O Istorie a V inului [619825]

1
O Istorie a V inului
Religia ș i Vinul

I. O introducere g eneral ă în istoria v inului

Primele dovezi arheologice ale vinului produs din struguri au fost găsite in numeroase zone
geografice, in perioade istorice diferite, cel mai adesea in funcție de nivelul de civilizație al
locuitorilor. Astfel, arheologii si istoricii a u descoperit urme ale exploat ării primelor specii de
struguri in China cca. 7000 î.Hr. , Georg ia cca. 6000 î.Hr., Iran cca. 5000 î.Hr., Grecia cca. 4500
î.Hr. și Sicilia cca. 4000 î.Hr. Cea mai veche urmă arheologică care dovedește producerea vinului
provine din Armenia , acum circa 4100 î.Hr . Conștiința alterata, stările de amețeala asociate cu
consumul vinului a u fost asociate cu anumite ceremonii religioase , încă de la apariția acestei
băuturi controversate . Zeii greci asociați cu consumul acestei băuturi sunt Dionysos si Bacchus,
“urmând ca romanii s ă prelungească simbolic consumul de vin sub diverse forme de cult ”1.
Consumul vinului ritual a fost parte a practicii evreilor încă din timpuri biblice, fiind asociat cu
sângele domnului.
Deși Islamul a interzis producția și consumul vinului in timpul epocii de aur, alchimiști
precum Geber au patentat d istilarea vinului pentru practici anexe precum medicina sau pro ducția
parfumurilor. Producția ș i consumul de vin a crescut începând cu secolul al XV -lea ca rezultat al
expansiunii europene. In ciuda infestației cu phylloxera din 1887, știința moderna si tehnologia au
îmbunătățit procesul de producție al vin ului iar consumul pe scara largă devine posibil. Originile
vinului datează cu mult in urma primelor izvoa re scrise iar arheologia modernă este încă nesigură
cu privire la p rima cultura a viț ei de vie. Divers e ipoteze au fost însă oferite de oamenii de știință ,
precum cea in care se presupune că oamenii pre istorici s -au urcat in copaci să culeagă fructe, au
descoperit gustul plăcut -dulce si au început sa le culeagă si să îmbu nătățească procesul .
După câteva zile de fermentație, sucul de pe fundul oricărui vas se transforma in vin cu
procentaj slab de alcool. Conform acestei teorii, lucrurile au luat o altă întorsătură î n perioada
10.000 -8000 BC, odată cu tranziția de la un st il de viața nomad către unul sedentar, care a condus
la dezvoltarea agriculturii si a domesticirii vi nului. Strugurii sălbatici creșteau î n Armenia,

1 https://en.wikipedia.org/wiki/History_of_wine , trad. la data de 15 .05.2019 , ora 10.28.

2
Georgia, Azerbaijan, Levantul de nord, sud -estul Turciei si zona de coasta și nordul Iranului.
Produsul fer mentat al acestei specii de struguri, numita Vitis vinifera și ar fi, co nform unor relatări,
prima formă a acestei băuturi. Această ipoteză este susținută de numeroase vase din lut care datează
perioadei Neo liticului târziu, cca. 11.000 î.Hr. Exista însă probe care susțin apariția vinului cu mult
mai devreme.

Intrare in peștera Areni -1 din zona sudică a Armeniei. Lângă orașul Areni. Peștera este locația celei mai
vechi crame din lume si unde cel mai vechi exemplar de papuc a fost găsit.

Cea mai veche cram ă a fost descoperita in peștera Areni -1 din Vayots Dzor, Armenia.
Datată acum circa 4100 î.Hr. , site-ul conține o presă de vin, vase pentru fermentat, borcane si căni.
Arheologii au găsit de asemenea semințe din specia V. vinifera . Faptul că arheologii au găsit atâtea
probe si instrumente avansate folosite in producerea vinului a condus la concluzia că tehnologia
aceasta probabil datează dintr -o perioada îndelungată . Semințele descoperite sunt ale speciei Vitis
vinifera vin ifera , un strugure care este folosit si astăzi pentru a produce vin. Peșt era datează de
acum cca. 4000 î.Hr . Este o realizare de importantă istorica foarte mare, “întrucât cercetătorii au
descoperit urme ale producție de vin abia 900 de ani mai târziu ”2, in mormintele din Egipt.

2 Wine: A Scientific Exploration , Merton Sandler, Roger Pinder, CRC Press, p.6 6, trad. din englez ă.

3
3
Mozaic ce ilustrează struguri ș i vin cu Inscripție Armeană î n Ierusalim (secolul VI)

45 Vinul persan a căpătat faimă încă din timpuri străvech i. Inscripțiile din Sala Audienț ei,
cunoscute ca Palatul Apadana, in Persepolis, ilustrează soldați din diverse națiuni in fata imperiului
persan, aducând cadouri regelui Persan

Relief Apadana, ilustrând cadourile oferite regelui Persan, cadouri constând in vin si cai, pentru
care Armenia era cunoscuta.

3 Armenian find is 'w orld's oldest winery – Decanter . Decante r. 12 January 201 1. Retrieved 1 November 2015, trad.
din eng.
4 Ibidem
5 Ibidem

4
Detalii provenind din tr-un basorelief de pe scările din Apadana, Persepolis, ilustrând
ambasadori din Armenia aducând faimoasele vinuri regelui Persan.

Legende ale descoperirii vinului

Există multe mituri etiologice despre prima cultivare a viței de vie și fermentarea vin ului.
Geneza din biblie menționează pentru prima dată producția de vin ce urmează Potopului, când
Noah în stare de ebrietate se destăinuie fiilor săi. Mitologia greacă a plasat copilăria lui Dionysos
și descoperirea viticulturii în cadrul Muntelui Nysa, lo calizat în mod neclar, ca motiv al promovării
sale ca zeu al vinului. Intr -o legendă persană, regele Jamshid a interzis accesul unei doamne din
haremul său, aceasta gândind -se apoi la suicid. Mergând la palatul regelui, femei a a căutat un
borcan însemnat otravă , conținutul fiind alcătuit din struguri stricați. După ce aceasta a băut vinul
fermentat, spiritul ei devenise mult mai jucăuș. Aceasta a dus băutura regelui, care s -a îndrăgostit
de băutură și nu doar că a acceptat femeia să se întoarcă dar a dat or din ca toți strugurii din
Persepolis să fie folosiți în producția vinului.
6

6 Armenian find is 'w orld's oldest winery' – Decanter . Decante r. 12 January 201 1. Retrieved 1 November 2015, trad.
din engleză.

5
Cultivarea strugurilor, producția vinului și comerțul în vase pentru vin egiptene, secolele VI -IV
î.Hr.

In Egiptul antic, vinul a jucat un rol foarte important in viața spirituală a oamenilor . O
industrie de producție a vinului a fost stabilită în Delta Nilului, urmând introducerea culturii viței
de vie din Levant până în Egipt cca. 3000 î.Hr. Industria vinului a fost cel mai probabil un rezultat
al comerțului di ntre Egipt si Canaan din timpul erei Bronzului timpuriu .

Originile vinului

Eticheta de pe sticlă nu arată prea grozav. Anunță simplu: vin de masă, roșu, demi sec,
regiunea Areni. Așa că, la drept vorbind, in dimineața newyorkeză vântoasă, așteptările unor
vizitatori nu erau prea ridicate în privința vinului acesta obscur, produs într -un sătuc dintr -un colț
îndepărtat al Armeniei. De aceea vă puteți imagina încântarea pe care au simțit -o când le -a tâșnit
de-a dreptul din pahare, cu o aromă de fructe roș ii de pădure și de cireșe negre ș i cu destulă textură
încât să le lase o amintire persistentă, care să -i facă să își dorească mai mult. Si mai minunat era
că fusese produs la numai un kilometru depărtare de locul unde se pare că a început istoria acestei
licori.
Ca să găsiți cea mai veche cramă din lume, trebuie să părăsiți Erevanul, capitala Armeniei,
în umbra înaltului munte Ararat și să goniți cu mașina vreo două ore, spre sud -vest. Drumul plin
de serpentine vă va purta printr -un relief destul de dificil, parte din platoul vulcanic aspru și
neregulat care se întinde la poalele lanțului muntos Caucazul Mic7. Nu este nici pe departe cel mai

7 https://www.gustarte.ro/gustory/cea -mai-veche -crama -din-lume -are-6-100-de-ani-si-este-situata -intr-o-pestera –
din-armenia -16386831 , accesat pe 18.05.2019, ora 12:24.

6
promițător teri toriu pentru un enofil și e posibil ca, în scurt timp, să abandonați speranța de a zări
vreodată o podgoria de costișe erodate și iarbă cafenie scurtă. Aproape toți vizitatorii Armeniei
cărora le plac vinurile vor gusta la un moment dat o sticlă sau două d in vinul de Areni rubiniu
intens, iar dacă vor fi îndeajuns de norocoși încât să găsească unul realmente bun, aroma sa ușoară,
susținută de o textură fermă, notele persistente de prună coaptă și de cireșe negre, în soiurile cele
8mai bune, gustul discret de piper negru spre final, nu vor fi uitate prea repede.

Până și un Areni banal este de obicei delicios într -o zi caniculară, turnat direct dintr -un
urcior ținut la frigider. E de preferat să fie degustat la umbra unei bolți de viță de vie, detaliu de
decor cu care Armenia este atât de generos înzestrată. Dar sătenii din Areni își cunosc vinul și -și
cunosc strugurii și se îndoiesc probabil, în mod corect, că aceștia pot crește la fel de bine altundeva.
La urma urmelor, ei cultivă soiul acesta de secole: mai exact de atât de multă vreme, încât
amintirile despre producerea vinului în aceste regiuni se pierd în negura timpului. Cele mai vechi
inscripții cuneiforme referitoare la producerea vinului în Armenia Mare datează din vremea
regatului proto -armean Urartu, localizat în estul Anatoliei. Urartu a exportat masiv vinuri în Asiria
și majoritatea așezărilor sale aveau depozite importate de vinuri, chiar de mii de litri, ceea ce
dovedește importanța economică a băuturii.
Primele consemnări literare ale existențe i vinului în regiune datează de la începutul
secolului al IV -lea î.Hr., când istoricul soldat Xenofon a descris în lucrarea sa epică Anabasis
retragerea unei armate mercenare grecești din Babilon. Pe când traversau sudul Armeniei, croindu –
și drum spre Mare a Neagră, soldații greci au înnoptat…în numeroase clădiri frumoase, cu depozite
mari de provizii, iar vinul era atât de mult, încât îl țineau în bazine cimentate. Oricât de veche ar

8 https://www.google.com/imghp?hl=en , Google images, accesat la data de 12.05.2019.

7
fi relatarea lui Xenofon și urcioarele de vin din Urartu, povestea licorii a început în Areni cu mult
mai devreme, deoarece arheologii au descoperit, într -o grotă de lângă sat, urme de producere a
vinului cu o vechime probabilă de 6000 de ani.
Dincolo de bucolica așezare Areni, decorul se schimbă spectaculos. După ce lăsați în urmă
valea fertilă, pătrundeți într-un defileu îngust, săpat de râul Arpa printr -un masiv de gresie. Iar
stânca aproape verticală din dreapta, imediat ce râul să i se alăture un afluent ce traversează un
defileu la fel de abrupt, se află intrarea în grota faimoasă, cunoscută de arheologilor ca Areni -1.
Aceasta a fost cartografiată în anii 1960 de planificatorii sovietici ai Războiului Rece, aflați poate
în căutarea de locuri unde să adăpostească puțină populație locală împotriva atacurilor nucleare, și
de atunci s -a dovedit a fi o mină de aur pentru cercetătorii preistoriei, întrucât extraordinara ei
bogăție arheologică provine din numeroasele avantaje pe care le -a oferit oamenilor de -a lungul
istoriei. Grota nu este doar spațioasă și poziționată strategi de asupra văii, dar plafonul boltit a făcut
din ea un loc confortabil pentru oamenii primitivi care căuta u să se adăpostească din calea
fenomenelor naturii. Într -o epocă ulterioară, interiorul grotei a oferit de asemenea condiții ideale
atât pentru conservare a morților, cât și a artefactelor pe care aceștia le utilizaseră în cursul vieții.
Puteți lăsa mașina în ubra unei bolți de viță de vie de lângă Arpa cel zgomotos, după care
să urcați panta pieptisă a unui taluz spre intrarea în grotă: o spintecătură înaltă și lată de -a
curmezișul stâncii. Când poteca ingustă ajunge pe platforma orizontală de sedimente de la gura
peșterii, veți vedea o zonă parțial excavată, unde arheologii au descoperit deja indicii ale folosirii
inimaginabil de timpurii a grotei de către oameni. La baza suprapunerii de depozite din diverse
epoci de folosire, săpăturile au adus la lumină unelte rudimentare din piatră, care arată că vânătorii –
culegători au locuit la Areni, în epoca gl aciară, cu sute de mii de ani în urmă, cu mult înainte de
apariția speciei Homo sapiens. Fără doar și poate, oamenii ac eia primitivi au exploatat bogăția
mediului local, ca re includea peștii din râu dar ș i turmele de mamifere migratoare care coborau
prin v ăile vecine. Nu este greu să ne imaginăm rudele acelea timpurii stând în fața peșterii și
scrutând valea râului după orice fel de pradă care s -ar fi apropiat.
Deocamdată însă ne vom sluji doar de imaginație. Din păcate, pentru cei interesați de
obiceiuril e din epoca glaciară, va mai trece destul timp până vom fi în stare să spunem mai multe
despre primii locuitori din Areni -1…Asta din motive perfect întemeiate. Deoarece locul a fost
mereu atrăgător pentru oameni, straturile cele mai vechi de la Areni sunt acoperite de vestigiile
ocupărilor mai recente, care vor trebui documentate cu minuție și apoi îndepărtate, înainte de a se

8
ajunge la cele din epoca glaciației . Aceea a fost o perioadă în când modurile complexe de viață
stabilă abia se instaurau în Orientu l Apropiat și când locuitorii din calcolitic (Epoca Cuprului) din
Areni -1 își îngropau morții în interiorul întunecat al peșterii.
După ce părăsiți platforma luminoasă din fața grotei și pătrundeți în adâncul rocii,
iluminarea naturală este înlocuită treptat de un șir de becuri slabe, care dezvăluie un pasaj înalt și
întortocheat, mărginit de un hău adânc în stânga. Un cot strâns la dreapta, printr -o ecluză naturală,
vă aduce într -o secțiune mai lar gă a peșterii, în care excavațiile superficiale ale podele au adus la
lumină dovezi ale câtorva ocupări calcolitice extinse. Caracterul special al descoperirilor de la
Areni -1 se datorează aerului rece și uscat de după ecluza naturală care s -a dovedit idea l pentru
conservarea materialelor organice ușoare, din categoria celor care de obicei putrezesc rapid și
dispar. Printre raritățile conservate se numără bucăți de frânghii, textile și obiecte din lemn – ba
chiar și un pantof complet, croit dintr -o singură bucată de piele.
Anunțul privind descoperirea acestui artifact remarcabil a făcut senzație, nu numai din
cauza conservării sale excelente, ci și a vechimii: în toate descoperirile arheologice din Lumea
Veche, doar încălțămintea deteriorată purtată de Ot zi, omul ghețurilor, vânătorul din calcolitic
mumificat natural și găsit în 1991, după topirea unui ghețar alpin, se apropie de vechimea
respectivă: însă încălțările lui căptușite cu iarbă sunt cu câteva sute de ani mai recente decât
mocasinul de la Areni.
Arheologii nu se grăbesc însă, deoarece în straturile mai recente s -a descoperit un număr
fără precedent de dovezi de locuire în intervalul crucial de acum 6.000 de ani. A fost o perioadă
când modurile complexe de viață stabilă abia se instaurau în Orien tul Apropiat și când locuitorii
din calcolitic (Epoca Cuprului) din Areni -1 își îngropau morții în interiorul întunecat al peșterii.
După ce părăsiți platforma luminoasă din fața grotei si pătrundeți în adâncul rocii, iluminare
naturală este înlocuită treptat de un șir de becuri slabe, care dezvăluie un pasaj înalt și întortocheat ,
mărginit de un hău adânc în stânga. Un cot strâns la dreapta, printr -o ecluză naturală vă aduce într –
o secțiune mai largă a peșterii , în care excavațiile superficiale ale podelei au adus la lumină dovezi
ale câtorva ocupări calcolitice extinse.
În 2007, arheologii îndepărtau cu atenție resturile ocupării superficiale care se acumulaseră
în peșteră, când au ajuns la un strat în care exista un bazin puțin adânc, cu fundul neted, săpat în
lutul dur și bătătorit al vechii podele a grotei. Fundul acestui bazin era ușor înclinat spre gura unei
oale mari din ceramica (60 de litri), care era adâncită lângă el în podeaua peșterii. Oa menii de

9
știință au recunoscut imediat platforma netedă ca fiind o suprafață pentru presarea strugurilor
(probabil cu picioarele desculțe). Sucul rezultat se scurgea natural în oală, care slujise evident ca
recipient pentru fermentare. Aerul uscat și rece din peșteră oferea un mediu perfect pentru procesul
fermentării, ca și pentru depozitarea ulterioară a vinului în urcioarele numeroase aflate în imediata
apropiere. Menirea acestei neobișnuite descoperiri arheologice a fost evidentă de la bun început,
nu numai din cauza asemănării cu echipamentele de producere a vinului din epoci ulterioare, ci și
din cauza semințelor de struguri de pe zona de presare, alături de codițele unei specii de viță de
vie preferată în prezent pentru obținerea vinului, Vitis vinife ra.
9
Descoperirea acestei crame incredibil de vechi a stârnit vâlvă, ținând seama mai ales de
construcția sofisticată a platformei de presare și de dimensiunea mare a recipientului pentru
fermentare. Arheologii care încearcă să indentifice urme ale producției și consumului de vin
trebuie să se mulțumească de obicei cu dovezi indirecte, cele mai notabile fiind reziduurile chimice
acumulate în interiorul recipientelor utilizate pentru depozitarea vinului. Studiul acestor reziduuri
are o istorie interes antă în arheologie.
De exemplu, pe câteva cioburi ceramice găsite pe platforma de presare a strugurilor de la
Areni -1, cărora datarea cu radiocarbon le atribuise o vârstă între 6.000 și 6.100 de ani, s -au găsit
reziduuri de malvidin, un pigment importan t din pielițele boabelor de struguri, care determină
culoarea vinului roșu. Deși minunată, descoperirea este puțin ambiguă, fiindcă malvidinul există
și în alte fucte, de pildă în rodii, care cresc și azi în împrejurimile Areniului. Întrucât era posibil ca

9 https://www.google.com/imghp?hl=en , Google images , accesat la data de 13.24.

10
sursa malidinului să nu fi fost strugurii, Patrick McGovern, principalul specialist în asemenea
analize, a precizat că ar fi fost ai convins dacă pe cioburile ceramice s -ar fi găsit urme de acid
tartric: spre deosebire de malvidin, în zona Orientului Apro piat acidul tartric este un element
limitat la struguri.
Ținând seama de dovezile auxiliare potrivit cărora ansamblul de la Areni -1 a fost o cramă,
pare logic de concluzionat că malvidinul provenea de la vin. Și , cu toate că descoperirea în sine a
fost un noroc, găsirea unei crame atât de vechi n -a reprezentat o surpriză uriașă, deoarece, cu câțiva
ani înainte, McGovern însuși identificase reziduuri de acid tartric în resturile unui vas ceramic
excavat într -un si t încă și mai vechi: Hajji Firuz Tepe, di n munții Zagros, din Iran.
Vasul respectiv fusese fabricat cu 7000 -7400 de ani în urmă și conținea , în plus, urme de
rășini din arbuștii de terebentină. Se poate specula în mod plauzibil că rășina aceea fusese adău gată
pentru conservarea vinului din vas, căruia îi conferise un gust similar retsinei grecești. Conservarea
vinului cu ajutorul răș inilor este atestată documentar în Antichitate și majoritatea specialiștilor
presupun că metoda respectiva ar fi fost mult ma i veche. Deși este posibil ca rășina să fi fost
utilizată pur și simplu la sigilarea vaselor din ceramică nesmălțuită, urmele de la Hajji Firuz Tepe
sugerează că vinul depozitat în vas fusese produs deliberat, nu apăruse în urma fermentării
accidentale a s ucului de struguri.
Așezarea cu case din cărămizi delut de la Hajji Firuz Tepe are vechime de aproximativ
7.000 de ani și datează de la sfârșitul perioadei neolitice. Neoliticul a fost perioada de după
retragerea finală a ghețarilor nordici, la sfârșitul ultimei glaciațiuni , când Orientul Apropiat a fost
locul primelo r experimente umane în privința renunțării la existența nomadă și adaptarea unui trai
bayat pe domesticirea animalelor și cultivarea plantelor. La începutul neoliticuli, ființe omenești
cu asp ectul nostru anatomic existau pe planetă de peste 150.000 de ani, iar spiritul creativ modern
al omului apăruse de cel puțin 75.000 de ani.
În Africa, manifestări timpurii ale gândirii moderne au fost datate cu aproximativ 100.000
de ani în urmă, iar cele mai vechi, dintre fabuloasele picturi rupestre din Franța au vârsta de peste
30.000 de ani. Totuși, chiar și geniile care au decorat peșteri ca Lascaux și Chauvet continuau să
ducă un trai de vânâtori -culegători, care își aveau rădăcinile într -un trecut încă și mai îndepărtat și
care asigurase prezență relativ discretă a oamenilor pe pământ. De aceea, din punct de vedere
economic și social, neoliticul a reprezentat de departe inovația c ea mai importantă din preistoria

11
omenirii . Stabilirea în sate și, în scurtă vre me în așezări mai întinse și orașe a reprezentat o ruptură
din toate timpurile în relațiile dintre oameni și lumea înconjurătoare.
Este lesne de imaginat ca hominizii timpurii s e îmbătau ocazional din fructele fermentate
natural si este chiar posibil ca primii vânători -culegători moderni sa fi conceput moduri de
fermentare a mierii sau a sucurilor din fructe înainte, poate chiar cu mult înainte de inventarea
vaselor din ceramica. Pe de alta parte, adaptarea unor asemenea practici la un context de natura
rituala este unica pentru oamenii moderni, așa cum continuam sa vedem si in prezent prin
consumul vinului la împărtășanie sau in exprimări ritualice mai puțin fericite, cum sunt be țiile de
sâmbătă seara ale huliganilor amatori de fotbal.
In Republica Georgia, unii producători rurali de vinuri fermentează si acum sucul
strugurilor in quevri , oale mari din lut, îngropate , care descind direct din corespondentele lor mai
mici de la Areni. Vinul este pe atât de adânc înglobat in spiritul uman, pe câ t ar fi de așteptat din
partea unei regiuni î n care este posibil să fi apărut aceast ă băutură . Tradiția locala dictează si acum
că gazda unui banchet sau oaspeții sa aleagă un maestru de ce remonii (tamada), care conduce
toasturile si prezidează ceremonia băutului de vin. Esențiale pentru acest rol sunt abilitățile sociale
bine dezvoltate si folosirea iscusită a cuvintelor. Banchetul se derulează ca propuneri si răspunsuri
la o succesiune de toasturi complicate si adesea spirituale, care onorează totul -de la gloria
poporului p ână la prieteni și rude absente și prezente.
După fiecare toast, toți comesenii golesc paharele si, cu toate ca teoretic nimeni nu bea
intre toasturi, participanții se pot ameți plăcut de-a lungul numeroaselor libații . Gândiți -vă totuși
la sârmanul tamada, care a deșertat destule pahare înainte de începerea banchetului, dar nu trebuie
sa dovedească nici cel mai mărunt semn de ebrietate. Ritualurile georgiene moderne demonstrează
in mod încântător ca tradiția si distracția nu trebuie sa intre in conflict cu consumul de vin. In
același timp, ele ne reamintesc ca in trecut, ca si in prezent , băutul vinului era adesea strâns legat
de reguli, ritualuri si credințe cosmice , îndeosebi in locurile unde era un produs scump, de import.
Vinul a fost apreciat din cele mai vechi timpuri ca băutură ce conferea statut si ostentație.
In jurul anului 3150 i. Hr., regele Scorpion I, din epoca pre dinastică a Egiptului Superior, a fost
așezat într -un mormânt

12
Utilizările vinului din timpuri străvechi

O ist orie lungă, o chimie complexă , iar pentru unii, mai degrabă un fel de alchimie , o
carieră splendidă în literatura de specialitate si nu numai. Cunoaștem noi altă băutură care să mai
fie cânta tă atât de des și apreciativ în istorie? Utilizat ca leac ș i hrană, însoțitor al omului la
petreceri și întruniri dar și cu ocazia unor meditații solitare, vinul e una dintre marile izbânzi
culturale , chimice, biologice ale omenirii . Sunt mii de ani de când l -am descoperit și îl tot
perfecționăm și diversificăm. Ajuns în secolul XXI, ce mai semnificație mai are astăzi vinul într-
o epocă a consumul ui? Ce calități noi, ce cusururi , ce întrebuințări au mai fost descoperite ? Mai
seamănă el cu vinul antic ilor? Ce putem afla din elementele exterioare ale sticlei de vin si ce
particularități indică acestea.
Într-un context istoric greu de descifrat pentru contemporani , Burebista a pus să fie distruse
viile, lăsând bietul popor dac fără băutura de suflet. In istoria românilor, “identificăm asocierea
dintre Ștefan cel Mare și vinul de Cot nari, precum și scrierile apreciative ale lui Dimitrie Cantemir
în a sa Descriptio Moldaviae ”10. Conform istoriei scri se este de comun acord faptul că vinul a
apărut pentru prima dată în zonele Caucaz, Mesopotamia, și apoi Egipt, iar grecii l -au transformat
într-un produs de larg consum devenind principala marfă de export a acestora. Vița de vie este
cultivată de omul preistoric și este selectată genetic în urma cultivării repetate până devine vitis
vinifera , specie care s-a dezvoltat în trei grupe.
Unele soiuri apar ca produs selectat genetic în zona orientală și Marea Caspică iar altele în
regiunea Pontică unde identificăm proles occidentalis , însemnân d vița de vie din Europa
Occidentală , susține Casian Popa, istoric de profesie și pasionat d e „cultura băuturilor”. Popa a
înființat un site web intitulat Snoblesse.ro , al cărui scop este să facă împărtășească propriile
cunoștințe, publicului larg, dezvăluind informații despre vin, bere, whisky și în general, despre
băuturile care se consumă în zonă .
„Studiile și experiențele profesionale m -au purtat prin Europa și prin Orient, unde m -am
familiarizat cu cultura și civilizația vinu lui, a brandy -ului, a whisky -ului și a berii”, spune Casian.
Vița de vie s -a răspândit din zona Ca spică spre Mesopotamia, Egipt, n ordul Mării Negre , apoi în
zona din Balcani și în final în Occident. “Prima dată vița de vie a fost ates tată în Egipt,

10 https://adevarul.ro/locale/cluj -napoca/istoria -vinului -gust -gemul -vin-grecilor -antici -motivul -ciudat -romanii –
beau -cald-1_56fbfec35ab6550cb8660250/index.html , accesat la data de 20.05.2019, ora 11:16.

13
Mesopot amia și după aceea, în Grecia antică. În Orient, vinul a intrat în viața cotidiană mai ales
prin prisma semnificației cultuale, religioase, și ulterior ca produs de consum . Nu știm care a fost
prima băutură, berea sau vinul. Probabil că au apărut în acelaș i timp, cert e că vinul a avut mai
multă trecere”, a afirmat Popa.
Valorizarea fundamentală a vinului s -a făcut în că din Grecia antică, iar din comunitățile
grecești a fost răspândit în tot bazinul mediteraneean . Grecii au și un zeu al vinului, Dionysos, iar
la romani este Bachus. Astăzi putem intui ce gust avea vinul produs în perioada antică datorită
descoperirilor arheologice al e lui Jacques -Yves Cousteau. Acesta a degustat vinuri antice găsite
în navele scufundate în Mare a Med iterană. A cesta a mai descoperit amfore intacte , vase speciale
din ceramică folosite la transportarea vinului, aflate pe fundul acestor nave. Vinurile erau
depozitate în aceste vase cu picior ascuțit, din ceramică, special gândite pentru a fi transpor tate în
carena vasului, unde erau înfipte într -un pat de nisip.
În procesul de îmbuteliere , vasele erau căpăcite sau închise cu smoală. Din cauza
temperaturii ridicate și a porozității , deseori se pierdea apa și vinul ajungea un fel de gem”, explică
Popa. El susține că cercetătorul francez a găsit un astfel de gem, despre care a spus că era delicios.
Specialistul arată că în lucrările lui P laton apar câteva noțiuni, în Banchet ul, simpozion la care
exista un simp osiarh, adică șeful banchetului, gazda care decidea proporția din care un polonic de
astfel de gem era amestecat cu apă. Cu cât era mai concentrat cu atât era mai tare. “Vasul în care
se punea acest gem împreună cu apa se numea hydria. Pe lângă apă se mai adăuga miere, pentru
că vinul era acru.
Vinul avea un rol dublu, pe de o parte un rol digestiv, întrucât alimentația grecilor se baza
foarte mult pe uleiul de măsline, iar acesta fiind bogat în grăsimi, a fost asimilat cu vinul acesta
mai acru”, spune Cas ian. Prezența vinului în ceremonii de cult se prelungea sub forma un or
banchete dedicate zeului ceremonial Dioni ysos. “Consumul licorii era o modalitate de a accede la
adevăruri, acompaniate de trăiri mistice. Vinul stimula creativitatea, Dionysos fiind și zeul asociat
cu apariția teatrului”, spune specialistul. Deși a apărut pentru prima dată în zonele Caucaz,
Mesopotamia, și apoi Egipt, grecii l -au transforma t într -un produs de consum , devenind principala
marfă de expo rt. Romanii a u preluat vinul de la greci, însă îl consumau conform unui program
diferit . În Pompei , în urma cercetărilor, s-a descoperit că romanii nu consumau vinul rece sau la
temperatura camerei, ci încălzit .

14
11Ca un fel de echivalent al pub-urilor și al barurilor de azi , pe vremea romanilor existau
instalații care țineau vinul cald, chiar și atunci când temperatura de afară era fo arte mare. Ei
considerau că ce eliminăm din corp , cald, trebuie să intre tot cald în cor p. În aceste taberne, pe
lângă vin s e mai puteau consuma și gustări , model c are s-a păstrat și la festivalurile de promovare
a vinului din ziua de astăzi. Vinul era un ingredient important în Roma în perioada bacanalelor –
ceremonii dedicate zeului Bachus, când se organizau adevărate orgii. Efectul vinului asupra
consumatorului a rezultat în folosirea populară, cultică, fiind adoptat de toate cult ele din
antichitate, chiar și în perioada creștinismului .

Beția lui Noah de Giovanni Bellini

Vinul și religia

Creștinismul își are originile într -o sectă iudaică, de unde preia elemente comune din lumea
mediteraneeană și orientală. Evreii foloseau vinul, un vin greu și corpolent, în ritualurile sacre.
Creștinii l -au preluat de la evrei, dar au avut un merit major și anume că l -au transformat, la nivel
simbolic, în carnea și sângele Domnului”, spune Popa. Călugării creștini au avut un rol important
în răspâ ndirea și rafinarea vinului. Istoricul afirmă că există puține date despre calitatea vinului
consumat de daci: “Avem serioase m otive să credem că vinul dacilor era o poșircă. Poetul Ovidiu
se plângea de calitatea vinului din zonă ”.

11 https://en.wikipedia.org/wiki/Christian_views_on_alcohol , accesa t la data de 20.05.2019, ora 11: 44.

15

Băuturile alcoolice apar in biblia ebraică, după ce Noah a creat o viticultură și găsise rostul
vinului. În noul testament, Iisus a făcut în mod miraculos cantități enorme de vin la căsătoria de la
Cana. Vinul este cea mai des menționată băutură în literatura biblică, devenind și o sursă majoră
de simbolism, fiind o parte semnificativă a vieții de zi cu zi. În plus, locuitorii Israelului antic
consumau bere și vinuri fermentate din alte fructe iar referințe despre acestea apar în biblie.
Literatura biblică ilustrează o ambivalență cu privire la băuturile intoxicante, fiind considerate o
binecuvântare a divinității care aduce bucurie și mirare dar sunt considerate și periculoase care pot
fi folosite în mod abuziv. Relația dintre Iudaism, alcool și creștinism se regăsește în aceeași
tensiune, deși unele secte creștine , în special grupuri americane protestante din perioada
prohibiției, au exclus consumul de alcool ca fiind diavolesc.
12Iisus ilustrat în momentul în care transformă apa în vin. Maerten de Vos, Nunta din Cana ,
cca 1597.

12 https://en.wikipedia.org/wiki/Christian_views_on_alcohol , accesat la data de 20.05.2019, ora 11:52.

16
Versiunile originale ale bibliei ut ilizează cuvinte diverse pentru băuturile alcoolice,
conform unor specialiști cel puțin zece cuvinte în ebraică și cinci în greacă. Beția este descurajată
și portretizată în mod frecvent iar unele personaje biblice s -au abținut de la consumul de alcool.
Alcoolul este consumat în mod simbolic, atât în termeni pozitivi, cât și negativi. Consumul său
este prescris atât pentru rituri religioase cât și pentru utilizări medicale în unele locuri.
Cât despre reforma lui Deceneu, care ar fi distrus culturile de viță de vie, cred că vorbim
aici mai mult de o povestire mitică . Grecii care au ajuns în Dacia îi considerau pe daci un model
de virtute , considerând că au fost “atât de austeri încât au tăiat vița de vie, dorind să arate cât de
dificilă este viața lor”13. Câteva secole în urmă, între anii 950 – 1250 identificăm în Europa o epocă
numită de specialiștii climatologi , Perioada Caldă Medievală, când clima Angliei, de exemplu , era
mult mai blândă decât acum. Pe atunci, după cum dovedesc textele medievale, vița de vie era
cultivată pe suprafețe destul de mari în partea de sud a Angliei.
Începând cu secolu l al XV -lea, viticultura din spațiul englez s-a redus . Unii asociază faptul
cu desființarea de către regele Henric al VII I-lea, a mânăstirilor, de care aparțineau majo ritatea
viilor. Conform altor istorici, Perioada Caldă Medievală a fost urmată de o perioadă de răcire
accentuată a climei, denumită ulterior Mica Eră Glaciară (aproximativ între anii 1500 – 1850), care
nu a rămas fără influență asupra viei și vinului din spațiul britanic. În secolul XX, A nglia producția
de vin după o pauză considerabilă, fiind un producător minor .

13 https://adevarul.ro/locale/cluj -napoca/istoria -vinului -gust-gemul -vin-grecilor -antici -motivul -ciudat -romanii –
beau -cald-1_56fbfec35ab6550cb8660250/index.html , accesat la data de 20.05. 2019, ora 11:55.