Planificarea si managementul relatiilor publice in domeniul agricol [619965]

UNIVERSITATEA „POLITEHNICA ” DIN TIMIȘOARA ,
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE COMUNICĂRII
SPECIALIZAREA COMUNICARE ȘI RELAȚII PUBLICE

LUCRARE DE LICENȚĂ

Planificarea si managementul relatiilor publice in domeniul agricol

Conducător științific
Conf . Dr. Mugurel Dragomir

Candidat: [anonimizat] 2018

Planificarea si managementul relatiilor publice in domeniul
agricol

Cuprins;
Prefata
Introducere
Capitolul 1
Relatiile publice
Capitolul 2
Opinia publica
Capitolul 3
Agricultura si relatiile publice
Capitolul 4
Studiu de caz
Capitolul 5
Concluzii
Bibliografie
Anexe

Prefata

Introducere

Titlul lucrării de față este „Rolul relatiilor publice in influentarea opiniei publice in
segmentul agricol”, el reprezentând chiar premisa de la care plecăm în această lucrare. În primul
capitol vom vorbi despre un domeniu care s -a dezvoltat destul de rapid în România, și anume:
relațiile publice. După ce vom analiza câteva definiții și trăsături caracteristice ale acestui
domeniu, pentru a descrie ceea ce înseamnă serviciile de PR în lume și în România, vom încerca
să punem în evidență legăturile dintre relațiile publice și agricultura. Astfel, vom vedea cum
putem aplica diferite tehnici ale relatiilor publice in domeniul agricol. Pentru a ne da seama mai
bine despre rolul serviciilor de PR, vom vorbi și despre situațiile de criză, ca provocare a
specialiștilor în PR.
În al doilea capitol vom încerca să definim opinia publica, apoi vom vedea ce rol are aceasta
asupra vietii sociale și funcțiile pe care le îndeplinește. Apoi, vom analiza mijloac ele de
informare în masă și modalitățile de formare a opiniei publice in randul fermierilor si
asociatiilor de fermieri, care sunt de fapt publicul tinta al companiilor ce activeaza in segemntul
agricol.

Spre finalul lucrării, vom analiza rolul pe care l -au avut relatiile publice in cadrul
unei companii tinere, infiintate in anul 2008, care a intrat pe piata agricola din Romania la
inceputul anul 2015 si care au fost tehnicile aplicate de aceasta in vederea crearii unei imagini
a companiei si a produselor buna in opinia fermierilor si a asociatilor de fermieri.
În finalul lucrării, vom încerca să concluzionăm și să vedem dacă premisa de la care am plecat
este adevărată, și anume aceea că relațiile publice au un rol important în influențarea opiniei
publice mai ales in domeniul agricol.

CAPITOLUL 1
Relațiile publice

1.1. Conceptul de Relații Publice

1.1.1. Definiții

Asociația Internațională a Relațiilor Publice (IPRA) a stabilit, cu ocazia Convenției
anuale din 1978, următoarea definiție: „Practica relațiilor publice este arta și știința socială a
analizării unor tendințe, a anticipării consecințelor lor, a sfătuirii liderilor unor organizații și a
implementării unor programe de acțiune care vor servi atât interesele organizației, cât și
interesul publicului” [1].
După Public Relations Society, una dintre cele mai mari asociații profesionale din lume,
„relațiile publice ajută societatea noastră complexă și pluralistă să funcționeze într -un mod
eficient, contribuind la înțelegerea reciprocă dintre grupuri și instituț ii”.
Rex Harlow (expert în relații publice în SUA) a sintetizat unele definiții pornind de
la simplu la complex. Unele dintre acestea sunt: realizări apreciate public; relațiile publice
înseamnă recunoaștere și performanță; a face bine și a fi bine văzut pentru acest lucru; acțiuni
menite să realizeze o relație favorabilă cu publicul; eforturile unei organizații de a obține
cooperarea unui grup de oameni; relațiile publice reprezintă relațiile cu publicul.

Doug Newson și Alan Scott (SUA) completează, spu nând că, în mod ideal, relațiile
publice nu se rezumă doar la a spune lucruri bune, ci și la a face lucruri bune. Scott M. Cutlip
și Allen H. Center, autori ai lucrării Effective Public Relations (Relații Publice Eficiente) susțin
că relațiile reprezintă „ efortul programat de influențare a opiniei prin realizări responsabile și
acceptate social, pe baza unei comunicări reciproce satisfăcătoare” sau „acea funcție a
managementului care stabilește și menține mutuale benefice între o organizație și publicul de
care depinde succesul sau eșecul său” [2].
British Institute of Public Opinion (Institutul Britanic Pentru Opinia Publică), a cărui
definiție a și fost adoptată de un anumit număr de țări din CE, consideră că „relațiile publice
reprezintă efortul conștien t, planificat și susținut, de realizare și menținere a înțelegerii
reciproce dintre o organizație și oamenii cu care vine în contact.
Deutsche Public Relations Gesellschaft of the Federal Republic of Germany
(Societatea pentru Relații Publice a RFG) prezi ntă relațiile publice ca „efortul conștient și
legitim de a ajunge la înțelegerea, stabilirea și menținerea încrederii în rândurile publicului, pe
baza unei cercetări sistematice”.
Alte definiții ale fenomenului „public relations” sunt:
• „Relațiile publi ce reprezintă efortul susținut și sistematic al conducerii prin care organizațiile
private și de stat încearcă să obțină înțelegerea, simpatia și sprijinul acelor cercuri cu care au
sau presupun că vor avea legături” (Biroul de relații publice Danemarca)
• „Relațiile publice reprezintă arta și știința socială de analiză a curentelor, de prevedere a
urmărilor acestora, de consiliere a conducătorilor de organizații și de aplicare a programelor de
acțiune conform planificării și care servesc interesul atât al organizațiilor, cât și al publicului”
(definiție aprobată de Uniunea Internațională a Relațiilor Publice, în Mexic, 1978, și susținută
de 34 de organizații de relații publice).
• Conform Asociației Franceze de Relații Publice (Asociation Francaise des Rela tions
Publiques – AFREP), relațiile publice sunt „activitățile desfășurate de un grup în vederea
stabilirii și menținerii de relații de încredere între membrii săi, precum și între grup și diferitele
tipuri de public care sunt direct sau indirect interesat e de activitățile economice și sociale ale
acestuia” [3].

Conform publicației „Cotidianul”, relațiile publice cuprinde tot ceea ce ține de
crearea și întreținerea imaginii, iar cei ce lucrează în acest sector sunt creatori de imagine [4].
Pe scurt, activ itatea de PR (relații publice) se concentrează pe:
1. asigurarea imaginii unitare a subiectului (fie acesta o țară, o organizație, o societate
comercială, o grupare, etc.);
2. conturarea și întreținerea unei imagini cât mai bune (dar bazate pe date reale, nu
confecționate) în ce privește subiectul;
3. menținerea de foarte bune relații cu diverse organizații sau organisme interne și
externe, cu instituții, cu publicul, etc., precum și mass -media interne și externe;
4. desfășurarea de activități de lobby favorabile subie ctului;
5. asigurarea comunicării interne și externe.
Un alt concept important pe care se bazează relațiile publice, un instrument în fapt,
este încrederea. Referindu -se la încredere, Mugur Isărescu, Guvernatorul Băncii Naționale a
României, spunea: „Încrede rea publică reprezintă cel mai important post în afara bilanțului, fără
de care rezultatele își pierd semnificația și veridicitatea. Reformele în sistemul bancar trebuie
fundamentate pe încrederea publică în domeniile specifice ale aplicării lor. În domeni ul plăților,
sistemul bancar are obligația să asigure mecanismele cu ajutorul cărora plata bunurilor și
serviciilor să fie făcute repede, eficient, sigur, astfel încât vânzătorul și cumpărătorul să aibă
încredere că instrumentele folosite pentru efectuarea acestor plăți vor fi onorate și acceptate de
către toate părțile participante la tranzacție. Un efort conjugat și continuu al băncii centrale și
al societăților bancare poate construi încredere publică în folosirea instrumentelor de plată,
altele decât nu merarul. Această lucrare este oferită publicului larg de Banca Națională a
României ca un început de încredere în sistemul bancar național” [5].
După cum se poate observa, cuvântul „încredere” este invocat de către fostul
Guvernator al Băncii Naționale a R omâniei de șase ori într -un „cuvânt înainte” de numai 25 de
rânduri. Deci, cuvântul „încredere” este cuvântul cheie, el fiind elementul central al nucleului
imaginii despre organizație.
Importanța opiniei publicului a fost cunoscută tuturor marilor conducători de -a
lungul istoriei, iar cel care a făcut pentru prima dată referiri la ea a fost Abraham Lincoln, care

era interesat de opinia publicului și o respecta și care, în 1859, a spus: „ Simpatia publicului este
totul; având -o, nu vei avea eșecuri, dar, neavând -o, nimic nu -ți va reuși”.
Ideea președintelui Lincoln este un concept larg acceptat în prezent. Nici o
organizație americană nu poate ignora opinia publicului. Nimeni nu își închi puie că un bun
randament și forța aduc automat recunoaștere, înțelegere și sprijin din partea publicului. În
societatea modernă, complexă, orice organizație care dorește sprijinul publicului trebuie să
pună la punct programe care să -i asigure relațiile cu publicul și înțelegerea acestuia.
Complexitatea și importanța activității de relații publice este surprinsă și de J.
Dowling, care scrie: „Practicanții relațiilor publice sunt de compătimit. Începând cu anul 2000,
nu vor avea de ce să se mai plângă – cu excepția sarcinilor grele ale muncii lor. Ei vor fi epuizați
de cerințele ce vor sta în fața lor în deceniul care va deschide mileniul al treilea. Factorul Relații
Publice va constitui un element de bază în toate instituțiile importante, în luarea deciziilo r
strategice și tactice, în special în SUA. Managementul va fi tot atât de obișnuit cu Factorul
Relații Publice ca și profesioniștii ce i -l furnizează” [6].

1.1.2. Trăsături caracteristice ale procesului de relații publice

Mulți specialiști sunt de aco rd că principalele trăsături caracteristice ale acestui
proces sunt următoarele:
1. Procesul de relații publice este intenționat, are la bază o manifestare de voință a unei
persoane sau a unei instituții (organizații) în scopul câștigării încrederii.
2. Acest pr oces urmărește o reacție de tip impact, mai precis, ca urmare a acțiunilor
desfășurate de o persoană sau o instituție (organizație), se urmărește provocarea unui anumit de
tip de reacție din partea altor persoane.
3. Activitatea de relații publice se desfășoa ră pe baza unei strategii foarte bine pusă la
punct, uneori în mai multe faze.
4. Procesul de relații publice are la bază realizările individului sau instituției
(organizației). În cazul în care instituția sau individul are realizări slabe, procesul nu își va atinge
scopul.

5. Scopul realizării procesului de relații publice este dublu. Din această activitate are
de câștigat nu numai cel care îl inițiază, dar și publicul larg, ca beneficiar al serviciilor sau
produselor ambelor instituții (ofertant și beneficiar).
6. Relațiile publice constituie un atribut al conducerii instituțiilor (organizațiilor) și
permit menținerea unor căi de comunicare între această întreprindere și oamenii cu care intră în
contact. De asemenea, procesul de relații publice poate avertiza din t imp conducerea instituțiilor
(organizațiilor) despre unele tendințe și fenomene noi ce pot apărea.
Procesul de relații publice cuprinde relațiile cu presa, relațiile cu publicul, relațiile
cu proprii angajați, relațiile cu autoritățile, și, bineînțeles, r elațiile cu diferite instituții și
organizații.
Cu privire la dezvoltarea relațiilor publice, imensa majoritate a specialiștilor este de
acord că în secolul următor acestea vor cunoaște o dezvoltare explozivă, deoarece până acum
și-au dovedit utilitatea și, mai mult, societatea modernă este și va fi controlată de informație.

1.3. Situațiile de criză – provocarea specialiștilor în PR

Gestionarea situațiilor de criză reprezintă o activitate extrem de complexă ce implică
atât capacitatea de anticipare a crizelor, realizarea unor scenarii de ținere sub control și
rezolvarea a lor, cât și un răspuns rapid la apariția crizei, o disciplină fermă în respectarea
soluției adoptate, atât din partea echipei de relații publice, cât și a oficialilor organizației. Du pă
cum se știe, criza este o manifestare violentă a contradicțiilor, fie o tulburare, fie un moment
periculos și decisiv. Dar, oricare ar fi, criza rămâne o criză, apărută din diferite motive. Situații
de criză sunt generate și de tulburarea fluxurilor inf ormaționale; ele pot fi însoțite și pot genera
fluxuri informaționale bulversate și bulversante. Soluționarea lor se face prin reconstituirea
fluxurilor respective, prin identificarea cauzelor -sursă, pentru că o criză necercetată are mari
șanse să se repet e, iar consecințele pot fi fatale. Asemenea evenimente pot avea ca finalitate
marcarea imaginii unei organizații pe o durată nelimitată sau pot fi determinate pentru
credibilitatea organizației sau instituției respective.
Toate crizele și incidentele au î n comun trei factori:

• nu se știe când și unde se vor întâmpla;
• aproape întotdeauna vor sosi știri;
• aproape întotdeauna vor fi știri proaste.
Un profesionist în relații publice trebuie să țină cont de acești factori, pentru că
situațiile de criză și conflict sunt pentru specialiștii în relații publice cele mai grele teste de
abilitate și deontologie profesională. Acestea întrucât o imagine a organizației construită, cu
migală și tenacitate, în zeci de ani, se poate prăbuși în câteva clipe. Gestiunea i maginii în situații
de criză sau conflict solicită strategii adecvate de imagine și de gestionare a situațiilor
respective.
Nu există domenii ale activității umane care ar fi scutite de crize. Indiferent că este
vorba despre politică, economie sau viață socială, toate aceste sfere sunt bulversate de fenomene
negative.
Trebuie să menționăm că există trei tipuri de crize cărora specialiștii în relații
publice trebuie să le facă față:
1. Crize imediate – cele mai neplăcute, de altfel, ce se petrec atât de brusc și de
neașteptat, încât timpul pentru cercetare și planificare aproape că nu există. Exemplele pot
include căderea unui avion, un incendiu sau o explozie la o întreprindere și chiar un cutremur
de pământ. Un astfel de criză reclamă lucrul în avans, c u acordul conducerii organizației, la un
plan general referitor la modul de reacție la asemenea crize pentru a evita confuziile, conflictele
și întârzierile.
2. Crize urgente – sunt acele tipuri de crize care acordă timp mai mult pentru cercetare
și planifica re, dar pot erupe brusc, după o lungă perioadă de fierbere. Exemplele includ
insatisfacțiile angajaților ce se transformă ușor în greve, abuzul substanțial în serviciu,
supraîncărcarea contractelor guvernamentale. În acest caz, problema care se pune este a ceea de
a fi convinși conducătorii să ia măsuri necesare ce se impun înainte ca o criză să ajungă la
stadiul critic.
3. Crizele susținute – de lungă durată, sunt cele care persistă luni sau chiar ani de zile
în ciuda eforturilor conducătorilor. În această s ituație zvonurile sau speculațiile transmise prin
presă sau vehiculate pe cale orală scapă controlului relațiilor publice. Nici un număr de

dezmințiri nu poate opri zvonurile și nu poate curăța noile baze de date, aceasta însemnând că
reporterii ce vor luc ra la noua poveste vor avea în vedere ceea ce s -a scris și, astfel, vor continua
dezinformarea [9].
Cele mai întâlnite greșeli în gestionarea crizelor includ:
• ezitarea , care duce la percepție publică de confuzie, incompetență și lipsă de pregătire;
• confuzia , ceea ce duce la o percepție de neonestitate și insensibilitate;
• răzbunarea , care crește tensiunea și intensifică emoțiile, în loc să le scadă;
• falsificare sau echivocul , ceea ce creează cea mai mare problemă, pentru că nimic nu poate să
substitu ie adevărul;
• atotcunoașterea , ceea ce crește vulnerabilitatea prin adoptarea unei poziții de cunoscător
pentru orice tip de criză;
• confruntarea , ceea ce dă posibilitatea altora să mențină problema vie, în discuție, dându -le o
platformă, oferindu -le pos ibilitatea să răspundă;
• acțiunea în justiție , ceea ce crește expunerea și poate elimina căi mai rezonabile de rezolvare.
Un exemplu celebru este criza Tylenol. În 1982, McNell Consumer Products, o
filială a organizației Johnson & Johnson s -a confruntat cu o criză în care șapte persoane din
partea de vest a orașului Chicago au murit în mod misterios. Autoritățile au determinat că
moartea s -a datorat cianurii introduse în capsulele de Tylenol. Vestea s -a răspândit rapid cu
ajutorul televiziunii. A rezultat o panică generală în rândul consumatorilor, spitalelor, doctorilor
și farmaciștilor. Criza a necesitat o acțiune imediată bazată pe comunicare. Răspunsul
organizației a constat în următoarele acțiuni:
1. Alertarea generală, prin intermediul mass -media, a con sumatorilor, de a nu folosi
capsulele până la determinarea numărului de capsule infestate (de la început a fost neclar dacă
infestarea se limita doar la Chicago);
2. Stoparea producerii capsulelor de Tylenol și a publicității aferente;
3. Creșterea capacității d e comunicare între poliția din Chicago, FBI și Administrația
firmei;
4. Retragerea tuturor capsulelor de Tylenol de pe piață: 31 de milioane de recipiente, în
valoare de mai mult de 100 milioane de dolari;

5. Proiectarea și producerea unui ambalaj mai greu de fa lsificat;
6. Reintroducerea capsulelor de Tylenol pe piață, pas cu pas, cu un efort financiar
corespunzător, asigurând consumatorii de siguranța produsului.
Rezumând, se poate afirma că strategia de comunicare adoptată a avut următoarele puncte:
a) informarea publicului intern și extern asupra acțiunii;
b) convingerea publicului să sprijine și să accepte acțiunea;
c) sublinierea capacității organizației de a transforma intenția în acțiune.
Acest caz a demonstrat calitatea reacției firmei Johnson & Johnson la recomand ările
personalului său de relații publice: rapid, retrăgând de pe piață produsul respectiv, mobilizându –
și capacitățile de cercetare -dezvoltare și recâștigând imaginea pozitivă a organizației [10].

1.4. Bibliografie:

1. Valentin Stancu, M.M. Stoica, Relații Publice. Succes și credibilitate , București, Editura
Concept Publishing, 1997.
2. Broom, Glen M., Ph. D.; Allen H. Center; Scott M. Cutlip, Effective Public Relations, 7th
Edition ,1994.
3. Bernard Lecoq, Relații Publice – De ce? Cum? , Paris, Entre prise Moderne d ’Edition, 4rue
Cambon, 1970.
4. „Cotidianul”, Foarte scurt tratat de public relations , 18 aprilie 1994.
5. Mugur Isărescu, Cuvânt înainte , „Adevărul”, 1 martie 1995, p.1.
6. Dowling, J., Relații Publice în anul 2000 , în Public Relations Jour nal, SUA, vol.46, nr.1,
ianuarie 1990.
7. Cristina Coman, Relațiile Publice și mass -media , Iași, Editura Polirom, 2000, p.30 -35.
8. Cristina Coman, Relațiile Publice și mass -media , Iași, Editura Polirom, 2000, p.36.
9. Valentin Stancu, M.M. Stoica, Relații Publice. Succes și credibilitate , București, Editura
Concept Publishing, 1997, p.256.

10. Valentin Stancu, M.M. Stoica, Relații Publice. Succes și credibilitate , București, Editura
Concept Publishing, 1997, p.268.

Capitolul 2
Opinia publica

Termenul de „opinie publică”, deși des utilizat, este învăluit în imprecizie
terminologică. Numeroase puncte de vedere exprimă viziuni diferite în privința fixării cestui
termen. Astfel, Phillips Davison spunea: „nu există o definiție general acceptată a opiniei
publice…În ciuda deosebirilor de definire, cercetătorii opiniei publice sunt cel puțin de acord că
opinia publică este o colecție de păreri individuale despre o problemă de interes public, ei
consemnând și faptul că, de obicei , aceste păreri pot influența comportamentul individual,
comportamentul de grup și politica guvernamentală” [1].
Vasile Breban o definește în Dicționar al limbii române contemporane (1975) drept:
„părerile, aprecierile, opinile publicului, ale maselor” [2 ].
Dicționarul de filozofie definește opinia publică ca fiind „o manifestare in actu a
conștiinței sociale, care se exprimă în atitudinile adoptate în diverse probleme de viață ale unor
grupuri sau comunități umane; ea poate cuprinde sfere diferite, de la grupe mici la ansamblul
unei națiuni sau chiar la scară internațională”. Opinia publică are o determinare de ordin
obiectiv (structura sociologică a publicului, sistemul de valori și norme dominante în grup, fapte
sociale ce devin obiect de opinie) și con diționări subiective (conștiința individuală, influențele
grupului și liderilor de opinie, prestigiul și autoritatea acestora, motivațiile personale și
colective, mentalitățile, stările de spirit etc.) [3].
În Dicționar de psihologie socială găsim următo area definiție: „opinia publică
(opinia colectivă) este un fenomen psihosocial care desemnează aprecierile de valoare ale unui
anumit public la un moment dat asupra unor chestiuni concrete, controversate și actuale din
viața socială, economică, politică, j uridică, ideologică, morală, culturală, artistică, științifică,
sportivă, etc. Aderarea unui număr mai mic sau mai mare de oameni la o anumită opinie

exprimată public dă naștere opiniei publice, care nu este de natură materială, ci spirituală,
reflectând e xistența socială obiectivă și influențând -o activ” [4].
Într-un final, Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu, coordonatorii Dicționarului de
sociologie spun așa: „opinia publică este un ansamblu de cunoștiințe, convingeri și trăiri
afective manifestate cu o intensitate relativ mare de membrii unui grup sau ai unei comunități
față de un anumit domeniu de importanță socială majoră. Forma de manifestare și intensitatea
orientării depind de gradul de cristalizare a opiniei individuale și colective, de intensitate a
motivațiilor asociate, de disponibilitatea canalelor de comunicare sau de toleranța socială față
de posibilitățile de exprimare a opiniei” [5].
Indiferent care dintre definiții este selectată, putem numi „opinia publică” drept
instanță specială care -și spune cuvântul în toate chestiunile la ordinea zilei. Ea este ca un
tribunal special care dă, în mod regulat, sancțiuni și sentințe în fiecare zi. Ea determină ce este
bun și ce este rău, frumos și urât, de lăudat sau de blamat; ea este puterea de care tre buie să țină
cont toată lumea. Indiferent că ne place sau nu, indiferent dacă ne identificăm cu ea sau nu,
opinia publică se va face simțită acum sau în viitor, așa cum a făcut -o și în trecut.

2.1. Istoricul opiniei publice

Fenomenul opiniei publice a f ost sesizat încă din antichitate, în lumea cugetătorilor
din Grecia și Roma. Aristotel vorbea de o opinie populară, iar latinul Titus Livius, de opinie
unanimă. În epoca modernă atât Rousseau, Hobbes, cât și Machiavelli, aveau în vedere acest
fenomen și fo loseau termenul de „voință generală” (volonté générale), spirit general (ésprit
général) sau „pubblica voce, e famma”.
Pe măsura dezvoltării relațiilor social -economice moderne, termenul de opinie
publică este din ce în ce mai vehiculat, el intrând în ate nția filozofilor, sociologilor și
psihologilor vremii.
Astfel, în perioada de pregătire și înfăptuire a revoluțiilor moderne din Europa, noțiunea este
asociată cu starea de spirit a maselor populare față de puterea absolutistă. Această noțiune se
transform ă din „vocea publicului” în „spirit public” – public eterogen sub aspectul conținutului,
dar unanim în dorința de a înlătura monarhia absolută.

Această „stare de spirit public” ajunge la „stare de spirit generală” în momentul declanșării
revoluțiilor burgh eze, pentru ca, la începutul secolului al XIX -lea, să primească denumirea de
opinie publică.
Unul din primii filozofi ai lumii contemporane, care a definit conceptul de opinie
publică, a fost Hegel. Acesta, în Principiile filozofiei dreptului , afirmă că: „libertatea subiectivă
formală, după care indivizii singulari, ca atare, urmează să aibă și să -și exprime propria lor
judecată, părere și soluție asupra problemelor generale, se manifestă în fenomenul colectiv pe
care îl numim opinie publică” [6].
Fenom enul opiniei publice a preocupat nu numai filozofi sau sociologi. Factorii de
guvernare au fost tot mai intens tentați să acorde atenție specială faptului real, exprimat sintetic
în această noțiune.
La începutul secolului al XIX -lea, guvernanții din Marea Britanie și -au constituit o
mare rețea de corespondenți în întregul imperiu, a căror misiune era să ia pulsul opiniei
cetățenilor. În Franța, pe timpul lui Napoleon, s -au luat măsuri similare.
Studiul aprofundat al acestui fenomen a fost organizat și de s ociologi din Statele Unite ale
Americii, la sfârșitul secolului al XIX -lea și începutul secolului al XX -lea.
În ziua de astăzi, nimeni nu -și mai poate permite să nu ia în calcul acest fenomen.
Viața a demonstrat, încă o dată, că opinia publică este, într -adevăr, cel mai important element
al vieții sociale.
În Anglia, sub aspectul ei democratic și parlamentar, opinia publică s -a manifestat
pentru prima oară în timpul luptelor pentru libertatea politică și religioasă din secolul XVII.
Ulterior, Jeremy Bent ham a relevat importanța opiniei publice ca „un mijloc de control public,
subliniind legătura ei cu legislația, ca și rolul jucat de presă în formarea sa. El a susținut că
opinia publică este, în mod necesar, o parte integrantă a oricărei teorii democratic e asupra
statului; după Bentham, problema de bază a opiniei publice era să maximizeze prin ea justețea
hotărârilor” [9].
În SUA, „puterea dinamică a opiniei publice, viguroase și conștiente de sine”, a fost
pe deplin recunoscută de coloniștii americani, care „au invocat -o în repetate rânduri nu numai
ca mijloc de cimentare a sentimentului politic în primele stadii ale revoluției lor, dar și ca o
lozincă mobilizatoare și strigăt de luptă în campaniile de mai târziu, când moralul scădea” [10].

Treptat, opin ia publică s -a impus ca o veritabilă forță în sistemul democrat american,
reprezentând un factor cu pondere decisivă prin influența sa.
Revoluția franceză a fost cea care a stimulat, la un nivel fără precedent, dezvoltarea
dezbaterilor cu privire la opinia publică.
În Germania, revoluția i -a îndemnat pe Fries, Hegel și alții la realizarea unor
dezbateri din care au reieșit definiri mai p recise ale termenilor și încercării de delimitare a
rolului efectiv jucat de opinia publică în chestiunile publice. Majoritatea autorilor germani din
acea perioadă susțineau că funcția de a conduce a opiniei publice se extinde numai asupra unor
principii g enerale. În acest sens, Hegel a formulat ideea potrivit căreia opinia publică trebuie
respectată numai pentru principiile esențiale care le întruchipează, descoperirea acestor
principii generale fiind atributul și sarcina personalității.
Teoria lui Hegel cu privire la opinia publică denaturează raporturile și determinările
obiective, reale. Cu toate că enunță ideea valoroasă conform căreia opinia publică exprimă
interesele generale și se ocupă de chestiunile generale ale colectivității, afirmația că masele ,
poporul nu pot fi purtătorii interesului general, că această calitate o au numai monarhul și
guvernul, interesele maselor apărând ca interese particulare și trebuind să fie subordonate celor
ale monarhului și statului.
Victoriile revoluțiilor burgheze a u avut un puternic ecou în opinia publică,
stimulând -o și consolidând -o. Factori precum dezvoltarea producției de mărfuri și a pieței,
formarea națiunilor, apariția cetățenilor liberi, modificările intervenite în structura politică, în
metodele și formele de guvernare au avut un rol decisiv în dezvoltarea opiniei publice. Este,
totodată, începutul epocii în care opinia publică se remarcă îndeosebi prin contribuția
importantă pe care o aduce în procesul guvernării și, în general, în viața politică, fapt demo nstrat
de însăși sporirea preocupărilor pentru analiza caracterului și tendințelor manifestate de opinia
publică în viața socială.
Reprezentanții burgheziei disting opinia publică ca izvorul oricărei puteri, ca armă
ideologică împotriva monarhiei și societății feudale, în sistemul burghezo -liberal ea devenind
o forță politică de seamă. Dominația opiniei publice este asigurată de siste mul instituțional al
democrației parlamentare și de mecanismul lui politic. Concepția după care publicul ia parte la
deciziile puterii politice – prin reprezentanții săi – pune în lumină rolul opiniei publice și

necesitatea formării și informării ei de căt re grupurile și partidele politice care exprimă
interesele diferitelor categorii sociale.
Deși element al conștiinței sociale, opinia publică își găsește finalitatea tot în
practica social -istorică. Afirmându -se printre primele forme cu caracter

2.2. No țiunile de opinie și public

Pentru a înțelege mai bine ce este opinia publică, trebuie făcută distincția între opinie
publică și opinie exprimată în public. Opinia personală exprimată în public trebuie să primească
girul inteligenței colective a comunită ții, pentru a deveni opinie publică.
Opinia publică apare deci ca un atribut, ca o conștiință de sine, ca un fel de tribunal
lipsit de putere juridică, dar de temut.
Se pot distinge diferite grade de opinie, după cum acestea exprimă o judecată
probabilă, o posibilitate sau un adevăr.
Opinia este divizată. Atunci când ea tinde să devină unanimă și când opoziția tinde
să dispară, ea se transformă într -o credință profundă, într -un mit.
Unii autori sunt de părere că se pot distinge patru forme de opinie:
• opinie clar exprimată, căreia i se face o largă publicitate;
• părerea verbală exprimată în șoaptă, părere ce îmbracă o formă de tipul zvonurilor;
• aprobarea generală sau referendumul;
• referendumul cu vot obligatoriu.
Concluzionând, se poate aprecia că opinia este o părere, o credință sau o realitate
expusă în public și căreia nu este nevoie neapărat să i se dea girul colectivității.
Opinia angajează doar persoana care a vehiculat -o și constituie un mod de manifestare specific
fiecărui individ integrat în viața socială.
Sub aspectul noțiunii de „public”, există mai multe accepțiuni. Publicul poate fi
constituit din întreaga națiune, de un grup social distinct, o mulțime structurată sau de către
câteva persoane.
Din punctul de vedere al problematicii ca re ne interesează, noțiunea de public ar
trebui să desemneze un grup sau un microgrup social structurat sau cu un început de structurare.
Explicația unei astfel de păreri se găsește în mecanismul de formare a opiniei publice, faptul că

aceasta se răspândeș te și capătă toate atributele ei atunci când primește girul majorității unei
populații. Pentru a ajunge la un astfel de deziderat, este deci nevoie de o anumită structurare a
grupului sau microgrupului respectiv.
Este adevărat și faptul că „public” poate însemna, în anumite condiții, chiar întregul
popor. Este cazul opiniilor publice care se formează în legătură cu noțiunile de țară, națiune,
integritate teritorială, demnitate națională etc.

2.3. Locul și rolul opiniei publice în viața socială, în diferit e epoci

Opinia publică, produs specific al ansamblului relațiilor sociale, „una din formele
tipice de manifestare ale conștiinței sociale” (Petre Andrei) poartă emblema principalelor
caracteristici ce definesc tipul de raporturi care au determinat -o.
Ca formă specifică de reflectare și influențare a raporturilor de conviețuire socială,
opinia publică a existat din cele mai vechi timpuri. „Orânduirea gentilică se născuse dintr -o
societate fără nici un fel de contradicții lăuntrice și nu era potrivită de cât pentru a fi o astfel de
societate. Ea nu dispunea de alte mijloace de constrângere, în afara opiniei publice” [7].
Acordul de organizare a vieții și activității în cadrul gintei, frăției sau tribului se
caracterizează prin faptul că totul se hotăra d e către colectivitatea respectivă, opinia acesteia
fiind singura autoritate de care ținea seama fiecare membru al comunității în comportamentul
său.
Formarea opiniei publice, rolul ei în autoconducerea societății primitive și
autodisciplina membrilor comu nității gentilice/tribale nu sunt rezultatul unor factori externi,
nici al utilizării unor mijloace și că democratic de mișcare a maselor, opinia publică ajunge în
societatea burgheză la o anumită maturizare, înregistrând succese în planul luptei pentru
democrație, orientând acțiunea în direcția schimbării raportului de forțe în favoarea maselor.
Preocupări referitoare la problematica opiniei publice au existat din cele mai vechi
timpuri. Multe din cele prezentate mai sus au fost sesizate și studiate încă de la sfârșitul
secolului al XVIII -lea și începutul celui următor. Nu ar servi prea mult analizei încercarea de a
cataloga referirile la opinia publică în lucrările din veacul al XIX -lea și până în prezent, pentru
că numărul lor este prea mare și tentativ a de sistematizare anevoioasă și puțin productivă.
Totuși, de subliniat este faptul că procesul de formare a opiniei publice se realizează în mod

diferit de la o epocă la alta, are anumite particularități la fiecare popor și este adesea influențat
de difer ite împrejurări.
Dacă în cadrul procesului de formare a opiniei publice care, prin însăși natura sa,
are un caracter complex, dinamic, diferențiat, direcționat etc., intervin elemente dinamizatoare
sau apar noi caracteristici ce imprimă noi sensuri, noi direcții de activizare a opiniei publice,
aceasta dobândește un caracter internațional nou, adecvat evenimentelor pe care se axează.
În timp s -au conturat noi direcții de investigație a opiniei publice. S -a acordat o mai
mare atenție problemei competenței maselor de a exprima opinii inteligente în chestiuni de
politică publică. Importanța crescândă a presei, a celorlalte mass -media în legătură cu formarea
opiniei publice a atras interesul multora. Cercetătorii din domeniul dreptului și jurisprudenței
au în treprins analize atente ale relației dintre opinia publică, drept și instituțiile politice.
Sociologii și psihologii au insistat asupra problemei genezei opiniei publice, subliniind
caracterul, adesea emoțional sau irațional, al acestui proces.
Studierea semnificației opiniei publice ca mijloc de control social, rolul jucat de
factorii creditari și de mediu în formarea opiniilor, influența opiniei publice asupra politicului,
conducerea și controlul opiniei publice, stabilirea autorității opiniei publice î n chestiuni
speciale, etc., sunt direcții de cercetare care pot fi multiplicate prin luarea în considerare a altor
elemente ce ar putea fi studiate.
Apariția noilor forme de totalitarism a dat naștere la noi discuții în legătură cu rolul
opiniei publice în viața statului. Întrebări de genul: „este opinia publică, în sensul de opinie de
masă, o călăuză demnă de urmat? asupra cărui tip de probleme poate da ea un verdict, dacă
poate? unde poate fi trasată linia de democrație între problemele în care este com petentă și cele
în care nu este?” au revenit mereu în atenție. De fapt, aceste întrebări merg chiar la rădăcina
teoriei democrației. Cei mai mulți adepți ai democrației susțin importanța unei opinii publice
deformate și inteligente. Educatorii s -au arătat și ei interesați și preocupați de problema sporirii
rolului opiniei publice în dezvoltarea treburilor obștești. În aprecierile multor specialiști,
problema de bază a opiniei publice este problema educației.
Unul dintre cele mai tulburătoare aspecte ale o piniei publice se referă la creșterea
intensității conflictelor de opinie, adâncirea divergențelor dintre grupuri, lipsa unor premise și
scopuri larg acceptate. Problema minimizării diferențelor de opinie între națiuni și grupuri
sociale, deci, cea a conci lierii și armonizării diferențelor de opinie, este o problemă psiho –

sociologică deosebit de importantă. Multe diferențe și conflicte de opinie sunt determinate de
interese și scopuri contrare, opuse. „Nici o cantitate de informații și de instruire pur inte lectuală
nu poate, nesprijinită, să schimbe inima omenească, să înlăture egoismul individual și de grup,
să reconcilieze diferențele în vederile filozofice asupra vieții. Este nevoie de un remediu mai
puternic. Atât voința, cât și mintea, trebuie modelate (…). Una dintre cele mai dificile probleme
din arena opiniei publice este de a reconcilia voințele și opiniile oamenilor” [11].
Concepția despre opinia publică evoluează o dată cu schimbările intervenite în
dezvoltarea socială. Gradul de profunzime cu car e sunt reflectate, de către opinia publică,
diferitele aspecte ale vieții sociale, sfera lor de cuprindere, gradul de veridicitate a reflectării,
precum și puterea de influențare a acestor aspecte prin activizarea maselor diferă de la o etapă
istorică la a lta.
Modul concret de manifestare a opiniei publice și formele ei de exprimare depind
de o multitudine de factori de ordin economic, social, istoric, cultural, de modul de organizare
și funcționare a regimului politic, de raporturile dintre diferite grup uri sociale, etc. Prin influența
considerabilă pe care o exercită asupra conștiinței umane și a comportamentului social, sub
aspect atât educativ cât și coercitiv, opinia publică își exercită capacitatea de a stimula inițiative,
de a modela caractere, de a înfrâna acțiuni cu caracter social negativ ori ineficient, de a
valorifica și promova tradiții progresiste.
Rolul opiniei publice se relevă cu deosebită forță în dezvoltarea social -politică a
lumii contemporane. În contextul epocii noastre se poate vorb i, dincolo de o opinie publică
națională, și de apariția și consolidarea unei opinii publice mondiale. Profundele transformări
care au avut și au loc în lume pe plan socio -politic, extinderea fără precedent a valorilor
democrației, ampla revoluție științif ică și progresul umanității și situației sociale a maselor,
influența tot mai puternică a mijloacelor de comunicare de masă au determinat adânci prefaceri
la nivelul conștiinței maselor, al opiniei publice la scală națională și internațională.
Opinia pub lică exprimă mutațiile și tendințele care au loc în conștiința popoarelor,
poziția activă a maselor în probleme vitale ale umanității. Niciodată în istorie opinia publică nu
a avut un rol atât de însemnat ca în prezent în rezolvarea marilor probleme ale om enirii. Pe bună
dreptate, „o dată ce importanța opiniei globale crește în paralel cu răspândirea mijloacelor de
informare sistematice, devenind o veritabilă armă neconvențională”, cum subliniază Alvin

Toffler, ea „configurează scena pentru acțiuni globale” , situație nicicând consemnată de
evoluția umanității [12].

2.4. Funcțiile opiniei publice

Analizând funcțiile opiniei publice, unii autori le deosebesc după „sfera de aplicare”,
adică după acele domenii ale vieții sociale în care aceas ta acționează și se manifestă.
Se vorbește frecvent despre rolul deosebit al opiniei publice în domeniul politicii externe,
despre contribuția sa aparte în domeniul economiei, al producției, despre influența remarcabilă
pe care o exercită într -o sferă sau alta a conștiinței sociale [13].
O asemenea perspectivă de abordare pare eronată în esență și cu totul neproductivă
din punctul de vedere al cunoașterii practice a fenomenului opiniei publice. „Există, desigur,
un anumit specific în modul cum acționează opinia publică, de exemplu, în sfera moralității și
în cea a producției. Cu toate acestea, în ambele sfere, opinia publică poate, în principiu,
îndeplini aceleași funcții, să joace același rol ca, de pildă, cel de reglementare a relațiilor sociale.
Aceast a înseamnă că limitele reale ale clasificării respective stau pe alte planuri, care nu coincid
cu limitele anumitor domenii ale vieții sociale” [14].
Potrivit lui B.A. Grușin, corespunzător caracteristicilor funcționale ale opiniei
publice, este necesar s ă se vorbească despre „fundamentum divisionis” și să se deosebească
aceste funcții în raport de:
a) caracterul interacțiunii dintre opinie și unele instituții sociale sau persoane
individuale, în primul rând de caracterul influenței opiniei asupra instituțiil or sau persoanelor;
b) conținutul opiniei exprimate;
c) formele opiniei exprimate
Grușin distinge următoarele funcții ale opiniei publice, pornind de la criteriile mai sus
menționate:
a) Influența opiniei asupra instituțiilor sociale. Având în vedere acest criteriu, putem deosebi
următoarele funcții:
1. Funcția expansivă , în sensul cel mai îngust, adică de control; după însemnătatea
ei, este cea mai amplă. Grușin spunea: „esența acestei funcții constă în aceea că opinia publică,
independent de condițiile în care trebuie să acționeze, ocupă întotdeauna o anumită poziție față

de anumite fapte sau evenimente ale vieții societății și, îndeosebi, față de acțiunile statului în
persoana diferite lor sale instituții. Această trăsătură deosebită dă opiniei publice caracterul unei
puteri și se situează deasupra instituțiilor puterii, care apreciază și controlează activitatea
acestor instituții; dimpotrivă, aceste instituții, independent de mărimea ad evăratei puteri, prin
conținutul obiectiv al activității opiniei publice, ajung în situația celor controlați” [15].
Opinia publică păstrează acest statut „de controlor”, chiar și potențial, întotdeauna:
atât în cazurile când „ar lipsi mecanismul obiectiv necesar asigurării efectului unei asemenea
expresii”, cât și atunci când „opinia este pusă în condiții politice extrem de neprielnice”.
Această funcție expresivă a opiniei publice atinge cea mai mare dezvoltare a sa atunci când
dispune de forme variate de control și participare a indivizilor la conducerea proceselor sociale,
deci, în condițiile în care mecanismele democratice și statul de drept se manifestă plenar.
2. Funcția consultativă . Sensul acestei funcții constă în aceea că „opinia publică
oferă sugestii”, referitoare la modurile de soluționare a unor probleme economice, politice,
sociale, instituțiilor puterii, „deoarece se presupune că acestea au nevoie de sfaturi sau cel puțin
sunt interesate în primirea lor” [16].
La o analiză mai puțin aten tă, riguroasă, s -ar părea că, în sensul influenței asupra
politicii, opinia în rolul de consultant obține rezultate mult mai mici decât atunci când apare în
rolul de controlor; în primul caz, este vorba despre o presiune destul de activă asupra instituției
puterii, pe când, în al doilea caz, doar de o sugestie neînsoțită de cerințe cât de cât aspre și cu
atât mai mult categorice. Cu toate acestea, în realitate, se întâmplă invers. Exprimată sub formă
de dorință, și nu ca cerință, opinia -sfat s -a dovedit, de regulă, foarte eficientă prin consecințele
ei.
În cazul societăților democratice, apare și se dezvoltă un mare număr de forțe
politice și organizatorice, care stimulează activitatea consultativă a opiniei publice, creând un
climat corespunzător pentru o astfel de activitate și asigurând eficiența ei.
3. Funcția de directivă . Sensul acestei funcții constă în aceea că „opinia pronunță
o hotărâre într -o anumită problemă de existență care are un caracter strict imperativ” [17]. Ca
și în cazul funcției consul tative, manifestările de directivă ale opiniei publice, în societățile
democratice, se referă, în mod practic, la majoritatea domeniilor vieții social -politice,
economice, culturale, juridice, dobândind o pondere din ce în ce mai importantă în sistemul de
exprimare a opiniei publice.

b) Conținutul opiniei publice. În raport cu conținutul părerilor exprimate, în activitatea opiniei
publice pot fi deosebite funcțiile:
1. Funcția de apreciere , care este în fapt o funcție de exprimare a atitudinii față de
o problemă sau alta, față de un fapt sau altul din realitate, și este cea mai răspândită. Ea este
îndeplinită, de regulă, de părerile cele mai sărace în conținut, dintre cele care provin de la opinia
publică. Foarte adesea, în spatele acestor exprimări nu se a flă nimic în afară de o atitudine pur
emoțională, bazată pe momente întâmplătoare, superficiale, nesusținute prin nici un fel de
raționamente privitoare la raporturile omului față de faptul apreciat.
Dintre toate funcțiile, „cea de apreciere este considera tă și cea mai largă din punctul de vedere
al cuprinderii” [18]. Practic, ea participă la toate exprimările opiniei publice, fără nici o
explicație. Acest aspect este legat de faptul că atitudinea oamenilor față de realitate poate fi
exprimată nu numai sub forma aprecierii directe, ci și în mod indirect.
2. Funcția analitică și cea constructivă : sunt strâns legate între ele. Prima dintre
ele semnifică „rolul subiectului care analizează raporturile și faptele realității”, cea de -a doua
„rolul subiectului car e programează relațiile și procese sociale” [19].
Pronunțarea unui proiect de rezoluție cu un bogat conținut pretinde, în mod necesar,
studierea prealabilă a problemei respective, pe de -o parte, iar, pe de altă parte, analiza în fond
a problemei se final izează deseori cu prezentarea unor propuneri constructive.
Cele două funcții au numeroase trăsături comune. Este vorba de însuși caracterul
activității de gândire a opiniei publice. Spre deosebire de pronunțarea opiniei de apreciere
pentru care, de regulă , există suficiente cunoștințe, formate exclusiv la nivelul obișnuit al
cunoașterii și, adesea, în atitudinea pur emoțională a individului față de problema respectivă,
realizarea sau adoptarea unei hotărâri cu conținut presupune deja existența, într -o măsu ră mai
mare sau mai mică, a elementelor gândirii teoretice. Astfel, pronunțarea opiniei într -o problemă
sau alta nu mai constituie un act de voință (cu voie sau fără voie), ci un act de cunoaștere, mai
mult sau mai puțin creatoare, cuprinzând o anumită înț elegere a relațiilor reale și un sistem
determinat de argumente, care fundamentează o anumită poziție.
Deși cele două funcții au multe trăsături în comun, ele nu coincid în privința
conținutului lor. Opinia constructivă, exprimată de opinia publică, refer itoare la soluționarea
vreunei probleme este mult mai complexă prin structura sa, întrucât include o anumită activitate
analitică și, pe lângă aceasta, reflectă, într -o formă generalizată, experiența directă a maselor.

3. Funcția de reglementare . Sensul a cestei funcții constă în aceea că opinia publică
elaborează (sau asimilează părți din sfera științei, ideologiei, religiei etc.) și introduce norme
precise în relațiile sociale. Ca atare, această funcție poate afecta și activitatea unor grupuri sau
colecti ve întregi, însă direcția ei principală este „reglementarea comportamentului persoanelor
individuale, atât pe planul relațiilor reciproce dintre individ și colectiv, cât și pe planul
raporturilor reciproce dintre indivizi” [20].
Această funcție, în sensu l îngust, este o funcție de educare. Ea se realizează și atunci
când opinia publică tace, nu apreciază, nu analizează și nu propune nimic. Într -o anumită
măsură, codul prescris de reguli și legi, foarte adesea nescris, care parcă plutește în aer, acceptat
de societate (sau de un anumit grup social) determină comportamentul individului.
c) Forma de exprimare. După forma de exprimare a opiniei publice, pot apărea două funcții:
funcția pozitivă și funcția negativă .
În ceea ce privește funcția pozitivă, opinia publică deține rolul subiectului care, într –
un fel sau altul, „programează procesele sociale”, iar, în ceea ce o privește pe cea negativă,
joacă „rolul de subiect care se manifestă prin declarații negative în care nu propune în schimb
nici un fel de progr am propriu” [21].
Distincția dintre cele două funcții se poate observa cu claritate în exemplul activității
consultative sau de directivă a opiniei publice. „Exprimându -și atitudinea față de orice, dând
sfaturi sau adoptând hotărâri categorice, apreciind orice, analizând sau reglementând relațiile
dintre oameni, în ultimă instanță, opinia publică recurge la două forme ale exprimării ei: la
încurajare, susținere, confirmare sau la dezaprobare, refuz de a sprijini, negare” [22].

2.5. Mijloacele de informar e în masă și formarea opiniei publice

„Trăim într -o lume în care volumul, diversitatea, viteza și libertatea de circulație a
informației reprezintă indicatori de bază ai stadiului de dezvoltare a unei societăți. Acești factori
au ajuns să exprime, într -o relație de directă proporționalitate, performanțele economice ale
statului, precum și gradul lor real de democrație” [23]. Afirmațiile cunoscutului realizator de
televiziune Ion Bucheru au o mare doză de adevăr, ele regăsindu -se în ceea ce sociologii
denu mesc fenomenul „societății informatizate”, până nu demult cunoscut sub denumirea de
societate post -industrială.

În toate sferele importante ale vieții sociale, informația a devenit un element de
referință, o valoare care poate stârni panică sau, dimpotriv ă, stabilitate. Ea are aproape mai
multă putere decât forța represivă sau chiar banul. Ea este acceleratorul schimbărilor în societate
și principalul element care poate duce la formarea opiniei publice.
În acest context, se poate spune, fără posibilitatea de a greși, că în epoca actuală nu
se poate vorbi de opinie publică fără a avea în vedere mass -media, ca principal factor de
transmitere a informației către public, cu posibilități nelimitate de influențare sau de formare a
acesteia.
Din punct de vedere istoric, inventarea tiparului și punerea sa la dispoziția omenirii
a constituit o primă formă modernă de influențare a opiniei publice. Cantitatea de informație
care ajungea la public era cu mult mai mare decât în cazul comunicării verbale sau prin scrisur i.
De asemenea, din ce în ce mai multe persoane au avut acces la surse de informare, altădată
inaccesibile, iar prin intermediul cuvântului tipărit au fost aduse la cunoștința lumii întregi idei
revoluționare despre originile și sensurile vieții umane. „G alaxia Gutenberg” a avut un traseu
ascendent ajungând la apogeu în prima parte a secolului XX.
Extraordinara invenție a lui Marconi, radio -ul, aducea o primă breșă în monopolul
transmiterii informației deținut până atunci de presa scrisă. Deși impactul ap ariției acestui
„copil minune” care a fost radio -ul era formidabil, se poate spune că, o vreme, cele două
mijloace de informare în masă au coexistat și uneori s -au întrepătruns.
Din punctul de vedere al formării opiniei publice, noua invenție a adus posib ilitatea
ca fiecare cătun sau casă izolată să fie conectate la mesaj, din orice parte a pământului, astfel
că informația era transmisă uneori aproape simultan cu producerea faptului relatat. Acest lucru
a făcut ca reacțiile cetățenilor să poată fi transmis e mult mai rapid, iar la conturarea opiniei
publice să participe toți subiecții.
Însă, atât presa scrisă, cât și radio -ul, au primit o lovitură extraordinară o dată cu
apariția posibilității de a transmite atât sunet, cât și imagine, adică televiziunea. A ceastă nouă
etapă avea să consfințească apariția unui nou canal – audiovizualul.

Prima transmisie de televiziune a avut loc în SUA, anul 1924, dar despre televiziune în
adevăratul sens al cuvântului putem vorbi abia în 1936. După 1955 apar societăți putern ice, în
Europa, cu capital preponderent de stat, iar în SUA cu capital privat.
Dezvoltarea radioului și a televiziunii după 1955 a fost explozivă. Impactul asupra
celorlalte mijloace de informare în masă fiind pe măsură, presa scrisă, în special cotidiane le din
țările dezvoltate, primind din plin lovitura complexului mijloacelor electronice de informare și,
evident, înregistrând o scădere spectaculoasă a tirajului, importanței și forței economice.
Apariția și dezvoltarea televiziunii a constituit un facto r important în reorientarea
tehnicilor și metodelor de formare și influențare a opiniei publice. Acest nou canal/mijloc de
informare a devenit instrumentul perfect și totodată o armă eficientă în controlul mulțimilor sau
al unor structuri sociale. Exemplul cel mai elocvent, care ne -a afectat pe noi românii, este
transmisia și conducerea evenimentelor din decembrie 1989 când, cu ajutorul televiziunii
publice, s -a încercat influențarea și manipularea opiniei publice.
Din punctul de vedere al formării opiniei publice, complexul mass -media devine
veriga principală. În viața economică și socială a unei țări, acest complex devine din ce în ce
mai important, cu atât mai mult cu cât societatea informatizată pe care o creăm a ajuns aproape
la apogeu, iar în viitorul apropiat se prefigurează o nouă provocare: robotizarea.
Principalele forme de abatere de la informarea exactă, strict obiectivă sunt:
persuasiunea, manipularea , dezinformarea și intoxicarea.
1. Persuasiunea
Persuasiunea este acțiunea prin care autorul unui mesaj pledează pentru o idee sau
o teză, încercând să acrediteze o opinie. Operațiunea nu conține o intenție negativă, nu are nimic
reprobabil în sine, dovada fiind chiar actul de justiție care recunoaște ș i include în structura sa
pledoaria, adică încercarea de a pune în lumină, prin argumentații, faptele ce susțin un punct de
vedere. Campania electorală, în special cea de tip american, este un alt exemplu de acțiune
persuasivă, prin care un candidat, ajuta t de o echipă, se străduiește să convingă opinia publică
asupra avantajelor programului și a persoanei sale; la fel, în acțiune, în cazul nostru, campania
publicitară pentru produse, firme sau servicii, și, în general, toate operațiunile desfășurate
pentru crearea de imagine [24].

2. Manipularea
Manipularea reprezintă varianta malefică a persuasiunii și se caracterizează prin
apariția intenției negative care, prin încetarea normelor deontologice, prin ascunderea,
trunchierea sau deformarea cu bună știință a faptelor obiective, transformă mesajul într -o
minciună totală sau parțială [25].
Forța deosebită a actului manipulator prin audiovizual este dată de credința omului
în ceea ce „a văzut cu ochii lui”, așa încât o campanie concentrată de presă scrisă nu a re prea
multe șanse de a contracara manipularea televizată.
Formele sub care, de regulă, se întâlnește manipularea sunt:
– manipularea punctuală, printr -un mesaj anume și care reprezintă opera autorului
unei emisiuni;
– manipularea semipunctuală se realizează printr -o serie de emisiuni pe o anumită
temă și intră în politica unei redacții sau a unui departament;
– manipularea de durată, prin orientarea constantă într -o anumită direcție a postului
respectiv și reprezintă apanajul programatorului în înțelegere cu f actorii de decizie din structura
postului respectiv [26].
Mesajul manipulator se poate realiza printr -o serie de procedee cum ar fi:
• folosirea posibilităților montajului, adică prin eliminarea în special a elementelor esențiale,
definitorii, transformar ea negației în afirmație, prin ciupirea din imagine și sunet a unui „nu”,
etc.
• utilizarea unor elemente incompatibile în alcătuirea mesajului, tocmai pentru ca sinteza să nu
se producă, astfel sunetul și imaginea contrazicându -se;
• folosirea paginației unde un eveniment foarte important este „împins” spre sfârșitul emisiunii
informative, prezentându -se în deschidere fapte minore, lipsite de importanță;
• folosirea emisiunii este cea mai eficientă modalitate de manipulare și constă în ocolirea
premeditară și refuzul prelungit de reflectare a unei anumite realități;
• folosirea în prezentare a unor evenimente, instituții și persoane a elementelor din cea mai joasă
zonă valorică.

Este imposibil să inventariezi toate metodele sau mijloacele aflate la dispozi ția
realizatorilor sau programatorilor de mesaje prin care se realizează procesul de manipulare, așa
încât, mai sus au fost prezentate cele mai utilizate metode în acest sens.
Manipularea, dincolo de existența malefică a intenției negative, folosește
instrumentul profesional de finețe, de subtilitate cu care operează și acțiunea persuasivă.
Manipulatorul procedează astfel încât să nu poată fi depistat, iar iluzia de corectitudine să fie
perfectă.
3. Dezinformarea
Dezinformarea reprezintă suprimarea brutal ă a oricărei obiectivități a mesajului,
abdicându -se, uneori, chiar și de la elementarele precauții de credibilitate, astfel putând deveni
prohibitive fapte, fenomene sociale, politice, economice, culturale, zone geografice, persoane,
curente de gândire, e tc., iar atunci când sunt prezentate, interpretarea acestora se face după
criteriile impuse de putere [27].
Cadrul social -politic perfect pentru dezinformare îl reprezintă regimurile totalitare
de toate tipurile: fascist, comunist, dictatură militară de t ip sud -american, etc. În societățile
democratice, dezinformarea se pliază pe realitățile acestui tip de orânduire socială, cu
mențiunea că autorii (care încearcă să se acopere legal) își asumă riscul deloc neglijabil ca un
alt post TV sau un reporter indep endent să dezvăluie opiniei publice faptele la adevărata lor
dimensiune.
Forma prin care se exercită preponderent dezinformarea este cenzura, aceasta
reprezentând împărțirea semnalelor realității în indifuzabile și nedifuzabile, după criterii
politice. Ce nzura nu trebuie confundată cu viza profesională firească și necesară pentru
optimizarea formei finale a mesajului, prin prevenirea pericolului de subiectivism pătimaș sau
de distorsionare a comunicării din nepricepere, comoditat e, insuficientă informare, etc.
4. Intoxicarea
Intoxicarea constă în suprasaturarea opiniei publice cu informație falsă, în blocarea
canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste, fie pentru a pregăti/deruta opinia
publică pentru o lovitură de proporții, fie pentru a discredita un mesaj corect, previzibil și

așteptat; astfel, publicul va fi „anesteziat” pentru a accepta o diversiune majoră sau va fi
neîncrezător, și chiar ostil, în fața unui adevăr ce urmează a i se comunica [28].
Dezinformarea și intoxicarea, împreun ă cu posibilitatea spargerii monopolului
informațional în plan teritorial, pot crea destabilizarea unor zone unde există stări conflictuale
potențiale sau mocnite (zonele cu posibile sau reale conflicte etnice).
Pe lângă audiovizual, presa scrisă – parte a celor mai active sisteme de manipulare
a opiniei publice – reprezintă o armă hibridă, sub raportul potențialului de informare. Presa
scrisă folosește tehnici de dezinformare [29] cum ar fi: selectarea știrilor, orientarea știrilor,
plasarea știrilor, inf luențarea prin titluri, selecția fotografiilor și a explicaților, editorialul,
prelucrarea și difuzarea informațiilor tendențioase.
Pentru a îndepărta publicul de la conținutul unor mesaje, sursele concurente sau
adverse lansează, de obicei, mesaje mai ac cesibile, de pe poziția propriilor interese, simultan
cu mesaje prea complexe, de pe poziții adverse pentru a nu putea fi decodate.
Având în vedere că în fiecare grup există diferențe între indivizi din punct de vedere
al comunicării, o dezinformare efici entă prezintă drept valori sociale fundamentale fie valori
care-i sunt favorabile sursei, fie cele marginale în raport cu interesele publicului căruia i se
adresează. În acest mod, comunitatea este deturnată de la preocupările sale majore, valorile
sociale fundamentale sunt neglijate, iar omogenitatea respectivei comunități scade. În acest
moment, putem vorbi desp re un nou tip de dezinformare.

2.6. Bibliografie:

1. Phillips Davison, Public Opinion (Introduction) , în International Encyclopedia of the Soci al
Sciences , The Macmillian Company and the Free Press, vol.13, 1968.
2. Vasile Breban, Dicționar al limbii române contemporane , Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1975.
3. ***,Dicționar de filosofie , Editura Politică, București, 1978.
4. *** ,Dicționar de psihologie socială , Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981.

5. Cătălin Zamfir și Lazăr Vlăsceanu, coordonatorii, Dicționarului de sociologie , Editura Babel,
București, 1993.
6. G. W. Hegel, Principiile filozofiei dreptului , Editura Academiei, București, 1969.
7. F. Engels, Originea familiei, a proprietății private și a statului , în Marx Engels, Opere alese ,
pag. 289.
8. Harwood L. Childs, What is Public Opinion? An Introduction , 1949, pag. 35 – 36.
9. Harwood L. Childs, What is Public Opinion? An Introduction , 1949, pag. 37.
10. Wilhelm Bauer, Public Opinion, Encyclopedia of the Social Sciences , vol. XI – XII, 1957,
pag. 673.
11. Harwood L. Childs, What is Public Opinion? An Introduction , 1949, pag. 39.
12. Alvin Toffler, Powershift. Puterea în mișcare , Editura Antet, București, 1995, pag. 344.
13. B.A. Grușin, Priroda obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , Moscova,
1967, pag. 89.
14. B.A. Grușin, Priroda obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mneni i,
Moscova,1967, pag. 89.
15. B.A. Grușin, Priroda obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , Moscova,
1967, pag. 90.
16. B.A. Grușin, Priroda obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , 1967, pag.
91.
17. B.A. Grușin, Priroda obsce strennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , Moscova,
1967, pag. 92.
18. B.A. Grușin, Priroda obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , Moscova,
1967, pag. 93.
19. B.A. Grușin, Priroda obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , Moscova,
1967, pag. 95.
20. B.A. Grușin, Priroda obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , Moscova,
1967, pag. 96.
21. B.A. Grușin, Priroda obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , Moscova,
1967, pag. 98.
22. B.A. Grușin, Priro da obscestrennogo mneniia , în Mneniia o mire imir mnenii , Moscova,
1967, pag. 78.

23. Ion Bucheru, Fenomenul televiziune , Editura Fundației „România de Mâine”, București,
1997.
24. Ion Bucheru, Fenomenul televiziune , Editura Fundației „România de Mâine”, B ucurești,
1997.
25. Ion Bucheru, Fenomenul televiziune , Editura Fundației „România de Mâine”, București,
1997, pag 16.
26. Ion Bucheru, Fenomenul televiziune , Fundației „România de Mâine”, București, 1997, pag.
118.
27. Ion Bucheru, Fenomenul televiziune , Fundației „România de Mâine”, București, 1997, pag.
121.
28. Ion Bucheru, Fenomenul televiziune , Fundației „România de Mâine”, București, 197, pag.
122.
29. Ion Bucheru, Fenomenul televiziune , Fundației „România de Mâine”, București, 1997, pag.
122.

Capitolul 3
Agricultura și relațiile publice

Literatură existentă despre domeniul agriculturii, publicul acesteia și despre relația
cu mass -media se axează în principal pe studii de caz care examinează acoperirea mediatică a
problemelor agricol e. Subiectele mass -media au fost adesea un rezultat al" dramei "(foametea,
problemele de sănătate ale unei minorități culturale, hibrizii modificăți genetic), astfel că
articolele biotehnologice tind să graviteze spre evenimente mai degrabă decât către ști ință.
Există unele cercetări privind modul de prezentare a mesajelor -cheie către public
pentru a comunica și să le educe pe aceste subiecte. Potrivit lui Lochridge, "lumea mass -media
să schimbat mult astfel că este greu să tăiem prin dezordine. Trebuie să spunem cele mai bune
lucruri corecte, eficiente și persuasive pentru a ne face auzite vocile. De -a lungul timpului, se
pare că regulile s – au schimbat ". Literatură indică modalități specifice pe care comunicatorii
agricoli ar trebui să le utilizeze "Cond uceți mesajul acasă și faceți -l să rămână" (Lochridge,
2012, p. 46)
Întrucât industria agricolă este în continuă evoluție și încorporează transparența și
tactică de comunicare bidirecțională, este imperativ să se realizeze cercetări privind strategiile
curente utilizate de către comunicatori în marketing, relații publice și comunicații agricole de
către colectarea de opinii de experți pe tema mesageriei cheie în domeniul agricol.
În conformitate cu tendințele actuale în domeniul comunicațiilor agricole, e xistă un
deficit de informații între industrie și mass -media, care împiedică transmiterea mesajelor cheie
în domeniul agricol, de a fi auzite și înțelese de către public. Profesionișții din domeniul
relațiilor publice trebuie să utilizeze strategii și tac tici specifice pentru a -și trimite în mod
eficient mesajul.

Studiul a utilizat următoarele întrebări de cercetare care au fost concepute să
răspundă la lacunele fundamentale din literatură existentă privind dezvoltar ea unei transmiteri
aficiente a mesajel or publicului țintă.
Fiecare întrebare a fost creată după investigarea existenței de informații cu privire
la acest subiect, pentru a obține date suplimentare de la profesionișți din domeniile
marketing, relații publice și comunicații agricole pentru studiu.
1. Cum înțelege industria agricolă înțelegerea factuală a consumatorului prin
relații publice?
2. Care sunt lacunele din procesul de relații publice care împiedică piețele țintă și
consumatorii de la primirea de mesaje cheie?
3. Cum influențează mesajele emoționale asupra emoției și care sunt diferențele cheie
între reacțiile industriei și emoțiile consumatorilor la modul în care este industria agricolă
portretizate în mass -media?
4. Cum se dezvoltă un plan strategic de relații publice pentru a co munica problemele în mod
eficient în agricultură?
Jensen (2001) a constatat că rolul relațiilor pub lice variază în funcție de trei tipuri
distincte de companii. „În primul rând, există compania inovativă din punct de vedere
economic, dar care din puct de vedere social nu are niciun fel de impact. Această se referă la
compania care își urmează scopurile economice clare, ea va contribui la economie și bogăție la
nivelul claselor sociale". În această situație, relațiile publice servesc mai mult activităților de
marketing, inclusiv promovarea vânzărilor, informații despre produse și publicitate.
Apoi, există compania de succes din punct de vedere economic și dar care are nevoie
d econtrol juridic. Această înseamnă că legile ar trebui să restricționeze compania la a afecta în
mod negativ bunurile comune (condițiile de sănătate ale lucrătorilor, med iul, drepturile omului
etc.).
Funcția reactivă a relațiilor publice este de a observă și de a analiză tendințele în
dezbaterea publică pentru a fi capabil să prevadă reglementări. Funcția proactivă a relatillor

publice este de a participa activ la pre -politică, discursuri pentru a se asigura că perspectivele
afacerii sunt luate în considerare, sau să ia în considerare alte soluții la discursul pre -politic care
ar putea îmbunătăți domeniul juridic al companiei."
Al treilea tip de companie este cea de succes din punct de vedere economic, legală
și responsabilă din punct de vedere socail, în cazul în care "accentul în management este
managementul bazat pe valori, interne și externe, negocieri și procese de definire a valorii .
Această societate este răspunzătoare pentru orice consecințe sociale în cadrul și
dincolo de domeniul juridic. Relații publice atunci, trebuie să includă "o multitudine de valori
în obiectivele sal e strategice", și trebuie să ia în considerare responsabilitate socială la nivel
corporatist. (Jensen, 2001, p. 133)
Un studiu realizat de Reber și Berger (2006) a urmărit să definească influența în
relațiile publice prin chestionarea a 93 de practicanți din industrie. S -a constatat că influența
poate fi defin ită că fiind mai multe lucruri: formarea deciziilor și a acțiunilor, capacitatea de a
convinge, de a fi ascultat și de putere. S -a concluzionat că prac ticienii sunt cei mai influenți
„când organizații le se confruntă cu crize … [și] în elaborarea mesajelor instituționale ”. Relațiile
publice nu reușesc să influențeze în luarea deciziilor strategice mai ales când practicienii sunt
văzuți mai degrabă că teoreticieni decât practicienii.
Un alt studiu rea lizat de Duffy, Fearne and Healing (2005) a investigat lipsa de
informații care există între industria agroalimentară și consumatori cu privire la aceste mesaje –
cheie: sprijin pentru agricultură, producția durabilă de alimente și sistemele de aprovizionare și
legătura dintre alimente și sănătate.
Ei au descoperit că "activitățile de comunicare ale organizațiil or din industria
agroalimentară confirmă o livrare extrem de fragmentată, în special pentru consumatori, și o
lipsă distinctă de resurse pentru a com unica în mod eficient informațiile existente și a evalua
impactul acesteia asupra atitudinilor, percepțiilor și comportamentului diferitelor grupuri țintă.
"Abordarea pe care o are agricultură nu implică consumatorii în interacțiunea"cu alimente și
agricul tură și [nu le dă] un motiv pentru a lua în considerare implicățiile achizițiilor lor pentru
industria agricolă și mediu "(Duffy et al., 2005, p. 17).

După ce au fost făcute cercetări de către Tucker, Whaley și Sharp (2006), s -a
constatat că consumatorii care aveau conotații negative din industria agricolă s -au bazat, de
asemenea, foarte mult pe mass -media. Autorii oferă o anumită perspect ivă asupra acestei
descoperiri: "Este important de menționat că programele de siguranță alimentară sunt adesea
justific ate pe baza faptului că acestea educa și întăresc audiența oferind informații utile pentru
a preveni riscurile. În aceste circumstanțe ar fi de așteptat că dependența crescută de mijloacele
de informare în masă pentru siguranța alimentară,informațiile ar d uce la niveluri mai scăzute
de risc perceput. Constatarea că se bazează mai mult pe informațiile privind siguranța
alimentară tinde să ducă la niveluri mai ridicate de risc perce put ridică o anumită întrebare la
eficacitatea programelor actuale de comunica re "(Tucker et al., 2006, p. 135).
Într-un articol al lui Bennett (1995), două tipuri de consumatori sunt definite:
activișții pe piață care își modifică comportamentul de cumpărare bazat pe informații limitate
și activișții sociali sunt cei care formează opinia în cadrul familiei și comunității și sunt activi
în alimente / organizații de mediu. " Ei au descoperit că "în timp ce preocupările consumatorilor
se lărgesc și se aprofun dează, cunoașterea agriculturii devine din ce în ce mai limitată. Ei
recunosc că aprovizionarea cu alimente este printre cele mai sigure; totuși, ei vor să fie și mai
buni ". În plus, plasează mai mult importanța asupra alimentelor care sunt naturale, autentice și
organice. Pe măsură ce devin din ce în ce mai confuzi în legătură cu practicile de producție,
încep să "o simplificeze în termeni absoluți bine sau rău, fără a lăsă loc de compromis. "
Mass -media c ontribuie, de asemenea, la teama de problemele agricole cum ar fi
alimentele modificate genetic (GMF), potrivit unui studiu re alizat de Laros și Steenkamp
(2004). "Frică consumatorilor este alimentată de numeroasele apeluri de teamă privind GMF
care apar în mass -media … Multe dintre aceste mesaje fac apel direct la temerile consumatorilor
prin utilizarea unor termeni precum "Ne sigure", "temeri", "dezastru" și "risc". Conținutul
mesajelor este în concordanță cu aprecieri care aparțîn fricii (Roseman, Antoniou & Jose, 1996).
Din cauza celor propuse "Riscurile legate de mediu", "riscurile de cancer" și "temerile legate
de sănătatea alimentelor", publicul își exprimă convingerea că GMF reprezintă o problemă
majoră prin faptul că acestea afectează atât habitatul natural, cât și sănătatea populației lumii
"(Laros & Steenkamp, 2004, p. 890).

De asemenea, consumatorii sunt interesați bunăstarea animalelor, fapt ce a fost
identificat într -un studiu realizat de Frewer, Kole, Van de Kroon și de Lauwere (2005). "Această
cercetare sugerează că consumatorii se gândesc la bunăstarea animalelor în ceea ce privește
două categorii largi de sănăt atea și mediul lor de viață, dar nu se gândesc la problemele de
bunăstare la un nivel mai detaliat. Răspunsurile emoț ionale la bunăstarea animalelor sporește
importanța percepută atât a sănătății ani male, cât și a mediului animal, consideră că animalele
se confruntă cu emoții negative dacă sunt tratate prost "(Frewer et al., 2005, p. 362).
În ceea ce privește industria, opiniile agricultorilor sau ale producătorilor nu sunt
luate în considerare în dezbateri publice despre agricultură, potrivit unui studiu realizat de
Driessen (2012). "Când agricultorii și opiniile lor nu sunt incluse evident în aceste dezbateri,
sau în cazul în care capacitatea agricultorilor de a participa la dezbaterile etice în chestiune, a
fost deja făcută o alegere pe baza căreia acest e dezbateri trebuie să fie efectuate și care sunt
argumentele legitime.
Înțelegerea practicilor agricole că integrare în mozaicul de preocupări în lumina
unei largi varietăți de experiențe morale ar favoriza aprecierea publică a motiv elor mixte ale
agric ultorilor " (Driessen, 2012, p. 176).

3.2. Dezvoltarea unui plan strategic eficient pentru relațiile cu publicul

Atunci când se decide ce va fi cel mai eficient atunci când se elaborează un plan
strategic efectiv de relații publice, este important să te uiți la teoria utilizării și a gratificarilor.
Această afirmă că „oamenii sunt utilizatori activi ai mass -media și selectează modul în care o
vor folosi", potrivit lui Lattimore, Baskin și Keiman (2012). S -a constatat că oamenii folosesc
media în cinci mo duri diferite: că divertisment, pentru a scana mediul pentru elemente
importante pentru ei personal, că o diversiune, că un substitut pentru relațiile personale și că un
control al identității și valorilor personale Ceea ce este important de observat aici este că "nu
toată lumea va vedea sau să audă vestea proastă despre companie sau produs. De asemenea,
înseamnă că nu puteți conta pe oamenii care văd sau au auzit vestea bună. "

Există strategii specifice pe care oamenii de relații publice ar trebui să le ia în
considerare atunci când lucrează în comunicarea alimentară, conform lui Peter și Sven (2011).
Primul este să fie deschis și cinstit, ceea ce este important în construirea credibilității și
încrederii. În continuare, practicienii trebuie să dezvăluie stimulente și conflicte de interese,
care descoperă eventualele prejudecăți potențiale și promovează obiectivitatea.
Luați în considerare toate cunoștințele relevante disponibile, care "nu ar trebui să fie
interpretate că implicând faptul că fiecare informație trebuie comunicată. În schimb, această
înseamnă că trebuie să luați în considerare cu atenție toate științele disponibile atunci când
decideți ce să comunicați ".
"Atunci când este posibil, cuantificați riscurile: furnizarea de cuantificări ade cvate
poate fi văzută că parte a ceea ce este necesar pentru a face informațiile despre un risc inteligibil
pentru destinatarii săi." Practicanții ar trebui, de asemenea, să descrie și să explice
incertitudinile asociate evaluărilor riscurilor și să preia toate preocupările publicului :
"preocupările publicului privesc atât aspectele legate de riscul în sine, cât și de alte aspecte mai
mult sau mai puțîn strâns legate de risc, de exemplu, bunăstarea animalelor, impactul asupra
mediului al producției aliment are și preocupările sociale sau etice legate de măsurile luate
pentru reducerea riscului. "
În cele din urmă, este important să luăm în serios drepturile persoanelor și
grupurilor. "Majoritatea riscurilor nu afectează pe toată lumea în aceeași măsură, cu implicății
importante pentru comunicarea cu riscuri" (Peter & Sven, 2011, p. 313).
De aseme nea, este important să "spui o poveste folosind cuvintele și contextul care
va rezona cu consumatorii, cu oficiali aleși și alți lideri de opinie ", potrivit lui Lo chridge
(2012).
În articolul ei, ea subliniază constatările care au fost prezentate la prânzul Institutului
Ago 2012 Workshop Series pentru a ajută comunicatorii agricoli să -și exprime în mod eficien t
mesajul. Acestea includ: folosirea liderilor de opinie că public țintă, mat eriale de testare a
comunicării cu publicul țintă înainte de lansare, asigurați -vă că luați în considerare publicul
non-agricol, identificați publicul țintă înainte de a crea un site web pentru a vă asigura că
elementele vor face apel la publicul respectiv, încorporati componente în mesaje care sunt

relevante personal pentru publicul țintă și să determinați ce fel de recurs funcționează cel mai
bine cu audiența dvs.

3.3 Gestionarea mesajelor cheie în agricultură

Un articol de Shephar d, Betz și O'Connell (1997) subliniază patru moduri prin care
o companie sau organizație poate deveni mai proactivă decât reactivă în relațiile cu
publicul lor cheie: prin cooperare, participare, negociere și anticipare directă.
Cooperarea implică asocier ea forțelor cu alte grupuri de interes public asupra
problemelor pe care le au în comun. "Unele corporații s -au alăturat grupurilor de interes public
și guvernului î n problemele pe care le au în comun. Camera de Comerț din S.U.A. a lucrat cu
mișcarea lui N ader de urmărire a activității Congresului și Clubul Sierra împotriva cerințelor
de dezvăluire propuse privind activitățile de lobby. În mod similar, în 1985, 41 de grupuri de
mediu și de sănătate s -au alăturat Asociației Naționale pentru Produse Chimice și companiilor
precum Shell, pentru a ajunge la un acord privind modificarea legislației privind controlul
pesticidelor "(Shephard et al., 1997, p. 1)
Participarea înseamnă implicarea publicului -cheie în procesele de planificare ale
unei companii.
Negoc ierea este o modalitate de a rezolva conflictele dintre grupuri și, de obicei,
implică o terță parte.
Anticiparea directă implică cunoașterea publicului cheie, care sunt îngrijorările
acestora și ce ar putea face compania pentru a le soluționa aceste îng rijorări.
În perioadele de criză, Gillingham și Noizet (2007) prezintă un plan de administrare
în patru puncte de coordonare a mesajelor cheie, care s -au dovedit eficiente în multiplele studii
de caz. Organizația trebuie să se gandesca la public și la mas s-media. "În momentul în care are
loc un incident, organizația trebuie să se gândească la criză din punctul de vedere al publicului
și al mass -mediei. Organizația trebuie să își bazeze comunicările pe percepțiile publicului și nu
pe ale sale, pe propria în țelegere a evenimentului "(Gillingham & Noizet, 2007, p. 545).

De asemenea, acestea trebuie să acționeze rapid: părțile interesate trebuie să fie
informate despre incident în câteva ore, mass -media trebuie să fie conștientă înainte de a găși
informațiile dintr -o altă sursă, și ele trebuie să preia controlul asupra informațiilor. Autorii
subliniază că "mesajele de comunicare trebuie să fie acceptate și înțelese de toți cei implicăți
iar numirea unui singur purtător de cuvânt ajută la menținerea unui mesaj c onsecvent
"(Gillingham & Noizet, 2007, p. 545).
Apoi o companie trebuie să fie dreapta să spună adevărul, deoarece negarea oricăror
probleme sau situații va provoca numai daune suplimentare. "Transparența este esențială și ar
trebui să existe semne clare despre organizație că ia în serios problema și că vor fi întreprinse
investigații. Răspunsul organizației legat de incident ar trebui să reflecte propriile lor valori
pozitive.
În sfârșit, este esențial că organizația să manifeste îngrijorare și compasiu ne.
"Comportamentul inițial al companiei față de victime stabilește tonul pentru toate situațiile
ulterioare. Este esențial să se arate angajamentul față de victime și să se acorde asistență
"(Gillingham & Noizet, 2007, p. 545)
Măsurarea succesului în rel ațiile publice este importantă, în opinia lui Phillips
(2001): "industria PR a căutat timp îndelungat măsuri de valoare pentru relațiile sale cu presă.
Cerința a fost pentru o măsură financiară care să reflecte efortul pus în generarea simpatiei
editoriale suficiente pentru mesajele clienților ". El susține că" combinarea capacității de analiză
a conținutului, analizei semiotice cu rețele neuronale și extragere de date oferă câteva
instrumente analitice foarte puternice PR și, în special, practicieni în dom eniul relațiilor cu
mass -media "(Phillips, 2001, p.77).

Bibliografie
Bennett, M. (1995). Tell me my food is safe! AgriMarketing, 33(1), 16 -16
Driessen, C. (2012). Farmers engaged in deliberative practices; an ethnographic exploration of
the mosaic of concerns in livestock agriculture. Journal of Agricultural and Environmental
Ethics, 25(2), 163 -179.
Gillingham, D., & Noizet, J. (2007). A response model for the public relations management of
a critical incident. Disaster Prevention and Management, 16(4 ), 545 -545.
Lattimore, D., Baskin, O., Heiman, S. T., Toth, E. L. (2012). Public relations: The profession
and the practice (4th ed.). New York: McGraw -Hill. Lochridge, L. (2012). Drive your message
home and make it stick. Florida Grower, 105(5), 46 – 46.
Phillips, D. (2001). Evaluating content counts. Journal of Communication Management, 6(1),
77-92.
Tucker, M., Whaley, S. R., & Sharp, J. S. (2006). Consumer perceptions of food -related risks.
International Journal Of Food Science & Technology, 41(2), 135 -146.
Reber, B. H., & Berger, B. K. (2006). Finding influence: Examining the role of influence in
public relations practice. Journal of Communication Management, 10(3), 235 -249. Reisner, A.
(2003). Newspaper Construction of a Moral Farmer. Rural Sociology, 68 (1), 46 -63.

Capitolul 4
Studiu de caz

Pentru a observa și analiză impactul pe care îl are asupra opiniei fermierilor despre o
anumită strategie de impulsionare a vânzările și de îmbunătățire a imaginii companiei și a
produselor comercializate de această, am hotărât să aplic un chestionar ce conține un număr de
16 întrebări. Întrebările au mai multe variante de răspuns din care respondenții au putut să
aleagă. Am avut în total un număr de 50 de fermieri care au răspuns întrebărilor din chestion ar.
Aceștia au fost de acord să răspundă în măsură în care numele lor și al companiei rămân
anonime.
Fermierii au răspuns acestor întrebări în cadrul vizitelor întreprinse la sediul acestora
împreună cu reprezentanții tehnici de vânzare angajați în cadrul CLC Bio Innovation. Astfel
fiecare fermier a avut la finalul vizitei câteva momente pentru a răspunde intebarilor. De
menționat este faptul că zonele geografice acoperite sunt pe teritoriul României, în județele
Timiș, Ialomița, Arad, Ia și, Botoșani, Constanța, Suceava, Satu -Mare, Bihor, Tulcea, Ilfov,
Prahova, Călărași, Olt, Teleorman și Giurgiu.
De asemenea am mai folosit și metodă interviului individual în care am elaborat un
număr de 11 întrebări. Am avut un număr de 3 respondenți car e au fost deschiși acestui tip de
metodă de investigație.
În continuare vă prezint câteva date din istoricul companiei și campania de relații
publice și marketing implementată de această în vederea îmbunătățirii imaginii în rândul
publicului țintă, fermier ii, și creșterea vânzărilor.

Istoric companie

Compania CLC Bio Innovation SRL este înființată în anul 2008 când a activat inițial în
sectorul agroturismului. În anul 2012 de a fost preluată de administratorul actual și modificat
domeniul de activitate, actualmente făcând comerț al produselor chimice specializate și
nespecializate.
În alte cuvinte, din anul 2012 organizația este importatorul unic al gamei de produse
Lithovit în 10 țări. Inițial România și Ungaria nu au fost introduse în contrctul de excl usivitate
dar din anul 2015 și aceste două țări au intrat în portofoliul companie. În acelsai timp, partenerul
german a mai atribuit companiei un număr de încă 32 țări în care p0oate inepe vânzarea acestei
game de produse.
În momentul de față cifra de afac eri este 5 milioane de euro și un număr de angajați de
40 pe teritoriul României. În anul 2018, s -au mai deschis două sucursale, În serbia și Ungaria.
Tot începând cu anul 2018 protofoliul de produs s -a cmpletat și cu gama de îngrășăminte
clasice, pesticid e și insecticide.
CLC Bio Innovation este importatorul exclusiv în România și alte 40 de țări al gamei
de produse LITHOVIT®, fabricate în Germania de către partenerul nostru TRIBOdyn AG.
Misiunea noastră este să oferim valoare și servicii de înalt nivel p entru toți partenerii și clienții
lor și să punem la dispoziție, pe lângă gama de produse de calitate premium, metode și termene
avantajoase de plată, practici etice de afaceri, profesioniști experimentați din cadrul echipei
noastre, livrări prompte și, nu în ultimul rând, suportul tehnic acordat tuturor utilizatorilor gamei
de produse LITHOVIT®.
Aceasta pentru că viziunea noastră este să susținem agricultura organică, pe lângă
cea tradițională, crezând cu tărie într -un viitor mai curat și mai bun. Un viit or verde…cât mai
BIO. Valorile noastre: calitate în produsele pe care le oferim, onestitate în business, susținerea
profitabilității fermierilor prin generarea unor culturi sănătoase și protejarea mediului
înconjurător.
LITHOVIT® este prima gamă de prod use foarte eficiente pentru toate culturile de
câmp, cultivare intensivă, plante furajere, horticultură, pajiști și silvicultură. LITHOVIT®

îmbunătățește rata fotosintezei, intensifică metabolismul plantei, fiind utilizat cu succes atât pe
câmp, cât și în sere sau pentru culturile BIO. Format din carbonat de calciu natural cu
numeroase elemente nutritive importante cum ar fi calciu, magneziu, siliciu, fosfor, potasiu,
sulf, fier, mangan, cupru, zinc și sodiu, creează o energie de creștere 100% naturală, făr ă aditivi
chimici, care a fost dezvoltată pentru a permite și promova o creștere sănătoasă a plantelor.

Beneficii

• Îmbunătățesc nivelul producției, calitatea producției și capacitatea de depozitare.
• Favorizează absorbția elementelor nutritive, greu accesibile pentru plante din sol.
• Cresc rezistența plantelor și vitalitatea acestora, mai ales în caz de stres fiziologic.
• Cresc toleranța plantelor față de îngheț, secetă, infecții fungice și rezistența plantelor la
fitotoxicitate.
• Sporesc creșterea și intensifică activitatea clorofiliană.
• Reduc necesarul de apă al plantei.
• Ajută la formarea de rădăcini mai puternice și mai ramificate.
• Consolidează tulpinile plantelor sporind rezistența plantelor la cădere.
• Favorizează fixarea azotului în nodozitățile plantelor leguminoase.
• Reduc semnificativ nivelul de fitotoxicitate cauzat de erbicidări.
• Reduc pH -ul acid din soluția plantelor.
• Prezintă un ușor efect repelent.
• Recomandate de Comunitatea Europeană pentru agri cultură ecologică în conformitate cu EC
834/2007 și 889/2008 (exceptând produsul LITHOVIT® + 50% Uree).

Instructiuni de utilizare
Produsele din gama LITHOVIT® pot fi aplicate în perioada de consum maxim de
macro și micro nutrienți a plantelor: 1. Încep utul înfrățirii/înfrunzirii. 2. În faza de creștere
intensă a plantelor. 3. Înaintea perioadei de înflorire. 4. După perioada de înflorire, la momentul
formării, creșterii și acumulării de substanță uscată în boabe și fructe. 5. În timpul vegetației, la
culturile care manifestă carențe de Mg, Ca, S, B, Fe, N, Mn, P, Cu, Zn. Introducând produsele
LITHOVIT® în planul de fertilizare a fiecărei culturi, puteți realiza o reducere a costurilor
generate de îngrășămintele chimice cuprinsă între 25% și 30%.
Mod de aplicare: Se pot aplica o dată sau de mai multe ori, separat sau în amestec
cu produse pentru combaterea bolilor și dăunătorilor, respectând un interval minim de 15 zile
între două aplicări, pentru toate culturile.
Mod de preparare:
1. Se umple rezervorul mașinii de stropit pe jumătate cu apă.
2. Se pornește agitatorul mecanic al mașinii de stropit.
3. Se adaugă tratamentul fitosanitar (după caz).
4. Produsul din gama LITHOVIT® se pune într -un vas cu apă, se amestecă până la obținerea
unei soluții omoge ne, după care, conținutul se pune în rezervorul mașinii de stropit.
5. Se adaugă apă până la nivelul maxim admis de mașina de stropit.
Doza recomandată: 1 – 1,5 kg/ha sub formă de suspensie apoasă.
Cantitatea de apă utilizată
pentru aplicarea produsel or LITHOVIT® diferă de la o cultură la alta în funcție de tehnologia
aplicată și utilajele folosite pentru administrare.
Produsele LITHOVIT® pot fi aplicate
TERESTRU – cu o cantitate de apă cuprinsă între 150 litri/ha și 900 litri/ha sau AVIO – VUR
plecâ nd de la cantitatea de 50 litri apă/ ha. În oricare dintre cazuri, doza de 1 – 1,5 kg/ha trebuie
respectată.

Campania Câștigă cu CLC
CLC Bio Innovation lansează campania Câștigă cu CLC

CLC Bio Innovation lansează campania Câștigă cu CLC . Campania se desfășoară
în intervalul 09.01.2017 – 30.06.2018, având rolul de a recompensa clienții care au ales gama
de produse LITHOVIT® și semințele din gama CLC , oferindu -le acestora posibilitatea de a
participa la o tragere la sorți în urma căreia se pot câștiga premii foarte atragătoare.
Campania se va derula conform prevederilor prezentului regulament obligatoriu pentru toți
participanții.
Regulament oficial al campaniei Câștigă cu CLC:
1. Intervalul de timp și teritoriul. Campania se desfășoară în i ntervalul 09.01.2017 –
30.06.2018, pentru întreg teritoriul României.
2. Reguli de participare/înscrierea participanților.
a. Pot participa la această campanie toți clienții persoane juridice rezidente în
România, fermieri/producători agricoli care au achiziționat și utilizat produsele din gama
LITHOVIT® sau semințele din gama CLC , în intervalul 09.01.2017 – 30.06.2018, exceptând
angajații companiei CLC Bio Innovation precum și persoanele juridice sau reprezentanții
acestora, distribuitori/comercianți ai gamei de produse LITHOVIT® sau a semințelor din
gama CLC .
b. Pentru a obține talonul de participare și implicit să participe la ace astă campanie,
orice client trebuie să comande minim 100 kg din produsele gamei LITHOVIT® sau 6 doze
de semințe din gama CLC și să achite contravaloarea produselor comandate până la finalul
campaniei(30.06.2018).
c. Pot participa doar persoanele care au tran smis reprezentantului CLC Bio
Innovation sau partenerilor CLC Bio Innovation , corect și complet datele pentru a fi înscrise
pe talonul de participare pentru tragerea la sorți.

d. Prin participarea la aceasta campanie, participanții sunt de acord să se supună și să
respecte prevederile, termenii și condițiile prezentului Regulament Oficial.
e. Prin participarea la această campanie se consideră acceptarea automată a
înregistrării în baza de date de clienți a companiei CLC Bio Innovation și a primirii oricăror
tipuri de mesaje legate de campanie din partea Organizatorului, pe întreg parcursul concursului
și nu numai.
3. Talonul de participare.
a. Orice client va primi un talon de participare în urmă efectuării unei comenzi de
minim 100 kg din produsele din gama LITHOVIT® sau a 6 doze de semințe din gama CLC .
Un singur client poate deține mai multe taloane de participare(ex.: pentru o comandă de 1000
kg se vor primi 10 taloane de participare), dobândind un număr mai mare de șanse pentru a
câștiga unul dintre premiile puse l a dispoziție.
b. Următoarele informații trebuie completate în mod obligatoriu pe talonul de
participare:
1. nume și prenume;
2. denumire societate;
3. cod fiscal;
4. adresa;
5. numărul de telefon;
6. e-mail;
7. seria și numărul facturii pentru produsele achiziționate.
4. Tragerea la sorți.
a. Tragerea la sorți va fi organizată în colaborare cu televiziunea Agro TV și va fi
difuzată în direct în cadrul postulul TV, în data de 11 iulie 2018. În urma tragerii la sorți vor fi
desemnați câștigătorii premiilor puse la dispoziția pa rticipanților. Câștigătorii vor fi contactați
și înștiințați cu privire la premiul câștigat și detalii privind livrarea/intrarea în posesie a
premiului.
b. Premiile puse în joc:
– Premiul 1: BMW x5
– Premiul 2: BMW x3
– Premiul 3: BMW x1

– Premiul 4: Mașină de erbicidat tractată 2500 l – SERVOPLANT
– Premiul 5: Mașină de erbicidat purtată 800 l – SERVOPLANT
– Premiul 6: Mașină de erbicidat purtată 600 l – SERVOPLANT
– Premiul 7: Mașină de erbicidat purtată 400 l – SERVOPLANT
– Premiul 8: Excursie – 1500 EUR – Voucher – CHRISTIAN TOUR
– Premiul 9: Excursie – 1000 EUR – Voucher – CHRISTIAN TOUR
– Premiul 10: Excursie – 700 EUR – Voucher – CHRISTIAN TOUR
 Premiile 1 -7: Aceste premii vor fi livrate( în stare de funcționare) la adresa
comunicată de către câștigătorii lor.
 Premiile 8 -9: Câștigătorii acestor premii vor primi câte un voucher valoric,
numerotat și înseriat, ce vor conține datele personale ale câștigătorilor. Câștigătorii se vor
prezenta cu acest voucher și cu C.I., la oricare dintre se diile CHISTIAN TOUR din teritoriul
României unde vor putea alege serviciile preferate. În cazul în care serviciile achiziționate au
valoarea mai mica decât suma încrisă pe voucher, diferența nu se va returna. În cazul în care
serviciile achiziționate au va loarea mai mare decât suma înscrisă pe acest voucher, diferența
se va achita de către beneficiarul voucherului.
c. Un client participant la campania Câștigă cu CLC poate câștiga un singur premiu
pus la dispoziția participanților prin tragerea la sorți și o singură dată.
d. Taloanele de participare vor fi înseriate și numerotate de reprezentanții companiei
CLC Bio Innovation . Fiecare dintre reprezentanții companiei CLC Bio Innovation va avea
alocată o serie și un număr de ordine între 001 – 999.

Metode folosite

1. Interviu fermieri

Prima metodă aplicată este metodă inteviului, în care am pus întrebări fermierilor
care deja au folosit produsele din gama Lithovit pentru a înțelege câți dintre ei au auzit de
campania Câștigă cu CLC și pentru a află câți dintre ei participa, de ce nu participa sau care a
fost impactul asupra opiniei publice referitoare la această campania, la organizație și la produse
pe care organizația le comercializează.
Astfel, am avut un număr de 3 fermieri cunoscuți că puncte de influență în zona
agricolă din care fac parte. Răspunsurile au fost înregistrate, iar respondenții au fost deschiși și
cooperativi. Am ales fermieri care cunosc și campania și participa pentru a vedea care este
impactul asupra fermierilor care cunosc de ja campania.
Interviu fermieri care sunt noduri de influență în zona agricolă în care activează
1. Cunoașteți compania CLC Bio Innovation?
A.P. (fermier Dobrogea): Da
S.B. (fermier Banat): da
I.W. (fermier Moldova): da
2. Ați folosit produsele Lithovit?
A.P.: Da, folosesc produsele Lithovit de 2 ani.

S.B.: Este primul an agricol în care folosesc aceste produse, de aceea am cumpărat
doar pe o parte din suprafață cultivată, pentru a putea face o comparăție între cele
două loturi.
I.W.: Folosesc aceste produs de anul trecut. Inițial am cumpărat produse doar pentru
1 ha din suprafață cultivată dar anul acesta am cumpărat pentru toată suprafaț ă.

3. Știți despre campania pe care o desfășoară CLC Bio Innovation în momentul de față?
A.P.: Da, am aflat despre campania Câștigă cu CLC de la reprezentantul zonal, care
mi-a dat toate detaliile referitoare la acest subiect și mi -a înmânat și taloanele de
participare.
S.B.: Da, am aflat despre această campanie prin intermediul unei reclame pe postul
Agro TV și ulteri or am primit informații suplimentare atât de pe site -ul companiei
dar și de la reprezentantul zonal.
I.W.: Am auzit despre această campanie dar nu știu ce să spun….mi se par premiile
foarte consistente și am dubii că se vor da deoarece nu știu dacă este doar o strategie
sau într -adevăr compania dvs, este serioasă.

4. Ce părere aveți despre această campanie?
A.P.: Mie mi se pare o idee foarte bună și chiar câștigătorul se află prin tragere la
sorți, mi se pare foarte interesantă deoarece cred că sunt d estul de multe premii.
S.B.: La prima vedere pare o campanie bună cu premii consistente și care pot fi
chiar de mare ajutor fermierilor. Mă bucur să văd că firmele e vând produse
fermierilor se interesează și de soarta noastră sau se gândesc la noi.
I.W.:Cum am spus și mai devreme încă nu știu ce să spun despre această campanie
deoarece premiile mi se par foarte mari.
5. Participați la această campanie?

A.P.: Da. De obicei îmi încerc norocul. Nu se știe niciodată de unde sare iepurele.
S.B.: Da pent ru că am nevoie de o mășînă de erbicidat de 2800 L și poate o câștig
eu și nu o mai cumpăr. Ar fi de mare ajutor în fermă.
I.W.: Chiar dacă nu sunt sigur că se vor da premiile am ales să particip pentru că
oricum folosesc produsele, astfel că nu am nimic d e pierdut. Mai bine să particip și
să nu se dea premiile decât să nu mă înscriu și să se dea premiile.

6. Care sunt premiile campaniei?
A.P.: 3 BMW -uri, 4 mașini de erbicidat și niște excursii dacă îmi amintesc corect.
S.B.: Știu sigur că unul dintre premii este o mășînă de erbicidat de 2800 L și încă
vreo 3 cu capacitate mai mică, un X5 și încă două mașini dar nu mai știu de care și
3 excursii.
I.W.: Știu că sunt 3 BMW -uri, 1 x1, un X3 cred și un X5, vouchere pentru excursii
cuprinse între 15 00 și 700 euro și 4 mașini de erbicidat de diferite dimensiuni. Le –
am ținut minte că mi s -a părut suma premiiilor foarte mare. De asta nici nu știu
dacă se vor da. Sunt mulți bani.
7. Ce produse Lithovit folosiți ?
A.P.: LITHOVIT® + 5% Bor, LITHOVIT® St andard, LITHOVIT® + 25%
Aminoacizi
S.B.: Lithovit cu Bor și Lithovit Cu Aminoacizi
I.W.: Forțe, Bor și Aminoacizi .
8. Ce suprafață de teren cultiva ți?
A.P: 5 000 ha
S.B.: Lucrăm 10 000 ha din care 2500 sunt în proprietate, restul de 7500 fiind în
arend ă.
I.W.: Aproximativ 7000 ha
9. Ce culturi aveți și pe ce surafete?

A.P.: În general le schimbăm cam la doi ani. În principal ne axam pe cereale.
S. B.: Cereale în principal dar am mai pus și soia și mazăre.
I.W.: Cultivăm vită de vie, fiind una dintre cele ma i cunosscute podgorii din zona.
10. Ați fost mulțumit de produsele Lithovit?
A.P.: Da am foarte mulțumit de produse, de aceea am cumpărat după priml an de testare
pentru întreagă suprafață. Este un produs foarte bun și est e și bio. Noi nu facem culturi
bio dar măcar mai reducem din aportul de substanțe chimice pe care le folosim.
S.B.: Așa cum am spus și la întrebarea anterioară, este primul an în care folosim produsle
Lithovit. L -am aplicat atât la pe culturile la care am început conversia către agricultură
bio cât și pe o parte din culturile unde aplicăm soluțiile convenționale de fertilizare. Am
lăsat o ssuprfata pe care nu am aplicat produsele din gama Lithovit pentru a putea compară
rezultatele dintre cele 3 sole.
I.W.: Produsele sunt foarte bune!Foarte bune! Am văzut cu ochiul liber diferențele anul
trecut între cultură unde am aplicat Lithovit și unde nu am aplicat. Anul trecut a fost un
agreu agricol așa că mi -a părut rău că nu am cumpărat pentru oo suprafață mai ma re de la
început.
11. Veți mai folosi produsele Lithovit în viitor?
A.P.: Da! Le voi folosi pentru că deși la prima vedere produsele par oarecum scumpe, în
urmă creșterii de producție obitnuta la hectar, nouă ne -au crescut câștigurile cu
aproximativ 6% deoarece am înregistrat o creștere a producției la hectar între 8 și 12%.
Ceea ce este o creștere semnificativă.
S.B.: Vom vedea. În funtie de r4ezultate. La prima vedere plantele tratate cu Lithovit
arată mult mai bine decât celelalte. Sunt mai verzi, mai înalte și mai sănătoase. Vom vedea
luna următoare când vom recolta la grâu.
I.W: Bineînțeles. Mai ales că protejează plantele extraordinar de bine când vine vorba de
seceta și de îngheț. Culturile ies foarte bine din iarnă. Aceste două avantaje sunt foarte
importante mai ales că vremea din ziua de azi nu știi ce îți aduce.

Vă mulțumesc!
Concluzii

În urmă analizării răspunsurilor obținute în cadrul interviului individual, una dintre
concluziile trase a fost că toți fermierii cunosc compania și prod usele, campania de Câștigă cu
CLC și premiile care vor fi acordate în urmă tragerii la sorți.
Campania a fost promovată în mediul online prin social media, pe website -ul
companiei, pe postul de televiziune AgroTV și în revistele de specialitate.
Deși cun osc premiile care vor fi acordate și participa, sunt sceptici în ceea ce
privește faptul că premiilor vor ajunge de fapt la fermieri. Pentru această situația s -a luat măsură
de a televiză tragerea la sorți și anunțarea publică a câștigătorilor urmând că du pă intrarea în
posesia premiilor de către câștigători, aceștia să participe la o câteva interviuri și reportaje
pentru a demonstra că este vorba despre o companie corectă și care vine în sprijinul fermierilor.
Fermierii care au răspuns întrebărilor sunt f ermieri ce cultivă suprafețe mari,
adevărați poli de influență în zonele în care își desfășoară activitatea.

Chestionar popularitate campanie Câștigă cu CLC Lithovit

Am aplicat chestionarul unui număr de 50 de fermieri ce cultivă din diferite zone ale țării, în
timpul vizitelor cu reprezentanții tehnici de vânzare.

1. Care dintre următoarele firme vi se par cunoscute?

Compania CLC Bio Innovation s -a situat pe locul 3 cu un procent de 18% și un
număr de 9 răspunsuri favorabi le în ceea ce privește gradul de recognozabilitate în rândul
fermierilor. Primele două poziții fiind ocupate de Intercereal, care este unul dintre cei mai mari
traderi de cereale din România dar oferă în inputuri (îngrășăminte, fungicide, insecticide și
erbicide) fermierilor, iar Ameropa este o companie foarte cunoscută pe piață din România care
oferă același gen de servicii că și Intercereal.
Acest fapt se datorează faptului că este o companie nou apărută pe piață agricolă din
România și oferă o singură g ama de produse fermierilor. Majoritatea companiilor din acest
segment oferă întreagă gama de produse necesare fermierului încă de la înființarea culturii până
la recoltare și depozitare.

2. Care dintre următoarele denumiri vi se pare cunoscută?

Deși denumirea companiei nu este cea mai cunoscută, produsele pe care această le
comercializează sunt mult mai cunoscute decât alte produse competitoare din piață. Acest fapt
se datorează și faptului că în campaniile de relații publice anterioare s -a pus a ccent pe facerea
cunoscută a produslui și mai puțîn a companiei. Din această cauza a fost implementată
campania Casti ga cu CLC și nu denumirea Câștigă cu Lithovit! După primul an agricol s -a
observat o tendința in piață de asocierea a reprezentantului comp aniei cu numele produsului (de
exemplu Cristi Ciocan – directorul de la Lithovit).

3. Ce produse aț i folosit din lista de mai jos ?

Cei mai mulți dintre respondenți au folosit produsele din gama Lithovit, un procent
de 40% care este foarte apropiat de proc entul obținut de un alt produs competitor, Agroleaf
comercializat de Holland Farming și considerat un competitor direct. Procentul obținut este

unul foarte ridicat având în vedere că Holland Farming se află pe piață din România încă din
anul 2008. Procentu l de 24% obținut de Cropmax este rezultatul strategiei agresive aplicate de
către CLC Bio Innovation în primul an de activitate pe piață românească, și anume angajarea
unei echipe mari de vânzare și promovare, care acoperă toate zonele țării.

4. Ați fost mulțumit de rezultatul obținut în urmă utilizării produsului respectiv?

Am ales ca la această întrebare răspunsul să fie doar negativ sau afirmativ pentru
identifica printr -un răspuns simplu dacă fermierii sunt mulțumiți de produsele pe care le apli că
pe culturile lor. Astfel s -a obținut un procent de 82% dintre fermieri care au spus că sunt
mulțumiți de rezutatele obținute. Având în vedere că mulți dintre ei au răspuns la întrebarea
anterioară că sunt folosesc produsele din gama Lithovit, putem trag e concluzia că Lithovit este
un produs bun și are o imagine bună în piață.

5. Aveți culturi bio?

Este foarte cunoscut în domeniul agricol că din ce în ce mai mulți fermieri încearcă
să se adapteze la cererea consumatorilor și să facă trecerea de la agricultură convențională, în
care se folosesc îngrășăminte chimice și pesticide dăunătoare atât mediului cât omului, la
agricultură bio, neconvențională în care singurele inputuri care pot fi folosite trebuie să fie
aprobate pentru agricultură bio. Cu toa te acestea, numărul fermelor bio este cu mult mai mic
decât cel al celor care în continuare aplică substanțe chimice dăunătoare. Din numărul de 50 de
persoane chestionate, doar un procent de 38% au răspuns afirmativ.

6. Ati auzit de campania Castiga cu CLC?

Majoritatea respondenților au auzit de Campania “Câștigă cu CLC”, în procent de
84%, 12% nu au fost siguri răspunzând că nu știu iar 4% dintre ei au răspuns că nu au auzit.
Faptul că un procent mai mare de jumătate a auzit de această campanie, a fost c onsiderat un
răspuns pozitiv asupra popularității companiei. Numărul de 6 persoane care au spus că nu știu
dacă au auzit a fost considerat că un răspuns neutru deși mulți dintre ei au completat că se poate
să fi auzit dar nu sunt siguri și au cerut lămurir i, ocazie cu care s -au explicat din nou toți pașii
și întregul proces prin care pot câștigă.

7. Dacă da, de unde aț i auzit de aceast ă campanie?

În implementarea acestei campanii s -au folosit toate mijloacele în vederea
informării opiniei publice, a publicului țintă asupra acestei șanse de a câștigă niște premii care
până acum nu au mai fost acordate în segmental de agro. Astfel a fost realizat un nou spot
publicitar care a fost difuzat în fiecare zi pe postul de televiziune Agro TV la diferite interv al
orare, cu o frecvența de un spot pe ora. De aceea 32% dintre subiecți au răspuns că au aflat de
la televizor. Aparițiile în revistele de specialitate (Eco Agricultură și Fermierul) au atins un
procent de 20%, 38 % aflând de la angajații companiei iar me diul online (facebook, twitter și
linkedin) au mai adus un procent de 10%.

8. Participați la această campanie?

Cu această întrebare am urmărit să aflu câți dintre fermieri au cumpărat Lithovit și
participa la concurs. Astfel 76% dintre ei participă iar 24% nu participă.

9. Care sunt premiile oferite de CLC Bio Innovation în urma tragerii la sorț i?

Cu această întrebare am urmărit să aflu dacă au fost și atenți în momentul în care au
auzit de această campanie. În același timp am urmărit dacă informația a fost reținută corect.
Astfel, 48% și -au amintit corect care sunt premiile, 24% au știut vag care s unt premiile dar au
reținut esențialul, iar 28% dintre ei nu au reușit să numească niciun premiu. Când s -au ales
premiile ce vor fi oferite câștigătorilor, conducerea a urmărit asocierea dintre CLC și un alt

brand premium foarte cunoscut (BMW) pentru a îmb unătăți imaginea companiei și influență
asurpra opiniei publice. Modul de gândire a fost următorul: “Toată lumea își dorește un BMW,
și dacă nici nu îl plătește, o să fie și mai interesant. Plus că toată lumea a auzit de BMW!” –
Cristi Ciocan, director gen eral.
10. Vi se par atractive premiile?

Pentru 64% dintre fermieri premiile par foarte atractive, 20% nu le -au considerat
atractive iar 16% nu au nicio părere. Compania ar trebui să se concentreze să identifice motivele
pentru care nu au fost considerate a tractive premiile sau de ce un număr relative mare de
fermieri a răspuns că nu știu. Procentul ridicat al fermierilor care consideră premiile interesante,
întărește principiul de la care s -a plecat în momentul implementării acestei campanii și anume
că est e bine să te asociezi cu un brand premium cunoscut.

11. Folosiț i produsele din gama Lithovit?

Fermierii care au răspuns că nu știu, în procent de 18%, sunt fermieri care au ingineri
agronomi care se ocupă de culturile lor. Cei care au răspuns negativ, în procent de 28%, sunt
fermieri la care se încearcă să se introducă produsele Lithovit în primul an pe o suprafață mică
de teren (în general jumătate din suprafață) pentru a putea evalua rezultatele în momentul
recoltării prin comparație. Evaluarea rezultate lor se face prin cantarirea produselor obținute de
pe suprafață unde a fost aplicat Lithovit și suprafață unde nu a fost aplicat Lithovit

12. De cât timp activați î n sectorul agricol?
Am urmărit să aflu câți dintre fermieri activează de mai puțîn de 5 ani pe ntru a putea
corela aceste răspunsuri cu cât de cunoscută este compania și cât de cunoscute sunt produsele
și pentru a înțelege cum este văzută compania în piață. Astfel fermierii care practică agricultură
între 5 și 10 sau peste 10 ani însumează un procen t de 56% iar cei ce activează in acest domeniu
de mai puțin de 5 ani ating un procent 44%. Agricultură este printre puținele sectoare care la
nivel național adduce profit la bugetul de stat, multe produse mergând la export.

13. Ce cult uri plantati pe sufratele de teren agricol pe care il detineti ?

După cum se poate observă în continuare cea mai importantă cultură în România
este cea de cereale deși nu este cea mai profitabilă. Cea mai profitabilă cultură este cea de
legume urmată de cea vită de vie. Investițiile cele mai mari se fac pentru culturile legumicole.
Cei mai mulți utilizatori ai produselor Lithovit sunt cei care cultivă legume, urmați îndeaproape
de cei care cultivă cereale. Acest lucru se datorează și profitabilității care se poate obține la
hectar în funcție de cultură. 48% dintre respondenți au spus că au culturi de cereale (grâu, orz,

răpită, floarea -soarelui, porumb) și folosesc această gama de produse, unii dintre ei folosind
pentru prima dată în această campanie agricolă și datorită tombolei.

14. Ce produse din gama Lithovit aț i folosit?

Cei mai mulți fermieri (24%) au folosit produsul Lithovit + 25% Aminoacizi
deoarece este un produs bio, are un număr de 16 aminoacizi ce provin din plante (nu sunt de
origine animală). Rezultatele obținute cu acest produs se văd cu ochiul liber încă din prima
săptămâna de la aplicare. Pe al doilea loc se situează Lithovit Forțe care este un produs foarte
indicat pentru legume și datorită prețului relative mai ridicat dar și pentru că în special la legume
se fac aplicări din două în două săptămâni. 24% dintre cei care au răspuns întrebărilor din
chestionar au menționat că nu folosesc niciunul dintre aceste produse, dar Campania îi poate
motiva să cumpere cantitatea minimă pentru a se putea înscrie la tombolă.

15. Ce varsta aveti?
Distribuția respondenților pe vârste a fost foarte variată, cuprinsă între 26 și 67 ani,
procentul cel mai mare de 8% fiind reprezentat de vârstă de 47 ani, urmat de un procent de 6%
reprezentat la egalitate de 55 a ni și 49 ani.

16. Sexul

Cum era de așteptat, majoritatea fermierilor este reprezentată de bărbați în procent
de 88%. Acest lucru se întâmplă datorită faptului că muncă în agricultură este considerate una
grea, femeile fiind reprezentate de un procent de 12%, în total un număr de 6 respondenți.

Recomandări și concluzii

Concluzia pe care o putem trage în urmă aplicării chestionarului și a interviului
este că într -adevăr segmentul agricol este unul dificil și oarecum neconvenționa l.
Primele întrebări din cadrul chestionarului au urmărit desenarea unei priviri de
ansamblu asupra companiei CLC Bio Innovation și a produselor Lithovit. Am încercat să
evaluăm care este opinia fermierilor asupra acestor elemente pentru că în final să observ
dacă această campanie/tombolă a trezit un interes mai mare sau dacă a afectat imaginea
companiei în sens pozitiv sau negativ.
În general produsele cu aplicare foliară sunt ultimele care sunt folosite de către
fermier i și primele pe care le taie de pe lista în cazul în care „au un an prost”.
Asocierea numelui firmei și a produsului cu un brand foarte cunoscut a avut
avantajul de a întări și îmbunătăți imaginea companiei. Premiile sunt considerate că f iind
consistente și încântătoare iar investiția pe care trebuie să o facă fermierul nu este foarte
mare, luând în considerare și creșterea de producție pe care o va obține în urmă utilizării
acestui tip de îngrășăminte foliare.
Imaginea c ompaniei percepută până în momentul implementării campaniei
Câștigă cu CLC, era de companie tânăra, care probabil nu are foarte multă experiență dar
are produse bune. Prin agresivitatea cu care a intrat în piață și și -a făcut loc în rândul marilor
jucători de pe piață îngrășămintelor cu aplicație foliară, compania a dat dovadă de
nonconformism, deschidere și implicare. Participarea la numeroase evenimente,
simpozioane organizate de distribuitori în toate zonele țării au adus și ele un plus de
popularitate, iar modul de prezentare a acesteia în teren a indus fermierilor încredere și
sentimentul de stabilitate.
Campania Câștigă cu CLC are momentan un impact pozitiv, rămânând că după
extragerea la sorți să se analizeze și rezultatul final obți nut. Imaginea companiei este una
bună dar campania a venit să susțină imaginea pe care deja a început să o construiască.