Procedura de restructurare [619875]
UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA
FACULTATEA DE DREPT
DEPARTAMENTUL DREPT PROCEDURAL
Leșanu Tudor
Procedura de restructurare
553.03 – PROCEDURA INSOLVABILITĂȚII
Teză de master
Șef Departament: _____________ Belei Elena, doctor în drept, profesor universitar
(semnătura)
Conducător științific: _____________ Macovei Gheorghe, doctor în drept, conferențiar
universitar
(semnătura)
Autorul: ______________ Leșanu Tudor
(semnătura)
CHIȘINĂU -2018
2
CUPRINS
INTRODUCERE ……………………………………………………………………………………….. …….. ……….p. 4
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND PROCEDURA DE
RESTRUCTURARE …………………………………………………………………………………… ……………p. 12
1.1. Conceptul și caracterizarea generală a procedurii de restructurare …………….. ……………p. 12
1.2. Procedura de restructurare în siste mul de drept comparat ………………………….. …………..p. 3 3
1.3. Concluzii la capitolul 1 ………………………………………………………………………….. ………….p. 4 3
CAPITOLUL II. ANALIZA TEORETICO -PRACTICĂ A PROCEDURII DE
RESTRUCTURARE ……………………………………………………………………………………….. ……….p. 45
2.1. Participanții, condițiile și termenele propunerii planului de restructurare ………… ……..p. 45
2.2. Conținutul planului și particularitățile propunerii spre votare ………………………….. ……p. 63
2.3.1. Procedura de votare a planului de restructurare. Efectele ……………………………… p. 70
2.3.2. Procedu ra de confirmare/neconfirmare a planului de restructurare. Efectele…….p. 7 6
2.4. Concluzii la capitolul 2 ………………………………………………………….. ……………………….. p. 95
CAPITOLUL III. EXECUTAREA PLANULUI DE RESTRUCTURARE …………… ..p. 99
3.1. Aplicarea planului de restructurare …………………………………………………….p. 99
3.2. Modul de executare a planului de restructurare. Supravegherea realizării acestuia …p. 109
3.3. Încetarea procesului de insolvabilitate ca urmare a finalizării procedurii de
restructurare …………………………………………………………………………………………… ……………….. p. 115
3.4. Concluzii la capitolul 4 ………………………………………………………………p. 118
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI ……………………………………… .p. 121
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………………… …p. 127
3
LISTA ABREVIERILOR
alin. – aliniat;
art. – articol;
cap. – capitol;
CE – Consiliul Europei;
CEDO – Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Funda –
mentale;
CtEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului;
CPC – Codul de procedură civilă;
CSJ – Curtea Supremă de Justiție;
Ed. – editura;
etc. – etcetera;
ex. – exemplu;
lit. – litera;
MO – Monitorul Oficial;
nr. – numărul;
p. – pagina;
par.- paragraful;
pct. – punct;
RM – Republica Moldova;
sec.- secțiune;
ș.a. – și altele /și alții ;
SRL – Societate cu Răspundere L imitată;
SA – Societate pe Acțiuni;
STE – Stațiune Tehnologico -Experimentală;
ÎS – Întreprindere de S tat;
UE – Uniunea Europeană .
4
INTRODUCERE
Actualitatea și importanța temei
Pentru început , ca o notă de intrare dorim să remarcăm o declarație care pe care o
considerăm un etalon al importanței procedurii de restructurare în raport cu lichidarea
întreprinderilor, astfel Vicepreședintele Comisiei Europene, Comisarul pentru Justiție, Dna.
Viviane Reding în cadrul unei reuniuni a Comisiei a dat ca exemplu cazul Henry Ford: „ Prima
companie de automobile aparținând lui Henry Ford a eșuat după 18 luni de la înființare, dar, cu
toate acestea, Henry Ford a reușit să pună bazele uneia dintre cele mai de succes companii din
lume ”1. În această notă dorim în continuare să tratăm prioritatea procedurii de restructurare față
de falimentul întreprinderilor și problemele ce urmează a fi soluționate de legiuitor în scopul
perfecționării legii insolvabilității.
Procedura insolvabilității la momentul actual ridică cu certitudine unele dintre cele mai
controversate și discutat e probleme atât din punct de vedere teoretic, cât mai ales practic,
probleme care urmează a fi soluționate de legiuitor cu concursul doctrina rilor naționali,
judecătorilor și practicienilor din domeniul insolvabilității.
Situația economică a Republicii Moldova caracterizată printr -un declin tot mai accentuat,
prin lipsa forței de muncă și a investițiilor nu poate avea decât urmăr i persuasive și grave asupra
întreprinderilor din țară, fapt care inevitabil în marea majoritate a cazurilor duce la incapacitatea
de plată a societăților comerciale și nemijlocit la insolvabilitatea acestora , iar de aici până la
adevărate recesiuni economice nu este o cale lungă . Consecințele insolvabilității întreprinderilor
se resimt puternic de către orice stat, cu atât mai mult de către o economie slab dezvoltată ca cea
a Republicii Moldova, unde și așa nu avem mari plătitori de taxe fiscale la buget ul public .
În ace st sens, potrivit datelor prezentate de către Agenția de administrare a instanțelor
judecătorești, la data de 1 ianuarie 2017, pe rolul instanțelor judecătorești se aflau 1 732 de cauz e
de insolvabilitate pendinte, dintre care p e parcursul anului 2016 au f ost examinate 2 109 cauze,
iar alte 2 573 de cauze au fost înregistrate pe rolul instanțelor de insolvabilitate2.
La data de 1 ianuarie 2018, pe rolul instanțelor judecătorești naționale se aflau 2 008 cau ze
de insolvabilitate pendinte, dintre care pe parcursul anului 2017 au fost soluționate doar 877
cauze, iar alte 1 184 de cauze au fost înregistrate pe rolul instanțelor de insolvabilitate. Cauzele
de insolvabilitate, care comparativ cu celelalte cauze, au cel mai mic număr de dosare – 2 885
dosare, echiv alentul a 1% și se menține constant față de anii precedenți. Totodată, aceaste
1 Radu Bufan, Andreea Deli -Diaconescu . Tratat practic de insolvență . București: Hamangiu, 2014, p.597.
2 Ghidul cu propuneri finale al CEPEJ prezentat la 22.03.2017.
http://aaij.justice.md/sites/default/files/document/attachments/analiza_grafica_pentru_anul_2016_pdf.pdf . (Accesat:
13.07.2018).
5
categorii fiind complexe, examinarea cărora necesită mai mult timp și eforturi sporite din partea
judecătorilor și personalului instanței , urmează să subliniem că cauzele date s unt considerate cele
mai dificile .3
Cu toate că, odată cu adoptarea Legii insolvabilității nr.149 din 29.06.2012 procedura
insolvabilității a cunoscut o îmbunătățire tehnico -legislativă evidentă, oricum se atestă viduri
care duc la apariția numeroaselor di ficultăți atât pentru judecători, cât și pentru ceilalți
participanți ai procedurii insolvabilității. În sensul circumstanțelor expuse rezultă cert că,
interesul prioritar al statului constă anume în redresarea economică a întreprinderilor și nu
falimentul acestora care nu poate avea decât repercusiuni sumbre asupra economiei naționale.
Prin restructurarea debitorului se înțelege o schimbare a modului în care sunt organizate și
gestionate de obicei afacerile pentru a le face mai eficiente din punct de veder e economic.
Conceptul de restructurare este unul recent în vocabularul domeniului afacerilor, fiind introdus în
limbaju l juridic începând cu anii 1970 . Prin anul 1980, termenul dat a obținut o conotație
pozitivă și mult mai constructivă, referindu -se la op ortunități de a face schimbări structurale în
cadrul întreprinderii în dificultate financiară pentru a crește eficiența și profitul acesteia și a
rămâne viabilă pentru viitor.
Nu toate societățile debitoare care se confruntă cu dificultăți financiare ar tr ebui în mod
necesar să fie lichidate. Astfel, un debitor cu o perspectivă rezonabilă de supraviețuire ar trebui
să i se acorde oportunitatea pentru păstrarea afacerii sale. Procedurile de restructurare sunt
concepute pentru a oferi debitorului un anumit sp ațiu de a se redresa economic și să asigure
posibilitatea de a -și restructura obligațiunile și relațiile cu creditorii. Restructurarea este posibilă
și chiar preferată de către creditori dacă se va constata că valoarea rezultată din funcționarea în
continu are a activității debitorului va spori valoarea beneficiilor obținute.
Beneficiile restructurării sunt din ce în ce mai accentuate acceptate cu prioritate în practic
marea majoritate a statelor lumii. Procedura de restructurare are drept scop asigurarea satisfacerii
colective și integrale a creanțelor creditorilor din masa debitoare a întreprinderii prin realizarea
procedurii de restructurare, care se îndep linește prin îmbunătățirea și facilitarea aplicării în
privința întreprinderilor viabile, cu potențial economic ridicat, însă ajunse în anumite
circumstanțe în incapacitate de plată, a diverselor strategii operaționale, funcționale, financiare și
juridice care ar contribui la redresarea solvabilității lor; maximizarea valorii totale distribuite
creditorilor, acționarilor, angajaților, și celorlalte părți interesate; redresarea afacerilor viabile și
3 Ghidul cu propuneri finale al CEPEJ prezentat la 22.03.2017.
http://aaij.justice.md/sites/default/files/document/attachments/raport_statistic_pentru_anul_2017 –
vg_20.06.2018_final1.pdf . (Accesat: 13.09.2018).
6
lichidarea celor neviabile și nu în ultimul rând celeritate a procedurii, deși în cazul dat de regulă
procedura de restructurare durează un timp mai îndelungat.
Merită atenție declarația oferită de Viviane Reding, vicepreședinte a Comisiei Europene și
comisarul UE pentru justiție: „ În condițiile în care tot mai mul te întreprinderi se confruntă cu
dificultăți financiare în Europa, trebuie să reconsiderăm felul în care abordăm problema
insolvenței societăților comerciale. Prima firmă producătoare de automobile a lui Henry Ford a
intrat în faliment după 18 luni de acti vitate, însă acesta a ajuns mai târziu să înființeze una
dintre cele mai de succes societăți din lume. Nu ar trebui să sufocăm inovarea — dacă la început
un întreprinzător cinstit are parte de eșec, ar trebui să i se dea posibilitatea să încerce din nou.
Normele noastre privind insolvența ar trebui să faciliteze un nou început”4.
Importanța teoretică a tezei o reprezintă sintetizarea opiniilor teoretice referitoare la
conceptul de insolvabilitate și restructurare , determinarea caracterelor și a principiilor pe care
această procedură trebuie să le respecte, clarificarea modalității de reflectare a acestora în
legislația actuală, trasarea unor noi perspective asupra scopului legii și a modului de
reglementare a instituției insolvabilității și stricto sensu a p rocedurii de restructurare .
Obiecțiile de natură conceptual ă, cu valoare aplicativă, respectiv propunerile de lege
ferenda privind perfecționarea legislației în această materie pot fi luate în considerare în procesul
de adoptare și perfecționare a legilor , în vederea îmbunătățirii reglementărilor legale referitoare
la procedura de restructurare a debitorului insolvabil.
Necesitatea perfecționării legii insolvabilității a fost reiterată și de către autorul Mihalache
Iurie, care relevă faptul că, ” actuala le ge a insolvabilității este excesiv de greoaie și anevoioasă”5.
În cuprinsul prezentei lucrări vom atrage atenție asupra problemelor teoretice și practice
evidențiate și vom încerca să ne aprofundăm în esența reglementărilor pentru a fi înaintate
propuneri de lege ferendă.
Cu toate că trebuie să recunoaștem faptul , că actuala lege a insolvabilității este una destul
de modernă și conformă standartelor internaționale în materi e comparativ cu legile precedent e,
totuși legiuitorul național urmează să realizeze anumite perfecționări și să elimine unele
contradicții dintre norme, la care ne vom expune în contextul prezentei tezei. Mai mult ca atât,
relațiile sociale se modifică și evoluează permanent, iar prevederile legale trebuie să fie
conforme cu starea de fapt actuală or, o normă care cu puțin timp în urmă părea perfectă, la
moment poate cădea în desuetudine, urmând a fi modificată.
4 Comunicat de presă al Comisiei E uropene. http://europa.eu/rapid/press -release_IP -14-254_ro.htm . (Accesat:
23.07.2018).
5 Mihalache Iurie. Insolvabilitatea întreprinzătorilor . În: Analele științifice ale Universității d e Studii Politice și
Economice Europene Constantin Stere, ed. II, USPEE, Chișinău 2014, p.23.
7
Conchidem că, procedura de restructurare ca parte a procedurii de insolvabilitate este un
domeniu destul de complicat, cu preveder i greu de înțeles și pentru juriștii consacrați
nemaivorbind de persoanele care nu au tangență cu ramura dreptului. Din acest considerent,
observăm cu părere de rău, că există foarte puțină doctrină care studiază acest domeniu, astfel
dacă unele teme sunt analizate de majoritatea teoreticienilor fără apariția cărorva noutăți
semnificative, domeniul insolvabilității rămâne în urmă, fapt ce crează dificultăți pentru
participanții procedurii.
Considerăm ca fiind necesar ă o implicare mult mai activă din partea doctrinarilor naționali
în studierea aprofundată a domeniul ui insolvabilității, or anume doctrina juridică are rolul
principal în armonizarea un ei interpretări unitare și coerente , atât timp cât nu avem o interpretare
legală a legii insolvabilității. Acest e circumstanțe, au ș i stat la baza aleger ii de a elabora teza de
master într -un asemenea domeniu complicat și puțin studiat , dorind să analizăm aspectele
teoretico -practice a procedurii de restructurare.
În final, dorim să exemplificăm câteva cazuri ale un or restructurări reușite la nivelul
jurisprudenței europene/internaționale care au salvat concerne multinaționale cu sute de mii de
angajați și cu contribuții remarcabile pentru economia țării lor de origine.
Prin urmare, merită atenție cazul Lehman Brothe rs Holdings , astfel la data de 15
septembrie 2008, Lehman Brothers Holdings a cerut deschiderea procedurii de insolvență cu
debite în cuantum de 639 miliarde de dolari, dând naștere la cea mai extinsă procedură de
insolvență din istoria Statelor Unite ale Americii, căreia i s -a acordat și o contribuție la criza
economică globală survenită ulterior. Procedura de restructurare la care compania a fost supusă a
avut ca scop tot vânzarea de active, precum operațiunile desfășurate în America de Nord
(achiziționate de Barclays plc ). La data de 17 aprilie 2012 a început procesul de distri buție a
sumelor, care se desfășoară cu succes în cadrul planului de restructurare, salvând prin aceasta
zeci de mii de locuri de muncă6.
Un alt caz, cu un ecou răsunător este exemplul oferit de American Airlines . În data de 29
noiembrie 2011 a fost deschis ă procedura de restructurare împotriva acesteia, iar în luna
decembrie a anului 2013 compania a ieșit din procedura restructurării datorită fuziunii cu
competitorul US Airways , continuându -și activitatea cu succes și devenind una dintre cele mai
mari compa nii aeriene din lume. Particularitățile acestei proceduri a fost aceia că a fost prima
procedură de insolvabilitate a unei companii de transport aerian în cadrul căreia creditorii
negarantați au fost plătiți integral, iar acționarii au primit contravaloare a capitalului investit .7
6 Radu Bufan, Andreea Deli -Diaconescu. Tratat practic …, p.598.
7 Ibidem.
8
Dorim să finisăm că un exemplu poate și mai renumit în special da torită ariei de activitate,
cum este cazul General Motors . Procedura de restructurare a General Motors a fost intentată la
data de 08 iunie 2009, compania fiind consi derată vulnerabilă încă din anul 2005, când a declarat
o pierdere financiară enormă de 10,6 miliarde de dolari. După numeroase încercări de
restructurare nereușite, în data de 10 iulie 2009 a fost confirmat planul de restructurare care se
centra în special pe vânzarea activelor companiei, precum mărcile Hummer, Saturn și Saab.
Vânzarea unor active a avut loc pe perioada anului 2009, procedura de restructurare continuând
potrivit planu lui pe durata anilor 2009 -20148. În prezent vânzările companiei sunt într -o continuă
creștere an de an, la moment aflându -se pe locul trei în lume după vânzări le de automobile, în
spatele doar la concernele Toyota și Volkswagen AG.
Exemplele date ne arată acceptarea riscului de către state în a salva aceste întreprinderi,
un ris c pe deplin meritat, salvând întreaga economie națională, dar poate și mai important
păstrând sute de mii de locuri de muncă or, numai companiile pe care le -am prezentat mai sus
au aproape 350 000 de angajați, respectiv au fost salvate 350 000 de familii.
Scopul și obiectivele tezei
Scopul prezentei teze privește cercetarea teoretico -practică a particularităților procedurii de
restructurare reieșind din prevederile legale și practica judecătorească în materie. Studierea
mutiaspectuală a acestei instituții n e va permite mai ușor să înțelegem cauzele apariției unor
dificultăți de aplicabilitate practică, iar datorită analizei prevederilor din Legea insolvabilității
RM și comparării cu legislația altor state, vom putea elabora recomandări de lege ferenda pentru
legiuitor întru perfecționarea prevederilor Legii insolvabilității care se referă procedura de
restructurare. În sensul atingerii scopului expus , ne-am propus realizarea mai multor obiective,
printre care :
cercetarea doctrinei juridice naționale și străine privitor la diverse aspecte care se referă
la procedura de restructurare și nu numai ;
analiza practicii judecătorești pe cauzele de insolvabilitate și în special referitoare
nemijlocit la procedura de res tructurare în vederea constatării erorilor și/sau dificultăților
legate de aplicarea legisl ației materiale și procedurale;
analiza de drept comparat a instituției restructurării în legislația altor state în scopul
stabilirii unor exemple de urm at pentru le giuitorul național; cercetarea multiaspectuală a
etapelor prevăzute de Legea insolvabilității și care urmează a fi realizate de participanții
procedurii de restructurare în vederea redresării debitorului;
8 Radu Bufan, Andreea Deli -Diaconescu. Tratat practic …, p.598 .
9
studierea particularităților participanților la proc edura de restructurare;
identificarea problemelor în dispozițiile legale, care duc la contradicții dintre normele
juridice și care urmează a fi ajustate și modificate;
stabilirea particularităților referitoare la îndeplinirea măsurilor prevăzute în plan și
raportate la prevederile legale;
formularea unor concluzii și propunerea unor recomandări de lege ferenda întru
îmbunătățirea dispozițiilor referitoare la procedura de restructurare și nu doar.
Suportul metodologic și teoretico -științific al cercetării
În procesul realizării prezentei teze de master au fost utilizate metode general – științifice:
metoda analizei , care presupune studierea doctrinei de insolvabilitate referitoare în special la
procedura de restructurare; metoda comparativă , care constă în an aliza reglementării procedurii
de restructurare în legislația altor state. Metoda respectivă a fost aplicată în special în contextul
paragrafului 1.2., unde am realizat o analiză comparativă complexă a acestei instituții cu
anologul ei din legea insolvabil ității a unor țări ca Statele Unite ale Americii, Regatul Unit al
Marii Britanii, România, Franța, Germania etc., ceea ce ne -a permis formularea unor
recomandări de lege ferenda pentru perfecționarea prevederilor legale care reglementează
această procedură în cuprinsul Legii insolvabilității; metoda cantitativă , prin care am analizat și
prezentat sondaje și date oficiale relevante, care privesc procedura de restructurare atât la nivelul
țării noastre, cât și pe plan european/internațional ; metoda istorică , care ne -a permis să
cunoaștem prevederile legale anterioare și premisele care au stat la baza acestor prevederi și
nemijlocit cum s -a perfecționat Legea insolvabilității în timp, pentru a propune recomandări în
concordanță cu realitățile sociale actuale al e Republicii Moldova etc. La elaborarea lucrării în
cauză au fost studiate prevederile legislației în vigoare, a doctrinei și practica judiciară
referitoare la procedura de insolvabilitate . De asemenea, au fost cercetate numeroase lucrări de
specialitate a unor autori cu renume în domeniul dreptului privat , ca surse de inspirație, fapt care
ne-a permis să analizăm mai multe puncte de vedere și să ne exprimăm propriile noastre opinii
argumentate referitoare la problemele teoretice și practice cercetate în prezenta teză de master .
Importanța teoretică și valoar ea aplicativă
În sensul teoretic , prezenta lucrare reprezintă o analiză multiaspectuală și sistemică a
prevederilor legale și a particularităților procedurii de restructurare. A fost realizată o amplă
studiere a abordărilor doctrinale și prevederilor legal e prin evidențierea problemelor și
argumentarea soluțiilor. Cercetarea comparativă a procedurii de restructurare din legislația
națională cu prevederile analog din țările cu o bază normativă mai dezvoltată, dar poate mai ales
10
cu o înaltă cultură juridică n e-a permis să înaintăm propuneri argumentate științific în scopul
îmbunătățirii Legii insolvbilității prin prisma realităților sociale actuale.
Aplicabilitatea lucrării cuprinde atât partea teoretică, cât și cea practică prin propuneri de
lege ferendă în s copul îmbunătățirii cadrului normativ. Prin prisma rezultatelor cercetării
științifice expuse în prezenta teză, se poate percepe mai efectiv condițiile și particularitățile
instituției procedurii de restructurare or, după cum s-a evidențiat deja, cauzele d e insolvabilitate
sunt cele mai complicate și care presupun cunoștințe înalte în materie, fapt ce necesită o
sistematizare și studiere în substanță a prevederilor legale, ceea ce s -a și realizat prin prezenta.
Gradul de investigație a temei
Tema procedurii de restructurare este o temă studiată de mai mulți autori autohtoni și
străini, printre care: Gheorghe Macovei. Procedura de declarare a insolvabilității; Macovei
Gheoghe. Procedura aplicabilă persoanelor insolvabile. Evoluție și tendințe moderne; Macovei
Gheorghe. Cel de -al patrulea eșec al Republicii Moldova în eficientizarea procedurilor de
insolvabilitate; Ilana Ana. Încetarea procesului de insolvabilitate. Elemente de drept comparat;
Belei Elena ș.a. Drept Procesual Civil: Partea specială; Roșca Nicol ae, Baieș Sergiu. Dreptul
afacerilor; Cărpenaru Stanciu ș.a. Legea nr. 85 privind procedura insolvenței. Comentarii pe
articole; Turcu Ion. Tratat teoretic și practic de drept comercial. Volumul I; Turcu Ion. Tratat
de insolvență; Țăndăreanu Nicoleta. Proc edura reorganizării judiciare; Bufan Radu ș .a.. Tratat
practic de insolvență; Белых В.С. Правовые основы банкротства юридических лиц ;
Дубинчин А.А. ș.a. Правовые основы несостоятельности (банкротства); Степанов В.В.
Несостоятельность (банкротство) в России , Франции, Англии, Германии etc.
Cuvinte -cheie: procedura de restructurare, reorganizare, insolvabilitate, insolvență,
faliment, incapacitate de plată, debitor, instanța, administratorul insolvabilității, creditori, Legea
insolvabilității, creanță etc.
Structura Tezei de Master
Prezenta lucrare este constituită din introducere, trei capitole, fiecare capitol cuprinde
câteva secțiuni, concluzii si recomandări de lege ferenda , precum și bibliografia care a fost
studiată în procesul de realizare a acestei teze.
În Introducere se argumentează actualitatea și importanța problemei abordate prin
evidențierea exemplelor ce denotă importanța și necesitatea studierii aprofundate a ac estei teme ,
scopul și obiectivele tezei, valoarea aplicativă a cercetării precum și suportul metodologic și
teoretico -științific al lucrării.
Capitulul I „Considerații introductive privind procedura de restructurare ” este compus
din trei secțiuni în care se realizează o analiză a implicațiilor teoretice ale noțiunii și principalelor
11
caracteristici ale acestei proceduri, precum și o cercetare a prevederilor legale în sistemul de
drept comparat pentru a evidenția aspect ele pozitive în alte legislații și, resp ectiv capitolul se
finalizează cu concluzii.
În Capitolul II „Analiza teoretico -practică a procedurii de restructurare ” compus din
patru secțiuni s -a cercetat multiaspectual atât din punct de vedere teoretic, cât și practic
particularitățile etapelor ce urmează a fi realizate de participanții procedurii de restructurare în
vederea intentării acestei procedur i, iar la final s -au expus concluziile la cele mențion ate în
cuprinsul capitolului.
Capitolul III „Executarea planului procedurii de restructurare ”, la fel cuprinde patru
secțiuni în care s -au prezentat principalele caracteristici și condițiile ce urmează a fi îndeplinite
în vederea realizării planului și red resării activității economice a debitorului, până în momentul
încetării procedurii de restructurare prin executarea integrală a obiectivelor stabilite în plan,
finalizându -se acest capitolul cu concluzii și recomandări de lege ferenda .
În final au fost punctate principalele Concluzii ale prezentei lucrări unde am evidențiat și
propus Recomandări de lege ferenda pentru legiuitor ul național în scopul îmbunătățirii calității
prevederilor din Legea insolvabilității referitoare la procedura de restructurare și nu doar.
Evident , lucrarea de master se încheie cu bibliografia studiată la elaborarea tezei
cuprinzând atât doctrină și articole naționale, cât și străine din domeniu l insolvabilități i.
12
“Cea mai mare glorie nu o dobândești atunci când nu ește doborât niciodată,
ci atunci când te ridici după ce ai căzut”9.
Confucius
CAPITOLUL I. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE PRIVIND PROCEDURA DE
RESTRUCTURARE
1.1. Conceptul și caracterizarea generală a procedurii de restructurare
La nivel european este utilizată noțiunea de „ insolvență ” pentru aceeași instituție juridică
demumită “ insolvabilitate ” în sistemul de drept național. Etimologic, termenul de insolvabilitate
provine din limba franceză „ solvable ”, respectiv persoana care nu dispune de resurse financiare
pentru achitarea integrală a datoriilor sale scadente. Pe parcursul sec. XX, pe teritoriul spațiului
românesc persoana care datora ceva se numea „debitor”, noțiune utilizată și astăzi în L egea
insolvabilității în vigoare atât în România, cât și în Republica Moldova.
Prin termenul “solvabil ” se înțel ege persoana care dispune de suficiente mijloace bănești
sau bunuri pentru a -și îndeplini la termen obligațiile, sau persoana “care plătește prompt”, “bu n
de plată, solvent”10. Respectiv, insolvabil este acea persoană care nu poate să -și execute datoriile
față de creditorii săi.
Este de remarcat că, „fără a ne aprofunda prea mult în istorie, se rețin „scrisorile de răgaz”
(letters de repit) , prin care în te meiul unor dispoziții din Ordonanța franceză din 1673 asupra
comerțului, regele acorda o păsuire față de creditori comercianților care arătaseră, prin depunerea
bilanțului, că nu mai pot face față datoriilor lor comerciale, dând dovadă de onestitate. Astfe l de
posibilități ofereau Codul de comerț francez din 1807 și legiuirile inspirate din el, precum și
Codul de comerț italian din 1882, modelul Codului comercial român din 1887, în care figurează
moratoriul și concordatul”.11 Prin urmare observăm că anumite r eglementări incipiente ale
procedurii de insolvabilitate și nemijlocit și ale restructurării își au conotație încă di n sec. XIX pe
teriroriul nostru, cu toate aceste nu putem considera că se aplica prorpiu -zis o procedură de
restructurare sau faliment în s ensul și conotațiile actuale.
Dicționarul explicativ al limbii române definește noțiunea de insolvabilitate ca fiind
„situația în care se afl ă un debitor ale cărui bunuri sunt de o valoare mai mică decâ t totalitatea
obligațiilor care ar urma să fie satisfă cute cu acele bunuri”12.
9 Twenty -five Inspiring Qu otes About Resilience . https://www.inc.com/kevin -daum/25 -inspiring -quotes -about –
resilience.html . (Accesat:04.06.2018).
10 Dicționar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București 2009, p.72.
11 Liliana Popa, Boris Birca ș.a. Manualul Administratorului Autorizat. Institutul Național al Justiției. Chișinău
2015, p.166.
12 Dicționarul explicativ al limbii române. Ediția a I I-a. București: Permalink, 1999, p.893.
13
Reieșind din prevederile Legii insolvabilității în vigoare, putem identifica o caracteristică
generală a procedurii de insolvabilitate care reprezintă „ procedura prin care debitorul intră,
după o perioadă de observație, în procedură de restructurare sau în procedura falimentului
(art.2). Starea de insolvabilitate a debitorului se depășește prin “procesul judiciar complex care
combină în special perioada de observație, care continuă cu procedura de restructurare sau cu
procedura falim entului, sau cu alte proceduri și care se intentează de instanța ” (art.3)13.
Cu toate că Legea insolvabilității14 nu ne oferă o definiție legală expresă și completă ,
legiuitorul a încercat în art. 2 al legii să redea o explicație simplă a acestei proceduri „precum că,
insolvabilitatea este o situație financiară a debitorului caracterizată prin incapacitatea de a își
onora obligațiile de plată, constatată prin act judecătoresc de dispoziție ”.
La pct. 21.1 din Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în p ractica judiciară a Legii
insolvabilității, restructurarea este definită ca o „ procedură de insolvabilitate aplicată
debitorului, ce constă în realizarea unui set de măsuri financiare, organizatorice, operaționale și
juridice, orientate spre remedierea fin anciară și economică a întreprinderii pe bază de
capitalizare, de restructurare, de schimbare a structurii activelor și de modificare a procesului
operațional de producție, precum și alte măsuri care nu contravin legislației în vigoare ”15.
Definind noțiunea de insolvabilitate, autorii N. Roșca și S. Baieș menționează, că aceasta
reprezintă ” o stare financiară în care societatea comercială nu -și poate onora obligațiile ajunse la
scadență din lipsa temporară de mijloace bănești”16.
În același sens, a utorul, Nic olae Roșca definește insolvabilitatea ca fiind o „procedură de
executare silită unitară, colectivă, concursuală și egalitară asupra bunurilor debitorului comun,
destinată satisfacerii tuturor creditorilor acestuia”17.
O definiție care după părerea noastră n u exprimă sensul concret al noțiunii de
insolvabilitate o propune autorul , Inga Zugrav, în legătură cu întreprinderile din sf era cooperației
de consum, precum că : „insolvabilitatea se caracterizează ca un mecanism inevitabil și obiectiv
al economiei de pia ță ce reprezintă starea extrem de nefavorabilă a subiectului care practică
activitatea de antreprenoriat și care nu își poate onora obligațiile la scadență din cauza
insuficienței de active”18.
13 Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.193 -197 din 14.09.2012.
14 Ibidem.
15 Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității. Chișinău, 24.03.2014.
16 Roșca Nicolae. Instituția falimentului în l egislația Republicii Moldova , Centrul de studiere și propagare a
dreptului privat, Chișinău 2001 , p.375.
17 Ibidem, p.7.
18 Zugrav I. Reflecții privind insolvabilitatea întreprinderilor sistemului cooperației de consum și perfecționarea
mecanismului de gesti onare a acestora . Teză de doctorat la specia litatea „08.00.10 – Finanțe; monedă; credit”. Teza
a fost susținută în CȘS USM la 19 martie 2009 în CSS și ap robată de CNAA la 18 iunie 2009, p.28.
14
În considerarea autorului V. Pașca, insolvabilitatea semnifică ”lipsa de lichidități, fapt care
face imposibilă efectuarea plăților; o insuficiență a lichidităților, o absență a fondurilor bănești
necesare plății obligațiilor scadente. Un comerciant poate avea un patrimoniu în care activul să
fie mai mare decît pasivu l și totuși, din cauza imobilizării activului și a lipsei de credit comercial,
să nu aibă lichiditatea necesară efectuării plăților scadente, fiind astfel î n incapacitate de plată și
putân d fi declarat falit ”19.
Autorul, Furdui Viorel definește „instituția insolvabilității ca acel ansamblu de norme
juridice care reglementează raporturile sociale ce apar în legătură cu incapacitatea de plată de
către o persoană fizică sau juridică a datoriilor față de creditorii săi, ajunse la scadență”20.
Autorii S uportului d e curs din cadrul INJ, referitor la natura juridică a insolvabilității
consideră că „aceasta este o procedură civilă necontencioasă, ce nu soluționează litigii de drept,
dar are menirea de a supraveghea totalitatea acțiunilor îndreptate spre satisfacerea c oncomitentă
și proporțională a tuturor creanțelor creditorilor unui debitor insolvabil”21.
Alți autori într -un mult mai teoretic și abstract, definesc „insolvabilitatea ca fiind
incapacitatea unui profesionist/întreprinzător/comerciant de a -și onora datori ile scadente cu
sumele disponibile în patrimoniul său, este eșecul sau catastrofa întreprinzătorului pe care acesta
ar fi trebuit, dar nu a putut să o evite. Este acel haos rezultat uneori în urma riscului asumat în
mod conștient și liber, dar pe care nu î l suportă doar cel și -a asumat riscul, ci și ceilalți
participanți la viața economică. Dacă afacerea este o aventură, atunci insolvabilitatea este o
consecință a aventurii care s -a terminat prost”22.
Autorul Catan Carolina, definește insolvabilitatea ca fii nd „ acea situație financiară a
persoanei juridice, constatată printr -o hotărîre judecătorească, stare ce se datorează incapacității
de plată sau supraîndatorării persoanei juridice și care poate fi imputată organelor de conducere a
acesteia; sau acea situa ție financiară a persoanei juridice caracterizată prin imposibilitatea
achitării plaților scadente și certe, imposibilitate constatată printr -un act judecătoresc de
dispoziție ”23.
Autorul rus, Шершеневичь Г. Ф definește insolvabilitatea „ca fiind o stare a
patrimoniului, legal confirmată, în conformitate cu care valoarea activă a patrimoniul debitorului
nu poate acoperi toate datoriile acestuia. Prin urmare, insolvabilitatea va constitui temei pentru
19 Pașca V. Bancruta frauduloasă. Comentarii de practică judiciar ă. București: Lumina Lex, 2000 , p.58.
20 Furdui V. Falimentul – concept și reglementări actuale . Chișinău: TISH, 2004, p.9.
21 Chiroșca Dorian ș.a. Protecția proprietății intelectuale, Drept concurențial, Procedura insolvabilității . Chișinău:
Elan Poligraf SRL, 2009 , p.203.
22 Gheorghe Piperea. Insolvența, Legile, Regulile, Realitatea . București: Walters Kluver, 2008, p.9.
23 Catan Carolina. Unele aspecte privind problematica definirii conceptului de insolvabilitate . În Revista Legea și
Viața, nr.5 din 2014, p.23.
15
pornirea procedurii de insolvabilitate, care constituie ac ea ordine de împărțire a patrimoniului
creditorilor între creditori”24.
Autorul rus, Поподопуло В. Ф definește insolvabilitatea prin prisma caracterului său
concursual „ca fiind o instituție de drept public, ce cuprinde totalitatea normelor de drept
proces ual, ce reglementează relațiile procesuale apărute dintre instanța de judecată și
participanții la proces, în legătură cu examinarea cauzei de insolvabilitate ”25.
Autorii, Valentin Barbă și Gheorghe Macovei menționează, că „procedura de
insolvabilitate este o procedură civilă necontencioasă, ce nu soluționează litigii de drept, dar are
menirea de supraveghere din partea unei autorități statale, în special judecătorești, a tuturor
acțiunilor îndreptate spre satisfacerea concomitentă și proporțională a tuturo r creanțelor
creditorilor unui debitor insolvabil ”26.
Autorii , Costin M. și Miff A., caracterizează insolvabilitate a ca ”aparținând dreptului
comercial și presupune neplata datoriilor născute din creanțe comerciale ajunse la scadență de
către comerciantul -debitor, stare care poate să apară indiferent de raportul valoric dintre activul
și pasivul patrimonial, este suficient să existe ș i să se constate o imposibilitate manifestă de plată
a datoriilor comerciale ”27.
La nivelul european, termenul de insolvabilitate/insolvență are o semnificație dublă , prima
”cea care conturează situația debitorului care nu mai poate face față datoriilor sal e cu sumele de
bani disponibile și, respectiv cea de-a doua, care desemnează sistemul de măsuri prin care se
urmărește ca, prin lichidare sau reorganizare, averea debitorului să producă resursele financiare
necesare acoperirii pasivului ”28.
Radu Petrescu consideră insolvabilitatea ”ca fiind o stare de fapt a patrimoniului și care
constă în neputința de a efectua plăți și de a -și achita datoriile ajunse la scadență. În fapt,
încetarea de plăți este o condiție de fond rezultată din imposibilitatea de plată a d atoriilor”29. Nu
susținem în totalitate aceată opinie or, considerăm că nu putem delimita și exclude situația de
jure a patrimoniului unui debitor insolvabil, din moment ce se pot atesta situații când acesta
deține active doar că acestea sunt sechestrate sa u într -un al t mod nu pot fi executate silit.
În sens larg, este de reținut definiția oferită de autorul Gheorghe Macovei, care
menționează că, ” insolvabilitatea este o instituție de drept ce cuprinde norme de drept material
24 Шершеневичь Г. Ф. Учение о несостоятельности . Казань: Типография Университета, 1890 , p.75.
25 Поподопуло В. Ф. Банкротство. Правовое регулирование . Москва: Проспект, 2012 , p.70.
26 Barbă V., Macovei Gh. Protecția proprietăți intelectuale. Drept concu rențial. Procedura insolvabilității . Suport
de curs la INJ. Ch ișinău: Ed. Elan Poligraf, 2009, p.203.
27 Costin M., Miff A. Falimentul. Evoluție și actualitate . București: Lumina Lex, 2000 , p.63.
28 Ibidem, p.9.
29 Petrescu R. De la faliment la reorganizare judiciară. Procedura reorganizării judiciare și a falimentului .
București: Oscar Print, 2001 , p.47 -48.
16
și procedural, care reglementeaz ă relațiile ce apar între debitorul insolvabil, creditori,
administratorul insolvabilității și instanța de judecată în legătură intrarea persoanei în
incapacitate de plată ”30.
În concluzie, în sens procedural, putem afirma că, procedura de insolvabilitate reprezintă
un ansamblu de norme juridice ce formează un fel de procedură civilă care constă în
soluționarea cererii privind declararea insolvabilității unei persoane față de care există
prezumția existenței temeiului aflării în incapacitate de plată sau su praîndatorare și care
urmează a parcurge et apele procedurale prevăzute de L egea insolvabilității.
Pe aceiași linie de idei, doctrina juridică definește starea de incapacitate de plată ”ca
insolvență, constând în absența fondurilor bănești necesare plății obligației scadente. Starea de
insolvență este independentă de raportul pasiv –activ patrimonial, în sensul că ea nu presupune în
mod necesar ca activul patrimonial să fie inferior pasivului. Cauza insolvenței poate fi un raport
nepotrivit între activele im obiliare și lichiditățile financiare ale unui debitor, o politică
imprudentă de investiții care nu produce lichidități în ritmul necesar efectuării plăților scadente,
blocarea lichidităților în operații de lungă durată sau, pur și simplu, realizarea unor a faceri
soldate cu pierderi financiare ”31.
În ceea ce privește procedura de restructurare stricto sensu , menționăm că, termenul
„restructurare” provine de la cuvântul francez „ reorganiser ”, care semnifică a reorganiza, a
organiza pe baze noi, a orândui din n ou. În sens larg, prin restructurare se înțelege totalitatea
măsurilor prin care societatea debitoare își modifică modalitatea de organizare și procesul de
activitate , în scopul achitării integrale a creanțelor și menținerii, dar mai ales eficientizării
activității, pentru a nu reveni la starea de incapacitate de plată ce a condus la intentarea față de
sine a procedurii de insolvabilitate .
Originea conceptului de restructurare este strâns legată de evoluția economică și perioadele
de criză. Primele procedur i moderne de restructurare apar abia în anul 1978, când a fost adoptat
capitolul XI din Codul American de faliment, care ajuta debitorul să ajungă la un acord cu
creditorii săi, pe baza căruia debitorul insolvabil își continuă activitatea și se obliga ca î ntr-un
termen determinat și restrâns să restituie creanțele datorate. Scopul restructurării fiind acela de a
permite debitorului să -și continue activitatea însă după un model nou aprobat de creditori i
acestuia, evident că la momentul respectiv se constatau numeroase lacune, însă aceasta a
reprezentat totuși momentul inițial al procedurii de restructurare în sensul actual .
30 Macovei Gheorghe. Procedura de declarare a insolvabilității . Teză de doctor, Chișinău, 2016, p.53.
www.cnaa.md/files/theses/2016/…/gheorghe_macovei_abstract.pdf (Accesat: 22.08.2018).
31 Schiau I. Regimul juridic al insolvenței comerciale . București: All Beck, 2001, p.5 -6.
17
Autorul rus, Шершеневичь Г ., consideră că, „apariția procedurilor de insolvabilitate poate
avea loc doar într -o societate dezvoltată cu r elații economice complexe, în așa fel încât, în istoria
popoarelor antice putem găsi doar germeni a i procedurilor de executare silită, fără a fi însă vorba
de anumite proceduri complexe de insolvabilitate”32.
În Federația Rusă, autorii ruși, sunt de părerea că insolvabilitatea își are originea în revista
de drept Rusckaia Pravda , care deja diferenția dintre debitorii de rea credință și cei de bună
credință, mai tâ rziu apar reglementări cu privire la faliment în Sobornoie Ulojenie (1649), care
stabilea priori tatea creditelor și trezoreriei, în ce privește executarea datoriilor. Ulterior în Rusia
apar norme codificate privind procedura falimentul ui și anume Statutul privind falimentul din
anul 1740 și Statutul privind faliții din anul 180033.
În perioada contemporană, legislația m ajorității statelor își redefinesc scopul îndreptându –
se spre păstrarea debitorului în dificultate ca întreprinzător și nu lichidarea acestuia. Respectiv, în
această perioadă apar o serie de modificări menite să restructureze debi torul, să schimbe
managementul acestora, coraportul pe categorii de creanțe, toate având ca scop asanarea
activității debitorului insolvabil. Astfel, p rocedura de restructurare în forma sa modernă a ajuns
în Italia în anul 1979, în Franța în anul 1985, Mar ea Britanie în anul 1986, Noua Zeelandă în
anul 1989, Australia și Canada în anul 1992, Germania în anul 1994, Suedia în anul 1996,
Japonia și Mexic în anul 2000. China, Rus ia și majoritatea statelor post-comuniste au introdus
procedura dată după anul 199034.
Eforturile organizațiilor internaționale, precum Comisia Europeană, UNCITRAL sau
Banca Mondială au contribuit în mod semnificativ la generarea modelelor de reglementare în
materie de insolvabilitate, recomandări, ghiduri care facilitează implementarea reformelor
legislative în domeniul insolvabilității . Potrivit unei analize a Băncii Mondiale „în 88 de state,
procedurile de restructurare se desfășoară pe durate de timp foarte mare, sunt costisitoare și
ineficiente în menținerea continuității afacerii aflate în dificultate financiară și doar în 36% din
cazuri, societatea aflată în dific ultate a fost salvată și ș -a continuat activitatea sa”35.
În Țările R omânești, prima utilizare a acestei instituții a apărut în Codul comercial român
din anul 1887, unde a fost introdus moratoriul, ca metodă incipientă de restructurare, care avea
ca efect s uspendarea hotărârii de faliment și acorda debitorului un termen pentru a -și achita
32 Шершеневичь Г. Ф. Учение …, p.1.
33 Шершене вич Г. Ф., Курс торгового права, Русское право , Т. IV: Торговый процесс. Конкурсный проц есс,
Москва: Издательство Юрайт, 2016 , p.188.
34 Daniel Costea. Procese de restructurare și gestionare a crizelor – concepte relevante și importul acestora în
România. În Revista: Conferinței Internaționale de Management. București, 2017, p.422.
35 World Bank. Doing Business Measuring Business Regulations .
http://www.doingbusiness.org/data /exploretopics/resolving -insolvency . (Accesat: 23.08.2018).
18
datoriile sau a ajunge la un acord cu creditorii pentru a amâna plata datoriilor. Merită menționat
faptul că, moratoriul nu a avea niciun efect asupra creanțelor statului față de societatea debitoare ,
nici asupra drepturilor creditorilor cu ipotecă, gaj sau alt privilegiu, respectiv moratoriul
producea efecte doar asupra creanțelor chirografare, în rest debitorul era obligat să restituie toate
creanțele de rang preferențial. Chiar dacă instituția moratoriului la acel moment se deosebea
esențial de procedura de restructurare prevăzută în legislația actuală, ace asta totuși a consituit un
fundament ferm pentru apariția restructurării în sens ul actual .
Acordul cu creditorii este o altă instituție reglementată de Codul comercial român din
1887, care avea ca efect suspendarea efectelor falimentului societății debitoare. Acordul cu
creditorii era o convenție încheiată între debitor și creditorii săi și aprobată de instanță, care
stabilea condițiile pentru stingerea creanțelor într-un termen determinat . Hotărârea instanței prin
care se aproba acordul cu creditorii avea ca efect încetarea procedurii de faliment a persoanei
debit oare. La momentul actual, în l egea națională a insolvabilit ății acest acord sus -menționat este
legiferat sub denumirea de tranzacție începând cu art.162 al L egii insolvabilității.
Instituția moratoriului și cea a acordului cu creditorii au fost înlocuite în anul 1932, când
România a fost afectată de marea criză ec onomică (1929 -1932), caracterizată printr -o inflație
puternică, șomaj și sărăcie acută, urmată în anii 1934 -1938 de o perioadă de creștere economică
datorată politicii protecționiste și intervenției statului în economia națională. Printre măsurile
luate se numărau crearea a patru instituții juridice pentru prevenirea falimentului și pentru a
proteja industria și comerțul, și anume: activele sau abandonarea activelor, lichidarea judiciară ,
moratoriu ante -faliment și acordurile cu creditorii. Prima dată proce dura de restructurare în
sensul actual în România a fost reglementată prin Legea nr.64/1995 privind restructurarea
judiciară și falimentul. Cu toate că evident existau încă lacune care cauzau prob leme de
aplicabilitate practică, ceea ce a adus o serie de c ritici din partea practicienilor. Totuși nu putem
remarca elogiul adus acestei novații de către autorul Ion Băcanu, care menționa că, ”salvarea
afacerii comerciantului debitor prin redresarea și continuarea activității sale, a devenit obiectivul
prioritar al noii reglementări”36
În Republica Moldova, până la obținerea independenței nu existau reglementări privitor la
restructurarea debitorilor și nici nu putea fi atâta timp cât nu exista proprietatea privată. Primele
idei în sensul restructurării au apărut odată cu adoptarea primei legi a insolvabilității din
03.01.1992. Mai târziu, prin Legea insolvabilității nr.632 din 14.11.2001 era prevăzută o
procedură a planului, care de fapt reprezenta o continuare a procedurii d in Legea cu privire la
36 Ion Băcanu. Inovațiile legii nr.64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare . În: Revista de
drept comercial nr.1/1996, p.6.
19
faliment din 03. 01.1992. Potrivit reglementărilor respective, în privința persoanei debitoare era
posibil de intentat fie procedura planului, fie procedura de lichidare a societății, fără a fi definite
aceste proceduri și fără o delimitare clară și reglementare în detali u a procedurii insolvabilității,
fapt care a contribuit la apariția altor legi.
În schimb, L egea insolvabilității în vigoare ne oferă o definiție legală destul de complexă a
procedurii de restructurare, astfel la art.2 al Legii insolvabilității se prevede c ă „restructurarea
reprezintă una dintre procedurile procesului de insolvabilitate care se aplică debitorului și care
presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan complex de măsuri în
vederea remedierii financiare și economice a d ebitorului și achitării datoriilor acestuia conform
programului de plată a creanțelor ”37.
Același articol din L egea insolvabilității, definește și sensul cuvântului „ restructurare ca
fiind un proces de realizare a unui set de măsuri financiare, organizatori ce, operaționale și
juridice, orientate spre remedierea financiară și economică a întreprinderii pe bază de
capitalizare, de restructurare, de schimbare a structurii activelor și de modificare a procesului
operațional de producție, precum și de alte măsuri care nu contravin legislației în vigoare ”38.
Totuși c onsiderăm , că această enumerare se atribuie mai mult la la acțiunile participanților pe
durata procedurii și nu la o definiție stricto sensu a procedurii de restructurare .
Mai mult ca atât, norma legală de la articolul 182 al Legii insolvabilității completează
definiția din articolul 2 , prezentând și scopurile acestei proceduri, astfel „ restructurarea este o
procedură de insolvabilitate ce se aplică debitorului în vederea achitării datoriilor lui, care
prevede întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea unui plan al procedurii de
restructurare, incluzând, împreună sau separate: restructurarea operațională și/sau financiară a
debitorului; restructurarea corporativă prin modificarea structurii de cap ital social;
restrângerea activității prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului; orice alte
acțiuni neinterzise de legislația în vigoare”39.
Potrivit legii române privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență în
vigoare, la p ct.54 al art.5 este definită „ restructurarea judiciară ca fiind o procedura ce se
aplică debitorului în insolven ă, persoană juridică, în vederea achitării datoriilor acestuia,
conform programului de plată a creanțelor. Procedura de restructurare presupune întocmirea,
aprobarea, confirmarea, implementarea și respectarea unui plan, numit plan de restructurare,
care poate să prevadă, nelimitativ, împreună sau separat: a) restructurarea operațională și/sau
37 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193-197 din 14.09.2012.
38 Ibidem .
39 Ibidem.
20
financiară a debitorului; b) restructurarea corporativ ă prin modificarea structurii de capital
social; c) restrângerea activității prin lichidarea parțială sau totală a activului din averea
debitorului ”40.
Autorii, Nadejda Botnari, Angela Timuș ș.a., definesc restructurarea ca „fiind un proces de
realizare a u nui set de măsuri financiare, organizatorice, operaționale și juridice, orientate spre
remedierea financiară și economică a întreprinderii pe bază de capitalizare, de reorganizare, de
schimbare a structurii activelor și de modificare a proces ului operațion al de producție”41.
Din sensul art. 2 coroborat cu art.182 al L egii insolvabilității RM, rezultă că procedura de
restructurare este compusă din cinci etape și anume: întocmirea planului de restructurare,
aprob area planului de restructurare, confirmarea , realizarea și supravegherea acestuia și
verificarea respectării sau nerealizării după caz a condițiilor prevăzute în planul de restructurare.
În privința formelor procedurii de restructurare, legislația în domeniu prevede două
categorii mari de „planuri de restructurare a debitorului:
a) planuri bazate pe reducerea activului debitorului (respectiv, lichidarea parțială sau totală
a acestuia) în vederea achitării în totalitate a creanțelor restante;
b) planuri care prevăd restructurarea operațională și/sau financiară a debitorului având
drept urmare o restituire a obligațiilor față de creditori în cuantum de cel puțin egal cu cel la care
s-ar fi îndestulat aceștia în cazul în care debitorul s -ar fi lichidat”42.
În principiu aceaiași clasificare, pe care o consid erăm de altfel corectă a fost expusă și de
autorul Nicolae Craiu, care menționează că: ”aplicarea procedurii de restructurare ca operațiune
în sine poate include împreună sau separat următoarele forme:
a) restructurarea operațională și/sau financiară a de bitorului ce presupune o nouă
abordare a activității acestuia (obiect de activitate principal), prin redimensionarea volumului de
activitate (reducere ori creștere, după caz), în scopul sporirii lichidităților și a profitului, cu toate
consecințele care de curg de aici (atragere de resurse financiare, disponibilizare, înlocuire ori
atragere de resurse umane, stabilirea de noi acorduri comerciale cu furnizorii și beneficiarii
debitorului, schimbarea totală ori parțială a conducerii debitorului, prelungirea da tei scadenței
creanțelorsau modificarea ratei dobânzii ori a penalității sau a altor clauze din cuprinsul
contractelor sau a altor izvoare ale obligațiilor debitorului etc.). În cadrul acestei forme de
restructurare este posibilă chiar schimbarea obiectulu i principal de activitate al debitorului pe
perioada aplicării acestei proceduri;
40 Legea română nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
41 Nadejda Botnari, Angela Timuș ș.a. Insolvabilitatea întreprinderii, implicații economice și juridice . În Revista
teoret ico-științifică, nr.4 din 2014, p.24.
42 Liliana Popa, Boris Birca ș.a. Manualul Administratorului …p.168.
21
b) restructurarea corporativă prin modificarea structurii de capital social asta presupune
fuziunea debitorului, în condițiile legii; modificarea actului constitutiv al debit orului, în
condițiile legii; emiterea de titluri de valoare ori de acțiuni de către debitor; reconversia de
datorii în acțiuni, în condițiile legii; conversia creanțelor în titluri de valoare, cu excepția
creanțelor bugetare etc.;
c) restucturarea activită ții prin lichidarea unor bunuri din patrimoniul debitorului . La caz
autorul indică că, planul de redresare a activității debitorului poate prevedea lichidarea tuturor
sau a unora dintre bunurile debitorului, separat sau în bloc; distribuirea acestora către creditori în
contul creanțelor; lichidarea parțială sau totală a activului debitorului în vederea executării
planului (atragerea de resurse financiare); modificarea sau stingerea garanțiilor reale, cu
acordarea unor garanții sau protecții echivalente pent ru creditorii garantați etc. În cazul lichidării
tuturor bunurilor din averea debitorului, planul va trebui sa cuprindă obligatoriu și aspecte
privind redresarea activității acestuia, în caz contrar realizându -se o simplă lichidare a averii
debitorului, op erațiune care este specifică procedurii falimentului”43. La caz urmează a fi
valorifi cate bunuri care nu se vor utiliza în activitatea întreprinderii debitoare.
Autorul , Daniel Dăianu menționează că, î n urma „intentări i procedurii de insolvabilitate
acceptată de către instanță, debitorul are două opțiuni diametral opuse , respectiv lichidarea sau
restructurarea judiciară. În general, atât debitorul cât și creditorii își exprimă opțiunea de urmat,
decizia fi nală fiind stabilită de instanța de insolvabil itate care prin încheiere fie confirmă sau
respinge planul propus . În ambele cazuri însă , creanțele față de debitor se suspendă , pentru a se
putea fie asigura un tratament echitabil al creditorilor, după nivelul de prioritate al creanțelor
deținute de aceș tia (în cazul lichidării), fie pregătirea unui alt plan de restructurare care să poată
avea succes (în cazul reorganizării)”44.
Trebuie de subliniat, că „trecerea în procedură de restructurare este posibilă fie la un
moment în care nicio procedură reglement ată de Legea nr. 149/2012 nu a fost deschisă, fie din
starea de faliment, fiind precizată însă o limitare și anume: din restructurare nu se va mai putea
intra în insolvenț ă. Va fi posibilă doar trecerea din restructurare accelerată cel mult în faliment
atunci când prevederile planului nu sunt respectate ”45.
Este de remarcat că, toată procedura de restructurare poate fi delimitată în două etape
distincte, care diferă atât după scop, cât și după acțiunile procedurale prevăzute de lege. Etapa
43 Nicolae Craiu. Procedura de restructurare . Chișinău, 2014. http://drep t.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6-
final130e7.pdf (Accesat: 23.08.2018), p.71 -72.
44 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului în economia românească . În revista: Institutul
european din România, nr.8, p.40.
45 Ana Ilana. Compatibilitatea Instituției insolvabilității din legislația Republicii Moldova cu reglementările Uniunii
Europene. Teză de doctor, Chișinău, 2017, p.101.
22
incipientă , are loc odată cu confirmarea de către instanța de insolvabilitate a hotărârii aprobate de
adunarea creditorilor privind trecerea la procedura de restructurare și are ca obiective verificarea
și confirmarea planului procedurii de restructurare a debitorul ui în corelație cu interesele tuturor
creditorilor și cu prevederile legii insolvabilității. Cealaltă etapă în cadrul procedurii de
restructurare constă în realizarea măsurilor și condițiilor prevăzute de planul de restructurare
pentru îndeplinirea acestui a și continuarea a posteriori a act ivității într -un regim obișnuit, dar
evident într -un mod eficient.
Ținem să reiterăm că, i nițiativele recente ale Comisiei Europene, precum și concluziile
studiilor efectuate de Banca Mondială, converg spre ideea de a aco rda prioritate procedurii de
restructurare. Este important de remarcat că, potrivit datelor statistice în Uniunea Europeană
jumătate din toate întreprinderile supraviețuiesc mai puțin de cinci ani, mai mult ca atât, în multe
state membre, există tendința c a întreprinderile viabile care se confruntă cu unele probleme
financiare să fie direcționate spre lichidare și nu spre procedura de restructurare pentru a fi
salvate, ținând cont de faptul că restructurarea de regulă durează mai mult și statele nu doresc s ă-
și asume riscuri suplimentare, deși în final tot economiile naționale sunt cele afectate , deși spre
exemplu în Germania, procedura de restructurare durează mai puțin decât cea a falimentului
debitorului insolvabil și sunt și alte exemple de genul dat, ev ident aici depinde și cultura juridică
milenară a acestor state.
În contextul celor expuse, este de reținut declarația oferită de Comisarul pentru justiție,
consumatori și egalitate de gen, Věra Jourová , precum că: ”Anual, peste 200 000 de firme din
UE int ră în faliment , fapt ce are drept rezultat pierderea a peste un million jumate de locuri de
muncă. Acest lucru ar putea fi de multe ori evitat dacă am avea proceduri mai eficiente în
materie de insolvență și restructurare. Este vremea să se ofere antrepren orilor o a doua șansă
de a reîncepe o afacere profitabilă prin descărcarea integrală de datorii în termen de cel mult
trei ani”46.
Susținem și poziția expusă de autorul român , Luminița Tuleașcă, care menționează „că
reglementările insolvabilității naționale și cele ale inso lvenței din România practic nu diferă în
substanță, mai ales în ce privește stricto sensu procedura de restructurare, astfel autorul
subliniază că, în reglementarea legală din România, restructurarea debitorului este plasată pe un
loc secu ndar în primul rând, prin stabilirea unui scop unic al celor două tipuri principale de
proceduri de insolvență respectiv, scopul acoperirii pasivului debitorului, în condițiile în care,
procedura generală include ca modalitate de realizare și restructurare a judiciară a activității
46 Comunicat de presă al Comisiei Europene din 22.11.2016. http://europa.eu/rapid/press -release_IP -16-
3802_ro.htm . (Accesat: 23.07.2018).
23
debitorului. Motiv pentru care, în practică, fie nu se ajunge la restructurarea debitorului fie,
aceasta este utilizată doar pentru preluarea debitorului prin fuziune sau majorare de capital ”. În
acest sens, autorul consideră „ca necesară stabilirea prin lege a priorității reorganizării activității
debitorului de preferat, printr -o procedură de restructurare distinctă de procedura lichidării
colective a debitorului insolvent după modelul procedurilor de redresare financiară a bănci lor și a
societăților de asigurari și a multor legislații europene dedicate tratamentului dificultăților
financiare a întreprinderilor ”47.
Calitatea normelor juridice ce reglementează restructurarea și insolv abilitatea în statele
membre ale Uniunii Europene afectează în mod direct gradul de recuperare a datoriilor de către
creditori . În dependență de țară și nemijlocit de politica urmată prin procedura de
insolvabilitate/restructurare, se observă diferențe procentuale destul de evidente în ceea ce
privește r ecuperarea acestor creanțe. Indicatorii Băncii Mondiale48 sugerează că, în „Uniunea
Europeană rata de recuperare a creanțelor variază între 30% în Croația și România și 90 în
Belgia și Finlanda. Ratele de recuperare sunt mai mare în economiile în care restr ucturarea este
aplicată cu preferință față de procedura falimentului. În mediu, prin procedura de restructurare,
creditorii își recuperează 83% din creanțele lor, față de o medie de 57% în procedurile de
faliment. Deși aceste rezultate reflectă și situația economică per ansamblu a statelor, ele totuși
subliniază importanța procedurii de restructurare în obținerea unor rezultate mai pozitive pentru
societate din punct de vedere economic și nu numai și de asemenea mai multă siguranță în
eventualitatea încasăr ii creanțelor de către creditori”.
Potrivit datelor statistice49, per ansamblul Uniunii Europene, se constată totuși încă
diferențe de aplicabilitate legislativă în ceea ce privește domeniul insolvabilității întreprinderilor
debitoare, prin urmare:
13 țări din 15 prevăd prioritatea absolută a creditorilor garantați;
8 țări din 15 suspendă activele în momentul declanșării procedurii de faliment;
8 țări din 15 pun restricții asupra posibilității managerilor de a se proteja în justiție față de
creditori prin d eclanșarea unilaterală a procedurii de faliment;
13 țări din 15 permit menținerea managementului existent și pe perioada reorganzării.
47 Luminița Tuleașcă. Falimentul societăților comerciale speciale. Banci și societății de asigurări . Teză de doctor .
https://www.researchgate.net/publication/276942307_Falimentul_societatilor_comerciale_speciale_Banci_si_societ
ati_d e_asigurari . (Accesat: 12.06.2018), p.545.
48 World Bank Doing Business Index 2018.
http://espanol.doingbusiness.org/~/media/W BG/DoingBusiness/Documents/Annual -Reports/English/DB2018 -Full-
Report.pdf . (Accesat:12.08.2018).
49 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului în economia românească . În revista: Institutul
European din România, nr.8, p.18.
24
Pe plan internațional, Westbrook50 „identifică o serie de elemente majore comune ale
reformelor legislative privind insol vabilitatea:
punerea accentului mai degrabă pe restructurare decât pe lichidare;
limitarea priorităților de recuperare a creanțelor la muncitori și la creditorii garantați;
implicarea creditorilor garantați în planurile de restructurare;
creșterea cooperării internaționale în cazul falimentelor unor corporații transnaționale”.
Mai mult ca atât, alegerea procedurii falimentului în desconsiderarea restructurării poate fi
uneori extrem de prejudiciabilă având efecte dramatice pentru întreaga economie. Astfel, în
Statele Unite ale Americii, „falimentul Enron (la momentul declanșării procedurii de faliment,
pierderile pentru investitori au fost de peste 60 miliarde dolari), falimentul Worldcom (la
momentul declanșării procedurii de faliment, pierderile pentru investitori au fost de peste 150
miliarde dolari), sau falimentul moral de la Arthur Andersen (care a sfârșit prin a fi achiziționată
de Ernst&Young), pentru a menționa doar o parte din va lul de falimente spectaculoase care au
ridicat numeroase semne de întrebare cu privire la etica corporatistă și la așa -numita contabilitate
creativă a acestora și mai mult decât orice cu privire la posibilitatea investitorilor și a creditorilor
de a se pro teja față de comportamentul potențial fraudulos al managerilor de top și al
auditorilor ”51.
Toate aceste exemple ne dovedesc cât de mare este riscul falimentului unor mari corporații
pentru economia țării. Chiar dacă în cazul țării noastre probabil nu avem exemple de concerne
sau întreprinderi de nivelul acesta, totuși este preferabilă restructurarea companiilor debitoare,
când riscul lichid ării imediate este ridicat și când anual mii de întreprinderii intră în
insolvabilitate , disponibilizându -se prin urma re și mii de locuri de muncă .
Pe plan european, cel mai răsunător caz în care restructurarea și -a dovedit eficiența este al
Grupului Parmalat , cea mai mare „societate italiană de produse alimentare și a patra ca mărime
din Europa, controlând 50% din piața italiană de lapte și produse derivate din lapte. Succesul
reorganizării acestei companii se datorează în primul rând fricii de producerea efectelor riscului
sistemic ce a mobilizat factorii de decizie și a atras cei mai buni specialiști în vederea asigurăr ii
premiselor unei reorganizări reușite. Din acest considerent, marile companii, prin poziția ocupată
în cadrul unei economii și prin efectele socio -economice negative pe care le poate produce
eliminarea lor de pe piață, generează un mare interes și implic area activă a statului și a
principalilor creditori în redresarea lor. Restructurarea debitorilor mic i și mjlocii nu stârnește
acelaș i interes, astfel încât rata de succes a re structurării debitorului insolvent scade, din acest
50 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului. .., p.22.
51 Ibidem.
25
considerent probabil și în p ractica țării noastre este preferată procedura falimentului , în coraport
cu restructurarea debitorului ”52.
În anul 2014, Comisia Europeană a emis un nou Comunicat, prin care se „recomandă
statelor o nouă abordare, pentru salvarea afacerii și acordarea antre prenorilor onești a celei de a
doua șansă. În această comunicare s -a stabilit mai tranșant că obiectivul este acela de a se muta
interesul de la lichidare către încurajarea afacerilor viabile într -o restructurare, de la un moment
cât mai eficient, tocmai p entru a se preveni insolvența. Potrivit acesteia , reforma judiciară în
statele membre trebuie să creeze: a) mecanisme necesare pentru ca întreprinderile viabile să
rămână în business; b) scenarii de tipul win-win, în care debitorul insolvabil rămâne în bus iness,
iar locurile de muncă sunt păstrate și nu în ultimul rând creditorii recuperează ma i mult decât ar
recupera într -o procedură de faliment; c) facilitarea unui fresh -start, cu acordarea rapidă a celei
de a doua șansă întreprinzătorilor onești, chiar d upă faliment, pentru deschiderea unei alte
afaceri, considerându -se că experiența a demonstrat că un antreprenor are mai mult succes a doua
oară”.53
În aceași ordine de idei, Comisia Europeană a prezentat la data de 22 noiembrie 2016 o altă
„directivă care cuprinde un set de norme europene privind insolvența întreprinderilor. Directiva
reprezintă o veste bună și pentru stabilitatea financiară a societăților debitoare aflate în
restructurare. Procedurile de restructurare eficiente vor preveni intrarea întrepr inderilor în
incapacitatea de a -și achita creditele la bănci și vor contribui la abordarea problemei nivelurilor
ridicate de credite neperformante în unele părți ale sectorului bancar din UE. Acest lucru va
permite băncilor să acorde mai multe împrumuturi consumatorilor și întreprinderilor. Propunerea
de directivă se axează pe trei elemente esențiale:
a. principii comune privind utilizarea unor cadre de restructurare timpurie a societății , care
vor ajuta întreprinderile să își continue activitatea și să mențin ă locurile de muncă ale
angajaților ;
b. norme pentru a permite antreprenorilor să beneficieze de o a doua șansă, întrucât aceștia
vor fi descărcați integral de datorii după o perioadă de cel mult 3 ani. În prezent, jumătate
dintre europeni afirmă că nu ar dem ara o afacere de teama eșecului;
c. măsuri specifice pentru statele membre în vederea sporirii eficienței procedurilor de
insolvență, de restructurare și de descărcare de datorii. Acest lucru va reduce durata și
costurile excesive ale proceduri lor din multe s tate membre, ce au drept rezultat
52 Luminița Tuleașcă. Falimentul societăților comerciale…, p.208.
53 Radu Bufan, Andreea Deli -Diaconescu ș.a. Tratat practic … , p.597.
26
insecuritate juridică pentru creditori și investitori și rate scăzute de recuperare a
datoriilor ”54.
Conchidem că, potrivit Băncii Mondiale, Fondului Monetar Internațional și altor
organisme internaționale, se recomandă sta telor aplicarea cu prioritate a procedurii de
restructurare, din considerentul că, creșterea economică a societăților insolvabile ar avea efecte
mult mai pozitive atât pentru creditori cât și pentru economia țării per ansamblu. Cu toate că
falimentul este probabil mai rapid, în unele cazuri este mult mai periculos și cu efecte economice
nefaste, astfel din acest considerent marile economii mondiale optează în principal pe
restructurarea debitorilor și doar ca excepție pe faliment.
În acest context, consider ăm oportun de a stabili prin lege prioritatea restructurării, în
defavoare a falimentului când situația de fapt o permite, prin urmare în calitate de lege ferendă
prevederea de la alin.(1) art.1 din legea insolvabilității urmează a fi modificată în următoar ea
redacție „ Scopul prezentei legi este instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei
proceduri colective pentru satisfacerea creanțelor creditorilor din contul patrimoniului
debitorului, cu prioritatea acordării atunci când este posibil a șansei de restructurare a
activității acestuia ”.
Actuala prevedere o considerăm în parte improprie or, sintagma „ prin aplicarea față de
acesta a procedurii de restructurare sau a procedurii falimentului și prin distribuirea produsului
finit”55, nu are niciun efect din moment ce este ipso facto clar, că satisfacere creanțelor va avea
loc pe baza falimentului sau restructurării, cu atât mai mult că este regl ementată și procedura
accelerată de restructurare și a falimentului simp lificat de care legiuitorul nu menționează în
această normă. Iar indicarea expresă a priorității restructurării va stabili anumite impulsuri
suplimentare pentru a alege salvarea debitorului când condițiile o permit chiar și cu mici riscuri.
Acest model est e reglementat în actuala lege română, modificare asupra căreia s -a expu s
pozitiv autorul, Radu Bufan: „ diferența specifică este dată de recunoașterea și sprijinirea la nivel
legislativ a sansei de redresare a debitorului. Cu alte cuvinte, structura logică a normei juridice
este condensată într -o propoziție dublu condiționată, iar scopul procedurii este principial acela al
acoperirii pasivului, însă el devine exclusiv dacă și numai dacă debitorul nu poate fi redresat și
reinserat în circuitul economic, situa ție în care regimul juridic al pasivului se supune regulilor
specifice procedurilor de prevenire sau, după caz reorganizare”56.
54 Comunicat de presă al Comisiei Europene din 22.11.2016. http://europa.eu/rapid/press -release_IP -16-
3802_ro.htm . (Accesat: 27.08.2018).
55 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
56 Radu Bufan, Andreea Deli -Diacones cu. Tratat practic … , p.599.
27
Cu toate că susținem opinia, că cea mai bună soluție pentru economia națională ar fi
restructurarea și nu lichidarea întreprinde rilor, totuși acest fenomen nu trebuie să fie generalizat
or, în multe cazuri este chiar mult mai util de a lichida o societate, când nu mai există șanse de a
o salva și continua activitatea, iar o eventuală procedură de restructurare doar ar întârzia
inevitabil falimentul și prejudicia și mai mult creditorii și interesele economice ale statul ui
Republica Moldova .
În acest sens, este de remarcat că deși guvernele din majoritatea economiilor în tranziție au
adoptat legi moderne cu privire la insolvabiliate (similare celor din economiile dezvoltate),
acestea nu au fost coerente în implementarea principiilor de bază ale procedurii de
insolvabilitate. După decenii de experiență, multe din aceste țări încă nu au acceptat faptul că nu
toate întreprinderile de din ainte de tranziție pot supraviețui în noul sistem de piață, fie din cauza
că stuctura cererii de pe piață s-a modificat dramatic, sau fie din cauza că acestea sunt structural
ineficiente57.
În loc să permită acestor întreprinderi mari să dea faliment, facâ nd astfel loc transferului
majorității activelor lor în proprietatea altor firme eficiente, guvernele din unele țări în tranziție
au exclus aceste companii din procedura de faliment și au risipit resurse financiare (și așa
insuficiente) pentru subvenții in eficiente. În multe cazuri, motivele reale din spatele acestei
politici au fost, mai degrabă, de natura politică, decât de natură economică. Repetata ștergere a
datoriilor, exceptarea de la legea falimentului pe parcursul procesului de privatizare și excep tarea
întreprinderilor de stat de la legea falimentului, sunt exemplele unor astfel de încercări. În unele
țări așa numitele "întreprinderi strategice" au fost transferate unei agenții de restructurare pentru
a le redresa financiar. Ele au fost excluse de la operațiunile de insolvență și nu au fost incluse în
programul de privatizare. Experiența a fost adesea negativă: subvențiile de stat au fost folosite
pentru a întârzia închiderea și falimentul inevitabil al acestor întreprinderi58. În considerarea
argume ntelor aduse de autor, facem trimitere și la exemplul național, unde subvențiile și alte
investiții ale statului în domeniul de dezvoltare economică atât a sectorului public, cât și privat se
distribuie pe criterii de ”culoare politică” și nu după priorita te și necesitate, iar consecințele le
observăm zilnic.
În cazul Republicii Moldova considerăm că, urmea ză să se țină cont în viitoarele
amendamente ale L egii insolvabilității de Recomandarea Comisiei Europene din 12 martie 2014,
care credem că este cea mai relevantă și care va contribui la instituirea unui cadru legislativ
coerent în materie de insolvabilitate și care propune statelor:
57 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului …, p.30.
58 Ibidem…, p.32.
28
„să faciliteze restr ucturarea într -un stadiu incipient a întreprinderilor aflate în dificultăți
financiare, înainte de lansarea procedurii oficiale de insolvență și fără proceduri lungi sau
costisitoare, astfel încât să limiteze recurgerea la procedura de lichidare;
să permit ă întreprinderilor cu datorii să își restructureze activitatea fără să fie nevoie să se
înceapă oficial procedurile judiciare ;
să dea întreprinderilor aflate în dificultăți financiare posibilitatea de a solicita o perioadă
de grație temporară de până la pa tru luni (care să poată fi prelungită până la cel mult 12
luni), perioadă în care să adopte un plan de restructurare, înainte ca instituțiile creditoare să
poată iniția proceduri de executare silită împotriva lor;
să faciliteze procesul de adoptare a planu lui de restructurare , ținând seama atât de
interesele debitorilor, cât și de cele ale creditorilor, astfel încât să se mărească șansele de
salvare a întreprinderilor viabile ”59.
Scopul restructurării societății debitoare este de a maximiza eventuala recuper are a tuturor
datoriilor către creditori, oferind un rezultat mai bun decât dacă debitorul urma a fi lichidat și
pentru a menține întreprinderile viabile în viață pentru a asigura menținerea locurilor de muncă
pentru angajați și comerțul cu furnizorii, cee a ce în final ar duce nemijlocit la creștere economică
și la un nivel de trai mai ridicat pentru cetățeni.
În ceea ce privește efectele intentării procedurii d e restructurare, menționăm că, din
momentul în care este aplicată procedura de restructurare, toate creanțele creditorilor care sunt
scadente la această dată se suspendă de către instanța de insolvabilitate , totuși exceptând
obligațiile privind recuperarea prejudiciilor cauzate sănătății salariaților sau în legătură cu
decesul acestora, a creanțelor d e revendicare a patrimoniului din posesie ilegală, privind
achitarea salariilor și a pensiilor alimentare și alte situații indicate expres și exhaustiv în
art.184 al Legii insolvabilității .
Din sensul celor expuse supra, observăm că, procedura de restructu rare are ca efect direct
asupra patrimoniului debitorului suspendarea tuturor datoriilor existente față de creditori la data
aplicării procedurii de restructurare. Din momentul aplicării procedurii în cauză niciun creditor
nu poate cere executarea silită a creanțelor sale în defavoarea celorlalți creditori, evident cu
excepțiile care reies din acest articol și pentru a se asigura un tratament echitabil față de toți
creditorii în concordanță cu principiul colectivității .
Este important de menționat că, deși regula generală este că, din momentul intentării
proceduri i de restructurare se suspendă calcularea dobânzilor de întârziere , se atestă și în acest
59 Comunicat de presă al Comisiei Europene din 12.03.2014. http://europa.eu/rapid/press -release_IP -14-254_ro.htm .
(Accesat: 23.07.2018).
29
caz o excepție în ipoteza calculării dobâ nzilo r aferente creanțelor garantate care nu se întrerup, ci
se cal culează în continuare . Prin urmare, în cazul creanțelor garantate care sunt incluse în
Tabelul definitiv la data aplicării procedurii se vor calcula dobânzile și pe toată durata acestei
proceduri până va fi achitată integral creanța sau până la darea în pl ată în contul datoriei a
bunului afectat cu garanții, ipoteză nereglementată expres de legiuitor.
La caz, susținem opinia expusă de autorul Ioan Adam, precum că „i nterpretând teleologic
art.103 din lege (care se referă la calcularea în continuare a accesor iilor creanțelor garantate și
după data deschiderii procedurii) constatăm că legiuitorul a înțeles să confere procedurii
insolvenței caracterul concursual pentru creditorii participanți la această procedură specială și nu
numai unul colectiv”60.
În final dorim să menționăm că, în scopul eficientizării activității economice a
întreprinderilor aflate în dificultate financiară, mai ales cele de importanță vitală, Republica
Moldova urmează să se ralieze la practica altor țări înalt dezvoltate în legis lațiile cărora, este
permisă includerea în planul de restructurare, a posibilității de a se suspenda achitarea datoriilor
către bugetul de stat, sau oferirea de către stat prin instituțiile sale abilitate a unor ajutoare,
subvenții care ar permite debitoru lui să realizeze planul și deja ulterior vor fi încasate și aceste
creanțe or, scopul primordial pentru stat este o economie dezvoltată cu întreprinderi viabile și nu
lichidate.
În acest sens, constatăm că, Republica Moldova nu încurajează deloc menținerea
întreprinderilor cu șanse de supravețuire , lucru care este direct proporț ional cu situația
economică actuală în țară. Dacă luăm exemplul marilor economii mondiale vom observa cum
statele cumpără pachete de acțiuni la marile concerne pentru a le menține în viață or, de asta
depinde menținerea și a locurilor de muncă pentru oameni. Din păcate exemplele frumoase ale
implicării statului în econo mia privată nu sunt observate în Republica Moldova care pare că
merge pe o cale interminabilă a crizelor din acest pu nct de vedere. Spre exemplu vom face
referire la Întreprinderile de Stat din domeniul agriculturii, ca „STE Maxim ovca”, „STE Codru”,
„STE Pașcani ” și multe altele, care ar putea reprezenta un bun upgrading pentru economia țării,
însă statul nu contribuie c u nimic la menținerea și susținerea acestora, fapt care duce inevitabil la
o economie slab dezvoltată, deși țara noastră este una dintre cele mai avantajate din punct de
vedere al fertilității solului țări din lume și am putea profita de acest lucru .
În ce ea ce privește structurarea acestei proceduri pe etape, reiterăm că din cuprinsul L egii
insolvabilității, putem observa că legiuitorul reglementează 5 etape ale procedurii de
60 Ioan Adam. Cererea de admitere a creanțelor la masa credală. Înscrierea în tabelul definitiv a creanțelor
beneficiare a unei cauze de preferință . În Revista română de drept al afacerilor, nr.6 din 2017, p.120.
30
restructurare și anume: întocmirea planului ; aprobarea planului ; confirmarea planului ;
implementarea planului și respectarea condițiilor prevăzute în plan .
În prezentul capitol ne propunem analiza complexă a procedurii pe care trebuie să o
realizeze participanții la proces până la momentul în care se începe o nouă etapă în activit atea
debitorului în scopul redresării activității economice, organizatorice în corespundere cu planul de
restructurare.
În acest sens, menționăm faptul, că reieșind din pct. 21.1 din Hotărârea Plenului CSJ cu
privire la aplicarea în practica judiciară a Le gii insolvabilității se constată , că actul judecătoresc
primar al procedurii de restructurare este Încheierea instanței în temeiul hotărâri i de trecere în
restructurare a debitorului aprobată de către A dunarea creditorilor. Decizia luată de A dunarea
credit orilor privind aplicare față de debitor a procedurii de restructurare poate fi adoptată când
debitorul nu a propus un plan odată cu cererea introductivă , ori în termenul de 30 zile și,
respectiv ulterior după intentarea procedurii de insolvabilitate.
Pentr u a ne fi mai clar, menționăm că există două modalități prin care debitorul poate
ajunge în procedura de restructurare, printre care:
a). Etapa incipientă sau pre -insolvabilitate , când debitorul singur constată că se află în
dificutate financiară și există riscul întemeiat că nu -și va putea onora obligațiile de plată
scadente, acesta depune o cerere introductivă în instanța de insolvabilitate declarând
consimțământul său în restructurarea activității. În acest caz, el urmează să întocmească și să
depună pla nul propriu -zis;
b). După intentarea procedurii de insolvabilitate , la orice etapă adunarea creditorilor poate
decide trecerea în procedura restructurării. Cu toate că la prima vedere ar părea că în acest caz,
totul depinde de creditori, remarcăm că totuși rolul principal îl are debitorul or, acesta trebuie să
convingă prin acțiunile sale că întreprinderea este viabilă și poate fi salvată fără a prejudicial
interesele creditorilor.
Există totuși riscul ca creditorii să nu aprobe planul propus de către repr ezentantul
debitorului, dar să stabilească un anumit termen pentru întocmirea și propunerea unui alt plan de
restructurare care să cuprindă anumite condiții impuse de creditori, sau în cel mi rău caz să
decidă intentarea procedurii de faliment față de debi tor. În acest sens, suntem de părerea că
debitorul care dorește să propună planul de restructurare urmează să convingă creditorii de
efectivitatea planului său anterior depunerii în instanța de insolvabilitate a cererii introductive, în
caz contrar există riscul ca acesta să fie respins la adunarea creditorilor, iar în eventualitatea
nedepunerii unui alt plan în termenul rămas, se v -a trece nemijlocit la lichidarea acestuia.
31
Mai mult ca atât, la întocmirea planului de către debitor acesta urmează să țină c ont de
interesul primordial al creditorilor or, aceștia trebuie să fie siguri de oportunitatea restructurării și
nu a lichidării debitorului pentru a vota planul propus de debitor și a accepta întârzierea primirii
creanțelor de la debitor .
În ipoteza în ca re mai întâi a fost intentată procedura falimentului față de debitor, iar
ulterior se constată că aplicarea procedurii de restructurare a acestuia este mult mai viabilă din
punct de vedere financiar, atunci urmează ca lichidatorul sau creditorii la cerere să solicite
convocarea adunării creditorilor pentru încetarea procedurii de faliment și aprobarea trecerii la
procedura de restructurare.
În acest context, facem trimitere la pct. 21.2 din Hotărârea Plenului CSJ nr.2 din
24.03.2014, care relevă că, în „ca drul procedurii falimentului, pot fi constatate circumstanțe
esențiale, în urma unei analize financiare ample, care ar permite concluzia că solvabilitatea
debitorului poate fi restabilită. În acest caz, lichidatorul ar putea, din oficiu sau la cererea
creditorilor, a reprezentantului debitorului, să convoace în termen de o lună adunarea creditorilor
pentru examinarea chestiunii încetării procedurii falimentului și trecerii debitorului la procedura
de restructurare. Hotărârea adunării creditorilor privind în cetarea procedurii falimentului și
trecerea debitorului la procedura de restructurare urmează a fi adoptată cu votul majorității
simple a creditorilor cu drept de vot și trebuie confirmată de instanța de judecată”61. La caz, dacă
adunarea creditorilor va ap roba propunerea de trecere la procedura de restructurare, atunci
instanța prin încheiere va înceta procedura falimentului și va intenta procedura de restructurare a
societății debitoare.
Conchidem analiza acestui sub -capitol prin a remarca necesitatea de a legifera expres
principiile fundament ale ale procedurii de insolvabilitate după modelul L egii române a
insolvenței din 2014 care la art.4 prevede expresis verbis 13 principii, reieșind din recomandările
europene la care am făcut referire mai sus. Astfel, considerăm necesar de a fi introdus în Legea
insolvabilității, principii ca cel al maximizării gradului de valorificare a activelor și de
recuperare a creanțelor , principiul acordării unoș șanse debitorilor de redresare eficientă și
efecti vă a afacerii etc. Fapt ce ar crea o regulă generală de la care să se pornească procedurile
față de debitor. La caz, profesorul Fl orin Ludușan, menționează că, „e fortul legiuitorului de a
arăta expres liniile călăuzitoare ale procedurii este lăudabil, mai ales în contextul în care , așa
cum reiese din cuprinsul expunerii de motive se urmărește evitarea lacunelor de reglementare și
61 Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității, nr.2 din 24.03.2014,
pct.21.2.
32
a divergențelor de interpretare, care au condus la dezvoltarea unei conduite a debitorilor în
frauda creditorilor”62.
Cu referire la prioritatea restructurării, reținem și opinia potrivit căreia „cu toate că datele
empirice sunt insuficiente, există totuși dovezi că statele membre UE care au adoptat standartele
minime recomandate la nivel european pentru modernizarea sistemelor legi slative de insolvență
au înregistrat rezultate pozitive în ceea ce privește incidența redusă a lichidărilor în favoarea
restructurărilor, însoțită de creșterea ratei recuperărilor creanțelor”63.
Și autorul român, Turcu Ion menționează , că „procedura de inso lvabilitate are drept scop
principal menținerea întreprinderii pe baza unui plan de reorganizare, care poate să impună
restructurări de activități și de personal, dar numai atunci când întreprinderea este viabilă.
Aprecierea viabilității nu se limitează la aspectul financiar ci se extinde și asupra dimensiunii
uman e, individuale și colective. Planul ideal este acela care asigură menținerea aceluiași nivel al
activității cu același personal și în același domeniu. Salvarea intereselor creditorilor este
subord onată interesului menținerii întreprinderii. „Acoperirea pasivului" nu înseamnă neapărat
stingerea integrală a datoriilor debitorului insolvabil, ci mai curând încheierea conturilor pentru
perioada anterioară nefastă . Influența legislațiilor moderne (franc eză și americană îndeosebi) este
evidentă. Este preferată soluția continuării întreprinderii grație sacrificiului creditorilor.
Impunându -li-se un sacrificiu imediat, se speră că se va obține un avantaj nu numai pentru
colectivitate ci și pentru creditori, pentru că ei vor dispune în continuare de un furnizor sau de un
beneficiar ”64.
În concluzie , urmează a fi evidențiată prioritatea restructurării în raport cu lichidarea
debitorului, iar rezultatul planului procedurii de restructurare să se bazeze pe considerentul
fezabilității și viabilității sale, adică existența posibilității certe ca întreprinderea debitoare să
poată fi salvată și să -și execute toate obligațiile de plată scadente într -un mod mai eficient decât
dacă aceasta ar fi lichidată, mai simplu spus, trebuie să existe certitudinea pentru creditori că
restructurarea debitorului va avea un succes mai mare pentru aceștia în contextul recuperării
creanțelor decât falimentul acesteia, circumstanțe care va influența pozitiv în vederea aplicării
unei sau alte proceduri, evident, reiterăm, că scopul principal al instituirii procedurii de
insolvabilitate fiind salvarea societății debitoare.
62 Florin Ludușan. Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenței și de i nsolvență,
reglementate în Legea nr.85/2014. În Revista Dreptul, editată de Uniunea Juriștilor din România, nr.7 din 2015,
p.65.
63 Luiza -Cristina Gavrilescu. Modernizarea sistemelor legislative europene în materia insovenței . în Revista
Română de Drept al Afacerilor, nr. 11/2014 , p.68 .
64 Turcu Ion. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței – comentată. Comentariu general privind procedura
insolvențe i. București: Humanitas, 2008 , p.31.
33
1.2. Procedura de restructurare în sistemul de drept comparat
La nivel internaționa l, majoritatea statelor tind să -și perfecționeze legislația în materie de
insolvabilitate, ținând cont de faptul că de o reglementare cât mai perfectă depinde economia
țării în cauză. În acest sens, în statele membre ale Uniunii Europene, se atestă o dorință de a se
uniformiza n ormele juridice în materie bazându -se și pe recomandările Comisiei Europene .
La forumurile internaționale, fapt ce se observă nemijlocit și d in legislația și doctrina
țărilor respective, participanții delimitează procedurile de insolvabilitate în două mari categorii:
cele favorabile creditorilor, care încurajează lichidarea debitorului insolvabil, având ca principal
exemplu sistemul de drept al Marii Britanii, și cele favorabile debitorilor, care dau posibilitatea
de redresare economică a debitorilor, având ca exemplu legislația în domeniu din Statele Unite
ale Americii.
În context, p oate cel mai bun exemplu pentru început într -un mod magna cum laude
reprezintă Statele Unite ale Americii, ca fiind cea mai mare economie mondială și unde cele mai
multe corpora ții și întreprinderi mari își au sediul juridic. Procedura restructurării se aplică „prin
înaintarea unei cereri de către debitor, acesta nefiind obligat să se afle în stare de insolvență, ci
doar să îndeplinească anumite criterii care să -l califice astfel pentru a declanșa procedura. De
asemenea procedura reorganizării poate fi solicitată de oricare parte interesată și respectă
aceleași prevederi ca și în cazul procedurii declanșate de debitor. Un aspect important este
reprezentat de faptul că debitorului îi este permisă coordonarea activității în timpul acestei
proceduri și are dreptul exclusiv pentru o perioada de timp determinată de a propune un plan de
restructurare. Instanțele competente pot numi un administrator în cazul conducerii defectuoase a
aface rii, în cazuri de fraudă sau de conflict de interese, precum și în alte cauze bine întemeiate, la
solicitarea unui creditor sau a oricărei părți interesate”65.
În cazul în care nu se impune numirea unui administrator, „instanța poate numi un
investigator c are sa verifice presupusa administr are defectuoasă sau un funcționar cu expe riență
în restructurare, care să se ocupe de restructurarea debitorului. Activitatea debitorului, precum și
restructurarea acestuia sunt supravegheate de una sau mai multe adunări ale creditorilor care au
dreptul să verifice activitatea anterioară a debitorului, precum și să monitorizeze activitatea
curentă. Planul propus de restructurare este supus aprobării creditorilor și instanței și trebuie să
conțină anumite informații obligat orii astfel cum acestea sunt enumerate de lege. Planul se va
considera aprobat de creditori în urma votului favorabil al acestora pe categorii de creditori”66.
65 Born Losers, Scott A. Sandage. A History of Failure in America . Cambridge : Harvard University Press, 2005 , p.
302.
66 Ibidem.
34
Subiniem că, la fel ca în legislația Republicii Moldova, e ste reglementată procedura accelerată d e
restructurare a patrimoniului debitorului insolvabil.
Prezintă interes faptul că, instanța de judecată poate numi un supraveghetor, care să
verifice presupusa administrare defectuoa să sau un mandatar cu experiență în insolvabilitate ,
care sa se ocupe de restructurarea debitorului. În acest sens, reiterez că ar fi cazul ca și în
legislația Republicii Moldova să include m mandatari independenți și prof esioniști care să aibă în
competență supravegherea și conducerea restructurării întreprinderii și nu continu area conducerii
de către debitor a activității întreprinderii insolvabile aflate în restructurare or, acesta a condus
deja o dată înteprinderea în dificultate financiară existând riscul ca acest lucru să se rep ete din
nou, fapt ce stopează de multe ori și creditorii să accepte planul de restructurare.
În Germania , procedura de restructurare este reglementată de Codul de insolvență din
01.01.1999 numit „Insolvenzordnung” (InsO) și care permite creditorilor garantați și creditorilor
chirografari să decidă asu pra realizării planului, distribuirii masei debitoare între creditori,
condițiilor procedurii și răspunderii debitorului după încetarea procedurii de restructurare. O
restru cturare și un plan de insolvabilitate nu sunt același lucru. Un plan de insolvabili tate va juca
un rol esențial în restructurare a unei întreprinderi, însă un plan de insolvabilitate poate constitui,
de asemenea, baza pentru lichidarea întreprinderii și poate, de exemplu, să prevadă realizarea
patrimoniului de insolvență și distribuirea a cestuia părților implicate prin derogare de la
prevederile Codului. Prin urmare , observăm că în Germania atât în cazul restructurării, cât și
lichidării urmează să se întocmească un plan, lucru care de fapt îi și definește ca națiune să țină
totul sub cont rol.
Planul de restructurare „trebuie mai întâi ca și în legeislația națională să fie aprobat de
instanța de insolvabilitate . Legea germană prevede puține restricții cu privire la planul de
restructurare. Totuși, planul de restructurare trebuie să facă dis tincția între creanțele garantate și
cele negarantate și să le listeze pe clase de creditori. Planul trebuie aprobat de fiecare clasă de
creditori, după care Tribunalul decide dacă confirmă sau nu planul. În urma acceptării planului
de restructurare de căt re părțile implicate și a consimțământului d ebitorului, planul trebuie să fie
confirmat de instanță . Instanța confirmă pl anul dacă au fost îndeplinite toate cerințele esențiale
de procedură și nu a fost făcută nici o cerere de către un creditor sau acț ionar care să invoce un
tratament inechitabil. Pentru a preveni eșecul planului ca rezultat al unei astfel de opoziții, partea
organizatorică a planului poate prevedea punerea la dispoziție a fondurilor pentru eventale
imposibilități de achitare a creanțelor”67.
67 Daniel Dăianu, Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului …, p.26.
35
Efectele prevăzute în partea organizatorică a planului devin obligatorii pentru toți creditorii
și debitor, indiferent dacă creditorii și -au înregistrat creanțele sau s -au opus planului. Pentru a se
asigura că debitorul respectă obligațiile care îi sunt impuse prin planul de restructurare, planul
poate prevedea monitorizarea debitorului de către administratorul insolvabilității. În cursul
perioadei de monitorizare, administratorul trebuie să raporteze în fiecare an instanței și
comitetului creditorilor, î n cazul în care a fost numit un astfel de comitet, situația actuală și
perspectivele de finalizare a planului de restructurare. În conformitate cu art.53 din Codul
german al insolvenței, costurile procedurii trebuie să fie plătite în avans din partea debit orului și
au prioritate față de creanțele creditorilor obișnuiți. Iar potrivit art.54, costurile procedurii de
insolvabilitate includ taxele judiciare pen tru procedurile de insolvență, remunerația câștigată și
cheltuielile suportate de administratorul p rovizoriu/ de administratorul insolvabilității și de
membrii comitetului creditorilor.
Observăm astfel, că legiuitorul german a dorit să ofere garanții suplimentare creditorilor
stipulând că, în scopul evitării imposibilității de îndeplinire a planului , partea organizatorică a
planului poate să reglementeze punerea la dispoziție a fondurilor pentru eventale imposibilități
de achitare a creanțelor . Respectiv, un plan trebuie să prevadă orice situație care ar putea duce la
imposibilitatea de executare a creanțelo r.
Prin ultimele modificări operate la Legea insolvabilității germane, au fost instituite două
noi „proceduri preventive: procedura debitorului în posesie și procedurile numite convențional
(Scut de protecție ). O cerere de deschidere a unei proceduri a deb itorului în posesie formulată de
un debitor poate fi respinsă de instanță dacă sunt probate temeiuri suficiente că acestea ar
conduce la prejudicierea creditorilor. Deschiderea acestor proceduri este admisă și supravegheată
de instanță, însă nu presupune c a regulă desemnarea unui ad ministrator al insolvabilității . Iar
Procedurile protective sunt destinate să îi confere debitorului posibilitatea de a -și întocmi un plan
de insolvabilitate, care va fi implementat în contextul intentării procedurii . Această pro cedură
urmărește pregătirea unei proceduri de insolvabilitate prin intermediul elaborării unui plan de
restructurare, prin care instanța la cererea debitorului îi stabilește un termen pentru prezentare”.68
În Federația Rusă , procedura de insolvabilitate este reglementată de Legea federală
privind insolvabilitatea societăților comerciale din 19 noiembrie 1992, amendată în redacția din
anul 2006. Procedura se deschide la cererea expresă a unui creditor împotriva unei entități
juridice, a proprietarului bun urilor imobiliare sau a unei familii în cazul în care obligațiile de
plată sunt cu întârziere de cel puțin 3 luni după data scadenței sau după notificare, în cazul în
68 Luiza -Cristina Gavrilescu. Modernizarea sistemelor …, p.71.
36
care valoarea datoriei atinge pragul de 100 000 de ruble. Acest prag crește până la 500.0 00 de
ruble dacă debitorul este o microîntreprindere sau o entitate cu drept de monopol, iar întârzierea
minimă după data scadenței este de 6 luni. Este important de menționat că soluționarea cererii în
instanță nu ia în considerare cererea de plată a drepturilor accesorii, sau a indemnizațiilor
revendicate de persoane fizice pentru prejudicii de viață sau sănătate, răspundere profesio nală
sau pentru plata de reparare a prejudiciilor cauzate vieții și sănătății persoanei .
În România , la fel ca și în Statele Unite, „toate cheltuielile aferente procedurii instituite
prin lege, inclusiv cele privind notificarea, convocarea și comunicarea actelor de procedură
efectuate de administratorul judiciar și/sau de lichidatorul judiciar, vor fi su portate din averea
debit orului (art.39 din Legea nr. 85/2014), iar în lipsa disponibilităților în contul debitorului, se
va utiliza fondul de lichidare ”69.
Merită atenție și faptul că în noua lege a insolvenței române a fost introdusă instituția
testului creditorului privat , aceas ta fiind preluată din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii
Europene. Introducerea acestei instituții în Codul insolvenței a avut ca scop facilitarea votului
favorabil din partea creditorilor, în special a creditorilor bugetari, în ceea ce privesc pro cedurile
de preinsolvență, respectiv de restructurare judiciară. Conform art.5 al Legii române a
insolvenței și prevenirii procedurilor de insolvență, testul creditorului privat „reprezintă analiza
comparativă a gradului de îndestulare a creanței bugetare prin raportare la un creditor privat
diligent, în cadrul unei proceduri de prevenire a insolven ei sau restructurare, comparativ cu o
procedură de faliment. Analiza are la bază un raport de evaluare întocmit de către un evaluator
autorizat membru ANEVAR, d esemnat de creditorul bugetar și se raportează inclusiv la durata
unei proceduri de faliment comparativ cu programul de plăți propus. Nu constituie ajutor de stat
situația în care testul creditorului privat atestă faptul că distribuțiile pe care le -ar prim i
creditorul bugetar în cazul unei proceduri de prevenire a insolventei sau restructurare sunt
superioare celor pe care le -ar primi într -o procedură de faliment”70.
O nouă instituție pe care o considerăm necesar de a fi introdusă și în legea insolvabilități i
naționale este „ concordatul preventiv care reprezintă un contract încheiat între debitorul în
dificultate financiară, pe de o parte, și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea creanțelor
acceptate și necontestate, pe de altă parte, omologat de j udecătorul -sindic, contract prin care
debitorul propune un plan de redresare și de realizare a creanțelor acestor creditori, iar creditorii
acceptă să sprijine eforturile debitorului de depășire a dificultății în care se află”71. Există și alte
69 Legea română nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
70 Ibidem .
71 Ibidem.
37
prevederi ut ile inserate în noul Cod al insolvenței, care considerăm necesar a fi introduse și în
legislația națională și asupra cărora ne vom referi în prezenta lucrare de masterat.
De asemenea este salutabilă și introducere a de către legiuitorul român a procedurii numite
„mandatul ad -hoc care presupune o procedură confidențială, declanșată la cererea debitorului
aflat în dificultate financiară, prin care un mandatar ad -hoc, desemnat de instanță, negociază cu
creditoriiîn scop ul realizăriiunei înțelegeri între unul sau mai mulțidintre aceștia și debitor, în
vederea depășirii stării de insolvabilitate”72.
În acest sens, remarcăm opinia doctrinară precum, că „majoritatea statelor membre ale UE
au introdus în legislația lor proceduri pre -insolvență care combină caracteristicile aranjamentelor
extrajudiciare cu cele ale procedurii judiciare de insolvabiliate. Scopul comun al acestor
proceduri hibride este acela de a preveni insolvabilitatea debitorului, prin intermediul unei
înțelegeri realizată între debitor și creditorii săi (ca exemplu procedura concilierii din legea
franceză, schema de acord din legea engleză și concordatul preventiv din legea română)
confirmată de instanță”73. În continuare pe parcursul acestei teze vom rev eni la reglementările
din legea insolvenței române actuale, pe care considerăm de a fi util de introdus și în Legea
insolvabilității naționale.
În Franța , procedura de insolvabilitate este reglementată de Cartea a șasea din Codul
Comercial „ Despre dificult ățile întreprinderilor ”. În cazul restructurării , în principiu ca și în
cazul Republicii Moldova „planul trebuie aprobat de instanța de insolvabilitate după o perioadă
de observație, fixată prin lege la șase luni, maxim un an. În această perioadă, administ ratorul
judiciar numit de tribunal asistă debitorul la conducerea întreprinderii, la efectuarea de
disponibilizări urgente, dar numai cu acordul unui judecător -comisar, stabilește bilanțul
întreprinderii pentru a descrie cauzele insolvenței și soluțiile de restructurare. Creditorii trebuie
să declare creanțele lor unui mandatar desemnat de tribunal reprezentantul creditorilor
(representant des creanciers). Acesta verifică creanțele și hotărăște dacă le acceptă sau le
respinge. De asemenea, el trebuie să con sulte fiecare creditor cu privire la planul de restructurare
propus de debitor, în ceea ce privește termenele de plată și informează administratorul judiciar de
răspunsurile lor ”74. Observăm că aceleași competențe sunt îndeplinite de către administratorul
insolvabilității în contextul Legii insolvabilității Republicii Moldova.
Planul de restructurare urmează „să conțină fie o soluție prin care întreprinderea își
continuă activitatea, fie o soluție de cesiune a activelor. Modalitatea de restructurare este de cisă
72 Luiza -Cristina Gavrilescu. Modernizarea sistemelor …, p.72.
73 Ibidem …, p.67.
74 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului .., . p.25.
38
de tribunal, durata nu poate să depășească 10 ani, plata dividendelor fiind eșalonată pe această
perioadă. Adoptarea unui plan de restructurare pune capăt limitării drepturilor debitorului. El
poate din nou să gestioneze activitatea societății, cu con diția să plătescă prețul stabilit prin planul
de restructurare (dividendele, în cazul continuării activității, fie prețul activelor cedate, în cazul
cesiunii). Dacă debitorul nu execută planul de restructurare, planul poate fi denunțat de orice
creditor și se redeschide o nouă procedură de insolvență”75.
Este de remarcat că, în ipoteza contractelor în curs de realizare, în Franța „contractele date
sunt continuate a priori în mod automat. În absența unui administrator judiciar, debitorul are
posibilitatea de a solicita executarea contractelor în curs, după obținerea acordului din partea
mandatarului judiciar. Contractul continuat se execută în mod normal, conform prevederilor
contractuale. Administratorul judiciar are posibilitatea de a rezilia contractul pent ru neexecutarea
anticipată a obligațiilor de către debitor, în cazul în care constată că acesta nu deține fonduri
suficiente pentru îndeplinirea obligațiilor respective. Administratorul judiciar poate, de
asemenea, să solicite judecătorului să dispună rezi lierea contractului în curs, în cazul în care
rezilierea este necesară pentru salvgardarea sau restructurarea debitorului și cu condiția ca
aceasta să nu aducă atingere în mod excesiv intereselor celeilalte părți la contract”76.
În ceea ce privește situația procedurilor de prevenire a insolvabilității, „legislația susține
utilizarea cadrelor informale de prevenire a insolvabilității. În categoria procedurilor de pre –
insolvență se includ: procedurile de alertă, mandatul ad -hoc și concilierea, scopul lor fiind
stabilirea unui acord între debitor și creditor, cu asistența unui mediator desemnat de instanță în
vederea restructurării. Procedurile de alertă se declanșează când un auditor descoperă fapte de
natură să compromităcontinuitatea afacerii, urmând să infor meze președintele consiliului de
administrație în scopul remedierii problemei și în cazul în care aceasta nu se remediază în cadrul
informal se adresează instanței. În schimb, mandatul ad -hoc și concilierea urmăresc să faciliteze
negocierile dintre debitor și creditori, în vederea obținerii unui acord care să evite deschiderea
unei proceduri formale de insolvabilitate”77. În context, se constată că Franța are o istorie
îndelungată în materie de proceduri amiabile, din păcate țara noastră încă urmează a regle menta
procedurile de prevenire a insolvabilității după modelul Franței sau României, căci nu putem
numi procedura accelerată de restructurare o procedură preventivă stricto sensu .
În Spania procedura de restructurare este reglementat ă de Legea 25/2015 din 28.07. 2015
cu privire la insolvență, care prevede că, procedura de restructurare se poate referi la două situații
75 Ibidem .., .p.25.
76 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului .., . p.25.
77 Luiza -Cristina Gavrilescu. Modernizarea sistemelor …, p.69.
39
diferite: convenția creditorilor ca modalitate de soluționare a procedurilor de insolvență și
posibilitatea debitorului de a evita procedurile de insolvență printr -un acord de restructurare sau
restructurare a datoriilor cu creditorii săi. În primul caz, după faza inițială a procedurii de
insolvență, atunci când activele și pasivele care au făcut obiectul procedurii au fost stabilite
definitiv, există două soluții posibile: restructurarea sau lichidarea. Realizarea unui acord cu
creditorii are prioritate, deoarece legea stabilește că faza de restructurare trebuie întotdeauna
deschisă, cu excepția cazului în care debitorul a solicitat argumentat i ntentarea unei proceduri de
lichidare a societății78.
Planul intră în vigoare la data pronunțării hotărârii de aprobare și, din momentul respectiv,
efectele procedurii de insolvabilitate se încheie și se înlocuiesc cu cele stabilite în înțelegere.
Rolul ad ministratorului se termină de asemenea. Planul leagă debitorul și creditorii chirografari,
precum și creditorii garantați care au votat în favoarea lor. După punerea în aplicare a înțelegerii,
judecătorul va declara acest fapt și va dispune închiderea proc edurii de restructurare . Dacă
acordul nu este respectat, orice creditor poate solicita instanței să constate nerealizarea planului
și, respectiv să respingă planul.
A două situație reglementată de legea spaniolă se referă la restructurarea datoriei prin
acorduri de refinanțare pentru a evita procedurile de insolvabilitate. Experiența acumulată de la
publicarea Legii insolvenței a dezvăluit eșecul procedurii de insolv abilitate ca mijloc de realizare
a continuității activității pe baza planului. Prin urmare , în cele mai recente reforme ale Legii
insolvenței, legiuitorul spaniol a ținut cont de Recomandarea Comisiei Europene din 12.03.2014
și a introdus „patru tipuri de măsuri în această privință, precum: instituirea unui sistem de
comunicare prealabilă pentru debitor de a informa judecătorul de afaceri comercial că a început
negocierile cu creditorii săi în pentru a ajunge la un acord de refinanțare, care suspendă obligația
de a solicita o procedură de insolvență și permite suspendarea acțiunilor individuale de executare
în anumite cazuri și pentru o anumită perioadă de timp; instituirea unor mecanisme de protecție
pentru salvgardarea acordurilor de refinanțare împotriva acțiunilor revocatorii; instituirea unei
proceduri oficiale de aprobare a acordurilor de ref inanțare în vederea consolidării efectelor
acestora și măsuri de stimulare pentru conversia datoriei în capitaluri proprii în scopul salvării
societății debitoare ”79.
Așa numitele Acordurile de refinanțare „semnate de creditori care reprezintă cel puțin 51%
din datoriile financiare pot fi aprobate de instanță. Procesul presupune prezentarea de către
debitor sau creditori a unei cereri însoțite de un certificat al auditorului care confirmă
78 Spanish Insolvency Act (Law 22/2003, dated 9 July 2003).
79 https://e -justice.europa.eu/content_insolvency -447-es-ro.do?clang=en . (Accesat: 26.08.2018).
40
participarea majorității necesare în fiecare caz, în funcție de nivelu l de protecție solicitat, cu cel
puțin 51% din creanțe. Orice creditor, indiferent dacă a semnat sau nu acordul, poate solicita o
declarație de neconformitate în fața judecătorului care la aprobat, prin canalul unei proceduri
incidentale de insolvență. Hot ărârea nu poate fi atacată. Dacă se declară neconformitatea,
creditorii pot solicita proceduri de insolvență sau inițiază proceduri individuale de executare.
Dacă se aplică drepturi colaterale asupra creanțelor afectate de acord și dacă nu se convine altfe l,
creditorul poate lua în posesie sumele obținute în anumite condiții”80.
În condițiile actuale ale Republicii Moldova nu credem că, ar fi posibil ca creditorii pe
lângă creanțele lor neexecutate să mai fie de acord să refinanțeze debitorul or, nu putem c ompara
cultura juridică din Spania cu cea a noastră, din care considerent o asemenea reglementare ar fi
inutilă, creditorii neavând nici dorință, nici încredere într -un debitor insolvabil.
În privința exemplului oferit de legislația Italiei în domeniu, mer ită de remarcat că,
costurile aferente procedurii de insolvabilitate se plătesc din veniturile încasate în urma
valorificării activelor întreprinderii debitoare sau fructelor realizate pe parcursul procedurii. Dacă
nu există active, onorariul administrator ului și toate cheltuielile aferente suportate pe durata
procedurii sunt încasate de la stat.
În acest sens, considerăm necesar, ca și în legislația națională să fie reglementat în mod
expresis verbis de către cine vor fi suportate cheltuielile referitoare la remunerația
administratorului și alte costuri legate de procedură. Or, există foarte multe întreprinderi aflate în
procedura falimentului simplificat și care nu dețin nici -un fel de active, nu există absolut niciun
bun din care ar putea să se obține ven ituri, dar totuși lichidatorul este obligat să îndeplinească
anumite acte care presupun cheltuieli destul de mari ( ex. Publicarea hotărârii de intentare în MO
al Republicii Moldova ), cu atât mai mult cu cât acesta practic muncește gratis, fără ca nici -un
articol din lege să -i garanteze recuperarea cheltuielilor suportate și achitarea remunerației
cuvenite, deși acesta suportă cheltuieli destul de ridicate.
În Grecia , potrivit Legii nr.3858/2010 cu privire la insolvență, „debitorul sau
administratorul poate transmite instanței competente în materie de insolvență un plan de
restructurare. Acesta trebuie să includă informații despre situația financiară a debitorului și
soluția propusă de s atisfacere a creditorilor, o descriere a măsurilor ce se vor întreprinde, precum
schimbări organizaționale și planuri de afaceri, crearea de drepturi și clasificarea generală a
fiecărui creditor etc. Instanța competentă în materie de insolvență va efectua automat o
examinare preliminară a planului în decurs de 20 de zile de la depunere, putându -l respinge pe
80 https://e -justice.europa.eu/content_insolvency -447-es-ro.do?clang=en . (Accesat: 26.08.2018).
41
baza unor motive întemeiate prevăzute în lege. În cazul în care instanța nu respinge planu l,
aceasta stabilește un termen limită de minimum trei luni p entru acceptarea sau respingerea sa de
către creditori și o dată la care creditorii trebuie să se reunească. Deliberarea și votul cu privire la
plan au loc în prezența judecătorului -raportor. Planul se acceptă prin majoritate specială. Planul
de restructur are acceptat de către creditori este trimis instanței spre ratificare. După pronunțarea
unei hotărâri definitive cu privire la aprobarea planului, acesta devine obligatoriu pentru toți
creditorii, indiferent de rangul acestora și dacă și -au înregistrat sau nu cre anțele. Procedura de
insolvabilitate se închide. Creditorii pot introduce acțiuni în mod individual”81.
Observăm că procedura de votare a planului de restructurare are loc în prezența
judecătorului raportor, fapt ce prezintă o importanță evidentă, to tuși nu cred că în situația
Republicii Moldova, când judecătorii sunt supra -solicitați cu examinarea numeroaselor cauze de
insolvabilitate dispun de timp pentru a asista la o adunare de votare de câteva ore, însă ca idee
este una destul de interesantă și c are garantează o mai mare siguranță privitor la respectarea legii
de către toți participanții.
În Austria82 se aplică procedur a de restructurare ( Sanierungsverfahren ) dacă un plan de
restructurare a fost propus spre aprobare în momentul deschiderii procedur ii. Procedura se
concentrează asupra restructurării debitorului. Ele sunt aplicabile persoanelor fizice
întreprinzători individuali, persoanelor juridice, organizațiilor și asupra moștenirii lăsate de
persoanele decedate debitoare. Procedurile de restructu rare, ca și în cazul Legii insolvabilității
Republicii Moldova sunt posibile atât cu păstrarea dreptului debitorului de a -și conduce
activitate, cât și prin ridicarea acestui drept. Debitorul își păstrează autonomia (sub
supravegherea unui administrator de restructurare) dacă oferă un dividend de cel puțin 30%
creditorilor de insolvență din planul de restructurare și sunt disponibile și alte documente ce
dovedesc posibilitatea de a -și achita datoriile . De exemplu, este necesar un plan financiar, care să
arate că finanțarea va fi asigurată pe o durată de cel puțin 90 de zile din momentul confirmării
planului de restructurare de către instanța de insolvabilitate .
Restructurarea întreprinderii începe odată cu depuner ea unui plan de restructurare în
instanță . Planul trebuie să indice motivele incapacității de plată în care se află întreprinderea și să
conțină măsurile preconizate precum și perspectivele economice viitoare . Planul de restructurare
și punerea lui în practică este supravegheată de un administrator j udiciar. Se observă ușor din
cele de mai sus că redresarea nu este un scop în sine și nici nu este primordială falimentului, ea
81 https:/ /e-justice.europa.eu/content_insolvency -447-el-ro.do?member=1 . (Accesat: 26.98.2018).
82 Codul insolvenței al Austriei. https://www.rautner.com/wp –
content/uploads/2016/05/3645187_Austrian_Insolvency -Code_ENG.pdf . (Accesat: 26.08.2018).
42
fiind un simplu mijloc pentru acoperirea creanțelor și menținerea în viață a întreprinderii, în
interesul creditorilor, al angaj aților și, în final al acționarilor debitorului83.
În principiu, ca și în Germania, debitorul poate încheia un plan de restructurare sub orice
formă a procedurii de insolvență, și anume nu numai în procedura de restructurare, ci și în
procedurile de falimen t (procedurile de faliment nu sunt destinate, în primul rând, realizării
activelor și desființării, mai degrabă în procedurile de faliment, ar trebui să se examineze mai
întâi dacă este posibil un plan de restructurare )84.
În Bulgaria , reglementarea insolvabilității în Codul comercial, Partea IV, stabilește
condiția de a fi judecat, adică de posibilitatea ca o societate să facă obiectul unor astfel de
proceduri. Același act stipulează că numai starea reală și dovedită de insolvabilitatea este un
motiv pentru deschiderea procedurii, nu și simpla stare de incapacitate de plată, spre deosebire
de alte legislații analizate în acest paragraf. Prin urmare, un creditor pentru a înainta o cerere
introductivă în instanța de insolvabilitate urmează să obțină mai întâi o hotărâre judecătorească
definitivă și doar ca efect al imposibilității executării s ilite să intenteze restructurarea.
În Marea Britanie , procedura de restructurare este reglementată de Legea insolvenței din
1986 . Potrivit acestei legi, „restructur area companiei este posibilă și se poate face fie fără
implicarea tribunalului restructurare informală, fie cu implicarea acestuia. Restructurarea
informală se poate realiza sub forma unui înțelegeri contractuale între firmă și creditorii
principali. Prin această procedură, băncile sau creditorii principali asigură, de comun acord, că
există suficiente lichidități pentru continuarea activității. O a doua modalitate de restructurare
informală o reprezintă înțelegerea între companie, acționari și creditori, c eea ce presupune un
plan de restructurare propus de managerii firmelor debitoare, implicând o întârziere a plăților sau
o reducere a acestora sau restructuarea capitalului. A treia formă de restructurare informală este
dată de încheierea unei înțelegeri de compromis între companie și creditorii săi (sau acționari).
Compania poate alege categoriile de creditori la care să aplice această schemă. Restructurarea cu
implicarea tribunalului implică procedura de administrare, urmărindu -se salvarea companiei și
obținerea de rezultate mai bune pentru creditori, decât în cazul în care compania ar fi lichidată.
Administratorul, numit doar de tribunal, trebuie să aibă ca obiectiv princi pal salvarea companiei,
de asemenea, acesta are puterea de a plăti creditorii prefere nțiali sau deținătorii de c reanțe
garantate ”85.
83 Insolvența și Restructurarea în Austria.
http://www .advantageaustria .org/ro/zentral /about _austria /investieren /standort /recht .ro.jsp?page =6. (Accesat:
27.08.2018).
84 https://e -justice.europa.eu/content_insolvency -447-at-ro.do?clang=en . (Accesat: 26.08.2018).
85 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului …, p.31.
43
Prin urmare, în Marea Britanie este stabilit expres pentru administratorul insolvabilității
prioritatea aplicării procedurii de restructurare față de societatea debitoare și doar ca excepție,
prin efectul impo sibilității salvării debitorului se va trece la procedura de faliment , obligație pe
care o considerăm necesară de a fi introdusă și în legislația noastră și asupra căreia vom
reveni în prezenta teză .
1.3. Concluzii la capitolul 1
1. Procedura insolvabilității la momentul actual ridică cu certitudine unele dintre cele mai
controversate și discutate probleme atât din punct de vedere teoretic, cât mai ales practic,
probleme care urmează a fi soluționate de legiuitor cu concursul doctrinarilor naționali,
judecător ilor și practicienilor din domeniul insolvabilității.
2. Procedura de restructurare ca parte a procedurii de insolvabilitate este un domeniu destul de
complicat, cu prevederi greu de înțeles și pentru juriștii consacrați nemaivorbind de
persoanele care nu au tangență cu ramura dreptului. Din acest considerent, observăm cu
părere de rău, că există foarte puțină doctrină care studiază acest domeniu, astfel dacă unele
teme sunt analizate de majoritatea teoreticienilor fără apariția cărorva noutăți semnificative,
domeniul insolvabilității rămâne în urmă, fapt ce crează dificultăți pentru participanți.
3. Definiția legală a restructurării o găsim la art.2 al Legii insolvabilității se prevede că
„Restructurarea reprezintă una dintre procedurile procesului de insolvabili tate care se
aplică debitorului și care presupune întocmirea, aprobarea, implementarea și respectarea
unui plan complex de măsuri în vederea remedierii financiare și economice a debitorului și
achitării datoriilor acestuia conform programului de plată a cr eanțelor ”86.
4. Subliniem că, trecerea în procedură de restructurare este posibilă fie la un moment în care
nicio procedură reglementată de Legea nr. 149/2012 nu a fost deschisă, fie din starea de
faliment, fiind precizată însă o limitare și anume: din restruc turare nu se v a mai putea intra în
insolvență87.
5. Considerăm oportun de a stabili prin lege prioritatea restructurării, în defavoarea falimentului
când situația de fapt o permite, prin urmare prevederea de la alin.(1) art.1 din legea
insolvabilității urmează a fi modificată în următoarea redacție „ Scopul prezentei legi este
instituirea cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea
creanțelor creditorilor din contul patrimoniului debitorului, cu prioritatea acordării atunci
când este posibil a șansei de restructurare a activității acestuia ”.
86 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
87 Ana Ilana. Compat ibilitatea Instituției insolvabilității din legislația Republicii Moldova cu reglementările Uniunii
Europene. Teză de doctor, Chișinău, 2017, p.101.
44
6. Republica Moldova nu încurajează deloc menținerea întreprinderilor cu șanse de supravețuire,
lucru care este direct proporțional cu situația economică actuală în țară. Dacă luăm exemplul
marilor economii mondiale vom observa cum statele cumpără pachete de acțiuni la marile
concerne pentru a le menține în viață or, de asta depinde menținerea și a locurilor de muncă
pentru oameni.
7. În legislația SUA, prezintă interes faptul că, instanța de ju decată poate numi un
supraveghetor, care să verifice presupusa administrare defectuoasă sau un mandatar cu
experiență în restructurare, care sa se ocupe de restructurarea debitorului. În acest sens,
reiterez că ar fi cazul ca și în legislația Republicii Mo ldova să includem mandatari
independenți și profesioniști care să aibă în competență supravegherea și conducerea
restructurării întreprinderii și nu continuarea conducerii de către debitor a activității
întreprinderii insolvabile aflate în restructurare or , acesta a condus deja o dată înteprinderea
în dificultate financiară existând riscul ca acest lucru să se repete din nou, fapt ce stopează de
multe ori și creditorii să accepte planul de restructurare.
8. Din analiza Codului român al insolvenței, inter alia instituția testului creditorului privat ,
aceasta fiind preluată din jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene. Introducerea
acestei instituții în Codul insolvenței al Român iei și după modelul jurispru denței Curții de
Justiție a UE va avea ca scop simplificarea votului favorabil din partea creditorilor, în special
a creditorilor bugetari, în ceea ce privesc procedurile de restructurare .
9. Considerăm de lege ferenda necesar de a fi introdusă și în legea insolvabilității naționale
instituția „ concorda tului preventiv care reprezintă un contract încheiat între debitorul în
dificultate financiară, pe de o parte, și creditorii care dețin cel puțin 75% din valoarea
creanțelor acceptate și necontestate, pe de altă parte, omologat de judecătorul -sindic ”88.
88 Legea română nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
45
CAPITOLUL II. ANALIZA TEORETICO -PRACTICĂ A PROCEDURII DE
RESTRUCTURARE
2.1. Participanții , condițiile și termenele propune rii planul ui de restructurare
Participanții în cadrul procedurii de restructurare sunt persoanele cărora le revin atribuțiile
de a respecta și aplica prevederile legale în scopul realizării planului procedurii de restructurare.
Deși la nivel internațional se observă unele diferențe com parativ cu subiecții participanți ai
procedurii în Republica Moldova, totuși per general și în mare parte subiecții sunt aceiași și
privitor la care ne vom referi în continuare, începând cu subiecții cărora li se poate aplica
procedura de restructurare și continuînd cu participanții care participă la o procedură deja
intentată.
În acest context, î n conformitate cu alin.(1) art.4 al Legii insolvabilității, participanți la
procedura de insolvabilitate sunt creditorii, adunarea creditorilor, comitetul creditor ilor,
administratorul provizoriu, administratorul insolvabilității, lichidatorul, debitorul sau, după caz,
reprezentantul debi torului .
Considerăm prioritar de a ne referi în prezentul compartiment inter alia și în mod special la
administratorul insolvabili tății, prin urmare prezintă interes poziția legiuitorului precum că în
procedura de restructurare, un administrator autorizat poate fi desemnat la 5 întreprinderi aflate
în procedura de restructurare și la 10 înt reprinderi unde se va aplica cumul ativ cu pl anul de
restructurare ori separat, planul de lichidare a întregului patrimoniu al debitorului.
În acest sens, considerăm că stabilirea unei limite maxime de întreprinderi aflate în
competența acestuia este improprie, cu atât mai mult că , potrivit alin.(1) art.71 din L egea
insolvabilității la solicitarea comitetului creditorilor, a adunării creditorilor, a administrației
publice centrale de specialitate sau autorităților administrației publice, sau din oficiu, instanța de
insolvabilitate poate să destituie administratorul din considerentul nerespectării legii sau altor
obligații în exercitarea atribuțiilor , iar în conformitate cu alin.(1) art.73 pentru prejudiciul cauzat
prin incălcarea obligațiilor ce îi revin conform legii, administratorul urmează să îi despăgubească
pe toți participanții la procesul de insolvabilitate . Din considerentele expuse, se constată că este
inutilă o asemenea limitarea abuzivă a numărului de întreprinderi debitoare aflate în gestiunea
unui administrator, atât a timp cât ace sta are în spate un întreg personal auxiliar și își desfășoară
activitatea în mod corect și potrivit prevederilor legale.
Pe durata procedurii de restructurare administratorul insolvabilității are un rol destul de
important, cu atât mai mult, că instanța d e insolvabilitate la momentul confirmării planului
încetează procedura de restructurare ( incertitudine asupra căreia vom reveni la capitolul II din
46
prezenta teză) și îl împuternicește pe administratorul insolvabilității cu funcții de supraveghere
sau de co nducere a debitorului când acesta este înlăturat de la administrarea societății debitoare .
La caz, potrivit alin.(1) art.210 din L egea insolvabilității se prevede că, „ După ce
hotărârea de confirmare a planului procedurii de restructurare devine definitivă și irevocabilă,
debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare în conformitate cu planul
confirmat, sub supravegherea sau sub conducerea administratorului insolvabilității , până când
instanța de insolvabilitate va dispune motivat fie înche ierea procedurii de restructurare și luarea
tuturor măsurilor pentru reinserția debitorului în activitatea economică, fie încetarea realizării
planului și trecerea la faliment ”, iar în conformitate cu alin.(2) același articol „ Pe parcursul
realizării planu lui procedurii de restructurare, debitorul va fi condus de administratorul
insolvabilității sau de reprezentantul debitorului sub supravegherea administratorului
insolvabilității ”89.
În contextul celor expuse, susținem opinia autorului, Palamarciuc Vladimir care
menționează că, „ reieșind din articolul 210 din L egea insolvabilității, pe de o parte debitorul
reintră în drepturi, iar pe de altă parte doar sub supravegherea sau conducerea administratorului
insolvabilității. Regimul de administrare când debitorul activează sub supravegherea
administratorului insolvabilității urmează a fi examinat prin prisma împuternicirilor de referință
din art. 211 și 212 din Lege. Conform acelor prevederi administratorul insolvabilității, comitetul
creditorilor și instanța menț in împuter niciri generale de supraveghere ”90.
Astfel, se constată o incertitudine or, legiuitorul prevede atât împuterniciri de
supraveghere, cât și conducere pentru administratorul insovabilității or, aceste competențe nu pot
fi aplicate concomitent, ele fiind total contradictorii.
În acest context, continuă autorul că, „administratorul insolvabilității poate avea toate
împuternicirile administratorului provizoriu, inclusiv aplicându -se regula din art. 25 alin. (1)
Dacă instanța de insolvabilitate nu dispu ne altfel , în perioada de observație organele de
conducere ale debitorului nu pot emite decizii și nu pot efectua operațiuni și plăți fără acordul
administratorului provizoriu , iar persoanele cu drept de reprezentare a debitorului nu pot
încheia acte jurid ice fără participarea administratorului provizoriu . În aceiași ord ine de idei,
conform art. 212 din Lege , planul procedurii poate prevedea necesitatea acordului
administratorului pentru încheierea unor acte. În viziunea autorului citat, apare o neclaritate
dacă acordul administratorului va fi necesar în toate cazurile sau doar atunci când planul va
prevedea astfel. În lumina acestor contradicții se consideră ca fiind recomandabil și chiar necesar
89 Monitorul Ofic ial al Republicii Moldova nr.193 -197 din 14.09.2012.
90 Ibidem.
47
de ce nu ca instanța de insolvabilitate, la emiterea hotărâri i de aprobare a planului procedurii de
restructurare, să intervină cu precizări cu privire la împuternicirile administratorului”91.
Același autor sus citat indică, că „ deși Legea insolvabilității nu specifică foarte clar ce
înseamnă sub conducerea administr atorului insolvabilității, reieșind din conținutul prevederilor
art. 210 alin.(1) și (2) administratorul va conduce întreaga activitate a debitorului, fiind
reprezentantul legal al acestuia desemnat de instanță. În această ordine de idei, se evidențiază că
alin. (1) din articolul 210 prevede că, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei
debitoare în conformitate cu planul confirmat . Autorul consideră că această prevedere nu își
atinge semnificația în cazul în care planul procedurii de restructura re este implementat sub
conducerea administratorului insolvabilității . Or, în acest caz și administrarea masei va fi
realizată de către administratorul insolvabilității cel puțin aceasta ne sugerează expresia sub
conducerea administratorului insolvabilităț ii. Reieșind din prevederea alin.(1) art. 210 din lege,
instanța de insolvabilitate urmează să specifice împuternicirea (rolul) administratorului, fie de
supraveghere, fie de conducere a debitorului”92.
Și autorul, Daniel a Moțiu, subliniază faptul că: „ dreptul de administrare al debitorului,
constând în dreptul de a -și conduce activitatea, de a -și administra bunurile și de a dispune de
acestea este exercitat prin intermediul administratorului special, sub directa supraveghere a
administratorului judiciar în perioada de reorganizare. Deschiderea procedurii falimentului are
ca efect direct ridicarea dreptului de administrare al debitorului . Judecătorul sindic poate decide
chiar prin hotărârea de deschidere a procedurii de insolvență ridicarea, în tot sau în parte, a
dreptului de administrare a debitorului”93.
Observăm astfel , că în România se stabilește expres faptul că, pe durata procedurii de
restructurare, societatea debitoare se află sub supravegherea administratorului insolvabilității,
însă conducerea ipso facto este în competența reprezentantului debitorului.
În practica națională, totuși se întâlnesc situații când instanța de insolvabilitate nu
concretizează acest rol, circumstanță care considerăm că urmează a fi eliminată. Un astfel de
exemplu se atest ă în „dosarul numărul 2i -444/2014 , Hotărârea din 17 iunie 2016, în care instanța
a dispus confirmarea planului, încetarea procedurii de restructurare, dar a omis să indice rolul
administratorului insolvabilității (de supraveghere sau de conducere a debitor ului). Se consideră
că în astfel de situații există temei să fie solicitată de către administrator sau de creditori/debitor
91 Palamarciuc Vladimir. Planul procedurii …, p.2.
92 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului …, p.25.
93 Daniela Moțiu. Dreptul de administrare a debitorului în noua reglementare a procedurii insolvenței . În Revista
română de drept al afacerilor, nr.7 din 2014, p.61.
48
emiterea unei hotărâri suplimentare, deoarece reieșind din art. 210 alin.(1) din Lege instanța este
obligată să specifice rolul admi nistratorului în realizarea planului procedurii de restructurare”94.
Sunt cazuri în practica judecătorească națională când instanța de insolvabilitate confirmă
planul procedurii de restructurare și dispune aplicarea acestuia atât sub supravegherea, cât și sub
conducerea administratorului insolvabilității, deși reprezentantul debitorului este repus în
drepturi . O asemenea aplicare a legii este absolut contrară oricărui raționament logico -juridic or,
nu poate administratorul să dețină în același timp competen țe care se exclude reciproc.
În contextul celor expuse supra prezentăm următorul exemplu care denotă erorile analizate,
astfel potrivit hotărârii Curții de Apel Bălți din 14.07.2016 s -a „dispus repunerea debitorului în
dreptul de administrare a masei debit oare în conformitate cu planul confirmat, sub
supravegherea și sub conducerea administratorului insolvabilității confirmat de instanță ”95.
Conchidem că, în sensul celor argumentate soluția legală care se impunea la caz este că
instanța de insolvabilitate urma să repună debitorul în dreptul de administrare a masei debitoare
în conformitate cu planul confirmat, sub conducerea administratorului insolvabilității
confirmat de instanță or, atribuția de supraveghere intră ipso facto în aria de acoperire a
competenței de conducere a debitorului. Folosirea ambelor termene este una improprie și
inaplicabilă, ori supravegherea și conducerea reprezintă co mpetențe total diferite care nicidecum
nu se pot concilia reciproc și produc inadvertențe contrare principiului clarității legii .
Ca recomandare de lege ferenda în special pentru judecători, pentru evitarea
situațiilor de incertitudine de genul celor expus e supra, considerăm necesar ca aceștia să se
conducă de prev ederile alin. (2) art. 210 din L egea insolvabilității, care reglementează destul
de clar că „pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul va fi condus de
administratorul insolvabilității sau de reprezentantul debitorului sub supravegherea
administratorului insolvabilității ”96. Din prevederea dată, observăm că în situația în care
reprezentantul debitorului este înlăturat de la conducere, atunci debitorul va fi condus de
administratorul insolvabilității desemnat de instanță , iar în ipoteza în care reprezentantul
debitorului este lăsat la administrarea societății debitoare, atunci administratorul
insolvabilității va exercita doar funcția de supraveghere a realizării planulu i de către
reprezentantul debitorului.
În privința calității de participant la procedura de restructurare a debitorului , este de
remarcat și poziția autorului Luminița Tuleașcă, care subliniază că, „în România, rolul
94 Palamarciuc Vladimir. Planul procedurii de restructurare …p.2.
95 Hotărârea Curții de Apel Bălți din 14.07.2016. Dosar nr.2i -284/2016. www.cab.instante.ju stice.md.
96 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
49
debitorului în procedura reorganizarii este semnificativ având în vedere că, acestuia îi revine
sarcina implementării și respectării planului de restructurare. Modalitatea în care debitorul își
execută obligațiile esențiale în această etapă a procedurii insolvenței este permanent monitorizată
de creditorii săi. În acest sens, debitorul, prin administratorul special sau administratorul judiciar,
după caz, v -a trebui să prezinte trimestrial rapoarte comitetului creditorilor asupra situației
financiare a averii debitorului ”97.
În același context, au torul Daniela Muțiu, menționează faptul, că „ Reorganizarea activității
debitorului va avea șanse mai eficiente de soluționare în măsura în care acestuia îi va fi menținut
dreptul de administrare al activității sale, debitorul fiind beneficiarul salvării a ctivității, iar
creditorii fiind satisfăcuți ca urmare a acoperirii creanțelor deținute împotriva averii
debitorului ”98.
În concluzie la cele expuse referitor la menținerea dreptului de administrare a debitorului,
susținem menținerea acestei competențe, mai ales în situația în care buna -credință a acestuia este
evidentă or, reprezentantul debitorului are un interes primordial în menținerea activității sale,
cunoaște în substanță societatea sa și cauzele care au dus la incapacitatea de plată, fiind
îndreptăț it să i se ofere șansa salvării acesteia, evident aici urmează să se stabilească mai multe
circumstanțe, precum dacă a depus cererea introductivă în termen, prezintă planul instanței,
comportamentul său înainte și după intentarea procedurii și multe alte a specte relevante ce
dovedesc posibilitatea de restructurare .
Urmează să subliniem că potrivit legii, intentarea procedurii de restructurare este posibilă
în raport cu persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare,
persoanele fizice în calitate de întreprinzători individuali, inclusiv titularilo r de patentă de
întreprinzător , organizațiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova , companiilor
fiduciare, societăților de asigurări, fondurilor de investiții.
Totuși este de remarcat că, prevederile acestui articol nu sunt aplicabile instituțiilor
financiare și nici unităților administrativ -teritoriale, în egală măsură nici statului, din
considerentul lipsei calității de subiect al procedurii insolvabilității, resp ectiv și al procedurii de
restructurare stricto sensu .
Reiterăm că, L egea insolvabilității nu se aplică băncilor, procedura de restructurare a
instituțiilor financiare este reglem +entată de Legea instituțiilor financiare nr.550/1995 în calitate
de lege spe cială. La fel nu se va aplica procedura de restructurare și următoarelor instituții și
organe publice sau care prestează servicii de interes public: instanțele de judecată, organele de
97 Luminița Tuleașcă. Falimentul societăților comerciale …p.213.
98 Daniela Moțiu. Reglementarea actuală …, p.156
50
drept și de control ca Curtea Constituțională, Instituția Procuraturii, Comisia Electorală Centrală,
Compania Națională de Asigurări în Medicină, Casa Națională de Asigurări Sociale, Banca
Națională a Moldovei; Comisia Națională a Pieței Financiare; Autoritatea Națională de
Integritate etc).
A fortiori , restructurarea este i naplicabilă persoanelor care exercită profesii liberale sau de
interes public , precum: notarii, administratorii autorizați, mediatorii, avocații, auditorii și
evaluatorii independenți și nu în ultimul rând persoana fizică este de asemenea exceptată de sub
reglementarea legii insolvabilității în vigoare și în general de aplicar ea procedurii insolvabilității.
Ȋn acest context, este de remarcat faptul că, în Franța spre exemplu, procedura insolvabilității și
nemijlocit procedura de restructurare se aplică și u nor categorii de debitori care nu sunt
reglementați de legislația națională, precum profesiile liberale or, în cazul Republicii Moldova
potrivit legislației actuale a insolvabilității, față de avocați spre exemplu nu poate fi aplicată o
asemenea procedură.
Pe aceiași linie de idei, menționăm că, la nivel european este reglementată insolvabilitatea
persoanei fizice, în legislația țărilor precum Marea Britanie, Elveția, Romȃnia etc. În Republica
Moldova până la momentul actual nu avem o asemenea instituție a insolvabilității persoanei
fizice, deși în mediul academic se discută de mult timp despre necesitatea și importanța
reglementării instituției date, mai ales în sensul restructurării patrimoniului persoanei, care ar
putea avea efecte benefice și asupra nive lului de trai al persoanei fizice insolvabile ulterior
încetării procedurii de restructurare. Evident, la caz sunt multe discuții privitor la insolvabilitatea
persoanei fizice, considerăm că reglementarea dată ține și de cultura juridică a țării or, pentru
Republica Moldova o asemenea instituție la moment ar prezenta prea multe riscuri.
În plan comparat, menționăm faptul că, în Estonia spre exemplu, procedura de
restructurare se aplică doar persoanelor juridice de drept privat, prin urmare ca și în țara noa stră
nu este reglementată instituția insolvabilității persoanei fizice.
În Cehia se poate intenta procedura de insolvabilitate atât împotriva persoanelor fizice, cât
și celor juridice, indiferent dacă sunt sau nu entități comerciale. Nu poate fi intentată procedura
de restructurare față de stat, autorități locale autonome, partide politice și mișcări organizate în
timpul alegerilor sau împotriva altor entități cu scop predominant public, iar instituțiilor
financiare li se aplică reguli special, ca și în caz ul Republicii Moldova.
În Germania , procedura de restructurare poate fi aplicată față de orice persoană fizică sau
juridică, chiar dacă această persoană nu desfășoară o activitate profesională comerc ială sau chiar
față de un consu mator privat, care nu desf ășoară activitate de întreprinzător.
51
În Marea Britanie , procedurii de restructurare pot fi supuse atât persoanele fizice,
persoanele juridice, cât și alte entități care nu au personalitate juridică. Este pasibilă de aplicarea
acestei procedur i orice perso ană care se află în incapacitate de plată și care fie locuiește în Marea
Britanie, a locuit sau a desfășurat activități comerciale în țară în ultimii trei ani anterior apariției
stării date, în acest caz observăm că a fost instituit un termen expres ca condiție pentru intentarea
insolvabilității persoanei.
În Franța , orice persoană angajată în activități comerciale, orice agricultor, orice persoană
fizică care exercită o activitate profesională independentă, inclusiv o profesie liberală, precum și
orice persoană juridică de drept privat pot face obiectul unei proceduri de restructurare prevăzute
de legea franceză a insolvabilității .
În Legea insolvabilității din Italia, procedura de insolvabilitate la general, se poate intenta
împotriva „persoanelor fizice sau juridice cu condiția ca aceștia să îndeplinească anumite criterii
patrimoniale ”99. În context, s pre deosebire de Marea Britanie, în Italia nu contează data la care
au apărut datoriile care au condus la starea de insolvabilitate, important este ca acestea să
depășească suma de 500 000 euro. Cu toate acestea, considerăm că suma respectivă impusă ca
condiție pentru intentarea procedurii este una improprie, ori p entru o companie o asemenea
datorie poate fi una mică și ușor de executat, iar pentru alta să reprezinte o sumă prea mare și
imposibil de executat.
În Spania, orice persoană debitoare poate fi declarată insolvabilă, indiferent dacă este
vorba de o persoană fizică (inclusiv minori sau persoanele limitate în capacitate de exercițiu), de
o persoană juridică, sau de consumator (ca și în cazul procedurii insolvabilității din legislația
germană). Procedurile de insolvabilitate pot fi deschise și cu privire la moș tenire, cu condiția să
nu fi fost acceptată necondiționat anterior. La fel ca în Republica Moldova, autoritățile publice
centrale și locale ale Spaniei nu pot fi supuse procedurii de insolvabilitate și nemijlocit
procedurii de restructurare.
Revenind la L egea națională a insolvabilității, observăm că, din cuprinsul alin.(2) art.1 al
legii, rezultă că procedura de restructurare nu este aplicată nici față de unitățile administrativ –
teritoriale. În prezent, spre exemplu în Romȃnia e ste deja reglementată insolv abilitatea unită ților
administrativ teritoriale . Astfel, OUG nr. 46/2013100 a apărut ca rezultat a semnării unui nou
Acord al Romȃniei cu F ondul Monetar Internațional, în care Romȃnia a fost condiționată de
reducerea datoriilor pe care le înregistrau unități le administrativ -teritoriale l a creditorii lor.
99 https://e -justice.europa.eu/content_insolvency -447-it-ro.do?member=1 . (Accesat: 23.08.2018).
100 Ordonanța de Urgență a Guvernului privind criza financiară și insolvența unită ților administrativ – teritoriale nr.
46/2013. Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 299, din 24 mai 2013.
52
Partic ipanții la procedura insolvabilității unităților administrativ -teritoriale din România par să
fie diferiți de participanți i la o procedură de insolvabiliate de drept comun ținând cont și de
particularit ățile acestora . Legea insolvenței din România stabilește „că participanții la procedura
insolvenței de drept comun sunt: instanțele judecătorești, judecătorul sindic, administratorul
judiciar, lichidator, respectiv art. 5 din Legea nr. 85/2006 care era în vigoare la momentul
apariției OUG nr. 46/2013. Ȋn cazul insolvenței unităților administrativ -teritoriale, participanții
sunt: ordonatorul principal de credite, autoritățile deliberative (Consiliile Locale și Județene). Ȋn
schimb, lipsește lichidatorul, deo arece OUG nr. 46/2013 nu permite posibilitatea lichidării
societății debitoare”101.
Totuși aplicabilitatea acestui act normativ din România este una destul de redusă, fiind
cunoscute mai multe cazuri de la data intrării sale în vigoare, cum ar fi cel al comunei Aninoasa
din județul Hunedoara , care între timp a ieșit din procedura de insolvență prin achitarea integrală
a datoriilor în anul 2014 și cel de -al doilea caz al comunei Năruja, din județul Vrancea, care a
solicitat intrarea în insolvență, după ce datoriile sale către furnizori au depășit 75% din buget.
Cererea a fost depusă în ianuarie 2014 la Tribunalul Vrancea, pentru ca în luna noiembrie a
aceluiași an să înceteze procedura de insolvență. La momentul actual, pe pagina Ministerului
Finanțelor din România apar doar opt situații de insolvență și patru situații de criză financiară102.
Din sensul exemplelor sus -menționate și din informațiile statistice , observăm totuși
reticența din partea autorităților române în privința insolvabil ității unităților ad ministrativ –
teritoriale or, încă există acest risc prematur și general -aplicabil ca o rămășiță a sistemului
sovietic, deși din exemplele acestea se remarcă că autoritățile dat e au ieșit din starea de
insolvabiliate și și-au executat obligațiunile de plată integral, fapt ce poate fi urmat ca exemplu și
de legiuitorul național.
În privința intentării procedurii de insolvabilitate în general susținem opinia expusă de
autorii Iurie Mihalache și Dorin Dulghieru care sunt de părerea, ”că fixarea în Legea
insolvab ilității a unui plafon minim al creanțelor, necesar pentru declararea procedurii de
insolvabilitate, va contribui la reducerea numărului de cazuri în judecată, dar și la mobilizarea
întreprinzătorilor individuali de a găsi soluții de alternativă pentru red resarea situației financiare
și evitare a procedurii de insolvabilitate, după modelul legislațiilor altor state, precum Rusia,
Portugalia, Elveția, Belgia etc ”103.
101 Ana Ilana. Compatibilitatea Inst ituției insolvabilității…, p.57.
102 Registrul local al Situațiilor de criză financiară al unităților administrativ teritoriale, publicat pe:
http://www.mfinante.ro/insolventa.html?pagina=domenii . (Accesat: 29.06.2018).
103 Iurie Mihalache, Dorin Dulghieru. Intentarea și desfășurarea procedurii de insolvabilitate . În Revista Națională
de Drept, nr.10 din 2014, p.28.
53
În altă ordine de idei, vom încerca să analizăm cercul subiecților cu drept de a propune
un pla n de restructurare a întreprinderii debitoare .
Prin urmare, î n conformitate cu alin.(1) art.188 al Legii insolvabilității, pot propune un
plan al procedurii de restructurare următorii subiecți :
a. debitorul poate depune planul odată cu cererea introductivă sau cu referința la cererea
introductivă a creditorilor, ori într -o cerere expresă adresată instanței de insolvabilitate, dar
nu mai tîrziu de termenul stabilit la adunarea de raportare la care s -a aprobat restructurarea
sa;
b. administratorul insolvabilități i poate propune, la cererea adunării creditorilor sau a
comitetului creditorilor, ori din proprie inițiativă, redresarea debitorului în baza unui plan,
de la data desemnării sale și până la împlinirea termenului de prezentare a planului, stabilit
la adunar ea creditorilor de raportare la care s -a aprobat aplicarea procedurii de restructurare
a debitorului insolvabil ;
c. autoritățile administrației publice centrale sau locale pot propune planul în cazul
insolvabilității întreprinderilor de importanță vi tală pent ru economia națională și existenței
unor șanse de salvare104.
Din prevederea legală expusă supra observăm , că nu este reglementat creditorul în calitate
subiect al propunerii planului procedurii de restructurare a debitorului insolvabil, deși aceștia au
poate cel mai mare interes. Considerăm improprie o asemenea limitare or, ab absurdo adunarea
creditorilor care votează planul au puterea deplină în privință aprobării procedurii de
restructurare , dar nu pot prezenta un plan. Or, reieșind din prevederea art.188 rezultă cert faptul,
că aceștia urmează doar să solicite admnistratorului insolvabilității /lichidatorului să întocmească
și să propună un plan de restructurare .
În acest sens, de lege ferenda considerăm necesar de a completa dispoziția alin.(1) art.188
cu lit.d) al Legii insolvabilității cu următorul cuprins: Comitetul creditorilor sau unul ori mai
mulți creditori, deținând împreună cel puțin 25% din valoarea totală a creanțelor înscrise în
tabelul definitiv de creanțe, poate propune planul dacă debitorul sau administratorul nu au
exercitat dreptul de a propune planul în termenele prevăzute la l it.a) sau, respectiv, lit.b)
alin.(1) art.188 legii insolvabilității .
În ceea ce privește posibilitatea creditorilor de a propune planul, trebuie să menționăm că,
deși la nivel european legislația în domeniul insolvabilității prevede în general că procedur ile de
restructurare pot fi inițiate fie de creditori, fie de debitor, totuși nu există un consens dacă
104 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
54
procedura de restructurare poate fi inițiată și de creditori, spre exemplu și Le gea insolvabilității
Republicii Moldova unde la art.188 din lege nu sunt indicați și creditorii în calitate de subiecți cu
drept de a întocmi și propune un plan de restructurare , fapt ce crează o discriminare
disproporționată în raport cu alți participanți ai procedurii .
Având în vedere că unul dintre obiectivele procedurilor de restructurare este de a spori
valoarea activelor și, prin urmare, de a garanta într -o mai mare măsură recuperarea creanțelor
creditorilor prin continuarea funcționării și reorganizării afacerii debitorului, este de dorit ca
posibilitatea propunerii pla nului de restructurare să fie acordată și creditorilor și nu doar
posibilitatea de a cere administratorului să propună un plan. Dacă acest raționament este urmat,
pare rezonabil să se permită creditorilor să întocmească și să propună un plan de restructura re a
societății debitoare .
Consider ăm că prin această omisiune a legiuitorului se crează premize pentru
creditori de a accepta mai degrabă lichidarea debitorului decât un plan care parvine din
partea reprezentantului debitorului ca exemplu , fapt contrar recomandărilor Comisiei
Europene și nemijlocit scopului L egii insolvabilității în vigoare .
Opinia expusă supra este susținută și de doctrina juridică, astfel autorul, Ana Ilana
subliniază, că „ potrivit reglementării naționale, creditorii pot cere administratorului
insolvabilității depunerea unui plan, pot participa la realizarea lui, fără a avea însă posibilitatea
de a depune direct un plan de restructurare. Sancțiunea nedepunerii planului din orice motive se
răsfrânge cu precădere asupra cre ditorilor care însă nu pot interveni, neavând calitatea de a
depune un plan de restructurare. Tocmai această clasă de participanți clasa creditorilor, este
exclusă de la posibilitatea de a depune un plan, deși altor creditori cum sunt autorități ale
admini strației publice li se permite să depună un plan, respectiv ei au aceasta calitate, astfel cum
rezultă din cuprinsul prevederilor art. 188 lit.b) din Legea insolvabilității. Legiuitorul nu distinge
între autoritățile administrației publice cu calitatea de creditor în procedură, sau autoritățile fără
această calitate, singura precizare fiind aceea ca debitorul să fie o întreprindere „de importanță
vitală pentru economia națională”105.
Mai mult ca atât, cu părere de rău practica judecătorească națională resping e ab initio
planurile de restructurare propuse de creditori. În acest sens, prezentăm ca exemplu Decizia
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ din 06.08.2014, în
conținutul căreia instanța a declarat că „ norma legală de l a art.188 expres prevede categoriile de
persoane care sunt în drept de a propune planul procedurii de restructurare a întreprinderii, cât
105 Ilana Ana. Compatibilitatea instituție i insolvabilității …p.102.
55
și condițiile în care acest plan urmează a fi propus. În această ordine de idei instanța de recurs
reține drept justă concluzia instanței de insolvabilitate cu privire la faptul că P.I., P.S., P.E.,
având calitate de creditori în procesul de insolvabilitate, nu dispun de dreptul de a propune
planul procedurii de restructurare din propria inițiativă”106.
În consecință, considerăm că, Legea insolvabilității naționale trebuie să prevadă într –
un mod expresis verbis că, planul procedurii de retructurare, poate fi propus inclusiv și de
creditorii incluși în Tabelul definitiv cu creanțe actuale.
În continuare, vom analiza part icularitățile esențiale ale depunerii planului procedurii de
restructurare de către debitor . În context, susținem opinia doctrinară precum că, debitorul
„urmează să întocmească o propunere de restructurare bazată pe un plan de afaceri, care va trata
aspect e operaționale și financiare. Planul de afaceri trebuie să fie fundamentat pe evaluări reale și
prognoze rezonabile și realizabile care să demonstreze capacitatea reală a debitorului de a genera
fluxul de numerar necesar restructurării, pentru ca aceste ne gocieri să nu aibă ca efect doar
întârzierea intrării în insolvabilitate. În scopul elaborării planului de restructurare, debitorul poate
apela la consultanți de specialitate: practicieni în domeniul insolvabilității, economiști, avocați
ș.a. Planul poate include, spre exemplu, modul de valorificare a unor active, modificarea
calendarului de plată a creanțelor, remiteri d e datorie, injectarea de capital , constituirea de
garanții, conversia creanțelor în acțiuni, monitoriza rea strategiei de management ”107.
În practică pot apărea situații când debitorii abuzează de posibilitatea inițiererii unei
proceduri de restructurare. Spre exemplu, un debitor care nu se află în dificultate financiară ar
putea solicita inițierea procedurii și depunerea unui plan de restruct urare care este conceput
pentru a permite acestuia să se exonereze de creanțele oneroase, cum ar fi unele contracte de
muncă, pentru a -i permite să renegocieze datoria sau să se eludeze față de creditori de la plata
unu inctu a datoriilor scadente. Aceste situații ar trebui să se distingă de cazurile în care trebuie
încurajați debitorii să depună cereri introductive încă la o etapă incipientă, de exemplu în situația
constatării dificultății financiare persistente care ar putea duce la apariția stării de insolvabilitate .
Regula generală, după cum indică și autorul Gheorghe Macovei este că, „a tât în cazul
procedurilor contencioase, cât și a procedurii insolvabilității, instanța este sesizată prin cererea
persoanei ce are interes legitim în intentarea proces ului”108. La caz însă, se poate constata
existența unei componențe de infracțiune în acțiunile de bitorului, astfel reieșind din C odul penal
106 Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ din 06.08.2014. Dosar nr.2ri –
93/14. www.csj.md
107 Ghid pentru restructurarea extrajudiciară a obligațiilor societăților comerciale. București, 2010.
http://www.bnr.ro/page.aspx?prid=4492 . (Accesat: 23.08.2018).
108 Gheorghe Macovei. Primirea cererii ntroductive și intentarea procesului civil în vederea examinării cauzelor de
insolvabilitate . În Revis ta Națională de Drept, nr.5. Chișinău, 2015, pag.71.
56
ne putem afla în ipoteza unei insolvabilități fictive . Infracțiunea de insolvabilitate fictivă o
regăsim la art. 253 a lin.(1) Cod penal . În continuare prezentăm un exemplu din practica
judecătorească unde s -a constatat comiterea acestei infracțiuni: urmărind scopul de a evita
achitarea datoriei formate în rezultatul tranzacției de vânzare -cumpărare în baza contractului
nr.48/03 din 05.02.2008, N.I. a livrat către SRL „A. -D.” îngrășăminte minerale în valoare de
1097090 lei. Fiind director al SRL „A. -D.” și al SRL „A.”, știind că SRL „A.” are datorii față
de SRL „A. -D.” în sumă totală de 7623011 lei și conștientizând că lich idarea debitorului ar
avea ca efect stingerea tuturor creanțelor față de creditori, N.I. s -a adresat către Judecătoria
Economică cu o cerere introductivă în vederea inițierii procedurii de lichidare a SRL „A. -D.”.
La 17.04.2009, în Monitorul Oficial al Rep ublicii Moldova, nr.75 -77, a fost publicată încheierea
Curții de Apel Economice a Republicii Moldova din 06.04.2009, prin care s -a dispus
respingerea cererii introductive depuse de SRL „A. -D.”. În rezultatul faptei săvârșite de N.I. au
fost cauzate daune î n mărime de 982089,71 lei109.
De asemenea putem fi în situația comiterii unei infracțiuni prevăzute la art.252 Cod penal
sub forma insolvabilității intenționate. Astfel autorul Stati Vitalie menționează că, „f ormele
concrete – comisive sau omisive – sub care pot evolua crearea sau agravarea insolvabilității sunt:
a) tăinuirea sau înstrăinarea bunurilor care fac parte din activul sau pasivul debitorului; b)
tăinuirea, distrugerea sau falsificarea oricărui act de evidență contabilă sau statistică privind
activitatea economică a debitorului; c) neoperarea înscrierilor necesare în documentele contabile;
d) tăinuirea de administratorul insolvabilității, de administratorul provizoriu1 sau de lichidator a
informației v izând cui, când și sub ce formă a fost transmisă o parte din bunurile debitorului, ori
a altei informații care are o import anță deosebită pentru creditori”110 etc. Mai mult ca atât și
Legea insolvabilității ne detaliază semnificația acestui termen, or persoa nele culpabile poartă
răspundere pentru prejudiciile cauzate cred itorilor prin depunerea cererii introductive de debitor
în cazul în care deține mijloacele financiare necesare achitării creanțelor.
Totuși operând cu prezumția bunei -credințe în acțiunile de bitorului, considerăm că în
majoritatea cazurilor debitorii acționează potrivit legii, cu toate că , în general se observă o
anumită reținere față de planurile de restructurare propuse de debitor or, acesta deja și -a dovedit
odată incapacitatea de a gestion a eficient întreprinder ea sa. Unii autori consideră, că „acesta
poate solicita deschiderea procedurii și restructurarea activității sale ca și opțiune strategică
voluntară cu beneficii reale mai ales atunci când este realizată în mod complet (sub aspectul
109 Sentința Judecătoriei Edineț. Dosarul nr.37/11 din 27.06.2011. ht tp://jed.justice.md (accesat 16.09.2018).
110 Vitalie Stati. Infracțiunile legate de insolvabilitate. Implicațiile adoptării legii insolva bilității nr.149/2012 . În
Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, nr.3 (63), 2013, p.201.
57
tuturor elementelor componente: viziune strategică, obiective strategice, modalități strategice
pentru realizarea obiectivelor, resurse și competențe necesare pentru atingerea scopului, termene
strategice și încă din momentul insolvenței iminente”.111
Totoda tă, legiuitorul a indicat expres interdicția debitorului de a propune un plan de
restructurare, dacă cu 3 ani anterior cererii introductive depuse , a mai fost subiect al unei
proceduri de insolvabilitate. De asemenea este interis de a propune un plan și debitorul ai cărui
organe de conducere au antecedente penale. Poziția dată vine în ajutor ca o măsură de asigurare a
unei certitudini atât juridice cât mai ales economice or, creditorii nu pot la nesfârșit să aștepte
executarea creanțelor de că tre un debitor de rea -credință , mai ales în situația când sunt indici ale
riscului cert al imposibilității achitării creanțelor în viitor .
Totuși, această normă nu este destul de clară, dacă interdicția se aplică din oficiu de către
instanța de insolvabilitate sau la cererea părții interesate. Cu titlu de exemplu, menționăm că
practica judecătorească română a hotărât că decăderea expres preva zută de art. 94 alin. 5 din
Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței de la acea dată, se acoperă dacă nu a fost
invocată de partea interesată cel mai târziu la primul termen de judecată următor depunerii
planului. Pentru a decide în acest sens, Curt ea a reținut incidența în speță a prevederilor Noului
Cod civil, planul de reorganizare fiind propus de debitoare ulterior intrării în vigoare a noului
cod civil . În decizia pronunțată asupra recursului declarat, Curtea de Apel Timișoara a reținut și
că in stanța nu putea invoca din oficiu decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare
deoarece decăderea este instituită printr -o dispoziție legală care nu ocrotește un interes public, ci
interesul privat al participanților la procedură. Instanța a reținut și că prin exprimarea votului de
către un creditor asupra unui planului de reorganizare, creditorul respectiv renunță la beneficiul
decăderii pentru că exprimarea votului asupra planului presupune acceptarea împrejurării că
planul a fost propus în mod valabil. ( Decizia civilă nr. 182/26.03.2014 pronunțată de Secția a II –
a Civilă a Curții de Apel Timișoara având ca obiect recurs decădere debitoare din dreptul de a
propune un plan de reorganizare )112.
O situație de inconsecvență juridică se atestă la art. 28 alin. (2) al Legii insolvabilității în
care se prevede că, ,,în cel mult 10 zile calendaristice de la primirea copiei de pe cererea
introductivă, debitorul prezintă instanței de insolvabilitate o referință la cererea introductivă, prin
care contestă sau recunoaște existența stării de insolvabilitate. Dacă obiectează față de starea de
111 Ana Maria Lupulescu. Restructurarea societatilor comerciale in contextul integrarii europene: strategii si cadru
juridic . București: Ed. Woltersklu wer, 2008, p.27.
112 Alexandra Nicola. Curtea de Apel Timișoara. Decăderea din dreptul de a propune un plan de reorganizare .
https://www.juridice.ro/321706/curtea -de-apel-timisoara -decaderea -din-dreptul -de-a-propune -un-plan-de-
reorganizare.html . (Accesat:19.08.2018).
58
insolvabilitate și dacă obiecțiile sînt recunoscute ulterior de instanța de insolvabilitate ca fiind
nejustificate, debitorul nu mai are dreptul să solicite procedură d e restructurare”113.
Prin urmare , dacă debitorul la momentul inițial nu este de acord cu starea de insolvabilitate
și dacă obiecțiile sunt recunoscute ulterior de instanța de insolvabilitate ca fiind nejustificate,
acesta nu mai are dreptul să solicite intentarea procedurii de restructurare , respectiv urmează a se
trece ipso facto la procedura de faliment. Considerăm că un asemenea raționament al
legiuitorului nostru ca fiind greșit și în contradicție cu scopul Legii insolvabilității or, salvarea
debitorului este prioritară față de lichidarea acestuia, cu atât mai mult dacă societatea debitoare
este viabilă financiar și poate fi salvată , care este sensul acestei sancțiuni din partea legiuitorului.
În rezultat, de lege ferendă considerăm necesar de a exclude din articolul 28 alin. (2) al Legii
insolvabilității a sintagmei ,,…dacă obiectează față de starea de insolvabilitate și dacă
obiecțiile sînt recunoscute ulterior de instanța de insolvabilitate ca fiind nejustificate,
debitorul nu mai are dreptul să sol icite procedură de restructurare”.
În altă ordine de idei, subliniem că o altă abordare adoptată de mul te legi în materie de
insolvabilitate și nemijlocit și de legea națională a insolvabilității este acordarea dreptului
administratorului insolvabilității de a propune un plan, fie ca o alternativă la propunerea
debitorului sau a creditorilor sau ca măsură suplimentară. Având în vedere că administratorul
insolvabilității cunoaște ipso facto situația financiară a societății odată cu stabilirea perioadei
provi zorii, acesta poate fi în măsură să determine măsurile necesare pentru ca afacerea să fie
viabilă. Poate fi, de asemenea, în măsură să faciliteze negocierile dintre debitor și creditori. În
acest sens, considerăm binevenit ă reglementarea din art.188 al L egii insolvabilității, unde este
stabilit în calitate de subiect cu drept de a propune planul procedurii de restructurare și
administratorul insolvabilității.
Ulterior, la „adunarea de raportare, în cazul în care inițiativa a parvenit din partea
administratorului insolvabilității, responsabilitatea de a elabora planul și a -l prezentata spre
aprobare îi revine acestuia. Aceeași situație este și în cazul în care adunarea creditorilor a decis
de a se trece în procedura de restructurare și obligă admi nistratorul procesului de insolvabilitate
să elaboreze și să prezinte un plan. L egea nu interzice ca toți parti cipanții la procedura de
insolvabilitate să se implice în elaborarea planului. Mai mult ca atât, la art.188 alin.(2) este
indicat că, la elaborar ea planului procedurii de restructurare, pot contribui în cumul
administratorul insolvabilității, creditorii, comitetul creditorilor (dacă este format), reprezentanții
angajaților și debitorul”114.
113 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
114 Liliana Popa, Boris Birca ș.a. Manualul Administratorului …p.168.
59
În același sens , potrivit art. 114 alin. (1) al Legii insolvabilității ,,Administratorul
insolvabilității va întocmi și va supune adunării creditorilor, în termenul stabilit de instanța de
insolvabilitate, care nu poate depăși 100 de zile de la data deschiderii procedurii, un raport
asupra stării economice ș i a cauzelor care au condus la insolvabilitatea debitorului, menționînd
persoanele cărora le -ar fi imputabilă această situație”. Iar în conformitate cu art 114 alin. (2) al
Legii insolvabilității ,, în raport se va indica existența posibilității reale de me nținere, în totalitate
sau parțial, a întreprinderii debitorului și de aplicare a planului ori, după caz, motivele care nu
permit restructurarea și, în acest caz, va propune intrarea în faliment”115.
După cum indică autorul, acest ansamblu de acțiuni ale par ticipanților îndreptate spre
identificarea unei soluții optime ar urma să se realizeze la etapa perioadei de observație,
„perioada de observație are drept scop analizarea situației debitorului în insolvabilitate, pentru
determinarea unui diagnostic concret de redresare sau de lichidare, pe baza informațiilor culese
și justificate de situația economică a debitorului. Ȋn decursul acestei perioade se întreprind toate
măsurile de conservare și readucere în patrimoniu a bunurilor sustrase ilegal, precum și cele de
determinare a pasivului debitorului pentru o îndeplinire optimă a pla nului de lichidare sau
restructurare după caz ”116.
Prin urmare, dacă administratorul insolvabilității va considera întemeiat că activitatea
debitorului nu poate fi redresată prin aplicar ea față de acesta a procedurii de restructurare și va
propune intentarea procedurii de faliment, instanța de insolvabilitate va emite o Încheiere de
intrare în faliment în termen de 5 zile din momentul prezentării procesului -verbal al Adunării
creditorilor . Respectiv , dacă administratorul insolvabilității va considera restructurare a
debitorului posibilă , iar A dunarea creditorilor nu va aproba acest raport și va respinge
restructu rarea, atunci instanța va emite Î ncheiere de intrare în faliment în temeiul art . 114 alin (6)
al Legii insolvabilității .
În contextul celor menționate supra, ne raliem poziției expuse de auto rul, Ilana Ana,
potrivit căreia „ falimentul intervine dacă niciunul dintre participanții la procedură nu a propus un
plan al procedurii de restructurare, în condițiile și termenele stabilite de lege, sau dacă niciunul
dintre planurile propuse nu a fost acceptat și confirmat. Această formu lare ne conduce la
concluzia că evitarea falimentului este posibilă în situația depunerii unui plan de structurare de
către participanții la procedură, deși am putea vorbi doar despre participanții cu calitatea de a
depune un plan, deoarece creditorii nu d ețin această calitate activă, deși sunt participanți la
115 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
116 Olesea Plotnic, Ana Ilan a. Etapa decisivă pentru debitorul aflat în procedură de insolvabilitate . În Revista Legea
și viața, nr.3. Chișinău, 2017, p.31.
60
această procedură. Prin urmare, autorul recomandă completarea imperios necesară a art. 115 lit.
b) cu sintagma participanții care deți n calitatea de a depune un plan, spre evita confuzia cu
privire la sancționarea creditorilor pentru lipsă de diligență, cătă vreme ei nu au legitimarea
procesuală activă de -a depune un plan, ei având doar posibilitatea de a se exprima prin vot
asupra aprobării acestuia, fără a putea propune un plan”117.
În sensul opiniei m enționate supra , considerăm necesar de a fi coroborate articolele legii
insolvabilității or, se crează confuzii și interpretări care nu -și au locul într -un domeniu de o
importanță economică atât de mare , cu atât mai mult că la moment se discută despre înto cmirea
unui proiect de modificare a Legii insolvabilității, unde sperăm să se regăsească și propunerile de
lege ferendă din prezenta teză .
În continuare, menționăm că, s pre deosebire de categoriile de persoane care sunt în drept
de a propune planul de rest ructurare prevăzute de legea națională, în România potrivit art.132
alin.(1) al Codului insolvenței , pe lângă subiecții tradiționali prevăzuți și în legea națională:
debitorul și administratorul judiciar este introdus și creditorul ca subiect cu drept de a propune un
plan de restructurare , prin următoarea prevedere : „unul sau mai mulți creditori , deținând
împreună cel puțin 20% din valoarea totală a creanțelor cuprinse în tabelul definitiv de creanțe,
în termen de 30 de zile de la publicarea acestuia; administratorul judiciar este obligat să pună la
dispoziția acestora informațiile existente și necesare pentru redactarea planului. Astfel, debitorul,
prin administrator special, sau administratorul judiciar, în măsura în care acesta din urmă le
deține, da că dreptul de administrare i -a fost ridicat debitorului, au obligația ca, în termen de
maximum 10 zile de la primirea solicitării, să pună la dispoziția creditorului actele și informațiile
necesare, actualizate corespunzător depunerii tabelului defini tiv de creanțe ”118.
Prin urmare, este de remarcat faptul că, în România este prevăzut expres dreptul
creditorilor de a propune un plan de restructurare dacă cumulează împreună cel puțin 20% din
suma creanțelor totale cuprinse în tabelul definitiv de creanțe, ceea ce din păcate în legislația
națională nu este indicat.
Din sensul art.132 al Legii insolvenței române în vigoare, observăm că, în calitate de
categorie de persoane care ar putea propune planul nu se regăsesc autoritățile administrației
publice centrale sa u locale. În acest sens , considerăm că a fost oportună includerea în legea
națională la art.188 a categoriei respective de subiecți reieșind din scopul acestei includeri de a
proteja și redresa întreprinderile de importanță v itală pentru economia națională , evident atunci
117 Ilana Ana. Compatibilitatea instituției insolvabilității …p.108 -109.
118 Legea română nr.85/2014 privind procedurile de prevenir e a insolvenței și de insolvență.
61
când autoritățile acționează pe principii de egalitate și nu de apartenență politică a conducerii sau
alte aspecte care , evident nu-și au locul într -un stat de drept.
În altă ordine de idei, ne vom expune asupra termenului de manifestare a intenției de
propunere a planului de restructurare , care urmează a fi delimitat în cazul în care debitorul
singur depune cerere introductivă solicitând restructurarea activității sale, de ipoteza în care
restructurarea este propusă de către creditori la a dunarea creditorilor.
Prin urmare, în primul caz, în care debitorul, depune cererea introductivă subliniind că se
află în stare de insolvabilitate și dorește să -i fie aplicată de către instanța de insolvabilitate
procedura de restructurare a activității, a tunci potrivit alin.(6) art.21 din Legea insolvabilității,
instanța de judecată va adopta, în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea debitorului, o hotărâre de
intentare a procesului de insolvabilitate fără drept de recurs, obligându -l să prezinte un plan al
procedurii de restructurare a activității, fără a se mai aplica perioada de observație119.
În cel de -al doilea caz, deja la prima lor „adunare, creditorii pot să decidă asupra planului
de restructurare și, în temeiul acestei hotărâri, instanța poate să c onfirme planul și imediat începe
executarea planului de restructurare. Pot exista însă și situații când creditorii nu sunt de acord cu
planul propus de debitor, caz în care ei pot să adopte o hotărâre de aplicare a procedurii de
restructurare, dar să propu nă un termen pentru elaborarea unui alt plan. În situația dată, pentru a
evita unele excese, este recomandabil ca debitorul să se adreseze și să discute planul cu creditorii
înainte de a se adresa cu cererea introductivă în instanța de judecată. La elabora rea planului
procedurii de restructurare, în afară de persoana care a propus planul, pot contribui în cumul în
vederea restructurării administratorul insolvabilității, creditorii, comitetul creditorilor (dacă este
format), reprezentantul debitorului”120.
Este de remarcat că instanța de insolvabilitate va stabili un termen maxim pentru
depunerea planurilor pentru ca votarea planurilor admise să se facă la aceeași adunare a
creditorilor în ipoteza în care sunt mai multe propuneri de depunere planurilor privind
restructurare debitorului. În acest sens, instanța de insolvabilitate poate să prelungească termenul
stabilit pentru prezentare a planului cu maxim 30 de zile, la cererea administratorului
insolvabilității, a creditorilor sau a debitorului, evident când se vor stabili motive întemeiate.
Subliniem , că exprimarea mai multor solicitări de a propune planul este singura ipoteză în care
legiuitorul a acordat instanței dreptul de a prelungi termenul de depunere a a acestuia.
Cu toate că salutăm opțiunea legiuitorului de a prelungi termenul de depunere a planului în
situații stricto sensu, totuși de lege ferenda considerăm necesar de a acorda dreptul
119 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
120 Liliana Popa, Boris Bîrca ș.a. Manualul Administratorului …p.167.
62
judecătorului de a prelungi termenul dat cu cel mult 30 zile la cererea oricărei părți
interesate și nu doar în situația depunerii mai multor planuri or, procedura de la întocmire
și până la convingerea creditorilor d e viabilitatea planului de restructurare presupune
parcurgerea unor etape destul de complicate și care necesită în unele situații timp
suplimentar . Raportându -ne la prevederea actuală ar rezulta riscul imposibilității propunerii în
termen a planului și, re spectiv lichidarea imediată a debitorului în situația pierderii termenului,
deși acesta ar avea șanse de redresare. Spre exemplu ne -am putea conduce de p revederea alin.(2)
art.132 din L egea insolvenței române nr.85/2014.
În acest sens, remarcăm poziția aut orului, Radu Bufan, care menționează că: „prelungirea
termenului este o dispoziție benefică, pentru că experiența practică poate confirma situaii în care,
cu toate eforturile anterioare în conceperea, consolidarea și materializarea formei finale a unui
plan de restructurare, timpul s -a dovedit a fi insuficient. Raportând aceste considerente la situația
concretă, a pregătirii, sintetizării și structurării unui plan de restructurare, rezultă faptul că
termenul de 30 zile este uneori dificil de respectat, pent ru a se putea acoperi toate aceste etape,
ele însele laborious, implicând în același timp discuții și negocieri intense cu creditorii, pentru a
reuși plasarea acestora pe poziții de acceptanță a restructurării”121.
Această prelungire a termenului pentru depu nerea planului de restructurare este o
conseci nță a conceptului american din C odul insolvenței pre-pack -restructuring plan , care are o
aplicabilitate destul de reușită și care sperăm că va fi introdus și în legislația națională, evident în
condiții temeini ce când persoana interesată va dovedi prin motive întemeiate necesitatea
prelungirii termenului de propunere a planului, pentru a convinge instanța.
Ca efect al nerespectării depunerii în termen a planului de restructurare instanța poate
decide intentarea procedurii falimen tului debitorului și lichidarea acestuia, în situația în care
planul procedurii de restructurare nu este prezentat instanței de insolvabilitate până la momentul
stabilit la adunarea creditorilor de raportare.
În Republica Cehă , există o p erioadă de 90 de zile în care debitorul are posibilitatea să
propună un plan de restructurare, care trebuie să fie ulterior aprobat de instanță. În acest interval,
creanțele sunt suspendate, cu excepția celor care provin din drepturi salariale sau față de stat. În
condiții speciale, se poate prelu ngi termenul cu încă 90 de zile . În Polonia , debitorul care
optează pentru restructurare poate cere instanței aprobarea unui plan asupra căruia să se ajungă la
o înțelegere cu creditorii. Dacă judecătorul acceptă c ererea, se va ajunge la restructurare doar în
cazul în care adunarea creditorilor acceptă acest lucru122.
121 Radu Bufan, Andreea Deli -Diconescu. Tratat practic … , p.607.
122 Daniel Dăianu , Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului…p.41.
63
2.2. Conținutul planului și particularitățile propunerii spre votare
În privința structurii planului , considerăm corectă opinia doctrinară, potrivit căreia „planul
de restructurare reprezintă elementul esențial al redresării economice a activității debitorului
insolvabil, un adevărat contract judiciar și, la realizarea acestuia trebuie să participe juriști,
specialiști în management, marketing, resurse umane și în domeniile de activitate desfășurate de
debitor. Oricât de mare ar fi dorința debitorului și/sau a creditorilor săi de redresare a activității
acestuia, fezabilitatea planului de restructurare este primordială”123.
Prin urmare, în opinia noastră, urmează ca la întocmirea planului de restructurare să fie
atrași specialiști de înaltă calificare în domeniul de activitate al debitorului or, din momentul
confirmării planului, societatea debitoare trebuie să se redreseze într -un termen cât mai restrâns
posibil pentru a -și executa obligațiile față de creditor în mod integral și nu în ultimul rând pentru
a putea activ a în continuare însă mult mai eficient decât anterior intentării procedurii de
restructurare.
La momentul apariției no vației planului de rest ructurare în legislația română și ulterior și în
cea națională , autorii aveau acea opinie preconcepută că oricum scopul acestuia este plata
datoriilor. În acest sens, remarcăm opinia exp usă de Ioan Schiau precum că, „p lanul reprezintă
deci un instrument de ordonare a măsurilor proprii procedurii reorganizării întreprinderii sau
lichidării unor bunuri, până la acoperirea pasivului, planul urmărind scopul plății pasivului către
creditori”124. Nu susținem o asemenea restrângere a scopului restructurării or, nu m ai puțin
important prin efectul aplicării procedurii de restructurare este și scopul menținerii activității
debitorului insolvabil.
Referitor la natura juridică a planului, autorul Ni coleta Țăndăreanu , consideră că „ planul
reprezintă un contract de sine st ătător cu caracterele și efectele specific, datorită faptului că
majoritatea creditorilor acceptă planul. De asemenea, menționează că restructurarea evidențiază
și o latură judiciară, în toate fazele specifice planului de la propunerea sa și pe tot parcurs ul
desfășurării reorganizării”125.
Într-o altă opinie exprimată în literatura de specialitate s -a menționat , că „planul de
restruturare fiind fără îndoială un act juridic se impune a se face aplicarea principiilor aplicabile
actelor juridice, astfel că deși la încheierea acestuia participă pe de o parte debitorul, iar pe de
altă parte creditorii, totuși din punct de vedere al numărului de părți, planul este un act juridic
multilater al”. Autorul opiniei expuse supra a conchis că , planul de restructurare este un act
123 Nicoleta Țăndăreanu. Procedura reorganizării . București: All Beck, 2000, p. 217.
124 Ioan Schiau. Regimul juridic al insolvenței comerciale . București: All Beck, 2001, p.185.
125 Nicoleta Țăndăreanu. Proce dura reorganizării …, p. 220.
64
juridic multilateral cu o natură complexă și anume convențională fiind încheiată între creditor și
debitor, jurisdicțională și legală126.
Totuși, n u putem fi de acord cu opiniile enunțate supra precum că , … planul proce durii de
restructurare ar reprezenta un adevărat contract …, din mai multe considerente . În primul rând,
un contract reprezintă un acord concordat de voințe cu intenția de a produce efecte juridice or,
planul poate fi refuzat de unii creditori, deși efect ele acestuia li se vor aplica și acestora, prin
urmare nu avem un acord concordat de voințe ale tuturor părților. În al doilea rând, într -un
contract sui generis, părțile pot stabili orice clauze în concordanță cu principiul fundamental al
libertății contr actuale, iar în cazul planului urmează a fi introduse condițiile expres prevăzute de
legiuitor în Legea insolvabilității pentru a fi confirmat de instanță. În al treilea rând, o delimitare
certă se observă și din efectele pe care le produce un contract cla sic de drept civil și planul de
restructurare , prin urmare un contract clasic nu urmează a fi confirmat de instanță pentru a fi
valabil, de asemenea neexecutarea unui contract presupune rezilierea, rezoluțiunea, revocarea
sau nulitatea acestuia, iar neexec utarea unui plan presupune încetarea procedurii de restructurare
cu trecere nemijlocit ă în procedura falimentului și în final menționăm că nedepunerea planului în
termen conduce la decăderea din acest drept, fapt pe care nu -l regăsim în contextul unor
contracte reglementate de codul civil. Reieșind din aceste delimitări enunțate nu putem fi
considera planul ca fiind un adevărat contract clasic.
O opinie pe care o considerăm mai aproape de noi, este expusă de autorii , Ioan Adam și
Codru ț Nicolae Savu , care r elevă că, „ planul are o natură juridică a unui act de procedură sui
generis specific procedurii reorganizării judiciare, un act care dacă nu este propus în interiorul
termenelor procedurale conduce la decăderea din dreptul de a mai depune planul”.127
În conc luzie considerăm că, planul procedurii de restructurare reprezintă un act
juridic specific, reglementat de Legea insolvabilității și care nu poate fi asimilat cu un
contract de drept civil clasic.
În altă ordine de idei s usținem opinia expusă în Manualul de bune practice în insolvență,
unde se subliniază necesitatea ca „ planul de restructurare să țină cont de valoarea evaluată a
patrimoniului societății, în scopul asigurării unui volum de plăți superior decât în condiții de
faliment către titularii de crea nțe defavorizate, care ar putea respinge planul. Acceptarea planului
de către creditori, în condițiile respingerii planului de către titularii uneia dintre categoriile de
creanțe are drept efect actualizarea Programului de plată al creanțelor, în vederea a justării
126 I. Schiau. Regimul juridic…, p. 203.
127 Ioan Adam, Codruț Nicolae. Legea Procedurii Insolvenței . Comentarii si Explicații . București: ALL Beck, 2006,
p. 610.
65
sumelor ce urmează a fi plătite titularilor de creanțe din categoriile de rang inferior celei care a
respins planul, la nivelul pe care l -ar primi în cazul falimentului. Această prevedere are o
implicație deosebită în asigurarea către creditorii c hirografari a unui tratament corect, comparativ
cu situația falimentului”128.
În condițiile în ca re, în procedura falimentului, „ creditorii chirografari ar fi reușit o
recuperare totală sau cel mai probabil parțială a creanțelor lor, este necesar ca aceștia să poată
obține același nivel al recuperării și în cazul confirmării unui plan de restructurare respins de o
categorie de creanțe de rang superior. Având în vedere că un singur plan de restructurare poate fi
confirmat, în cazul în care mai multe planuri de restructurare sunt votate de creditori, este
recomandabil ca judecătorul -sindic să aprobe planul de restructurare depus de către debitor.
După confirmarea unui plan de restructurare, desfășurarea activității în conformitate cu
prevederile acestuia este un factor imperios pentru supraviețuirea societății debitoare, nefiind
permisă propunerea unui plan alternativ și pe cale de consecință abaterea de la planul confirmat
putând conduce automat la intentarea procedurii de faliment”129.
Din interpretarea ad litter am a prevederilor legale, putem constata două feluri de planuri:
primul care are ca scop să restructurarea economică a debitorului și un plan care prevede
lichidarea debitorului printr -o modalitate deosebită de stingere a obligațiilor față de creditori,
inclusiv prin transmiterea întreprinderii, ca un complex patrimonial unic, către un nou proprietar,
la care se transferă și creanțele care nu au fost executate. Considerăm improprie procedurii de
restructurare , lichidarea prin înstrăinare practic a întregii întreprind eri or, unul din cele două
scopuri esențiale ale acestei proceduri care este de a permite debitorului să activeze și după
încetarea procedurii, la caz nu va mai putea fi realizat dacă vor fi lichidate bunuri esențiale
pentru desfășurarea în conti nuare a scopurilor statutare prevăzute în actele de constituire ale
societății debitoare .
În acest sens, ne raliem opiniei autorului, T urcu Ion, care menționează, că „ restructurarea
prin lichidarea totală este o eroare și este greu de înțeles în acest con text conținut ul planului de
lichidare”130.
Planul procedurii de restructurare este compus din „ partea descriptivă și partea
organizatorică . În partea descriptivă se includ anume acele măsuri care urmează a fi întreprinse
după intentarea procesului de insolvab ilitate sau care urmează a fi aplicate pentru a se institui,
prin procedura dată, o modalitate de exercitare a drepturilor participanților. Ultima poate
128 Ministerul Justiției al României. Manualul de bune practici în insolvență . București 2006, p. 128.
129 Ibidem .
130 Turcu Ion. Falimentul. Actuala procedură. Tratat . București: Lumina Lex, 2005, p. 411.
66
cuprinde și date despre temeiurile, oportunitatea și consecințele aplicării planului. Acestea au
importa nță pentru creditori ca să decidă asupra planului, iar pentru instanța de insolvabilitate ca
să-l aprobe. În partea organizatorică se stabilește modalitatea de modificare, prin intermediul
planului procedurii de restructurare, a statutului juridic al partic ipanților la procesul de
insolvabilitate”131.
Autorul, Ana Ilana menționează faptul că: „în mod obligatoriu, programul de plăți ca o
parte componentă a planului trebuie să prevadă mai multe elemente precum: precizarea ordinii
de stingere a creanțelor incluse în tabelul creanțelor validate, perioada în care acestea vor fi
achitate, modalitatea de stingere a creanțelor de rangul întâi și al doilea care au un termen
special, respectiv acela de maxim 6 luni de la data deschiderii procedurii de restructurare. Plan ul
procedurii de restructurare trebuie să prevadă în mod expres atât clasele de creditori ale căror
creanțe nu vor fi defavorizate prin plan, cât și tratamentul claselor de creditori ale căror creanțe
vor fi defavorizate prin reducerea cuantumului lor sau prin reducerea garanțiilor ori a altor
accesorii, ori prevederi speciale referitoare la posibilitatea de reeșalonare a plăților în defavoarea
creditorului, ori alte prevederi referitoare la eventuala exonerare de răspundere a asociaților din
societățile în nume colectiv sau a asociaților comandita ți din societățile în comandită ”132.
Întrebarea cu privire la conținutul planului este strâns legată de procedura de aprobare a
acestuia or, de asta și depinde în esență rezultatul propunerii unui plan de restructura re care
urmează a fi aprobat de adunarea creditorilor. La nivelul comunității e uropene se observă că
anumite legi de insolvabilitate abordează conținutul planului cu referire la criterii generale sau
prin reglementarea unui minim de cerințe ce urmează a fi incluse în plan în scopul protejării
credit orilor și garantării achitării integrale a creanțelor .
La caz, legiuitorul naț ional în cuprinsul art.190 din L egea insolvabilității a reglementat în
detaliu toate aspectele importante care urmează a fi incluse în planul de restructurare pentru a
putea fi confirmat de către instanța de judecată. În acest sens, susținem poziția legiuitorului
național or, o asemenea abordare oferă certitudine mai ales pentru creditori că respectarea unui
asemenea plan va avea ca consecință achitarea integrală a creanțelor și credem că, motivează
într-un anumit mod creditorii să accepte mai degrabă restructurarea decât lichidarea unei
întreprinderi care prezintă prosibilitatea de redresare economică. Mai mult ca atât, reieșind și din
importanța reglementării și evoluției procedurii de restructurare față de debitor ca fiind un
contribuabil pentru economia națională rezultă nemijlocit și interesul statului în stabilirea unor
minime de certitudine juridică pentru toți participanții .
131 Liliana Popa, Boris Birca ș.a. Manualul Administratorului …p.172.
132 Ilana Ana. Aspecte de drept comparat…, p.103.
67
Totodată este de remarcat că, legiuitorul în cuprinsul lit.d) alin.(5) art.190 din Legea
insolvabilității „a indicat în calitate de măsură a planului , reorganiz area debitorului în condițiile
legii. La rândul său persoana juridică se poate reorganiza doar prin fuziune, dezmembrare și
transformare. Procedura de reorganizare a debitorului aflat în insolvabilit ate prin fuziune are
două forme: contopirea și absorbția, deosebirea dintre ele constând în efect ele juridice pe care le
produc ”133.
Hotărârea explicativă a Plenului CSJ cu privire la aplicarea Legii insolvabilității de către
instanțele judecătorești economice, nr.34 din 22.11.2004, prevedea elementele esențiale c are
urmează a fi cupri nse în planul de restructurare, deși evident că existau încă foarte multe discuții
și probleme practice, ținând cont și de lipsa unor reglementări moderne în legea insolvabilității
de la acea oră.
La moment, în Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii
insolvabilității din 24.03.2014, nu sunt prevăzute elementele esențiale ale planului, fapt care
considerăm că nici nu este necesar or, la art.190 din Legea insolvabilității, se cuprinde în mod
detaliat și destul de clar condiții generale cu privire la conținutul planului procedurii de
restructurare pentru a putea fi confirmat de instanță .
Prin urmare, potrivit art.190 al legii sus -menționate : „planul procedurii de restructurare va
indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și cu specificul activității debitorului,
cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului și va cuprinde
măsuri neinterzise de lege. Planul procedurii de restructurare va cuprinde, în mod obligatoriu, un
program de stingere a creanțelor sub forma unui tabel de creanțe, cuantumul sumelor pe care
debitorul se obligă să le stingă și/sau să le plătească creditorilor, prin raportare la tabelul definitiv
de creanțe și la fluxurile de mijl oace bănești aferente planului, precum și termenele la care
debitorul urmează să stingă și/sau să plătească aceste sume”134.
În acest sens, este salutabilă alegerea legiuitorului național de a detalia semnificația și
condițiile care urmează a fi cuprinse în planul de plăți, fapt ce aduce o certitudine evidentă
pentru creditori și nu numai, în vederea asigurării executării creanțelor. Menționăm că și
legiuitorul român a introdus în noul cod al insolvenței definiția programului de plăți care
cuprinde graficul a chitării creanțelor or, în legea anterioră era prevăzută doar o definiție generală
care nu ajuta prea mult participanții procedurii de restructurare și crea incertitudini .
133 Nico lae Craiu. Procedura de restructurare . Chișinău, 2014. http://drept.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6-
final130e7.pdf (Accesat: 23.08.2018), p.71.
134 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
68
Pe aceiași linie de idei, alin.(3) al aceluiași articol stabilește , că „programul de stingere a
creanțelor trebuie să prevadă stingerea creanțelor incluse în tabelul creanțelor validate, dar nu
mai tîrziu de o lună pînă la data expirării termenului stabilit pentru procedura de restructurare a
debitorului, precum și stingerea creanțelor de rangul întîi și al doilea nu mai tîrziu de 6 luni de la
data deschiderii procedurii de restructurare”, iar potrivit alin.(4) „planul procedurii de
restructur are va prevedea în mod expres: a) clasele de creditori ale căror creanțe nu vor fi
defavorizate prin plan; b) tratamentul claselor de creditori ale căror creanțe sunt defavorizate prin
reducerea cuantumului lor sau prin reducerea garanțiilor ori a altor accesorii, cum ar fi
reeșalonarea plăților în defavoarea creditorului, dacă și în ce măsură debitorul, membrii grupului
de interes economic, asociații din societățile în nume colectiv și asociații comanditați din
societățile în comandită vor fi exonerați de răspundere; c) despăgubirile ce urmează a fi oferite
titularilor tuturor cla selor de creditori, în comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită
prin distribuție, în caz de faliment, care se va calcula la data propunerii planului”135.
O prevedere de ordin general pe care o considerăm oportună și necesară participanților l a
procedura de restructurare pentru întocmirea planului de restructurare, este norma juridică de la
alin.(6) art.190 din Legea insolvabilității, care stabilește măsurile ce urmează a fi stabilite pentru
aplicarea planului , ca „spre exemplu: a) privarea deb itorului de dreptul de administrare sau
păstrarea, în întregime sau în parte, a dreptului său de a își conduce activitatea, inclusiv a
dreptului de dispoziție asupra bunurilor din patrimoniul său, cu supravegherea activității sale de
către administratorul insolvabilității; b) modificarea procesului operațional de producție cu
reprofilarea lui și încetarea activităților nerentabile, după caz; c) obținerea de mijloace financiare
pentru realizarea planului, proveniența acestora, inclusiv din credite sau împrum uturi de la terți,
sau de la asociații (acționarii, membrii) debitorului, sau din încasarea silită a datoriilor debitoare,
sau din vînzarea (cesionarea) lor etc.; d) restructurarea d ebitorului în condițiile legii etc.”136.
Creditorii care urmează să voteze planul de restructurare, trebuie să se poată asigura că
ceea ce este propus în plan este fezabil pentru ei și nu se bazează spre exemplu, pe presupuneri
greșite care ar putea prejudicia și mai mult interesele acestora. Pentru a facilita această evaluare,
creditorii urmează să primească informații în detaliu privitor la conținutul planului și impactul
acestor propuneri asupra drepturilor și intereselor acestora în obținerea într -o proporție cât mai
mare și într -un termen restrâns a creanțelor lor. La caz un rol activ îl are și administratorul
insolvabilității /lichidatorul în scopul prezentării tuturor infor mațiilor necesare și pertinente.
135 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
136 Ibidem .
69
În România, European Banking Authority a elaborat Ghidul privind criteriile minime de
îndeplinit de către un plan de restr ucturare a activității, în care se prevede că, „planul de
restructurare a activității trebuie să demonstreze cu un nivel ridicat de încredere că aplicarea sa
va restaura viabilitatea pe termen lung a instituției sau entității. Această demonstrație trebuie să
se bazeze pe ipoteze credibile, o analiză bazată pe scenarii și pe indicatori de performanță
adecvați și concreți care surprind performanța întregului grup, entitățile și domeniile de activitate
ce nu trebuie lichidate sau vândute137.
Considerăm că în sit uația în care planul este propus de debitor, acesta trebuie să acționeze
ca un adevărat vânzător care își expune spre valorificare planul său creditorilor, iar pentru a fi
acceptat de către aceștia, acesta urmează să cuprindă avantaje evidente pentru credi tori în primul
rând și doar ulterior pentru viitorul societății debitoare, acționari etc.
Totuși, în practică de cele mai dese ori debitorul vine la adunare cu un plan deja întocmit,
ceea ce provoacă o anumită reticență din partea creditorilor, indiferent cât de bine prezentat or,
aceștia doresc să -și impună condițiile proprii, din care considerent urmează a fi implicați activ la
elaborarea planului și creditorii.
În acest sens, susținem opinia expusă de autor ul, Daniela Muțiu, precum că: „ș ansa de
redresar e acordată debitorului, prin lege, ar trebui să fie privită și chiar acceptată cu entuziasm de
partenerii contractuali ai acestuia. Depășind momentul neexecutării lato sensu a obligației la care
erau îndreptățiți, creditorii sunt chemați să -l crediteze din nou pe debitor, în condițiile unui
echilibru frânt, dar de data aceasta în mod forțat, determinați de și înconjurați, în același timp de
speranța recuperării, cel puțin în parte, a creanțelor lor. Privit individual, creditorul va întâlni un
debitor umilit cel puțin prin poziția lipsită de egalitate juridică în care se vede poziționat și
animat de determinarea speranței în obținerea, din nou, a încrederii acestuia în competen țele
privind administrarea propriei afaceri”138.
Prin urmare , considerăm că ar fi necesar ca în eventualitatea propunerii planului de către
debitor, acesta să fie prezentat creditorilor și altor persoane interesate (spre ex. administratorul
insolvabilității) însoțit de un comentariu care să ofere o analiză completă a informațiilor necesare
părților pentru a evalua în mod corespunzător efectele pozitive ale planului. Un asemenea
comentariu al planului ar putea fi pregătit de un profesionist calificat, care să prezinte o evaluare
imparțială și de ansamblu a măsurilor propuse în plan, or nu în toate cazurile creditorii ar putea
137 European Banking Authority. Ghid privind criteriile minime de îndeplinit de către un plan de reorganizare a
activității . Bucu rești 19.05.2016. https://www.juridice.ro/wp -content/uploads/2016/07/EBA -GL-2015 -21-GLs-on-
Business -Reorganisation -Plans_RO.pdf . (Accesat: 02.09.2018).
138 Daniela Moțiu. Dreptul de administrare al debitorului …, p.62.
70
să înțeleagă corect prevederile incluse în plan și avantajul acestora pe viitor, fapt ce crează riscul
ca creditorii să respingă planul fără măcar ca aceștia să -l perceapă corect.
În susținerea c elor prezentate supra, dorim să aducem ca exemplu un caz din practica
judecătorească unde în recurs a fost respins planul procedurii de restructurare din cauza
nerespectării condițiilor de formă prevăzute de lege insolvabilității. Astfel, prin Decizia
Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ s -a casat hotărârea Curții
de Apel Chișinău prin care inițial a fost confirmat planul de restructurare a debitorului SRL
„Romanagro”, indicându -se ca motiv faptul că: „instanța de recurs reține argumentul
recurentului precum că planul de restructurarea aprobat de adunarea creditorilor la 3 august
2017 nu corespunde condițiilor de formă, iar clauzele acestuia sunt doar declarative , fără a fi
axate pe un suport confirmativ suficient ce ar do vedi cuantumul lichidităților, capacităților
operaționale, financiar -economice, a surselor din care se va efectua stingerea creanțelor
creditorilor, astfel încât acest plan nu este verosimil, ceea ce denotă că scopul aprobării
acestuia este altul decât cel declarat și anume de a eluda procedurile specifice procesului de
insolvabilitate inițiată în privința debitorului . Această concluzie este fortificată și prin aceea că
la baza planului de restructurare este pusă, de fapt, aceeași activitate a debitorului c a și cea
inițiată până la intentarea procedurii de insolvabilitate, care s -a adeverit a fi ineficientă și a dus
la insolvabilitatea debitorului, motiv pentru care este cert că aceasta nu poate asigura
restructurarea debitorului” .139
2.3.1. Procedura de votar e a planului de restructurare. Efecte le
În prezentul sub -capitol ne vom expunem inițial asupra procedurii de votare a planului
de restructurare , care reprezin tă un compartiment esențial și important c e necesită a fi analizat
și respectat stricto sensu de către participanții procedurii de restructurare în scopul confirmării
planului de către judecător ul de insolvabilitate și nemijlocit la aspectele problematice prin
propuneri de lege ferendă .
În context, menționăm, că î n corespundere cu Ghidul UNCITRAL privind recomandările
la legile cu privire la insolvență , se prevede că: „ în situația în care legea insolvabilității impune
confirmarea planului de către o instanță de judecată, legea trebuie să reglementeze condițiile în
care instanța va confirma planul, printre care: au fost obținute aprobările necesare și procesul de
votare a fost efectuat în mod corespunzător; creditorii vor primi cel puțin la fel de mult în
procedura de restructurare după cum ar fi primit în urma lichidării, cu excepția cazului în care
aceștia au convenit în mod expres să primească mai puțin; planul nu conține prevederi contrare
139 Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ , nr. 2ri-403/17 din 20.12.2017.
www.csj.md.
71
legii; creanțele și cheltuielile administrative vor fi plătite integral, cu excepția cazului în care
titularul creanței sau al cheltuielilor este de acord cu ri scul nerecuperării cheltuielilor ”140.
Potrivit art.199 al Legii insolvabilității, din momentul „depunerii planului procedurii de
restructurare, dar nu mai târziu de 5 zile din data expirării termenului prevăzut pentru depunerea
lui, administratorul insolvabilității va publica, în conformitate cu art. 6 din legea insolvabilității,
un anunț privitor la convocar ea adunării creditorilor de examinare și votare a planului, la
persoana care a propus planul, la data votării lui și la faptul că este admisibilă votarea prin
corespondență. De la data publicării, se consideră că toate părțile interesate au luat cunoștință de
planul procedurii de restructurare și de data votării. În orice caz, debitorul sau administratorul va
asigura posibilitatea consultării planului la sediul său, pe cheltuiala solicitantului”141.
Subliniem că acest anunț urmează a fi publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
în caz contrar notificarea nu va produce efecte juridice, în România spre exemplu există
Buletinul procedurilor de insolvență, unde se publică inter alia asemenea anunțuri și care asigură
o mai mare receptivitate pentru pers oanele interesate .
Prin urmare se observă ipso facto, că legiuitorul național a ținut cont de recomandările
ghidului realizat de UNCITRAL și a asigurat instanței de insolvabilitate prevederi explicite
pentru a nu crea confuzii și probleme de aplicabilitate și interpretare a normelor ce
reglementează în special procedura de restructurare.
Legiuitorul național prevede la art.200 din Legea insolvabilității, că „la adunarea
creditorilor de examinare a planului procedurii de restructurare, de determinare a drept ului de vot
al creditorilor și de votare a planului nu poate avea loc înaintea adunării de validare a creanțelor.
Aceste chestiuni pot fi examinate în cadrul unei singure adunări. Instanța de insolvabilitate poate
dispune ca planul procedurii de restructur are să fie supus votului într -o adunare specială. În acest
caz, adunarea se convoacă în cel mult 30 de zile din data adunării de examinare a planului.
Persoanele care au depus planul procedurii de restructurare îl pot modifica după adunarea de
examinare a lui. Modificările propuse pot fi supuse votului în cadrul aceleiași adunări. În cazul
existenței mai multor planuri ale procedurii de restructurare, cel propus de administratorul
insolvabilității are prioritate și se pune primul la vot. Aprobarea acestui p lan înseamnă
respingerea planului propus de către debitor”142.
În sensul celor menționate , prezintă interes discriminarea făcută de legiuitor în raport cu
planul propus de debitor, considerăm că creditorii urmează să decidă care plan urmează să fie
140 Ghidul UNITRAL în materie de insolvență. New York, 2005.
http://www .uncitral .org/pdf/english /texts/insolven /05-80722_ Ebook .pdf, p.236.
141 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
142 Ibidem .
72
votat, ma i mult ca atât dacă există mai multe planuri de restructurare (propus de debitor și de
autoritățile publice) , iar administratorul nu a propus un plan, apare întrebarea în cazul dat care
plan are prioritate și se va pune primul la vot. Pe aceiași linie de i dei, suntem de opinia că
urmează a se exclude ultima propoziție din art. 200 al legii or, este un raționament logic că
aprobarea unui plan semnifică că procedura de vot a luat sfârșit și nu mai pot fi aprobate alte
planuri. Plus la aceasta, folosirea terme nului respinge este una improprie or, nu poate fi respins
ceva care nici măcar nu a fost propus spre votare de către creditori .
Dreptul de vot al creditorilor în privința acceptării sau nu a planului de restructurare propus
spre votare este reglementat de legiuitor ul național la art.201 din L egea insolvabilității , potrivit
căruia se menționează că „numai creditorii ale căror creanțe au fost validate și incluse în tabelul
definitiv al creanțelor sunt în drept să voteze planul procedurii de restructurare. În baza tabelului
definitiv al creanțelor, administratorul insolvabilității întocmește o listă a creditorilor care au
dreptul să voteze planul procedurii de restructurare. La începutul adunării de votare,
administratorul insolvabilității informează creditorii despre voturile valabile din partea
creditorilor primite în scris”143.
În acest sens , „votul favorabil necondiționat are valoare de acceptare a planului procedurii
de restructurare. Votul sub orice condiționare se consideră vot negativ. Fiecare creanță cu
valoarea unui leu moldovenesc beneficiază de un drept de vot, pe care titularul îl exercită în clasa
din care face parte creanța. Creditorii garantați, creditorii bugetari, creditorii chirografari și
creditorii chirografari de rang inferior constituie clas e distincte de creanțe, care votează separat.
Creditorii care, direct sau indirect, controlează, sunt controlați ori se află sub control comun cu
debitorul, în sensul legislației pieței financiare, pot participa la ședință, fiind însă în drept să
voteze pl anul procedurii de restructurare doar în cazul în care acesta le acordă mai puțin decât ar
primi în cazul falimentului”144.
În privința prevederilor legale sus nominalizate, considerăm necesar de a introduce
termenul de tabel definitiv rectificat în cuprinsul art.201 din lege or, din momentul întocmirii
tabelului definitiv și până la adunarea de votare a planului pot surveni modificări care vor duce
nemijlocit la rectificarea tabelului, în acest sens reglementarea actuală este una depășită, iar în
situația în care ar fi aplicată stricto sensu de către participanți ar reprezenta o eroare gravă și o
încălcare a dreptului de proprietate al un ui eventul nou creditor sau al unui creditor cu o creanță
mai mare decât avea la momentul validării inițiale .
143 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
144 Ibidem .
73
Procedura acceptării planului procedurii de restructurare este reglementată de legiuitor în
scopul garantării unui tratament echitabil tuturor participanților la procedură. Astfel , potrivit
art.202 din L egea insolvabilității , „examinarea chestiunii acceptări i planului procedurii de
restructurare a debitorului ține de competența exclusivă a adunării creditorilor. Fiecare clasă de
creditori cu drept de vot votează separat planul procedurii de restructurare. Se consideră acceptat
de către o clasă de creditori pl anul procedurii de restructurare votat de majoritatea lor care dețin
mai mult de jumătate din valoarea creanțelor clasei respective”145.
Adunarea creditorilor la momentul votării planului are împuterniciri de a adopta una din
următoarele decizii : „a) de acc eptare a planului procedurii de restructurare; b) de respingere a
planului procedurii de restructurare și de inițiere a procedurii falimentului. Planul procedurii de
restructurare acceptat de adunarea creditorilor se prezintă de administratorul insolvabili tății
instanței de insolvabilitate în cel mult 5 zile de la data adunării de votare. Planul procedurii de
restructurare poate fi totuși modificat, dar doar până la adunarea de votare”146. Conchidem că, se
consideră „acceptat planul procedurii de restructurar e în cadrul unei clase de creditori chiar ș i
fără votul majorității dacă: a) creditorii acestei clase nu sunt defavorizați prin plan în comparație
cu situația în care s -ar fi aflat în lipsa lui; b) majoritatea claselor de creditori participante la
votare au acceptat planul procedurii de restructurare în modul corespunzător”147.
Astfel, prin această „metodă de migrare a creditorilor în mod intenționat, dintr -o clasă în
alta, respectiv a creditorilor garantați în clasa creditorilor chirografari, justificat de lipsa
garanțiilor, se poate crea în mod artificial posibilitatea ca planurile de restructurare să fie
confirmate prin acoperirea tuturor claselor de creditori” , dar totodată creditorii de clase inferioare
să fie în același timp defavorizați148.
Pentru evita rea unor astfel de practici, spre exemplu, ȋn legea românească a fost introdusă
pe „lângă criteriul majorității claselor și condiția întrunirii unui procent de 30% din totalul masei
credale, condiția obligatorie pentru votarea planului respectiv. S -a consi derată astfel , că această
pondere de 30% este suficientă, pe de o parte, pentru a asigura un minim confortabil din totalul
masei credale, iar pe de altă parte, să evite îngreunarea excesivă a procedurii de votare a planului
de restructurare, reieșind din art. 13 al Legii insolvenței”149.
145 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
146 Ibidem.
147 Ibidem.
148 Ilana Ana. Limitele și limitările restructurării în lumina legii insolvabi lității, la Conferința științifică
internațională dedicată aniversării a 55 de ani de la fondarea Facultății de Drept a Universității de Stat din
Moldova, „Legea Insolvabilității – de la teorie la practică ”, publicată în Broșura Conferinței la 10.10.2014, p.80.
149 Legea cu privire la procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, nr. 85/2014, publicată în Monitorul
Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 466 din 25.06.2014.
74
În sensul tratamentului echitabil, autorul Turcu Ion menționează că, „ planul va respecta
egalitatea de tratament pentru toate creanțele din aceeași categorie distinctă. Excepție de la
această regulă se poate face numai în cazul în care creditorul consimte un tratament mai puțin
favorabil pentru creanța sa. Nu este considerată ca o modificare a creanței sau a condițiilor de
realizare a acesteia situația în care planul propus prevede revenirea la condițiile de realizare a
creanței anterioare survenirii evenimentelor care au condus la modificarea condițiilor respective,
cum ar fi neplata uneia sau a mai multor rate scadente ale unui împrumut, la termenele și în
condițiile stipulate în contract, care ar conduce la accelerarea pl ății întregului rest al
împrumutului”150.
În ceea ce privește tratamentul creditorilor de diferite clase, considerăm că, este esențial să
se realizeze un plan convenit de majoritatea claselor pentru a crește șansele de reușită a votării
planului și intentări i procedurii de restructurare . Aceasta poate fi necesar, de asemenea, în
funcție de modalitate a ipso facto aleasă pentru votarea planului și dacă creditorii votează în
clase, să ia în considerare dacă planul poate deveni obligatoriu pentr u clasele de credi tori și alte
părți afectate. În măsura în care un plan de restructurare poate fi aprobat și aplicat , în caz de
dezacord al unor creditori, urmează să se asigure că c uprinsul planului oferă o protecție
corespunzătoare și efectivă pentru creditorii care se o pun și, în special, pentru faptul că drepturile
lor nu sunt afectate în substanță și mod inechitabil. În context, considerăm că, legea națională a
insolvabilității oferă mijloace pertinente și utile pentru asigurarea tratamentului echitabil față de
toți cr editorii , evident în cazul în care se respectă întocmai prevederile legale la întocmirea și
votarea planului procedurii de restructurare și nu în ultimul rând dacă se verifică viabilitatea
planului or, această condiție nu este stabilită expres deși este un a esențială pentru realizarea ipso
facto a planului .
În altă ordine de idei, subliniem că, în conformitate cu alin.(1) art.183 al Legii naționale a
insolvabilității, procedura de restructurare se aplică de către instanța de insolvabilitate în temeiul
unei hotărâri a doptate de către adunarea creditorilor151. Din sensul normei date, reiese expresis
verbis că, singurul organ împuternicit să adopte decizia privind aplicarea procedurii de
restructu rare este Adunarea creditorilor, care se întrunește într -o ședință specială pentru votarea
planului de restructurare.
Reieșind din cele expuse supra, constatăm că, aplicarea procedurii de restructurare este de
competența adunării creditorilor care va adopta hotărârea privind trecerea societății debitoare în
150 Turcu Ion. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței – comentată. Coment ariu general privind procedura
insolvenței . București: Humanitas, 2008, p.47.
151 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012 .
75
restructurare. Hotărârea adunării creditorilor de aplicare a procedurii de restructurare reprezintă
temeiul legal pentru ca instanța de insolvabilitate să adopte o înch eiere privind aplicarea
procedurii de restructurare față de întreprindere, încheiere , care subliniem că poate fi atacată cu
recurs de persoana care a depus planul, de administratorul insolvabilității, de debitor sau de
creditori.
Potrivit autorului român , Ana Ilana : ”adunarea creditorilor reprezintă organul deliberativ,
lipsit de personalitate juridică, ca re se constituie pe durata procedurii, deci are caracter temporar,
fiind formată din totalitatea creditorilor care dețin creanțe validate și înscrise în tabelul de
creanțe al debitorului ”152.
În acest sens , considerăm că, ar putea fi mai benefică excluderea adunării creditorilor pe
durat a desfășurării procedurii, fiind înlocuită cu un mandatar judiciar independent , care să
reprezinte interesele tuturor creditorilor în mod imparțial , indiferent de rangul sau valoarea
creanțelor acestora , după modelul Franței, Germaniei, Statelor Unite ale Americii și altor state
înalt dezvoltate .
În acest context, facem trimitere la legislația italiană, unde Adunarea creditorilor în calitate
de participant al procedurii de restructurare nu este reglementată, fiind însă prevăzut comitetul
creditorilor, care va fi numit prin hotărȃrea judecătorului delegat și care are împuterniciri
depline153.
În legislația franceză la fel nu vom găsi reglementări referitoare la Adunarea creditorilor,
care însă prevede un rol similar pentru un manda tar independent al justiției în calitate de
reprezentant al creditorilor și care este numit în funcție de către instanța de insolvabilitate. În
acest caz, mandatarul dat reprezintă interesele tuturor creditorilor, iar funcția sa este
incompatibilă cu orice altă profesie, evident în s copul garantării independenței și imparțialității
acestuia pe durata de îndeplinirea a atribuțiilor funcționale prevăzute de legea insolvabilității,
ceea ce asigură celeritate și eficiență constată în timp de practica franceză .
La caz, autorii Iurie Mihal ache și Dorin Dulghieru, menționează că, „Comparativ cu
procedura insolvabilității din Republica Moldova, în Franța procedura respectivă se dovedește a
fi mai simplă și mai rapidă. În primul rând, cheltuielile legate de insolvabilitate sunt mai reduse,
ceea ce înseamnă că debitorul insolvabil are posibilitatea de a economisi mai mulți bani pentru a
plăti datoriile față de creditori. În al doilea rând, se câștigă timp ”154.
152 Ilana Ana. Aspecte de drept comparat privind creditorii în procedura insovlabiltiății , În: Broșura Confer inței
Internațională Un deceniu de realizări și experiență a parteneriatului și cooperării Republicii Molodova cu
Comunitățile Europene și Statelor membre , Chișinău, 2015, p. 85.
153 Sărăcuț Mihaela. Participanții la procedura insolvenței , București: Editura Universul Juridic, 2015, p.89.
154 Iurie Mihalache și Dorin Dulghieru . Intentarea și desfășurarea… , p.28.
76
Autorii su s-menționați sunt de părerea că în situația respectivă există ”două soluții în acest
sens: Cea dintâi, eliminarea instituției adunării generale a creditorilor, iar în centrul spațiului
decizional să fie comitetul creditorilor, care este mai lucrativ. Aceasta ar conduce la o creștere a
eficienței procedurii insolvabilității, prin tra nsformarea caracterului complicat al deliberării
creditorilor într -un mecanism simplificat. Cea de -a doua, susținută de profesorul Ion Turcu,
prevede eliminarea adunării creditorilor și a comitetului creditorilor, respectiv înlocuirea acestora
cu un singur creditor, mandatat de către toți ceilalți creditori pentru apărarea intereselor acestora.
În condițiile actuale, convocările de adunări și comitete ale creditorilor sunt deseori ineficiente,
cu ședințe lungi și cronofage. Se impune renunțarea la adunarea creditorilor și la comitetul
creditorilor pentru a fi în locuite cu un reprezentant al creditorilor ”155.
Generalizând cele expuse, considerăm că ar fi mult mai eficient și util înlocuirea
adunării creditorilor cu un mandatar al justiției independent desemnat de instanță care să
reprezinte interesele generale ale creditorilor. Mai mult ca atât, în situația în care sunt
necesare anumite acțiuni urgente care depășesc atribuțiile comitetului creditorilor, mandatarul ar
fi mult mai util decât adunarea creditorilor care necesită un timp mai îndelungat pentru a se
întruni în ședință, iar din practica judecătorească națională constatăm că sunt rar întâlnite cazuri
când prima adunare a creditorilor ar fi deliberativă.
2.3.2. Procedura de confirmare/neconfirmare a planul ui de
restructurare. Efectele
În continuare ne vom expune referitor la confirmarea planului de restructurare de către
instanța de insolvab ilitate . Odată cu hotărârea adoptată de adunarea creditorilor privind
aplicării procedurii de restructurare, instanța de insolvabilitate trebuie să confirme această
hotărâre în cel mult 5 zile de la data aprobării. La caz, considerăm necesar ca instanța să
confirme hotărârea în termen de 5 zile nu din momentul adoptării hotărârii, ci din momentul
depunerii î n instanță. Su bliniem că, prin Î ncheierea instanței de insolvabilitate de confirmare a
hotărârii adunării creditorilor privind aplicarea procedurii de restructurare, aceasta va indica
despre începere procedurii de restructurare, solcitând totodată depunerea planului de
restructurare în termenul stabilit de adunarea creditorilor. Sancțiunea nedepunerii în termen a
planului este una aspră or, acest fapt duce la emiterea unei încheieri privind trecerea debitorului
în procedura de faliment, chiar dacă ar exista condiții opti me în se nsul restructurării activității.
Reieșind din art. 204 al Legii insolvabilității, „instanța de insolvabilitate audiază
administratorul insolvabilității, comitetul cre ditorilor, dacă a fost desemnat și debitorul până la
155 Iurie Mihalache și Dorin Dulghieru. Intentarea și desfășurarea… , p.28.
77
confirmarea planului procedurii de restructurare . Instanța de insolvabilitate poate impune
debitorului unele condiții sau restricții, concordate cu planul confirmat, pentru desfășurarea
activității o dată cu confirmarea planului procedurii de restructurare . Planul procedurii de
restructurare va fi confirmat de către instanța de insolvabilitate la data stabilită, dacă cumulativ
sunt întrunite următoarele condiții: a) cel puțin jumătate plus una din clasele de creditori acceptă
ori consideră că acceptă planul; b) în cazul existenț ei a doar două clase, planul se consideră
acceptat dacă clasa cu cea mai mare valoare totală a creanțelor l -a acceptat; c) fiecare clasă de
creditori defavorizată care a respins planul va fi supusă unui tratamen t corect și echitabil prin
plan”156.
Subliniem faptul, că considerăm necesar ca și în cazul jurisprudenței Republicii Moldova
să fie solicitată opinia unui specialist care să se refere inclusiv și în special la oportunitatea
planului procedurii de restructurare și nu doar la îndeplinirea condițiilor d e legalitate , după
modelul Legii române a insolvenței, aspecte asupra cărora ne vom referi în continuare și care
sunt la fel de prioritare .
Susținem opinia autorului, Luminița Tuleașcă, care subliniază că: „noțiunea de confirmare
a planului de restructurare aprobat nu reprezintă o simplă procedură de autentificare a acestuia ci,
reprezintă validarea acestuia printr -o hotarâre judecătorească ce se bucură de autoritate de lucru
judecat, susceptibilă de atac prin intermediul recursului”157.
În Români a, potrivit noilor reglementări introduse prin Legea nr.85/2014, legiutiorul a
optat pentru o mai mare siguranță pentru creditorii debitorului insolvabil, astfel „aprobarea unui
plan de reorganizare este condiționată suplimentar de asigurarea votului favor abil al creditorilor
ale căror creanțe reprezintă cel puțin 30% din valoarea masei credale, pe lângă condiția votului
pe categorii de creanțe. Urmărind echilibrarea reprezentativității exprimării votului pentru
aprobarea planului, o asemenea soluție apare ca fiind de natură să asigure o redresare reală în
interesul debitorului, prevenindu -se totodată tergiversarea procedurii cu reorganizări
defectuoase, de natură să determine prejudicii în dauna creditorilor ”158.
Din sensul art.204 al Legii insolvabilității, considerăm mai oportun modificarea acestuia
după modelul legii insolvenței române în vigoare, unde din in terpretarea art.139 rezultă că
„indiferent de numărul de categorii de creanțe votante, planul va putea fi considerat aprobat de
creditori și confirmat de instanță numai în situația în care este acceptat de cel puțin 30% din
totalul valoric al masei credale și de cel puțin o categorie defavorizată. În cazul în care numărul
156 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
157 Luminița Tuleașcă. Falimentul societăților comerciale …p.210.
158 Alexandru Rusu, Ștefana Morărașu. Procedura generală de insolvență potrivit noilor reglementări .
http://www.bpv -grigorescu.com/wp -content/uploads/2014/05/Ghidul -Insolventei.pdf .
78
categoriilor votante este par, aprobarea planului presupune, dincolo d e îndeplinirea condițiilor
evocate, acceptarea sa de către cel puțin jumătate din numărul de categorii ”159.
În același context, observăm că, legiuitorul național nu a stipulat în ce termen instanța de
insolvabilitate urmează să numească ședința pentru confir marea planului procedurii de
restructurare. În schimb, prezentăm ca exemplu Codul român al insolvenței unde este indicat că,
din data depunerii de către administratorul insolvabilității a hotărârii adunării creditorilor prin
care s -a aprobat planul, judecă torul de insolvabilitate, numit sindic, în cel mult 15 zile fixează
ședința pentru confirmarea planului. Respectiv, prin această prevedere, legiuitorul român a
indicat un termen maxim și concret în care judecătorul urmează să numească ședința de
confirmare a planului, oferind prin aceasta certitudine juridică participanților procedurii.
În acest sens și, autorul , Gheorghe Macovei a remarcat că: „odată cu finalizarea tuturor
acțiunilor de pregătire, examinare și votare a planului, instanța de judecată urmeaz ă să dispună
confirmarea acestuia. Spre regret, Legea insolvabilității în vigoare nu este destul de explicită în
ceea ce privește procedura de confirmare a planului de către instanța de judecată. În acest sens,
nu este clar dacă, este sau nu necesar numire a unei ședințe de judecată, se consemnează sau nu
lucrările acesteia în ordinea generală prevăzută de Codul de procedură civilă, care este procedura
de adoptare a actului privind confirmarea planului. Reieșind din puținele reguli instituite de lege
privind confirmarea planului, considerăm că aceasta urmează a fi făcută într -o ședință de
judecată distinctă, cu respectarea a o serie de formalități și cu citarea obligatorie a participanților
la proces”160.
În context, susținem propunerea de lege ferenda expusă d e autorul sus -citat, care consideră
necesar ă „introducerea la art. 204 al Legii insolvabilității a unui nou aliniat cu numărul (21)
cu următorul conținut: ”(21) În vederea audierii participanților la proces și confirmării
planului procedurii de restructura re, instanța de judecată urmează să numească o ședință de
judecată specială, cu citarea tuturor participanților la proces ”161.
Prin urmare, urmează a se stabili și în legislația națională un termen concret în decursul
căruia judecătorul de insolvabilitate să numească ședința pentru confirmarea planului aprobat de
către creditori, cu atât mai mult că în prezent, în special în cadrul Judecătoriei Chișinău ședințele
sunt amânate pe durate excesiv de mari, contrar principiului celerității procedurii și intereselor
primare ale creditorilor .
159 Ioan Adam, Nicolae Adam. Elemente de noutate semnificativă în domeniul prevenirii insolvenței și insolvenței
reglementate prin legea nr.84/2014 în raport cu legea insolven ței anterioare . În Revista: Uniunea Juriștilor,
nr.12/2014, p.142.
160 Macovei Gheorghe. Procedura de declarare …, p.124.
161 Ibidem.
79
În alt context, n e achiesăm propunerii autorului, Nicolae Craiu, care consideră : „necesar ca
și în situația Republicii Moldova să existe posibilitatea de a audia concluzia unui specialist
asupra posibilității de re alizare a planului propus spre confirmare, deoarece nu fiecare judecător
care are în procedură cazul, fiind jurist de profesie, ar putea înțelege termi nologia financiar –
contabilă ”162.
În România în noul Cod al insolvenței a apărut norma de la lit.f) la art. 139, care prevede
expres necesitatea respectării atât a condițiilor de legalitate, cât și a celor de viabilitate, ca o
condiție de confirmare a planului de restructurare. Prin această prevedere legiuitorul român a
extins sfera de apreciere a judecătorului și asupra verificării întrunirii condițiilor de oportunitate
a planului propus, prin urmare este recomandat judecătorului de a solicita opinia unui specialist
pentru a se constata atât legalitatea, cât și oportunitatea planului pentru a fi confirmat.
În ac est sens, considerăm necesar de a stabili în mod expres în Legea insolvabilității, faptul
că judecătorul de insolvabilitate urmează să verifice și respectarea condițiilor de viabilitate a
planului, iar pentru aceasta are dreptul să ceară până la data confi rmării planului, participarea
unui specialist pentru a depune concluzii privind posibilitatea de realizare a planului propus și
votat. O asemenea abordare din partea legiuitorului va spori și mai mult încrederea creditorilor și
nemijlocit șansele de a salv a doar întreprinderile viabile care merită o a doua șansă din partea
creditorilor săi .
Prin urmare de lege ferenda propunem introducerea lit.d) la alin.(4) art.205 din Legea
insolvabilității cu următorul cuprins: „Planul de restructurare respectă preveder ile art. 190
al prezentei legi din punct de vedere al legalității și viabilității ”.
În ceea ce privește confirmarea planului doar dacă se asigură tratamentul echitabil pentru
toți creditorii indiferent de rangul și mărimea creanțelor , legiuitorul la alin.(5) art.2 04 din L egea
insolvabilității, indică că tratament corect și echitabil există atunci când sunt îndeplinite
cumulativ următoarele condiții: a) nici o clasă și nici o creanță care resping planul nu primesc
mai puțin decât ar primi în caz de fal iment; b) nici o clasă și nici o creanță a unei clase nu
primesc mai mult decât valoarea creanței; c) în cazul în care o clasă de creditori defavorizată
respinge planul, nici o clasă de creditori cu creanțe de rang inferior clasei defavorizate
neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la alin. (2) art. 191, nu primește mai mult
decât ar primi în caz de faliment163.
În L egea insolvenței române practic r egăsim aceleași criterii care denotă un tratament
corect și echitabil, astfel reieșind din alin.(2) art.101 din lege, tratamentul în cauză există atunci
162 Nicolae Craiu. Procedura de restructurare …, p.75.
163 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
80
când sunt respectate împreună condițiile ca nici o categorie sau nici o creanță aparținând unei
categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale; în cazul în care o categorie
defavorizată respinge planul, nicio categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate
neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primește mai mult
decât ar primi în cazul falimentului și nici una dintre categor iile care resping planul și nici o
creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi p rimit în cazul procedurii
falimentului societății debitoare, fapte ce ar dovedi efectele unui tratament echitabil pentru toți
creditorii validați .
În Manualul de bune practici în insolvență se subliniază, faptul că : „planul de restructurare
trebuie să țină cont de valoarea evaluată a patrimoniului societății, în scopul asigurării unui
volum de plăți superior decât în condiții de faliment către titularii de crea nțe defavorizate, care ar
putea respinge planul. Acceptarea planului de către creditori, în condițiile respingerii planului de
către titularii uneia dintre categoriile de creanțe are drept efect actualizarea Programului de plată
al creanțelor, în vederea a justării sumelor ce urmează a fi plătite titularilor de creanțe din
categoriile de rang inferior celei care a respins planul, la nivelul pe care l -ar primi în cazul
falimentului”164.
Susținem opinia autorilor citați supra precum că, r eglementarea în cauză de ține o
„implicație deosebită în asigurarea către creditorii chirografari a unui tratament corect,
comparativ cu situația falimentului. În condițiile în care, în faliment, creditorii chirografari ar fi
reușit o recuperare totală sau cel mai probabil parțial ă a creanțelor lor, este necesar ca aceștia să
poată obține același nivel al recuperării și în cazul confirmării unui plan de restructurare respins
de o categorie de creanțe de rang superior. Având în vedere că un singur plan de restructurare
poate fi conf irmat, în cazul în care mai multe planuri de restructurare sunt votate de creditori,
este recomandabil ca judecătorul -sindic să aprobe planul de restr ucturare depus de către
debitor ”165.
Pe aceaiași linie de idei autorul, Ilana Ana menționează faptul: „că tratamentul diferențiat
și neechitabil aplicat unor creditori, spre exemplu, reglementrea unor condiții speciale pentru
creanțele bugetare nu este conformă princ ipiilor europene, indiferent de sistem ”166.
Cu toate acestea, legislația națională acordă un regim preferențial creditorului bugetar.
Autorul exemplifică în acest sens : „termenul preferențial de 90 de zile față de 30 de zile acordat
164 Ministerul Justiției al României. Manualul de bune practici în insolvență. București 2006, p.128.
165 Ibidem.
166 Șargu Lilia, Ilana Ana. Situation of the budgetary creditor in the insolvency procedure . București: Univers
Strategic – Revista Universitară de s tudii strategice și interdisciplinare și de securitate, nr. 4 (24), 2015, p/117 -122.
313 p.
81
celorlalte clase de creditori în baza art. 140 alin.(2) ultima teză, pentru declararea creanțelor, de
asemenea art.22 alin.(3) care precizează faptul că, instanța de insolvabilitate va restitui fără
examinare cererea introductivă în toate cazurile dacă la cerere nu va fi anexat avizul Serviciului
Fiscal de Stat aferent informării, informare care va putea fi facută de debi tor sau creditori, spre a
fi comunicată astfel intenția sa de a depune cererea introductivă. Aceste privilegii, menționează
autorul, nu fac decȃt să favorizeze creditorul bugetar în detrimentul celorlalți creditori, aspect
contrar recomandărilor europene”167.
De altfel, și în Romȃnia se menționează că „clasa creditorului bugetar se consideră ca o
clasă preferențială, distinctă de clasa garantată sau chirografară, clasificare existentă și ȋn
reglementarea dinaintea Legii nr.85/2014, în vigoare în prezent. Regl ementarea anterioară din
Legea nr.85/2006 permitea actualizarea creanței bugetare cu accesoriile, care se puteau calcula
chiar și după data deschiderii procedurii insolvenței, respectiv acestea nu erau suspendate pe
perioada insolvenței. Ȋnainte de modific are, reglementările din materia procedurii fiscale
prevedeau faptul că pentru creanțele fiscale născute anterior sau ulterior datei deschiderii
procedurii de insolvență, nu se datorează și nu se calculează dobânzi și penalități de întȃrziere
după data proc edurii insolvenței. Reglementarea ulterioară permite ca pentru creanțele fiscale
născute anterior sau ulterior datei deschiderii insolvenței să se calculeze dobânzi și penalitӑți de
ȋntârziere”168.
În doctrina romȃnească169 există păreri potrivit cărora : „testul privind tratamentul corect și
echitabil, prevăzut pentru toate grupele de creditori în cuprinsul art.133 alin.(4) din Legea nr.
85/2014, echivalează cu testul creditorului privat diligent. Se poate aprecia că prin intermediul
acestei proceduri se confer ă creditorului bugetar posibilitatea de a participa la o restructurare a
debitorului său, chiar daca acceptă reduceri, amȃnări sau eșalonări debitorului său, fără ca
respectivele măsuri să fie calificate drept ajutoare de stat ”170.
Este de remarcat, că acea stă concluzie reiese implicit, dacă luăm în considerare
reglementarea de la alin. (1) al art.107 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene171,
care stabilește incompatibilitatea cu legislația Uniunii a ajutoarelor „acordate de state sau prin
interme diul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze
concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în
care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre”.
167 Ilana Ana. Aspecte de drept comparat… p.68.
168 Ibidem.
169 Munteanu Speranța. Testul creditorului privat . În Revista: Phoenix, București, ianuarie -martie 2015, p.14, 31 p.
170 Ilana Ana. Aspecte de drept comparat… p.69.
171 Tratatul privind Uniunea Europeană si Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene 2012/C326/01, publicat în
Jurnalul Oficial C 326, 26/10/2012.
82
În sensul celor expuse, la nivelul Uniunii Europene s -a consolidat o practică unică și
continuă , potrivit căreia constatarea unei acțiuni ca fiind sau nu ajutor de stat și respectiv, ca
fiind un tratament inechitabil, ține de situația ipso facto concretă. R espectiv, dacă statul a avut un
interes general și de importanță primordială pentru economia națională ca să acorde preferință
unei anume societăți debitoare, iar salvarea acesteia ajută economia în ansamblu, atunci se
consideră că nu a existat un tratamen t discriminatoriu și din contra când aceste ajutoare se acordă
pe criterii politice sau alte asemenea preferințe, este prezent un tratament discriminatoriu .
La caz, prezentăm exemplul Spaniei împotriva Comisiei Europeane , Hotărârea C-342/96
și DM Transport , C-256/97 , unde Comisia Europeană a considerat că : „facilitățile de plată
constituie un ajutor de stat dacă, ținând seama de importanța avantajului economic acordat astfel,
întreprinderea beneficiară nu ar fi obținut în mod evident facilități comparabile cu cele ale unui
creditor privat care se află într -o situație cȃt mai apropiată de cea a creditorului public și care
urmărește să obțină plata sumelor pe care i le datorează un debitor c are are dificultăți financiare.
În cauza Buczek Automotive vs. Comisie i, T-1/08 INTP , Comisia Europeană a apreciat că o
intervenție a statului sau prin intermediul resurselor statului, indiferent de formă, care acordă
beneficiarului său un avantaj, pe criterii selective și este susceptibilă să afecteze schimburile
dintre sta tele membre, iar concurența loială să fi fost sau să fie sus ceptibilă de a fi distorsionată
constituie ajutor de stat ”172.
Exemple pot fi evidențiate și în domenii poate mai interesante și non -conformiste , spre
exempl u discriminarea făcută de statul spaniol în cazul radierii unor datorii de peste 500
milioane de euro echipelor de fotbal FC Barcelona și FC Real Madrid pentru a fi salvate de la un
eventual faliment , deși economia țării era și se află în continuare într-o recesiune economică
continuă, iar datori a de stat a Spaniei este una dintre cele mai mari la nivel european . Însă cel
mai important criteriu în cazul dat privind existența tratamentul ui inechitabil nu se rezumă
propriu -zis la scutirea de la achitarea acestor datorii, dar anume faptul că s -a rapo rtat doar la
două echipe, celelalte cluburi de fotbal fiind vădit dezavantajate la caz. Acest exemplu, ne
prezintă faptul că situații de inechitate și discriminare din partea statelor se întâmplă și în țările
cu o democrație consacrată în timp.
În alt context, referindu -ne la efectele confirmării planului de restructurare a
debitorului insolvabil de către instanță , reținem că în Legea insolvenței din România ca de altfel
și în țara noastră, în urma „confirmării unuia dintre planurile de restructu rare depuse, debitorul
este obligat să se conformeze fără întârziere prevederilor acestui plan. Respectarea obligațiilor
172 Tratatul privind Uniunea Europeană si Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene 2012/C326/01, publicat în
Jurnalul Oficial C 326, 26/10/2012.
83
asumate nu poate fi selectivă, debitorul având sarcina de a își reorganiza propria afacere atât din
punct de vedere operațional, dar și din punct de vedere financiar și investițional. Orice abatere de
la prevederile planului confirmat poate determina solicitarea de către administratorul judiciar,
comitetul creditorilor, oricare dintre creditori sau administratorul special, a intrării în f aliment,
solicitare asupra căreia judecătorul -sindic va hotărî printr -o încheiere. În absența confirmării
unui plan de restructurare, în urma respingerii oricărui plan propus sau a nedepunerii de niciuna
dintre părțile legal îndreptățite a unui plan în max im 30 de zile de la data afișării tabelului
definitiv al creanțelor, în condițiile în care administratorul judiciar sau/și creditorii și -au
manifestat această intenție anterior datei depunerii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor
care au condus la apariția stării de insolvență, iar termenul limită de depunere nu a fost scurtat,
judecătorul -sindic va decide intrarea în faliment”173.
Reieșind din alin.(1) art.206 din L egea insolvabilității, prin hotărâre de confirmare a
planului procedurii de restructur are, instanța de insolvabilitate dispune încetarea procedurii de
restructurare și aplicarea planului față de debitor. Din această normă rezultă că la etapa
confirmării planului de restructurare, instanța de insolvabilitate pronunță o hotărâre, deși aceasta
verfică doar legalitatea votării planului de către adunarea creditorilor, nu și elemente de fapt care
ar impune pronunțarea unei hotărâri or, din moment ce fondul cauzei nu este examinat ar părea
necesar ca instanța să pronunțe o încheiere or, acesta ar f i raționamentul logico -juridic derivat
din prevederile Codului de procedură civilă .
În acest sens, susținem opinia expusă de autorul, Gheroghe Macovei, precum că: „Reieșind
din faptul că în esență confirmarea planului nu presupune constatarea circumstanțel or de fapt,
administrarea de probe, ceea ce înseamnă judecarea în fond, dar este o verificare a legalității
hotărârii adunării creditorilor deja adoptate, considerăm că pentru confirmarea planului este
suficient adoptarea unei încheieri judecătorești. Anal iza practicii judiciare ne permite să
constatăm că, instanțele de judecată, la verificarea legalității hotărârii de confirmare a planului,
în primul rând, atrag atenția la îndeplinirea tuturor cerințelor legale, legate de votarea și
adoptarea hotărârii adu nării creditorilor”174.
Din cuprinsul prevederii alin.(2) art.209 din Legea insolvabilității, reiese că, dispozițiile
planului cu privire la amânarea executării sau scutirile de executare a creanțelor creditorilor își
pierd efectele juridice față de toți creditorii , dacă planul nu stabilește altfel, în situația în care,
până la finalizarea îndeplinirii planului, față de debitorul insolvabil a fost intentat o nouă
procedură de insolvabilitate.
173 Ministerul Justiției al României. Manualul de bune practici în insolvență. București 2006, p.129.
174 Macovei Gheorghe. Procedura de declarare…, p.125.
84
Din această normă rezultă o confuzie de aplicabilitate juridică pr ovocată de legiuitor prin
care, deși pe de o parte se stabilește că amânarea executării sau scutirile de executare a
obligațiilor își pierd valabilitatea în privința tuturor creditorilor, dar pe de altă parte se utilizează
excepția dacă planul nu stabileșt e altfel . În acest sens, prezintă interes poziția legiuitorului or,
din moment ce a fost intentat o nouă procedură de insolvabilitate, rezultă că planul anterior este
anulat și nu mai are niciun efect juridic, respectiv norma dată este una contrară raționa mentelor
logice or , toate condițiile ulterioare vor putea fi stabilite deja în procedura nou intentată. Din
considerentele expuse, suntem de părerea că , prevederea alin.(2) art.209 al Legii
insolvabilității urmează a fi exclusă ca fiind o normă ce crează d oar contradicții pentru
practicienii din domeniul insolvabilității .
Poziția dată se regăsește și în doctrina juridică, în acest sens, autorul Ilana Ana indică
„faptul că, alin.(2) art. 209 din Legea insolvabilității prevede posibilitatea ca în perioada de
restructurare, pȃnă la îndeplinirea planului, să fie posibilă promovarea unui nou proces de
insolvabilitate împotriva debitorului, caz în care creditorii ar fi repuși în situația anterioară în
cazul în care ar fi acceptat anumite scutiri sau eșalonări, dar numai dacă planul nu stabilește
altfel or, părțile odată repuse în situația anterioară vor putea conveni asupra creanței în noua
procedură, înțelegerea din planul nerespectat nemaiputȃnd produce efecte juridice în noua
procedură”175.
În privința efectelor j uridice pe care le produce confirmarea planului de restructurare
acestea constau inter alia , în faptul că, intentarea procedurii de restructurare nu are efect asupra
accesoriilor care se pot calcula față de creanțe garantate ale debitorului, fapt ce denotă potrivit
alin.(2) art.184 al legii că, nu se va întrerupe calcularea dobȃnzilor aferente creanțelor garantate a
creditorilor în perioada derulării procedurii de restructurare . Confirmarea planului va produce
efecte și față de terți cu care debitorul are s au urmează să aibă relații contractuale necesare în
vederea asigurării activității sale , prin urmare în perioada de realizare a planului procedurii de
restructurare, niciun furnizor de servicii electricitate, gaze naturale, apă, servicii telefonice sau
altele nu are dreptul să schimbe, să refuze ori să întrerupă temporar un astfel de serviciu176.
A fortiori , pe durata procedurii de restructurare, administratorul insolvabilității poate
înainta demersuri de reîntregire a masei debitoare, respectiv poate introduce în instanța de
insolvabilitate acțiuni în vederea anulării tranzacțiilor încheiate de debitor în perioada suspectă,
dacă acestea se dovedesc a fi făcute în dauna intereselor creditorilor. Legiuitorul a reglementat o
cerință suplimentară față de d ebitorul aflat în restructurare, și anume: „în c azul cazul în care
175 Ilana Ana. Compatibilitate instituției insolvabilității …p.109 -110.
176 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
85
datoriile masei apărute după intentarea procedurii de restructurare a debitorului vor depăși,
conform ultimului raport financiar al debitorului, un procent de 20% din valoarea activelor
incluse în tabelul creanțelor validate , în mod exclusiv numai cu a cordul comitetului creditorilor
se vor încheia, sub sancțiunea nulității, actele juridice ulterioare care conduc la apariția de noi
obligații ale debitorului ”177.
În plan comparat este de remarca t Codul insolvenței S.U.A. în care cele mai importante
cerințe ale „Codului pentru confirmarea unui plan pot fi delimitate în două categorii: 1) cele care
se raportează cu prioritate la acceptarea planului de către creditori și 2) celelalte condiții. În ce a
de a doua categorie se cuprind două condiții de bază pe care trebuie să le îndeplinească planul: a)
să satisfacă opt im interesul fiecărui creditor ; b) să fie realizabil. Prima condiție pretinde ca planul
să prevadă că fiecare creditor considerat individu al să primească cel puțin cât ar primi într -o
procedură de lichidare pe baza Cap.VII. Cea de a doua pretinde ca afacerea să supraviețuiască și
să prospere cel puțin până când vor fi efectuate plățile conform planului”178.
Potrivit jurisprudenței Statelor Uni te ale Americii , o condiție pentru confirmarea planului
este ca creditorii să primească, pe baza planului, la fel de mult cât ar fi primit în urma lichidării
debitorului insolvabil . Cerința ca planul să fie realizabil în mod cert este reglementată în U.S.C.
Secțiunea 1129 (a) (11) , care obligă Curtea să verifice dacă planul oferă o șansă rezonabilă de
succes și nu este doar o propunere iluzorie și irealizabilă . Pentru a stabili dacă planul de
restructurare poate trece testul de fezabilitate, Curtea trebuie să verifice : (1) dacă structura
capitalului este corectă ; (2) dacă afacerea este una profitabilă; (3) condițiile economice și (4)
competența conducerii179.
În acest punct, dorim să ne referim și la inconse cvența după părerea noastră a prevederii de
la alin.(4) art.79 al Legii insolvabilității, Creditorii chirografari sînt în drept să depună cerere de
înaintare a creanțelor în instanța de insolvabilitate. Procedura suspendată poate fi reluată de
creditorul c hirografar în cazul nevalidării creanțelor în procedura de insolvabilitate”180,
prevedere în baza căreia creditor ii care nu a u respectat procedura de validar e a creanței sale
stabilită de L egea insolvabilității se adresează cu acțiune în instanța de judecată de drept comun
cu solicitare de a se încasa silit și individual creanța sa , contrar principiilor concursualității și
colectivității procedurii de restructurare .
În context, prezentăm ca exemplu următorul caz din practica juridică națională, în care
insta nța în mod eronat a interpretat și aplicat legea insolvabilității : La data de 12.07.2016,
177 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
178 Turcu Ion. Comentariu general privind proced ura…p.295.
179 Ibidem .
180 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
86
intimata SRL „N.C.” a depus cerere de validare a creanțelor în mărime de 327 537,20 lei față
de ÎS „SDE C.” (în procedură de restructurare), dintre care a fost valida tă suma de 71 172 lei.
În privința creanței nevalidate aceasta a fost contestată tardiv de creditor, contestație care a
fost respinsă irevocabil (Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
CSJ nr. 2rc -975/16 din 07.12.2016) ca fi ind tardivă. Mai mult ca atât, creditorul nu a contestat
Hotărârea Curții de Apel Chișinău din 29.05.2017, prin care a fost confirmat planul de
restructurare al ÎS „SDE C.” cu neadmiterea creanței SRL „N.C.” în sumă de 101216 lei, care
reprezintă o Hotărâr e definitivă și irevocabilă, inter alia și față de c reanța neadmisă a
creditorului. Ulterior creditorul s -a adresat cu cerere de chemare în judecată în instanța de
drept comun, iar prin Hotărârea Judecătoriei Anenii Noi nr.2c -1098/15 din 14.06.2018, s -a
admis parțial cererea de chemare în judecată depusă SRL „N.C.” împotriva ÎS „SDE C.” ( în
procedură de restructurare) și s-a încasat din contul ÎS „SDE C.” în beneficiul SRL „N.C.”
datoria d e bază și cheltuielile aferente, fără a se reținde că de fapt creditorul urma să -și
satisfacă drepturile și interesele legitime în procedura de insolvabilitate.
Consideră m că o asemenea practică a instanțelor de judecată este una ilegală, care derogă
de la prevederile legale. Or, î n conformitate cu art.1 alin.4 al Le gii insolvabilității, Procesul de
insolvabilitate se desfășoară în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă și cu
cele ale prezentei legi. Această prevedere corespunde cerințelor art. 356 CPC, care expres
prevede că procedura insolvabilități i se examinează în instanță de judecată conform normelor
generale din cod ul de prcedură civilă , cu excepțiile și completările stabilite de legislația
insolvabilității și nu de prevederile codului civil.
Reieșind din cele expuse, se reține faptul că, ÎS „SD E C.” se află în procedură de
restructurare, prin urmare prezentei spețe îi sunt aplicabile doar prevederile Legii insolvabilității
și cele ale Codului de procedură civilă și nicidecum prevederile Codului civil care în mod eronat
au stat la baza emiterii H otărârii instanței de judecată or, în speță, față de ÎS „SDE C.” ( în
procedură de restructurare ), Legea insolvabilității este o lege specială și, respectiv are prioritate
în raport cu prevederile Codul ui civil (Lex specialis derogat legi generali ). De asemenea,
considerăm că instanța urma să rețină prevederile art.76 al Legii insolvabilității, precum că,
„înaintarea creanțelor de către creditori are loc în strictă conformitate cu reglementările
privind procedura de insolvabilitate ”181.
Este de remarcat că, scopul Legii insolvabilității potrivit art.1 alin. (1) este instituirea
cadrului juridic privind stabilirea unei proceduri colective pentru satisfacerea creanțelor
181 Monitorul Oficial al Republicii Moldo va, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
87
creditorilor din contul patrimoniului debitorului prin aplicarea față de acesta a procedurii de
restructurare sau a procedurii falimentului și prin distribuirea produsului finit. Prin urmare, se
evidențiază caracterul colectiv al procedurii, fiind caracterizată drept o pro cedură în care
creditorii îndreptățiți participă la urmărirea și la recuperarea creanțelor lor, în acord cu
modalitățile prevăzute de legea insolvabilității și nu cu prevederile generale ale Codului Civil182.
Concomitent, instanța nu a reținut că, p otrivit a rt.140 alin.1 al Legii insolvabilității, se
stipulează imperativ că dacă are o creanță față de debitor născută anterior datei deschiderii
procedurii, creditorul înaintează în scris creanța, indiferent de tipul ei, printr -o cerere de admitere
a creanțelor a dresată instanței de judecată care examinează cauza de insolvabi litate a debitorului.
Alin. (3) al aceluiași articol prevede că creanțele neconfirmate prin cerere de admitere a creanței
nu se includ în Tabelul definitiv al creanțelor și nu se satisfac183. Iar conform art. 144 se
stabilește că, „debitorul și creditorii pot să formuleze contestații cu privire la creanțele și la
drepturile de preferință neadmise sau trecute integral sau parțial de administratorul
insolvabilității/l ichidator în tabelul definitiv, iar c ontestațiile înaintate după termenul prevăzut
se declară tardive și se restituie fără a fi examinate ”184.
În mod eronat instanța nu a aplicat nici prevederile art.145 alin.(1) lit.d) din Legea
insolvabilității, potrivit căruia, „În cazul nedepunerii ce rerii de admitere a creanțelor în cadrul
procesului de insolvabilitate, analogic și în cazul nedepunerii contestațiilor împotriva
neadmiterii, totale sau parțiale, în tabel a creanței sale, creditorul este decăzut, în ceea ce
privește creanțele respective din dreptul inter alia, de a -și realiza creanțele împotriva
debitorului, a membrilor ori asociaților acestuia ”185. În condițiile date aprobarea prin Hotărâre
de către instanța de insolvabilitate a Tabelului definitiv al creanțelor reprezintă o Hotărâre
definitivă și irevocabilă atât în privința creanțelor validate, cât și în privința celor neacceptate,
nevalidate și necontestare în modul prevăzut de Legea insolvabilității.
Opinia expusă de noi supra este susținută și în doctrina de specialitate , în sens că,
”admiterea cererii de chemare în judecată depusă de o persoană care nu a exercitat drepturile și
procedura prevăzută de Legea insolvabilității reprezintă, pe de o parte, acordarea unor privilegii
ilegale acesteia în raport cu restul creditorilor care au participat la procedura colectivă de apărare
a drepturilor împotriva debitorului, iar, pe de altă parte, o încălcare și a principiului securității
raportului juridic or, după finalitatea procedurii judiciare prevăzute de Legea insolvabilității
182 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
183 Ibidem.
184 Ibidem .
185 Ibidem.
88
privind apăr area drepturilor creditorului se inițiază o nouă procedură judiciară referitor la același
obiect, fapt inadmisibil ”186.
Per a contrario , după raționamentul logico -juridic desprins din Hotărârea instanței de fond
analizate ar reieși, că fiecare creditor să fi e interesat să nu depună cerere de admitere a creanței
în procedura de insolvabilitate sau să nu conteste nevalidarea creanței și să ceară prin intermediul
instanței de drept comun executarea silită individuală a crenței sale prin denaturarea scopului
legii și a principiilor egalității în drepturi a tuturor creditorilor și securității raporturilor juridice
prin prisma jurisprudenței CtEDO în eventualitatea existenței a două hotărâri judecătorești
contradictorii , fapt inadmisbil .
Și autorul, Catan Carolina m enționează că, ”î n urma unei interpretări per a contrario a
prevederilor art.79 alin.(4) al Le gii insolvabilității, constatăm că suspendarea nu operează de
drept în privința litigiilor intentate de creditorii chirografari, care nu au drept obiect bunurile
masei debitoare, precum și litigiile inițiate de creditorii garantați, indiferent de obiectul acțiunii
intentate împotriva debitorului ”187. Același autor, concluzionează că, ”e fectele intentării
procesului de insolvabilitate su nt valabile anterior pentru toț i creditorii, legea nu prevede nicio
excepție în acest sens ”188.
Conchidem această analiză a erorilor din practica judecătorească moldovenească cu
următorul paragraf din cuprinsul Manualul ui administratorilor autorizați , precum că : ”este greșită
și contrară legii practica conform căreia creditorii care au omis termenul de depunere a cererilor
de admitere a creanțelor în instanța de insolvabilitate sau de contestare a neadmiterii, stabilit prin
hotărârea de deschidere a procedurii de insolvabilitate și care se referă la toți creditorii
debitorului, fără nicio excepție, se adresează în instanțele de judecată de drept comun, conform
procedurii civile generale pentru obținerea încasării prin hotărâre judecătorească a creanțelor
pretinse de la debitor ”189.
În privinț a refuzului judecătorului de a confirma planul de restructurare , facem
trimitere la dispoziția art.205 a Legii insolvabilității, care prevede: „că instanța de insolvabilitate
poate să nu aprobe hotărârea adunării creditorilor și să nu confirme planul proce durii de
restructurare dacă: a) a fost ignorată o condiție esențială ce ține de conținutul planului, de modul
realizării lui, precum și de modalitatea de acceptare a planului de către creditori, iar această
încălcare nu poate fi înlăturată; b) lichiditățil e debitorului depășesc vădit creanțele creditorilor
incluși în tabelul creanțelor validate; c) planul conține date fictive sau cu eroare flagrantă; d) nu
186 Institutul Național al Justiției. Manualul administratorilor autorizați , Chișinău 2015, p.109
187 Catan Carolina . Efectele de jure ale procedurii de insolvabilitate . În Revista Legea și viața, nr.6 din 2014, p.26.
188 Ibidem…, p.27.
189 Institutul Na țional al Justiției. Manua lul administratorilor… ., p.110.
89
este întrunită una din condițiile prevăzute la art. 204 alin.(4) al Legii insolvabilității ; e)
remuner area și alte plăți aferente activității administratorului provizoriu, administratorului
insolvabilității, experților și specialiștilor antrenați în proces nu au fost achitate sau plata lor nu a
fost asigurată în modul stabilit în plan”190.
Legiuitorul la alin.(1) art.217 al Legii insolv abilității a indicat că, comitetul creditorilor sau
fiecare creditor poate înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment
și lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi neces ară dovada ins olvabilității lui, dacă pe
parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul nu respectă prevederile lui sau
planul nu este realizat în termen , ca sancțiune pentru activitatea necorespunzătoare planului de
restructurare impus .
Totodată, potrivit alin.(2) ar t.117 al Legii insolvabilității191, se va conduce la revocarea
planului în urma intentării procedurii falimentului ca rezultat al neexecutării planului procedurii
de restructurare . În acest caz, creditorii ale căror creanțe au fost stins e ca urmare a executării
planului sunt obligați să restituie tot ceea ce au primit. Creanțele unor astfel de creditori se
restabilesc în tabelul creanț elor în mărimea inițială la data confirmării planului procedurii de
restructurare a debitorului .
În sens ul celor indicate supra, susținem poziția expusă d e autorul Ana Ilana, precum că : „în
condițiile în care nu a fost realizat planul procedurii de restructurare, din motive de nerespectare
a termenelor sau a prevederilor sale, c reditorii, individual sau prin comitetul desemnat, vor putea
solicita intrarea în faliment și lichidarea patrimoniul debitorului, planul de restructurare fiind
astfel considerat revocat, prin urmare, aplicarea principiului restitutio in integrum produce efecte
de repunere în situația a nterioară a creditorilor, respectiv ei vor trebui să restituie tot ceea ce au
primit. Sunt exceptați însă de la această prevedere referitoare la repunerea creditorilor în situația
anterioară și obligativitatea restituirii sumelor încasate, creditorii masei de rangul întâi și doi în
perioada aplicării planului”192.
Se observă deci, potrivit aceluiași autor: „că se ridică o problemă majoră de aplicabilitate și
anume, în ce măsură efectele retroactivează, deoarece achitarea la acel moment nu reprezintă un
depoz it, ci este propriu -zis o achitare, care ulterior devine nul ă. Acestă sancțiune să spunem,
obligația de a returna sumele primite cu titlu de plată conform graficului de plă ți în planul de
restructurare, i se aplică astfel creditorului, deși nu are nicio cu lpă în acest sens. Altfel spus,
creditorul fără a avea vreo culpă, va trebui să restituie sumele încasate, înțelegând că aceste plăți
190 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
191 Ibidem.
192 Ana Ilana. Compatibilitatea instituției insolvabilității …p.109.
90
ar putea fi efectuate de fapt sub condiție rezolutorie. Am putea avea astfel o problemă cu privire
la solvabilitatea respe ctivului creditor la momentul la care va fi nevoit să restituie sumele
încasate în timpul procedurii, fapt pentru care recomandarea noastră este aceea de eliminare din
legea insolvabilității a prevederii din teza a 2 alin.(2) art.217”193.
Prin urmare, „ în si tuația în care niciun plan nu este confirmat, iar termenul pentru
propunerea altui plan este expirat, judecătorul va dispune încetarea de îndată a procedurii de
restructurare și deschiderea procedurii falimentului. În egală măsură aceeași consecință apare și
dacă nu vor fi integral respectate dispozițiile planului aprobat. titlul executoriu în aceste cazuri
pentru creanțele stabilite în plan, îl reprezintă Programul de plata a creanțelor”194.
Așadar, procedura încetează „fie prin continuarea activității, fie prin lichidarea pe bază de
plan, după îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată asumate. Astfel, îndeplinirea planului trebuie
să fie absolută, totală, iar o îndeplinire parțială nu va fi admisibilă decât în situația în care
creanțele admise vor fi diferi te de valoarea creanțelor confirmat în plan. Prin urmare, pentru
diferența dintre acestea va interveni degrevarea. Creditorii vor putea solicita, atât individual cat
și prin intermediul Comitetului dacă acesta este organizat, deschiderea procedurii falimen tului,
urmat de lichidarea patrimoniului debitorului fără a mai fi necesară dovada insolvabilității
debitorului, fiind deci suficientă probarea faptului de încălcare a planului”195.
În contextul celor expuse, considerăm că e ste denaturată poziția legiuitorul ui privind
restituirea tuturor sumelor achitate creditorilor în cadrul procedurii de restructurare, din moment
ce remarcăm, că planul nu este executat și nu anulat. Or, principiul retroactivității efectelor
nulității, consacrat în art.219 alin. (1) Cod civil prevede că, doar actul juridic nul încetează cu
efect retroactiv, respectiv din moment ce nu se stabilește nulitatea planului de restructurare, nu
putem reține nici efectul restituției creanțelor executate, evident dacă nu s -a dovedit anumite
fraude în modalitatea de realizare a planului.
Considerăm că p revederea alin.(2) art.217 din L egea insolvabilității urmează a fi exclusă
or, care este sensul efectului restitutio in integrum în situația în care deja au fost executate o
parte din creanțe, urm ând ca în procedura falimentului să fie achitate și celelalte . Prin urmare, cu
titlu de lege ferendă propunem următorul cuprins al alin.(2) art.217 al Legii insolvabilității :
În cazul intentării procedurii de faliment ca urmare a nerealizării planului de r estructurare se
va reveni la situația stabilită prin ultimul tabel definitiv rectificat al creanțelor împotriva
debitorului scăzân du-se sumele achitate pe durata realizării planului de restructurare .
193 Ana Ilana. Compatibilitatea instituției insolvabilității …p.109.
194 Ibidem.
195 Ibidem.
91
În sensul celo r expuse facem trimitere și la L egea român ă a insolvenței din 2006, unde se
atestau aceleași inadvertențe și erori practice ca și în legea națională actuală , însă odată cu
apariția noii legi române nr.85/2014 și datorită criticilor acestei erori , creanțele executate nu se
mai restituie ca urmare a nerealizării planului de restructurare și intentării procedurii falimentului
față de debitor , și deja se consideră ca executate .
În același context, considerăm imperios necesar de a modifica și alin.(1) art.217 din
Legea insolvabilității , care prevede că, comitetul creditorilor sau fiecare creditor poate înainta o
nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment și lichidarea patrimoniului
debitorului fără a mai fi neces ară dovada insolvabilității lui, dacă pe parcursu l realizării planului
procedurii de restructurare, debitorul nu respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în
termen , cu o prevedere nouă în următoarea redacție : Dacă debitorul nu respectă planul de
restructurare sau realizarea planului în contin uare ar afecta și mai mult posibilitatea
executării creanțelor, ori planul nu este îndeplinit în termenul legal, atunci comitetul
creditorilor, administratorul insolvabilității, sau oricare creditor înscris în tabelul definitiv cu
o creanță neexecutată pot solicita în orice moment judecătorului să dispună intentarea
procedurii falimentului față de debitor.
Ne întemeiem propunerea pe aceleași lacune ale legiuitorului național or, iarăși observăm
că lipsește dreptul administratorului insolvabilității de a propune int entarea procedurii
falimentului or, doar acesta și are rolul de supraveghere nemijlocită a debitorului, ceea ce denotă
lipsa de coerență a legiuitorului în procesul tehnico -legislativ. Mai mult ca atât, din cuprinsul
alin.(1) art.217 observăm că legiuitorul foloseșt e sintagma orice creditor , fapt ce ridică semne de
întrebare privitor la dreptul unui creditor căruia i s -a achitat creanța integral de a mai depune o
astfel de cerere. Aceste lacune ale legiuitorului național riscă să creeze o practic ă judecătorească
neuniformă și contradictorie. Cu atât mai mult, că legea trebuie să respecte principiile clarității și
previzibilității or, nu orice persoană este inițiată în domeniul juridic și nu dispune de cunoștințe
pentru a interpreta normele juridic e interpretabile.
În România , legiuitorul a introdus o prevedere similar ă cu cea propusă de noi, astf el
potrivit alin.(1) art.143 din lege a română nr.85/2014 „dacă debitorul nu se conformează planului
sau desfășurarea activității sale aduce pierderi sau se acumulează noi datorii către creditorii din
cadrul procedurii, oricare dintre creditori sau administratorul judiciar pot solicita oricând
judecătorului -sindic să dispună intrarea în faliment a debitorului. Cererea se judecă de urgență și
cu precădere”196.
196 Legea română nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
92
Prezintă interes în opinia noastră și instituția degrevării debitorului prevăzută de legiuitor
în cuprinsul alin.(3) art.181 din Legea insolvabilității în care se indică faptul că, debitorul va fi
degrevat de diferența dintre valoarea pe care obligațiile le aveau înainte de confirmarea planului
și valoarea inclusă în planul confirmat, de la data confirmării de către instanța de insolvabilitate a
unui plan în cadrul procedurii de restructurare.
Anterior și în L egea română a insolvenței din anul 2006 la fel era prevăzută degrevarea
debitorului de diferența datoriilor de la data confirmării planului. O asemenea reglementare a
fost aspru criticată în doctrină, ceea ce a dus în mod ireversibil la modificarea acestei prevederi
prin noul cod al insolvenței și înlocuirea momentului de la care produce efecte degrevarea de
obligații prin planul de restructurare. Prin urmare, în prezent în legislația română se prevede că
degrevarea de obigații a debitorului produce efecte din momentul reușitei planului și nu cum era
anterior de la data confirmării acestuia .
Această soluție a legiuitorului român este salutabilă, din considerentul că asigură un
remediu echitabil și corect tratamentului creditorilor în procedura de restructura re. La caz,
susținem opinia expusă pe marginea acestor modificări operate la legea insolvenței române de
către autorul , Radu Bufan, care subliniază că: „efectul descărcării este unul rezolutoriu, condiția
fiind îndeplinită și pasivul fiind remis de datorie , abia la momentul succesului planului de
reorganizare, or pe acest tărâm acțiunea revocatorie falimentară dobândește deplin interes de a fi
exercitată și în condițiile unei restructurări, în acest sens dispozițiile corelative ale Codului
insolvenței fiind alin.(1) art.140, ultima frază: în cazul intrării în faliment se va reveni la situația
stabilită prin tabelul definitiv al tuturor creanțelor împotriva debitorului scăzându -se sumele
achitate în tim pul planului de reorganizare”197.
În contextul celor expuse , considerăm necesar de a modifica alin.(3) art.181 din Legea
națională a insolvabilității în următoarea redacție: debitorul insolvabil va fi degrevat de
diferența dintre valoarea pe care datoriile le aveau înainte de confirmarea planului și valoarea
inclu să în planul de restructurare confirmat, de la data reușitei planului. O asemenea abordare
este conformă cu standartele europene și cu principiile fundamentale ale insolvabilității or, nu
poate fi degrevat debitorul ab intitio de la data confirmării planul ui, din moment ce pe durata
realizării acestuia în masa debitoare pot fi obținute mijloace financiare prin acțiunile
administratorului îndreptate spre reintregirea masei.
În prezentul compartiment dorim să ne referim și asupra procedurii de modificare a
planului de restructurare or, deși la prima v edere reieșind din prevederile L egii insolvabilității
197 Radu Bufan. Tratat practic de insolvență …, p.614.
93
se constată că nu se acordă importanță acestei proceduri, totuși aceasta este una extrem de
importantă ținând cont de caracterul continuu al relațiilor socia le care evident se pot modifica.
Pentru o procedură de restructurare mai eficientă, este nevoie și de o flexibilitate pentru a
permite modificarea unui plan prezentat spre aprobare de către creditori și alte părți interesate în
cursul votării cu scopul de a obține un consens. În cazul în care o astfel de modificare nu ar fi
posibilă , iar votarea este limitată la planul propus, șansele d e aprobare a acestui plan pot fi
redus e, fapt ce poate duce nemijlocit la imposibilitatea restructurării debitorului și, re spectiv la
intrarea în faliment .
În acest sens, reieșind din alin.(3) art.200 al Legii insolvabilității, planul procedurii de
restructurare poate fi modifica t după ședința adunării la care a fost examinat, de către persoanele
care l -au depus . Este de remar cat că legiuitorul a indicat că, m odificările propuse pot fi înaintate
spre votare în cadrul aceleiași adunări a creditorilor. Totodată, după poziția legiuitorului,
participanții pot modifica planul de restructurare până la adunarea creditorilor de votare, prin
urmare, reiese că deja ulterior votării nu este permisă modificarea acestuia de către participanții
procedurii de restructurare .
Din sens ul acestor prevederi legale reiese expresis verbis că, după votarea planului de către
adunarea creditorilor , acesta nu mai poate fi modificat, fapt care considerăm că este o eroare a
legiuitorului or, circumstanțele de fapt ale debitorului aflat în restructurare se pot schimba , ceea
ce necesită anumite completări sau modificări operate în plan pentru o procedură cât mai
eficientă și rapidă .
În acest sens, considerăm oportună prevederea alin.(5) art.139 din legea română a
insolve nței în vigoare care prevede că: „modificarea planului de restructurare, inclusiv
prelungirea acestuia se poate face oricând pe parcursul procedurii de restructurare, fără a se putea
depăși o durată totală maximă a derulării planului de 4 ani de la confirmarea inițială. Modificarea
poate fi propusă de către oricare dintre cei care au vocația de a propune un plan, indiferent dacă
au propus sa u nu planul. Votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face cu
creanțele rămase în sold, la data votului, în aceleași condiții ca și la votarea planului de
restructurare. Modificarea planului va trebui să fie confirmată de judecătorul -sindic ”198. Prin
urmare, în România este prevăzut expres dreptul de a modifica planul chiar și ulteior votării
acestuia or, legiuitorul a urmat soluția logică că împrejurările se pot modifica și se impune
nemijlocit și modificarea planului. Și Ghidul UNCITRAL în m aterie de insolvență199
198 Legea română nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolv enței și de insolvență.
199 Ghidul UNITRAL în materie de insolvență. New York, 2005.
http://www .uncitral .org/pdf/english /texts/insolven /05-80722_ Ebook .pdf, p.237.
94
reglementează că, mecanismul de aprobare a amendamentelor la un plan care a fost aprobat de
creditori ca și consecințele eșecului privitor la ap robarea modificărilor propuse trebuie să fie
reglementate expres de legea insolvabilității pentru a exclude interpretări eronate sau menținerea
unor planuri de restructurare căzute în desuetudine .
În concluzie în calitate de lege ferendă , considerăm necesar de a modifica alin.(6) art.202
din legea insolvabi lității în următoarea redacție: modifi carea planului de restructurare, inclusiv
prelungirea acestuia se poate realiza pe întreaga durată a procedurii de restructurare, fără a
se putea depăși o perioadă maximă a derulării planului de 3 ani din data confirmării inițiale .
Modificarea poate fi înaintată de către subiecții prevăzuți la art.188 din prezenta lege,
indiferent dacă au propus sau nu planul. Votarea modificării de către adunarea creditorilor se
va face cu creanțele rămase incluse în tab elul creanțelor, la data votării , în aceleași condiți i ca
și la votarea planului de restructurare. Modificarea planului va trebui să fie confirmată de
către instanța de insolvabilitate .
În practica judecătorească națională am constat erori judiciare în acțiunile instanței de
insolvabilitate referitor la modi ficarea planului de restructurare, astfel prin Hotărârea Curții de
Apel Chișinău din 09 oct ombrie 2017 „s-a confirmat planul procedurii de restructurare aprobat
prin hotărârea adunării creditorilor a debitorului SRL „Drancor” din 21 octombrie 2016 și s-a
rectificat conținutul graficului de achitări prin substituirea sintagmei „anul I 2016 -2017” cu
sintagma „anul I: 09 octombrie 2017 – 09 octombrie 2018”; a sintagmei „anul II: 2017 -2018”
cu sintagma „anul II: 10 octombrie 2018 – 10 octombrie 2019” și respectiv a sintagmei „anul
III: 2018 -2019” cu sintagma „anul III: 11 octombri e 2019 – 11 octombrie 2020”. S -a rectificat
conținutul graficului de achitări prin includerea BC „Energbank” SA din rangul creditorilor
garantați în rangul V și VI a creditorilor chirografari, conform condițiilor indicate în tabelul
definitiv al creanțelor ”200.
Reieșind din exemplu l dat și potrivit art.202 alin. (1) din Legea insolvabilității,
„examinarea chestiunii acceptării planului procedurii de restructurare a debitorului ține de
competența exclusivă a adunării creditorilor ”; art. 202 alin. (6) „ planul p rocedurii de
restructurare poate fi modificat până la adunarea de votare” , observăm că instanța a modificat
în mod contrar prevederilor legale planul de restructurare or, asemenea atribuții îi revin ipso
facto în mod exclusiv adunării creditorilor, eroare judiciară care ulterior a fost corect ată de către
instanța de recurs, dar care totuși ne dovedește lipsa unei practici judecătorești naționale
uniforme în domeniul insolvabilității .
200 Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ din 20.06.2018 . Dosar nr. 2ri-
143/18 . www.csj.md
95
2.4. Concluzii la capitolul 2
1. Participanții în cadrul procedurii de restructurare sunt persoanele cărora le revin atribuțiile de
a respecta și aplica prevederile legale în scopul realizării planului de restructurare. Deși la
nivel internațional se observă unele diferențe comparativ cu subiecții participanți ai
procedurii în Republica Moldova, totuși per general și în mare parte subiecții sunt:
administratorul provizoriu, administratorul insolvabilității, lichidatorul, creditorii, adunarea
creditorilor, comitetul creditorilor, debitorul sau, după caz, reprezentantul debitorului, alte
organe și persoane stabilite în prezenta lege.
2. Ca recomandare de lege ferenda în special pentru judecători, pentru evitarea situațiilor
de incertitudine de genul celor expuse supra, considerăm necesar ca aceș tia să se
conducă de prev ederile alin. (2) art. 210 din L egea insolvabilității , care reglementează
destul de clar că „pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare, debitorul va fi
condus de administratorul insolvabilității sau de reprezentantul debitorului sub
supravegherea administratorului insolvabilității ”201. Din prevederea dată, observăm că în
situația în care reprezentantul debitorului este înlăturat de la conducere, atunci
debitorul va fi condus de administratorul insolvabilit ății, iar în ipoteza în care
reprezentantul debitorului este lăsat la administrarea societății debitoare, atunci
administratorul insolvabilității va exercita doar funcția de supraveghere a realizării
planului de c ătre reprezentantul debitorulu i și nu funcț ii de administrare a activității.
3. Din cuprinsul Legii insolvabilității, rezultă că procedura de restructurare este aplicabilă
tuturor persoanelor juridice, persoanei fizice întreprinzător individual, inclusiv titularilor
patentei de întreprinzător, societă ților de asigurări, fondurilor de investiții, companiilor
fiduciare, organizațiilor necomerciale, înregistrate în Republica Moldova. Totuși este de
remarcat că, prevederile acestui articol nu sunt aplicabile instituțiilor financiare și nici
unităților admi nistrativ -teritoriale, în egală măsură nici statului, din considerentul lipsei
calității de subiect al procedurii insolvabilității, respectiv și al procedurii de restructurare în
mod stricto sensu .
4. Conchidem că Planul de restructurare:
Se propune de : debit or, administratorul insolvabilității și autoritățile administrației publice
locale sau centrale;
Se votează de către : adunarea creditorilor, cu majoritatea creditorilor împărțiți pe clase și
care deține mai mult de jumătate din valoarea creanțelor;
201 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
96
Se con firmă: de instanța de insolvabilitate prin hotărâre după verificare respectării
prevederilor legale, din păcate nu și oportunitatea planului;
Efectele intentării procedurii de restructurare : încetarea procesului de insolvabilitate,
restabilirea în drepturi de administrare a debitorului, supravegherea în continuare de către
administratorul insolvabilității a respctării condițiilor planului.
Nerealizarea planului de restructurare : încetarea planului, trecerea nemijlocită la
procedura de faliment și restituire a de creditori a ceea ce au primit până la momentul
intrării în faliment , cu excepția creditorilor de rangul I și II și creditorilor masei.
Încetarea procedurii ca urmare a realizării planului : finalizarea supravegherii din partea
administratorului insolva bilității, încetarea împuternicirilor instanței de insolvabilitate,
radierea inscripției „în restructurare” din Registrele publice,
5. Din prevederea art.182 din Legea insolvabilității observăm, că nu este reglementat creditorul
în calitate subiect al propunerii planului procedurii de restructurare a debitorului insolvabil,
deși aceștia au poate cel mai mare interes. În acest sens, considerăm necesar de a completa
dispoziția alin.(1) art.188 cu lit.d), cu următorul cuprins: „ Comitetul creditorilor sau u nul
ori mai mulți creditori, deținând împreună cel puțin 25% din valoarea totală a creanțelor
înscrise în tabelul definitiv de creanțe, poate propune planul dacă debitorul sau
administratorul nu au exercitat dreptul de a propune planul în termenele prevăzu te la lit.a)
sau, respectiv, lit.b) alin.(1) art.188 legii insolvabilității ”.
6. În privința termenului de manifestare a intenției de propunere a planului de restructurare,
acesta urmează a fi delimitat în cazul în care debitorul singur depune cerere introduc tivă
solicitând restructurarea activității sale, de ipoteza în care restructurarea este propusă de către
creditori la adunarea creditorilor. Prin urmare, în primul caz, în care debitorul, depune
cererea introductivă subliniind că se află în stare de insolva bilitate și dorește să -i fie aplicată
de către instanța de insolvabilitate procedura de restructurare a activității, instanța de judecată
va adopta, în cel mult 10 zile lucrătoare, cu citarea debitorului, o hotărâre de intentare a
procesului de insolvabili tate fără drept de recurs, obligându -l să prezinte un plan al
procedurii de restructurare a activității. În cel de -al doilea caz, chiar la prima adunare a
creditorilor, aceștia pot să decidă asupra planului de restructurare și, iar instanța poate să
confir me planul și imediat începe executarea planului de restructurare.
7. În opinia noastră , urmează ca la întocmirea planului de restructurare să fie atrași
specialiști de înaltă calificare în domeniul de activitate al debitorului or, din momentul
confirmării pl anului, societatea debitoare trebuie să se redreseze într -un termen cât mai
97
restrâns posibil pentru a -și executa obligațiile față de creditor în mod integral și nu în ultimul
rând pentru a putea activa în continuare însă mult mai eficient decât anterior in tentării
procedurii de restructurare.
8. Considerăm necesar de reținut că, legiuitorul la art.189 al L egii insolvabilității, reglementează
structura care urmează a fi respectată la întocmirea unui plan de restructurare, planul
procedurii de restructurare este alcătuit din partea descriptivă și partea organizatorică . Este
salutabilă alegerea legiuitorului național de a detalia semnificația și condițiile care urmează a
fi cuprinse în planul de plăți, fapt ce aduce o certitudine evidentă pentru creditori și nu
numai, în vederea asigurării executării creanțelor.
9. Prin urmare, considerăm că ar fi necesar ca în eventualitatea propunerii planului de către
debitor, acesta să fie prezentat creditorilor și altor persoane interesate (spre ex.
administratorul insolvabilită ții) însoțit de un comentariu care să ofere o analiză
completă a informațiilor necesare părților pentru a evalua în mod corespunzător
efectele pozitive ale planului . Un asemenea comentariu al planului ar putea fi pregătit de un
profesionist calificat, care să prezinte o evaluare imparțială și de ansamblu a măsurilor
propuse în plan, or nu în toate cazurile creditorii ar putea să înțeleagă corect prevederile
incluse în plan și avantajul acestora pe viitor, fapt ce crează riscul ca creditorii să resping ă
planul.
10. Considerăm necesar de a opera o completare din partea legiuitorului prin introducerea
termenului „de tabel definitiv rectificat ” în cuprinsul art. 201 din Legea insolvabilității
or, din momentul întocmirii tabelului definitiv și până la adunarea de votare a planului pot
surveni modificări care vor duce nemijlocit la rectificarea tabelului, în acest sens
reglementarea actuală este una depășită, iar în situația în care ar fi aplicat ă stricto sensu de
către participanți ar reprezenta o eroare gravă și o încălcare a dreptului de proprietate al unui
eventul nou creditor sau al unui creditor cu o creanță mai mare decât avea la momentul
validării inițiale.
11. Considerăm că prevederea alin.(2 ) art.217 din legea insolvabilității urmează a fi exclusă
or, care este sensul efectului restitutio in integrum în situația în care deja au fost executate o
parte din creanțe, urmând ca în procedura falimentului să fie achitate și celelalte. Prin
urmare, c u titlu de lege ferendă propunem următorul cuprins al alin.(2) art.217 : În cazul
intentării procedurii de faliment ca urmare a nerealizării planului de restructurare se va
reveni la situația stabilită prin ultimul tabel definitiv rectificat al creanțelor î mpotriva
debitorului scăzându -se sumele achitate pe durata realizării planului de restructurare.
98
12. În același context, considerăm imperios necesar de a modifica și alin.(1) art.217 din Legea
insolvabilității, cu o prevedere nouă în următoarea redacție: Dacă debitorul nu respectă
planul de restructurare sau realizarea planului în continuare ar afecta și mai mult
posibilitatea executării creanțelor, ori planul nu este îndeplinit în termenul legal, atunci
comitetul creditorilor, administratorul insolvabilității, sau oricare creditor înscris în
tabelul definitiv cu o creanță neexecutată pot solicita în orice moment judecătorului să
dispună intentarea procedurii falimentului față de debitor.
13. Considerăm necesar de a modifica alin.(3 ) art.181 din Legea insolvabilităț ii în următoarea
redacție: debitorul insolvabil va fi degrevat de diferența dintre valoarea pe care datoriile le
aveau înainte de confirmarea planului și valoarea inclusă în planul de restructurare
confirmat, de la data reușitei planului.
14. În calitate de lege ferenda , considerăm necesar de a modifica alin.(6) art.202 din L egea
insolvabilității în următoarea redacție: Modificarea planului de restructurare, inclusiv
prelungirea acestuia se poate realiza pe întreaga durată a procedurii de restructurare, fără
a se putea depăși o perioadă maximă a derulării planului de 3 ani din data confirmării
inițiale. Modificarea poate fi înaintată de către subiecții prevăzuți la art.188 din prezenta
lege, indiferent dacă au propus sau nu planul. Votarea modificării de către adunarea
creditorilor se va face cu creanțele rămase incluse în tabelul creanțelor, la data votării, în
aceleași condiții ca și la votarea planului de restructurare. Modificarea planului va trebui
să fie confirmată de către instanța de insolvabilitate .
99
CAPITOLUL III. EXECUTAREA PLANULUI DE RESTRUCTURARE
3.1. Aplicarea p lanului de restructurare
Din momentul confirmării planului procedurii de restructurare, activitatea debitorului intră
într-o nouă dimensiune, în care urmează a fi îndeplinite cumulativ condițiile stabilite în plan.
Începând cu această etapă, se observă că activitatea și competențele participanților la procedura
de restructur are nu încetează, ci doar se limitează la supravegherea debitorului în vederea
respectării planului confirmat.
Toate măsurile incluse în plan urmează a fi aplicate și îndreptate spre scopul corelativ al
participanților or, creditorii își doresc recuperarea integrală a creanțelor într -un termen
determinat, iar debitorul dorește salvarea întreprinderii sale. Nu în ultimul rând și, instanța de
insolvabilitate urmărește respectarea cu strictețe a prevederilor legale și poate de ce nu și
protejează interesele ec onomice naționale în vederea redresării societăților și nemijlocit a
economiei țării, prin contracararea încălcărilor legii din partea participanților.
Este important de menționat că, reieșind din Legea insolvabilității începând cu data
confirmării planulu i, termenul pentru îndeplinirea planului procedurii de restructurare va fi de
maxim 3 ani , totuși evident nu este impusă o limită minimă de timp dacă este posibil. În
România spre exemplu, planul procedurii de restructurare poate fi realizat pe o durată de cel mult
3 ani din momentul confirm ării acestuia de către instanță ca regulă generală și ca excepție poate
fi prelungit încă cu un an.
Potrivit L egii insolvabilității, „în situația în care debitorul prezintă o importanță vitală
pentru economia Republicii Moldova, la cererea creditorilor sau a organelor centrale de
specialitate ale administrației publice sau administrației publice locale, termenul procedurii de
restructurare poate fi prelungit prin hotărâre a adunării creditorilor doar o singură dată, pe o
durată de maxim 2 ani, iar lista debitorilor de importanță vitală pentru economia țării se aprobă
de către Guvern”202.
În sensul celor expuse, trebuie de menționat că , deși ar părea un termen suficient pentru
îndeplinirea planului, de cele mai dese ori acest termen este cu mult depășit, fiind și consecința
faptului că nu sunt prevăzute sancțiuni pentru depășirea termenului respectiv.
Reieșind din cele expuse mai sus, rezultă că, legiuitorul prevede o regulă generală și o
excepție. Prin urmare, regula generală indică faptul că, termenul procedurii de restructurare nu
poate depăși 3 ani din data confirmării planului. Excepția de la alin.(6) art.190 din legea
insolvabilității, prevede „că în cazul în care debitorul este de importanță vitală pentru economia
202 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012 .
100
națion ală, la solicitarea creditorilor sau a organelor centrale de specialitate ale administrației
publice sau administrației publice locale, durata restructurării poate fi prelungită prin hotărâre a
adunării creditorilor o singură dată, pe un termen de pînă la 2 ani”203.
În acest sens, remarcăm că , durata maximă a unei proceduri de restructurare nu va depăși
un termen de maxim 3 ani din momentul confirmării planului , ca excepție 5 ani . Cu toate
acestea, reiterăm că, legea nu prevede careva sancțiuni pentru depășirea acestui termen în lipsa
existenței unor acțiuni pasibile de pedeapsă penală. Cu atât mai mult că, odată cu modificarea
art.355 din Codul de procedură civilă, din data de 05.01.2018, toate cauzele de insolvabilitate se
judecă în prima instanță de judecătorii. Respectivul amendament care a fost introdus într -un mod
cel puțin neașteptat a creat dificutăți și încălcări grave a termenelor stabilite pentru diferite
acțiun i ale participanților la procedura de restructurare și nu în ultimul rând pentru ju decarea
cauzei de insolvabilitate în termenul prevăzut de lege.
În considerarea celor expuse, aducem ca exemplu cazul Î.S. „Stațiunea Tehnologico –
Experimentală Pașcani” care se află în procedură de restructurare și, examinarea căreia este de
competența Ju decătoriei Criuleni și care din data de 05.01.2018 și până la ora întocmirii
exemplificării date (24 septembrie 2018) încă nu i s -a atribuit număr dosarului de insolvabilitate
și nici nu a fost stabilită nicio ședință de examinare. De asemenea și, SRL „Vin ăria Zîmbreni”,
care la fel se află în procedură de restructurare și până la moment nu a fost încă repartizată în
cadrul Judecătoriei Chișinău, deși a trecut aproape un an de zile din momentul modificării
competenței jurisdicționale. Și acestea nu sunt sin gurele cazuri în care cu siguranță că termenul
stabilit la art.190 din legea insolvabilității va fi depășit.
În procedura de faliment avem situații și mai problematice, în acest sens aducem ca
exemplu Fabrica de vinuri SA „Vinuri Ialoveni” care se află în procedură de faliment din anul
2010 și până la ora actuală nu este finisată procedura respectiv, dacă ținem cont de termenul
legal de 2 ani pentru desfășurarea procedurii falimentului, este evidentă încălcarea ipso facto în
mod grav a prevederilor legii i nsolvabilității.
În România, ca urmare a Ordonanței de Guvern nr.91/2013 a fost inițial adoptat Codul de
insolvență , care prevedea o durată a procedurii de restructurare de doar 12 luni, u n termen care
considerăm că era prea mic și nu aj uta deloc debitorul la realizarea planului și redresarea
economică a afacerii. Această reducere drastică a termenului a fost aspru criticată în doctrină ,
astfel remarcăm declarația dată de, Speranța Munteanu , (Advisory Partner în cadrul KPMG ) și
care menționa la acel moment faptul „că, pe experiența existentă în domeniul restructurării
203 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
101
afacerilor, o perioadă de un an pentru plan este absolut insuficientă chiar și în cazul
restructurărilor unor afaceri aflate într -o stare de dificultate mai puțin gravă decât cea asumată de
aplicarea prevederilor referitoare la procedura insolvenței. În acest sens, reprezintă dovadă chiar
faptul , că însuși Codul insolvenței prevede, pentru procedura de preinsolvență a concordatului
preventiv, o perioadă de implementare a planului de 24 luni, cu posibilitatea de prelungire cu alte
6 luni, adică dublu și jumătate mai mult decât se prevede pentru reorganizare”204.
În noul C od român al insolvenței din anul 2014, reieșind din alin.(5) art.139 se
reglementează un termen de realizare a planului de restruc turare de 3 ani, existând posibilitatea
de a fi majorat cu încă un an. La caz, prelungirea termenului de realizare a planului se consideră
o modificare a acestuia de către legiuitorul român .
În plan comparat, remarcăm că, în Germania spre exemplu nu este r eglementat un termen
maxim al procedurii de restructurare, specialiștii menționând că, nu este necesară o astfel de
limitare din moment ce de regulă restructurarea oricum durează mai puțin decât o procedură de
faliment. În Spania termenul de realizare a pl anului de restructurare variază între un an și 5 ani
în dependență de posibilitățile financiare ale debitorului. În Italia , la fel ca și în Spania termenul
este variat, astfel în cazul unor întreprinderi mari termenul durează maxim 2 ani, în aceste
procedu ri se implică activ și statul prin autoritățile administrative centrale, iar în situația unor
întreprinderi mici nu există stabilit un termen maxim ab initio , totul depinzând de creditori.
Continuând ana liza efectelor confirmării planului, observăm că î n corespundere cu alin.(1)
art.208 al Legii insolvabilității, „după confirmarea planului procedurii de restructurare,
activitatea debitorului se restructurează în modul corespunzător. Creanțele și drepturile
creditorilor și ale celorlalte părți interesate sun t modificate conform prevederilor planului”205.
Din acest moment practic, în activitatea debitorului începe o nouă etapă, mai simplu spus, se face
un upgrade al întreprinderii, în scopul achitării creanțelor și eficientizării activității sale în
corespundere cu conținutul planului confirmat.
Potrivit art.210 al Legii insolvabilității, „până când instanța de insolvabilitate va dispune
motivat fie încheierea procedurii de restructurare și luarea tuturor măsurilor pentru
reintroducerea debitorului în activitatea economică, fie încetarea realizării planului și trecerea la
faliment, debitorul reintră în dreptul de administrare a masei debitoare în conformitate cu planul
confirmat, sub supravegherea sau sub conducerea administratorului ins olvabilității după ce
204 Speranța Munteanu. Două motive pentru care reorganizarea judiciară a devenit mai improbabilă ca urmare a
adoptării Codului insolvenței . https://www.zf.ro/zf -24/speranta -munteanu -kpmg -doua -motive -pentru -care-
reorganizarea -judiciara -a-deveni t-mai-improbabila -ca-urmare -a-adoptarii -codului -insolventei -11466830 .
(Accesat:17.09.2018).
205 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
102
hotărârea de confirmare a planului procedurii de restructurare devine definitivă și irevocabilă. (2)
Debitorul va fi condus de administratorul insolvabilității sau de reprezentantul debitorului sub
supravegherea administratorulu i inso lvabilității pe parcursul realizării planului procedurii de
restructurare. Î n conducerea activității ori în administrarea masei debitoare, cu excepția și în
limitele cazurilor expres și limitativ prevăzute de lege și în pla nul procedurii de restructurare
confirmat de instanța de insolvabilitate , acționarii, membrii și asociații cu răspundere limitată nu
au dreptul de a interveni ”206.
În privința implementării planului de restructurare, prezintă interes opinia autorului
Vladimir Palamarciuc, care menționează c ă, la „general, din comentariile Ghidului UNCITRAL
privind legislația insolvabilității poate fi dedus că în legile naționale ale statelor se identifică
două sau trei abordări pentru a înceta procedura de restructurare. Două dintre acele modele sunt
relevan te în mod special observațiilor autorului , și anume procedura de restructurare poate
înceta (1) când planul de restructurare este aprobat (și confirmat unde aceasta este o
cerință) sau (2) atunci când obligațiile au fost stinse conform planului și planul a fost de altfel
pe deplin implementat (cu sau fără necesitatea unei încheieri judiciare formale, deși unele legi
stabilesc prevederi în acest sens pentru ca administratorul insolvabilității să fie eliberat de
obligații printr -o încheiere oficială a instanț ei de judecată)”207.
O opinie asemănătoare celor expuse supra, prezintă și autoarea Ana Ilana, care subliniază
că, „este necesară o delimitare explicită a întinderii procedurii de restructurare precum și a
procedurii de restructurare accelerată. Durata proce durii începe în momentul intentării până la
finalizarea planului, sau în caz de eșec până la constatarea încălcării acesteia, caz în care
intervine falimentul simplificat. Astfel, apreciem că doar momentul îndeplinirii integrale a
planului, desigur finaliz at cu achitarea integrală a creanțelor sau momentul constatării
nerealizării planului ar trebui să corespundă cu momentul încetării procedurii. Prin urmare,
procedura nu se poate considera încetată la momentul adoptării planului, ast fel cum este
reglementa t în prez ent”208.
Mai mult ca atât, autoarea menționează și faptul că, „încetarea procedurii de restructurare
nu poate avea loc decât atunci când debitorul și -a achitat integral creanțele validate, urmată de
reintegrarea în activitate, sau atunci când se con stată eșecul planului respectiv încălcarea
acestuia. Un argument în susținerea acestei opinii este și reglementarea de la art. 215 din Legea
206 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012 .
207 Palamarciuc Vladimir. Planul procedurii de restructurare – regimul juridic la etapa de implementare și rolul
administratorului de insolvabilitate. https ://juridicemoldova .md/2018/05/25/ planului -procedurii -de-restructurare –
regimul-juridic -la-etapa -de-implementare -si-rolul -administratorului -de-insolvabilitate /. (Accesat: 28.09.2018).
208 Ilana Ana. Compatibilitatea instituției insolvabilității …, p.108.
103
nr. 149/2012, care consfințește încetarea supravegherii instanței de judecată care nu ar putea fi
posibilă în afara statutului de întreprindere aflată în restructurare”209.
În sensul dat, este de remarcat că, potrivit art.2 al L egii insolvabilității, „ procedura de
restructurare reprezintă una dintre procedurile procesului de insolvabilitate…”, iar conform
alin.(2) art.175 al legii „Procedura de restructurare a debitorului prin continuarea activității
sau prin lichidare în bază de plan va înceta în urma îndeplinirii tuturor obligațiilor de plată
asumate în planul confirmat”210. Din conținutul normelor expuse, ar rezult a cu certitudine , că
procedura de restructurare încetează atunci când creanțele creditorilor au fost stinse integral
conform planului procedurii de restructurare și, respectiv planul de restructurare a fost realizat în
totalitate și în termen .
Totuși, potrivit alin.(1) ar t.206 al L egii insolvabilității, se indică că prin H otărâre de
confirmare a planului procedurii de restructurare, instanța de insolvabilitate dispune încetarea
procedurii de restructurare și aplicarea planului față de debitor211. În rezultat, legiuitorul
național a creat o contradicție dintre normele juridice, fapt ce crează dificultăți practice în
aplicarea procedurii de restructurare, nefiind clar momentul încetării procedurii respective or,
legiuitorul a reglementat două modalități care se exclud reciproc și, care ipso facto nu pot fi
aplicat e concomitent.
A fortiori , la alin.(2) art.210 din L egea insolvabilității se prevede, că „Pe parcursul
realizării planului procedurii de restructurare, debitorul va fi condus de administratorul
insolvabilității sau de reprezentantul debitorului sub supravegherea administratorului
insolvabilității…”212.
Prin urmare, e ste de remarcat, că și din analiza expresis verbis a cuprinsului alin.(2) art.210
din lege, rezultă cu certitudine că odată cu momen tul confirmării planului, pro cedura de
restructurare continuă și nicidecum nu încetează, per a contrario care mai este atunci rolul
administratorului insolvabilității la caz.
În contextul celor expuse, susținem opinia autorului sus -enunțat care, menționeaz ă că,
„determinarea regimului juridic al planului procedurii de restructurare poate avea impact asupra
drepturilor și obligațiilor s ubiecților, oferind ca exemplu:
a). În depe ndență dacă implementarea planului face parte sau nu din procedura de
restructurare se determină aplicabilitatea art.86 alin.(2) Cod de procedură civilă cu privire la
posibilitatea de amânare a plății taxei de stat după încetarea procesului.
209 Ilana Ana. Compatibilitatea instituției insolvabilității …, p .94.
210 Monitorul O ficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
211 Ibidem.
212 Ibidem.
104
b). În dependență dacă implementarea planului face parte sau nu din procedura de
restructurare, se va determina dacă administratorul insolvabilității poate sau nu exercita acțiunile
în instanța de judecată privind anularea actelor conform prevederilor din articolele 104 și 105 din
Legea insolvabilității”213.
Dificultățile de ordin pract ic provocate de legiuitor p rin contradicția normelor date sunt
probate prin exemple din practica judiciară, care oferă soluții contradictorii cu privire la ace iași
instituție, astfel, prin hotărârea din 10 martie 2017 Curtea de Apel Bălți a confirmat planu l
procedurii de restructurare a debitorului SRL „V”, propus de administratorul insolvabilității și
acceptat de adunarea creditorilor din 10 februarie 2017. A încetat procedura de restructurare
față de SRL „V” și a aplicat planul procedurii de restructurare . A desemnat în funcția de
administrator al insolvabilității SRL „V” în procedura de restructurare pe S.I .214.
Din conținutul acestei hotărâri judecătorești, rezultă o incertitudine juridică evidentă or,
dacă instanța de insolvabilitate încetează procedura d e restructurare, care este atunci sensul
desemnării în funcție a unui administrator al insolvabilității? Cu atât mai mult că observăm
expresis verbis că, instanța după ce dispune încetarea procedurii de restructurare , folosește
sintagma: administrator al i nsolvabilității SRL „V” în procedura de restructurare .
Aceași situație este prezentă și în hotărârea Curții de apel Bălți din 28.09.2017, a fost
confirmat planul procedurii de restructurare față de Societatea cu Răspundere Limitată „R”,
aprobat la adunarea creditorilor din 3 august 2017. S -a dispus încetarea procedurii de
restructurarea aplicată față de Societatea cu Răspundere Limitată „R ”215.
Un alt exemplu la caz, este Hotărârea Curții de Apel Bender din 26 noiembrie 2013, prin
care a confirmat planul procedurii de restructurare a debitorului SA „A”, a probat prin
procesul -verbal nr. 2 din 08 noiembrie 2013 al adunării creditorilor SA „A”. A încetat
procedura de restructurare a debitorului SA „A”, cu aplicarea planului față d e SA „A” și s-a
desemnat în calitate de administrator al insolvabilității ÎI „BI”216.
Dorim să conchidem în analiza șirului de incertitudini judecătorești printr -un exemplu cel
puțin lipsit de raționamente logico -juridice în opinia noastră, astfel prin Hotăr ârea Curții de Apel
Chișinău din 10 aprilie 2017, s-a confirmat Planul procedurii de restructurare aprobat prin
hotărârea adunării creditorilor al debitorului SA„Romanești” din 23 februarie 2017, pentru
restructurarea debitorului insolvabil SA„Romanești”. S-a încetat procedura de restructurare
față de SA „Romanești” în legătură cu aplicarea planului. S -a dispus aplicarea planului
213 Palamarciuc Vladimir. Planul procedurii de restructurare …, (Accesat: 28.09.2018).
214 Hotărârea Curții de Apel Bălți din 10.03.2017. Dosar nr. 2i-313/6/16 . www. cab.instante.justice.md.
215 Hotărârea Curții de Apel Bălți din 28.09.2017. Dosar nr. 2i -20/17 . www. cab.instante.justice.md.
216 Jurisprudența CSJ. http://jurisprudenta.csj.md/s earch_col_civil.php?id=24100 . (Accesat: 20.09.2018).
105
procedurii de restructurare față de SA „Romanești”. S-au repus organele de conducere a
debitorului SA„Romanești”, în dreptul de a dministrare a societății și a masei debitoare, sub
supravegherea administratorului insolvabilității A.G.. Realizarea planului procedurii de
restructurare față de SA „Romanești” și conducerea debitorului SA „Romanești” s -au pus în
sarcina administratorului de insolvabilitate, A.G., sub supravegherea comitetului creditorilor,
adunăr ii creditorilor a SA„Romanești și a instanței de insolvabilitate217.
Din sensul acestei hotărâri a instanței de insolvabilitate rezultă niște incertitudini grave or,
concomitent org anele de conducere a le debitorului au fost repuse în dreptul de a conduce
debitorul și, totodată s -a dispus realizarea planului sub conducerea adm inistratorului
insolvabilității, ceea ce denotă o gravă distorsionare a competențelor participanților la proce dura
de restructurare contrar principiilor fundamentale ale dreptului și scopului indicat unei legi de a
fi clară și precisă.
Exemple de genul acesta care atestă o incertitudine sunt prezente și în hotărârile Curții de
Apel Chișinău pe cauzele nr.2i -596/2014 ; hotărârea din 10 iunie 2015 nr.2i -49/2014 ; hotărârea
din 11 iunie 2015 nr.2i -477/2015 etc. În acest sens, propunem legiuit orului să coreleze art.206
din L egea insolvabilității cu art. 2 și alin.(2) art.175 în scopul coroborării acestora și
uniformizării practicii ju decătorești printr -un cadrul legal corect care s ă respecte raționamentele
logico -juridice și scopul Legii insolvabilității .
De lege ferenda propunem următoarea redacție în cuprinsul alin.(1) art.206 din L egea
insolvabilității: „Prin H otărâre de confirmare a planului procedurii de restructurare, instanța
de insolvabilitate dispune continuarea procedurii de restructurare cu respectarea întocmai a
planulului până la îndeplinirea tuturor obligațiilor de plat ă asumate în planul procedur ii de
restructurare confirmat”.
În alt context, trebuie să subliniem că la ora actuală, există un risc tot mai accentuat ca
debitorul să -și transfere toate activele peste hotarele țării și doar ulterior să depună o cerere
introductivă, sau să fie constată insolvabilitatea prin depunerea cererii introductive de către un
creditor, fapt prin care prejudiciază direct atât creditorii, cât și economia țării în ansamblu.
Regulamentul UE nr. 848/2015 privind procedurile de insolvență a ținut cont de faptul că nu es te
posibilă instituirea unei proceduri unice de insolvență pentru întreaga Comunitate Europeană și a
prevăzut atât reguli speciale pentru anumite drepturi foarte importante ca contractele de muncă,
drepturile reale, cât și posibilitatea ca pe lângă o proce dură principală de insolvență să se
deschidă și proceduri secundare de insolvență, naționale, aplicabile doar bunurilor situate în acel
217 Hotărârea Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2017 . Dosar nr. 2i-356/16. www.cac.instante.justice.md
106
stat în care procedurile sunt deschise218. (n.b. Este de urmărit și situația din Marea Britanie ca
urmare a brexit -ului și ieșirii din marea majoritate a acordurilor comunitare).
Mai mult ca atât, „intentarea procedurii de restructurare, dar mai ales cea de faliment poate
conduce la constatarea faptului că starea de insolvabilitate a debitorului nu se datorează riscului
norma l al afacerilor, sau nu numai acestuia, ci și unor acte frauduloase ale debitorului care
au stat la apariția stării de insolvabilitate. Spre exemplu când debitorul a înstrăinat active
importante din patrimoniul său pe teritoriul național sau în zone off -shore, prejudiciind astfel
creditorii săi prin sustragerea unor bunuri de la procedura specială de executare silită instituită de
legea insolvenței”219. În acest caz, administratorul insolvabilității/lichidatorul are în competență
potrivit legii naționale a in solvabilității atribuția de a anula actele juridice frauduloase ale
debitorului. Cel mai bun exemplu la caz, este falimentul Băncii Sociale , Unibank și Băncii de
Economii unde lichidatorii acestor instituții financiare urmează să recupereze sute de milioane de
euro care au fost scoși din aceste bănci prin acte juridice frauduloase de proporții.
În acest sens, menționăm că în termenul de realizare a procedurii de restructur are,
administratorul insolvabilității poate efectua demersuri de reîntregire a masei active, respectiv
poate introduce în instanța de insolvabilitate acțiuni în vederea anulării tranzacțiilor încheiate de
debitor în perioada suspectă, respectiv în ultimele 24 de luni precedente înaintării cererii
introductive, dacă acestea se dovedesc a fi făcute în dauna intereselor creditorilor220.
În continuare ne vom expune succint privitor la anularea acestor acte frauduloase , mai
ales în situația în care societatea debi toare poate fi salvată și prezintă importanță pentru
economia țării, iar debitorul a fost de rea -credință prejudiciind prin acțiunile sale frauduloase
activele societății și creditorii acesteia.
Astfel, potrivit art.104 lit.a) al Legii insolvabilității „pe tot parcursul perioadei de
observație, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului și/sau al procedurii de
restructurare , administratorul/ lichidatorul poate introduce în instanța de insolvabilitate acțiuni în
vederea anulării următoarelo r acte juridice dacă ele afectează bunurile debitorului, orice act
juridic fictiv sau fraudulos încheiat de debitor în ultimii 3 ani precedenți intentării procedurii de
insolvabilitate, care a afectat drepturile creditorilor”221.
Și legislația românească ant erioară din care s -a inspirat în mare parte legiuitorul moldav în
Legea insolvabilității Republicii Moldova, la fel prevedea termene concrete în sensul dat, prin
218 Daniela Claudia Muntean. Regulamentul European de insolvență -tema centrală a conferinței "Dezvol tări actuale
în legislația falimentului. Dubrovnik -Croația în perioada 16 -18 noiembrie 2005, RDC nr. 3/2006, p. 175.
219 Viorel Pasca. Nulitatea actelor juridice cu caracter patrimonial încheiate de debitorul în stare de insolvență .
Revista de drept commerci al, nr. 3/2005, p.14.
220 Ana Ilana. Compatibilitatea Instituției insolvabilității…p.102.
221 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, n r. 193 -197 din 14.09.2012.
107
urmare, conform art. 81 alin. (1) din Legea României nr. 85/2006 „acțiunile prevăzute de art. 79
și 80 trebuie introduse în termen de un an de la data expirării termenului pentru întocmirea
raportului prevăzut de art. 20 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 85/2006, dar nu mai târziu de 16 luni
de la data deschiderii procedurii. Cu privire la aceste ter mene s -a pus problema momentului de la
care curge. Art. 81 din Legea nr. 85/2006 prevede că acest termen începe să curgă de la data
expirării termenului pentru raportul prevăzut de la art. 20, adică un termen stabilit de judecătorul
sindic, care nu va pute a fi mai mare de 60 de zile”222.
Prevederea de la art. 104 lit.a) din Legea insolvabilității Republicii Moldova, stabilește cert
termen de decădere în interiorul căruia administratorul insolvabilității/lichidatorul poate solicita
anularea actelor juridice fictive sau frauduloase încheiate de debitor223. Respectiv, pierderea
termenului dat are efecte directe și grave față de masa debitoare or, scopul procedurii este de a
majora la maxim posibil activele care aparțin debitorului or, după expirarea termenului le gal,
administratorul/lichidatorul nu va mai putea solicita anularea acestor acte frauduloase.
În contextul celor expuse și raportate la prevederile legale, rezultă cu certitudine, că
termenul maxim în care administratorul/lichidatorul poate depune în insta nța de insolvabilitate
cereri în vederea anulării actelor juridice fictive sau frauduloase încheiate de debitor, este de 2
ani din momentul intentării procedurii falimentului și de 3 ani calculați din momentul intentării
restructurării. Această normă are ș i scopul asigurării unei certitudini pentru creditorii debitorului
că chiar dacă a fost intentată restructurarea acestuia actele sale frauduloase vor fi sancționate.
În final trebuie să menționăm faptul, că în contextul în care pe parcursul procedurii de
restructurare se constată existența unor acte juridice frauduloase ale debitorului, atunci termenul
de 3 ani pentru a solicita anularea acestora se calculează până la data intentării procedurii de
insolvabilitate. La caz, prezentăm următorul exemplu din pra ctica juridică unde se explică
expresis verbis cele menționate mai sus: „ Colegiul remarcă că de competența instanțelor de
insolvabilitate sunt și litigiile prevăzute la art. 104 al Legii insolvabilității, conform căruia
administratorul insolvabilității poa te introduce în instanța de insolvabilitate acțiuni în vederea
anulării actelor juridice care afectează bunurile din masa debitoare încheiate în ultimii 3 ani,
dacă acestea reprezintă: acte juridice fictive sau frauduloase care au afectat drepturile
credit orilor (termenul de 3 ani se va calcula până la data intentării procedurii de
insolvabilitate) ; transferuri cu titlu gratuit din partea debitorului, cu excepția actelor de
îndeplinire a unor obligații morale sau de sponsorizare, în care generozitatea donat orului este
proporțională patrimoniului său (termenul de 3 ani se va calcula până la data înaintării cererii
222 Legea română nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
223 Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al CSJ din 12.04.2017. Dosar nr. 2ri-123/17 .
108
introductive); tranzacții în care prestația debitorului este vădit mai mare decât cea primită
(termenul de 3 ani se va calcula de pînă la data înai ntării cererii introductive)”224.
În concluzie privitor la anularea actelor frauduloase, subliniem că, administratorul
are competența și chiar obligația de a anula actele juridice frauduloase constate pe
perioada de îndeplinire a atribuțiilor în cadrul proce durii de restructurare, în rezultat
toate bunurile sau mijloacele financiare reîntoarse de la debitori sau alte persoane la care
se aflau bunurile respective vor fi incluse în masa debitoare a întreprinderii și folosite în
activitatea curentă a societății .
În prezentul compartiment, dorim să ne referim tangențial și asupra publicării actelor
juridice privitor la procedura de restructurare și nu doar. Prin urmare, reieșind din art.7 al Legii
insolvabilității, hotărârile și încheierile instanței de insolvabil itate se publică în Monitorul Oficial
atunci când un articol special prevede aceasta, iar din cuprinsul alin.(2) art.206 al Legii
insolvabilității, rezultă expres că Dispozitivul Hotărârii privind confirmarea planului de
restructurare se publică în Monitor ul Oficial. La caz, menționăm că cheltuielile legate de
publicare actelor judecătorești sunt destul de mari și pun în sarcina d ebitorulu o obligație
oneroasă excesivă după părerea noastră or, debitorul și așa se află în incapacitate de plată.
În România an terior adoptării noii legi a insolvabilității, la fel exista această opinie care a
creat discuții aprinse între practicieni. Astfel, „problema gratuității acestui sistem de publicitate a
procedurii de insolvență a fost tranșată în mai mult e decizii ale Cur ții Constituțio nale a
României, care a stabilit că citarea și comunicarea actelor prin intermediul Buletinului
procedurilor de insolvență își găsesc justificarea în însuși specificul acestei proceduri și au drept
scop asigurarea desfășurării cu celeritate a acesteia. Părțile au posibilitatea, pe de o parte, să
participe la termenele fixate de judecătorul -sindic și să consulte dosarul în vederea cunoașterii
tuturor actelor de procedură depuse la acesta și totodată pot solicita cheltuieli de judecată . În al
doilea rând, problema gratuității acestui sistem de publicitate în materie de insolvență a fost
analizată și în cadrul propunerilor de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1346/2000 privind
procedurile de insolvență transfrontaliere, prin care se tinde la i nterconectarea registrelor
electronice de insolvență. România a primit aprecieri favorabile în această privință. De
asemenea, s -a considerat că un astfel de sistem, datorită costurilor semnificative, ar putea viza
cel mult elemente de tip bazic, d e tipul c elor pentru care și Buletinul procedurilor de insolvență
furnizează informații gratuite”225. În Slovenia, similar României există Registrul Agenției
224 Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al CSJ din 05.10.2016. Dosar nr. 2rc -725/2016.
225 Elemente de noutate aduse prin Legea privind procedurile de pr evenire a insolvenței și de insolvență .
https://www.luju.ro/static/files/2014/aprilie/17/comunicat.pdf . (Accesat: 10.10.2018).
109
Naționale pentru Registrele Publice și Servicii (AJPES) , în Suedia avem Post-och Inrikes
Tidningar (Jurnalul Oficial din Suedia) etc.
În sensul celor expuse, considerăm necesar de lege ferenda de a introduce și în sistemul
de drept național Buletinul procedurilor de insolvabilitate, care ar asigura pe lângă
gratuitatea publicării Hotărârilor și Încheierilor inst anței de insolvabilitate, ceea ce ar
ușura în sens patrimonial sarcina debitorului , dar mai ales ar corespunde principiului de
celeritate și unicitate or, un buletin informativ unic ce se referă doar la procedurile de
insolvabilitate ar ușura și identifica rea creditorilor necunoscuți, care nu vor fi nevoiți să citească
săptămânal Monitorul Oficial al Republicii Moldova de sute de pagini pentru a evidenția
existența unei proceduri de insolvabilitate față de un debitor de al său , de asemenea vor fi
micșorate și cheltuielile de publicare a anunțurilor, care la moment sunt destul de exagerate .
3.2. Modul de executare a planului de restructurare. Supraveg herea
realizării acestuia
Realizarea planului prin implementarea măsurilor prevăzute în curpinsul acestuia est e
poate cea mai importantă etapă or, din acest moment urmează a fi salvată propriu -zis
întreprinderea și executate creanțele către creditori, iar debitorul urmează să confirme încrederea
care i -a fost acordată și să -și depășească limitele eșecului anterior .
Privitor la realizarea planului, remarcăm opinia autorului , Luminița Tuleașcă, care
menționează, că „ însăși restructurarea reprezintă în fapt, executarea, punerea în aplicare a
planului de restructurare așa cum a fost acesta propus de persoanele îndeptăț ite de lege, admis de
judecător, votat de creditori și confirmat de judecător. Orice abatere de la prevederile planului
confirmat poate determina intrarea în faliment a debitorului în baza încheierii instanței de
insolvabilitate investită cu această cerere de către administratorul insolvabilității, comitetul
creditorilor, oricare dintre creditori sau reprezentantul debitorului”226.
Pe plan internaț ional, există legi care prevăd că planul de restructurare poate fi executat de
debitor fără a mai fi nevoie intervenția sau supravegherea din partea instanței sau a
administratorului, în special în cazul unei restructurări în care debitorul este lăsat la conducerea
societății insolvabile. Alte legislații prevăd, încheierea procedurii după intrarea în vigoare a
planului și respectiv, debitorul se va afla sub supravegherea administratorului insolvabilității
(spre ex. Republica Moldova). În conformitate cu legi le care prevăd că procedura se încheie când
planul a fost implementat pe deplin, debitorul este supraveghea t sau condus de o persoană
independent ă, spre exemplu , cazul Franței, unde avem reglementat ă instituția mandatarului
226 Luminița Tuleașcă. Falimentul societăților comerciale …, p.211.
110
justiției . La general, trebuie să menționăm că, instanța de insolvabilitateare deține un rol
continuu în supravegherea debitorului după apr obarea planului, până la finalizarea implementării
în totalitate a acestuia.
Modul de executare a planului procedurii de restructurare este reglementat de legiuitorul
național în cuprinsul art.210 din Legea insolvabilității, unde se indică, că „după ce ho tărârea de
confirmare a planului procedurii de restructurare devine definitivă și irevocabilă, debitorul
reintră în dreptul de administrare a masei debitoare în conformitate cu planul confirmat, sub
supravegherea sau sub conducerea admini stratorului insolv abilității, pâ nă când instanța de
insolvabilitate va dispune motivat fie încheierea procedurii de restructurare și luarea tuturor
măsurilor pentru reinserția debitorului în activitatea economică, fie încetarea realizării planului și
trecerea la faliment”227.
Totuși pe durata aplicării planului de restructurare, instanța de insolvabilitate își păstrează
o serie de atribuții, referitor la supravegherea îndeplinirii planului de către debitor . Astfel,
potrivit L egii insolvabilității228 se prevede, că debitorul va f i condus de administratorul
insolvabilității sau de reprezentantul debitorului sub supravegherea administratorului
insolvabilității pe parcursul realizării planului procedurii de restructurare . În același context, cu
excepția și în limitele cazurilor expre s și limitativ prevăzute de lege și în planul procedurii de
restructurare , nu li se acordă dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea
masei debitoare acționarilor, membrilor și asociaților cu răspundere limitată .
În rezultat, soc ietatea debitoare este obligată să facă schim bările structurale preconizate în
plan ca remedii ale activității debitorului (renunțare la o parte din activit atea nerentabilă,
majorarea capitalului social, înlocui rea conducătorilor societății, concedierea un ei părți din
personal, transmiterea unei părți din patrimoniu către o altă societate etc.).229 În contextul
realizării planului procedurii de restructurare , „debitorul este obligat să pună în practică măsurile
stabilite de redresare a activității. Este vorba de măsuri organizatorice, economice, financiare,
juridice menite să remedieze activitatea debitorului și, implicit, să asigure mijloacele de plată a
datoriilor față de creditori sau, după caz, să lichideze patrimoniul așa cum prevede planul”230.
Ne raliem o piniei expuse de autorii Tratatului practic de insolvență, care consideră pe bună
dreptate că, „bazat pe votul de încredere al creditorilor săi și ținând cont de faptul că
reorganizarea reprezintă ultima șansă pentru un profesionist onest de a -și redobândi poziția în
piața care activează, odată cu momentul confirmării planului de restructurare, reprezentantul
227 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
228 Ibidem.
229 Cărpenarul, Stanciu. Drept comercial român ”. București:ALL Beck, 1998, p. 584.
230 Roșca Nicolae, Baieș Sergiu. Dreptul afacerilor . Chișinău: Tipografia Ce ntrală, 2004, p. 423.
111
debitorului trebuie să demonstreze că merită șansa oferită. Ca atare trebuie implementate în
primul rând modificările operaționale asumate, pentru ca acestea pot conduce cel mai sigur la
remediere erorilor din trecut”231.
Reieșind din cele menționate, constatăm că, debitorul își continuă activitatea, însă după
cerințele și condițiile stabilite în planul de restructurare având ca scop final executarea integrală
a creanțelor către creditori, indubitabil că o asemenea activitate poate să nu fie pe placul
debitorului care a fost inițiat într -un alt model de activitate, dar acest lucru reprezintă un
sacrificiu necesar pentru a -și salva afacerea or, în caz contr ar creditorii vor fi alege falimentul.
Prin urmare „ măsurile economice pe care administratorul insolvabilității trebuie să le
întreprindă în executarea planului de restructurare sunt: reprofilarea activității debitorului,
renunțarea la activitățile nerenta bile, disponibilizarea de personal, vânzarea parțială a activelor
debitorului ori, în cel mai rău caz, vânzarea întregii întreprinderi ca un complex patrimonial unic.
Măsurile financiare care ar contribui direct sau indirect la redresarea activității debit orului sunt:
majorarea capitalului social, stingerea datoriilor debitorului de către fondatori sau asociați,
precum și de terții interesați, transformarea datoriilor în părți ale capitalului social etc.”232.
Printre „ măsurile juridice care pot contribui la r edresarea stării debitorului și la restabilirea
solvabilității se numără și fuziunea debitorului cu o altă întreprindere, cu un creditor care ar duce
la stingerea parțială sau integrală a datoriilor, divizarea întreprinderii debitoare în câteva mai
mici cu activități rentabile, încasarea creanțelor de la datornicii debitorului, prelungirea
termenelor de executare a obligațiilor etc.”233.
În privința supravegherii realizării planului de restructurare legiuitorul la art.2 11 al Legii
insolvabilității prevede, că „în partea organizatorică, planul procedurii de restructurare va
reglementa supravegherea realizării sale. În acest caz, supravegherea se limitează la executarea
de către debitor a obligațiilor specificate în plan. (2) Planul procedurii de restructurare p oate
stabili extinderea supravegherii asupra executării obligațiilor pe care le -a transmis unei societăți,
constituite, după intentarea procesului de insolvabilitate, special pentru a prelua bunurile și
obligațiile spre administrare (societate absorbantă). (3) Atribuțiile de supraveghere țin de
competența administratorului insolvabilității. În legătură cu aceasta, atribuțiile administratorului
insolvabilității și ale membrilor comitetului creditorilor, precum și supravegherea din partea
instanței de insolva bilitate continuă”234.
231 Radu Bufan, Andreea -Deli Diaconescu. Tratat practic…, p.647.
232 Ibidem .
233 Ibidem .
234 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
112
Legiuitorul a pus în sarcina administratorului insolvabilității dacă el conduce debitorul sau
de către reprezentantul debitorului de a prezenta rapoarte trimestriale pe toată perioada de
realizare a planului, în acest sen s, conform alin.(4) art.211 al L egii insolvabilității,
„administratorul insolvabilității și/sau reprezentantul debitorului vor prezenta trimestrial
comitetului creditorilor, dacă a fost constituit și instanței de insolvabilitate rapoarte asupra
situației financiare ș i a tabloului patrimonial al debitorului, inclusiv perspectivele de realizare a
planul ui procedurii de restructurare. Prezentarea acestor rapoarte nu afectează dreptul
comitetului creditorilor și al instanței de insolvabilitate de a solicita în orice momen t informații
suplimentare și rapoarte pentru o perioadă mai scurtă. Ulterior aprobării de către comitetul
creditorilor, rapoartele vor fi înregistrate în instanța de insolvabilitate, iar debitorul sau
administratorul insolvabilității va notifica despre ace asta toți creditorii în vederea consultării
rapoartelor. De asemenea, administratorul insolvabilității va prezenta și situația cheltuielilor
efectuate pentru bunul mers al activității, în vederea recuperării acestora, situație care va fi
avizată de către c omitetul creditorilor ”235.
În România practic nu se atestă carevă diferențe evidente în privința modului de realizare a
planului, în acest sens, autorul Ion Turcu menționează că, „ în perioada consecutivă confirmării
planului de restructurare, dreptul de administrare a averii debitorului se exercită d e către
administratorul special , supravegheat de administratorul judiciar, până la realizarea deplină a
planului sau până la data când judecătorul -sindic, va dispune motivat încetarea reorganizării și
trecerea la faliment. Acționarii și asociații cu răspundere limitată, respectiv membrii, nu au
dreptul de a interveni în conducerea activității ori în administrarea averii debitorului societate
comercială, cu excepția și în limita cazurilor expres și limitativ pre văzute în lege și în planul de
restructurare. Debitorul este obligat să execute fără întârziere schimbările de structură prevăzute
în plan. În perioada executării planului de restructurare furnizorii de utilități (electricitate, gaze
naturale, apă, servici i telefonice sau alte asemenea), nu au dreptul să schimbe, să refuze ori să
întrerupă temporar un astfel de serviciu către averea debitorului. În scopul protejării furnizorilor,
la cererea acestora, judecătorul -sindic poate dispune ca debitorul să consemne ze la o bancă o
cauțiune care nu va depăși 30% din costul serviciilor prestate debitorului și neachitate față de
acel furnizor”236.
Considerăm necesar de analizat și instituția răspunderii debitorului prevăzută de Legea
insolvabilității. Prin urmare , din sen sul lit.g) art. 104 al Legii insolvabilității, pe tot parcursul
perioadei de observație, al procedurii de insolvabilitate, al procedurii falimentului și/sau al
235 Monitorul Oficial al Republicii Moldo va, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
236 Turcu Ion. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței – comentată …, p.298.
113
procedurii, administratorul/lichidatorul poate introduce în instanța de insolvabilitate acțiuni în
vederea anulării următoarelor acte dacă ele afectează bunurile debitorului: orice acte încheiate și
garanții acordate de către debitor după înaintarea cererii introductive237.
La prima vedere ar părea că debitorul răspunde din punct de vedere patrimonial și pentru
actele sale prejudiciabile care afectează masa debitoare ulterior deschiderii procedurii de
insolvabilitate, nemijlocit de procedurii de restructurare. Cu toate acestea, faptul dat este doar o
aparență or, potrivit alin.(1) art.248 al Legii inso lvabilității, se menționează că, dacă în cadrul
procesului sînt identificate persoane cărora le -ar fi imputabilă apariția stării de insolvabilitate a
debitorului , la cererea administratorului insolvabilității/lichidatorului instanța de insolvabilitate
poate dispune ca o parte din datoriile debitorului insolvabil să fie suportate de membrii
organelor lui de conducere și/sau de supraveghere, precum și de orice altă persoană, care i -au
cauzat insolvabilitatea238.
Reieșind din cele expuse, se constată că este posibil de atras debitorul la răspundere doar
pentru actele încheiate anterior deschiderii procedurii, fapt care reprezintă o inadvertență și
lacună care urmează a fi înlăturată de către legiuitor or, ulterior deschiderii procedurii de
restructurare la fel se pot produce și constata astfel de acte prejudiciabile realizate de debitor în
perioada restructurării activității sale și care la moment ar reieși că nu pot fi anulate .
În ceea ce privește, prescripția răspunderii potrivit art.248 al Legii insolvabili tății „se
prescrie în termen de 3 ani de la data la care a fost cunoscută sau trebuia să fie cunoscută
persoana care a cauzat starea de insolvabilitate, dar nu mai de vreme de 2 ani de la data hotărâ rii
de intentare a procedurii de insolvabilitate ”239.
Referi tor la aceste termene există interpretări contrare în jurisprudență și doctrina de
specialitate, precum că aceste termene ar fi de prescripție. În opinia autoarei Nicoleta
Țăndăreanu, asupra căreia ne raliem, „i nterpretările sunt eronate, n u pot exista do uă termene de
prescripție pentru ace iași acțiune. Termenul de prescripție este de 3 ani. Termenul de 2 ani se
referă la momentul maxim de la care începe să curgă termenul de prescripție, pentru că partea a
doua a textului se referă la momentul începerii cu rgerii termenului. Termenul de prescripție
începe să curgă de la data la care a fost cunoscută fapta și persoana, dar nu poate începe să curgă
mai târziu de 2 ani de la data deschiderii procedurii. Acțiunea promovată mai înainte de
deschiderea procedurii s au după închiderea procedurii este inadmisibilă240”. Prin urmare,
237 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
238 Ibidem .
239 Ibidem .
240 Nicoleta Țăndăreanu. Răspunderea persoanelor culpabile de insolvența debitorului, aspecte controversate . În
Revista de științe juridice, nr.2, 2015, p.32.
114
considerăm necesar de a interpreta termene le de 3 ani și, respectiv 2 ani ca fiind termene speciale
prevăzute de legea insolvabilității și nicidecum termene generale de prescripție reglementate de
normele Codului civil .
Mai mult ca atât , considerăm oportun de a urma exemplul legiuitorului român care în noua
lege a insolvenței nr.85/2014 a introdus o nouă prevedere la alin.(2) art.84 potrivit căreia:
„Administratorul special desemnat într-o procedură de insolvență răspunde pentru încălcarea
dispozițiilor art.87, judecătorul sindic, la cererea administratorului judiciar, a adunării
creditorilor, formulată de pre ședintele comitetului creditorilor sau de un alt creditor desemnat de
aceasta, sau la cererea creditorului ce deț ine 50% din valoarea crean țelor înscrise la masa
credală, putând dispune ca o parte din pasivul astfel produs să fie suportat de către
administratorul special, fără să depășească prejudiciul aflat în legătură de cau zalitate cu actele
sau operațiunile astfel desfășurate”241.
În sensul opiniilor menționate supra, propunem de lege ferenda , următoare a prevedere:
„Reprezentantul debitorului în procedura de insolvabilitate (restructurare) la cererea
admi nistratorului insovabilității , iar în caz de refuz al administratorului, la cererea adunării
creditorilor , comitetului creditorilor sau la cererea creditorului ce deț ine 50% din valoarea
crean țelor poate fi atras la răspunde re în vederea suportării de către acesta a prejudiciului
cauzat masei debitoare prin acțiunile sale prejudiciabile ulterior intentării procedurii de
restructurare” .
Mai mult ca atât, considerăm improprie sintagma din cuprinsul art.248 al Legii
insolvabilității, precum că dacă sunt identificate pers oane vinovate de starea de insolvabilitate,
acestea urmează parțial să aco pere datoriile. La caz, aparea întrebarea logică, dacă debitorul nu
mai are niciun bun în masa debitoare, creanțele rămân în continuare neexecutate și sunt persoane
vinovate de ce ac estea ar urma să suporte parțial, dacă anume din vina lor a survenit starea de
insolvabilitate și creanțele creditorilor.
Și în doctrină s -a afirmat că „răspunderea nu poate depăși întinderea pasivului neaco perit
ca limită maximă, desigur limitându -se la prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta
respectivă. În cazul în care răspunderea se antrenează în timpul reorganizării, aceasta nu poate
depăși limita sumei necesare transpunerii în practică a planului de reorganizare. În cazul în care
răspun derea se antrenează în timpul falimentului, acesta nu poate depăși pasivul neacoperit din
averea debitorului. Cu alte cuvinte, răspunderea persoanelor care au cauzat insolvența este
subsumată condiției existenței unui pasiv neacoperit din averea debitorulu i”242.
241 Legea română nr.85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.
242 Nicoleta Țăndăreanu. Răspunderea persoanelor. ..p.31.
115
În context, de lege ferenda considerăm necesar de a exclude cuvântul ”parțial” din
cuprinsul alin.(1) art.248 al Legii insolvabilității, în scopul asigurării intereselor legalității
și principiului nemijlocirii răspunderii pentru prejudiciile cauzate .
3.3. Încetarea procesului de insolvabilitate ca urmare a finalizării
procedurii de restructurare.
Regula generală privitor la încetarea procedurii de restructurare este reglementată de
legiuitor în cuprinsul art.175 din Legea insolvabilității, prin care se stabilește că, în urma
realizării tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat, proc edura de restructurare a
debitorului prin continuarea activității sale sau prin lichidare în bază de plan va înceta. În cazul
în care mai întâi a fost intentată procedura de restructurare, iar ulterior debitorul a intrat în
procedura falimentului, instanța de insolvabilitate va pronunța o hotărâre de încetare a procesului
de insolvabilitate și de radiere a debitorului insolvabil din registru l de stat după finalizarea
distribuției finale a masei debitoare.
Etapă finală prin care instanța de insolvabilitate își finalizează practic rolul său în
procedura de restructurare a debitorului insolvabil constă în încetarea supravegherii acestuia.
Prin urmare, potrivit art. 215 al Legii insolvabilității, la cererea părții interesate, instanța de
insolvabilitate dispune încetarea supravegherii în cazul executării sau asigurării executării
creanțelor supravegheate fie al expirării termenului pentru procedura de realizare a planului
procedurii de restructurare. Evident că, din acest moment urmează a fi radiată și inscripți a din
Registrele publice privitor la aflarea debitorului în procedură de restructurare.
Referitor la finalizarea competențelor instanței de insolvabilitate, ne achiesem autorului
Gheorghe Macovei care sublinază că: „odată cu încetarea supravegherii, debito rul revine pe
deplin la situația de până la intentarea procedurii de insolvabilitate, ceea ce presupune ridicarea
oricăror măsuri de supraveghere atât din partea administratorului cât și a instanței de judecată.
Spre regret, legea în vigoare nu prevede nic i actul și nici procedura prin care urmează a se
dispune încetarea supravegherii. Interpretarea sistemică a legii în vigoare ne permite să afirmăm
că, în vederea încetării supravegherii instanța de judecată urmează să adopte o încheiere
judecătorească”243.
În situația nerespectării condițiilor stipulate în planul de restructurare legiuitorul a
reglementat o prevedere care vine în ajutorul creditorilor, astfel, potrivit art. 217 din Legea
insolvabilității, „ dacă pe parcursul realizării planului procedurii de r estructurare, debitorul nu
respectă prevederile lui sau planul nu este realizat în termen, comitetul creditorilor sau fiecare
243 Gheorghe Macovei. Procedura de decl arare …, p.127.
116
creditor poate înainta o nouă cerere introductivă, care va avea ca efect intrarea în faliment și
lichidarea patrimoniului debitoru lui fără a mai fi necesară dovada insolvabilității lui”244.
La caz , dorim să prezentăm următorul exemplu din practica instanțelor judecătorești în
materie de insolvabilitate, prin urmare, în speță Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ lărgit al CSJ prin decizia din 12.05.2017 a reținut că, neachitarea creanțelor
validate, conform Planul de restructurare reprezintă o neexecutare a planului, fapt ce atrage
aplicarea prevederilor art . 217 din Legea insolvabilității245.
Totodată, L egea insolvabilității prevede și cazuri speciale de finalizare a procedurii de
insolvabilitate, inclusiv și în cazul în care a fost intentată procedura de restructurare. În acest
sens, remarcăm că o excepție de la regula generală precum că procedura de restructurare
încetează ca urmare a executării planului, sau odată cu confirmarea acestuia de către instanță, o
reprezintă încheierea tranzacției. Prin urmare, potrivit alin.(1) art. 162 al Legii insolvabilității,
participanții procedurii de insolvabilitate sunt în drept să încheie o tranzacție la orice etapă de
examinare a procedurii. Această normă urmează a fi coroborată și cu dispozițiile alin.(5) art. 30
și ale alin.(5) art. 162 , Tranzacția în cadrul procedurii de restructurare urmează a fi confirmată
de instanța de insolvabilitate prin încheiere, prin care se dispune și încetarea procedurii de
restructurare, indiferent de etapa în care se află debitorul insolvabil.
O altă excepție de la regula generală o reprez intă și prevederea art.178 din Legea
insolvabilității potrivit căruia, dacă după expirarea termenului de înaintare a creanțelor, debitorul
dispune de aprobarea tuturor creditorilor validați, instanța va înceta procedura de insolvabilitate
la cererea acestu ia.
În privința excepției sus -enunțate, se constată unele dificultăți de aplicabilitate practică or,
nu este clar cum se exteriorizează această aprobare a tuturor creditorilor, se va încheia o
tranzacție sau un alt fel de acord, în context este de remarca t opinia autorului, Gheorghe Macovei
potrivit căruia: „simplitatea aparentă a normei respective creează o serie de controverse privind
aplicarea practică a acesteia. În primul rând nu este clar, ce urmează să aprobe toți creditorii
validați, urmează acești a să renunțe la satisfacerea creanțelor sale în procedura insolvabilității și
să fie de acord cu urmărirea debitorului în ordine generală, fie aceștia urmează să aprobe un plan
de achitare a creanțelor, care este garantat de debitor și permite încetarea pr ocesului până la
adunarea de raportare. Datorită descrierii laconice a prevederii respective, aplicarea în practică a
acesteia va fi foarte dificilă, deoarece nu este clar datorită căror circumstanțe ar putea creditorii
244 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 193 -197 din 14.09.2012.
245 Decizia Colegiul ui civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ nr. 2ri-141/17 din 12.05.2017.
www.csj.md.
117
să renunțe la satisfacerea creanțelo r sale în procedura de insolvabilitate, în care au ajuns datorită
imposibilității executării în ordinea generală. În al doilea rând, dacă presupunem că debitorii cad
de acord să renunțe la urmărirea judiciară a debitorului, atunci care este deosebirea dint re norma
respectivă și tranzacția ce poate fi încheiată în cadrul procedurii și care constituie garanții cu
mult mai mari pentru creditori, decât hotărârea de încetare. În ceea ce ne privește considerăm
reglementarea respectivă incompletă, deoarece nu sunt clare nici condițiile de realizare a acesteia
și nici procedura de aplicare”246.
În România, închiderea „procedurii de insolvabilitate a fost specificată de legiuitor î n 5
cazuri distincte și anume: a) insuficiența mijloacelor financiare pentru acoperirea cheltuielilor
administrative ale procedurii; b) finisarea lichidării și a tuturor distribuțiilor în caz de faliment; c)
executarea cu succes a planului de restructurare; c) acoperirea întregii mase credale, chiar
înaintea finalizării lichidării; d) neînreg istrarea niciunei creanțe la masa credală după deschiderea
procedurii la cererea debitorului”247.
Conchidem, că regula generală și finalitatea urmărită și apreciată a procedurii de
restructurare o re prezintă realizarea planului de restructurare a debitorului , prin achitarea
integrală a creanțelor și salvarea întreprinderii și nu în ultimul rând menținerea locurilor de
muncă care nu poate avea decât repercusiuni benefice pent ru întreaga economie națională.
Practica a demonstrat numeroase exemple eficiente de s alvare a unor întreprinderi insolvabile și
chiar o viabilitate financiară mult mai mare ulterior finisării restructurării acesteia, exemple care
trebuie să motiveze toți participanții procedurii de insolvabilitate ca să pună prioritate pe salvarea
debitoru lui și doar ca excepție pe falimentul acestuia.
Este de remarcat că și la nivel internațional este acordată prioritatea restrcturării
întreprinderilor, cu numeroase exemple destul de reușite. În ultimii ani se pune accent pe un nou
model de restructurare c ăci nu -l putem numi faliment, prin absorbția debitorilor de către alte
companii sau concerne mari, un exemplu fiind și absorbția de către cea mai mare companie
europeană în domeniul transportului aerian Deutsche Lufthansa AG a companiei cu același
domeniu de activitate Air Berlin care este a doua companie aeriană germană. Cu toate că Air
Berlin și -a încetat activitatea, totuși prin trecerea întregului portofoliu către Lufthansa AG, au
fost salvate zeci de mii de locuri de munc ă, cursele aeriene au fost păstrate în mare parte, ținând
cont și de faptul că flota aeriană este funcțională și modernă. Am dorit să finisez prezenta lucrare
prin acest exemplu din considerentul că inițial Air Berlin A G a depus cerere privind intrarea în
246 Gheorghe Macovei. Procedura de declarare …, p.144.
247 Ana Ilana. Încetarea procesului de insolvabilitate. Elemente de drept comparat . În Revista Națională de Drept,
nr.4, 2014, p.89.
118
faliment, iar încrederea acordată de Lufthansa AG a salvat în mare parte și economia germană or,
falimentul uno inctu și absolut a celei de -a doua companie aeriane ca mărime din Germania și a
șasea din Europa, ar fi rep rezentat un adevărat colaps economic.
În concluzie, sperăm că Republica Moldova se va alătura eforturilor Uniunii Europene de
identificare a mecanismelor prin care prelucrarea datelor și a informațiilor despre o organizație ar
trebui să poată genera o ave rtizare timpurie cu privire la posibilitatea apariției unei stări de
insolvabilitate. Inițiativa ar putea obliga terții care au acces la informații relevante, cum ar fi
contabilii, auditorii, autoritățile fiscale, să raporteze evoluțiile negative înainte c a debitorii să
intre de facto în insolvabilitate , având ca rezultat înlăturarea totală sau parțială a organului de
conducere și numirea unui administrator autorizat . Desigur, o astfel de abordare ar trebui să
implice responsabilitatea conducerii debitorulu i, a practicienilor , a judecătorilor de
insolvabilitate, a contabililor sau auditorilor interni ai societăților comerciale și, nu în ultimul
rând, a legiuitorului național, voința căruia este supremă .
În contextul celor expuse în prezenta teză, dorim să n e încheiem gândurile printr -un citat
considerat de noi relevant și notoriu expus de Ken Hakuta: Lipsa de bani nu este un obstacol.
Lipsa unei idei este un obstacol248.
3.4. Concluzii la capitolul 3
1. Din momentul confirmării planului de restructurare, activitatea debitorului intră într -o nouă
dimensiune, în care urmează a fi îndeplinite cumulativ condițiile stabilite în plan. Începând
cu această etapă, observăm că activitatea și competențele participanților la procedura de
restructurare nu încetează, ci doar se limitează la supravegherea debitorului în vederea
respectării planului confirmat.
2. Este important de menționat că, în corespundere cu Legea insolvabilității, îndeplinirea
planului de restructurare nu va putea depăși 3 ani, din momentul confirmării planului, dar
poate fi executat mai înainte dacă este posibil și ca excepția în situația unor debitori de
importanță vitală termenul poate fi majorat cu încă 2 ani . În sensul celor expuse, trebuie de
menționat că, deși ar părea un termen suficient pentru î ndeplinirea planului, de cele mai dese
ori acest termen este cu mult depășit, fiind și consecința faptului că nu sunt prevăzute
sancțiuni pentru depășirea termenului respectiv.
3. În acest sens, remarcăm că, durata maximă a unei proceduri de restructurare nu va depăși un
termen de maxim 3 ani din momentul confirmării planului, ca excepție 5 ani. Cu toate
acestea, reiterăm că, legea nu prevede careva sancțiuni pentru depășirea acestui termen în
248 Ken Hakuta. Citate motivaționale . https://www.linkedin.com/pulse/lack -money -obstacle -idea-ken-hakuta –
andrew -jackson -pmp. (Accesat: 12.09.2018).
119
lipsa existenței unor acțiuni pasibile de pedeapsă penală. Cu atât mai mult că, odată cu
modificarea art.355 din Codul de procedură civilă, din data de 05.01.2018, toate cauzele de
insolvabilitate se judecă în prima instanță de judecătorii. Respectivul amendament care a fost
introdus într -un mod cel puțin neașteptat a cre at dificutăți și încălcări grave a termenelor
stabilite pentru diferite acțiuni ale participanților la procedura de restructurare și nu în ultimul
rând pentru judecarea cauzei de insolvabilitate în termenul prevăzut de lege.
4. Este de remarcat, că din anali za expresis verbis a cuprinsului alin.(2) art.210 din Legea
insolvabilității , rezultă cu certitudine , că odată cu momentul confirmării planului, procedura
de restructurare continua și nicidecum nu încetează, per a contrario care mai este atunci rolul
admin istratorului insolvabilității la caz.
5. Din cuprinsul unor H otărâri a instanței de insolvabilitate rezultă niște incertitudini grave or,
concomitent organele de conducere ale debitorului au fost repuse în dreptul de a conduce
debitorul și, totodată s -a dispu s realizarea planului sub conducerea administratorului
insolvabilității, ceea ce denotă o gravă distorsionare a competențelor contrar principiilor
fundamentale ale dreptului și scopului unei legi de a fi clară și precisă. În context, de lege
ferenda propun em următoarea redacție în cuprinsul alin.(1) art.206 din Legea
insolvabilității: „Prin hotărâre de confirmare a planului procedurii de restructurare,
instanța de insolvabilitate dispune continuarea procedurii de restructurare cu respectarea
întocmai a plan ulului până la îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată asumate în planul
confirmat”.
6. Realizarea planului prin implementarea măsurilor prevăzute în curpinsul acestuia este poate
cea mai importantă etapă or, din acest moment urmează a fi salvată propriu -zis întreprinderea
și executate creanțele către creditori, iar debitorul urmează să confirme încrederea care i -a
fost acordată și să -și depășească limitele eșecului anterior.
7. Modul de executare a planului este reglementat de legiuitorul național în cuprinsu l art.210 din
Legea insolvabilității, care stabilește că din momentul ce a fost confirmat planul de
restructurare, debitorul își recapătă dreptul de administrare a societății în conformitate cu
planul confirmat, însă sub supravegherea sau sub conducerea a dministratorului
insolvabilității, până ce planul va fi executat în totalitate.
8. Reieșind din prevederile Legii insolvabilității, este posibil de atras debitorul la răspundere
doar pentru actele încheiate anterior deschiderii procedurii, fapt care reprezint ă o
inadvertență care urmează a fi înlăturată de către legiuitor or, ulterior deschiderii procedurii
la se pot constata astfel de acte prejudiciabile realizate de debitor în perioada restructurării
activității sale. În acest sens, propunem de lege ferenda , următoarea prevedere:
120
„Reprezentantul debitorului în procedura de insolvabilitate (restructurare) la cererea
administratorului insovabilității sau a creditorilor poate fi atras la răspundere în vederea
suportării de către acesta a prejudiciului cauzat ma sei debitoare prin acțiunile sale
prejudiciabile ulterior intentării procedurii de restructurare”.
9. Considerăm improprie sintagma din cuprinsul art.248 al Legii insolvabilității, precum că
dacă sunt identificate persoane vinovate de starea de insolvabilitat e, acestea urmează parțial
să acopere datoriile. Or, aparea întrebarea logică, dacă debitorul nu mai are niciun bun în
masa debitoare, creanțele rămân în continuare neexecutate și sunt persoane vinovate de ce
acestea ar urma să suporte parțial, dacă anume din vina lor a survenit starea de
insolvabilitate și creanțele creditorilor. În context, de lege ferenda considerăm necesar de a
exclude cuvântul ”parțial” din cuprinsul alin.(1) art.248 al Legii insolvabilității, în scopul
asigurării intereselor legalităț ii și principiului nemijlocirii răspunderii.
10. Cu titlu de lege ferenda , considerăm necesar de a introduce și în sistemul d e drept
național un Buletin al Procedurilor de I nsolvabilitate după modelul Legii insolvenței
române nr.85/2014, care ar asigura pe lân gă gratuitatea publicării Hotărârilor și Încheierilor
instanței de insolvabilitate, fapt care ar ușura în sens patrimonial sarcina debitorului, dar mai
ales ar corespunde principiului de celeritate și unicitate al procedurilor or, un buletin
informativ uni c ce se referă doar la procedurile de insolvabilitate ar ușura și stabilirea
creditorilor necunoscuți, care nu vor fi nevoiți să citească săptămânal Monitorul Oficial de
sute de pagini pentru a evidenția intentarea unei proceduri de insolvabilitate față de un
debitor de al său.
11. Regula generală privitor la încetarea procedurii de restructurare este reglementată de legiuitor
în cuprinsul art.175 din Legea insolvabilității, prin care se stabilește că, în urma realizării
tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat, procedura de restructurare a
debitorului prin continuarea activității sau prin lichidare în bază de plan va înceta. În cazul în
care mai întâi a fost intentată procedura de restructurare, iar ulterior debitorul a intrat în
procedura fali mentului, instanța de insolvabilitate va pronunța o hotărâre de încetare a
procesului de insolvabilitate și de radiere a debitorului din registru după distribuția finală a
masei debitoare.
12. Etapă finală prin care instanța de insolvabilitate își finalizează practic rolul său în procedura
de restructurare a debitorului insolvabil constă în încetarea supravegherii acestuia. Evident
că, din acest moment urmează a fi radiată și inscripția din Registrele publice privitor la
aflarea debitorulu i în procedură de res tructurare.
121
CONCLUZII GENERALE ȘI RECOMANDĂRI
În scopul aplicării unei proceduri de restructurare în mod eficient este important să
înțelegem cauzele apariției dificultăților practice în aplicarea legii insolvabilității, înțelegând
aceste cauze putem propune și realiza metode eficiente de perfecționare a instituției
restructurării. În context, este necesar și ca exec utarea prevederilor legii insolvabilității să fie
realizată într -un mod corect, transparent și eficient în conformitate cu standardele internaționale.
Cu cât legile sunt mai clare, precise și eficiente, cu atât numărul de probleme practice va
descrește. As tfel, avem nevoie de o legislație cât mai perfectă pentru a -i impune respectul
acesteia din partea participanților procedurii de restructurare. Aici ne referim nu doar strict la
dispozițiile normelor referitoare la procedura de restructurare, dar și la san cțiunile aplicabile
persoanelor care nu respectă dispozițiile legale, indiferent că are calitatea de administrator sau
reprezentant al debitor ului.
Am constatat deja că insolvabilitatea întreprinderilor și nemijlocit procedura de
restructurare a devenit o procedură destul de frecventă în practica judecătorească, iar gravitatea
lichidării are repercusiuni grave pentru orice stat cu o economie de piață liberă. Cu toate că
fiecare țară este afectat ă de insolvabilitatea întreprinderilor, modalitățile în care ac este state se
implică în scopul actualizării și modernizării normelor juridice sunt variate. Din păcate încă
avem multe de perfecționat luînd ca exemplu legislația statelor mult mai dezvoltate în domeniu,
ca Germania, Franța, Italia, chiar și România în ce ea ce privește aplicarea procedurii de
restructurare într -o manieră cât mai utilă și corectă, pentru ca și economia Republicii Moldova să
aibă de câștigat. Aplicarea unei proceduri corecte și echitabile , ținând cont de situația de facto a
debitorului, poat e constitui un mijloc real și eficient de a îmbunătăți și a salva întreprinderile
insolvabile de la faliment .
1. În scopul facilitării încheierea unei înțelegeri amiabile cu creditorii săi, considerăm necesar de
a introduce în legea insolvabilității la compar timentul ce reglementează Tranzacția, o
prevedere care să stipuleze că, debitorul poate cere instanței să numească un mediator . La
caz, mediatorul nu urmează să dețină nicio competență specială, dar va putea solicita
instanței de judecată să suspende execu tarea în mod individual a creanțelor de către creditori
dacă, într -un termen restrâns ar fi posibil de a se încheia un acord. Suntem de părerea că
introducerea mediatorului în procedura încheierii tranzacției ar facilita ajungerea la un
consens care să reu nească toate interesele contrare ale participanților.
2. Considerăm că ar fi necesar ca în eventualitatea propunerii planului de către debitor, acesta să
fie prezentat creditorilor și altor persoane interesate (administratorul insolvabilității)
împreună cu u n comentariu care să ofere o analiză completă a informațiilor care necesare
122
părților pentru a evalua în mod corespunzător efectele positive ale planului. Un asemenea
comentariu al planului ar putea fi pregătit de un profesionist calificat, care să prezinte o
evaluare imparțială și de ansamblu a măsurilor propuse în plan, or nu în toate cazurile
creditorii înțeleg corect prevederile incluse în plan și avantajul acestora pe vi itor, fapt ce
crează riscul ca aceștia să res pingă planul propus fără ca măcar să fie perceput corect.
3. Cons iderăm necesar introducerea în L egea insolvabilității a reglementărilor privind
concordatul preventiv , în acord cu Recomandarea Comisiei Europene din 12.03.2014.
Potrivit acestei recomandări, cu cât întreprinderile aflate în dificult ate au posibilitatea să se
restructureze într -o perioadă incipientă, cu atât șansele lor de a se redresa din punct de vedere
economic sunt mai mari.
Încă din anul 2003 Comisia Europeană într -un R aport recomanda statelor creșterea
accentului pus pe procedu ri de prevenire timpurie a problemelor financiare ale societăților , pe
profesionalizarea sistemului judiciar în direcția creșterii competenței de rezolvare a cazurilor de
faliment și, nu în ultimul rând, pe îndepărtarea practicii solciale de lichidare a de bitorilor în
incapacitate de plată și pe oferirea de noi șanse de salvare a acestora.
La momentul actual, „restructurarea timpurie (înainte de lansarea procedurii oficiale de
insolvență) nu este posibilă în mai multe țări (de exemplu, în Bulgaria, Ungaria, Republica Cehă,
Lituania, Slovacia, Danemarca, inclusiv și Republica Moldova), iar dacă este posibilă,
procedurile pot fi ineficiente sau costisitoare, reducând stimulentele oferite societăților pentru a
se menține pe linia de plutire. În sfârșit, în unel e țări pot trece mulți ani până ce întreprinzătorii
cinstiți care au dat faliment pot să fie descărcați de datoriile vechi și pot testa o nouă idee de
afaceri (Austria, Belgia, Estonia, Grecia, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Croația,
Polonia, Portugalia și România). Atunci când un întreprinzător cinstit intră în faliment, prin
scurtarea perioadei de descărcare de datorii s -ar garanta faptul că un eventual faliment nu devine
o „condamnare pe viață”. Divergențele dintre legislațiile statelor mem bre au un impact asupra
ratelor de recuperare a creanțelor de către creditorii transfrontalieri, asupra deciziilor de investiții
transfrontaliere și asupra restructurării grupurilor de societăți. O abordare mai coerentă la nivelul
UE nu numai că ar îmbunăt ăți nivelul sumelor recuperate de creditori și fluxul investițiilor
transfrontaliere, dar ar avea și un impact pozitiv asupra spiritului întreprinzător, asupra ocupării
forței de muncă și a inovării”249.
Prin urmare, din moment ce țara noastră are obligația de a se ralia la standartele juridice
europene, obligație asumată prin Acordul de Asociere dintre RM și Uniunea Europeană, urmează
249 Recomandarea Comisiei Europene din 12.03.2014. http://europa.eu/rapid/press -release_IP -14-254_ro.htm .
(Accesat: 27.09.2018).
123
să introducem în legislația națională, instituția Concordatului prevent iv. Cu atât mai mult că,
putem să ne inspirăm din legea română a insolvenței unde este reglementată în detaliu instituția
respectivă.
4. Având în vedere că unul dintre obiectivele procedurilor de restructurare este de a spori
valoarea activelor și, prin urmare, de a garanta într -o mai mare măsură recuperarea creanțelor
creditorilor prin continuarea funcționării și reorganizării afacerii deb itorului, este de dorit ca
posibilitatea propunerii planului de restructurare să acordată și creditorilor și nu doar să ceară
administratorului de a propune un plan. În consecință, considerăm necesar de a completa
dispoziția alin.(1) art.188 cu lit.d), cu următorul cuprins: „ Comitetul creditorilor ori
unul sau mai mulți creditori, deținând împreună cel puțin 25% din valoarea totală a
creanțelor înscrise în tabelul definitiv de creanțe, poate propune planul de restructurare
dacă deb itorul sau administratorul nu a exercitat acest drept în termenele prevăzute la
lit.a) sau, respectiv, lit.b) alin.(1) art.188 al prezentei legi” . Legea insolvabilității naționale
trebuie să prevadă expresis verbis că, planul procedurii de retructurare, poate fi propus
inclusiv și de creditori, pentru a nu genera încălcări vădite a dreptului la un proces echitabil
pentru toți participanții la procedura de restructurare.
5. Considerăm necesar de a introduce în cuprinsul Legii insolvabilității a unui plafon minim
al mărimii datoriilor sc adente ale debitorului, necesar pentru intentarea procedurii de
insolvabilitate, care va contribui la reducerea numărului excesiv de proceduri în
instanțele de insolvabilitate și se va evita astfel utilizarea abuzivă a acestei proceduri,
pentru a nu pertur ba în mod neîntemeiat activitatea normală și curentă a societății
prezumat debitoare, dar totodată și la constrângerea debitorilor de a -și eficentiza
activitatea în limitele acestui prag minim pentru evitarea procedurii de insolvabilitate,
după modelul leg islațiilor altor state, precum Rusia, Portugalia, Elveția, Belgia etc.
6. Considerăm necesar de a introduce propunerea legislativă înaintată de Ministerul Economiei,
privitor la articolul 190, alineatul (6) care să aibă următorul cuprins: „Executarea planului
procedurii de restructurare nu va depăși 3 ani, calculați de la data confirmării. În cazuri
excepționale și cu condiția că debitorul a respectat planul de restructurare în primii 2 ani,
termenul restructurării poate fi majorat prin hotărâre a adunării cre ditorilor doar o
singură dată, pe o durată care să nu depășească 2 ani ”250.
7. Ca consecință a propunerii de lege ferendă expusă supra, urmează ca și la articolul 197 alin.
(1), literele b) și c) să fie modificate în următoare redacție:
250 Ministerul Economiei și Infrastructurii. Proiectul Legii privind modificarea și completarea Legii insolvabilității
nr. 149 din 29.06.2012 . http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=5451 . (Accesat:21.09.2018).
124
„Lit. b) debitorului, dacă planul de restructurare a fost propus de administratorul
insolvabilității/lichidator sau de comitetul creditorilor sau unul sau mai mulți creditori,
deținând împreună cel puțin 25% din valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv
de crea nțe”.
„Lit. c) administratorului insolvabilității/lichidatorului, dacă planul de restructurare a
fost propus de debitor sau de comitetul creditorilor ori de unul sau mai mulți creditori,
deținând împreună cel puțin 25% din valoarea totală a creanțelor însc rise în tabelul definitiv
de creanțe”.
8. În calitate de lege ferenda , prevederea alin.(1) art.204 al L egii insolvabilității : „După
acceptare de către creditori și debitor, planul procedurii de restructurare trebuie să fie
confirmat de către instanța de insol vabilitate”251, urmează a fi modificat în următoarea
redacție: „ După aprobarea de către adunarea creditorilor, planul procedurii de
restructurare trebuie să fie confirmat de către instanța de insolvabilitate”.
În acest sens, menționăm că este absolut eronat ă reglementarea folosită de legiuitor precum
că, „ după acceptare de către creditori și debitori” or, potrivit alin.(1) art.202 al legii
insolvabilității „examinarea chestiunii acceptării planului procedurii de restructurare a debitorului
ține de competența exclusivă a adunării creditorilor ”252.
9. Considerăm necesar ca legiuitorul național să cor eleze dispozițiile art.206 din L egea
insolvabilității cu prevederea art. 2 și alin.(2) art.175 din lege în scopul coroborării acestora
și uniformizării practicii juridice printr -un cadrul legal corect care să respecte raționamentele
logice.
În acest sens, de lege ferenda propunem următorul c uprins al alin.(1) art.206 din L egea
insolvabilității: „ Prin hotărâre de confirmare a planului procedurii de restructurare, in stanța
de insolvabilitate dispune continuarea procedurii de restructurare cu respectarea întocmai a
planulului până la îndeplinirea tuturor obligațiilor de plată asumate în planul confirmat”.
10. Ca recomandare de lege ferenda pentru judecători în aplicarea co rectă a prevederilor legii
insolvabilității și pentru evitarea situațiilor de incertitudine, considerăm necesar ca aceștia
să se conducă de pr evederile alin.(2) art.210 din L egea insolvabilității în stabilirea
împuternicirilor administratorului insolvabili tății din momentul confirmării planului.
Din articolul dat, se reține că în situația în care reprezentantul debitorului este
înlăturat de la conducere, atunci debitorul va fi condus de administratorul
insolvabilității, iar în ipoteza în care reprezentantul debitorului este lăsat la
251 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.193 -197 din 14.09.2012.
252 Ibidem.
125
administrarea societății debitoare, atunci administratorul insolvabilității va exercita
doar funcția de supraveghere.
11. Din cuprinsul alin.(2) art.209 al Legii insolvabilității253, rezultă o confuzie de aplicabilitate
juridică provoc ată de legiuitor prin care , deși pe de o parte se stabilește că „amânarea
executării sau scutirile de executare a obligațiilor își pierd valabilitatea în privința tuturor
creditorilor, dar pe de altă parte se utilizează excepția dacă planul nu stabilește a ltfel”. În
acest sens, prezintă interes poziția legiuitorului or, din moment ce a fost intentat o nouă
procedură de insolvabilitate, planul anterior este anulat de drept și nu mai poate avea niciun
efect juridic, mai ales de a prevedea alte condiții. Din c onsiderentele expuse , suntem de
părerea că prevederea alin.(2) art.209 al Legii insolvabilității urmează a fi exclusă , ca
fiind o normă ce crează doar contradicții și interpretări contrare scopului unei legi .
12. În calitate de lege ferendă , considerăm oportun operarea amendamentelor în cuprinsul
alin.(6) art.202 din legea insolvabilității pentru a fi expus în următoarea redacție:
„modificarea planului de restructurare, inclusiv prelungirea acestuia se poate realiza pe
întreaga durată a procedurii de restructur are, fără a s e putea depăși o perioadă maximă de
3 ani de la confirmarea inițială a planului . Modificarea poate fi propusă de către subiecții
prevăzuți la art.188 din prezenta lege, indiferent dacă au înaintat ei sau nu planul.
Votarea modificării de către adunarea creditorilor se va face cu creanțele rămase incluse
în tab elul creanțelor, la data votării , în aceleași condiții ca și la votarea planului de
restructurare. Modificarea planului va trebui să fie confirm ată de către instanța de
insolvabilitate”.
13. Considerăm necesar de a stabili expresis verbis în legea națională, faptul că judecătorul
de insolvabilitate urmează să verifice și respectarea condițiilor de viabilitate a planului,
iar pentru aceasta are dreptul să ceară până la data confirmării planului, participarea
unui specialist pentru a depune concluzii privind posibilitatea de realizare a planului
propus și votat. O asemenea abordare din partea legiuitorului va spori și mai mult încrederea
creditorilor și nemijlocit șansele de a salva doar întreprinderile viabile care merită o a doua
șansă.
În acest sens, de lege ferenda propunem introducerea lit.d) la alin.(4) art.205 din Legea
insolvabilității cu următorul cuprins: „ Planul de restructurare respectă preved erile art. 190 al
prezentei legi din punct de vedere al legalității și viabilității”.
253 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.193 -197 din 14.09.2012 .
126
14. Cu titlu de lege ferendă propunem următorul cuprins al alin. (2) art. 217: În cazul intentării
procedurii de faliment ca urmare a nerealizării planului de restructurare s e va reveni la
situația stabilită prin ultimul tabel definitiv rectificat al creanțelor împotriva debitorului ,
scăzându -se sumele achitate pe durata realizării planului de restructurare .
15. În același context, considerăm imperios necesar de a mo difica și alin.(1) art.217 din L egea
insolvabilității cu o prevedere nouă în următoarea redacție: Dacă debitorul nu respectă
planul de restructurare sau realizarea planului în continuare ar afecta și mai mult
posibilitatea executării creanțelor, ori planul nu este î ndeplinit în termenul legal, atunci
comitetul creditorilor, administratorul insolvabilității, sau oricare creditor înscris în ultimul
tabel definitiv rectificat cu o creanță neexecutată po ate solicita în orice moment
judecătorului să dispună intentarea pro cedur ii falimentului față de debitor.
Considerăm că aceste propuneri de lege ferenda în ipoteza în care vor fi într -o formă sau
alta acceptate de legiuitor, ar exclude posibilitatea unor interpretări arbitrare și a posibilei confuzii
în cazul aplicării uno r norme ale legii insolvabilităț ii. Prin aceste amendamente la L egea
insolvabilității, s -ar simplifica inclusiv și munca judecătorilor, creditorilor, administratorilor și a
oricărui cetățean care trebuie să cunoască și să înțeleagă sen sul exact al preveder ilor legale.
Dispozițiile articolelor cu privire la procedura de restructurare trebuie să fie cât mai clare
pentru ca orice persoană să înțeleagă corect aceste norme juridice , dat fiind faptul, că anume din
cauza lips ei transparenței și consultărilor publi ce cu societate civilă, oamenii nu percep și nici nu
vor conștientiza faptul, dacă în Republica Moldova se înfăptuiește cu adevărat o justiție corectă și
dacă se merită a investi și a se asuma riscu ri într -o economie în tranziție. Iar în cazul dat,
Republi ca Moldova trebuie să fie garantul statului de dre pt și economiei de piață libere, inclusiv și
prin asigurarea transparenței decizionale și legislative prin legi clare, precise și actuale .
127
BIBLIOGRAFIE
Legislație națională și internațională:
1. Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității.
Chișinău, nr.2 din 24.03.2014.
2. Hotărârea Plenului CSJ cu privire la aplicarea în practica judiciară a Legii insolvabilității, nr.2
din 24.03.2014.
3. Ordonanța de Urgență a Guvernului privind criza financiară și insolvența unităților
administrativ – teritoriale nr. 46/2013. Monitorul Oficial al Romȃniei, Partea I, nr. 299, din
24 mai 2013.
4. Legea română nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
5. Legea cu privire la p rocedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență, nr. 85/2014,
publicată în Monitorul Oficial al Romȃniei, nr. 466 din 25.06.2014.
6. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.193 -197 din 14.09.2012.
7. Spanish Insolvency Act (Law 22/2003, dated 9 July 20 03).
8. Tratatul privind Uniunea Europeană si Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
2012/C326/01, publicat în Jurnalul Oficial C 326, 26/10/2012.
Monografii, manuale, studii de specialitate:
1. Ana Maria Lupulescu. Restructurarea societăților comerciale în contextul integrării europene:
strategii și cadru juridic. București: Ed. Wolterskluwer, 2008.
2. Ana Ilana. Limitele și limitările restructurării în lumina legii insolvabilității, la Conferința
științifică internațională dedicată aniversării a 55 de ani de la fondarea Facultății de Drept a
Universității de Stat din Moldova, „Legea Insolvabilității – de la teorie la practică”, publicată
în Broșura Conferinței la 10.10.2014.
3. Ana Ilana. Aspecte de drept comparat privind creditorii în procedura insovlabiltiă ții, În:
Broșura Conferinței Internațională: Un deceniu de realizări și experiență a parteneriatului și
cooperării Republicii Molodova cu Comunitățile Europene și Statelor membre, Chișinău,
2015.
4. Ana Ilana. Compatibilitatea Instituției insolvabilității di n legislația Republicii Moldova cu
reglementările Uniunii Europene. Teză de doctor, Chișinău, 2017.
5. Barbă V., Macovei Gh. Protecția proprietăți intelectuale. Drept concurențial. Procedura
insolvabilității. Suport de curs la INJ. Chișinău: Ed. Elan Poligraf, 2009, p.203.
6. Cărpenarul Stanciu. Drept comercial român. București:ALL Beck, 1998.
7. Chiroșca Dorian ș.a. Protecția proprietății intelectuale, Drept concurențial, Procedura
insolvabilității. Chișinău: Elan Poligraf SRL, 2009.
128
8. Costin M., Miff A. Fal imentul. Evoluție și actualitate. București: Lumina Lex, 2000.
9. Dicționar explicativ al limbii române, Editura Univers Enciclopedic, București 2009.
10. Furdui V. Falimentul – concept și reglementări actuale. Chișinău: TISH, 2004.
11. Gheorghe Piperea. Insolvența , Legile, Regulile, Realitatea. București: Walters Kluver, 2008.
12. Liliana Popa, Boris Birca ș.a. Manualul Administratorului Autorizat. Institutul Național al
Justiției. Chișinău 2015.
13. Ministerul Justiției al României. Manualul de bune practici în insolvență . București 2006.
14. Nicoleta Țăndăreanu. Procedura reorganizării. București: All Beck, 2000.
15. Institutul Național al Justiției. Manualul administratorilor autorizați, Chișinău 2015.
16. Ioan Schiau. Regimul juridic al insolvenței comerciale. București: All Beck, 2001.
17. Ioan Adam, Codruț Nicolae. Legea Procedurii Insolvenței. Comentarii si Explicații.
București: ALL Beck, 2006.
18. Pașca V. Bancruta frauduloasă. Comentarii de practică judiciară. București: Lumina Lex,
2000.
19. Petrescu R. De la faliment la reorganizare ju diciară. Procedura reorganizării judiciare și a
falimentului. București: Oscar Print, 2001.
20. Roșca Nicolae. Instituția falimentului în legislația Republicii Moldova, Centrul de studiere și
propagare a dreptului privat, Chișinău 2001.
21. Roșca Nicolae, Baieș Se rgiu. Dreptul afacerilor. Chișinău: Tipografia Centrală, 2004.
22. Radu Bufan, Andreea Deli -Diaconescu. Tratat practic de insolvență. București: Hamangiu,
2014.
23. Sărăcuț Mihaela. Participanții la procedura insolvenței, București: Editura Universul Juridic,
2015.
24. Schiau I. Regimul juridic al insolvenței comerciale. București: All Beck, 2001.
25. Turcu Ion. Falimentul. Actuala procedură. Tratat. București: Lumina Lex, 2005.
26. Turcu Ion. Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței – comentată. Comentariu general
privind procedura insolvenței. București: Humanitas, 2008.
27. Шершеневичь Г. Ф. Учение о несостоятельности. Казань: Тип ография Университета,
1890.
28. Шершеневич Г. Ф., Курс торгового права, Русское право, Т. IV: Торговый процесс.
Конкурсный процесс, Москва: Изда тельство Юрайт, 2016.
29. Поподопуло В. Ф. Банкротство. Правовое регулирование. Москва: Проспект, 2012
Articole științifice:
129
1. Ana Ilana. Încetarea procesului de insolvabilitate. Elemente de drept comparat. În Revista
Națională de Drept, nr.4, 2014.
2. Born Losers, Scott A. Sandage. A History of Failure in America. Cambridge: Harvard
University Press, 2005.
3. Catan Carolina. Unele aspecte privind problematica definirii conceptului de insolvabilitate.
În Revista Legea și Viața, nr.5 din 2014.
4. Catan Carolina . Efectele de jure ale procedurii de insolvabilitate. În Revista Legea și viața,
nr.6 din 2014.
5. Daniel Costea. Procese de restructurare și gestionare a crizelor – concepte relevante și
importul acestora în România. În Revista: Conferinței Internaționale de Managemen t.
București, 2017.
6. Daniel Dăianu, Dragoș Pîslaru ș.a. Aspecte ale falimentului în economia românească. În
revista: Institutul european din România, nr.8.
7. Daniela Moțiu. Dreptul de administrare a debitorului în noua reglementare a procedurii
insolvenței. În Revista română de drept al afacerilor, nr.7 din 2014.
8. Daniela Claudia Muntean. Regulamentul European de insolvență -tema centrală a conferinței
"Dezvoltări actuale în legislația falimentului. Dubrovnik -Croația în perioada 16 -18 noiembrie
2005, RDC nr. 3/ 2006.
9. Florin Ludușan. Principiile fundamentale ale procedurilor de prevenire a insolvenței și de
insolvență, reglementate în Legea nr.85/2014. În Revista Dreptul, editată de Uniunea
Juriștilor din România, nr.7 din 2015.
10. Gheorghe Macovei. Primirea cereri i introductive și intentarea procesului civil în vederea
examinării cauzelor de insolvabilitate. În Revista Națională de Drept, nr.5. Chișinău, 2015.
11. Ioan Adam, Nicolae Adam. Elemente de noutate semnificativă în domeniul prevenirii
insolvenței și insolvenț ei reglementate prin legea nr.84/2014 în raport cu legea insolvenței
anterioare. În Revista: Uniunea Juriștilor, nr.12/2014.
12. Ioan Adam. Cererea de admitere a creanțelor la masa credală. Înscrierea în tabelul definitiv a
creanțelor beneficiare a unei cauze de preferință. În Revista română de drept al afacerilor,
nr.6 din 2017.
13. Ion Băcanu. Inovațiile legii nr.64/1995 privind procedura reorganizării și lichidării judiciare.
În: Revista de drept comercial nr.1/1996.
14. Luiza -Cristina Gavrilescu. Modernizarea sist emelor legislative europene în materia
insovenței. în Revista Română de Drept al Afacerilor, nr. 11/2014.
130
15. Mihalache Iurie. Insolvabilitatea întreprinzătorilor. În: Analele științifice ale Universității de
Studii Politice și Economice Europene Constantin St ere, ed. II, USPEE, Chișinău 2014.
16. Mihalache Iurie, Dulghieru Dorin . Intentarea și desfășurarea procedurii de insolvabilitate. În
Revista Națională de Drept, nr.10 din 2014 .
17. Munteanu Speranța. Testul creditorului privat. În Revista: Phoenix, București, ian uarie –
martie 2015.
18. Nadejda Botnari, Angela Timuș ș.a. Insolvabilitatea întreprinderii, implicații economice și
juridice. În Revista teoretico -științifică, nr.4 din 2014, p.24.
19. Nicoleta Țăndăreanu. Răspunderea persoanelor culpabile de insolvența debitorului , aspecte
controversate. În Revista de științe juridice, nr.2, 2015.
20. Olesea Plotnic, Ana Ilana. Etapa decisivă pentru debitorul aflat în procedură de
insolvabilitate. În Revista Legea și viața, nr.3. Chișinău, 2017.
21. Stati Vitalie . Infracțiunile legate de i nsolvabilitate. Implicațiile adoptării legii insolvabilității
nr.149/2012. În Revista Științifică a Universității de Stat din Moldova, nr.3 (63), 2013, p.201.
22. Șargu Lilia, Ilana Ana. Situation of the budgetary creditor in the insolvency procedure.
Bucureșt i: Univers Strategic. În Revista Universitară de studii strategice și interdisciplinare și
de securitate, nr. 4 (24), 2015.
23. Viorel Pasca. Nulitatea actelor juridice cu caracter patrimonial încheiate de debitorul în stare
de insolvență. Revista de drept co mercial, nr. 3/2005.
Resurse internet:
1. Alexandru Rusu, Ștefana Morărașu. Procedura generală de insolvență potrivit noilor
reglementări. http://www.bpv -grigorescu.com/wp -content/uploads/2014/05/Ghidul –
Insolventei.pdf .
2. Alexandra Nicola. Curtea de Apel Timișoara. Decăderea din dreptul de a propune un plan de
reorganizare. https://www.juridice.ro/321706/curtea -de-apel-timisoara -decaderea -din-
dreptul -de-a-propune -un-plan-dereorganizare.html . (Accesat:19.08.2018).
3. Comunicat de presă al Comisiei Europene. http://europa.eu/rapid/press -release_IP -14-
254_ro.htm . (Accesat: 23.07.2018).
4. Comunicat de presă al Comisiei Europene din 22.11.2016. http://europa.eu/rapid/press –
release_IP -163802_ro.htm . (Accesat: 23.07.2018).
5. Comunicat de presă al Comisiei Europene din 22.11.2016. http://europa.eu/rapid/press –
release_IP -163802_ro.htm . (Accesat: 27.08.2018).
6. Comunicat de presă al Comisiei Europene din 12.03.2014. http://europa.eu/rapid/press –
release_IP -14-254_ro.htm . (Accesat: 23.07.2018).
131
7. Codul insolvenț ei al Austriei.
https://www.rautner.com/wpcontent/uploads/2016/05/3645187_Austrian_Insolvency –
Code_ENG.pdf . (Accesat: 26.08.2018).
8. Elemente de noutate aduse prin Legea privind procedurile de prevenire a insolvenței și de
insolvență. https://www.luju.ro/static/files/2014/aprilie/17/comunicat.pdf . (Accesat:
10.10.2018).
9. European Banking Authority. Ghid privind criteriile minime de îndeplinit de către un plan de
reorganizare a activității. București 19.05.2016. https://www.juridice.ro/wp –
content/uploads/2016/07/EBA -GL-2015 -21-GLs-onBusiness -Reorganisation -Plans_RO.pdf .
10. https://e -justice.europa.eu/content_ insolvency -447-es-ro.do?clang=en . (Accesat:
26.08.2018).
11. https://e -justice.europa.eu/content_insolvency -447-es-ro.do?clang=en . (Accesat:
26.08.2018).
12. https://e -justice.europa.eu/content_insolvency -447-el-ro.do?member=1 . (Accesat:
26.98.2018).
13. https://e -justice.europa.eu/content_insolvency -447-at-ro.do?clang=en . (Accesat: 26.08.2018).
14. https://e -justice.europa.eu/content_insolvency -447-it-ro.do?member=1 . (Accesat:
23.08.2018) .
15. Ghid pentru restructurarea extrajudiciară a obligațiilor societăților comerciale. București,
2010. http://www.bnr.ro/page.aspx?prid=4492 . (Accesat: 23.08.2018).
16. Ghidul UNITRAL în materie de insolvență . New York, 2005.
http://www.uncitral.org/pdf/english/texts/insolven/05 -80722_Ebook.pdf .
17. Ghidul cu propuneri finale al CEPEJ prezentat la 22.03.2017.
http://aaij.justice.md/sites/default/files/document/attachments/raport_statistic_pentru_anul_2
017vg_20.06.2018_final1.pdf . (Accesat: 13.0 9.2018).
18. Insolvența și Restructurarea în Austria.
http://www.advantageaustria.org/ro/zentral/about_austria/investieren/standort/recht.ro.jsp?p a
ge=6 . (Accesat: 27.08.2018).
19. Luminița Tuleașcă. Falimentul societăților comerciale speciale. Banci și societății de
asigurări. Teză de doctor .
https://www.researchgate.net/publication/276942307_Falimentul_societatilor_comerciale_sp
eciale_Banci_si_societ ati_de_asigurari. (Accesat: 12.06.2018).
132
20. Macovei Gheorghe. Procedura de declarare a insolvabilității. Teză de doctor, Chișinău, 2016,
p.53. www.cnaa.md/files/theses/2016 /…/gheorghe_macovei_abstract.pdf (Accesat:
22.08.2018).
21. Ministerul Economiei și Infrastructurii. Proiectul Legii privind modificarea și completarea
Legii insolvabilității nr. 149 din 29.06.2012.
http://particip.gov.md/proiectview.php?l=ro&idd=5451. (Acc esat:21.09.2018).
22. Nicolae Craiu. Procedura de restructurare. Chișinău, 2014.
http://drept.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6final130e7.pdf. (Accesat: 23.08.2018).
23. Nicolae Craiu. Procedura de restructurare. Chișinău, 2014.
http://drept.usm.md/public/files/brosura -b6-1-6final130e7.pdf . (Accesat: 23.08.2018).
24. Palamarciuc Vladimir. Planul procedurii de restructurare – regimul juridic la etapa de
impleme ntare și rolul administratorului de insolvabilitate.
https://juridicemoldova.m d/2018/05/25/planului -procedurii -de-restructurareregimul -juridic –
la-etapa -de-implementare -si-rolul -administratorului -de-insolvabilitate/ . (Accesat:
28.09.2018).
25. Recomandarea Comisiei Europene din 12.03.2014. http://europa.eu/rapid/press -release_IP –
14-254_ro.htm . (Accesat: 27.09.2018).
26. Registrul local al Situațiilor de criză financiară al unităților administrativ teritoriale, publicat
pe: http://www.mfinante.ro/insolventa.html?pagina=domenii . (Accesat: 29.06.2018).
27. Ken Hakuta. Citate motivaționale. https://www.linkedin.co m/pulse/lack -money -obstacle –
idea-ken-hakutaandrew -jackson -pmp. (Accesat: 12.09.2018).
28. Speranța Munteanu. Două motive pentru care reorganizarea judiciară a devenit mai
improbabilă ca urmare a adoptării Codului insolvenței. https://www.zf.ro/zf -24/speranta –
munteanu -kpmg -doua -motive -pentru -carereorganizarea -judiciara -a-devenit -mai-
improbabila -ca-urmare -a-adoptarii -codului -insolventei -11466830 . (Accesat:17.09.2018).
29. Twenty -five Inspiring Quotes About Resilience. https://www.inc.com/kevin -daum/25 –
inspiring -quotes -aboutresilience.html . (Accesat:04.06.2018).
30. World Bank Doing Business Index 2018.
http://espanol.doingbusiness.org/~/media/WBG/DoingBusiness/Documents/Annual –
Reports/English/DB2018 -FullReport.pdf . (Accesat:12.08.2018).
31. World Bank. Doing Business Measuring Business Regulations.
http://www.doingbusiness.org/data/exploretopics/resolving -insolvency . (Accesat:
23.08.2018).
Practică judecătorească:
133
1. Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ din
20.06.2018. Dosar nr. 2ri143/18. www.csj.md.
2. Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al CSJ din 12.04.2017.
Dosar nr. 2ri -123/17.
3. Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al CSJ din 05.10.2016.
Dosar nr. 2rc -725/2016.
4. Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ nr. 2ri -141/17
din 12.05.2017. www.csj.md.
5. Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ din
06.08.2014. Dosar nr.2ri -93/14. www.csj.md.
6. Deci zia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al CSJ, nr. 2ri -403/17
din 20.12.2017. www.csj.md.
7. Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al CSJ nr. 2rc -975/16 din
07.12.2016) . www.csj.md.
8. Hotărârea Curții de Apel Bălți din 14.07.2016. Dosar nr.2i -284/2016.
www.cab.instante.justice.md.
9. Hotărârea Curții de Apel Bălți din 10.03.2017. Dosar nr. 2i -313/6/16. www.
cab.instante.justice.md.
10. Hotărârea Curții de Apel Bălți din 28.09.2017. Dosar nr. 2i -20/17. www.
cab.instante.justice.md.
11. Hotărârea Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2017. Dosar nr.2i -356/16.
www.cac.instante.justice.md.
12. Jurisprudența CSJ. http://jurisprudenta.csj.md/search_col_civil.php?id=24100. (Accesat:
20.09.2018).
13. Sentința Judecătoriei Edineț . Dosarul nr.37/11 din 27.06.2011. http://jed.justice.md (accesat
16.09.2018).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Procedura de restructurare [619875] (ID: 619875)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.