Viata De Zi Cu Zi In Marea Britanie2 [619904]

!Cuprins ! Introducere….………………………………………………………2 Capitolul I. Identitate britanică……………………………….……4 1.1. Simboluri instituționale ale identității britanice – Union jack, coroana regală, Parlamentul, Commonwealth….………..4 2.1. Ce reprezintă identitatea britanică. Valori…………………7 Capitolul II. Obiceiuri culinare specifice. Mâncăruri și băuturi tipice.…………………………………………………………………..14 Capitolul III. Locuri tipice în viața cotidiană – pub-ul, grădina și parcul public.………………………………………………………….20 Concluzii.…………………………………………………………..29 Bibliografie…………………………………………………………30 !!!!!!!!!!!!!Page of 131

Introducere !Lucrarea de față studiază simbolul, cultura, identitatea și valoare britanică, obiceiuri culinare specifice, locuri preferate în timpul liber, dar și diverse curiozități. Interesant este orașul Camden Town, cate are și o piață unde se găsesc tot felul de lucruri interesante, și iunde moda este 
la ea acasă – gasim aici lucruri și tendințe extravagante si unice, inovative chiar. În ceea ce privește cultura, Regatul a dat lumii mulți savanți și ingineri străluciți, precum Sir Isaac Newton, Charles Darwin, Michael Faraday, Paul Dirac sau Isambard Kingdom Brunel; invenții precum motorul cu aburi, motorul cu combustie internă, locomotiva, costumul, vaccinul, vasele din cristal, televiziunea, radioul, telefonul, hovercraft-ul, își au originea în Regatul Unit. Dramaturgul William Shakespeare este considerat cel mai cunoscut scriitor al lumii. Alți autori prestigioși au fost surorile Brontë (Charlotte, Emily și Anne), Jane Austen, J. K. Rowling, Agatha Christie,Roald Dahl, J. R. R. Tolkien și Charles Dickens. Poeți importanți sunt George Gordon Byron, Robert Burns, Lord Tennyson, Thomas Hardy, William Blake sau Dylan Thomas. Câteva specificități în ceea ce privește pub-ul și în câte variante le găsim, reiese din lucrarea de față. Și să nu uitam că din Regatul Unit au provenit compozitorii William Byrd, John Taverner, Thomas Tallis și Henry Purcell, din secolele XVI-XVII, iar mai recent, Sir Edward Elgar, Sir Arthur Sullivan, Ralph Vaughan Williams sau Benjamin Britten. Alături de SUA, Regatul Unit a fost un contribuitor important la dezvoltarea rock and roll-ului. Dintre cele mai importante staruri pop și rock britanice amintim: The Beatles, Cliff Richard, Queen, The Rolling Stones, Led Zeppelin, Black Sabbath, Pink Floyd, Page of 231

Deep Purple. Regatul Unit s-a aflat în avangarda muzicii punk a anilor 1970, prin Sex Pistols sau The Clash, precum și a renașterii heavy metal-ului, prin Iron Maiden sau Motörhead. !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Page of 331

Capitolul I. Identitate britanică !I. 1. Simboluri instituționale ale identității britanice – Union jack, coroana regală, Parlamentul, Commonwealth. Union Jack sau Union Flag (Steagul Uniunii) este drapelul Regatului Unit. Apare și pe steagurile multor colonii, teritorii sau foste dependențe ale Regatului Unit. (ex. Australia, Noua Zeelandă, Niue, Fiji, Tuvalu, Insulele Pitcairn). C o r o a n a R e g a l ă ( h t t p s : / / w w w . r e a l i t a t e a . n e t / r e g e l e – m i h a i – i -ultimul-discurs-in-parlament-coroana-regala-nu-este-un-simbol-al-trecutului_1898282.html; data accesării:12.05.2017, ora 14.30) nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenței. Coroana este o reprezentare a statului în continuitatea lui istorică. Instituțiile democratice nu sunt guvernate doar de legi și de etică. Simțul datoriei, iubirea de țară și competența sunt criteriile principale ale vieții publice. Aveți încredere în democrație, în rostul instituțiilor și în regulile lor. Lumea de mâine nu poate exista fără morală, fără credință și fără memorie. Cinismul, interesul îngust și lașitatea nu trebuie să ne ocupe viața. România a mers mai departe prin idealurile marilor oameni ai istoriei noastre, servite responsabil și generos. În 1989 în ajutorul României s-au ridicat voci cu autoritate venind de pe toate meridianele globului. Ele s-au adăugat sacrificiului tinerilor de a înlătura o tiranie cu efect distrugător asupra ființei națiunii. A sosit momentul, după douăzeci de ani, să avem un comportament public rupt complet și definitiv de năravurile trecutului. Demagogia, disimularea, egoismul primitiv, agățarea de putere și bunul plac nu au ce căuta în instituțiile Page of 431

românești ale anului 2011. Ele aduc prea mult aminte de anii dinainte de 1989. Importanța simbolisticii Coroanei reiese din discursul ultim al Regelui Mihai : „Am servit națiunea română de-a lungul unei vieți lungi și pline de evenimente, multe nefericite. După 84 de ani de când am devenit rege pot spune că cele mai importante lucruri de dobândit după libertate și democrație sunt și demnitatea. Democrația trebuie să îmbogățească arta cârmuirii, nu să o sărăcească. România, ca și toate țările din Europa, are nevoie de cârmuitori respectați și pricepuți. Nu trebuie niciodată uitați românii și pământurile românești care ne-au fost luate, ca urmare a împărțirilor Europei în sfere de influență. Este dreptul lor să decidă dacă vor să trăiască în țara noastră sau dacă vor să rămână separați (https://www.realitatea.net/regele-mihai-i-ultimul-discurs-in-parlament-coroana-regala-nu-este-un-simbol-al-trecutului_1898282.html; data accesării:12.05.2017, ora 14.30). Jurământul meu a fost făcut și continuă să fie valabil pentru toți românii. Ei sunt toți parte a națiunii noastre și așa vor rămâne totdeauna. Stă doar în puterea nostră să facem țara statornică, prosperă și admirată în lume. Nu văd România de astăzi ca pe o moșternire de la părinți, ci ca pe o țară luată cu împrumut de la copiii noștri“(https://www.realitatea.net/; data accesării:12.05.2017, ora 14.30). Parlamentul Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord este instituția legislativă a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Este compusă din două Camere: Camera Comunelor, cu membri aleși, și Camera Lorzilor, ai cărei membri sunt în general numiți. Camera Comunelor are puteri mai mari decît cea a Lorzilor, și poate trece legi respinse de către cea din urmă. Camera Comunelor este compusă din 646 membri, fiecare în parte fiind ales dintr-o circumscripție electorală, prin sistemul de vot Page of 531

uninominal – candidatul cu cel mai mare număr de voturi într-o circumscripție cîștigă mandatul. Camera Lorzilor are 724 de membri, din rîndurile aristocrației britanice și ale clerului (https://www.realitatea.net; data accesării:12.05.2017, ora 15.58). Commowealth – Regatul Unit este o monarhie constituțională, în care puterea executivă este atribuită guvernului („Guvernul Majestății Sale”, condus de Theresa May din anul 2016) și provine de la Parlament. Este una din puținele țări actuale care nu au o Constituție. Primul ministru este șeful Guvernului și este responsabil în fața Camerei Comunelor, camera inferioară a Parlamentului. Acest sistem de guvernare a fost emulat și în alte părți ale lumii și este cunoscut sub numele de modelul Westminster. (https://www.realitatea.net; data accesării:12.05.2017, ora 14.59). S u v e r a n u l a r e , t e o r e t i c , p u t e r i l a r g i , î n s ă , î n p r a c t i c ă , îndeplinește doar funcții ceremoniale. Suveranul este cel care promulgă legile emise de Parlament. De asemenea, el deschide, în fiecare an, sesiunea Parlamentului cu așa-numitul Mesaj al Coroanei, care este, de fapt, un program de guvernare. Suveranul Regatului Unit este monarh de drept și în alte 15 țări ale Commonwealth-ului. În a doua jumătate a secolului XIX și în special în secolul XX, prin intermediul sistemelor lor educaționale, statele și-au asumat rolul de a forma „identitatea națională” precizând și definind „punctele comune”. Astfel, definirea identității naționale variază în timp, în funcție de politicile implementate de guverne. De exemplu, în Franța, Revoluția națională a guvernului condus de Philippe Pétain (1940-1944) dădea drept „puncte comune” o serie de elemente inspirate de dreptul sângelui, de religia catolică și de doctrinele rasiste ale antropologiei secolului al XIX-lea, în vreme ce definirea „punctelor comune” în timpul celei de-a patra și a Page of 631

cincea republici a fost inspirată de dreptul pământului, de umanismul laic și de studiile sociale ale științelor umaniste din cea de-a doua jumătate a secolului XX. Cu toate acestea, familiile, comunitățile și anumite partide sunt de asemenea medii de transmitere a „punctelor comune”, care pot fi diferite de cele alese și susținute de stat, putând astfel defini o identitate națională d i f e r i t ă d e a c e e a p r o m o v a t ă d e s t a t ( h t t p : / /www.fundatiacaleavictoriei.ro, data accesării:09.05.2017, ora 17:47). ! I.2. Ce reprezintă și ce nu reprezintă identitatea britanica. Valori. ! Sentimentul de identitate națională este intim fiecărei persoane și depinde de felul în care are loc în cazul fiecărei persoane procesul de interiorizare a reperelor identitare reprezentate de „puncte comune” precum limba vorbită, schimburile economice, diversele practici sociale, simbolistica locală, comunitară sau de stat, cultura, muzica, bucătăria, istoria așa cum este ea povestită în școli, la radio, la televizor etc. (Gérard Noiriel, 1992, în special capitolul 3 intitulat L'assimilation nationale). În culturile tradiționale și în societățile închise, care lasă puțin loc dezvoltării personale și care acordă multă importanță sentimentului comunitar, „punctele comune” și identitatea de grup (dată de elemente comune precum comportamentele sociale, credințele și ideologiile dominante, religia, limba etc.) formează o componentă esențială a personalității individului. Însă de manieră generală, identitatea unei persoane nu este fixată odată pentru totdeauna, ci ea evoluează și corespunde unui „parcurs al vieții” (Dorian Chotard, interviu cu Olivia Samuel, demograf și cercetător al Université de Versailles-Saint-Quentin, pe LeMonde. fr, 27 octombrie 2009), înscriindu-se Page of 731

astfel într-un proces mai larg al schimbării specific erei moderne, proces caracterizat de un avans fenomenal al cunoașterii și de efortul de adaptare a individului (și a omenirii) la această cunoaștere. Potrivit opiniei publice și unor autori, sentimentul de identitate națională tinde să devină mai puternic atunci când țara sau națiunea este amenințată militar (război) sau economic (criză): dacă amenințarea exterioară devine precis identificabilă, cum a fost cazul Franței în 1914, „națiunea” se înflăcărează și această exaltare ia atunci un sens din ce în ce mai puțin bazat pe valori universale și din ce în ce mai mult etnic și teritorial. Însă majoritatea specialiștilor (antropologi, sociologi, politologi, istorici etc.) de la sfârșitul secolului XX sunt de părere că această interpretare este tipică acelor cazuri în care se face confuzie între concepte precum țară / stat pe de o parte și națiune pe de altă parte. În vreme ce țara este teritoriul geografic al unui stat iar statul este o organizație care deține monopolul unor servicii pe un teritoriu delimitat, națiunea este un grup etnic format din membri care au în comun una sau mai multe trăsături identificatorii (precum limba, religia, rasa, cultura și / sau teritoriul) și care sunt mobilizați politic sau pot fi mobilizați politic. Cum limitele națiunii coincid (dacă coincid) foarte rar cu cele ale statului, sentimentul național (și expresiile sinonime ca identitate națională și conștiință națională) trebuie să fie distins de sentimentul patriotic deoarece în vreme ce sentimentul național desemnează identificare cu și loialitate față de un grup etnic / națiune, sentimentul patriotic desemnează identificare cu comunitatea cetățenilor unui stat și loialitate față de un stat. N u c l e u l c e n t r a l a l d o c t r i n e i n a ț i o n a l i s t e e s t e l i p s i t d e complexitate și de complicații: umanitatea se împarte în mod natural în națiuni, națiunile pot fi cunoscute și deosebite datorită Page of 831

unor caracteristici identificabile în mod empiric, iar singura formă de guvernământ legitimă este statul național (Jürgen Habermas, M.I.T. Press, 1998: 155). Statele sud-americane de limbă spaniolă. Limitele națiunilor sunt uneori mai puțin clare și mult mai permeabile decât recunosc naționaliștii, drept care discursul naționalist pretinde îndeplinirea mai multor criterii pentru a categoriza o națiune de „adevărată”. Astfel, membrii unei națiuni „adevărate” trebuie să aibă în mod ideal un teritoriu comun și distinct, o limbă și o cultură națională comună și distinctă, precum și un stat suveran. Însă definirea unei națiuni în baza acestor pretenții este foarte dificilă deoarece în realitate există excepții la fiecare dintre aceste criterii. Astfel, există atât națiuni ai căror membri vorbesc mai multe limbi (Elveția, Luxemburg, Finlanda) cât și limbi vorbite de mai multe națiuni (engleză, spaniolă, portugheză). Apoi, deși discursul naționalist susține existența unei descendențe clare și comune (văzută adesea ca o legătură de rudenie) tuturor membrilor unei națiuni, acest lucru nu este definitoriu națiunilor care, în genere, sunt prea mari și au un prea înalt grad de diversitate internă pentru a lăsa loc ideii de origine comună a tuturor membrilor. De altfel, nici în rândul specialiștilor și nici în rândul naționaliștilor nu există consens asupra definirii termenilor de națiune, naționalitate și naționalism. Asta face ca ideologia naționalistă să fie o construcție discursivă, un fel de a vorbi care pe de o parte ne modelează felul de a gândi (pe noi înșine și pe ceilalți), iar pe de altă parte generează o suită de întrebări și de probleme fundamentale, cum ar fi aceea a înțelegerii societății, respectiv a raportării la societate. Or problema raportării la societate este cu atât mai spinoasă cu cât, în optica naționalistă, societățile sunt corpuri solid închegate, fără fisuri, entități cu identități, culturi și cu instituții distincte. În a doua Page of 931

jumătate a secolului XX, specialiști de talia lui Pierre Bourdieu, a lui Charles Tilly sau a lui Rogers Brubaker au indicat în repetate rânduri că în lumea reală raporturile sociale și identitățile naționale sunt cu mult mai laxe și mai obscure decât pretinde ideologia naționalistă. Cu toate acestea, în virtutea faptului că problematica națională este o parte esențială a felului în care oamenii au vorbit, gândit și acționat în ultima sută de ani, opinia publică tinde în general înspre o viziune a societății potrivit căreia identitățile colective ar fi clare și imuabile (Craig Calhoun, 2005 : 520). Naționalismul s-a dezvoltat concomitent cu statul modern și a fost un element de bază al unui nou fel de a afirma legitimitatea politică a statului. Statele nou apărute în cursul secolului al XIX și la începutul secolului XX erau caracterizate în general de fragilitate atât pe planul politicii externe (vezi războaiele frecvente, purtate adesea în numele unor idei sau a unor revendicări tipice formelor de organizare statală anterioare revoluției franceze), cât și pe cel al situației interne (vezi multiplele revoluții și acerba luptă pentru putere între varii fracțiuni). În acest context, statele s-au grăbit să faciliteze integrarea socială a indivizilor construind căi de transport rutiere și feroviare, practicând mobilizarea militară (care, în condițiile în care masele țărănești aveau o mobilitate teritorială redusă, pentru mulți indivizi reprezenta unica ocazie de a cunoaște lumea), sponsorizând educația și dându-i un caracter obligatoriu și standardizând limba (John Breuilly, 1993 : 88) Legăturile interpersonale mai strânse (facilitate de căi de transport, comunicare scrisă etc.) și o putere mai mare de identificare a indivizilor cu o limbă, cu anumite comportamente, lucruri, grupuri sociale sau valori duc la o mai bună organizare a indivizilor în grup(uri) și la posibilități crescute de mobilizare (Michael Hechter, 1986:96). În același timp, statele au fost modelate de schimbările culturale antrenate de integrarea socială Page of 1031

a indivizilor. Mai precis, a apărut și s-a încetățenit ideea potrivit căreia statul trebuie să-și guverneze și să-și servească „poporul”. De la această ideea s-a alunecat ușor la ideea conform căreia legitimitatea statului depinde de calitatea serviciilor pe care acesta le oferă oamenilor și de recunoașterea pe care o dobândește în ochii lor. Noua situație a ridicat o întrebare crucială: cine este poporul? Ținând cont de noile condiții de viață (alfabetizarea, accesul crescut la schimbul de informații, noile posibilități de deplasare în spațiu etc.), nu se mai putea afirma că „poporul” este format din acei indivizi care s-au născut pe domeniul unui monarh sau care au fost cuceriți într-un război. În acest context s-a impus cu ușurință ideea de națiune potrivit căreia „poporul” unei „țări” este un grup unitar cu interese comune și cu voința și puterea de a acționa întru atingerea unor scopuri comune. Astfel, ideea de națiune s-a hrănit din ea însăși ducând la crearea propriei sale istorii (mitologice), a unei identități comune și colective și a unui actor colectiv: „poporul” care își impune voința (Craig Calhoun, 1997:99). Potrivit lui Benedict Anderson, sentimentul național se sprijină pe faptul că națiunea este prezentată și ajunge să fie trăită ca naturală: tot ceea ce este natural (părinții, sexul, limba, culoarea pielii, locul de naștere etc.) este dezinteresat și nu ține de alegerea individului, ceea ce poate da naștere unei iubiri dezinteresate, sentiment suficient de puternic încât sa-l poată determina pe individ să-și sacrifice viața; individul este mai puțin dispus să-și dea viața pentru o asociație fondată pentru a apăra interesele membrilor ei. În opinia cercetătorului irlandez, sentimentul național este un sentiment de dragoste, fapt reflectat de toate cântecele naționaliste adoptate (nu impuse cu forța) de către diverse popoare și/sau populații. Page of 1131

Același Benedict Anderson atrage atenția asupra faptului că sentimentul național se sprijină pe ideea unei vibrații simultane la anumite cuvinte – aceleași cuvinte citite, pronunțate, cântate, iubite simultan de către un mare număr de persoane pe care individul nu va ajunge niciodată să le cunoască în mod direct, în particular. Astfel, această comunitate creată prin intermediul cuvintelor nu este decât produsul imaginației individului, un produs care diferă de la un individ la altul. În acest sens, națiunea este expresia simultaneității unor trăiri inspirate de anumite cuvinte și se prezintă ca o fatalitate atât pentru individ cât și pentru istorie. Prin aceste trăsături, imaginarul național se aseamănă cu imaginarul religios. În ceea ce priveste valorile, Regatul Unit este împânzit de istorie care este în permanență reamintită locuitorilor, dar și turiștilor prin clădiri, monumente, parcuri și nu numai, a fost și va rămâne una dintre cele mai mari atracții turistice (http://calatorul.net, data accesării:10.05.2017, ora 16:28). Câteva dintre cele mai apreciate atracții regale ale Marii Britanii, care au stârnit de fiecare dată sentimente aparte în inimile turiștilor se numără Palatul Buckingham, Sala Tronului, Palatul St. James, Sala de Desen Crimson (Castelul Windsor), Sala de mese de stat, care oferă galerii scumpe și rare. Echipată cu mobilier de artă, camera este adesea folosită ca un refugiu pentru demnitari după banchete și baluri. Aceasta a fost, de asemenea, folosită de regină pentru a-și înregistra mesajele de Crăciun; Imperial Corgis (în afară de membrii familiei regale și câteva persoane din anturaj, nimănui nu îi este permis să intre în palat); Palatul Buckingham, care este deschis publicului din anul 1993, iar sumele încasate în urma vizitelor au servit la restaurarea Castelului Windsor. Palatul Buckingham este reședința oficială a Reginei Elisabeta și a Ducelui de Edinburgh, iar în timpul vizitelor poți admira săli de recepție, galerii de tablouri, mai exact, un total de 19 camere sunt Page of 1231

deschise publicului din cele nu mai puțin de 661 încăperi; „The private retreat“ unde rutina se caracterizează prin primirea vizitatorilor, întruniri publice urmate de prânzuri rapide, întâlniri cu ambasadori, etc. Acest castel a fost creat anume pentru a ține înalții demnitari de stat departe de ochii curioși ai presei și pentru a menține intimitatea. In Marea Britanie, lebedele de pe râul Tamisa sunt deținute în mod exclusiv de regină. Acestea sunt capturate, etichetate și numerotate înainte de a fi eliberate pe apă. Acestea sunt singurele păsări care se bucură de protecția reginei. !!!!!!!!!!!!!!!! !!!Page of 1331

Capitolul II Obiceiuri culinare specifice. Mâncăruri și băuturi tipice !„On the Continent people have good food; in England people have good table manners.“ !Toată lumea îi condamnă pentru stilul nesănătos de viața și pentru obiceiurile alimentare ieșite din comun dar ceaiul este elixirul de la ora 5. Ceaiul are cea mai mare concentrație de polifenon (peste 30%) și o capacitate antioxidantă de 200 ori mai puternică decât vitamina E (https://pleclastudii.wordpress.com, data accesării: 10.05.2017, ora 17:28). Astfel, două cești de ceai verde sau negru fac cât 7 pahare de suc de portocale pentru îndepartarea semnelor de îmbatrânire a pielii și combaterea efectelor radicalilor liberi. Mai mult, este ideal pentru persoanele hipersensibile la contactul cu temperaturile scăzute și la epidemiile sezoniere. Asa că, mai ales pe timp de iarnă, ar fi bine să urmăm tradiția britanicilor în ce priveste obiceiul unui ceai fierbinte, indulcit cu miere. Un măr pe zi ține doctorul departe. De asta s-a convins și un poet britanic undeva prin secolul al XVI-lea, când a început să scrie despre proprietățile fascinante ale fructului și despre motivele pentru care merită gustat în fiecare zi. Iar britanicii și-au făcut un obicei din asta. Pentru ei, mărul este cel mai consumat fruct, ajutându-i să iși mențină silueta, să le facă plinul de energie, să ii protejeze împotriva bolilor de inimă, totul fără prea mulți bani și 100% natural. Biscuiți digestivi la micul dejun. Surse veritabile de energie datorită făinei integrale din care sunt făcuți, biscuiții digestivi iți garantează un inceput de zi mai mult Page of 1431

decât sănătos. Ai parte de vitamine, fibre, minerale, un grad ridicat de sațietate si risc mai mic de constipație, probleme intestinale, cancer sau infarct. Poti să îi consumi in combinație cu ceai, brânză sau dulceață pentru micul dejun (https://pleclastudii.wordpress.com data accesării:10.05.2017, ora 18:45). Sport indiferent de vreme. Dacă pe noi vremea urâtă ne ține automat în casă, britanicii s-au eliberat de acest inconvenient. Că plouă, că e vânt sau frig, poți vedea grupuri de londonezi in parcuri facând diferite activități sportive: jogging, stretching, tai chi, kick boxing. Ingrijire delicată de trandafiri. Pentru ca au parte de o vreme capricioasă, britanicii au descoperit secretul ingrijirii pielii sensibile: petalele de trandafiri. Trandafirii albi calmeaza pielea, cei roz deschis, datorită flavonoidelor pe care le contin, o elibereaza de toxine, iar cei roz inchis au proprietăți anti-oxidante si decongestionante. Pentru firmele britanice producatoare de cosmetice utilizarea trandafirilor este deja o traditie: Ren, Crabtree & Evelyne, The Body Shop, toate au game dedicate ingrijirii pielii sensibile. M a g a z i n e l e n u s u n t d e s c h i s e l a d i s c r e t i e . P u b – u r i l e s i restaurantele au program pana tarziu, dar shop-urile inchid de obicei in jurul orelor 17:00-18:00. Acesta este un aspect important, in special daca locuiesti cu chirie si vrei sa iti gatesti singur/a. Si pentru ca tot a venit vorba de gatit. În Marea Britanie, mâncarea semi-preparată sau fast-food-ul nu este atât de ieftină. Pentru a mai salva cateva lire, cel mai convenabil este să iți gătești singur/ă. În magazinele de profil, alimentele au prețuri rezonabile, dar preparatele “ready to go” au prețuri ceva mai mari. Page of 1531

Revenind la obiceiurile britanice, există o gramadă de feluri de mâncare care au la bază resturile rămase de la masa anterioară, în principal de la masa de duminică. Astfel lunea meniul era de obicei format din cartofi noi fierți în apa cu sare și felii din carnea ramasă de duminică și o salată asortată alături. Carnea se tăia foarte subțire pentru a fi mai ușor de mâncat și digerat (http://gastronomie.ele.ro, data accesării:10.05.2017, ora 19:28). După ce se sătura toată lumea de friptura rece, marți era ziua de plăcintă cu carne: Plăcinta Pastorului, Shepherd's pie, Cottage pie, etc. Conform spiritului englezesc, controlat și fără excese alimentare, chiar și această placintă poate fi reâncălzită pentru a doua zi. Este plăcinta pe care o consumă toată lumea, toată familia și chiar familia regală. Lângă plăcintă se serveau legume opărite în apă cu sare, gen morcovi și neapărat legume verzi. Budinca salvatoare Yorkshire pudding, a fost inventată în timpul războiului, când era penurie de alimente, budinca facându-se cu grăsimea de la carnea ramasă de la friptura de duminică (http://gastronomie.ro, data accesării:10.05.2017, ora 20:28). Alt fel de mâncare, rezultat din rămășite dar deosebit de savuros și foarte zgomotos, este Bubble and Squeak, făcut din resturi de cartofi, varză și friptură rece. Pe de altă parte englezul importă o mare parte din produsele sale alimentare, așa că a invățat să trăiască relativ ieftin. Rezistența culinară etnică. Scoțienii, galezii sau irlandezii au încercat să-și păstreze unicitatea și tradițiile istorice, de aici și supraviețuirea unor preparate specifice acestor regiuni, prin aceasta bucătăria britanică căpătând mai multă culoare dar și mai multă patimă. Page of 1631

Bucătăria scoțiană se bazează mai mult pe vânat și pe celebrul somon. De asemenea mâncarea lor națională este celebrul haggis, care se face din organe (inima, ficat, plămân) ți ramașițe de carne, tocate și amestecate cu mirodenii, ierburi și ceapă. Totul se împachetează în stomac de oaie si apoi se coace. Lângă haggis se servește piure de napi, gulii sau cartofi. O rețetă nemaipomenită de somon este cea de Somon scufundat, în care peștele este fiert și lăsat până se răcește într-o zeamă de legume (ceapă, morcovi, țelină). Peștele preparat astfel este servit cu cartofi noi, fierți în coajă, cu lămâie sau cu salată de vară de cartofi. Cei din Țara Galilor vor prefera în locul fripturii englezești, de duminicăp, din vitaă traditionalul "Welsh lamb", care este fară rival și este preparat din miel. Galezii sunt celebri prin tocanițele lor cu șuncă și cu ramașite de miel, cu multa ceapă și vegetale; prin clatitele lor făcute din terci de ovăz, umplute cu spanac și coapte în forme mici, care constituie servite cu ou și bacon micul dejun galez. În bucătaria irlandeză este folosită mai mult carnea de porc si cartofii. Un breakfast care cucereste lumea. Se pare că nici un englez in trecut, nu iși incepea ziua fară celebrul breakfast englezesc, indiferent unde ar fi fost acasă sau in străinatate. Mentalitatea englezească poate presupune in acest caz că o parte din victoriile lor, se datorau educației, principiilor si micului-mare dejun, datator de puteri pentru intreaga zi. Coloniștii englezi au raspândit o parte din obiceiurile lor pe glob, micul lor dejun fiind adoptat în foarte multe colturi ale lumii. Un mic dejun traditional, numit "Full english" presupune ouă, șuncă, carnați, ciuperci, fasole gătită, pâine prăjită și bineânțeles ceai. Page of 1731

În zilele de azi, se pare ca acest obicei a fost păstrat de britanici, mai ales pentru oaspeți, ei renunțând in favoarea cerealelor cu lapte care au inlocuit terciurile de ovaz "porridge", la care adaugă o felie de pâine, suc de portocale și cafea. Tradițiile plăcute de după amiază. O altă tradiție englezească, îndelung ridiculizată, dar pe deplin adoptată în multe țări era ceaiul de dupa-amiază. Englezii au fost și au rămas mari bautori de ceai, obiceiul ceaiului era ținut in toate familiile englezești, indiferent de avere si poziție. Existau servicii speciale pentru ceai, servețele și fețe de mese speciale și de asemenea un ritual întreg, care ținea de civilizație și de mândria de a fi englez intr-un imperiu foarte mare. Ceaiul era însoțit de piscotele, checuri, prajiturele și briose (cakes, biscuits, muffins) speciale pentru ceai. Pe de alta parte exista și o explicație legată de clima umedă și rece, de necesitatea reglării digestiei, de momentele plăcute de apropiere în familie sau create de shimbul de idei cu invitații de la ceai, sau de faptul că în familiile care lucrau ceaiul era asortat cu ce avea fiecare în casă și constituia de fapt masa de seara. Bucătăria modernă. Cu toate glumele stârnite în jurul felului lor de a găti, spiritul englezesc rezolva problema, pentru că mândria de a fi englez, se reflectă și aici. Bucătăria britanică reflectă o istorie de care ei sunt foarte mândri, iar faptul ca au fost un mare imperiu explică influențele actuale din bucătăria britanică. Bucătăria britanică a fost influențată de contactul cu o gamă largă de mirodenii pe care le-au adus din fostul Imperiu britanic, mai ales din India și de valul larg de emigranți pe care l-au acceptat în timp. De asemenea, englezii cu stare au apreciat întotdeauna bucatăria franceză, au folosit bucătari francezi, Page of 1831

redenumindu-și mâncărurile tradiționale cu toate aceentele limbii franceze. Astăzi britanicii sunt mari consumatori de mâncare indiană, italienească, chinezească, mexicană, există mai multe restaurante de acest fel decât există restaurante pe specific național. !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Page of 1931

Capitolul III Locuri tipice in viața cotidiană !!1. Pub-ul și cultura în Irish pub. Public House, cunoscut ca PUB, este un concept pornit din culturile britanică, irlandeză și australiană. Sunt aproximativ 54.000 de pub-urI în Marea Britanie (Kumin, Beat A. & Tlusty, Ann, 2002 : 56). Public house, ce se traduce prin „casă publică” și reprezintă locul în care se întâlnesc oamenii pentru a socializa în diferite momente ale zilei: dimineața luând micul dejun sau o cafea, la prânz pentru a mânca sau a lua o pauză de la rutina biroului, seara la întâlnirile cu prietenii pentru a discuta și a savura o băutură de calitate într-o ambianță placută. Irish traditional music session Tradiția Irish puburilor include muzică și comunicare. În Irlanda, pubul nu este doar un punct de întâlnire central pentru a discuta și a face muzică. Ele sunt, de asemenea, locuri importante de socializare, așadar componente foarte esențiale ale vieții sociale. În plus, vor oferi, de obicei, și feluri diferite de mâncare („Pub Food“). În multe puburi, și din afara Irlandei, există muzica live specifică, cu muzicieni de diferite stiluri (muzica populară irlandeză și muzica populară scoțiană, uneori și rock, reggae și altele) cât și seri cu scene deschise („Open Stage“), în care oaspeții își aduc instrumentele lor și fac muzică și poat cânta împreună. De asemenea, a pătruns karaoke în puburile irlandeze (Kumin, Beat A. & Tlusty, Ann, 2002 : 56). Odată cu emigrarea din Irlanda (de exempul, în timpul marelui flagel 1845-1848) cultura irlandeză s-a răspândit și cu ea puburi Page of 2031

irlandeze. Pentru sărbătoare irlandeză (Saint Patrick's Day, halloween) este sărbătorită în Irish puburi din întreaga lume. Traditional Irish music Din anul 1950, Trad Session s-a răspândit în Irish Pubs atât de mult, astfel încât a devenit o formă dominantă a muzicii irlandeze. Pub Session sau Trad Session este o întâlnire a muzicienior (mai ales amatori), care cântă împreună muzică tradițională irlandeză (Kumin, Beat A. & Tlusty, Ann, 2002 : 59). Desfășurarea urmează propriile reguli. Designul unui Irish Pub Cele cinci stiluri tradiționale de design ce caracterizează un Irish Pub sunt Country Cottage, Dublin Victorian, Pub Shop, Celtic și Brewery. Un Irish Pub trebuie să fie construit cu materiale de calitate, iar designul să fie original și profesional atât în interior cât și la exterior. Decorațiunile sunt tipice: vechi, din domenii variate (de la ustensile de bucătarie precum ulcioare, farfurii la biciclete vechi, postere și reclame la diferite produse), așezate aleatoriu. Mâncarea, băutura și muzica sunt de obicei specific irlandeze într-un Irish Pub, dar nu este o constrângere specificul acesta. Genurile muzicale ascultate în Irish Pub-uri sunt: oldies, rock alternativ, reggae, irish & german drinking songs, balade, jazz, smooth, evergreen. Irish Pub-ul în stil Country Cottage Designul acestui tip de pub (Irish Pub Country Cottage McGovern, Mark, 2002 : 77–98), pornește de la stilul tradițional al căsuțelor irlandeze de la țară. Exteriorul are ca mărci distinctive: pereții din ipsos, albi, spălăciți, ușa de la intrare viu colorată și pe geamul din față o serie de afișe cu principalele băuturi servite pentru a atrage clienții însetați. Interiorul se definește prin simplitatea care capătă un aspect rudimentar, podele și șeminee din piatră, grinzi din lemn, decorațiuni viu colorate (căni cu capac, Page of 2131

veselă), cu bănci sau scaune din lemn, burdufuri și ceainice suspendate. Atmosfera este caldă și îmbietoare.(Kumin, Beat A. & Tlusty, Ann, 2002 : 70) Irish Pub-ul în stil Dublin Victorian Stilul de pub Dublin Victorian se caracterizează prin atenția sporită la meșteșugurile de calitate și amintește de vremurile bune din Irlanda ce aveau un anumit confort și erau definite prin ospitalitate și bucurie. Interiorul abundă de oglinzi rotunjite și vitralii, țiglă și decorațiuni din alamă, plăci de teracotă. Plafonul conține intruziuni de metal, iar lumina este folosită ca accesoriu pentru ambianță. Tejgheaua este sculptată în lemn de esență tare, lustruit și poleit, cu oglinzi atașate, iar pereții au lambriuri bogate și întunecate. Irish Pub-ul în stil Pub Shop Tradiționalul Shop Pub (Irish Pub Country Cottage McGovern, Mark, 2002 : 77–98) a apărut în comunitățile rurale din Irlanda și se regăsea în colțul unui magazin-alimentar. Pub-ul reprezenta locul în care cumpărătorii de la magazinul alimentar puteau să își liniștească setea cu o halbă de bere sau cu un pahar de wiskey. Mobila este alcatuită din mese simple de lemn și bănci în jurul unei sobe care ar oferi căldură pe timp de iarnă, o pianină uitată într-un colț. Podeaua este din scândură uzată, iar peste tot se pot observa rafturi și sertare îngreunate cu orice fel de marfă de la zahăr, la săpun, ceai, șfoară. Lămpile cu petrol sunt suspendate de tavanul din lemn și acestea proiectează lumină pe pereții inegali. Irish Pub-ul în stil Celtic Pub-ul Celtic este construit în stilul poporului galic și surprinde principalele lui trăsături: buna dispoziție, veselia, muzica și meșteșugurile la care sunt pricepuți de secole. Ușile nefinisate, tejgheaua și ferestrele dau pub-ului un aer familiar. Intruziunile de Page of 2231

metal din lemn oferă o finețe designului interior. Pereții pictați oferă privirii o bogată simbolistică celtică: de la mituri, povești la diferite forme de artă celtică. Irish Pub-ul în stil Brewery Acest tip de Irish Pub amintește de berăriile din Dublin, mai precis de berăria St. James's Gate, locul în care a fost fabricată berea Guinness. Interiorul unui astfel de Pub se aseamănă cu o curte de berărie din secolul XVIII, cu pereți din piatră și cărămidă, cu podea pietruită, iar tavanul este ca al unei pivnițe. Decorațiunile cuprind ustensilele dintr-o berărie, suveniruri, ilustrații ce surprind procesele de realizare și istoria berii Guinness. Irish puburi faimoase O’Donoghue’s Pub în Dublin, cu legături cu mulți muzicieni irlandezi celebri Sean’s Bar în Athlone, din anul 900 este cel mai vechi bar din Irlanda și în întreaga Europă. Berea și… berăriile Dacă în secolul trecut consumul de bere a avut o tendință de scădere datorită schimbării obiceiurilor alimentare a populatiei dar și din cauza promovării consumului de băuturi alcoolice doar în spatiul privat, secolul XXI s-a remarcat printr-o creștere considerabilă a fabricilor mici de bere peste tot in lume (Margaret Scanlan, 2006: 99-101). De exemplu, în Germania, în 2010 erau peste 900 de microfabrici de bere iar productia totala anuala se apropia de 500 de mii de litri. In Marea Britanie oamenii si-au deschis propriile fabrici de bere chiar in garajele lor, iar În Noua Zeelanda, in 2012 se produceau aproximativ 15 milioane de litri de bere. 2. Cafea si cafenele În Marea Britanie sunt folosite zilnic peste 7 milioane de pahare de cafea de unică folosință, iar majoritatea nu pot fi reciclate. La Page of 2331

fel de greu de reciclat sunt și capsulele de cafea (Margaret Scanlan, 2006: 99-101). De aceea, britanicii aleg metode sustenabile de consum ale prețioasei băuturi. Una din ele este cumpărarea cafelei la vrac. De la magazin aceasta se achiziționează cu un borcan, iar astfel prețul este mult mai mic. De asemenea, mulți au renunțat la paharele de plastic. Dacă îți cumperi cafeaua din oraș și vrei să o iei la pachet, poți duce o cană de ceramică, un termos, o cană de călătorii sau chiar un borcan. Boabele de cafea sunt tratate de multe ori cu tot felul de chimicale, erbicide și fertilizatori. Se poate citi pe ambalaj și alege cafeaua pe care scrie „Prietenoase cu păsările” (plantațiile de cafea le distrug habitatul), „Comerț echitabil”, „Certificat organic”, „Alianța pădurilor tropicale” sau, cel mai bine, „Carbon neutru”. În plantațiile sustenabile, pentru fertilizarea pământului este folosită răspândirea de materii organice (pulpă de cafea) sub copacii de cafea și între aceștia. Acest tip de fertilizare a fost creat pentru a crește eficiența în timp și pentru a produce un conținut al pământului uniform și natural din punct de vedere mineral. O altă modalitate este prepararea cafealei la rece (cold brew coffee), care nu necesită încălzire termică, după cum îi spune și numele, și asta o face mult mai sustenabilă. Este cu 67% mai puțin acidă decât cea convențională și rezistă la frigider cel puțin trei zile. Amestecă o parte de cafea măcinată mai grosier cu trei părți de apă rece și las-o la macerat între 12 și 24 de ore (cu cât mai mult, cu atât mai intensă va fi aroma). La final se strecoară. Folosirea presei franceze pentru cafea este minunată pentru că nu necesită electricitate sau filtre de orice fel. Ai nevoie numai de cafea și de apă fiartă. Durează cam 10 minute tot procesul, iar în timpul ăsta poți să-ți pregătești micul dejun. Metode de preparare specifice: Page of 2431

Folosirea metodei pour over coffee Prin această metodă se poate prepara acasă o cafea la filtru fără aparatură specială. Este nevoie numai de filtre de hârtie biodegradabile, un suport de filtru, apă, cafea și un cronometru. Se asează suportul de filtru cu un filtru de hârtie în el deasupra unei carafe. Pune 30 de grame de cafea proaspăt măcinată (nu foarte mărunt) și se face o adâncitură mică cu degetul în mijloc. Fierbe 600 de mililitri de apă, așteaptă 10 secunde din momentul în care clocotește puternic și ai luat-o de pe foc, și toarnă ușor pe cafea doar atâta apă cât să fie ud tot stratul de cafea. După ce te-ai oprit din turnat, așteaptă 30 de secunde. Când ai ajuns la 30 de secunde, toarnă apă încet, constant, într-o mișcare de spirală din centrul conului și puțin spre margine. Apa se toarnă în intervalul de 2:30-3:30 minute timp total (incluzând și cele 30 de secunde de preinfuzie). Refolosirea cafelei După folosire se poate utiliza ca îngrășământ pentru plantele din apartament sau cele din grădină (zațul conține fosfor, potasiu, azot și alte minerale esențiale). 3. Grădina și parcul public Longleat House, o adevarată capodoperă arhitecturală, este considerată în Marea Britanie ca fiind unul din cel mai bun exemplu de inaltă arhitectura elisabetană și una din cele mai frumoase case deschise publicului. Istoria casei începe în anul 1540, când John Thynne , un om remarcabil care lucra ca bucatar pentru regele Henric al VIII- lea, a cumpărat proprietatea cu 53 de lire sterline. Pe aceasta proprietate erau ruinele unei mănastiri la acea vreme, și imediat dupa aceea s-a început construcția unei case de locuit. După câtiva ani această prima construcție a ars într-un incendiu ceea ce Page of 2531

a insemnat părăsirea locului de către John pentru o vreme, însă după un timp, in anul 1580, a reconstruit din nou casa. Suprafața totală de teren este de circa 900 de acri ( 360 de hectare ), iar primele amenajări au fost facute de John “ Capability “ Brown, cel mai mare arhitect peisagist britanic din toate timpurile, s-au amenajat cateva parcuri, s-au lasat in jur de 60 de hectare de teren pentru o livadă, o altă parcela de teren pentru agricultura, la acea vreme când faima lui John Thynne crescuse și era foarte bine văzut chiar si după moartea sa, proprietatea căpatase o valoare foarte mare, fiind lasata moștenire din generație in generație, atât casa cât și terenurile dimprejur. Interioarele au fost renovate in anii 1870 – 1880 de către firma de amenajari a lui John Dibblee Crace, interioare ce se păstreaza și astazi, picturi bogat ornamentale, majoritatea aurite din abundență. Tot aici gasiti una din cele mai mari colecții private de carte din Europa, peste 40.000 de carti catalogate si asezate in 7 biblioteci. In salile de biblioteca ajungi din Sala Mare a casei unde se spune că in anul 1649 a fost executat regele Charles I, acum este expusa vesta cu care era îmbrăcat în momentul execuției. În anul 1975 s-a amenajat un labirint din gard viu de Taxus baccata , in lungime de 2 km, o adevarată atracție astăzi, o piesă de rezistență a amenajărilor exterioare de pe proprietatea Longleat. Gardul viu a fost proiectat de catre arhitectul peisagist Greg Bright , si este ingrijit cu regularitate de catre echipe specializate, ajungând recent la o inaltime de peste 3 metri, un punct de atracție deosebit pentru iubitorii de artă verde. Astăzi, gardul este tuns după o metodă unică pe glob, muncitorii sunt echipați cu niște picioroange metalice pentru a se putea deplasa la înalțime si de a lucra comod. Lord Bath, unul din descendenții familiei lui Thynne, a realizat singur picturile murale din Longleat House, aceste adevărate Page of 2631

opere de artă incorporează un amestec de vopsele pe bază de ulei si rumegus, o incursiune fascinantă în lumea personalității fascinante a domnului Bath. Longleat House este situat la aproximativ 5 km de Warminster, si la 12 km de Westbury. Se poate ajunge cu trenul de la Londra, ori cu autobuzul. Pretul este destul de piperat pentru buzunarul nostru, biletul de intrare este de 10 lire și se platește la sosirea pe proprietate, iar cine dorește să efectueze un tur al proprietății va trebui sa plătescă un alt bilet. Turul se efectuează in fiecare zi la ora 12 fix si durează circa o oră. Sunt parcări special amenajate pentru autocare ori pentru mașini mici, și un lucru important pentru cei care se duc cu mașina este sa urmeze instrucțiunile intocmai, adică să parcheze exact în locurile special amenajate, este interzisă parcarea la umbra arborilor sau pe spatiile verzi. Tot aici este amenajat un mare parc de distracții pentru copii, Safari park, cu un traseu de plimbare pentru grupuri impreună cu ghid din partea casei, o junglă amenajată cu animale interesante de la tropice, in 2012 vor fi aduse un grup de gorile ce vor popula parcul. De asemenea, sunt cerbi, tarantule, leoparzi, lei din junglă, Peștera liliecilor, Oglinda vestita a regelui Arthur, Jungle express și multe alte atracții deosebite care fac deliciul copiilor. Ceva aparte: Camden Town Market. În Camden Town sunt șase piețe, în care domnește moda extravagantă și inovația. Nu se pot compara cu nici una dintre piețele londoneze. Este un loc plin de culoare si fantezie. Zi de zi, Camden atrage numeroși vizitatori, nu numai din imprejurimi, dar și din străinătate, care vin aici pentru cumpărături. Pe lângă magazine de tot felul, cu cele mai inimaginabile marfuri, aici se află o mulțime de pub-uri și restaurante sau locuri de mancat pe strada, astfel încat orice buzunar face față provocării. Page of 2731

Una dintre cele mai renumite piețe este Stables Market, amenajată pe locul unui fost spital veterinar pentru cai, din epoca victoriană. Aici, o mulțime de standuri oferă mâncare indiană sau chinezească și abundă magazinele de antichități. Piața este impodobită cu opere de artă din bronz, infațisând scene cu cai. Camden Town Market este un loc care trebuie neaparat bifat pe lista „de vazut”, atat a celor care ajung in vizită, dar și a celor care locuiesc deja in Londra. !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!Page of 2831

Concluzii !!Sentimentul de identitate națională este intim fiecărei persoane și depinde de felul în care are loc în cazul fiecărei persoane procesul de interiorizare a reperelor identitare reprezentate de „puncte comune” precum limba vorbită, schimburile economice, diversele practici sociale, simbolistica locală, comunitară sau de stat, cultura, muzica, bucătăria, istoria așa cum este ea povestită în școli, la radio, la televizor. Cert este faptul că britanicii și-au constituit de-a lungul timpului tradiții, obiceiuri, si o cultură proprie care o definește și care îi dă o anumită specificitate și unicitate, și care completează modul de viață și obiceiurile, dând o notă fină de interesantă și complexă distincție. !!!!!!!!!!!!!!!Page of 2931

Bibliografie: !I. Cărți: !1. Ashlee D. Russeau-Pletcher, David T. Pletcher: Whiskey in the Jar: Traditional Irish Pubs and Music. Perspectives, Volume 11, fall 2008; 2. Bill Barich: A Pint of Plain: Tradition, Change and the Fate of the Irish Pub. Bloomsbury Publishing 2009, ISBN 9781408801413; 3 . C r a i g C a l h o u n , Nationalism, in: George Ritzer (ed.), Encyclopedia of Social Theory, Volume 2. Thousand Oaks, London, New Delhi: Sage Publications, 2005; 4. Christy, Miller (1887). Trade Signs of Essex: a popular account of the origin and meanings of the public house and other signs now or formerly found in the county of Essex. Chelmsford: Edmund Durrant & Co; 5. Cornell, Martyn (2003) Beer: the story of the pint. London: Headline; 6. Cian Molloy: The story of the Irish pub: An intoxicating history of the licensed trade in Ireland. Liffey Press 2002, ISBN 1904148131; 7. Gérard Noiriel, Population, Immigration et identité nationale en France : XIXe - XXe siècle, Paris: Hachette, 1992; 8. Haydon, Peter (2001), Beer and Britannia: an inebriated history of Britain. Stroud: Sutton; 9. Irwin, Colin (2004), In Search of the Craic: one man's pub crawl through Irish music. London: André Deutsch ISBN 023300095X; 10. John Breuilly, Nationalism and the State, Chicago, IL: University of Chicago Press, 1993; Page of 3031

11. Jackson, Michael & Smyth, Frank (1976) The English Pub, London: Collins ISBN 0002162105; 12. Jürgen Habermas, The Inclusion of the Other: Studies in Political Theory, edited by Ciaran Cronin and Pablo De Greif. Cambridge (Mass.): M.I.T. Press, 1998; 13. James Fennell, Turtle Bunbury: The Irish Pub. James & Hudson 2008, ISBN 9780500514283; 14. Margaret Scanlan: Culture and Customs of Ireland, Greenwood Publishing Group 2006, ISBN 0313331626, pp. 99-101 (online copy pe Google books); 15. McGovern, Mark (2002). The Craic Market: Irish Theme Bars and the Commodification of Irishness in Contemporary Britain. Irish Journal of Sociology; 16. Michael Hechter. Theories of Ethnic Relations. In: John F. Stack, Jr. (ed.) The Primordial Challenge: Ethnicity in the Contemporary World. New York: Greenwood, 1986. !II. Pagini web: ! https://studii.wordpress.com; https://www.realitatea.net
Page of 3131