ȘCOALA DOCTORALĂ ȘTIIN ȚE UMANISTE Cu titlu de manuscris C.Z.U: 81ʹ37+811.135.1:796.0 LUCA ALIONA TERMINOLOGIZAREA, DETERMINOLOGIZAREA ȘI… [620024]

1

UNIVERSITATEA DE STAT „DIMITRIE CANTEMIR”
ȘCOALA DOCTORALĂ ȘTIIN ȚE UMANISTE

Cu titlu de manuscris
C.Z.U: 81ʹ37+811.135.1:796.0

LUCA ALIONA

TERMINOLOGIZAREA, DETERMINOLOGIZAREA
ȘI RETERMINOLOGIZAREA ÎN LIMBA ROMÂNĂ
(ÎN BAZA LEXICULUI SPORTIV)

621-04- LEXICOLOGIE ȘI LEXICOGRAFIE; TERMINOLOGIE ȘI
LIMBAJE SPECIALI ZATE; TRADUCTOLOGIE (limba română)

Teză de doctor în filologie

Autor ul:

Conducător de doctorat :
Vulpe Ana,
doctor în filologie,
conferen țiar universitar

CHI ȘINĂU, 2019

2

© Luca Aliona, 2019

3
Cuprins
ADNOTARE (în română și engleză ) ……………………………………………………………………….
Lista abrevierilor …………………………………………………………………………………………………….
Lista figurilor ……………….. ………………………………………………………………………………………..
Lista tabelelor …………………………………………………………………………………………………………
INTRODUCERE …………………………………………………………………………………………………….
1. LIMBAJ SPECIALIZAT, TEXT SPECIALIZAT , LEXIC SPECIALIZAT:
DELIMITĂRI CONCEPTUALE ……………………………………………………. ………………………
1.1. Locul limbajelor specializate în sistemul general al limbii ……………………………………..
1.2. Textul specializat: caracteristici și straturi lexico -semantice …………………………………..
1.3. Termen, terminologie, sistem terminologic……………………………………………………………
1.4. Criterii de clasificare a termenilor………………………………………………… …………………….
1.5. Procese semantice active în limbajele specializate: repere teoretice……………………….
1.5.1. Terminologizare vs. creație terminologică. Procedee de formare a termenilor………..
1.5.2. Determinologizarea lexicului specializat……………………………………………………………
1.5.3. Reterminologizarea în limbajele specializate………………………………………………………
Concluzii la Capitolul 2……………………………………………………………………………………….. …..
2. SISTEMUL TERMINOLOGIC SPORTIV ÎN LIMBA ROMÂNĂ:
INVESTIGA ȚII LEXICO -SEMANTICE ………………………………………………………………..
2.1. Corpus, metode, principii de abordare…………………………………………………………………..
2.2. Terminolo gia sportivă în limba română. Evolu ție și demersuri lexicografice …………….
2. 3. Criterii de clasificare a termenilor sportivi în limba română …………………………………….
2.3.1. Stratificarea lexicului sportiv …………………………………………………………………………….
2.3.2. Caracterul interdisciplinar al terminologiei sportive. Termeni sportivi generali……….
2.3.3. Termeni sportivi comuni pentru ramuri de sport înrudite…… …………………………………
2.3.4. Lexic sportiv ultraspecializat…………………………………………………………………………….
2.4. Clasificarea lexico -semantică și lexico -morfologică a termenilor sportivi în limba
română …………………………………………………………………………………………………………….. ……..
2.5. Mijloace de formare a terminologiei sportive. Analiza mijloacelor interne…………………
2.6. Mijloacele externe de îmbogă țire a terminologiei sportive în limba română…………….
2.7. Rela ții de hipero -hiponimie în terminologia sportivă. Analiza componen țială a unor
termeni din grupul lexico -semantic al atletismului ………………………………………………………
Concluzii la Capitolul 2 …………………………………………………………………………………………….. 5
7
8
8
9

16
16
22
28
33
39
39
45
48
51

53
53
56
60
60
63
66
70

72
75
79

84
88

4
3. TERMINOLOGIZAREA, DETERMINOLO GIZAREA ȘI
RETERMINOLOGIZAREA – PROCESE SEMANTICE ACTIVE ÎN LIMBAJUL
SPORTIV …………………………………………………………………………………………………………….. .
3.1. Terminologizarea……………………….. ………………………………………………………………..
3.1.1. Procedee semantice în procesul de formare a termenilor……………………………………..
3.1.2. Metafora științifică în limbajul sportiv românesc………………………………………………..
3.1.3. Eponimizarea, proces lingvistic dinamic în formarea termenilor sportivi ……………..
3.2. Determinologizarea ………………………………………….. …………………………………………..
3.2.1. Determinologizare vs. despecializare ………………………………………………………………..
3.2.2. Domenii de origine ale lexicului determinologizat ………….. ………………… ……………..
3.2.3. Rolul textelor beletristice în determinologizarea lexicului sportiv………………………..
3.2.4. Refluxul termenilor sportivi în textele nespecializate ………………………………………..
3.3. Reterminologizarea…………….. …………………………………………………………………………
3.3.1. Reterminologizarea: tipuri și clasificări…………………………………………………………….
3.3.2. Reterminologizarea transdomenială . Interac țiunea limbajului sportiv cu alte limbaje
specializate …………………. …………. ……………………………………………………………………………….
3.3.3. Reterminologizarea intradomenială în limbajul sportiv ……………………………………….
Concluzii la capitolul 3 ……………………………….. ……………………………………………………………
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI …………………………………………………….
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………….. ………………………………..
ANEXE …………………………………………………………………………………………………………….. ……
Anexa 1. Termeni sportivi generali…………………………………….. ………………… …………. …….. …
Anexa 2. Termeni sportivi interdisciplinari (în baza subsistemelor terminologice ale
jocurilor sportive)………………………………. ………………………………………………. …………………. ..
Anexa 3. Termeni de specializare îngustă folosi ți în jocurile sportive………. …………………. …
Anexa 4. Domeniile de origine ale reterminologizării transdomeniale în limbajul sportiv.. .
Anexa 5. Termeni sportivi polisemantici ……………………….. …………………………….. …………. ..
Declara ția privind asumarea răspunderii………………………………………………………………………
CV-UL CANDIDATULUI………………………………………………………………………………………..

90
90
90
98
109
117
117
121
130
134
154
154

157
170
177
180
185
203
204

212
215
222
240
244
245

5
ADNOTARE
Luca Aliona. Terminologizarea, determinologizarea și reterminologizarea în limba
română (în baza lexicului sportiv). Teză de doctor în filologie, Chi șinău, 2019
Volumul și structura tezei. Teza este alcătuită din: introducere, trei capitole, concluzii
generale și recomandări, bibliografie din 198 titluri, 5 anexe, 184 pagini text de bază, 7 figuri, 3
tabele. Rezultatele cercetării sunt publicate în 12 lucrări științifice.
Cuvinte -cheie: termen, terminologie, sistem terminologic, limbaj specializat, lexic
specializat, text științific, evolu ție semantică, proces semantic, limbaj sportiv, analiză lexico –
semantică, analiză semică, stratificare, inova ții lexicale, fenomen lingvistic, terminolo gizare,
determinologizare, reterminologizare.
Domeniul de studiu: 621-04- Lexicologie și lexicografie; terminologie și limbaje
specializate; traductologie (limba română)
Scopul lucrării constă în analiza și descrierea complexă a proceselor terminologizare,
determinologizare și reterminologizare în limba română, în baza sistemului lexical al sportului, la
etapa contemporană a evolu ției lui.
Obiectivele cercetării: determinarea locului limbajelor specializate în sistemul general al
limbii, a caracteristicilor textelor specializate și a structurii sistemelor terminologice; stabilirea
criteriilor de clasificare a unită ților terminologice și clasificarea termenilor sportivi; cercetarea
complexă a fenomenelor lingvistice terminologizare, determinologizare, retermi nologizare și
determinarea specificului și a mecanismelor de remodelare semantică a lexicului sportiv în
compara ție cu alte limbaje specializate; analiza lexico -semantică și structural -semantică a
sistemului terminologic sportiv; stabilirea domeniilor de aplica ții și a celor conceptuale
generatoare de termeni sportivi; identificarea sensurilor noi și a poten țelor expresive ale unită ților
lexicale din limbajul sportiv, antrenate în procesele terminologizare, determinologizare și
reterminologizare; eviden țierea interac țiunii limbajului sportiv cu alte limbaje specializate.
Noutatea și originalitatea științifică rezidă în analiza complexă a proceselor de evolu ție
semantică a termenilor sportivi în limba română prin prisma fenomenelo r lingvistice
terminologizare, determinologizare, reterminologizare, abordare care ar putea fi aplicată și la
nivelul altor sisteme terminologice. A fost propusă și argumentată, de asemenea, o viziune nouă
asupra fenomenelor reterminologizare și interdisc iplinaritate.
Rezultatele ob ținute care contribuie la solu ționarea unei probleme științifice
importante: a fost realizată o cercetare complexă a fenomenelor lingvistice terminologizare,
determinologizare, reterminologizare , fapt care a contribuit la relevarea specificului proceselor de
formare a sistemului terminologic sportiv și a interac țiunii acestuia cu limbajul comun și cu alte
limbaje specializate în limba română actuală.
Semnifica ția teoretică a lucrării constă în fa ptul că evolu ția semantică a lexicului
specializat, inclusiv a celui sportiv, prin prisma fenomenelor terminologizare, determinologizare
și reterminologizare va putea fi cercetată în continuare atât într -un cadru lingvistic na țional, cât și
sub aspectul in terna ționalizării limbii române, al încadrării unora dintre termenii sportivi române ști
în circuitul interna țional, dar și al cercetării fondului comun interna țional de termeni.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în posibilitatea de a utiliza rezultatel e cercetării la
elaborarea unui curs teoretic de terminologie a limbii române, la completarea lucrărilor
lexicografice și terminografice în limba română cu elemente și sensuri noi, la traducerea textelor
specializate, constituind, totodată, un supliment l a crearea bazei de date a vocabularului actual
general al limbii române în Republica Moldova. Materialul faptic acumulat poate servi drept bază
pentru alcătuirea unui îndrumar metodic destinat speciali știlor în domeniul educa ției fizice și
sportului și pen tru elaborarea unui mic dic ționar explicativ de termeni sportivi.
Implementarea rezultatelor științifice. Rezultatele cercetării și-au găsit reflectare în
rapoartele prezentate în cadrul unor întruniri științifice na ționale și interna ționale (colocvii,
conferin țe, congrese) și publicate în culegerile de materiale ale acestora, precum și în revistele de
specialitate editate în Republi ca Moldova, România și Ucraina.

6
ANNOTATION
Luca Aliona. Terminologization, determinologization and reterminologization in
Romanian (based on sports vocabulary). PhD thesis in philology, Chisinau, 2019
Volume and structure of the thesis. The thesis consists of: introduction, three chapters,
general conclusions and recommendations, bibliography of 198 titles, 5 annexes, 184 basic text
pages, 7 figures, 3 tables. The results of the research are published in 12 scientific papers.
Keywords: term, terminology, terminological system, specialized vocabulary, specialized
lexis, scientific text, semantic evolution, semantic process, sports language, lexico -semantic
analysis, componential analysis, stratification, lexical innovations, linguistic phenomenon,
terminologization, determinologization, reterminologization.
Field of study: 621-04- Lexicology and lexicography; terminology and specialized
languages; traductology (Romanian)
The purpose of the research is to analyze and describe complexly the terminologization,
determinologization and reterminologization processes in Romanian, based on the lexical system
of sport, at the contempo rary stage of its evolution.
Objectives of the research: determination of specialized languages in the general system
of language, the characteristics of the specialized texts and the structure of the terminological
systems, determining the criteria for the classification of the terminological units and the opt imal
criteria for the classification of sports terms; complex research of linguistic phenomena
terminologization, determinologization, reterminologization and determination of the specificity
and mechanisms of semantic remodelling of the sports vocabulary compared to other specialized
languages; the lexico -semantic and structural -semantic analysis of the sports terminology system;
the determination of the application domains and the conceptual ones generating sports terms;
identifying the new meanings and e xpressive potentials of the lexical units in the sports language,
trained in terminologization, determinologization and reterminologization processes, highlighting
the interaction of sports language with other specialized languages.
The scientific novelty and originality resides in the complex analysis of the processes of
semantic evolution of sports terms in Romanian through the linguistic phenomena
terminologization, determinologization, reterminologization, insufficiently studied in Romanian
linguistics, approach that could be applied to other terminological systems. It was also argued a
new vision on reterminologization and interdisciplinarity phenomena.
The obtained results that contribute to the solving of an important scientific problem:
a complex res earch of the linguistic phenomena terminologization, determinologization,
reterminologization was carried out, which contributed to revealing the specifics of forming the
processes of sports terminology system and its interaction with the common language a nd other
specialized languages in the current Romanian language.
The theoretical significance of the work consists in the fact that the semantic evolution of
the specialized vocabulary, including the sports one, through the terminologization,
determinologi zation and reterminologization phenomena, can be further researched both in a
national linguistic framework and in the aspect of the internationalization of the Romanian
language, the classification of some Romanian sports terms in the international circui t, as well as
the research of the international common fund of lexical units in the aimed field.
The applicative value of the paper is the possibility to use the results of the research to
develop a theoretical terminology course of Romanian language, to c omplete the lexicographic
and terminographic works in Romanian with new elements and meanings, to translate specialized
texts, and also to constitute an addition to the creation of the database of the current general
vocabulary of the Romanian in the Repub lic of Moldova. The acquired material can serve as the
basis for a methodical guideline for specialists in the field of physical education and sports and for
the development of a small explanatory dictionary of sports terms.
Implementation of scientific re sults. The results of the research have been reflected in
the reports presented at national and international scientific meetings (colloquia, conferences,
congresses) and published in their material collections, as well as in specialized journals edited in
the Republic of Moldova, Romania and Ukraine.

7

LISTA ABREVIERILOR
adj. – adjectiv
adv. – adverb
atl. – atletism
DECSN – Dicționar explicativ de cuvinte și sensuri noi
DEX – Dicționar explicativ ilustrat
EEFSR – Enciclopedi a educa ției fizice și sportului din România, vol. VIII
en. – engleză
fb. – fotbal
fr. – franceză
G. – Genitiv
gr. – greacă
hip. – hipism
it. – italiană
lat. – latină
LC – limbaj comun
LS – limbaj specializat
N. – Nominativ
prep. – prepozi ție
rg. – rugbi
sin. – sinonim
scr. – scrimă
subst. – substantiv
vol. – volei

8
LISTA FIGURILOR

Fig. 1.1. Structura limbajului de specialitate (după A.Bidu -Vrănceanu )
Fig. 1.2. Corela ția dintre lexicul general și cel specializat (după Averbuh K.Ia.)
Fig. 1.3. Poziția limbajelor speciale (după G. Rondeau)
Fig. 1.4. Locul limbilor speciale în sistemul general al limbii (după M.T. Cabré)
Fig. 2.1. Distribuirea structural -semantică a termenilor sportivi
Fig. 2.2. Model de interac țiune a limbajelor în științele conexe (lexic științific interdisciplinar
utilizat în teoria și metodica ramurii sportive alese)
Fig. 2.3. Model de subsistem terminologic creat prin cumulare de termeni (lexic sportiv
interdisciplinar utilizat în patinajul artistic)

LISTA TABELELOR

Tabelul 2.1. Termeni științifici comuni pentru limbajul sportiv și alte limbaje specializate
Tabelul 2.2. Surse de împrumuturi ale termenilor sportivi în limba română
Tabelul 3.1. Termeni sportivi crea ți ca rezultat al specializării sensului

9
Introducere

Actualitatea și importan ța problemei abordate, încadrarea temei în preocupările
interna ționale, na ționale, în context inter – și transdisciplinar
Transformările sociale, progresele științifice și tehnice contemporane se reflectă în primul
rând și nemijlocit în vocabular, care este considerat compartimentul limbii cel mai f lexibil și mai
deschis influen țelor externe, fapt ce a generat nu numai apari ția unui spectru larg de termeni noi,
ci și reinterpretarea semantică atât a unor cuvinte din uzul general, cât și a unor unită ți
terminologice. Totodată, astăzi, când avalan șa de împrumuturi este foarte mare, uneori chiar
abuzivă, este important a scoate în eviden ță procesele interne de îmbogă țire a vocabularului, în
scopul păstrării identită ții limbii na ționale.
În sursele de specialitate este unanim acceptată ideea că îmbogă țirea și perfec ționarea
vocabularului reprezintă un proces mai dificil decât însu șirea regulilor gramaticale ale limbii
materne, iar achizi ționarea de noi cuvinte și folosirea lor corectă rămân un deziderat permanent
de-a lungul întregii vie ți a omului. Astfel, realizarea unei comunicări eficiente este posibilă doar
posedând și utilizând un vocabular bogat și corect. Din aces te considerente, este necesar ca studiul
lexicului să fie extins și aprofundat.
Conform cercetărilor întreprinse în ultimii ani, terminologia se impune tot mai insistent ca
o disciplină lingvistică. Terminologiile de specialitate în limba română reprezint ă o preocupare
frecventă atât pentru filologii din România, cât și pentru cei din Republica Moldova. În lingvistica
românească, preocuparea pentru studiul limbajelor specializate nu este nouă: există mai multe
studii, atât teoretice, cât și practice, consa crate limbajelor profesionale din sfera economică,
juridică, medicală, militară, lingvistică etc. Cercetările realizate în domeniul terminologiei sportive
sunt însă insuficiente, iar cele consacrate evolu ției lexicului sportiv specializat, care, în perioad a
de după 1990, a suferit transformări considerabile, constituie cazuri izolate. Cercetarea de fa ță este
actuală datorită faptului că evolu ția semantică a unită ților lexicale specializate este abordată prin
prisma unor fenomene lingvistice insuficient studiate în limba română, precum terminologizarea,
determinologizarea, reterminologizarea, a căror esen ță este relevată în lucrare.
Actualitatea temei de cercetare este determinată și de faptul c ă, deși terminologia sportului
este folosită în mod constant atât de speciali ști, cât și de numero șii săi fani, se observă uneori
anumite confuzii în utilizarea termenilor: până și în lucrările de strictă specialitate (manuale,
articole științifice, monogr afii) se atestă informa ții contradictorii cu privire la semnifica ția
anumitor termeni și nu se face o distinc ție clară între domeniile de aplicare a conceptelor

10
respective. Toate acestea creează o serie de dificultă ți în în țelegerea și utilizarea corectă a
termenilor.
Totodată, termenii sportivi au o influen ță crescândă asupra limbii române actuale. Pe de o
parte, dezvoltarea și schimbările permanente care se produc în sportul mondial implică revizuirea
terminologiei: apar termeni noi, sunt actualizate sa u se modifică semnifica țiile termenilor existen ți.
Pe de altă parte, aceste unită ți reprezintă o sursă activă de reaprovizionare a vocabularului literar
general.
Relevan ța subiectului se datorează și importan ței științifice și practice a studierii proceselor
de evolu ție semantică a termenilor. În lucrare sunt descrise func țiile și sensurile unită ților
terminologice în diferite tipuri de texte; sunt caracterizate procedeele și mecanismele acestor
procese semantice atât în limba română, în g eneral, cât și în limbajul sportiv, în special; este relevat
gradul de expresivitate a unită ților lexicale determinologizate, interac țiunea dintre limbajul sportiv
și alte limbaje specializate, precum și dintre sublimbajele diferitor discipline sportive.
Astfel, actualitatea temei este determinată atât de factori lingvistici, cât și extralingvistici:
– interesul tot mai mare al lingvi știlor fa ță de analiza limbajelor specializate ale diferitor
domenii științifice;
– gradul insuficient de studiere a sistemelor terminologice și caracterul diferit al formării și
evolu ției acestora;
– modificarea continuă a sistemelor terminologice, inclusiv a celui sportiv, și, drept
consecin ță, apari ția unui instrumentar nou de unită ți terminologice, generat și de procesele
de terminologizare, determinologizare, reterminologizare.
– necesitatea descr ierii sistemului terminologic al sportului în ansamblu și a unei inventarieri
a unită ților terminologice sportive utilizate la etapa actuală.
Pornind de la cele men ționate, scopul cercetării constă în: analiza și descrierea complexă
a proceselor terminolog izare, determinologizare și reterminologizare în limba română, în baza
sistemului lexical al sportului, la etapa contemporană a evolu ției lui.
Obiectivele cercetării :
– determinarea locului limbajelor specializate în sistemul general al limbii, a caracterist icilor
textelor specializate și a structurii sistemelor terminologice;
– stabilirea criteriilor de clasificare a unită ților terminologice și selectarea unor criterii
optime pentru clasificarea termenilor sportivi;
– cercetarea complexă a fenomenelor lingvist ice terminologizare, determinologizare,
reterminologizare și determinarea specificului și a mecanismelor de remodelare semantică
a lexicului sportiv în compara ție cu alte limbaje specializate;

11
– analiza lexico -semantică și structural -semantică a sistemului terminologic sportiv;
– stabilirea domeniilor de aplica ții și a celor conceptuale generatoare de termeni sportivi;
– identificarea sensurilor noi și a poten țelor expresive ale unită ților lexicale din limbajul
sportiv, antrenate în procesele terminologizare, determinologizare și reterminologizare;
– eviden țierea interac țiunii limbajului sportiv cu alte limbaje specializate.
Cercetarea a pornit de la ipoteza că terminologizarea, determino logizarea,
reterminologizarea sunt procese active în limba română actuală, care au rol determinant pentru
formarea sistemelor terminologice ale diferitor limbaje specializate, la toate etapele de crea ție
terminologică, și pentru îmbogă țirea continuă a limb ajului comun cu unită ți lexicale și sensuri noi ,
iar în terminologia sportivă aceste procese sunt deosebit de productive .
Suportul metodologic și teoretico -științific
Drept bază metodologică au servi t, întâi de toate, cercetările fundamentale ale mai multor
lingvi ști, terminologi și lexicologi, printre care M. -T. Cabré, G. Rondeau, P. Lerat, P.Faber,
A.Condamines, J. Rebeyrolle, Ph. Toiron, H. Béjoint, B. Bessé, J.C. Sager, H. Felber, A. Bidu –
Vrănceanu, I. Vintilă -Rădulescu, I. Bus uioc, M. Cucu, E. Pavel, C.Rucăreanu, V . Bahnaru,
I.Druță, E. Mincu, M.M. Rizea, A. Bălan -Mhailovici, S.V. Grinev -Grinevici, V.M. Leicik , A.V.
Superans kaia, N.V. Podols kaia, N.V. Vasilieva ș.a. Fundamentarea științifică a cercetării s -a axat
și pe lucrările de referin ță ale unor lingvi ști consacra ți, ca E . Coseriu, I . Coteanu, Th . Hristea, S.
Berejan ș.a.
Analiza evolu ției semantice a termenilor în limba română a avut drept punct de plecare
cercetările întreprinse de autori din România și din Republica Moldova, al căror domeniu de interes
l-au constituit un larg spectru de limbaje specializate: juridic [37; 38 ; 57; 74; 125], medical [41;
104; 105, 111 ]; economic [25; 39; 55; 117], militar [32, 33] , informatic [134] , ecologic [98],
pedagogic [126], religios [14, 119], cel al dansului [120] și chiar al gastronomi ei [48], precum și
lucrările în care au fost abordate diferite aspecte ale dinamicii semantice a lexicului, semnate de
M. Avram [8], R. Zafiu [163, 164] , A. Vulpe [132, 161, 162] , E. Constantinovici [47],
F.Dimitrescu [54], A.Stoi țcoiu-Ichim [147] ș.a.
În cercetarea fragmentului lingvistic din domeniul limbaj ului sportiv am pornit de la
puținele investiga ții din domeniu, realizate de V .Bănciulescu [13], C.Zărnescu [165] , D.Burlacu
[27,28] , L.Popescu [130] .
Metodologia cercetării a presupus atât aplicarea unor metode științifice generale
(documentarea științifică, analiza și sinteza, metoda generalizării teoretice), fapt care a făcut
posibilă analiza și interpretarea critică a informa țiilor din literatura de specialitate și a materialului
faptic selectat, formularea de concl uzii și recomandări, cât și a celor lingvistice (tradi ționale și

12
moderne), inerente specificului temei propuse spre cercetare, inclusiv: metoda analizei
comparative, metoda descriptivă, metoda analizei semice sau componen țiale, metoda analizei
contextuale, analiza semantică, analiza distribu țională, precum și combinarea analizei
paradigmatice cu cea sintagmatică Au fost utilizate, de asemenea, un șir de tehnici și procedee
specifice activită ții lexicografice, precum: tehnica înregistrării sistemice a termen ilor, procedeul
analizei deriva ționale, procedeul atestării termenilor în sursele lexicografice de specialitate etc.
Pentru a caracteriza specificul migrării unor termeni din limbajul sportiv în vocabularul
limbii comune și invers, precum și a termenilor sportivi din și în alte limbaje specializate, în faza
contemporană a evolu ției acestora, au fost investigate procesele semantice proprii lexicului din
domeniu l vizat, a fost analizată utilizarea terminologiei în limbajul cotidian, în special în
mijloacele de informare în masă, a fost propusă o tratare lexicografică a termenilor supu și
reinterpretărilor semantice.
Semnifica ția teoretică a lucrării constă în fap tul că evolu ția semantică a lexicului
specializat, inclusiv a celui sportiv, prin prisma fenomenelor terminologizare, determinologizare
și reterminologizare va putea fi cercetată în continuare atât într -un cadru lingvistic na țional, cât și
sub aspectul int ernaționalizării limbii române, al încadrării unora dintre termenii sportivi române ști
în circuitul interna țional, dar și al cercetării fondului comun interna țional de unită ți lexicale din
domeniul vizat.
Valoarea aplicativă a lucrării constă în posibilitatea de a utiliza rezultatele cercetării la
elaborarea unui curs teoretic de terminologie a limbii române, la completarea lucrărilor
lexicografice și terminografice în limba română cu elemente și sensuri no i, la traducerea textelor
specializate, constituind, totodată, un supliment la crearea bazei de date a vocabularului actual
general al limbii române în Republica Moldova. Materialul faptic acumulat poate servi drept bază
pentru alcătuirea unui îndrumar me todic destinat speciali știlor în domeniul educa ției fizice și
sportului și pentru elaborarea unui mic dic ționar explicativ de termeni sportivi.
Aprob area rezultatelor științifice. Rezultatele cercetării și-au găsit reflectare în
rapoartele prezentate în ca drul reuniunilor științifice (colocvii, conferin țe, congrese), desfă șurate
în anii 2016 -2019 în centrele universitare din or. Chi șinău (USDC, ULIM, USEFS , USM ):
Conferin ța științifică a doctoranzilor „Tendin țe contemporane ale dezvoltării științei: viziuni ale
tinerilor cercetători”, Ediția a V-a, Chi șinău, 25 mai 2016; Simpozionul științific cu participare
interna țională „Norma limbii literare între tradi ție și inova ție”, Chișinău, USM, 19 mai 2017; 4th
Centr al & Eastern European LUMEN International Scientific Conference on Education, Sport and
Health, 29 -30 September 2017, Chisinau, Iași, Gala ți; Colocviul interna țional „Interconexiunea
paradigmelor și metodelor în studierea limbilor -culturi”, Edi ția a XIII -a. Chi șinău, ULIM, 10 -11

13
mai 2018; Congresul științific interna țional „Traditions, Realities and Perspectives of the Physical
Culture Development” , Ediția I, Chișinău, USEFS, 25-26 mai 2018; Seminarul științifico-metodic
„Studii filologice: aspecte teoretico -aplicative” ( Ediția I – 15 iunie 2017 , Ediția a II-a – 19 iunie
2018 ), Chi șinău, USEFS; Congresul științific interna țional „Sport. Olimpism. Sănătate” , Ediția a
III-a, Chi șinău, USEFS, 13-15 septembrie 2018; Conferin ța cu participare interna țională prilejuită
de aniversarea a 26 -a de la fondarea ULIM „Dialogul civiliza țiilor: mize, provocări și contribu ții
traductologice”, Chi șinău, 17 octombrie 2018 ; la Institutul de Filologie „B.P.Hasdeu” al
Academiei de Științe din Moldova : Colocviu cu participare interna țională „Filologia modernă:
realizări și perspective în context european”, Ediția a X-a, cu genericul: „Bogdan Petriceicu –
Hasdeu, precursor al cercetărilor filologice”. Chi șinău, 20 octombrie 2016; Colocviu l național cu
participare interna țională „Lecturi in memoriam acad. Silviu Berejan”, Chi șinău, 09 noiembrie
2017; Colocviul cu participare interna țională „Filologia modernă: realizări și perspective în
context european” ( Ediția a XII -a), cu genericul „Mo ștenire, Influen ță, Continuitate”, Chi șinău, 4 –
5 octombrie 2018 ; în cadrul unor conferin țe online desfă șurate în Ucraina: Актуальные научные
исследования в современном мире: ХХХІ Междунар. научн. конф., 26 -27 ноября 2017 г.,
Переяслав -Хмельниц кий; Актуальные научные исследования в современном мире: ХХХІІІ
Междунар. научн. конф., 26 -27 января 2018 г., Переяслав -Хмельницкий.
Rezultatele cercetării au fost, de asemenea, publicate în culegerile de materiale ale acestor
întruniri științifice, în volumul „ Școala co șeriană clujeană: contribu ții” al Școlii de Vară „Co șeriu
și tendin țele actuale ale lingvisticii” (2016) , în revistele de specialitate „Philologia”, „Intertext”,
„Akademos” .
Sumarul compartimentelor tezei
În Introducere este argumentată actualitatea temei de cercetare, importan ța și necesitatea
investiga ției, încadrarea ei în preocupările interna ționale, na ționale, în context inter – și
transdisciplinar , sunt formulate scopul și obiectivele cercetării, este reperat suportul metodologic
și teoretico -științific al lucrării, este conturată metodologia cercetării , sunt descrise noutatea
științifică, valoarea teoretică și aplicativă, implementarea rezultatelor, structura și volumu l tezei.
Capitolul 1, Limbaj specializat, text specializat, lexic specializat: delimitări
conceptuale, urmăre ște determinarea și prezentarea conceptelor fundamentale ale investiga ției, în
baza documentării științifice și a interpretării critice a publica țiilor din domeniu; reliefarea locului
limbajelor specializate în sistemul general al limbii, a tipologiei și trăsăturilor textelor specializate,
a rolului acestora în cercetarea termenilor. Este analizat modul de organizare lexico -semantică a
texte lor speciali zate, sunt identificate criteriile de clasificare a unită ților terminologice, iar cele
mai relevante au fost utilizate ulterior în procesul de clasificare și studi ere a termenilor sportivi.

14
Sunt scoase în eviden ță interpretările recente ale fenomenelor lingvistice terminologizare,
determinologizare, reterminologizare, sunt dezvăluite esen ța și locul terminologizării în
complexul mijloacelor de crea ție terminologică , precum și specificul determinologizării și
reterminologizării ca procese semantice active în limba română actuală .
Capitolul 2, Terminologia sportivă: investiga ții lexico -semantice, este consacrat descrierii
sistemului terminologic sportiv în limba română: sunt prezentate cadrul conceptual al lucrării,
principiile de abordare, corpusul supus analizei, este argumentată adoptarea metodelor și a
procedeelor lingvistice aplicate în cercet are. Este întreprinsă o incursiune în evolu ția lexicului
sportiv și o analiză a principalelor lucrări lexicografice în domeniu, sunt eviden țiate caracteristicile
esențiale ale sistemului terminologic sportiv , este propusă o viziune privind stratificarea st ructural –
semantică a lexicului sportiv în limba română, iar în baza acestei stratificări, este relevat caracterul
interdisciplinar al termenilor încadra ți în zona centrală a limbajului sportiv (nucleul structural –
semantic: termeni sportivi generali) și în zona de periferie apropiată (termeni comuni unor ramuri
sportive înrudite), precum și caracterul ultraspecializat al celei de -a treia categorii de termeni
sportivi, specifici unei singure discipline (zona periferică îndepărtată). Este, de asemenea, realiza tă
clasificarea vocabularului sportiv în baza criteriilor: func țional, lexico -semantic, lexico –
morfologic. Sunt caracterizate mijloacele interne și cele externe de formare a lexicului sportiv,
sunt scoase în eviden ță rela țiile de hipero -hiponimie în termin ologia sportivă (în baza grupului
lexico -semantic al atletismului).
Capitolul 3, Terminologizarea, determinologizarea și reterminologizarea, este structurat
în trei subcapitole, conforme cu cele trei procese supuse cercetării. Subcapitolul 3.1,
Terminologizarea, constituie o analiză a celor mai relevante procedee de terminologizare, în
evolu ția semantică a cuvintelor din uzul comun spre statutu l de termen. Sunt descrise mecanismele
de restric ție și extensiune a sensului în procesul de formare a termenilor sportivi, principalele tipuri
de modificări semantice, specifice limbajului sportiv: metaforizarea și eponimizarea. Procesul de
metaforizare î n limbajul sportiv este abordat prin prisma viziunilor actuale asupra metaforei
conceptuale, care se bazează pe rela ția dintre domeniile conceptuale -sursă și domeniile
conceptuale -țintă, precum și pe finalitatea lor cognitivă. Analiza procesului de creare a termenilor
eponimici sportivi este efectuată în baza criteriului structural -semantic și urmăre ște relevarea
caracterului interna țional și ultraspecializat al acestora.
Subcapitolul 3.2, Determinologizarea, scoate în lumină mecanismele, domeniile de origine
și domeniile receptoare ale determinologizării; specificul determinologizării unită ților lexicale din
limbaj ul sportiv , rolul textelor beletristice în realizarea procesului respectiv, refluxul termenilor
sportivi în texte le nespecializate (mediatexte, webtexte, videotexte, teletexte etc.), având drept

15
scop conturarea poten țelor expresive ale termenilor desemantiza ți și determinarea sensurilor noi,
apărute ca rezultat al migrării lor în limba comună (în procesul de determinologizare), prin
confruntarea descrierii sensului specializat în dic ționare cu cel (cele) pe care îl (le) capătă în
diferite cotexte nespecializate.
În Subcapitolul 3.3, Reterminologizarea , este propusă o viziune proprie asupra procesului
de rete rminologizare în limbajele specializate, iar tipurile de reterminologizare a unită ților
specializate sunt analizate pornind de la opozi țiile: domeniu de origine / domeniu receptor
(reterminologizare intradomenială și transdomenială) și disciplină de origine / disciplină
receptoare (reterminologizare intradisciplinară și transdisciplinară). Sunt reliefate limbajele
specializate emitente ale unită ților lexicale supuse reterminologizării . Este ilustrată migrarea
termenilor în sens dublu: resemantizar ea termenilor din alte limbaje specializate în cel sportiv
(fiind definite și domenii le-emitente ale acestora) și din limbajul sportiv în alte limbaje
specializate. Sunt relevate, de asemenea, procedeele de reterminologizare intradomenială
(transdisciplinară, intradisciplinară) în limbajul sportiv.
Cele trei capitole ale lucrării sunt urmate de concluziile generale și recomandările formulate
ca rezultat al investiga țiilor realizate, de lista surselor bibliografice citate și de anexe.
Astfel, lucrarea constitui e un instrument util pentru lingvi ști, terminologi, traducători și
speciali ști în domeniul științei sportului, profesori și antrenori, o contribu ție la explorarea
terminologiilor în limba română actuală.

Cuvinte -cheie: termen, terminologie, sistem terminologic, limbaj specializat, lexic
specializat, text științific, evolu ție semantică, proces semantic, limbaj sportiv, analiză lexico –
semantică, analiză semică, stratificare, inova ții lexicale, fenomen lingvistic, terminol ogizare,
determinologizare, reterminologizare.

16
1. LIMBAJ SPECIALIZAT, TEXT SPECIALIZAT,
LEXIC SPECIALIZAT: DELIMITĂRI CONCEPTUALE

1.1. Locul limbajelor specializate în sistemul general al limbii
Analiza lexicului specializat presupune, inevitabil, raportarea lui la cel comun, ambele fiind
încadrate în lexicul general. Acesta din urmă este definit în lucrările de lingvistică drept totalitatea
cuvintelor unei limbi, în diversitatea lor. În baza unor criterii argumentate științific, speciali știi au
divizat vocabularul general în: lexic specializat , utilizat în comunicarea în diverse domenii ale
științei, și lexic comun , folosit de nespeciali ști. Unită țile lexicale din limbajul comun alcătuiesc
nucleul unei limbi, ele sunt bine cunoscute de vorbitorii acesteia și asigură înțelegerea comunicării
dintre ei. Lexicul specializat sau terminologiile însumează cuvintele/termenii corespunzători unor
sfere diferite de activitate profesională, fiind înțelese, în special, de persoanele care activează în
sferele respective.
Cercetătoarea Angela Bidu -Vrănceanu men ționează că distinc ția lexic comun/lexic
specializat presupune raportarea la totalitatea lexicului unei limbi , care este alcătuit din mai multe
submul țimi (numite și vocabular (e)). Delimitarea ține seama de mai multe criterii interdependente:
circula ția sau frecven ța cuvintelor , factorul stilistico -funcțional (interesul grupelor de vorbitori în
funcție de profesiunea și apartenen ța social -culturală). Prin această opera ție de segmentare a
totalită ții lexicului unei limbi se favorizează limitarea obiectului de cercetare lexicală dintr -o
cantitate prea mare și prea diversă de unită ți, ceea ce permite o abordare științifică ulterioară mult
mai riguroasă. Sintetizând abordările mai multor cercetători, A.Bidu -Vrănceanu delimitează
submul țimile:
(1) Vocabularul cu termeni obligatorii pentru orice variantă a limbii , care reprezintă sfera
general activă sau vocabularul fundamental ;
(2) Vocabularul caracteristic nivelului mediu de cultură sau limba literară curentă sau limba
standard (exceptând limbajul artistic și științific) și care reprezintă mai mult un sistem virtual;
(3) Vocabularul specific științei și tehnicii sau limbajul (limbile) specializat (e) sau
terminologiile [18].
Ideea este vehiculată și în lucrările semnate de Olga Bălănescu, care, de asemenea, distinge
trei categorii de unită ți lexicale și frazeologice caracteristice limbajului de specialitate din sfera
comer țului [12]:
Reprezentarea grafică a acestei structuri este următoarea (Figura 1.1):

17

Fig. 1.1. Structura limbajului de specialitate (după A.Bidu -Vrănceanu, 2000 )
Criteriul de delimitare a lexicului specializat de cel comun este determinat mai cu seamă
de diferen țele semantice dintre cuvintele din lexicul comun și termeni, ace știa din urmă având, de
obicei, defini ții clare și arii disti ncte de întrebuin țare.
Astfel , lexicul specializat reprezintă, pe de o parte, o submul țime a lexicului unei limbi în
general, iar pe de altă parte, este o componentă indispensabilă a limbajului științific (specializat)
ca sistem lingvistic, ultima fiind o no țiune mai largă, pe care o vom explicita în cele ce urmează.
Potrivit lui Ion Coteanu, limbajul este „un sistem lingvistic mai mult sau mai pu țin
specializat în redarea con ținutului de idei specifice unei activită ți profesionale, unuia sau mai
multor domenii din via ța social -culturală (…), care, toate, au ori tind să aibă cuvinte, expresii și
reguli proprii de organizare, rezultate din diverse restric ții impuse limbii” [51, p.45].
Limbajele specializate sunt concepute drept sisteme de comunica re, fiind definite în mai
multe moduri: a) coduri lingvistice care diferă de limbajul general, fiind alcătuite din unită ți
specifice care se supun unor reguli specifice; b) variante ale limbajului general; c) submul țimi
(engl. subsets ) pragmatice ale limbajului în ansamblu [35, p.60 -62]. În diferite studii, pentru
denominarea acestora sunt folosite sintagmele limbaje specializate , limbi specializate și limbi
speciale [35,36; 44; 84 ș.a.]. În alte surse, ele mai sunt numite și tehnolecte, subcoduri (abordare
pragmatică), limbaje de specialitate, microlimbi (abordare glotodidactică).
Pornind de la ideea că „limba generală este cea utilizată în via ța de zi cu zi, în timp ce un
limbaj speciali zat este utilizat pentru a facilita comunicarea lipsită de ambiguitate într -un anumit
domeniu de cunoa ștere, bazată pe utilizarea unui vocabular și limbaj specific domeniului
respectiv” [122] , noi vom utiliza sintagma limbaj specializat [90]. În analiza viziunilor exprimate
de lingvi ști însă, vom păstra sintagmele pe care le -au utilizat autori i în sursele citate .
Între limbajul comun și cel specializat există numeroase similitudini. În primul rând,
majoritatea limbajelor de specialitate sunt create pe baza limbii comune. Toate limbajele specializate
folosesc tipuri de exprimare similare celor din limba comună. La rândul lor, limbajele de specialitate
influen țează limba comună, vorbirea curentă preluând expresii din domenii profesionale cărora le-a
schimbat sensul. Delimitarea se poate face prin respectarea criteriilor legate de frecven ța cuvintelor
și de factorul stilistico -funcțional [18, p. 9].

18
Unii lingvi ști (Coșeru E., apud Munteanu C.) consideră însă că între limbajul comun (numit
și primar) și cel specializat (numit și terminologic sau secundar) există deosebiri fundamentale,
cele mai importante fiind: modul diferit de structurare a lexicului comun și a celui terminologic;
caracterul p recis, obiectiv al delimitărilor tehnico -științifice, care sunt delimitări operate în
realitatea obiectivă , în opozi ție cu structurările lingvistice, care sunt delimitări operate în intuirea
realită ții, adică în planul aprehensiunii umane; caracterul dinam ic, flexibil al lexicului (un termen
științific poate deveni cuvânt obi șnuit, și viceversa); încadrarea terminologiilor în sistemul
limbilor mai degrabă prin semnificant decât prin semnificat, semnificatele termenilor științifici
fiind „interidiomatice” ș.a. [115].
Potrivit autoarei Iurieva E.A. [198, p.22], opinie pe care o împărtă șim și noi, atât limbajul
comun (al comunicării cotidiene), cât și cele specializate reprezintă subsisteme ale aceleia și limbi
naturale. Totodată, între ele există deosebiri esen țiale: limbajul comun este primar, în timp ce toate
limbajele specializate sunt secundare; limbajul comun are o sferă de utilizare nelimitată, iar fiecare
dintre limbajele specializate se limitează la un domeniu special (știință sau, în sens mai îngust,
matematică, fizică, produc ție, administra ție); limbajul comun se formează spontan, iar cele
specializate sunt formate, într -o mare măsură, în mod con știent; limbajul comun este în totalitate
natural, iar cele specializate con țin elemente de artificialitate .
Budileva A.N. consideră că limbajul științific reprezintă, de cele mai multe ori, „o simbioză
a limbajelor artificial și natural; totodată, primul func ționează, de obicei, în sfera terminologiei și
a desemnării unor no țiuni î nguste, iar celui de -al doilea îi revine rolul de operator și dispecer
(predicate, copule, categorizări, modele morfologice și sintactice)” [171, t. n.]. Pe de altă parte,
lingvistul care se ocupă de studiul limbajelor specializate nu are acces decât la discurs, iar
„sistemul căruia i se supun aceste manifestări nu este autonom, el depinde întotdeauna de o limbă
preexistentă”, altfel spus limb ajele specializate trebuie considerate „o actualizare a limbii, adică
un discurs” [44, t.n.].
În acest context, un ii autori [159, p. 23 -26] subliniază necesitatea de a diferen ția termenii
„text” și „discurs”, precizând că „ un text poate fi format din mai multe tipuri de discurs sau, altfel
spus, un tip de text se poate realiza în diferite genuri”. Conchidem că textul specializat este
produsul lingvistic, iar discursul specializat reprezintă modul în care se realizează comunicarea
dintre speciali știi unui domeniu sau dintre speciali ști și nespeciali ști. Discursul, la rândul său,
cunoa ște o taxonomie variată, care are la bază mai multe criterii de clasificare. Pentru studiul de
față, prezintă interes delimitarea discursurilor în func ție de domeniu (discurs uri nespecializate și
discursuri specializate: economic, filosofic, turistic , sportiv etc.), de finalitate (dis curs didactic , de
popularizare a științei etc.), de gen (discurs literar, discurs publicitar, discurs științific, discurs

19
mediatic) . Termenii pe care îi vom analiza în capitolele ce urmează vor fi excerpta ți preponderent
din textele specializate științifice cu tematică sportivă .
În unele lucrări se pune, de asemenea, problema delimitării discursului specializat de
limbajul specializat [43, t.n.], autoarea specificând că, în textele speciali zate, pot fi identificate atât
caracteristici proprii discursul ui, cât și trăsături specifice limbii (adică limbajului specializat –
n.n.), iar elementul care permite a oscila de la o abordare discursivă la una „sistematică” (proprie
limbajului ) este „existen ța unui locutor, care nu reprezintă un individ, ci o clasă de indivizi,
identificabilă prin caracteristici socioprofesionale . (…) Numai no țiunea de locutor colectiv
autorizează trecerea de la un punct de vedere discursiv la un punct de vedre sistematic ” [43, t.n.].
Astfel, atât discursul, cât și limbajul s pecializat au acela și obiect: textele specializate.
Interac țiunea dintre limbajul general și limbajele specializate este reprezentată, deseori, sub
forma unor mul țimi care se intersectează par țial (Figura 1.2), în sprijinul acestei opinii fiind adusă
ideea că limbajul general nu poate fi inclus integral în limbajele specializate, dat fiind că el con ține,
spre exemplu, și lexicul colorat stilistic, care nu este specific limbajelor specializate [198, p.21].

Fig. 1.2. Corela ția dintre lexicul general și cel specializat
(după Averbuh K.Ia., apud Iurieva E.A., 2014)

Guy Rondeau (apud Cabr é M.T.) susține ipoteza existen ței unui singur limbaj special în
domeniul științei și tehnicii, no țiune pe care o consideră reprezentativă pentru toate limbajele
special izate. Autorul conchide că se poate vorbi despre limbajul special doar ca despre o
submul țime a limbajului general, care poate fi diferită de limbajul general, dacă am considera
vocabularul, caracteristicile pra gmatice și func ționale ale textului drept trăsături specifice
nivelurilor acestuia [35, p.68-69]. Schematic, această structură poate fi reprezentată în felul
următor (Figura 1.3): Limbaj
generalLimbaje
specia –
lizate

20

Fig. 1.3. Poziția limbajelor speciale, după G.Rondeau , citat de M.T.Cabré (1999)

În această figură, L reprezintă lexicul general al limbii, G – limbajul general, SL 1, SL2, SL 3
–limbajel e specializate. Între limbajul general și cel specializat există o zonă de tranzi ție, iar în
fiecare limbaj specializat sunt utiliza ți termeni de specializare medie (zona de mijloc a limbajelor
specializate) și termeni de specializare maximă (zona de specializare înaltă).
Elementele lexicale au capacitatea de a migra dintr -un registru în altul, astfel încât nu există
hotare rigide între limbajul general și cel special, dar nici între diferitele limbaje specializate. Din
aceste considerente, după părerea noastră, niciuna dintre cele două figuri nu ilustrează complet
locul limbajelor specializate în sistemul gener al al limbii. Pe de o parte, figura propusă de lingvi știi
ruși, deși surprinde ideea interac țiunii limbajului general cu cele specializate, nu con ține versiunea
interac țiunii reciproce a acestora din urmă, promovând ideea întrunirii tuturor limbajelor
specializate într -o singură sferă. Or, considerăm important a sublinia că, în prezent, în diferite sfere
de activitate umană sunt utilizate numeroase limbaje specializate distincte, care dispun de propriile
sisteme terminologice și cunosc o clasificare co mplexă, chiar dacă grani țele dintre ele sunt uneori
destul de vagi, iar unită țile dintr -un anumit tip de limbaje specializate circulă în altele.
Pe de altă parte, nici ideea includerii lexicului general în centrul figurii realizate de G.
Rondeau nu se jus tifică: este bine cunoscut faptul că nu toate unită țile lexicale din vocabularul
general al limbii sunt preluate de limbajele specializate. Trebuie men ționat și faptul că, la rândul
lor, unită țile lexicale dintr -un anumit limbaj specializat au capacitatea de a fi adoptate de către alte
limbaje specializate (dacă întrunesc anumite condi ții), devenind termeni în cadrul acestor
submul țimi. Interac țiunea diferitor limbaje specializate însă nu este ilustrată în schema propusă de
G.Rondeau. În schimb, autorul emi te ideea distribuirii lexicului din cadrul limbajelor specializate
în mai multe straturi, opinie care va fi adopta tă și dezvoltată în studiul de fa ță.
Cât prive ște locul limbajelor specializate în sistemul general al limbii, subscriem la
viziunea cunoscutei cercetătoare M.T.Cabré, care consideră că d eterminarea pozi ției limbajelor

21
specializate în sistemul general al limbii trebuie realizată în func ție de trei vari abile: câmpul
tematic (domeniul de întrebuin țare), tipul de utilizator (destinatarul) și tipul de situa ție în care are
loc comunicarea:
1. Câmpurile tematice speciale (special subject fields ) nu reprezintă o parte a cuno ștințelor
generale ale vorbitorilor, ele sunt obiectul unui proces specific de învă țare.
2. Vorbitorii care posedă acest tip de cuno ștințe sunt utilizatori ai unor limbi speciale, cu
alte cuvinte, sunt exper ți într -un anumit domeniu, cu toate că în acest caz se face distinc ție într e
emițătorii și receptorii comunicării specializate. Emi țătorii care produc comunicarea specializată
trebuie să posede cuno ștințe în domeniile speciale, dobândite în decursul formării lor. Pe când
receptori pot să fie al ți exper ți sau un public general, ca re recep ționează pasiv comunicarea
specială în timp ce acumulează cuno ștințe.
3. De obicei, comunicarea în limbile speciale este formală și se atestă în situa țiile în care
domină criteriile profesionale sau științifice.
4. Limbajele speciale se caracterizează p rin trăsături lingvistice (unită ți și reguli) și
textuale (tipuri de texte și documente).
5. O limbă specială nu este o submul țime cu o structură unitară, dimpotrivă, ea acceptă
unele varia ții, care depind de modul de utilizare și de situa ția de comunicare, și anume: a) gradul
de abstractizare, care ține de câmpul tematic, de receptorii informa ției și de scopul comunicării
emițătorului; b) scopul comunicării, care determină varia țiile priv ind tipul de texte; c) dialectele
geografice, istorice și sociale; d) stilul personal.
6. Limbile speciale posedă caracteristici pragmatice și lingvistice, fapt ce ne permite să le
considerăm o submul țime (subset ) a limbajului general.
7. Limbile speciale constit uie o submul țime a limbajului general. Ele se intersectează cu
limbajul general, cu care nu numai au trăsături comune, ci realizează în permanen ță un schimb de
unită ți lexicale și conven ții [35, p.65-66] (Figura 1.4).

Fig. 1. 4. Locul limb ajelor special izate în sistemul general al limbii (după M.T. Cabré,
1999)

22
Așadar, limbajele specializate reprezintă submul țimi ale limbajului general , constituind
sisteme complexe, ce cuprind unită ți lexicale variate ca formă, con ținut, mod de func ționare. Ele
se intersectează cu limbajul general, cu care nu numai împart trăsături comune, ci realizează un
schimb continuu de unită ți lexicale și conven ții. Între limbajul general și cel specializat există o
zonă de tranzi ție, iar în fiecare limbaj speci alizat sunt utiliza ți termeni de specializare medie (zona
de mijloc a limbajelor specializate) și termeni de specializare maximă (zona de specializare înaltă).
Grani țele dintre limbajul general și cel special, precum și cele dintre variatele limbaje specia lizate
sunt flexibile, elementele lexicale circulând în permanen ță dintr -o zonă în alta, suferind sau nu
modificări semantice și func ționale.
Identificarea lexicului specializat se efectuează în func ție de distribuirea unită ților lexicale
conform tipologi ei lor , iar stratificarea vocabularului terminologic este condi ționată de o serie de
criterii de ordin lingvistic și extralingvistic , iar hotarele dintre straturile lexicale cărora apar țin
aceste unită ți și cele dintre câmpurile semantice în care se încadrează , de asemenea, sunt foarte
flexibile [88; 90] .

1.2. Textul specializat : caracteristici și straturi lexico -semantice
Interesul sporit al terminologilor fa ță de formarea și func ționarea limbajelor specializate
este determinat în primul rând de necesită țile actuale ale lingvisticii aplicate: prelucrarea automată
a datelor, standardizarea terminologiei, crearea sistemelor de traducere automată, a dic ționarelor
terminologice și a diferitor baze de date, automatizarea activită ților intelectuale lega te de utilizarea
limbii (crearea sistemelor de inteligen ță artificială, a sistemelor de stocare automatizată) etc.
Totodată, lingvi știi sunt interesa ți de problemele în țelegerii textului, de particularită țile de
receptare a acestuia. Analiza semantico -funcțională a textului este preferată descrierii structurale
și statistice, stilistica func țională având rolul principal în studierea teoriei comunicării , mai cu
seamă a factori lor care determină func ționarea mijloacelor lingvistice într -un anumit stil al limb ii
literare. Astfel, în cercetările din domeniul terminologiei realizate în ultimul deceniu, se remarcă
o deplasare a accentului de pe analiza lexicului specializat pe studierea limbajelor de specialitate
în toată complexitatea lor [20; 36; 44; 134 ș.a.].
Se afirmă, de asemenea, că încercarea de a face o distinc ție între termeni și cuvinte nu mai
este viabilă și că cel mai bun mod de a studia unită ți de cuno ștințe specializate este studierea
comportamentului lor în texte. Deoarece func ția generală a t extelor de limbă specializată este
transmiterea de cuno ștințe, aceste texte „tind să se conformeze șabloanelor pentru a facilita
înțelegerea și, de asemenea, sunt în general caracterizate printr -o repetare mai mare decât de obicei
a termenilor, a expresiilor, a frazei și chiar a paragrafelor complete ” [64, t.n.].

23
Orice text (oral sau scris) poate fi analizat ca o modalitate de prezentare a unui anumit
conținut conceptual. Textele științifice, numite și texte specializate (monografii, manuale, ghiduri
metodice, articole de specialitate, rezumate științifice, enciclopedii, documente tehnice), constituie
rezultatul unui proces de gândire creatoare, fiind un mijloc specific de comunicare interumană.
Noțiunea de text științific poate fi interpretată fie ca totalitatea textelor unor autori diferi ți, fie ca
text individual al unui singur autor, fie ca o teorie aparte [171, t.n.]. Înțelegerea t extelor de acest
tip depinde atât de capacitatea autorului/emi țătorului de a expune, consecvent și corect, rezultatele
propriilor cercetări, cât și de capacitatea cititorului / receptorului de a decodifica și de a interpreta
aceste informa ții.
Receptarea textului științific este un proces destul de complicat, care presupune realizarea
unui șir de opera ții cognitive. Eficacitatea în țelegerii mesajului este determinată, în mare parte, de
gradul de „satura ție” a textului cu unită ți lexicale decodif icabile, pe care le -am putea numi și unită ți
lexicale standard. Textele științifice și tehnice sunt, de obicei, bogate în terminologie datorită
numărului mare al unită ților de limbă specializate.
În cele ce urmează, ne propunem să relevăm caracteristicile și criteriile de delimitare a
textului de specialitate.
Folosirea limbajului -standard este considerată a fi una dintre calită țile esen țiale ale textului
științific, alături de altele, precum: claritatea, precizia, concizia, respectarea riguroasă a normelor
limbii literare, structurarea logică a enun țurilor, evitarea tropilor, realizarea exclusivă a func ției
referen țiale etc. [51, p.52; 68, p.164 -168; 35, p.47; 87; 89 ș.a.]. La rândul lor, textele specializate
sunt „produc ții lingvistice, orale sau scrise, care se manifestă în cadrul comunicărilor profesionale
și a căror finalitate este exclusiv profesională. Situa țiile profesionale sunt recunoscute după
interlocutorii care interac ționează, după subiectul evocat, care ține d e domeniul sau domeniile
vizate de profesie, și după finalitatea esen țială de a căuta informa ția împreună cu receptorul, de și
pentru aceasta se folosesc strategii discursive diferite” [36, p.37, t.n.].
Analizate prin prisma conceptelor pragmaticii, textele cunosc grade diferite de specializare
terminologică, fapt determinat atât de statutul emi țătorului, cât și, mai ales, de cel al receptorului.
Textele „strict specializate” se adresează unui interlocutor plasat la cel mai înalt nivel al
comunicării din domeniu, iar cele „cu grade inferioare de specializare” , cum ar fi cele de
popularizare științifică sau din comunicarea obi șnuită, au destinatari eterogeni [23, p.22 ].
M. Petit distinge trei tipuri de comunicare științifică, în func ție de destinatar: între
speciali ști, în scop didactic, de vulgarizare [127] . Referitor la gradul de specializare a textelor
științifice, M.T. Cabré afirmă că „pertinen ța unui text la un nivel înalt, mediu sau jos se determină

24
prin caracteristicile destinatarului, suportul și finalită țile sale. Un text produs de un specialist
pentru studen ți poate fi definit ca fiind de nivel mediu” [36, p.38-39, t.n.].
Diferen țierea textelor științifice cu specializare maximă de cele didactice sau de
popularizare este determinată, potrivit lingvistei A. Bidu -Vrănceanu [23, p.30 ], de „ densitatea
terminologică a textului ”, care „are consecin țe asupra gradului de abstractizare ” a a cestuia și
constituie „un criteriu obiectiv de măsurare și diferen țiere a discursului și textelor specializate”
(subl. aut .).
Cercetăto rii [23, p.30; 127] remarcă faptul c ă acest aspect este insuficient exploatat în
analiza terminologiilor și că, deocamdată, nu s -a ajuns la un consens .
Din punct de vedere analitic, se poate spune că textele specializate se definesc prin trei
tipuri de condi ții:
• condi ții discursive: propr ietățile situa ției specializate ale acestui tip de comunicare;
• condi ții cognitive: tema care este tratată și modul în care este tratată;
• condi ții lingvistice: condi țiile textuale generale (precizie, concizie și sistematicitate,
ultimele două la grade diferite în func ție de condi țiile discursive), forma macro – și microtextuală
și, mai cu seamă, unită țile lexicale proprii domeniului despre care este vorba în text [36, p.38-39].
Textul specializat este „în aceea și măsură utilizator și furnizor de te rminologie (înțeleasă
drept totalitatea termenilor utiliza ți într -o limbă sau într -un anumit domeniu al cunoa șterii)” [84].
Totodată, el este „principala sursă de informa ții paradigmatice și sintagmatice despre termen” [64].
Așadar, termenii sunt „unită țile cele mai informative” ale textului specializat [176, p.204 ],
având rol principal în acest tip de discursuri. Din punct de vedere terminologic, textul științific are
următoarele caracteristici: struc tură terminologică ; densitate terminologică – raportarea
lexemelor speciale (în primul rând a termenilor) la numărul total de cuvinte semnificative din text,
de obicei exprimată în procente; frecven ță terminologică – raportul dintre lexemele speciale
(termeni) și numărul total de cuvin te dintr -un text; profil terminologic – aspect ce se referă la
conținutul textului, exprimat prin totalitatea termenilor mai importan ți din punct de vedere
informativ [176, p.204, t.n]. În această ordine de idei, precizăm că Leicik V.M., apud Druță I.,
distingea trei categorii de texte științifico-tehnice și oficiale: 1) texte care utilizează termeni –
monografii, articole de sinteză, documente oficiale; 2) texte care fixează termeni – dicționare,
ghiduri și îndreptare; 3) texte care creează termeni – în special studii de cercetare, în care autorii
relatează în premieră rezultatele unor experimente, generalizări etc. [60, p.34].
Structura, modul de prezentare și limbajul util izat în textele științifice au un caracter
neuniform, iar faptul că se adresează unor categorii diferite de destinatari constituie criteriul

25
principal de care se ține seama atunci când acestea sunt elaborate. Sub aspect stilistic, Irina
Condrea distinge câ teva substiluri ale limbajului științific, și anume:
• substilul tehnico -științific/academic , care include, de regulă, lucrări cu tematică
îngustă, rezultate ale cercetărilor din diverse sfere ale științei, în care sunt investigate particularită ți
inedite ale fenomenelor, sunt propuse viziuni proprii noi, se fac generalizări și se trag concluzii
valabile pentru întregul domeniu (articole publicate în reviste de specialitate, anale științifice,
culegeri tematice, materiale ale simpozioanelor și ale conferin țelor științifice etc., monografii, teze
de doctorat, de masterat, de licen ță ș.a.);
• substil ul didactic , care cuprinde texte din sfera învă țământului de toate gradele
(manuale, ghiduri, culegeri de texte, de exerci ții, de teste; antologii; suporturi de curs etc.),
alcătuirea lor fiind în func ție de vârsta și nivelul de cuno ștințe al destinatarului;
• substilul de popularizare, ce con ține texte elaborate de speciali ști din diverse domenii
(istorie, geografie, arte, medicină, economie, drept, sport etc.), destinate unui public larg, în care
sunt expuse într -un limbaj accesibil diver se probleme, iar termenii utiliza ți sunt, de regulă,
explica ți și nu creează dificultă ți pentru în țelegerea mesajului;
• substilul informativ -lexicografic , care cuprinde lucrări cu caracter informativ
(enciclopedii, dic ționare, cataloage, indici, alte culeg eri informative), adresate fie celui mai larg
cerc de cititori, fie speciali știlor dintr -un anumit domeniu mai îngust [45, p.192 -194].
Am putea afirma, a șadar, că există mai multe niveluri de specializare a textelor științifice
și, prin urmare, grade difer ite de accesibilitate. Descrierea acestora în func ție de triada euristic/
didactic/ de vulgarizare reprezintă „un prealabil necesar al oricărei analize pertinente a discursului
științific” [137, p.214 ].
Pentru a distinge un text științific de unul nespecializat, trebuie avute în vedere următoarele
trei caracteristici ale celui dintâi:
• Textele științifice sunt concise (ele tind să nu fie redundante), sunt precise (tind să
evite ambiguită țile) și impersonale (nu exprimă emo ții).
• În vocabular, predomin ă substantivele și grupurile nominale (în opozi ție cu verbele și
adjectivele) – atât din punct de vedere calitativ, cât și cantitativ.
• Discursul limbilor specializate preferă limba scrisă celei orale, ele folosesc, de
asemenea, simboluri din alte sisteme semiotice [35, p. 70 -71, t.n.].
Analiza termenilor în context este o necesitate subliniată tot mai frecvent în terminologia
actuală. Este o tendin ță firească, dat fiind că o unitate lexicală î și capătă valoarea de termen și,

26
respectiv, statutul de termen, numai dacă este situată într -un ansamblu terminologic pertinent,
altfel spus într -un context terminologic.
Potrivit autorilor Bessé B. de, Nkwenti -Azeh B., Sager J.C., contextul reprezintă „o
unitate textuală de lungime variabilă , care înconjoar ă un termen sau cuvânt în interiorul unui text
și de care poate depinde semnifica ția cuvântului sau a termenului”. Există mai multe tipuri de
context: contextul definitoriu , care explică conceptul; contextul enciclopedic, care oferă
informa ții despre natur a conceptului, a păr ților sale, a func ției etc.; contextul de utilizare , care
ilustrează ariile discursului în care se folose ște un cuvânt sau un termen; contextul formal , care
ilustrează comportamentul morfologic al unui termen sau al unui cuvânt; contextul
metalingvistic , care informează despre utilizarea autonomă a termenului [17, p. 126, t.n.].
Contextul imediat al unui termen sau, mai bine -zis, cuvintele situate în p roximitatea
imediată a acestuia, mai poartă denumirea de cotext . Acesta din urmă formează „un câmp
conceptual care permite a stabili corect sensul cuvintelor și a construi o impresie referen țială.
Termenul se pomene ște înconjurat de alte unită ți terminolog ice și acest ansamblu formează un
câmp semantic care ne arată domeniul de activitate spre care să ne orientăm pentru a actualiza
corect referentul extralingvistic al unui termen în acela și timp cu sensul său în raport cu anturajul
lui lingvistic” [1, t.n.].
Prin urmare, un cotext , care mai poate fi numit și microcontext lingvistic , este alcătuit din
alți termeni alătura ți, care, împreună, formează un domeniu de referin ță, un câmp conceptual,
ajutând la semantizarea tuturor componentelor acestuia și, respectiv, la actualizarea/ în țelegerea
lor de către destinatarul textului.
Cotextul poate oferi indicii directe sau ambigue privind domeniul de provenien ță al unită ții
lexicale respective, însă există și situa ții când cotextul nu oferă niciun indiciu despre domeniul de
provenien ță al acesteia [135]. În acest caz, ar trebui luat în considerare contextul mai larg în care
apar. Indiscutabil rămâne însă faptul că analiza sintag matică a termenilor poate fi realizată numai
dacă se ține cont de cotextele/contextele în care apar.
Toate limbile na ționale, la o anumită etapă a dezvoltării lor, parcurg un proces de
stratificare. În sens larg, stratificarea reprezintă o „formă de distri buire diferen țiată a indivizilor
oricărui sistem social”. Fiind un sistem, limba este un fenomen social, în cadrul căruia se manifestă
trăsăturile profunde ale omului și ale societă ții umane [190, p. 27 -38, t.n.].
Stratificarea unită ților lexicale care alcătuiesc textele speciali zate constituie domeniul de
interes al mai multor lingvi ști [12; 16, p.69-71; 18; 35; 106; 176; 183; 192 ș.a.]. Spre exemplu,
cercetătoarea M. -T. Cabré distinge trei grupuri de lexeme utilizate în textele de specialitate: 1)
unită ți lexicale din limbajul general, 2) unită ți lexicale speciale, care apar țin unei zone aflate la

27
hotarul dintre limbajul general și limbajele de specialitate și 3) unită ți lexic ale proprii textelor
specializate [35, p.71 -73, t.n.].
Viziuni similare împărtă șesc și unii autori români.
Valeria Nistor delimitează două straturi relativ independente și bine individualizate ale
vocabularului folosit în limbajele de specialitate: lexicul neterminologic și lexicul specializat . În
opinia autoarei, „lexicul neterminologic alcătuie ște, sub aspect stilistic, nivelul neutru, el con ține
cuvinte din limba litera ră comună” și este „baza pe care se construie ște un text științific”. În
această categorie V.Nistor încadrează verbele de ac țiune, de tipul: a demonstra, a trata, a formula,
a caracteriza, a rezulta; substantive abstracte și de provenien ță verbală: actual itate, utilizare,
formare, introducere; adjective și adverbe cu sens apreciativ: activ, actual, pozitiv, negativ,
semnificativ etc. La rândul său, lexicul specializat este alcătuit din lexicul științific general și
lexicul terminologic . Lexicul științific general „cuprinde termeni cu una sau mai multe
semnifica ții, care func ționează într -un domeniu sau în ansamblul domeniilor specializate”. Ace ști
termeni „sunt purtătorii informa ției larg utilizate”, ei „reprezintă fondul no țional științific de bază”.
Este vorba despre termeni de tipul: opera ție, fenomen, proces, sistem, abstract, adaptare etc. Iar
lexicul terminologic este „zona de specificitate a stilurilor func ționale nonartistice, în mod deosebit
a stilului științific”, grupându -se în diverse nomen claturi și terminologii [118] .
În unele surse sunt men ționate patru straturi lexicale ale textelor științifice:
a) Cuvinte din fondul literar comun utilizate și în textul științific fără nici o modificare.
Acestea sunt mai ales cuvinte auxiliare, pronume, numerale, adverbe, unele verbe copulative și
un număr nesemnificativ de substantive și adjective.
b) Cuvinte științifice cu caracter general, utilizate în majoritatea disciplinelo r științifice,
indiferent de domeniu.
c) Lexicul de profil, ce variază în func ție de specialitate, mai pu țin numeros, dar foarte
important, orientat spre o sferă mult mai îngustă de utilizare, nu ca și lexicul științific general, și
de aceea cu caracter mult mai informativ pentru specialist;
d) Lexicul special, terminologic (terminologia lexicală îngustă), limitat în utilizare în
cadrul unei singure discipline științifice, foarte numeros și înțeles, de regulă, doar de speciali ști
[49].
Aderăm la opinia conform căreia unită țile lexicale utilizate de autorii textelor științifice pot
fi divizate conven țional în trei categorii esen țiale: neterminologice, științifice cu caracter general
și terminologice. La rândul lor, unită țile lexicale terminologice cunosc grade diferite de
specializare [88, 90].

28
1.3. Termen, terminologie, sistem terminologic
Sistemul de concepte ale științei contemporane are un caracter complex, aflându -se într -o
interdependen ță directă cu procesele de creare a domeniilor științifice respective. Structura acestui
sistem suferă modificări cont inue, generate nu doar de intensificarea proceselor de integrare și de
diferen țiere a științelor, ci și, mai ales, de apari ția unor noi principii de formare a domeniilor de
cunoa ștere, a unor noi discipline științifice, ceea ce conduce nemijlocit la apari ția unor noi sisteme
terminologice.
Întregul sistem terminologic al unei limbi este alcătuit din straturi, clase, câmpuri semantice
organizate ierarhic. Astfel, termenii nu se grupează în mod arbitrar, ci în func ție de particularită țile
semantice ale domeni ului respectiv, în baza unor factori lingvistici și extralingvistici.
În ultimele decenii, în cercetările de lingvistică interesul pentru studiul lexicului specializat
a crescut substan țial. Acest fapt este determinat atât de sporirea rolului științei și tehnicii în
dezvoltarea omenirii, cât și de creșterea rolului terminologiei în limbile moderne. În lucrările de
specialitate se remarcă faptul că, în prezent, ca rezultat al dezvoltării rapide a domeniilor științifice,
circa 90% din numărul total de cuvinte noi, apărute în limbile moderne, constituie elemente ale
lexicului specializat, iar îmbogă țirea vocabularului terminologic decurge mult mai rapid decât cea
a lexicului comun. Se estimea ză, de asemenea, că numărul domeniilor științifice se află în continuă
expansiune, constituind, în prezent, câteva sute; numărul conceptelor existente este de circa 50 de
milioane, iar anual sunt create între 4 000 și 10 000 de obiecte și concepte științifice noi, care,
evident, necesită a fi denumite [160, p.15-16].
De la Wüster și Lotte, considera ți fondatorii terminologiei ca știință (anii ʼ30 ai sec. al XX-
lea), și până în prezent, când se înregistrează un interes crescând față de analiza lexicului de
specialitate din diverse domenii ale științei, diferitele aspecte ale acestei probleme au preocupat
numero și lingvi ști. Astfel, sunt bine cunoscute contribu țiile școlilor naționale de terminologie de la
Praga, din Polonia, Spania, URSS, Canada, din unele state scandinave etc. De-a lungul timpului,
numero și cercetători s-au pronun țat direct sau tangen țial asupra no țiunii de termen și sistem
terminologic, printre care savan ți consacra ți, ca I . Iordan, A . Graur, E . Coșeriu, I . Coteanu, Th .
Hristea, M. T. Cabré, P.Lerat, G.Rondeau, P. Faber, H.Felber, L. Wald, N . Forăscu, A. Bidu –
Vrănceanu, S . Berejan, V. Guțu Romalo, V.M. Leicik , A.V., Superans kaia, N.V. Podols kaia, N.V.
Vasilieva, ș.a.
Noțiunile de termen și terminologie cunosc în literatura de specialitate o mul țime de
defini ții. Astfel, autoarea Ahmetova M. analizează circa 20 de defini ții ale termenului și încearcă
să efectueze o analiză retrospectivă a evolu ției noțiunii de termen în lingvistică , menționând,

29
totodată, că ele constituie doar o parte neînsemnată din numărul total [168] , iar Șelov S. selectează
din literatura lingvistică aproape 30 de defini ții ale termenului [194] .
Această varietate de defini ții se explică, probabil, prin faptul că termenul este un obiect de
cercetare pentru mai multe științe, iar fiecare știință, la rândul său, scoate în eviden ță
caracteristicile cele mai importante din punctul ei de vedere (logic, filosofic, lingvistic etc.). În
această ordine de idei, Superans kaia A.V., Podols kaia N.V., Vasilieva N.V. afirmă că logicienii
consideră drept termeni orice cuvânt raportat la o defini ție rigidă; filosofii identifică termenii cu
defini țiile lor, c onsiderându -i prescurtări ale defini țiilor; reprezentan ții cunoa șterii profesionale
consideră termeni toate cuvintele ce țin de activitatea lor profesională, fără a fi preocupa ți de
caracterul lor sistemic și de prezen ța unor temeiuri suficiente pentru a t ermeniza o anunită no țiune;
iar pentru lingvi ști, termenul este, mai întâi de toate, denumirea unui concept” [192, p.11 -12].
Astfel, în opinia diferitor lingvi ști, un termen este: o unitate lexicală ce constă din unul
sau mai multe cuvinte care desemnează un concept în cadrul unui domeniu [17, p. 151 ]; un semn
lingvistic care se atribuie unuia sau câtorva concepte, care sunt determinate de alte concepte din
acela și domeniu; el poate fi un cuvânt sau o îmbinare de cuvinte, un simbol grafic, o abreviere, un
acronim etc. [67, p. 168 , t.n.]; unitatea de bază a terminologiei, care denume ște conceptele proprii
fiecărei discipline specializate [35, p. 149 , t.n.]; o desemnare ce constă din unul sau mai multe
cuvinte care reprezintă un concept general apar ținând unui limbaj special. Un termen trebuie să fie
acceptat și folosit de speciali ști ai domeniului de activitate respectiv [30, p. 9]; denumirea printr -o
unitate lingvistică a unei noțiuni definite dintr -un anumit domeniu de activitate; termenii sunt
cuvinte, unită ți frazeologice, abrevieri sau simboluri literale [139, p. 566]; o unitate lexicală
dinamică cu o valoare specializată, care contribuie la constituirea cuno ștințelor prin utilizare în
discurs [61, p. 51 ].
Defini ții mai ample au fost formulate de colective de autori [24, p.505; 192, p.14, t.n.],
spre exemplu, c ercetătoarele Superans kaia A.V., Podols kaia N.V., Vasilieva N.V. consideră că
termenul este:
a) un cuvânt special (sau o îmbinare de cuvinte) acceptat în activitatea profesională și
utilizat (ă) în condi ții deosebite;
b) o denominare verbală a unui concept, care face parte din sistemul de concepte al unui
anumit domeniu de cuno ștințe profesionale;
c) elementul conceptual esen țial al unui limbaj specializat [192, p.14, t.n.].
Iar în Dicționarul de științe ale limbii termenul este definit în felul următor:
a) un element al unei terminologii sau al unui limbaj specializat, reprezentând denumirea
cuno ștințelor din acest domeniu;

30
b) unitate a cunoa șterii cu un con ținut stabil, deci mai independentă fa ță de context decât
cuvintele obi șnuite;
c) semn lingvistic compus dintr -un semnificant și un semnificat;
d) denumire (etichetă) la care se ajunge printr -o procedură de lexicalizare naturală sau
artificială, mai mult ori mai pu țin specifică;
e) simbol, stimul fizic reprezentând conven țional, prin cuvânt/litere/cifre/pictograme, o
noțiune sau un obiect individual [24, p.505] .
Observăm că, pentru șirul de defini ții prezentate supra, este comună ideea că termenul
reprezintă o „unitate lexicală”, un „simbol”, o „etichetă”, o „desemnare” (denumire), „un semn
lingvistic”, folosit (ă) în limbajele specializate pentru a indica un concept sau o noțiune (acești
termeni sunt considera ți sinonimici în lucrările mai multor autori). Elementul comun al tuturor
defini țiilor analizate este capacitatea termenului de a desemna un concept științific (obiect sau
fenomen) al unei științe sau al unui domeniu de activitate profesională.
Din perspectiva lingvisticii cognitive, termenii sunt „unită ți lingvistice care transmit o
semnifica ție conceptuală în cadrul textelor cunoa șterii specializate. În în țelegerea naturii
termenilor, acest proces de transmitere a sensului este la fel de important ca și conceptul pe care îl
desemnează” [64, t.n.].
Împărtă șim opiniile potrivit cărora caracterul terminologic al unei unită ți lexicale se poate
manifesta doar în discurs (texte, contexte, microcontexte) și considerăm, în acord cu cercetătoarea
Inga Dru ță, că un termen este o unitate lexicală dinamică , având o valoare specializată și
contribui nd la constituirea cuno ștințelor prin utilizare în discurs [61, p. 51 ].
În prezent, documentul care delimitează strict no țiunile utilizate în terminologie este
International Standard Terminology – ISO 704 (1997, 2000, 2009), care este preluat de majoritatea
cercetătorilor în activitatea lor terminologică. Conform acestui document, termenul este o
„desemnare constând din unul sau mai multe cuvinte , care reprezintă un concept general într -un
limbaj special” [71, p. 24, t.n.]. În acela și text se stipulează că în categoria termenilor se includ și
elementele nonlingvistice (simboluri, litere, cifre, pictograme sau combina ții ale acestora)”, iar o
condi ție obligatorie este că „u n termen trebuie să fie acceptat și utilizat de speciali ști ai domeniului
respectiv“.
În mod tradi țional, alături de no țiunea de termen se analizează și cea de concept . Acesta
din urmă este definit drept o „construc ție mentală care serve ște la clasificarea obiectelor
individuale ale lumii exterioare sau interioare cu ajutorul unor abstrac ții mai mult sau mai pu țin
arbitrare”, ele mai sunt considerate și reprezentări mentale ale obiectelor într -un domeniu
specializat și pot fi definite prin integrarea lor într -un domeniu de referin ță [71, p. 2, t.n.].

31
Fie că este în țeles ca semn lingvistic , fie că este considerat o unitate a cunoa șterii,
termenul constituie obiectul de studiu al terminologiei ca știință. În lingvistica actuală, și
defini țiile terminologiei sunt la fel de numeroase. În mod curent, no țiunea terminologie este
utilizată cu două sensuri generale: 1) totalitatea termenilor, no țiunilor, denumirilor, de care se
folosesc limbajele specializate pentru a transmite cuno ștințe într -un domeniu particular de
activitate profesională; 2) știința sau disciplina despre totalitatea termenilor, no țiunilor,
denumirilor [7]. Defini țiile formulate de majoritatea autorilor, de asemenea, urmează Standardul
interna țional ISO 1087: 1990 : „Terminologia este ansamblul de termeni care reprezintă un sistem
de no țiuni al unui domeniu particular”; „ Știința terminologiei este studiul științific al no țiunilor și
al termenilor folosi ți în limbajele de specialitate” 61, p.14, 160, p.5 ș.a..
Term inologia mai este considerată și o știință interdisciplinară, situată la intersec ția dintre
lingvistică, logică, ontologie, tehnologiile informa ționale și disciplinele individuale. Această
interdisciplinaritate a terminologiei este determinată de caracterul complex al unită ților
terminologice, care constituie, deopotrivă, unită ți lingvistice, elemente cognitive (logice și
ontologice) și mijloace de comunicare (teoria comunicării), afirmă M.T.Cabr é, citându -l pe W üster
[35, p .25, t.n.].
În esen ță, noțiunea terminologie se referă la cel pu țin trei concepte diferite: a) principiile
și bazele conceptuale care guvernează studiul termenilor; b) orientările utilizate în munca
terminologică; c) ansamblul de termeni al unui anumit domeniu special [35, p.32, t.n.].
Una dintre cele mai ample defini ții ale terminologiei este formulată în Dicționarul general
de științe ale limbii (ediția a II-a), în care terminologia este definită drept un „concept utilizat cu mai
multe sensuri interdependente, nu întotdeauna delimitate clar:
(1) Limbă (limbaj) specializat (ă) sau un subsistem lingvistic care utilizează o terminologie (în
sensul 2) și alte mijloac e lingvistice sau nelingvistice, pentru a realiza o comunicare de specialitate
nonambiguă, cu func ția majoră de a transmite cuno ștințe într -un domeniu particular de activitate
profesională.
(2) Ansamblu de termeni sau cuvinte specializate apar ținând unui sociolect, care se
caracterizează prin univocitate și nonambiguitate.
(3) Terminologia mai este utilizată cu sensul unei științe interdisciplinare preocupată de
problemele generale ale terminologiilor (în sensurile 1 și 2), care analizează logica cun oștințelor,
ierarhia conceptelor, codajul lingvistic și nonlingvistic, precum și problemele crea ției de cuvinte
necesare științelor tehnicii” [24, p.5 06-507].
Autoarele Superans kaia A.V., Podols kaia N.V., Vasilieva N.V. accentuează caracterul
polisemantic al cuvântului terminologie , afirmând că acesta are tocmai cinci sensuri:

32
1) totalitatea sau o oarecare mul țime indefinită de termeni -cuvinte în general;
2) totalitatea termenilor (conceptelor și denumirilor) unui anumit domen iu al cunoa șterii
(terminologia medicală, terminologia geografică);
3) știința despre formarea, structura și func ționarea termenilor în general;
4) știința despre formarea, structura și func ționarea termenilor unui anumit domeniu al
cunoa șterii, utiliza ți într -o anumită limbă, și a echivalentelor lor din alte limbi;
5) știința terminologică generală [192, p.14, t.n.].
Observăm că, de fapt, primele două defini ții sunt asociate cu sistemul de concepte ale unui
anumit domeniu al cunoa șterii, iar ultimele trei sunt corelate cu no țiunea de știință despre sistemul
de concepte.
Această polisemie însă nu i -a împiedicat, până în prezent, pe cercetători să se în țeleagă
reciproc, deoarece „condi țiile contextului sau ale situa ției ajută la corelarea univo că a cuvântului
terminologie în fiecare situa ție de utilizare a lui” [192, p.14, t.n.].
Deseori, pentru a delimita ansamblul de termeni utiliza ți într -un anumit domeniu special,
alături de no țiunea de terminologie , se operează cu cea de sistem terminologic . Cităm doar câteva
defini ții ale terminologiei ca domeniu lexical, excerptate din lucrările de specialitate: un ansamblu
de termeni dintr -un anumit domeniu de specialitate (the set of terms of a particular speci al subject )
35, p. 32, t.n.; vocabularul unui domeniu special (a vocabulary of a special subject field) [138,
p.3]; sumă a termenilor dintr -un anumit domeniu (sensul concret al no țiunii de terminologie) [23,
p. 12 ]; un ansamblu/ corpus/ set de termeni dintr -un anumit domeniu/ limbaj de specialitate/ sistem
științific [7; 11, p. 41 -42; 30, p.10; 122, t.n.]; un subansamblu/subsistem lexical determinat
semantic și func țional [160, p.6; 139, p. 568 ], care reprezintă rezultatul unui proces con știent, prin
care s -a căutat să se denumească, în principiu cât mai sistematic, noile obiecte și fenomene sau să
se propună echivalen ți pentru termeni existen ți în alte limbi [139, p. 568 ]; totalitatea termenilor de
specialitate folosi ți într -o știință, înt r-o disciplină, într -o activitate practică, în arte, în cercetare etc.
[46, p.321 ], dar și de un cercetător/ autor sau un grup de cercetători/ o entitate socială [122, t.n.];
o colec ție de termeni tehnici dintr -un anumit sistem științific, care diferă de uzul comun prin faptul
că termenii sunt defini ți cu exactitate în acest sistem [29, p. 1186, t.n.]; totalitatea sau o mul țime
nedeterminată de cuvinte -termeni în general și totalitate a termenilor (noțiuni și denumiri) dintr -un
anumit domeniu al cunoa șterii [192, p.14, t.n.].
Așadar, terminologia, ca totalitate a termenilor sau cuvintelor specializate, reprezintă un strat
independent al oricărei limbi naționale și se află într-o interac țiune intensă cu activitatea profesională
a speciali știlor din diverse domenii. Observăm că, în cele mai multe surse, no țiunile terminologie

33
și sistem terminologic sunt utilizate cu aceea și valoare semantică. Ele nu se exclud reciproc, ci,
din con tra, fiecare este folosită pentru a o explica pe cealaltă.
În unele studii de specialitate însă, se face o distinc ție categorică între cele două no țiuni.
Astfel, c unoscutul cercetător Leicik V.M. consideră că terminologia unui domeniu este totalitatea
termenilor forma ți în mod natural, spontan, rezultatul unui proces îndelungat, care se realizează,
de obicei, în perioada de constituire a domeniului respectiv. Aceasta este etapa „terminologiei
incomplete”. La rândul lui, sistemul terminologic reprezintă totalitatea termenilor crea ți în mod
conștient, reflectă un sistem de concepte, iar prin intermediul acestora – anumite domenii științifice
și (sau) de activitate. Dacă sistemul de concepte reprezintă un model logic al domen iului respectiv,
atunci sistemul terminologic este modelul lingvistic al acestuia. Cele patru tipuri de trăsături ale
sistemului terminologic sunt, în viziunea cercetătorului, următoarele: a) general -sistemice, b)
logice, c) lingvistice și d) capacitatea d e a crea noi modele [183, p. 106 -120, t.n.]. Autorul afirmă
că, pentru a deveni sistem, terminologia trebuie să îndeplinească o serie de condi ții, precum:
existen ța unui domeniu special, care să dispună de hotare bine conturate; existen ța unui sistem
noțional, ce vizează domeniul respectiv; existen ța unei teorii (concep ții), care descrie domeniul
respectiv și în care se încadrează acest sistem no țional; existen ța unei limbi comune și a unui limbaj
specializat, ale cărui elemente lexicale pot fi utilizate pentru denominarea conceptelor sistemului
noțional respectiv (obiecte și trăsături ale acestora) [183, p. 119, t.n.].
Pornind de la cele men ționate, putem afirma cu certitudine că orice ansamblu de termeni
utilizat într -un anumit domeniu al cunoa șterii reprezintă un sistem complex, logic structurat și
ierarhizat și îndepline ște condi țiile formulate de cercetător. În lucrarea de fa ță, adoptăm ambii
termeni (terminologie și sistem terminologic ), considerându -i sinonime, dat fiind că lexicul
specializ at, inclusiv cel din domeniul sportului, care interesează cercetarea de fa ță, a depă șit
demult etapa ini țială, spontană de formare, constituind în prezent un sistem organizat în clase și
categorii distincte.

1.4. Criterii de clasificare a termenilor
În orice domeniu științific, clasificarea are un rol primordial, reprezentând o metodă de
cunoa ștere, ce se realizează la o anumită etapă de dezvoltare a științelor, și anume când apare
necesitatea evaluării și reevaluării obiectului cercetărilo r, a ierarhizării no țiunilor, a diferitor
raporturi etc. Rolul clasificării este incontestabil și în terminologie, dat fiind că anume în acest
mod pot fi relevate și argumentate structura logică a domeniului respectiv, caracterul sistemic,
diversitatea ra porturilor dintre numeroasele lui elemente. Potrivit autorilor Lexiconului tehnic
român (1957 -1966), volumul total al termenilor tehnici române ști cuprindea la acea etapă 68 500

34
de termeni descriptori (recomanda ți), la care se adaugă termeni tolera ți sau nerecomanda ți (în
general, sinonime sau variante ale celor descriptori) și câteva zeci de mii de termeni utiliza ți în
cuprinsul articolelor [139, p.568 ]. Evident, de atunci și până în prezent au fost înregistra ți o
mulțime de termeni noi. Cunoa șterea științifică diversificându -se continuu, au apărut și domenii
științifice noi, cum ar fi sistemele digitale sau nanotehnologiile.
În cele ce urmează, ne -am propus să trecem în revistă variatele abordări privind clasificarea
termenilor, precum și criteriile care sunt puse la baza acestor clasificări.
În știința logicii, clasificarea este considerată, alături de defini ție și diviziune, una dintre
opera țiile logice asupra no țiunii. Ea „se bazează pe găsirea unei diferen țe specifice, o proprietate
care să permită reconstituirea genului prin regruparea speciilor din acela și gen” [82, p.37]. Această
diferen ță este numită criteriu al clasificării.
Astfel, pornind de la însu șirile comune ale obiectelor, acestea sunt grupate în clase tot mai
generale [52, p.40 ]. Prin urmare, scopul oricărei clasificări constă în ierarhizarea claselor unui
sistem conform anumitor caracteristici esen țiale, specifice sau nu acestor obiecte.
Clasificarea științifică este definită drept „o modalitate ordonată de asociere și disociere ,
precum și de organizare mintală a ideilor, prezente în creierul omului sub formă de no țiuni. Suma
tuturor obiectelor individuale, ce posedă anumite însu șiri, se nume ște clasă. Caracteristicile unor
obiecte tipice separate ajută la în țelegerea esen ței întregii clase și, clasificând no țiunile, la
organizarea lor în sisteme” [192, p.138, t.n.].
Efectuarea corectă a unei clasificări presupune respectarea următoarelor reguli:
– toate obiectele supuse clasificării trebuie să fie repartizate într -o anumită clasă;
– obiectele nu pot fi repartizate în două sau mai multe clase diferite;
– asemănările, respectiv însu șirile comune pe baza cărora obiectele se repartizează în
aceea și clasă, trebuie să fie mai importante decât deosebirile lor;
– alcătuirea clase lor de obiecte pe aceea și treaptă a clasificării trebuie să aibă la bază acela și
criteriu – acelea și însu șiri [52, p.40].
Date fiind diversitatea și instabilitatea termenilor, criteriile de clasificare a acestora sunt,
de asemenea, variate. În mod frecven t, aceste elemente sunt clasificate în func ție de sfera și
conținutul lor. Sintetizând opiniile mai multor logicieni [52; 82; 146; 157 ș.a.], preluate și în unele
articole cu caracter lingvistic [97, p. 43 -46 ș.a.], remarcăm următoarele clasificări ale termenilor:
După sferă (din punct de vedere extensional):
1) în func ție de numărul de obiecte reflectate – singulari și generali;
2) în func ție de faptul dacă reflectă obiecte care există în realitate – vizi (ce denumesc o biecte sau
realită ți inexistente) și nevizi (care denumesc obiecte ce au o existen ță reală);

35
3) în func ție de caracterul univoc al stabilirii sferei – preci și (cu un con ținut exact și o sferă bine
stabilită) și impreci și sau vagi (care nu au un con ținut și o sferă stabilite cu exactitate);
4) după gradul de distribu ție a proprietă ții între membrii clasei – colectivi și distributivi/divizivi.
După conținut (din punct de vedere intensional):
1) în func ție de faptul dacă reflectă obiecte sau însu șirile acestora – concre ți și abstrac ți;
2) după prezen ța/absen ța proprietă ții denotate – pozitivi și negativi ;
3) în func ție de gradul de dependen ță/independen ță semantică fa ță de al ți termeni – absolu ți și
relativi ;
4) după concordan ța logică cu al ți termeni și partic iparea altor termeni la construc ția semantică a
termenului – simpli și compu și [82, p. 35 -37; 52, p.27 -29; 157, p.39-44; 97, p. 43 -45 ș.a.].
Pornind de la criteriul extensiunii, între doi termeni pot fi stabilite raporturi logice de
concordan ță (atunci când termenii au cel pu țin un element comun în extensiunea lor – raporturi de
identitate, de ordonare și de încruci șare) și raporturi de opozi ție (atunci când cei doi termeni nu au
nici un element comun – raporturi de contrarietate și de contradic ție) [157, p.96-104; 97, p.45-46].
Cele expuse în rândurile de mai sus reflectă clasificarea termenilor din punctul de vedere
al logicii. Pentru speciali știi în terminologie prezintă însă un interes deosebit clasificările
lingvistice ale termenilor ca mijloa ce lexicale de desemnare a no țiunilor.
Astfel, lingvistul român Paul Miclău, care s -a ocupat de analiza semantică a limbajelor de
specialitate, clasifică termenii tehnici și științifici în „categorii referen țiale în func ție de clasele de
seme (părțile de vorbire), iar în interiorul acestora, în func ție de manifestările ontice (existen țiale)
sau epistemice (de cunoa ștere)”. În acest context, autorul distinge cinci categorii esen țiale de
termeni: numele, adjectivul, verbul, adverbul, substitutele și elementele de rela ție. Bunăoară, în
categoria numelui, sunt încadrate următoarele clase: a) obiecte sau fenomene, luate în
substan țialitatea lor tehnică (lentilă, clor, metabolism, hidrocentrală etc.); b) trăsături calitative
ale acestora (transparen ță, căldură, conductibilitate, fisiune (nucleară) ș.a.); c) trăsături
cantitative (înălțime, frecven ță, dispersie etc.); d) trăsături structurale (coeziune, simetrie ); e)
trăsături care se referă la metodologie (induc ție, deduc ție, analiză, sinteză ) și f) trăsături care se
referă la teoria științelor (performan ță, competen ță, presupozi ție), ultimele două încadrând,
precum observăm, no țiuni abstracte. Considerând analiza componen țială drept modelul cel mai
potrivit pentru cercetarea semanticii limbajelor speciale, acela și autor efectuează și o „înfă țișare a
categoriilor componen țiale ale semnifica ției din limbajele speciale”: 1) seme car e se referă la
trăsăturile perceptibile studiate cu ajutorul limbajelor specializate (forma, dimensiunea, culoarea,
duritatea, mirosul, trăsăturile acustice, gustul); 2) trăsături structurale; 3) trăsături func ționale; 4)

36
trăsături care țin de tehnica pro ducerii; 5) trăsături care se conturează prin localizarea în timp și în
spațiu; 6) trăsături clasematice și 7) trăsături epistemice [106, p.68-82].
Potrivit cercetătorilor C.Manea, D.M.Pruneanu, în func ție de specificitatea lor, termenii
tehnico -științfici sunt: 1) termeni tehnici de strictă specialitate, folosi ți (și, în cele mai multe cazuri,
înțeleși) numai de către speciali ști; 2) termeni de orientare științifică accesibili vorbitorilor
obișnuiți (datorită frecven ței relative în uz și analizabilită ții lor); 3) termeni redefini ți semantic și
prelua ți de vocabularul uzual. Cel mai clar poate fi observată repartizarea acestora pe domenii de
activitate: domenii tehnice, științe matematice, științe ale naturii, științe sociale și istorice; științe
filologice, lingvistică; arte plastice, muzică, teorie și critică literară [99].
O altă clasificare îi apar ține savantului Silviu Berejan, care divizează unită țile
terminologice, în func ție de modul de formare și de utilizare a lor, în două clase mari: termeni de
provenien ță populară, na ționali (apăru ți în exercitarea unor meserii și arte autohtone) și termeni de
provenien ță cultă, științifică, interna ționali (apăru ți ca rezultat al dezvoltării civiliza ției mondiale).
Primii au apărut pe cale naturală, firească și, împreună cu restul fondului lexical, formează
vocabularul specific al limbii. Ceilal ți sunt reglementa ți, de obicei, de speciali ști din fiecare
domeniu, fapt ce le conferă un caracter pronun țat artificial [16, p. 69] .
Gradul de acceptabilitate terminologică, adică „gradul de apreciere a unui termen bazat pe
o scară de valori predeterminată” [160, p.13 ], a condi ționat divizarea termenilor în următoarele
categorii: standardiza ți, privilegia ți (recomanda ți), tolera ți (accepta ți ca sinonime),
nerecomandabili și respin și.
O amplă clasificare a termenilor a fost propusă de mai mul ți lingvi ști din Rusia [171; 183,
p.88-97; 184, t.n.], clasificare ce are la bază divizarea termenilor în func ție de opozi ția
general/special . Astfel, se disting: termeni care denumesc categorii sau termeni categoriali
(materie, spa țiu, timp, cantitate, calitate, măsură ș.a.); termeni științifici generali și tehnici
generali, folosi ți în diverse domenii ale cunoa șterii (de ex. informa ție, element ); termeni comuni
mai multor domenii, numi ți și „interramurali” sau interdisciplinari (de ex. metodă ), și termeni
speciali (cum ar fi no țiunile din g eologie: subdelta, geochimia petrolului ș.a.). Aceasta reprezintă,
în viziunea autorilor, o clasificare terminologică propriu -zisă.
La baza altor clasificări sunt puse diverse trăsături ale termenilor: de con ținut, de formă,
funcționale, intra – și extralingvistice.
Astfel, din punctul de vedere al conținutului , se disting:
1) termeni ai observa ției (clasele de obiecte reale) și termeni teoretici (noțiuni abstracte),
delimitare folosită mai ales în filosofie;

37
2) în func ție de domeniul d e cunoa ștere sau de activitate – științifici, tehnici, industriali,
economici etc. (numărul claselor de termeni științifici coincide cu numărul de științe care există la
o anumită etapă a progresului științific, iar în cadrul fiecărei clase de termeni din fizică, chimie
etc. se eviden țiază atâtea sisteme terminologice, câte teorii independente de descriere a obiectelor
și legită ților fizice, chimice etc. există);
3) în func ție de categoria logică a conceptului definit: termeni care denumesc obiecte,
procese, trăsături și calită ți, unită ți de măsură ș.a.
Clasificările lingvistice ale termenilor se bazează pe trăsăturile semantice și structura
formală a acestora:
1) în func ție de structura semantică – monosemantici și polisemantici;
2) în func ție de structura formală – radicali, termeni deriva ți, termeni compu și, termeni –
sintagme, abrevieri ș.a.;
3) în func ție de limba de provenien ță – termeni forma ți pe teren propriu (naționali),
termen i împrumuta ți și termeni hibrizi;
4) în func ție de apartenen ța la o parte de vorbire (criteriul lexico -gramatical) – termeni
substantivali, verbali, adjectivali, adverbiali;
5) în func ție de aspectul stilistic – termeni normativi, profesionalisme și argotisme.
Abordarea sociologică presupune delimitarea termenilor în următoarele categorii distincte:
1) în func ție de autor – termeni colectivi și individuali (orice termen, înainte de a deveni
general -acceptat, a fost creat de un anumit autor; dacă nu a fost acceptat ca termen, el rămâne a fi
un ocazionalism);
2) în func ție de sfera de utilizare – termeni universali (comuni pentru mai multe domenii
conexe), particulari (specifici unui singur domeni u) și conceptual -autorice ști (specifici unei
singure abordări sau autor).
O altă clasificare a termenilor se bazează pe frecven ța utilizării acestora în text: termeni
cu frecven ță sporită, medie și redusă.
Totodată, pentru fiecare epocă se creează clasific ări care țin seama de aspectul istorico –
lexicologic: termeni -arhaisme și termeni -neologisme.
Din punctul de vedere al caracterului normativ , se disting termeni afla ți în proces de
standardizare, termeni supu și standardizării (standardiza ți), termeni respin și în procesul de
standardizare (inadmisibili), termeni afla ți în proces de sistematizare (recomanda ți), termeni
admisibili și termeni respin și în procesul de sistematizare [171; 183, p.88 -97; 184, t.n.].
Cât prive ște evolu ția formelor termenilor specializa ți, în literatura lingvistică este
menționată și „varia ția în timp a condi țiilor de impunere, normare, codificare (subl. aut .), în

38
corela ție cu factori extralingvistici care au făcut ca în epoca actuală acest aspect să ocupe un loc
central în terminologie” [23, p. 56].
În altă ordine de idei, men ționăm că, în literatura de specialitate, se face distinc ție între
termeni și nomeni , clasifica re ce ține seama de două criterii: caracterul no țiunilor și al obiectelor
desemnate și scopurile desemnării acestora. Potrivit lingvistului Silviu Berejan, termenii sunt
cuvinte specializate care au în uz, spre deosebire de cuvintele obi șnuite, grani țe riguros conturate
de întrebuin țare și sensuri riguros determinate în cadrul acestor grani țe. Termenii reflectă deci prin
mijloacele limbii no țiuni și obiecte din diverse medii speciale ale societă ții umane. Nomenii sunt
cuvinte specializate care, spre deosebi re de termeni, denumesc obiecte (nu și noțiuni), iar spre
deosebire de cuvintele obi șnuite, numai denumesc lucrurile, fără să se refere la con ținutul lor, și
indică doar clasa de obiecte din care fac parte. Nomenii sunt, a șadar, simple mărci, etichete ale
obiectelor, care constituie în realitatea ambiantă clase de unită ți omogene (tipuri de piese tehnice,
de mărfuri de acela și fel, de soiuri de plante, de var ietăți de fructe, de specii de animale etc.). În
limbă ei reprezintă unită ți ale planului expresiei, care nu au corespondent în planul con ținutului,
adică nu au sens propriu -zis [16, p.69 ]. Prin urmare, ansamblul de termeni dintr -o anumită limbă
sau dintr -un domeniu tehnico -științific alcătuie ște o terminologie (cuvântul dat denume ște, după
cum se știe, și disciplina lingvistică ce se ocupă de studiul termenilor și al sistemelor
terminologice), iar totalitatea nomenilor poartă denumirea de nomenclatură.
O nomenclatură însă nu poate să apară fără să existe o terminologie. Principalele trăsături
specifice ale nomenclaturilor (care sunt întocmite neapărat de persoane cu o pregătire profesională
înaltă) sunt, în opinia cercetătoarelor Superans kaia A.V., Podols kaia N.V, Vasilieva N.V.,
„caracterul artificial al formării lor, ordonarea și fixarea lor obligatorie în scris” [193, p.22, t.n.].
Așadar, clasificarea are un rol esen țial în activitatea terminologică. În bibliografia de
specialitate se atestă o mare varietate a criteriilor de clasificare a termenilor științifici. Abordările
prezentate în paragraful de fa ță reflectă diversitatea și complexitatea termenului ca element lexical,
dat fiind că orice termen, posedând însu șiri și func ții distincte, poate face p arte din mai multe
clasificări simultan, fapt ce a condus la apari ția mai multor direc ții de cercetare independente:
terminologia generală, semasiologică, onomasiologică, func țională, istorică, descriptivă,
cognitivă, textuală etc. [92].
Am insistat asupra acestor criterii nu doar pentru a vărsa lumină asupra clasificărilor
existente (care în unele lucrări se suprapun, iar în altele rămân a fi incomplete), ci și pentru a le
selecta pe cele mai relevante pentru clasificarea termenilor sport ivi [90; 91] și, mai ales, pentru a
sublinia caracterul de sistem al terminologiei, ca parte esen țială a limbajelor specializate. Pentru
cercetarea de fa ță, prezintă interes clasificarea terminologică propriu -zisă (ce se realizează în

39
funcție de opozi ția „general -special ”), clasificările lingvistice (în special, cele bazate pe trăsăturile
semantice ale termenilor și pe structura lor formală), precum și clasificarea sociologică (ce
presupune delimitarea unită ților lexicale specializate în func ție de sfera lo r de utilizare).

1.5. Procese semantice active în limbajele specializate : repere teoretice
1.5.1. Terminologizare vs. crea ție terminologică . Procedee de creare a termenilor
Fiind un sistem destul de independent din punct de vedere structural și func țional,
terminologia este strâns legată de limba na țională sub multiplele ei aspecte și, în primul rând, sub
aspect semantic. Evolu ția semantică a cuvintelor din uzul general (adică din limbajul comun) spre
cel profesional (adică în limbajul specializat) reprezintă una dintre căile active de apari ție a
termenilor. În literatura lingvistică ea este numită terminologizare.
În acest context, se impun unele precizări ce v izează defini ția, caracteristicile și locul
fenomenului respectiv în procesul de formare a terminologiilor.
O succintă analiză a lucrărilor de specialitate în care au fost abordate, direct sau tangen țial,
variatele aspecte privind crearea și migrarea term enilor scoate în eviden ță faptul că no țiunea
terminologizare cunoa ște mai multe defini ții. Unii autori consideră că terminologizarea reprezintă
orice proces în cadrul căruia un cuvânt devine și termen, al ții o încadrează în categoria mijloacelor
de formare a termenilor, considerând -o a fi doar una dintre căile de crea ție terminologică.
Potrivit autorilor Pavel E., Rucăreanu C., termenul este reprezentarea conceptului, forma
lingvistică utilizată pentru a denumi o unitate conceptuală, iar terminologizarea este procesul de
reprezentare printr -un termen a unui concept, plecând de la percep ția și de la formularea
caracteristicilor care definesc acest concept [121, p.25] .
Leagu șevici S. I. ( apud Iunusova I.R.) consideră că terminologizarea este „trecerea
cuvintelor din sfera neterminologică în cea specială, adică denominarea unui obiect sau f enomen
din sfera specială printr -o noțiune nespecială” [196, t.n.].
S-ar putea spune că la baza terminologizării se află „caracterul polifunc țional” [182] ,
online) al unită ților lexicale, posibilitatea de a exprima simultan, printr -un singur cuvânt, mai
multe în țelesuri. Ideea este sus ținută și de al ți lingvi ști ruși. Bunăoară, Iurkovski I.M. afirmă că
„mecanismul de terminologizare a cuvintelor din uzul comun este similar procesului de dezvoltare
a polisemiei în cazul cuvintelor din limba literară gener ală, adică este vorba despre acela și proces,
dar desfă șurat într -o sferă specială îngustă” [197, p.83 , p. 46, t.n.].
Analizând sistemul terminologic medical, Eugenia Mincu [112, p.30-3681] susține că
„modelarea” acestuia se realizează la trei niveluri: a) lingvistic (cuvântul și sensul cuvântului,
interac țiunea lexicală); b) extralingvistic (conceptualizarea lumii, teoria cunoa șterii, structurarea

40
și organizarea conceptelor); c) al reprezentări lor. Terminologizarea se înscrie, alături de
determinologizare și reterminologizare, la cel dintâi nivel, al limbii uzuale, iar la baza formării
terminologiei este cuvântul specializat ca expresie a informa ției specializate.
Ilustrând terminologizarea în domeniul juridic, N. Baghici o concepe drept un proces în
cadrul căruia terminologia juridică preia, la nivelul discursului specializat, cuvinte din limba
curentă, cărora le extinde sensul prin metaforă (cuvinte din limba comună dobândesc accep ții
științifice) [9].
Olga Cazan plasează terminologizarea în șirul de procedee de formare a terminologiei
juridice, alături de derivare, compunerea sintagmatică, compunerea temică, împrumut și calc
lingvistic. În viziunea autoarei, terminologizarea este „procedeul p rin care se atribuie unui cuvânt
din lexicul general un sens specializat, unic, ob ținând astfel statutul de termen dintr -un domeniu
de activitate științifică sau tehnică” [37].
Cercetătoarele Radu Z., Vulpe A. explică no țiunea de terminologizare drept „pr ocesul de
formare a termenilor prin modificarea și reinterpretarea semantică (subl.n .) a cuvintelor din
limba na țională comună și trecerea lor în categoria elementelor lexicale speciale, profesionale”
[132, p.54].
I.Busuioc, M.Cucu prezintă terminologizarea drept unul dintre mijloacele de crea ție
neologică (adică terminologică – n.n.), parte a unui proces mai amplu – creația terminologică (pe
care o numesc și neologie), aceasta din urmă constituind o no țiune mai largă, generică. Defini ția
propusă de Busuioc I., Cucu M. pare a fi însă, deocamdată, incompletă: terminologizarea este
„procedeul prin care un cuvânt sau o expresie din limbajul general este transformat în termen ce
desemnează un concept într -un limbaj specializat” [30, p. 58 -80]. O opinie similară o au și unii
lingvi ști din străinătate: „Terminologizarea constă în transformarea unui cuvânt din limbajul
general într -un termen tehnic (sau într -un termen dintr -un limbaj special)” [26, p.37, t.n.].
Termenul neologie este folosit de mai mul ți lingvi ști atunci când analizează evolu ția
semantică a cuvintelor. T otodată, unii speciali ști deosebesc neologia generală de cea
terminologică sau neonimie și, respectiv, neologismele din limba comună de cele din limbajele
specializate sau terminologice, numite neonime ( denomina ții noi) și neoseme (sensuri noi) [61,
p.73-74). Neonimele apar ca o necesitate denominativă și au o mai mare stabilitate în timp decât
neologismele limbii comune [121, p. 53 ].
Cunoscuta cercetătoare A. Bidu -Vrănceanu explică neologia semantică drept o inova ție ce
constă în „dezvoltarea unui sens nou, care desemnează de obicei o realitate nouă, exprimată de o
unitate lexicală existentă în limbă”. Mecanismul de bază este „polisemizarea” dezvoltată prin

41
diverse analogii (metafore, metonimii), iar pentru interpretarea noului sens sunt necesare at ât
criterii lingvistice, cât și extralingvistice [23, p.40 -41].
În lucrarea sa de referin ță, Noțiuni de terminologie. Despre via ța cuvintelor și problemele
terminologiei actuale, autoarea Bălan -Mihailovici A. analizează o serie de procese semantice,
precum : trecerea de la sensul propriu la cel figurat, analogia, extensiunea semantică, restrângerea
semantică, trecerea de la sensul concret la un sens abstract, trecerea de la un sens abstract la un
sens concret, specializarea, generalizarea [11, p. 61 -78]. Chiar dacă cele mai multe dintre
exemplele analizate vizează modificările semantice care se manifestă în sfera terminologiilor,
noțiunea terminologizare nu este utilizată în lucrare, autoarea preferând -o pe cea de filiație
semantică pentru a denumi parcurg erea de către un anumit cuvânt a proceselor respective.
În lingvistica românească, atunci când se analizează gradul de specializare a textelor și
procesele semantice cărora le sunt supu și termenii, se vehiculează, de asemenea, no țiunile
terminologie intern ă (utilizată de speciali ști) și terminologie externă (utilizată de nespeciali ști)
[20, p. 18 -25], prima fiind considerată drept „o teorie a termenului în condi ții ideale”, al cărei scop
constă în standardiza rea și norma rea termenilor, precum și în evita rea comunic ării ambigu e dintre
speciali știi din acela și domeniu, iar cea de -a doua – „o teorie a termenului în condi țiile reale ale
apari ției în texte, de la cele strict specializate, la cele cu grad inferior de specializare” [134, p. 16].
Teoriile acestea sunt considerate totu și complementare, constituind doar „moduri diferite de a
percepe unul și acela și obiect (termenul)” ( idem ).
Astfel, terminologizarea este un proces ce interesează terminologia internă, iar migrarea
terme nilor din lexicul specializat spre cel comun, proces ce este numit și determinologizare,
constituie obiectul de studiu al terminologiei externe.
Observăm, a șadar, atât caracterul variat și controversat al abordărilor privind fenomenul
terminologizării, cât și varietatea de no țiuni utilizate pentru desemnarea acestui proces.
În lucrarea de fa ță, adoptăm ideea că terminologizarea reprezintă un proces semantic,
care presupune e voluția sensului cuvintelor din uzul general (adică din limbaj ul comun) în
procesul de transformare a lor în unit ăți lexical e specializat e, având drept rezultat
modificarea și reinterpretarea semantică a acestora . Prin urmare, o vom analiza drept unul
dintre mijloacele de creare a termenilor, creația terminologică fiind, în opinia noastră, o no țiune
mai largă (generică), ce întrune ște și alte procedee, precum cele ce se bazează pe criteriul
funcțional, structural etc.
Mijloacele de formare a terminologiei unui anumit domeniu coincid, în mare parte, cu
cele ale vocabularului limbii în ansamblu. Un șir de autori men ționează că, în terminologie, acest

42
proces are totu și anumite trăsături specifice. Vom analiza în continuar e varietatea de mijloace /
procedee de creare a termenilor, caracterizate de o serie de lingvi ști români și din străinătate.
Astfel, cercetătorul Le icik V.M. distinge patru principii ale formării unei terminologii :
1) Principiul traducerii termenilor (sau al terminologiei traduse), utilizat, de regulă, în
cazurile când un nou domeniu de cunoa ștere apare și începe să se dezvolte într -o anumită țară, iar
apoi obiectul, teoria (teoriile), no țiunile speciale și, respectiv, termenii sunt împrumuta ți de
vorbito rii altor țări. Drept exemplu sunt prezenta ți termenii din avia ție, tehnica de calcul și
publicitate.
2) Principiul întemeierii pe propriile mijloace , care constă în utilizarea propriilor resurse
ale limbii. Dat fiind caracterul divers al creării și selec ției termenilor, el mai poate fi numit și
principiu complex. Acest principiu se află la baza tuturor mijloacelor tradi ționale de formare a
termenilor : semantice (resemantizarea lexemelor din limbajul comun, împrumutul termenilor din
alte sisteme terminologice ale limbii), morfologice, sintactice.
3) Principiul terminologizării, care este, de asemenea, bazat pe valorificarea propriilor
resurse ale limbii. Deosebirea constă în faptul că elementele lexicale ini țiale nu se supun
metaforizării și metonimizării (subl. n.), cuvintele și îmbinările de cuvinte din lexicul comun
participând la crearea noilor termeni, în special a sintagmelor terminologice, care, dup ă func ția
lor, se apropie de frazeologisme, de ex.: organiza ție antiteroristă, securitate interna țională etc.
4) Principiul îmbinării termenilor , aplicat în special în a șa-numitele domenii științifice
și (sau) de activitate complexe și conexe: îmbinarea reali zărilor din două și mai multe domenii
într-o singură sferă conduce spre formarea unui ansamblu unit de termeni. În multe cazuri, termenii
acestui nou domeniu sunt bimembri , îmbinând organic termeni din două domenii diferite (de
exemplu, sfera economiei agrare) [183, p.131 -133, subl. n ., t.n.].
Potrivit lingvistului rus, principiul de formare a terminologiei reprezintă o tendin ță a limbii
care se manifestă ca predominantă în procesul creării și selec ției unită ților lexicale, de obicei în
perioada constituirii unui nou domeniu. De regulă, în procesul de creare a terminologiilor se
manifestă toate aceste principii, pe care le considerăm, de fapt, mijloace de crea ție terminol ogică.
În economia lucrării noastre, interesează principiul al doilea și cel de -al treilea, care însă vor fi
interpretate diferit fa ță de autorul citat.
Printre căile de formare a termenilor, Cristina Athu men ționează: folosirea resurselor
existente în limbă, modificarea resurselor existente (prin derivare, compunere, schimbarea valorii
gramaticale, abrevieri, acronimie), crearea de noi entită ți lingvistice. Referitor la lărgirea
semnifica ției unui termen, autoarea consideră că aceasta „se r ealizează mai ales în timpul traducerii

43
prin acceptarea implicită a calcului”, pe care îl consideră un procedeu important de îmbogă țire a
vocabularului, inclusiv al celui terminologic [7, p.4] .
O analiză complexă a proceselor de crea ție terminologică o găsim la autoarele
Superans kaia A.V., Podols kaia N.V, Vasilieva N.V . [192, p. 192-193, t.n.]. În opinia acestora,
apari ția unui termen nou este determinată de două tipuri de factori: a) care țin de sistemul no țional
(autoarele îl numesc logos ) și b) care se referă la sistemul lexical al limbii (numit lexis): însă și
necesitatea creării unui termen nou și tipul general al acestuia sunt motivate de sfera logosului (de
dezvoltarea cunoa șterii științifice), iar chipul lui concret este determin at, într -o măsură
considerabilă, de sfera lexisului (de sistemul lexical al limbii și – în sens mai îngust – de un anumit
sistem terminologic și uzul lui terminologic).
Cercetătoarele disting trei procedee de formare a termenilor:
1. Conversia
a) semantică, ce constă în utilizarea unui cuvânt din limbajul comun pentru a denumi o
noțiune științifică, trecerea acestui cuvânt în categoria termenilor, sau terminologizarea lui (subl.
aut.);
b) terminologică , ce constă în trecerea unui termen deja format dintr -o disciplină în alta,
resemantizat total sau par țial, și transformarea lui în omonim interdisciplinar –
transterminologizarea (subl. aut .).
2. Derivarea terminologică , ce reprezintă o varietate a procedeului de formare a
cuvintelor, dar care se deosebe ște de aceasta prin faptul că sunt preferate anumite componente
(elemente terminologice) și/sau modele compozi ționale – creația terminologică propriu -zisă.
3. Împrumutul termenului din altă limbă, cu păstrarea sau specificarea principalilor
parametri și adaptarea fonetico -morfologică a termenului [192, p.194, t.n.].
Clasificarea procedeelor de formare a termenilor efectuată de G. Rondeau [apud 192,
p.195, t.n.] se bazează pe trăsătura „împrumut”, care poate fi:
1. Împrumut intern: a) fondurile vechi ale limbii ( fonds anciens de la langue ) –
actualizarea în terminologie a unor modele arhaice de formare a cuvintelor, care sunt
neproductive, „înghe țate” în limbajul comun; b) limbajul comun; c) alte domenii științifice;
2. Împrumut extern: a) direct; b) cu tran sformări morfologice.
Cercetătoarele Ileana Busuioc, Mădălina Cucu deosebesc două grupuri de mijloace de
creație terminologică :
1) Mijloace interne
a) indirecte (prin adaptarea unor forme deja existente) – conversia, terminologizarea,
transferul semantic, împrumutul interdisciplinar;

44
b) directe (crearea unor noi entită ți lexicale prin combinarea elementelor existente) –
derivarea cu afixe, compunerea, abrevierea.
2) Mijloace externe – împrumutul direct, calcul [30, p. 63 ].
A. Bălan -Mihailovici clasifică mijloacele de creare a termenilor noi, pe care le nume ște
resurse , în trei categorii:
1) Resurse formale – combina ția (derivarea, compunerea, sintagmatica) și trunchierea
(siglizarea, scurtarea grafică, abrevierea);
2) Resurse func ționale (crearea de termeni prin schimbarea categoriei gramaticale);
3) Resurse semantice, clasificate în func ție de origine (termeni proveni ți din lexicul
general sau din lexicul altui domeniu de specialitate) și de tipul modificării semantice (extensie
semantică, restric ția semantică, schimbarea sensului) 11, p. 57 -60.
O clasificare mai detaliată a procedeelor de creare a termenilor ar trebui să se bazeze
simultan pe două criterii: 1) limba -sursă, numit și „sursă linguală a termenului” (opozi ția „propriu
– străin”) și 2) criteriul lexical pus la baza formării termenului („cuvânt existent – cuvânt creat
special” sau „preluat – creat”). Ținând cont de aceste criterii, Superans kaia A.V., Podols kaia N.V.,
Vasilieva N.V. [192, p. 196 -197, t.n.] formulează ideea existen ței a patru procedee de crea ție
terminologică (clasificare pe care o recunosc, chiar din start, drept una conven țională):
A) terminologizarea, adică utilizarea în calitate de termen a unui cuvânt existent în limbă;
B) formarea termenilor pe baza limbii materne – crearea termenilor deriva ți cu ajutorul
unor forman ți specializa ți (semantic sau structural);
C) împrumutul terminologic, adică utilizarea în calitate de termen a unui cuvânt existent
într-o limbă străină;
D) crearea termenilor pe baza unor elemente terminologic e interna ționale, adică utilizarea
unor componente morfologice neutre, „străine” pentru construirea neologismelor terminologice.
Observăm că primele două procedee se bazează pe mijloacele interne ale limbii, iar
celelalte două – pe criteriul „împrumut”.
Considerăm că, de fapt, toate aceste clasificări au la bază criterii diferite, uneori fiind
incomplete. Analizând sistemele terminologice ale diferitor domenii (lingvistic, juridic,
economic), unii autori nu reu șesc să facă o distinc ție rigidă între criteriile de clasificare a
mijloacelor de formare a termenilor, acestea din urmă fiind descrise concomitent, fără a fi trasate
limite clare între ele. Pentru abordarea sistemului terminologic sportiv, care constituie obiectul de
studiu al prezentei cercet ări și pe care îl vom analiza în capitolele ulterioare ale lucrării, considerăm
utilă clasificarea mijloacelor de crea ție terminologică în func ție de următoarele criterii: sursa de
formare (mijloace interne/mijloace externe); criteriul structural (derivare a, compunerea,

45
formarea sintagmelor, abrevierea), criteriul func țional (cu sau fără modificări func ționale) și
criteriul semantic (cu modificări semantice – restric ția/specializarea sensului, extensiunea,
diferite muta ții semantice; fără modificări semanti ce).

1.5.2. Determinologizarea lexicului specializat
Este bine cunoscut faptul că terminologia în sens larg și terminologia unui domeniu de
cercetare aparte constituie un sistem deschis, flexibil. Savan ții observă, pe bună dreptate, că în
limba literară contemporană se înregistrează utilizarea unui mare număr de termeni din diverse
științe (fizică, matematică, geografie, astronomie, medicină, economie, sport etc.). Autorii de
dicționare subliniază că majo ritatea covâr șitoare a neologismelor de astăzi, de asemenea, sunt
termeni, de aceea o parte considerabilă a modificărilor semantice care au loc în limbă este
determinată de pătrunderea termenilor în limba comună, adică de utilizarea lor în contexte
nespeci alizate.
Unită țile lexicale care se întâlnesc atât în limbajul comun, cât și în cele specializate sunt
numite și termeni consubstan țiali, iar hotarul dintre lexicul specializat și cel comun este instabil
și poartă un caracter func țional, dat fiind că tran sformarea lexicului terminologic în lexic comun
și utilizarea cuvintelor comune pentru formarea terminologiilor este un proces continuu [176, p.25-
26]. Totodată, în planul expresiei, între lexicul comun și cel terminologic sunt posibile trei tipuri de
relații: a) unitatea lexicală nu are rol de termen; b) unitatea lexicală are doar rol de termen; c) unitatea
lexicală este utilizată și ca termen, și ca element lexical comun Kriuk V.G. (apud Gak V.G.) [174,
t.n.].
Determinologizarea lexicului specializat al diferitor domenii (economic, medical, ecologic,
juridic, matematic, lingvistic, militar etc.) în limba română contemporană constituie un subiect de
interes sporit pentru cercetători. În unele lucrări, alături de o serie de unită ți lexicale provenind di n
alte limbaje specializate, a fost studiată și migrarea termenilor sportivi în limbajul comun [10, p.
399-400; 147; 161, p. 202 -205; 132, p. 53 -58; 99 ș.a.]. În diverse studii , fenomenul migrării
termenilor științifici în limbajul comun este numit diferit: determinologizare, despecializare,
deprofesionalizare, democratizare, vulgarizare, banalizare, generalizare . Cei mai mulți
lingvi ști preferă no țiunea de determinologizare , mai ales pentru a ilustra sensul larg al acesteia,
adică folosirea termenilor în diverse texte ne științifice sau de popularizare a științei. În literatura
de specialitate, se remarcă interesul sporit al cercetătorilor fa ță de acest fenomen, fapt determinat
de următorii factori: 1) dezvolt area rapidă a științei și tehnicii; diversificarea domeniilor de
produc ție și diferen țierea muncii; 2) gradul înalt de informare al societă ții; 3) existen ța unui nivel

46
înalt al minimumului educa țional; 4) claritatea și transparen ța sensului general al ter menului,
determinate de simplitatea modelului deriva țional [185, t.n.].
Jacob Halskov [72] folose ște no țiunea de determinologizare pentru a denumi fenomenul
ce constă în utilizarea de către nespeciali ști a unui termen provenit dintr -un anumit domeniu, având
drept rezultat formarea de sintagme noi, care ulterior pot genera noi sensuri în limbajul general. În
acord cu cercetătorii Meye r I., Mackintosh K., autorul define ște determinologizarea drept „modul
în care utilizarea terminologică și semnifica ția se pot „dilua” atunci când un termen suscită
interesul publicului larg“ și distinge două tipuri de determinologizare: 1) unul care presu pune
menținerea sensului și 2) altul care se realizează prin diluarea sensului terminologic. Autorul
menționează că există o mul țime de etape intermediare între cele două tipuri de determinologizare
și că nu este deloc clar dacă termenii care sunt supu și acestui proces vor parcurge toate etapele .
Angela Bidu -Vrănceanu analizează determinologizarea în raport cu alte două fenomene:
banalizarea și vulgarizarea . În accep ția cercetătoarei, no țiunea de determinologizare are două
sensuri: a) proces semantic general în care este antrenat un termen științific utilizat de profani, care
se depărtează în grade diferite de „nodul dur” al sensului specializat și b) rezultatul extinderii la
nivelul limbii comune a unor concepte de interes larg, î și păstrează „nodul dur” și, implicit,
valoarea denotativă. Banalizarea reprezintă un proces ce presupune producerea unor schimbări
conceptuale, pe care îl nume ște și „dinamică semantică”, iar vulgarizarea științifică este o
acțiune deliberată, con știentă, organizată de difuzare în exterior a conceptelor și cuno ștințelor
științifice, efectuată de speciali ști (sau semispeciali ști) și adresată obligatoriu nespeciali știlor,
profanilor, proces numit și „transfer de cuno ștințe” [20, p. 157 -162]. Autoarea însă și recunoa ște
dificultatea unor delimitări stricte între cele trei procese, specificând totu și că, în cazul banalizării,
„dilu ția” (pe care o în țelege drept interpretarea superficială a sensului specializat) se realizează în
grad maxim, devenind predominant sensul conotativ la care s -a ajuns prin evolu ție semantică și
contextuală. În cazul vulgarizării, lexicul specializat se utilizează pentru „explicarea și difuzarea
conceptelor științifice”, proces care este limitat atât din punct de vedere cantitativ, cât și calitativ,
având un efect accidental asupra limbii; iar determinologizarea reprezintă, în sens larg,
„fenomenul general de „dilu ție” a sensului specializat care înso țește orice trecere a unui termen în
limba comună, fiind prezentă (în grade diferite) în cazul banalizării și al vulgarizării. În sens
restrâns, determinologizarea se referă numai la termenii tehnico -științifici care interesează ca atare
și vorbitorii obi șnuiți, păstrându -și valoarea denotativă a sensului specializat [20, p. 176 -177].
Accep tând aceea și abordare (a terminologiei „externe”), Monica -Mihaela Rizea, de
asemenea, consideră determinologizarea un „fenomen gradabil, la care sunt supu și termenii prin
utilizarea mai largă, dincolo de discursul specializat, ceea ce implică atât a) inte rpretarea

47
superficială a sensurilor specializate, când „determinologizarea se referă numai la termenii
tehnico -științifici care interesează ca atare și vorbitorii obi șnuiți, păstrându -și valoarea denotativă
a sensului specializat, chiar dacă interpretat su perficial”, cât și b) situa ția în care termenul capătă,
pe lângă dimensiunea denotativă, proprie sensului specializat și una conotativă [134, p. 99].
Procesul de determinologizare a unită ților lexicale specializate este tratat și ca o
„interferen ță între terminologie și cuvintele de uz general, ca un transfer al unor termeni din diferite
sisteme terminologice în limbajul comun” [132, p. 54 ]. Ca rezultat, termenul care trece în limbajul
comun î și pierde caracterul strict conceptual, sistematicitatea , monosemantismul și dobânde ște
trăsături pragmatice, care îi lipseau anterior, altfel spus apare un nou cuvânt, care nu mai are nevoie
de o defini ție, ci de o explica ție/interpretare. În acela și timp, termenul științific sau tehnic care a
dat na ștere cuvâ ntului nou rămâne nemodificat în câmpul său terminologic [192, p.133, t.n.].
Principalul indiciu al determinologizării este faptul că „termenul specializat î și modifică con ținutul
noțional (ceea ce duce și la considerabile modificări semantice) și totodată particularită țile
paradigmatice și sintagmatice” [16, p. 71 ]. Astfel, acesta „ajunge să comporte cel pu țin două
semnifica ții: una terminologică și alta neterminologică și, prin urmare, unitatea lexicală respectivă
se caracterizează printr -o dublă apartenen ță: una – ca element al unui sistem terminologic și alta –
ca element al sistemului lexical comun” [132, p. 54].
În unele lucrări, se face deosebire între determinologizarea par țială (relativă) și cea
totală (finală) [39, p.153 -169]. În primul caz, termenii migrează în alte sisteme func ționale sau în
limbajul comun, au loc modificări func ționale, iar efectul constă în „apari ția sensului ocazional,
ce reprezintă, de obicei, rezultatul unei analogii făcute de vorbitor din necesitatea de a denumi
unele lucruri, ac țiuni, însu șiri” [39, p.165]. În cazul determinologizării totale, se constituie o
semnifica ție neterminologică, are loc un proces invers terminologizării, „rezultatul ei îl constituie
apari ția unei semnifica ții noi, neterminologice”, are lo c desemantizarea totală a termenului, iar
sensul nou -apărut se înregistrează în dic ționare [39, p.169].
Pe de altă parte, speciali știi [34, p. 56 -61; 20, p.39 ; 134, p. 63 ; 61, p.264 ] resping existen ța
unei determinologizări totale: „ determinologizarea nu poate fi totală, nici chiar în cazul sensurilor
conotative (când se combină func ția de comunicare cu cea expresivă din limbă)” [20, p. 39 ],
deoarece „termenii afecta ți de acest fenomen nu pot fi deta șați total de nucleul dur al sensul ui
specializat – chiar și atunci când, pe lângă dimensiunea sa denotativă, proprie sensului specializat,
termenul capătă și o dimensiune conotativă” [61, p. 264 ], iar pentru a determina dacă se respectă
„nucleul dur” al sensului specializat și pentru a putea indica distan ța față de acesta se recomandă
a confrunta situa țiile de actualizare a termenilor în diverse texte cu defini țiile din dic ționarele
generale de li mbă, la care au acces vorbitorii obi șnuiți [61, p.265] .

48
Rizea M. -M. [134, p. 6] , Dru ță I. [61, p. 57 ] consideră determinologizarea (alături de
terminologizare și interdisciplinaritate) drept unul dintre „efectele majore” ale migrării termenilor,
și, implicit, una dintre cauzele esen țiale ale polisemiei terminologice, realitate „care încă stârne ște
controverse” [134, p. 6] . Consecin ța migrării termenilor spre limb a comună este polisemia
extradomenială , ce se manifestă în afara domeniilor specializate [134, p. 63]. La rândul său,
polisemia extradomenială se manifestă în două situa ții: 1. termenii ajung în contextul limbajului
comun (LC), unde suferă o lărgire semant ică și, eventual, devieri semantice bazate pe metaforă
sau metonimie (suferă, a șadar, o determinologizare în diferite grade), combinându -se cu unită ți ale
lexicului general (cuvinte); 2. termenii ajung în contextul LC unde suferă un proces de
determinologi zare. [134, p. 100].
Potrivit altor autori, determinologizarea reprezintă un mecanism prin care se realizează
schimbul dintre lexicul comun și cel specializat, în cadrul căruia termenul î și pierde proprietă țile
în legătură cu ie șirea lui dincolo de sistemul terminologic și transformarea lui în cuvânt comun,
proces care conduce la pierderea preciziei științifice și la extinderea sferei lui de realizare [169, p.
77].
Șurâghin N.A. , apud Șmeliova O.I. [1 95], plasează determinologizar ea în categoria
noțiunilor care nu sunt înregistrate în dic ționarele speciale. Dat fiind că una dintre principalele
trăsături ale lexicului profesional este caracterul lui motivat, iar termenii interna ționali și cei hibrizi
se disting prin transparen ță sem antică, no țiunea „determinologizare” este definită prin sine însă și.
Adăugarea unor sensuri suplimentare a avut loc datorită refluxului enorm al lexicului specializat
în limbajul comun, ceea ce a determinat folosirea termenului respectiv cu sensul „apari ția unită ților
lexicale speciale în limbajul comun”.
În ceea ce ne prive ște, împărtă șim opiniile cercetătorilor care consideră că procesul de
determinologizare presupune transformarea con ținutului semantic al unită ților lexicale care
apar țin unui anumit limbaj specializat în procesul de migrare a acestora într -un context
nespecializat .

1.5.3. Reterminologizarea în limbajele specializate
O particularitate a limbajelor specializate o constituie reterminologizarea, un proces în cadrul
căruia fondul terminologic se actualizează sau se îmbogă țește din alte limbaje specializate.
În literatura de specialitate, no țiunea de reterminologizare cunoa ște diverse defini ții și
interpretări. Fiind împrumutat din limba latină (prin filieră franceză), re- este un element utilizat
în cuvinte derivate cu următoarele sensuri: din nou , înapoi, dimpotrivă, contra și serve ște la
formarea unor verbe, a unor substantive și a unor adjective. Atât în limba comună, cât și, mai ales,

49
în limbajele specializate, acest prefix este foarte productiv. De cele mai multe ori, el are sens
iterativ (repetativ, frecventativ), fapt ce ar pute a justifica adoptarea defini ției date de Superans kaia
A.V., Podols kaia N.V., Vasilieva N.V., care consideră că reterminologizarea reprezintă procesul
de revenire în limbajul ini țial a unui termen care fusese anterior adoptat de un alt domeniu al
cunoa șterii, dar care revine în limbajul ini țial cu sensul pe care l -a căpătat în domeniul respectiv
(adică o terminologizare repetată) [192, p.203, t.n.]. O altă defini ție care pune accentul pe sensul
de „întoarcere înapoi”, pe care îl are elementul re-, a fost formulată de Iulia Cordu ș, care consideră
că reterminologizarea constă în „dobândirea statutului de termen după o perioadă în care
speciali știi nu l -au folosit în practica lor sau în volumele de specialitate” [48, p.12].
Pe de altă parte, în limba jele speciali zate se atestă cazuri (acestea fiind, poate, chiar mult
mai numeroase) când un termen este preluat în alte sisteme terminologice, suferind anumite muta ții
semantice, fapt ce a generat apari ția unui șir de defini ții în care se pune accentul pe migrarea
termenilor dintr -un limbaj specializat în altul (altele). În această ordine de idei, reterminologizarea
este considerată drept „o modalitate de creare a termenilor dintr -un domeniu de specialitate de la
termeni existen ți deja în alt domeniu de sp ecialitate” [37], un proces care „se manifestă atunci când
un termen este adoptat de două sau mai multe sisteme terminologice” [132, p. 55] și a cărui
principală particularitate distinctivă este faptul că „unitatea terminologică nou formată poate fi
introd usă concomitent în diferite domenii de specialitate (termenii interdisciplinari)” [37; 144].
Dacă terminologizarea reprezintă procesul semantic de formare a termenilor, reterminologizarea
transferă semantic termenii dintr -un domeniu științific în altul [144, p. 42].
În unele studii, reterminologizarea desemnează împrumutul unei unită ți speciale din
terminologia unei științe, de obicei a științelor naturii, în cea social -politică, după ce a fost supusă
unui proces intermediar de determinologizare. Bunăoară, termenul reacție, care în chimie are
sensul „ fenomen de transformare a uneia sau a mai multor substan țe chimice sub ac țiunea unor
agen ți fizici sau a altor substan țe chimice, în urma căruia se formează substan țe noi, cu proprietă ți
diferite de ale celor ini țiale”, iar în fizică – „forță (sau cuplu de for țe) care se opune unei ac țiuni,
fiind egală și de sens contrar cu aceasta”, s -a răspândit rapid în alte științe cu sensul de „manifestare
ca răspuns la ceva”. De ex., în biologie: „fenomen nemijlocit prin care materia vie răspunde
acțiunii unui excitant (venit din interior sau din afară)”; în psihologie: „orice răspuns integral sau
parțial al unui sistem psihic la o stimulare exterioară lui”. Prin urmare, sensul derivat este „ac țiune
de răspuns, opune re”. Astfel, reterminologizarea este considerată etapa ce succedă
determinologizării, când termenul capătă din nou un caracter terminologic, dar într -un sistem
terminologic nou, altul decât cel din care provine [187, p. 39, t.n.]. Termeni militari de tipul

50
avangardă, blocadă, diversiune mai întâi au fost determinologiza ți, apoi prelua ți de terminologia
social -politică, de cea economică, medicală etc.
Alți speciali ști folosesc termenul reterminologizare pentru a denumi procesul în cadrul
căruia termenii dintr -un domeniu de specialitate pătrund în altul, fiind resemantiza ți total sau
parțial, fapt condi ționat de transformările asociativ -metaforice ale semanticii unui cuvânt -termen
concret [173 p. 96, t.n.]. Într-o altă ab ordare, se consideră că „reterminologizarea (nontermenului)
este trecerea repetată a unită ții lexicale din sistemul lexical al unei limbi naturale în sistemul lexical
al unul limbaj specializat cu angrenarea simultană a acestuia într -un anumit sistem termi nologic,
având un anumit în țeles special”. Acest proces este numit și terminologizare secundară [183, p.
47 ș.a.].
În mai multe lucrări, no țiunii de reterminologizare , adoptată, de altfel, și de o serie de
autori români [37; 113, p. 27 -29; 134, p. 69 -106 ș.a.], este preferată no țiunea (mai largă) de
migrare a termenilor sau migrare terminologică , percepută drept „un proces ce se desfă șoară
fie între domenii de specialitate, fie între domenii de specialitate și limba comună” [134, p. 65].
Acea sta are drept consecin ță polisemia termenilor, în primul caz fiind vorba despre o polisemie
interdomenială, în cel de -al doilea – despre o polisemie extradomenială [134; 61; 143 ș.a.]. Prin
prisma acestui fenomen, este analizată, spre exemplu, migrarea te rmenilor virus și a virusa din
limbajul biologic și medical în cel informa țional [134; 113, p. 27 -28]. Mincu E. consideră termenii
medicali, de tipul virus, a virusa, extrinsec, ecolalie, care au pătruns în alte limbaje specializate
(lingvistică, informatică), exemple „de remodelare conceptuală și de reutilizare interterminologică
a termenului” [113, p. 27 -29].
Analizând fenomenul migrării terminologice, Rizea M. -M. [134] , Dru ță I. [61] fac
distinc ție între polisemia interdomenială , cea intradomenială și cea extradomenială . Polisemia
interdomenială se referă la termenii comuni unor domenii care interrela ționează, cum ar fi
termenii cu „caracter pluridomenial”. Polisemia intradomenială , numi tă și internă, se manifestă,
în general, atunci când un termen dezvoltă mai multe sensuri în acela și domeniu sau în
subdomeniile acestuia. Polisemia extradomenială , numită și dinamică/neologie semantică sau
polisemie externă, se define ște ca „tip de polisemie ce se manifestă în afara domeniilor
specializate, fie ele domenii de origine sau domenii -receptor, ca urmare a migrării termenilor spre
limba comună” [61, p. 58 -59].
După părerea autoarei Miliuk A.V. [187, p. 23, t.n.] însă, este ne cesar a delimita no țiunile
de „polisemie” și „reterminologizare”: chiar dacă ambele fenomene se bazează pe aceea și trăsătură
lexicală (filia ția sensurilor), polisemia se dezvoltă în cadrul unui singur sistem terminologic, iar
reterminologizarea este sursa de formare a termenilor noi în cadrul altor limbaje specializate, prin

51
urmare este un fenomen intersistemic. În această viziune, no țiunile de „polisemie interdomenială”
și „polisemie extradomenială”, ar trebui apriori excluse, iar termenul „polisemie intra domenială”
ar trebui considerat pleonastic. În opinia noastră, între no țiunile reterminologizare și polisemie
în limbajele specializate există o rela ție de tip „cauză – efect”: reterminologizarea conduce la
polisemie, iar polisemia este consecin ța fenomenului de reterminologizare, un rezultat al migrării
termenilor științifici dintr -un limbaj în altul.
În unele lucrări, procesul care constă în reluarea unui termen dintr -un domeniu de
specialitate în sistemul terminologic al altei științe, cu sens modificat este numit și
transterminologizare sau conversie terminologică [192, p.203, t.n.]. Ca rezultat al
transterminologizării, se formează omonime „interramurale” (interdomeniale), cum ar fi:
izomorfi sm (mat.), izomorfism (lingv.). Autoarele men ționează că pot fi prelua ți nu doar termeni
separa ți, ci și blocuri întregi de termeni, alcătuite din no țiuni conjugate cu cea principală. Exemplul
de transfer al termenului împreună cu paradigma lui conotativă, oferit de cercetătoare, este cel al
introducerii no țiunii evolu ție în teoria limbii elaborată de A. Schleicher, care a încercat să analizeze
modificările istorice ale limbilor în mod similar teoriei evolu ționiste a lui Ch. Darwin.
Lingvistul John Humbley operează și cu no țiunea de neologie secundară (sau
redenominare ), pe care o consideră un proces ce se deosebe ște, pe de o parte, de denominarea
terminologică (ce corespunde cu ceea ce numim, în lucrarea de fa ță, terminologizare), iar pe de
altă pa rte, de realizările discursive ale „paradigmei designa ționale” în cazul vulgarizării (proces
pe care l -am numit despecializare) [76].
În prezenta lucrare, vom porni de la sensul de bază al elementului re-: din nou (indicând
caracterul repetat al unei ac țiuni) și vom analiza reterminologizarea drept un proces semantic,
în cadrul căruia un termen dintr -un anumit limbaj specializat migrează fie în limbajele unor
discipline din alte domenii de referin ță, în care dezvoltă sensuri noi, fie în limbajele altor
discipline din acela și domeniu științific, fie în limbajul specializat al aceleia și discipline
științifice, dar cu sens modificat.

Concluzii la capitolul 1
Limbajele specializate, ca subsisteme ale limbajului general, împart cu acesta o serie de
trăsături comune. Totodată, limbajele specializate, fiind alcătuite din unită ți specifice, se supun
unor reguli specifice . Grani țele dintre limbajul general și cel sp ecial, precum și cele dintre variatele
limbaje specializate sunt flexibile, elementele lexicale circulând în permanen ță dintr -o zonă în alta
și viceversa, suferind sau nu modificări semantice și func ționale.
Terminologia, ca totalitate a termenilor sau cuvintelor specializate, reprezintă un strat
independent al oricărei limbi naționale și se află într-o interac țiune intensă cu activitatea profesională

52
a speciali știlor din diverse domenii. Întregul sistem terminologic al unei limbi este alcătuit din
straturi, clase, câmpuri semantice organizate ierarhic. Astfel, termenii nu se grupează în mod
arbitrar, ci în func ție de particularită țile semantice ale domeniului respectiv, în baza unor factori
lingvistici și extralingvistici. Limbajele specializate con stituie sisteme complexe, cuprinzând
unită ți lexicale variate ca formă, con ținut, mod de func ționare, iar hotarele dintre straturile lexicale
cărora apar țin aceste unită ți și cele dintre câmpurile semantice în care se încadrează sunt, de
asemenea, foarte f lexibile.
Rolul central în limbajele specializate îl de țin termenii, care constituie unită țile lor de bază.
Identificarea lexicului specializat se efectuează în func ție de distribuirea unită ților lexicale în texte,
conform tipologiei lor. Textul științific este și utilizator, și furnizor de termeni. El este rezultatul
unui proces de gândire creatoare și un mijloc specific de comunicare. Analizate prin prisma
conceptelor pragmaticii, textele cunosc grade diferite de specializare terminologică, densitatea
terminologică fiind factorul principal care determină delimitarea lor de alte tipuri de discurs, dar
și diferen țierea textelor științifice cu specializare maximă de cele didactice sau de vulgarizare.
Viziunile cu privire la straturile lexico -semantice ale textelor științifice, ca și cele
referitoare la clasificarea termenilor, sunt numeroase, având un caracter variat și neunivoc.
Clasi ficarea are un rol esen țial în activitatea terminologică și trebuie să rămână în continuare una
dintre preocupările importante ale speciali știlor. Varietatea criteriilor de clasificare a termenilor
științifici reflectă diversitatea și complexitatea termenu lui ca element lexical. Orice termen,
posedând însu șiri și func ții distincte, poate face parte din mai multe clasificări simultan, fapt ce a
condus la apari ția mai multor direc ții de cercetare independente , de aceea, stabilirea și formularea
criteriilor ca re stau la baza fiecăreia dintre aceste direc ții capătă o importan ță sporită .
Crea ția terminologică este un proces complex, care se bazează pe criterii variate: sursa de
formare, criteriul structural, criteriul func țional, criteriul semantic. Terminologizarea,
determinologizarea, reterminologizarea se bazează pe modificarea și reinterpretarea semantică a
unită ților lexicale, iar în studiul acestora este important a lua în considerare un spectru larg de
aspecte, deoare ce formarea sensului terminologic ține atât de domeniul semanticii, cât și de
raporturile sistemice ale unită ții lexicale, de particularită țile ei paradigmatice și sintagmatice, de
mecanismele de formare a cuvintelor etc.
Multitudinea și diversitatea def inițiilor și a abordărilor privind termenul și terminologia ca
sistem lexical reflectă faptul că acestea constituie subiecte actuale în cercetările contemporane,
elucidarea variatelor aspecte ce țin de apari ția, func țiile, particularită țile, dinamica lor rămânând
în continuare obiective importante ale terminologiei ca știință.

53
2. SISTEMUL TERMINOLOGIC SPORTIV ÎN LIMBA ROMÂNĂ:
INVESTIGA ȚII LEXICO -SEMANTICE

2.1. Corpus, metode, principi i de abordare
Evolu ția semantică a cuvintelor, sub diferitele sale aspecte, reprezintă un subiect de interes
sporit în cercetările recente, iar modificările semantice pe care le suferă unită țile lexicale în
procesul de asimilare a cuvintelor din uzul comun de către diferitele sisteme termin ologice și
viceversa, precum și dintr -o terminologie în alta, în prezent, sunt analizate din variate perspective:
cognitivă, textuală, pragmatică, func țională etc.
În abordare cognitivistă (care are la bază cercetările lui Humboldt), limbajul și gândirea
se dezvoltă în procesul de evolu ție a omului, fiind fenomene care se află într -o rela ție strânsă de
interdependen ță. Ele evoluează parcurgând mai multe etape și se determină reciproc: progresul
învățării limbajului se realizează concomitent cu progresul gâ ndirii, atât la nivel individual, cât și
social. În viziunea cognitivi știlor, limbajul, alături de percep ție, gândire, memorie, reprezintă „o
structură cognitivă, a cărei menire este să explice procesele de asimilare, prelucrare și transmitere
a cuno ștințelor” [189]. Astfel, limbajul și gândirea se află într -o unitate dinamică complexă, iar
relațiile dintre el e apar în cursul evolu ției și se dezvoltă fără încetare. Această dezvoltare se
realizează în baza unor legită ți care poartă un caracter semantic.
Limbajul nu este doar un mijloc de exprimare a unui gând, el reprezintă un mijloc de creare
a acestuia. Astfe l, apari ția sensurilor noi ale cuvintelor este considerată un proces de generare și
transmitere a cuno ștințelor, un instrument de realizare a activită ții cognitive a omului: „Formarea
sensurilor noi constituie un produs al activită ții de gândire a omului, întrucât orice fapt
denominativ este mediat de gândire” [10, p. 401] .
Acest proces se bazează pe capacitatea omului de a compara, de a asocia diferite categorii,
el se realizează în concordan ță cu cuno ștințele pe care le are omul despre realitate, pe care o
percepe prin prisma propriei experien țe de via ță. În opinia Liliei Trinca, „limba, mentalitatea,
cultura alcătuiesc trinomul conceptual de bază”, influen țând atât comportamentul uman, cât și
modul lui de a emite acte de limbaj [155, p.19].
Cercetătorul Vasile Bahnaru descrie acest fenomen în felul următor: „Orice act
denominativ debutează cu reflectarea în con știința umană a proprietă ților individuale ale
segmentului din realitate; în lipsa semnificantului corespunzător se apelează la forma altui cuvânt,
care dispune de un con ținut semantic cu elemente comune în raport cu conceptul noului denotat,

54
care urmează a fi denumit. Altfel spus, con știința umană, în procesul de cunoa ștere a lumii, re flectă
necunoscutul prin intermediul cunoscutului, reflectarea dată având caracter creator” [10, p. 401] .
În cercetarea de fa ță, am pornit de la ideea că terminologia este în esen ță o activitate
lingvistică și cognitivă, iar termenii sunt unită ți lingvisti ce care transmit o semnifica ție conceptuală
în cadrul textelor cunoa șterii specializate. O astfel de abordare mai poartă denumirea de
terminologie bazată pe cadre (Frame -Based Terminology) , fiind dezvoltată de cunoscuta
cercetătoare Pamela Faber și colegii săi de la Universitatea din Granada (Spania) . Ea se bazează
pe derivarea sistemului conceptual al structurii principale prin intermediul unei abordări complexe
„de sus în jos și de jos în sus”. Abordarea „de jos în sus” constă în extragerea de informa ții dintr –
un corpus de texte, legate în mod specific de domeniul respectiv. Abordarea „de sus în jos” include
informa țiile furnizate de dic ționarele specializate și alte materiale de referin ță, comp letate de
exper ții din domeniu [64; 65, t.n.]. Am conceput această lucrare drept un demers, în cadrul căruia
termenii să fie analiza ți în complexitatea lor, atât ca unită ți ce se încadrează într -un sistem
terminologic, cât și ca unită ți lexicale dinamice, care î și manifestă statutul de termen în discursul
specializat (texte, contexte, cotexte).
Această viziune se înscrie într -un cadru conceptual mai amplu, al cercetărilor l ingvistice
integrale, care presupun studiul termenilor dintr -o perspectivă multiplă: cognitivă, func țional –
semantică, pragmatică și lingvistică propriu -zisă.
Noțiunea de termen, conceput drept „cuvânt, sintagmă, simbol sau formulă ce desemnează
un concept propriu unui domeniu de întrebuin țare” este una clasică, normativă. Într -o abordare
lingvistică, termenul este privit ca „unitate lexicală definită în textele de specialitate” [83, t.n.].
Noile viziuni asupra termenului [1; 44; 21; 134] sunt puse în opozi ție cu terminologia clasică,
numită și tradi țională sau internă. În terminologia externă, numită și descriptivă sau textuală,
termenul se analizează drept o unitate situată în discurs, adică într -un context lingvistic și
comunicativ real .
Una dintre tendin țele actual e în terminologie este și „studierea termenului în uzaj” [22,
p.25]. Aceste cercetări vizează „exprimarea sensului specializat condi ționat nu numai de rela țiile
cu al ți termeni din acela și domeniu (terminologia lexicală sau semasiologică), ci și în func ție de
textele și contextele în care apare (terminologia textuală sau discursivă)”. Drept rezultat, a fost
constitui tă o nouă direc ție în cercetările lingvistice contemporane: terminologia descriptiv –
lingvistică, aceasta fiind diferită de cea cognitivă (caracterizată însă de o perspectivă exclusiv
normativă, care impune termenii dintr -un anumit domeniu). Terminologia lexicală se ocupă de
„analizele efective ale unor terminologii din domenii determinate, care privesc particularită țile de
exprimare, caracte risticile și rela țiile sensurilor specializate”, în timp ce terminologia textuală

55
apelează la „modalită ți de analiză diversificate, în func ție de rolul textelor și al contextelor în
comunicarea specializată” [22, p.25-26].
A studia un limbaj de specialit ate înseamnă a studia sistemul care se află la baza
produc țiilor discursive, manifestate prin texte: „limba de specialitate, ca și limba în ansamblu,
reprezintă, mai întâi, texte vorbite și scrise. Anume pe baza acestor texte se încearcă a sesiza
sistemul limbii de specialitate” [Kocourek R., apud Condamines A. , 43, t.n.].
În aceea și ordine de idei, M.T. Cabré subliniază rolul major al corpusurilor textuale în
crearea și analiza corpusur ilor lexicale terminologice, ceea ce a determinat saltul realizat de la
lingvistica descriptivă la cea textuală [36].
În analiza limbaj ului specializat sportiv prin prisma fenomenelor terminologizare,
determinologizare, reterminologizare , am recurs la un corpus de texte științifice în limba română
din domeniul sportului, inclusiv:
– texte în care termenii sunt utiliza ți – monografii ; articole de sinteză, publicate în
reviste de specialitate, precum „ Știința culturii fizice”, sau în volumele de materiale ale
conferin țelor și congreselor științifice interna ționale desfă șurate în USEFS în ultimii 14 ani;
documente oficiale (în special, regulamente competi ționale) , precum și videotexte (înregistrări ale
evolu ției unor sportivi consacra ți, înso țite de comentarii) ;
– texte în care termenii sunt înregistra ți și recomanda ți – dicționare (inclusiv
enciclopedice) , ghiduri și îndr umare metodice ;
– texte care generează termeni – în special , studii de cercetare (teze de doctor at în
domeniul antrenamentului sportiv, al culturii fizice recreative și de recuperare), în care autorii
relatează în premieră rezultatele unor experimente, generalizări etc. [60, p.34 ].
Ca rezultat, a fost posibilă și elaborarea inventarelor de termeni cu grade diferite de
specializare: termeni sportivi generali, termeni sportivi comuni pentru câteva discipline înrudite,
termeni sportivi de specializare maximă (Anexele 1-3).
Pentru investigarea evolu ției semantice a unită ților lexicale specializate în procesul de
migrare a acestora către limbajul comun (determinologizare), a fost alcătuit un corpus de
microcontexte (cotexte) , ce cuprinde circ a 400 de fi șe, dintre care am ales pentru exemplificare
circa 200. Fi șele au fost elaborate în baza mai multor tipuri de texte: beletristice, publicistice,
publicitare , inclusiv mediatexte și webtexte [158, p. 197-223]. O parte a fi șelor (circa 40) conțin
exemple selectate din Corpusul computa țional de referin ță pentru limba română contemporană
CoRoLa (corola.racai.ro).
Metodele de cercetare aplicate în cadrul investiga ției întreprinse sunt cele specifice
studiului lexicului în general și limbajelor specializate în mod particular . Este vorba despre metoda

56
analizei comparative, care permite compararea și prezentarea semanticii unită ților lexicale;
metoda descriptivă, pr in intermediul căreia se descrie con ținutul semantic al cuvintelor; metoda
analizei semice sau componen țiale, cu ajutorul căreia se depistează și se analizează trăsăturile
semantice comune și diferen țiale ale elementelor lexicale descrise; metoda analizei contextuale, a
cărei aplicare oferă posibilitatea de a depista și de a extrage din texte unită țile lexicale din domeniul
investigat, iar ulterior – de a le ilustra în cadrul articolelor lexicografice etc. Au fost utilizate, de
asemenea, un șir de tehnici și procedee specifice activită ții lexicografice, precum: tehnica
înregistrării sistemice a cuvintelor (a sintagmelor, a enun țurilor , precum și a remarce lor
gramaticale ); procedeul analizei deriva ționale , procedeul atestării termenilor în sursele
lexicografice de specialitate etc.
Utilizarea metodei analizei distribu ționale ne -a permis să identificăm și să descriem
termenii studia ți și unită țile lexicale determinologizate în baza posibilită ților lor de a se combina
în actele concrete de vorbire , adică în diferite contexte/cotexte , deoarece distribu ția vizează
însușirile combinatorii, iar cercetarea distribu ției este o parte importantă a studiului rela țiilor. Spre
deosebire de analiza func țională, care se aplică axei paradigmatice, analiza distribu țională (sau
distributivă) prive ște axa sintagmatică, dar sus ține și studiul paradigmelor [56, p. 90] .
Îmbinarea analizei paradigmatice cu cea sintagmatică a făcut posibilă relevarea evolu ției
semantice a unită ților lexicale determinologizate și gradul în care acestea s -au îndepărtat de
„nucleul dur” , prin compara rea sensurilor pe care le -au dobândit în limbajul comun cu defini țiile
din dicționarele generale . Acest fapt ar putea servi la revizui rea ( și completarea ) defini țiilor de
dicționar e, evident, după ce se va constata că au înregistrat o frecven ță de utilizare suf icientă pentru
a răspunde acestor cerin țe. Examinarea particularită ților semantice ale unită ților lexicale a
determinat utilizarea metodei analizei semantice.
În cele ce urmează, vom ilustra modul în care au fost aplicate metodele descrise mai sus în
investigarea sistemului terminologic sportiv (capitolul 2) și a evolu ției semantice a unită ților
lexicale în pr ocesele de terminologizare, determinoogizare, reterminologizare (capitolul 3).

2.2.Terminologia sportivă în limba română. Evolu ție și demersuri lexicografic e
Se știe că, deși este mai puțin rigid și mult mai flexibil și mai deschis modificărilor, spre
deosebire de fonologie sau morfologie, care sunt caracterizate prin structuri simple și clare, lexicul
unei limbi poate fi considerat totuși un sistem.
În ultimii ani, lingvi știi [7; 32; 57; 139 ș.a.] subliniază caracte rul de sistem și în cazul
vocabularelor specializate, prezentând drept condi ții obligatorii pentru acceptarea termenilor în
cadrul acestor microsistem e reperarea pe raporturi logice și semantice între noțiunile din domeniul

57
respectiv; existen ța unui principiu unic de definire a termenilor din fiecare subgrup (microsistem)
încadrat într-o anumită terminologie (macrosistem), corelat cu principiul de constatare a
particularită ților comune; elaborarea defini țiilor în baza principiului determinării partic ularită ților
relevante (forma și funcția) ale termenilor din cadrul microsistemului [32].
În acest capitol , ne-am propus să relevăm specificul sistemului terminologic sportiv, să
determinăm criteriile de clasificare a lexicului sportiv, unele trăsături particulare și generale ale
termenilor din domeniul sportului, să efectuăm o clasificare semantico -funcțională a acestora [90;
91].
S-a constatat că începuturile terminologiei sportive române ști datează cu sfâr șitul secolului
al XIX -lea, prin intermediul fotbalului și al rugbiului, numite pe atunci „lovirea mingii cu piciorul”
[6, p. 88] . Această etapă fuse se precedată de „o fază de tatonări, de definiri incomplete” (a doua
jumătate a secolului al XIX -lea), pentru ca, î n jurul penultimului deceniu al aceluia și veac să fie
adoptate și primele împrumuturi în terminologia sportului, urmate de o altă etapă, cea „de precizare
a noilor sensuri, de definitivare, de consacrare prin uz” [13, p.11]. Astfel, în anul 1959, Mircea
Seche (apud Bănciulescu V.) [13, p. 25 ] estima că numărul termenilor sportivi în limba română
este de circa 13000 de elemente, inclusiv: termeni de uz general; nume de discipline sportive, de
ramuri sau probe sportive; nume comune care indică practican ții anumitor sporturi; numele de
obiecte, instrumente, amenajări legate de practicarea diverselor sporturi; termeni sportivi care
indică faze de joc, reguli, penalizări etc. Evident, din 1959, când a fost făcută această apreciere, și
până în prezent, numărul termenilor sportivi a crescut semnificativ, dată fiind „extraordinara
diseminare a fenomenului sportiv în lume în cursul ultimel or decenii și, implicit, tendin ța tot mai
vădită de interna ționalizare a terminologiei sportive” [13, p.26]. Fenomenul de universalizare a
sportului (care a început în a doua jumătate a sec. al XX -lea), devenind tot mai accentuat, a
determinat „nevoia de e xprimare, de explicare, de analiză și de sinteză, ceea ce reclamă un lexic,
un limbaj specific, asemenea tuturor științelor și profesiilor” [4, p.7]. Crearea și extinderea
terminologiei sportului a fost favorizată, în primul rând, de accelerata răspândire a „modei
sportului”, de „împământenirea ” practicii sportive, urmate de interna ționalizarea sportului însu și.
În al doilea rând, în cronologia apari ției termeni lor, a fost foarte importantă popularitatea anumitor
discipline sportive [13, p.12].
În ce prive ște terminologia sportului, există studii de lingvistică în care au fost vizate unele
aspecte ale problemei, însă aceste cercetări poartă un caracter sporadic și o abordează doar
tangen țial. Unele chestiuni legate de forma și semantica termenilor sportivi au fost analizate de
cunoscuta lingvistă Mioara Avram sub aspectul corectitudinii utilizării acestora în uzul general.
Autoarea a încadrat cuvintele analizate în mai multe grupuri lexicale, inclusiv: 1) sporturi

58
(discipline sau ramuri); 2) terenuri și părți ale lor; 3) manifestări, tehnici și obiecte specifice; 4)
persoane și colective implicate [8, p.187 -209].
Theodor Hristea, care s -a ocupat de schimbările semantice ale cuvintelor prin prisma unei
abordări etimologice, analizează evolu ția sensurilor mai multor elemente lexicale, inclusiv a
cuvintelor probă și turneu (termeni sportivi), urmărind extinderea sferei lor semantice și modul în
care sun t utilizate în cadrul unor expresii frazeologice, formate în special prin calchierea unor
modele din limba franceză, în care apar ca elemente constituente. Este vorba despre expresii de
tipul: probe sportive, probe de atletism, probe de viteză, probe de f ond, probe de rezisten ță, probe
eliminatorii, probă de slalom, probă finală, probă contracronometru; turneu de tenis, turneu de
șah, turneu de bridge, a lua parte la un turneu [75, p.261 -264]. Stilul presei sportive, de asemenea,
a atras aten ția unor lingvi ști români [163; 108, p. 237 -251 ș.a.].
Numărul lucrărilor de strictă specialitate, în care ar fi tratată terminologia sportului în
ansamblu, este însă destul de redus.
Apari ția, în a doua jumătate a secolului trecut, a unor lucrări lexicografice în domeniu
(monolingve, multilingve) se datorează mai cu seamă speciali știlor de educa ție fizică și sport, care
au sesizat nevoia de dic ționare în activitatea lor profesională și, ca urmare, au realizat investiga ții,
unele chiar foarte reu șite, orientate spre ierarhizarea termenilor sportivi, prezentarea defini țiilor
lexicografice ale acestora sau traducerea lor în limbile de circula ție interna țională.
Bunăoară, Dicționarul sportiv poliglot de Constantin Tudose [156, 800 p.] , elaborat în
șapte limbi: română, spaniolă, italiană, franceză, rusă, engleză, germană, cuprinde aproape 6000
de termeni din 22 de discipline sportive (atletism, baschet, box, canotaj, călărie, ciclism, fotbal,
gimnastică, haltere, handbal, hochei pe ghea ță, înot, lupte , patinaj, pentatlon modern, polo pe apă,
schi, scrimă, tenis de câmp, tenis de masă, tir, volei), precum și o listă de termeni generali ai
sportului (circa 1600). Dic ționarul nu prezintă însă și defini țiile termenilor respectivi.
Una dintre pu ținele publ icații în care a fost efectuată o clasificare a terminologiei educa ției
fizice și sportului în limba română, intitulată Terminologia educa ției fizice și sportului , aparține
unui grup de speciali ști condus de Nicu Alexe și Leon Teodorescu [2, 432 p.] . Termenii (cu
defini țiile corespunzătoare) insera ți în acest dic ționar elaborat în șase limbi (română, franceză,
italiană, germană, engleză, rusă) sunt ordona ți în trei capitole mari:
1) termeni ai domeniului educa ție fizică și sport, ce exprimă no țiuni generice, precum:
sport, educa ție fizică, cultură fizică, metodă de educa ție fizică, antrenament, gimnastică, atletism,
joc sportiv, ramură sportivă, probă sportivă, capacitate fizică, pregătire fizică, condi ție fizică etc.;

59
2) termeni ce exprimă no țiunea „mi șcare”, cei care vizează bazele generale ale mi șcării,
bazele fiziologice ale mi șcării, bazele psihologice ale mi șcării, caracteristicile și particularită țile
mișcării, calită țile mi șcării, genurile mi șcării;
3) termeni ce expri mă no țiunea „antrenament”, cuprinzând: termeni generali; forme,
genuri, tipuri și metode de antrenament; organizarea, planificarea și eviden ța antrenamentului;
persoane [2, 432 p. ].
Lucrarea lui Leo Herczeg Terminologia științei educa ției fizice și sportului (1994) respectă
acela și principiu de sistematizare a lexicului specializat și include defini ții privind principali i
termeni din domeniul teoriei educa ției fizice și sportului , termeni i de bază din domeniul
antrenamentului sportiv, principali i termeni din didactica educa ției fizice școlare, terminologia
gimnasticii, no țiuni din terminologia de bază a jocurilor sportive [73, 96 p.].
Există și alte dic ționare de termeni sportivi [148; 69; 70 ș.a.]. Cele mai multe vizează însă
terminologia gimnasticii sau includ compartimente separate consacrate acesteia. Bunăoară,
Dicționarul sportiv școlar [69], a cărui organizare , de asemenea, este efectuată în baza principiului
semantic, con ține termeni și defin iții ale acestora (multe dintre ele înso țite de imagini) din patru
discipline: atletism, gimnastică (partea cea mai voluminoasă), nata ție și jocuri sportive.
Predilec ția pentru cercetarea și clasificarea terminologiei gimnasticii se explică prin faptul
că aceasta formează baza întregului sistem terminologic sportiv, incluzând termeni utiliza ți pentru
descrierea tehnică a mi șcărilor, pentru denumirea aparatelor, a echipamentelor etc. Fire ște, acest
sistem con ține și termeni din atletism, jocuri spo rtive, turism, lupte, sporturi nautice, sporturi de
iarnă, arte mar țiale și din multe alte discipline. Iar un studiu complet vizând terminologia educa ției
fizice și sportului, deocamdată, nu a fost realizat. Și lucrările cele mai recente [77, 409 p.; 53, 315
p. ș.a.] poartă un pronun țat caracter didactic, fiind elaborate de profesori ce activează în cadrul
facultă ților de educa ție fizică.
Una dintre lucrările cele mai ample în domeniul terminologiei sportive în limba română o
constituie volumul al VIII -lea al Enciclopediei Educa ției Fizice și Sportului din România , apărută
în două edi ții [4, 680 p.]. Volumul a fost conceput în două păr ți: I. Dic ționar descriptiv de termeni
și noțiuni; II. Lexicon de termeni uzuali folosi ți în domeniile sportului, științei sportului și
educa ției fizice (în limbile română, engleză, franceză, germană, spaniolă, rusă), cuprinzând circa
2900 de termeni din sfera teoriei și practicii educa ției fizice și sportului: termeni științifici generali,
termeni tehnici, metodici, medico -biologici, sportivi etc. El este elaborat într -o dimensiune vădit
pragmatică (didactică), fiind orientat, în primul rând, spre un număr cât mai mare și mai variat de
destinatari (studen ți, cadre didactice, sportivi, antrenori, persoane pasionate de exerci țiul fizic ș.a.).

60
Chiar dacă nu reprezintă o lucrare lexicografică propriu -zisă, de tip filologic (autorii în șiși
mărturisesc, în prefa ța ediției, că au renun țat la defini ții, dat fiind că, „oricât de exacte și concise
s-ar fi dovedit, nu ar fi acoperit și lămurit subtilită țile, neclarită țile izvorâte dintr -o utilizare
consacrată prin tradi ție și acceptată facil de neini țiați”) și nu se resp ectă o distribuire propor țională
a noțiunilor descrise (bunăoară, numărul termenilor din arte mar țiale este de peste 400, pe când cel
al termenilor din turism, de exemplu, de doar 12), volumul con ține „explica ția amplă, conexă și
nuan țată” a fiecărui terme n prezentat [4, p.7 -8], într -o viziune enciclopedică demnă de toată
admira ția.
Atât în România, cât și în Republica Moldova, au fost elaborate și alte lucrări
enciclopedice, destinate unui public larg, în special tinerilor și adolescen ților, în care sunt descrise
inclusiv diferite ramuri și probe sportive [5, 400 p.; 78, 338 p.; 79, 48 p.; 142, 96 p. ș.a.]. Ele sunt
alcătuite într -un limbaj acces ibil, atractiv, având în special rol de informare, de popularizare a
sportului și a numeroaselor sale efecte benefice.
În această ordine de idei, men ționăm caracterul extrem de dificil al procesului de selectare,
definire, sistematizare a termenilor științifici care ar putea fi sau ar trebui introdu și în dic ționare,
deoarece, pentru a percepe con ținutul unită ților lexicale ce urmează a fi definite, este nevoie de
cuno ștințe speciale. Lingvistul Silviu Berejan semnala complexitatea acestei probleme încă în anul
2000, când afirma că, pe de o parte, „lexicografii care realizează dic ționarele generale nu posedă
inventarul complet al acestor cuno ștințe, iar colectivele lexicografice nu pot include speciali ști din
absolut toate domeniile științei și tehnicii actuale”, iar pe de altă parte, „nici speciali știi n-ar putea
salva situa ția, deoarece intui ția lor lingvistică este blocată de apartenen ța lor la un colectiv îngust
profesional, pentru care sunt actuali toți termenii domeniului dat” [16, p.70].
Cu părere de rău, constatăm aceea și stare de lucruri și în sfera terminologiei sportive.
Situa ția se complică și prin faptul că, de multe ori, se atestă încercări de a introduce în dic ționare
termeni crea ți nereu șit, inadecva ți sau chiar inexisten ți în limbajul specializat, ceea ce, bineîn țeles,
conduce la diverse confuzii, polemici și critici.

2.3. Criterii de clasificare a termenilor sportivi în limba română
2.3.1. Stratificarea lexicului sportiv
În lucrarea de fa ță, am adoptat ideea stratificării lexicului textelor de specialitate, inclusiv
al celor cu tematică sportivă, în trei categorii: lexic n eterminologic, lexic științific general și lexic
terminologic (cu grade diferite de specializare). La rândul său, și lexicul sportiv specializat în
limba română poate fi divizat în mai multe categorii (straturi) distincte [88; 90] .

61
Ideea stratificării sistemului terminologic sportiv este sus ținută mai cu seamă în lucrările
lingvi știlor ru și. Ace știa remarcă structura neuniformă a lexicului sportiv și propun diverse criterii
de delimitare a lui. Astfel, Zelins kaia N.I. [180, p.79-87, t..n.] distinge două straturi ale lexicului
utilizat în domeniul sportului: terminologia sportivă și, mai larg, lexicul sportiv, care cuprinde
terminologia specială, argotismele și nontermenii. Golovanova E.I. delimitează patru categorii de
unită ți lexicale sp ecializate utilizate în sfera sportului: termeni, profesionalisme, elemente de argou
și nomeni [175, p. 19, t.n.]. Clasificarea efectuată de Elistratov A.A. [179, t.n.], de asemenea, are
la bază trăsăturile termenului ca element lexical special de bază, autorul deosebind: terminoizi,
nomeni, pretermeni (termeni prealabili), cvasitermeni, profesionalisme, argotisme profesionale,
elemente terminologice, îmbinări de termeni. Totu și, dat fiind caracte rul dinamic al lexicului
specializat, aceste categorii nu pot fi strict delimitate, având hotare destul de flexibile.
În cercetarea termenilor sportivi, Kojevnikova I.G. propune aplicarea a două criterii:
extralingvistic și lingvistic . Criteriul extralingv istic presupune: durata dezvoltării istorice;
caracterul tradi țional al genului de sport; popularitatea, caracterul de masă al sportului respectiv;
importan ța lui socială; prestigiul. Criteriul lingvistic implică următoarele caracteristici:
organizarea sem antico -structurală ramificată (existen ța unor subgrupuri, microgrupuri, șiruri
tematice); gradul de prelucrare lexicografică a vocabularului ( înregistrarea termenilor în
dicționare); folosirea activă a unită ților lexicale din grupa tematică respectivă cu u n anumit efect
stilistic.
Printre particularită țile esen țiale ale terminologiei sportive Gureeva E.I . menționează:
– caracterul deschis, dat fiind că terminologia sportivă împrumută u șor concepte ( și,
respectiv, termeni) din alte sfere de activitate;
– un cer c larg de utilizatori (speciali ști, sportivi, antrenori, spectatori, ziari ști);
– dinamismul (dezvoltarea activă a terminologiei sportului, apari ția continuă a
neologismelor etc.);
– delimitarea oarecum difuză a terminologiei sportive de lexicul literar comun, generată de
utilizarea largă a termenilor sportivi;
– caracterul apreciativ al terminologiei sportive (termenii sportivi sunt destul de expresivi,
figura ți, emo ționali, apreciativi, fapt care se explică în mare parte prin originea spontană,
firească a acest ei terminologii);
– existen ța unui număr considerabil de termeni -sinonime, ca rezultat al împrumuturilor dintr –
o limbă străină;
– apropierea terminologiei sportive de cea tehnică (ambele se bazează pe precizia executării
acțiunii) [177, t.n.].

62
Considerăm aceste caracteristici valabile și pentru terminologia sportivă în limba română.
Speciali știi care s -au ocupat de descrierea structural -semantică a terminologiei sportive
în limba rusă clasifică aceste unită ți lexicale după cum urmează:
– termeni care alcătuiesc „nucleul structural -semantic” al lexicului sportiv – microcâmpurile
semantice ale disciplinelor: gimnastică, atletism și jocuri sportive ;
– termeni din „zona periferică apropiată” – natație, lupte sportive, box, haltere, ciclism, ti r,
hipism, patinaj artistic, schi ;
– termeni din „zona de periferie îndepărtată” – scrimă, iahting, canotaj, patinaj -viteză [181,
p. 29 -30, t.n.].
Schematic, această clasificare ar putea fi reprezentată în felul următor (Figura 2.1):

Fig. 2.1. Distribuirea structural -semantică a termenilor sportivi

Totodată, pentru a include unită țile lexicale din limbajul specializat al sportului în nucleul
câmpului semantic al acestuia, trebuie să se țină cont de următoarele criterii: valen ța înaltă
(capacitatea de formare a îmbinărilor de cuvinte în cadrul propriului sublimbaj); frecven ța înaltă a
unită ții lexicale în diverse microcâmpuri ale sublimbajului sportului; utilizarea activă a termenului
în exprimări metaforice; utilizarea frecventă în textele publicistice [181, p. 29 -30, t.n.]. Plecând de
la acest criteriu, se poate afirma că și în limba română termenii din atletism, gimnastică și jocuri
sportive alcătuiesc nucleul semantic al terminologiei sportive. Dar, în ce prive ște zonele periferice,
aici situa ția este diferită datorită, în special, criteriilor extralingvistice (importan ța socială, măsura
în care un anumit gen de sport este practicat în mediul respectiv ș.a.). Bunăoară, termenii din
microcâmpul semantic al sporturilor de iarnă ( schi, bob, patinaj, hochei, snowboard ) ar trebui
deplasa ți în zona periferică îndepărtată. O concl uzie categorică însă nu poate fi formulată atât timp
Aria de
periferie
îndepărtată
Aria de
periferie
apropiată
Nucleul
structural –
semantic

63
cât încă nu există un corpus lexical specializat în domeniul sportului și nu au fost efectuate calcule
statistice veridice.
Aplicând criteriul func țional , în limba română unită țile lexicale terminologic e din
domeniul sportului ar putea fi clasificate în modul următor:
1. Termeni științifici generali, categorie care cuprinde termeni științifici întrebuin țați atât
în limbajul științific general, cât și în domeniile conexe ale sportului. Este vorba despre uni tăți
lexicale de tipul: acțiune, pregătire, pregătire fizică, pregătire psihologică, ciclu, microciclu,
macrociclu, sistem, proces, complex etc. Tot aici ar putea fi inclu și și termenii împrumuta ți din
alte domenii de aplica ții, precum ar fi cei din anatomie ( mușchi, cutie toracică, perimetru toracic,
volumul vital al plămânilor ), medicină ( frecven ță cardiacă, febră musculară, afec țiune,
traumatism ), matematică, arte, tehnică, transport etc .
2. Termeni sportivi generali , care sunt comuni pentru toate sub domeniile sportului:
antrenament, supraantrenament, arbitru, competi ție, turneu, cupă, victorie, victorie netă,
înfrângere etc.
3. Termeni sportivi comuni pentru câteva genuri de sport înrudite, cum ar fi cei utiliza ți
în jocurile sportive (fotbal, handbal, b aschet ș.a.): atacant, mijloca ș, funda ș, portar, minge, pasă,
eliminare, meci etc.;
4. Termeni sportivi de specializare îngustă , caracteristici unui singur gen de sport:
corner, penalti în fotbal; pilier, flancher în rugby, ippon, waza -ari în judo ș.a.
Acee ași reprezentare grafică, formată din cercuri concentrice (Figura 2.1), poate fi aplicată
și pentru ilustrarea organizării lexico -semantice a terminologiei sportive: nucleul semantic îl
alcătuiesc termenii sportivi generali, în zona de periferie apropiată se încadrează termenii comuni
mai multor discipline sportive, iar în cea de periferie îndepărtată – termenii de specializare
maximă.

2.3.2. Caracterul interdisciplinar al terminologiei sportive . Termeni sportivi generali

Utilizarea acelora și termeni în câteva limbaje științifice conexe generează formarea unor
terminologii conexe (terminologia medico -biologică, terminologia științelor umanistice,
terminologia didactică etc.). În terminologia sportului sunt utiliza ți numero și termeni d in anatomie,
medicină, pedagogie, psihologie, management etc., ceea ce se explică prin faptul că, în științele
conexe, obiectul de studiu, metodele de cercetare etc. sunt comune (Tabelul 2.1). Considerăm că
în acest caz, termenii respectivi au fost supu și doar specializării sensului, de aceea i -am numit
termeni științifici comuni (sau interdisciplinari ).

64
Tabelul 2.1. Termeni științifici comuni pentru limbajul sportiv și limbaje le specializate ale
disciplinelor con exe
Nr.
crit. Domeniul de origine
Exemple de termeni
1 Biologie, biochimie
biomecanică bioritm, biometrie, ceas biologic, aminoacizi, acid lactic,
anabolizant, carbohidra ți, glucide, biochimie a sportului;
direc ție, pas, rota ție, accelera ție, basculare, unghi de
impulsie, dinamică, statică, supina ție
2 Psihologie atenție, adversitate, agresivitate, angrenare, anticipare,
armonizare, aspira ție, atitudine, autocomandă, autoreglare,
autosugestie, barieră psihică, calitate, capacitate, catarsis,
câmp vizual, cenest ezie, deprindere, apatie de start, dispozi ție
de start, percep ție, psihologia sportului
3 Pedagogie apreciere, aptitudine, autoapreciere, defectologie, didactica
educa ției fizice și sportului, educa ție, educabilitate, explica ție,
demonstra ție, instruire, observa ție pedagogică, lec ție de
antrenament, studiu
4 Medicină (anatomie,
fiziologie, igienă,
kinetoterapie etc.) acomodare, adaptare, adrenalină, alimenta ție sportivă,
anduran ță, anvergură, apnee, aritmie, atitudine (a corpului),
catabolism, efort, efleuraj, masaj, profilaxie, bandaj,
bradipnee
5 Management managementul sportului, resurse umane, resurse financiare,
resurse materiale, resurse informa ționale, organigramă,
organizare, coordonare, con trol, statut
6 Sociologie cultură, acultura ție, abandon, asisten ță, autoritate, coeziune,
cooperare, chestionar, grup, habitudine, ierarhie, interviu,
sondaj de opinie, climat psihosocial, elită, masă, manipulare,
motiva ție, obedien ță, socializare, resocializare, solidaritate,
status

Totodată, termenii sportivi completează sistemul terminologic al disciplinelor teoretice,
cum ar fi: teoria și metodica antrenamentului sportiv, teoria și metodica educa ției fizice, teoria și
metodica ramu rii sportive alese, teoria învă țării ac țiunilor motrice, teoria și metodica culturii
fizice de recuperare, bazele teoretico -metodologice ale educa ției fizice profesional -aplicative etc.
Prezentăm un exemplu de interac țiune a limbajelor în științele conex e sportului (Figura 2.2).

65

Fig. 2.2. Model de interac țiune a limbajelor în științele conexe (lexic științific
interdisciplinar utilizat în teoria și metodica ramurii sportive alese)

În ce prive ște structura și volumul stratului lexical care alcătuie ște nucleul structural –
semantic al terminologiei sportului, opiniile speciali știlor variază de la un volum la altul.
Bunăoară, compartimentul Termeni generali din Dicționarul sportiv poliglot al lui Constantin
Tudose include peste 1600 de unită ți care denumesc atât ac țiuni, procedee, echipamente specifice
sportului ( a alerga, a accelera, ac țiune, amator de sport, aprobare, arbitru, amical, antrenor,
antrenament, aparat sportiv, a arbitra, aso ciație sportivă, campionat, categorie de greutate,
categorie de vârstă, clasament, competi ție, concurs, a conduce un joc, a contraataca, a se califica,
greșeală de arbitraj, gleznieră, record, regulament, reprezentativă, traseu, tehnică sportivă,
ștafetă, trening, a valida etc.), cât și noțiuni provenind din științele conexe, precum cele medico –
biologice ( articula ție, artrită, bra ț, bandaj elastic, calorie, cabinet medical, contrac ție musculară,
crampă musculară, curbatură musculară, hemoragie, febră musc ulară, fractură, luxa ție,
respira ție, șold etc.) sau psihologia ( aspira ție, agresiune, coeziune, responsabil, putere de voin ță,
voința de a învinge etc.).
În volumul al optulea al Enciclopediei Educa ției Fizice și Sportului din România , numărul
total al termenilor sportivi generali este de circa 160, în schimb, autorii indică (de și nu întotdeauna Teoria
și metodica
ramurii sportive
aleseAntrenamentul
sportiv (termeni
sportivi generali)
Disciplin a sportiv ă
(termeni sportivi
speciali)
Didactica EFS
(termeni
psihopedagogici)Fiziologia sportivă
(termeni fiziologici)Medicina sportivă,
igiena, biochimia
sportului (termeni
medico -biologici)

66
cu exactitate maximă) apartenen ța termenilor la fiecare dintre disciplinele conexe: olimpism,
termeni de regulament, termeni ce denumesc edificii sportive sau ob iecte de echipament, termeni
organizatorici, medico -biologici, juridici, biomecanici, istorici, pedagogici, psihologici,
sociologici etc. Atare decalaje reflectă, o dată în plus, caracterul flexibil al hotarelor dintre
diferitele straturi lexicale ale limb ajului sportiv. Anexa 1 include o serie de termeni sportivi
generali.

2.3.3. Termeni sportivi comuni pentru ramuri de sport înrudite
Subsistemele terminologice ale diferitor ramuri și probe de sport se află într -o interac țiune
permanentă. Pe de o parte, în diferite sublimbaje ale domeniului, se înregistrează o serie de termeni
comuni, care sunt utiliza ți cu acela și sens. Este cazul unor termeni, precum: flexie, flotare,
genuflexiune, semigenuflexiune, fandare etc., care sunt folosi ți, practic, în t oate sublimbajele
sistemului terminologic sportiv. Totodată, se atestă numero și termeni ce func ționează în diferite
probe ale aceleia și ramuri sau sunt comuni unor discipline sportive înrudite. De exemplu, în
jocurile sportive se utilizează un șir de terme ni comuni, precum: atacant, înainta ș, mijloca ș,
apărător, funda ș, linie de tu șă, linie de centru, lovitură liberă, lovitură de pedeapsă, teren etc.
(Anexa 2).
Existen ța unor termeni comuni în diverse subsisteme terminologice ale sportului se
datorează în primul rând caracterului comun al disciplinelor sportive respective, fapt ilustrat prin
numeroasele clasificări ale sporturilor (din punct de vedere fiziologic, din punct de vedere al
caracterului ac țiunilor motrice, al echipamentelor/obiectel or utilizate etc.). Una dintre cele mai
cunoscute clasificări apar ține cercetătorului rus Matveev L.P., care distinge următoarele categorii
de sporturi în func ție de obiectul competi țiilor și de caracterul activită ții motrice:
1. Sporturi ce se caracterizea ză prin activitate motrice realizată cu manifestarea maximă a
calită ților fizice și volitive, în care performan ța depinde de propriile capacită ți motrice ale
sportivilor (box, lupte, gimnastică, atletism, haltere, înot, jocuri sportive, scrimă ș.a.);
2. Spor turi a căror bază opera țională o alcătuiesc ac țiunile de conducere a mijloacelor specifice
de deplasare (automobil, motocicletă, iaht ș.a.) și în care performan ța depinde de capacitatea
de utilizare ra țională a acestora;
3. Sporturi în care activitatea motrice este strict limitată de condi țiile de cucerire a unei ținte
(tir, tir cu arcul etc.);
4. Sporturi în care se confruntă rezultatele activită ții de creare a unor modele (aeromodelism,
automodelism);

67
5. Sporturi al căror con ținut de bază est e determinat de caracterul logico -abstract al competi ției
(șah, dame) [186, p.7, t.n.].
Pot fi atesta ți termeni comuni în diferite ramuri și probe sportive, clasificate în func ție de
particularită țile tehnico -tactice ale diferitor ramuri de sport. Din acest punct de vedere, Alexe N.
distinge cinci grupe de sporturi:
a) Grupa I – ramuri sportive în care sportivii ac ționează succesiv și independent, fără
confruntare directă: schi alpin, patinaj artistic, gimnasti că sportivă și ritmică, sărituri în apă,
sărituri cu schiurile de la trambulină, haltere, aruncări și sărituri din atletism etc.;
b) Grupa a II -a – sporturi în care participan ții iau startul simultan, cu sau fără contact direct:
alergări cu start comun din at letism, curse de nata ție, curse de ciclism (pistă și șosea), patinaj
viteză, schi fond, ștafete, canotaj, caiac -canoe etc.;
c) Grupa a III -a – ramuri ce presupun confruntarea directă dintre adversari, într -un spa țiu
delimitat (cu contact direct – box, scrimă, lupte etc.) sau separat printr -o plasă (fără contact
direct – badminton, tenis de masă, tenis de câmp etc.);
d) Grupa a IV -a – participan ții sunt constitui ți în perechi sau echipe, egale numeric, cu contact
direct (fotbal, baschet, handbal etc.) sau despăr țiți de fileu (volei);
e) Grupa a V -a – poliatloanele (atletice, pentatlon modern, biatlon, combinate nordice și alpine),
în care factorul tactic este diferen țiat în func ție de specificul fiecărei probe componente [3,
p. 269 -270].
Clasificarea sportivă are un caracter dinamic, periodic fiind introduse modificări,
determinate de activitatea practică, de necesitatea perfec ționării metodologiei de pregătire a
sportivilor, de asigurarea tehnică a acestui proces etc. Fa ptul că în teoria și metodica
antrenamentului sportiv există mai multe clasificări ale exerci țiilor și activită ților motrice, de
asemenea, explică și ilustrează existen ța termenilor comuni în diverse sublimbaje ale sportului.
În rândurile ce urmează, propunem o proprie clasificare a termenilor comuni mai multor
probe de sport:
• ramuri ale gimnasticii – gimnastica de bază, gimnastica artistică, gimnastica aerobică,
gimnastica ritmică etc.;
• jocuri sportive – cu mingea: fotbal, handbal, baschet, volei, rugbi ; cu crosa: hochei pe ghea ță,
hochei pe iarbă etc.;
• lupte – lupte libere, lupte greco -romane, box, scrimă ș.a.;
• disciplinele din atletism , grupate în func ție de tipul locomo țiilor – alergări (de viteză, de
rezisten ță), sări turi (în lungime, în înăl țime, cu prăjina) , aruncări, mar ș sportiv ;

68
• disciplinele ce se bazează pe gândirea logico -abstractă – șah, dame etc.;
• probele sportive tehnice (automobilism, motociclism, ciclism, sport aviatic , planorism,
carting );
• disciplinele ce solicită manifestarea anumitor capacită ți:
– coordonare – gimnastică, sărituri pe plasa elastică, patinaj artistic;
– precizie – golf, bowling, snooker;
• disciplinele ce solicită utilizarea acelora și obiecte, echipamente, loc al desfă șurării
competițiilor:
– tenis de câmp, tenis de masă, badminton;
– oină, base -ball;
– călărie (dresaj clasic, sărituri peste obstacole, eventing) , polo călare ș.a.;
– sporturile nautice – pe apă: canotaj academic, caiac, canoe, iahting , surfing ș.a.; sub apă:
hochei subacvatic , rugbi subacvatic , tir subacvatic, vânătoare subacvatică ș.a;
– sporturi de iarnă – schi fond, schi alpin , schi acrobatic ; patinaj artistic, patinaj -viteză,
bob, scheleton, curling ;
– tir, tir cu arcul , tir dinamic, darts ;
– sporturile electronice (e -sporturile) etc.
O altă categorie de termeni comuni o reprezintă cei din sublimbajele create prin cumularea
termenilor unor discipline sportive diferite. De exemplu, terminologia sportului polo pe apă este
alcătuită din termeni proveni ți din natație și jocuri sportive , cea a disciplinei polo călare – din
termeni prelua ți din jocuri sportive și călărie . O structură similară o au și subsistemele
terminologice ale unor sporturi, precum ciclobal (ciclism + fotbal ), motobal (motociclism +
fotbal ), înot sincron (înot + gimnastică artistică ) etc. Totodată, în astfel de sublimbaje s -au
dezvoltat și termeni proprii, specifici disciplinelor sportive respective.
Pe de altă parte, în sublimbajele unor discipline s portive înrudite există o serie de termeni
creați tocmai pentru a distinge no țiunile respective. Bunăoară, termenii corner, penalti sunt
utiliza ți doar în fotbal și handbal (spre deosebire de echivalentele lor lovitură de col ț, lovitură de
pedeapsă utilizate și în alte jocuri sportive), coșgheter, co șaveraj – doar în baschet (spre deosebire
de termenii comuni golgheter, golaveraj ), termenii grămadă, mol sunt specifici doar rugbiului
(termenul comun jocurilor sportive fiind aglomerare ) etc. (Anexa 3 ).
Propunem mai jos un model de creare a unui subsistem terminologic prin cumulare de
termeni (Figura 2.3).

69

Fig. 2.3. Model de subsistem terminologic creat prin cumulare de termeni
(lexic sportiv interdisciplinar utilizat în patinajul artistic)

Așadar, apari ția termenilor comuni este cauzată mai ales de factori extralingvistici, precum:
– utilizarea unor obiecte sau echipamente similare (de ex., mingea este folosită în fotbal, volei,
baschet, handbal, polo pe apă, hochei pe iarbă etc.; ținta – în tir, tir cu arcul, biatlon -schi
ș.a.);
– executarea unor ac țiuni sau exerci ții similare (de ex., aruncările în atletism – aruncarea
discului, a suli ței, a ciocanului, a greută ții; săriturile – sărituri în lungime, în înăl țime, cu
prăjina , triplusalt ; sărituri pe plasa elastică, sărituri în apă; piruete – în dansul sportiv,
gimnastică, patinaj artistic, înotul sincron etc.);
– practicarea unor sporturi în medii asemănătoare sau spa ții special amenajate (în apă – natație,
polo pe apă, înot sinc ron, sărituri în apă , polo pe apă ; pe ghea ță – patinaj -viteză, patinaj
artistic, hochei pe ghea ță; pe zăpadă – schi-fond, schi alpin, biatlon -schi; pe terenuri special
amenajate – tenis de câmp, badminton, jocuri sportive etc.);
– caracterul efortului (cu ef orturi moderate – alergări de semifond, de fond, mar ș sportiv, schi
alpin; cu eforturi maxime – alergări de viteză, săriturile din atletism, haltere, patinaj, schi
etc.). Termeni comuni
probelor de patinaj:
alunecare, lamă,
patină, a patina, pas
încruci șat
Termeni
ultra-
specializați:
axel, baier,
euler, flip,
himel,
lasso, lutz,
thoren
Termeni sportivi
generali: antrenament,
săritură, răsucire,
ridicări, rotațieTermeni
din dans:
arabesc,
bluez,
rumba,
tango, vals
european,
foxtrot

70
2.3.4. Lexic sportiv ultraspecializat
O caracteristică importantă a termenilor sportivi constă în specializarea și îngustarea
sensului l or. În func ție de terminologia în care se încadrează, termenul capătă un sens nou și,
implicit, posibilită ți combinatori i noi. De exemplu, în atletism săritura poate fi în lungime, în
înălțime, cu prăjina, din elan etc., iar în gimnastică – săritură verticală, săritură cu forfecarea
picioarelor, săritură cu extensie, săritură în inel, săritură prin balans, săritură în sfoară, săritură
în semisfoară ; în box, o eschivă poate fi : laterală stângă, laterală dreaptă, în jos, rotativă, rotativă
la stânga, rotativă la dreapta ; în scrimă –înaltă (încvartată) sau joasă (passata sotto) ș.a.
Anume adăugarea unor astfel de determinative (de obicei, după termenul generic) le
atribuie termenilor sportivi un caracter ultraspeciali zat. Am numit termeni ultraspecializa ți (sau
de specializare îngustă) unită țile lexicale care func ționează într -un singur sublimbaj sportiv
și care au rolul de a delimita un anumit sublimbaj de altul. De cele mai multe ori, ei sunt
cunoscu ți unui cerc relativ restrâns de speciali ști din genul sau proba de sport respectivă.
Am putea afirma că termenii de specializare îngustă alcătuiesc stratul cel mai numeros al
limbajului specializat sportiv, fapt determinat, în primul rând, de numărul considerabil de ramuri
și probe sportive existente la ora actuală, majoritatea lor avându -și propriile sisteme terminologice.
Atare termeni exprimă concepte specifice fiecăreia dintre disciplinele sportive, însă din punctul de
vedere al tipologiei lor, sunt similare, denumind: obiecte, stări, proprietă ți, echipamente, dar, mai
ales, ac țiuni și procedee tehnice, combina ții tactice, compozi ții etc. Prezentăm drept exemplu
câțiva dintre termenii ultraspecializa ți selecta ți din:
• atletism: a abandona pista, a acoperi distan ța, alergător de turnantă, distan ța elanului,
cronometror supleant, garduri, prăjină, ciocan, primul pas sărit la triplu, ritmul pasului de
alergare etc.;
• baschet: aruncare la co ș cu două mâini de jos din alergare, aruncare la co ș cu două
mâini de la piept, aruncare la co ș cu boltă, arunca re la co ș prin săritură, aruncare la co ș razantă,
coșaveraj, regula celor 5 secunde, regula celor 3 secunde, regula celor 30 de secunde, regula
celor 10 secunde etc.;
• fotbal: penalti, apărare „beton” (sin. apărare beton ), combina ții cu pase scurte, hen ț,
pasă cu călcâiul, preluarea mingii cu partea exterioară (sau interioară ) a labei piciorului, sistem
de apărare cu trei funda și, sistem de joc cu patru atacan ți etc.;
• volei: atac din două pase, serviciu de sus din fa ță, serviciu de sus din fa ță în for ță,
serviciu de sus din lateral (sin. roată ), zonă de 3 m etc.;

71
• scrimă: afară din plan șă, angajament de cuartă, angajament de octavă, atac cu
prinderea fierului, contactul lamelor, degajament cu tăi șul, degajament cu vârful, fle șă (sin. atac
în fle șă) etc.;
• box: cnocaut, directă de dreapta, directă de întâmpinare, directă de stânga, directă de
stânga la corp, eschivă rotativă la stânga, eschivă rotativă la dreapta, sving, upercut etc.;
• lupte: centură de mijloc din fa ță (din lateral; din spate), centură inversată (sin.
rebours), cheie, cheie dublă, cheie simplă la cap, a fixa în parter, a fixa în pod, fixare în pod cu
apucare de ambele picioare, răsturnare cu apucare de mijloc din fa ță (din spate), răsturnare cu
apucare de mijloc și apucarea bra țului în cheie, tur de șold cu apucare de cap și de bra țe, tur de
șold cu apucare de mijloc etc.
Textele științifice cu tematică sportivă, regulamentele competi ționale, clasificările
sportive, în care sunt folosi ți astfel de ter meni, sunt greu de în țeles de către persoane din afara
domeniului (sau chiar a disciplinei respective). Prezintă interes, în această ordine de idei,
comentariile de la concursurile și campionatele de nivel înalt (videotexte), în care densitatea
terminologică atinge o cotă maxim ă. Propunem drept exemplu două fragmente din reportajele de
la competi țiile de calificare pentru Campionatelor Europene de gimnastică 2017:
• „Foarte atentă (Larisa Iordache – n.n.) în a -și pregăti bara: (strope ște cu) apă peste
magneziu. Să -i vedem exerci țiul: îndreptare , roată în tălpi cu trecere ; sus – întoarcere , a pierdut
un pic ținuta ; un Tkachev foarte înalt, roată în tălpi șor; Sapojnikova cu 180 – a așteptat bine
momentul când a întors; roata în tălpi 360 și coborâre Tsukahara !”1
• „Ioana Cri șan la sol. Tsukahara pe prima linie , cu emo ție men ținerea celui de -al doilea
salt din această obligativitate: o serie cu două salturi legate , unul înainte ; dublu înapoi – prea
lung, a ie șit din covor…” 2
În cazul textelor în care predomină termenii sportivi g enerali (de exemplu, în manuale, care
sunt adresate unui destinatar cu un nivel mediu de pregătire), acestea par mai accesibile unui cititor
de rând, însă impresia durează doar până în momentul când apare necesitatea de a decodifica sensul
termenilor spec ializa ți. Prezentăm un fragment:
„În majoritatea ramurilor de sport, pregătirea tactică presupune: a) stabilirea direc țiilor
valorificării – în condi țiile reale ale concursului – poten țialului somatic, func țional, motric și
tehnic al sportivului, echipei sau echipajului, dobândit prin selec ție sau antrenament; b)

1 Larisa Iordache – evoluția la paralele în calificările Campionatelor Europene de gimnastică 2017.
Disponibil: https://www.youtube.com/watch?v=DPCkWrap334 accesat 01.12.2018
2 Ioana Crișan – evoluția la sol în calificările Campionatelor Europene de gimnastică 2017. Disponibil:
https://www.youtube.com/watch?v=C4FOyHOpiJQ accesat 01.12.2018

72
elaborarea sistemelor de ac ționare (a planului tactic de luptă), ce vor sta la baza organizării,
pregătirii și evolu ției sportivului în concurs, în func ție de particularită țile adversarilor și de
nivelul obiectivelor de performan ță prestabilite; c) pregătirea mentală a sportivilor pentru
înțelegerea eficien ței modelului tactic și a metodelor de însu șire și realizare a lui în condi țiile
limită de concurs; d) automatizarea execu ției în condi ții asemănătoare celor de concurs, ținând
seama de situa țiile anticipate sau neprevăzute ale competi ției oficiale” [3, p. 271 ].
Caracterul aparent accesibil al textului derivă din faptul că el con ține o serie de cuvinte din
uzul comun și termeni științifici generali ( direc ție, sistem, nivel, metode, stabilire, elaborare ),
destinatarul însă nu va reu și să descifreze sensul codificat în text, dacă nu va cunoa ște încărcătura
semantică pe care o au termenii sportivi ( poten țial somatic, func țional, motric și tehnic; obiective
de performan ță; model tactic, plan tactic de luptă, automatizarea execu ției, condi ții de concurs,
competi ție oficială etc.).

2.4. Clasificarea lexico -semantică și lexico -morfologică a termenilor sportivi în limba
română
Pornind de la criteriul lexico -semantic , am putea afirma că în limba română se disting
următoarele grupuri semantice de termeni sportivi, ce denumesc:
1) discipline, ramuri și probe sportive, una dintre categoriile cele mai numeroase,
deoarece există mii de sport uri, fiecare având o denumire proprie. Este vorba despre termeni
de tipul fotbal, volei, tenis, gimnastică, nata ție, atletism, alpinism, lupte, bodybuilding etc.
(denumiri de sporturi) , precum și probe ale acestora (de ex., canotajul include probele:
canotaj academic, caiac, canoe; atletismul cuprinde alergările, săriturile, aruncările,
marșul sportiv; la rândul lor, alergările pot fi de viteză, de semifond, de fond, maraton etc.);
2) persoane care activează în domeniul sportului (sportivi, antrenori, arbitri); numărul
acestora este aproximativ egal cu cel al numărului de termeni care denumesc genurile de
sport, de și există și cazuri când acela și termen este folosit pentru a denumi reprezentan ții
unor ramuri/probe sporti ve diferite (de exemplu, termenul gimnast/gimnastă este folosit și
în gimnastica artistică, și în cea aerobică, și în cea acrobatică), precum și situa ții când două
lexeme denumesc acela și concept (este vorba despre perechi sinonimice de tipul atacant –
înainta ș, goalkeeper – portar în jocurile sportive ș.a.);
3) procedee tehnico -tactice, care formează, de asemenea, un grup foarte mare de termeni
sportivi, situa ție care se explică prin specificul activită ții sportive, bazate pe executarea
diferitor mi șcări și acțiuni ( manevră, atac, plonjon, contraprocedeu, dribling, pivotare,
placaj, pressing, priză, secerare );

73
4) aparate, muni ții sportive (pușcă, pistol – folosite în tirul sportiv; sabie, floretă, spadă
– în scrimă; ciocan, suli ță, greutate , ștachetă, prăjină – în atletism ș.a.);
5) obiecte de vestimenta ție și echipamente (tricou, maiou, gleznieră, cotieră, cască,
pieptar, role, patine, mănu și de portar, mănu și de box, judogi, kimono ș.a.);
6) mijloace de transport și de deplasare (cart, bolid, canoe, surf, iaht , motocicletă,
bicicletă, sanie, parapantă, para șută, planor );
7) încălcări și sanc țiuni/ măsuri de penalizare, precum și termeni de arbitraj
(avertisment , eliminare, d escalificare, penalti, aut, fault , afară din joc, afară din plan șă,
părăsire a saltelei, cartona ș galben, cartona ș roșu, cartona ș negru );
8) locuri de activitate, zone, linii de delimitare (stadion, hipodrom, velodrom, teren de
tenis, bazin de înot, linie de mijloc, linie de trei sferturi , linie de tu șă, colț al terenului, careu
de pedeapsă, bancă de rezervă, cabina arbitrului ș.a.);
9) competi ții și păr ți ale acestora (turneu, campionat, raliu, meci, set , triunghiular,
patrulater );
10) unită ți de măsură, categorii statistice (gol, drop -gol, coș, punct, eseu );
11) calită ți ale sportivilor (dibăcie, precizie, suple țe, viteză, detentă, anduran ță);
12) mijloace, forme și rezultate ale pregătirii sportivilor (antrenament, încălzire,
pregătire fizică generală, pregătire fizică specială, pregătire tehnico -tactică etc.);
13) asociații și colective sportive (selec ționată, secție, ligă, divizie, federa ție, club ,
echipă );
14) titluri și categorii (maestru al sportului, antrenor emerit, arbitru de onoare , arbitru
secund, arbitru interna țional, campion, recordman );
15) preparate medicale și substan țe dopante (anabolice, steroizi , steroizi anabolici
androgeni, hormoni peptidici, stimulente etc.).
Clasificarea lexico -semantică a termenilor sportivi, ca unită ți lingvistice care transmit o
semnifica ție conceptuală în cadrul limbajului specializat luat în discu ție, ar putea contribui la
conturarea unei imagini de ansamblu a sistemului terminologic respectiv. Dat fiind că domeniul
educa ției fizice și sportului cunoa ște o dinamică intensă, continuă, complexă, conceptele c are
reflectă această realitate sunt, de asemenea, într -o continuă schimbare, fapt ce deschide
perspective pentru variate interpretări, sinteze, sistematizări ale expresiei și con ținutului acestora
și, respectiv, a limbajului prin care se exprimă [91].
Clasificările realizate în func ție de criteriul lexico -morfologic (apartenen ța la o parte de
vorbire) divizează termenii în următoarele categorii: substantivali, verbali, adjectivali, adverbiali.
Se știe că cea mai mare parte a elementelor lexicale cu caracter terminologic au func ție nominativă,

74
fiind exprimate prin substantive și grupuri nominale. În terminologia sportului, de asemenea, se
atestă un număr considerabil de termeni substantivali : arbitru, atacant, avantaj, culoar, cursă,
echilibru, balans, gol , partidă, portar, penalti, repriză ș.a.m.d., precum și grupuri nominale:
superioritate numerică, turneu de polo, joc static, aruncare din vole cu mâna, linie de doi metri
(termeni din polo pe apă); coborâre directă, coborâre în pas de patinaj, coborâre în plug, coborâre
în pozi ție înaltă, coborâre oblică, cursă de coborâre, curs ă de ștafetă (termeni din schi); categorie
mijlocie, categorie semigrea, categorie grea, cântar de control etc. (termeni din lupte) etc.
Se atestă însă și un număr considerabil de termeni exprima ți prin verbe și grupuri verbale,
dat fiind însu și specific ul acestui domeniu, care se caracterizează prin ac țiune, dinamism,
dezvoltare, motricitate etc. Este vorba despre termeni de tipul: a ataca, a bara, a se califica, a
cnocauta, a cronometra, a decerna, a faulta, a d escalifica, a dribla, a elimina, a înlocui , a pasa,
a marca, a rata, a reglementa, a protesta, a provoca, a sanc ționa, a selec ționa etc., precum și
despre grupurile verbale, de tipul : a repurta o victorie, a suferi înfrângere, a stabili un record, a
executa un procedeu, a lua startul, a fura start ul, a ajunge la fini ș, a aplica o lovitură, a trimite în
cnocaut, a intra (a fi) în posesia mingii, a pierde mingea etc.
În plus, în terminologia sportului, există o serie de comenzi, exprimate prin verbe la
imperativ (deseori înso țite de un determinativ), de tipul: Arăta ți loviturile!, Descărca ți!, Lua ți
locurile!, Ridica ți țintele! Trage! Urmează! (termeni din pentatlonul modern); Fiți gata! (care face
parte din comanda de start în alergări: Pe locuri! Fi ți gata! Start! ) ș.a.
Chia r dacă în terminologie se atestă o serie de substantive deverbale, verbe și grupuri
verbale, nici acestea nu pot exprima în măsură deplină întregul spectru semantic al câmpului
lexical mișcare, iar în sport această no țiune are o importan ță deosebită. Aceas tă particularitate a
terminologiei sportive determină și existen ța unui număr considerabil de termeni sportivi
polisintagmatici , de tipul: răsturnare cu apucare de mijloc și apucarea bra țului în cheie; trecere
de pe o parte în alta prin rulare (în lupte); săritură cu picioarele depărtate peste cal în lă țime;
salt înapoi din sprijin pe bra țe sub aparat (în gimnastică); aruncare de la ceafă cu intrare sub
halteră; aruncare de pe loc cu intrare sub halteră (în haltere); aruncare tip azvârlire, din a șezat
încruci șat; aruncare de pe loc cu mingea medicinală din stând depărtat, cu un picior înainte, cu
latura opusă bra țului de aruncare; aruncare cu mingea medicinală de pe loc, din stând cu fa ța pe
direc ția de lansare, prin trac țiune de jos, din lateral -înapoi (dreapta, stânga); aruncare cu
mingea medicinală de pe loc, din stând lateral spre direc ția de lansare, cu ambele bra țe și cu un
braț; aruncare cu mingea medicinală de pe loc, din stând cu spatele spre direc ția de lansare, prin
tracțiune pe deasupra umărului ș.a. (denumiri de exerci ții folosite în antrenamentul atle ților).

75
O altă trăsătură a limbajului sportiv constă în utilizarea frecventă a termenilor exprima ți
prin numerale sau care con țin numerale, p recum: zece central (sin. muscă ), trei poziții (tir);
aruncare cu două brațe, prima (a doua , a treia) încercare (haltere ); zece metri (rugbi); repriza
întâi, repriza a doua , scor 3:2 etc. (în jocurile sportive); 100 m, 200 m, 400 m plat, 110 m garduri,
400 m garduri, 3000 m obstacole, 4×100 m, 4×400 m (probe de atletism); 1-3-1, 3-2 (sisteme de
apărare în baschet); 1-3-4-3, 1-3-5-2, 1-4-3-3, 1-5-3-2, 1-5-4-1 (în fotbal – sisteme de joc, în care
funda șii, mijloca șii și atacan ții sunt amplasa ți pe teren într -un anumit mod) etc.
Prezen ța numeralelor în structura termenilor sportivi este determinată, de asemenea, de
factori extralingvistici, în special de importan ța sporită a măsurărilor de toate tipurile pentru
organizarea și desfă șurarea antrenamentelor, a competi țiilor etc., pentru evaluarea nivelului de
pregătire al sportivilor și a performan țelor acestora etc.

2.5. Mijloace de formare a terminologiei sportive. Analiza mijloacelor interne
Terminologia sportivă reprezintă un sistem complex, care con ține elemente lexicale diferite
ca formă, con ținut, mod de func ționare. Fiind în continuă dezvoltare, ea apelează la diverse
mijloace de formare: morfologice, sintactice, semantice.
În lucrările de specialitate, mijloacele de creare a termenilor în limba română au fost
clasificate în baza unor criterii diferite (a se vedea: Capitolul 1). Considerând clasificările
respective incomplete și, prin urmare, insuficiente pentru a fi aplicate în studiul de fa ță, în cele ce
urmează vom prezen ta propria viziune asupra mijloacelor de creare a termenilor sportivi. Vom
ilustra aceste procedee cu exemple selectate din textele științifice cu tematică sportivă (articole,
manuale, monografii), precum și din documentele care înso țesc activitatea specia liștilor din
domeniu (regulamente, coduri de punctaj, documente de planificare etc.). Precizăm că ne-am
propus să exemplificăm doar unele cazuri de crea ție terminologică, fără a avea preten ția unei
cercetări exhaustive.
După părerea noastră, mijloacele de formare a terminologiei sportive în limba română pot
fi clasificate conform criteriilor ce urmează:
I. În func ție de sursa de formare:
1. mijloace interne (termeni proveni ți din fondul lexical general al limbii române sau crea ți
pe teren propriu) ;
2. mijloace externe (termeni împrumuta ți din alte limbi, calcuri lingvistice).
La rândul lor, mijloacele interne pot fi delimitate după cum urmează:
II. Conform criteriului structural :

76
1. Derivarea – procedeu ce constă în adăugarea de afixe (sufixe, prefixe) la o bază lexicală
cunoscută:
– cu prefixe: anaerob, deposeda, dezechilibra, dezechipa etc.;
– cu sufixe: ciclism, para șutism, traumat ism, profesion ist, sport iv, jucă tor, schi or,
mijloc aș, perform er, tușier, exers are, ratare, patin aj, arbitr aj, dopaj etc.;
– cu prefixe și sufixe (mixtă): înlocui re, precompeti țional, postcompeti țional,
supra antren are, (teren) impractica bil, (efort) submaxim al etc.
2. Compunerea – procedeu ce constă în alăturarea a două elemente lexicale diferite:
– prin aglutinare: triplusalt; contracronometru, contrapantă, contrapriză ș.a.;
– ortografia ți prin cratimă: schi-fond, schi -maraton; patinaj -viteză.
La hotarul dintre termenii forma ți prin derivare și cei forma ți prin compunere se plasează
și cei alcătui ți cu ajutorul prefixoidelor și al sufixoidelor, inclusiv al elementelor provenite din
limbile antice, de tipul: antirecord, aqua aerobic, semi fond, supra obosi, micro ciclu, mezo ciclu,
macro ciclu, haltero fil, decasalt, penta salt, genuflexi une (alcătuit din două elemente: lat. genu –
genunchi, flexio – încovoiere) , poliatlon (alcătuit din două elemente: gr. polys – mult, numeros,
athlon – luptă), biatlon (format din rădăcini de etimologie diferită: lat. bi- – doi; gr. athlon – – luptă)
etc.
3. Compunerea sintagmatică – crearea unor entită ți terminologice (termeni sintagmatici
bimembri, polimembri ) adăugând unui element regent (determinat) unul sau mai multe elemente
auxiliare (determinante). În unele surse, acest procedeu este numit și derivare sintactică [187, p.
68, t.n.]. În terminologia sportului, acesta este unul dintre cele mai frecvente și mai productive
mijloace de crea ție terminologică, iar modelele de formare a termenilor sintagmatici sunt multiple.
Prezentăm drept exemplu modelele de formare a termenilor bimembri, ilustrate cu sintagme
selectate din terminologia gimnasticii și din cea a atletismului:
– subst. + adj.: sprijin simplu, echer înalt, apucare apropiată, sfoară laterală ;
– subst. + adv.: sprijin călare, aplecare înainte, rostogolire înapoi ;
– subst. + prep. + adv.: răsucire spre înapoi, apucare de jos;
– subst. + loc. adv.: apucare în cruci ș;
– subst. + prep. + subst.: alergare de garduri, săritură în lungime, săritură cu prăjina, febră
de start, alergare pe vârfuri, alergare de încălzire ;
– subst. N. + subst. G. aruncarea suli ței, aruncarea greută ții, apucarea bastonului ;
– subst. + participiu: salt grupat, sprijin ghemuit, start ghemuit ;
– subst. + gerunziu: sprijin stând;
– gerunziu + participiu: stând grupat, stând fandat ;

77
– gerunziu + prep. + subst.: stând pe vârfuri ;
– gerunziu + adj.: stând lateral ;
– participiu + prep. + subst.: atârnat la bară, atârnat la paralele, agă țat de genunchi;
– participiu + adj.: culcat dorsal, atârnat simplu ;
– participiu + participiu: așezat ghemuit, atârnat îndoit, a târnat răsturnat ;
– participiu + adv.: aplecat înainte, aplecat înapoi, a șezat călare ș.a.
Structura termenilor sintagmatici polimembri este mult mai variată și mai complexă. De
exemplu: a se împinge de adversar, a se împinge prin lovirea adversarului cu piciorul, a semnala
cu fanioanele, aruncare cu bra țul îndoit, aruncare de la poartă cu bra țul întins, schimbarea
câmpului de joc, ținerea mânii cu palma sprijinită de antebra ț ș.a. (terme ni din polo pe apă); armă
de lovit prin împungere, armă de lovit prin împungere și tăiere, armă de lovit prin tăiere, lovitură
de oprire cu tăi șul, lovitură de oprire cu vârful, lovitură la figura dreaptă, lovitură la figura
stângă, ripostă cu timp pierdut cu tăi șul, ripostă cu timp pierdut cu vârful, ripostă compusă cu
tăișul, ripostă compusă cu vârful (termeni din scrimă) etc. Aceste modele de formare a termenilor
ar putea constitui subiectul unei cercetări ulterioare mai ample.
4. Abrevierea (și vari antele sale: siglizarea, brahigrafia ș.a.) – procedeu constând în
prescurtarea unui termen sau, mai frecvent, a unei sintagme terminologice: CNO (Comitetul
Național Olimpic), PWC 170 și PWC 150 (capacitatea de efort fizic, din engl. Physical Work
Capacity), K 1 (k ickboxing), k.o. (knockout, cnocaut ), P.i. (pozi ție ini țială), PFG (pregătire fizică
generală), PFS (pregătire fizică specială), MS (maestru al sportului).
O formă de prescurtare utilizată în terminologia sportului este și trunchierea , un procedeu
asemănător cu abrevierea, care constă în folosirea doar a elementului formativ sau a radicalului
termenului: inspir (în loc de inspira ție), expir (în loc de expira ție), Euro (în loc de Campionatul
European de Fotbal ); cardio („antrenament ce solicită în mod special sistemul cardiovascular,
fiind orientat mai ales spre reducerea masei țesutului adipos și sporirea masei musculare”).
De ex.: Partidel e de la barajul de promovare la Euro se vor disputa pe 12 -14 noiembrie
(turul), respectiv pe 15 -17 noiembrie (returul).3
Nu orice fel de cardio te ajută să scapi de grăsime și nu orice fel de cardio îți va devora
masa musculară. 4

3 https://www.digisport.ro/fotbal/euro -2016/cele -20-de-echipe -calificate -la-euro-si-cele-8-de-la-baraj –
video -rezultatele -si-marcatorii -ultimei -etape -192392 accesat 08.05.2018
4 https://antrenorulmeupersonal.ro/articole/cardio -pentru -slabire -si-masa-musculara/ accesat 08.05.2018

78
III. Conform criteriului func țional:
1. Crearea termenilor cu păstrarea caracteristicilor func ționale (bară, bârnă, săritură,
aruncare, a concura, a contracara, a obstruc ționa, a pasa etc.);
2. Crearea termenilor în urma unor modificări func ționale – conversia
a) Schimbarea categoriei gramaticale a unei păr ți de vorbire:
– substantivizarea adjectivelor: amical, extremă, stângă, dreaptă, directă, dublă, dublu,
finală, semifinală, secund, individual etc.;
– substantivizarea gerunziilor și a participiilor, forme deseori utilizate în descrierea diferitor
poziții, exerci ții, combina ții: aruncat, împins, smuls (haltere); din stând, din atârnat, din a șezat
ghemuit, din atârnat simplu, (rostogolire) grupat din ghemuit în ghemuit (gimnastică) etc.;
– substantivizarea numeralelor: unsprezece (echipă de fotbal) , zece (punctul central al
panoului de tragere, la tir) .
b) Schimbarea formei sub influen ța sistemului flexionar , de exemplu, schimbarea
categoriei numărului de la singular la plural în cazul substantivelor: inel – inele, paralelă – paralele
(aparate de gimnastică); luptă – lupte , halteră – haltere (ramuri de sport); tricolor – tricolori
(echipă reprezentativă a României sau a Republicii Moldova, în diverse ramuri de sport).
c) Conversia mixtă (se modifică atât categoria gramaticală a unei păr ți de vorbire, cât și
forma flexionară), cum ar fi trecerea numeralului frac ționar în categoria substantivului, urmată de
modificarea categoriei numărului: o șaisprezecime – șaisprezecime – șaisprezecimi ; o optime –
optime – optimi . De ex.: Jucătoarea română de tenis Simona Halep, numărul unu mondial, s -a
calificat, mar ți, în optimile turneului WTA de la Madrid .5
3. Conform criteriului semantic
1. Fără modificări semantice
a) proveni ți din lexicul comun: alergare, săritură, aruncare (în atletism) ș.a.
b) proveni ți din lexicul științific general: analiză, func ție, exerci țiu, ciclu, pregătire etc.
c) proveni ți din alte limbaje specializate, cum ar fi cei din terminologia militară: atac,
contraatac, ofensivă, defensivă (termeni din j ocurile sportive, șah, dame) ș.a.
2. Cu modificări semantice
a) restric ția / specializarea sensului
b) extinderea sensului de bază
c) schimbarea sensului de bază (muta țiile semantice).

5 http://jurnalul.ro/sport/sporturi/simona -halep -s-a-calificat -in-optimi -la-madrid -adversara -a-castigat –
doar-3-game -uri-774081.html accesat 09.05.2018

79
Procedeele semantice de creare a termenilor sportivi vor fi analizate în capito lul al treilea al
lucrării.
Așadar, crearea sistemului terminologic sportiv urmează modele și structuri similare celor
specifice limbajelor specializate ale limbii române în ansamblu.

2.6. Mijloacele externe de îmbogă țire a terminologiei sportive în limba română
În limbajul sportiv actual, coexisten ța termenilor na ționali și a celor străini este
incontestabilă, împrumuturile lexicale completând organic acest sistem terminologic.
În cele ce urmează, ne -am propus să relevăm mijloacele externe de formare a limbajului
sportiv în limba română, factorii ce determină pătrunderea împrumuturilor lexicale în terminologia
sportivă, sublimbajele în care au fost preluate și limbile din care provin, să efectuăm o clasificare
a termenilor respectivi, pentru a scoate în eviden ță unele tendin țe evolutive [93].
Împrumutul reprezintă un „mijloc extern de îmbogă țire a vocabularului unei limbi (în
opozi ție cu mijloacele interne)”, fiind favorizat de ac țiunea unor factori extralingvistici, precum:
vecinătatea geografică, am estecul sau convie țuirea unor popula ții, raporturile economice, politice,
culturale dintre diverse comunită ți etc. [24, p. 264 ].
Florica Dimitrescu, în acord cu opinia cercetătoarei Mioara Avram, remarcă deschiderea
deosebită a limbii române fa ță de elementele străine: „Una dintre caracteristicile definitorii ale
limbii române este, în domeniul lexicului cu predilec ție, „ospitalitat ea” ei, capacitatea de a accepta,
adopta și asimila, cu o mare „permeabilitate”, cuvinte, expresii etc. din alte limbi, fie dintre cele
înconjurătoare, fie dintre unele mai îndepărtate” [54, p.153 ]. Iar în limbajele specializate, acest
mijloc de îmbogă țire a vocabularului este de o intensitate sporită, fie că este vorba despre
împrumuturile directe, fie despre calcuri.
În acest context, vom remarca drept avantaj faptul că termenii împrumuta ți sunt, de cele
mai multe ori, monosemantici, poartă un caracter n ominativ, dat fiind că, de obicei, denumesc
obiecte și fenomene. Este cazul termenilor din politică ( speaker, summit, impeachment ), economie
(audit, dealer, barter, business, brand, trend ), gastronomie ( ragu, pizza, risotto, mozzarella etc.),
cinematografi e, muzică ( Art House; spoiler, trailer, mem, cover, track, playback, custing ), sport
și recrea ție (loisir, fitness, bowling, jumping, kangoo -jumps, body -stretching, jogging, taekwondo,
diving ) etc. Limba engleză este considerată, în prezent, o adevărată lingua franca pentru
comunicarea dintre speciali ști în toate domeniile și la toate nivelurile de activitate profesională
[109] , fapt ce explică, în mare măsură, numeroasele împrumuturi engleze ști în diverse limbaje
specializate.

80
În terminologia sportivă, dat fiind caracterul universal al fenomenului sportului, de
asemenea, pătrund o serie de termeni de circula ție interna țională. Este vorba, în primul rând, despre
termenii de provenien ță franceză și anglo -americană. Ace știa constituie atât împrumu turi directe
(cum ar fi cele din engleză: bodybuilding, surfing, snooker ), cât și indirecte ( realizate prin
mijlocirea altei limbi, de ex., termenul podium provine din latină prin filieră franceză), precum și
calcuri și semicalcuri (de ex.: co șaveraj, comp lex sportiv ș.a.).
Potrivit opiniei lui Bănciulescu V., registrul constitutiv al limbajului sportiv cuprinde:
– un număr restrâns de elemente de vocabular sportiv atestate în dic ționarele publicate la
noi către sfâr șitul secolului al XIX -lea;
– cuvinte arare ori întrebuin țate în alt context decât cel al sportului, termeni cu circula ție
mai restrânsă;
– împrumuturi lexicale recente, cuvinte naturalizate prin uz, din lipsă de echivalent
național: meci, club, record, fotbal, rugby, sprint ;
– cuvinte ținând de vocabularul specializat (cu evidentă circula ție interna țională, cum ar fi
k.o., k.d .) sau care sunt greu de înlocuit cu orice pre ț (cum ar fi recordman , care ar avea
nevoie în române ște de trei cuvinte: deținător de record );
– forma ții lexicale române ști ca echivalente sau înlocuitori ai neologismelor ( lovitură de
colț, lovitură de pedeapsă, a trimite la podea etc.);
– forma ții prin analogie (sau semicalcuri) cu structuri de origine engleză sau franceză:
coșgeter (de la golgeter ), coșaveraj (de la golaveraj );
– împrumuturi – directe sau mediate, precum și calchiere de structuri lexicale simple ( coș,
muscă , pană ) sau complexe, de tip sintagmatic: to cover the distance (a acoperi distan ța);
– cuvinte (cu preponderen ță engleze ști) în cazul cărora s -a impus forma orală: aut, fini ș,
lider, gol, meci , ofsaid, șut, box ; și, dimpotrivă, cuvinte la care s -a impus forma scrisă:
club, corner, fault, penalty, record, starter;
– condensări populare de tipul cuvintelor compuse din care dispa re primul element: (water)
polo, (ice) hokey, (lown) tennis sau al doilea element: basket (ball), volley (ball), cross
(country), bob (sleigh) – pierderi explicabile pentru că în noua formă aceste cuvinte (cu
excep ția lui bob) nu creează confuzii pentru v orbitorii de limbă română și sunt, oricum,
mai scurte [13, p.13 -14].
Astfel, autorul a observat încă acum aproape 40 de ani că o parte considerabilă a termenilor
sportivi constituie împrumuturi și calcuri lingvistice, tendin ță care, odată cu trecerea timpului, a
căpătat un caracter tot mai pronun țat.

81
Împrumuturile lexicale pătrund în limbajul specializat al sportului gra ție unor factori de
ordin lingvistic (necesitatea de a denumi un nou obiect, fenomen sau gen de sport, pentru care nu
există un echivalent în limba română; de a evita polisemia și omonimia; de a delimita no țiuni
apropiate ca sens, dar care au anumite elemente de diferen țiere; de a înlocui sintagmele printr -un
un singur cuvânt, tendin ța de realizare a efortului minim etc.) și extralingvistic (influen ța culturală
a unui popor, existen ța unor contacte interculturale orale și scrise; prestigiul limbii -sursă,
predilec ția unor pături ale societă ții pentru cultura altei țări; perceperea unui cuvânt ca fiind mai
prestigios, mai plăcut au zului sau întrebuin țarea acestuia în mass -media de către o persoană
publică).
Aplicând criteriul semantic, am putea clasifica împrumuturile din terminologia sportului
după cum urmează:
• denumiri de ramuri și probe sportive (în special denumirile de jocuri sportive și cele ale
sporturilor apărute recent): fotbal, handbal, tenis, baschet, rugby, crichet, snowboarding,
bodybuilding, paintball, parcur, kitesurfing, carting etc.;
• denumiri de persoane care activează în domeniul sportului (sportivi, antrenori, arbitri):
tenisman , goalkeeper, golgheter, outsider, bodybuilder, paintbalist, dribler etc.;
• denumiri de procedee tehnico -tactice, lovituri, aruncări, sărituri etc.: dribling, pressing, șut,
flic-flac, drive etc.;
• denumiri de inventar sportiv, de mijloace tehnice, de transport: fitball , cart, caiac , canoe ;
• denumiri de situa ții de joc, încălcări și sanc țiuni/ măsuri de penalizare: play-off, fault, aut,
ofsaid, penalti;
• denumiri de terenuri, zone, linii de delimitare: stadion, hipodrom,velodrom, corner;
• denumiri de competi ții și părți ale acestora: turneu, campionat, meci, set ;
• denumiri ale unită ților de măsură, categorii statistic e: gol, ippon , ghem;
• denumiri de comenzi: start!, stop!, aut!, break!, go!, en garde!, halt! mar ș!;
• denumiri ale calită ților sportivilor: agilitate , anduran ță, dexteritate, suple țe;
• denumiri de asocia ții sportive: ligă, divizie, UEFA, WADA ;
• denumiri de preparate medicale și substan țe dopante: amfetamină, anabolice, steroizi etc.
Tabelul 2.2 reflectă o parte dintre termenii împrumuta ți în limbajul sportiv actual în limba
română , fiind selecta ți în special din DEX (inclusiv versiunea online) și EEFSR.

82
Tabelul 2.2. Surse de împrumuturi ale termenilor sportivi în limba română
Nr.
crit. Limba –
sursă Domeniul
receptor Exemple de termeni
1 Engleză Denumiri de
sporturi arm wrestling, bodybuilding, bandy, baseball,
carting, crichet, curling, fotbal, golf, handbal,
hochei, kitesurfing, paintball, parcur, rugbi,
snowboard, scrabble, snooker, softball,
skandenberg, rafting river, scheleton, skate –
board, squash, wrestling, yachting , zorbing
Jocuri sportive aut, corner, dribling, drop, event, fault,
forward, gol, goalkeeper, golgheter, half,
ofsaid, outsider, stoper, time blitz, peel -off
(rg.), play -blitz (vol.)
Box aut, brec (break), clinci, draw, footing, forcing,
groggy, knock -down (kd), knock -blitz (ko ), non
combat, non contest, upercut, ring,
Tenis backhand, forehand, ghem, set, setbol, sme ș,
tie-break, topspin
Șah baby, bluf
Gimnastică knee up, kick, jumping kick
Alte sporturi outdoor (atl.)
outsider (hip.)
2 Franceză Denumiri de
sporturi aveugle ( șah orb), box, ciclobal, motobal, tenis,
scrimă
Călărie aplomb, atelaj, cabrare, cavalcadă, crava șă,
derobare, dresaj, hipodrom, galop, manej,
plaffé, rivieră, travers, voltă, voltijă
Scrimă alonjă, pomou, contre, coupé, degajament,
derobare, duel, fle șă, floretă, moulinette
Jocuri sportive arier, atac, averaj, fentă, plonjon, retur, scor,
tur, voleu
Sporturi
individuale (box,
lupte)
contră , croșeu, priză
Șah contragambit , eclipsă, en passant, e șichier,
derocare, duplex, gambit, miniatură ; pièce
touchée, pièce jouée (piesă atinsă, piesă
jucată)
Gimnastică attidude, effacé, passé, piruetă, piruetă pique,
piruetă attitude, piruetă „en dedans”, tire –
bouchon
3 Germană Jocuri sportive blitz, halt, luft
4 Italiană Jocuri sportive catenaccio, tifoso (fb .),

83
Scrimă balestră , înquartata
Șah fianchetto
Sporturi nautice banda
Tir diabolo
Gimnastică salto
5 Elemente
latine și
grece ști
(prefixoide,
sufixoide) Atletism, probe
combinate

Antrenament
sportiv biatlon, biatlon -schi, triatlon, triatlon for ță
pentatlon, hexatlon, heptatlon, decatlon ș.a.

microciclu, mezociclu, macrociclu ș.a.
6 Coreeană Taekwondo junbi seogi, charyeot seogi, naranhi seogi,
juchum seogi, ap seogi, ap kubi seogi, moa
seogi, chuchum seogi, momtong jireugi, ap
kubi seogi momtong bandae/baro jireugi, ap
kubi arae makki, ap kubi momtong an makki,
ap kubi olgul makki, ap chaoligi, yop chaoligi,
ap cha gi, dollyo chagi, bi chagi ș.a.
7 Japoneză Arte mar țiale,
aikido, judo ș.a. age, ago, kata, aiki no sen, ashi, ashi -garami,
ashi-gatame, bushido, shido, ippon, yuko,
kohaku, ko soto gake, ko soto gari, ko uchi
gari, kyo, shisen -tai, migi shisen tai, o soto
gari, o uchi gari, kouchi gari, kansetsu waza,
uci mata, okuri ashi barai, komi ashi, shime
waza, juji jime, hadaka jime, waza ari ș.a.

Analizând împrumuturile lexicale în terminologia sportivă din perspectivă descriptivă și
funcțional -semantică, am constatat că cea mai mare parte a termenilor împrumuta ți provin din
limbile moderne de circula ție interna țională: franceză (în special, termenii din scrimă, călărie, șah
ș.a.), engleză (cei din jocur ile sportive, box, tenis ș.a.), un număr mai restrâns a pătruns în română
din italiană și germană, iar o serie de termeni au etimologie greacă și latină sau con țin elemente
din limbile clasice. Se atestă și cazuri separate de termeni împrumuta ți din alte l imbi (turcă,
suedeză ș.a.). Unii termeni au etimologie multiplă. Inova țiile lexicale se datorează, aproape în
exclusivitate, influen ței limbii engleze.
În textele științifice și didactice, termenii sportivi împrumuta ți au, de cele mai multe ori,
specializa re îngustă (de ex., termenii din artele mar țiale, care provin din limbile orientale –
coreeană, japoneză, chineză – transcri și în engleză), fapt ce le solicită speciali știlor o cunoa ștere
excelentă a terminologiei respective.
Unele unită ți terminologice su nt preluate fără a fi supuse modificărilor ( bodybuilding,
fitball, skateboard, fingerboard, darts, softball, aveugle, coupé ), altele suferă modificări grafice,

84
constituind fie adaptări ( fotbal, contră, fini ș, fleșă, fentă, gol, mar ș, meci, ofsaid ), fie trunchieri
(bob, baschet, hochei, volei ), fie abrevieri ( K1; k.d., k.o.), fie calcuri ( coșaveraj, co șgheter ).
Așadar, limbajul sportiv este un sistem flexibil, dinamic, deschis atât împrumuturilor
directe, cât și indirecte. Avantajul esen țial al împrumutur ilor lexicale constă în faptul că ele
răspund cerin țelor principale ale termenilor: laconism, precizie, monosemantism, caracter
interna țional [95].

2.7. Rela ții de hipero -hiponimie în terminologia sportivă. Analiza componen țială a
unor termeni din grupul lexico -semantic al atletismului
Caracterul de sistem al vocabularului se manifestă sub forma grupării cuvintelor în câmpuri
semantice, numite și paradigme lexicale. Cuvintele dintr -un anumit câmp lexico -semantic apar țin
aceluia și domeniu și au trăsături de sens comune. Conform opiniei speciali știlor, paradigmele
lexicale sunt grupuri de cuvinte, reunite după comunitatea semantică, adică pe baza unui
component semantic comun și opunându -se unul altuia printr -un singur sau mai mul ți componen ți
semantici diferen țiali [131, p. 43 ]. În studiile de lingvistică existente se disting următoarele tipuri
de paradigme lexicale: grupuri tematice, grupuri lexico -semantice, serii sinonimice, grupuri
antonimice etc. Un loc deosebit în ce rcetările sistemice îi revine grupului lexico -semantic.
Noțiunea de grup lexico -semantic este definită drept „totalitatea de cuvinte ale aceleia și clase
morfologice, a căror semantică include un sem comun” [140, p. 12 ].
Ca metodă specifică lingvisticii, analiza componen țială porne ște de la principiul că „la baza
procesului infinitei multiplicări și combinări a elementelor limbii stau un număr redus de
invariante sau unită ți neanalizabile, care transgresează specificul fi ecărei limbi, având deci
caracterul unor „universalii structurale”. Ea a fost practicată ini țial în fonologie și extinsă apoi și
în domeniul semanticii lexicale” [115, p. 144 -146]. În semantică, metoda analizei componen țiale
a fost practicată de lingvi ști notorii, precum B.Pottier, E. Co șeriu sau A.J. Greimas, iar în
lingvistica românească, de cercetătorii Silviu Berejan, Angela Bidu -Vrănceanu, Narcisa Forăscu
ș.a.
La etapa actuală, divizarea sensului în păr ți componente, adică analiza semică
(componen țială), conform componen ților nemijloci ți, este larg utilizată, fiind reflectată, într -o
măsură mai mică sau mai mare, într -un număr considerabil de cercetări [15, p.60 -66; 47, 183 p.;
50, p. 83 -99; 162; 167]. Interesul crescând al lingvi știlor f ață de această metodă se explică prin
posibilitatea de a identifica sensul cuvântului, de a diviza întregul în componen ți de sens minimali,
cu scopul de a -i înțelege esen ța. Pentru a aplica analiza componen țială, ca metodă de cercetare
semantică, este necesar ca sememul, adică un sens separat al cuvântului, să fie divizat în

85
componen ți elementari minimali care nu mai pot fi diviza ți în continuare. Analiza componen țială
a sememelor se bazează pe confruntarea unită ților lexicale omogene. Opozi ția e posibilă doar
atunci când membrii ei au nu numai diferen țe, dar și trăsături comune. În sensurile cuvintelor
comparate sub aspect paradigmatic pot fi eviden țiate elemente semantice comune, care unesc
cuvintele într -un gru p tematic sau într -o paradigmă lexico -semantică, și trăsături semantice
diferen țiale, care opun unul altuia cuvintele incluse în grupul dat. Pornind de la acest fapt, se
disting două tipuri de seme: integrante, numite și hiperoseme, și diferen țiale, numite și hiposeme
[85].
Pornind de la datele din sursele de specialitate, dar și de la propriile observa ții, în rândurile
ce urmează, inten ționăm să întreprindem o încercare de analiză semică a unor termeni din grupul
lexico -semantic al atletismului. A șa cum a mai fost men ționat, analiza semică (componen țială)
reprezintă o metodă de cercetare semantică ce constă în divizarea sensului unui cuvânt în păr ți
componente, adică în componen ți nemijloci ți. De exemplu, sensul cuvântului alergare poate fi
descompus în următoarele trăsături semantice distinctive: a) probă atletică b) de fugă c) pe
anumite distan țe. Cuvântul aruncare poate fi divizat în următoarele seme: a) probă atletică b) de
azvârlire c) a discului, suli ței, greută ții etc.
Comparând sensurile celor două cuvinte, putem identifica lesne semele lor comune și cele
variabile. Semul comun relevă proba de sport: probă atletică. Semele diferen țiatoare sunt cele care
indică modul de realizare: fugă în cazul alergării și azvârlire în cazul aruncării, precum și alte
aspecte specifice: în cazul alergărilor – pe anumite distan țe, iar în cazul aruncărilor – obiectul
folosit ( discul, suli ța, greutatea) .
Relațiile de hiperonimie , deosebit de importante în structurarea unui inventar terminologic,
se stabilesc fie prin dezvoltarea unor sintagme noi de la termeni tradi ționali sau moderni, fie prin
corelarea unor concepte [61, p. 220 ]. Hiperonimele asigură clasarea unor termeni atât la nivelul
ansamblului terminologic, cât și al defini țiilor. Rela ția de hiponimie este foarte importantă în
lexicul specializat pentru ierarhia conceptuală caracteristică oricărei terminologii, iar elementul
definitoriu al rela țiilor de hipero -hiponimie se referă la incluziunea unui termen subordonat –
hiponimul – într-un concept supraordonat – hiperonimul [20, p. 133 -147].
Hiperonimele, numite și identificatori, sunt unită țile cu cel mai înalt grad de generalizare
seman tică în cadrul unui grup lexico -semantic. Ele constituie elementele de bază ale grupului,
dominantele. Aspectul informativ al unită ții lexicale depinde însă de numărul de seme diferen țiale.
Ele se relevă în urma analizei rela țiilor semantice dintre element ele grupului lexico -semantic
cercetat. Astfel, unită țile din cadrul grupului lexico -semantic formează o ierarhie cu mai multe
trepte între care se stabilesc raporturi de hipero -hiponimie . Unită țile situate pe cea mai înaltă

86
treaptă în cadrul grupului lexic o-semantic intră în raporturi hiperonimice cu acelea care se află pe
treptele inferioare, iar unită țile situate la acela și nivel se află în raporturi hiponimice între ele și în
raporturi hiperonimice cu unită țile situate inferior.
Numărul semelor diferen țiale în limitele unui grup lexico -semantic aparte este restrâns,
deoarece fiecărui grup lexico -semantic îi este propriu un anumit set de astfel de seme. Organizarea
ierarhică a semelor în structura sememelor nu e statică, deoarece semele integrante ale unu i grup
lexico -semantic pot deveni diferen țiale pentru alt grup lexico -semantic, iar semul diferen țial se
poate manifesta ca integrant pentru un grup semantic mai mic.
Vom exemplifica cele men ționate prin câteva serii de termeni din domeniul vizat (atletism).
Alergare, săritură, aruncare au hiperonimul comun probă de atletism . La rândul lor, și hiponimele
enumerate pot avea statut de hiperonime în raport cu tipurile subordonate existente: alerga re –
alergare de viteză, alergare de semifond, alergare de fond, alergare de mare fond, alergare de
ștafetă, alergare de garduri, alergare în teren variat, alergare pe teren plat, alergare de obstacole,
sprint, cros, maraton etc.; săritură – săritură în lu ngime, săritură în înăl țime, săritură cu prăjina,
triplusalt etc.; aruncare – aruncarea greută ții, aruncarea mingii de oină, aruncarea suli ței,
aruncarea ciocanului, aruncarea discului. Și unele dintre hiponimele eviden țiate în ultimele șiruri
pot deveni h iperonime, de exemplu: săritură în lungime din elan, săritură în lungime de pe loc,
săritură în lungime din 1 ½ pa și etc.
Atât hiperonimele, cât și hiponimele pot fi exprimate prin termeni simpli și complec și.
Totodată, există situa ții când acelea și hipo nime pot avea hiperonime diferite. Spre exemplu,
termenul săritură , analizat anterior în șirul hiperonimului probă de atletism îl poate căpăta și pe
cel de exerci țiu de gimnastică : săritură verticală, săritură cu forfecarea picioarelor, săritură cu
extensi e, săritură în inel, săritură prin balans, săritură în sfoară, săritură în semisfoară ș.a.
Analiza componen țială a unită ților lexicale se efectuează, de obicei, pe baza datelor
dicționarelor explicative, de aceea anume lexicografii trebuie să se ocupe de descifrarea sensului
cuvântului. Din această perspectivă, perfec ționarea defini țiilor lexicografice este o sarcină
importantă a limbii, atât sub aspect practic, cât și teoretic.
Trebuie să recunoa ștem că, deocamdată, dic ționarele explicative reflectă inco mplet
fenomenul sistemului lexical, din cauza studierii lui insuficiente. Aceasta se explică prin specificul
lexicului, prin faptul că sistemul lexical are un caracter deschis și de aceea nu se manifestă atât de
evident ca, de exemplu, în fonetică sau în m orfologie.
Cercetarea sistemică a lexicului și reflectarea lui în dic ționare se află într -o rela ție de
interdependen ță: pe de o parte, descrierea sistemică a grupurilor de cuvinte facilitează
perfec ționarea defini țiilor cuvintelor, iar pe de altă parte, da că grupul de cuvinte selectat este

87
descris adecvat în dic ționare, atunci studierea lui sistemică permite a ob ține rezultate autentice.
Deseori însă această rela ție este afectată din cauza că lexicograful a șteaptă de la semasiolog noi
cercetări, pentru a in troduce corective în dic ționar, iar semasiologul face trimitere la dic ționar, ca
la o sursă absolut sigură de informa ție.
Un caz elocvent este, în această ordine de idei, cel al subgrupului lexico -semantic al probelor
combinate de atletism:
Biatlon – concurs atletic combinat care reune ște două probe; probă sportivă constând din
alergări pe schiuri pe o distan ță de 20 km și trageri cu arma la țintă în diverse puncte ale traseului.
Triatlon – probă sportivă combinată , constând din trei probe diferite, la care participă
aceia și concuren ți, clasamentul făcându -se prin totalizarea rezultatelor ob ținute la fiecare probă,
pe baza unui sistem special de punctaj.
Tetratlon – probă sportivă combinată la care se face însumarea punctelor realizate de
concurent în patru probe reunite, alese de organizatorii concursurilor.
Pent atlon – probă sportivă combinată de atletism, alcătuită din cinci probe selec ționate din
alergări, aruncări și sărituri, clasamentul făcându -se prin totalizarea punctelor ob ținute la fiecare
probă. ◊Pentatlon modern = concurs sportiv complex care constă din cinci probe diferite (scrimă,
călărie, tir, înot și cros), clasamentul fiind făcut prin totalizarea punctelor ob ținute la fiecare
probă.
Heptatlon – complex de șapte probe atletice selec ționate din alergări, sărituri și aruncări.
Decatlon – probă sportivă combinată alcătuită din zece probe atletice, selec ționate din
alergări, aruncări și sărituri care se dispută în cursul a două zile consecutive și la care trebuie să
participe fiecare conc urent.
Poliatlon – complex de mai multe probe din diferite discipline sportive, practicat la o
competi ție în sportul de mase .
Observăm că, de și au origine comună (majoritatea provin din limba greacă) și structură
asemănătoare, fiind alcătuite dintr -un element ce indică un număr ( bi- = doi, tri – = trei, tetra – =
patru, penta – = cinci, hepta – = șapte, deca – = zece ) și o rădăcină comună ( atlos = co mpeti ție,
luptă ), nu au un singur hiperonim comun, ci tocmai trei: probă sportivă, concurs sportiv, complex
de probe . Or, în opinia noastră, ar fi justificată o singură variantă: probă combinată , cu excep ția
cazurilor de polisemie, cum este cel al biatlon ului, care este de două tipuri: biatlon atletic și
biatlon -schi, ale căror defini ții lexicografice trebuie să includă precizările respective . Menționăm,
de asemenea, că în acest șir lipse ște termenul hexatlon (probă sportivă combinată de atletism,
alcătuită din șase probe), care se înscrie în acela și subgrup lexico -semantic, prin urmare ar trebui
să fie și el inclus în dic ționarul explicativ.

88
În baza exemplelor analizate, am remarcat rela ții de supraordonare/subordonare bine
conturate, exprimate prin termeni simpli și prin termeni sintagmatici. Descompunerea sememelor
în seme are o importan ță considerabilă în definirea corectă a conceptelor: un hiperonim prea
îndepărtat sau imprecis va gen era defini ții vagi, imprecise și va constitui un obstacol în în țelegerea
sensului specializat al termenului de către un nespecialist [85].

Concluzii la capitolul 2
Terminologia sportivă reprezintă un sistem complex, cuprinzând unită ți lexicale variate ca
formă, con ținut, mod de func ționare. Hotarele dintre straturile lexicale cărora apar țin aceste unită ți
și cele dintre câmpurile semantice în care se încadrează sunt foarte flexibile, de aceea delimitarea
lor strictă este problematică, fapt ce c onstituie una dintre dificultă țile în explorarea sistemului
terminologic în cauză.
Deși există un număr impunător de lucrări în care sunt explorate variate aspecte privind
organizarea și func ționarea sistemelor terminologice, s -a constatat o lipsă acută a unor astfel de
abordări în domeniul terminologiei educa ției fizice și sportului în limba română. Nu există nici
dicționare complete de termeni sportivi: cele existente fie poartă un caracter de popularizare, fie
sunt edi ții nu prea recente, fie sunt alcă tuite fără contribu ția lingvi știlor, fie fără cea a savan ților
din domeniul sportului.
La ora actuală, este necesară o sistematizare a termenilor de specialitate din domeniul vizat,
inclusiv în scopul completării bazei de date a vocabularului general al l imbii române moderne.
Formarea unui corpus terminologic este o condi ție obligatorie pentru clasificarea termenilor
sportivi și analiza sistemului terminologic al domeniului respectiv , iar criterii le de inserare a
termenilor în acest corpus lexical sunt: frecven ța utilizării termenului atât în limbajul general, cât
și în cel specializat; importan ța acestuia în sistemul general al terminologiei sportului , posibilită țile
lui paradigmatice și sintagmatic e, încadrarea lui în unul din cele trei straturi lexicale ale
terminologiei sportive. Încercarea de a întreprinde un astfel de demers a avut drept rezultat crearea
unui microcorpus de termeni, distribui ți conform acestor straturi lexicale: termeni sportivi
generali, termeni sportivi comuni unor ramuri de sport înrudite, termeni sportivi de specializare
îngustă. Elaborarea unui glosar (nomenclator) de termeni sportivi este posibilă însă doar cu
participarea nemijlocită a speciali știlor consacra ți din domeni ul științei educa ției fizice și sportului,
iar o etapă obligatorie a activită ții respective o constituie validarea termenilor de către ace ști
speciali ști.
Clasificarea termenilor sportivi, ca unită ți lingvistice care transmit o semnifica ție
conceptuală în cadrul limbajului specializat luat în discu ție, are la bază diferite criterii: structural –

89
semantic, lexico -semantic, func țional etc. și este orientată spre conturarea unei imagini de
ansamblu a sistemului terminologic respectiv. Totodată, ea deschide perspective pentru noi
abordări, lăsând loc și altor interpretări, sinteze, sistematizări ale expresiei și con ținutului acestora
și, respectiv, a limbajului prin care se exprimă.
Crearea sistemului terminologic sportiv urmează modele și structur i similare celor
specifice limbii române în ansamblu. Fiind un sistem complex, într -o dinamică permanentă, el
conține elemente lexicale diferite ca formă, con ținut, mod de func ționare și apelează atât la
mijloacele interne de formare (morfologice, sintacti ce, semantice), cât și la cele externe
(împrumuturi lexicale, calcuri). Se observă însă și unele particularită ți ale terminologiei sportive,
precum: predilec ția acesteia pentru împrumuturi și calcuri, dată fiind existen ța unui mare număr
de termeni proveni ți din limbile străine; existen ța unui mare număr de termeni exprima ți prin
verbe, grupuri verbale, substantive deverbale, fapt ce poate fi explicat prin caracterul dinamic al
activită ții sportive; existen ța unui număr considerabil de termeni polile xicali și chiar
polisintagmatici, care le atribuie acestora un caracter ultraspecializat.
Limbajul sportiv este un sistem flexibil, dinamic, acceptând cu u șurință împrumuturile din
alte limbi de circula ție interna țională, fapt ce asigură respectarea cerin țelor principale ale
termenilor: laconism, precizie, monosemantism, caracter interna țional.
Relațiile de hipero -hiponimie, care se manifestă în cadrul terminologiei sportive, confirmă
existen ța unui sistem conceptual structurat și ierarhizat. Analiza comp onen țială a elementelor
acestui sistem are o importan ță considerabilă atât pentru definirea corectă a conceptelor, cât și
pentru în țelegerea sensului specializat al termenului de către un nespecialist.

90
3. TERMINOLOGIZAREA, DETERMINOLOGIZAREA ȘI
RETERMINOLOGIZAREA – PROCESE SEMANTICE ACTIVE
ÎN LIMBAJUL SPORTIV
3.1. Terminologizarea
3.1.1. Procedee semantice în procesul de formare a termenilor
Sursele de formare și de îmbogă țire a sistemelor terminologice sunt multiple, rolul
principal revenindu -le mijloacelor lexicale, corelate cu particularită țile morfologice și sintactice
ale limbii. În cazul folosirii resurselor existente, termenul suferă unele modificări de sens sau
capătă sensuri noi, diferite de cele ale echivalentului l or din limba comună.
În lucrarea de fa ță, am adoptat ideea că terminologizarea reprezintă un proces semantic,
care presupune e voluția sensului cuvintelor din uzul general (adică din limbajul comun) în
procesul de transformare a lor în unită ți lexicale specializate, având drept rezultat
modificarea și reinterpretarea semantică a acestora.
În literatura lingvistică, modificarea valorii semantice a cuvintelor mai poartă denumirea
de muta ție semantică , în diverse surse se operează și cu termenii schimbare, evolu ție, deplasare
a sensului, derivare semantică. Modificările semantice care se produc în sfera termenilor
specializa ți reprezintă „una dintre cele mai productive modalită ți de îmbogă țire calitativă a
lexicului” [132, p. 53 -58]. De fapt, proc esele semantice care au loc în sfera terminologiilor nu se
deosebesc esen țial de cele specifice lexicului general. Diferen ța dintre termen și cuvânt constă,
potrivit lingvi știlor Ph. Toiron și H. Béjoint, în faptul că, în cazul termenului, se exercită un c ontrol
identificabil asupra sensului, într -un mod mai mult sau mai pu țin riguros, în func ție de limbi,
domenii și epoci [150].
În general, evolu ția semantică a cuvintelor este exprimată prin tropi, considera ți
„mecanisme prin care se ajunge la muta ții semantice, având drept efect lărgirea și restrângerea
sensului, inclusiv degradarea și înnobilarea lui” [10, p. 400] . Acelea și mecanisme se manifestă și
în procesul de creare și evolu ție a lexicului specializat, c are „are o bază asociativă și ține de
capacitatea oamenilor de a compara obiectele și fenomenele, de a releva trăsăturile asemănătoare
și deosebirile” [196, p. 859, t.n.].
Opiniile privind fenomenele ce au loc în procesul de fixare a sensului unui termen variază
de la un autor la altul. Astfel, a utoarea Iunusova I.R. distinge trei tipuri de formare a termenilor
noi prin modificarea sensului cuvântului comun: metafora, metoni mia, sinecdoca [196, p. 859,
t.n.]. Superans kaia A.V., Podols kaia N.V., Vasilieva N.V. [192, p. 91, t.n.] scot în eviden ță
următoarele procedee : 1) restric ția semantică, adică sporirea sensului din punct de vedere
intensional; 2) extensia semantică, adică lărgirea, sporirea lui sub aspect extensional; 3)

91
introducerea în sensul unui cuvânt a elementelor semantice ale altuia; 4) suma sensului a două
cuvinte (termenii crea ți prin compunere) .
O altă cercetătoare, Kosova M.V., care s -a ocupat de studiul termenilor lingvistici în limba
rusă, analizează trei tipuri de modificări semantice ale lexicului general în procesul de
terminologizare, ce corespund celor trei grade de dezvoltare a sensului: 1) utilizarea cuvântului în
textul științific fără modificări semantice (specializarea sensului); 2) modificări în limitele
polisemiei (modula ție semantică); 3) modificări care conduc la crearea unui omonim (derivare
semantică) [182, t.n.].
În arealul din Republica Moldova, se opere ază și cu noțiunea de metasemie [10, p.397 –
454; 102, p. 23 -24 ș.a.]. Metasemia ca fenomen lingvistic se realizează „prin muta ția sau
deplasarea rela ției dintre semnificant și semnificat, din punct de vedere onomasiologic, și prin
modificarea structurii semice a sememului derivant, din punct de vedere semasiologic” [10, p.
404].
În cele ce urmează, ne -am propus să ilustrăm modul în care metoda analizei componen țiale
este aplic ată în analiza muta țiilor semantice care se produc în procesul de creare a termenilor :
restric ția, extensiunea semantică, metonimia, metafor a.
Restric ția și extensiun ea semantic ă sunt analizate, de cele mai multe ori, în plan diacronic
[10, p. 444; 103; 102, p. 28 -30], autorii ilustrând în acest mod transformările semantice care se
produc în vocabularul limbii române în procesul de evolu ție a acestuia de la latină spre română.
Sunt însă destul de frecvente cazurile când ele se manifestă și în plan sincronic.
Cu privire la natura acestor două fenomene, semasiologii au avut opinii diferite, unii
considerându -le tipuri de metasemie, al ții – factori ce determină modificările de sens, o a treia
categorie – consecin țe ale metasemiei [10, p.443 – 444].
Fenomenul restric ției semantice, numit și limitare, hiponimie, specializarea sensului,
constă în trecerea de la un sens general la unul particular, mai ales prin spec ializarea sau îngustarea
sensului unui cuvânt. El constă în includerea unor seme diferen țiale suplimentare în semantica
cuvântului dat (mecanismul intern de func ționare a metasemiei) și în reducerea numărului de
denota ți, denumi ți de unitatea dată (mecanis mul extern) [10, p. 444].
Aurelia Bălan -Mihailovici face distinc ție între restric ția semantică și specializarea
semantică. Restric ția semantică este, în viziunea autoarei, „un proces care reprezintă limitarea
aplicării termenului la un număr mai mic de elemente din clasa denumită în continuare prin
vocabula care a suferit această restrângere”, de pildă, prin folosirea întregului pentru parte, ca î n
cazul cuvântului mac, atunci când, exclamând „Ce maci superbi!”, avem în vedere doar
inflorescen ța, nu planta în întregime. Specializarea semantică este, potrivit aceleia și autoare,

92
corelată cu restric ția semantică, dar „intervine mai ales în limbajele t ehnice, fiind o sursă generoasă
în formarea terminologiilor”. Exemplul propus spre analiză este cel al cuvântului mască , ce are
sensuri specializate în diverse terminologii: scrimă, apicultură, chirurgie ș.a. [11, p. 70 -71].
Din perspectiva domeniului pe c are îl investigăm în lucrarea de fa ță, considerăm
acceptabile opiniile potrivit cărora restric ția semantică rezidă în trecerea de la un sens general la
unul particular. În acest caz, are loc fie o specializare a sensului, fie o îngustare a lui prin adăugarea
unei (sau mai multor) trăsături semantice diferen țiale suplimentare, relevante pentru no țiunea
respectivă, dar c are lipsesc din no țiunea desemnată de cuvântul ini țial. Drept urmare, între sensul
primar și cel derivat se stabile ște un raport de hipero -hiponimie, iar cuvântul care desemna ini țial
o categorie, în urma modificării sensului, capătă statut de subcategorie . Exemplul clasic de
îngustare a sensului este substantivul hrană – „produs alimentar”, care î și restrânge sensul, dacă
este întrebuin țat exclusiv ca „hrană pentru animale domestice erbivore ” [10, p. 444].
În crea ția terminologică însă, este mult mai răspândit mecanismul de specializare a
sensului , ca varietate a restric ției semantice. Prezentăm câteva exemple.
Cuvântul adăpost , care, în limbajul comun, desemnează un „loc ferit; construc ție făcută ca
să apere de intemperii, de primejdii etc.; orice loc unde se adăposte ște cineva”, în terminologia
militară este utilizat cu sensul: „construc ție specială pentru protec ția împotriva mijloacelor de
distrugere a inamicului” (DEX). Divizăm aceste sememe în seme diferen țiale:
1. construc ție + făcută ca să apere + de intemperii, de primejdii etc. (sensul comun);
2. construc ție + specială + pentru protec ția + împotriva mijloacelor de distrugere ale
inamicului (sensul specializat) .
Comparând structura celor două sememe, identificăm semele lor comune și cele variabile.
Semele comune relevă tipul obiectului: construc ție și destina ția lui, exprimată prin două sintagme
cu valoare sinonimică: 1) ca să apere; 2) pentru protec ția. Semele diferen țiale sunt cele care
indică sursa pericolului: intemperii, primejdii în primul caz și mijloace de distrugere ale
inamicului în cel de -al doilea. În plus, sensul specializat a căpătat și un important sem diferen țiator:
specială, anume acesta din urmă are menirea să distingă termenul de cuvântul din uzul comun.
Alergare este înregistrat în dic ționare cu două sensuri: 1. „fugă, goană ” (sensul comun) ;
2.„probă atletică de fugă pe anumite distan țe” (sensul specializat). Dacă descompunem sememul
al doilea în seme variabile (diferen țiatoare), ob ținem structura: probă + atletică + de fugă + pe
anumite distan țe. Observăm că specializarea sensului a avut loc prin adăugarea a trei seme
diferen țiatoare, care au caracter restrictiv: probă, atletică , pe anumite distan țe. Semul comun
pentru cele două sememe este cel care desemnează tipul mi șcării: fugă.

93
În unele cazuri, se produc muta ții semantice complexe. Prezentăm drept exemplu evolu ția
semantică a cuvântului bazin , al cărui sens este: 1. „rezervor deschis, de mari dimensiuni, construit
din metal, din piatră, din ciment etc.” Prin restric ție semantică, acesta pătrunde în terminologia
sportului: „rezervor de apă amenajat pentru înot sau pentru spor turile care se practică în apă”,
căpătând, precum se poate lesne observa, câteva trăsături diferen țiale: de apă + amenajat + pentru
înot sau pentru sporturile care se practică în apă . Anume aceste trăsături îi restric ționează sensul.
În cazul preluării termenului în limbajul medico -biologic, are loc și o deplasare de sens, alt fel spus,
o schimbare a sensului de bază: „cavitatea situată în partea inferioară a abdomenului și constituită
din oasele iliace; pelvis”. În acest caz, s -a produs o deplasare de sens: rezervor – cavitate .
În acela și mod, au devenit termeni sportivi un șir de elemente lexicale de tipul: adaptare,
anduran ță, calitate, capacitate, direc ție, distan ță, inspira ție, expira ție, pas , viteză, rezisten ță etc.
Extensiunea semantică constă în generalizarea sau lărgirea sensului unui cuvânt, în urma
căruia se trece de la un sens particular, specific, la un sens generalizat. În diferite surse, ea mai este
numită și lărgire, hiperonimie, generalizar ea sensului. Evident, acest procedeu afectea ză nu numai
lexicul general al limbii, ci și termenii specializa ți, care î și modifică domeniul de referin ță [132].
Astfel, extensia semantică este considerată un procedeu ce constă într -o simplă „deplasare a
sensului făcută de vorbitori pe baza unor echivalen țe între două sau mai multe obiecte, fenomene,
acțiuni”, prezentând drept exemplu sensul al doilea al cuvântului mărturie , devenit termen juridic:
2. „Declara ție făcută de o persoană pentru a adeveri un lucru, văzut sau auzit, sau pentru a -și
susține părerile; spec. depozi ție a unei persoane în fa ța instan ței judecătore ști; p.ext. orice
confirmare, adeverire a unui fapt săvâr șit, văzut sau a uzit de cineva” – subl.n. [11, p. 69 -70].
Dacă mecanismul de restric ție semantică ac ționează de la un con ținut nedeterminat spre
unul determinat, atunci ac țiunea mecanismului care spore ște volumul semnificatului (extensiunea
semantică) ac ționează în sens opus , adică din structura sememului derivant se exclud semele
diferen țiale.
De exemplu, cuvântul rol, care are sensul 1 . „partitură scenică ce revine unui actor într -o
piesă de teatru, unui cântăre ț într-o operă etc. pentru interpretarea unui personaj”, capătă, prin
extensie semantică, sensul 2. „atribu ție, sarcină care îi revine cuiva în cadrul unei ac țiuni;
misiune”.
Descompunerea lor în seme diferen țiale este următoarea:
1. partitură scenică + ce revine unui actor (unui cântăre ț) + într -o piesă de teatru (într-
o operă etc.) + pentru interpretarea unui personaj (sensul specializat);
2. atribu ție, sarcină + care îi revine cuiva + în cadrul unei ac țiuni (sensul ob ținut prin
extensiune semantică).

94
Delimitarea semelor variabile ale celor două sememe relevă existen ța semelor
diferen țiatoare, ce vizează tipul de activitate (partitură scenică în primul caz și atribu ție, sarcină
în cel de -al doilea), subiectul ac țiunii (actor sau cântăre ț în primul caz și o persoană nedeterminată
în al doilea), cadrul în care se realizează (piesă de teatru, operă etc. în primul caz) și acțiune
nedeterminată în cazul al doilea). Se observă un singur sem comun: apartenen ța (exprimată prin
sintagma care îi revine cuiva și pierderea semului diferen țial pentru interpretarea unui personaj.
Preludiu , care este un termen muzical, având sensul „partea introductivă a unei compozi ții
muzicale mai ample; ♦ Spec. prima piesă muzicală dintr -o suită instrumenta lă; piesă care precedă
o fugă sau un coral”, a căpătat, prin extensie semantică, sensul: „ceea ce anun ță, precedă sau
pregăte ște o ac țiune sau un eveniment; ac țiune premergătoare ”. Descompunerea celor două
sememe în seme diferen țiale arată că semul comun se referă la timpul desfă șurării ac țiunii
respective: parte introductivă și care precedă . Extensiunea semantică s -a realizat datorită omiterii
semelor variabile piesă (compozi ție) muzicală .
În terminologia sportului, acest proces decurge, de cele mai multe ori, de la termenul ce
define ște un obiect, instrument, aparat spre termenul care desemnează proba de sport practicată cu
obiectul sau la aparatul respectiv. Prezentăm câteva exemple:
Cuvântul ciocan , care are sensul 1. „Unealtă formată din tr-un corp de metal, de lemn, de
cauciuc dur etc., de forme și dimensiuni variate, prevăzută cu un mâner, folosită, manual sau
mecanic, la bătut sau la prelucrat materiale rezistente”, în terminologia sportivă mai întâi a fost
supus procesului de specializare: 2. „Spec. (Sport) Bilă de metal prinsă de o coardă de sârmă
terminată cu un mâner folosită în probele de aruncat”, urmat de extinderea semantică a acestuia
din urmă: 3. „ P. ext. Probă sportivă de atletism practicată cu această bilă .
Cuvântul gard din vocabularul comun, în care are sensul 1. „Construc ție de lemn, de metal,
de zidărie etc. care împrejmuie ște o curte, un teren, o grădină etc.”; a urmat o cale asemănătoare:
2. „(Sport) Fiecare dintre obstacolele în formă de gard ( 1) de la unele p robe atletice de alergări”;
3. „(La pl.) probă atletică în care se folosesc aceste obstacole”.
Pistol , termen ce desemnează o „armă utilizată în probele de tir, de dimensiuni diferite,
specificate pentru fiecare probă în parte, care se mânuie ște în tragerea de concurs cu o singură
mână”, a căpătat sensul 2. „ ramură sportivă a tirului, ce cuprinde în programul olimpic 3 probe
pentru bărba ți și 2 probe pentru femei” .
La fel s -au format și alte denumiri de probe, de exemplu cele din gimnastică ( bârnă, s ol,
paralele, inele, paralele inegale etc.). Prezentăm, de asemenea, câteva mostre de utilizare a acestor
termeni în presa sportivă: Gimnasta Cătălina Ponor s -a calificat, vineri, în finalele de la bârnă și

95
sol din cadrul Cupei Mondiale de la Baku, Azerbaidjan …6 Sau: Gimnastul Marius Urzică, regele
calului cu mânere, împline ște 40 de ani.7 Termenii bârnă, sol, cal cu mânere denumesc, în aceste
cotexte, probele la care au evoluat sportivii respectivi.
Termenul sportiv bară este fixat în DEX cu sensul: 2. „Stâlp de poartă la unele jocuri
sportive”. În reportajele de la diferite meciuri îl întâlnim și cu sensul de „lovitură a mingii executată
în bară, ratare”. De ex.: „Viitorul” a avut și o bară în prima repriză .8 Sau: William De Amorim –
intrat pe parcursul reprizei secunde – a avut și el o ratare mare (77), apoi Viitorul a avut o bară,
la faza în care Morais a respins în corner din capul lui Gavra (78).9 Ultimul enun ț conține și o
deplasare de s ens: cap – parte a corpului – lovitură executată cu capul .
Constatăm, a șadar, că în cazul extensiei semantice procesul decurge fie în direc ția
reterminologizării (am putea s -o numim extensie semantică internă ), ca în cazul termenilor
ciocan, bârnă, cal cu mânere etc., care au ajuns să desemneze probele de sport în care se folosesc
instrumentele sau aparatele respective, fie al determinologizării, când un termen pătrunde din
limbajul specializat în cel comun, l ărgindu -și sensul ini țial (am putea s -o numim extensie
semantică externă ), ca în cazul termenului adida și.
Cele mai importante muta ții semantice care se produc în procesul de formare a
terminologiilor sunt considerate metonimiile și metaforele [196; 182], numite și metasemie
implicativă și similativă [10, p. 397 -450; 98, 102 ]. Metasemia implicativă (sau contiguă) are
la bază asocia țiile psihice de contiguitate (nu doar de vecinătate, ci în rela ție internă și externă
existentă între denota ții adiacen ți, între termenii unei sintagme și între sensuri), iar metasemie
similativă , bazată pe asocia țiile de similitudine, echivalate de mai mul ți speciali ști cu metafora
sau cu transferul metaforic [10, p. 397 -450].
Modificarea structurii semantice a unită ților lexicale constă în formarea unui nou sens în
baza unui model cunoscut. În cazul metonimiei, aceste mu tații se bazează pe rela țiile de
contiguitate dintre obiecte, iar în cazul metaforei – pe raporturi de analogie (asemănare) între cele
două obiecte .
În Dicționarul de științe ale limbii, metonimia este definită drept „figură semantică (trop)
și fenomen lingvistic prin care un nume de obiect este înlocuit cu altul, pe baza unei rela ții de

6 http://www.mediafax.ro/sport/catalina -ponor -s-a-calificat -in-finalele -de-la-sol-si-barna -din-cadrul –
cupei -mondiale -de-la-baku -16199633 accesat 09.05.2018
7 https://www.antena3.ro/sport/gimnastul -marius -urzica -regele -calului -cu-manere -implineste -40-de-ani-
315788.html accesat 09.05.2018
8 Știrile Pro TV , 30.10.2018
9 https://www.digisport.ro/live -text/video -astra -viitorul -2-0-serie -de-9-meciuri -la-rand-fara-esec-inainte –
de-steaua -287170 accesat 11.05.2018

96
contiguitate logică existentă între acestea (spațială, temporală sau cauzală)”. Potrivit dic ționarului ,
metonimia are forme variate, determinate în func ție de con ținutul rela ției dintre termenii care se
pot substitui unul altuia, iar principalele substitu ții metonimice, frecvente în limbajul curent și
utilizate în formă identică în cel poetic sunt: cauză p entru efect/ efect pentru cauză; con ținut pentru
conținător/ con ținător pentru con ținut; materia pentru obiect; creator pentru operă; instrument
pentru ac țiune/ ac țiune pentru instrument; semn pentru obiectul desemnat; loc de provenien ță
pentru obiectul p rodus; general pentru particular; abstract pentru concret; specific pentru generic”
[24, p.295 ]. Aceste viziuni au fost dezvoltate și de cercetătorii din Republica Moldova. În
Lexicologia practică a limbii române, modificările semantice bazate pe raporturi de contiguitate
(metasemia implicativă) sunt clasificate în trei categorii distincte – spațiale, temporale, spa țial-
temporale, fiind ilustrate numeroase modele (atât în plan paradigmatic, cât și sintagmatic) [10, p.
421-433].
În rândurile ce urmează , ne-am propus să ilustrăm, în baza analizei semice, modul în care
se realizează muta țiile semantice în cazul unor termeni crea ți prin metonimie (sau metasemie
implicativă), fără a avea însă preten ția unei analiz e exhaustiv e.
Termenul insecticid are două sensuri: 1. Adj. „Care ucide insectele ”; 2. S.n. „substan ță
chimică, naturală sau sintetică, folosită pentru combaterea insectelor dăunătoare sau parazite ”. Este
lesne de observat că sensul al doilea s -a dezvoltat în baza modelului calitate – substan ță prin
adăugarea unor seme, care le precedă pe cele comune:
1. care ucide + insectele ;
2. substan ță + chimică, naturală sau sintetică, + folosită pentru combaterea + insectelor
dăunătoare sau parazite .
Un alt caz este cel al termenilor din artele plastice, care denumesc culori și nuan țe; forma ți
după modelul: obiect – culoarea obiectului , de tipul: abanos, absint, acaju, alună, avocado, cacao,
cafea cu lapte, șampanie, caramel, garoafă, lavandă, coral, filde ș, cirea șă, căp șună, mu ștar, fistic,
ocru, safir, topaz ș.a.
De exemplu, acaju , înregistrat în dic ționare cu trei sensuri: 1. „Arbore din regiunea
tropicală a Americii, al cărui lemn, de culoare ro șiatică , este întrebuin țat la confec ționarea
mobilelor de lux; mahon !”. 2. „Lemnul acestui arbore ”. 3. „Culoarea lemnului respectiv ”. Cele
două sensuri noi, lemnul arborelui și culoarea lemnul ui respectiv , au apărut ca rezultat al omiterii
unor seme din structura primului semem, și anume a celor care precedă semul diferen țiator.
În baza exemplelor analizate mai sus, am ilustrat faptul că metonimia este un procedeu
semantic , care se realizează prin adăugarea sau omiterea unui sem, de obicei a celui integrant
(hiperosem), prin urmare sensul lui înregistrează fie o extensiune, fie o restric ție. Conchidem că

97
atât restric ția, cât și extensiunea semantică sunt mecanismele prin care se realizează procedeul
semantic numit metonimie.
Unul dintre procedeele semantice frecvent întâlnite în diverse terminologii este și
metaforizarea . În acest caz, unitatea lexicală capătă un sens special nou , suplimentar, ca rezultat
al transfe rului denumirii unui concept asupra altuia în baza asemănării unor trăsături ale acestor
concepte. În unele lucrări [132] , metafora este considerată principala modalitate prin care se
realizează extinderea semantică.
Aplicând metoda analizei componen țiale în studiul termenilor specializa ți crea ți prin
metaforizare (de ex., umăr, dinte, labă, cot, trompă) , poate fi scoasă în eviden ță existen ța unor
trăsături similare (seme comune), de obicei, diferen țiale, precum în exemplele ce urmează:
Plombă : 1.„Lucrare executată de dentist pentru a astupa o carie dentară; material special
alcătuit din amalgam, por țelan etc., folosit pentru această lucrare”. 2. „Imobil construit în spa țiul
rămas liber dintre două clădiri”. Observăm că cel de -al doilea sens s -a dezvoltat în baza unei
similitudini a func ției: ambele lucrări au scopul de a astupa – în primul caz, o carie dentară, în al
doilea, spa țiul dintre clădiri.
Un alt exemplu este cel al termenul medical agonie. Inițial, acesta desemna o „stare
patologică foarte gravă a organismului, care precedă moartea”, ulterior, el î și pierde semele „stare
patologică” și „care precedă moartea” și obține, prin transfer metaforic, sensul „ stare de n eliniște
puternică , zbucium, zbatere”.
Așadar, formarea sensul ui terminologic este un proces complex, care ține atât de domeniul
semanticii, cât și de raporturile sistemice ale unită ții lexicale, de particularită țile ei paradigmatice
și sintagmatice, de mijloacele de formare a cuvintelor etc. În cercetarea evolu ției semantice a
unită ților lexicale în procesul de terminologizare, specialistul trebuie să selecteze cele mai
eficiente metode și procedee de cercetare. În studiul modificărilor ce au loc în structura semantică
a cuvântului, analiza componen țială și-a dem onstrat din plin eficacitatea.
În acest context, semnalăm caracterul extrem de complex al tuturor proceselor semantice
analizate, fapt ce implică o serie de dificultă ți în analiza și descrierea lor.
Totodată, considerăm important a delimita cele două p rocese semantice: specializarea și
terminologizarea . Specializarea se realizează, de regulă, prin îngustarea sensului cuvântului din
uzul comun, unitatea lexicală capătă un sens particular, iar termenii respectivi sunt accesibili atât
speciali știlor din dom eniu, cât și nespeciali știlor. Terminologizarea se produce prin resemanti zare
(metaforă, metonimie, eponimizare), de obicei, ace ști termeni capătă un caracter specializat
pronun țat și sunt utiliza ți mai ales de speciali ști. Unită țile lexicale specializate, formate prin
terminologizarea cuvintelor din limbajul comun, au la bază un element motiva țional (de formă, de

98
greutate, de func ție, cantitativă, calitativă etc.), de aceea sunt percepute și înțelese mai u șor, fapt
ce determină nu mărul mare al termenilor proveni ți din limbajul comun în diverse limbaje
specializate , inclusiv în cel sportiv .

3.1.2. Metafora științifică în limbajul sportiv românesc
De-a lungul timpului, fenomenul metaforic a fost studiat din multiple perspective: retorică,
estetică, lingvistică, logico -semantică, psihologică, func țională. Bunăoară, cercetătorul Ion Manoli
o consideră „o figură de retorică, poate cea mai răspândită în toate epocile (…), un procedeu
semantic care constă într -un transfer de sens prin substituire analogică”, autorul men ționând că
există numeroase teorii privind mecanismul metaforei și o mare diversitate a metodelor de analiză
și de cercetare a acesteia [101, p. 313 -314, t.n.].
În prezent, opiniile cercetătorilor converg spre ideea că metafora a încetat demult să mai
fie un „mit ornamental”, o figură de stil cu valoare expresivă. Ea a pătruns și în discursul științific,
devenind, astfel, „un complex proces discursiv de corelare conceptuală și semiotică cu implica ții
de ordin cognitiv, comunicativ și lingvistic” [108, p. 255 ].
În viziunea cercetătoarei Inga Dru ță, exprimarea figurativă „nu este totalmente de repudiat
în stilul științific, (…) metafora, ironia, litota pot fi utile în dezvoltarea valen țelor explicative și
argumentative ale textului” [59].
Atât metafora literară, cât și cea științifică constituie un mijloc de reprezentare a cunoa șterii
în formă lingvistică. Însă specificul metaforei științifice constă în faptul că ea nu mai este
considerată un produs al unei compara ții subîn țelese, ci o activitate de cunoa ștere și de comunicare,
altfel spus, ea „nu mai este limitată la un ansamblu de eviden țe lingvistice mai mult sau mai pu țin
izolate ori de -contextualizate, ci este legată de creativitatea protagoni știlor actului de comunicare,
pe de o parte, și de cadrele – istoric, cultural, situa țional, lingvi stic – în care un act comunicativ se
manifestă, pe de altă parte” [108, p. 255].
Metafora în știință are o triplă menire: de a informa (didactică), de a explica (traducând
codul printr -o imagine familiară) și de a convinge. Astfel, în textele științifice metaforele au, în
primul rând, func ție denotativă, spre deosebire de cele poetice, în care poartă un caracter original,
individual și marcat conotativ [137, p. 66 ]. Func țiile metaforei științifice pot fi delimitate în acord
cu trei planuri de relevan ță: planul reprezentării (concretizările imagistice au menirea de a ilustra
și de a cristaliza judecă țile omului de știință), planul interac țiunii cu receptorul („contractul retoric
dintre emi țător și receptor” – prin metaforă este pusă în valoare i deologia unui autor, a unei școli
sau a unui curent științific) și planul textului (constructele metaforice asigură unitatea și coeren ța
expunerii științifice și reflectă tipul de secven ță discursivă la care participă) [108, p. .256 -260].

99
Analizând func țiile expresiilor metaforice în discursul științific medical, Drăgu șin D.
distinge trei tipuri de metafore: catactretice (care au scopul de a umple o lacună de vocabular,
pentru a descrie descoperirile științifice); didactice sau explicative (care au scopul de a explica
unui cititor sau student un anumit fenomen); constitutive (folosite în „articularea teoriilor
științifice”, având menirea de a sugera noi ipoteze în cadrul câmpului receptor al investiga ției) [58,
p.108 -120].
În lingvistica românească și în publica țiile autorilor străini fenomenul metaforizării
termenului este oglindit pe larg. În acest sens, sunt utilizate adesea no țiunile: metaforă științifică
[108, p. 253-273], metaforă terminologică [23, p.33 -40; 59; 35, p. 59 -80; 136 ș.a.], metaforă
specializată/conceptuală [35, p.59 -80; 153; 66 ș.a.]. Un amplu studiu privind diversitatea
metaforei în limbajele specializate a fost realizat de Butiurcă D. [31, 237 p.].
Cunoscuta cercetătoare Angela Bidu -Vrănceanu afirmă că metafore terminologice pot fi
considerate „numai termenii crea ți prin transferul fie din lexicul comun (LC) în lexicul specializat,
fie dintr -un domeniu în altul al lexicului specializat (LSI), având în vedere numai metaforele cu
funcție denominativă și/sau referen țială” [23, p. 33 ].
În primul caz, are loc procesul de terminologizare a unită ților lexicale. În medicină,
bunăoară, metafora râului și cea a mecanismului au fost utilizate pentru explicarea unor procese
fiziologice, iar metafora arborelui se află la baza unei serii întregi de clasificări ierarhice efectuate
în diverse științe. Prin urmare, c rearea termenilor prin metaforizare poate avea drept surse atât
limbajul comun, cât și alte limbaje specializate, fiind un procedeu semantic la care apelează
terminologiile la toate etapele de formare a lor. Ea se realizează în baza unor similitudini (de formă,
de calitate, de func ție, de structură et c.) între două obiecte eterogene sau între un fenomen abstract
și un obiect concret. Odată acceptat într -un limbaj specializat, termenul format în bază de metaforă
își pierde sensul figurat, servind doar la denominarea și descrierea obiectelor, fenomenelor etc. în
domeniul de aplica ții respectiv.
Referitor la calea pe care o parcurg atare sintagme până a deveni termeni, Elistratov A.A.
menționa că, ini țial, ei sunt folosi ți în limba comună, după care, ca metafore, devin unită ți ale
lexicului profesional ma rginal , apoi – ale terminologiei. Altfel spus, acestea sunt cuvinte și expresii
care circulă timp îndelungat în limbajul profesional și sunt „capturate” în procesul
terminologizării. După un anumit interval de timp, aceste lexeme devin termeni veritabili” [179,
t.n.]. În cel de -al doilea caz, unitatea lexicală dintr -un anumit sistem terminologic capătă un sens
special nou într -un alt sistem terminologic, ca rezultat al transferului denumirii unui concept asupra
altuia în baza asemănării unor trăsături ale acestor concepte, proces pe care îl numim
reterminologizare.

100
Metafora terminologică este considerată a fi o varietate a metaforei de limbă, însă
„semantica ei este determinată de o defini ție logică riguroasă în funcție de locul ocupat în sistemul
terminologic dat, în timp ce semantica metaforei de limbă este reglementată de comunitatea
lingvistică” [10, p. 435]. Totodată, se consideră că „no țiunea de metaforizare științifică este mai
amplă, mai generalizată decât cea terminologică, deoarece ea cupr inde în sine atât metaforizarea
terminologică, cât și alt tip de metaforizare, legat de metaforizarea conceptuală și cea teoretică,
dar care, la rândul său, nu întotdeauna se limitează la metaforizarea terminologică” [145, p.182 ].
O clasificare complexă a metaforelor științifice ține cont de trei criterii relevante:
1. Criteriul tradi ției științifice și al prestigiului autorului (metafore generale, metafore
particulare);
2. Criteriul structural (metafore calitative, metafore rela ționale, metafore tematice sau
arhetipuri);
3. Criteriul distribu ției (metafore izolate, metafore -ciorchine, metafore recurente [108, p.
256-260].
În lucrarea de fa ță, vom opera cu no țiunea de metaforă științifică, care, în opinia noastră,
are două dimensiuni: terminologică (servind la denominarea și descrierea obiectelor și a
fenomenelor științifice în diverse limbaje specializate) și conceptuală (aceasta reprezentând o
categorie cognitivă).
Deseori, în c alitate de surse de îmbogă țire a limbajelor specializate se manifestă unită țile
lexicale cu formă „transparentă”, care, în sistemele terminologice respective, capătă un anumit
conținut semantic. Acestea pot fi atât termenii interna ționali (împrumuta ți), cât și cuvintele din
limba română (termeni na ționali).
Cauza acestui fenomen rezidă în însu și specificul motivării denominării în general. În
opinia Doinei Butiurcă, această caracteristică se atribuie termenilor specializa ți, în opozi ție cu
celelalte clase lingvistice, inclusiv cuvintele, care au caracter nemotivat sub aspectul rela ției cu
realitatea extralingvistică. Autoarea analizează mai multe tipuri de motivare: absolută (bazată pe
forma sonoră a cuvintelor) și relativă (mai complexă, ca re depă șește nivelul formelor fonetice –
în tradi ția lingvisticii lui F.de Saussure; internă (diacronică/sincronică, paronimică/omonimică) și
externă, bazată pe dezvoltarea unei rela ții între obiectul semnificat și forma semnificantă, în afara
sistemului l ingvistic (de ex., motivarea metasemică) [31, p.81-83].
Lingvi stul Grinev -Grinevici S. V. ș.a. analizează fenomenul motivării în corela ție cu
principalele procedee de creare a termenilor, delimitând următoarele tipuri de motivare a
termenilor: 1) motivare semantică sau figurată (sensul unor astfel de termeni stârne ște asocieri cu
noțiunile general -cunoscute, pe baza cărora, în urma transferului de sens, au apărut no țiunile

101
speciale); 2) morfologică sau categorială (proprietatea termenului de a indi ca, prin forma sa
internă, apartenen ța categorială a unei no țiuni speciale); 3) sintactică [apud 172, p.1103 ].
În viziunea Eugeniei Mincu, nivelurile la care se realizează motivarea termenilor sunt:
fonetic (prin imitarea sunetelor), morfologic (la nivel de structură morfologică) și semantic
(coexisten ța sensului primar și a celui înnobilat, transferul metaforic) [110, p. 81 ]. Anume la nivel
semantic termenul nou -format „mo ștenește” una dintre însu șirile mai pregnante ale cuvântului, u n
semn caracteristic comun pentru obiectele care se aseamănă.
În aceea și ordine de idei, Superans kaia A.V., Podols kaia N.V., Vasilieva N.V.
menționează: „Atunci când se formează planul expresiei termenilor proveni ți din lexicul comun,
o importan ță deoseb ită o capătă motiva ția acestuia. Un termen motivat se memorează mai u șor,
stabilind legături asociative cu al ți termeni și cu fenomenele pe care le denumesc” [192, p.89, t.n.].
Autoarele sus țin, de asemenea, că pot fi motiva ți atât termenii forma ți pe teren propriu, cât și cei
alcătui ți din elemente terminologice interna ționale, însă în mod diferit. În primul caz, motivarea
se realizează prin metaforă sau metonimie. În al doilea, termenul este motivat prin alegerea
elementelor terminologice respect ive. Pentru arealul european, aceste elemente interna ționale sunt
cele care provin din limbile greacă și latină [192, p.107, t.n.].
De multe ori, alegerea acestui semn motiva țional (în literatura de specialitate el mai este
numit și motivem ) este oarecum conven țională, fapt determinat în primul rând de caracterul
constant al asocierilor pe care le face omul. În opinia noastră, aceste asocieri se bazează, de obicei,
pe imagini vizuale. De aceea, are loc un proces continuu de resemantizare asociativ -figurativă, în
urma căruia apar termeni noi, în baza unor denumiri deja existente. Am putea presupune că zona
de căutare a acestor semne caracteristice se limitează la sfera de existen ță cotidiană a individului.
Iar trăsătura semantică ce stă la baza reter minologizării este un semn distinctiv stabil, obligatoriu,
pe care acesta îl observă în diferite obiecte și pe care îl transferă asupra obiectelor denominării
terminologice.
În general, în lucrările de specialitate, se atestă două teorii diferite privind n atura metaforei:
una lingvistică, alta cognitivă. Într -o abordare tradi țională, lingvistică, studiul metaforei în cadrul
semanticii lexicale are în vedere caracterul biplan al acesteia: denominativ și conotativ. Cea de -a
doua abordare, cognitivistă, a fost propusă de G.Lakoff și M.Johnson și se bazează pe ideea că
metaforele nu sunt expresii lingvistice, ci structuri conceptuale, care sunt prezente în sistemul
conceptual al omului, precedând manifestarea lor în limbaj: „… metafora este prezentă
pretutindeni în via ța de zi cu zi, nu doar în limbaj, ci și în gândire și acțiune. Sistemul nostru
conceptual, în cadrul căruia noi gândim și acționăm, este metaforic în esen ță. (…) el joacă astfel
rolul central în definirea realită ții cotidiene. Și dacă noi avem drep tate presupunând că sistemul

102
nostru conceptual poartă un caracter metaforic, atunci gândirea noastră, experien ța noastră
cotidiană și comportamentul nostru, într -o măsură considerabilă, sunt condi ționate de metafore”
[80, p.8, t.n.].
Prin urmare, metafora reprezintă o categorie cognitivă a gândirii ( și, cu anumite
specificări, a limbajului uman), prin care se creează con ținuturi cognitive noi sau „domenii
conceptuale” ale gândirii în cadrul unor „spa ții mentale”, anterioare și indepen dente de
funcționarea limbajului [66]. Are loc o deta șare ireversibilă de metafora -figură de stil, iar
metaforele „reconstruiesc un model de gândire, o coresponden ță conceptuală între două domenii
diferite: domeniul -sursă (DS) și domeniul -țintă (D Ț)” [31, p. 63 ].
În unele studii recente, metaforele conceptuale se analizează dintr -o perspectivă integrală
[66; 153]. Împărtă șim opinia autoarei M. -A. Tomoioagă , conform căreia dihotomia
lingvistic/cognitiv nu se justifică, dat fiind că „metafora este atât un fenomen cognitiv, cât și unul
lingvistic (…), nu putem separa lingvisticul de conceptual, dar nici conceptualul de lingvistic,
întrucât conceptualul ia na ștere în spa țiul semnificativ al limbajului, iar limbajul, în latura sa
esențială, reprezintă, de fapt, conceptualizare”.
G.Lakoff și M.Johnson disting trei categorii de metafore conceptuale (pe care le numesc și
cognitive): structurale, orienta ționale și ontologice. Considerând o atare divizare prea largă, M. –
A. Tomoioagă [153] clasifică metaforele conceptuale în limba română în func ție de rela ția dintre
domeniul -sursă și domeniul -țintă și de finalitatea lor cognitivă, după cum urmează:
1) de fiin țare (cele în care se proiectează de la domeniul -sursă la domeniul -țintă aspecte ale
unor entită ți vii – plante sau fiin țe umane);
2) de concretizare (cele prin care domeniul -sursă transferă domeniului -țintă repere concrete
referitoare la mi șcare, la sim țuri și la organizarea internă);
3) de resistematizare (care au ca finalitate doar reorganizarea după structura unui domeniu –
sursă diferit).
Domeniile -sursă identificate au fost ierarhizate de autoare conform Marelui lan ț al fiin ței: 1.
Minerale, roci, soluri; 2. Cor puri, obiecte, materiale (inclusiv proprietă ți ale acestora); 3.
Plante; 4. Animale; 5. Om (inclusiv aspecte fiziologice, activită ți specifice etc.); 6. Cosmos
(natură, timp).
Acela și principiu de clasificare a metaforelor conceptuale se află și la baza celei efectuate
de Minina E.I., care, în limba rusă, distinge 5 tipuri de metafore conceptuale în terminologia
sportului: antropomorfică, zoomorfică, fitomorfică, naturomorfică și de a rtefact [188] .
În limbajul științific sportiv, de asemenea, se întâlnesc numeroase unită ți lexicale expresive
și figurate. În acest mod, semantica termenului sportiv poate avea și un element conotativ, ceea ce

103
ar putea provoca unele dificultă ți de în țelegere și de utilizare a lui ( febră de start, țarc de triere,
gol de onoare ). De cele mai multe ori însă, sensul conotativ dispare odată cu acceptarea metaforei
ca termen cu drepturi depline, acesta purtând doar caracter denotativ și fiind neutru din pu nct de
vedere stilistic. Metaforizarea este un procedeu frecvent de terminologizare în acest limbaj
specializat, generând apari ția unor termeni de tipul: sfoară, pod, șurub, piuli ță, lumânare,
cumpănă, fus, cilindru, plan șă etc. (deveni ți termeni în gimnastică), mori șcă (termen utilizat în
lupte, gimnastică, șah), tampon, perdea (în rugbi), foarfece, lumânare (tipuri de lovituri ale mingii
în fotbal), urcare în plug, urcare în foarfece, ghirlandă (termeni din schi), plasă de mat,
fereastră (termeni d in șah), muscă (categorie de greutate în box, dar și un termen din tirul sportiv)
și mul ți alții.
Analiza ți prin prisma viziunilor lui G.Lakoff și M.Johnson asupra metaforei conceptuale,
adoptate și dezvoltate ulterior de mai mul ți lingvi ști, termenii sportivi din limba română
(domeniul -țintă) crea ți prin metaforizare au la bază următoarele domenii -sursă:
1. Corpuri, obiecte, materiale (inclusiv proprietă ți ale acestora);
2. Plante;
3. Animale;
4. Om (inclusiv aspecte fiziologice, activită ți specifice etc.);
5. Fenomene naturale (mediul ambiant).
În cele ce urmează, vom analiza aceste domenii conceptuale, care au stat la originea
formării termenilor sportivi metaforici în limba română. Domeniul conceptual -sursă îl reprezintă
sensul primar al unită ții lexicale, determinat conform dic ționarului explicativ al limbii române,
inclusiv versiunea online (dexonline.ro), iar sensurile termenilor sportivi crea ți prin metaforizare
au fost excerptate, în cea mai mare parte, din Enciclopedia Educa ției F izice și Sportului din
România , vol. al VIII -lea [4, 680 p .], precum și din unele lucrări științifice de specialitate și acte
reglatorii (articole, manuale, regulamente, coduri de punctaj).
1. Domeniul conceptual „Corpuri, obiecte, materiale” . Acest domeniu conceptual a servit
drept sursă pentru apari ția unor numero și termeni sportivi, care, în mod conven țional, pot fi
diviza ți în mai multe categorii:
a) obiecte de menaj, unelte: furculi ță (în șah – „mutare prin care, cu o singură piesă, se
atacă di rect, în acela și timp, două piese ale adversarului”); lumânare (în gimnastică – poziția
sprijin pe omopla ți; în fotbal – tip de lovitură a mingii); sfoară („figură de gimnastică executată
șezând, cu picioarele întinse orizontal”); butoi (în tir – „dispozit iv cilindric plasat în spatele țevii,
care prezintă 5 -6 lăca șuri pentru cartu șe, la pistolul de calibru mare, în vederea alimentării manuale
la tragerea foc cu foc”); plasă de mat (în șah – „restrângerea sistematică a spa țiului liber al regelui

104
advers până ce este închis cu desăvâr șire și făcut mat”); foarfecă (element tehnic în fotbal, atletism,
gimnastică, schi, lupte, haltere); cheie (procedeu tehnic în cadrul luptei la parter); lacăt (în haltere
– mod în care sportivul apucă haltera cu mâna); capac (în baschet – „acțiune individuală de
apărare, prin care se încearcă devierea sau oprirea mingii pe traiectorie, în momentul în care
aceasta părăse ște mâna sau mâinile atacantului, îndreptându -se spre co ș”); fus (în lupte –
„rostogolire a adversarului ca urmare a prizei picioarelor împletite”) ș.a.
b) mecanisme, dispozitive și elemente ale lor : șurub (în gimnastică – „mișcare de rota ție
de 180 -360-720° și mai mult”); cumpănă (în gimnastică, patinaj artistic – „pozi ție de echil ibru cu
corpul la orizontală, executată cu reazem pe un picior sau cu sprijin pe două sau pe o mână”);
cârlig (în baschet – „procedeu tehnic de aruncare la co ș și pasare efectuat pe deasupra capului de
către bra țul aruncător, care, înainte de a elibera mi ngea, descrie un semicerc în plan frontal”);
mori șcă (în lupte – „procedeu tehnic de aruncare a adversarului la saltea prin fixarea bra țului și a
coapsei”; în gimnastică – „mișcare succesivă de tipul rota țiilor de bra țe care sugerează mi șcarea
palelor morilor de vânt”; în șah – „formă de atac dublu la baza căruia se află alternan ța succesivă
a șahurilor directe și prin descoperire, date de o baterie formată dintr -un turn și un nebun”).
c) construc ții și păr ți ale acestora: pod (procedeu te hnic în lupte, un tip de exerci ții
acrobatice în gimnastică, dar și termen din șah, desemnând o „manevră for țată de câ știg din unele
finaluri de rege, turn și pion contra rege și turn”); fereastră (în șah – „mutare de pion prin care se
oferă regelui posibi litatea de a se deplasa de pe prima pe linia a doua”); stâlp (în rugby – „jucător
component al compartimentului grămezii, în linia I”); zid (în fotbal, handbal – „așezare cu scop
tactic, prin care câ țiva apărători încearcă să evite înscrierea unui gol sau a unui punct de către
adversar”); mol (în limbajul comun – „dig de piatră construit spre larg, la intrarea într -un bazin
portuar, pentru a mic șora ac țiunea valurilor sau pentru a forma cheiuri suplimentare”; în rugby –
„punct de fixare care poate avea loc numai în câmpul de joc, caracterizat prin purtarea balonului
într-o rela ție de împingere 2 -1, adică 2 jucători în atac și 1, cel pu țin, în apărare”); boltă (în jocurile
sportive – „traiectorie înaltă a balonului în efectuarea paselor, a aruncării la co ș sau a loviturii la
poartă”); tavan, horn (porțiuni de traseu în alpinism); beton („sistem de apărare folosit în unele
jocuri sportive, mai ales în fotbal, constând în utilizarea supranumerică a jucătorilor în linia
defensivă”).
d) obiecte de vestimenta ție, accesorii, obiecte de cult: trenă (în atletism, ciclism – „ultima
parte a plutonului de concuren ți în cursele de semifond și de fond, în șirați unul câte unul, la distan țe
relativ mici de cei din fruntea plutonului, care se men țin în tempoul acestora”); cravată („procedeu
extrem de periculos, interzis în rugby și în lupte, constând în încolăcirea sau izbirea cu bra țul a
gâtului adversarului”); centură (în lupte – „procedeu tehnic constând în înconjurarea și prinderea

105
cu bra țele a mijlocului adversarului și răsturnarea lui pe saltea, apreciat cu trei puncte”); papuc (în
sporturile nautice – „ambarca țiune monotip cu motor, destinată concursurilor de viteză”); evantai
(în ciclism – „procedeu tactic de pedalare în pluton, unul după altul, asemănător lamelor u nui
evantai”); cruce (în gimnastică – „sprijin lateral la inele, linia umerilor și a bra țelor fiind pe acela și
plan orizontal”); inel (în bob – „viraj de 360°”).
e) obiecte de decor (de interior): perdea (în rugby – „nivel organizatoric în cadrul mi șcării
generale a jucătorilor”); ghirlandă (în schi – „înlăn țuire de derapaje oblice succesive”).
2. Domeniul conceptual „Plante”. Domeniul conceptual vegetal, numit și fitomorfic , a fost
pus la baza creării unor termeni de tipul: ciupercă, nucă (elemente ale armelor folosite în tir);
arboret (în limbajul comun – „porțiune de pădure caracterizată printr -o vegeta ție omogenă,
deosebită de restul pădurii din jur”, iar în sporturile na utice – „partea superioară a catargului, atunci
când acesta este format din două sau trei corpuri”); rozetă (în gimnastică – „procedeu de mânuire
a bastonului, constând în învârtirea lui cu apucarea acestuia de mijloc”, iar în schi – „anexa bă țului
de schi , de formă circulară sau de stea, plasată în apropierea vârfului, cu scopul de a opri
pătrunderea acestuia prea mult în zăpadă”).
3. Domeniul conceptual „Animale” (sau zoomorfic ) a servit drept sursă pentru formarea
termenilor sportivi, exprima ți prin den umiri de insecte ( fluture, muscă ), păsări ( coco ș), mamifere
(cal, capră, delfin ) ș. a. sau păr ți ale corpului acestora ( aripă, coadă, gheară, pană, cioc ).
Vom analiza doar câteva exemple: rac (în sporturile nautice – „ratare a unei lovituri de vâslit
prin scufundarea exagerată a palei, ceea ce produce o frânare a bărcii și, uneori, ruperea ramei sau
a vâslei”); crocodil (element al mă știi scrimerului); aripă (în jocurile sportive – „jucători
specializa ți să ac ționeze la marginile laterale ale terenului”; în șah – „părțile laterale ale tablei de
șah”); picior de elefant (în alpinism – „sac de dormit, scurt, matlasat, folosit mai ales pentru
bivuacurile în perete”); caravană (în ciclism – „grup d e cicli ști și ma șini înso țit de arbitrii și
organizatorii cursei, care parcurg compact traseul ei”; în canotaj – „grup de ambarca ții care parcurg
un traseu nautic”); păianjen (în fotbal – „spațiu situat la vârful unghiului format de bara orizontală
și cea verticală a por ții, în general greu de apărat de portar”); dragon („ambarca țiune de clasă
interna țională cu un catarg, două crucete, două velaturi (rondă și foc), având ca velă auxiliară un
balon, corpul de forme curbe, iar echipajul compus din 3 persoane”) ș.a.
Din aceea și categorie fac parte și termenii forma ți în baza unor unită ți lexicale referitoare la
habitatul vietă ților: cuib (în gimnastică – „pozi ție constând în extensia pronun țată a t runchiului,
picioarele ridicate înapoi spre cap, genunchii îndoi ți”), de la care s -a format și termenul săritură
cuib; țarc de triere (în atletism – „încăpere specială, situată între zonele de încălzire și cele de
concurs, unde are loc înregistrarea participan ților, verificarea echipamentului etc.”); cușcă de

106
protec ție (în atletism – „instala ție special construită care împrejmuie ște cercul de aruncare a
ciocanului și a discului, în scopul evitării accidentelor care pot surveni ca urmare a nesiguran ței în
lansarea obiectelor de aruncat pe direc ția dorită”) .
4. Domeniul conceptual „Om” (antropomorfic ) include termeni care au la bază omul și
părțile corpului, diferite aspecte fiziologice, activită ți specifice etc.
a) persoane și ocupa ții ale acestora: damă (în jocul de dame și de șah), rege, regină, nebun
(piese de șah); măturător (în fotbal – „ultim apărător dintre jucătorii de câmp, care activează în
spatele liniei de funda și, având principala sarcină de a acoperi întreaga zonă dinapoia liniei de
fund, mărind, în acest fel, securitatea defensivă a echipei”) ș.a.
b) păr ți ale corp ului: cap (în tir – „partea din fa ță a „diabolo” -ului (alice speciale pentru
armele cu aer comprimat)”); barbetă (în limbajul comun – „fiecare dintre cele două smocuri de
barbă lăsate să crească pe păr țile laterale ale fe ței; favorit”; în sporturile nautice – „bucată de
parâmă fixată la prova, de obicei la ciocul etravei, care serve ște la remorcarea ambarca ției, iar în
timpul manevrei de acostare la tragerea și legarea ei”); umăr înăuntru (în călărie – „mișcare pe
două urme, în care corpul calului, pe toată lungimea sa, este întors înspre partea opusă aceleia către
care se deplasează”); obraz al arcului (în tir cu arcul – „parte centrală a arcului”); gură a țevii (în
tir – „loc din țeavă unde proiectilul părăse ște arma, zonă în care este evi dențiată viteza ini țială –
V0”); ureche (în alpinism – „orificiu al pitonului prin care se trece carabiniera”); buclă (în limbajul
comun – „șuviță de păr răsucită în spirală; zuluf; por țiune de fir textil, răsucită în timpul tricotării”;
în patinajul artis tic – „figură obligatorie pe muchia unei patine, constând din înscrierea pe trasă a
unei ocoliri de formă eliptică”; în gimnastică – „figură realizată prin deplasarea unei coloane de
executan ți în flanc câte unul, descriind, prin ocolire, o curbă pronun țată”; iar în alpinism – „ochi
de coardă înnodat la un capăt, folosit la asigurare, rapel sau la trecerea diferitelor pasaje”).
c) colectivită ți sau grupuri: pluton (în atletism, ciclism – „grup omogen de sportivi care se
află într -o anumită pozi ție pe parcursul unei curse”).
Un caz interesant este cel al termenului falangă . În limbajul medico -biologic acesta
desemnează „fiecare dintre oasele mici, alungite, care alc ătuiesc scheletul degetelor”. În limbajul
militar a fost preluat cu sensul „corp de solda ți”, în cel istoric și politic desemnează o „grupare
politică paramilitară de tip fascist din Spania”; iar în doctrina socială utopică a lui Fourier –
„unitate social -economică de bază a societă ții viitoare, formată din 1500 -2000 de oameni cu
pregătiri diverse”, ajungând să desemneze, în limbajul comun (gra ție aceluia și proces de
metaforizare), un „grup compact și omogen de oameni care luptă pentru acela și scop”. În li mbajul
sportiv termenul a căpătat sensul „structură de doi sau mai mul ți pioni de aceea și culoare a șezați
unul lângă altul pe aceea și linie” (în jocul de șah). Observăm, a șadar, că termenul a migrat atât în

107
limbajul comun (fenomen numit și determinologizare), cât și în mai multe limbaje specializate,
fiind supus unui proces de reterminologizare repetată (sau multiplă).
d) manifestări ale omului: poantă (în șah – „mutare foarte fină, bine ascunsă în inten țiile
viitoare, considerată de adversa r, la efectuarea ei, ca o mutare nevinovată și care, de fapt, este
începutul unei combina ții cu efect întârziat”); febră de start (termen general – „stare de start
nefavorabilă, caracterizată prin nervozitate, nelini ște, instabilitate emo țională, scăderea capacită ții
de concentrare și a aten ției, intensificarea neadecvată a activită ții aparatului cardiovascular și a
aparatului respirator”).
e) activită ți umane. Unele metafore terminologice indică ac țiuni exercitate asupra
obiectelor: înșurubare (în schi – „mișcare complexă de rota ție combinată cu flexia genunchilor,
constituind elementul declan șator al unui viraj sau al unei faze de conducere a acestuia”); forfecare
(termen general – „tip de mi șcare a membrelor superioare sau inferioare, care imită mi șcarea
lamelor de foarfece”); dezlegare (în șah – „solu ție constând din mutarea figurii adverse care
exercită imobilizarea sau întreruperea liniei de ac țiune a piesei care a provocat imobilizarea”). Alți
termeni au fost forma ți în baza conceptelor ce denumesc ac țiuni specifice realizate în procesul de
cultivare a plantelor, de tipul: secerare (procedeu tehnic în lupte).
A acro șa, care în limbajul comun a re sensul „a atârna, a agă ța, a prinde”, în cel sportiv
înseamnă „a opri, a intercepta mingea în aer; a opri, a intercepta pucul la hochei”. În fotbal
acroșarea este o „ac țiune regulamentară întreprinsă de un jucător, situat lateral fa ță de adversar,
prin care se încearcă deposedarea sau împiedicarea folosirii balonului într -o acțiune sau într -o
direc ție dezavantajoasă lui și, implicit, echipei sale”.
În limbajul sportiv există și termeni bimembri, alcătui ți dintr -un verb sau un substantiv
deverbal și un substantiv. Prezentăm câ țiva termeni -sintagmă, care î și au originea în acela și
domeniu conceptual: culegere a balonului (în rugby – „gest prin care un jucător în alergare ridică
balonul ce se rostogole ște sau stă nemi șcat pe sol; ramasaj”); culcare a balonului (în rugby –
„înlăturare temporară a pericolului pe care îl reprezintă conducerea balonului cu piciorul de către
un jucător sau un grup de jucători, porni ți astfel la atac”).
Prezintă interes și termenii complec și de tipul: împu șcă-cioară sau vânătoare de vulpi.
Primul denume ște, în gimnastica artistică, un „tip de săritură executată la bârnă cu un picior înainte
întins, iar cu celălalt înapoi îndoit”. Cel de -al doilea, vânătoare de vulpi, se folose ște în
radioamatorism, reprezentând o activitate sportivă ce constă în descoperi rea într -un timp cât mai
scurt a unor sta ții de emisie („vulpi”) aflate într -un teren acoperit și dispuse la o distan ță de câ țiva
kilometri, folosind un receptor radio cu antene având caracteristici directive. Sta țiile își transmit
periodic indicativul în Cod Morse. Ob ținerea de performan țe presupune o foarte bună pregătire

108
fizică, cuno ștințe de topografie, orientare turistică, electronică și aparatură specializată. Am putea
spune că un atare termen -metaforă a fost format în baza cumulării a două domenii conceptuale –
sursă: „Om” (antropomorfic) și „Animale” (zoomorfic).
5. Fenomene naturale (mediu înconjurător). Acest domeniu conceptual, numit și
naturomorfic, este mai pu țin numeros și poate fi ilustrat prin exemple ce vizează, în special, form e
și elemente de relief: câmp (în șah – „fiecare din cele 64 de pătră țele, albe și negre, dispuse
alternativ pe tabla de șah”); serpentină (în topografie – „traseu șerpuit al unui drum care străbate
un teren în pantă; fiecare dintre cotiturile unui astfel de traseu”; în limbajul comun – „drum cotit,
șerpuit”; în patinajul artistic – „element tehnic în figurile obligatorii, în care se execută schimbarea
muchiei de alu necare ( serpentină cu trei, dublu trei, contra trei, buclă )”). Un alt exemplu este cel
al termenului eclipsă (în șah – „întrerupere a liniei de ac ționare a unei figuri prin a șezarea ei în
spatele unei piese oarecare”).
Observăm că, în terminologia sportulu i, la baza metaforelor științifice se află asocieri
generate de asemănarea obiectelor, a fenomenelor, a ac țiunilor conform următoarelor trăsături
(numite și motiveme):
– formă: grămadă, mol (rugbi), arc, cumpănă (gimnastica artistică), coardă, evantai
(atletism), păianjen (fotbal);
– loc: cap, gură, coadă (tir), aripă (jocuri sportive), tavan (alpinism);
– greutate : pană, muscă (box);
– scop, func ție: fereastră, blocadă (șah), cheie (lupte), lacăt (haltere), capac (baschet);
– caracterul mi șcării: șurub, piuli ță (gimnastică), boltă (jocuri sportive), mori șcă
(gimnastică, lupte), ghirlandă (schi), secerare (lupte), buclă, serpentină (patinaj artistic).
Cei mai mul ți termeni sportivi crea ți de la aceste domenii -sursă sunt monomembri. Se
atestă însă și situa ții când unele dintre aceste concepte stau la baza formării termenilor -sintagme,
în care un singur element are sens figurat, de tipul: urcare în plug, cușcă de protec ție, țarc de
apel, febră de start, culcare a balonului etc., de cele mai multe ori constituind, în astfel de
sintagme, elementul determinat (regent).
Așadar, procesul de resemantizare asociativ -figurativă, în urma căruia apar termeni noi, în
baza unor denumiri deja existente, este unul continuu și foarte productiv în limba română, inclusiv
în limbajul sportiv. Căutând un apelativ pentru a denumi un obiect sau un fenomen nou, omul le
asociază cu obiecte și fenomene cunoscute, iar aceste asocieri se bazează, de regulă, pe imagini
vizuale, încadrate în sfera de existen ță cotidiană a omului. Trăsătura semantică ce stă la baza
metaforizării este un semn distinc tiv stabil, obligatoriu, pe care acesta îl observă în diferite obiecte
și pe care îl transferă asupra obiectelor denominării terminologice. Metaforele conceptuale din

109
limbajul sportiv se bazează mai ales pe asemănări de formă și pe cele care vizează scopul sau
caracterul mi șcărilor.
Cinci din cele șase domenii -sursă ale metaforelor conceptuale atestate în limba română
contemporană se regăsesc și în limbajul specializat al sportului: Obiecte, Plante, Animale, Om,
Fenomene naturale. Se profilează o tendin ță de prevalare a domeniului conceptual obiectual și a
celui antropomorfic, în exemplele selectate de noi aceste categorii fiind cele mai numeroase, ceea
ce poate fi explicat prin faptul că majoritatea termenilor -metaforă sunt crea ți prin asociere cu
propria i magine a omului și cu obiectele din via ța cotidiană [96, p. 269 -279].

3.1.3. Eponimizarea, proces lingvistic dinamic în formarea termenilor sportivi
Sistemele terminologice ale diferitor domenii de activitate sunt alcătuite prin valorificarea
mijloacelor lexicale ale limbii materne, în func ție de particularită țile morfologice și sintactice ale
acesteia, precum și cu ajutorul elementelor împrumutate din alte limbi. Una dintre sursele de
îmbogă țire a terminologiilor o constituie și eponimele. Denominarea eponimică sau eponimizarea,
ca mijloc de terminologizare a diferitor limbaje specializate, s -a aflat în vizorul mai multor autori,
care s -au ocupat de studiul limbajului matematic, tehnic, medical etc.
O perspectivă istoriografică a supra materialelor lexicografice române ști dedicate
eponimelor a fost realizată de cercetătoarea Popescu F., care a remarcat caracterul controversat al
abordărilor privind subiectul vizat. Autoarea a observat că, în sursele studiate, eponimele sunt „fie
ignorate de unii dintre cercetători, fie acceptate ca reprezentări ale antonomazei și astfel subsumate
implicit stilisticii, fie recunoscute ca o clasă lexicală solid concretizată prin numeroasele unită ți și
forma țiuni înregistrate cu preponderen ță în limbaj ele func ționale” [129] .
Deocamdată, termenul eponim nu cunoa ște o defini ție univocă. Cercetător ul Ion Manoli
atestă următorul sens al termenul eponim: „adj. Care dă numele său la ceva” [101, p. 182, t.n.].
Un șir de autori [40; 105; 133] au remarcat faptul că, î n lingvistica românească, el este folosit cu
trei în țelesuri: 1. „care dă numele său unui ora ș, unei regiuni, unei persoane etc.” (defini ție oferită
de dic ționare); 2. „numele proprii devenite nume comune”; 3. „numele comune care î și au sursa
în nume proprii” . Deși constituie obiectul mai multor articole de specialitate, termenul eponim
lipse ște îns ă din lucrările lingvistice de valoare, precum ar fi Dicționarul de științe ale limbii [24,
602 p. ] sau Enciclopedia limbii române [139, 638 p. ], ambele realizate de colective de autori ce
au adus contribu ții remarcabile pentru domeniul respectiv. Au fost elaborate totu și câteva
dicționare de eponime ale limbii române [81, 302 p.; 42, 184 p. ș.a.].
Faptul că termenul eponim este utilizat cu mai multe în țelesuri generează anumite
dificultă ți în abordarea conceptului luat în discu ție, di ficultă ți care ar putea fi depă șite prin

110
delimitarea numelor proprii ce au devenit nume comune de cele comune provenite de la numele
proprii. Astfel, Viorica Răileanu recomandă a utiliza termenul eponim doar pentru numele proprii
care ajung să desemneze o altă entitate decât cea pe care au numit -o ini țial, iar pentru numele
comune care î și au sursa în nume proprii a folosi termenul deonimic , întrucât „este mai motivat,
mai sugestiv și mai transparent” [133]. Melnic V. operează cu no țiunile termeni eponimici,
îmbinări terminologice eponimice și sintagme terminologice eponimice pentru a desemna
sintagmele ce con țin nume proprii [105] .
În cele ce urmează, ne -am propus să efectuăm analiza și descrierea structural -semantică a
unor termeni eponimici din d omeniul sportului în limba română. Date fiind divergen țele existente
în sursele de specialitate privind abordarea acestui fenomen lingvistic, am optat pentru no țiunea
de termeni eponimici [93], care, în opinia noastră, reprezintă cuvintele și sintagmele ca re provin
dintr -un nume propriu sau con țin un nume propriu și care desemnează o no țiune specifică
domeniului (în cazul de fa ță, fenomen, procedeu, mi șcare, competi ție, obiect, echipament etc.).
Prin urmare, eponimele sunt numele proprii care servesc drept surse pentru formarea de termeni
eponimici și care sunt atestate în structura acestora.
Lingvi știi sunt, în principiu, de acord că la baza formării termenilor eponimici se află
metonimia (procedeu semantic), uneori înso țită de modificări în structura nume lui propriu
(procedeu morfologic), precum și participarea acestuia la formarea sintagmelor terminologice
eponimice, ca element constitutiv (procedeu sintactic) [170, p. 1472 ]. Deseori, termenii eponimici
se formează pe cale mixtă (eponimizare mixtă).
Cele mai importante resurse de termeni, potrivit autoarei Chi ș D., sunt: patronimele
(algoritm, amper, diesel, watt, volt ș.a.), prenumele ( madeleine, felix, oscar ), numele mitologice
(amoniac, atlas, eolian , tendonul lui Ahile ), numele de personaje literare ( tartuffe, donjuan ),
numele de țări, provincii, localită ți, cartiere, planete ( angora, badminton, damasc, șampanie,
uraniu ). Totodată, se cunosc termeni proveni ți prin anagramă, traducerea sau modificarea numelui
de origine [40]. În lingvistică, transformarea numelor proprii în nume comune, de tipul: adonis,
alfons, tartuf, donjuan, bugeac, dunăre, este numită și apelativizare sau antonomază similativă,
care, în opinia autorilor se bazează fie pe asocia ții de similitudine (a calită ților), fie de contiguitate
[10, p. 442].
În limbajul sportiv, principalele surse de termeni eponimici sunt antroponimele și
toponimele. Astfel, sunt cunoscute numeroase denumiri de competi ții, de inventar sportiv și mai
ales de procedee, elemente și exerci ții care provin de la numele sportivilor care le -au executat
pentru prima dată sau care au demonstrat performan țe deosebite în realizarea lor: Diamidov (un
procedeu de gimnastică executat l a paralele), Korbut (un procedeu complicat executat la paralele

111
inegale), Tsukahara (un tip de săritură cu sprijin), Axel, Salchow (tipuri de salturi în patinajul
artistic) ș.a.10
Tendin ța de a atribui unui element sau procedeu numele sportivului ori al sportivei care l –
a realizat pentru prima dată într -un concurs de nivel înalt este frecventă mai ales în gimnastică,
patinaj artistic și alte sporturi care solicită creativitate și artistism . Burlacu D. efectuează o trecere
în revistă a unora dintre elementele din gimnastica artistică, grupându -le conform tipului de
procedeu: sărituri (Cuervo, Hristakieva, Yurchenco, Amânar, Yamashita, Podkopaieva), paralele
(coborâre Comăneci; salt Comăneci; Dancev, Tkachev, Ginger, Jager – desprinderi transversale,
de la bara băie ților; salt Hindorff; salt Fabrichnova; Endo depărtat, Endo apropiat ș.a.); bârnă
(urcare Siliva ș, săritură Yang Bo, flic -flac Korbut, flic -flac Koc hetkova, salt Grigora ș ș.a.); sol
(Popa, Șușunova, Kadet, piruetă Memmel ș.a.) [28, p. 910 -914].
Totodată, există o serie de termeni sportivi proveni ți de la toponime (denumiri de localită ți,
regiuni, mun ți etc.): rugbi, badminton, maraton, alpinism, Jocuri Olimpice, apărare siciliană ș.a.
Din punct de vedere structural , se deosebesc următoarele tipuri de termeni eponimici:
1) monomembri (alpinism, badminton, derbi, maraton, axel, lutz, diamidov );
2) bimembri (apărare siciliană , apărare Benoni, Endo depărtat, salt Deltcev, Cupa
Davis);
3) polimembri (Tsukahara dublu grupat, atac Schlechter – Rubinstein).
În sintagme, eponimele pot fi atât elemente determinante ( salt Podkopaieva; coborâre
Fabrichnova ), cât și determinate ( Endo depărtat; Steinemann cu trecere a picioarelor printre
brațe, în sprijin ș.a.).
Termenii eponimici bi – și polimembri au tendin ța de a renun ța la elementul determinat,
transformându -se în termeni monomembri comuni. De ex.: săritură Axel – axel (în patinajul
artistic); săritură Tsukahara – tsukahara (în gimnastica artistică), săritură Fosbury (sau Fosbury
flop) – fosbury (în atletism) ș.a. La rândul lor, ace ști termeni pot căpăta ei în șiși determinan ți,
devenind termeni regen ți. De ex .: tsukahara simplu întins, tsukahara simplu g rupat; Stadler
depărtat, Popa simplu (în gimnastica artistică); simplu axel, dublu axel, dublu salchow (în
patinajul artistic) etc.
Termenii sportivi eponimici bimembri atesta ți de noi sunt forma ți conform următoarelor
modele:
1) subst.N . + subst. N. (juxtapunere): atac Rauzer, săritură Phelps, proba Rosenthal,
proba Shafranovski etc.;

10 Toate e xemplele prezentate în lucrare au fost selectate din diverse surse : științifice, literare, lexicografice ,
electronice etc.

112
2) subst. N.+ subst. G.: lovitura lui Napoleon, poziția lui Lucena, triunghiul lui Petrov etc.;
3) subst. N.+ adj.: apărare siciliană, testul australian, Jocuri Olimpice;
4) adj.+ subst. N.: triplu axel, dublu lutz.
Termenii eponimici polimembri respectă, de obicei, regulile de formare a sintagmelor în
limba română, fiind alcătui ți dintr -un centru lexical și determinan ții acestuia. De ex.: Yamashita
cu întoarcere de 180°; Memmel la sol; Tsukahara simplu grupat; Amânar -Yurchenko cu două
șuruburi și jumătate etc.
La nivel semantic, termenii eponimici sunt cei care denumesc:
1) ramuri și probe de sport: rugbi, badminton, alpinism , maraton.
2) elemente, procedee, legări, combina ții: atac Schlechter -Rubinstein, atac sicilian,
apărare siciliană, varianta Petrosian, varianta Cambridge -Springs, deschidere Sokolski,
deschidere Zukertort -Nimzovici, apărare Alehin, apărare Caro -Kann, pozi ția lui Lucena, tema
Pauly, tema B abson (în șah); triunghiul lui Petrov (în jocul de dame); flic-flac Auerbach, săritură
Yamashita, salt Tkachev (în gimnastica artistică); axel, salchow, rittberger, lutz, triplu salchow,
dublu axel etc. (în patinajul artistic). Această categorie de terme ni eponimici pare a fi cea mai
numeroasă. Precizăm că, în gimnastică, termenul „legare” denume ște o îmbinare a două elemente
sau procedee tehnice, în care pozi ția finală a primului element constituie pozi ția ini țială pentru
efectuarea elementului următor.
3) competi ții sportive: derbi, spartachiadă, Jocuri Olimpice, Tour de France, Cupa Davis,
Australian Open etc.
4) metode și sisteme de concurs, de antrenament, de organizare/desfă șurare a
competi țiilor, de arbitraj etc.: metoda Gundersen (în biatlon -schi); tabela Berger (în șah, jocuri
sportive ș.a.), sistemul Scheveningen, sistem elve țian, sistemul Sonneborn -Berger, Sistemul
Tartakower -Bondarevscki -Makogonov (în șah).
5) teste, probe de evaluare, măsurători, indici etc.: indicele Qetelet, proba Romberg,
proba Vojáček, proba Minkowski, proba Lebedev, proba Martinet, proba Martinet -Kushelevski,
proba Ruffier (de evaluare a condi ției fizice), proba Letunov (de evaluare a capacită ții de efort),
proba Schellong, proba Liam, testul Storm, step-testul H arward, proba Margaria, proba Astrand,
testul Fischer ș.a.
6) obiecte, echipamente, inventar sportiv: artimex, adida și ș.a.
Pe lângă în țelesul lor terminologic propriu -zis, eponimele con țin și o componentă
culturologică, purtând informa ții despre persoana sau locul ale căror nume au servit drept surse de
terminologizare. Atare termeni mai sunt numi ți „asociativi” [178, p.72 , t.n.], deoarece provoacă în
conștiința specialistului lan țuri asociative, legate de numele proprii respective. Bunăoară, sintagma

113
lovitura lui Napoleon se asociază nemijlocit cu numele lui Napoleon Bonaparte. Aceasta este o
combina ție în jocul de dame, executată, potrivit legendei, pentru prima dată de cunoscutul lider
politic și militar francez, care era un mare pasionat al jocului.
Ridicarea Karelin este un termen format de la numele cunoscutului luptător rus de stil
greco -roman Alexandru Karelin, nume legendar în sport, triplu campion olimpic la categoria de
130 kg, poreclit și „Ursul rus” sau „Alexandru cel Mare”. Sportivul executa cu o for ță și viteză
deosebită un procedeu tehnic constând în ridicarea adversarului în a șa mod, încât acesta lua pozi ția
întins în aer, după care era aruncat cu putere pe saltea. A ceastă manevră devastatoare, executată
cu o acurate țe tehnică de invidiat, îi aducea luptătorului 5 puncte, numărul maxim atribuit de arbitri
în greco -romane.
Rugbi (joc sportiv disputat între două echipe a câte 15 jucători, având ca obiect o minge
ovală) provine de la localitatea în care a luat na ștere, după ce, în a. 1823, la școala din Rugby,
comitatul Warwickshire, elevul William Webb Ellis, în semn de dispre ț față de regulile jocului de
fotbal, a luat mingea în bra țe și a fugit cu ea spre terenul de țintă advers).
Badminton (joc sportiv, asemănător cu tenisul, practicat cu o minge mică prevăzută cu
pene sau un fel de aripioară de plastic, aruncată cu racheta) provine de la Casa de Badminton
Gloucestershire , reședința ducelui de Beaufort, locul în care a avut loc primul joc de badminton
oficial în Anglia.
Alpinism (sport care constă în escaladarea păr ților greu accesibile ale mun ților) se asociază
cu numele mun ților Alpi, situa ți în Europa Centrală, de la care provine termenul respectiv.
Maraton (cursă atletică la alergare pe o lungime de 42,195 km) provine de la numele
câmpiei Maraton, unde, în a. 470 î.Hr., a avut loc o bătălie între greci și perși și de unde un soldat
grec a fost trimis să aducă la Atena vestea victoriei ).
Metoda Gundersen (sistem de desfă șurare a competi țiilor de biatlon -schi) a fost elaborată
de norvegianul Gunder Gundersen și aplicată pentru prima dată la Jocurile Olimpice de iarnă de
la Calgary (1988). Ea constă în recalcularea punctelor acumulate de schiori la săritura de pe
trambulină în secunde pentru determina momentul când ace știa își vor lua startul în cursa de schi.
Tabela Berger (în șah, jocuri sportive ș.a. – sistem de stabilire a perechilor de sportivi într –
un concurs, în care fiecare trebuie să joace sau să se întâlnească cu fiecare) a fost numită astfel
după numele inventatorului acestui sistem, în a doua jumătat e a sec. al XX -lea.
Uneori se întâmplă ca originea unor termeni și sintagme eponimice să nu fie cunoscută sau
să fie incertă. Este și cazul termenilor din luptele greco -romane simplu Nelson și dublu Nelson
(numi ți și cheie simplă, cheie dublă ). Nelson este numele unei grupe de prize la ceafă în lupta la
parter (aici termenul priză desemnează un procedeu de lupte), cu un bra ț (simplu Nelson ) sau cu

114
ambele bra țe (dublu Nelson ) duse pe sub subsuorile adversarului. Nu se știe exact cine e sportivul
care a dat numele acestui procedeu, dar se presupune că este vorba despre luptătorul american
William L. Nelson, care, la Jocurile Olimpice din 1904 a ob ținut medalia de bronz la categoria de
52 kg. În The Oxford Paperback Dictionary (1979) acest procedeu t ehnic apare ca nume comun
[13, p. 157 -158].
Alteori, apar confuzii legate de necunoa șterea exactă a originii termenului, mai cu seamă
atunci când numele propriu care a stat la baza formării acestuia este asemănător cu un alt nume,
mai cunoscut. De exemplu , robinsonadă , termen folosit de unii cronicari de fotbal, cu în țelesul
„bravura portarului (de fotbal) care plonjează miraculos prin aer”, provine de la numele unui
faimos portar interna țional, membru al unui club din Southampton, Jack Robinson, care exec uta
cu o măiestrie deosebită plonjoanele, adică „salturi orizontale la semiînăl țime, adevărate zboruri
defensive” [13, p. 138 -139]. Termenul este confundat, adesea, cu omonimul său, care are sensul
de „aventură ie șită din comun, singurătate, izolare; poves tire despre naufragia ții pierdu ți”. De
pildă, Mu șat R. îl include în dic ționarul său cu în țelesul (2) săritură acrobatică executată de un
jucător dintr -o echipă de fotbal, însă îl consideră provenit de la numele cunoscutului personaj
literar al lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe ( Mușat R., 2006, p.247).
Artimex (minge de fotbal din piele) provine de la denumirea mărcii comerciale (Artex) a
firmei Artimex Sport , iar termenul adida și (ce denume ște astăzi orice tip de încălțăminte sportivă)
provine de la denumirea mărcii comerciale Adidas, aceasta din urmă datorându -și numele cizmarului
german Adolphe (Adi) Dassier. În a. 1920 el inventase pantofii cu crampoane pentru antrenamente,
cu o stabilitate mai mare pe teren sau pistă.
Derbi , termen care ini țial avea sensul cursă anuală de cai în vârstă de trei ani, ulterior a
căpătat un al doilea sens: confruntare sportivă între două echipe din acela și ora ș sau regiune, în
special în fotbal , ca în prezent să desemneze orice întrecere sportivă de mare importan ță. Cuvântul
își are originile în The Derby, o cursă de cai din Anglia, fondată în 1780, de Edward Stanley, al
12-lea conte de Derby (1752 -1834).
În ultimele trei exemple se atestă un dublu proces de eponimizare. A șadar, ar trebui să
distingem do uă tipuri de denominare eponimică: primară (sau simplă) și secundară (sau dublă).
Totodată, nu excludem nici posibilitatea existen ței unei eponimizări multiple.
Unii lingvi ști ruși [178, p.72 , t.n.] încadrează eponimele în categoria nomenilor, nu în cea
a termenilor, deoarece ele sunt alcătuite din două elemente lexico -sintactice, unul principal (o
noțiune generică) și altul subordonat – un semn conven țional, o „etichetă” (o no țiune particulară).
Ei consideră că, în calitate de semne conven ționale, aceste „etichete” pot fi nume proprii (un
antroponim sau un toponim).

115
Am putea formula însă o serie de argumente în favoarea caracterului terminologic al
sintagmelor eponimice. În primul rând, folosirea l or asigură la maximum monosemia, trăsătură
considerată de mul ți lingvi ști definitorie pentru termeni, la care se adaugă precizia, concizia,
caracterul sistemic și normativ. În plus, toate au aplicare profesională, determină un concept
specific domeniului, funcționează în limbajul specializat al sportului și sunt definibile. Totodată,
multe dintre ele au capacitate de derivare. De exemplu, Olimpia , localitate în care, în antichitate,
se desfă șurau competi ții sportive închinate lui Zeus, a dat na ștere unui șir de termeni, precum:
olimpiadă, olimpic, olimpism, paralimpic, paralimpism, Jocuri Olimpice, Jocuri Paralimpice,
Mișcare Olimpică, Comitet Interna țional Olimpic, Comitet Na țional Olimpic etc.
O consecin ță a formării termenilor eponimici este apari ția dubl etelor sinonimice. De
exemplu, termenul salt Comăneci are drept sinonim sintagma: de pe bara înaltă elan înapoi și salt
depărtat înainte cu reapucarea aceleia și bare; termenul piruetă Memmel are echivalentul piruetă
dublă cu piciorul la 180°; termenul Phelps e sinonim cu stând pe mâini cu întoarcere de 180° în
primul zbor, 180° întoarcere și salt întins înainte în zborul al doilea.
Se atestă, de asemenea, cazuri de polisemie, atunci când numele unui sportiv serve ște drept
sursă de denominare pentru mai multe procedee/elemente. Iată câteva exemple:
Siliva ș – 1. „Urcare pe bârnă”. 2. „Salt la sol”.
Khorkina – 1. „Săritură din rondat flic -flac cu întoarcere de 180° în primul zbor, 180°
întoarcere și salt echer înapoi în zborul al doilea”. 2. „Stând (la paralele) apucat de bara de jos
către exterior, roată liberă, salt înapoi cu întoarcere de 180°, cu picioarele lipite, apucat de bara de
sus”. 3. „Flic -flac (la bârnă) pe un picior cu întoarcere de 360° înainte de sprijinirea mâinilor pe
aparat” [28, p.140 ]. Pentru a evita confuziile care ar putea fi generate de polisemia termenilor,
considerăm important a utiliza în mod obligatoriu, împreună cu eponimul, și elementul determinat
(regent): urcare Siliva ș, salt Siliva ș.
Majoritatea termenilor sportivi eponimici au pătruns în limba română din fondul
terminologic interna țional (dat fiind că provin de la numele unor cunoscu ți sportivi sau savan ți,
care reprezintă diferite state ale lumii) ori sunt crea ți după modelele respective, în special ale
limbii engleze (dublu axel – en. double axel; triplu lutz. – en. triple Lutz) . Se atestă însă și cazuri
când fondul interna țional se îmbogă țește cu termeni eponimici de origine românească. Este vorba,
de exemplu despre termenii din gimnastică, forma ți de la numele proprii ale unor sportivi cu
renume mondial: Comăneci (salt Comăneci, coborâre Comăneci), Siliva ș (urcare Siliva ș, salt
Siliva ș), Grigora ș, Popa, Amânar ș.a.
În ciuda discu țiilor îndelungate și controversate privind formarea și func ționarea termenilor
eponimici în sistemele lexicale ale diferitor sfere de activitate, ar putea fi eviden țiate o serie de

116
avantaje ale creării și utilizării acestora. Mai întâi de toate, utilizarea lor este mai eficientă în
comunicarea dintre speciali ști, gra ție faptului că, având o claritate maximă în limbajele specializate
respective, asigură o mai înaltă precizie a exprimării. O altă calitate a termenilor eponimici co nstă
în faptul că ei sunt mai laconici decât echivalentele lor noneponimice, contribuind astfel la
realizarea tendin ței de economie a efortului în limbă. Totodată, ei au un caracter universal și, astfel,
pot fi în țeleși mai u șor de către speciali ști, ca ur mare a standardizării termenilor de circula ție
interna țională. În plus, odată acceptate în terminologia unui domeniu, eponimele pot servi la
reconstituirea originii conceptului, deoarece oferă informa ții relativ exacte privind modul și
momentul în care ac esta a fost creat, fapt greu de realizat în cazul celorlal ți termeni.
Pe de altă parte, termenii eponimici nu sunt la fel de transparen ți, cum sunt variantele lor
noneponimice, care au un caracter descriptiv mai accentuat. Totodată, unele eponime pot fi
înșelătoare. Este vorba de situa țiile când: a) un singur nume propriu este folosit pentru a forma mai
mulți termeni sintagmatici; b) există mai mul ți termeni eponimici pentru un singur concept; c)
numele -sursă este identic sau asemănător cu un alt nume, dej a cunoscut vorbitorilor (ca în cazul
termenului robinsonadă ). Atunci când un exerci țiu sau procedeu este executat cu măiestrie de mai
mulți sportivi sau atunci când un procedeu sau o combina ție care poartă numele unui sportiv este
perfec ționat ori modifica t de altul, se apelează la sintagme ce con țin două sau mai multe nume
proprii, cum ar fi cele din șah: deschiderea Zukertort -Nimzovici, atacul Schlehter -Rubinstein ș.a.
Remarcăm și caracterul „ultraspecializat” al termenilor eponimici sportivi, mai cu seam ă a
celor bimembri și polimembri. Majoritatea lor sunt omi și atât din dic ționarele explicative generale,
cât și din cele de termeni sportivi, fiind inclu și numai în regulamente și lucrări științifico-metodice
de strictă specialitate. Astfel, ei rămân a fi cunoscu ți doar unui cerc restrâns de speciali ști, care
activează într -o singură ramură de sport sau în sporturi înrudite, pentru cei mai mul ți continuând
să fie inaccesibili.
Așadar, e ponimizarea, ca mijloc de îmbogă țire a terminologiei sportive, reprezintă un
proces foarte complex, deocamdată insuficient cercetat. În limbajul sportiv, denominarea
eponimică reprezintă o cale productivă de terminologizare. Termenii sportivi eponimici
desemnează concepte variate din punc t de vedere semantic și structural. Principala sursă a acestor
elemente lexicale o constituie antroponimele și toponimele.
Constituind un mijloc de formare a dubletelor sinonimice, termenii eponimici asigură
monosemia termenilor, fiind mai concre ți, mai la conici, mai preci și decât echivalentele lor
noneponimice.
Termenii sportivi eponimici au o serie de trăsături comune cu cele ale termenilor
noneponimici, dar și unele trăsături specifice. Având acela și înțeles și, în majoritatea cazurilor,

117
formă identică în diferite limbi, ei poartă un caracter universal. În acest mod, crearea lor răspunde
cerin ței de standardizare a termenilor de circula ție interna țională.
Termenii sportivi eponimici poartă un caracter „ultraspecializat” și sunt accesibili doar
celor car e activează în domeniul sportului ori chiar într -o singură ramură de sport. În fine,
predilec ția pentru termenii eponimici sau pentru echivalentele noneponimice ale acestora depinde
de contextul comunicării și de păr țile implicate (mai cu seamă de statutul destinatarului), rămânând
la discre ția speciali știlor să le dea prioritate unora sau altora [93; 94].

3.2. Determinologizarea
3.2.1. Determinologizare vs. despecializare
În studiul de fa ță, am adoptat ideea că determinologizarea reprezintă un proces complex,
ce presupune transformarea con ținutului semantic al unită ților lexicale care apar țin unui anumit
limbaj specializat în procesul de migrare a acestora într -un context nespecializat. Mai mul ți
lingvi ști consideră că acest proces se derulează în două etape: una la care lexicul terminologic
migrează în limbajul comun, pătrunde într -un text nespecializat, fără a -și modifica sensul –
despecializarea – etapă la care termenul î și schimbă doar sfera de între buințare, nu și sensul; alta,
în cadrul căreia are loc extinderea conținutului semantic al termenului și formarea unui sens nou,
neterminologic – determinologizarea [185; 192, p. 134 ; 169, p. 99 ; 166]. Distinc ția este una clară:
despecializarea constă în f uncționarea unită ților lexicale în limba comună (în comunicarea
colocvială, în literatura artistică, în stilul publicistic, în calitatea lor de componente ale limbii
literare), păstrându -se denota ția terminologică principală (prin denota ție se în țelege sen sul de bază
al unită ții lexicale, spre deosebire de conota ție sau nuan țele stilistico -semantice asociate) [166] .
Perceperea no țiunii de determinologizare ca proces realizat în trepte este împărtă șită și de
unii lingvi ști români. Astfel, Mladin C. -I. susține ideea că procesul respectiv se derulează în mai
multe etape, după cum urmează:
1. Determinologizarea relativă , prin care termenul intră în limbajul comun , căpătând un
sens figurat, de regulă metaforic , etapă în cadrul căreia autorul distinge : o eta pă pregătitoare , când
termenul este propus pentru popularizare, fiind însu șit de către destinatari prin intermediul
defini ției, al descrierii sau al „tălmăcirii” lui și fiind, de regulă, marca ți prin paralexeme (simboluri
grafice: ghilimele, paranteze, cratimă, două puncte) sau prin operatori metadiscursivi (expresii de
tipul așa-zisul/zisa, a șa-numitul/numita ); o etapă primară , la care t ermenul pătrunde în literatura
beletristică , imprim ând textului culoare stilistică ; o etapă ocazională , când este preluat în presă și
are scopul de a incita cititorul;

118
2. Determinologizarea propriu -zisă sau desemantizarea , care constă în extinderea
semnifica ției termenului dintr -un domeniu specializat în limba comună (de ex.: euforie, isterie,
tensiune , proveni ți din limbajul medical; epitet – din cel gramatical ; numero și termeni juridici
etc.) [114] .
Ideea derulării fenomenului de determinologizare în mai multe trepte este adoptată și de
Popescu L., car e a încercat să demonstreze modul în care are loc interac țiunea dintre limbajele
specializate și limba comună (în baza vocabularului sportiv), ilustr ându -l prin determinologizarea
unui cunoscut termen : cnocaut [130] .
În unele studii, se face distinc ție între determinologizarea func țională și cea semantică :
în primul caz, este vorba de utilizarea termenilor specializa ți în alte stiluri func ționale, structura
semantică a cuvântului nu suferă modificări calitative, ci doar se „îngustează” ca volu m în
compara ție cu sistemele terminologice ini țiale; în cel de -al doilea, termenul pătrunde în limba
comună, începe să denumească un alt obiect al realită ții, formând omonime lexicale; lexicul
determinologizat îndepline ște o func ție expresivă pronun țată [191] .
În procesul de determinologizare a unită ților lexicale specializate, r aportul dintre termen și
cuvânt este indicat de câteva criterii importante: tipul de comunicare și de discurs, gradul de
determinologizare și, mai ales, raportul denota ție/ conota ție [21, p. 40 ].
Eugenia M incu împărtă șește opinia privind existen ța unor grade diferite de
determinologizare , pe care le ilustrează prin utilizarea unor unită ți terminologice (aspirină,
hepatită, vitamină, virus, ecolalie ș.a.) în texte nespecializate. Autoarea consideră, de asemenea,
că termenii se pot distan ța în mod diferit de nucleul dur, idee pe care o exemplifică în baza
lexemului aspirină :
a) vulgarizare sau grad inferior de determinologizare (termenul este utilizat în context
speci alizat, adică într -un text alcătuit de un specialist și destinat pentru societate, altfel spus într –
un text de vulgarizare științifică);
b) grad mediu de determinologizare (termenul se utilizează în context nespecializat, adică
într-un text beletristic);
c) grad avansat de determinologizare (metaforizarea termenului, acesta căpătând valori
conotative evidente);
d) grad maxim de determinologizare (termenul e utilizat, de exemplu, într -o declara ție de
dragoste: Ești aspirina mea!) [113, p.27-29].
Algoritmul propus de cercetătoare este aplicabil unui număr impunător de unită ți lexicale
care au atins un nivel maxim de determinologizare. Vom ilustra cele men ționate în baza termenului
matematic ecua ție.

119
a) vulgarizare sau grad inferior de determinologizare (termenu l este utilizat în context
specializat): Atunci când o ecua ție cub are trei rădăcini reale, formulele care exprimă
aceste rădăcini, prin radicali implică numere complexe .11
b) grad mediu de determinologizare (termenul se utilizează în context nespecializat, adică
într-un text beletristic): „Iubirea — / irezolvabilă ecua ție / cu-n cunoscut și-o cunoscută:
El și Ea.” (V.Romanciuc „ Ecua ție”); am putea încadra aici și întrebuin țarea termenului în
texte metaliterare : În această ecua ție a sincronizării europene, Creangă și Slavici nu
însemnau nimic, din punctul de vedere al lui Lovinescu12 sau: Natură duală, încercând să
împace uscăciunea și răceala din zonele înalte ale spiritului cu impulsivitatea și pasiunea
rostirii tipic romantice, L. dezvăluie parcursul aventurii lirice într -o ecua ție
programatică: ars amandi = ars scribendi = ars moriendi.13
c) grad avansat de determinologizare (metaforiz area termenului, acesta ob ține valori
conotative evidente): În raport cu tot ce s -a întâmplat din decembrie 2016 încoace, este
evident că se impune modificarea legisla ției prin eliminarea din ecua ție a puterii executive
în numirea și revocarea func țiilor de conducere la vârful Ministerului Public…14
d) grad maxim de determinologizare (utilizarea unită ții lexicale în vorbirea cotidiană): Care
e rolul meu în această ecua ție a vie ții? În astfel de microcontexte, termenul este utilizat cu
sensul „problemă dificilă”.
Acest mod de abordare lasă totu și loc pentru discu ții. În opinia noastră, nu se poate afirma
că toate unită țile lexicale specializate care ajung în limbajul comun înregistrează toate aceste grade
(sau parcurg toate treptele) de determinologiza re, dat fiind că procesul analizat este unul spontan
și nu poate fi organizat, dirijat sau prognozat. În plus, și delimitarea lor este oarecum
conven țională, de exemplu, într -un text beletristic un termen poate fi utilizat atât cu valoare
denotativă (în acest caz, ar fi vorba doar de o despecializare a termenului, adică de utilizarea lui în
context nespecializat, ceea ce majoritatea lingvi știlor numesc grad inferior de determinologizare),
cât și cu sens figurat, ca rezultat al unei muta ții semantice sau al metaforizării lui (situa ție în care
s-ar înregistra un grad avansat sau maxim de determinologizare).

11 https://ro.wikipedia.org/wiki/Func%C8%9Bie_algebric%C4%83_de_gradul_al_treilea accesat
17.01.2019
12 De ce l -a ignorat Lovinescu pe Slavici? de Ion Simuț (2005) [Corola –
journal/Journalistic/12089_a_13414] accesat 12.12.2018
13 Dicționarul general al literaturii române (2004) [Corola -publishinghouse/Science/287754_a_289083]
accesat 12.12.2018
14 https://republica.ro/evaluarea -care-nu-este-a-minist rului -justitiei [Corola -blog/BlogPost/338213_a_
339542] accesat 12.12.2018

120
În alte surse, cele două no țiuni – determinologi zare și despecializare – sunt utilizate cu
valoare sinonimică, pentru a desemna un singur proces: pătrunderea termenilor în limba comună,
însoțită de modificări semantice (subl.n .) ale acestora [197, p.83; 196, p. 857 ]. Iurkovski I.M.,
care s -a ocupat de migrarea termenilor specifici jocurilor sportive în limba rusă, folose ște no țiunile
determinologizare și despecializare pentru a denumi acela și fenomen: „ie șirea termenului în
afara limitelor sistemului terminologic (în limbajul c omun), presupunând deplasări semantice în
structura termenului” [197, p.83, p.83 t.n.]. Potrivit sursei citate, procesul de asimilare a lexicului
specializat sportiv de către limbajul comun decurge treptat și are loc prin metaforizare. Autorul
delimitează trei trepte ale determinologizării: termen sportiv → utilizări metaforice singulare
(treapta I) → metafora de uz larg sau metafora frecventă (treapta a II -a) → cuvânt în uzul comun
(treapta a III -a de determinologizare). La prima etapă se înregistrează met afore ocazionale, diverse
neologisme individual -stilistice, care nu sunt înregistrate în dic ționare. La cea de -a doua, se
distinge utilizarea figurată a unor unită ți lexicale fixate în limbă, care se întâlnesc frecvent în
textele publicistice și în literat ura artistică, dar care, de asemenea, încă nu sunt înregistrate în
dicționare. Etapa a treia o reprezintă unită țile lexicale care au un sens figurat stabil și care sunt
înregistrate în dic ționarele explicative, de cele mai multe ori fiind înso țite de marca fig. (sens
figurat) [197, p.81-105, t.n.].
Opinia că metafora reprezintă principala modalitate prin care apar în vorbire sensuri noi
este sus ținută și de lingvistul Vasile Bahnaru, care descrie acest traseu în felul următor: ini țial,
sensuril e noi fac parte din categoria metaforelor ornamentale sau stilistice, având drept finalitate
precizarea ideii. Dat fiind că muta țiile semantice metaforice au conota ții sociale, morale și afective,
chiar dacă la început sunt doar metafore individuale, ele „ au tendin ța de a se lexicaliza rapid,
intrând mai întâi în inventarul limbajului publicistic, unde î și reduc expresivitatea prin utilizarea
frecventă, devenind simple cli șee” [10, p. 398] . Datorită frecven ței acestora în uzul comun,
sensurile noi sunt înre gistrate în dic ționarele explicative. Procesul analizat este caracteristic
fenomenului determinologizării unită ților lexicale specializate.
Urmând opiniile cercetătoarelor Angela Bidu -Vrănceanu, Monica -Mihaela Rizea, Inga
Druță, Eugenia Mincu ș.a., considerăm că „adoptarea” unui termen de către limbajul comun se
realizează în măsură diferită, astfel unită țile lexicale respective înregistrând grade diferite de
determinologizare. Nu putem însă să fim de acord cu ideea că, înainte de a deveni cuvinte c omune,
termenii sunt neapărat utiliza ți în literatura beletristică, acesta constituind, în viziunea autoarelor,
gradul mediu de determinologizare. După părerea noastră, gradul de determinologizare este
determinat nu de tipul de texte în care este preluat u n termen, ci de valoarea semantică pe care o
capătă unitatea lexicală în textele respective (fie ele beletristice, publicistice, publicitare etc.) .

121
Gradul redus de determinologizare este reflectat de întrebuin țările metaforice individuale.
Determinologiza rea maximă se atestă atunci când folosirea termenilor sportivi în comunicare
depășește etapa utilizărilor metaforice individuale (singulare, ocazionale), și, datorită modificării
conținutului semantic și înregistrării lor frecvente în uz, devin elemente „cu drepturi depline” ale
limbajului comun.
Studiul întreprins în subcapitolul expus supra a scos în eviden ță o diversitate a viziunilor
privind esen ța și mecanismele de determinologizare în limbă: o parte din speciali ști consideră că
determinologizarea co nstă în însă și atestarea unei unită ți lexicale cu sens special în lexicul comun,
alții – că determinologizarea se atestă doar în cazul când unitatea lexicală specializată care a
pătruns în limbajul comun dezvoltă un sens figurat; o a treia categorie o perc ep drept un proces
complex, care se derulează în două etape: una la care lexicul terminologic migrează în limbajul
comun, pătrunde într -un text nespecializat, fără a -și schimba sensul – despecializarea ; alta, în
cadrul căreia au loc modificări semantice în structura lui lexicală – determinologizarea propriu –
zisă. Iar în studiile recente se pune accentul pe gradul de „dilu ție” a sensului, determinologizarea
fiind considerată un fenomen gradabil, care presupune atât utilizarea termenilor tehnico -științifici
în contexte nespecializate, în care î și păstrează valoarea denotativă, cât și cu valoare conotativă.
În opinia noastră, determinologizare a constă în modificarea și reinterpretarea semantică a
unită ților lexicale specializate care migrează în limbajul comu n, iar despecializarea reprezintă
utilizarea acestora în limbajul comun (în context nespecializat) cu sensul lor terminologic, adică
are loc doar modificarea sferei de func ționare a termenilor . De cele mai multe ori,
determinologizarea se realizează prin intermediul transferului metaforic, având drept rezultat
formarea unui sens nou pentru cuvântul respectiv. Astfel, determinologizarea presupune și o
desemantizare, o distan țare (mai accentuată) de nucleul dur al sensului. Prin urmare, vulgarizarea
(numită de unii autori și despecializare) ar trebui omisă din acest algoritm, dat fiind că în textele
de vulgarizare științifică termenii î și păstrează sensul specializat.

3.2.2. Domenii de origine ale lexicului determinologiz at
În rândurile ce urmează, ne -am propus să ilustrăm traseele pe care le parcurg o serie de
unită ți lexicale specializate în procesul de determinologizare , pornind de la analiza acestora în
diferite limbaje specializate ale limbii române, în general, și în cel sportiv, î n mod particular, pentru
a releva , în cele din urmă, poten țele expresive ale termenilor adopta ți în limbajul comun.
Pătrunderea termenilor în limbajul comun are loc în special prin intermediul mijloacelor
de informare în masă (televiziune, radio, ziare, su rse online ). Gra ție utilizării frecvente a
termenilor în presă și Internet, promovării intense a cunoa șterii științifice la diferite posturi TV,

122
termenii științifici sunt asimila ți de către vorbitorii de rând, „terminologia internă” (a exper ților)
transformându -se în „terminologie externă” (a nespeciali știlor). Treptat, acest lexic capătă
conota ții suplimentare și posibilită ți combinator ii mai mari, îmbogă țind vocabularul comun și
devenind astfel un bun al tuturor. În acest mod , „termenii ajung, accidental, prin intermediul presei
de largă circula ție (așadar, la nivelul discursului cu un grad redus de specializare), în vecinătatea
altor unită ți determinologizate ce apar țin altor dom enii (domenii -receptor)” [134, p. 100]. Aceasta
se întâmplă, de multe ori, „din dorin ța de exprimare mai „literară”, mai „cultă” sau mai „tehnică”
ori de recuperare a rămânerii în urmă în diverse planuri” [128] .
În ce prive ște discursul publicistic, termenii utiliza ți cu sens figurat în presă î și au originea
în diverse limbaje specializate, pe care le vom numi domenii de aplica ții-sursă sau domenii
emitente :
a) tehnic (inclusiv transporturi, avia ție, marină etc.): a ateriza, a cupla, a decola, a demara
filtru, a frâna, motor, magnet, a monitoriza, pârghie, a propulsa, rodaj, timonă, vehicul;
b) artistic (teatru, pictură, dans, cinematografie etc.): armonie, eufonie, a regiza, scenă,
scenariu, marionetă, păpu șar, paletă, peisaj, piruetă, portret, postament, piedestal, vals;
c) medico -biologic : acces, agonie, apatic, apendice, arteră, bacterie, contuzie,
convalescen ță, cronic, fobie, intoxica ție, imunit ate, microb, parazit, epidemie, pandemie,
a vaccina, a revaccina, terapie, tumoare, sechele, morb ;
d) informatic: arhivare, a deleta, a restarta, online , copy -paste;
e) economic (comercial, financiar -bancar): activ (s.n.), capital (s.n.), credit, a credita,
dividend, faliment, fonduri, investi ție;
f) militar : atac, armisti țiu, baricadă, blocadă, bombă, a coloniza, dinamită, explozie, gardă,
beligerant, război, invazie, pact, trofeu, ultimatum;
g) juridic : a adjudeca, avocat, contraven ție, crimă, a condam na, a gra ția, a mo șteni, a pleda,
testament, recurs, verdict;
h) al științelor exacte (fizică, chimie, matematică etc.): atmosferă, binom, ecua ție, integrală,
necunoscută, formulă, teoremă, presiune, scală;
i) al științelor naturii (geografie, astronomie, botanică, zoologie): aisberg, apogeu, clonă,
hibrid, regn, specie, fosilă, eclipsă, ecuator, orbită, satelit, a sedimenta, zăcământ, zenit;
j) al arhitecturii și construc țiilor: edificiu, a edifica, fațadă, fundament, paravan, pilon;
k) literar -lingvistic : paragraf, parafrază, personaj, protagonist, superlativ, legendă, mit,
dramă, tragedie;
l) social: alian ță, concubin (aj), cuplu, mariaj, divor ț;
m) istoric: revolu ție, eră, reformă, proclama ție;

123
n) sportiv : maraton, slalom, podium, pion, șah, rundă, repriză, ring, remiză, revan șă, scor,
tandem etc.
Evident, gradul de determinologizare și, în fine, însă și existen ța unei determinologizări pot
fi deduse doar analizând modul în care unită țile lexicale respective se manifestă în contexte/
cotexte nespecializate. Pentru a demonstra cât de răspândit este fenomenul determinologizării în
limba română, vom trece în revistă unele unită ți lexicale care au pătruns din diverse limbaje
specializate în cel comun și vom ilust ra cu exemple concrete traseul pe care îl parcurg și sensurile
pe care le capătă.
Astfel, în limbajul comun sunt pe larg utilizate o serie de unită ți lexicale provenind din
limbajele diferitor arte: dramaturgie, cinematografie, literatură, muzică: act, actor, scenă,
scenariu, film, decor, personaj, premieră, protagonist, a dirija, a regiza, marionetă ș.a. Atare
termeni au suferit un grad maxim de determinologizare, mai ales datorită perceperii filosofice a
lumii ca teatru. Ei au o utilizare atât de frecven tă, încât rareori mai sunt asocia ți cu domeniile de
origine din care provin. Prezentăm drept exemplu câteva fragmente selectate din știrile difuzate la
televiziunile de limba română: Scene cumplite au fost filmate ieri de un jurnalist italian 15;
Marionetele păpu șarului Plahotniuc î și joacă bine rolurile , unii scot drapelul UE de pe clădirea
Președinției, al ții vin la fugă să -l pună înapoi. Între timp, oligarhul dirijează de sus situa ția și își
freacă bucuros palmele”16; Premieră europeană: Toyota P rius 2019 cu sistem inteligent de
tracțiune integrală AWD -i17; Eclipsa totală de lună și-a început spectacolul la ora patru și treizeci
și șase de minute18; Regizorii celei mai mari mizerii politice …19
Un alt caz este cel al termenului culisă , folosit mai ales la plural (culise ) cu sensul „spa țiu
scenic situat în spatele decorurilor, de unde intră actorii în scenă” și preluat în presă cu sensul
(adesea peiorativ): „de desubturile unor ac țiuni sau ale unei stări de fapt; ma șinație, înscenare,
intrigă”. De ex.: (…) culisele anchetei fără precedent, ce li se pregăte ște locotenen ților lui Kovasi
în ancheta pentru grup infrac țional organizat. 20
Perceperea vie ții ca un câmp de luptă a generat determinologizarea unui șir de termeni
militari. În presă, sunt frecvente utilizări de tipul: Kasparov, atac dur la adresa lui Putin21; Speria ți
că gripa atacă nemilos, mai mul ți chișinăuieni vin la policlinici pentru a se vaccina22; Explozie

15 România TV, 12.01.2019
16 Jurnal TV, 27.12.2016
17 AutoBlog.md
18 Știrile Pro TV, 21.01.2019
19 România TV, 22.01.2019
20 România TV, 22.01.2019
21 https://www.cotidianul.ro/kasparov -atac-dur-la-adresa -lui-putin/ accesat 23.01.2019
22 TV 8, 23.01.2019

124
de emo ții, destăinuiri , sentimente descr ise cu greu în cuvinte (…). Emisiunea “O seară perfectă”23;
Poți face pact cu trecutul, când e ști în armonie cu prezentul. Trecutul te -a făcut să fii cel de azi 24;
Mircea Rednic a dat ultimatum unui jucător25; „Armisti țiu” pe „Na țional Arena”: Dinamo și
FCSB termină din nou la egalitate, CFR Cluj rămâne lider chiar și după egalul cu Călăra șiul 26;
Cei mai buni du șmani se recrutează din cei mai buni prieteni… 27; Suntem în momentul de fa ță
victimele unui război hibrid pe care -l cont rolează și-l dezvoltă la Chi șinău acel binom…28
Bineîn țeles că este o utopie ca Dorin Chirtoacă să se mai bată o dată cu Igor Dodon pentru
această redută (…) Chirtoacă a plecat definitiv, dar a lăsat în locul lui o bombă cu ceas . Acum
depinde de geniști, dacă vor reu și să o dezamorseze , înainte să sară în aer .29
Și celelalte limbaje specializate „furnizează” presei și, implicit, limbajului comun unită ți
lexicale determi nologizate. Un caz interesant este, spre exemplu, cel al termenilor de tipul a clona,
clonă, clonare, care ini țial au apar ținut domeniului biologiei. Spre exemplu, clonă , care
desemnează „totalitatea indivizilor rezulta ți pe cale asexuată dintr -un ascenden t unic, având acela și
patrimoniu genetic” (de ex.: Pentru Apple chlorotic leaf spot virus se folosesc ca plante
indicatoare soiul de păr Untoasă Hardy, Malus sylvestris, clona R-12740 și portaltoiul american
Spy-227…30), a pătruns cu u șurință în limbajul comun, mai ales după ce au fost pe larg mediatizate
în presă mai multe experimente de clonare a animalelor (de ex.: Clonarea a fost „inaugurată“
oficial de oaia Dolly , în 1996, considerată primul mamifer clonat dintr -o celulă adultă unică31),
căpătând, în vorbirea cotidiană, sensul: „copie; individ sau exemplar identic”: Ponta m -a numit
"clonă penibilă" (…). Clona reală și urma șul adevărat se află în PSD, în persoana lui Victor
Ponta, clonă și urma ș al lui Adrian Năstase. E amuzant să auzi un plagiator vorbind despre
clone "….32

23 http://mobi.protv.md/stiri/actualitate/explozie -de-emotii -destainuiri -cu-lacrimi -in-ochi-sentimente –
descrise –2417361.html accesat 23.01.2019)
24 http://confluente.ro/articole/silvia_katz/canal [Corola -blog/BlogPost/364790_a_366119] accesat
23.01.2019
25 https://www.digisport.ro/fotbal/liga -1/mircea -rednic -a-mai-dat-un-ultimatum -unui-jucator -depinde -de-
el-daca-nu-ne-vom-desparti -562366 accesat 23.01.2019
26 https://lead.ro/armistitiu -pe-national -arena -dinamo -si-fcsb-termina -din-nou-la-egalitate -cfr-cluj-
ramane -lider-chiar -si-dupa -egalu l-cu-calarasiul/ accesat 23.01.2019
27 Prime TV, 20.01.2019
28 Realitatea TV, 22.01.2019
29 Vox Publika, 22.02.2018
30 Combaterea integrată a agenților patogeni de Isabela Ilișescu (2004) [Corola –
publishinghouse/Science/91491_a_93091] accesat 28.12.2018
31 Agenda 2004 -49-04-timp liber (2004) [Corola -journal/Journalistic/283136_a_284465] accesat
28.12.2018
32 Ponta, „urmașul lui Năstase ” de Anca Murgoci (2014) [Corola -journal/Journalistic/33865_a_35190]
accesat 28.12.2018

125
Termenul apogeu a migrat în limbajul comun din cel al astronomiei, în care are sensul
„punctul la care un astru se află la cea mai mare depărtare de pământ”. În vorbirea cot idiană, este
întrebuin țat cu sensul figurat „culme; punct culminant”. De ex.: Președintele rus, Dmitri
Medvedev, a avertizat, luni, că apogeul crizei economice mondiale nu a fost încă atins, urmând
ca anul 2010 să fie "foarte dificil", potrivit presei ruse . 33
Termenul matematic binom – „expresie algebrică constituită din suma a doi termeni
(fiecare dintre ei formând un monom)” – în limbajul comun desemnează orice „ ansamblu de două
elemente”. De ex.: Binomul PAS-PPDA, criticat de liberal -democra ți: arogan ța și îngâmfarea în
politică nu i -a dus pe mul ți la bine. 34 Utilizarea excesivă a acestui termen în limbajul politic a fost
semnalată și de Rodica Zafiu, care afirmă că „formulele în care este inclus astăzi c uvântul binom ,
prezente din bel șug în Internet, au sonorită ți caragialiene, de discurs bombastic: secretele
binomului, arma mortală a binomului; noua țintă a binomului; un cântăre ț pe fa ță al sistemului și
al binomului, paralizat de frica binomului etc. ”. (…) uzul și abuzul termenului produc atât o
clișeizare care permite orice combina ție și atenuează conota țiile negative, cât și reac ții umoristice,
parodice” [164] .
Termenul satelit , cunoscut cu sensul „corp ceresc care se rote ște în jurul altui corp ceresc,
însoțindu-l in cursul mi șcării lui de revolu ție”, a căpătat un sens figurat: „persoană, colectivitate,
stat care urmează și execută (orbește) ordinele cuiva; acolit” (DEX). De ex.: Partidul democrat și
sateli ții săi întreprind toate eforturile pentru a scoate Partidul Sociali știlor din Republica
Moldova, for ța politică de top, din cursa electorală . 35 Cuvântul este folosit și cu valoare
adjectivală în sintagme de tipul: stat satelit, partid satelit etc. De ex.: Putere a și-a creat recent
partid -satelit care să asimileze electoratul unionist dezamăgit de PL, pentru a nu admite
alunecarea acestui electorat spre blocul opozi ției unite pro -europene .36 Prezintă interes și
migrarea acestui termen din discursul politic în cel a l reportajelor sportive; precum în articolul
„FRF interzice " sateli ții" în Cupa României”: FRF a decis sa interzică echipele " satelit " în Cupa
României după ce Dinamo a ajuns să întâlnească Dinamo II în șaisprezecimile de finală (…). Nicio
echipă satelit nu va mai avea voie să participe în această competi ție. Problema nu e că o echipă
satelit poate întâlni echipa mama. O echipă satelit poate încurca o echipă din primul e șalon (…)

33 https://www.mediafax.ro/economic/medvedev -criza -econo mica -mondiala -nu-a-ajuns -inca-la-apogeu –
3886559 accesat 22.01.2019.
34 https://www.publika.md/ accesat 15.01.2019
35 https://unimedia.info/ro/news/03fc3b1385df58b9/psrm -orice-incercare -de-a-scoate -din-alegeri -cel-mai-
mare -si-mai-popular -partid -din-tara-va-submina -credibilitatea -viitoarelor -alegeri.html accesat 27.02.2019
36 https://www.report.md/politic/Framantarile -dreptei -si-satelitii -unionisti -ai-oligarhului -sef-933 accesat
25.02.2019

126
Dinamo a câ știgat greu duelul cu "satelitul" Dinamo II din Cupa României, elevii lui Andone
impunându -se cu 2 -1 la capătul unei partide în care au avut o evolu ție dezamăgitoare.37 În astfel
de microcontexte, cuvântul capătă sensul „echipă secundă a unui club de fotbal”, care însă,
deocamdată, nu este înregist rat în dic ționarele de specialitate.
Verbul a capota , care în limbajul tehnic are sensul „ (despre autovehicule) a se răsturna,
dându -se peste cap; (despre avioane) a se prăbu și, intrând cu botul în pământ”, este utilizat în
limbajul comun cu sensul figurat „a ceda”. De ex.: Cum va face România, cum se va prezenta în
fața parlamentarilor europeni, dacă Republica Moldova va capota prin conducerea actuală de la
Chișinău în fa ța acestei campanii electorale?38
Un a lt termen tehnic, a propulsa , este folosit în limbajul științific cu sensul: „ (despre
mijloace de transport, sisteme tehnice) a face să se mi ște înainte (prin exercitarea unei for țe de
împingere)”. De ex.: Această pozi ție cuprinde revolverele și pistoalele de toate calibrele,
susceptibile de a propulsa un proiectil …39 Sau: Învârtirea manuală a elicei putea propulsa
aerostatul de formă elipsoidală cu viteze variabile, pe o direc ție stabilită prin manevrarea unei
cârme.40 În presă și în comunicarea cotidiană el a căpătat sensul „a stimula, a promova, a face să
înainteze sau să evolueze ”, dar și mai multe posibilită ți combinatori i, astfel încât cuvântul poate fi
întâlnit în multiple cotexte, de tipul: a propulsa o idee, o persoană, politicile macroeconomice, o
localitate, cariera; a propulsa spre izbândă, spre o pozi ție, în carieră, într -o luptă pe via ță și pe
moarte, în lumea fabulo asă a publicisticii și politicii române ști etc. Prezentăm și alte exempl e,
selectat e din corpusul computa țional CoRoLa: . Mișcarea are menirea de a-l propulsa pe orbită
pe Klaus Iohannis , dar riscurile prezumate se concretizează, în luna mai, la europarlamentare 41;
Le-a zis (…) ce crede despre neputin ța lor și a unor organiza ții similare lor de a genera și propulsa
noi valori în peisajul literaturii moderne actuale și de viitor .42
Un caz asemănător este cel al termenului rezonan ță, provenit din fiz ică, și care,
determinologizat, a căpătat sensul: „ecou, răsunet; efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra
cuiva” , fiind frecvent utilizat în presă, mai ales cu valoare atributivă, ca în enun țurile: Aniversarea
onorabilă și figura -i incontestabilă de specialist notoriu al epocii sale ne obligă totu și să venim

37 http://www.ziare.com/cupa -romaniei/frf/frf -interzice -satelitii -in-cupa -romaniei -1441323 accesat
22.01.2019
38 Realitatea TV, 22.01.2019
39 EUR -Lex (2000) [Corola -website/Law/166821 _a_168150] accesat 12.01.2019
40 https://ro.wikipedia.org/wiki/Farsa_cu_balonul accesat 16.01.2019
41 Demisia lui Antonescu, explicată. Cine e baronul baronilor de Val Vâlcu (2014) [Corola –
journal/Journalistic/28839_a_30164] accesat 12.01.2019
42 http://confluente.ro/Azi_l_am_cunoscut_pe_dancus_.html [Corola -blog/BlogPost/344879_a_346208]
accesat 2 8.12.2018

127
cu unele caracteristici lapidare ale acestui nume de mare rezonan ță în domeniul medicinei.43 sau:
În dosarele penale de rezonan ță deschise pe fapte de corup ție, numărul persoanelor care au reu șit
să ob țină statut de „achitat” este și mai mic… 44
Un cuvânt „la modă” a devenit și lexemul hibrid . Provenit din terminologia biologiei, în
care are sensul „rezultat din încruci șarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis (puieți hibrizi,
viță-de-vie hibrid etc.)”, a căpătat în limbajul comun, un sens figurat : „(despre idei, fapte etc.)
format din elemente luate la întâmplare; disparat” (DEX). În ultimul timp, este folosit tot mai des
în sintagme de tipul: automobil hibrid , proiect hibrid , hibrid om-maimu ță, hibrid om-cyborg etc.
De ex.: Elaborarea proiectului hibrid numit globalizare nu s -a sprijinit deloc pe respec tul cuvenit
alterită ții și, bineîn țeles, templului axiologic anterior conceput de umanitate.45 Sintagme de tipul:
regim hibrid , binom hibrid , stat hibrid se întâlnesc tot mai frecvent în articolele și reportajele cu
tematică social -politică. De ex.: Din regim hibrid în și mai hibrid. Republica Moldova este tot mai
puțin democratică, conform Indexului Democra ției. Pentru al doilea an la rând, Republica
Moldova este atribuită statelor cu regim politic hibrid în Indexul Democra ției, realizat de
compania britanică Economist Intelligence Unit. Până în 2016, statul nostru figura în acest
clasament în lista țărilor cu democra ție defectuoasă.46
Determinologizarea este un proces căruia îi sunt supu și atât termenii simpli, cât și cei
complec și (sintagmatici). Bunăoară, termenul medical moarte clinică , ce denume ște „prima fază
a decesului, constând în încetarea activită ții cardiace și a respira ției, în care reanimarea este încă
posibilă”, a pătruns în limbajul cotidian, mai întâi prin despecializare, ca în enun țul: Medicii de
la Spitalul Jude țean din Timi șoara, împreună cu colegi de la Cluj și Bucure ști, au prelevat, în
noaptea de luni spre mar ți, mai multe organe de la doi pacien ți afla ți în moarte clinică 47, apoi
prin desemantizare: Poșta română, în moarte clinică (titlul unui reportaj, difuzat la NCN Cluj –
ncn.ro ); Fotbalul și sportul românesc se află în moarte clinică 48, sau: România se află deja în
moarte clinică (din declara țiile unui protestatar).49

43 Akademos , nr. 1(12), februarie 2009 , p. 113
44 https://www.zdg.md/importante -2/sentinte -inculpat -pentru -coruptie -intr-un-dosar -de-rezonanta -deci-
condamnat accesat 24.01.2019
45 http://confluente.ro/magdalena_albu_1460208777.html [Corola -blog/BlogPost/380924_a_382253]
accesat 26.01.2019
46 https://agora.md/stiri/53344/din -regim -hibrid -in-si-mai-hibrid –r–moldova -este-tot-mai-putin –
democratica –conform -indexului -democratiei accesat 25.01.2019
47 https://www.m ediafax.ro/social/prelevare -de-organe -de-la-doi-pacienti -aflati -in-moarte -clinica -la-
timisoara -7132948 accesat 19.01.2019
48 https://www.sport.ro/video/fotbalul -si-sportul -romanesc -se-afla-in-moarte -clinica.html accesat
19.01.2019
49 Știrile Pro TV, 11.01.2019

128
Termenul pilot automat , care, în limbajul tehnic are sensul „instala ție automată de
comandă a unei aeronave care serve ște la men ținerea unui regim de zbor sau la executarea unor
manevre”, a pătruns, prin metaforizare, în limbajul comun, fiind utilizat mai ales cu valoare
adverbială „în mod automat, necontrol at; fără voin ță, cu indolen ță”. De ex.: (…) s-a creat percep ția
că politica de extindere func ționează pe „ pilot automat ” și că, în absen ța schimbărilor
substan țiale necesare, pare că UE pretinde că reformează, în timp ce statele care aspiră la aderare
ar pretinde că sunt reformate, pentru a bifa progrese în procesul de aderare.50 Sau: Ceilal ți, cei
mulți, muncesc cumin ți, tăcu ți, chinui ți de acei pu țini care nu mai au nimic sfânt. (…) Trăiesc
mecanic, pe pilot automat , fără con știință, fără curaj, fără întrebări..51
Și termenul tehnic bandă rulantă – „fâșie continuă care serve ște la deplasarea obiectelor
fabricate sau în curs de fabrica ție; conveier” – a suferit un transfer semantic accentuat, fiind adoptat
în limbajul comun mai ales precedat de prep oziție: pe bandă rulantă , pentru a indica ac țiuni,
procese care se desfă șoară continuu, neîntrerupt. De ex .: furturi pe bandă rulantă, amenzi pe
bandă rulantă, contrabandi ști prin și pe bandă rulantă, reporturi pe bandă rulantă la loto, câ știgă
pe bandă rulantă, arestări pe bandă rulantă, dosare penale pe bandă rulantă etc. Prezentăm
câteva exemple selectate din presă: Fracturi pe bandă rulantă ! În ultimele 24 de ore, la Institutul
de Urgen ță din Capitală au ajuns 56 de persoane52; Numiri pe bandă rulantă în Parlament: la
ultima ședință din această sesiune, deputa ții au votat pentru introducerea pe ordinea de zi a cinci
proiecte de hotărâre referitoare la ocuparea func țiilor de conducere în mai multe institu ții de
stat53; Dinamo transferă pe ba ndă rulantă ! A doua mutare într -o zi făcută de Rednic.54
Gaură neagră – „obiect ceresc cu un câmp gravita țional foarte puternic, care atrage materia
din spa țiul înconjurător” – a devenit o expresie tot mai frecvent întâlnită în presa actuală, mai cu
seamă grație descoperirilor recente din domeniul astronomiei: Oamenii de știință au descoperit
cea mai veche gaură neagră supermasivă descoperită vreodată, care ar avea de 800 de ori masa
Soarelui nostru și s-ar fi format la 690 de milioane de ani după Big Bang );55 Fotografii
spectaculoase, realizate de Observatorul European Austral (…) din Chile, oferă dovezi
suplimentare despre exist ența unei găuri negre super -masive în centrul galaxiei noastre, Calea

50 EUR -Lex (2016)[Co rola-website/Law/271028_a_272357] accesat 22.01.2019.
51 http://confluente.ro/gheorghe_constantin_nistoroiu_1456395307.html [Corola –
blog/BlogPost/373393_a_374722] accesat 22.01.2019
52 Prime TV, 26.01.2019
53 Jurnal TV, 14.12.2019
54 https://realitateasportiva.net/dinamo -transfera -pe-banda -rulanta -a-doua -mutare -intr-o-zi-facuta -de-
rednic/ accesat 27.01.219
55 https://www.digi24.ro/stiri/sci -tech/descoperiri/a -fost-descoperita -cea-mai-veche -gaura -neagra -e-de-
800-de-ori-mai-masiva -decat -soarele -842158 accesat 27.01.2019

129
Lactee.56 În limbajul comun, sintagma a căpătat sensul „hău, abis”: Și atunci de ce nu ne
dezmeticim să lăsăm conflictele deoparte măcar până scoatem România din gaura neagră în care
tinde să se scufunde?57; Arestările din rândul conductorilor și al șefilor de tren a scos la lumină
adevărata gaură neagră care duce la faliment CFR -ul în România: o șpagă de 200 de milioane
de lei luată într -un an și jumătate.58
Deseori, în reportajele politi ce, coali țiile dintre partide sau crearea unor blocuri electorale
sunt comparate cu căsătoriile, iar conflictele dintre lideri acestora sau destrămarea coali țiilor sunt
asociate cu cele care au loc în cadrul unui cuplu înainte de desfacerea căsătoriei. Această asociere
a dat na ștere unor sintagme de tipul: mariaj politic, căsătorie politică, divor ț politic. De exemplu:
Un nou mariaj politic . S-au unit, cel pu țin, pentru a participa împreună la viitoarele alegeri
legislative.59; Divor ț politic la nivel înalt: Năstase o atacă pe la spate pe Maia Sandu, folosind și
presa finan țată de Țopa;60 Chiar daca sunt în plin divor ț politic , politicienii nu au uitat de
dragoste.61 Sunt frecvente și situa țiile când din sintagme este omis determinativul (politic). De ex.:
Liderul de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, i -a adus ministrului de Externe din Slovacia,
președintele executiv al OSCE, Miroslav Lajcak, exemplul divor țului dintre Cehia și Slovacia, ce
a avut loc în anul 1993, și care poate servi drept formulă pentru separarea Transnistriei de
Republica Moldova62; În politică, după divor ț, urmează un mariaj.63 În astfel de cotexte, se
întrevăd sensurile figurate ale acestor unită ți lexicale: mariaj –„uniune, coali ție”; divor ț –
„dezacord, ruptură”.
O observa ție ce se impune, în urma analizei acestor exemple, este faptul că numero și
termeni care pătrund în limbajul comun capătă posibilită ți combinatori i noi, alcătuind expresii
metaforice inedite (ocazionalisme), adesea cu caracter apreciativ -negativ: binom criminal, a
investi încredere, clonă penibilă, atrofiere a creierului, infla ție de cuvinte, iubire patologică etc.
Atunci când o expresie înregistrează o frecven ță mai înaltă în presă și, implicit, în comunicarea
cotidiană, ea are toate șansele să fie acceptată în dic ționarele explicative generale cu sensul său

56 http://impacttv.md/gaura -neagra -din-centrul -galaxiei -noastre -fotografie -fara-precedent/ accesat
27.01.219
57 http://confluente.ro/paul_polidor_1423834685.html [Corola -blog/BlogPost/340376_a_341705] accesat
27.01.2019
58 https://www.stiridecluj.ro/social/un -conductor -de-tren-aduna -2000 -de-lei-spaga -la-un-drum -dezvaluiri –
facute -de-unul-dintre -nasi accesat 27/01/2019
59 https://www.moldova.org/mariaj -politic -de-centru -stanga -233301 -rom/ accesat 21.01.2019
60 Timpul.md, 30.06.2017
61 În profunzime, Pro Tv, 14.02.2013.
62 https://deschide.md/ro/stiri/politic/42945/Krasnoselski -pre%C8%99edintelui -OSCE -M-Lajcak-Vrem –
un-divor%C8%9B -de-R-Moldova -precum -Cehia -%C8%99i -Slovacia.htm accesat 18.01.2019
63 https://play.md/127881 accesat 11.01.2019

130
conotativ (figurat). Ținem să precizăm, de asemenea, că și termenii sintagmatici accepta ți în
limbajul comun poartă, de cele mai multe ori, conota ții negative: moartea clinică a României,
gaura neagră a bugetului, furturi pe bandă rulantă, a trăi pe pilot automat etc.
Totodată, tendin țele de „intelectualizare” a discursului sau d e a atinge o expresivitate
maximă în comunicare pot avea drept consecin ță utilizarea improprie a unită ților lexical e
determinologizate, ca în enun țurile:
– La punctul de apogeu al muntelui exista o mică parcare unde pot să se odihnească cei
obosi ți.64 Mult mai potrivită, pentru acest context, ar fi una dintre sintagmele: aproape de
vârful muntelui sau pe creasta muntelu i, deoarece nici sensul propriu al termenului apogeu
(„punctul cel mai depărtat de Pământ la care se află un astru pe orbita sa”), nici cel figurat
(„punct culminant”) nu se întrevede în acest microcontext.
– În diminea ța unei astfel de tumultoase zile, î și făcu apari ția un individ ce propulsa în jurul
său repulsie…65 Dat fiind că a propulsa înseamnă, mai întâi de toate, „a împinge, a face să
se miște înainte”, unul dintre verbele a emana sau a răspândi ar fi fost mai adecvat în acest
cotext.
Considerăm că o persoană care tinde să -și demonstreze erudi ția ar trebui totu și să se
documenteze asupra sensurilor unită ților lexicale terminologice pe care le preia în comunicarea
cotidiană, or, libertatea de atribuire a sensurilor noi nu este tocmai una ab solută.

3.2.3. Rolul textelor beletristice în determinologizarea lexicului sportiv
Un rol important în asimilarea lexicului terminologic, inclusiv a celui sportiv, de către
limba comună le revine textelor beletristice, în care termenii sunt folosi ți pentru a descrie atât
obiecte, fenomene, evenimente reale, cât și inventate, ca în cazul textelor SF (Science Fiction ).
Fenomenul nu este nou. Să ne amintim, bunăoară, de crea ția lui Jules Verne, considerat a fi un
precursor al literaturii științifico-fantastice, care a descris în operele sale obiecte și fenomene a
căror realizare a fost posi bilă abia peste 50 -100 de ani: elicopterul, submarinul, scafandrul
autonom, zborul în spa țiu ș.a.
Un caz curios este, în această ordine de idei, și apari ția unui articol publicat de Edgar Allan
Poe în ziarul The Sun din New York, care mai târziu a devenit cunoscut sub titlul de „Farsa cu
balonul”, o relatare detaliată și foarte plauzibilă a unei călătorii de 75 de ore cu un balon cu aer

64 http://confluente.ro/Drumul_de_la_moldova_veche_la_podul_peste_nera_autor_mihai_leonte.html
[Corola -blog/BlogPost/370861_a_372190] accesat 22.01.2019
65 Legea junglei de Dumitru Crac (2011) [Corola -publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102] accesat
12.01.2019

131
cald mai u șor decât aerul, care, potrivit autorului, ar fi fost efectuată de celebrul aeronaut european
Monck Mason peste Oceanul Atlantic. Povestirea a fost înso țită de o diagramă și mai multe
specifica ții tehnice ale aparatului. De și textul era o fic țiune, Poe a adăugat elemente realiste,
discutând pe larg despre proiectarea și sistemul de propulsie al balonului în detalii credibile și
introducând în nara țiune un personaj real: William Harrison. Se spune că povestirea a stârnit un
entuziasm atât de ma re, încât clădirea ziarului The Sun a fost „asediată” de oameni care doreau
copii ale ziarului. Impactul povestirii reflectă interesul cu privire la progresul tehnic din acea
perioadă.66
Evident, pentru a descrie obiectele și fenomenele „inventate”, scriit orii în șiși „inventează”
cuvinte noi, care, ulterior, pot deveni termeni. Una dintre aceste inova ții lexicale create de scriitori
este, spre exemplu, termenul robot , care a fost utilizat pentru prima dată de Josef Čapek și Karel
Čapek în lucrările lor de Science Fiction la începutul secolului al XX -lea. Karel Čapek a descris
în piesa sa „R.U.R.” (1921) muncitori de asemănare umană, care erau crescu ți în rezervoare
speciale. Denumirea de astăzi a creaturilor lui Čapek este de android . Înaintea apari ției ter menului
robot, în limbajul tehnic erau utiliza ți termenii automat și semiautomat.67
În literatura română se atestă numeroase pasaje, ce vizează sportul sub diferite aspecte
(competi ții, antrenamente, via ța sportivilor, pasiunea pentru sport a diferitor personaje sau a
autorilor -naratori în șiși etc.). Trecem în revistă doar câteva titluri: „Cartea nun ții” de G.Călinescu,
care con ține un capitol întreg consacrat unei gale de box; volumul „Oceanografie” (eseul
„Aventură nautică”), nuvelele ”Unifor me de general” (fragmente despre jocul de șah), „Fata
căpitanului” (despre box), „Podul” (despre tenis) de M.Eliade; „Primăvara” (despre box),
„Alergătorul și mesteacănul” (atletism) de H.Zincă; romanul „Accidentul” de M.Sebastian, în care
eroul principal încearcă să înve țe a schia; poezia „Lec ția de judo” de Ș.Doncea; eseul „Alegoria
patosului – Nadia Comăneci” de Cella Delavrancea; „Maestrul de gimnastică” – un omagiu adus
de G.Galaction profesorului său de sport Gheorghe Moceanu ș.a. Un mare pasionat al sportului a
fost și Mihail Sadoveanu, care în copilărie a practicat oina, iar în „Jocuri de primăvară” (din
volumul „Cântecul amintirii”) descrie foarte frumos un campionat școlar de oină. Se știe însă că
marea lui pasiune a constituit -o șahul, căruia i -a dedicat pagini întregi în operele sale: „Aventurile
șahului”, „Divanul persian”, „Un partener ciudat”, „Zodia cancerului”. A existat o perioadă când
a condus „Revista română de șah”, asumându -și chiar și func ția de pre ședinte al federa ției de
specialitate [a se vedea și 141, 203 p. ].

66 https://ro.wikipedia.org/wiki/Farsa_cu_balonul accesat 16.01.2019
67 https://ro.wikipedia.org/wiki/Robot accesat 01.02.2019

132
Rolul unor astfel de texte în popularizarea (vulgarizarea) terminologiei sportive este
incontestabil.
Totodată, subliniem că unită țile terminologice preluate în textele beletristice îndeplinesc
funcții dif erite. În unele contexte, ele se utilizează cu valoare denotativă, cum ar fi în fragmentul
ce urmează:
„La început combatan ții se mul țumiră să danseze unul în fa ța altuia, trotând mărunt și
apărându -și fața cu pumnii. Blondul însă manifestă o tendin ță vădită de a evita lupta corp la corp
și refuza mereu, spre exasperarea publicului, de a ie și din dansul defensiv . Mielu, cu mâna stângă
întinsă deasupra capului, încercă să fandeze către adversar , apropiindu -se și retrăgându -se cu
pași iuți și încercând să plaseze o lovitură . Izbutise să schi țeze un crochet spre obrazul drept,
când blondul Fritz îl îmbră țișă, împiedicându -l să-și dezvolte mulineurile . Despăr țiți de arbitru ,
cei doi alergară din nou unul după altul, dar blondul se eschiva întruna fugind în frânghii. Lumea
începu să fluiere impacientată și să râdă, și primul round se termină în nemul țumirea generală.
(…) Celelalte round -uri răscoliră sala fără să solu ționeze lupta. Iritat de rezisten ța
neașteptată ce i se opunea și care îl făcea să gâfâie de o u șoară agita ție a inimii, Spandau se
năpusti furios asupra germanului, aplicându -i cu repeziciune toate loviturile profesionale,
crochete de dreapta și de stânga, directe, swing -uri și uppercut -uri, urmărindu -l până la frânghii
și făcându -l să-și acopere fa ța cu mănu șile sau să se apuce cu mâinile de adversar , dar cu toate
acestea, gâfâind, înro șindu-se, agitându -se, plesnit, ghiontit, lipit, trântit, nu voia să cadă jos
knock -outat ”.68
Pe lângă stilul plin de savoare al autorului, observăm și o bună cunoa ștere a regulilor
boxului. Se crede că scriitorul însu și ar fi asistat, împreună cu so ția sa, Alice, cu care se căsătorise
în 1929, la acest eveniment sportiv, care nu este un produs al imagina ției sale, ci s -a consumat în
realitate, în mai 1932, la Arenele Romane din Bucure ști.69
Fragmentul citat reflectă și faptul că G.Călinescu era un bun cunoscător al limbajului
sportiv. Autorul folose ște atât termeni sportivi generali ( a alerga, a fa nda, adversar, arbitru ), cât
și specifici boxului ( lovitură de stânga, lovitură de dreapta, luptă corp la corp, eschivă, cro șeu,
upercut, swing, knock -outat ș.a.). Trebuie men ționat că o parte dintre aceste unită ți specializate au
adoptat, între timp, regulile de transcriere actuale, ca în cazul termenilor: crochet → cro șeu
(„procedeu tehnic de atac, constând din expedierea loviturii cât mai scurte din lateral”: croșeu de
dreapta, cro șeu de stânga ”); round → rundă („repriză a unui meci de box, a cărei durată și al cărei

68 Fragmente din din romanul „Cartea nunții” (1933) de George Călinescu, capitolul „O gală de box”
69 Pescaru O. George Călinescu, cronicarul de box. Disponibil:
https://ww w.historia.ro/sectiune/general/articol/george -calinescu -cronicarul -de-box accesat 25.01.2019

133
număr diferă la amatori și la profesioni ști”); knock -outat → knockoutat (scris și cnocautat: „învins
prin knockout”); uppercut → upercut („procedeu tehnic folosit în lupta corp la corp, constând din
efectuarea loviturii de jos în sus, realizată cu unul dintre bra țe”).
Este curios și faptul că, pentru a comenta un meci de box, autorul folose ște și termeni
prelua ți din alte genuri de sport: a trota – „(despre caii de curse) a merge la trap; a avea un trap
frumos și elegant”; muline – „(la scrimă) mișcare de rota ție rapidă, făcută cu spada, cu floreta. ◊
A face mulineuri – a da unui baston, unei săbii o mi șcare de rota ție rapidă”. Evident, în acest
context, este vorba de utili zarea lor metaforică.
În alte texte, termenii sportivi pătrund după ce suferă anumite modificări semantice, având
diferite grade de determinologizare.
Prezentăm drept exemplu un fragment dintr -o proză a unui autor contemporan: „(…) nu -ți
rămâne altceva d e făcut decât să înduri visul, în continuare. Nu aruncă nimeni prosopul , ca să
fac o compara ție, iar tu trebuie să rămâi în ring. Până la gongul final , asta dacă nu cumva te
face visul knockout .”70 Cuvântul analizat a devenit atât de vehiculat în limbajul c otidian
(înregistrând un grad maxim de determinologizare), încât a fost preluat și în denumirea unui produs
cosmetic. Un spot publicitar sună în felul următor: Descoperă noul Sumptuous Knockout,
mascara care î ți creează genele pe care ți le-ai dorit dintotdeauna: separate, definite, lungi și
curbate timp de 12 ore! 71
Deseori, în textele beletristice, termenii sportivi sunt utiliza ți pentru a realiza efecte
stilistice, prin crearea unor metafore inedite, pre cum în poezia „ Șah” de M.Sorescu, în care
termenii din șah au o valoare expresivă pronun țată. Alteori, termenii sportivi sunt utiliza ți pentru
a realiza efecte comice ori satirice, ca într -un text de G. Barbu. Prezentăm drept exemplu ambele
poezii.
Șah
de Marin Sorescu
Eu mut o zi albă,
El mută o zi neagră .
Eu înaintez cu un vis,
El mi -l ia la război.
El îmi atacă plămânii,
Eu mă gândesc un an la spital,
Fac o combina ție strălucită
Și-i câștig o zi neagră. Șah (după Marin Sorescu)
parodie de Girel Barbu, după Marin Sorescu

Eu mut o sărăcie neagră ,
El mută o bunăstare albă.
Eu scot din ogradă un cal,
El mi -l exportă în Anglia.
El îmi amenin ță vârsta
Eu transform o clipă, într -un veac.
Fac un calcul rapid
Și-i dau șah, la moacă.

70 Frig de Cristian Lisandru (2011) [Corola -publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898] accesat
25.01.2019.
71https://www.facebook.com/EsteeLauderRom ania/photos/a.382236038476342/1157769537589651/?type
=1&theater accesat 25.01.2019

134
El mută o nenorocire
Și mă amenin ță cu cancerul
(Care merge deocamdată în formă de cruce),
Dar eu îi pun în fa ță o carte
Și-l silesc să se retragă .
Îi mai câ știg câteva piese ,
Dar uite, jumătate din via ța mea
E scoasă pe margine.
– O să-ți dau șah și pierzi optimismul,
Îmi spune el.
-Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.

În spatele meu so ția, copiii,
Soarele, luna și ceilal ți chibi ți
Tremură pentru orice mișcare a mea.

Eu îmi aprind o țigară
Și continui partida . El îmi atacă speran ța
(Care se mi șcă în zig -zag)
Eu îi înaintez o reclamă
Și-l oblig să viseze viforât.
Îi iau piuitul,
Dar jumătate din calul meu,
E deja conservă.
– O să-ți dau șah la bibilică,
Zice el.
– Nu-i nimic, ripostez eu încruntat,
Fac rocada turnurilor gemene.
În spatele meu, țara, poporul,
Uniunea Europeană, și toți alia ții
Închid ochii, la toate inten țiile mele.
Eu mă înro șesc la fa ță,
Înjur, și pierd partida . 72

Așadar, textele artistice au un rol important atât în popularizarea (vulgarizarea)
terminologiei sportive, cât și în determinologizare. Unită țile lexicale specializate preluate în
textele beletristice îndeplinesc func ții diferite: ele pot fi utilizate atât c u valoare denotativă, cât și
pentru a atinge efecte stilistice și chiar comice ori satirice.

3.2.4. Refluxul termenilor sportivi în textele nespecializate
Popescu L. observă, pe bună dreptate, că „terminologia sportivă ocupă o pozi ție privilegiată
în limbajul co tidian, iar această amplasare favorabilă se datorează unui vocabular specific cu
importante resurse metaforice, care îi conferă farmec și accesibilitate” [130, p. 204] . Totodată, una
dintre tendin țele principale ale terminologiei sportive, care derivă din caracterul ei dinamic, din
popularitatea covâr șitoare a sportului în rândul tinerilor și nu doar al lor, precum și din larga
reflectare a acestuia în mass -media, este aceea de a pătrunde în limba comună.
Cauzele determinologizării lexicului spo rtiv sunt atât de ordin extralingvistic ( larga
răspândire a sportului în lume, rolul sporit al acestuia în via ța societă ții, cre șterea nivelului de
cultură generală și al celei sportive a popula ției, promovarea realizărilor din domeniul educa ției
fizice și sportului în mass -media, larga mediatizare a evenimentelor sportive și, drept urmare,
cunoa șterea, asimilarea și larga utilizare a termenilor sportivi de către vorbitorul de rând), cât și
lingvistic (con ținutul semantic al termenului sau defini ția lui, ca re determină nevoia de a -l adopta

72 http://www.citatepedia.ro/index.php?id=112533 accesat 28.01.2019

135
în limbajul comun; lipsa unui cuvânt în limbajul comun pentru denominarea unei noi realită ți;
tendin ța limbii spre expresivitate; tendin ța efortului minim; concizia termenilor; func ționarea în
limbajul comun a unor termen i sportivi deja asimila ți, fapt ce creează efectul „reac ției în lan ț” –
un termen pătruns în limbajul comun atrage după sine migrarea altor termeni; frazeologizarea sau
capacitatea cuvintelor de a stabili raporturi sintactice cu cuvintele din limbajul com un ș.a.) [197,
p. 82-83, t.n.].
Migrarea termenilor sportivi în limbajul comun are loc mai cu seamă prin intermediul
mijloacelor de informare în masă (mediatexte, teletexte, videotexte) și al Internetului ( webtexte ).
Datorită utilizării lor frecvente în articolele de ziar sau publicate pe Net, în buletinele de știri difuzate
la radio și TV, în cronicile și reportajele de la diferite evenimente și competi ții, unită țile lexicale
specifice acestui domeniu sunt asimilat e de publicul larg: în prezent, practic, nu există emisiune de
știri care să nu con țină și informa ții despre evenimentele sportive, în plus, există posturi de
televiziune care transmit în exclusivitate știri din sport (competi ții, campionate, meciuri etc.). De
obicei, în astfel de contexte unită țile lexicale sunt utilizate cu sensul lor terminologic, pr in urmare se
atestă vulgarizare a (despecializare a) acestora .
Totodată, termenii sportivi sunt prelua ți și în emisiunile și textele care poartă un caracter
analitic, în cadrul cărora sunt abordate subiecte de interes social -politic, economic, juridic etc. În
astfel de contexte, unită țile lexicale dezvoltă, de cele mai multe ori, conota ții și chiar sensuri noi,
astfel înregistrându -se o determinologizare a lor. Unii autori recurg la termeni, precum exportare ,
sportivizare [63] pentru a denumi procesul în cadrul căruia termenii sportivi pătrund în limbajul
social -politic, al ții vorbesc chiar de „fotbalizarea politicii”, remarcând numeroasele utilizări ale
termenilor prelua ți de textele cu tematică politică din limbajul sportului -rege [107] .
În cele ce urmează, ne -am propus să analizăm un șir de termeni sportivi care au migrat în
limbajul comun, suferind, în cadrul acestui proces, diverse transformări semantice.
Mulți dintre termenii sportivi ajung în limbajul comun prin extensie semantică sau prin
generalizarea sensului. Este vorba despre unită ți lexicale, precum start, fini ș, record, a (se)
antrena, turism ș.a. Bunăoară, cuvântul start, care în sport are sensul de „loc de plecare (marcat
printr -o linie) într -o cursă sportivă”, este folosit frecvent în comunicarea cotidiană și în presă, cu
sensul de „început”: Simona Halep prezintă motivul pentru care a avut un start de co șmar cu Elina
Svitolina73; Scrutinul preziden țial din Moldova a fost fraudat din start . 74 În presă, sunt frecvente și
expresiile determinologizate, de tipul: a da startul; a -și lua startul, a se prezenta la start . De ex:

73 http://www.ziare.com/simona -halep/stiri -simona -halep/simona -halep -prezin ta-motivul -pentru -care-a-
avut-un-start-de-cosmar -cu-elina -svitolina -146873 accesat 28.01.2019
74 https://unimedia.info/stiri/ accesat 28.01.2019

136
Festivalul filmului european și-a luat startul la Chi șinău 75; Un proiect de asigurare cu apă și-a
luat startul la Făle ști76; Kremlinul a dat startul campaniei electorale din R. Moldova 77; S-a dat
start ultimului turneu de tenis… 78
De multe ori, extensia semantică este rezultatul metaforizării (al unor muta ții semantice,
bazate pe diverse similitudini). Bunăoară, expresia a fura startul, folosită în limbajul sportiv cu
sensul „ a porni într -o cursă atletică etc. înainte de semnalul oficial care anun ță începutul acesteia”,
și-a extins aria de utilizare , desemnând în limbajul cotidian „a porni într -o cursă înainte de timp”,
de ex.: A început campania electorală. Unii candida ți au furat startul 79; „El (Năstase) a furat
startul și prin asta încearcă să o oblige pe Maia Sandu să -i întoarcă datoria din campania
preziden țială din 2016… 80; PD-ul a furat startul campaniei electorale cu mitingul din PMAN 81.
O extindere semantică și o frecven ță sporită o are și cuvântul finiș („parte finală a unei curse
sportive, parcursă cu efort maxim în vederea ob ținerii unei performan țe cât mai bune”), care a căpătat
în limbajul comun sensul de „sfâr șit”: La finiș e gloria! Actorul Vasile Muraru a atins -o cu fruntea,
nu cu iluzia. A cucerit pe rând până aici, redutele satirei, flatării, moralizării, evocării comice etc.,
pentru ca azi să elaboreze regaluri de comedie . 82; Scriitorii și subiectele mari erau într-o veșnică și
atroce cursă de urmărire și de întâietate cu cenzura. Iar cenzura ajungea întotdeauna mai devreme
la fini ș. 83; Consiliul local Bacău a ajuns la fini ș (adică „ și-a terminat activitatea, și-a încheiat
mandatul”).84
Termenul turism , definind o „activitate cu caracter recreativ sau sportiv”, a ob ținut în
limbajul general sensul „deplasare, călătorie” de ex.: Turism politic: Dodon merge în Turcia și în
Federa ția Rusă 85, situa ție în care se atestă un grad redus de determinologizare; Turism politic pe
bani publici: numai în ultima lună, nouă primari din jude țul Dolj au trecut de la PSD la PNL sau

75 https://www.timpul.md/timpulmd/articol/festivalul -filmului -european -si-a-luat-startul -la-chisinau –
23214.html accesat 28.01.2019
76 https://www.moldpres.md/news/2017/05/12/17003538 accesat 28.01.2019
77 https://www.timpul.md/articol/kremlinul -a-dat-startul -campaniei -electorale -din-r–moldova -137827.html
accesat 28.01.2019
78 Știrile Pro TV, 23.10.2018.
79 https://www.ro maniatv.net/media_35295_a -inceput -campania -electorala -unii-candidati -au-furat -startul –
video_28081.html accesat 31.03.2019
80 https://adevarul.ro/mold ova/politica/anatol -Salaru -afirma -andrei -nastase -anuntat -candida -alegerile –
chisinau -incearca -oblige -maia -sandu -sa-i-intoarca -datoria -1_5a9dc1bddf52022f753f78e7/index.html
accesat 31.03.2019
81 https://new s.yam.md/ro/story/8288767 accesat 31.03.2019
82 http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1417751898.html [Corola -blog/BlogPost/371926_a_373255]
accesat 28.01.2019
83 [Corola -publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456] accesat 03.12.2018
84 https://www.desteptarea.ro/consiliul -local -bacau -a-ajuns -la-finis/ accesat 05.11.2016
85 https://www.timpul.md/articol/turism -politic –dodon -merge -in-turcia -i-in-federaia -rusa-132660.html
accesat 19.01. 2019

137
PD, unii dintre ei recunoscând că au făcut -o pentru a primi sprijin financiar 86 – în acest cotext
cuvântul înregistrează un grad avansat de determinologizare.
Termenul sportiv scor este utilizat în textele specializate și în reportajele sportive cu sensul
„raportul dintre punctele câ știgate și cele pierdute într -o competi ție”, precum în enun țul: Rusia a
învins Cehia cu scorul de 4-1 și conduce acum în clasamentul Grupei A. 87 sau: Simona Halep s –
a calificat în turul 3 la Australian Open, după ce a învins -o cu scorul de 2-1 (6-3, 6-7, 6-4) pe
S.Kenin (SUA).88 Tot prin intermediul mass -mediei, acesta î și extinde aria de întrebuin țare, mai
ales în textele cu tematică social -politică, în care dobânde ște sensul : „rezultat”. Prezentăm câteva
exemple: Cu sprijinul societă ții civile, am ob ținut acel scor devastator pentru for țele oligarhice și
pro-Kremlin la Chi șinău… 89; Minoritatea găgăuză, care conform datelor CEC a votat în propor ție
de 99,1% pentru Dodon (nici L.I. Brejnev pe timpuri nu acumula un a șa scor electoral!), duminică
seara (…) îl felici tau pe pre ședintele lor. 90
Competi ție, utilizat în sport cu sensul: „concurs, întrecere (care se desfă șoară în mai multe
etape, îmbră țișând o perioadă mai lungă de timp), pentru ob ținerea unui titlu sau a unei performan țe
sportive”, a căpătat, în limbajul comun, sensul general „concurs, întrecere, rivalitate”. De ex.:
Criticile la adresa partidului trebuie privite ca o competi ție politică .91
Termenul cursă , care, în limbajul sportiv, are sensul „întrecere sportivă care con stă în
parcurgerea rapidă a unei distan țe, pe un traseu dinainte stabilit (pe jos, călare, cu un vehicul etc.)”,
este frecvent utilizat în presa social -politică, având sensul „concuren ță (electorală)”. De ex.: După
retragerea din cursă o bună parte din electoratul lui Lupu, cum era de a șteptat, l -a sus ținut pe
Dodon (cum altfel ar fi luat acest scor bun pentru el?)…92
Și termenul record își generalizează sensul. În limbajul sportiv el desemnează un „r ezultat
realizat într -o competi ție sportivă oficială, a cărui valoare reprezintă cea mai bună performan ță,
omologată de o persoană juridică”, iar în limbajul comun – „realizare maximă, performan ță
supremă ob ținută într -un domeniu de activitate, într -o acțiune etc.”, precum în următorul fragment:
Cel mai vizitat muzeu din lume și-a doborât propriul record de turi ști. Peste 10 milioane de oameni
au trecut, anul trecut, pragul Muzeului Luvru, cu 25% mai mul ți față de 2017. Precedentul record

86 https://evz.ro/turism -politic -pe-bani-publici -709838.html accesat 19.01.2019
87 https://www.timpul.md/articol/rusia –cehia -al-doilea -meci -al-grupei -a-4-1-scor-final-34402.html
accesat 18.01.2019
88 https://www.ziar.com/Tenis -Simona -Halep -ultimele -stiri accesat 18.01.2019
89 Realitatea TV, 22.01.2019
90 http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1479211034.html [Corola -blog/BlogPost/380639_a_381968]
91 https://unimedia.info/stiri/live -briefing -de-presa -organizat -de-partidul -democrat –dupa -sedinta –
consiliului -politic -national -161710.html accesat 19.01.21 09
92 http://confluente.ro/valeriu_dulgheru_1477992708.html [Corola -blog/BlogPost/380638_a_381967]

138
era de 9 milioane și jumătate de vizitatori.93 Deseori, elementul record e folosit și cu valoare
adjectivală (superlativă): încasări record , timp record , număr record , temperatură record , tiraj
record etc. Acest tip de termeni poate fi întâlnit și în discursul colocvial, fiind utilizat de obicei în
mod ironic, ca în exemplul: Cel mai popular ou din lume. Fotografia unui ou a înregistrat un nou
record pe Instagram. 94
Sunt, de asemenea, vehiculate și expresiile de tipul: a bate recordul (în ceva), care are
sensul „a atinge treapta cea mai înaltă (în ceva)”; a deține un record – „a păstra un record ob ținut;
a fi neîntrecut în…”; a stabili un record – „a ob ține un rezultat maxim”. Drept exemplu, prezentăm
un fragment din articolul „Recorduri mondiale deținute de România”: Unul dintre recorduri ,
omologat în 2008, este pentru “Cel mai mare document din lume”. Recordul a fost stabilit de
către ING Asigurări de Via ță, care a emis o poli ță de asigurare înaltă de nouă metri și lată de
șase. (…) Un record mai pu țin cunoscut, România deține recordul pentru cea mai mică bancnotă
din lume, bancnota de 10 bani, emisă de Ministerul de Finan țe al României în 1917. 95
Recordman , care în terminologie denume ște un „sportiv care a stabilit sau de ține un record”,
a fost adoptat în limbajul comun cu sensul „persoană care a înregistrat rezultate maxime într -un
domeniu sau într -o activitate”. De ex.: Peter Bence este înscris în Cartea Recordurilor Guinness, ca
pianist recordman – 765 clape pe minut96; Recordmanul absolut al acestui proces (de distrugere a
statului – n.n.) a devenit guvernarea actuală, pentru care libertatea și drepturile omului nu costă
nici cât hârtia pe care ele sunt scrise .97
O situa ție similară se atestă și în cazul termenului campion , care are în limbajul sportiv sensul
„persoană, echipă etc. care cucere ște primul loc într -o competi ție sportivă (na țională, interna țională,
mondială, olimpică)”, iar în limbajul comun a fost preluat cu sens figurat (înregistrat în DEX):
„luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei”. De ex.: Verdi este venerat în întreaga lume,
ca unul dintre cei mai mari compozitori de operă, iar în Italia el este considerat drept un erou și un
campion al drepturilor omului .98 Sensul pe care l -a dezvolt at ulterior și cu care este utilizat în
prezent este „persoană care de ține întâietate într -o activitate, care se află în frunte”, de ex.: (…)
profesorul Theodor Hristea (1984), un campion al acribiei filologice (și nu numai!)…99; Când este

93 https://www.digi -fm.ro/stiri/muzeul -luvru -a-inregistrat -un-nou-record -de-vizitatori -iata-cati-i-au-trecut –
pragul -in-2018 -23357 accesat 24.01.2019
94 http://diez.md/2019/01/14/foto -video -cel-mai-popular -ou-din-lume -fotografia -unui-ou-inregistrat -un-
nou-record -pe-insta gram/ accesat 24.01.2019
95 https://www.capital.ro/recorduri -mondiale -detinute -de-romania -si-romani.html accesat 31.01.2019
96 Știri Canal 3, 13 .11. 2018
97 http://glasul.md/moldova -in-care-ne-dorim -sa-traim/ accesat 30.01.2019
98 Opera italiană în capodopere de Alexandru Emanoil (2013) [Corola –
publishinghouse/Science/1302_a_1926] accesat 31.01.2 019
99 [Corola -publishinghouse/Science/2315_a_3640] accesat 31.01.2019

139
mai curajos, el se vrea sau se imaginează un erou al șopârlei, un virtuos al poantei, un atlet al
parabolei, un campion al simbolului …100 Uneori, cuvântul are conota ții peiorative: Dragnea și
Dăncilă, noi declara ții despre amnistie și gra țiere. Liderul PSD, campion la minciuni , dă
garan ții101; Ministrul Educa ției, campion la gre șeli gramaticale102; … aceste efecte îl legitimează
ca pe un campion al e șecului , ca pe un campion al manevrelor veroase .103
Verbul a boxa („a practica boxul, a lupta după regulile boxului”), de asemenea, și-a extins
sensul, în limbajul comun însemnând „a lovi cu pumnii (ca la box)”, căpătând, în unele contexte, și
sensul figurat „a lupta, a da lovituri”: Hans boxează tot timpul cu ni ște um bre, poartă lupte
imaginare și joacă fotbal, nu vede mai departe de vârful nasului sau, în cel mai bun caz, până acolo
unde ajunge cu bra țele104; Dragnea e cel care boxează în col țul ro șu al ringului105; Cristian Tudor
Popescu a făcut la Gândul LIVE o analiză a charismei politice a actualilor lideri PDL, a felului în
care " boxează " pre ședintele Blaga și are câteva sfaturi pentru cei care se vor ocupa de mitingurile
pro-Băsescu.106
Într-un reportaj al unui meci de fotbal, cuvântul înregistrează o extensie și mai mare, păstrând
doar semul „a lovi” : (…) min. 7: Pantilimon boxează bine un șut violent al lui Strootman, de la peste
25 de metri.107 În acest caz, se poate vorbi despre un caz de reterminologizare (revenire a unui
termen în limbajul sportiv).
Rundă , utilizat în limbajul sportiv cu sensul „fiecare dintre seriile de partide din cadrul unui
turneu de șah, în cursul căreia un participant joacă o singură dată; fiecare dintre reprizele (de trei
minute) care compun un meci de box; repriză” înregistrează, de asemenea, o extindere semantică,
având , în limbajul comun sensul „etapă (a unui proces)”, precum în sintagma rundă de negocieri :
… la 16 mai curent, la Roma, a avut loc prima rundă de negocieri pe marginea proiectului de Acord
în domeniul securită ții sociale între Republica Moldova și Republica Italiană. 108; Astăzi a avut loc

100 Politică și cultură de Adrian Marino (1996) [Corola -publishinghouse/Science/873_a_1589] accesat
31.01.2019
101 https://www.aktual24.r o/dragnea -si-dancila -noi-declaratii -despre -amnistie -si-gratiere -liderul -psd-
campion -la-minciuni -da-garantii/ accesat 31.01.2018
102 https://www.b1.ro/stiri/politica/ministrul -educatiei -valentin -popa -greseli -gramaticale -234909.html
accesat 31.01.2019
103 https://jurnalul.antena3.ro/editorial/punctul -pe-ei-afacerea -frf-al-ittihad -legitimeaza -un-campion -al-e-
ecului -679868.html accesat 31.01.2019
104 [Corola -publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296] accesat 28.01.2019
105 https://evz.ro/tolontan -dragnea -e-cel-care-boxeaza -in-coltul -rosu-al-ringului.html accesat 30.01.2019
106 https://www.gandul.info/gandul -live/ctp -la-gandul -live-despre -cum-boxeaza -blaga -si-sfatul -pe-care-il-
da-organiz atorilor -pdl-ai-mintingurilor -pro-basescu -9820684 accesat 29.01.2019
107 OLANDA -ROMÂNIA 4 -0: Deși umiliți, tricolorii încă luptă pentru Mondial de Bratu Iulian (2013)
[Corola -journal/Journalistic/75220_a_76545] accesat 28.01.2019
108 https://msmps.gov.md/ro/content/prima -runda -de-negocieri -proiectului -de-acord -intre-republica –
mold ova-si-italia -domeniul accesat 01.02.2019

140
o nouă rundă de negocieri între viitorul bloc ACUM, Partidul Liberal și Partidul Liberal
Democrat109, dar și în alte cotexte: Deputa ții au trecut peste runda de întrebări -răspunsuri 110;
Mensa organizează ultima rundă de testări înainte de vacan ță111; Un grup de speciali ști ai Casei
Naționale de Asigurări Sociale au participat la cea de a II -a rundă de consultări pe marginea
proiectului de Acord bilateral în domeniul securită ții sociale între Republica Moldova și Republica
Estonă…112 etc.
Și termenul a fenta, bine cunoscut amatorilor de sport cu sensul „a face o mișcare menită
să-l deruteze pe adversar” și-a extins aria de întrebuin țare, fiind atestat în dic ționare cu sensul
extins „a păcăli, a în șela”, precum în exemplele: Armata se poate fenta prin șpăgi la doctori, prin
platfus, astm sau alte boli. (…) Cei care se gândesc că pot fenta armata se fentează , de fapt, pe ei
înșiși113; Nu-mi dau seama cum s -a născut ideea vehiculată în presă că Traian Băsescu fentează
mereu și face jocuri politice…114 Substantivul fentă , de asemenea, este preluat destul de frecvent
în presă. Bunăoară, autorul unui articol compară ac țiunile politicien ilor cu manevrele jucătorilor
de fotbal: Am traversat hotarul dintre ani, îneca ți în manevre și comentarii politice de un gri – ca
să zic a șa – „multicolor”. Gri, adică fără anvergură reală, fără relief, fără imagina ție, dar
multicolor, adică băl țat, gălăg ios, plin de jocuri de gleznă și fente mediocre .115 Un alt articol este
intitulat Tenta ția fentei ori cum se dau 100 de milioane de euro pentru „proasta guvernare”,
autorul insistând asupra sensului „în șelăciune”: Votul uninominal ori mixt presupune o aseme nea
fentă . (…) Tenta ția fentei este foarte mare și capetele fierbin ți ale co țcarilor (…) caută solu ții să
se pricopsească și cu una și cu alta: și cu 100 mln euro de la UE, și cu Republica Moldova.116
Un traseu asemănător a parcurs și termenul a dribla, care provine din sublimbajul jocurilor
sportive, în care este folosit cu sensul: „a depă și unul sau mai mul ți adversari, strecurându -se (prin
inducerea în eroare) cu mingea sau pucul, fără a permite ca e chipa adversă să intre în posesia
acesteia sau a acestuia și fără a pasa unui coechipier”. În limbajul comun el este preluat cu sensul

109 https://unimedia.info/ro/news/3aaa9c9e254be8ed/video -o-noua -runda -de-negocieri -declaratiile –
membrilor -acum -pl-si-pldm.h tml accesat 27.12.2018
110 https://unimedia.info/stiri/LIVE -edina -Parlamentului. -Deputaii -au-trecut -peste-runda -de-intrebari –
raspunsuri -108045.html accesat 01.02.2019
111 https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/stii -sa-raspunsi -la-aceste -intrebari-mensa -organizeaza -ultima -runda –
de-testari -inainte -de-vacanta.html accesat 01.02.2019
112 http://www.cnas.md/libview.php?l=ro&idc=360&id=1439&t=/maccmedia/novocti/A -II-a-runda -de-
consultari -pe-marginea -proiectului -de-Acord -bilateral -in-domeniul -securitatii -sociale -intre-Republica –
Moldova -si-Republica -Estona/ accesat 01.02.2019
113 https://www.ziaruldeiasi.ro/focsani/armata -fentata -de-tinerii -vrinceni~ni3er9 accesat 17.02.2019
114 http://www.ziare.com/basescu/presedinte/fentele -dlui-basescu -opinii -1259461 accesat 17.02.2019
115 https://adevarul.ro/news/politica/politica -bune -maniere -1_58695e8d5ab6550cb8fcab57/index.html
accesat 14.01.2018
116 http://cuvintul.md/article/tentatia -fentei -ori-cum-se-dau-100-de-milioane -de-euro-pentru -proasta –
guvernare/ accesat 12.02.2018

141
general „a în șela”, înregistrat în dic ționare cu remarca „fam.” (familiar). De ex.: Mircea Diaconu
driblează din nou lege a.117 În cele mai multe dintre exemplele selectate din presa actuală însă, se
întrevede un nou sens: „a ocoli, a evita”, de ex.: Moscova driblează interdependen ța energetică
Rusia -UE118 ; Procuratura Generală îl protejează pe Gaburici, iar ministrul „ driblează ” discu țiile
despre studiile sale119; Tinerii din Republica Moldova încearcă să dribleze serviciul militar (O
emisiune TV, 2018 ).
Termenul slalom , care denume ște o „probă de schi constând în coborârea unei pante în
zigzag cu trecerea obligatorie prin anumite puncte dinainte stabilite”, dar și o „probă de conducere
auto pe un parcurs sinuos” (DEX) , a ieșit din sistemul terminologic sportiv, păstrând doar sensul
„parcurgere a unui traseu sinuos”, ca în exemplele: Un tânăr, aflat probabil pe un tip de colac
foarte rezistent, s -a lăsat tractat la viteze ame țitoare de o ma șină pe șosea. A făcut slalom printre
mașinile din trafic, a făcut depă șiri și a luat curbe str ânse120; Șoferii trebuie să facă slalom printre
porțiunile asfaltate și cele pline de gropi și hopuri121; Drumul este plin de gropi, iar asta nu face
decât să întindă la maximum nervii șoferilor care sunt nevoi ți să facă slalom pe această șosea
periculoasă122; Slalom printre obstacole cu…avioane . Cei mai tari pilo ți și-au demonstrat
măiestria la Porto și au adunat peste 250 de mii de oameni la show -ul aviatic .123 În ultimul
exemplu se observă o „dilu ție” mai pronun țată a sensului specializat, compa rativ cu primele două.
În unele contexte, cuvântul se atestă cu sensul metaforic „parcurs ce presupune ocolirea unor
obstacole ”: Slalom printre cretini (titlul unui album muzical) sau: În slalom , printre religii (titlul
unui articol publicat în „Ziarul financiar”).124
În limbajul cotidian și, mai cu seamă, în mass -media, cuvântul maraton este folosit în
îmbinări de tipul: maraton electoral, maratonul culturii, maratonul familiei, maratonul
cumpărăturilor, maraton de comunicări, maraton de Crăciun, maraton interna țional etc. În
dicționarele explicative, pe lângă sensul de bază – „întrecere atletică la alergare pe o lungime de

117 (https://adevarul.ro/news/politica/mircea -diaconu -dribleazadin -nou-legea –
1_53bc2d3c0d133766a8404c5e/c omment/532448.html accesat 19.02.2019 ).
118 https://www.timpul.md/timpulmd/articol/moscova -dribleaza -interdependent a-energetica -rusia -ue-
14838.html accesat 17.02.2019
119 Ziarul de gardă, 08.02.2018
120 https://www.antena3.ro/bizar/cat -de-nebun -sa-fii-pentru -a-face-asa-ceva-slalom -printre -masini -pe-
soseaua -acoperita -de-zapada -149929.html accesat 30.01.2019
121 https://play.md/3104633 accesat 30.01.2019
122 https://www.publika.md/no -comment -un-drum -din-leova -arata -ca-dupa -razboi -video_1958161.html
accesat 30.01.2019
123 http://protv.md/stiri/international/slalom -printre -obsta cole-cu-avioane -cei-mai-tari-piloti -si-au–
2000001.html accesat 01.02.2019
124 https://www.zf.ro/ziarul -de-duminica/in -slalom -printre -religii -de-stelian -turlea -15526602 accesat
01.02.2019

142
42,195 km” , este atestat sensul figurat al cuvântului: „ ședință prelungită; negocieri lungi și dificile,
dezbateri laborioase” (sensul înregistrat în DEX). De ex.: Tematica reuniunii a fost: „Tradi ții,
realită ți și perspective ale dezvoltării culturii fizice”. „Sper că va fi un maraton științific de durată
lungă, pentru că este o oportunitate de cunoa ștere necesară, utilă”, a declarat în debutul
manifestării, Vasile Triboi, profesor universitar la USEFS.”125
Se ates tă și situa ții în care cuvântul este preluat și în texte care se referă la alte domenii
științifice (deocamdată prin intermediul presei), de ex.: La Bra șov a început un adevărat maraton
de transplant renal .126 În astfel de cotexte cuvântul maraton este utilizat cu sensul de „ac țiune,
eveniment îndelungat și dificil”, fiind preluat doar semul „îndelungat și dificil”.
A pasa, care în terminologia sportivă are sensul „a trimite mingea unui coechipier”, a fost
preluat de limbajul comun, fiind înregistr at în dic ționarele explicative cu sensul 2. „(fam.) A face
să ajungă (direct sau indirect) la altcineva”. De ex.: Marele pariu al lui Becali. A pasat
responsabilitatea pe Meme și Dică, dar el l -a vrut de fapt neapărat 127; Casa Na țională de
Asigurări de Sănătate inten ționează să paseze cele 600 de milioane de euro, datoria pe care o are
către farmacii, distribuitori și producătorii de medicamente, unei institu ții financiare japoneze.128
Termenul șut, „lovitură (puternică) dată cu piciorul, cu m âna, cu capul sau cu un instrument
special în minge, la anumite jocuri sportive”, a pătruns în limbajul comun cu sensul „lovitură
(morală) puternică”. De ex.: Rușii i-au dat un șut lui Dodon după suspendare: „Nu ne implicăm
în problemele interne din R. Moldova” .129 Se pare că expresia a da un șut (în) s-a înrădăcinat în
presă și, mai ales, în stilul colocvial cu sensul „a goni, a alunga”: Orice șut în fund e un pas înainte
pentru Tama ș. Dat afa ră de Steaua, acesta s -a întors în Marea Britanie .130
Și termenul atletic , având sensul ini țial „care ține de atletism; propriu atletismului”, a
dobândit în limbajul comun conota ții noi, ajungând să caracterizeze, prin analogie, persoane „care
au o constitu ție fizică robustă și armonioasă”: siluetă atletică , ținută atletică , statură atletică ,
configura ție atletică etc. De ex.: Cu o siluetă zveltă, cu o ținută atletică, prima doamnă (a Fran ței,
Brigitte Trogneux – n.n.) nu se sfie ște să poarte minij up sau să pozeze pe coperta Paris Match în

125 http://www.usefs.md/PDF_NEW/USEFS_a_desfasurat.pdf accesat 30.05.2018
126 https://www.digi24.ro/regional/a -inceput -maratonul -de-transplant -renal -1062873 accesat19.01.2019
127 https://www.digisport.ro/fotbal/liga -1/marele -pariu -al-lui-becali -a-pasat -responsabilitatea -pe-meme -si-
dica-dar-el-l-a-vrut-de-fapt-neaparat -503789 accesat 23.01. 2019
128 https://www.antena3.ro/actualitate/cnas -vrea-sa-paseze -datoria -de-600-de-milioane -de-euro-catre -o-
banca-nipona -farmaciile -ar-putea -105349.html accesat 23.01. 2019).
129 https://www.timpul.md/articol/r uii-i-au-dat-un-ut-lui-dodon -dupa -suspendare –nu-ne-implicam -in-
problemele -interne -din-r–moldova -122470.html , articol din 24 octombrie 2017 accesat 28.10.2017
130 https://www.click.ro/sport/fotbal/orice -sut-fund-e-un-pas-inainte -pentru -tamas -dat-afara -de-steaua –
acesta -s-intors -marea accesat 29.01.2019

143
costum de baie.131 Iar într -un spot publicitar, care are drept țintă promovarea unui nou model de
automobil, termenul este utilizat într -un mod cu totul inedit : Ținuta atletică este accentuată de
propor țiile dinamice si de liniile elegante. În partea frontală, grila hexagonală cu ramă cromată
unește cele două blocuri optice, pentru un aspect remarcabil .132
Time -out, care în terminologia sportivă are sensul „scurtă întrerupere a jo cului (la baschet,
volei etc.), acordată de arbitru, la cererea antrenorului sau a căpitanului de echipă”, a căpătat sensul
figurat „pauză”. De ex.: Procuratura Generală (PG) a cerut un time -out plenului Cur ții Supreme
de Justi ție (CSJ) pentru a „se pregăt i” de procesul în care se va discuta scoaterea liderului
Alian ței „Moldova Noastră” (AMN), Serafim Urecheanu, de sub urmărire penală.133
Ofsaid , care în jocurile sportive denume ște o „gre șeală constând în depă șirea fără minge a
ultimului jucător din echipa a dversă (cu excep ția portarului) de către un fotbalist sau a liniei pe
care se află mingea de către un rugbist”, a pătruns în limbajul comun în sintagma a prinde în ofsaid
cu sensul (argotic) „a prinde pe picior gre șit, a surprinde într -o situa ție nefavorabilă, în care nu are
dreptate” (DEX). De ex.: MAI, prins în ofsaid134 sau: De Centenar, Chi șinău a respins Eurasia.
Bucure știul, prins în ofsaid.135
Ping -pong, o altă denumir e a tenisului de masă, este tot mai des reluat în limbajul ziari știlor
cu sensul: „tărăgănare a solu ționării unei probleme prin trimitere repetată de la un organ de resort
la altul”. De ex.: Aleșii au făcut, în schimb, ping-pong cu destinele persoanelor cu handicap grav.
Întâi au votat ca și acestea, pe lângă nevăzători, să beneficieze de stagiu redus de cotizare. Apoi,
s-au răzgândit . 136 În alte cotexte, este întâlnit cu în țelesul „schimb de replici, acuza ții”. Ping –
pong în Parlament: replici, acuza ții și acțiuni „copy paste”.137
Cuvântul tandem este atât de vehiculat în presă ( și în comunicarea cotidiană), având sensul
„grup de două persoane (nedespăr țite)”, încât pu țini vorbitori fac legătură cu sensul lui ini țial,
terminologic: „bicicletă pentru două persoane, cu două șei așezate una în spatele celeilalte,
acționată de două perechi de pedale”. Fără a ignora faptul că lexemul este și un termen tehnic,

131 https://www.viva.ro/flash -news/cum -reuseste -brigitte -trogneux -sa-se-mentina -in-forma -si-sa-arate-
mai-tanara -cu-15-ani-2397511 accesat 29.01.2019
132 . https://www.hyundai -motor.ro/hyundai -dezvaluie -primele -schite -ale-noului -model -tucson accesat
29.01.2019
133 https://www.moldova.org/procuratura -general -a-cerut -un-time-out-curii-supreme -de-justiie -pentru -a-
se-pregti -de-procesul -urecheanu -18648 -rom-2/ accesat 14.10.2017
134 https://www.zdg.md/editia -print/investigatii/mai -prins -in-ofsaid accesat 29.01.2019
135 https://adevarul .ro/moldova/politica/de -centenar -chisinau -respins -eurasia -bucurestiul -prins -ofsaid –
1_5b1514a1df52022f75c23b74/index.html accesat 29.01.2019
136 Știrile Pro TV, 11.12.2018
137 https://www.zdg.md/stiri/stiri -politice/ping -pong -in-parlament -replici -acuzatii -si-actiuni -copy -paste
accesat 29.01.2019

144
prezentăm câteva fragmente, în care acesta este folosit în c ontext nespecializat: De-a lungul celor
două decenii de independen ță, în Republica Moldova nu o dată politicienii și-au unit eforturile și,
în consecin ță, au ob ținut rezultate frumoase. Pornind de la această constatare, TRIBUNA a
realizat un clasament conv ențional al celor mai de succes tandemuri politice138; Am considerat
că o bună solu ție pentru for țele democratice, dar și pentru țară și partener ii de dezvoltare ar fi să
transmitem un mesaj de unitate și să mergem în tandem cu Maia Sandu pentru cele două func ții,
de pre ședinte și de prim -ministru, a șa cum sugerează mai mul ți formatori de opinie… 139
Merită a fi men ționat și faptul că sunt frecvente situa țiile când termenul ce pătrunde în
limbajul comun nu este unul izolat, ci atrage după sine și alți termeni din acela și câmp semantic
sau din câmpuri semantice apropiate. Bunăoară, în presă, perioada electorală este comparată cu o
competi ție, ceea ce implică utilizarea unor serii întregi de termeni specifici sportului.
Prima etapă a procesului electoral pentru alegerea viitorului pre ședinte al Iranului a
început mar ți, când s-a dat startul înscrierii candida ților la sediul Ministerului de Inte rne de la
Teheran, transmite DPA. (…) Observatorii se a șteaptă la o competi ție electorală în trei între
actualul pre ședinte, moderatul Hassan Rohani, clericul conservator Ebrahim Raisi și candidatul
liniei dure, Hamid Baghaei. Al ți competitori , deși încă necunoscu ți, sunt cota ți cu șanse foarte
reduse.140 Sau: Într-o democra ție contează competi ția. (…) Noi nu suntem contracandida ți, noi
suntem ca în sport, suntem la start pe aceea și linie și trebuie să fie și un fairplay (…) Candida ții
Blocului „Acum” s -au ascuns, n -au dorit să aibă o competi ție fairplay …141
Uneori, luptele dintre politicieni sunt atât de acerbe, încât sunt asociate cu meciurile de
box: Cred că el nu și-a clarificat convingerile și inten țiile. De fapt, nu premierul, c ă el e doar
announcerul, din păcate. În termeni sportivi, el e doar cel care cheamă boxerii în ring . De boxat ,
boxează Liviu Dragnea, în col țul ro șu. În col țul albastru nu știm cine boxează . Probabil, dacă
păstrăm men țiunea 1 la 1 , e pre ședintele.142
O altă știre din ziare, care se referă la un concurs de muzică, abundă în lexeme preluate din
terminologia sportului: Etapa duelurilor . În această fază, antrenorii vor putea salva câte doi

138 https://poi nt.md/ru/novosti/politika/top -10-tandemuri -politice -de-succes accesat 27.01.2019
139 http://www.jurnal.md/ro/politic/2016/10/7/andrei -nastase -trebuie -sa-mergem -in-tande m-cu-maia –
sandu -pentru -cele-doua -functii -de-presedinte -si-de-prim -ministru/ accesat 11.02.2017
140 http://jurnal.m d/ro/international/2017/4/11/iran -a-inceput -inscrierea -candidatilor -pentru -alegerile –
prezidentiale -de-pe-19-mai/ accesat 29.05.2017
141 Te votezi la Pro TV, 04.02.2019
142 https://www.b1.ro/stiri/politica/cel -care-boxeaza -e-dragnea -tolontan -oamenii -au-constiinta -ca-nu-
lupta -cu-un-guvern -sau-cu-un-partid -ci-cu-o-epidemie -infractionala -cu-persoane -care-sunt-deasupra –
partidelor -si-care-continua -sa-conduca -tara-ani-peste -ani-video -176025.html accesat 30.01.2018

145
concuren ți din celelalte echipe , față de unul, cum a fost până acum. Cea mai importantă schimbare .
Se introduce runda „knockout -urilor ”, imediat după faza duelurilor .143
În textele publicistice, se atestă și numeroase cazuri de determinologizare a termenilor
sintagmatici. Prezentăm câteva exemple:
Ultima sută de metri – în atletism denume ște „ultima por țiune de o sută de metri a unei
distan țe în probele de alergare”. De ex.: alergarea de 400 mg se deosebe ște fundamental de probele
scurte de 100 mg, respectiv 110 mg , prin următoarele elemente: * alergarea pe turnantă a primei
sute de metri și a celei de a treia; * gradul mare de oboseală în care se aleargă ultima sută de
metri ; * trecerea gardurilor cu ambele picioare.144 În textele publicistice, si ntagma a pătruns cu
sensul: „etapa finală a unui proces, eveniment, a unei ac țiuni”. De ex : Învățatul pe ultima sută de
metri pare să fie o strategie extrem de eficientă, în ciuda părerilor care sus țin contrariul. Aceasta
este concluzia oamenilor de știință britanici145; Suntem pe ultima sută de metri a campaniei
electorale pentru primăria municipiului Chi șinău (din mesajul electoral al lui C.Codreanu, pe
Facebook , 16.05.2018). Observăm, totodată, predilec ția pentru reluarea acestei sintagme în titluri:
Reamenajarea scuarului Cehov este pe ultima sută de metri 146; Capacitatea, pe ultima sută de
metri147; Concertul Metallica pe ultima sută de metri 148; Organizarea Serviciului 112, pe ultima
sută de metri149; Trans fer reu șit de Dinamo pe ultima sută de metri !150
Lovitură sub centură – în box, este „lovitura aplicată adversarului sub nivelul admis de
regulament”; în limbajul comun a căpătat sensul: „gest, ac țiune sau faptă necinstită aplicată cuiva”.
De ex: Liderul Par tidului Nostru, Renato Usatîi (…) a men ționat că victoria sa a fost “o lovitură
sub centură actualei guvernări” …151 Această sintagmă, de asemenea, este întâlnită destul de des
în titluri: Lovitură sub centură pentru Dodon. Sadova a anun țat că ar putea s emna o declara ție

143 http://www.paginademedia.ro/2016/08/ vocea -romaniei -sezonul -sase-vine-cu-reguli -noi-apare -runda -de-
knockout -uri-mai-putine -gale-live accesat 10.11.2016
144 Atletism în sistemul educațional de Liliana Mihăilescu, Nicolae Mihăilescu (2006) [Corola –
publishinghouse/Science/307_a_1308] accesat 18.01.2019
145 https://www.mediafax.ro/stiinta -sanatate/invatatul -pe-ultima -suta-de-metri -extrem -de-eficient -vezi-de-
ce-8225452 accesat 30.01.2019
146 https://stiri.md/article/social/reamenajarea -scuarului -cehov -este-pe-ultima -suta-de-metri accesat
20.01.2019
147 https://www.hotnews.ro/stiri -presa_regionala_arhiva -1719583 -capacitatea -ultima -suta-metri.htm
accesat 20.01.2019
148 http://www.metalhead.ro/metallica/concertul -metallica -pe-ultima -suta-de-metri -aid-33024 -l-1 accesat
20.01.2019
149 http://trm.md/ro/social/organizarea -serviciului -112-pe-ultima -suta-de-metri/ accesat 20.01.2019
150 https://sptfm.ro/2018/07/19/transfer -reusit -de-dinamo -pe-ultima -suta-de-metri/ ). accesat 20.01.2019
151 https://www.moldova.org/usatii -am-dat-o-lovitura -sub-centura -actualei -guvernari/ accesat 25.01.2019

146
de UNIRE cu România152; Lovitură sub centură pentru buzunarele românilor. To ți trebuie să
plătească chiar înainte de sărbători .153
Din limbajul sportiv provin și sintagmele categorie de greutate, categorie grea/u șoară, (a
fi) din categorii de greutate diferite. Dacă în sport aceasta reprezintă o „categorie de concurs
sportiv stabilită în raport cu greutatea corporală a concurentului”, în ultimul timp și-a extins aria
de întrebuin țare, fiind utilizat în contexte de tipul: Sergiu Rad u prefera mașinile de categorie
grea154; Ouăle ambalate și destinate exportului pot fi clasificate în alte categorii de greutate decât
cele adoptate în conformitate cu prevederile art. 22. 155 Dacă în astfel de exemple se păstrează
semul „greutate”, în alte enun țuri se întrevede sensul figurat: „valoare, virtute”: Un primar de
categorie grea, Luca Malaiescu156; Marian Dumitru, un businessman de categorie grea157;
Fran ța, un jucător de categorie gre a în economia românească.158 În alte cotexte capătă valoare
superlativă: Megafoane ale dezinformării de categorie grea în estul Ucrainei .159
A ridica/ a coborî ștacheta. Termenul ștachetă a fost preluat din atletism, unde are sensul
„bară sub țire, a șezată transversal între doi stâlpi, confec ționată din lemn, metal sau material plastic,
peste care se execută sărituri în înăl țime (libere sau cu prăjina)”. Expresia a ridica ștacheta obține,
în limbajul comun, sensul „a spori calitatea; a mări cerin țele”, precum în enun țurile: Dorind să
ridice ștacheta inspira ției, dramaturgul se străduie ște să scrie în maniera participativă a lui Luigi
Pirandello160; Directorul companiei Sintez, Andrei Korolev, declarase anterior că va oferi între
unu și două miliarde de euro pentru 65% dintre ac țiunile companiei publice elene de gaze.
Gazprom a ridicat ștacheta și a propus, ca o primă sumă, circa 1,9 miliarde de euro pentru
pachetul de control al DEPA.161 Respectiv, sintagma a coborî ștacheta ar fi una antonimică: Ori
de câte ori suntem ferici ți, tindem să țintim foarte sus, dar când suntem deprima ți, tendin ța este
de a coborî ștacheta. Subcon știentul nostru lucrează în conformitate cu legile duratei și

152 https://www.timpul.md/articol/lovitura -sub-centura -pentru -dodon –sadova -a-anunat -ca-ar-putea –
semna -o-declaraie -de-unire -cu-romania -127000.html accesat 25.01.2019
153 https://evz.ro/lovitura -buzunare -romani -scumpire.html accesat 25.01.2019
154 (https://www.sport.ro/show/sergiu -radu-prefer a-masinile -de-categorie -grea.html accesat 14.02.2019
155 EUR -Lex (2004) [Corola -website/Law/156873_a_158202] accesat 14.02.2019
156 http://www.politicienii.ro/2017/09/15/un -primar -de-categorie -grea-luca-malaiescu/ accesat 12.02.2019
157 https://www.casino -magazine.ro/marian -dumitru -un-businessmen -de-categorie -grea.html accesat
12.02.2019
158 https://www.zf.ro/zf -24/franta -un-jucator -de-categorie -grea-in-economia -romaneasca -17353875
accesat 14.02.2019
159 https://moldova.europalibera.org/a/megafoane -ale-dezinform%C4%83rii -de-categorie -grea-
%C3%AEn -estul -ucrainei -eu-vs-disinfo -radio -europa -liber%C4%83/29602077.html accesat 14.02.2019
160 Dicționarul General al Literaturii Române (2004) [Corola –
publishinghouse/Science/290636_a_291965] accesat 26.01.2019
161 Conducta gazelor azere blocată de creditorii internaționali by Căloiu Oana (2013) [Corola –
journal/Journalistic/51473_a_52798] accesat 26.01.2019

147
frecven ței.162 Expresia a trece pe sub ștachetă a căpătat sensul „a încălca regulile”, de ex.: În
perioade de criză acută de cadre didactice, au fost introduse locuri cu destina ție specială pentru
anumite raioane – absolven ții din zonă nu participau la concurs ul general, ei treceau pe sub
ștachetă .163
A ridica mingea la plasă (la fileu) este o expresie care î și are originea în sublimbajul
voleiului. În limbajul comun, se utilizează cu sensul „a crea condi ții favorabile (cuiva); a înlesni
(cuiva) o sarcină; a ajuta” . Prezentăm această expresie în context: (…) nu așteptam o întrebare mai
bună ca acesta, mi-ați ridicat mingea la fileu164; Am ridicat de trei ori mingea la fileu pentru
Iohannis. El se uita la ceas … (din declara ția lui Rare ș Bogdan la România TV).165 Sintagma este
întâlnită și în titlurile de articole politice: Alertă. Demisia ministrului Negrescu ridică mingea la
fileu Opozi ției: MO ȚIUNE împotriva Guvernului Dă ncilă166; Membru CSM ia cuvântul la
Bruxelles pentru a-i ridica minge a la fileu Vioricăi Dăncilă167; Ponta, provocat în Parlament.
Cine i-a ridicat mingea la fileu168; CCR le ridică mingea la fileu lui Dragnea si T ăriceanu în
cazul Laurei Codru ța Kovesi169. Din acela și câmp semantic face parte și expresia a avea mingea
la fileu – „a avea ocazia, a profita de condi ții favorabile”. De ex: Doar avocatul Cenu șe îl privea
lung, plin de îndoială și, ca de obicei, îl în țepa ori de câte ori avea mingea la fileu .170 Uneori,
expresia este completată de alte unită ți lexicale determinol ogizate, care fac parte din acela și câmp
semantic: Liberalii le ridică sociali știlor mingea la fileu , pentru a înscrie în terenul
democra ților.171
Gol de onoare este o sintagmă care a căpătat sensul de „succes minim, realizat în ultimul
moment”. De ex.: Golul de onoare al forma ției CF Ungheni a fost marcat de Eduard Avram. El a
punctat în poarta fratelui său mai mic, Cristian, care joacă la Academia. CF Ungheni a pierdut

162 Calea spre independența financiară. Cum să faci primul milion de dolari în șapte ani de Bodo Schäfer.
[Corola -publishinghouse/Administrative/90 3_a_2411] accesat 26.01.2019
163 Didactica Pro, nr. 3(85), 2014, p. 4.
164 Colecție de știri și interviuri Radio România Actualități. [Corola -other/Journalistic/92304_a_92799]
accesat 26.01.2019
165 http://www.romaniatv.net/media_245780_rares -bogdan -am-ridicat -de-trei-ori-mingea -la-fileu-pentru –
iohannis -el-se-uita-la-ceas_183258.html accesat 26.01.2019
166 https://newsteam.ro/politica/alerta -demisia -ministrului -negrescu -ridica -mingea -la-fileu-opozitiei –
motiune -impotriva -guvernului -dacila/12/11/2018/ accesat 26.01.2019
167 http://epochtimes -romania.com/news/membru -csm-ia-cuvantul -la-bruxelles -pentru -a-i-ridica -mingea –
la-fileu-vioricai -dancila –283370 accesat 26.01.2019
168 https://psnews.ro/ponta -provocat -in-parlament -cine-i-a-ridicat -mingea -la-fileu-195181/ accesat
26.01.2019
169 https://jurnalulbucurestiului.ro/aktual24 -ro-ccr-le-ridica -mingea -la-fileu/ accesat 26.01.2019
170 http://confluente.ro/Urme_de_dragoste_capii_5_marian_malciu_1327334794.html [Corola –
blog/BlogPost/360348_a_361677] accesat 26.01.2019
171 https://vox.publika.md/politica/manusa -lui-chirtoaca -pentru -dodon -530565.html accesat 22.02.2019

148
cu 1-4 și a debutat cu stângul în Divizia Na țională de fotbal .172 Un spot publicitar este intitulat:
Nokia 701: golul de onoare .173
În presă și în vorbirea cotidiană sunt preluate și expresii de tipul: jumătate de teren, a avea
mingea pe jumătatea de teren a cuiva sau a avea mingea în teren . De exemplu, a avea mingea
pe jumătatea sa de teren este utilizată cu sensul „a de ține controlul; a avea avantajul”: Președintele
rus Vladimir Putin a declarat sâmbătă că speră că rela țiile dintre Moscova și Wash ington se vor
îmbunătă ți, dar că 'mingea se află în terenul SUA' , relatează agen ția de presă rusă Interfax citată
de Reuters174; Atitudinea analitică ce define ște abordarea din Omul recent se înscrie într -adevăr
într-un curent de gândire și atitudine intelec tuală nu mai pu țin american sau occidental decât cele
acționând dinspre stânga liberală, în cealaltă jumătate de teren a disputei despre idei și valori ce
animă acum sfera publică a societă ții din Statele Unite .175
Din sublimbajul jocurilor sportive au fost preluate și expresiile de tipul : a scoate (a fi scos)
pe tu șă, a ține pe tu șă, a se afla (a sta, a rămâne) pe tu șă. Prezentăm câteva exemple: Șeful
statului, scos pe tu șă pentru a cincea oară .176 Sau: (…) el vrea să se răzbune. În primul rând pe
democra ți, pe care -i consideră vinova ți pentru faptul că a fost scos pe tu șă, dar și pe propriul
electorat, pentru că nu -l mai creditează cu încredere177 ; Independen ța Republicii Moldova, iluzia
care ne ține pe tu șă.178 Sensul acestor expresii în limbajul comun ar fi: „a înlătura, a elimina, a
marginaliza”; „a fi înlăturat; a fi eliminat, a fi marginalizat”. Un traseu asemănător l -a parcurs și
expresia a se încălzi pe tu șă, care a căpătat sensul „a se pregăti”: Un nou con silier jude țean se
încălze ște pe tu șă să intre în locul Nadinei Simion.179
A juca în (altă) ligă și a juca în liga superioară au căpătat, în limbajul comun, sensul „a
se ridica la o treaptă superioară; a fi promovat” . De ex.: E posibil să vă integra ți într -un grup , să
vă dedica ți unei activită ți care vă poate asigura un plus de prestigiu profesional și să juca ți în

172 https://www.publika.md/caz -inedit -in-fotbalul -moldovenesc -fundasul -octavian -vatavu -a-aparat –
poarta -in-meciul -cu-fc-_2696301.html accesat 25.01.2019
173 https://jurnalul.antena3.ro/it/tehnica/nokia -701-golul -de-onoare -596369.html accesat 25.01.2019
174 https://jurnalul.antena3.ro/stiri/externe/putin -mingea -se-afla-in-terenul -sua-in-ceea-ce-priveste –
ameliorarea -relatiilor -dintre -washington -si-moscova -777146.html accesat 30.01.2019
175http://confluente.ro/Horia_roman_patapievici_omul_recent_o_critica_a_normalitatii_din_perspectiva_i
ntrebarii_ce_se_pierede_atunci_cand_ceva_se_castiga_.html [Corola -blog/BlogPost/367247_a_368576]
accesat 27.01.2019
176 http://puterea.info/seful -statului -scos-pe-tusa-pentru -a-cincea -oara/ accesat 10.12.2018
177 Vox Publika , 22.02.2018
178 https://vox.publika.md/politica/independenta -republicii -moldova -iluzia -care-ne-tine-pe-tusa-
528057.html accesat 01.03.2019
179 https://www.ziartarguneamt.ro/un -nou-consilier -judetean -se-incalzeste -pe-tusa-sa-intre-in-locul –
nadinei -simion accesat 02.03.2019

149
altă liga – la serviciu, la școală180. Expresia este preferată de autorii de spoturi publicitare: Hyundai
Santa Fe joacă în altă ligă181; Apple î și depă șește propriile recorduri – joacă în altă ligă182.
Cuvântul ștafetă , cunoscut mai ales ca termen sportiv – „probă sportivă pe echipe (la
atletism, nata ție etc.), care se desfă șoară pe distan țe împăr țite pe etape, fiecare distan ță fiind
străbătută de către un concurent, care transmite coechipierului următor un obiect conven țional;
obiectul transmis în cadrul acestor probe”, a generat utilizarea în limbajul comun a expresiilor a
transmite ștafeta și a prelua ștafeta, având sensul „a transmite/a prelua o func ție, o activitate etc.”
De ex.: România la pre ședinția UE: Ștafeta a fost preluată de un ministru demisionar și unul care
vrea limitarea dreptului de muncă183; Tineretul democrat a preluat ștafeta pentru Campania
socială “Pa ștele pentru fiecare”184; Fostul Guvernator al Băncii Na ționale a Moldovei Dorin
Drăgu țanu a transmis astăzi ștafeta noului șef al BNM, Sergiu Cioclea, și a apreciat pozitiv
calită țile lui profesionale, men ționând că are o experie nță inegalabilă în domeniul financiar –
bancar.185
Observăm că termenii sintagmatici prelua ți de limbajul comun dezvoltă sensuri metaforice
și au tendin ța de creare a unor expresii frazeologice.
Referitor la modul de preluare a termenilor sportivi în limbajul comun, de multe ori, aceasta
se realizează și prin utilizarea ghilimelelor sau cu ajutorul unor cuvinte de tipul așa-numitul, a șa-
zisul, adevărat(ă), de tipul, de genul, ca să zic a șa, ca și cum, de parcă etc. Atunci când astfel de
mărci lipsesc, aceasta ar putea însemna că termenul a suferit o determinologizare în grad avansat sau
maxim, fiind bine cunoscut și devenind parte componentă a vocabularului comun. Vom ilustra cele
menționate cu e xemple selectate din diferite surse, care vizează acela și eveniment – o serie de
opera ții de transplant renal, efectuate la Bra șov în primele zile ale lui ianuarie 2019:
– Deosebit de important este și faptul că toate cele patru opera ții sunt efectuate pro
bono, chirurgii din Belgia, Elve ția și România participând benevol la acest „maraton”, în
condi țiile în care actualele reglementări legale în domeniul transplantului nu permit
decontarea acestor interven ții efectuate în centrele priva te.186

180 Pro TV, 04.03.2019
181 https://www.capital.ro/hyundai -santa -fe-joaca -in-alta-liga.html accesat 03.03.2019
182 https://playtech.ro/2012/apple -isi-depaseste -propriile -recorduri -joaca -in-alta-liga/ accesat 03.03.2019
183 http://m.ziare.com/vasilica -viorica -dancila/ romania -la-presedintia -ue-stafeta -a-fost-preluata -de-un-
ministru -demisionar -si-unul-care-vrea-limitarea -dreptului -de-munca -1540887 accesat 30.01.2019
184 http://td.md/comunicat -de-presa/tineretul -democrat -a-preluat -stafeta -pentru -campania -sociala -pastele –
pentru -fiecare/ accesat 30.01.2019
185 https://www.realitatea.md/dragutanu -a-transmis -stafeta ––plec-cu-sufletul -impacat –bnm-are-un-
guvernator -cu-calitati -profesionale -foarte -bune ––video -_37451.ht ml? accesat 30.01.2019
186 https://sanatateabuzoiana.ro/premiera -medicala -in-cadrul -maratonului -de-transplant -renal -de-la-
brasov/ accesat 18.01.2019

150
– La Bra șov a început un adevărat maraton de transplant renal.187
– Un nou maraton de transplant renal la Spitalul Sf. Constantin din Bra șov și o premieră
medicală pentru Europa de Est.188
În altă ordine de idei, constatăm că limbajul sportiv poate deveni un domeniu -sursă pentru
crearea unor metafore conceptuale în limba literară comună. Spre exemplu, în mass -media
contemporană este pe larg utilizat modelul metaforic Politica este un joc de șah. În articolele
analitice despre evenimentele social -politice de actualitate, acest model metaforic generează, de
asemenea, lan țuri de expresii figurate (determinologizate). Termeni de tipul rege, regină, partidă,
mutare, remiză, pion etc. figurează, în mod frecvent, în textele publicistice. De exemplu: În opinia
lui Kasparov, pre ședintele rus blufează . „Putin joacă poker atunci când to ți ceilal ți joacă șah”,
a declarat Garry Kasparov. 189
O arie extinsă de întrebuin țare o are termenul pion, care denume ște, în sport, „ fiecare dintre
cele șaisprezece piese de cea mai mică valoare de la jocul de șah, a șezate, la începutul partidei,
înaintea celorlalte piese”, iar în limba comună este utilizat cu sensul „persoană neînsemnată, lipsită
de autoritate, folosită fără a i se cere acordul” (se păstrează semul „de cea mai mică valoare”). De
ex.: Pionii lui Vîntu se clatină (titlul unui articol).190 Sau: Chirtoacă și Greceanîi sunt ni ște pioni în
marile jocuri de culise .191 Iată și câteva titluri din presa de ultimă oră: „Mutare surpriză a lui
Iohannis”; „Klaus Iohannis. Mutare surpriză de ultimă oră”, „Iohannis surprinde PSD. Ultima
mutare a pre ședintelui”, „Dragnea a anun țat mutarea surpriză a PSD, dacă Iohannis refuză
revocarea lui Kovesi” , „Armenii, pionii care apără regina și nebunii pe tabla de șah a rela țiilor
interna ționale .” 192
Un alt articol, de data aceasta selectat din presa moldovenească, intitulat sugestiv „Pionul
atacă regina”, se încheie cu următoare a concluzie: „Oricum, rolul lui Stavinlav Groppa în
“duelul ” cu Greceanîi va fi unul de pion: pentru el nu va vota nimeni sau, în cazul în care opozi ția
va boicota alegerile, vor vota câ țiva comuni ști, pentru a crea iluzia unui dezacord între
parlamentarii comuni ști (Timpul.md, 19 mai 2009).193

187 https://www.digi24.ro/regional/a -inceput -maratonul -de-transplant -renal -1062873 accesat 19.01.2019
188 https://www.cotidianul.ro/un -nou-maraton -de-transplant -renal -la-spitalul -sf-constantin -din-brasov/
accesat 19.01.2019
189 https://www.cotidianul.ro/kasparov -atac-dur-la-adresa -lui-putin/ accesat23.01.2019
190 România liberă , 07 octombrie 2010
191 info-prim.md , 24 iunie 2015
192 http://www.araratonline.com/armenii -pionii -care-apara -regina -si-nebunii -pe-tabla -de-sah-a-
relatiilor -internationale/ accesat 24. 11.2018
193 https://www.timpul.md/articol/pionul -ataca -regina -2156.html accesat 24.11.2018

151
Articolul publicat de hotnews. ro, la 02. 06. 2014, cu titlul „Pozi ția marilor puteri pe tabla
de șah a Ucrainei. Și ce joc face pionul României” e o mostră elocventă de preluare a modelului
metaforic Politica este un joc de șah în textele publicistice: „De o parte a mesei stau ambasadorii
celor mai active puteri occidentale la Kiev. Alături de ei, și ambasadorul României. De cealaltă
parte, în ceea ce este o întâlnire specială, ascultă și pun întrebări trei jurnali ști seniori de la
Washington Post, Financial Times și Economist. Este oportunitatea ideală pentru a -ți promova
propria țară pe prima pagină a celor mai influente publica ții interna ționale. Dar, în jocul
complicat al partidei care se derulează în Ucraina, e nevoie de creativitate și competen ță pentru
a ocupa un astfel de loc central ”.
Reginele în acest joc sunt, după cum afirmă autorul, Rusia și Statele Unite ale Americii.
Aceasta din urmă însă se află într -o pozi ție dezavantajoasă: „Statele Unite nu sunt azi mai pu țin
puternice decât ieri dar, precum o regină înghesuită într -un col ț al tablei de șah, raza lor de
acțiune s -a restrâns. În aceste condi ții, toate celelalte piese de pe tablă , inclusiv pionii , devin mai
importante”. Piesele grele sunt statele europene: Germania („…politicienii partizani ai unei
abordări delicate a agresivită ții ruse se găsesc în toate partidele importante de la Berlin”), Franța,
Marea Britanie, P olonia, Suedia. Iar pionii rămân a fi statele „mici”, precum Ucraina, Ungaria,
România: „În absen ța unei utilizări inteligente a resurselor umane existente, România nu are nicio
șansă să joace altceva decât rolul unui pion marginal”; „Pozi ția sau viziunea României asupra
jocului politico -economic foarte important din Ucraina nu a influen țat nici măcar o prepozi ție din
gândirea autorilor” . În fine, „Anexarea Crimeei este doar mișcarea de deschidere ”, spunea Bildt
în 20 martie, „căci Putin nu este interesat de Crimeea, ci de toată Ucraina” .194
În presă, se atestă și situa ții când termenii din sublimbajul șahului se folosesc și în
descrierea ac țiunilor specifice altor sporturi, de exemplu jocurilor sportive: Liga Campionilor –
Atletico Madrid, ținută în șah de FC Astana: 0 -0195; Arsenal, ținută în șah de Atletico Madrid (1 –
1), în semifinalele Europa League .196 Astfel, expresia a ține în șah părăse ște cadrul limbajului
sportiv, unde este utilizată cu sensul „a limita jocul adversarului la apărarea regelui”, căpătând, în
limbajul comun, sensul figurat „a ține pe cinev a în tensiune, a -l imobiliza”.
Sunt frecvente și situa țiile când, fie din dorin ța de a atinge un grad cât mai înalt de
intelectualizare a discursului, fie pentru a -i atribui o expresivitate mai mare, se face abuz de

194 https://www.hotnews.ro/stiri -esential -17401846 -pozitia -marilor -puteri -tabla -sah-ucrainei -face-pionul –
romaniei.htm accesat 24. 11 .2018
195 https://jurnalul.antena3.ro/sport/fotbal -international/liga -campionilor -atletico -madrid -tinuta -in-sah-de-
fc-astana-0-0-700292.html accesat 29.01.2019
196 https://jurnalul.antena3.ro/sport/fotbal -international/ar senal -tinuta -in-sah-de-atletico -madrid -1-1-in-
semifinalele -europa -league -773235.html accesat 29.01.2019

152
termeni, prelua ți din mai multe limbaje specializate: „Azi (…) nu s -a produs evenimentul mare. S –
au întâlnit to ți actorii care sunt capabili să aleagă pre ședintele. Ecua ția este rezolvată . Acum se
începe algebra politică. Rămâne ca to ți actorii să desemneze un candidat care să -i satisfacă pe
toți. Comuni știi pot fi scoși din ecua ție. Au fost pu și pe tu șă. Nu au decât să scrâ șnească din din ți
în așteptarea deciziei pe care o vor lua cei patru”, a spus Anatol Țăranu în cadrul emisiunii
„Edi ție specială” la Publika TV .197 În acest fragment, s -au amestecat unită ți lexicale
determinologizate, care provin din limbajul teatral, matematic, sportiv, fapt condamnabil sau nu,
în func ție de finalitatea pragmatică a discursului.
Un caz interesant este și cel al folosirii, cu sens fi gurat, în acela și microcontext de limbă
comună , a unor termeni de specializare maximă apar ținând unor sublimbaje diferite ale sportului,
precum în enun țul: Sigur că nu to ți ace ști scriitori fac dublu axel sau salt cu triplu șurub stilistic
sau de construc ție literară (fragment din articolul Dublu axel și triplu șurub literar de Dan Mircea
Cipariu ).198 Primul este un termen din patinajul artistic, al doilea provine din gimnastica artistică,
iar, folosi ți într -un text nespecializat, ambii capătă o expresivitate deosebită (chiar dacă, cel mai
probabil, vor rămâne cu statut de ocazionalisme).
Unită țile lexicale care capătă sensuri noi ca rezultat al acestui proces trebuie încadrate,
după părerea noastră, în categoria „neologismelor sti listice” (termen pe care îl „împrumutăm” de
la cercetătorul Ion Manoli): cuvinte și expresii create de autori pentru a da nume unor moduri
inedite de a gândi și de a sim ți, altfel spus, pentru „a exprima gânduri vechi într -o manieră nouă”
[100, p. 162 -170]. Pentru a le sesiza efectul stilistic, desigur, este necesar ca receptorul (cititorul,
interlocutorul) să cunoască în țelesul termenului -emitent, adică sensul ini țial pe care l -a avut în
limbajul de origine .
Ținem să subliniem , de asemenea, că uneori se atestă și situa ții de utilizare inadecvată a
termenilor sportivi care au migrat în limbajul comun. Drept exemplu, prezentăm câteva cazuri de
utilizare improprie a cuvântului tandem , care, a șa cum am men ționat, este înregistrat î n
dicționarele explicative cu sensul figurat „grup de două persoane (nedespăr țite)”. Deseori,
cuvântul (mai ales când este precedat de prepozi ție: în tandem) este folosit în contexte ce vizează
nu doar persoane, ci și obiecte, fenomene etc.: Cred că presa a evoluat, sub acest aspect, în tandem
cu cele mai noi domenii199; Californienii au fost în tandem cu nebunia publicului, fiind a șa cum

197 http://www.ipn.md/ro/politica/42471 accesat 11.12.2018
198 http://www.agentiadecarte.ro/2013/02/dublu -axel-si-triplu -surub -literar/ accesat 28.02.2019
199 http://confluente.ro/_nicio_societate_nu_poate_functiona_fara_buni_profesionisti_.html [Corola –
blog/BlogPost/367164_a_368493] accesat 29.01.2019

153
știu ei cel mai bine să fie: prezen țe uimitoare și electrizante .200 Considerăm că mai potrivite ar fi
fost sintagmele: împreună cu (cele mai noi domenii), în acord cu (nebunia publicului ).
Un alt exemplu: Aparatul ultraperformant pentru depistarea TBC stă pe tu șă.201 Dat fiind
că expresia a sta (a se afla) pe tu șă are o res tricție de utilizare, referindu -se doar la persoane, în
acest context, este recomandabilă una dintre expresiile: nu func ționează ; nu poate fi pus în
funcțiune. Într-un alt articol este utilizată gre șit sintagma a da în bară: Astfel, amorul meu pentru
Lenin a dat în bară .202 Dat fiind că expresia respectivă are sensul „a comite o gre șeală, a face o
gafă” și este o ac țiune specifică omului, ar fi fost mai indicată o formulare de tipul: Astfel, am dat –
o în bară din cauza amorului meu pentru Lenin .
Imaginea tablei de șah a fost preluată, în campania preelectorală pentru parlamentare, de
un partid politic. De și nu folose ște termenii respectivi, protagonista spotului publicitar mi șcă
diverse piese de șah (regina, regele, turnul etc.) atunci când caracterizează politicienii pe care îi
nume ște. În opinia noastră, nu e tocmai o asociere reu șită, ținând cont de faptul că șahul este
considerat un joc dificil, încurcat, de lungă durată.
Erorile de acest tip î și au originea în tendin ța vorbitorilor (a autorilor de texte publicistice)
de a părea mai erudi ți, mai originali, de a atinge o expresivitate maximă în comunicare , fără ca
aceștia să se documenteze, în prealabil, asupra sensurilor termenilor pe care îi utilizează cu valoare
conotativă .
Așadar, m igrând din limbajele specializate spre cel comun, termenii pot manifesta grade
de determinologizare diferite (redus, mediu, avansat, maxim) , deoarece sensul lor se distan țează
în măsură diferită de „nucleul dur” al celui specializat. În aceste cazuri are l oc fie o extensie a
sensului, fie generalizarea lui, fie un transfer semantic, prin metaforizare. Gradul redus de
determinologizare este reflectat de întrebuin țările metaforice individuale. Determinologizarea
maximă se atestă atunci când folosirea termenil or sportivi în comunicare depă șește etapa
utilizărilor metaforice individuale (singulare, ocazionale), și, datorită modificării con ținutului
semantic și înregistrării lor frecvente în uz, devin elemente „cu drepturi depline” ale limbajului
comun. Odată c e, în limbajul comun func ționează o serie de termeni sportivi deja asimila ți, ace știa
atrag după ei migrarea altor termeni, astfel creându -se efectul „reac ției în lan ț”. Totodată, termenii
„adopta ți” au capacitatea de a stabili raporturi sintactice cu cu vintele din limbajul comun și pot
deveni elemente ale unor expresii frazeologice.

200 http://www.zilesinopti.ro/articole/3429/rhcp -cunosc -secretul -controlarii -maselor [Corola –
blog/BlogPost/97402_a_98694] accesat 29.01.2019
201 https://www.ziarulevenimentul.ro/stiri/sanatate/aparatul -ultra-performant -pentru -depistarea -tbc-sta-pe-
tusa–217221139.ht ml accesat 01.03.2019
202 Literatura și arta, nr. 14 din 04.04.2019

154
Pătrunderea termenilor în limbajul comun are loc în special prin intermediul mijloacelor
de informare în masă (televiziune, radio, ziare, surse online ), dar și al tex telor beletristice (și chiar
metaliterare), în care capătă valori conotative inedite, și în stilul colocvial, fiind preluate de
vorbitorii de rând în comunicarea cotidiană. În principiu, orice termen poate deveni cuvânt în
lexicul comun, acesta fiind un p roces spontan, firesc, continuu, necontrolat, dar care este
determinat de o serie de factori extralingvistici (dezvoltarea rapidă a științei și tehnicii;
diversificarea domeniilor de activitate; existen ța unui nivel înalt de informare; tendin ța de
intelectualizare a comunicării, claritatea și transparen ța sensului general al termenului etc.).
Se atestă, de asemenea, numeroase cazuri de migrare a termenilor în texte științifice
aparținând altor domenii de aplica ții, proces numit reterminologizar e.

3.3. Reterminologizarea
3.3.1. Reterminologizarea: tipuri și clasificări
În definirea procesului de rete rminologizare, noi am pornit de la faptul că elementul re-,
care a servit la derivarea acestui termen, are în primul rând sensul „ din nou” (indicând caracterul
repetat al unei ac țiuni). Prin urmare, în opinia noastră, reterminologizarea constituie o
terminologizare repetată a unei unită ți specializate, iar, ca rezultat, aceasta este adoptat ă fie în
limbajele unor discipline din alte domenii de referin ță, în care dezvoltă sensuri noi, fie în limbajele
altor discipline din acela și domeniu științific, fie în limbajul specializat al aceleia și discipline
științifice, dar cu sens modificat.
În arealul lingvistic românesc, pentru desemnarea prezen ței unor term eni în două sau
câteva domenii, ca rezultat al migrării lor, este adesea vehiculată no țiunea interdisciplinaritate
[19; 61; 151 ], iar termenii specializa ți care se utilizează în mai mult decât un singur limbaj științific
sunt numi ți lexic științific interdisciplinar [19; 20; 154]. Considerăm că no țiunile
„inter disciplinaritate ”, „termeni științifici inter disciplinari ” sunt justificate doar pentru a delimita
termenii care func ționează simultan în câteva limbaje științifice (de regulă, apar ținând unor
discipline înrudite, care inter relaționează) și în care au acela și sens.
Propunem ca termenii care au depă șit grani țele unui anumit limbaj specializat în care au
apărut și care au migrat în limbajele specializate ale altor discipline științifice, modificându -și
parțial sau total sensul să fie numi ți termeni științifici transdisciplinari/ transdomeniali (lat.
trans – – dincolo, peste ), iar procesul în cadrul căruia un termen trece, cu sens modificat, din
limbajul specializat al unei discipline (domeniu) în cel al altei (altor) discipline (domenii)
științifice să fie numit reterminologizare transdisciplinară și, respectiv, transdomenială .

155
În lucrările de specialitate, d omeniul științific care „furnizează” termeni altor științe este
numit știință-donator sau știință-gazdă [151, p. 35], domeniu de origine [134; 61], iar domeniul
în care ace știa pătrund prin reterminologizare – știință-receptor [151, p. 39], domeniu -receptor
[134; 61]. Termenii domeniu -sursă și domeniu -țintă sunt folosi ți, de regulă, pentru a desemna
domeniile conceptuale din care provin și în care migrează termenii științifici [55; 153]. Totodată,
limbajul specializat care oferă termeni altui limbaj specializat / altor limbaje specializate ar putea
fi numit și limbaj -emitent , iar cel care îi „împrumută” – limbaj -receptor .
Precizăm și faptul că n oțiunea de domeniu cunoa ște o dublă interpretare. În sens larg, el
reprezintă o disciplină sau o știință din câmpul cunoa șterii umane, altfel spus, o „sferă specializată
a experien ței umane ”. În sens restrâns, domeniul este vocabularul asociat unei anumite discipline
sau sfere de activitate, unei practici sociale determinate, numit și subdomeniu, adică „un domeniu
(mic) subordonat unui domeniu (mare) ” [152, p. 89].
Analiza numeroaselor opinii privind procesul de migrare a termenilor în cadrul unui singur
limbaj specializat și între diferite limbaje specializate și a materialului faptic acumulat de noi ne
permite a deli mita următoarele tipuri de reterminologizare.
Având drept criteriu opozi ția domeniu de origine / domeniu receptor , distingem:
1. Reterminologizare intradomenială – procesul în cadrul căruia un termen dintr -un anumit
limbaj specializat este preluat fie în limbajele altor discipline din acela și domeniu științific,
fie în acela și limbaj specializat, suferind anumite muta ții semantice . Este vorba, de exemplu,
despre re semantizarea unor termeni în cadrul unor domenii complexe, precum cel financiar –
bancar (finan țe, economie, contabilitate, asigurări etc.); medico -biologic (anatomie,
medicină, biologie); diferite domenii tehnice etc. Un exemplu elocvent de reterminologizar e
intradomenială îl constituie terminologia sportului, în care se înregistrează un număr destul
de mare de termeni cu sensuri diferite în discipline diferite.
2. Reterminologizare transdomenială – procesul ce constă în utilizarea unor termeni
științifici cu sensuri distincte în domenii absolut diferite . Un exemplu, în acest sens, ar fi
migrarea unor unită ți lexicale din limbajul militar în alte limbaje specializate, precum ar fi
cel cultural (avangardă ), social -politic (gardă, front ), informatic (parolă ), sportiv (ofensivă,
defensivă, atac, contraatac ) etc.
Având drept criteriu disciplina științifică din care sunt prelua ți și în care pătrund termenii
resemantiza ți, adică opozi ția disciplina emitentă / disciplina receptoare , pot fi d elimitate, de
asemenea, două tipuri de reterminologizare:
1. Reterminologizare intradisciplinară – procesul ce constă în modificarea sensului
unui termen în cadrul aceleia și discipline științifice (sublimbaj specializat).

156
2. Reterminolgizare transdisciplinară – procesul ce constă în modificarea sensului unui
termen în cadrul unor discipline științifice diferite apar ținând aceluia și domeniu al
cunoa șterii sau unor domenii de cunoa ștere diferite.
Din acest unghi de vedere, reterminologizarea transdisciplinară se poate realiza atât în
cadrul aceluia și domeniu (intradomenială), cât și în domenii științifice diferite (transdomenială),
iar reterminologizarea intradisciplinară nu poate fi decât intradomenială . Noțiunile
reterminologizare extradomen ială și reterminologizare extradisciplinară sunt excluse, dat
fiind că adoptăm viziunea asupra polisemiei extradomeniale ca fenomen ce constă în migrarea
termenilor din limbajele specializate în cel comun ; în acest caz, unită țile lexicale specializate se
determinologizează.
Menționăm, de asemenea, că una dintre problemele majore cu care se confruntă cercetătorii
acestor procese este dificultatea de a stabili cu precizie punctul de origine sau direc ția de extindere
a unui termen de la un domeniu la altul. În opinia Angelei Bidu -Vrănceanu, deocamdată, „par să
fie o sursă de interdisciplinaritate științele fundamentale (matematica, filozofia), capabile să
producă concepte de bază”, în celelalte cazuri, încercarea de a indica punctul de plecare fiind
riscantă [20, p. 186 ]. Astfel, în fiecare caz, este necesară o analiză amănun țită, bazată pe studii
diacronice privind istoria creării și evolu ția termenului și a sistemului terminologic respectiv.
Chiar dacă există, aceste informa ții nu sunt sistematizate și nu au constituit obiectul unor descrieri
lingvistice detaliate.
Criteriile care ar trebui luate în considerare atunci când se încearcă a întreprinde atare
demersuri sunt următoarele: indica țiile din di cționarele generale, enciclopedice și specializate
privind domeniul de apartenen ță al unui termen (care sunt explicitate prin mărcile diastratice sau
deduse din defini ții); criteriul cantitativ (frecven ța unui termen în interiorul unui domeniu); direc ția
de extindere a unui termen de la un domeniu la altul (stabilirea unui punct de plecare, în cazul în
care este posibil) [61, p. 245 ].
Procesul de reterminologizare este determinat de dezvoltarea și perfec ționarea cunoa șterii
științifice, de apari ția unor noi teorii și domenii. Raporturile dintre diferitele domenii științifice
sunt variate și complexe, factorii extralingvistici fiind esen țiali în procesul de reterminologizare .
Principalul factor extralingvistic care determină reterminologizarea unită ților lexicale este
integrarea științelor, care se realizează prin diverse procedee și se manifestă sub diverse forme:
unificarea conceptuală și categorială a disciplinei științifice respective, preluarea metodelor altor
științe, interac țiunea determinată de obiectul cercetării, apari ția unor științe sintetice. Factorii
lingvistici ai reterminologizării sunt: convergen ța fonetică (coinciden ța sau asemănarea s onoră a

157
formei cuvintel or), influen ța proceselor de creare a cuvintelor, procesele semantice, tendin ța
efortului minim în limbă ș.a.
În fine, analiza evolu ției semantice a unită ților terminologice apar ținând unui limbaj
specializat îi permite cercetătorului să determine însemnătatea acestui proces în formarea
limbajului specializat al științei respective, să releve specificul migra ției termenilor din limbajul
comun în cel specializat, dintr -un limbaj științific în altul sau în interiorul unui singur sistem
terminologic. În acest context, terminologia sportivă prezintă un interes deosebit, dat fiind că, pe
de o parte, a fost formată, în mare măsură, pe baza mijloacelor limbii literare comune și ale altor
limbaje specializate, iar pe de altă parte, ea însă și serve ște drept o importantă sursă de îmbogă țire
a limbajului comun și a terminologiilor altor domenii științifice. Acest fapt se datorează rolului
deosebit care îi revine sportului în societatea contempo rană, dar și caracterului complex,
plurivalent, sistemic al terminologiei lui.

3.3.2. Reterminologizarea transdomenială. Interac țiunea limbajului sportiv cu alte
limbaje specializate
Așa cum am precizat în compartimentele anterioare ale lucrării, unul dintre procedeele cele
mai active de creare a termenilor este metaforizarea. În limbajele specializate, metafora științifică
sau terminologică poate fi creată fie prin transferul din lexicu l comun în cel specializat (în cadrul
unui proces mai complex, numit terminologizare), fie dintr -un domeniu în altul al lexicului
specializat (ca modalitate de reterminologizare). Acesta din urmă presupune transferul denumirii
unui concept științific asupr a altuia în baza asemănării unor trăsături ale acestor concepte ; ca
rezultat , unitatea lexicală dintr -un anumit sistem terminologic capătă un sens special nou într -un
alt sistem terminologic. Înțelegerea noilor domenii de cercetare și de cunoa ștere științifică se
datorează, în special, „raționament ului metaforic” , perceput drept „proiectare a unui cadru
conceptual sursă asupra unui cadru conceptual țintă” [149] . Raționamentul metaforic conduce la
înțelegerea unui fapt, a unei situa ții, a unui proces sau a oricărui tip nou de categorie la începutul
unei analogii imaginate dintre ceea ce încercăm să în țelegem și ceva ce cunoa ștem și înțelegem
deja.
Metafora este unul dintre procedeele semantice la care apelează frecvent terminologiile
diferitor domenii. Î n literatura științifică, sunt cunoscute multiple exemple de metafore bazate pe
imagini concrete, cunoscute protagoni știlor (emițător și receptor). Fizicianul Niels Bohr a explicat
structura atomului prin metafora sistemului solar, lingvistul August Schlei cher a recurs la teoria
lui Darwin pentru a ilustra evolu ția limbilor, Sextil Pu șcariu face apel la imagistica călătoriei
pentru a explica raportul limbă -gândire, Karl Bühler a preluat din radiofonie no țiunile „emi țător”

158
și „receptor” pentru a denumi păr țile implicate în procesul de comunicare, iar în lucrările de
lingvistică a fost preluată metafora constela ției pentru descrierea limbii ca sistem func țional.
Astfel, în discursul științific, metafora nu mai este un ornament, o figură de stil cu valoare
expresivă, ci „un complex proces discursiv de corelare conceptuală și semiotică cu implica ții de
ordin cognitiv, comunicativ și lingvistic” [108, p. 255].
În cele ce urmează, vom întreprinde o încercare de a releva modul în care decurge procesul
de reterminologizare a unită ților lexicale specializate în limba română , care are drept rezultat
crearea unor metafore științifice.
Am putea delimita două categorii de termeni forma ți pe calea reterminologizării
(transdisciplinare) prin metaforizare:
1) termeni care, după ce au fost supu și determinologizării, au pătruns într -un alt limbaj
specializat, dar continuă să func ționeze în limbajul specializat de origine (în domeniul emitent )
fără a suferi modificări de sens;
2) termeni care nu au pătruns în limbajul comun, migrând dintr -un limbaj specializat
nemijlocit în altul (altele).
În primul caz, metafora une ște unită țile lexicale a două tipuri de limbaje (comun și
specializate), iar în cel de -al doilea – unită țile din două limbaje specializate.
Această legătură asociativă se bazează pe anumite seme comune. Lexemele care participă
la acest tip de reterminologizare pătrund în vocabularul activ al vorbitorilor, iar apari ția unor
sensuri noi, terminologice este posibilă gra ție importan ței lor sociale și gradului înalt de asimilare
a termenului . Bunăoară, termeni de tipul virus, memorie etc. au pătruns din limbajul medical
(biologic, psihologic) în cel al informaticii; colonie a migrat din terminologia istoriei și a
geografiei în cea a microbiologiei (în sintagma colonie microbiană ); termenul familie a fost
preluat din terminologia juridică și socială în cea a biologiei, lingvisticii, fizicii, matematicii.
În acela și mod, termenul piramidă pătrunde, prin transfer metaforic, și în alte sisteme
terminologice: arheologie , viticultură, sport, geografie ( piramidă coafată sau de pământ ), nutri ție
(piramidă alimentară ), anatomie (piramidă bulbară ), psihologie (piramida lui Maslow ), în
domeniul militar ș.a.
Termenul lingvistic frază („îmbinare de propozi ții, care se află în raport de coordonare sau
de subordonare, exprimând una sau mai multe judecă ți”), a pătruns în limbajul comun cu sensul
„fel de exprimare; mod preten țios de a vorbi” (a face fraze), pentru ca, ulterior să fie preluat de
alte limbaje specializate: în muzică are sensul „unitate muzicală alcătuită dintr -o succesiune de
sunete c u sens expresiv propriu” (frază muzicală ), iar în scrimă este utilizat cu sensul „l uptă

159
desfă șurată în intervalul de timp scurs între comenzile pre ședintelui de juriu: „începe ți” și „stai”;
fragment de asalt format din ac țiuni succesive continue” (frază de arme ).
Termenul tehnic a propulsa , care mai întâi a fost determinologizat, căpătând sensul „a
stimula, a promova”, ulterior și-a extins sensul și aria de aplicare și a pătruns și în limbaj ul medical:
Mișcările peristaltice apar ca urmare a contrac țiilor mu șchilor intestinali longitudinali și au rolul
de a propulsa conținutul intestinal către colon.203
Termenul rezonan ță care, în fizică, are două sensuri: „1. Proprietate a unor corpuri sau a
unor încăperi de a inte nsifica și a prelungi sunetele; răsunet. 2. Stare de vibra ție în care se găse ște
un corp sau un sistem fizic când asupra lui se exercită o ac țiune exterioară periodică, cu o frecven ță
egală ori apropiată cu frecven ța proprie vibra ției corpului sau a sistemului”, a fost preluat în
limbajul comun cu sensul figurat „efect produs de un eveniment, fapt etc. asupra cuiva; răsunet;
ecou”, iar în limbajul medical desemnează o „tulburare de gândire la schizofrenici, caracterizată
prin înlocuirea legăturilor de fond ale ac țiunilor prin rela ții verbale, de obicei făcute după asonan ță,
rimă sau localizare în timp sau spa țiu” (DEX).
Termenul a clona , provenit din biologie și devenit foarte cunoscut publicului larg prin
intermediul mass -mediei, a pătruns în limbajul economic cu sensul „a realiza o copie”. Iată un
exemplu: (…) este evident că inten ția agentului poate fi nu doar aceea de a clona instrumentul de
plată electro nică, ci și de a utiliza datele ob ținute de pe banda magnetică în vederea efectuării
unor plă ți online204.
Acela și mecanism de reterminologizare se manifestă și în cazul termenului hibrid , provenit
din biologie, în care are sensul: „rezultat din încruci șarea a doi indivizi cu ereditate diferită; metis”.
După ce a pătruns în limbajul comun, termenul a fost preluat în limbajul politic, în sintagme de
tipul: regim hibrid, binom hibrid, stat hibrid . Se pare că sintagma regim hibrid a devenit un
termen economico -politic. Potrivit wikipedia. org, democra țiile depline, democra țiile viciate și
regimurile hibride sunt considerate a fi democra ții, iar regimurile autoritare sunt considerate
dictaturi.205 Termenul a fost preluat și în limbajul tehnic, de ex.: În prezent există deja automobile
hibride pe pia ță și modelul hibrid funcționează atât pentru vehiculele pe bază de energie electrică,
cât și pentru cele pe bază de hidrogen…206

203 Fiziologie umană: funcțiile vegetative de Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae
Serban (2008) [Corola -publishinghouse/Science/1306_a_2285] accesat 29.12.2018
204 EUR -Lex (2013) – [Corola -website/Law/256821_a_258150] accesat 03.01.2019
205 https://ro.wikipedia.org/wiki/Indicele_democra%C8%9Biei accesat 25.01.2019
206 Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [ Corola –
other/Administrative/92301_a_92796] acces at 26.01.2019

160
Schematic, acest proces ar putea fi reprezentat în felul urmă tor:
LS1 → LC → LS2, LS 3… LS n.
Șirul de termeni forma ți în acela și mod (terminologizare – determinologizare –
reterminologizare transdisciplinară prin metaforizare) poate fi completat cu unită ți de tipul:
poligon, triunghi, orizont, eclipsă, ecuator , axiomă etc.
Cel de -al doilea grup de termeni supu și reterminologizării prin metaforizare este cel al
termenilor care au evitat etapa determinologizării. Acest grup este mai pu țin numeros, dat fiind că
trecerea directă a unui termen dintr -un siste m no țional în altul rareori admite un sens figurat
(cerin ță obligatorie pentru metaforă). De ex., termenul matematic coeficient , având sensul „număr
sau parametru literal care multiplică o expresie algebrică în formă de monom”, este utilizat și în
alte lim baje specializate, precum cel al didacticii – „valoare relativă atribuită la un examen”; al
fizicii – „mărime constantă în anumite condi ții date, care indică o anumită proprietate a unei
substan țe, a unui sistem fizic”; economic – „rela ție, exprimată în pr ocente, între cantitatea de
muncă utilă produsă de un mecanism și cantitatea de energie pe care o consumă acesta” (coeficient
economic ). În acela și mod, un șir de termeni matematici au pătruns în alte limbaje (tehnic,
geografic, filosofic, medical etc.): calotă, cilindru, con, elice, extrapolare ș.a.
Parafrază , termen care, în lingvistică, are în țelesul „e xpunere, explica ție etc. într -o
formulare personală (și mai dezvoltată) a con ținutului unui text, al unei comunicări orale etc.”, a
fost preluat de cel al muzicii cu sensul de „piesă muzicală instrumentală de virtuozitate care
constituie o prelucrare liberă a unei teme cunoscute”.
Termenul medical sincopă , care are sensul „î ncetare subită (momentană sau definitivă) a
funcției inimii, cu întreruperea respira ției și pierderea sensibilită ții și a mi șcărilor voluntare”, este
utilizat în lingvistică cu sensul „fenomen fonetic care constă în dispari ția unei vocale sau a unui
grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt”, iar în limbajul muzical
denume ște un „efect ritmic, cu caracter dinamic, ob ținut prin mutarea accentului unei măsuri de
pe timpul tare pe cel slab anter ior”.
Reprezentarea grafică a acestui tip de reterminologizare este:
LS1 → LS2, LS 3… LS n.
Cea mai serioasă dificultate în analiza fenomenului reterminologizării rezidă, fără îndoială,
în determinarea domeniului de origine (LS1 sau domeniul emitent ) și a traseului pe care îl parcurge
o unitate lexicală specializată în procesul de resemantizare și de asimilare de către un alt domeniu
de aplica ții (LS2 sau domeniu receptor). Ne -am asumat riscul identificării domeniului din care
provin unită țile lexicale reterminologizate prin metaforizare, aplicând criterii le recomandate de
Inga Dru ță: indica țiile din dic ționare (mărcile diastratice) privind domeniul în care se încadrează

161
termeni i; frecven ța lor în interiorul unui domeniu; determinarea unui punct de plecare, în cazul în
care a fost posibil; frecven ța înaltă a unui termen într -un anumit limbaj, fapt ce demonstrează că
el aparține anume acelui domeniu [61, p. 245 ].
Astfel, am putea delimita următoarele limbaje specializate, din care provin unită țile
lexicale reterminologizate prin metaforizare:
1. Limbajul matematic (al algebrei și geometriei). Ecua ție, în matematică – „rela ție
matematică exprimată sub forma egalită ții, în care intră elemente cunoscute și necunoscute și care
se verifică numai pentru anumite valori ale necunoscutelor”, în chimie este utilizat cu sensul
„reprezentare a unei reac ții chimice cu simbolurile elementelo r pentru a desemna atomii și
moleculele care iau parte efectiv la aceasta”, iar în astronomie (în sintagma ecua ție a timpului ) –
„diferen ța dintre timpul solar mijlociu și cel adevărat”. Perimetru , în geometrie „suma lungimilor
laturilor unei figuri geometrice plane”, în medicină – „instrument pentru măsurarea câmpului
vizual”. Termenul triunghi , care în geometrie denume ște un „p oligon format din trei laturi care se
întâlnesc două câte două și form ează trei unghiuri interne”, este și termen muzical: „instrument
muzical de percu ție alcătuit dintr -o bară cilindrică de o țel îndoită în formă de triunghi, care se
lovește cu o baghetă din acela și material”. La fel, prin transfer metaforic, termenii trapez , cerc,
echer, paralelă, piramidă au devenit termeni și în alte limbaje, inclusiv în cel sportiv.
2. Limbajul militar – manta , care în terminologia militară denume ște un element al
uniformei militare , „haină lungă, groasă sau impermeabilă care apără de frig, de ploaie etc.”, a
căpătat, gra ție transferului metaforic, sensuri noi în limbajul tehnic – „înveli ș care serve ște pentru
a proteja o piesă sau un sistem tehnic”, în cel zoologic – „răsfrângere a tegumentului care
căptu șește cochilia; palium”, în ce l geografic – „scoar ța Pământului”; parolă – „cuvânt
conven țional secret sau formulă conven țională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni
pentru a fi identifica ți de al ți militari care cunosc consemnul”, în limbajul informatic a căpătat
sensul „cuvânt conven țional secret, folosit de utilizatorii unui calculator sau al re țelei de internet
pentru a li se permite accesul la diferite servicii (pagini web, e -mail etc.)”
3. Limbajul social – se bazează pe compararea obiectelor cercetării științifice cu cele din
diverse sfere ale activită ții umane. De ex., termenul cuplu , care în sociologie este utilizat cu sensul
„reuniune a două persoane, for țe, obiecte într -o acțiune (sau activitate) comună; pereche formată
din persoane de sex opus, unite prin căsătorie sau dragoste”, în limbajul teatral este utilizat cu
sensul „doi actori care joacă împreună roluri principale”; în sport (tenis) cu sensul de „dublu”, în
fizică denume ște un „sistem de două for țe egale antiparalele” ș.a.m.d.
4. Limbajul politic: reformă , care în limbajul politic are sensul de „transformare politică,
economică, socială, cu caracter limitat sau de structură pentru a realiza un progres”, în limbajul

162
tehnic a fo st preluat cu sensurile: 1. „Scoaterea din uz a unui material, a unei unelte etc. în urma
degradării lor”; 2. „Totalitatea materialelor, uneltelor, efectelor, armelor etc., socotite la un
moment dat ca inutilizabile (prin degradare)”; 3. „Depozit în care s e păstrează un asemenea
material”, iar în cel militar – „scoaterea din cadrele armatei a unui militar (pentru motive de
incapacitate fizică)”. Interven ție, care în limbajul politic are sensul „invazie armată sau amestec
al unui stat în treburile interne ale altui stat sau ale altui popor”, în medicină a căpătat sensul
„opera ție” (interven ție chirurgicală ).
5. Limbajul financiar -economic. De ex., termenul bancă , în limbajul financiar „institu ție
financiară care are ca activitate principală atragerea de depozite și împrumutarea unor sume în
scopul acordării de credite și efectuării de plasamente”, în medicină capătă sensul „laborator în
care se asigură prezervarea în condi ții riguroase a unor țesuturi, a sângelui sau a unor organe în
vederea transplantării lor” (bancă de organe ); în limbajul i nforma țional – „totalitatea datelor
organizate în scopul optimizării procesului de căutare și modificare a lor sau a rela țiilor dintre ele,
independent de o anumită aplica ție” (bancă de date, bancă de informa ții). Deficit , în limbajul
economic având sensul „sumă cu care cheltuielile întrec veniturile; lipsă bănească la un bilan ț
financiar”, în fizică e utilizat cu sensul „diferen ța dintre tensiunea vaporilor care saturează aerul la
o temperatură dată și tensiunea vaporilor existen ți în realitate” (deficit de satura ție (sau de
umiditate )), iar în medicină – „deficien ță, lipsă în integritatea anatomică și func țională a unui
organ”. Termenul economic cartel , care desemnează o „uniune monopolistă în care mai multe
întreprinderi din aceea și ramură de produc ție încheie o conven ție, stabilind pre țurile și condi țiile
de vânzare și de aprovizionare, termenele de plată, cantitatea de mărfuri ce urmează să o producă
fiecare și își împart pie țele de desfacere în vederea limitării sau eliminării concuren ței”, în limbaju l
politic are sensul de „coali ție între două sau mai multe partide, organiza ții etc.”
6. Limbajul medical : imunitate , care în medicină are sensul de „rezisten ță a organismului
față de ac țiunea microbilor patogeni sau a produ șilor toxici ai acestora”, în limbajul juridic este
utilizat cu sensul „calitate a unei persoane de a nu putea fi trasă la răspundere, de a nu i se putea
aplica nicio pedeapsă în cazul în care ar comite un fapt penal”, iar în cel social -politic – „situație
de care se bucu ră membrii unei adunări legislative, de a nu putea fi urmări ți sau aresta ți fără
aprobarea organului din care fac parte” (imunitate parlamentară ); „inviolabilitate juridică de care
se bucură reprezentan ții diplomatici, familiile lor etc.” (imunitate diplom atică ). Termenul
diagnoză are în limbajul medical sensul „d eterminare precisă a unei boli după manifestările pe
care le prezintă și a examenelor de laborator”, iar în cel cibernetic denume ște un „examen destinat
a detecta erorile într -un program, în datele sau în circuitele unei ma șini”.

163
7. Limbajul biologic. Cunoscutul termen biologic rădăcină , „parte a unei plante
superioare prin care aceasta se fixează de sol și își absoarbe substan țele hrănitoare”, în matematică
a fost preluat cu sensul „valoarea necunoscutei dintr -o ecua ție” (dar și în sintagmele rădăcin ă
pătrată, rădăcin ă cubică ), iar în lingvistică denume ște un „element al unui cuvânt, ireductibil din
punct de vedere morfologic, comun cuvintelor din aceea și familie și care con ține sensul lexical al
cuvântului”. La fel, și cuvântul tulpină – „parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină și coroană;
trunchi”, a devenit termen în lingvistic ă: „temă a unui cuvânt ”, dar și în microbiologie: „grup de
microorganisme cu aceea și origine și acelea și însu șiri” ( tulpină microbiană ).
8. Limbajul tehnic . Termenul aparat , în limbajul tehnic „sistem de piese care serve ște
pentru o opera ție tehnică, mecanică, științifică etc.”, în anatomie are sensul „totalitate a organelor
care servesc la îndeplinirea unei func ții”, în cel literar – „totalitate a notelor și comentariilor care
însoțesc o edi ție critică” (aparat critic ), în cel științific – „totalitate a mijloacelor de investiga ție
științifică folosite de un cercetător” (aparat științific), în cel administrativ – „totalitate a serviciilor
care asigură bunul mers al unei institu ții sau a unui domeniu de activitate”.
9. Limbajul arhitectural. Termenul arhitectură este utilizat în domeniul respectiv cu
sensul „ știința și arta de a proiecta și de a construi clădiri; planul unei clădiri”, în domeniul naval
– „știința și arta de a construi vapoare, porturi etc.” (în sintagma arhitectură navală ), iar în teoria
literară – „structură”. Termenul coloană , care în arhitectură, are sensul „s tâlp cilindric de
marmură, piatră, lemn etc., destinat să sus țină o parte dintr -un edificiu sau să -l înfrumuse țeze”, a
căpătat, prin transfer metaforic, sensuri di stincte în mai multe limbaje specializate, precum cel
tehnic, matematic, fizic, chimic, biologic, muzical, anatomic etc. În sfera construc țiilor, termenul
ciment este folosit pentru a denumi un „material de construc ție, pulbere fină ob ținută prin
măcinarea clincherului, care se petrifică prin amestecarea cu apă”; în geologie – „material natural,
liant între fragmentele ce formează rocile detritice”; în medicină – „material special asemănător
cu cimentul, folosit în lucrările dentare” (ciment dentar ).
10. Limbajul geografic. Termenul geografic ecuator („linie imaginară rezultată din
intersec ția suprafe ței Pământului cu planul care trece prin centrul lui, perpendicular pe axa polilor,
împăr țind globul terestru în două emisfere”), în astronomie capătă sensul „cerc imaginar pe
suprafa ța unui astru, perpendicular pe axul de rota ție al astrului, care îl împarte în două emisfere”.
Termenul canal , care are mai multe sensuri în limbajul geografic – „albie artificială sau amenajată
care leagă între ele două fluvii, un râu cu un lac etc. și care serve ște la naviga ție, la irigări sau la
construc ții hidrotehnice; cale de circula ție pe apă (ținând loc de stradă) în ora șele așezate la mare
sau pe fluvii; por țiune de mare situată între două țărmuri apropiate”, prin metaforizare devine
termen în domeniul construc țiilor –„conductă (construită din beton, tuburi îmbinate, șanțuri sau

164
rigole) destinată să transporte lichide, în diferite scopuri”, al biologiei – „formațiune organică în
formă de tub, vas sau cale de comunica ție în organismele animale sau vegetale (prin care circulă
substan țele nutritive, secre ții etc.”, al științelor comunicării – „suportul fizic al transmiterii unui
mesaj”.
11. Limbajul cultural (muzic ă, teatr u, cinematografie ). Termenul gală, care are în
limbajul artelor, sensul „spectacol (sau șir de spectacole) cu caracter solemn, sărbătoresc, la care
participă, de obicei, persoane oficiale” ( gala filmului românesc ), în limbajul sportiv capătă sensul
de „compe tiție sportivă la care au loc mai multe meciuri, de obicei de box” ( gală de box ). Termenul
scenariu , care în limbajul teatral și cinematografic are sensul „text succint al unei piese de teatru,
al unui spectacol său al unui film, de obicei împreună cu indica țiile tehnice și de regie” s -a impus
în limbajul pedagogic, având în țelesul „proiect al unei lec ții”.
12. Limbajul sportiv: pasă , termen care în sport are sensul „transmitere a mingii către
un coechipier”, în terminologia na vală e folosit cu sensul „fâ șie de apă indicată naviga ției într -o
zonă cu stânci, bancuri, mine etc.”, iar în limbajul tehnic are sensul „trecere a metalului de forjat
în tiparele sau în matri țele care îl fasonează”. Start – în sport, „loc (marcat printr -o linie) de plecare
într-o întrecere sportivă; momentul începerii unei întreceri sportive”. În limbajul informatic
reprezintă un „punct de lansare pentru aplica ții și sarcini de lucru” (butonul Start ).
13. Limbajul literar -lingvistic. Din acest domeniu au fost prelua ți în alte limbaje, prin
metaforizare, termeni precum: legendă – în teoria literară „povestire în proză sau în versuri care
conține elemente fantastice sau miraculoase, prin care se explică geneza unui lucru, a unei fiin țe
etc.”, în geografie „text, inscrip ție prin care se explică semnele conven ționale de pe o hartă, de pe
un plan, o imagine fotografiată sau desenată”, iar în textele științifice este utilizat cu sensul „notă,
remarcă, explica ție”; verb – în lingvistică „parte de vorbire care exprimă o ac țiune sau o stare și
care se caracterizează prin flexiune proprie”, în limbajul informatic „parte a unei instruc țiuni care
precizează întrebările puse unui computer” (DECSN).
Termenii sufix , prefix , sintaxă , de asemenea, au devenit termeni informatici.
14. Limbajul religios. Cruce , în limbajul religios desemnând un „obiect format din
două bucă ți de lemn, de piatră, de metale pre țioase etc. a șezate perpendicular și simetric una peste
alta și care constitui e principalul simbol al religiei cre știne, reprezentând jertfa de răscumpărare
pentru oameni a lui Isus Hristos”, în cel medical (în sintagma crucea ro șie) reprezintă un „semn
distinctiv, (cruce ro șie pe fond alb) pentru spitale, ambulan țe, centre de asisten ță medicală etc.” și
o „organiza ție care, în război, are grijă de bolnavi, răni ți și prizonieri, iar, în timp de pace, de
sinistra ți, de cei foarte săraci, de de ținuții politici etc.”, în limbajul militar este un termen care intră
în componen ța numelui unor decora ții, insigne etc. în formă de cruce, de ex.: Crucea „Sfântul

165
Gheorghe”; în limbajul tehnic este un n ume dat la diverse obiecte sau păr ți ale unor obiecte,
dispuse în formă de cruce, de ex., în sintagma cruce cardanică – „dispozitiv mecan ic de asamblare
prin articulare, permi țând transmiterea mi șcării circulare între doi arbori care pot forma între ei un
unghi oarecare”, iar în cel al botanicii formează termeni compu și, de tipul: crucea -pământului,
crucea -voinicului ș.a. Verbul a (se) converti , care, în limbajul religios, are sensul „a adera sau a
determina pe cineva să adere la o anumită convingere (religioasă)”, în cel financiar a căpătat sensul
„a schimba o valută în altă valută”. La rândul lui, termenul derivat conversiune („trecere de la o
religie la alta”; „ preschimbare a unei valori economice, mai ales monetare, într -o valoare de altă
natură”) a pătruns și în limbajul tehnologiilor informa ționale cu sensul: „schimbare a unei forme
de reprezentare a informa ției în contextul unui sis tem de calcul” (DECSN) . Paradis , care, în
limbajul bisericesc este cunoscut cu sensul „g rădina raiului în care, potrivit credin țelor religioase,
au trăit Adam și Eva până la păcatul originar și în care ajung după moarte sufletele oamenilor fără
păcate”, a fost preluat în limbajul economic în sintagma paradis fiscal, care a devenit un termen
generic ce define ște „un stat, o țară sau un teritoriu care practică impozite de nivel redus sau chiar
zero, oferind în acela și timp o legisla ție stabilă, condi ții economice bune și o rată scăzută a
corup ției, inclusiv pentru sursele de venituri străine, respectiv, o țară care încurajează prin politica
sa fiscală exercitarea pe teritoriul ei a anumitor activită ți economice specifice”.207
Evident, acest șir poate fi completat și cu alte limbaje specializate. În unele surse, astfel de
termeni mai sunt numiți metafore: socială, militară, medicală, biologică, geografică etc. [187, p.76 –
80].
Am constatat, a șadar, că, în procesul de reterminologizare transdomenială prin
metaforizare, are loc un intens schimb de termeni între limbajele unor domenii diferite, iar
interac țiunea lor are atât manifestări fire ști, ca în cazul termenilor care au pătruns din limbajul
artelor (gală) sau al matematicilor (trapez , triunghi, perimetru, cerc, echer, paralelă, piramidă ) în
cel al sportului, fie dintre cele mai nea șteptate, ca în cazul termenilor religio și (a converti, paradis) ,
care pătrund în limbajul financiar -bancar.
Totodată, noțiunile supuse terminologizării (sau obiectul compara ției) pot fi:
1) obiecte, substan țe (coloană, manta, ciment, plombă, rădăcină );
2) fenomene, procese, ac țiuni (pasă, interven ție, reformă, diagnoză );
3) trăsături ale obiectelor și fenomenelor (valen ță, imunitate, densitate, constantă );
4) locul sau mediul producerii fenomenului (centru, start, ecuator, pol, climat );

207 https://ro.wikipedia.org/wiki/Paradis_fiscal accesat 01.03.2019

166
5) numărul, cantitatea, dimensiunea sau volumul (cuplu, cuadratură, dualitate, tandem,
celulă, deficit );
6) forma (triunghi, cerc, trapez, echer, canal, coloană , disc, fascicul );
7) scopul, func ția (aparat, parolă, manta ) ș.a.
Terminologia sport ivă, de asemenea, a preluat un șir de unită ți specializate provenite din
sistemele terminologice ale altor științe, acesta reprezentând principalul tip de reterminologizare
în cazul limbajul ui sportiv. O serie de termeni au pătruns în sport din limbajele specializate ale
ramurilor tehnice și științifice care au stat la baza formării lor. De exemplu, în tir, tir cu arcul,
scrimă a fost pre luat un număr mare de termeni din arta militară. Terminologia sporturilor acvatice
(canotaj, iahting, rafting, caiac -canoe) se bazează pe lexicul preluat din cea a industriei navale și
a transportului maritim, terminologia sportului aviatic, a planorism ului și a para șutismului – din
industria aeronautică, termenii din automobilism, motociclism, modelism, pescuit sportiv sunt, în
mare măsură, termeni tehnici, prelua ți din sistemele terminologice ale domeniilor care le -au
generat (Tabelul 3.1).

Tabelul 3.1. Termeni sportivi crea ți ca rezultat al specializării sensului unită ților
lexicale provenite din alte limbaje specializate
Nr.
crit. Domeniul de
origine Domeniul
receptor Exemple de termeni
1 Industria
aeronautică;
aviație Aeromodelism
Sport aviatic Aerodrom, aeronautică, aripă, avion, avionetă,
babord, biplan, deltaplan, giroclinometru, man șă,
palier, pantă, picaj, plafon, ranversare, razmut,
rulaj, decolare, aterizare etc.
2 Industria
constructoare
de ma șini;
transportul
terestru Automobilism

Motociclism

Ciclism Amortizor, ambalare, aripă (apărătoare a ro ților),
autociclu, automobilism automobilist, bicicletă,
călcătură, cilindree, circuit, demaraj, derapaj,
garaj, kart, pedalier, raliu, motocicletă, parcurs,
racord, trasă, traseu, tur etc.
3 Industria
navală,
transportul
naval Sporturi nautice

Acostare, ambarca țiune, ancoră, arboradă, arboret,
asietă, babord, bac, balenieră, barbetă, barcă,
berton, bord, bordaj, canarisire, carenă, catarg,
cârmă, clincher, cocă, coliziune, crucetă, cuter,
debarcader, eche, edecare, flotor, gabier, galeră,
gig, ghiu, monococă, mo notip, nervură, padelă,
pagaie, pală, palonier, parâmă, pescaj, ponton,
portant, provă, pupă, ramă, randă, ruliu, sart, saulă,
schif, siaj, șine, ștroc, tachet, timonă, timonier,
traversă, tribord, velă, velatură, vergă, voltă, yacht
(iaht) etc.

167
4 Siste mul
militar (arta
militară) Tir
Tir cu arcul
Scrimă Absorbăr, alică, armă, armare, armurier, balistică,
biută, calibru, carabină (cu aer comprimat), cartu ș,
cătare, chiulasă, detonant, dezarmare, dop, duel,
epolare, foc, gabarit, ghint, pistol, proiecti l, pușcă,
recul, trăgaci, țeavă, țintă, vizor etc. floretă, spadă,
sabie, lamă, montură, agrafă, ampenaj, arc, coardă,
cursor, fereastră a arcului ș.a.
5 Creșterea
cailor Călărie, hipism Abot , alură, ancolură, aplomb, atelaj, banchetă,
bandaj, buestru, cabrare, caden ță, cavalcadă,
crava șă, crupă, dârlogi, dresaj, galop, jocheu,
manej, obstacol, padoc, pas, pasaj, pinten, rivieră,
șa, travers, voltă etc.
Notă. Termenii insera ți în tabel au fost selecta ți din Enciclopedia Educa ției Fizice și
Sportului din România , Ediția a II -a [4, 680 p. ]

Termenii sportivi din această categorie au parcurs doar un proces de specializare a
sensului, nu și de resemantizare : chiar dacă au avut loc, modificările semantice s -au produs în
procesul de terminologizare în limbajele ramurilor tehnice respective, nu în cel al sportului.
Termenii sportivi proveni ți din alte domenii științifice au migrat atât în limbajul general al
sportului ( arbitru, sanc țiune, adversar, aparat, asigurare, atac, avertisment, baraj, eliminare,
lider, plan, ritm, traseu etc.), cât și în sublimbajele unor discipline sportive separate, denumind
diverse probe de sport, elemente și procedee tehnico -tactice, posturi de joc, piese de echipament
sportiv etc.
În baza studiului întreprins, am putut identifica următoarele domenii de origine (LS 1,
domeni i emitente ) ale termenilor sportivi forma ți prin reterminologizare transdomenială:
– arta militară: atac, asalt, baterie, blocadă, cantonament, captură, defensivă, divizie, flanc,
ofensivă, paradă, pluton, repliere etc.;
– matematică (algebră, geometrie): doi, opt, unsprezece, cerc, diagonală, echer, paralelă,
patrulater, pătrat, piramidă, t rapez, triunghi, triunghiular, spirală, cilindru etc.;
– fizică, chimie: absorb ție, degajare, dispersare, insolubilitate, flotare, motrice etc.;
– arhitectură, construc ții: balustradă, baraj, beton, boltă, coloană, cupolă, fle șă, palier,
paravan, stâlp, pasaj etc.;
– arte (muzică, pictură, coregrafie, teatru, circ): arenă, desen, digita ție, hat -trick, mască,
miniatură, operă, piruetă, uvertură etc.;
– anatomie, medicină: falangă , nervură, a obstruc ționa, obstruc ție, osatură etc.;
– științe ale naturii (biologie, zoologie, geografie, astronomie): delfin, derocare, eclipsă,
fluture, muscă, păianjen, rac, rozetă, serpentină, zonă etc.;

168
– agricultură, cre șterea animalelor: padoc, peluză, pepinieră etc.;
– domenii tehnice: aparat, cuplaj, frână, frânare, în șurubare, piuli ță, pivot, placaj, șurub
etc.;
– drept: adjudecare, admonestare, arbitraj, asesor, evadare, sanc țiune etc.;
– politică: balotaj, fuziune, guvernare, ligă etc.;
– gramati că: accent, frază ș.a. (Anexa 4).
La rândul său, și terminologia sportivă a devenit domeniu -emitent în procesul de
reterminologizare transd omenială : termenii sportivi au migr at în limbajele specializate ale altor
științe. Este cazul unor termeni de tipul: antrenor, performan ță, pasă, echipă, pistă, tur ș.a.
De pildă, termenul sportiv antrenor („persoană calificată care se ocupă cu antrenarea
sportivilor”) a devenit și termen tehnic: „utilaj folosit pentru a antrena un organ de ma șină sau o
mașină”.
Termenul sportiv performan ță, „rezultat (deosebit de bun) ob ținut de cineva într -o
întrecere sportivă”, a căpătat, prin extensie, sensul „realizare deosebită într -un domeniu de
activitate”, iar în limbajul tehnic a fost preluat cu în țelesul „cel mai bun rezultat ob ținut de un
sistem tehnic, de o ma șină, de un aparat etc.”
Pistă , care des emnează în limbajul sportiv o „fâ șie de teren (circulară, ovală etc.) amenajată
pentru întreceri sau antrenamente sportive”, în avia ție este utilizat cu sensul „teren amenajat pentru
rularea avioanelor la decolare și la aterizare”, iar în cinematografie (î n sintagma pistă sonoră ) –
„fâșie de la marginea peliculei cinematografice, fâ șie a unei benzi de magnetofon etc. pe care este
făcută înregistrarea sonoră”.
Termenul pasă , utilizat în sport cu sensul „transmitere a mingii către un coechipier”, a
devenit te rmen tehnic, în industria navală fiind folosit cu sensul „fâ șie de apă indicată naviga ției
într-o zonă cu stânci, bancuri, mine etc.”, iar în cea metalurgică –„trecere a metalului de forjat în
tiparele sau în matri țele care îl fasonează”.
Ring , termen care, în sport, are sensul „platformă împrejmuită de obicei cu corzi și pe care
se desfă șoară meciurile de box”, în industria textilă este utilizat cu sensul „ma șină pentru întinderea
(sau pentru dublarea) tortului, pentru răsucirea firului și înfășurarea lui pe țevi”, iar în terminologia
maritimă desemnează un „cerc de metal pentru scoaterea navelor, fixat de bulonul de pe peretele
cheiului”.
Termenul împrumutat forward , care în rugbi desemnează un post de joc ( atacant ), este și
termen financiar: „opera ție de plată la termen”.
Și cunoscutul termen box – „sport în care doi adversari luptă între ei, pe ring, după anumite
reguli, cu pumnii îmbrăca ți în mănu și speciale” – a căpătat un nou sens: „armă albă, alcătuită dintr –

169
o placă de metal cu găuri pent ru degete, zim țată în exterior, cu care se atacă ținând pumnul strâns”
(termen militar).
Patină , definit drept „obiect de metal format dintr -o șină și elemente de legătură care îl
fixează de talpa ghetei, folosit la patinaj” (DEX), a fost adoptat în limbajele tehnice, desemnând o
„piesă prin intermediul căreia un mecanism alunecă pe un element de ghidare; organ al ma șinilor
agricole de recoltat, destinat rezemării pe sol a aparatului de tăiere și reglării înăl țimii de tăiere a
plantelor”, fiind cunosc ut și termenul compus patină de ascensor – „șină pe care alunecă cabina
ascensorului” (DEX). Patinaj , care este definit drept „disciplină sportivă diversificată în mai
multe forme, în func ție de structura suprafe ței pe care se deplasează patinatori (ghea ță, asfalt), prin
obiectivele de concurs reglementate riguros ca durată, distan ță și elementele tehnice executate și
de instrumentul de alunecare (patine metalice, patine pe rotile, patine pe role)” (EEFSR), a devenit
termen tehnic, adoptat și în automobilism, cu sensul de „învârtire pe loc a ro ților automobilului,
care împiedică înaintarea acestuia; alunecare, derapare” .
Și termenul casting , bine cunoscut în prezent mai ales cu sensul „selec ție de actori,
figuran ți etc. pentru un spectacol sau film” a fost preluat din limbajul sportiv, în care a avut, ini țial,
sensul: „concurs sportiv în care participan ții au dreptul l a un număr de aruncări la țintă, cu lanseta,
într-un timp limitat” .
Cuvântul cnocaut (knockout ), atât de vehiculat în presă, a fost preluat de limbaje
specializate noi, precum este cel al cercetărilor genetice, în care a dezvoltat sensul: „dezactivat;
suprimat; blocat”, de ex.: (…) animale transgenice, în care anumite gene implicate în nefrogeneză
sunt fie nefunc ționale ( gene knockout ) (nu se formează rinichi), fie super -exprimate (se formează
rinichi anormali)208; De aceea, unii cercetători s -au axat pe inducerea unei deficien țe a diferitelor
citokine, fie prin deletarea genei respective și crearea unor modele animale knockout , fie prin
administrarea unor anticorpi monoclonali specifici care să blocheze ac țiunea diferitelor
citokine.209
În medicină sunt cunoscu ți termeni de tipul: genunchiul săritorului , genunchiul
alergătorului , policele schiorului, umărul tenismanului etc., termeni crea ți, probabil, pentru a
explica esen ța celor „savan ți”, care pentru persoanele neavizate, sunt irelevan ți.
Prima observa ție ce se impune în urma analizei fenomenului de migrare a termenilor
sportivi în alte limbaje specializate este faptul că, de cele mai multe ori, ace știa au trecut prin etapa

208 Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) de Mircea Covic (1999). Disponibil:
[Corola -publishinghouse/Science/91917_a_92412] accesat 25.01.2019
209 Factori genetici implicați în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) de Cristian
Guja (2006). [Corola -publishinghouse/Science/91978_a_92473] accesat 25.01.2019

170
de determinologizare. Men ționăm, de asemenea, că în exemplele selectate d e noi tipul de
reterminologizare limbaj sportiv → alte limbaje specializate este atestat mult mai rar decât cele
provenite în limbajul sportiv din alte limbaje, fapt ce se explică, probabil, prin vârsta relativ tânără
a terminologiei sportive comparativ cu cea a altor științe, cum ar fi, de exemplu, limbajul
matematic, medical sau filozofic.

3.3.3. Reterminologizarea intradomenială în limbajul sportiv
În procesul de reterminologizare intradomenială , procedeul principal este metonimia, pe
care am definit -o drept o muta ție semantică bazată pe raporturi de contiguitate logică între obiecte
și/sau fenomene . Aceasta poate a părea , de exemplu, atunci când obiectele sau fenomenele
respective există simultan în timp sau în spa țiu. De exemplu, termenul baro c desemnează „o
perioadă în istoria europeană (în jurul anului 1600), un curent artistic ”, precum și „un stil (de
arhitectură, pictură ori muzică) predominant în perioada dintre sfâr șitul Rena șterii și mijlocul sec.
al XVIII -lea”. De cele mai multe ori, rela țiile de metonimie se stabilesc între termenii unor științe
conexe (înrudite), iar o atare interac țiune se realizează, de obicei, fără mijlocirea limbajului comun
(LS1→ LS2 – reterminologizare transdisciplinară ) sau în cadrul aceleia și discipline (LS1→ LS1
– reterminologizare intradisciplinară ).
În cazul științelor umanistice, de exemplu, domeniile emitente și domeniile receptoare pot
fi: filosofia, artele, muzica, literatura, sistemul juridic, coregrafia, pictura ș.a. Astfel, în procesul
de reterminologizare, metonimia, ca procedeu semantic axat pe raporturi de contiguitate logică
între diferite obiecte, fenomene, ac țiuni, se mani festă cu precădere în domenii și subdomenii
înrudite. Pornind de la cercetări le mai multor autori privind metonimia ca proces semantic [10, p.
421-433; 187, p. 85-90; 24, p.295 ], am putut identifica unele modele de reterminologizare prin
transfer metonimic în limba jul sportiv , precum urmează :
• mișcare, ac țiune – exerci țiu, procedeu, abatere sau probă de sport. De ex., termenul
pas (în limbajul comun – „componentă structurală a mersului și a alergării, reprezentând unitatea
de mi șcare sau unitatea ciclică a acestor modalită ți de locomo ție, realizată prin trecerea unui picior
înaintea celuilalt, în vederea deplasării corpului dintr -un loc în altul” ), devine tip de exerci țiu sau
element în atletism, gimnastică, patinaj -viteză, jocuri sportive, călărie, ciclism, motociclism, iar
utilizat la plural ( pași) este o „abatere comisă de un jucător, care constă în efectuarea unui număr
de pa și mai mare decât prevede regulamentul” (în baschet, handbal). În acela și mod au devenit
termeni cuvintele apucare, răsturnare, strangulare (procedee din lupte) ș.a.

171
• stare, pozi ție – exerci țiu, procedeu. De ex., echilibru – „situa ție a unui corp, a unui
sistem etc. supus ac țiunii unor for țe egale și opuse, care se anulează reciproc, fără a -i modifica
starea de repaus sau de mi șcare”, este utilizat în gimnastică, sporturi nautice, călărie, sporturi
individuale cu sensul specializat „stare de stabilitate a corpului (a calului, a ambarca țiunii etc.) în
spațiu”, iar în diferite probe de gimnastică (artistică, acrobatică, la aparate) are sensul de „element
al exerci țiului”.
• parte a corpului – probă/ procedeu/ pozi ție: genunchi , în tir –„pozi ție de tragere cu
pușca”. În scrimă, termenul braț în linie este utilizat cu sensul „pozi ție a unui trăgător în care
brațul înarmat este complet întins, iar vârful armei sale amenin ță suprafa ța valabilă a adversarului”.
În jocurile sportive (mai cu seamă în comentarii șu reportaje). Termenii mână, picior, cap au și
sensul „lovitură executată cu mâna (piciorul, capul )” Prin extensie, ace știa pot denumi și tipuri de
greșeli tehnice (în diferite jocuri sportive).
• obiect – probă/procedeu/element tehnic: termenul sportiv bară , care are sensul „bârnă
cu sec țiune transversală paralelipipedică sau cilindrică, cu dimensiunile standardizate prin
regulamente, care constituie cadrul por ții și de care se prinde plasa”, capătă, prin transfer
metonimic, sensul „lovitură (aruncare) în care mingea trimisă spre poartă izbe ște sau atinge una
din cele trei bare” (în fotbal). De asemenea, termenul gard în atletism denume ște, pe de o parte, o
„construc ție din metal, constând din două tije (tălpi) paralele, care servesc pentru reazem pe sol,
la extremitatea cărora sunt fixate din c onstruc ție două bare (tije) verticale pe care culisează prin
ridicare și coborâre, de regulă în sistem telescopic, două dispozitive pe care se a șază transversal o
ștachetă (stinghie) de lemn peste care trece (sare) sportivul în timpul cursei”, iar pe de al tă parte
(la plural), este denumirea unor „probe de alergări în care sportivii trebuie să treacă peste aceste
instala ții, probele de concurs fiind, la bărba ți 110 m garduri, 200 m garduri, 400 m garduri, iar la
femei – 100 m garduri; 400 m garduri” (EEFSR ). În acela și mod, termenii bârnă, sol, inele,
paralele, paralele inegale (în gimnastică), ciocan, greutate (în atletism), floretă , spadă, sabie (în
scrimă), pușcă, pistol (în tir), sanie, schi (sporturi de iarnă) ș.a., care, ini țial, au denumit aparate,
obiecte, arme utilizate în ramurile de sport respective denumesc și probele de sport în care sunt
utilizate. Uneori, acest tip de reterminologizare se realizează prin adăugarea unor termeni
determinan ți, de ex.: minge înaltă, minge razantă (în fotbal); minge liftată, minge
regulamentară, minge repetată, minge scurtă (în tenis de câmp).
• obiect (element) de vestimenta ție – probă/procedeu/element tehnic: cuvântul șiret
capătă, în fotbal, în sintagma șiret plin, sensul: „procedeu tehnic prin care mingea este lovită cu

172
porțiunea centrală a labei piciorului, situată de -a lungul șiretului care închide cele două fe țe laterale
ale ghetei de fotbal”.
• loc/spa țiu – procedeu/element tehnic: corner , care în terminologia j ocurilor sportive
are sensul „col ț al terenului”, capătă și înțelesul „fază fixă de joc în care echipa din atac repune
mingea în joc din col țul terenului, ca urmare a faptului că aceasta a depă șit în întregime linia de
fund în afara spa țiului por ții atinsă ultima dată de un jucător al echipei din apărare” (EEFSR).
• loc/ spațiu – sportiv (agent): în rugbi, termenul centru capătă sensul „jucător
component al compartimentului de trei sferturi, pozi ționat între mijloca și și aripi, specializat în
jocul deschis; primul centru este interior, iar cel de al doilea este exterior”, în fotbal – „jucător
specializat având sarcina să ac ționeze în mijlocul unei linii sau al unui compartiment al echipei:
funda ș central, înainta ș central” (EEFSR). Inter , un alt te rmen din sublimbajul jocurilor sportive,
denume ște „jucătorul de handbal sau de fotbal situat în cadrul sistemelor vechi de joc între centrul
atacant și extremă”. În actualul sistem de joc, inter a devenit „vârf de atac”, „jucătorul de la
mijlocul terenulu i, care face legătura între cele două linii – cea de apărare și cea de atac” ( inter
dreapta, inter stânga ). Acela și model e urmat și de termenul extremă – „jucător specializat având
sarcina de a ac ționa, cu precădere, la marginile terenului”.
• loc/spa țiu – interval de timp: termenul general cantonament , care are sensul „loc de
cazare special amenajat, unde o echipă sau un lot sportiv se pregătesc în comun (în vederea
participării la o competi ție de a mploare )”, capătă și sensul „perioada de timp cât o echipă se află
în cantonament”.
• materie – obiect: aur, argint bronz sunt utilizate cu sensul de „distinc ție” (medalie de
aur, medalie de argint, medalie de bronz ).
• capacitate, trăsătură – probă sau ramură de sport : în atletism, no țiunile viteză,
rezisten ță denumesc probe de alergări, în limbajul general al sportului – tipuri de efort fizic;
termenul fitness (împrumutat din limba engleză) are două sensuri: 1. „Formă fizică” ; 2. „Ansamblu
de activită ți motrice sistematic desfă șurat în scopul dezvoltării armon ioase a corpului, folosind
exerci ții de gimnastică și exerci ții la diferite aparate (helcometre, trenajoare, haltere, gantele, bare,
piste rulante etc.) instalate și valorificate în săli special amenajate” .
• calitate – componentă a sistemului de evaluare (artistism, virtuozitate, dificultate –
în gimnastică, patinaj artistic).
• calitate – fază a unui procedeu, probe de sport etc.: precizie (în tir – fază în cadrul
probei pistol femei).
• forma mișcării – mișcare, procedeu, element (cerc, triunghi, romb – în gimnastică).

173
• nume de agent – nume de procedeu/element: în sport, cuvântul as este utilizat cu sens
apreciativ: „persoană care se bucură de notorietate sportivă câștigată datorită aptitudinilor
demonstrate repetat în diferite concursuri de mare anvergură”, în tenisul de câmp însă, a căpătat și
sensul: „punct realizat direct din serviciu, foarte apreciat de public” (EEFSR).
Un alt tip de transfer semantic este sinecdoca , „figură semantică (trop) și fenomen
lingvistic, formă particulară de metonimie, realizată prin înlocuirea unui nume cu altul pe baza
unei relații cantitative între cei doi termeni (…). Raportul logic pe care se sprijină sinecdoca este
cel stabilit între parte și întreg, în ambele sensuri” [24, p. 454]. De exemplu: refrigerator , în
limbajul tehnic – „aparat sau parte a unei instala ții frigorigene, unde se produce temperatură
scăzută; frigider”, în industria transporturilor a căpătat și sensul „vehicul înzestrat cu o astfel de
instala ție, destinat pentru transp ortarea produselor u șor alterabile”, iar în cea agroalimentară –
„depozit frigorific care serve ște pentru stocarea, păstrarea și refrigerarea produselor alimentare, a
fructelor, legumelor etc.”.
În limbajele specializate, este întâlnit mai des modelul denumire de domeniu științific –
metodă într-un alt domeniu. De pildă, termenul antropometrie , ce denume ște o „disciplină
științifică care se ocupă cu tehnica măsurării corpului omenesc și cu stabilirea rela țiilor mărimilor
obținute prin aceste măsurători” este utilizat pe larg în textele științifice cu tematică sportivă, având
sensul „metodă de studiu constând în măsurarea diferit elor păr ți ale corpului omenesc și a
raportului dintre acestea”. Ergometrie – „disciplină care se ocupă cu determinarea eforturilor
fizice (musculare) prin măsurarea lucrului mecanic efectuat”, în medicina sportivă a fost preluat
cu sensul „metodă de măsur are a lucrului mecanic efectuat în timpul unui efort fizic” .
Uneori , în subsistemele terminologice ale sportului sunt adopta ți termeni din alte
subsisteme, dar care î și specializează sensul sau sunt resemantiza ți în subsistemele ce le adoptă.
Am numit acest proces reterminologizare transdisciplinară. De exemplu, termenul dribling și
sinonimul său, conducerea mingii , comuni mai multor jocuri sportive (fotbal, handbal, baschet,
rugbi), defini ți în EEFSR drept „element tehnic care permite jucătorului aflat în posesia mingii să
se deplaseze în teren fără a pierde controlul ei, indiferent de interven ția regulamentară a
adversarului, constând dintr -o serie de impulsuri consecutive imprimate mingii cu mâna sau cu
piciorul, în conformitate cu regulamentul de joc”, a fost preluat și în polo pe apă, în care a căpătat
sensul de „procedeu care se realizează de jucător înotând, de obicei prin stilul craul, într -o pozi ție
specifică”. Tot astfel, și termenul teren , preluat d in sublimbajul jocurilor sportive (fotbal, volei,
handbal etc. – jocuri care se dispută pe terenuri de sport), este utilizat în polo pe apă pentru a
denumi locul în care se desfă șoară competi țiile, adică bazinul .

174
Termenii patină și patinaj , analiza ți anterior drept exemple de reterminologizare a
limbajului tehnic, au dezvoltat sensuri noi și în limbajul sportiv. Patină , termen care denume ște
un element de echipament sportiv în patinaj, a fost preluat în bob cu sensul „fiecare dintre cele
două tălpi ale saniei”. Iar patinaj , care a avut ini țial sensul „disciplină sportivă” a fost adoptat în
automobilismul sportiv, cu sensul deja amintit „învârtire pe loc a ro ților automobilului; alunecare,
derapare”. Exemplificăm printr -un fragment selectat din lucra rea „Autocontrol. Tehnici și tactici
de conducere defensivă și sportivă”: Cel mai simplu și mai comun caz de supravirare a unei
tracțiuni spate este abordarea unui viraj men ținând o accelerare prea puternică pentru condi țiile
de aderen ță existente, situa ție în care puntea spate intră în derivă. Acest fenomen se datorează
patinajului roților pun ții spate, cauzat de un exces de accelera ție. astfel, este suficient să elimina ți
cauza patinajului – accelerarea excesivă – pentru a restabili echilibrul dinamic al
autoturismului” [124, p. 153 ].
Termenul patinaj a pătruns și în sublimbajul schiului, în sintagmele pas de patinaj;
coborâre în pas de patinaj , denumind, în cadrul acestor termeni complec și tipul respectiv de
alunecare.
O situa ție asemănătoare se atestă și în cazul termenilor tenis cu capul și tenis cu piciorul,
care au pătruns în sublimbajul fotbalului, pentru a desemna tipuri de lovituri asemănătoare cu cele
aplicate în tenis.
Hochei , termen care desemnează un „joc sportiv pe ghea ță sau pe iarbă, în care jucătorii,
servindu -se de o crosă, caută să introducă în poarta echipei adverse un puc sau o minge” (DEX),
a fost preluat în haltere cu sensul „procedeu de ridicare a halterei l a proba de smuls și aruncat cu
ambele bra țe” (EEFSR).
Termenul fartlek , în fotbal, reprezintă o „metodă de antrenament, folosită și în pregătirea
fotbali știlor, care constă într -o deplasare de lungă durată, pe parcursul căreia se realizează
combinarea dife ritor forme și tempouri de alergare, la libera apreciere a sportivilor” [62, p. 65 ].
Termenul, ca și metoda respectivă, a fost preluat din sublimbajul atletismului, în care este o
„metodă de antrenament folosită de alergătorii de elită, cu precădere semifondi ști și fondi ști, care
constă dintr -o deplasare de lungă durată (1 -2 ore), pe parcursul căreia se realizează combinarea
diferitor forme de alergare cu varia ția tempoului și lung imea distan țelor parcurse cu tempouri
diferite, la libera apreciere a atletului” [4].
Termenul a boxa („a practica boxul; a lupta după regulile boxului”), de asemenea, și-a
modificat aria de întrebuin țare, fiind preluat în limbajul fotbalului cu sensul de „a lovi (cu putere)”.
Astfel, termenul boxare a mingii este atestat în dic ționarele de specialitate cu sensul: „element tehnic

175
specific jocului portarului folosit de acesta pentru respingerea mingii cu pumnul, în situa ția în care
mai mul ți jucători sar deodată pentru a lovi mingea cu capul în fa ța por ții” [62, p. 27; 4, p. 92].
În exemplele analizate, delimitarea disciplinei de origine și a celei receptoare este posibilă
grație luării în considerare a factorilor extralingvistici, precum ap ariția, evolu ția și specificul
disciplinelor respective. Se știe exact că apari ția sportului polo pe apă , de exemplu, este ulterioară
apari ției fotbalului, al cărui sublimbaj a servit drept sursă pentru cel dintâi. Revenind la ideea că
cel mai dificil, în studiul fenomenului de migrare a termenilor în diferite limbaje specializate, este
a stabili punctul de plecare și direc ția în care au evolu at termenii respectivi, considerăm că este
mai indicat a studia efectele migrării termenilor specializa ți în diferite discipline sportive, adică
polisemia lor. Propunem ca fenomenul în cadrul căruia termenii au dezvoltat sensuri absolut
distincte în divers e sublimbaje ale sportului să fie numit polisemie intradomenială
transdisciplinară (Anexa 5).
Majoritatea termenilor polisemantici au baze motiva ționale (motiveme) comune, însă
dispersia tematică a acestora este destul de mare, în diverse sublimbaje având un spectru denotativ
destul de larg.
De exemplu, termenul încruci șare, în jocurile sportive, reprezintă o „combina ție tactică
prin care un atacant circulă în sens contrar pe lângă un coechipier aflat în deplasare sau în pozi ție
statică, cu scopul de a se demarca de apărătorul direct prin atragerea acestuia în blocajul, fie al
atacantului încruci șat, fie al apărătorului acestuia” . În patinajul -viteză însă denume ște „punctul în
care patinatorul schimbă culoarul , trecând de pe unul interior pe altul exterior și invers”.
Termenul arc, are un spectru larg de sensuri:
I. Gimnastică – 1. „traseu curbiliniu descris de corp și de segmentele sale sau de o coloană de
gimna ști în deplasare”. 2. „ denumire conven țională atribuită balansului, efectuat cu un obiect
portativ, din articula ția pumnului (arc mic); a cotului (arc mijlociu); cu întregul bra ț (arc
mare) ”;
II. Atletism – „segment de cerc de referin ță pentru orientarea spectatorilor, a concuren ților și a
oficialilor, care este trasat sub forma unor benzi albe, late de 5 cm, în sectorul de recep ție a
obiectului de aruncat”;
III. Tir cu arcul – „armă formată d intr-o vergea curbată, din lemn sau metal, ale cărei capete sunt
legate între ele printr -o coardă întinsă ce serve ște la lansarea săge ților, una dintre primele
arme de tragere la țintă inventată de omenire (epoca pietrei)”;
IV. Tir – „piesă lamelară sau arc spiral care asigură func ționarea diverselor componente
importante ale armei (mecanisme de reglaj, armare și declan șare)”;
V. Patinaj artistic – „urmă lăsată de patină în alunecare pe ghea ță”.

176
Termenul coco ș, în limbajul sportiv, are două seme distinctive: forma (sensurile pe care le
are în schi și tir) și greutatea (sensul cu care este utilizat în lupte și box):
I. Schi – „dispozitiv curb crenelat pe partea interioară, asemănător ca profil cu creasta de
coco ș, având rolul de a ac ționa asupra pârghiei ce fixează rama bocancului”;
II. Tir – „dispozitiv în formă de ciocănel, fixat pe pârghia exterioară a mecanismului de
declan șare a focului, care asigură detenta unui resort ce love ște percutorul”;
III. Box, lupte – „categorie de greutate ca re variază între 49 -52 kg pentru juniori și între 51 -57
kg pentru seniori”.
Așadar, resemantizarea termenilor în limbajul sportiv se bazează pe raporturi de
similitudine (de formă, de greutate, de func ție, cantitativă, calitativă etc.) și de contiguitate l ogică.
S-ar putea spune că metaforizarea și metonimia sunt principalele procedee semantice de
reterminologizare intradomenială.
Metaforizarea, ca mijloc de reterminologizare a limbajului sportiv, se realizează în două
moduri:
a) metaforizarea repetată a unui cuvânt din limbajul comun. La baza metaforizării se află
diferite asemănări:
– de formă, ca în cazul unor termeni de tipul: inel – în baschet, para șutism, sporturi nautice
– piese de formă circulară, componente ale echipamentel or; în gimnastică (la plural) – aparat și
probă specifică gimnasticii masculine, iar în bob – viraj de 360°.
– de mi șcare, ca în cazul unor termeni precum: mori șcă – în lupte – „procedeu tehnic de
aruncare a adversarului la saltea prin fixarea bra țului și a coapsei”; în gimnastică „mi șcare
succesivă de tipul rota țiilor de bra țe care sugerează mi șcarea palelor morilor de vânt”, iar în șah –
„formă de atac dublu la baza căruia se află alternan ța succesivă a șahurilor directe și prin
descoperire date de o bater ie formată dintr -un turn și un nebun având ca finalizare capturarea de
material”.
De multe ori, la baza acestui tip de metaforizare se află seme motiva ționale diferite. De
exemplu, termenul muscă folosit în box și lupte, în care are sensul „categorie de gr eutate”, se
bazează pe analogia de greutate , iar utilizat în tir, acela și termen are la bază asocierea de culoare
și dimensiune : „punct negru situat în mijlocul panoului de tragere”. De asemenea, termenul coco ș,
în schi se bazează pe asemănarea de formă („dispozitiv curb crenelat pe partea interioară,
asemănător ca profil cu creasta de coco ș, având rolul de a ac ționa asupra pârghi ei ce fixează rama
bocancului”), în sporturile individuale – pe cea de greutate („categorie de greutate care variază
între 49 -52 kg pentru junior și între 51 -57 kg pentru seniori”), iar în tir – pe cea de mișcare

177
(„dispozitiv în formă de ciocănel, fixat p e pârghia exterioară a mecanismului de declan șare a
focului, care asigură detenta unui resort ce love ște percutorul”).
b) metaforizarea repetată a unui termen creat prin reterminologizare transdisciplinară
transdomenială, ca în cazul unor termeni de tipul: triunghi – în gimnastică „mod de deplasare a
sportivilor”; în șah, dame – „combina ție a pieselor pe tabla de joc”, iar în baschet (în sintagma
triunghi de săritură) – „acțiune tactică colectivă în care trei apărători, dispu și în triunghi, se
plasează în fa ța coșului, împiedicând astfel ac țiunea de recuperare a ei de către adversari”.
Concluzii la capitolul 3
În evolu ția semantică a unită ților terminologice, atât în direc ția formării limbajelor
specializate, cât și în cea a migrării termenilor în limbajul comun și în alte limbaje specializate, se
atestă acelea și procedeele semantice, caracteristice lexicologiei în general. Totodată, se profilează
anumite tendin țe: de exempl u, specializarea și restric ția sensului se manifestă în procesul de creare
a termenilor; extensiunea și generalizarea sensului – în cel de migrare a termenilor în limbajul
comun. Metonimi a se înregistrează în special în procesul de reterminologizare, iar m etaforizarea
în cadrul tuturor celor trei fenomene, care reprezintă obiectul de studiu al lucrării de fa ță:
terminologizare, determinologizare, reterminologizare .
În limbajele specializate, metaforizarea se bazează pe asocieri cu obiecte sau fenomene
cuno scute, de regulă, pe imagini vizuale. Metaforele conceptuale din limbajul sportiv au la bază
diverse similitudini (de formă, culoare, loc , greutate , dar mai ales asemănări care vizează scopul,
funcția obiectelor sau caracterul mi șcărilor ). În limbajul specializat din sfera sportului au putut fi
analizate cinci din cele șase domenii -sursă ale metaforelor conceptuale atestate în limba română
contemporană: Obiecte, Plante, Animale, Om, Fenomene naturale. În exemplele analizate de noi,
cele mai numeroase sunt domeniile conceptuale antropomorfic și obiectual, ceea ce poate fi
explicat prin faptul că majoritatea termenilor -metaforă sunt crea ți prin asociere cu propria imagine
a omului și cu obiectele din via ța cotidiană.
Termenii forma ți prin metaforizare au pătruns în limbajul sportiv atât din limbajul comun
(parcurgând astfel un proces de terminologizare), cât și din alte limbaje specializate (militar,
matematic, artistic, arhitectural, biologic, geografic , juridic etc.), fiind supu și procesului de
reterminologizare. Deseori, ace știa din urmă traversează și etapa determinologizării.
Eponimizarea, de asemenea, reprezintă o cale productivă de terminologizare în limbajul
sportiv . În formarea termenilor eponimici , acesta poate să concureze, așa cum se poate observa
din studiile de specialitate, doar cu cel medical. Termenii eponimici sportivi desemnează concepte
variate din punct de vedere semantic și structural, iar principala sursă a acestora o constituie
antroponimele și toponimele. Majoritatea termenilor sportivi eponimici au pătruns în limba

178
română din fondul terminologic interna țional (dat fiind că provin de la numele unor cunoscu ți
sportivi sau savan ți, care reprezintă diferite state ale lumii) ori sunt crea ți după modelele
respective, în special ale limbii engleze. La rândul lor, termenii eponimici de origine românească
îmbogă țesc fondul interna țional de termeni sportivi, în special cu unită ți lexicale provenite din
gimnastică, ramură în care sportivii români au demonstrat performan țe foarte înalte.
În analiza fenomenului de migrare a termenilor din limbajele specializate în cel comun,
trebuie delimitate două procese: despecializarea (utilizar ea termenului în context nespecializat)
și determinologizarea (remodelarea semantică a termenului) . Fiecare dintre cele două procese are
consecin țe diferite: prin despecializare are loc extinderea sferei de întrebuin țare a lexicului
specializat, scopul principal al acesteia fiind explicarea și difuzarea conceptelor științifice, iar prin
determinologizare unitatea lexicală capătă sensuri noi și, în acest mod, apar cuvinte noi, care
participă la crearea unor noi imagini ale realită ții (ac țiuni, fenomene, obiecte , trăsături etc.). Astfel,
cele două fenomene sunt de ordin diferit, despecializarea (pe care o considerăm un fenomen
sociolingvistic) constituind nu atât o etapă, cât o premisă a determinologizării (pe care o
considerăm un fenomen lingvistic).
Determinologizarea lexicului specializat sportiv este un fenomen deosebit de productiv, și
are loc conform mecanismelor generale de determinologizare a lexicului specializat în limba
română. Unită țile lexicale din limbajul sp ortiv supuse acestui proces au intrat în limbajul curent
fie prin extensie semantică, fie prin generalizarea sensului, fie dezvoltând sensuri figurate (adică
prin metaforizare).
Unită țile lexicale specializate ale diferitor limbaje și, mai cu seamă, ter menii sportivi
migrează atât în textele beletristice, cât și, mai ales, în cele publicistice. În ambele tipuri de texte,
termenii pot fi folosi ți atât cu valoare denominativă ( despecializare ), cât și cu valoare conotativă
(înregistrând diferite grade de determinologizare ). Se atestă numeroase cazuri de utilizare a
termenilor în scopul promovării diferitor produse (în spoturile publicitare) și în stilul colocvial, în
astfel de cotexte, unită țile lexic ale respective fiind utilizate, de regulă, cu sens figurat. În presa
actuală, termenii proveni ți din limbajul sportiv migrează mai ales în limbajul social -politic,
interac țiunea celor două limbaje explicându -se prin faptul că anume aceste două sfere sunt c ele
mai mediatizate.
Reterminologizarea este, de asemenea, o cale activă de formare a sistemelor
terminologice , având două forme principale: transdomenială și intradomenială. S-a observat că
migrarea termenilor din limbajele specializate ale altor domenii științifice în limbajul sportiv este
un proces mai intens și mai productiv decât cel realizat în direc ție opusă. El are loc atât prin
specializarea sensurilor, cât și prin resemantizarea unit ăților lexicale ale limbajelor respective

179
(militar, social -politic, matematic, biologic, teatral, arhitectural etc.). Un strat important al
terminologiei sportive îl reprezintă termenii proveni ți din limbajul militar, ceea ce se explică prin
similitudinea de ac țiuni, procedee, pozi ții, echipamente utilizate în arta militară și în sport. Se
atestă, de asemenea, numero și termeni proveni ți din limbajele tehnic, artistic și matematic. O mare
parte dintre ace ști termeni au fost crea ți prin metaforizare.
Pătrunde rea termenilor sportivi în alte limbaje specializate este un fenomen mai rar, fapt
ce poate fi explicat prin vârsta relativ tânără a terminologiei sportive. Ei sunt prelua ți doar în
domenii mai noi decât sportul, cum ar fi tehnologiile informa ționale, unel e domenii tehnice ,
medicin a sau cercetările genetice.
În procesul de reterminologizare, me taforizare a cunoa ște două trasee principale: o parte
semnificativă a termenilor migrează dintr -un limbaj specializat în altul (altele), după ce au parcurs
o etapă de determinologizare, adică au pătruns în limbajul comun, în care au devenit familiari
unui public numeros. As emenea termeni continuă să func ționeze și în limbajul specializat de
origine , fără a suferi modificări de sens, și în limbajul comun (cu sens figurat sau generalizat),
astfel fiind atestate numeroase cazuri de polisemie extradomenială și transdomenială. Ce a de-a
doua categorie , mai pu țin numeroasă, o reprezintă termenii care nu există în limbajul comun,
migrând dintr -un limbaj specializat nemijlocit în altul (altele), situa ție care conduce la polisemia
transdomenială.
Relațiile de metonimie, dat fiind că se bazează pe contiguitatea logică, se stabil esc între
termenii unor științe conexe (înrudite), apar ținând aceluia și domeniu de referin ță. Această
interac țiune se realizează, de obicei, fără mijlocirea limbajului comun (LS1 → LS2 –
reterminologizare transdisciplinară). Se atestă și cazuri când aceste raporturi se realizează în cadrul
aceleia și discipline (LS1 → LS1 – reterminologizare intradisciplinară), având drept efect principal
extensiunea semantică. În acest caz se manifestă polisemia intradomenială (transdisciplinară și
intradisciplinară ).
Reterminologizarea intradomenială se realizează atât prin migrarea termenilor (care suferă
modificări de sens) dintr -o disciplină sportivă în alta (reterminologizarea transdisciplinară), cât și
prin resemantizarea lor în cadrul unei si ngure discipline (reterminologizarea intradisciplinară). În
aceste cazuri, se manifestă, de regulă, extensia sensului și metonimia. În limbajul sportiv, cei mai
mulți termeni crea ți prin transfer metonimic denumesc probe sportive și competi ționale, procedee
și elemente tehnico -tactice.

180
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
Analiza surselor bibliografice în sfera terminologiilor și a limbajelor specializate a scos în
eviden ță interesul sporit al lingvi știlor față de studiul acestora , diversitatea viziunilor și a
perspectivelor de abordare a termenilor și a variatelor sisteme terminologice, dar și lipsa unui
consens priv ind numeroasele aspecte ale acestui domeniu de cercetare , fapt ce a determinat
alegerea temei prezentei lucrări . Ca rezultat al studiului întreprins, au putut fi formulate
următoarele concluzii:
1. Limbajele specializate reprezintă sisteme complexe și dinamice, cuprinzând unită ți
lexicale variate ca formă, con ținut, mod de func ționare, finalitate. Hotarele dintre diferitel e limbaje
specializate ale unei limbi, precum și cele dintre straturile lexicale în care se încadrează unită țile
terminologice ale aceluia și limbaj specializat sunt foarte flexibile, lexicul terminologic migrând în
permanen ță dintr -un registru lingvistic î n altul [86; 90].
2. Dat fiind că t extele specializate, ca utilizatori și furnizori de termeni, cunosc grade
diferite de specializare terminologică, în func ție de o serie de condi ții discursive, cognitive,
lingvistice , iar t ipologia acestora, la fel ca și cea a termenilor, cunoa ște o clasificare foarte variată
[91; 92] , în lucrarea de fa ță, termenul a fost studiat nu ca o unitate lexicală izolată, diferită de
celelalte unită ți de limbă, ci ca o unitate dinamică, ce se încadre ază într -un sistem organizat și
exercită o func ție deosebită într -un context specializat.
3. Terminologia sportivă reprezintă un sistem conceptual structurat și ierarhizat, având un
caracter dinamic, deschis, flexibil . Caracterul deschis al terminologiei spor tive se manifestă mai
ales prin larga ei întrebuin țare în limbă, atât în mediul speciali știlor din domeniu, al sportivilor,
antrenorilor, al reporterilor sportivi, cât și al numero șilor săi fani și simpli amatori, fapt determinat,
în primul rând, de mediat izarea intensă a evenimentelor sportive în toate mijloacele de informare
(presa scrisă, televiziune, internet etc.). Clasificarea termenilor sportivi , realizată în baza criteriil or
lexico -semantic, structural -semantic, func țional etc. , scoate în eviden ță caracterul de sistem al
terminologi ei respectiv e [88; 89] , imagine ce s -a conturat și prin analiza rela țiilor de hipero –
hiponimie, exemplificate în baza sublimbajului atletismului [85].
4. Deși procedeele de formare a terminologiilor, inclusiv a ce lei sportive, în limba română
urmează, în linii generale, căile specifice lexicologiei, limbajele specializate folosind atât mijloace
interne, cât și externe de crea ție terminologică, în terminologia sportivă se observă o tendin ță
pregnantă pentru adoptar ea de împrumuturi, mai ales pentru cele din limba engleză, dar și din alte
limbi (japoneză, coreeană – în cazul sporturilor care provin din țările respective), dat fiind că marea
parte a inova țiilor lexicale se datorează adoptării unor noi forme de activit ate fizică și, implicit, a
terminologiei acestora [95]. Un strat important al terminologiei sportive îl alcătuiesc și termenii

181
forma ți prin mijloace interne: derivarea, compunerea, compunerea sintagmatică, abrevierea,
conversia, precum și procedeele semantice de crea ție terminologică, acestea din urmă dovedindu –
se a fi extrem de productive în limbajul domeniului investigat.
5. Lexicul spe cializat se îmbogă țește permanent cu unită ți din limbajul comun (proces
numit terminologizare), la rândul lor, terminologiile furnizează acestuia o serie de unită ți lexicale
și sensuri noi (prin determinologizare), iar unită țile terminologice au proprietat ea de a transcende
sfera specializată pe care o reprezintă, pentru a completa sistemele terminologice ale altor științe
(grație procesului de reterminologizare). Migrând dintr -un registru lingvistic în altul, fie din
limbajul comun în cel(e) specializat(e) , fie din unul specializat în altul (altele), semnificantul
continuă să func ționeze, în majoritatea cazurilor, și în limbajul ini țial, iar în limbajul receptor
denume ște un nou semnificat.
6. Determinologizarea este un proces căruia i se supun în mod special unită țile lexicale ce
aparțin domeniilor de interes sporit pentru vorbitorii unei limbi și care sunt mai des mediatizate:
progresul tehnic, sistemul militar, sportul, medicina, artele (teatrul, cinematografia) etc. Unită țile
lexicale determinologizate exer cită, în special, func ția de intelectualizare a discursului, atribuie
acestuia expresivitate, are conota ții stilistice, iar uneori – efecte comice sau satirice. O premisă
obligatorie pentru determinologizarea unită ților lexicale terminologice o constituie despecializarea
lor, care are drept rezultat extinderea sferei de întrebuin țare a termenilor prin utilizarea lor pentru
explicarea și difuzarea conceptelor științifice. O condi ție necesară pentru utilizarea în vorbire a
unită ților lexicale determinologizate este cunoa șterea sensului terminologic, fapt care îi permite
celui ce le utilizează să stabilească, în baza comparării și confruntării conceptelor respective, a
obiectelor și fenomenelor pe care le descrie, corela țiile dintre sensurile specializate și cele
nespecializate și, implicit, să evite utilizările incorecte sau inadecvate.
7. Interac țiunea diferitor limbaje specializate se manifestă printr -un proces intens de
reterminologizare, care , în cazul limbajului sportiv, se realizează în ambele direc ții: terminologia
sportivă împrumută unită ți lexicale din alte sisteme terminologice, furnizând, la rândul ei, unită ți
lexicale specializate altor terminologii (reterminologizare transdomenială). Trăsătura distinctivă a
terminologiei sportive constă în faptul că migrarea termenilor din alte limbaje specializate spre cel
sportiv este un proces mult mai activ decât cel realizat în sens opus. Termenii sportivi pătrund în
alte limbaje specializate atun ci când apari ția acestora din urmă este ulterioară limbajului sportiv.
Reterminologizarea este determinată de dezvoltarea și perfec ționarea cunoa șterii științifice, de
apari ția unor noi teorii și domenii și, mai ales, de fenomenul integrării științelor.
8. Terminologia sportivă este, de asemenea, autogeneratoare de unită ți lexicale
specializate, proces numit reterminologizare intradomenială: în interiorul acestui domeniu sunt

182
înregistra ți numero și termeni polisemantici, care comportă sensuri distincte în sublimbajele
diferitor discipline sportive (apăru ți ca rezultat al reterminologizării transdisciplinare) și termeni
polisemantici în cadrul unei singure discipline sportive (sensuri noi, apărute gra ție
reterminologizării intradisciplinare).
9. Evolu ția seman tică a unită ților lexicale în cadrul fiecăruia dintre aceste procese –
terminologizare, determinologizare, reterminologizare – își are specificul propriu, mecanismele
lor principale fiind: restric ția / specializarea semantică (în cazul terminologizării), e xtensia /
generalizarea sensului (în cazul determinologizării) și ambele în cazul reterminologizării.
Trăsătura lor comună constă în faptul că, în cadrul tuturor celor trei procese, se produc transferuri
semantice, acestea bazându -se fie pe similitudini (m etaforizare), fie pe rela ții de contiguitate logică
(metonimie, sinecdocă). În studiul muta țiilor semantice care au loc în sistemele terminologice în
ansamblu și a celui sportiv în mod particular , extrem de eficientă se dovede ște a fi analiza semică.
10. În ca zul lexicului sportiv, procesele de terminologizare, determinologizare,
reterminologizare urmează, în fond, acelea și trasee, caracteristice limbajelor specializate în
ansamblu. Se observă totu și anumite tendin țe, precum ar fi cea de i nterna ționalizare a lexicului
terminologic , care se materializează prin pătrunderea unor numeroase împrumuturi [95] și prin
adoptarea/ crearea termenilor eponimici [93]. Marea majoritate a acestora poartă un caracter
ultraspecializat și sunt accesibili, de obicei, unui număr restrâns de speciali ști ai domeniul ui
sportului. Totodată, fondul terminologic interna țional se completează cu o serie de termeni
eponimici care își au originea în limba română [93; 94].
11. Metaforizarea este unul di ntre fenomenele cele mai frecvente în cadrul tuturor celor
trei procese analizate, dar se manifestă diferit. Astfel, dacă la baza terminologizării lexicului
sportiv se află modelele conceptuale antropomorfic și obiectual, ceea ce se explică prin faptul că
majoritatea termenilor -metaforă sunt crea ți prin asociere cu propria imagine a omului și cu
obiectele înconjurătoare [96], atunci, în procesul de migrare a termenilor în limbajul comun,
metaforizarea se bazează, în special, pe asemănarea vie ții cu o cursă (competi ție) sau cu un teren
(câmp, ring) de luptă ( șah, box, fotbal), cele mai multe cuvinte încadrându -se în câmpul semantic
al cuvântului „mi șcare”. În plus, în cazul unită ților lexicale determinologizate, se observă o
oarecare „întârziere ” a înregistrării sensurilor și cuvintelor noi în dic ționare, chiar dacă acestea
sunt fixate în texte și au atins deja o frecven ță destul de înaltă. În procesul de reterminologizare ,
metaforizarea cunoa ște două trasee principale: unită țile lexicale fie traverseaz ă și o etapă
intermediară de determinologizare (în acest fel termenii devin familiari unui număr mai mare de
vorbitori), fie migrează dintr -un limbaj specializat nemijlocit în altul (altele), situa ție în care rămân

183
a fi cunoscu ți doar unui cerc restrâns de speciali ști din cele două domenii de aplica ții. În cazul
limbajului sportiv, se manifestă preponderent primul tip de reterminologizare prin metaforizare.
12. Metonimia se realizează mai ales în procesul de reterminologizare intradomenială , dat
fiind că se bazează pe raporturi de contiguitate logică între diferite obiecte, fenomene etc., care, în
cazul terminologiei sportive, se stabilesc , de obicei, între termenii din cadrul aceluia și sublimbaj
(reterminologizare intradomenială intradiscip linară), având drept efect principal extensiunea
semantică și, implicit , polisemia intradomenială. Cei mai mul ți termeni sportivi crea ți prin transfer
metonimic denumesc probe sportive și competi ționale, procedee și elemente tehnico -tactice.
Astfel, a fost confirmată ipoteza cercetării, conform căreia toate cele trei procese
semantice sunt active în limba română actuală, având un rol determinant pentru formarea
sistemelor terminologice ale diferitor limbaje specializate, la toate etapele de crea ție
terminologică, și pentru îmbogă țirea continuă a limbajului comun cu unită ți lexicale și sensuri noi.
În terminologia sportivă, aceste procese s -au dovedit a fi deosebit de productive.

Cercetarea proceselor semantice care se desfă șoară în sfera limb ajelor specializate și a
interac țiunii acestora cu limbajul comun, întreprinsă în lucrarea de fa ță, ne permite să formulăm
următoarele recomandări :
• A aplica în studiul evolu ției semantice a limbajelor specializate ale diferitor domenii conceptul
de cercet are complexă a acestora prin prisma proceselor terminologizare, determinologizare,
reterminologizare, propus în teză;
• A introduce în circuitul cercetărilor în domeniu no țiunile reterminologizare transdomenială
și transdisciplinară , a delimita termenii int erdisciplinari de cei transdisciplinari, a căror
esență a fost relevată și argumentată în subcapitol ul 3.3 al lucrării;
• A folosi rezultatele cercetării la elaborarea unui curs teoretic de terminologie a limbii române;
• A utiliza materialul faptic investigat în teză la completarea lucrărilor lexicografice și
terminografice în limba română cu elemente și sensuri noi, precum și la traducerea textelor
specializate;
• A folosi ansamblul lexical sportiv analizat drept bază pentru alcătuirea unui îndrumar metodic
destinat speciali știlor în domeniul educa ției fizice și sportului – profesori, antrenori, manageri
ai institu țiilor, conducători și membri ai federa țiilor de profil, orientat spre utilizarea adecvată
a terminologiei sportive în comunicarea scrisă și orală, precum și în perfectarea documenta ției
de serviciu;

184
• A elabora, în baza segmentului de termeni prezentat în teză, un mic dic ționar explicativ de
termeni sportivi de origine străină (care să includă și termenii eponimici);
• În procesul de elaborare a dicționarelor terminologice, este necesar să fie create echipe mixte,
alcătuite atât din terminologi, cât și din speciali ști competen ți ai domeniului investigat, pentru
a evita interpretările gre șite ale unor termeni și introducerea în dic ționare a celor inadecva ți,
creați nereu șit sau chiar inexisten ți. În cazul când nu e posibil a -i coopta, ar trebui ca
dicționarele să fie, cel pu țin, validate de speciali știi din sfera profesională respectivă.
• A spori nivelul de cultură lingvistică al popula ției, prin i ntermediul introducerii, în emisiunile
și articolele de cultivare a vorbirii, a subiectelor ce țin de utilizarea termenilor specializa ți și
a unită ților lexicale determinologizate provenind din limbajul sportiv, fapt care i -ar ajuta pe
vorbitorii de rând s ă evite utilizările incorecte sau inadecvate.
• A aprofunda cercetările asupra sistemului terminologic sportiv sub mai multe aspecte:
funcțional, structural, cognitiv, discursiv -pragmatic etc., dar, mai ales, în direc ția investigării
susbsistemelor terminol ogice ale disciplinelor sportive concrete.

185
Bibliografie
În limba română și în limbile străine
1. ALEXANDRU, C., GAUDIN, F. Les contextes: à la source du terme? In: Actes des
septièmes Journeés scientifiques du réseau de chercheurs Lexicologie, terminologie, traduction
(LTT) de l’Agence universitaire de la francophonie (AUF) Mots, termes et contextes [online].
Paris, 2005, p. 59 -69 [accesat 18.02.2018]. ISBN 2 -914610 -31-9. Disponibil:
https://www.researchgate.net/profile/Marc_Van_Campenhoudt/publication/236577177_Mots_ter
mes_et_contextes/links/561d4e6208aef0 97132b20f9.pdf#page=60
2. ALEXE, N. (coord.). Terminologia educa ției fizice și sportului . Bucure ști: Stadion, 1974.
432 p.
3. ALEXE, N. Antrenamentul sportiv modern. Bucure ști: Editis, 1993. 532 p. ISBN 973 -41-
0316 -4
4. ALEXE, N., CONSTANDACHE, V. (coord.). Enciclopedia educa ției fizice și sportului din
România. Ediția a II -a, Vol. VIII. Bucure ști – Târgu Jiu: Măiastra, 2015. 680 p. ISBN 978 -606-
516-780-3; ISBN 978 -606-516-788-9
5. AMBROSI, N., BRĂDESCU, P. Sport. Mică enciclopedie. Chișinău: Institutul de Studii
Enciclopedice, 2014, 400 p. ISBN 978-9975 -4389 -6-4
6. ANTOHI, N., BOMHER, N. Nouă salturi prin terminologia sportivă. Iași: Casa Editorială
Demiurg, 2009. 248 p. ISBN 978 -973-152-141-1
7. ATHU, C. Delimitarea terminol ogiilor de specialitate [online, accesat 01.10.2016].
Disponibil: http://www.findthatpdf.com/search -104026585 -hPDF/download -documents –
delimitarea -terminologiilor.pdf.htm
8. AVRAM, M. Cuvintele limbii române între corect și incorect. Chișinău: Editura Cartier,
2001. 304 p. ISBN 9975 -79-091-7
9. BAGHICI, N. Terminologizarea lexicului comun. In: Philologica Jassiensia [online]. Ia și,
2014, nr. 1 (19) supl. [accesat: 20.04.2016]. e-ISSN 2247 -8353. Disponibil:
https://www.philologica -jassyensia.ro/upload/X_1supl_BAGHICI.pdf
10. BAHNARU, V. (red. resp.). Lexicologia practică a limbii române. Chi șinău: Î.E.P. Știința,
2013. 490 p. ISBN 978 -9975 -4460 -4-4
11. BĂLAN -MIHAILOVICI, A. Noțiuni de terminologie. Despre via ța cuvintelor și problemele
ei actuale. Bucure ști: OSCAR PRINT, 2003. 160 p. ISBN 973 -668-010-x
12. BĂL ĂNESCU, O. Limbaje de specialitate [online]. Bucure ști: Editura Universită ții din
Bucure ști, 2000, 138 p. [accesat 08.08.2017]. ISBN 973-575-465-7. Disponibil:
http://ebooks.unibuc.ro/fil ologie/olga/3.htm#32

186
13. BĂNCIULESCU, V. Limbajul sportiv. O investiga ție sentimentală. Bucure ști: Sport –
Turism, 1984. 179 p.
14. BĂRBULEANU (TERECHE), A. -M. Limbajul religios românesc actual. Craiova:
Universitaria, 2013, 238 p. ISBN 978-606-14-0657 -9
15. BEREJAN, S. Reinterpretări lexicografice ale unită ților de vocabular în dic ționarul explicativ
(cu privire specială asupra verbelor). In: Revistă de lingvistică și știință literară , 1992, nr. 4, p.60 –
66. ISSN 0236 -3119
16. BEREJAN, S. Includerea termenilor științifici și tehnici în dic ționarele generale. In:
Terminologia în România și în Republica Moldova. Cluj-Napoca: Imprimeria Atlas -Clusium,
2000, p.69 -71. ISBN 973-555-293-0
17. BESSÉ, B. de, NKWENTI -AZEH, B., SAGER, J.C. Glo ssary of terms used in terminology.
In: Terminology: international journal of theoretical and applied issues in specialized
communication [online]. 1997, Vol. 4, No. 1, p. 117 -156. [accesat 14.08.2017]. ISSN 0929 -9971.
Disponibil: https://benjamins.com/catalog/term.4.1.08bes/fulltext/term.4.1.08bes.pdf
18. BIDU -VRĂNCEANU, A. Lexic comun, lexic specializat . Bucure ști: Editura Universită ții din
Bucure ști, 2000. 176 p. ISBN 973-575-460-6
19. BIDU -VRĂNCEANU, A. (coord.). Lexic științific interdisciplinar. Bucure ști: Editura
Universită ții din Bucure ști, 2001. 280 p. ISBN 973 -575-577-7
20. BIDU -VRĂNCEANU, A. Lexicul specializat în mi șcare. De la dic ționare la texte.
Bucure ști: Editura Universită ții din Bucure ști, 2007. 266 p. ISBN 978 -973-737-336-6
21. BIDU -VRĂNCEANU, A. O perspectivă lingvistică asupra terminologiei/ terminologiilor.
In: Lexic comun / Lexic specializat . Analele Universită ții „Dunărea de Jos” din G alați, Fascicula
XXIV, anul III, nr. 1 (3). Gala ți: Europlus, 2010, p.7 -9. ISSN 1844 – 9476
22. BIDU -VRĂNCEANU, A. (2012 a). Orientări în terminologia descriptiv -lingvistică. In:
Limba română: direc ții actuale în cercetarea lingvistică. Actele celui de -al 11 -lea Colocviu
Interna țional al Departamentului de Lingvistică, II. Red. Zafiu R., Dragomirescu A., Nicolae A.
Bucure ști: Editura Universită ții din Bucure ști, 2012, p. 25 -30. ISBN 978 -606-16-0199 -8
23. BIDU -VRĂNCEANU, A. (coord.). (2012 b) . Terminologie și terminologii (II) . Bucure ști:
Editura Universită ții din Bucure ști, 2012. 248 p. ISBN 978 -606-16-0095 -3
24. BIDU -VRĂNCEANU, A., CĂLĂRA ȘU, C., IONESCU -RUXĂNDOIU, L., MANCA Ș, M.,
PANĂ -DINDELEGAN, G. Dicționar general de științe ale limbii (ediția a II-a) Bucure ști: Nemira, 2005.
608 p. ISBN 973-44-0229-3
25. BÎRSAN, S. Dinamica terminologiei economice în limba română: (domeniul financiar –
bancar). Chișinău: Editura A.S.E.M., 2006, 266 p. ISBN 978 -9975 -75-017-2

187
26. BRENES, P. Terminology for beginne rs. In my own terms . [online]. 85 p. [accesat
08.01.2019]. Disponibil: http://inmyownterms.com/wp –
content/uploads/2017/06/TERMINOLOGY – eBOOK.pdf
27. BURLACU, D. Universal and national terminology in artistic gymnastics In: The
Proceedings of the International Conference Globalization, Intercultural Dialogue and National
Identity. Section: Language and Discourse , 1, p. 910 -914 [online]. Tîrgu -Mure ș, 2014, Arhipelag
XXI Press. p . 909 -913 [accesat 23.09.2017]. ISBN 978 -606-93691 -3-5. Disponibil:
http://www.upm.ro/gidni/GIDNI -01/Lds/Lds%2001%20C0.pdf
28. BURLACU, D. Terminologia gimnasticii artistice în limba română. Teză de doctorat. Ia și,
2015. 222 p.
29. BUSSMAN, H., Routledge Dictionary of Language and Lin guistics. [online]. London –
New York, 1996, 1304 p. [accesat 03.07.2017]. ISBN 0 -203-98005 -0 Master e -book ISBN.
Disponibil: https://www.e –
reading.club/bookreader.php/142124/Routledge_Dictionary_of_Language_and_Linguistics.pdf
30. BUSUIOC, I., CUCU, M. Introducere în terminologie. Bucure ști: Credis, 2001, 133 p. ISBN 973 –
85174 -7-8
31. BUTIURCĂ, D. Lingvistică și terminologie. Hermeneutica metaforei în limbajele
specializate . Iași: Institutul European, 2015, 236 p. ISBN 978 -606-24-0133 -7
32. BUTUC, M. Despre unele aspecte privind caracterul sistemic al terminologiei militare
române ști. În: Limba Română. [online]. 2009, anul XIX, nr. 7 -8. [accesat 17.07.2018].
ISSN:0235 -9111. Disponibil: http://limbar omana.md/index.php?go=articole&n=538
33. BUTUC, M. Terminologia militara românească (studiu retrospectiv: sec. al XIII -lea –
încep. sec. al XIX -LEA). Teză de dr. în filologie. Chi șinău, 2011, 178 p.
34. CABRÉ, M.T. Terminologie ou terminologies? Spécialité lingui stique ou domaine
interdisciplinaire? In: Meta, XX online. 1991, p. 55 -63 [accesat 21.02.2017]. ISSN 0026 -0452
(print); ISSN 1492 -1421 (digital). Disponibil: https://www.erudit.org/en/journals/meta/1991 -v36-
n1-meta331/002184ar/
35. CABR É, M.-T. Terminology. Theory, methods and applications. Translated by
J.A.DeCesaris. John Benjami ns Publishing Company. Amsterdam/Philadelphia, 1999. 262 p.
ISBN 90 -272-1663 -9
36. CABRÉ, M. -T. Constituer un corpus de textes de spécialité: bilan et perspectives In: Les
Cahier du CIEL. Paris, UFR d’Études Interculturelles de Langues Appliquées [online]. 2007-
2008, p.37 -56 [accesat 16.09.2017]. Disponibil: http://www.eila.univ -paris –
diderot.fr/_media/recherche/clillac/ciel/cahiers/ 2007 -2008/04 -cabre.pdf

188
37. CAZAN, O. Procedee de formare a terminologiei juridice române ști. In: Ianua . Revista
Philologica Romanica . [online]. 2009, No. 9. [accesat 14.08.2018]. ISSN -e: 1616 -413X.
Disponibil: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A5272/pdf
38. CAZAN, O. Terminologia dreptului interna țional penal în documentele române ști și
franceze (diferen țe și coresponden țe). Rezumat al te zei de doctorat. Cluj -Napoca, 2009, 15 p.
39. CEPRAGA, L. Analiza semantico -structurală a terminologiei managementului economic în
limba română. Teză de dr. în filologie. Chi șinău, 2004, 194 p.
40. CHIȘ, D. O importantă resursă terminologică – numele proprii. In: UniTerm [online].
Timi șoara, 2005, nr. 1. [accesat la 21.03.2018]. ISSN 1842 -0052. Disponibil:
https://litere.uvt.ro/litere -old/vechi/documente_pdf/aticole/uniterm/uniterm3_2005/dchis.pdf
41. CIOBANU, G. M. Terminologia medicală: formare, evolu ție, sensuri . Craiova: Sitech,
2010. 183 p. ISBN 978 -606-11-0632 -5
42. COJOCARU, C. Dicționar de eponime. Chișinău: Pontos, 2011. 184 p. ISBN 978-9975 -51-
228-2
43. CONDAMINES, A. Langue spécialisée ou discours spécialisé? L. Lapierre, I. Oore, H.R.
Runte. Mélanges de linguistique offerts à Rostislav Kocourek [online]. Les presses d’Alfa , 1997,
pp.171 -184. [accesat 21.09.2017]. Disponibil: https://halshs.archives -ouvertes.fr/halshs –
01380935/document
44. CONDAMINES, A., REBEYROLLE, J. Point de vue en langue spécialisé . [online]. In:
Meta, Journal des traducteurs, 1996, 42 (1), p.174 -184. [accesat 21.09.2017]. ISSN 0026 -0452
(print); ISSN 1492 -1421 (digital).
Disponibil: https://hal.inria.fr/file/index/docid/814835/filename/Meta.pdf
45. CONDREA, I. Curs de stilistică. Chișinău: CEP USM, 2008. 197 p. ISBN: 978 -9975 -70-
743-5
46. CONSTANTINESCU -DOBRIDOR, G. Dicționar de termeni lingvistici. Bucure ști: Teora,
1998. 352 p. ISBN 973 -601-496-7
47. CONSTANTINOVICI, E. Semnifica ția lexicală și valorile sintagmatice și aspectual –
temporale ale verbului în limba română. Chișinău: CNC, 2001, 183 p. ISBN 9975 -9532 -4-7
48. CORDU Ș, I. Traducerea ter minologiei gastronomice în contextul discursului literar:
strategii și dificultă ți. Rezumat al tezei de doctorat. [online]. Suceava, 2016. 20 p. [accesat
24.09.2018]. Disponibil:
http://www.usv.ro/fisiere_utilizator/file/Doctorat/2016/rezumate/Cordus_Rezumat%20ROMAN
A.pdf

189
49. COROBCEAN, D., COSTIN, V., CEOBAN, D. Modalită ți de ach iziționare/dezvoltare a
lexicului specializat (medical) [online], 2014 [accesat 16.09.2017]. Disponibil:
https://prezi.com/0e7egv3dn_hm/untitled -prezi/
50. COȘERIU, E. Semantica cognitivă și sema ntica structurală. In: Prelegeri și conferin țe (1992 –
1993). Iași: S.C. Dosoftei S.A., 1994, p. 83 -99.
51. COTEANU, I. Stilistica func țională a limbii române. Stil, stilistică, limbaj. Bucure ști:
Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1973. 204 p.
52. CUCEREZAN, E.S. Elemente de logică . Cluj -Napoca: CORDIAL -LEX, 1995. 104 p.
ISBN: 973 -96684 -1-0
53. DAMIAN, R. -I. Dicționar de termeni sportivi și de educa ție fizică . Iași: PIM, 2016. 315 p.
ISBN 978 -606-13-3164 -2
54. DIMITRESCU, F. Teme lexicale actuale (începutul sec. al XXI -lea). Bucure ști: Editura
Academiei Române, 2014. 427 p. ISBN 973 -27-2423 -1
55. DOBROTĂ, C. Considera ții asupra dimensiunii metaforice a textelor economice. In:
Analele Științifice ale Universită ții Al.I.Cuza din Ia și (serie nouă), Sec țiunea a III -a Lingvistică
„Studia linguistica et philologica in honorem Constantin Frâncu”, tomul LI [online]. Ia și, 2005,
p. 107 – 115. [accesat 02.02.2019]. ISSN 1221 -8448. Disponibil:
http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A2685/pdf
56. DOMINTE, C. (coord.). Introducere în teoria lingvistică: antologie pentru seminarul de
teorie a limbii . [online]. Bucure ști: Editura Universită ții din Bucure ști, 2003, 412 p. [accesat 24.
04. 2016 ]. ISBN 973-575-807-5. Disponibil:
https://www.scribd.com/document/175710858/Introducere -in-Teoria -Lingvistica
57. DOSCA, A. Construirea sistemului lexical -semantic ter minologic al domeniului de aplica ție
drept (pe baza materialului german). Autoref. al tezei de dr. în filologie. Chi șinău, 2007, 21 p.
58. DRĂGU ȘIN, D. Metaforă și știință. Func țiile expresiilor metaforice în discursul științific
medical. In: Intertext . [online]. 2018, nr. 1 -2, p. 108 -120. [accesat 21.09.2018 ]. ISSN 1857 -3711;
e-ISSN 2345 -1750 . Disponibil: http://icfi.ulim.md/volume/Intertext%20N1 -2.%20201 8.pdf
59. DRU ȚĂ, I. Metafora terminologică. In: Limba română [online]. 2008, anul XVIII, nr. 5 -6.
[accesat 01.05.2018 ]. ISSN 0235 -9111. Disponibil:
http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=450
60. DRU ȚĂ, I. Trei „vârste” ale termenului. In: Colocviul 3 T. Terminologie – Terminografie –
Terminotică. Ediția a IX -a. Bucure ști: Edit ura AGIR, 2010, p.33 -38. ISBN 978 -973-720-349-6
61. DRU ȚĂ, I. Dinamica terminologiei române ști sub impactul traducerii . Teză de dr. hab. în
filologie. Chi șinău, 2013. 313 p.

190
62. DUMITRESCU, G. Fotbal. Terminologie. Oradea: Editura Universită ții din Oradea, 2004.
178 p. ISBN 973 -613-472-5001
63. EL KHAMISSY, R. M. Le français sportif: un jeu lexical d’exportation/importation. In:
Ibérica: Revista de la Asociación Europea de Lenguas para Fines Específicos (AELFE) [online] .
2017, no. 33, pp. 173 -190. [accesat 02.04.2019 . ISSN: 1139 -7241/ e -ISSN: 2340 -2784.
Disponibil: https://dialnet.unirioja.es/servlet/articulo?codigo=5926083
64. FABER, P. The Cognitive Shift in Terminology and Specialized Translation. In: MonTI.
Monografías de Traducción e Interpretación . [online]. 2009, no. 1, p. 107 -134 [ accesat
12.07.2017]. ISSN 1889 -4178. Disponibil:
https://www.researchgate.net/publication/43174550_The_cognitive_shift_in_terminology_and_s
pecialized_translation
65. FABER, P. (Ed.) A Cognitive Linguistics View of Terminology and S pecialized Language.
[online]. Berlin, 2012, 324 p. ISBN 978 -3-11-027720 -3
66. FAUR, E. Semantica cognitivă și „teoria metaforei conceptuale”. O abordare din perspectivă
integrală. In: Limba română [online]. 2014, LXIII (3), p. 340 -356 [accesat 23.07.2018]. p -ISSN
0024 -3523. Disponibil: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/A10136/pdf
67. FELBER, H. Terminology manual. [online] . Paris: Unesco and Infoterm, 1984, 426 p.
[accesat 05.12.2018]. Disponibil: https://unesdoc.unesco.org/ark:/48223/pf0000062033
68. GHE ȚIE, I. Introducere în studiul limbii române literare. Bucure ști: Editura Științifică și
Enciclopedică , 1982, p. 164 -168.
69. GRIMALSCHI, T. (coord.). Dicționar sportiv școlar. Chișinău: Lumina, 1993. 144 p. ISBN
5-372-01323 -0
70. GRIMALSCHI, T. și coaut. Dicționar de termeni sportivi român -rus. Chișinău: Reclama,
2006. 94 p. ISBN 978-9975 -937-65-8
71. ISO 704: International Standard. Terminology work — Principles and methods . [online].
Second edition, 2000, 48 p. [accesat 18.02.2018]. Disponibil:
https://edisciplinas.usp.br/pluginfile.php/490906/mod_resource/content/1/ISO%20704.pdf
72. HALSKOV, J. Probing the Properties of Determinologization. The DiaSketch. In: S. L.
Hansen (Ed.), Young Researchers at DCL: Three papers . online]. LAMBDA, 2005 , No. 29, p.
39-63. [accesat 13.01.2019 . Disponibil:
https://www.researchgate.net/publication/237535174_Probing_the_Properties_of_Determinologi
zation_ -_the_DiaSketch

191
73. HERCZEG, L. Terminologia științei educa ției fizice și sportului . Edi ția a II -a, revăzută și
completată. Timi șoara: Tipografia Universită ții din Timi șoara, 1994, 96 p.
74. HOMETKOVSKI, L. Taxonomia paradigmatică și sintagmatică în terminologia dreptului
comunitar. Teză de dr. în filologie. Chi șinău, 2009, 183 p.
75. HRISTEA, Th. Schimbările semantice și importan ța lor pentru cercetarea etimologică . In:
Coteanu Ion, Wald Lucia (red.). Semantică și semiotică. Bucure ști: Editura Științifică și
Enciclopedică, 1981, p.259 – 274.
76. HUMBLEY, J. Retour aux origines de la terminologie: l'acte de dénomination. In: Langue
française [online]. 2012/2, no. 174, p. 111 -125 [accesat 24.09.2018 . ISSN 0023 -8968. ISBN
9782200927783. Disponibil: https://www.cairn.info/revue -langue -francaise -2012 -2-page –
111.htm
77. ION-ENE, M., ICHIM, P., CHIRILĂ, A. Judo: ghid terminologic multidisciplinar. Gala ți:
Editura Funda ției Univer sitare „Dunărea de Jos”, 2012. 409 p. ISBN 978 -973-627-488-6
78. IONESCU, R. Enciclopedia fotbalului românesc. Ploie ști, 2000, 338 p. ISBN 973 -8030 -17-
X
79. JOSAN, E. Odiseea Olimpică. Mică enciclopedie ilustrată. Chi șinău: Arc, 2012, 48 p. ISBN
978-9975 -61-684-3
80. LAKOFF, G., JOHNSON, M. Metaphors we live by [online]. London: The university of
Chicago press, 2003. 193 p. [accesat 12.10.2018 . ISBN 0 -226-46801 -1. Disponibil:
http://www.diacronia.ro/ en/indexing/details/B758/pdf
81. LAIU -DESPĂU, O. Dicționar de eponime. De la nume proprii… la nume comune. Ediția a
II-a. Bucure ști: Seaculum I.O., 2006. 302 p. ISBN 973 -642-099-3
82. LEORDEAN, A. Curs de logică . Bucure ști: Editura Militară, 1992. 198 p. ISBN: 973 -32-
0303 -3
83. LERAT, P. Terme et microcontexte. Les prédications spécialisées . In: Actes du colloque
„Mots, termes et contextes” [online]. Bruxeles, 8 -10 septembre 2005, p.89 -98. [accesat
31.05.2017]. ISBN 2 -914610 -31-9. Disponibil:
https://www.researchgate.net/profile/Marc_Van_Campenhoudt/publication/236577177_Mots_ter
mes_et_contextes/links/561d4e 6208aef097132b20f9.pdf
84. LERAT, P. Texte spécialisé et terminologie [online]. In: InTRAlinea. Online Translation
Journal, 2009. Edited by: Danio Maldussi & Eva Wiesmann [accesat 16.09.2017]. ISSN 1827 –
000X. Disponibil: http://www.intralinea.org/specials/article/Texte_specialise_et_terminologie
85. LUCA, A. Analiza componen țială a unor termeni din grupul lexico -semantic al
atletismului. În: Tendin țe contemporane ale dezvoltării științei: viziuni ale tinerilor cercetători.

192
Materialele Conferin ței Științifice a Doctoranzilor. Edi ția a V -a. Chi șinău, 25 mai 2016. Vol.III,
p. 123 -128. ISBN 978 -9975 -933-85-8
86. LUCA, A. Terminologizare, determinologizare, r eterminologizare în limba română:
considera ții preliminare. În: Școala co șeriană clujeană: contribu ții. Editori: Vîlcu D. -C., Bojoga
E., Boc O. Cluj -Napoca: Presa Universitară Clujeană, 2016. ISBN 978 -606-37-0097 -2. Vol. 1.,
p. 105 -117. ISBN 978 -606-37-0098-9
87. LUCA, A. Textul științific cu tematică sportivă: corectitudine și greșeală. În: Norma limbii
literare între tradi ție și inova ție. Materialele simpozionului științific cu participare interna țională.
Chișinău, 19 mai 2017, p.28 -36. ISBN 978-9975 -71-906-3
88. LUCA, A. Lexico -Semantic Organization of the Scientific Sports Text / Organizarea
lexico -semantică a textului de specialitate sportiv. In: 4th Central & Eastern European LUMEN
International Scientific Conference on Education , Sport and Health, 29-30 September 2017,
Chisinau, Moldova. Chi șinău: LUMEN, p.126 -128. ISBN 978 -973-166-479-8
89. LUCA, A. Aspecte stilistice ale discursului științific sportiv. În: Sport. Olimpism. Sănătate .
Congres Științific Interna țional. Culegere de re zumate. Chi șinău: USEFS, 2017. p. 49. ISBN 978 –
9975 -131-51-3.
90. LUCA, A. O abordare a dihotomiei limbaj comun/ limbaje specializate prin prisma
terminologiei sportive în limba română. În: Актуальные научные исследования в современном
мире: ХХХІ Междунар. научн. конф., 26-27 ноября 2017 г., Переяслав -Хмельницкий. Сб.
научных трудов. Переяслав – Хмельницкий, 2017. Вып. 11(31), ч. 6, с. 78 -84. ISSN 2524 -0986
91. LUCA, A. Clasificarea semantică a terminologiei sportului în limba română. În:
Актуальные нау чные исследования в современном мире: ХХХІІІ Междунар. научн. конф.,
26-27 января 2018 г., Переяслав -Хмельницкий. Сб. научных трудов. Переяслав –
Хмельницкий, 2018. Вып. 1(33), ч. 7. с. 83 -90. ISSN 2524 -0986
92. LUCA, A. Criterii de clasificare a termenilor : repere teoretice. În: Akademos , nr. 2 (49),
2018, p.105 -108. ISSN 1857 -0461
93. LUCA, A. Eponimizarea, proces activ de formare a termenilor sportivi în limba română.
În: Philologia , nr. 3 -4 (297 -298), 2018, p. 51 -60. ISSN 1857 -4300.
94. LUCA, A. The interdiscip linary character of the eponymous terms study in the culture of
communication and specialized language course / Caracterul interdisciplinar al studierii termenilor
eponimici în cadrul cursului de cultura comunicării și limbajul de specialitate. In: Traditi ons,
Realities and Perspectives of the Physical Culture Development. The 1st Edition. Book of
abstracts. Chi șinău, 25 -26 may 2018, p. 86. ISBN 978 -9975 -131-61-2.

193
95. LUCA, A. Mijloacele externe de îmbogă țire a terminologiei sportive în limba română. În:
Sport. Olimpism. Sănătate . Congres Științific Interna țional. Culegere de rezumate. Edi ția a III -a,
Chișinău, 13 -15 septembrie 2018, p.55 -57. ISBN 978 -9975 -131-65-0.
96. LUCA, A. Metafora științifică în limbajul sportiv românesc. In: Intertext , 2019, nr. 1 -2, p.
269-279. ISSN 1857 -3711.
97. MACOVEI, D. Termenii ecologici: clasificări și raporturi logice. In: Studia Universitatis
Moldaviae , Seria Științe umanistice. 2013, nr.10 (70), p.43 -46. ISSN 1811 -2668
98. MACOVEI, D. Analiza lexico -funcțională a terminologiei ecologice în limba română. Teză
de dr. în filologie. Chi șinău, 2016, 128 p.
99. MANEA, C., PRUNEANU, D.M. Unele aspecte ale pătrunderii termenilor tehnico -științifici
în limbajul comun . In: Români majoritari / Români minoritari: interferen țe și coabitări lingvistice,
literare și etnologice [online]. Editori Boto șineanu L., Dănilă E., Holban C., Ichim O. Ia și: Alfa,
2007. [accesat 13.09.2017]. ISBN 978 -973-8953 -49-9 Disponibil:
http://www.philippide.ro/Romani%20majoritari_2007/19_PRUNEANU.p df
100. MANOLI, I. Néologismes lexicaux et néologismes sémantiques, créations néologiques –
termes et néologismes stylistiques comme sujet de la lexicographie. In: Intertext , 2015, no. 1 -2,
pp. 162 -170. ISSN 1857 -3711.
101. MANOLI, I. Dictionnaire des termes littéra ires. Étymologie. Définition. Exemplification.
Théorie. Chișinău: ULIM, 2017, 630 p. ISBN 978 -9975 -56-458-8
102. MANOLII, A. Lexicologia limbii române. Suport de curs . Chi șinău: CEP USM, 2018. 120
p. ISBN 978 -9975 -142-21-2
103. MAZNIC, S. Restric ție și extensiune în evolu ția semantică de la latină spre română. In:
Buletin de lingvistică. Chișinău, 2010, nr.11, p. 101 -104. ISSN 1814 -8522.
104. MELNIC, V. (2003 a). Mijloace de formare a terminologiei clinice (medicale) în limba
română. In: Limba Română. [online ]. 2003, anul XIII, nr. 2 -3 [accesat 12.06.2017]. ISSN 0235 –
9111. Disponibil: http://limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=2627
105. MELNIC, V. (2003 b). Afecțiuni eponimice ca termeni medicali în limba română literară .
In: Limba română [online]. 2003, anul XIII, nr. 6 -10 [accesat la 25.03.2018]. ISSN 0235 -9111.
Disponibil: http:/ /limbaromana.md/index.php?go=articole&printversion=1&n=2529 .
106. MICLĂU, P. Dimensiunea semantică a limbajelor specializate. In: Coteanu Ion, Wald Lucia
(red.). Semantică și semiotică. Bucure ști: Editura Științifică și Enciclopedică, 1981, p.68 -82.
107. MIGNON, P. « Footballisation» de la politique ? Culture du consensus et football en Grande –
Bretagne. In: Politix. Revue des sciences sociales du politique . [online]. 2000, no. 50, pp. 49 -71.

194
[accesat 02.04.2019]. e -ISSN 1953 -8286. Disponibil: https://www.persee.fr/doc/polix_0295 –
2319_2000_num_13_50_1086
108. MILICĂ, I. Lumi discursive. Studii de lingvistică aplicată . Iași: Junimea, 2013. 294 p. ISBN
978-973-37-1726 -3
109. MILLOT, Ph. Defining English as a professional lingua franca: a specialised approach. In:
Asp. [online]. Groupe d’étude et de recherche en anglais de spécialité, Paris, 2015, No.67, p. 5 -26.
[accesat 09.11.2018]. e -ISSN 2108 -6354. Disponibil: https://journals.openedition.org/asp/4626
110. MINCU, E. Static and dynamic in medical terminology. In: Debating Globaliz ation.
Identity, Nation and Dialogue Volume IV, Section: Language and Discourse. Editors: Boldea I.,
Sigmirean C. [online]. Tîrgu -Mure ș: Arhipelag XXI Press, 2017, p.80 -89. [accesat: 19.07.2018].
e-ISBN 978 -606-8624 -01-3. Disponibil: http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V4060/pdf
111. MINCU, E. Terminologia medicinalis Romaniae. Chișinău: Pontos, 2017. 276 p. ISBN: 978 –
9975 -51-861
112. MINCU, E. Sistemul terminologic med ical: modelare și remodelare. In: Philologia . 2018,
nr. 1–2 (295 –296), p.30 -36. ISSN 1857 -4300
113. MINCU, E. Terminologia medicală în limba română: evolu ție și tendin țe. Teză de dr. hab.
în filologie. Chi șinău, 2018. 333 p.
114. MLADIN, C. -I. Note despre raportul d intre lexicul comun și terminologiile speciale
(împrumutul). In: UniTerm online. 2004, nr. 2 [accesat 11.01.2019 . ISSN 1842 -0052.
Disponibil: https://litere.uvt.ro/litere –
old/vechi/documente_pdf/aticole/uniterm/uniterm2_2004/cmladin.pdf
115. MUNTEANU, C. Teze despre problema terminologiei. Pe rspectiva lui Eugeniu Co șeriu. In: Limba
Română [online]. 2010, nr.1 -2, anul XX. [accesat 25.06.2016 ]. ISSN 0235 -9111. Disponibil:
http://www.limbaromana.md/index.php?go=articole&n=84 1 –
116. MUNTEANU, E. Introducere în lingvistică. Iași: Polirom, 2005. 352 p. ISBN 973 -46-0196 –
2
117. MUȘEANU, E. Stabilitate și variabilitate în terminologia economică. Bucure ști, Editura
Universitară, 2011. 158 p. ISBN 978 -606-591-249-6
118. NISTOR, V. Lexicul specializat. Aspecte generale. In: UniTerm (e-journal) [online] . 2004,
Universitatea de Vest Timi șoara, Facultatea de Litere, istorie și teologie, nr. 1 [accesat
05.07.2017]. ISSN 1842 -0052. Disponibil:
https://litere.uvt.ro/litereold/vechi/documente_pdf/aticole/uniterm/uniterm1 2004/vnistor.pdf
119. OBROCEA, N. Elementul latin în limbajul religios ro mânesc. Szeged: JATEPress, 2013.
255 p. ISBN 978 -963-315-137-2

195
120. OLĂERU (BOLOTĂ), E. -L. Terminologia dansului în limba română. Rezumat al tezei de
doctorat. Ia și, 2011, 31 p.
121. PAVEL, E., RUCĂREANU, C. Introducere în terminologie. No țiuni fundamentale .
Bucure ști: Editura Academiei Române, Editura AGIR, 2001. 161 p. ISBN 973 -8130 -36-0
122. PAVEL, S., Nolet, D. Handbook of Terminology. Adapted into English by Christine
Leonhardt. [online]. Canada, Quebek, 2001, 172 p. ISBN 0 -660-61616 -5. [accesat 29.09.2018 .
Disponib il: http://www.termcoord.eu/wp –
content/uploads/2018/04/Pavel_Silvia_and_Nolet_Diane_Handbook_of_Terminology -002.pdf
123. PĂCURARU, V., UNGUREANU, V., VULPE A. Dicționar explicativ de cuvinte și sensuri
noi: cu exemple din limbajul uzual . Chi șinău: Pro Libra, 2016. 360 p. ISBN 978 -9975 -3122 -8-8
124. PĂU ȘAN, N., AUR, T. Autocontrol. Tehnici și tactici de conducere defensivă și spor tivă.
Cluj-Napoca: Napoca Star, 2011. 252 p. ISBN 978 -973-547-773-7
125. PITIRICIU, Silvia. Terminologia juridică românească. Influen ța franceză. In: Colocviul
interna țional de științe ale limbajului „Eugen Co șeriu”, vol.1. Chi șinău: CEP USM, 2012, P.
267-271. ISBN 978 -9975 -71-217-0
126. PÂSLARU, V. Principii de structurare a terminologiei pedagogice, In: Colocviul
Interna țional Filologia modernă: realizări și perspective în context european. In memoriam acad.
Nicolae Corlăteanu (100 de ani de la na ștere), 14 mai 2015. Chi șinău: Tipografia „Elan Poligraf“,
2017, p. 241 -246. ISBN 978 -9975 -9608 -9-2
127. PETIT, M. Le discours spécialisé et le spécialisé du discours : repères pour l’analyse du
discours en anglais de spécialité. In: E-rea. Revue électronique d’études sur l e monde anglophone
[online]. 2010, No. 8.1. La Production et l’analyse des discours [accesat 16.09.2017]. e – ISSN
1638 -1718. Disponibil: https://journals.openedition.org/erea/1400#entries
128. PÎRVU, I. -C. Neologisme jurnalistice . In: Philologica Jassyensia online]. 2009, an. V, nr.
2 (10), p. 63 -71 [accesat 11.01.2019]. e -ISSN 2247 -8353. Disponibil: https://www.philologica –
jassyensia.ro/upload/V_2_Pirvu.pdf
129. POPESCU, F. Problema eponimelor în lexicografia românească [onli ne, accesat
25.03.2018]. Disponibil:
https://www.researchgate.net/publication/301327557_Problema_eponimelor_in_lexicografia_ro
maneasca
130. POPE SCU, L. Interac țiunea dintre limbajele de specialitate și lexicul general. In: Abordări
interdisciplinare ale educa ției fizice și sportului. Sesiune interna țională de comunicări științifice.
Bucure ști, 6 aprilie 2012, Editura ASE, p. 204 –209. ISSN 2247 -028-x
131. PURICE, V. Grupurile lexico -semantice ca manifestare a sistemului în lexic. In: Limba și

196
literatura moldovenească, 1984, nr. 4, p. 37 -43.
132. RADU, Z., VULPE, A. Extinderea semantică și impactul ei asupra limbajului social -politic.
In: Lexic comun / Lexic specializat. Analele Universită ții „Dunărea de Jos” din Gala ți. Fascicula
XXIV, Anul V, 2012, nr. 2 (8), p. 53 -58. ISSN 1844 -9476
133. RĂILEANU, V. Eponim vs. deonim. Contributions to a d ebate/ Eponim vs. deonim.
Contribu ții pentru o dezbatere . In: Globalization and National Identity. Studies on the Strategies
of Intercultural Dialogue. Language and discourse section [online]. Tîrgu -Mure ș, Arhipelag XXI
Press, 2016, p. 440 -446. [accesat l a 25.03.2018]. ISBN 978 -606-8624 -03-7. Disponibil:
http://www.upm.ro/gidni3/GIDNI -03/GIDNI%2003%20 –
%20Language%20and%20Discourse.pdf
134. RIZEA, M. -M. De la mono semie la polisemie în terminologia științifică actuală. Teză de
doctorat. Bucure ști, 2009. 375 p.
135. RIZEA, M. -M. Polisemia din perspectiva unei terminologii externe [online] . p. 1-8 [accesat
14.09.2016]. Disponibil:
http://www.softwinresearch.ro/publications/linguistics/Polisemia_din_perspectiva_unei_t erminol
ogii_externe.pdf
136. ROSSI, M. Métaphores terminologiques: fonctions et statut dans les langues de spécialité.
In: SHS Web of Conferences. 4e Congrès Mondial de Linguistique Française – CMLF, Section
Lexique(s). [online]. 2014, Volume 8, pp.713 -724. [accesat 19.04.2019]. e-ISSN: 2261 -2424.
Disponibil: https://
www.linguistiquefrancaise.org/articles/shsconf/pdf/2014/05/shsconf_cmlf14 _01268.pdf
137. ROVEN ȚA-FRUMU ȘANI, D. Semiotica discursului științific. Bucure ști: Editura
Științifică, 1995. 254 p. ISBN 973 -44-0151 -3
138. SAGER, J.C., A Practical Course in Terminology Processing [online].
Amsterdam/Philadelphia: John Banjamins Publishing Company. 1990. 258 p. [accesat
25.02.2018]. ISBN 90 -272-2076. Disponibil:
https://book s.google.md/books?id=Be4nBVIfj0wC&printsec=frontcover#v=onepage&q&f=false
139. SALA, M. (coord.). Enciclopedia limbii române. Ediția a II -a. Bucure ști: Univers
enciclopedic, 2006. 638 p. ISBN 973 -41-0107 -2
140. SAVIN, A. Motiva ția unită ților polilexicale stabile în limba română. Autoref. tezei de dr.
hab. în filologie. Chi șinău, 2014. 46 p.
141. Sportul în literatură . Antologie de Ș. Bonifaciu, Bucure ști: Editura Sport -Turism, 1990. 203
p. ISBN 973 -41-0107 -2

197
142. Sporturile. Enciclopedia pentru tineri Larousse. Bucure ști: RAO, 2001, 96 p. ISBN 978 –
973-817-516-7.
143. SOLOVEI, V . Fenomenul polisemiei în terminologia învă țământului superior în limba
română și în limba engleză. In: Studia Universitatis Moldaviae , Seria Științe umanistice, 2017,
nr.10 (110), p.46 -50. ISSN 1811 -2668
144. STANA, D. Omonimia și paronimia în bibliologie . In: Hermeneutica Bibliothecaria.
Antologie Philobiblon (IV). Editori: Căpâlneanu A. M., Cri șan C., Király V. I., Popa C., Soare R.
Cluj-Napoca: Presa Universitară Clujeană, Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga”, 2009,
p. 27 -48. ISBN 978 -973-610-855-6.
145. STOIANOVA, I. Metafora în terminologie. In: Intertext [online]. 2008, nr. 1 -2, p. 181 -187
[accesat la 24.07.2018]. I SSN 1857 -3711/ e -ISSN 2345 -1750. Disp onibil:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Metafora%20in%20terminologie.pdf
146. STOIANOVICI, D., DIMA, T., MARGA, A. Logica generală . Bucure ști: Editura Didactică
și Pedagogică, 1991. 248 p. ISBN 973 -30-1084 -7
147. STOI ȚCOIU -ICHIM, A. Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influen țe,
creativitate. Bucure ști: ALL, 2001. 158 p. ISBN 973 -684-3947
148. STROESCU, A., PODLAHA, R. Terminologia gimnasticii. Bucure ști: Stadion, 1974, 313
p.
149. TEMMERMAN, R. Les métaphores dans les sciences de la vie et le situé socioculturel. In:
Cahiers du RIFAL [online]. Bruxelles, Organisation internationale de la Francophonie et
Communauté française de Belgique2007, No. 26, pp.72 -83. [accesat 14.09.2017 . ISSN : 1015 –
5716 Disponibil: http://termisti.ulb.ac.be/archive/rifal/PDF/ rifal26/crf -26-00.pdf
150. TOIRON, Ph., BÉJOINT, H. La terminologie, une question de termes? In: Meta [online].
2010, No. 55 (1), p.105 -118 [accesat 24.09.2018 . ISSN 0026 -0452 (print), 1492 -1421 (digital).
Disponibil: https://www.erudit.org/en/journals/meta/2010 -v55-n1-meta3696/039605ar/
151. TOMA, A. Interdisciplinaritate și terminologie matematică: termeni migratori. În: Pană
Dindelegan, Gabriela (coord.) Limba română: structură și func ționare (Actele celui de -al 4-lea
Colocviu al Catedrei de Limbă Română (25 -26 noiembrie 2004). Bucure ști: EUB, 2005, p. 393 –
404. ISBN 973 -737-090-2
152. TOMA, A. Terminologia ca vector al culturii matematice la grani ța dintre milenii. În: Lexic
comun, lexic specializat. Analele Universită ții „Dunărea de Jos” din Gala ți, anul III, nr.1 (3).
Gala ți: Europlus, 2010, p. 89 -102. ISSN 1844 -9476
153. TOMOIOAGĂ, M. -A. Metaforele conceptuale în limba română contemporană . In:
Dacoromania , serie nouă [online]. Cluj -Napoca, 2015, nr.1/22, p. 55 –67 [accesat 23.07.2018].

198
ISSN 1582 -4438. Disponibil: http://www.dacoromania.inst –
puscariu.ro/articole/2015_1/22_XX_(2015_nr.%201)%20[Pages%2055%20 -%2067].pdf
154. TOPALĂ, D. -V. (coord.). Elemente de lexic specializat . Craiova: Universitaria, 2007. 178
p. ISBN 978 -973-742-633-8
155. TRINCA, L. Termeni somatici și structurile asociative specifice mentalului românesc (în
baza experimentului asociativ) Somatic terms and associative structures specific to romanian
mentality (on the basis of the associative experiment). In: Artă și educa ție artistică, 2012, nr. 2(20),
p.19-31. ISSN 1857 -0445
156. TUDOSE, C. Dicționar sportiv poliglot . Bucure ști: Stadion, 1973, 800 p.
157. ȚURCAN, G. Logica juridică. Note de curs. online. Chi șinău, 2011. 113 p. [accesat:
18.02.2018]. Disponibil:
http://www.academia.edu/8524413/LOGICA_JURIDIC%C4%82_Note_de_curs
158. UNGUREANU, E. Textul și -textele. In: Comunicare și identitate. Perspective lingvistice și
culturale online. Emilia Parpală, Carmen Popescu (coord.). Craiova, Editura Universitaria,
2011, 360 p. 197 -223 (Versiune completată). [accesat 03.02.2019]. ISBN: 978 -606-14-0229 -8.
Disponibil: http://idsi.md/textul -si-textele
159. VESTE, L. Stabilirea unei tipologii a discursului. In: Studia Universitatis Moldaviae , Seria
Științe umanistice. 2018, nr.4 (114), p.23 -66. ISSN 1811 -2668
160. VINTILĂ -RĂDULESCU, I. Terminologia și problemele ei actuale. Bucure ști: Editura
Academiei Române, 1999, 28 p. ISBN 973 -27-0690 -2
161. VULPE, A. Modificări la nivel de vocabular în contextul Integrării Europene. In: Intertext.
2008, nr. 1/2, p. 202 -205. I SSN 185 7-3711
162. VULPE A. Aspectul dinamic al lexicului – reflec ții lingvistice. In: Filologia modernă:
realizări și perspective în context european, vol. 4, Abordări interdisciplinare în cercetarea
lingvistică și literară (In memoriam acad. Silviu Berejan). Coord.: Răileanu V., Corcinschi N.,
Chișinău, A ȘM, Institutul de Filologie, 2012, p. 419 -425. ISBN 978 -9975 -4354 –1-3.
163. ZAFIU, R. Diversitate stilistică în româna actuală . Bucure ști: Editura Universită ții din
Bucure ști, 2001, 327 p. ISBN 9735755793
164. ZAFIU R. Cuvinte nepotrivite. Binomul. In: Dilema veche online. 20-26 aprilie 2017, nr.
687 accesat 17.01.2019 . Disponibil: https://dilemaveche.ro/sectiune/tilc -show/articol/binomul
165. ZĂRNESCU, C. Evolu ția terminologiei șahiste în limba rusă și în limba română (studiu
comparativ). Bucure ști: Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2001. 314 p. ISBN 973 -9324 –
93-2

199
În limba rusă:
166. АКИНИН, Ю.В. Детерминологизация английской экономической терминологии [on-
line]. Автореф. дис.. канд. филол. наук. Самара, 2010 [accesat la 11.01.2019]. Disponibil:
http://cheloveknauka.com/determinologizatsiya -angliyskoy -ekonomicheskoy –
terminologii#ixzz5d8tEpQiY
167. АХМАНОВА О. Лингвистическое значение и его разновидности. В: Проблемы
значения в лингвистике и в логике. Москва, 1969, с. 8 -10.
168. АХМЕТОВА, М. Э. Отечественный и зарубежный опыт изучения терминоведения:
эволюция понятия "термин" в лингвистике. В: Филологические науки. Вопросы теории и
практики. [online]. Тамбов: Грамота, 2014. № 8 (38): в 2 -х ч. Ч. I, c. 22 -26. ISSN 1997 -2911
[accesat 02.07.2017]. Disponibil: http://www.gramota.net/materials/2/2014/8 -1/4.html
169. БАГИЯН, А.Ю. Детерминологизация английской технической терминологии в
научно -популярном дискурсе . Дис. канд. фило л. наук. Пятигорск, 2014. 173c.
170. БОБЫРЕВА, Н.Н. Структурно -языковые характеристики спортивных терминов –
эпонимов в русском и английском языках . B: Фундаментальные исследования [online].
2014, № 8, ч.6, с. 1469 -1472 [accesat 27.03.2018]. ISSN 1812 -7339. Disponibil:
https://elibrary.ru/download/elibrary_22416903_20953042.pdf
171. БУДИЛЕВА, О.Н. Эксплицитная подача метаязыка географии B: Самарский
областной центр новых информационных технологий при аэрокосмическом университете
(ЦНИТ СГАУ). [on line]. 2000 [accesat 27.07.2017]. Disponibil:
http://cnit.ssau.ru/iatp /work/budileva/glava_1_1.htm
172. БУРСИНА, О. А. Особенности мотивированности специальной лексики. В Молодой
ученый. [on line]. 2 015, №8, ч.11. С. 1103 -1106. [accesat 27.07.2017]. Disponibil:
https://moluch.ru/archive/88/17421
173. ВОЛОДИНА М. Н. Теория терминологической номинации. Москва: Издательство
Московского университета, 1997. 180 с. ISBN: 5 -211-03859 -2
174. ГАК, В.Г. K типологии лингвистических номинаций . B: Серебренников Б.А., Уфимцева
А.А. Языковая номинация: Общие вопросы . Москва: Наука. 1977, с. 230-293.
175. ГОЛОВАНОВА, Е. И. Категория профессионального деятеля: формирование,
развитие, статус в языке. Челябинск: Наука , 2004. 330 с. ISBN: 5-7271 -0679 -6
176. ГРИНЕВ -ГРИНЕВИЧ, С. В. Терминоведение . Учеб. пос. для студ. выс. учеб. зав.
Москва: Издательский центр Академия, 2008. 304 с. ISBN 978 -5-7695 -4951 -9

200
177. ГУРЕЕВА, Е. И. Спортивная терминология в лингвокогнитивном аспекте . [online].
Автореф. дисс. канд. филол. наук: Челябинск, 2007. 24 c. [accesat 28.07.2017]. Disponibil:
http://www.dslib.net/jazyko -znanie/sportivnaja -terminologija -v-lingvokognitivnom -aspekte.html
178. ГУРЕЕВА, Е. И. Разновидности специальных обозначений в современной спортивной
терминологии. B: Вестник Челябинского госсударственного университета [online]. 2011,
№ 24 (239). Филология. Искусствоведение . Вып. 57, с. 71 -73 [ac cesat 22.03.2018]. ISSN 1994 –
2796. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/v/raznovidnosti -spetsialnyh -oboznacheniy -v-
sovreme nnoy -sportivnoy -terminologii
179. ЕЛИСТРАТОВ, А. A. К проблеме стилистической стратификации спортивной
лексики. [online]. B: Филологические науки. Вопросы теории и практики . Тамбов: Грамота,
2010. № 1 (5): в 2 -х ч. Ч. I. C. 122 -127. [accesat 28.07.2017]. ISSN 1997 -2911. Disponibil:
www.gramota.net/materials/2/2010/1 -1/33.html
180. ЗЕЛИНСКАЯ, Н. И. Словообразование в спортивной терминологии (на материале
легкоатлетической терм инологии ).B: Очерки по русскому языку и стилистике . Кишинев:
Штиинца, 1974, с. 79 -87.
181. KOЖЕВНИКОВА, И.Г. Русская спортивная лексика (структурно -семантическое
описание) [online]. Автореф. дис. докт. филол. наук. Воронеж , 2004. 40c. [accesat
28.07.2017]. Disponibil: http://cheloveknauka.com/russ kaia-sportivnaya -leksika
182. КОСОВА, М.В. Терминологизация как лексико -семантический про цесс. B: Вестник
Оренбургского Государственного университета [online]. 2004, № 2 [accesat 04.05.2018]. e –
ISSN 1814 -6465. Disponibil: https://cyberleni nka.ru/article/v/terminologizatsiya -kak-leksiko –
semanticheskiy -protsess .
183. ЛЕЙЧИК, В. М. Терминоведение: предмет, методы, структура . Москва: Книжный дом
«ЛИБРОКОМ», 2009. 256 с. ISBN 978 -5-397-00486 -2
184. ЛИТОВЧЕНКО, В.И. Классификация и систематизация терминов . B: Вестник
Сибирского государственного аэрокосмического университета им. академика М. Ф.
Решетнева. online]. 2006. № 3 (10). С. 156 -161 [accesat 21.09.2017 . Disponibil :
https://cyberleninka.ru/article/v/klassifikatsiya -i-sistematizatsiya -terminov
185. ЛУБОЖЕВА, Л.Н. Процессы терминологизации и детерминологизации специальной
лексики . online]. Челябинский государственный университет, 2012. [accesat 11.06.2017].
Disponibil: http://www.rusnauka.com/5_SWMN_2012/Philologia/7_100759.doc.htm
186. МАТВЕЕВ, Л. П. Основы спортивной тренировки: Учеб. пособ. для инст -тов
физической культуры. Москва: Физкультура и спорт, 1977. 271 c.

201
187. МИЛЮК, А.В. Вторичная номинация в отраслевых терминологиях ( на примере
терминологии физической культуры и спорта). Дис. канд. филол. наук. Краснодар, 2004
169 c.
188. МИНИНА, Е.И. Взаимодействие профессиональной и бытовой сфер знания (на
примере спортивной терминологии). B: Вестник Челябинского госсударственного
университета [online]. 2015, № 27 (382). Филологические науки. Вып. 98. С. 130 -134
[accesat 11.09.2018]. ISSN 1994 -2796. Disponibil:
https://cyberleninka.ru/article/v/vzaimodeystvie -professionalnoy -i-bytovoy -sfer-znaniya -na-
primere -sportivnoy -terminologii
189. ПАРХОМЕНКО, Т. Н. К вопросу о семантической деривации . B: Вестник
Кемеровского государственного университета [online]. 2012, № 4 (52). Т. 4, c. 87 -90. e -ISSN
2078 -8983. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/v/k -voprosu -o-semanticheskoy -derivatsii
190. РЕФОРМАТСКИЙ, А.А. Введение в языковедение. Под ред. В.А.Виноградова.
Москва: Аспект Пресс, 1996. 536 с. ISBN 5-7567 -0046 -3
191. РИДНЕВА, Л.Ю. Детерминологизация медицинской лексики в публицистической и
художественной речи online. B: Система і структура східнослов'янських мов. Вип. 6.
2012, с. 156 -161 [accesat la 29.12.2018]. Disponibil: https://docplayer.ru/55564390 –
Determinologizaciya -medicinskoy -leksiki -v-publicisticheskoy -i-hudozhestvennoy -rechi.html
192. CУПЕРАНСКАЯ, А.В., ПОДОЛЬСКАЯ, Н.В., ВАСИЛЬЕВА, Н.В. Общая
терминология. Вопросы теории . Изд. 6 -е. Москва: Либроком , 2012. 248 с. ISBN 978 -5-397-
02414 -3
193. CУПЕРАНСКАЯ А.В., ПОДОЛЬСКАЯ Н.В., ВАСИЛЬЕВА Н.В. Общая
терминология. Терминологическая деятельность . Изд. 4 -е. Москва: URSS. 2014. 288 с.
ISBN 978 -5-382-01475 -3.
194. ШЕЛОВ, С.Д. Еще раз об определении понятия «термин». В: Вестник
Нижегородского университета им. Н.И. Лобачевского [online]. 2010, № 4 (2), с. 795 –799
accesat 22.09.2017 . Disponibil: https://docplayer.ru/410365 -Eshche -raz-ob-opredelenii –
ponyatiya -termin.html
195. ШМЕЛЕВА, О.Ю. К вопросу о разнонаправленных тенденциях в области
терминологии (на материале терминосистемы маркетинга). B: Известия Санкт –
Петербургского государственного экономического университета online. 2009, c. 76 -81
[accesat 28.12.2018]. ISSN 2311 -3464. Disponibil: https://cyberleninka.ru/article/v/k -voprosu -o-
raznonapravlennyh -tendentsiyah -v-oblasti -terminologii -na-materiale -terminosistemy -marketinga

202
196. ЮНУСОВА, И. Р. Взаимопроникновение и взаимовлияние терминологической,
общеупотребительной и разговорной лексики. B: Вестник Башкирского Университета
[online]. 2009. T.14. № 3. [accesat 30.03.2018]. ISSN 1998 -4812. Di sponibil:
https://cyberleninka.ru/article/n/vzaimoproniknovenie -i-vzaimovliyanie -terminologicheskoy –
obscheu potrebitelnoy -i-razgovornoy -leksiki
197. ЮРКОВСКИЙ, И.М. Активные процессы в русской спортивно -игровой лексике.
Кишинёв. Штиинца, 1988. 119 с.
198. ЮРЬЕВА, Е.А. Терминологические единицы фразеологического происхождения в
сфере профессиональной коммуникации (на мате риале LSP страхования в английском
языке). Дисс. …канд. филол. наук. Москва, 2014, 174 c.

203

ANEXE

204
Anexa 1
Termeni sportivi generali

abandon
a abandona
abatere
abrogare
a accelera
accident sportiv
act motric
activitate
acțiune
acurate țe a mi șcării
admonestare
adversar
agilitate
a alerga
alergare
alergare contra cronometru
alimenta ție sportivă
a (se)alinia
aliniere
amator
amical
amplitudine a mi șcării
an olimpic
an sportiv
anduran ță
antisportiv
a (se) antrena
antrenament
antrenament autogen
antrenament ideomotor
antrenament independent antrenament invizibil
antrenament izometric
antrenament izotonic
antrenament la altitudine
antrenament neuromuscular
antrenament psihosomatic
antrenament psihotonic
antrenament sportiv
antrenor
antrenor al echipei na ționale
antrenor calificat
antrenor coordonator
antrenor de echipă
antrenor federal
antrenor profesionist
antrenor specializat
antrenor stagiar
antrenor voluntar
a anula
anulare
anvergură
aparat sportiv
a apără culorile echipei
apărător
apel
apelul concuren ților
aplecare
apnee
a aprecia
apreciere
aprobare

205
apt
aptitudine
aptitudine motrică
aptitudine psihomotrică
aptitudine sportivă
a arbitra
arbitraj
arbitru
arbitru interna țional
arbitru secund
arenă sportivă
artistic
artistism
a arunca
aruncare
as
asalt
ascensiune
a asigura
asigurare
asisten ță
asocia ție sportivă
atac
a ataca
atitudine
atlet
atletic
atletism
autoapărare
autoasigurare
autocontrol
automatism
automatism al mi șcărilor
avantaj avantaj de puncte
avantaj de teren
avantaj de timp
avertisment
a avertiza
axă
balcaniadă
balon
banca jucătorilor
bancă
bancă de rezervă
baraj
bară
barem
barem de arbitraj
a bate un record
bază sportivă
bazele antrenamentului
bătaie
bilateral
cabinet medical sportiv
calculul (calcularea) rezultatelor
calendar competi țional
calendar sportiv
a (se) califica
a (se) califica în finală
calificare sportivă
calitate fizică
campion ( -oană)
campion european
campion mondial
campion na țional
campion olimpic
campionat

206
campionat european
campionat feminin
campionat în două etape
campionat în mai multe etape
campionat masculin
campionat mondial
campionat mondial universitar
campionat na țional
candidat în mae ștri ai sportului
cantonament
capacitate
capacitate de performan ță
capacitate de reac ție
capacitate fizică
caracterul competi ției
Carta Europeană a Sportului
Carta Europe ană a Sportului pentru To ți
Carta Interna țională a Educa ției Fizice și
Sportului
Carta Olimpică
cartă
catedră de educa ție fizică
categorie de greutate
categorie de vârstă
categorie sportivă
căpitan
cățărare
cântar
centralizator
centru de antrenament
cerc
challange
challanger
chemare la start ciclic
ciclu
circuit
a (se) clasa
clasament
clasament individual
clasament pe echipe
clasament sportiv
clasificare sportivă
club sportiv
coechipier
coeficient
coeficient de dificultate
coeziune
combina ție
comentator sportiv
comisie de regulament
comisie de selec ție
comisie disciplinară
comitet
comitet de organizare
Comitet de Organizare a Jocurilor
Olimpice
Comitet Interna țional Olimpic (CIO)
Comitet Na țional Olimpic (CNO)
Comitet Olimpi c European
competi ție
competi ție amicală
competi ție deschisă
competi ție individuală
competi ție interna țională
competi ție în sală
competi ție sportivă
competi ție tur -retur

207
complex sportiv
component al echipei
comportare sportivă
concentrare
a concura
concurent
concurs
concurs de orientare
concurs de selec ție
concurs eliminatoriu
concurs individual
concurs pe echipe
concurs sportiv
condi ție fizică
a conduce
constitu ție fizică
a contesta
contesta ție
contraatac
a contraataca
contratimp
control
control antidoping
controlul greută ții
controlul medical
coordonare
corectitudine
coregrafie
corespondent sportiv
costum de sport
cotieră
a cronometra
cronometraj (cronometrare)
cronometror cronometru
cronoscopie
culori ale echipei
cultură fizică
cupă
cursă
debut
debutant
decatlon (zece probe)
a decerna
a decora
decora ție sportivă
defensiv
densitate a efortului
deprindere
deprindere tactică
deprindere tehnică
derogare
derutare a adversarului
a descalifica
descalificare
a deschide scorul
deschidere
desfă șurarea jocului
desprindere
detentă
deținător al recordului
deținător al titlului
a deține recordul
director de concurs
dispută
distinc ție sportivă
doping
dozare a efortului

208
drapel olimpic
dublu
durată a efortului
durată a jocului
durată a mi șcării
echilibru
echipament sportiv
echipă
echipă adversă
echipă campioană
echipă de club
echipă de concurs
echipă de juniori
echipă de probă
echipă de rezervă
echipă feminină
echipă gazdă
echipă începătoare
echipă masculină
echipă mixtă
echipă na țională
echipă oaspete
echipier
element tehnic
eliminare
eliminatoriu
eurofit
a evalua
evaluare
examen medico -sportiv
examenul arbitrilor
ex-campion
a exclude
excludere execu ție
execu ție tehnică
exerci țiu
exerci țiu de bază
exerci țiu de gimnastică
exerci țiu de relaxare
exerci țiu de respira ție
exerci țiu de suple țe
exerci țiu de trunchi
exerci țiu fizic
a exersa
expresivitate a mi șcării
extensie
extensor
fair-play
familie de mi șcări
fanion
fază
fază a alergării
fază de impuls
fază de joc
fază de zbor
fază a mersului
fază a săriturii
febră de start
febră musculară
federa ție sportivă
feminin
a fenta
fentă
Finala Campionatului Mondial
Finala Jocurilor Olimpice
finală
finalist

209
finiș
fișă medico -sportivă
fitness
flacără olimpică
flanc
flexibil
fluier
forfet
formă (a fi în formă)
formă sportivă
forță
forță musculară
gală
„gata!”
genuflexiune
genunchieră
gest motric
gheată
ghemuit
gimnastică corectivă
gimnastică curativă
gimnastică de înviorare
gimnastică de recuperare
gleznieră
grad de antrenament
grad de dificultate
greșeală
greșeală comună
greșeală de arbitraj
greșeală inten ționată
greșeală neinten ționată
greșeală personală
greșeală repetată
greșeală tehnică greutate
handicap
heliometru
igienă sportivă
imaginea mi șcării
imn olimpic
impresar
impresie artistică
impulsie
inactivitate
individual
inele olimpice
a iniția
inițiere sportivă (ini țiere în sport)
instructor
instructor federal
instructor sportiv
instruire motrică
instruire sportiva
intensitate a efortului
intensitate a solicitării
inventar sportiv
încălzire
începător
începutul jocului
încercare
încercare reu șită
încercare suplimentară
încruci șare
îndemânare
îndoire
întoarcere
învățare motrică
învingător

210
învins
jaloane
joc
Jocuri Olimpice
jocuri sportive
jogging
jucător
junior
jurnal de antrenament
lider
linie
loisir
lot na țional
lot sportiv
luptă
macrociclu
maestru al sportului
maestru emerit al sportului
maestru interna țional al sportului
maiou
manevră
marcare
mănu șă
mecanism al mi șcării
medaliat
medalie de aur
medalie de argint
medalie de bronz
mers
mezociclu
microciclu
mișcare
model de concurs
model de pregătire modelare a antrenamentului
motric
motricitate
nivel de pregătire
nocturnă
normă de control (barem)
omogenizare
orar al probelor
oraș olimpic
ordine de start
palmares
parametri ai efortului
patrulater
pauză
peluză
pentasalt
pentatlon
pepinieră sportivă
performan ță
perioadă de antrenament
pistă
plan de antrenament
polisportiv
portavoce
portdrapel
poten țial motric
poziție
poziție culcat
poziție de alunecare
poziție de gardă
poziție de tragere
poziție fundamentală
poziție ini țială
poziție în apărare

211
poziție în picioare
poziție pe genunchi
poziții derivate
poziții tranzitorii
pregătire fizică
pregătire tactică
pregătire tehnică
pregătire volitivă
pricepere motrică
profesionist
prognoză sportivă
program al Jocurilor Olimpice
program motric
putere
putere aerobă
putere anaerobă
ramură sportivă
repetare a execu ției
reprezentativă
revan șă
rezisten ță
ripostă
ritm
sală
săritură
selec ție
senior
sistem competi țional sportiv
sponsor
sport
sportivitate
stadion
stare de antrenament stare de start
start
stil
strategie
supraantrenament
supraîncordare
suspendare
susținătoare de efort
tabel de punctaj
tablă de rezultate
tactică
tehnică a mi șcării
tempo
teren
test
test de aptitudini sportive
testare
timp intermediar
timp mort
titlu olimpic
trambulină
traseu (parcurs, rută)
tricou
triplusalt
triunghiular
turneu
ținută
validare
violen ța în sport
viteză
volum al efortului

212
Anexa 2
Termeni sportivi interdisciplinari
(în baza subsistemelor terminologice ale jocurilor sportive:
fotbal, handbal, hochei pe ghea ță)
a acorda gol
afară din joc
afară din teren
a apăra poarta
apărare
apărare om la om
arbitru de centru
arbitru de margine (de tu șă)
arbitru de teren
aripă
aripă dreapta
aripă stânga
atac
atacant
,,aut”
autogol
avantaj
avertisment
a bloca
blocaj
a centra
centru
centru înainta ș (înainta ș central)
ciocnire între jucători
combina ție
a conduce jocul (meciul)
a conduce mingea (a dribla)
contraatac
a contraataca
a crea o situa ție de gol
a da (a imprima) efect mingii degajare
a deposeda adversarul de minge (de puc)
a deschide scorul
diferen ță de goluri
a dribla
dribleur
dribling
dublă
durata jocului
durata penalizării
echipă ofensivă
a egala
extremă dreapta
extremă stânga
fluier de final
a fluiera începutul jocului
forma ția echipei
funda ș
funda ș dreapta
funda ș stânga
gol
gol anulat
gol egalizator
golaveraj
golul victoriei
greșeală
greșeală de arbitraj
inter
a intercepta mingea (pucul)
interceptarea mingii (pucului)
înainta ș

213
înainta ș central
începutul jocului
a încetini jocul
înlocu ire
întreruperea jocului
jambiere
a jena
jucător de rezervă
jumătatea terenului
legea avantajului
linia por ții
linie de atac
linie de centru
linie de fund
linie de margine (tu șă)
lovirea adversarului
lovirea mingii
lovitură de pedeapsă
lovitură liberă
a marca (a înscrie)
a marca trei goluri (hat -trick)
a marca un gol
marcarea adversarului
marcarea terenului
meci
meci nul
mijloca ș
mijloca ș centru
mijloca ș dreapta
mijloca ș stânga
minge
minge cu efect
minge în afa ră de joc
minge în joc
obstruc ție a obstruc ționa
ocazie de a marca
ofsaid (afară din joc)
a opri jocul
a opri mingea (pucul)
a pasa
a pasa înainte
a pasa înapoi
a pasa lateral
pasă
pasă către extremă
pasă gre șită
pasă înainte
pasă înapoi
pasă laterală
pasă lungă
pasă scurtă
a părăsi terenul
piedică
poartă
poartă adversă
portar
portar de rezervă
posesie a mingii (a fi în posesia mingii)
poziție de ofsaid
preluarea mingii (pucului)
prelungire
a prinde mingea (a para)
a rata lovitura
a recâ știga mingea
a reduce scorul
regula avantajului
regula ofsaidului
remiză
repriză de joc

214
repunerea mingii în joc
a respinge atacul
schemă tactică de joc
schimbarea jucătorului
schimbarea portarului
schimbarea terenului
scor
semnalizarea arbitrului de tu șă
sistem de apărare
sistem de joc
străpungere (pătrundere )
superioritate tehnică
superioritate numerică
suprafa ța (spa țiul) por ții
suprafa ță de col ț
suprafa ță de pedeapsă
tactică de apărare
tactică de atac
teren de joc
time-aut
timp de joc
titular
a trage la poartă
a transforma lovitura de pedeapsă
zid
zid de apărare
zonă
zonă centrală (de centru)
zonă de apărare
zonă de atac

215
Anexa 3
Termeni de specializare îngustă
folosi ți în jocurile sportive

FOTBAL
a alerga în culoar (bre șă)
a apăra cu piciorul
a apăra lovitura de pedeapsă (penalti)
apărare de ,,beton”
a aplica regula avantajului
arbitraj în diagonală
aruncarea mingii de la margine
atac cu pase lungi
atac cu pase scurte
atac cu schimbare de locuri
atac frontal
atingerea mingii cu mâna
baretă
Campionat Mondial de Fotbal (CM)
Campionat European de Fotbal (Euro; CE)
careu de pedeapsă
ciorapi de fotbal
a comite un ,,hen ț’’
conducerea mingii cu exteriorul șiretului
conducerea mingii cu interiorul șiretului
conducerea mingii cu ristul
conducerea mingii în cerc
conducerea mingii în linie dreaptă
contră
crampon
Cupa Campionilor Europeni a degaja cu capul
a degaja cu piciorul
a degaja în corner
degajare cu mâna
degajare cu pumnul
,,Demarca ți-vă!”
exteriorul piciorului
a face zid
fentă cu corpul
fentă cu dribling
fentă cu piciorul
fentă de lovitură
fentă dublă
FIFA – Federa ția Interna țională de Fotbal
Amator
forma ție cu 3 funda și
fotbal
fotbalist
funda ție în W.M.
ghete de fotbal
gol marcat cu capul
gol marcat din pozi ția de ofsaid
henț
henț inten ționat
întreruperea jocului
a jena (a ține) cu bra țele
linia de 16,50m

216
linia de 5,50m
linia funda șilor
linia înainta șilor
linia mijloca șilor
lovirea mingii cu pic iorul
lovirea mingii cu capul din săritură
lovirea mingii cu capul înainte
lovirea mingii cu capul înapoi
lovirea mingii cu exteriorul labei piciorului
lovirea mingii cu interiorul (latul)
lovirea mingii cu vârful
lovirea mingii din vole
lovirea mingii în foarfecă
lovirea mingii prin întoarcere
lovitură ,,lumânare’’
lovitură de col ț (corner)
lovitură de pedeapsă (11m)
lovitură de pedeapsă ca urmare a unui hen ț
marca cu capul
meci de cupă
meci de divizie
meci de fotbal
mijloca ș centru (stoper)
ming e care se rostogole ște
minge cu efect
minge de arbitru
minge înaltă
minge moartă
minge razantă
oprirea mingii cu interiorul piciorului (cu
latul) oprirea mingii cu talpa piciorului
oprirea mingii în aer cu ristul piciorului
a pasa în adâncime
pasă cu capul
pasă cu călcâiul
pasă în adâncime
pasă în culoar
pasă lungă
pasă pe deasupra adversarului
penalti
picior de lovire a mingii
a plonja
plonjon la picioare
poziție de ofsaid
preluarea mingii cu capul
preluarea mingii cu coapsa
preluarea mingii cu partea exterioară a
labei piciorului
preluarea mingii cu partea interioară a labei
piciorului (latul)
preluarea mingii cu pieptul
a prinde mingea (a para )
raport de cornere
a rata lovitura de pedeapsă 11 m
a respinge mingea cu pumnul
a respinge mingea în aut
robinsonadă
sistem de apărare cu doi funda și
sistem de apărare cu trei funda și
sistem de joc cu patru atacan ți (brazilian)
sistem de joc W.M.

217
steag de centru
steag de col ț
stoper
a străpunge linia apărării
șiretul mingii
șireturi de bocanci
tactica de a încetini ritmul jocului
tenis cu capul
tenis cu piciorul
titular în prima echipă
a trage (a șuta)
a trage din vole
a trage dintr -un unghi dificil
a trage pe deasupra barei
a trage pe sub bară
a trage plasat
a transforma lovitura de pedeapsă
tras din drop
tras în bara transversală
tras la poartă cu elan
tras la poartă direct
tras la poartă în for ță
tricou de fotbal
tricou de portar
tripletă
Turneul Interna țional al Juniorilor
U.E.F.A.
Turneul Olimpic de Fotbal
,,unsprezece”
zid de apărare
HOCHEI PE GHEA ȚĂ
agățare cu crosa
alergare cu pa și încruci șați (tăierea ghe ții)
amplasamentul (cabina) arbitrului de
poartă
apărare combinată
apărare în cinci
apărare în zonă
apărătoare de picioare
apărătoare pentru patine
apărătoare pentru umeri (umerari)
aruncarea crosei
atac cu corpul (body check)
a bara cu crosa
bec de semnalizare
a bloca cu corpul
calitatea ghe ții
cantul interior al patinei
cerc de angajament
ciorapi de hochei
clipping (placare)
colțul rotunjit al man tinelei
a conduce pucul
conducerea (manevrarea) pucului
controlul pucului
cronometror de joc
cronometror de pedepse
crosă
crosă de portar
crosă ridicată
crosă ridicată deasupra umărului

218
echipă de hochei pe ghea ță
fentă cu crosa
fentă de corp
ghete de hochei pe ghea ță
grămadă (aglomerare)
hochei pe ghea ță
hocheist
holding ( ținerea adversarului)
a intercepta pucul
izbire de mantinelă
a jena cu cotul
joc dur (brutal)
joc la mantinelă
kick-șut (jucare a pucului cu piciorul )
lama crosei
linia albastră
linia albastră de apărare
linia albastră de atac
linia înainta șilor (de atac)
linia ro șie
linia ro șie de centru
linia ro șie de poartă
a lovi cu crosa
lovirea pucului
lovitură cu cotul
lovitură cu pumnul
lovitură cu vârful crosei
mantinelă
mantinelă laterală
mănu și de hochei pentru jucător de câmp
mănu și de hochei pentru portar mânerul crosei
mânuirea crosei
pantaloni de hochei
a pasa pucul înapoi
pasă în doi
pasă la linia de centru
patine de hochei
patinoar
patinoar acoperit
patinoar cu ghea ță artificială
patinoar cu ghea ță naturală
patinoar descoperit
pieptar
porti ța spre banca de pedepse
porti ța spre banca jucătorilor
posesia pucului (a fi în posesia pucului)
a precipita (a izbi) adversarul
preluarea pucului
a prinde (a lua) viteză
puc
puc care atinge arbitrul
puc condus înainte
puc ie șit (nejucabil)
puc nevăzut
punct de angajament
ruperea crosei
a scăpa de adversar
a scoate pucul peste mantinelă
sleșing (slashing – cosire c u crosa)
stabilitate pe ghea ță
suprafa ța de alunecare a patinei

219
suprafa ța ghe ții
șutul de penalitate
tehnica manevrării pucului
a trage la poartă razant cu ghea ța
a trage la poartă vole
ținerea adversarului
unghiul de tras
viraj (ocolire) spre dreapta
viraj (ocolire) spre stânga

BASCHET
alegerea co șului
angajare
angajare între doi
apărare combinată (mixtă)
apărare pe zonă 2:1:2
apărare pe zonă 2:3
apărare pe zonă 3:2
apărare presing
aruncare la co ș
aruncare la co ș cu boltă
aruncare la co ș cu două mâini
aruncare la co ș cu două mâini de deasupra
capului
aruncare la co ș cu două mâini de jos
aruncare la co ș cu două mâini de jos din
alergare
aruncare la co ș cu două mâini de la piept
aruncare la co ș cu o mână
aruncare la co ș de la distan ță
arunc are la co ș de pe loc aruncare la co ș din alergare
aruncare la co ș din apropierea co șului
aruncare la co ș din vole
aruncare la co ș direct
aruncare la co ș după întoarcere
aruncare la co ș în cârlig
aruncare la co ș nereu șită
aruncare la co ș prin săritură
aruncare la co ș razantă
aruncare la co ș reușită
atac (luptă) la panou
atac contra unei apărări pe zonă
atac în cinci
atac pozi țional
atac prin circula ție în opt
baschet
baschetbalist
capac
călcarea liniei
cinci gre șeli personale
coș
coș advers
coș propriu
coș valabil
coșaveraj
a (se) demarca
dribling alternativ cu o mâna și cealaltă
dribling aproape de corp
dribling jos
dublu dribling
efect din articula ția pumnului

220
a face paravan
FIB (Federa ția Interna țională de Baschet)
forma ție cu doi jucători înainte și trei înapoi
forma ție cu trei jucători înainte și doi înapoi
forma ție ini țială de joc
forma ție în triunghi
jucător demarcat
jucător marcat
jucător pivot
a marca pe la spate
marcaj de aproape
marcaj de la distan ță
meci pierdut prin forfait
minge moartă
minge ținută
panou
pantofi de baschet
paravan
pasă cu două mâini de deasupra capului
pasă cu două mâini de la piept
pasă cu o mâna
pasă cu o mâna de la umăr
pasă cu pământul
pasă în doi
pasă în zigzag
pasă joasă cu două mâini
,,pasează (dă) și aleargă (du -te)”
primii cinci jucători
regula celor 10 secunde
regula celor 3 secunde
regula celor 30 de secunde regula celor 5 secunde
rotația mingii
a smulge mingea
,,timp mort”
,,timp mort” pentru arbitru
ultimele 3 minute

VOLEI
atac din două pase
blocaj individual
blocaj în doi
blocaj în trei
blocaj la minge și la zonă
a depă și (a trece peste fileu)
a deschide pe o direc ție
a desface blocajul
dreptul la serviciu
echipă car e prime ște
echipă de la serviciu
a evita blocajul (a fugi de bloc)
„fileu” (minge care atinge fileul)
forma ția echipei în stea
forma ția echipei pe două linii
igliță
„înăuntru”
joc static
joc variat
jucător de la bloc
jucător de volei (voleibalist)
jucători din linia a doua
jucători din prima linie

221
a lăsa să cadă mingea
a lăsa să cadă mingea în bloc
a lăsa să cadă mingea în col țul terenului
a lăsa să cadă mingea în spatele blocului
a lăsa să cadă mingea în teren
a lăsa să cadă min gea lângă plasă
lovitură amortizată
lovitură cu două mâini
lovitură cu o mână
lovitură de atac în bloc
lovitură de atac peste bloc
lovitură din pasă
mâini peste fileu
minge împinsă
minge moartă
minge ținută
ordinea la serviciu
pantofi de volei
a pasa cu o mână
pasă pe diagonală
pierderea serviciului
a plasa mingea în joc liber
plasă care respinge mingea
plasă de volei
preluare cu două mâni
preluarea serviciului
punct din serviciu
a rata (gre și) serviciul
repetarea serviciului
rostogolirea jucătorului
rotația jucătorilor schimbarea serviciului
sensul rota ției
a servi
serviciu
serviciu de jos
serviciu de sus din fa ță
serviciu de sus din fa ță în for ță
serviciu de sus din lateral (roată)
serviciu neregulamentar
serviciu preci s (de siguran ță)
serviciu regulamentar
serviciu repetat
serviciu tăiat (cu efect)
a străpunge blocul
suprafa ța de serviciu a echipei adverse
suprafa ța de serviciu proprie
suprafa ță de serviciu
a trage în bloc (lovitura de atac în bloc)
a trage peste bloc (lovitura de atac peste
bloc)
trăgător
trăgător principal
trăgător secund
zonă de 3 m
zonă liberă de joc

222
Anexa 4
Domeniile de origine ale reterminologizării transdomeniale în limbajul sportiv

Nr.
crit. Domeniul de
origine Termenul Sensul termenului în domeniul
de origine Sensul termenului în domeniul receptor
1 Arta militară ATAC

Mișcare ofensivă împotriva unui
inamic, cu scopul de a -l face să se
retragă și a-l distruge; ofensivă,
asalt.
(Termen general ) Fază a luptei sportive în care echipa sau
sportivul ac ționează pentru a -și crea situa ții care
favorizează realizarea de puncte.

ASALT Atac decisiv pentru cucerirea unui
loc întărit și pentru a sparge
rezisten ța inamicului
(Scrimă ) Luptă loială între doi scrimeri care au obliga ția
să respecte regulile conven ționale prevăzute în
regulamentul Federa ției Interna ționale de Scrimă (FIS).
BATERIE
Subunitate de artilerie compusă din
mai multe tunuri; utilajul unei
baterii; personalul unei baterii.
(Șah) Forma ție de atac alcătuită din două figuri de valori
diferite a șezate pe aceea și coloană, linie sau diagonală în
care cea din spate, imobilă și cu bătaie lungă (damă, turn
sau nebun) este interferată de cealaltă figură mobilă, care
prin mutare dă posibilitatea figurii imobile să atace o piesă
adversă ce se află pe coloana, linia sau diagonală
respectivă.

BLOCADĂ
Ansamblu de măsuri de izolare a
unui ora ș (stat sau grup de state)
prin ruperea legăturilor de
comunicare cu exteriorul. (Șah) Cale de obstruc ționare a atacului adversarului prin
oprirea uneia sau a mai multor piese care cooperează în
realizarea matului.
CANTONAMENT
Staționare vremelnică (a unei
unită ți militare) într -o localitate în
afara cazărmii; loc unde sunt
instala ți cei cantona ți.
(Termen general ) 1. Loc de cazare special amenajat, unde
o echipă sau un lot sportiv se pregătesc în comun (în
vederea participării la o competi ție de amploare. 2.
Intervalul de timp cât o echipă se află în cantonament.

223
CAPTURĂ
Bunuri materiale capturate de la
inamic; capturare, prindere a unui
inamic sau a materialului inamic. (Șah) Luare a unei piese a adversarului, cu sau fără
cedarea unei piese proprii.

DIVIZIE
Mare unitate militară, constituită
de obicei din mai multe regimente.
(Jocuri sportive ) Fiecare dintre categoriile principale în
care sunt încadrate echipele ce participă la o competi ție
sportivă cu caracter na țional.

FLANC
Fiecare dintre cele două păr ți
laterale ale unei forma ții sau ale
unui dispozitiv de luptă.
I. (Gimnastică ) Una dintre extremită țile forma ției pe
linia frontului.
II. (Jocuri sportive ) Jucător înainta ș care ocupă locul
cel mai înaintat din stânga sau din dreapta într -o echipă
de fotbal, de handbal, de hochei; extremă.
PARADĂ
Festivitate militară la care
defilează trupele; defilare a
trupelor cu prilejul acestei
festivită ți.
(Scrimă, box ) Ac țiune defensivă executată pentru a
împiedica atacul adversarului.

PLUTON Subunitate militară mai mică decât
compania, alcătuită din trei sau
patru grupe. (Atletism, ciclism ) Grup omogen de sportivi care se află
într-o anumită pozi ție pe parcursul unei c urse.

REPLIERE Retragere în ordine, sub presiunea
inamicului, mutând apărarea pe un
alt aliniament (Jocuri sportive ) Ac țiune tactică individuală sau
colectivă, constând din retragerea în dispozitivul de
apărare a jucătorilor afla ți în atac.
2
Matematică:
– algebră DOI

OPT
Numărul care în numărătoare are
locul între unu și trei.

Numărul care în numărătoare are
locul între șapte și nouă DOI -DOI . (Baschet ) Circula ție tactică efectuată simetric
pe ambele păr ți ale terenului de două perechi de atacan ți,
constând în pasarea mingii unui al treilea atacant, în timp
ce jucătorii din perechea respectivă î și schimbă reciproc
locul.
I. (Alpinism ) Piesă metalică, de forma cifrei 8, prin
care se trece coarda, cu ajutorul căreia se realizează
frânarea în coborâre (rapel).
(Jocuri sportive ) Circula ție tactică folosită în faza de
pregătire a atacului, la care participă trei sau mai mul ți
jucători și în care drumul descris de fiecare dintre ace știa
este asemănător cu cifra 8.

224
UNSPREZECE
Numărul care, în numărătoare, are
locul între 10 și 12.
(Fotbal ) Denumire dată unei echipe de fotbal cu referire
la numărul jucătorilor care o compun.
– geometrie CERC

Figură geometrică plană formată
din mul țimea tuturor punctelor
egal depărtate de un punct fix,
circumferin ță; suprafa ță limitată
de un cerc.
I. (Gimnastică ) 1. Obiect portativ de formă circulară, din
lemn sau alt material asemănător, de culori diferite, cu
diametrul de 80 -90 cm pentru senioare și 70-80 cm p entru
junioare, greutatea de 300 g.
2. Probă specifică gimnasticii ritmice sportive feminine,
folosind ca elemente tehnice balansări, circumduc ții,
opturi, rotări, rulări pe diferite segmente corporale,
desprinderi cu reapucări, cu cercul vertical, orizon tal,
deasupra capului, înainte sus și lateral, lansări, rico șări,
treceri prin cerc, treceri peste cerc.
3. Mi șcare circulară executată de gimnast cu unul sau
ambele picioare la cal cu mânere.
4. Rotări de bra țe cu obiecte portative: cerc mare; cerc
mijlociu; cerc mic.
5. Forma ție în care executan ții sunt dispu și în cerc.
II. (Para șutism ) Aparat pentru antrenamen tul la sol al
parașutiștilor în vederea dezvoltării echilibrului, al
simțului chinestezic, al vitezei de reac ție etc.
III. (Atletism ): Cerc de aruncare Loc din care se execută
aruncările atletice, cu excep ția aruncării suli ței și a mingii
de oină, format dintr -o suprafa ță orizontală construită din
beton, asfalt sau orice alt material tare nealunecos,
circumscrisă de o bandă de fier sau o țel
IV. ( Hochei pe ghea ță): Cerc de angajament
Circumferin ță marcată pe ghea ța terenului de joc din
interiorul căreia se pune sau se repune pucul în joc.
V. ( Jocuri sportive ): Cerc central (median) Linie curbă
plană, închisă, al cărui punct central (median), marchează
distan ța la care trebuie să se afle jucătorii adver și, în
momentul când se execută o lovitură lib eră sau se execută
lovitura de începere a meciului.

225
DIAGONALĂ
Segment de dreaptă care une ște
două vârfuri ale unui poligon sau
ale unui poliedru care nu sunt
legate prin aceea și muchie I. (Șah) Câmpurile situate oblic pe tabla de șah, pe
care se mi șcă dama și nebunii, iar când se face o captură
sunt muta ți și pionii.
II. (Gimnastică ) Tip de exerci ții la sol, în gimnastica
artistică feminină.
CILINDRU Suprafa ță descrisă de o dreaptă
care se deplasează paralel cu ea
însăși, sprijinindu -se pe o curbă
închisă, imobilă; corp geometric
mărginit de un cilindru și de două
plane paralele. (Gimnastică ). Procedeu tehnic folosit în exerci țiile
acrobatice la sol, inele și paralele, constând dintr -o rotare
a corpului în jurul axei umerilor. Particularită țile de
execu ție sunt în func ție de natura aparatului ( cilindru la
sol, cilindru la inele, cilindru la paralele )
ECHER
Instrument în formă de triunghi
dreptunghic, cu unghiurile ascu țite
de 30° și 60° sau de câte 45°,
întrebuin țat la trasarea și
verificarea dreptelor
perpendiculare și paralele, la
multiplicarea și divizarea
segmentelor și a unghiurilor etc.
(Gimnastică ) Pozi ție a corpului realizată prin flexarea
membrelor inferioare în articula ția coxofemurală,
formând cu trunchiul un unghi de 90° sau mai mic. Se
efectuează pe sol, la inele și paralele.

PARALELĂ
(Dreaptă, plan) care are toate
punctele la aceea și distan ță de o
altă dreaptă sau de un alt plan cu
care nu se întretaie, oricât s -ar
prelungi.
(Gimnastică ) (la pl.) Aparat de gimnastică format din
două bare orizontale și paralele a șezate (la înăl țimi diferite
sau identice) pe stâlpi verticali; (la sg.) fiecare dintre cele
două bare ale acestui aparat X)

Paralele egale Probă specifică gimnasticii artistice
masculine.
Paralele inegale Probă specifică gimnasticii artistice
feminine.

PATRULATER
Poligon cu patru laturi.
(Termen organizatoric ) Competi ție la un sport sau la o
disciplină sportivă între patru echipe reprezentative sau de
club.

226
PĂTRAT
Patrulater cu laturile egale și cu
unghiurile drepte.
(Șah) Pătratul imaginar de pe tabla de șah, având latura
egală cu numărul câmpurilor pe care le are de parcurs un
pion spre transformare, în interiorul căruia trebuie să intre
regele advers pentru a împiedica transformarea pionului
în figură.
TRAPEZ
Patrulater care are drept baze două
laturi paralele și neegale.
(Gimnastică ) Aparat de gimnastică format dintr -o bară
mobilă, legată la extremită ți cu două frânghii sau cabluri
egale în lungime, fixate de plafon sau de o grindă. (DEX)

TRIUNGHI
Poligon format din trei laturi care
se întâlnesc două câte două și
formează trei unghiuri interne.
I. (Baschet ) triunghi de săritură Acțiune tactică
colectivă în care trei apărători, dispu și în triunghi, se
plasează în fa ța coșului cu un vârf spre centru în scopul
culegerii mingii rico șate din panoul propriu, împiedicând
astfel ac țiunea de recuperare a ei de către adversari.
II. (Gimnastică ) Tip de deplasare a gimna știlor.
III. (Kinetoterapie) . pernă de formă triunghiulară
confec ționată din burete și acoper ită cu o țesătură,
utilizată în exerci țiile de gimnastică și de recuperare
medicală.

TRIUNGHIULAR
Care este în formă de triunghi.
(Termen organizatoric ) Competi ție la un sport între
reprezentativele a trei țări sau cluburi
SPIRALĂ
Curbă plană descrisă de un punct
care se rote ște în jurul unui punct
fix, depărtându -se din ce în ce mai
mult de el; obiect care are această
formă
I. (Gimnastică ) 1. Procedeu de mânuire a panglicii
și a eșarfei lungi (în gimnastica ritmică), constând dintr -o
succesiune de mi șcări circulare și uniforme executate
energic din articula ția pumnului, la care participă și
antebra țul, care transmit obiectului mânuit forma de
spirală. 2. Modalitate de deplasare a unei coloane de
executan ți (dispu și de obicei pe un șir) pe un traseu
circular în formă de spirală, astfel încât la terminare,
capul coloanei ajunge la centru.
II. (Patinaj artistic ) Urmă lăsată de patină pe ghea ță
în timpul executării unor procedee tehnice. Se execută la
individual, men ținând pozi ția de arabesc sau de cumpănă,

227
și la perechi când băiatul este pivot, iar fata descrie în
jurul lui o spirală în diferite pozi ții: spirala mor ții; spirală
înapoi; spirală îna inte etc.

3

Fizică, chimie ABSORB ȚIE

Fenomen fizic prin care un corp
lichid sau solid încorporează prin
difuzie din afară o substan ță
oarecare; proces de pătrundere a
apei, a substan țelor minerale și
organice, a gazelor în celulele
organismului. (Schi) Mi șcare de atenuare, de preluare, de reducere a
șocurilor provocate de denivelările pârtiei, realizată prin
îndoirea sau prin tragerea genunchilor sub corp în timpul
coborârii.
DEGAJARE
Împră știere în atmosferă a unui
miros; radier e a luminii; emanare a
căldurii; răspândire în mediu a unei
substan țe chimice; eliminare a
unor gaze în urma unei reac ții
chimice.
I. (Fotbal ) Ac țiune efectuată de jucătorul din apărare
constând din trimiterea mingii cât mai departe de poarta
proprie pentru a înlătura pericolul unui atac al
adversarului.
II. (Sporturi nautice ) Element tehnic în ciclul de lovitură,
care constă în scoaterea palei, vâslei , ramei, padelei sau
pagaiei din apă.
III. (Șah) Eliberare a liniei de ac țiune a reginei prin
deplasarea unei figuri de aceea și culoare în lungul liniei.

DISPERSARE
Procedeu de ob ținere a unui sistem
coloidal prin fragmentarea unei
substan țe în particule cu
dimensiuni corespunzătoare
particulelor coloidale. (Tir) Fenomen prin care proiectilele pornite din țeava
aceleia și arme parcurg o traiectorie proprie, distribuindu –
se pe țintă pe o anumită suprafa ță, fapt determinat de
nivelul de pregătire al trăgătorului, de calitatea armei și a
muni ției, de influen ța factorilor externi (vânt,
luminozitate etc.).
FLOTARE 1.Îndepărtare prin decantare a
substan țelor care plutesc la
suprafa ța unui lichid. 2 Flota ție
(Procedeu de separare a
mineralelor utile din minereuri sau
a cărbunilor din steril).
I. (Gimnastică ) Ac țiune de îndoire și întindere cu
împingere a bra țelor, care se execută la sol din sprijin
culcat sau stând pe mâini, iar la paralele din spr ijin, de
obicei în timpul balansului înainte sau înapoi.
II. (Baschet ) Combina ție de apărare în care unul sau mai
mulți apărători părăsesc adversarul direct, retrăgându -se
pentru a ajuta temporar un coechipier la marcarea
adversarului acestuia.

228
INSOLUBILITATE
1 Proprietate a unui corp de a fi
insolubil (1). 2 (Fig) Proprietate a
unei probleme de a nu putea fi
soluționată.
(Șah) Defec țiune majoră a unei probleme de șah sau
studiu, în sensul că enun țul de rezolvare conceput de autor
nu conduce la rezolvarea ei în numărul de mutări
prestabilit, ci în mai multe sau mai pu ține mutări sau
deloc.
4

Arhitectură,
construc ții BALUSTRADĂ
Construc ție formată dintr -un șir de
baluștri uni ți la partea de sus printr –
o lisă, constituind o rezemătoare
(la o scară, la un balcon, la o
galerie) sau o împrejmuire
ornamentală (la o clădire)
(Alpinism ). Coardă prinsă de stâncă prin intermediul unor
pitoane și carabiniere, cu ajutorul căreia se asigură o
traversare.

BARAJ

Construc ție care opre ște cursul
unui râu pentru a ridica nivelul apei
în amonte, a crea o rezervă de apă,
o cădere de apă pentru
hidrocentrale etc.; stăvilar, zăgaz.

I. (Termen general ) Întrecere între doi sau mai mul ți
sportivi sau între două sau mai multe echipe, afl ate la
egalitate, pentru a putea departaja pozi țiile lor într -un
clasament oficial.
II. (Atletism ) Întrecere între doi sau mai mul ți
concuren ți, afla ți la egalitate după încheierea concursului
propriu -zis, la orice probă de săritură sau aruncare,
desfă șurată după un protocol (reguli) specific acestui tip
de concurs, numai în cazul departajării locurilor I și II la
finala campionatelor și competi țiilor de mare anvergură.
BETON
Amestec de pietri ș, nisip, ciment
(sau asfalt, var hidraulic etc.) și
apă, care se transformă prin uscare
într-o masă foarte rezistentă și se
folose ște în construc ții.
(Fotbal ) Sistem de apărare, constând în utilizarea
supranumerică a jucătorilor în linia defensivă

BOLTĂ
Construc ție cu partea superioară în
formă de semicerc sau numai
bombată
(Jocuri sportive ) Denumire conven țională dată
traiectoriei înalte, imprimate balonului în efectuarea
paselor, a aruncării la co ș sau a loviturii la poartă pentru a
nu putea fi interceptată, respinsă sau re ținută de jucătorii
echipei în apărare.

229
COLOANĂ
Stâlp cilindric de marmură, piatră,
lemn etc., destinat să sus țină o
parte dintr -un edificiu sau să -l
înfrumuse țeze.
(Șah) Fiecare dintre cele opt rânduri de câmpuri care duc
de la un partener la altul
CUPOLĂ
Partea semisferică, poligonală sau
eliptică care alcătuie ște
acoperământul unui edificiu
(Para șutism ). Suprafa ță portantă a para șutei exprimată în
metri pătra ți (cca 60 mp)

FLE ȘĂ
1. Acoperi ș foarte înalt, în
formă de piramidă sau de con,
folosit, mai ales în Evul Mediu, la
construc țiile monumentale ale
bisericilor. 2. Partea din spate a
afetului unui tun.
(Scrimă ) Acțiune ofensivă simplă sau compusă, executată
cu salt început prin împingerea piciorului din fa ță și
terminat cu aterizarea pe piciorul din spate, după ce
adversarul a fost lovit.
PALIER
1. Organ al unei ma șini pe care se
fixează un ax sau un arbore și care
permite acestora o mi șcare de
rotație sau de oscila ție; lagăr.
2. Porțiune orizontală în cuprinsul
scării interioare a unei clădiri, la
nivelul fiecărui etaj; odihnă. ♦
Ansamblul plan șeelor unei
construc ții, aflate la acela și nivel al
ei.
3. Porțiune orizontală din traseul
unei căi ferate sau al unui drum
rutier.
(Aviație sportivă ) 1. Traiectorie a zborului unei aeronave
pe o pantă de urcare în unghi mic, până la înăl țimea de cca
25 m. 2. Zbor al aeronavei pe o traiectorie paralelă cu
solul, la înăl țime mică, cca 1 m.

PARAVAN
Perete sub țire sau piesă de mobilier
formată dintr -unul sau din mai
multe panouri articulate, acoperite
cu placaj, pânză, hârtie etc., care (Baschet, handbal ) Acțiune tactică prin care un atacant,
plasându -se între un coec hipier, de obicei posesor al
mingii, și apărătorul acestuia, afla ți la rândul lor în

230
desparte un anumit spa țiu dintr -o
încăpere.
deplasare sau în momente fixe de joc, urmăre ște
eliberarea lui de marcajul apărătorului respectiv.

STÂLP
Element masiv de construc ție, cu
lungimea mare în raport cu
dimensiunile sec țiunii,
confec ționat din lemn, din metal,
din beton armat etc., care serve ște
la sus ținerea unei clădiri, a unei
instala ții, a unui pod, a liniilor
electrice aeriene, a antenelor etc. (Rugbi ) Jucător component al compartimentului grămezii
(linia I), specializat pentru a sus ține ac țiunea trăgătorului
la grămada ordonată și a prinzătorului de margine.

PASAJ 1. Spa țiu amenajat între două
rânduri de clădiri sau coridor al
unei clădiri a șezat la nivelul străzii,
pe care trec pietoni sau, rar,
vehicule dintr -o stradă în alta; p.
gener. loc de trecere. (Sporturi nautice ) 1. Culoar interior oferit de un concurent
în cursă unui adversar care dore ște să -l depă șească. 2.
Solicitare verbală a unui concurent care dore ște să
depă șească adversarul ajuns din urmă, în cursă,
neacordarea ~ se penalizează conform prevederilor
regulamentului.
II. ( Călărie ) Trap scurtat, îngrămădit, caden țat cu
frecven ță mare, caracterizat printr -o îndoire ac centuată a
genunchilor și a jare ților, precum și printr -o mișcare plină
de gra ție
5 Arte (coregrafie,
muzică, , circ, arte
plastice) ARENĂ

1 Spa țiu circular (a șternut cu nisip)
din mijlocul unui amfiteatru antic
unde se țineau reprezenta țiile și
luptele. 2 Spa țiul din mijlocul unui
circ modern unde se desfă șoară
reprezenta țiile.
(Termen general ) Teren de joc, suprafa ța pe care se
dispută partide de fotbal, teni s, atletism, hochei, lupte,
judo etc.

DESEN 1 Reprezentare grafică a unui
obiect, a unei figuri, a unui peisaj
pe o suprafa ță plană sau curbă, prin
linii, puncte, pete, simboluri etc. 2 –
3 (Artă sau) tehnică de a face
desene (Patinaj artistic ) Urme lă sate de patine în alunecare pe
ghea ță, după care se apreciază corectitudinea execu ției
exerci țiilor impuse.

231
DIGITA ȚIE
Tehnica repartizării degetelor pe
clapele ori pe coardele
instrumentelor muzicale sau pe
clapele ma șinii de scris etc. pentru
a obține un randament maxim.
(Volei ) Dexteritate a jucătorului de a dirija cu u șurință
balonul cu ajutorul degetelor. II. Scr. Dirijare a vârfului
armei datorită ac țiunii subtile a degetelor mâinii de atac.

HAT -TRICK Figură a jonglerului, care î și
încheie numărul adunând cele trei
bile în pălărie
(Jocuri sportive ). Performan ță a unui jucător de fotbal sau
hochei pe ghea ță care înscrie trei goluri sau puncte
consecutive în acela și meci.
MASCĂ
Bucată de stofă, de mătase, de
dantelă, de carton etc. (înfă țișând o
față omenească sau figura unui
animal) cu care î și acoperă cineva
fața sau o parte a ei (pentru a nu fi
recunoscut), lăsând numai ochii
descoperi ți; obrăzar.
(Scrimă ) Accesoriu al echipamentului scrimerului,
confec ționat din plasă metalică ale cărei ochiuri au maxim
0,2 mm, iar firul țesăturii un diametru de 1 mm.

MINIATURĂ
1. Operă de artă plastică (în special
pictură) de dimensiuni reduse,
lucrată cu multă fine țe și
minu țiozitate.
(Șah) Problemă cu cel mult 7 piese din fiecare culoare.

OPERĂ
1. Ac țiune con știentă îndreptată
spre un anumit scop; rezultat al
unei activită ți creatoare; lucrare,
faptă. 2. Lucrare originală de artă,
de știință etc.; crea ție (artistică) (Sporturi nautice) operă moartă Parte a bordajului
ambarca țiunii de deasupra nivelului apei.
operă vie Parte a bordajului ambarca țiunii care intră în
apă.

PIRUETĂ
Figură de dans constând din
învârtirea completă a unui
dansator, executată pe un sing ur
picior; p. ext. rotire (rapidă) pe
vârful picioarelor, pe călcâie etc.
I. (Atletism, gimnastică, patinaj artistic ). Rotire a
corpului, de regulă de 360°, în jurul axei sale verticale,
executată printr -o mare varietate de procedee tehnice, cu
sprijin pe un singur picior, pe două picioare simultan sau
alternativ, pe vârful piciorului sau al patinei, pe pingea sau
pe talpa patinei, pe unul sau ambele călcâie, pe unul sau
pe ambii genunchi etc., pe loc sau cu deplasare, cu contact

232
permanent pe sol sau pe ghea ță, cu întrerupere provocată
de o săritură.
II. (Călărie ) Mișcare de dresaj la galop cu întoarcere
de 360° pe picioarele din spate ale calului.
UVERTURĂ
Compozi ție muzicală pentru
orchestră, concepută ca
introducere la o operă, la un
oratoriu, la o suită instrumentală
etc. sau ca o lucrare independentă
(alcătuită din trei păr ți).

(Rugbi ) Post ocupat de jucătorul mijloca ș la deschidere.

6 Anatomie,
medicină FALANGĂ

Fiecare dintre oasele mici,
alungite, care alcătuiesc scheletul
degetelor.
(Șah). Structură de doi sau mai mul ți pioni de aceea și
culoare a șezați unul lângă altul pe aceea și linie.
NERVURĂ
Fiecare dintre fasciculele
conducătoare liberiene lemnoase
care străbat limbul frunzelor și
prin care circulă seva; fiecare
dintre fibrele cornoase, ramificate
în formă de re țea, care străbat
membrana aripii unor insecte.
I. (Alpinism ) Accesoriu metalic sau din alt material,
integrat într -o anumită manieră în sistemul de construc ție
a carabinierei, a pitonului, a că știi de protec ție etc., pentru
a le mări rezisten ța.
II. (Sporturi nautice ). Element structural al unei
ambarca țiuni, dispus longitudinal și transver sal pentru
mărirea rezisten ței acesteia.

OBSTRUC ȚIE
1. Astupare a lumenului unui
organ tubular (trahee, bronhie,
intestin, ureter etc.) ca urmare a
unui proces, a unui obstacol situat
în interiorul organului sau a unei
compresiuni exagerate exercitate
din afară; ocluzie, obliterare,
oblitera ție. I. (Jocuri sportive ) Folosire a for ței corporale în diferite
forme neregulamentare (dezechilibrare, împingere,
interpunere etc.), în scopul împiedicării adversarilor, în
general a acelora care nu au preluat încă mingea, de a
participa la fazele jocului. Se sanc ționează diferen țiat, în
funcție de prevederile regulamentului fiecărui joc sportiv.
II. (Șah) Întrerupere a liniei de manevră a unei figuri cu
acțiune lungă.

OSATURĂ
Totalitatea oaselor unui vertebrat;
schelet, osărie.
(Sporturi nautice ) Parte care asigură rezisten ța unei
ambarca țiuni, formată din piese a șezate în lungul corpului

233
(osatură longitudinală ) și transversal pe corp ( osatură
transversală ).

7 Drept ADMONESTARE

Mustrare severă scrisă sau verbală
(de obicei din partea unui șef
ierarhic); sanc țiune statutară
aplicată în scris membrilor de
partid.
I. (Termen general ) Sanc țiune din timpul unei manifestări
sportive constând dintr -o observa ție verbală sau scrisă,
efectuată public sau în particular pentru o gre șeală sau
pentru agresivitate de mică importan ță.
II. (Fotbal ) Sanc țiune care precedă acordarea, de către
arbitru, a cartona șului galben sau a celui ro șu pentru
agresivitate, pentru atac n eregulamentar asupra
adversarului etc.
ADJUDECARE
Atribuire (prin hotărâre
judecătorească) a unui bun scos la
licita ție persoanei care oferă pre țul
cel mai mare.
(Șah) Ac țiune prin care se decide de către conducerea
concursului ca o partidă de șah întreruptă, din motive
regulamentare sau de for ță majoră, să nu mai fie
continuată de cei doi jucători, rezultatul confruntării
urmând a fi stabilit în urma analizării pozi ției ex istente la
întrerupere.
ASESOR
Membrii unui complet de judecată,
în afară de pre ședinte; persoană de
pe lângă un judecător, un
președinte de birou etc.; ajutor,
asistent (Scrimă ) Asisten ți ai arbitrului, a șezați de o parte și de
cealaltă a arbitrului și a plan șei, care au sarcina de a
supraveghea utilizarea bra țului sau a mâinii neînarmate,
substituirea suprafe ței valabile, tu șele date în pământ la
spadă, ie șirile laterale și în spate de pe plan șă, precum și
orice altă gre șeală definită de regulament. Folosirea
asesorilor este obligatorie pentru toate finalele individuale
(de 4 sau 8) și pentru finalele pe echipe.
EVADARE
Fugă pe ascuns dintr -o închisoare,
dintr -un lagăr etc. pentru a scăpa de
o deten ție sau dintr -o captivitate Si:
(rar) evaziune
(Ciclism, atletism ). Ac țiune tactică întreprinsă individual
(sau în grup restrâns), prin care se părăse ște grosul
plutonului, încercându -se distan țarea de acesta.
Sportivul care întreprinde evadarea se nume ște „fuga r”.

8 Politică BALOTAJ

Situa ția în care, la alegeri sau la
votare, nici un candidat nu
întrune ște majoritatea absolută de
voturi (cerută de lege); scrutinul (Termen general ) Situa ție ivită în diferite competi ții în
care mai mul ți sportivi sau echipe au acumulat acela și
număr de victorii (ciclism, jocuri sportive), de puncte
(atletism), de tu șe (scrimă) sau mu ște (tir) și care se
rezolvă corespunzător prevederilor regulamentului de

234
care trebuie să decidă între
candida ții răma și în balotaj. conc urs, adică prin prelungirea acestuia, repetarea lui,
tragerea la sor ți, în favoarea vârstei sau a greută ții mai
mici etc.
FUZIUNE
Contopire a două sau mai multe
state sau a două sau mai multe
partide într -unul singur ori a două
sau mai multe organiza ții într -una
singură.
(Fotbal ) Comasare a două cluburi care au personalitate
juridică, în urma căreia noul club î și păstrează locul și
drepturile echipei participante în categoria superioară sau
ale celei mai bune clasate în acela și campionat
GUVERNARE
1.Conducere, administrare a unui
stat. 2 Perioadă în care un guvern
își exercită activitatea.
(Sporturi nautice ) Ansamblu al ac țiunilor de dirijare a
ambarca țiunii, compus din diferite manevre pe care
sportivul le execută cu ajutorul cârmei și al accesoriilor ei
(echea, saula, safranul, tro țele).
LIGĂ Uniune, asocia ție sau coali ție de
state, de ora șe, de societă ți sau de
persoane fizice ori juridice,
constituită în vederea realizării
unui țel comun. (Fotbal ): Liga Campionilor Competi ție organizată de
UEFA, care a luat locul Cupei Campionilor Europeni
începând din 1991, la care participă nu numai
campioanele țărilor europene, ci și, din edi ția 1997 -1998,
echipele cel mai bine clasate în campionatele unor țări ce
au coeficientul UEFA cel mai ridicat.
Liga profesionistă de fotbal (LPF). Structură sportivă
constituită prin asocierea cluburilor profesioniste de
fotbal, din România, în 1993, care organizează
desfă șurarea campionatuluyi diviziei A
9 Lingvistică,
gramatică
ACCENT

Pronun țare mai intensă sau pe un
ton mai înalt a unei vocale, a unei
silabe, a unui cuvânt sau a unui
grup de cuvinte; semn grafic care
marchează un accent. (Gimnastică, patinaj artistic ) Mișcare scurtă produsă de
încordarea bruscă a mu șchilor păr ților periferic e ale
corpului, cu scopul de a marca (sublinia) începutul sau un
anumit moment al exerci țiului în gimnastică.

FRAZĂ
Îmbinare de propozi ții, care se află
în raport de coordonare sau de
subordonare, exprimând una sau
mai multe judecă ți. 2 Fel de
exprimare. (Scrimă ): Frază de arme Luptă desfă șurată în intervalul
de timp scurs între comenzile pre ședintelui de juriu:
„începe ți” și „stai”. Fragment de asalt format din ac țiuni
succesive continue

10
Științe ale naturii:
– astronomie ECLIPSĂ Dispari ție totală sau par țială, de
scurtă durată, a imaginii unui astru, (Șah) Întrerupere a liniei de ac ționare a unei figuri prin
așezarea ei în spatele unei piese oarecare.

235
ca urmare a interpunerii unui corp
ceresc între el și observator sau a
intrării lui în conul de umbră al
altui corp ceresc fără lumină
proprie.

– geografie
(geodezie,
topografie) SERPENTINĂ
Traseu șerpuit al unui drum care
străbate un teren în pantă; fiecare
dintre cotiturile unui astfel de
traseu; drum cotit, șerpuit.
(Patinaj artistic ) 1. Element tehnic în figurile obligatorii,
în care se execută schimbarea muchiei de alunecare
(serpentină cu trei, dublu trei, contra trei, buclă). 2. Formă
de execu ție a unor combina ții de pa și sau a altor
combina ții de mi șcări în alunec are.
ZONĂ
1. Fiecare dintre cele cinci mari
diviziuni ale globului terestru,
delimitate în func ție de poli, de
cercurile polare și de tropice și
caracterizate printr -o climă
specifică; fiecare dintre păr țile
cerului corespunzătoare celor
cinci zone ale Pământului.
2. 2. Por țiune dintr -o întindere,
dintr -un ansamblu, dintr -un tot,
delimitată pe baza unor
caracteristici distinctive, a unor
împrejurări speciale, a unei
destina ții determinate etc.
I. (Atletism ) zonă de recep ție Teren cu suprafa ță
orizontală și netedă delimitat regulamentar, în care sunt
aruncate obiectele (greutatea, discul, suli ța, ciocanul și
mingea de oină) în timpul concursului. ~ este
reprezentată printr -un sector de cerc cu vârful în centrul
cercului de aruncare, cu un unghi de 40° la aruncarea
greută ții și la aruncarea discului, iar la aruncarea suli ței
și a mingii de oină, cu vârful.
II. (Volei ) Cele șase pătrate imaginare în care este
împăr țit terenul de joc, corespondente fiecărui jucă tor.
III (Rugbi ) Cele 12 patrulatere care împart terenul cu
ajutorul a trei culoare și patru fâ șii, iar în func ție de nivelul
unde se lansează sau continuă jocul există cinci zone
tactice. IV. ( Șah): Zona regelui. Cele opt câmpuri din
jurul regelui care, în momentul matului, trebuie să fie
păzite sau blocate. V. ( Tir): Zona centrală . Arie de cerc
din centrul țintei oficiale cu diametrul de 10 mm (proba
de armă liberă calibru redus), înconjurată de cercuri cu
valoar ea zece (decarul).

– botanică ROZETĂ

Mică plantă erbacee cu tulpina
ramificată, cu frunze lunguie țe, cu
flori galbene -aurii, plăcut
mirositoare; rezedă ( Reseda
odorata ). I. (Gimnastică ) Procedeu de mânuire a bastonului,
constând din învârtirea lui c u apucarea acestuia de mijloc:
rozetă continuă, rozetă alternativă .

236
II. (Schi) Anexă a bă țului de schi plasată în apropierea
vârfului, având formă circulară sau de stea, cu scopul de
a opri pătrunderea acestuia prea mult în zăpadă.
– zoologie COCHILIE

1 Înveli ș calcaros sau silicos al
unor molu ște, foraminifere etc.

(Scrimă ) Apărătoare fixată între lamă și mâner, cu
suprafa ță alunecoasă, margini netede, fără proeminen țe,
montată cu partea convexă spre înainte.
Sin.: gardă metalică .
FLUTURE
1 Nume generic dat insectelor din
ordinul lepidopterelor, care au
corpul bombat sau alungit și
catifelat, patru aripi membranoase,
acoperite cu solzi mărun ți de culori
diferite și un aparat bucal adaptat
pentru supt, a căror larvă este o
omidă.
I (Nata ție). Procedeu tehnic de înot caracterizat prin
mișcarea simetrică și simultană a bra țelor, asemănător cu
fluturarea unor aripi; probă de înot în care se folose ște
procedeul fluture
II. (Gimnastică, patinaj artistic ) Săritură cu întoarcere de
pe un picior pe celălalt, cu corpul la orizontală.
III. ( Sporturi nautice ) Gre șeală de tehnică în canotaj,
constând din introducerea palei în apă sub un unghi mai
mic de 90°.
DELFIN
Mamifer marin cu corpul în formă
de fus, cu botul alungit, prevăzut
cu numero și din ți conici, care
atinge mărimea de trei metri și care
trăiește în grupuri compacte în
toate mările

(Nata ție). Procedeu tehnic de înot în care corpul este
culcat cu fa ța în jos, bra țele execută simultan un drum
aerian dinapoi spre înainte, iar după intrarea în apă sunt
trase înapoi, începând cu flexia și terminând cu extensia
lor până la nivelul coapselor. Picioarele, printr -o acțiune
simultană, execută propulsia imprimând o mi șcare d e
tangaj șoldurilor, coapselor, gambelor și labelor.
MUSCĂ
Denumire dată mai multor genuri
de insecte cu aparatul bucal adaptat
pentru supt și înțepat, dintre care
cea mai cunoscută (Musca
domestica) trăie ște pe lângă casa
omului;
I. (Tir). Punct negru situat în mijlocul panoului de
tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei.
II. (Box, lupte ) Categorie de greutate în care sunt încadra ți
sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii până
la 48 kg și seniorii până la 52 kg.

PĂIANJEN
1. Animal nevertebrat terestru, de
talie mică, cu abdomenul mare,
nesegmentat, cu patru perechi de
picioare, care urze ște fire lungi (Fotbal ). Spa țiu situat la vârful unghiului format de bara
orizontală și cea verticală a por ții, în general greu de
apărat de portar.

237
(împletite în plase foarte sub țiri)
pentru prinderea insectelor. 2.
Pânză țesută de acest animal.
RAC
Crustaceu comestibil acoperit cu o
carapace tare, de culoare neagră –
verzuie, care devine ro șie la fiert,
cu abdomenul inelat, cu cinci
perechi de picioare, dintre care cea
din fa ță este în formă de cle ște
(Astacus fluviatilis ).
(Sporturi nautice ) Ratare a unei lovituri de vâslit prin
scufundarea exagerată a palei, ceea ce produce o frânare
a bărcii și, uneori, ruperea ra mei sau a vâslei.

Agricultură,
creșterea
animalelor PADOC Loc îngrădit într -o pășune, rezervat
pentru unele animale domestice;
teren împrejmuit și amenajat în
mod special, în apropierea
grajdurilor, destinat între ținerii și
mișcării animalelor domestice în
aer liber.
(Călărie ) Loc îngrădit lângă boxa unui cal de curse sau
lângă un hipodrom, unde sunt lăsa ți în libertate sau
plimba ți caii, înainte de alergări.
PELUZĂ
Suprafa ță de teren într -o grădină,
într-un parc etc., cu iarbă scurtă și
deasă ( și cu flori); gazon.
(Termen general )Fiecare dintre cele două păr ți extreme
ale tribunelor unui stadion, situate în spatele por ților
terenului de joc.

PEPINIERĂ
Teren rezervat pentru înmul țirea și
formarea plantelor erbacee sau
lemnoase până la transplantarea lor
la locul definitiv (în grădini, livezi,
parcuri etc.).
(Termen general ): Pepinieră sportivă Secții de copii și de
juniori, școli și cluburi sportive de elevi în care se
pregătesc viitorii sportivi de performan ță.

Tehnic (limbaj
tehnic) CUPLAJ

Legătură realizată între două (sau
mai multe) circuite electrice prin
rezistoare, bobine etc. sau prin
intermediul câmpului
electromagnetic variabil.
(Jocuri sportive ) Manifesta ție sportivă care constă în
organizarea pe acela și teren a două meciuri sau jocuri care
se desfă șoară în continuare, cel mai important meci fiind,
de obicei, programat al doilea.

238
DUPLEX Procedeu sau aparat care permite
comunicarea simultană bilaterală
între două posturi telegrafice sau
telefonice. (Șah) Problemă în care enun țul este valabil atât pentru alb,
cât și pentru negru.
FRÂNARE
Opera țiune de încetinire sau de
oprire a unui corp în mi șcare;
încetinire sau oprire a unui vehicul
cu ajutorul frânei
(Tir) Procedeu de oprire a mi șcării pistolului pe țintă, în
vederea îmbunătă țirii ochirii și stabilită ții în faza de viteză
la pistol femei și în proba de pistol viteză.

FRÂNĂ
Ansamblu de mecanisme folosit
pentru a mic șora, eventual pentru a
anula viteza unor corpuri aflate în
mișcare, prin transformarea
energiei cinetice a acelor corpuri în
altă formă de energie; dispozitiv
folosit pentru încetinirea vitezei
sau pentru oprirea mi șcării unui
vehicul. I. (Termen general ) Dispozitiv de reducere sau de
oprire a vitezei de deplasare a vehiculului: bob, bicicletă,
ambarca țiune, ma șină.
II. (Schi) Procedeu tehnic de reducere sau de oprire a
unei mi șcări de alunecare, balans, rotire etc.

ÎNȘURUBARE
Acțiunea de a în șuruba (a strânge
un șurub prin învârtire pentru a
fixa, a prinde ceva) și rezultatul ei.
(Schi) Mișcare complexă de rota ție combinată cu flexia
genunchilor, constituind elementul declan șator al unui
viraj sau al unei faze de conducere a acestuia.

PIULI ȚĂ
Piesă de metal care are o gaură cu
filet și care se poate în șuruba pe o
tijă cu un filet corespunzător.
(Gimnastică ) Element de gimnastică, constând într -o
mișcare de rota ție
PIVOT Fus de formă cilindrică,
tronconică, conică etc., care se
rotește ori alunecă într -un lagăr la
care sarcina ac ționează în direc ția
axului. (Baschet ) Jucător care în faza de apărare se deplasează sub
propriul panou și urmăre ște ca jucătorii din echipa
adversă, afla ți în atac, să nu se apropie de suprafa ța de sub
panou. hb. Jucător în ofensivă care se deplasează pe
semicercul por ții adverse, în special în partea centrală,
așteptând să primească o pasă decisivă și prin plonjon să
tragă la poartă. (EEFS)

239
PLACAJ
Semifabricat din lemn în formă de
placă, r ealizat prin încleierea sub
presiune a unui număr de obicei
impar de foi de furnir suprapuse,
întrebuin țat la fabricarea
mobilelor, a ambalajelor, a
ambarca țiunilor etc.
(Rugbi ) Elemen tehnico -tactic specific jocului de rugby,
care constă în oprirea jucătorului purtător de balon, ce
înaintează spre terenul de țintă, prin apucarea printr -un
gest elementar de oricare parte a corpului (în afară de gât
și de cap).

ȘURUB
Tijă cilindrică de lemn sau de o țel,
filetată, care serve ște la asamblarea
a două ori a mai multor piese sau
care transmite, transformă sau
utilizează în diverse feluri
mișcarea de rota ție într -un
mecanism. (Gimnastică ) 1. Mi șcare de întoarcere (rota ție) de 180 –
360-720° și mai mult. 2. Element tehnic executat la cal cu
mânere, având denumiri diferite. Șurub ceh Întoarcere de
180° în jurul unui mâner cu corpul întins. Șurub rus
Întoarcere de 360° în jurul mânerelor cu corpul întins.

240
Anexa 5
Termeni sportivi polisemantici (conform EEFSR)
Termenul Disciplina sportivă Sensul
ALONJĂ I. Lupte, atletism,
scrimă

II. Box

III. Tir cu arcul I. 1. Lungime a membrelor superioare ,
dimensiune importantă în probele de aruncare, în
lupta în ring, pe saltea sau pe plan șă datorită
pârghiilor mărite care permit dezvoltarea unei
forțe superioare, sporirea amplitudinii mi șcărilor
și impunerea tacticii de concurs prin men ținerea
adversarului la o distan ță avantajoas ă.
II. Lungimea bra țelor mai mare decât a
adversarului.
III. Întindere maximă normală a unui trăgător,
care se măsoară în cm de la crestătura săge ții
până la marginea excentrică a arcului, incluzând
și lungimea vârfului.
APEL I. Atletism,
ciclism, nata ție,
sporturi nautice
II. Scrimă

III. Schi

IV. Sărituri în apă

V. Gimnastică
VI. Regulament I. Chemare a sportivilor la start.

II. Acțiune în șelătoare executată cu
segmentele membrelor inferioare, de obicei cu
talpa piciorului, cu inten ția de a distrage aten ția
adversarului de la ac țiunea bra țului înarmat sau
a-l determina să declan șeze o ac țiune ofensivă.
III. Mișcare pregătitoare pentru executarea
ocoliri lor.
IV. Fază din ciclul unei sărituri,
corespunzătoare bătăii, care constă în ac țiunea de
ridicare pe vârfuri urmată de coborârea
călcâielor, prin care se produce o primă oscila ție
a trambulinei, pregătitoare pentru plecarea de pe
loc sau a pasului sărit.
V. Bătaie .
VI. Solicitare verbală sau scrisă adresată de un
delegat al unei echipe sau al unui club sportiv
către o comisie sau un juriu pentru revizuirea
unei hotărâri tehnice, organizatorice,
disciplinare, dată pentru încălcarea unei
prevederi regulamentare.
BAC I. Sporturi nautice

II. Schi I. Ambarca țiune folosită îndeosebi în pregătirea
de iarnă a canotorilor, ancorată la mal, la
debarcader sau special amenajată într -o încăpere.
♦ ~ de iarnă Instala ție cu mai multe locuri de vâslit,
care are toate componentele unei bărci de canotaj,
fixată într -un bazin amenajat într -o sală de
pregătire pentru ini țiere și antrenament în timpul
iernii.
II. Parte metalică anterioară a legăturii de schi , în
care se fixează vârful bocancului.

241
BATMÁN I. Crichet

II. Scrimă I. Jucător din ofensiva unei echipe de crichet .
II. Acțiune pregătitoare, premergătoare atacului,
executată cu o bătaie energică pe lama
adversarului, cu scopul de a o înlătura din linia de
atac pentru a ataca în linia care tocmai s -a
descoperit. Sin.: bătaie pe lam ă.
BASCULĂ I. Gimnastică

II. Tir I. Aparat folosit în exerci țiile acrobatice,
constând dintr -o scândură lungă de 3 m, a șezată în
cumpănă pe un suport înalt de 30 -40 cm.
II. Sistem de îmbinare dintre patul pu știi și țeavă
pentru o montare și demontare rapidă.
BREC I. Box

II. Tenis I. Comandă dată de arbitru pentru a despăr ți
boxerii, când ace știa se imobilizează reciproc sau
au dat lovituri neregulamentare.
II. Punct câ știgat de un jucător când adversarul are
serviciul.
CADET I. Sporturi nautice

II. Gimnastică, patinaj
artistic

III. Jocuri sportive I. Ambarca ție cu un singur catarg și trei vele
(bandă, foc, spinacker ), condusă de două persoane,
rezervată juniorilor, având corpul construit din
placaj, sub formă de V, cu un fund concav și fără
etravă, dar cu derivor ghilotină, confec ționat dintr –
o scândură de lemn.
II. Procedeu tehnic constând dintr -o săritură de pe
un pic ior pe celălalt cu întoarcerea de 180° în faza
de zbor.
III. Categorie de vârstă , specifică juniorilor (14 -16
ani), în func ție de care se stabilesc cerin țele
regulamentului de joc, ale procesului de pregătire
și ale calendarului sportiv.
COCO Ș I. Schi

II. Tir

III. Box, lupte I. Dispozitiv curb crenelat pe partea interioară,
asemănător ca profil cu creasta de coco ș, având
rolul de a ac ționa asupra pârghiei ce fixează rama
bocancului.
II. Dispozitiv în formă de ciocănel , fixat pe
pârghia exterioară a mecanismului de d eclan șare a
focului, care asigură detenta unui resort ce love ște
percutorul.
III. Categorie de greutate care variază între 49 -52
kg pentru junior și între 51 -57 kg pentru seniori.
CROSĂ I. Hochei pe ghea ță,
hochei pe iarbă, golf

II. Tir

III. Tir cu arcul I. Gen de baston curbat la un capăt, cu dimensiuni
standardizate prin regulamentul fiecărui joc, cu
ajutorul căruia se manevrează mingea sau pucul.
II. Mâner din lemn de nuc la patul pu știi sau la
prinderea pistolului, care urmăre ște schematic
forma anatomică a mâin ii (palmei), în vederea
realizării unei prize comode.
III. Parte de mijloc a arcului , pe care se a șază mâna
care ține arcul.
FLOTARE I. Gimnastică
I. Acțiune de îndoire și întindere cu împingere a
brațelor, care se execută la sol din sprijin culcat sau

242

II. Baschet stând pe mâini, iar la paralele din sprijin, de obicei
în timpul balansului înainte sau înapoi.
II. Combina ție de apărare în care unul sau mai
mulți apărători părăsesc adversarul direct,
retrăgându -se pentru a a juta temporar un
coechipier la marcarea adversarului acestuia.
FLUTURE I. Nata ție

II. Gimnastică, patinaj
artistic
III. Sporturi nautice Procedeu tehnic de înot caracterizat prin mi șcarea
simetrică și simultană a bra țelor, asemănător cu
fluturarea unor aripi; probă de înot în care se
folose ște procedeul fluture
Săritură cu întoarcere de pe un picior pe celălalt,
cu corpul la orizontală.
Greșeală de tehnică în canotaj, constând din
introducerea palei în apă sub un unghi mai mic de
90°.
GARDĂ I. Box, judo., lupte,
scrimă

II. Tir cu arcul I. 1. Poziție fundamentală luată de sportiv la
începutul partidei sau pe parcursul ei pentru a -și
crea situa ții favorabile de apărare sau de atac. (~
înaltă, ~ medie, ~ joasă).
2. (Scrimă) parte a monturii armei, construită în
formă de arc, cupă, placă etc., în scopul protejării
mâinii.
II. Distan ță dintre coardă și punctul de reazem al
săgeții pe arc, măsurată în cm și recomandată, în
funcție de lungimea arcului, între 20 -25 cm ; bandă
de arc.
MAN ȘON I. Atletism

II. Sporturi nautice

III. Schi

IV. Haltere I. Componentă a suli ței constând dintr -o sfoară de
o anumită grosime, înfă șurată la mijlocul suli ței
pentru a asigura priza necesară aruncării ei.
II. Înveli ș din piele pentru protec ția corpului
ramei sau vâslei , situat la locul de sprijin în
furche ți.
III. Înveli ș din piele sau material plastic al
capătului superior al bastonului , prevăzut cu o
curea în form ă de buclă, care ajută la prindere și
sprijin.
IV. Părțile laterale ale axului halterei unde se
fixează discurile de cauciuc sau de metal.
MUSCĂ I. Tir

II. Box, lupte I. Punct negru situat în mijlocul panoului de
tragere; (la pl.) lovituri în centrul țintei.
II. Categorie de greutate în care sunt încadra ți
sportivii între 49 și 51 kg la box, iar la lupte juniorii
până la 48 kg și seniorii până la 52 kg.

PASAJ I. Sporturi nautice

I. 1. Culoar interior oferit de un concurent în cursă
unui adversar care dore ște să-l depă șească.
2. Solicitare verbală a unui concurent care dore ște
să depă șească adversarul ajuns din urmă, în cursă,
neacordarea pas ajului se penalizează conform
prevederilor regulamentului.

243
II. Călărie II. Trap scurtat, îngrămădit, caden țat cu frecven ță
mare, caracterizat printr -o îndoire accentuată a
genunchilor și a jare ților, precum și printr -o
mișcare plină de gra ție.
PINTEN I. Călărie

II. Alpinism
I. Obiect din metal în formă de potcoavă ,
prevăzut cu o tijă și o roti ță din țată, pe care
călăre ții îl prind la călcâiul cizmelor, pentru a
impulsiona calul în deplasare.
II. Proeminen ță stâncoasă în formă de col ț, care
consolidează baza sistemului de prindere, agă țare
sau de rulare.
POD I. Lupte

II. Gimnastică

III. Șah I. Procedeu tehnic prin care luptătorul stă cu
spatele orientat spre saltea în sprijin pe tălpi și cap,
trunchiul și gâtul aflându -se în extensie.

II. Exerci țiu acrobatic în care corpul este arcuit
în extensie, iar sprijinul se face pe palme și tălpi.
III. Procedeu tehnic și manevră for țată de câ știg
din unele finaluri de rege, turn și pion contra rege
și turn.
REPRIZĂ I. Regulament

II. Gimnastică

III. Călărie

IV. Scrimă I. Fiecare dintre păr țile egale care alcătuiesc
durata integrală a unui concurs.

II. Ansamblu de gimna ști care evoluează unitar în
cadrul unei demonstra ții sportive.
III. Grup format din 12 călăre ți care se instruiesc
sau dresează cai în acela și trap. Aceea și denumire
se atribuie grupului de cai care au caracteristici
similare sau efectuează acela și antrenament: ~ de
remontă, ~ de cai de obstacole.
IV.Atac repetat din pozi ție de fandare, care
urmăre ște lovirea adversarului care a parat și nu a
ripostat.
VOLTĂ I. Călărie

II. Sporturi nautice I. Element de tehnică din călăria individuală,
constând din efectuarea unui cerc cu diametrul de
6-8 m, pe care călăre țul îl face în orice punct al
manejului și numai o singură dată, după care î și
continuă mersul înainte pe latură.
II. Manevră de gira ție executată de o
ambarca țiune (~ de acostare, ~ în vânt, ~ sub vânt).

244

Declara ția privind asumarea răspunderii

Subsemnata Luca Aliona declar pe răspundere personală că materialele prezentate în teza
de doctorat sunt rezultatul propriilor cercetări și realizări științifice. Con știentizez că, în caz
contrar, urmează să suport consecin țele în conformita te cu legisla ția în vigoare.

Luca Aliona

245
CURRICULUM VITAE

INFORMA ȚII PERSONALE

Nume / Prenume LUCA ALIONA

Adresă str. Aerodromului 11/2, ap.127, or. Chi șinău, Republica
Moldova

Telefon 069553176

e-mail lucaaliona10@gmail.com

Cetățenie Republica Moldova

Data na șterii 02 noiembrie 1974

Sex Feminin

EXPERIEN ȚĂ
PROFESIONALĂ
Perioada
2005 – prezent
Func ția sau postul ocupat
Lector superior universitar la Catedra de limbi moderne a
Universită ții de Stat de Educa ție Fizică și Sport (USEFS)
Cursuri predate: Cultura comunicării și limbajul de
specialitate (pentru studen ții grupelor cu instruire în limba
română); Cultura comunicăr ii și limbajul de specialitate
(pentru alolingvi); Tehnici de comunicare; Tehnici de
negociere și comunicarea de afaceri în turism; Comunicare și
limbaj sportiv (pentru studen ții cursurilor de recalificare
profesională) ; Curs practic de limba română (pentru
alolingvi); Limbă și comunicare (cursuri de ini țiere); Limba și
literatura română (pentru studen ții anului liceal) ș.a.

Activită ți și responsabilită ți
principale Activită ți didactice (cursuri, seminarii ); elaborare de
curriculumuri disciplinare, cursuri didactice, lucrări
științifico-metodice; monitorizarea activită ții individuale de
cercetare a studen ților; organizare de activită ți educative
(serate și șezători literare etc.);

246
Responsabilă de activitatea Sec ției de limba română;
elaborare și prezentare de comunicări științifico-metodice în
cadrul seminarului metodologic al catedrei;
Activită ți de cercetare; responsabilă de activitatea științifică
a studen ților și profesorilor Catedrei de limbi moderne a
USEFS;
Redactare și traducere de texte științifice și oficial –
administrative, ghiduri și manuale, materiale ale
conferin țelor și ale congreselor științifice interna ționale
organizate de USEFS; participare în proiecte științifice
institu ționale finan țate de A ȘM; membru al comitetelor de
organizare și al colegiilor de redac ție ale conferin țelor și
congreselor științifice interna ționale organizate în USEFS;
redactor -șef adjunct al revistei „Teoria și arta educa ției fizice
în școală”, membru al colegiului de redac ție al revistei
„Știința culturii fizice”
Numele și adresa
angajatorului str. A.Doga 22, or. Chi șinău, Universitatea de Stat de
Educa ție Fizică și Sport
Tipul activită ții sau sectorul
de activitate Învățământ superior, activitate didactică
Perioada 1996 – 2005
Func ția sau postul ocupat
Lector universitar la Catedra de limbi moderne a Institutului
Național de Educa ție Fizică și Sport (din a. 2006 –
Universitatea de Stat de Educa ție Fizică și Sport)
Cursuri predate: Cultura comunicării și limbajul sportiv;
Limba și literatura română (pentru studen ții anului liceal,
grupe cu instruire în limba română și rusă); Curs practic de
limba română (pentru alolingvi);
Activită ți și responsabilită ți
principale Activitate didactică (ore practice); monitorizarea activită ții
individuale de cercetare a studen ților; organizare de activită ți
educative; prezentare de comunicări științifico-metodice în
cadrul seminarului metodologic al catedrei
Numele și adresa
angajatorului str. A.Doga 24A, or. Chi șinău, Institutul Na țional de Educa ție
Fizică și Sport
Tipul activită ții sau sectorul
de activitate Învățământ superior, activitate didactică

EDUCA ȚIE ȘI FORMARE

Perioada 11.01.2016 – 10.01.2019 – studii superioare de doctorat , ciclul
III
Specialitatea 621-04 – Lexicologie și lexicografie; terminologie și limbaje
specializate; traductologie
Numele și tipul institu ției de
învățământ / furnizorului de
formare Școala Doctorală Științe Umaniste, Universitatea Academiei de
Științe a Moldovei (din 2018 – Universitatea de Stat „Dimitrie
Cantemir”), or. Chi șinău

247
Perioada
Specialitatea
Calificarea/diploma ob ținută
Numele și tipul institu ției
de învă țământ / furnizorului
de formare
Perioada
Specialitatea
Calificarea/diploma ob ținută 2015 -2017
Istorie și teorie literară
master în Științe umanistice
Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”, or. Chi șinău

1991 – 1996
Limba și literatura română
Profesor de limba și literatura română
Numele și tipul institu ției de
învățământ / furnizorului de
formare Universitatea Pedagogică de Stat “Ion Creangă”, or. Chi șinău
Perioada
Calificarea/diploma ob ținută 1980 -1991
Diplomă de studii medii
Numele și tipul institu ției de
învățământ / furnizorului de
formare Școala medie nr.1 din s. Coste ști, r. Ialoveni (în prezent –
Liceul Teoretic Olimp )

ALTE ACTIVITĂ ȚI DE
DEZVOLTARE
PROFESIONALĂ
Perioada 27.06.2016 – 08.07.2016
Tipul activită ții

Numele și tipul
institu ției/furnizorului de
formare participare la lucrările celei de -a III-a edi ții a Școlii științifice
de vară „Eugeniu Co șeriu și tendin țele actuale ale lingvisticii”
Facultatea de Litere a Universită ții „Babe ș-Bolyai” din or.
Cluj-Napoca, România

APTITUDINI ȘI
COMPETEN ȚE
PERSONALE
Limba maternă română
Limbi străine cunoscute rusă – bine
engleză – nivel mediu
Competen țe și abilită ți sociale Simț al responsabilită ții, punctualitate, comunicativitate,
adaptabilitate, spirit de echipă
Competen țe și aptitudini
organizatorice membru al comitetelor de organizare ale conferin țelor și
congreselor științifice interna ționale desfă șurate în USEFS;
organizator al Seminarului științifico-metodic al Catedrei de
limbi moderne „Studii filologice: aspecte teoretice și
aplicative”, organizator al activită ții de cercetare științifică a
studen ților; organizator de ac țiuni educative
Competen țe și aptitudini
profesionale Domenii de interes științific: Lexicologie și lexicografie;
terminologie și limbaje specializate; Dezvoltarea
competen țelor de comunicare profesională a studen ților;
Aspectul lingvistic al textelor științifice în sfera sportului și în
domenii le conexe; Metodologia predării limbii române și a
limbajelor specializate în institu țiile de învă țământ superior cu
profil nefilologic

248
Competen țe și aptitudini de
utilizare a calculatorului Microsoft Word, Excel, Power Point; capacitate de navigare
Internet dobândite din activitatea de informare necesară pentru
realizarea activită ții didactice universitare și a celei de cercetare
Calificări de bază
Experien ță în elaborarea curriculumurilor disciplinare, a
materialelor didactice și intuitive la disciplinele: Cultura
comunicării și limbajul de specialitate; Tehnici de comunicare;
Tehnici de negociere și comunicarea de afaceri în turism; Curs
practic de limba română (pentru alolingvi); Comunic are și
limbaj sportiv (pentru studen ții cursurilor de recalificare
profesională) ș.a.
Experien ță de predare a limbii române pentru alolingvi și a
științelor comunicării în învă țământul universitar
Experien ță de cercetare individuală și de echipă în domeniul
pedagogic și filologic
Experien ță de traducere din limba rusă și de redactare a textelor
științifice din sfera educa ției fizice și sportului

INFORMA ȚII
SUPLIMENTARE
Publicații

Distincții

Autoare și coautoare a circa 40 de publicații, inclusiv 2 cursuri
didactice

2016 – Diplomă de gradul I a Guvernului Republicii Moldova
2018 – Diploma Ministerului Educației, Culturii și Cercetării
al Republicii Moldova