ………………………….. ………………………….. …………. 38
CAPITOLUL 5. METODOLOGIA CERCETĂRII ………………………….. ………………………….. 39
5.1. Obiectivele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 39
5.2. Ipotezele cercetării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 39
5.3. Populația și eșantionul ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 40
5.4. Metode și tehnici ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 44
5.4.1. Scala de măsurare a dependenței de internet ………………………….. …………………….. 44

3
5.4.2. Scala Toulouse a stimei de sine (E.T.E.S) ………………………….. ………………………… 44
5.4.3. Chestionarul Z.K.P.Q ………………………….. ………………………….. ……………………….. 46
5.5. Procedura de lucru ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 47
CAPITOLUL 6. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR ………………………….. ……….. 49
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………. 60
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………. 62
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 65

4
ABSTRACT

This is a comparative study and it is aimed to study the differences between
personality traits and self esteem in terms of internet addiction.
Statistical population of this study cames from Harghita County and Mures County,
Romania. For this study 92 students aged between 18 and 23 years old , were chosen as a
group sample, 46 are non ad dicted to internet and 46 are addicted to internet . Statisti c
population is made up of 64 women and 28 men.
Internet Addiction Test by Kimberly Young , Toulouse Self -Esteem Scale by N.
Oubrayrie, C. Safont și M. De Leonardis and Z.K.P.Q Personality Questionnaire by Marvin
Zuckerman were used to collect data, SPSS was used to analyze data for mu study.
Results showe d that the teenagers addicted to the Internet showed higher
Neuroticism -Anxiety scores than the non -addicted teenegers. Also the teenergers addicted to
the internet showed lower self -esteem scores than the non -adicted teenagers. These results
suggest that the risk personality traits of Internet Addiction include neuroticism and also
shows the risk of low self -esteem for the teenager s addicted to the Internet.
Key words: personality traits, self -esteem, Internet addiction

5
INTRODUCERE

„Ritmul din ce în ce mai accelerat de dezvoltare a societății în care trăim, nu ne
permite să ne eschivăm de la provocările pe care le întâlnim în viața de zi cu zi. ” (Oltean,
2014, p. 1) Societatea progresează, iar noi suntem obligați să facem față mereu acestui
progres. Ast fel, utilizarea internetului a devenit o preocupare indispensabilă, îl regăsim în
toate domeniile vieții. În aceste condiții, majoritatea persoanelor sunt nevoite să -și însușească
principiile și modul de funcționare al noilor tehnologii , care sunt o componentă de bază a
culturii noastre generale. Astăzi în contextul exploziei informației, într -o societate în contnuă
schimbare, internetul a pătrus aproape în fiecare casă, ca un „rău necesar”, ca un „prieten” cu
care ne petrecem mult timp, „pe care -l acceptăm sau nu, pe care îl iubim sau contestăm, dar
pe care, din nefericire nu -l putem ignora.” (Rozorea și Ionescu, 2009, p.9)
Internet ul este acel cuvânt care definește era în care trăim , deoarece reprezint ă: locația
tuturor informațiilor, mediul virtual de socializare, locul tuturor posibilităților, chiar esența
vieții pentru unii din noi. Dar cu toate acestea, în ciuda importanței acestuia, este un domeniu
insuficient cercetat.
Totuși există și unele studii realizate pe această temă însă nu prea în România. Un
studiu realizat de „Salvați copii”, arată că în România 78% din copii intră zilnic sau aproape
zilnic pe intern et, 75% îl accesează oriunde, prin dispozitive mobile și 90% folosesc cel puțin
o rețea de socializare (94% facebook, 58% google+, 34% ask.fm, 18% Twitter) și 34% au
încercat des să limiteze sau foarte des să limiteze timpul petrecut pe internet, dar nu au reușit .
(http://oradenet.salvaticopiii.ro ). Un studiu realizat de Intel spune că trei sferturi din studenții
români petrec pe internet cel puțin trei ore zilnic, 72% dintre cei care au participat la studiu
menționând că Internetul este principala lor sursă de studiu, 22% au menționat biblioteca și 6%
presa scrisă sau alte medii. Astfel mediul virtual devenind una din cea mai utilizată metodă de
informare. Tot odată în același studiu s -a constatat că 65% din numărul studenților folosesc
Internetul ca mijloc de comunicare și în alte scopuri, nu doar didactice sau profesionale, cum
ar fi jocurile online sau rețelele de socializ are. (http://asociatiait.ro)
Un studiu longitudinal al adicției de internet al studenților a fost realizat în China la
Universitățile Normale Zhejiang din Jinhua și Shenyang din Shenyang în cadrul
Departamentelor de Psihologie, pe un num ăr de o 168 de studenți , folosin d Chestionarul d e
Personalitatea Eysenck imediat după ce au intrat la facultate. Doi ani mai târziu, 49 au fost
găsiți ca fiind dependenți de internet având scoruri mar i la testul de adicție de internet.
Studenții care au avut scoruri mari la dependența de internet au ară tat scoruri mai mari la

6
neuroticism și psihotism și mai scăzute la scala de minciună decât rezultatele lor anterioare
apariției adicției. „Rezultatele au sugerat că trăsăturile de personalitate de risc ale dependenței
de internet includ: neuroticism, psihotism și imaturitate. ” (Dong, Wang, Yang și Zhou, 2011,
pp. 1 -6). Un alt studiu realizat la Universitatea de Medicină, secția Psihiatrie din Zonuldak,
Turcia a avut ca scop investigarea relației dintre atitudinile disfuncționale, stima de sine,
persona litatea, depresia și dependența de internet la studenții din universitate. La studiu au
participat 720 de studenți, aplincând Inventarul de Depresie Back (BDI), Scala de Atitudini
Disfuncționale (DAS -A), Scala dependenței de internet (IAS), scala stimei de sine Rosenberg
(RSES) și Chestionarul de Personalitate Eysenck, forma scurtă (EPQR -A). Rezultatele au
indicat că 52 dintre studenți (7,2%), erau dependenți de internet. Dintre aceștia 37 (71,2%)
erau bărbați și 15 (28,8%) erau femei. În urma analizei date lor s -a constatat că nivelul
neuroticismului și psihotismului era mai ridicat, iar cel al minciunii mai scăzut. De asemenea
s-a mai constat că „atitudinea perfecționistă este un predictor al dependenței de internet. ”
(Șenormanci, 2014, pp 10 -24)
Dintr -un s tudiu realizat la Universitatea „Turgut Ozal” din Turcia , Facultatea de
Psihologie, Departamrntul de Psihiatrie , menit să identifice relația dintre dependența de
internet și deficitul de atenție și hiperactivitate (ADHD) și impactul trasuturilor de
personalitate, depresie și anxitate, realizat pe 271 de studenți, aplicând Scala dependenței de
Internet (IAS), Scala Scurtă de Evaluare Wender Utah (WURS -25), versiune turcească a
Scalei de Auto -raportare ADHD pentru adulți (ASRS), Chestionarul de persona litate Eysenck,
forma revizuită (EPQR -A), Inventarul de Depresie Back (BDI) și Inventarul de Anxietate
Back (BAI), am aflat că există o corelație între severitatea ADHD -ului și cea a Dependenței
de internet , astfel, chiar și în urma manipularii trasăturilo r personalității, a anxietății și
depresiei, „simptomele specifice ADHD -ului în special hiperactivitatea și impulsivitatea pot
fi considerate de risc pentru dependența de internet.” (Dulbudak, Evren, 2014, pp. 497 -503)
Pornind de la studiile prezentate ant erior am decis să realizez prezenta lucrarea ce se
axează pe formele adicției de internet, a utilizatorilor abuzivi a acestuia și identificarea unor
trăsături de personalitate și dimensiuni ale stimei de sine specifice persoanelor dependente de
internet , care influențează viața lor de zi cu z i.
O astfel de lucrare ar ajuta la identificare acelor trăsături de personalitate de risc în
cadrul dependenței de internet și a dimensiunilor stimei de sine care ar putea fi cauzatoare de
dependență.

7
CAPITOLUL 1. ADOLESCENȚA

1.1. Definirea adolescenței
„Din punct de vedere etimologic, cuvântul derivă din verbul latinesc „adolescere”
care înseamnă a crește, fiind o perioadă caraterizată prin schimbări profunde la nivel biologic,
psihologic și social. ” (Stelatto, 2011, p.6) Adolescența reprezintă „o perioadă de tranziție de
la perioada copilăriei la stadiul adult,în timpul căreia individul se maturizează sexual. ”
(Atkinson, Smith, Bem , 2002, p. 946). Conger și Peterson în 1984 descriau metaforic
adolescența, într -un studiu longitudinal, ca începând la nivelul biologic și terminând la nivel
cultural, însă în general adolescența este definită ca „etapă a evoluției umane care se situează
între copilărie și vârsta adultă ”. ( Dinca, 2004, p. 41)
În timpul lui Marcu Aureliu (sec. al II -lea) se introduc registrele oficiale de nașteri.
Până la 7 ani, copiii erau supravegheați de mamă, apoi treceau sub autoritatea tatălui. Copiii
își însușeau modu l de viață tradițional, inclusiv activitățile obișnuite ale adulților . După vârsta
de 7 ani, fetele continuau să rămână în casă, pe lângă mama lor, de la care învățau treburile
casei. La 16 -17 ani, educația în familie lua sfârșit. De la copilărie, care dur a până la 16 -17 ani,
se trecea direct la tinerețe, marcată de asumarea drepturilor și datoriilor specifice cetățenilor.
Vârsta adolescenței nu era marcată cu nimic, însă adolescența apare azi ca o „vârstă tampon”,
de trecere de la copilărie la starea de ad ult, dar și de rupere de mediul familial și de pregătire
pentru trecerea în cel al vieții sociale. (Radu, 1995, pp. 55-56)
Din pacate doar sfârșitul secolului al XIX -lea psihologii au început să studieze
comportamentele, atitudinile și capacitățile tineril or cu vârste cuprinse între cele ale pubertății
și căsătoriei, munca lor fiind recunoașerea formală a conceptului de adolescență. Primul om
care a dat o definiție precisă adolescenței a fost Stanley Hall în 1904. (Stelatto, 2011, p.7)
1.2. Caracteristici generale ale evoluției adolescentului
După ieșirea din pubertate, are loc în mod intens ieșirea din societatea de tip tutelar,
familial, școlar și intrarea în viața cultural – socială mai larg a școlii și chiar a orașului.
Din punctul de vedere al Ursulei Șchiopu, adolescentul trece prin trei stadii. Primul
este cel al preadolescenței în care se conturează și se adâncește mult individualizarea,
conturându -se caracteristicile conștiinței și ale conștiinței de sine fiind o fază de intensă
dezvoltare psihică î ncărcată de conflicte interioare. Al doilea st adiu este cel al adolescenței
propriu – zisă sau marea adolescență (16/18 ani la 20 ani) ce se caracterizează printr -o
intelectualizare intensă, prin îmbogățirea și lărgirea încorporării de conduite adulte,

8
adolescentul cautând mijloacele personale de a fi și de a apărea în ochii celorlalți. Apropierea
de valorile culturale este de asemenea largă. Intensă este și socializarea aspirațiilor, aspectelor
vocaționale, profesionalizarea ce se conturează treptat, cupr inzând în esență elemente
importante ale concepției despre lume și viață. Al treilea stadiu este cel al adolescenței
prelungite ce cuprinde tineretul deja integrat în forme de muncă și tineretul studențesc (de la
18/20 ani la 25 ani). Sub o formă sau alta, independența este dobândită sau pe cale de a fi
dobândită la această vârstă, fapt ce duce cu sine un plus de energizare și dilatare a
personalității. (Șchiopu și Verza, 1995, p. 207)
M. Debesse spunea că: „Situația de școlar sau licean rămâne comună tutur or
adolescenților ” în toate țările civilizate. Acest fapt favorizează, pe de o parte, „o dezvoltare
cognitivă remarcabilă, iar pe de altă parte, formarea culturii generale ”. (Crețu , 2009, pp. 270,
271) Adolescenții învață valori și roluri, dezvoltă auton omie față de părinți și trec rpintr -o
integrare critică a maturizării sexuale, cognive, a gândirii abstracte. (Muntean, 2006, p. 236)
Adolescența este considerată o perioadă de criză, dar și o perioadă de „doliu” sau a
travaliului în devenire, așa cum este văzută de către Golu, el considerând că este transfigurată
de două evenimente majore: „moartea” copilului și „nașterea” adultului. An a Birch apreciază
și ea două opinii cu privire la abordarea adolescenței, una fiind cea tradițională în care
adolescența este „o perioadă de dezvoltare dominată de agitație, revoltă, stres, frământări,
acumulare de presiune, datorate trasformărilor fizice, emoționale, cognitive și sociale ” și alta
este „opinia sociologică ce caracterizează această perioadă punând accentul pe alte cauze
precum nevoia de independență, sensibilitatea față de evaluările celorlalți și confuzia de rol. ”
(Golu., 2010, p. 204) Înce putul adolescenței fiind marcat prin „refuzul jocului de grup, prin
nevoia de afirmare, de a fi acceptat de ceilalți, observându -se și tendința de negare, chiar de
autonegare și insatisfcțiile legate de propria persoană. ” (Dinca, 2002, p.51) Adolescența es te
o perioadă de oportinitate comportamentală extinsă, adolescenții având posibilitatea să aleagă
și să gestioneze coportamentele. De asemenea schimbările hormonale ce au loc la această
vârstă pot influența stima de sine, fericirea, concentrarea, violența, problemele de
comportament și relațiile sociale. (Adams și Berzonsky , 2009, pp. 26 -28)
1.3. Dezvoltarea psihică a adolescentului
Printre cele mai semnificative subliniem dezvoltarea conștiinței de sine, în care sunt
implicate plasarea subiectului în realitate și identitatea egoului. Adolescentul este confruntat,
obiectiv și subiectiv, cu schimbări multiple legate de maturizarea sexu ală și de descoperirea

9
dimensiunilor realității sociale. Onoarea și demnitatea, la care aspiră atât de mult, sunt
influențate de experiențele personale și de acumulări în plan socio -cultural și profesional.
Personalitatea adolescentului este alcătuită din tr-un nucleu format din eu și de sine,
ceea ce îi dă un caracter de dualitate. Eul este cel ce cunoaște, este conștient, iar sinele
reprezintă latura cunoscută. Sinele poate fi material și se referă la tot ce se posedă persoana
social, în aceasta este impl icat rolul și statutul cu identitatea ce o formeză și sinele spiritual a
activității psihice în care se remarcă sanctuarul dorințelor și a emoțiilor. În cele trei ipostaze,
percepția de sine a adolescentului poate îmbrăca o formă pozitivă sau negativă, câ nd intervin
eșecuri în adaptarea școlară sau profesională, ori când estimația de sine este joasă, tânărul se
subestimează, nu are încredere în forțele proprii, nu manifestă inițiativă și perseverență în
activitate. Dezvoltarea identității în condiții de de pendență sau în situațiile în care se mențin
forme infantile ale independenței este mai puțin spectaculoasă. Formele dependenței
materiale, emoționale, de confort și apartenență; și de mentalitate, valori pot provoca
frustrații și conflicte între adolescen t și părinți. Dezvoltarea intelectuală a adolescentului
reflectă lăcomia pentru achiziții de cunoștințe și disponibilitatea pentru confruntarea de idei
când se apelează la forme verbale precise și relevate. Inteligența se maturizează la 16 -18 ani,
atinge u n nivel maxim de operativitate. „Adolescentul vrea să fie unic, prin modul pe care îl
adoptă, în a se iscăli, dar mai presus de aceasta, el aspiră la admirația și respectul celor din
jur.” (Verza și Verza, 2000, pp. 189 -192)
Cu ajutorul gândirii și al limb ajului se operează cu simboluri, imagini, concepte,
scheme și reprezentări, generalizări și abstractizări care organizează direcțiile mișcării
intelectuale, până la vârsta de 17 -18 ani, gândirea se realizează după o formulă combinatorie
ipotetico -deductivă , complexă. Unii autori spun că la 16 -18 ani, inteligența atinge nivelul
maxim de operativitate și implicarea acesteia în rezolvările de probleme denotă maturizarea
ei. Adolescenții de forța inteligenței și gândirii, manifestă tot mai frecvent preferințe p entru
învățarea bazată pe argumentație și asociații complexe în detrimentul învățării prin memorare.
Cei cu inteligență medie sunt lipsiți de siguranță, prudenți, mai puțin sociabili, dar autocritici
până la devalorizarea activităților; cei cu inteligență slabă, sunt mai siguri și mai puțin
ezitanți, manifestă o sociabilitate mai bună și o oarecare expansiune socială, iar adolescenții
cu retarduri intelectuale sunt slabi creativi și se relaționează fără o fundamentare realistă
evidentă. Literatura psihologi că evidențiează că tinerii inteligenți sunt activi, creativi,
sociabili, agitați, cu tendința de a atrage atenția, debordanți și dornici de a învinge plictiseala.
Adolescenții foarte inteligenți și foarte creativi manifestă comportamente mai independente ș i
cu dorințe de autoperfecționare. Aceștia sunt mai nonconformiști, fenomen activ în

10
respingerea aspectelor convenționale și de afirmare a autorității ce pot duce după M. Debesse,
la ceea ce el a numit criza de originalitate.
Psihicul nu apare în afara rel ației, ci este o formă sau o expresie a vieții de relație un
caz particular al conexiunii universale a lucrurilor, dar și ca „expresie de natură
informațională la celelalte două constituente ontologice ale universului materia și energia. ”
(Aniței, 2010, p . 83) În aparatul psihic conceput de S.Freud, Eul sau ego -ul este componentă
structurală având rolul de a pune de acord cerințele sinelui cu exigențele realității și ale
supraeului; el este atât conștient cât și inconștient, fiind superficial față de sinel e care este
profund. (Modrea, 2006, p.14) . În general adolescența se caracterizează prin dezvoltarea
amplă a capacităților imaginative și de aceea este necesară antrenarea acestora prin programe
de învățare care să depășească reproducerea și să stimuleze implicarea lor contribuind la
dezvoltarea amplă a tuturor disponbilităților acestei vârste. (Crețu, 2001, pp. 51 -54)
1.4. Particulari tăți ale dezvoltării personalit ății adole scentului
Pube rtatea și adolescența se caracterizează prin definitivarea și stabilizar ea
structurilor de personalitate
Caracteristică pentru perioada adolescenței este evolu ția accelerată a tuturor
proceselor psihice. A. Munteanu (1998) analizează dezvo ltarea psihică a adolescentului, pe
plan senzorial, intelectual și reglatoriu. Astfel, în pl an senzorial, câmpul vizual se
stabilizează, culor ile capătă semnificații mai precise (individul dobândește capacitatea de a
denu mi cu lorile și de a le asocia anumitor semnificații). La fete, pare a se intensifica
sensibilitatea odorifică. Auzul, kinestezia și sensibilitatea tactilă capătă o nouă structurare,
odată cu lărgirea mijloacelor de explorare a medi ului, precum și cu cerințele din partea
acestuia. Tactul (atingerea) capătă noi semnificații, atunci când este raportat la viața
emoționa l-sexual ă.
Din punct de vedere intelectua l, asistăm la o maturizare a proceselor intelectuale,
corelată cu maturizarea bazelor neuro-fiziolo gice. Gândirea se află în stadiul operați ilor
formale, ceea ce, în opini a lui J. Piaget, semnifică ,,punc tul terminus“ în evoluția ei și a
inteligenței. În această perioadă, apare un nou tip de gândire: gândirea logică, dialectică, în
care un rol predo minant îl joacă infere nțele de tip cauzal (raționamentele deductive). Altfel
spus, gândirea individului evadează din concret, senzorial, din ,,aici și acum“, adolescentul
fiind capabil de a rezolva cu dezinvoltură probleme complexe, unele ipotetice și putând
planifica procesele gândirii. Tot în plan cognitiv, adolescentul dobânde ște câteva abilități
noi: abilitatea de a face distincție între real și posibil, abilitatea utilizării simbolurilor

11
secundare (acel ea care pot desemna, la rândul lor, alte simboluri) etc. Se constată nevoia
sistematizării cunoștințelor (schematismul gândirii), spiritul experimenta l, capacitatea
tânărului de a utiliza strategiile euristice în rezolvarea unor probleme complexe.Memo ria
adolescent ului se dezvo ltă în mod specific. Se știe că memoria asigură consistența și coerența
vieții psihice, precum și inserția pe dimensiunea temporală a exist enței. Există mai multe
tipuri de memorie, exprimând nivele calitative și cantitative diferite și intervenind în anu mite
tipuri de activi tăți: voluntară/involuntară, mecanică/logică, de scurtă durată/de lungă
durată, episodi că (autobiografică)/semantică (abstra ctă) (Munteanu, 1998). În adolescență,
însă, carac teristică es te mai ales memoria de lungă durată, logică. În acest sens, L. S.
Vâgotski a arătat că ,,adolescent ul, pentru a-și aminti, trebuie să gân dească“ (apud Munteanu,
1998, p.51 ). U. Șchiopu și E. V erza (1989, p.66) consideră că adolescentul evocă mai ales
evenimentele socio-culturale, iar m ai târziu, acele fapte care îl proiectează într-o lumină
favorabilă. Limbajul capătă caracteristicile unui sistem hipercomplex de au toreglare și
autoperfec ționare a vieții psihice de ansamblu, constatându-se că apartenența la o anumită
clasă socială își pune amprenta, în mai mare măsură, asupra limbajului, începând cu vârsta
de 15 ani. Adolescentul își formează, numeroși algoritmi verbali utili în luările de cuvânt
în fața anumitor colective, în redarea unor situații etc. De asemenea, adolescentul manifestă,
față de sine însuși, exigențe tot mai mari în exprimarea orală și scrisă, în disc uțiile
constructive și/sau contradictorii, în situ ațiile de informare sau de confesiune. Vorbirea
devine mai nuanțată și mai plastică, adaptată la circumstanțe. Adolescentul acordă o mai
mare atenție pentru sensul, semnificația și folosirea corectă a termenilor. Motivația și
afectivitatea constituie ,,musculatura vieții psihice“ (Șchiopu și Verza, 1997, p.251 ).
Conform piramidei trebui nțelor, propusă de A. Ma slow (1954), există șapte tipuri de
trebuințe organizate ierarhic, după cum urmează: trebuințe fiziologice, trebuințe de securitate,
de dragos te și afiliere, trebuin țe de stimă și statut, trebuințe de cunoaștere, trebuințe estetice
și trebuințe care vizează autorealizarea propriului potențial. În adolescență, întregul
set es te prezent,dar primează trebuințele sinelui (de cun oaștere și estetice). În adolescența
prelungită, pregnantă pare a fi trebuința de autor ealizare.
La adolescenți, motivația școlară capătă o funcție reglatoare a comportamentului.
Astfe l, interesul pentru activi tatea școlară este fluctuant; nu de puține ori, apar perioade
când adolescent ului școala i se poate părea anostă, devitaliz antă și, în compensație, se
activează deschi derea sa culturală. Curiozitatea continuă să evolueze, apare și nevoia de a
filosofa, ceea ce va contribui la schițarea unei prime concepții despre lume și viața
individului (Thor ndike; apud Șchiopu și Verza, 1989). În adolescenț ă, viața afectivă se

12
nuanțează, emotivitatea devine mai echilibr ată, iar pe fondul dechiderii față de bine și
frumos, apar senti mentele superioare (intelectuale, estetice, creatoare, morale). În relațiile cu
părinții, stările afective acționează mai acut, trecând de la o ternsiune mai mare în pubertate
la o temperare treptată în adolescență, când are loc o redeschide re spre spațiul famil iei, prin
scăderea tensiunii de opoziție și cu lpabilitate. Desch iderea spre familie se accentuează în
perioada adolescenței prelungite, fiind, însă, secon dată de o disponibil itate afectivă foarte
mare (extrafamilială). În relațiile cu sexul opus, se manifestă sentimente și emoții noi,
inedite, ca simpatia și sentimentele de dragoste. În adolesce nță, „dragostea se conturează
ca o trăire complexă de atașame nt, emoționalitate exaltată pentru persoana iubită, cu
eforturi ca acest sentiment să nu pară neînsemnat sau să transfor me toate împrejurările
dificile în drumuri ce trebuie învinse pentru a fi la înălțimea dragostei mobilizându-se
resurse extrem de mari ale psihicului ”. (Șchiopu și Verza, 1997. p.240).
1.6. Dezvoltarea componentelor orientative ale personalității adolescenților
În adolescență se creează premisele pentru formarea unor componente cu rol
de orientare. Aceste premise sunt noile capacități cognitive și de comunicare, volumul de
cunoștințe, lărgirea considerabilă a relațiilor cu alții, deschiderile către viața reală și
societatea în ansamblul ei.
În adolescență se cristalizează câteva idei cu un grad mare de
generalitate, care se referă la viață în ansamb lu. Se constituie astfel o anume filosofie de
viață . Viziunea de ansamblu asupra vieții este importantă pentru găsirea propriului loc în
lume și pentru definirea scopurilor esențiale ale propriei existențe. Referindu -se la acest
proces de înțeleger e a vieții, s -a conturat o nouă direcție de cercetare: cogniția socială a
adolescenților (L. Steinberg, 1993). Steinberg definește cogniția socială ca fiind un
“termen folosit cu referire la un tip de activitate cognitivă, a gândirii referitoa re la oameni, la
înțelegerea relațiilor sociale, și a instituțiilor sociale” ( Steinberg, 1993, p . 79-80). Altă
componentă orientativă care se formează în adolescență este sistemul propriu de
valori. G. Allport (1981) „include între caracteristicile personalității mature orientarea după
valori și asimilarea acestora ” (Allport și Gordon, 1991, p. 298); prin valoare, autorul amintit
înțelege “o dispoziție cognitivă, motorie și, înainte de toate, profund esențială” ( Allport și
Gordon, 19 91, p 451). Valorile personale izvorăsc, în principal, din sistemul valoric al
societății, așa cum este el implicat în existența concretă a tuturor oamenilor și în
particular în viața celui în cauză. În aceste condiții, sistemul person al de valori nu coincide
total cu cel social.

13
Conștiința apartenenței la generație este o componentă orientativă care se elaborează
și se manifestă evident pentru prima oara în adolescență. U. Șchiopu definește generația
drept “ansamblul de o ameni, de grupuri organizate trăind în același timp și având
aproape aceeași vârstă (sau cam cu  4-5 ani diferența)” (apud T. Crețu, 2000, p. 109).
Conștiința apartenenței la generație se răsfrânge asupra multor manifestări psihice ale
adolesce nților; le influențează alegerile pe care le fac, atât cele referitoare la
angajamentele din prezent, cât și cele ce vizează viitorul, le modelează idealul de viață, le
influențează gusturile artistice, preferințele vestimentare, stilul d e viață. Familia și școala își
vor putea exercita rolul formativ numai dacă vor ține seama de acest aspect al
mentalității adolescentine.
Idealul de viață începe să se formeze din preadolescență, dar în
adolescență elaborarea sa devine o nevoie principală. De altfel, adolescența a fost
numită și “vârsta idealurilor” (T. Crețu, 2000, p. 114). Cu privire la rolul idealului pentru
devenirea personalității, G. W. Allport (1981) spune că “ în adole scență scopurile de
largi perspective și îndepărtate adaugă o nouă dimensiune simțului identității”; “până când
tânărul nu începe să facă planuri, simțul eului nu este complet” (p. 135). Pentru dezvoltarea
deplină și armonioasă a personalității adolescenților, construcția idealului este o condiție de
bază a unității și armoniei ei, a creșterii funcțiilor sale adaptative. Construirea idealului de
viață depășește adolescența, dar în acest stadiu se parcurge o fază importa ntă și
se dobândesc caracteristici specific e. Orientarea spre descoperirea propriei unicități și
originalități, adolescentul nu va adera necondiționat la un anume model, ci își va făuri
unul al lui. Construirea idealului este legată de valori (morale, profesionale, culturale, etc.).
Idealul adolescentin este mai realist decât cel din preadolescență. El este mai bine legat de
cunoașterea posibilităților proprii și de condițiile care s -ar putea să fie oferite de societate
pentru înfăptu irea lui. Comparativ cu preadolescența, idealurile de viață adolescentin este mai
complex elaborat și mai clar, însă, încă unilateral, adică se referă cuprecădere la
dimensiunea profesională. La adolescenții la care procesul elaborării idealului se desfășoară
fără dificultăți, acesta dobândește o altă caracteristică: stabilitate, ceea ce asigură
un caracter constant al orientărilor și angajărilor efective ale tânărului. Formarea
idealului de viață în ad olescență devine o cerință majoră a dezvoltării întregii
personalități pentru că el este “motivul central și suprem” al fiecăruia (Popescu –
Neveanu, 1978, p. 317)

14
CAPITOLUL 2. PERSONALITATEA

2.1. Accepțiuni ale conceptului de personalitate
S-au dat foarte multe definiții noțiunii de personalitate, încât o încercare de a le
prezenta doar pe cele mai cunoscute sau, și mai mult, de a le c lasifica pe toate ar depăși cu
mult spațiul acestei lucrări. Obser vația și interviul (2002), ne explică problematica definirii
personalității: „termenii perso ană și personalita te sunt atât de utilizați în limbajul cotidian,
încât fiecare are sentimentul întrebuințării lor corecte în cele mai divers e situaț ii. În schimb,
utilizarea lor ca termeni ai științei psihologice pune atâtea probleme încât, parafrazându-l pe P.
Fraisse, am putea spune că istoria psihologiei se confundă (între anumit e limite ) cu istoria
răspunsurilor la întrebarea <<Ce este personalita tea>> ?” (Dafinoiu, 2002, p.31)
Pentru psihologie, personalitatea este o calitate pe care o poate dobândi orice individ
uman, într-o anumită etapă a dezvoltării sale, întrunind anumite note sau caracteristici
definitor ii. Renumitul person olog G. W. Allport definește personalitatea ca
fiind ,,organizarea dinam ică în cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determină
gândirea și comportamentul său caracteristic” (Allport, 1991, p.40 ). De asemenea, același
autor consideră că personalitatea reprezintă ,,ceea ce o persoană este în mod real, indiferent
de modul în care ceilalți îi percep calitățile sau de metodele prin care le studiem“.
După N. Sillamy (1996) ,,personalitatea este, în es ență, elem entul stabil al
cond uitei unei persoane, modul său obișnuit de a fi, ceea ce o diferenț iază de altele. Orice
om este, în același timp, asemănător cu alți indivizi din grupul său cultural și diferit de el
prin caracterul unic al experiențelor trăite; singularitatea sa, fracțiunea cea mai original a
eului său constituie esențialul personalității sale“. În concepția psihologului român P.
Popescu-Neveanu (1978, p.532 ), personalitate a este subiectul uman considera t ca unitat e bio-
psiho-socială, ca purtător al funcțiilor epistemice, pragmatice și axiologice sau „un
microsis tem al invarianților informaționali și operați onali ce se exprimă constan t în conduită și
sunt definitori i sau caracteristic i pentru subiect”. M. Golu (1993) consideră că personalitatea
este ,,un ansamblu de condiții interne “ care se structurează la nive lul fiecărei persoane
sub forma unor însușiri sau trăsături psihice, relativ stabile. Aceste condiții interne au rol
de mediere și filtrare a solicitărilor externe la care este supus omul în decursul vieții sale. S.
Chelcea (1998 ) afirmă că personalitatea umană poate fi definită atât ,,din exterior“ –
ca ansamblul trăsăturilor și conduitelor umane care provoacă răspunsuri psiho-
comportamentale din partea altora , cât și ,,din interior“ – ca ansamblu structurat de

15
elemente biologice, psihologice și socio -morale, elemente care sunt achiziționate în
procesul socializării individului.
Potrivit Dicționarului de psihologie Larousse (2006), personalitatea reprezintă
„ansamblul de caracteristici afective, emoționale, dinamice, relativ stabile și generale, ale
felului de a fi al unei persoane în modul în care reacționează la anumite situații în care se
găsește. În marea majoritate a cazurilor, termenul de per sonalitate nu acoperă aspectele
cognitive ale comportamentului (inteligența, aptitudinile, cunoștințele), el vizează aspectele
afective, emoționale, dinamice. Personalitatea este descrisă mult mai des în termeni de
trăsături decât prin referire la tipuri.” G. Allport (1991) vorbește despre originile termenului
personalitate, afirmând că, în latina clasică, era utilizat termenul „persona ”, care înseamnă, la
origine, mască, pentru ca, ulterior, să ajungă să semnifice și actorul din spatele măștii, adică
adev ărata reunire a calităților interne și personale. Autorul îl citează și pe Boethius, potrivit
căruia „persoana este o substanță individuală de natură rațională.”( Allport și Gordon, 1991,
p.69) Personalitatea trebuie privită și înțeleasă ca sistem. Ea funcț ionează ca un sistem, ca
„un ansamblu de elemente aflate în interacțiune necesară și cărora le este proprie o anumită
finalitate.”(Golu , 2002, p. 670) O altă definiție reprezentativă asupra personalității este aceea
formulată de Carver și Scheier (2000), care sistematizează ideile despre personalitate după
cum urmează: „personalitatea este organizare și nu juxtapunere de piese diferite; este un
proces dinamic în interiorul individului; este un concept psihologic ale cărui baze sunt
fiziologice; este forța internă care îl determină pe individ să se comporte într -un anume fel;
este constituită din pattern -uri de răspunsuri recurente și consistente; se relevă în direcții
diferite: comportamental, gândire, sentimente.” ( Bonchiș, Trip, Drugaș și Dindelegan, 200 6,
p. 25). În concepția lui M.Golu, sistemul de personalitate se axează pe studiul interacțiunilor
și relațiilor, iar ”personalitatea umană nici nu poate fi concepită și analizată cât de cât
științific decât prin prisma relaționarii și interacțiunii sale p ermanente cu lumea…
personalitatea există, se formează și se manifestă în și prin relaționare”(Golu , 2002, p. 680).
2.2. Curente în descrierea și explicarea personalități
Clasificările teoriilor și modelelor care au fost elaborat e cu privir e la personalitate, ca și
definițiile date acestu i concep t psihologi c de bază, sunt diferite atât în ceea ce privește criteriile,
cât și conținutul informațiilor, înglo bând diferitel e viziun i ale autorilor.
2.2.1 . Mon ist vs. pluralist în explicar ea și descrierea personalității
Simplificând la extrem concepțiile despre personalitate , se poate vorbi despre două
tendințe fundamentale sesizate de-a lungu l timpului: viziunea monistă, tinzând spre

16
unificar ea la maxim a explicației psihicului concret și viziunea pluralistă, mergând pe
linia acceptării a numeroase trebuințe și aptitudini primare (sau trăsături). Din prima
categorie fac parte concepțiile psihanalitice, în special teoria lui S. Freud. La celălalt
pol se află îndeosebi școala americană, care sau se bazează pe analiza factorială (calcul
matematic ce urmărește să evidențieze „factorii” ce explică forme de comportament mai
mult sau mai puțin înrud ite), sau p ornesc de la tradiț ia școlii lui McDougall, ajungând până
la urmă să explice personalitatea printr-un mare număr de „trebui nțe” și „trăsături”.
După M. Golu (1993), în ps ihologia personalității, pot fi ident ificate patru orien tări
princ ipale: a) orientarea biologistă (care se bazează pe ideea că personalitatea este
rezultatul interacțiunii dintre zestrea genetică, experiența timpurie a individului și
background-ul evolutiv al organismului său); b) orientarea expe rimenta listă (care
pornește de la ideea că există similitudini în funcționarea psiholo gică a oamenilor, așa
încât indiviz ii trebuie studiați și interpretați în termenii unor procese psihice relativ
uniforme, generate de aceleași legi); c) orientar ea psiho metrică (care are în vedere
studiul trăsăturilor de personalitate, expri mabile sub forma unor atribute care
caracterizează persoana aflată într-o anumită situație) și d) orientarea socio-culturală și
antro pologică (care are la bază ideea că personalitatea poate fi înțeleasă numai luând în
considerare contextul socio-cultural în care individul trăiește și se dezvoltă).
2.2.2. Nemotetic vs. idiogra fic în explicarea și descrierea personalită ții
La un mod foarte general, discuția despr e teoriile și modelel e explicativ e ale
person alității trebuie să cuprindă și diferențierea altor două tendințe majore care s-au
prelungi t și în elaborarea metodelo r de psihodi agnoză a personali tății (Allport , 1991):
aborda rea nomotetică – axată pe definirea legilor ce guvern ează funcționarea personalității
și abordarea idiografi că – centrată pe studiu l individului uman cons iderat în
unicitatea și globalitatea person alității sale. În psihol ogie, abordarea nomotetică are ca
obiectiv studierea a ceea ce indivizii au în comun. Ea permite ident ificarea trăsăturilor sau
tipurilor de personalitate. Psihometricienii și behavioriștii sunt susținători fervenți ai
acestei concepții (Cattell și Eysenck). Abordarea idiografîcă, dimpotrivă, analize ază
individul în globalitatea sa, ținând cont de toate componentel e care intră în inter acțiune;
ea privilegiază studiul cazului într-o persp ectivă dinamică. Mulți autor i (Allport ,
Freud, Piaget) sunt favorabili acestei abordări. Dacă abordării nomotetice i se
reproșează o perspectivă elementaristă , atomistă, incapa bilă să explice complexitatea
conduitei umane, abordării idiografice i se impută lipsa rigori i și faptul că oferă o imagine

17
mai degrabă impresionistă asupra personalității. Deși fiecare având limite specifice,
aceste două abordări au diferenț iat într-o manieră fundamentală diversele teori i asupr a
personalității și metodel e ei de evaluar e (apud Dafinoiu, 2002, pp.31 -32). Literatur a de
specialitate (Haye s și Orrell, 1997) consi deră trei școli principale de psihologie care au
contribuit la dezvo ltarea teoriilor și modelelor personalit ății: școala psihanalitică a lui Freud
și a discipolilor săi, școala psiho metrică, reprezentată în principal de Catte ll și Eysenck și
școala umanistă – reprezentată prin Rogers și Maslow.
Cele două abordări ale personalității (idiografică și nomotetică) au generat și
metode de evaluare diferite. Astfel, din perspectivă idiografic ă, deosebim metode clinice
de evaluare a personalității (observația, convorbirea, metoda biografică, studiul de caz,
studiul produselor activității personale și tehnicile proiective), iar din perspectivă nomotetică,
distingem metodele psihomet rice (teste le de personalitate). Între cele două categ orii de
metode apar diferențe „în funcție de scopul urmărit, de obiectivitate și de gradul de precizie”
(Dafinoiu, 2002, p.32). Astfel, în ca zul metodelor clinice, orientarea predominantă este una
calitativă, deoarece ele își propun o cun oaștere cât mai amănunțită a persoanei și explicația
evoluției sale, însă sunt lipsite de criterii precise de interpretare, ele depinzând de
subiectivitatea celui care face analiza. Metodele psihometrice se orientează spre stabilirea
poziției persoanei în raport cu o populație normală, în ceea ce privește o anumită
caracteristică sau varia bilă a personalității și, datorită faptului că folosesc verificări
statistice riguroase, ele sunt mult mai exacte iar interpretarea este predo minant cantitativă.
Deși se reproșează metodei clinice lipsa unei teorii unitar e și producerea unor date
negeneral izabile, în practică majoritatea clinicien ilor se raporteaz ă, la un anume cadru teoretic,
iar ceea ce se numește de obicei „simț clinic” este expresia experienței clinicienilor
dobândită prin raport area cazurilo r individuale la un număr de alte cazuri studiate/tratate de
aceștia. Analiza resurse lor și limitelor abordării clinice comparativ cu cele ale abordării
psihometrice ne conduce la idea complementarității. În ciuda disputelor teoretice, practica
clinică valorifică deja resursele acestora prin utilizarea combinată, în funcție de obiec tivele
evaluării clinice, a metodelor clinice și psihometrice. Allport (1991), considera că teoriile
personalității și metodele de evaluare ale acesteia trebuie să găsească un anume echil ibru
între cele două direcții: „Psihologia personalității nu este exclusiv nomotetică, nici exclusiv
idiografîcă. Ea caută un echilibru între cele două extrem e”.

18
2.3. Teorii ale personalității
În încercarea de a surprinde esența personalității, originalitatea și unicitatea sa, diferiți
teoreticieni au elaborat o serie de teorii ale personalității, ce vizează explicații și clasificări
privind originea, structura, dinamica și manifestările comport amentale ale personalității în
raport cu anumite situații de viață.
2.3.1 . Psihologia analitică a lui C. G. Jung
Potrivit lui Jung (1997) , personalitatea este alcătuită din trei straturi intercorelate:
conștientul, care reprezintă „punerea în relații a co nținuturilor psihice cu eul; există conștiință
în măsura în care ea este percepută ca atare de Eu ; inconștientul personal, reprezentând
totalitatea achizițiilor vieții personale , precum și o serie de acte automate, gesturi, expresii
faciale etc.; inconștie ntul colectiv, stratul cel mai profund și mai inaccesibil al psihicului, care
este comun tuturor indivizilor, materialul conținut în inconștient nedevenind niciodată
conștient și fiind rezultatul eredității .” (Țuțu , 2008, p . 23). Teoria analitică face refe rire la
tipurile psihologice, diferențiate între ele prin atitudinea lor particulară față de obiect,
identificând două tipuri psihologice fundamentale: extravertit și introvertit. Tipul extravertit
este caracterizat printr -un interes primordial manifestat pentru lumea din afară, modul lor de a
fi fiind determinat de atitudinea semenilor, mediul social și fizic. De cealaltă parte,
introvertiții sunt definiți ca indivizi orientați predominant către interior, pentru care lumea din
afară nu are valoare decât în măsura în care este legată nemijloct de lumea interioară.
2.3.2.Psihologia individuală (A. Adler)
Conform teoriei lui Adler, dezvoltarea personalității este condiționată de factori socio –
culturali, influențele educative (familie, societate), dar și substratul biologic având un rol esențial în
formarea Eului. Personalitatea este considerată, aici, o confluență a tendințelor, bazată pe tendința
spre perfecționare a individului, motivația fiind elementu l cheie care influențează personalitatea,
existând, de asemenea, două concepte primare: sentimentul de superioritate și sentimentul de
inferioritate. Adler identifică patru tipuri de personalitate, în funcție de caracteristicile
predominante ale stilului d e viață, și anume: tipul dominant, caracterizat prin agresivitate, dorință
de putere, egocentrism, impulsivitate, sentiment de superioritate; tipul dependent, definit prin
dorința de a -ai ajuta pe ceilalți, supunere, atitudine pasivă, tendințe depresive; t ipul evitant, definit
prin incapacitate decizională, evitarea conflictului, perseverență scăzută; tipul social, caracterizat
prin adaptabilitate, senzitivitate socială, conduită prosocială și contacte sociale bune (Țuțu, 2008).
2.3.3. Psihologia trăsături lor de personalitate (G. Allport)
În 1937, G. Allport definește propria viziune asupra personalității, printr -o sinteză a tuturor
cercetărilor realizate asupra personalității, constatând că: fiecare individ are o personalitate unică;

19
personalitățile indivi duale conțin o serie de caracteristici diferite; aceste caracteristici/trăsături sunt
relativ constante în timp. Autorul definește trăsătura ca predispoziția de a răspunde, în aceeași
manieră sau într -un mod asemănător, la diferiți stimuli, identificând do uă categorii de trăsături de
personalitate: comune și individuale. Trăsăturile comune sunt „acele aspecte ale personalității în
raport cu care majoritatea oamenilor dintr -o cultură dată pot fi comparați avantajos.”, acestea fiind
mai nominale și mai puțin veridice decât cele individuale, în timp ce trăsăturile individuale, numite
și dispoziții personale, sunt unice, definitorii pentru individ; acestea reflectă cu precizie structura
personalității și se manifestă cu o anumită constanță în comportament. De as emenea, trăsăturile pot
fi, la nivelul individului, cardinale (determină și orientează întreaga existență a individului);
centrale (caracterizează modul obișnuit de reacție a individului); secundare (reprezintă preferințele
speciale ale unei persoane și at itudinile sale într -o situație particulară) (Țuțu, 2008 , p. 25 ).
2.3.4. Analiza factorială a personalității (H. J. Eysenck)
Eyseneck propune analiza comportamentului indivizilor și nu a gândirii sau a intențiilor în
cunoașterea oamenil or, el identificând trei dimensiuni majore pentru descrierea personalității:
extraversiunea, neuroticismul și psihoticismul. În același timp, teoreticianul identifică o serie de
factori secundari pentru aceste dimensiuni, după cum urmează: factori secundar i pentru
extraversiune: dinamismul, sociabilitatea, disponibilitatea de asumare a riscurilor, impulsivitatea,
expresivitatea, chibzuința, responsabilitatea ; factori secundari pentru neuroticism: respectul de sine,
bucuria, teama, obsesivitatea, autonomia, ipohondria, vinovăția; factori secundari pentru
psihoticism: singurătatea, insensibilitatea, indiferența față de alții, nonconformismul, opoziția față
de practicile sociale, lipsa de conștiință.
2.3.5. Analiza factorială a personalității (R. B. Cattell)
La fel ca și Eysenck, Cattell consideră ca nucleu în descirerea și explicarea personalității noțiunea
de factor, identificând următoarele categorii de factori ce au o valoare predictivă asupra
comportamentului condiționat de o anumită situație: factori de suprafață: se exprimă direct în
comportamentul verbal sau motor al persoanei; sunt legați de anumite circumstanțe, variază în
situații diferite la indivizi diferiți; factori -sursă: reprezintă pattern -ul comportamental, pe baza
căruia se disting informații privind conduita individului într -o situație dată; factorii ergici: structuri
motivaționale înnăscute și trăsături temperamentale; factorii metaergici: forțe motivaționale
dobândite, subdivizați în atitudini, interese și sentimente. De menționat este difer ența majoră între
cei doi teoreticieni factoriali: deși ambii au utilizat analiza factorială pentru a stabili dimensiunile
majore ale personalității umane, Eyseneck a folosit varianta ortogonală a analizei (factorii obținuți
sunt puțini la număr, necorelaț i și independeți unul față de celălalt), în timp ce Cattell a aplicat
varianta oblică a analizei (număr mare de factori, corelați și interdependeți) . De asemenea,

20
Eyseneck descrie personalitatea în termeni de dimensiuni majore, în vreme ce Cattell o descri e în
termeni de trăsături detaliate (cei 16 factori ai testului 16PF).
Cu toate acestea, studiile ulterioare asupra structurii personalității au ajuns la concluzia că
există cinci factori esențiali care decurg din teoriile lui Eysenck și Cattell, denumiți Big Five , care
sunt: extraversiunea – orientarea personalității către exterior, sociabilitate și optimism;
agreabilitatea – amabilitatea, generozitatea și capacitatea de înțelegere; conștiinciozitatea –
responsabilitatea, ordinea și disciplina; stabilitate a emoțională – tensiunea, încordarea, calmul;
cultura sau intelectul – creativitatea, inventivitatea, deschiderea către experiență.
2.4. Personalitate și trăsături de personalitate
Teoriile privind trăsăturile personalității au influențat poate cel mai mult evoluția
instrumentelor de evaluare psihologică. Acest tip de teorii au la bază afirmația fundamentală că
personalitatea poate fi definită ca „o structură de trăsături, de moduri caracteristice de
comportament, cunoaștere, reacție și simțire. ” (Minulescu, 1996 , p. 5 ). O trăsătură de personalitate
poate fi înțeleasă ca fiind „orice pattern de comportament (înlănțuiri de reacții), obișnuit și de
durată, care apare într -o varietate de situații în care este pus individul” (Dictionary of Psychology,
1985) . Aceasta face ca identificarea trăsăturilor de personalitate să se poată realiza cu ajutorul
chestionarelor/inventarelor de personalitate, instrumente realizate prin compararea datelor obținute
pe eșantioane foarte mari de persoane și "izolarea" pri n mijloace statistice a caracteristicilor
comune, a modurilor tipice de a reacționa. Un individ poate fi descris în termeni de tră sături de
personalitate prin compararea rezultatelor înregistrate de el la o anumită probă psihologică cu
mediile rezultatelo r obț inute la aceeași probă de eșantionul general din care el face parte. Astfel, el
poate apă rea mai supus sau mai dominant decât ceilalți, mai activ sau mai pasiv , mai introvertit sau
mai extravertit decât majoritatea subiecților din aceeași populație. Nu trebuie să uităm faptul că
dimensiunile „măsurate” de instrumentele psihologice (trăsăturile de personalitate), sunt niș te
“constructe”, “etichete” lingvistice prin care sunt exprimate sintetic regularități ale tendințelor
individuale, ale atitudinilo r generale sau ale expresiilor comportamentale.
2.4.1. Evoluția cercetărilor vizând identificarea celor cinci factori
Ipoteza lexicală stă la baza construcției modelelor de personalitate în general și a modelului
Big-Five în special. Această abordare, numi tă si psiholexicală, enunță că diferențele deosebit de
semnificative, importante și de referință în stabilirea și menținerea relațiilor interumane sunt
codificate virtual în limbaj și se exprimă prin acei termeni lingvistici care au semnificație pentru
descrierile comportamentului uman (Lewicki, 1986 apud Minulescu, 1996). Acele diferențe
individuale, care sunt saliente și relevante social, vor fi găsite ca termeni în limbajul comun (Allport
și Odbert, 1936). În 1988 Goldberg introduce termenul “categorii n aturale” plecând de la ideea că

21
un atribut care se referă la o caracteristică a personalității, cu cât este mai important, cu atât va avea
mai mulț i termeni care să îl numească, vor exista mai multe sinonime și termeni subordonați care
să delimiteze difer itele fațete ale acelui atribut (Dîrțu, 2007 , p. 39 )
Goldberg (1996) îi menționează pe L.R. Thurstone, Allport și Odbert, R. Cattell, D. Fiske ca
fiind primii exploratori ai modelelor factoriale ale trăsăturilor de personalitate . Allport și Odbert în
1936 selectează din dicționarul limbii engleze 17.953 de termeni care se referă la trăsături de
personalitate. Având în vedere numărul și diversitatea acestor termeni selectați, se poate afirma că
trăsăturile de personalitate sunt o c omponentă importantă a limbajului utilizat de indivizi în
cotidian, în interacțiunea cu cei din jur . Cattel (apud Digman, 1996) a analizat lista lui Allport și
Odbert și a eliminat sinonimele, reducând -o la 171 de cuvinte. Lista de adjective a fost dată un or
subiecți pentru scorare și apoi s -au analizat rezultatele. Cattell a obținut 35 de grupuri majore de
trăsături de personalitate și a mai adăugat încă 10 trăsături obținute dintr -o analiză a literaturii
psihiatrice. O parte din redundanță a fost eliminat ă și prin gruparea adjectivelor cu înțelesuri opuse
în factori bipolari, numite și dimensiuni descriptive. Cattell și colaboratorii lui au construit teste
pentru aceste 45 de trăsături. Pentru obținerea rezultatelor s -a folosit metoda analizei factoriale î n
urma căreia au rezultat 16 factori majori de personalitate. Cercetarea s -a concretizat în construirea
chestionarului 16PF. Cattell se referă la cei 16 factori ca “factori primari” în opoziție cu factorii
Big-Five pe care îi numește “factori globali”. Toț i factorii primari corelează cu factorii globali și
astfel pot fi considerați subfactori în interiorul lor. Într-o a doua etapă a cercetărilor în domeniu,
Tupes și Christal obțin constant replicarea în cercetări diferite a 5 factori ai personalității, porn ind
de la seturi de variabile derivate din lista celor 35 de grupă ri de factori extrași de Cattell, analizând
intercorelațiile dintre aceștia. Denumirile celor 5 factori au fost reluate ulterior sub forma:
extraversie, agreabilitate, dependență, emoționab ilitate, cultură. Rezultatele acestei cercetă ri au
fost confirmate de replicări ulterioare conduse de Norman, Borgatta, Digman. Norman pornește
direct de la dicționar și operează clasificări valabile și azi între trăsături stabile, stă ri și activități
temporare, roluri si efecte sociale. Astfel, el ajunge la definirea unui set de factori predictibili
considerați a reflecta structura de bază a personalității: extraversie, conștiinciozitate, agreabilitate,
nevrotism, cultură (Minulescu, 1996). În cea de -a treia etapă se disting cercetările conduse de Costa
și McCrae (1990) (care formulează o teorie sistematică privind semnificația celor 5 mari dimensiuni
importante în cunoașterea personalității) și cercetările lui Goldberg (1990) care ajunge la cea mai
sistematică si mai elaborată structură factorială, echilibrată din punct de vedere al reprezentativității
termenilor în engleza americană.

22
CAPITOLUL 3. STIMA DE SINE

Cunoașterea de sine presupune o interogație pe care Eul conștient și -o adresează lui
însuși, încercând ca prin aceasta să deschidă o poartă de acces la propria sa interioritate. Același
Eu însă, în mod egal se îndreaptă cu privirea la ceea ce este în afara lui,în Lumea, căutând, în
ambele situații, ca prin răspunsurile primi te să se explice pe sine și să explice Lumea.
Descoperirea de sine vine din interiorul ființei către Eul acesteia. Spre deosebire însă de Narcis
care se descoperă privindu -se în oglinda apei, Eul se descoperă pe sine în oglinda (Interioară a)
conștiinței s ale. Se poate afirma, „în cazul cunoașterii de sine, că se produce o întoarcerea Eului
către propria sa interioritate prin intermediul conștiinței auto -reflexive. Descoperirea de sine
narcisică este un act de privire a imaginii, reflectate în afară, a prop riului Eu, la care, fiind
exterioară și obiectivă, poate avea orice acces. Cunoașterea de sine este un act de trăire interioară
care depășește, prin natura, amploarea și complexitatea sa, descoperirea de sine. Cunoașterea de
sine dezvăluie ființa valorică interioară, respectiv Subiectul pur, pe care descoperirea de sine ne
arată înfățișarea, respectiv imaginea externă a Persoanei. ” (Enăchescu, 2006, pp. 23, 27, 76)
„Cunoașterea de sine nu este numai o simplă și unică privire de moment. Ea se c onstitui
și se elaborează continuu, pe tot parcursul vieții Persoanei respective, având o plasticitate extrem
de bogată. Ea este concluzia modului de a fi al Persoanei în contextul situațiilor de viață trăite de
aceasta. ” (Enăchescu, 2008, p. 30). Cu privi re la imaginea (cunoașterea) propriei persoane
suntem puși în fața unui oarecare paradox: avem toate condițiile să ne cunoaștem cât mai bine,
fiindcă nimic nu ne este mai apropiat decât ființa proprie, dar, în același timp nimic nu ne este
mai drag decât a ceastă ființă, având deci toate șansele de a o privi și considera cu mare
îngăduință, de -a distorsiona percepția în favoarea unei imagini pozitive. Voi încerca în această
secvență să pun în lumină punctele mai de relief ale multiplelor și subtilelor probl eme pe care le
ridică atitudinea față de sine, evaluarea în termeni axiologici a caracteristicilor pe care crezi că le
deții, adică a cât de mult te prețuiești pe tine însuți, conținut psiho -spiriual captat și consacrat în
sintagma „stima de sine” (self -esteem).
Cât de valoroși ne creăm și cât de mult ne stimăm pe noi înșine are ca suport cognitiv
conceptul de sine, dar relația nu este strict univocă, de la o imagine „la rece”, formată pe baza
unor date observaționale reale (neutre), la o evaluare corectă a cât de valoroși suntem și am putea
fi. Imaginea de sine însuși este puternic afectată de aspirațiile și idealurile noastre, în elaborarea

23
ei intervenind masiv scara valorilor personale și eul dorit, acesta din urmă condensând, la rândul
lui, felul în care percepem așteptările persoanelor semnificative (părinți, prieteni etc.) față de noi.
Relației dintre eul perceput – eu dorit – eu ideal și scara individuală de valori îi putem aloca un
spațiu mai extins, să consemnăm deocamdată că o mare problemă este ac eea a stimei de sine
globală. Acesta întrucât dacă e clar că pentru conceptul de sine nu există epitete sintetizatoare –
pot spune că sunt inteligent, cult, de carater, dar nici unul dintre aceste cuvinte nu denomizează
integralitatea profilului personal ității unui individ -, în schimb, în cazul stimei de sine, atributele
funcționează cu acoperire psihosocială în acest sens: valoros, stimat, apreciat. Când se pronunță
asupra valorii propriei persoane, oamenii utilizează o apreciere globală, care nu este d esigur nici
pe departe o simplă sumă aritmetică a trăsăturilor fizice și psihice cu semn plus sau minus. Este
totuși o estimare totalizatoare a raportului dintre respectivele însușiri, chiar dacă ponderea valorii
lor se face în avantajul individului, în se nsul că se acordă „punctaj” mai mare celor car îl pun
într-o lumină favorabilă în fața celorlalți și a propriilor ochi. Pe de altă parte, în paralel cu
evaluarea globală, indivizii operează și cu valori de sine particulare pe domenii și potențialități
specifice. De exemplu, cine se poate prețui din punct de vedere al forței fizice și să admită că nu
are abilități de șahist. După cum se vede, jocul condiționărilor a ceea ce prețuim la noi înșine
este deosebit de complex, o regularitate fermă este de consta tat, teoretic și empiric: cu cât o
trăsătură este mai pronunțată și evidentă pentru sine și pentru ceilalți, cu atât mai puțin va putea
fi ea manipulată în acest joc. Nu oricine se poate mândri cu proporționalitatea corpului –
caracteristică ușor de remarc at -, putem însă cu mai mare facilitate invoca în fața altora și a
noastră că suntem valoroși în plan spiritual, lucru mai greu de verificat. V. Gecas (1985) susține
că deasupra evaluărilor pe identități și domenii particulare, dar sub nivelul stimei de si ne
generale (globale), oamenii tind să se autoevalueze la rang mediu, raportându -se la două criterii
mai importante: competența (eficacitatea) și moralitatea. Într -adevăr, aceste cuprinzătoare criterii
satisfăcute concomitent constituie legitimizarea împli nirii de sine: se asigură succesul personal în
limitele dezirabilului moral, bineînțeles, așa cum este definit el cultural.
Nivelul stimei de sine afectează puternic performanțele în toate activitățile, mecanismul
circularității cauzale funcționând aici de osebit de pregnant: cei cu o înaltă apreciere de sine
reușesc mai bine, ceea ce consolidează părerea bună despre sine. Dimpotrivă, o joasă stimă de
sine sporește riscul insucceselor, determinând astfel o viziune și mai sumbră asupra propriei
persoane. Și c ercul vicios s -a instalat din plin, fiind greu demontabil. Mai mult, s -a constatat că

24
în timp ce indivizii cu o ridicată stimă de sine își interpretează insuccesele în moduri diferite,
apelând la o gamă largă de atribuiri, și se comportă mai variat, cei cu o stimă de sine scăzută au
comportamente și autoatribuiri mai restrânse și deci mult mai previzibile (Mall și Horowitz,
1995). S-au pus în evidență și efecte fiziologice ale nivelului stimei(evaluării) de sine (Baron,
1998). Inducerea experimentală a unei evaluări de sine negative a produs slăbirea sistemului
imunitar și de aici o mare vulnerabilitate în fața anumitor boli. Se fac speculații și în legătură cu
o posibilă legătură între serotonin, o substanță biochimică implicată în construcția vaselor
sangu ine, stimularea mișcărilor musculare fine și transmiterea impulsurilor între celulele
nervoase, și stima de sine. Studii pe comportamentul maimuțelor au arătat că masculii cu un mai
pronunțat statut social și mai afiliați și mai tandri cu femelele au un ni vel mai ridicat de serotonin,
pe când cei cu un nivel mai scăzut sunt mai impulsivi și agresivi. S -ar putea ca la oameni o mai
crescută stimă de sine să determine o mai mare cantitate de serotonin, cu efecte individuale și
sociale benefice, tot așa cum nu este exclus ca stima de sine, eul pozitivizat să fie incluse prin
administrarea de serotonin. Neurotransmițători și neuromodelatori – cum este serotoninul – se
pare că au o mare importanță nu doar în determinarea proceselor strict fiziologice, ci și în
modelarea răspunsurilor comportamentale mai complexe, psihosociale. De resubliniat însă
cauzalitatea reciprocă, convertibilă de cele mai multe ori în una circulară, dintre neuronal –
endicrinologic și psihosocial, ceea ce ar întări rgumentele pentru dezvoltar ea unui nou câmp l
cunoașterii : psihosocioneuroendocrinologia.
Stima de sine este profund legată de raportul dintre sinele autoperceput – conceptul de
sine și self ideal (sau dorit), adică modul în care am vrea să arate, sub multiple aspecte, persoana
noastră. Sunt autori (Moretti și Higgins, 1990; Baron, 1998) care consideră chiar că discrepanțele
de sine (self – discrepancies), adică distanța dintre conceptul de sine și sinele dorit ne dă măsura
prețuirii (stimei) de sine. Deși am putea distinge între prețuirea de sine și mulțumirea de sine, și
admițând că expresia din urmă desemnează propriu -zis respectiva discrepanță – la limită, cineva
se poate considera valoros (se prețuiește) și totuși să nu fie mulțumit de sine -, dincolo de
posibilele nuanțări s emantice, apare oricum limpede că o mare distanță dintre cele două sine -uri
produce stări sufletești mai degrabă negative decât pozitive. Cercetările empirice au adus și în
această privință unele specificări. Astfel, într -un studiu efectuat de E Higgins și colaboratorii
(1985) li s -a cerut studenților să completeze chestionare pe tema conceptului de sine, sinele dorit
de ei însăți și felul în care cred ei că sunt percepuți de tată, mamă și de cel mai bun prieten și

25
cum consideră ei că arată sinele lor dorit de aceste persoane. S -a constatat că o distanță mare
între sinele actual (perceput) și sinele dorit conduce la stări deprimante, dar nu neapărat de
același tip. Dacă discrepanțele se manifestau între imaginea de sine și sinele dorit de individul în
cauză, rezultatul era dezamăgirea și supărarea, pe când dacă distanța apărea între sinele actual și
sinele dorit (așteptat) de părinți și prieteni, precum -pătinitor se degaja anxietatea. De pildă,
neconcordanța percepută dintre așteptările tatălui ca fiul său s ă devină un om de afaceri de
succes și slaba speranță de a se întâmpla astfel i -a produs studentului în cauză o oarecare
neliniște și anxietate, și nu supărare. Când însă acesta și -a dorit mult să devină jucător de baschet,
dar nu a reușit, sentimentele au fost de amărăciune, supărare și dezamăgire. Alte investigații
indică faptul că nivelul stimei de sine este legat de valoarea (Iluț, 1985) sau importanța și
semnificația (Higgins, 1985) pe care subiecții o acordă calităților dorite, sau de frecvența
percep ută a diferitelor calități în rândul populației. În acest sens, combinația care provoacă cea
mai joasă stimă de sine este aceea dintre trăsături dorite, dar foarte comune, și trăsături nedorite,
dar rar prezentate în mediul populațional (Ditto și Griffin, 1993).
Deoarece stima de sine este un element – cheie al sistemului personalității și al
componentelor interpersonale și sociale ale indivizilor, cu deosebire în cultura euro -americană,
ea a devenit obiectiv principal al acțiunilor psihoterapeutice. Și la noi în țară – proces
neîndoielnic suplimentat și ca urmare a ieșirii, după 1990, din chingile dureroase ale
dogmatismului ideologic însoțit de politicile, directe și indirecte, de uniformizare a inșilor umani,
de ștergere a coeficientului de personalitate – se mizează actualmente foarte mult pe cultivarea
stimei de sine . Important este să se idenifice cauzele mai de adâncime ale unei stime de sine
scăzute și de a intrevedea și oferi posibilitățile concrete de realizare de sine. În acest spirit, S.
Harter (1 990) a arătat că programele de îmbunătățire a stimei de sine lansate în SUA în anii `60
care se axau pe promovarea și însușirea de către indivizi a tehnicilor psihologice prin care să se
simtă bine, să -și prețuiască propria persoană s -au dovedit insuficie nte. Autoarea propune, în
schimb, programe care să vizeze crearea de oportunități prin care indivizii să se poată realiza în
sectoare considerate de ei importante. Ideea de bază este aici să obținem o stimă de sine crescută
prin performanțe efective în dom enii relevante pentru diferiți membri ai unei societăți. Două
strategii cu caracter de masă sunt productive în acest sens: a încuraja societatea să recunoască
meritele și beneficiile competențelor în diverse sectoare și activități, nu doar în cel școlar –
academic; a -i face pe oameni, și în special pe tineri, să înțeleagă că educația (școlaritatea) este

26
totuși, principalul instrument de apropiere a succesului și de a acorda un suport (psiho)social și
educațional suplimentar celor cu performanțe școlare redu se. Experiențele educaționale cu elevii
hispanici din SUA, ca și situația sportivilor de performanță din liceele și colegiile americane, au
confirmat în substanțială măsură predicțiile lui S.Harter.
Patru factori (Simons, 1994) par mai importanți în crește rea stimei de sine: identificarea
cauzelor unei scăzute prețuiri (stime) de sine și definirea domeniilor importante de competență;
suportul psiho -afectiv și aprobarea socială; asimilarea motivației de realizare, afirmare
(achievement); tehnici psihologice de a face față dificultăților și stresului (coping). Ei sunt în
raporturi de intercondiționare și toți trebuie antrenați în eforturile de îmbunătățire a stimei și
încrederii față de propria persoană, desigur cu ponderi diferite de la situație la situație ș i de la
individ la individ. După cum am văzut însă în pasajele anterioare, la scară statistică, într -o
abordare macro – și mezosocială – atunci când e vorba de politici și programe – , primii doi factori
sunt decisivi și operanți.
Influențați și de filoso fiile orientale, de tip Zen, nu doar mulți filosofi și oameni de
cultură occidentali, ci și unii experți ai socio -umanului (Watts, 1973; Reznolds, 1984;
Baumeister , 1991) se întreabă dacă nu cumva în țările vestice nu se pune prea mare accent pe
cultivarea și împlinirea de sine. Demn de remarcat este că, chiar în cadrul standardelor euro –
americane, sunt foarte numeroși indivizi care nu au o joasă stimă de sine, ci una exagerat de
înaltă și manifestă, fenomen cunoscu t ca narcisism. Narcisiștii se caracterizează printr -o părere
foarte bună despre ei înșiși, subevaluarea celorlalți, credința că aproape totul li se cuvine, lipsa
exercițiului și abilităților empatice. Nu sunt realiști deloc la felul în care sunt percepuți de alții,
evită dezaprecierele, iar când se confruntă inevitabilul cu dezaprobări devin adesea furioși,
uneori rușinați și posibil depresivi. În forme extreme, narcisismul este o boală. Dacă admitem că
o înaltă stimă de sine este normală și benefică, de la acest nivel și până la narcisism ca patologie
sunt multe gradații. Putem spune că în fiecare dintre noi există un sâmbure de narcisism și el este
oarecum firesc. Narcisismul este considerat o trăsătură de personalitate și s -a încercat construirea
unor ins trumente cu ajutorul cărora să fie măsurată. Unul dintre ele este inventarul de narcisism
cu 37 de itemi, grupați pe patru dimensiuni: conducere (autoritate), preocupare și admirație de
sine, superioritate/aroganță, exploatare/îndreptățire – iată câteva exe mple de câte trei itemi
reprezentativi pentru fiecare dimensiune: „Îmi place foarte mult să fiu în central atenției”, „Îmi
place să am autoritate asupra altor oameni”, sau itemi aparținând primei dimensiuni, „Îmi place

27
să mă privesc în oglindă”, „ Sunt o persoană extraordinară”, „Îmi place să fiu complimentat”
operaționalizează preocuparea și admirația de sine, „Pot citi în oameni ca într -o carte”, „Oamenii
au multe de învățat de la mine”, „ Mă aștept să primesc foarte mult de la alții”, „Am o mare
voință de putere”, „Insist până când obțin respectul pe care îl merit” relevă tendința de a crede că
ești îndreptățit să primești mult de la alții și de a -i exploata. Prin acordarea unui punct dacă
evaluezi că te caracterizează propoziția respectivă și prin aduna rea punctelor se obțin scoruri pe
fiecare dimensiune, deci cât ești de autoritar, de preocupat de tine etc., și scorul global, al
gradului de narcisism, rezultat din însumarea celor patru dimensiuni.ca toate probele de
autodescriere, acest inventar are lim ite serioase, legate în primul rând de efectul dezirabilității
sociale, dar el poate servi ca un ghid orientativ. Oricum, să semnalăm că dacă avem motive să
fim îngrijorați că mulți dintre semenii noștri au o stimă de sine prea joasă și sunt necesare
strategii globale pentru minimizarea fenomenului, n -ar strica, probabil, nici programe naționale
de temperare a admirației de sine atât de vizibile la, de asemenea, destul de numeroșii
concetățeni care s -au trezit dintr -o dată miliardari, mari oameni politici, vedete, adică VIP -uri.
„Recunosc că, atunci când gândim astfel, se proiectează, în fapt, mai mult sau mai puțin, propriul
simptom al acestuia. Să ne reamintim însă că depinde de gradul în care narcisismul este prezent
și formele lui de manifestare, putând vorbi de un narcisism benefic, la cote normale, și de unul
patologic sau, oricum, dezagreabil moral și estetic. ” (Iluț, 2001, pp. 23 -29)
Cunoașterea de sine exterioară privește corpul fizic și se duce respectiv la cunoașterea
trupului (soma). Ea are un caracter autoreceptiv, având ca rezultat reprezentarea obiectiv
materială a persoanei. Cunoașterea narcisistă este actual de prezentificare a persoanei față de ea
însăși, de care o fixează în limitele propriului său spațiu (somaticul) ca o reali tate concret –
determinată din care nu mai poate ieși. „Narcisismul exclude orice depășire de sine implicând
perisailul; odată cu dispariția trupului va dispărea și persoana. El este o cunoaștere senzitivă care
generează esteticul, gustul pentru armonia form elor fizice, vegetalul și senzorialitatea. ”
(Enăchescu, 2006, p. 75) . Propriile reacții, intuiții sunt principalele elemente pe care se bazează
în luarea unor decizii, abia apoi sunt luate în considerare judecățile celorlalți sau normele sociale.
Aceasta n u înseamnă că ignoră părerile sau sfaturile celorlalți, ci că decizia finală, rezultă din
integralitatea tuturor datelor experiențiale, le aparține. Decizia este de mai multe ori intuitivă,
întrucât legăturile cu Sinele sunt deschise, iar persoana are încr edere în insigh -urile proprii.
(Mânzat, 2000, p. 237) .

28
CAPITOLUL 4. DEPENDENȚA DE INTERNET

„În zilele noastre, conceptul de dependență regrupează o serie de conduite a căror natură
adictivă pare manifestă în pofida posibilității absenței utilizării unui produs extern (alcool, drog,
tutun). De asemenea există alte forme ale adicției, cu sau fără drog: tulburări de comportament
alimentar, conduite de risc, dependență comportamentală. ” (Marcelli, Braconnier, 2006, p . 453)

4.1. Internetul
Substantivul propriu „Internet” , desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare și
alte aparate cu adrese computerizate, interconectate . „Internetul și -a găsit în preajma noastră
terenul favorabil germinației și creșterii. Statisticile se lățesc de la o ediție la alta, desconspirând
o realitate înconjurătoare”(Breton, 2000, p.5). Potrivit unui comunicat de presă al
fundației ECDS în 2008 aproximativ 83 % din populația globală nu folosea Internetul . Potrivit
unui studiu întocmit de firma de cercetare on -line Internet World Stats, în noiembrie 2007 rata
de penetrare a Internetului în România a atins nivelul de 31,4 % din totalul populației, estimată la
22,27 milioane de locuitori, iar numărul de conexiuni broadba nd era de 1.769.300 . Între 2007 –
2011 numărul conexiunilor la Internet în gospodăriile românești a crescut de la 22 % la 47 %;
cifrele corespunzătoare la nivelul Uniunii Europene au fost 54 % și 73 %.
„Cunoașterea și informare diversă și rapidă, plăți ra pide ale taxelor, impozitelor,
amenzilor și tranzacțiile bancare, cumpărături, parcă mai atrăgătoare și mai amuzante când îți
umpli „coșul” aflat la un click distanță, posibilitatea de a avea un magazin virtual, daruri,
felicitări, unele chiar personalizat e, dar fără urma parfumului „ei” sau al „lui”, încărcată de
emoție, distracție, divertisment, timp liber anchilozat de atâta sedentarism, curiozitatea și
necesitatea din comoditate și obișnuință, afaceri, eșecuri, într -o lume virtuală înșelătoare, dar
fascinantă și ademenitoare, încordarea obsedantă și relaxare, mesaje directe, receptate sau nu și
mesaje subliminale … a cesta este internetul, creat și solicitat de oameni, pentru că el reprezintă o
lume a informației, impersonală, dar, care, pătrunde în universul personal al fiecăruia dintre noi
și devine o lume a tuturor.” (Rozorea și Ionescu, 2009, p.9)

29
4.2. Despre dependența de internet
„Se cunoaște astăzi mult despre dependența de drog. Se discută despre faptul că unele
persoane ”depind” mai mult decât ar fi normal de televizor, de mâncare, de muncă, etc. Dar
nevoia de a deschide calculatorul lungi perioade de timp este oare un hobby, un me canism de
evitare -compensarea unor probleme cotidiene cărora nu li se găsește rezolvarea, este o tulburare
din spectrul celer obsesiv -compulsive sau este vorba într -adevăr de un comportament adictiv? Au
fost descrise o serie de simptome care indică existen ța unei probleme legate de utilizarea
Internetului: neglijarea activităților importante de familie ; o persoană importantă (șef, prieten,
coleg) s -a plâns că petrece prea mult timp, sau cheltuie prea mulți bani pe Internet ; anticipează
permanent următoarea dată când va fi online ; hotărât să petreacă perioade scurte de timp își dă
seama că au trecut ore întregi ; verifică compulsiv mai -ul; sau p rezintă simptomele sindromului
de sevraj când nu este în fața computerului” (Iftene, 2003, p . 63)
”Pentru început tre buie făcută observația că totuși cea mai mare parte a afirmațiilor
privind efectele televiziunii asupra minții umane sunt valabile și în cazul calculatorului. Și
imaginea de pe de pe ecranul monitorului, printr -o acțiune de natură hipnotică, împinge creier ul
într-o stare electrică de tip alfa, subminând, concomitent, ritmul cerebral beta ce caracterizează
procesele gândirii logice și analitice sau, în general, gândirea activă. Din această cauză, în
momentul în care utilizăm calculatorul pentru un proces ce solicită gândirea, creierul trebuie să
facă un efor mult mai mare decât în mod obișnuit pentru a putea birui inerția hipnotică în care îl
introduc imaginile de pe ecran. Pe parcursul folosirii computerului, ecranul acestuia, ca și cel al
televizorului, inh ibă activitatea emisferei stângi și a cortexului prefrontal și slăbește comunicarea
interemisferică realizată prin puntea corpul caltos. În schimb favorizează deschiderea porților
subconștientului și înscrierea cu putere a imaginilor transmise în adâncuril e acestuia. Majoritatea
studiilor pe acest domeniu constată o creștere mai mare a dependenței și o forță hipnotică mai
mare în cazul internetului și jocurilor video decât în cazul televizorului. Dependența rezultată din
consumul de internet și jocuri video se aseamănă cu adicțiile ce implică abuzul de substanțe. Un
număr mare de persoane, majoritar studenți și tineri, ajung să petreacă nopți și zile întregi pe
internet, fără a mai avea o altă activitate, în unele cazuri neglijându -și nevoi ca setea și mânca rea,
acestea în cele din urmă, combinat cu lipsa somnului, împiedică utilizatorul excesiv să conducă
un stil de viață normal. Starea de plăcere și putere pe care o induce lumea internetului, îndeosebi

30
în cazul celor deja dependenți, este ușor identificabil ă de psihologi cu stările experimentate de
consumatorii de droguri” (Gheorghe, 2006, p . 446 -447)
În cartea sa „Dependență virtuală”, David Greenfield sugerează că trăsăturile
caracteristice utilizării calculatorului pot contribui la tendințele de dezvoltar e a dependenței. Una
dintre caracteristici ar fi accesul ușor , deoarece cu apăsarea unui buton utilizatorii se pot conecta
la site -uri din întreaga lume, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână, neexistând o limită a
informației disponibile, mereu putându -se găsi o legătură care să fie accesată și un alt site de
vizitat. O a doua caracteristică o reprezintă stimulare, culorile vii, viteza mare, ușurința de
folosire și calitățile interactive transformă internetul într -o experiență incitantă, utilizatorii
putând interacționa pentru a stimula schimburi sociale și intelectuale atât ca participanți cât și ca
observatori. O altă caracteristică o reprezintă anonimatul, inhibițiile sinmțite în viața reală sunt
înlăturate, deoarece utilizatorii nu se cunosc între ei, ei putând fi oricine vor să fie, iar dacă
utilizatorii sunt nefericiți în viața reală, ei pot crea o viață virtuală ideală. Pierderea noțiunii
timpului este de asemenea o caracteristică, deoarece cei mai mulți utilizatori de internet au
mărturisit că pierd n oțiunea timpului, atunci când navighează pe internet. Evident internetul este
o unealtă puternică. Poate fi folosit în multe moduri utile, îndă, pe de altă parte, internetul poate
deveni un „susbstitut pentru ce n -ai putut găsi în viața reală” (Boșoteanu ș i Vornicu, 2009, pp.
147-147). Pentru fiecare dintre noi este important să știm cum se manifestă acest tip de
dependență. Potrivit specialiștilor, obsesia de internet se manifestă prin: comportament
compulsiv care interferează cu stilul de viață normal; li psă de comunicare cu familia; provoacă
efectele negative la nivel fizic (dureri de spate, probleme ale coloanei si dureri de cap sau ochi);
poate duce la reducerea activitatii sociale; produce izolare sociala; produce oboseală și mai grav
decât atât, leziu ni cerebrale; provoacă un stres accentuat în cadrul familiei, printre prieteni,
apropiați, colegi de muncă.
Dependența de internet poate fi definită ca o „utilizare necontrolată a internetului,
conducând la extenuare, dizabilități funcționale și tulburări psihice”. (Shriner, 2002, p. 3)

4. 3. Prevalenț a și factori i de risc ai dependenței de internet la adolescenți
În zilele noastre adicția de internet apare ca o potențială problemă în rândul
adolescenților. În urma consecințelor negative raportate, se pare că adicția de internet poate avea
o varietate de efecte dăunătoare pentru tineri, ce poate duce la o intervenție profesională pentru

31
remedierea acestor efecte. Cercetătorii au identificat un număr de activități și trăsături de
personalitate asociate cu ad icția de internet.
Un studiu făcut în Olanda, aplicat pe 3105 de adolescenți a determinat că un potențial de
3.7% (aproximativ 114 adolescenți) pot fi identificați ca potențiali adicți de ordin grav de
internet, fie prin case de pariuri on -line sau prin utilizarea excesivă a rețelelor de socializare, iar
trăsături ca agreabilitatea și inventivitatea au fost regăsite la gameri on -line. Odată cu
introducerea ”Adicției de Internet” în DSM -V, vulnerabilitatea și flexibilitatea apar ca alte
trăsături cu potenț ial de studiu al subiecților în cauză. Bazat pe studiile efectuate de Young în
2010, Asociația Psihiatrilor din America va include o nouă categorie numită ”Internet use
Disorder” (bolii cauzate de utilizarea internetului) în următoarea ediție a DSM -ului, astfel
identificând utilizarea internetului ca o potențială problemă, în special pentru populația tânără,
cei mai afectați fiind adolescenții care sunt cei mai expuși developării adicției de internet.
Utilizând Young’s Internet Addiction Test (1999), s -a depistat că 1,5% din populația de origine
grecă și 1.6% din populația adolescentă din Finalnda suferă de adicție de internet. Utilizând o
versiune modificată al inventarului „Minnesota Impulsive Disorders Inventory”, 4% din
populația adolescentă a Statelor Unite ale Americii este adictă folosirii internetului. În țările din
SEA (South East Asia), ca de exemplu Taiwan, Singapore Corea de Sud și China, rația de adicție
de internet este mult mai mare. În China aproximativ 8% din populația adolescentă, iar în Co rea
10.7% din adolescenți suferă de adicție de internet.
Criteriile de clasificare a adicției de internet sunt asemănătoare cu cele ale adicțiilor de
substanțe și a pariatului patologic.Din perspectiva angajamentului în activități on -line specifice,
ci nu a adicției de internet în sine, cercetătorii au identificat recent un număr de activități ce
prezintă simptome similare cu adicțiile ce implică consumul de substanțe. Printre acestea se
numără, gamingul on -line, pariatul excesiv on -line și utilizarea exces ivă a rețelelor de socializare
și a rețelelor media. Cercetările și practicile clinice sugerează ca conceptul de „Adicție de
Internet” să fie tratat ca o problemă serioasă, efectele sale negative fiind reale. De exemplu, un
studiu recent al dovezilor neuro științifice indică faptul că adicția de internet în adolescență are un
impact negativ asupra formării identității și poate schimba structura formării creierului. În plus,
adicția de internet poate afecta în mod negativ funcționarea cognitivă a unei persoan e, ceea ce
poate duce la rezultate școlare slabe și angajamentul în activități riscante, o dietă neechilibrată,
nedezvoltarea relațiilor interpersonale și comportament auto -injurios pe perioada adolescenței. În

32
urma consecințelor negative raportate, se par e că adicția de internet poate avea o varietate de
detrimente psihosociale și fizice pentru adolescenți care ar putea avea nevoie de intervenție
profesională. Mai mult decât atât, adicția de internet pare a fi comorbidă cu boli clinice și
simptome premorbi de. La adolescenți, adicția de internet a fost raportată ca fiind comorbidă cu
depresia și insomnia (Cheung & Wong, 2011), ideea de suicid (Fu,Chan,Wong, & Yip, 2010),
deficit de atenție, hiperactivitate, fobie socială și ostilitate (Ko, Yen, Chen, Yeh, & Yen, 2009),
schizofrenia, tulburare obsesiv -compulsivă (Ha et al., 2006), agresivitate (Ko, Yen, Liu, Huang,
& Yen, 2009), consum de substanțe(Gong et al., 2009), și uz problematic de alcool (Ko et al.,
2008). Aceste comorbidități pot fi sugestive din o c azualitate bidirecțională și din etiologii
similare, și o creștere severă al psihopatologiei relative a unei singure problemă de sănătate
mentală. Alte cercetări indică faptul că adicția crescută la gaming -ul on -line poate fi relaționată
cu neuroticismul, anxietate și căutarea de senzații. În afara adicției de gaming, studiile indică
faptul că adolescenții ce suferă de adicție de internet au scoruri mult mai mici la domeniul
extraversiune, comparativ cu adolescenții non -adicți. Aceștia au stabilitate emoți onală slabă,
extraversiune scăzută, și agrebilitate scăzută. În concluzie, stabilitate emoțională scăzută,
agreabilitate scăzută și extraversiunea scăzută sun canditați optimi pentru creșterea riscului
developării adicției de internet, acești factori fiind prezenți în multiple studii. Cu toate acestea, în
prezent, nici un studiu nu a investigat interacțiunile dintre personalitate și utilizarea internetului.
Identificarea caracteristicilor care demarchează utilizatorii frecvenți care developează simptome
de adicție de la utilizatorii frecvenți care nu suferă de aceste simptome este foarte greu de
remarcat, dar se poate transmite de la grup la grup, utilizatorii copiindu -și cognițiile și
comportamentele . „În concluzie, adicția de internet la adolescenți nu mai poate fi tratată ca o
fază trecătoare care se va remedia singură sau cu timpul. În schimb, pare a fi mai important să se
stabilească și să se exploreze o diagnoză care să fie benefică pentru tânăra populație care
experimentează probleme similare.” ( Kuss, 2013, p p. 1-10)
Printre factorii principali ai dependenței de internet regăsim:
1. Youtube
Youtube -ul este un domeniu web creat de în anul 2005 de către Steve Chen și Chad Hurley în
simplul scop ca oamenii să -și poată împărtăși amintirile, clipurile video și diferite scurt -metraje
între semeni. Inițial a fost creat la nivel mic, fiind doar o platformă între prieteni, nimeni nu s -ar
fi gândit vreodată că va ajunge unul dintre cele mai mari preocupații din domeniul internetului.

33
În anul 2015 valoarea Youtube -ului a fost estimată la aproximativ 70 de miliarde de dolari,
depășind cu mult estimarea din 2014 a acestuia la valoarde de 40 de miliarde de dolari.
Youtube -ul prezintă un pericol și un potențial declanșator al adicției de internet deoarece
conținutul nelim itat al acestui site acoperă toată populația globală. Este practic imposibil ca
cineva să nu se regăsească sau să descopere ceva ce ii face plăcere să vizualizeze, pornind de la
cele mai banale lucruri , până la lucruri cu caracter global și chiar video -uri pentru specialiști în
diferite domenii ; puterea informațională a acestei platforme fiind infinită. Astfel este foarte ușor
ca o persoană să se piardă în universul expandabil al Youtube -ului, pierzând noțiunea timpului și
petrecând din ce în ce mai mult ti mp, astfel developându -se adicția.
2. Reddit
Asemenea Youtube -ului, Reddit -ul este un alt titan de pe această piață. Steve Huffman și
Alexis Ohanian sunt fondatorii acestuia în anul 2005, scopul lor fiind să creeze un forum pentru
toată lumea și pentru toate domeniile.Comparativ cu Youtube -ul, valoarea acestuia este estimată
doar la 4 miliarde de dolari, deși o sumă mică în comparație cu celălalt titan, o sumă respectabilă
având în vedere ce este acesta în realitate. În antiteză cu Youtube -ul care oferă conțin ut, Reddit –
ul oferă idei și elemente de socializare. Prin forum înțelegem un domeniu web care prezintă idei
formulate de unul dintre utilizatori, iar pe baza acestei teme, comunitatea poartă o dezbatere pe
tema respectivă. Reddit -ul este cel mai popular fo rum deoarece acesta este foarte bine organizat
datorită sistemului acestuia de subreddit care poate fi definit ca o categorie, astfel păstrând tema
unei categorii de subiecte , neinterferând cu alte domenii de discuție . La rândul ei tema poate fi
împărțită în mai multe subcategorii specifice (subreddituri), astfel tema de discuție fiind una
specifică .
Pericolul Reddit -ului vine din curiozitatea umană sau în unele cazuri dorința de argumentare
și dezbatere a unei teme. Cuprinzând un domeniu infinit de domenii de discuție, o persoană poate
cădea în plasa explorării, incluzând acest domeniu web în rutina sa zilnică, pierzând noțiunea
timpului și își formează, asemenea unui drog, o adicție de care acesta nu își dă seama sau neagă
nevoia acestuia de informare sau conflictualitate continuă.
3. Twitch
Twitch -ul este un domeniu web în care o persoană poate urmării un „profesionist” care își
pune în practică talentul la jocuri video în timp real din diferite colțuri ale lumii. Deobicei
persoanele cu cei mai mulți vizualizatori sunt gamerii profesioniști s au turnee ce îi implică pe

34
aceștia. Acești „profesioniști” se numesc streameri(persoane care transmit live), iar Twitch -ul
permite oricărei persoane posibilitatea de deveni un streamer celebru, aceștia primind bani din
donațiile primite de la alte persoane care le admiră munca. Twitch -ul este un domeniu nou al
internetului dar potențialul de câștig este colosal. Un streamer de succes poate primi donații între
un dolar, iar în unele cazuri donații în ordinul zecilor de mii de dolari, cu o medie de 7 -8 mii de
vizualizatorii în permanență. Twitch -ul și -a făcut apariția în Iunie 2011 dintr -un alt site
asemănător (JustinTV), dar a cunoscut un succes mult mai mare decât predecesorul său.
Problema Twitch -ului nu este neapărat dependența care o dă, dar formarea unui mini-cult în
care prosperă remărci rasiale, răutate, utilizarea permanentă a sarcasmului și promovarea
efectului de turmă (utilizatorii copiază ceea ce scriu alții la nesfârșit, inundând chat room -ul cu
același text). Problema nu este twitch -ul în sine sa u streamerii, ci persoanele rău intenționate de
pe chat, efectul acestora fiind resimțit de persoanele care nu ignoră persoanele respective și
răspunzând focului cu foc.
4. Rețelele de socializare
În prezent, rețelele de socializare ocupă o parte mare din tim pul populației tinere și nu numai,
fiind foarte accesibil, la doar o apăsare de buton distanță de pe perfomantele noastre telefoane
mobile, tablete sau computere. Accesibilitatea acestora reprezintă și marea problemă care ne
cuprinde, oamenii devenind mai interesați de aspectul social virtual decât cel real, unde un text
scurt sau o poză reprezintă o persoană și nu aspectul fizic, social sau ideile și modul de gândire
specific unei persoane.
a. Facebook – a fost creat de Mark Zuckerberg în anul 2004 cu scopul de a menține
contactul cu persoanele apropiate dar și reunirea cu persoane de mult pierdute sau chiar
cu persoane noi. Facebook -ul este folosit la nivel mondial, fiind cel mai cunoscut și
folosit site de socializare și calea principală de comunicare.Valoar ea Facebook -ului este
estimată la impresionanta sumă de 250 de miliarde de dolari, depășind cu mult valoarea
companiilor prezentate mai sus. Facebook -ul este un site de socializare folosit la
comunicarea non -verbală, în principal scrisă, dintre două sau ma i multe persoane. Mai
mult decât atât oamenii își pot împărtăși aminitirile, trăirile și evenimentele din viața lor
și din alte domenii pe „wall -ul” (profilul) acestora prin poze, texte, clipuri video, aplicații
etc. Problema Facebook -ului este reprezentat ă de posibilitatea formării unei identități
virtuale separată de cea reală care poate afecta persoana în cauză pe termen lung, fiind

35
posibilitatea formării unei crize de identități. Cea de -a doua problemă o reprezintă
pierderea cu totul a simțului realităț ii, unele persoane transpunându -și propria persoană în
zecile de ore petrecute zilnic pe această rețea de socializare.
b. Twitter – este o versiune primitivă a Facebook -ului. Asemenea acestuia este o rețea de
socializare, dar acesta permite trimiterea unui te xt de maxim 140 de caractere care poate
fi vizualizat de o multitudine de persoane, profilul utilizatorului de Twitter fiind expus
tuturor, astfel neexistând intimitatea, iar pe seama textului alți utilizatori își exprimă
gândurile, trăirile și sentimente le legate de textul respectiv. Twitter -ul a fost fondat în
anul 2008 de către Jack Dorsey și valoare acestuia este estimată la aproximativ 2.3
miliarde de dolari. Posibilitatea de adicție a Twitter -ului vine din simplitatea acestuia,
fiind doar un text, în general scurt, începem să căutăm alte „tweet -uri” (texte), astfel
devenind din ce în ce mai interesați. Totuși trebuie notat că Twitter -ul nu are un risc la fel
de mare a formării unei adicții precum Facebook -ul, dar trebuie notată mica parte a
acestei re țele.
c. Instagram – este o aplicație, cel mai mult utilizată pe platforme ca telefoanele mobile și
tabletele, care permite împărtășirea de poze cu mai multe persoane care sunt abonate la
profilul tău. Numit și trendul „Foodshooting” (fotografierea mâncării), datorită obiceiului
de a fotografia mâncarea înainte de a fi consumată și postată pe profilul persoanei
respective, acest obicei a fost preluat de persoane de pe întreg globul, în masă, devenind
parte a rutinei decât ceva extra pentru multe persoane. Instagram -ul a fost creat de Kevin
Systrom și Mike Krieger în Octombrie 2010 și a cunoscut un succes imediat. Valoarea
acestuia este estimată în 2015 la suma de 35 de miliarde de dolari, în prezent fiind parte a
Facebook -ului. Oamenii petrec ore în șir pe acea stă capcană consumatoare de timp, deși
conținutul aplicației este restrâns la doar poze, utilizatorii verifică constant „noutățile”,
consumând o bună parte din timpul acestora. Principalul pericol al acestei aplicații este
reprezentat de timpul și devotame ntul unei persoane dedicat Instagram -ului, fiind cazuri
în care persoana își transpune cu totul viața în Instagram, toate acțiunile acesteia având
un impact asupra persoanei virtuale de pe Instagram, viața reală fiind dedicată
îmbunătățirii vieții virtuale .

36
5. Gaming -ul
În ultimii ani piața jocurilor video a explodat atât pentru producătorii de jocuri, cât și pentru
consumatorii acesotra. Gamerii sunt persoane care se dedică unuia sau mai multor jocuri cu
scopul de a se perfecționa și de a deveni cel mai bun asemenea tuturor sporturilor. Tot asemenea
sporturilor, jocurile pot fi individuale sau de echipă, ceea ce presupune o anumită singerie între
jucătorii aceleași echipe. Termenul de gamer provine din cuvântul „game” care ,tradus din limba
engleză, înseamnă jucător. Scena sporturilor electronice (ESports) s -a dezvoltat enorm, devenind
tot mai asemănătoarea cu lumea sporturilor reale. Din ce în ce mai multe jocuri video își
formează o scenă competitivă, astfel profitând de popularitatea jocului și de baza de jucători pe
care o are. Gamerul, sau multiplii gameri profestioniști(ce fac parte din echipe) sunt sponsorizați
și plătiți de echipa care îi reprezintă. Deobicei aceste echipe se întind pe mai multe jocuri.
Gaming -ul a devenit luat în serios ca o carieră d upă turneul de DOTA 2, The International, care a
avut ca premiu suma de un milion de dolari pentru echipa câștigătoare, echipa fiind formată din 5
membrii(200.000 de dolari per persoană). The International a avut loc în Cologne în anul 2011.
Acesta a fost pionierul turneelor de gaming cu premii mari, piața explodând după acest moment,
până atunci cel mai mare premiu la un campionat era aproximativ 20.000 de dolari per echipă. În
prezent următorul turneu susținut de compania Valve este cel de -al șaselea turn eu The
International iar premiul este de minim 16 milioane de dolari cu posibilitatea de creștere,
comunitatea jocului donând bani pentru premiu în schimbul unor cosmetice pentru joc.
Marea problemă a gamingului o reprezintă ușurința cu care o persoană poa te deveni adictivă.
O parte din oameni încearcă să ajungă gameri profesioniști astfel dedicându -și aproximativ 8 ore
sau mai mult pe zi, îmbunătățindu -și tehnica. Scena competitivă a gaming -ului este încă tânără
mulți dintre acești tineri rămânând cu visel e spulberate și cu o adicție deja formată pentru
jocurile video. Alte persoane devin pur și simplu dependenți de joc în sine, fără a se gândi la o
carieră profesională. Asemenea unor rețele de socializare, posibilitatea de a -ți transpune propria
persoană î ntr-una virtuală este reală. Au fost prezentate cazuri extreme de nedormit și nemâncat
timp de 2 -3 zile pentru a petrece cât mai mult timp jucându -se fără nici o pauză.
Deși se numesc jocuri video, efectele negative ale acestora nu prezintă o joacă ci o re alitate dură
care trebuie remediată. Deși majoritatea studiilor legate de adicția de internet au fost făcute pe
domeniul gaming -ului, nu există date necesare, sau un tratament adecvat situației.

37
„Psihologul american John Naisbitt a analizat și evidențiat ca îngrijorător faptul că
jocurile electronice au dezvoltat instinctul animalic, determinând utilizatorii să acționeze
mecanic, fără capacitate de decizie, considerându -le tota anti -educațioanale.” (Isticioaia și Marin,
2009, p. 290) . Sunt mulți factori de spre care se crede că ar cauza dependența de internet. Unii
adolescenți consideră că nu au o altă modalitate de a își elibera problemele, așa că apelează la
internet pentru confort. În fiecare societate tinde să fie o altă rădăcină care cauzează dependența
de internet. Adolescenții din societățile vestice, tind să apeleze la această modalitate pentru a
scăpa de viețile lor dificile. Dar în societățile asiatice, este o modalitate de a scăpa de presiunea
de a excela.
4.3. Componente ale dependenței de internet
Dependența de Internet acoperă o varietate de comportamente și de probleme de control
al impulsurilor, care includ: Dependența de sex virtual (Cybersex addiction ) – utilizarea
compulsivă a pornografiei pe Internet are un impact negativ asupra rela țiilor intime din viața
reală. Sexualitatea sănătoasă este o experiență de viață integrată, în timp ce, comportamentul
sexual virtual este un mijloc de a depăși emoții negative, plictiseala, anxietatea, problemele de
cuplu, dificultățile de relaționare sau din nevoia de a simți că ești important, dorit sau puternic.
Dependența de relaționare virtuală (Cyber -Relationship addiction ) – dependența de rețele
sociale, camere de chat și mesagerie, până la punctul în care prietenii virtuali, on -line devin mai
impor tanți decât relațiile cu familia și prietenii din viața reală, care ajunge să pară goală și lipsită
de bucurie. Această realitate falsă devine deosebit de periculoasă și determină o dependență mult
mai severă decât celelalte tipuri de comportamente legate de Internet. Atunci când este utilizat în
mod responsabil, Internetul poate fi un loc minunat pentru a interacționa pe plan social, a întâlni
oameni noi și a iniția chiar relații romantice. Cu toate acestea, relațiile on -line pot fi, de multe ori,
mai inte nse decât cele din viața reală și pot depăși toate așteptările realiste. O altă problemă este
faptul că, în aproximativ 50% din cazuri, oamenii mint despre vârsta lor, greutatea, ocupația,
starea civilă sau adoptă identități false, uneori chiar de gen. Com portamente compulsive pe
Internet (Net Compulsions ) – joc de noroc patologic, utilizarea compulsivă a site -urilor de
cumpărături sau licitații online, care conduc, de multe ori, la probleme financiare. Persoanele cu
asemenea comportamente cumpără lucruri d e care, de cele mai multe ori, nu au nevoie și pe care
nu și le pot permite, cu scopul de a experimenta bucuria introducerii ofertei câștigătoare.
Supraîncărcarea informațională (Information overload ) – comportament compulsiv de căutarea

38
în baze de date sa u navigare pe Internet (web surfing, browsing), având ca effect randament
profesional mai scăzut și interacțiune socială redusă. Dependența de calculator (Computer
addiction ) – utilizare excesivă a jocurilor pe calculator off -line (Solitaire, Minesweeper) sau a
programelor de calculator. (Druga, 2013, pp.2 -3)
4.4. Remedierea dependenței de internet
Doctor Kimberly Young – psiholog la Univeritatea din Pittsburg a inițiat un program de
dezintoxicare a acestei maladii numită dependență de Internet . Înainte de acceptarea de se
integra într -un astfel de program de dezintoxicare, pacienții vor completa un chestionar de
specialitate prin care se analizează nivelul de dependență. Programul propriu -zis constă într -un
cantonament de zece zile într -o unitate de îngr ijiri adecvate, securizată corespunzător. În cursul
acestei cure de dezintoxicare, practic, pacientului i se refuză orice acces la un calculator, leptop
etc. Este o etapă care poate fi considerată de acești pacienți ca fiind înspăimântătoare,
provocatoare de depresie, de stări de iritare și care îi poate face uneori chiar violenți.
Această dependență de internet se poate remedia prin terapie și medicație, dar mai ales cu
ajutorul familiei și prietenilor care trebuie să sesizeze pericolul în care ne aflăm și care să ne
ajute. După ce China și Coreea de Sud au recunoscut că se confrunta cu probleme serioase în
acest se ns și au decis să aloce spații și fonduri pentru găsirea unor tratamente serioase, în Europa,
în martie 2007, a fost deschisă prima clinică pentru dezintoxicare a dependenților de Internet, la
Amsterdam. “Negarea este foarte puternică în rândul dependențil or de Internet, care susțin că
este imposibil să fii dependent de o mașina”, declară dr. Wieland. Răspunsul “încă un minut” la
rugămintea de a ieși de pe Internet este similar celui dat de un alcoolic, care spune că va renunța
“după încă un pahar”.

39
CAPITOLUL 5. METODOLOGIA CERCETĂRII

5.1. Obiectivele cercetării
Obiectiv ul general :
• Identificarea și analiza comparativă a trăsăturilor de personalitate , a stimei de sine și
dimensiunile acesteia în dependența de internet la adolescenți.
Obiectivele specifice :
1. Identificarea și analiza comparativă a trăsăturilor de personalitate de risc în dependența de
internet la adolescenți .
2. Identificarea și analiza comparativă a stimei de sine și dimensiunile acesteia în raport cu
dependența de internet la adolesc enți.
5.2. Ipotezele cercetării
Ipoteza generală :
• Se presupune existența unor diferențe semnificative în ceea ce privește trăsăturile de
personalitate , stima de sine și dimensiunile acesteia în dependenței de internet la adolescenți.
Ipoteze specifice :
1. Se presupune existența unei diferențe semnificative în ceea ce privește neuroticism ul –
anxietatea în dependența de internet, subiecții adictivi având un scor mai mare decât cei non –
adictivi.
2. Se presupune existența unor diferențe semnificative în ceea ce p rivește căutarea impulsivă de
senzații și agresivitatea – ostilitatea în dependența de internet, subiecții adictivi având un scor
mai mare decât subiecții non-adictivi.
3. Se presupune existența unor diferențe semnificative în ceea ce privește sociabilitate a și
activitatea în dependența de internet, subiecții adictivi având un scor mai scăzut al
sociabilit ății și activității decât cei non-adictivi.
4. Se presupune existența un ei diferențe semnificative în ceea ce privește stima de sine în
dependența de internet, subiecții adictivi având un scor mai scăzut al stimei de sine decât cei
non-adictivi.

40
5. Se presupune existența unor diferențe semnificative în ceea ce privește sinele fizic și sinele
emoțional în dependența de internet, subiecții adictivi având un scor mai scăzut decât cei
non-adictivi .
6. Se presupune existența unor diferențe semnificative în ceea ce privește sinele școlar, sinele
social și sinele prospectiv în dependența de internet, subiecții adictivi având un scor mai
scăzut decât cei non -adictivi.
5.3. Populația și eșantionul
Populația statistică este formată din 92 de subiecți de genul feminin și masculin, cu vârste
cuprinse între 18 și 23 ani, din județele Mureș și Harghita . Cei 92 de subiecți au fost împărțiți în
două categorii: subiecți non -adictivi (non -adicție/adicție ușoară ) și subiecți adictivi (adicție
medie/gravă) . Condiția principală de selectare fiind existența unei conexiuni de internet pentru a
determina gradul de adicție.
Figura 1. Repartiția subiecților în funcție de categori a de subiecți : non -adictivi și adictivi
După cum se poate observa în figura de mai sus, cei 92 de subiecți au fost repartizați în
două grupe egale, jumătate fiind non -adictivi, adică 46, iar cealaltă jumătate fiind adictivi, tot un
număr de 46 de subiecți.
adictivi
46
50%non-adictivi
46
50%Categorie
adictivi
non-adictivi

41

Figura 2. Repartiția subiecților în funcție de vârstă
După cum se poate observa în figura de mai sus, cei 92 de subiecți au fost împărțiți în
șase grupe inegale în funcție de vârstă: de 18 ani – 4 subiecți, de 19 ani – 15 subiecți, de 20 ani –
23 de subiecți, de 21 ani – 18 subiecți, de 22 ani – 10 subiecți și de 23 ani -22 subiecți.

Figura 3. Repartiția subiecților non -adictivi în funcție de vârstă
După cum se poate observa în figura de mai sus, din cei 46 de subiecți non -adictivi care
au luat parte la cercetare, 0 au vârsta de 18 ani, 7 au vârsta de 19 ani, 14 au vârsta de 20 ani, 12
au vârsta de 21 ani, 6 au vârsta de 22 ani și 7 au vârsta de 23 ani.
4
4% 15
16%
23
25%
18
20%10
11%22
24%Vârstă
18
19
20
21
22
23
0
0%7
15%
14
31%
12
26%6
13%7
15%Vârsta Non -adictivi
18
19
20
21
22
23

42

Figura 4. Repartiția subiecților adictivi în funcție de vârstă
După cum se poa te observa în figura de mai sus, din cei 46 de subiecți adictivi care au
luat parte la cercetare, 4 au vârsta de 18 ani, 8 au vârsta de 19 ani, 9 au vârsta de 20 ani, 6 au
vârsta de 21 ani, 4 au vârsta de 22 ani și 15 au vârsta de 23 an i.

Figura 5. Repar tiția subiecților în funcție de gen
După cum se poate observa în figura de mai sus, cei 92 de subiecți au fost împărțiți în
două grupe inegale în funcție de gen: feminin – 64 subiecți și masculin – 28 subiecți.
4
9%
8
17%
9
19%6
13%4
9%15
33%Vârsta Adictivi
18
19
20
21
22
23
Feminin
64
70%Masculin
28
30%Gen
Feminin
Masculin

43

Figura 6. Repartiția subiecților non-adictivi în funcție de gen
După cum se poate observa în figura de mai sus, din cei 46 de subiecți non -adictivi care
au luat parte la cercetare, 36 au fost de genul feminin și 10 au fost de genul masculin.

Figura 7. Repartiția subiecților adictiv i în funcție de gen
După cum se poate observa în figura de mai sus, din cei 46 de subiecți adictivi care au
luat parte la cercetare, 28 au fost de genul feminin și 1 8 au fost de genul masculin.
Feminin
36
78%Masculin
10
22%Gen Non -adictivi
Feminin
Masculin
Feminin
28
61%Masculin
18
39%Gen Adictivi
Feminin
Masculin

44
5.4. Metode și tehnici
Pentru culegerea datelor necesare cerce tării s -au folosit următoareleinstrumente: Testul
Dependenț ei de Internet (Internet Addiction Test -IAT), Scala Toulouse a stimei de sine și
Chestionarul de personalitate Z.K.P.Q
5.4.1. Scala de măsurare a dependenței de internet – Internet Addiction Test (IAT)
Acest test este un test valid și de încredere pentru măsurarea consumului de
internet.Testul a fost creat de Dr. Kimberly Young. Testul constă în 20 de itemi, care măsoară :
adicția ușoară, adicția medie și cea gravă. La itemi se răspunde prin încercu irea numărului care
reprezintă cel mai bine situația subiectului având 5 posibilități de răspuns :
0- Nu se aplică (Does not apply)
1- Rar (Rarely)
2- Ocazional (Occasionally)
3- Frecvent (Frequently)
4- Adesea (Often)
5- Întotdeauna (Always)
Scorarea se face prin însumarea răspunsurilor de la fiecare item în parte. Cu cât rezultatul
final este mai mare cu atât este mai mare nivelul de adicție.
Între 20 și 49 de puncte (adicție ușoar ă): Sunteți un utilizator al internetului de nivel mediu.
Uneori rămâ neți mai mult pe internet decât vă doriți, dar a veți stăpânire de sine.
Între 50 și 79 de puncte (adicție medie) : Deseori, internetul vă produce probleme în viața
reală. Ar trebui să vă gând iti la impactul acestuia asupra vieții dumneavoastră .
Între 80 și 100 de puncte (adicție g ravă): Internetul are stăpânire asupra vieții dumneavoastră
și vă provoacă probleme semnificative în viața personală. Ar fi indicat să vă gând iti la
problemele cauzate de consumul excesiv de internet , să evaluați impactul internetului asupra
vieții dumneav oastră și să încercați să rezolvați problemele cauzate de folosirea abuzivă a
internetului.
5.4.2. Scala Toulouse a stimei de sine (E.T.E.S)
Scala Toulouse a stimei de sine (E.T.E.S) a fost elaborată în 1991 de N. Oubrayrie, C. Safont
și M. De Leonardis și publicată în 1994 în Revista de psihologie aplicată. În alcătuirea ei, autorii
s-au inspirat din scalele uni si multidimensionale deja existente. Ea a fost concepută astfel încât
să permită reflectarea percepției – mai mult sau mai puțin pozitivă – pe care subiectul o are în

45
raport cu sine, poate identifica anumite rezonanțe afective ce însoțește autoevaluarea identității
sub aspect multiplu: sinele emoțional – S.E, sinele social – S.S, sinele fizic – S.F, sinele școlar –
S.Sc., sinele prospectiv – S.P. Cei 60 de itemi ai scalei – afirmații cu răspuns forțat dihotomic -,
elaborați într -o manieră empirică și repartizați în mod egal la nivelul celor 5 subscale, reflectă
conținutul dimensiunilor considerate după cum urmează: Sinele emoțional exprimă
repreze ntarea controlului emoțiilor și al stăpânirii impulsivității. Controlul afectelor permite o
mai bună organizare a activității, facilitează planificarea și elaborarea realistă scopurilor și
strategiilor prin care acestea pot fi atinse. Exemplu de itemi: “Sunt adesea anxios”. Sinele social
capacitatea de comunicare și de adaptare în colectiv, aceasta condensează reprezentarea
interacțiunilor cu ceilalți (părinți, colegi, prieteni) și a sentimentului de recunoaștere socială.
Exemplu: “Îmi place să mă fac re marcat și să fiu recunoscut în cadrul unui grup”. Sinele fizic
reprezentarea autoaprecierea pe care o are subiectul față de aparența sa fizică (aspect corporal,
abilități fizice, sănătate). Se știe că, la 13 -14 ani, există un interes sporit față de înfățiș area
proprie (the look), cu impact deosebit în construirea identității de sine. Exemplu : “Mă simt prea
gras/slab”. Sinele școlar reflectă percepția pe care subiectul o are asupra propriilor lui
competențe, în comportamentele și performanțele sale școlare. Exemplu de itemi: “Mă
descurajez cu ușurința când obțin rezultate slabe la scoală”. Sinele prospectiv vizează
reprezentările subiectului asupra sinelui așa cum va fi acesta în viitor; în construirea acestei
subclase autorii au plecat de la ipoteza conform căreia la puber și adolescent planul de viitor
privește inserția în lumea adultă și participarea la activitățile proprii vârstei adulte . De aceea
autorii au propus itemi care să corespundă rolurilor jucate de adult. Exemplu: “Aș vrea să -mi
asum responsab ilități cât mai târziu posibil”.
După totalizarea punctajului pentru fiecare sine, se va calcula valoarea globală a stimei de
sine și se va verifica corespondența valorii globale obținute, conform unei grile de interpretare a
scorurilor.
Da Nu Cota parția lă:
Sinele fizic 4, 14, 19, 30, 33, 57 9, 23, 27, 41, 47, 52
Sinele emoțional 6, 16, 21, 31, 35, 44 1, 11, 18, 40, 49, 54
Sinele școlar 10, 24, 26, 42, 48, 60 3, 13, 20, 29, 38, 51
Sinele social 2, 12, 22, 28, 50, 53 7, 32, 36, 45, 56, 58
Sine prospectiv 8, 37, 39, 46, 55, 59 5, 15, 17, 25, 34, 43
Stima de sine – valoare globală:
Tabelul 1. Sumarizarea scorurilor

46

Componentele stimei de sine Stima de sine – valori parțiale
Subestimare Apreciere obiectivă Supraestimare
Sinele fizic 0 – 6 puncte 7 – 11 puncte peste 11 puncte
Sinele emoțional 0 – 5 puncte 6 – 10 puncte peste 10 puncte
Sinele școlar 0 – 4 puncte 5 – 9 puncte peste 9 puncte
Sinele social 0 – 7 puncte 8 – 11 puncte peste 11 puncte
Sine prospectiv 0 – 6 puncte 7 – 10 puncte peste 10 puncte
Stima de sine – valoare globală 0- 21 puncte 22 – 48 puncte peste 48 puncte
Tabelul 2. Fișǎ de interpretare a scorurilor
5.4.3. Chestionarul Z.K.P.Q
Chestionarul de personalitate ZKPQ, elaborat de Marvin Zuckerman și colaboratorii săi
(D. M. Kuhlman, J. Joireman, P. Teta, M. Kraft), reprezintă expresia unor încercări sistematice
de a defini factorii bazali ai personalității. Chestionarul ZKPQ a fost elaborat pentru a evalua
dimensiunile definitorii ale Modelului alt ernativ cu cinci factori (the Alternative Five -Factor
Model – AFFM): Căutare impulsivă de senzații; Sociabilitate; Neurotiscim – anxietate;
Agresivitate –ostilitate; Activitate. Ca asumpție centrală, în dezvoltarea instrumentului, Marvin
Zuckerman a consider at că trăsăturile fundamentale ale personalității sunt acelea care au o bază
biologică -evoluționistă. Prezentăm în cele ce urmează, pe scurt, semnificația pe care o poartă
scalele, respectiv constructele evaluate prin chestionar.
Căutare impulsivă de senz ații (19 itemi). Analiza factorială efectuată asupra itemilor
acestei scale a pus în evidență doi factori. Itemii cuprinși în factorul Impulsivitate descriu lipsa
unei planificări și tendința de a acționa impulsiv, fără a reflecta în prealabil. Factorul Că utare de
senzații descrie nevoia generală de senzații și agitație; preferința pentru situații și prietenii
neprevăzute, precum și nevoia de schimbare și noutate. Nu există nicio mențiune relativ la
activități specifice, cum ar fi: consumul de alcool, drogu ri, sex neprotejat sau sporturi care
implică riscuri crescute. Acești itemi au fost eliminați, pentru a se evita anumite confuzii atunci
când sunt studiate persoanele care se implică în astfel de activități.
Sociabilitate (17 itemi). Analiza factorială a identificat un grup de itemi (Petreceri și
prieteni) care indică preferința pentru petrecerile cu multă lume și interacțiunea la aceste
petreceri, precum și existența unui număr mare de prieteni. Al doilea factor relevă intoleranța la
izolarea socială în c azul extroverților și Preferința pentru activitățile solitare în cazul introverților.

47
Neuroticism –anxietate (19 itemi). Itemii acestei scale descriu supărări, tensiuni
emoționale, îngrijorări, indecizii constante, lipsa autoîncrederii și sensibilitatea la critici. Analiza
factorială a identificat un singur factor.
Agresivitate –ostilitate (17 itemi). Jumătate dintre itemii scalei descriu predispoziția către
exprimarea verbală a agresivității. Ceilalți se referă la impolitețe, comportament antisocial,
răzbu nare și dușmănie, un temperament vulcanic și nerăbdarea manifestată în relațiile
interpersonale.
Activitate (17 itemi). Analiza factorială a identificat două grupuri de itemi. Unul descrie
nevoia de activitate generală, impacientare și neliniște atunci câ nd nu este nimic de făcut. Al
doilea grup de itemi (Efortul în muncă) indică preferința pentru muncă variată și susținută; un
nivel ridicat de energie în desfășurarea activităților cotidiene și a altor sarcini.
Dezirabilitatea social ă (10 itemi). Acești i temi nu alcătuiesc o scală propriu -zisă. Pe baza
lor se pot elimina subiecții care nu au răspuns atent sau nu au răspuns sincer. Itemii descriu
comportamente exagerate, dezirabile social, dar de la care majoritatea oamenilor s -au abătut cel
puțin o dată (d e exemplu, „4. Nu am întâlnit niciodată o persoană care să nu -mi placă.” Sau „10.
Întotdeauna spun adevărul.”). Scorul scalei este egal cu numărul de itemi la care s -a ales
răspunsul „adevărat”. Persoanele care obțin scoruri mari la această scală sunt, în general, cele
care doresc să facă o impresie bună și este posibil ca ele să nu fi răspuns sincer la itemii
chestionarului.
5.5. Procedura de lucru
Cercetarea de față este un studiu comparativ ce are ca și variabile independente:
trăsăturile de personalitate și stima de sine , iar ca variabil ă dependent ă: dependența de internet.
Lot 1. Subiecți non -adictivi
Evaluare – de grup Lotul 2. Subiecți adictivi
Evaluare individuală
Dependența de internet Dependența de internet
Trăsăturile de personalitate Trăsăturile de personalitate
Stima de sine Stima de sine
Tabel 3. Designul experimental al cercetării în funcți de categorie

48
Pentru a -mi îndeplini obiectivele propuse am aplicat cele trei instrumente de evaluare la
studenții anului I și II ai Facultății de Psihologie și Științe ale Educației din Târgu Mureș și pe
diferite rețele de socializare online (Facebook, Instagram, Twiter), f orum -uri și chat-uri (de la
jocurile online , site -uri de filme ) etc. În timpul testării am lămurit eventualele neclarități ce au
apărut.
Prelucrarea datelor a fost realizată cu ajutorul programului S.P.S.S (Statistical Package
for the Social Sciences) utilizând testul „t” cu eșantioane independente pentru a identifica
diferențele în ceea ce privește scorurile trăs ăturilor de personalitat, a stimei de sine și
dimensiunile acesteia în dependența de internet. Figurile au fost realizate cu ajutorul aceluiași
program.
Apoi am realizat interpretarea datelor generate cu ajutorul programului S.P.S.S
(Statistical Package for the Social Sciences) utilizând testul „t” cu eșantioane independente .

49
CAPITOLUL 6. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

Prelucrarea datelor a fost realizată cu ajutorul programului S.P.S.S (Statistical Package
for the Social Sciences) utilizând testul „t” cu eșantioane independente pentru a identifica
diferențele în ceea ce privește scorurile trăsăturilor de personalitat , a stimei de sine și
dimensiunile acesteia în dependența de internet. Figurile au fost realizate cu ajutorul aceluiași
program.
Pentru a verifica prima ipoteză în care se presupune existența unei diferențe semnificative
în ceea ce privește neuroticismul – anxietatea în dependența de internet, subiecții adictivi având
un scor mai mare decât cei non -adictivi ; am comparat scorurile obținute la factorul neuroticism –
anxietate al Chestionarul ui de Personalitate Z.K.P.Q , elaborate de Marvin Zuckerman și
colaborat orii utilizând ca metodă testul „t” pentru eșantioane independente, iar rezultatele au fost
următoarele:
Group Statistics
Dependența de internet N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Neuroticism -anxietate non-adicție / u șoară 46 7.6957 4.39631 .64820
adicție medie/grav ă 46 9.8261 4.64904 .68546
Tabelul 4. Grupul statistic: neuroticism -anxietate și dependența de internet
Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differe
nce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
neuroticism.
anxietate Equal
variances
assumed .207 .651 -2.258 90 .026 -2.13043 .94341 -4.00468 -.25619
Equal
variances not
assumed
-2.258 89.7
20 .026 -2.13043 .94341 -4.00476 -.25611
Tabe lul 5. Testul „t” pentru eșantioane independente: neuroticism -anxietate și dependența de
internet

50
După cum se poate observa în tabelel e 4 și 5 media factorul ui neuroticism -anxiet ate la
subiecții non -adictivi de internet este de 7, 6957, iar la subiecții adictivi de internet este de
9,8261, diferența dintre ele fiind de – 2.13043 , iar t= -2,258 fiind semnificativ la un prag de
semnificație p=0,026<0,05, arătând că există diferențe semnificative între cele două categorii de
subiecți în ceea ce privește facto rul neuroticism -anxietate, prin urmare putem spune că prima
ipoteză se confirmă, subiecții adictivi având un scor mai mare decât cei non -adictivi .

Figura 8. Reprezentarea mediilor la neuroticism -anxietate în funcție de dependența de internet
Pentru a verifica ipotez a a doua în care se presupune existența unor diferențe
semnificative în ceea ce privește căutarea impulsivă de senzații și agresivitatea -ostilitatea în
dependența de internet, subiecții adictivi având un scor mai mare la ambii factori decât subiecții
non-adictivi ; am comparat scorurile obținute la factorii căutare impulsivă de senzații și
agresivitate -ostilitatea ai Chestionarul ui de Personalitate Z.K.P.Q , elaborat de Marvin
Zuckerman și colaboratorii utilizând ca metodă testul „t” pen tru eșantioane independente, iar
rezultatele au fost următoarele:

51

Group Statistics
dependen ța de internet N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Cautarea impulsivă de
senza ții non-adicție / u șoară 46 11.8261 3.59199 .52961
adicție medie/grav ă 46 12.5870 2.77750 .40952
Agresivitate -ostilitate non-adicție / u șoară 46 6.6522 3.27426 .48276
adicție medie/grav ă 46 6.8913 3.02749 .44638
Tabelul 6. Grupul statistic: căutarea impulsive de senzații, agresivitate -ostilitate și dependența de
internet
Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. T df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Căutare
impulsivă de
senza ții Equal
variances
assumed 1.071 .303 -1.137 90 .259 -.76087 .66947 –
2.09089 .56915
Equal
variances not
assumed
-1.137 84.6
41 .259 -.76087 .66947 –
2.09204 .57030
Agresivitate
ostilitate Equal
variances
assumed .272 .603 -.364 90 .717 -.23913 .65751 –
1.54538 1.06712
Equal
variances not
assumed
-.364 89.4
53 .717 -.23913 .65751 –
1.54549 1.06723
Tabelul 7. Testul „t” pentru eșantioane independente: căutare impulsive de senzații și dependența
de internet ; agresivitate -ostilitate și dependența de internet
După cum se poate observa în tabelel e 6 și 7 media factorul ui căutarea impulsivă de
senzații la subiecții non -adictivi de internet este de 11, 8261 , iar la subiecții adictivi de internet
este de 12,5870 , diferența dintre ele fiind de – 0.76087 , iar t=-1,137 fiind nesemnificativ la un
prag de semnificație p=0,2 59>0,05, arătând că nu există diferențe semnificative între cele două
categorii de subiecți în ceea ce privește factorul căutarea impulsive de senzații. De asemenea din
aceleași tabele se mai poate observa media factorului agresivitate -ostilitate la subiecții non –
adictivi de internet este de 6,6522, iar la subiecții adictivi de internet este de 6,8913, diferența
dintre ele fiind de -0,23913, iar t= -0,365 fiind nesemnificativ la un prag de semni ficație

52
p=0,717>0,05, arătând că nu există diferențe semnificative între cele două categorii de subiecți în
ceea ce privește factorul agresivitate -ostilitate. Având în vedere aceste date putem spune că
ipoteaza a doua se infirmă .
Figura 9. Reprezentarea mediilor factorului căutarea impulsivă de senzații și a factorului
agresivitate -ostilitate în funcție de dependența de internet
Pentru a verifica ipotez a a treia în care se presupune existența unor diferențe
semnificative în ceea ce priveș te sociabilitatea și activitatea în dependența de internet, subiecții
adictivi având un scor mai scăzut al sociabilității și activității decât cei non -adictivi ; am comparat
scorurile obținute la factorii sociabilitatea și activitatea ai Chestionarul ui de P ersonalitate
Z.K.P.Q , elaborat de Marvin Zuckerman și colaboratorii utilizând ca metodă testul „t” pentru
eșantioane independente, iar rezultatele au fost următoarele:

53
Group Statistics
dependenta de internet N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
sociabilitate non-adicție / u șoară 46 7.1739 3.79066 .55890
adicție medie/grav ă 46 6.1957 3.27020 .48216
activitate non-adicție / u șoară 46 9.4348 3.39707 .50087
adicție medie/grav ă 46 9.3696 3.18579 .46972
Tabelul 8. Grupul statistic: sociabilitate, activitate și dependența de internet
Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t Df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Sociabi –
litate Equal variances
assumed 1.545 .217 1.325 90 .188 .97826 .73814 -.48819 2.44471
Equal variances not
assumed 1.325 88.10
6 .188 .97826 .73814 -.48862 2.44514
Activitate Equal variances
assumed .447 .505 .095 90 .925 .06522 .68666 -1.29896 1.42940
Equal variances not
assumed .095 89.63
1 .925 .06522 .68666 -1.29904 1.42947
Tabelul 9. Testul „t” pentru eșantioane independente: sociabilitate și dependența de internet ;
activitate și dependența de internet
După cum se poate observa în tabelele 8 și 9 media factorului sociabilitate la subiecții
non-adictivi de internet este de 7,1739 , iar la subiecții adictivi de internet este de 6,1957 ,
diferența dintre ele fiind de 0 , 97826 , iar t= -1,325 fiind nesemnificativ la un prag de semnificație
p=0,188>0,05, arătând că nu există diferențe semnificative între cele două categorii de subiecți în
ceea ce privește sociabilitatea. De asemenea din aceleași tabele se mai poate observa media
factorului activitate, la subiecții non -adictivi de internet este de 9,4348 , iar la subiecții adictivi de
internet este de 9,696 , diferența dintre ele fiind de -0,06522 , iar t= -0,095 fiind nesemnificativ la
un prag de semnificație p=0, 925>0,05, arătând că nu există difer ențe semnificative între cele
două categorii de subiecți în ceea ce privește factorul activitatea . Având în vedere aceste date
putem spune că ipoteaza a treia se infirmă.

54

Figura 10. Reprezentarea mediilor factorului sociabilitate și activitate în funcți e de dependența
de internet
Pentru a verifica ipotez a a patra în care se presupune existența unei diferențe
semnificative în ceea ce privește stima de sine – valoarea globală în dependența de internet,
subiecții adictivi având un scor mai scăzut decât cei non -adictivi; am comparat scorurile obținute
la stima de sine – valoarea globală la Scala Toulouse a stimei de sine, elaborate N. Oubrayrie, C.
Safont și M. De Leonardis , utilizând ca metodă testul „t” pentru eșantioane independente, iar
rezulta tele au fost următoarele:
Group Statistics
Dependența de internet N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Stima de sine
Valoare globală non-adicție / u șoară 46 44.4130 6.70514 .98862
adicție medie/grav ă 46 32.1739 14.06699 2.07406
Tabelul 10. Grupul statistic: stima de sine și dependența de internet

55
Independent Samples Test
Levene's Test
for Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig.
(2-
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Stima
de sine-
valoare
globală Equal variances
assumed 35.5
78 .000 5.327 90 .000 12.23913 2.29763 7.67448 16.8037
8
Equal va riances
not assumed 5.327 64.44
5 .000 12.23913 2.29763 7.64969 16.8285
7
Tabelu l 11. Testul „t” pentru eșantioane independente: stima de sine și dependența de internet
După cum se poate observa în tabelele 10 și 11 media stimei de sine la subiecții non –
adictivi de internet este de 44,4130, iar la subiecții adictivi de internet este de 30,1739 , diferența
dintre ele fiind de 12,23913 , iar t= -5,327 fiind semnificativ la un prag de semnificație
p=0,0 0<0,01, arătând că există diferențe semnificative între cele două categorii de subiecți în
ceea ce privește stima de sine , prin urmare putem spune că ipotez a a patra se confirmă, subiecții
adictivi având un scor mai scăzut decât cei non -adictivi .

Figura 11. Reprezentarea mediilor stimei de sine în funcție de dependența de internet

56
Pentru a verifica ipotez a a cincea în care se presupune existența unei diferențe semnificative
în ceea ce privește sinele fizic și sinele emoțional în dependența de internet, subiecții adictivi
având un scor mai scăzut decât cei non -adictivi. ; am comparat scorurile obținute la sinele fizic și
sinele emoțional de la Scala Toulouse a stimei de sine, elaborate N. Oubrayrie, C. Safont și M.
De Leonardis , utilizând ca metodă testul „t” pentru eșantioane independente, iar rezultatele au
fost următoarele:
Group Statistics
dependenta de internet N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Sinele fizic non-adicție / u șoară 46 8.7826 2.26973 .33465
adicție medie/grav ă 46 6.1087 3.25391 .47976
Sinele emoțional non-adicție / u șoară 46 8.9348 2.57684 .37993
adicție medie/grav ă 46 5.8043 3.31743 .48913
Tabelul 12. Grupul statistic: sinele fizic, sinele emoțional și dependența de internet

Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Sinele
fizic Equal
variances
assumed 11.881 .001 4.571 90 .000 2.67391 .58495 1.51181 3.83602
Equal
variances not
assumed
4.571 80.4
08 .000 2.67391 .58495 1.50992 3.83791
Sinele
emoțional Equal
variances
assumed 6.298 .014 5.054 90 .000 3.13043 .61935 1.89999 4.36088
Equal
variances not
assumed
5.054 84.8
10 .000 3.13043 .61935 1.89896 4.36191
Tabelul 12. Testul „t” pentru eșantioane independente: sinele fizic și dependența de internet;
sinele emotional și dependența de internet
După cum se poate observa în tabelele 11 și 12 media sinelui fizic la subiecții non –
adictivi de internet este de 8,7826 , iar la subiecții adictivi de internet este de 6,1087, diferența
dintre ele fiind de 2 , 673 91, iar t= 4,571 fiind semnificativ la un prag de semnificație

57
p=0,00<0,01, arătând că există diferențe semnificative între cele două categorii de subiecți în
ceea ce privește s inele fizic. Tot din aceleași tabele se poate observa media sinelui emoțional la
subiecții non -adictivi de internet este de 8,9348, iar la subiecții adictivi de internet este de 5,8043,
diferența dintre ele fiind de 3,13043, iar t=5,054 fiind semnificativ la un prag de semnificație
p=0,00<0,01, arătând că există diferențe semnificativ e între cele două categorii de subiecți în
ceea ce privește sinele emotional. Având în vedere aceste date putem spune că ipoteza a cincea
se confirmă, subiecții adictivi având un scor mai scăzut decât cei non -adictivi în ceea ce privește
sinele fizic și sinele emoțional.

Figura 12. Reprezentarea mediilor sinelui fizic și sinelui emoțional în funcție de dependența de
internet
Pentru a verifica ipotez a a șasea în care se presupune existența unei diferențe semnificative în
ceea ce privește sinele școlar, s inele social și sinele prospectiv în dependența de internet,
subiecții adictivi având un scor mai scăzut decât cei non -adictivi. ; am comparat scorurile
obținute sinele școlar, sinele social și sinele prospectiv de la Scala Toulouse a stimei de sine,
elaborate N. Oubrayrie, C. Safont și M. De Leonardis , utilizând ca metodă testul „t” pentru
eșantioane independente, iar rezultatele au fost următoarele:

58

Group Statistics
dependen ța de internet N Mean Std. Deviation Std. Error Mean
Sinele școlar non-adicție / u șoară 46 9.0000 2.04396 .30137
adicție medie/grav ă 46 6.4783 3.33826 .49220
Sinele social non-adicție / u șoară 46 9.1957 1.77162 .26121
adicție medie/grav ă 46 7.0435 3.21079 .47341
Sinele prospective non-adicție / u șoară 46 8.5000 1.77326 .26145
adicție medie/grav ă 46 6.7609 3.08534 .45491
Tabelul 1 3. Grupul statistic: sinele școlar, sinele social, sinele prospectiv și dependența de
internet
Independent Samples Test
Levene's Test for
Equality of
Variances t-test for Equality of Means
F Sig. t Df Sig. (2 –
tailed) Mean
Differen
ce Std.
Error
Differen
ce 95% Confidence
Interval of the
Difference
Lower Upper
Sinele
școlar Equal
variances
assumed 19.668 .000 4.36
9 90 .000 2.52174 .57713 1.37517 3.66831
Equal
variances not
assumed 4.36
9 74.5
83 .000 2.52174 .57713 1.37193 3.67155
Sinele
social Equal
variances
assumed 21.795 .000 3.98
0 90 .000 2.15217 .54069 1.07800 3.22635
Equal
variances not
assumed 3.98
0 70.0
76 .000 2.15217 .54069 1.07383 3.23052
Sinele
prospectiv Equal
variances
assumed 17.438 .000 3.31
5 90 .001 1.73913 .52469 .69674 2.78152
Equal
variances not
assumed 3.31
5 71.8
04 .001 1.73913 .52469 .69313 2.78513
Tabelul 14. Testul „t” pentru eșantioane independente: sinele școlar și dependența de internet;
sinele social și dependența de internet; sinele prospective și dependența de internet
După cum se poate observa în tabelele 1 3 și 14 media sinelui si școlar la subiecții non –
adictivi de internet este de 9, iar la subiecții adictivi de internet este de 6, 4783 , diferența dintre
ele fiind de 2, 52174 , iar t=4, 369 fiind semnificativ la un prag de semnificație p=0,00<0,01,

59
arătând că există diferențe semnificative între cele două categorii de subiecți în ceea ce privește
sinele școlar . Tot din aceleași tabele se poate observa media sinelui social la subiecții non –
adictivi de internet este de 9,1957 , iar la subiecții adictivi de internet este de 7,0435 , diferența
dintre ele fiind de 2,15217 , iar t= 3,980 fiind semnificativ la un prag de semnificație p=0,00<0,01,
arătând că există diferențe semnificative între cele două categorii de subiecți în ceea ce privește
sinele social . Despre mediile sinelui prospective se poate observa la subiecții subiecții non –
adictivi de internet este de 8,50, iar la subiecții adictivi d e internet este de 6,7609, diferența
dintre ele fiind de 1,73913, iar t=3,315 fiind semnificativ la un prag de semnificație p=0,00<0,01,
arătând că există diferențe semnificative între cele două categorii de subiecți în ceea ce privește
sinele prospectiv. Având în vedere aceste date putem spune că ipoteza a șasea se confirmă,
subiecții adictivi având un scor mai scăzut decât cei non -adictivi în ceea ce privește sinele școlar,
sinele social și sinele prospectiv .

Figura 12. Reprezentarea mediilor sinelui școlar, sinelui social și prospectiv în funcție de
dependența de internet

60
CONCLUZII

În această lucrarea s -au confirmat patru ipoteze din cele șase propuse , fiind pr ezente
diferențe între cele loturi de subiecți: cei non -adictivi și cei adictivi.
În ceea ce privește trăsăturile de personalitate, doar una dintre ipoteze s -a confirmat și
anume prima ipoteză, rezultând diferențe semnificative la factorul neuroticism -anxietate,
subiecții dependenți de internet având media scorurilor mai ridicată decât a subiecților care nu
sunt dependenți de internet , acest lucru punând în evidență faptul că persoanele adictive de
internet sunt mai predispu se la: supărări, tensiuni emoționale, îngrijorări, indecizii constante,
lipsa autoîncrederii și sensibilitatea la critici , decât persoanele non -adictive. Acest lucru poate fi
chiar una dintre cauzele determinării adicției de internet, ei încercând să treacă peste toate aceste
utilizând internetul ca sursă de evitare sau de compensare. Insteresant însă este că nu s -au
identificat diferențe și la alte trăsături de personalitate cerecetate cum ar fi: căutarea impulsivă de
senzații, agresivitate -ostilitate, activitate și sociabilitate.
În ceea ce privește stima de sine și dimensiunile acesteia: sinele fizic, sinele emoțion al,
sinele școlar, sinele social și sinele prospectiv, s -au confirmat toate ipoteze, și anume ipoteza a
patra, a cincea și a șasea, subiecții dependenți de internet având mediile scorurilor mai scăzute
decât a celor care nu sunt dependenți de internet. Ana lizând scorurile am putut observa că
dependenții de internet au tendința de a -și subaprecia: aparența fizică ( aspect ul corporal,
abilități le fizice, sănătate a), capacitatea de comunicare și de adaptare în colectiv, reprezentarea
controlului emoțiilor și al stăpânirii impulsivității , propriilor lui competențe, obiectivabile în
comportamentele și performanțele sale școlare împreună cu reprezentările asupra sinelui așa cum
va fi acesta în viitor .
Având în vedere limetele cercetării aș dori să menționez nu mărul inegal de participanți pe
fiecare nivel al dependenței de internet, un număr egal pe toate cele patru nivele ar fi ajutat la
identificarea unor date mai concrete. De asemenea aș mai dori să amintesc de esanționul în
funcție de gen, acesta fiind de as emenea inegal astfel neputând realiza o comparație între aceștia
în funcție de gen. O limită a fost și numărul redus de persoane doritoare să participe la cercetare,
cred că cel mai mare impediment a fost neimplicarea acestora, îngreunând astfel formarea
eșantionului necesar cercetări.

61
Această cercetare aduce o contribuție semnificativă în domeniul psihologiei deoarece
ajută la înțelegerea dependenței de internet și la identificarea unor trăsături de personalitate de
risc pentru aceasta . De asemenea este importantă cunoașterea legăturii dintre stimă de sine și
dependența de internet, după cum s -a putut observa dimensiunile stimei de sine sunt afectate la
cei cu stima de sine, existând posibilitatea ca în urma creșterii stimei de sine, efectul dependenței
de internet să scadă. Tocmai din acest motiv aș propune ca o viitoare lucrare o aprofundare
amănunțită a legăturii dintre stimă de sine, dimensiunile acesteia și nivele dependenței de
internet. Ar fi interesant de aflat dacă există o corelație semnificativă între acestea. De asemenea
un studiu longitudinal pentru a identifica cauzele dependenței de internet și modalități de
recuperare. De exemplu s -ar putea lucra la nivelul stimei de sine, pentru a vedea dacă situația
dependenților de internet se îmbunătățeș te. De asemenea se poate continua această cercetare
avându -se în vedere genul subiecților și vârsta acestor, putându -se realiza o cercetare care să
identifice diferențe semnificative statistice la diferite categorii de vârstă.
Această dependență este destu l de greu de combătut, există în unele țări anumite
programe și centre de „dezintoxicare”, însă la noi în țară nu prea există. Se poate interveni prin
terapie cognitiv -comportamentală, particpându -se la o tabără de remediere, astfel având
posibilitatea să intre în contact și ființele vii și nu doar aparatele electronice, participând la
diverse activități. Desigur este important și suportul memebrilor familiei și prietenilor.

62
BIBLIOGRAFIE

1. Adams, G.R., Berzonsky, M.D. (2009), Psihologia adolescenței. Manualul Blackwell., Editura
Polirom, Iași.
2. Allport, Gordon W.,(1991) Structura și dezvoltarea personalității, Ed. Didactică și pedagogic,
București
3. Aniței, M. (2010), Fundamentele psihologiei, Editura Universitară, București.
4. Atkinson, L.R., Atkinson, C.R., Smith, E.E., Bem, J.D. (2002), Introducere în psihologie, Editura
Tehnică, București.
5. Bonchiș E., Trip S., Drugaș M., Dindelegan C., (2006) Introducere în psihologia personalității,
Oradea, Editura Universității, Oradea.
6. Boșoteanu, V., Vornicu, F., (2009) Dependența de internet , în Ciobotaru M., și Postescu, G.,
Calculatorul și Internetul la vârsta copilăriei , Editura Universitară, București, pp.147 -148.
7. Breton, P., (2000), Cultul Internetu lui, Editura Coresi, București.
8. Crețu, T., (2001), Adolescența și contextual său de dezvoltarea, Editura Credis, București.
9. Crețu, T., (2009), Psihologia vârstelor, Ediția aIII -a, Editura Polirom, Iași.
10. Dîrțu, C (2007) – Psihologia personalității în Psihopedagogie sociala, suport de curs, anul II ID,
Editura Universitații „Al Ioan Cuza”, Iași.
11. Dafinoiu, I. (2002) Personalitatea. Metode calitative de abordare. Observația și interviul, Editura
Polirom, Iași.
12. Dinca, M., (2002), Adolescența și conflictul adolescenței, Editura Paideia, București.
13. Dinca, M., (2004), Adolescenți într -o societate în schimbare, Editura Paideia, București.
14. Dong, G., Wang J., Yang X., Zhou H., (2011), „Risk personality traits of Internet addiction: A
longitudinal study of Internet -addicted Chinese university students ” în Asia-Pacific Psychiatry
ISSN 1758 -5864, pp. 1 -6.
15. Druga, S., (2013), Dependența de internet, Salvați Copii, România
16. Dulbudak , E., Evren C., (2014), „ The relationship of Internet addiction severity with Attention
Deficit Hyperactivity Disorder symptoms in Turkish University students; impact of personality
traits, depression and anxiety” în Comprehensive PSYCHIATRY , 55, pp. 497 -503.
17. Enăchescu, C., (2006), Experiența vieții interioare și cunoașterea de sin e, Editura Paideia,
București.

63
18. Enăchescu,C., (2008), Tratat de Psihologie morală, Editura Polirom, Iași.
19. Gheroghe V., (2006), Efectele Televiziunii Asupra Minții Umane – și despre creșterea copiilor în
lumea de azi , Editura Prodromos, București.
20. Golu, F., (2010), Psihologia dezvoltării umane, Editura Universitară, București
21. Golu, M., (2002), Bazele psihologiei generale, Editura Universitară, București.
22. Iftene F., (2003), Copilul din Umbră: Unele Aspecte ale Maltratării, Abandonului și Adicției,
Editura Cluj-Napoca, Cluj.
23. Iluț, P., (2001), Sinele și cunoașterea lui, Editura Poilirom, Iași.
24. Istcioaia., L., Marin, S., (2009), „Internetul: bucuria singurătății”, în Ciobotaru M., și Postescu,
G., Calculatorul și Internetul la vârsta copilăriei, Editura Univer sitară, București , pp. 289 -291.
25. Kuss, D.J., (2012), Internet and Gaming Addiction: A Systematic Literature Review of
Neuroimaging Studies , în Revista Brain Sciences, 5, pp. 1 -5.
26. Kuss, D. J., Rooij, A. J., Shorter, W. G., Griffiths, M. D., Mheen D., (2013 ), „Internet addiction
in adolescents: Prevalence and risk factors” , în Computers in Human Behavior , 29, pp.1 -10
27. Mânzat, I., (2000), Psihologia sinelui, Editura Eminescu, București.
28. Marcelli D., Braconnier A., (2006), Tratat de Psihopatologia Adolescențe i, Editura Fundației
Generația, București.
29. Modrea, M., 2006, Imaginea de sine și personalitate în adolescență, Editura Aliter, Focșani.
30. Muntean, A., (2006), Psihologia dezvoltării umane, Ediția a II -a, Editura Polirom, Iași
31. Oltean , S. L., (2014), Impactul folosirii computerului asupra comportamentului elevilor, Editura
Unirea, Alba Iulia .
32. Minulescu M., (1996), Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică, Editura Garell
Publishing House, București.
33. Popescu -Neveanu, P. (1978) Dicționar de psihologie, Editura Albatros, București.
34. Radu, N., (1995), Psihologia vârstelor, Editura Tipografia Fundației „România de mâine”,
București.
35. Rozorea, A., Ionescu, C., (2009), „Computerul și internetul: un rău necesar? Perspective
interp retative”, în Ciobotaru M., și Postescu, G., Calculatorul și Internetul la vârsta copilăriei,
Editura Universitară, București , pp. 9 -35
36. Shriner, J., (2002), Utangling the Web for Internet Addicted Adolescents” , în Family Life Month
Packet , Ohio State University, pp. 3 -10

64
37. Sillamy, N. (1996) Dictionar de psihologie, Editura Univers Enciclopedic, București.
38. Stelatto, K., (2011), SOS adolescenții. Nesiguranță, emoții, prietenii de tot felul, limbajul
corpului, inteligență emoțională, sex, droguri, alcool., Editura ALL, București.
39. Steinberg, L., (1993). Adolescence (third edition), Mc Grow Hill Inc, New York
40. Șchiopu, U., Verza, E., (1995), Psihologia vârstelor. Ciclurile vieții, Editura Didactică și
Pedagogică, R. A – București.
41. Șenormanci , O., (2014), „Relationship of internet addiction with cognitive style, personality, and
depression in university students” în Comprehensive PSYCHIATRY, 10.1016, pp. 10 -24
42. Țuțu M. C., (2008), Psihologia personalității, Editura Fundației România de mâine, B ucurești.
43. Verza E., Verza, F.E., (2000), Psihologia vârstelor, Editura Pro Huanitatea, București .

Bibliografie digitală:
44. http://asociatiait.ro/analize/viata -tinerilor -dependenta -de-calculator -si-internet/ 2. Iul 2018, 01:28
45. https://www.sciencedirect.com 22 dec. 2017 , 12:17
46. http://helpline.sigur.info/news/ultimele -stiri/dependenta -de-internet.html 12 dec. 2017. 13:12
47. http://oradenet.salvaticopiii.ro 2. Iulie. 2017, 23:25

65
ANEXE