1ACTIVITÃȚI EXTRAăCOLARE [619707]

1ACTIVITÃȚI EXTRAăCOLARE
ÎN RURALUL ROMÂNESC.
DEZVOLTAREA DE COMPETENȚE
CHEIE LA COPII ăI TINERI

2Echipa
Coordonatori:
Denisa Ionescu – Coordonator programRaluca Popescu – Coordonator cercetare
Echipa cercetãtori:
Alex Vîrjoghe (Gugești)Alexandra Grigore (Bunești)Ana Berechet (Curcani, Jegãlia)Andreea Racleș (Cricãu)Andrei Crãciun (Scãrișoara)Maria ătefãnescu (Mihãlceni)Simona Ciotlãuș (Curcani, Jegãlia)Petru Isbãșoiu (Dezrobiți)

3DENISA IONESCU RALUCA POPESCU
EDITURA UNIVERSITARÃ
București, 2012
ACTIVITÃȚI EXTRAăCOLARE
ÎN RURALUL ROMÂNESC.
DEZVOLTAREA DE COMPETENȚE
CHEIE LA COPII ăI TINERI

4Colecția ………………. este coordonatã de ………………..
Referenți științifici:
Redactor: Gheorghe Iovan
Tehnoredactor: Ameluța Vișan
Corector: Gheorghe IovanCoperta: Angelica Mãlãescu
Editurã recunoscutã de Consiliul Național al Cercetãrii ătiințifice (C.N.C.S.)
©
Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate, nicio parte din
aceastã lucrare nu poate fi copiatã fãrã acordul Editurii Universitare
Copyright © 2012
Editura UniversitarãDirector: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureștiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: [anonimizat]
Distribuție: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTE
[anonimizat]
O.P. 15, C.P. 35, Bucureștiwww.editurauniversitara.roDescrierea CIP a Bibliotecii Naționale a RomânieiActivitãți extrașcolare în ruralul românesc. Dezvoltarea de competențe cheiela copii și tineri / Fundația Soros. – București : Editura Universitarã, 2011
Bibliogr. ISBN 978-606-591-327-1
316.334.55(498)
DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/[anonimizat]

5CUPRINS
Introducere ……………………………………………………………….. 7
Rolul activitãților extracurriculare în dezvoltarea copiilor
și tinerilor …………………………………………………………………. 10
Caracteristicile activitãților extracurriculare …………………… 10Impactul activitãților extracurriculare ……………………………. 12Activitãțile extrașcolare în România ……………………………… 15
Metodologia cercetãrii ……………………………………………….. 21
Activitãțile extracurriculare în comunitãțile studiate –
privire de ansamblu …………………………………………………… 24
Probleme ale comunitãții și școlii………………………………….. 24Ce se înțelege prin activitãți extracurriculare? ………………… 26Tipuri și tematici de activitãți extracurriculare………………… 27Ce reprezintã o activitate extracurricularã ………………………. 31Implicarea pãrților, colaborarea instituționalã …………………. 32Finanțarea activitãților …………………………………………………. 34Beneficii, competențe dezvoltate …………………………………… 35
Concluzii……………………………………………………………………. 41
Recomandãri …………………………………………………………….. 45
Comunitãțile studiate ………………………………………………… 49
Cricãu ………………………………………………………………………. 49
Scãrișoara …………………………………………………………………. 58
5

6Curcani …………………………………………………………………….. 67
Jegãlia ………………………………………………………………………. 76
Bunești ……………………………………………………………………… 85
Dezrobiți …………………………………………………………………… 95
Gugești ……………………………………………………………………… 105
Mihãlceni ………………………………………………………………….. 113
Exemple de bune practici …………………………………………… 122
Proiectul Bibliotecilor – comuna Jegãlia, județul Cãlãrași… 122Bostaniada – comuna Cricãu, județul Alba …………………….. 125Culorile toamnei – comuna Bunești, județul Vâlcea ………… 129Obiceiuri sãnãtoase în Europa – comuna Gugești, județulVrancea ……………………………………………………………………… 131
Bibliografie ……………………………………………………………….. 135
6

7 INTRODUCERE
Denisa Ionescu
A miza pe educație reprezintă astăzi modalitatea prin care
societățile moderne își pot asigura dezvoltarea pe termen mediu
și lung. Educația văzută, însă, nu doar ca sistem formal
guvernat de reguli stricte, ci educația ca un proces continuu de
învățare, educația „autoadministrată”, educația care se întâmplă
nu doar într -un loc anume, ci care poate să aibă loc peste tot.
Poate că în contextul actual expresia „Ai c ompeten țe, ai
parte!” este mult mai valabilă decât „Ai carte, ai parte!”.
Echiparea cu competen țe, cu un întreg arsenal de abilități,
atitudini, aptitudini, valori, cunoștințe apare tot mai des în
discursul public, în documentele oficiale despre educaț ia
continuă , despre ceea ce trebuie făcut pentru a reuși în viitor.
Ceea ce se spune nu reprezintă o noutate, nevoia de a avea un
set de instrumente cu care să izbândești în viață fiind chiar
foarte veche. Nou este contextul în care avem nevoie de
acestea.

Ce mai face, astăzi, școala dintr -un om? Ce am vrea să
învățăm la școală? Ce anume ne ajută să învățăm?
Prin cercetarea de fa ță ne-am propus să răspundem la
aceste întrebări și, mai mult de atâ t, să oferim o imagine mai
amplă asupra situației din mediul rural rom ânesc. Este un
spațiu unde găsim în continuare diferențe față de urban, unde
este nevoie s ă se investească mai mult.

Am plecat de la experiența noastră în acest spațiu:
Programul de Dezvoltare Comunitară Integrată (2 005-2009) ,
Reporter de liceu (2010) , Școală și comunitate (dezvoltat în

8 perioada 2008 -2010, fiind un proiect dedicat copiilor rămași
acasă, din comunităț i rurale din Româ nia; proiectul face parte
din programul Migrație și dezvoltare ).
Experiența avută în proiectul Școală și comunitate , ne-a
arătat, pe de -o parte, că există un mare interes pentru activi –
tățile extrașcolare (din partea profesorilor, copiilor, părinților, a
altor persoane din comunitate), dar că trebuie să se acorde o
atenție mărită întregul ui proces care stă la baza dezvoltării
activităților extrașcolare, a modului în care se realizează moni –
torizarea și evaluarea rezultatelor care se obțin în urma impli –
cării copiilor în aceste activități ( ce anume învață , cât învață ,
ce tipuri de competen țe, abilități li s -au îmbunătățit , în ce
măsură implicarea în astfel de activități îi ajută în mod real ).
Be Part of the Knowledge Generation este programul prin
care ne vom concentra pe modul în care se întreprind acțiunile
care ar trebui să ducă la dezvol tarea competen țelor cheie la
copii și tineri, în special la cei care provin din medii dezavan –
tajate (de exemplu din mediul rural), din categorii sociale aflate
în risc de marginalizare, acț iuni care ar putea să reducă
diferenț ele care există la nivel de acces la o mai bună educație,
acces ulterior pe piața forței de muncă.

Competen ța, așa cum este definită în prezent, reprezintă o
combinație complexă de cunoștințe, aptitudini, valori,
atitudini, dorințe, care îl sprijină pe individ să acționeze
eficient, într -o manieră realistă, în general, dar și într -un
domeniu anume. Trebuie specificat faptul că performanța
unei persoane la locul de muncă, în relațiile personale, în
societate nu vine de la acumularea simplă de cunoștințe, ci
de la modul cum su nt combinate aceste cunoștințe cu
abilități, valori, atitudini, dorințe, motivație și cum sunt
adaptate la specificul fiecărei persoane. Competența
presupune un simț al organizării, acțiunii, valorii.

9 Ne vom concentra pe stabilirea distan ței între ceea c e este
stipulat în documentele oficiale (de ex: European Reference
Framework of Key Competences , noua lege a educației) și
realitatea din teren în termeni de: nevoia echipării copiilor și
tinerilor cu un set de competențe cheie care să le permită
adaptarea la societatea actuală.

În lucrarea de fa ță prezent ăm datele obținute în urma
celei mai recente cercetări realizate în mediul rural despre ce
tipuri de activități extrașcolare se fac, care este percepția
copiilor, a părinților, a profesorilor, a altor membri ai comu –
nității despre rolul, importan ța, utilitatea acestor tipuri de
activități, caracterul lor educativ; care este percepția cu privire
la ce sunt competen țele cheie, de ce anume ar fi nevoie (în
termeni nu doar de co mpeten țe – un termen mai puțin folosit în
unele comunități – dar de abilități, comportamente) pentru
adaptarea la viața de la oraș, de ex.
Lucrarea mai conține și principalel e concluzii care au
reieșit în urma dezbaterii organizate pe marginea datelor
obținute în urma cercetării, în 20 octombrie 2011.

10 ROLUL ACTIVITĂȚILOR
EXTRACURRI CULARE ÎN DEZVOLTAREA
COPIILOR ȘI TINERILOR
Raluca Popescu , Crăi ța Curteanu
Caracteristicile act ivităților extracurri culare

Activitățile extracurri culare vizează de regulă acele
activități cu rol complementar orelor clasice de predare –
învățare. Aria lor e dificil de delimitat. Pot fi excursii și vizite
la muzee, cinematografe, teatre, operă, balet, pot fi excursii și
vizite la instituții publice sau alte obiective de interes
comunitar, pot fi vizite la alte școli, pot fi activități artistice, de
hobby, cluburi tematice și echipe sportive, pot fi activități
legate de un ziar sau post de radio al școlii, activități legate de
protecția mediului, sau chia r activități legate de consilii ale
elevilor.
Eccles și Barber (1999) identifică cinci tipuri, în funcție
de implicarea pe care acestea o presupun:
1. Prosociale (legate de biserică și activități de
voluntariat) ;
2. Sporturi de echipă (care se regăsesc în activ itățile
sportive care au loc în școli) ;
3. Implicare în activități de organizare în școli (consilii
de elevi) ;
4. Artistice (implicare în piese de teatru școlare, coruri
etc.);
5. Cluburi școlare (dezbatere, ecologie etc.) .

11 Literatura din științele sociale care tra tează subiectul
activităților extracurri culare provine în special din spațiul
american și se concentrează preponderent pe analiza impactului
acestor activități în rândul elevilor implicați. Există câteva
caracteristici de bază ale activităților extrașcolar e:
a) în funcție de sursă, înglobează activitățile organizate
de către școli și care se desfășoară în incinta școlilor (Feldman
și Matjasko, 2005) .
b) au un rol complementar rolului școlii , văzută ca sistem
puternic formalizat de transmitere de cunoștințe și sunt venite
din nevoia ca școlile să „asigure experiențe care să susțină
dezvoltarea în ansamblu a elevilor” (Holland și Andre, 1987) .
c) depind de contextul mai larg, sunt parte a sistemului
școală – familie –comunitate. O definiție de lucru a activit ăților
extrașcolare ar putea include o abordare conformă cu teoria
sistemelor ecologice, care tratează un fenomen ca parte din
contextul și rețeaua socială în care acesta se manifestă.
Dezvoltarea adolescenților depinde de un întreg sistem de
fenomene și r elații, iar activitățile extracurri culare reprezintă
un element fundamental în rețeaua școală – familie –
comunitate: „sunt parte din școli și comunități și sunt
influențate de familii și colegi.” (Feldman și Matjasko 2005).
d) oferă posibilitatea de exp rimare și explorare a
identității, dezvoltă capitalul social al tinerilor .
Activitățile extracurri culare precum cluburi de matema –
tică, șah, limbi străine, dezbateri, consilii ale elevilor, formații
și orchestre școlare, dans, teatru, sporturi de echipă și cluburi
sportive, cluburi de majorete, cercetași, activități religioase,
etc. dau posibilitatea de exprimare și contribuie activ la con –
strucția identității tinerilor (Eccles și Barber 1999). Activitățile
extrașcolare generează capital social și uman și constituie un
mediu formator mai atractiv în afara contextului academic
(Feldman și Matjasko, 2005). Adolescenții își formează

12 identitatea prin dezvoltarea de abilități, descoperirea de
preferințe și prin auto -asocierea cu alții (Eccles și Barber 1999,
Youniss et al 2002) .
Participarea la activități extracurri culare îi ajută pe
adolescenți să se înțeleagă pe ei înșiși prin observarea și
interpretarea propriului comportament din timpul participării la
aceste activități . În plus, cercetările indică rolul im portant al
activităților extracurri culare în dezvoltarea capitalului social în
rândul celor care iau parte la ele (de exemplu, studiile lui
Carnegie Corporation of New York, 1992; Newmann, Wehlage
și Lamborn, 1992).

Impactul activităților extracurri culare

Activitățile extracurri culare reprezintă un element
prioritar în politicile educaționale întrucât au un impact pozitiv
asupra dezvoltării personalității tânărului, asupra
performanțelor școlare și asupra integrării sociale în general.
Participarea la activități extracurri culare structurate orga –
nizate de școli, spre deosebire de participarea la activități
nestructurate (uneori incluzându -le și pe cele organizate în
școli) se asociază cu rezultate pozitive în ceea ce privește
dezvoltarea adolescenților (Feldman și Matjasko, 2005) :
performanță și rezultate școlare mai bune;
coeficienți de abandon școlar mai scăzuți;
o stare psihologică mai bună, incluzând un nivel de stimă
de sine mai bun, mai puține griji privind viitorul și
sentiment re dus de izolare socială ;
un grad mai scăzut de abuz de alcool și droguri;
un grad mai scăzut de activitate sexuală în rândul fetelor;
un nivel scăzut de comportamente delincvente, incluzând
arestări și comportamente antisociale .

13 Un studiu al lui Eccles ș i Barber (1999) indică un impact
diferit al activităților extracurri culare, în funcție de tipul lor:
– participarea în toate tipurile de activități extra –
curri culare corelează cu creșterea rezultatelor școlare ;
– participarea la activități sportive, administra tiv-școlare
și cluburi școlare înregistrează o probabilitate mai mare
ca elevii să se înscrie la facultate până la vârsta de 21
de ani;
– participarea la activități prosociale corelează cu o rată
mai mică de delincvență în rândul elevilor participanți.
Indiferent de tipul activităților extracurri culare urmate,
efectul acestora pare să fie în toate studiile realizate pe această
temă unul pozitiv.

a) Participarea la activități extracurri culare corelează cu
numărul de ani petrecuți în școală .
Conform unui st udiu efectuat în 2001 de Barber, Eccles și
Stone elevii care au participat la activități extracurri culare,
indiferent de tipul acestora, au avut un parcurs educațional mai
lung și cu rezultate mai bune. În plus , analize longitudinale au
demo nstrat că participanții la activități extracurri culare sportive
au avut un status ocupațional mai bun și mai multă autonomie
la locul de muncă.
b) Participarea la activități extracurri culare scade proba –
bilitatea de abandon școlar .
Printre factorii care pot re duce riscul de abandon școlar se
numără și gradul de implicare în mediul educațional, care poate
fi influențat de activitățile extracurri culare. Feldman și
Matjasko (2005) menționează rezultatele unui studiu condus de
Zill et al (1995) conform cărora parti ciparea la activități
extracurri culare între 1 și 4 ore săptămânal corelează cu
scăderea probabilității de abandon școlar.

14 Alte studii (de exemplu Mahone y, 2000; Mahoney &
Cairns, 1997 ) semnalează o corelație pozitivă între
probabilitatea de a rămâne în ș coală și participarea la activități
extracurri culare în rândul elevilor cu risc crescut de abandon.
c) Activitățile extracurri culare au un impact pozi tiv
asupra dezvoltării psihologice a elevilor care iau
parte la ele .
Feldman și Matjasko (2005) menționează efectul pozitiv
al unor activități extracurri culare asupra stimei de sine în
rândul elevilor care iau parte la acestea. Primirea de apreciere
de la ceilalți a îmbunătățit percepția adolescenților asupra
abilităților lor, fapt care a crescut nivelul de devo tament al
acestora față de activitatea respectivă .
În plus, participarea la activități extracurri culare are un
impact pozitiv asupra adolescenților care provin din medii
familiale precare. Mahoney et al. (200 0) au descoperit că
implicarea în activități extracurri culare a mediat relația dintre
problemele care țin de interacțiunea defectuoasă între părinți și
adolescenți și stările de depresie. Dintre adolescenții care aveau
relații defectuoase cu părinții, cei care au participat în activități
extracurri cular e au înregistrat stări depresive în mai mică
măsură decât cei care nu au participat, și aceasta s -a întâmplat
cu preponderență în cazul celor care au perceput un nivel mai
ridicat de susținere din partea liderului activității.
d) Participarea la activități extracurri culare poate fi aso –
ciată cu scăderea delincvenței în rândul adolescen –
ților.
Una din explicațiile privind motivele corelației negative
dintre delincvență și participarea la activități extracurri culare
este că acestea din urmă au un caracter puternic prosocial, ceea
ce încurajează adoptarea de norme comportamentale con –
structive (Mahoney & Cairns, 1997; Mahoney et al., 2003 apud
Feldman și Matjasko 2005) .

15 ACTIVITĂȚILE EXTRAȘCOLARE
ÎN ROMÂNIA
Raluca Popescu
Activitățile extrașcolare au o tra diție bogată în sistemul
de învățământ românesc, chiar dacă nu s -a pus accentul pe ele
în programul și curriculumul obligatoriu, așa cum se întâmplă
în prezent prin noua Lege a Educaț iei Na ționale (intrată în
vigoare la î nceputul anului 2011). Structur area acestor tipuri de
activități, aș a cum apare în Regulamentul privind organizarea
și funcțio narea unităț ilor care ofer ă activitate educativ ă
extraș colar ă, introducerea unor concepte noi (de ex: educa ția
nonformală – concept nou în raport cu recunoa șterea lui în
LEN) reprezintă modificări legislative importante care au drept
scop îmbun ătățirea calit ății acestor activit ăți. Noua viziune a
sistemului pune accentul nu doar pe învăț ământ de performan ță
(învățământul româ nesc are tradi ție în acest sens), ci și p e
dezvoltarea abilităților practice, corelate cu cerin țele de pe
piața muncii, pe dezvoltarea personalit ății copilului și t ânărului
și educația pentru viaț ă în general. Toate aceste direcții au de
asemenea obiectivul distinct al diminuării diferen țelor de
dezvoltare și calitate a sistemului de învățământ dintre mediul
rural și mediul urban.
Mediul rural se confruntă cu dezavantaje numeroase ,
comparativ cu mediul urban , din punct de vedere al calității
educației din învățământul primar1:
– deficit de infrastructură ;

1 Date din MECTS, Raport asupra Stării Sistemului Național de Învățământ , 2010
online la
http://www.romaniacurata.ro/spaw2/uploads/files/Starea_Invatamantului_2010.pdf

16 – deficit de copii : 19 elevi la cadru didactic în urban
comparativ cu 15 în rural în învățământul primar și 10 elevi
la un cadru didactic în învăț ământul gimnazial;
– diferențe de participare școlară:
– rata abandonului școlar în înv ățământul primar este
de 1,3% în urban, comparativ cu 1,5% în rural și în
învățământul gimnazial este de 1,6% în mediul
urban și 2,2% în cel rural;
– durata de frecventare a învățământului primar și
gimnazial în urban e mai mare comparativ cu cea în
rural în medie cu 0,4 ani la nivel primar (3,8 față de
3,4) și cu 0,7 ani mai mare la nivel gimnazial (3,9
față de 3,2 ani) .
– diferențe de performanțe școlare:
– la evaluarea națională, rata de promovare la proba
de limba și literatura română pentru elevii de clasa a
VIII-a din rural este cu 8 puncte procentuale (87,2%
față de 78,9%) mai scăzută față de urban , iar rata de
promovare la matematică cu 5 puncte procentuale
(78,7% faț ă de 73,8%);
– rata de absolvire a învățământului primar și
gimnazial este cu 28 puncte pro centuale mai mare în
urban față de rural (cu promovarea examenelor
finale: 78% față de 45%) .
Este de așteptat prin urmare ca și activitățile
extracurri culare să fie mai puține ca număr, mai sărace ca tipuri
și în general să nu conducă la aceleași rezultat e ca în urban.
Există puține studii privind educația extrașcolară , iar
anchetele reprezentative la nivel național pe această temă
lipsesc. Pentru o analiză de ansamblu am utilizat ancheta Fun –
dației Soros Elevii și cultura civică , datorită faptului că este cea
mai recentă sursă de date (culegerea datelor a avut loc în
perioada 13 -26 noiembrie 2010) iar subiecții sunt elevi din

17 clasele VIII – XII, având oportunitatea să obținem chiar
perspectiva beneficiarilor. Deși ancheta este dedicată explorării
culturii civice la elevii români, o serie de întrebări vizează și
educația extrașcolară.
Din ansamblul eșantionului am selectat numai elevii de
clasa a VIII-a. O analiză comparativă pe medii de rezidență în
cazul liceului ar fi fost irelevantă, întrucât majoritate a liceelor
sunt în mediul urban. Datele prezentate sunt reprezentative la
nivelul clasei a VIII -a, pe ansamblu și pe medii de rezidență.

Participarea la activități extrașcolare, pe medii de
rezidență

Cele mai răspâ ndite activități extrașcolare sunt excursiile
și vizitele la muzee, teatre, operă, balet, etc. Activitățil e
ecologiste (curățarea parcului orașului, popularizarea bicicletei
ca mijloc de transport, promovarea reciclării), olimpiadele șco –
lare, vizitele la instituții publice, fabrici sau alte obiective de
interes comunitar, activitățile sportive dar și acțiunil e de
caritate sunt de asemenea frecvent întâlnite, fiind menționate
de peste jumătate din elevii de clasa a VIII -a investigați. Excursii și vizite la instituții culturale
Proiecte legate de protecția mediului
Concursuri școlare
Excursii și vizite la obiective de interes comunitar
Echipele sportive ale școlii
Strângere de fonduri sau de bunuri în scop caritabil
Consilii ale elevilor
Realizarea unui ziar sau post de radio al școlii
Cluburi tematice
Club de dezbateri, oratorie și retorică
O vizită la o școală din străinătate
Concursuri pentru obținerea unor burse

18 Analiza pe medii de rezidență evidențiază, contrar aștep –
tărilor, că elevii din rural nu prezintă o situație dezavantajată ,
aceștia par să fi desfășurat chiar mai multe activități extra –
școlare comparativ cu cei din urban. În urban sunt mai frecvent
menționate numai excursiile și vizitele (la instituții culturale și
la obiectivele de interes comunitar). Dimpotrivă, în rural exi stă
mai multe activități mai des invocate: cele ecologiste, cele
sportive, consiliile elevilor, cele legate de postul de radio sau
revista școlii, cluburile tematice, concursurile de obținere a
unor burse. O serie de activități au fost menț ionate în mod eg al:
conc ursurile școlare, acțiunile de caritate, cluburile de dezbateri
și vizitele la școli din străinătate.

Implicarea în organizații în afara școlii, pe medii de
rezidență

Rezultatele sunt confirmate și de analiza implicării în
organizații în afara școlii. Elevii de clasa a VIII -a din mediul
rural nu par să aibă nici în acest caz o situație dezavantajată. Ei
sunt mai frecve nt implicați în toate organizațiile investigate: în
echipe sportive, în organizații ecologiste, religioase, în grupuri
de tineret , în asociații etnice, culturale, în organizații politice.

19 Contrar așteptărilor, mediul rural, cel puțin în cazul
elevilor de clasa a VIII -a, nu are o situație problematică din
punct de vedere a educației extrașcolare. Există mai multe
explicații ale acest ei situații.
O primă ipoteză vizează modul în care se raportează
elevii la aceste activități . Este posibil ca elevii din rural să nu
desfășoare mai multe activități, ci doar să fie mai conștienți de
acestea, având oportunități de timp liber, servicii educ aționale,
creative sau sportive considerabil mai limitate ca în urban. Cu
alte cuvinte este mai probabil să țină minte și să considere
importantă fiecare activitate desfășurată. Ca urmare, acestea
apar mai des menționate în rural.
O a doua ipoteză este le gată de modul în care se
raportează cadrele didactice și ș coala în general la aceste
activități . Neavând acces la alte oportunități de educație pentru
elevi, cei din rural se implică mai mult în educația extrașcolară
comparativ cu cei din urban, mai focali zați pe procesul de
educație școlară formală, pe învățământul de performanță. Cu
alte cuvinte în urban școala pune mai mult accent pe curriculă,
pentru că o consideră mai importantă pentru dezvoltarea
ulterioară a copilului și pentru că are resursele mater iale și
umane necesare și suportul din partea familiei. Educația
extrașcolară ar fi în acest caz „ruda săracă”. În timp ce pentru
cei din rural activitățile extrașcolare sunt dezvoltate pentru a
compensa decalajul de calitate a educației formale constatat din
analiza indicatorilor statistici obiectivi.
În același timp, analiza trebuie privită cu rezerve având
în vedere eșantionul și întrebările pe care s -a făcut analiza. În
eșantion nu au fost cuprinși decât elevii de clasele a VIII -a, iar
întrebările prez entate anterior sunt prea puține pentru a putea
avansa cu certitudine o situație mai bună a activităților
extrașcolare în rural.

20 Pentru a sonda în profunzime situația educației
extrașcolare din mediul rural și a găsi răspunsuri la întrebările
pe care le ridică această analiză , este necesară o analiză de tip
calitativ, pe comunități rurale care să surp rindă atât perspectiva
elevilor, dar și cea a școlii, familiei sau autorit ăților.

21 METODOLOGIA CERCETĂRII
Raluca Popescu
Scopul cercetării a vizat explorarea activităților extra –
curri culare în mediul rural: tipurile de activități cel mai
frecvent realizate, competențele dezvoltate, percepțiile privind
activitățile extracurri culare și utilitatea lor.
Obiectivele principale pot fi rezumate la:
– Problemele cu care se confruntă comunitățile, problemele
de la nivelul școlii , dar și de la nivelul familiei, nevoile
copiilor din comunitățile respective;
– Activitățile extracurri culare desfășurate ;
– Implicarea diferiților actori în activitățile extra școlare;
– Beneficiile percepute ale acestora, competențele dezvoltate ;
– Sustenabilitatea la nivelul comunității și perspectivele de
continuare a activităților .

Procesul de selectare a comunităț ilor a constat în:
– Selectarea județ elor pe principiul dispersiei geografice și a
nivelului de dezvoltare mediu sau scăzut. Nu am dorit
includerea în cercetare a cazurilor de succes provenite din
județe cu niv el de dezvoltare ridicat care ar fi dat o imagin e
deformată a activităților extra școlare în rural. Au fost
selectate 4 județe din 4 regiuni diferite – Alba, Călărași,
Vâlcea ș i Vrancea;
– Selecția școlilor din aceste județe, pe baza unei fișe a școlii.
Din totalitatea școlilor rurale cu clase gimnaziale din
fiecare județ a fost stabilit un eșantion alcătuit din fiecare a
3-a sau a 4-a școală căreia i s -a aplicat un interviu telefonic

22 pentru completarea unor date factuale despre școală sau
despre activitățile extracurri culare desfășurate. În fiecare
județ au fost realizate 20 de fișe ale școlilor ;
– Selecția finală a școlilor: din cele 20 de școli pentru care au
fost realizate fișe în fiecare județ, au fost păstrate câte 2 –
una cu o arie mai largă și mai diversă de activităț i
extracurri culare și alta cu mai puține activități, ținând cont
și de modul în care s -a colaborat cu școala în interviul
telefonic pentru completarea fișei (au fost selectate școlile
în care a existat o mai mare disponibilitate spre colaborare) .

Comunitățile în care s-a desfășurat cercetarea de teren au
fost:
– Cricău și Scărișoara, județul Alba
– Curcani și Jegălia, județul Călărași
– Bunești și Dezrobiți, județul Vâlcea
– Gugești și Mihălceni, județul Vrancea
Cercetarea de teren s -a bazat pe o metodologie calitativă,
utilizând ca instrumente de cercetare interviul și focus grupul.
În fiecare comunitate au fost realizate:
1. Interviuri cu:
– autorități locale: primar, viceprimar, secretar, asistenț i
sociali de la SPAS, alte persoane cheie;
– directorul școlii ;
– coordonator ul / responsabilul / profesorul cel mai implicat
în activități;
– alți profesori care au desfășurat activități extracurri culare ;
– reprezentanți ai unui ONG local, dacă există ;
– alte persoane relevante.

2. Focus grupuri:
– un focus grup cu membri ai comunități i (8-12 persoane, pe
următoarele grupuri de interes) :

23 o autorități – dintre cei care nu au fost intervievați
individual: medici, asistente, mediator sanitar,
facilitator comunitar, școlar, etc. ;
o reprezentanți ai școlii, profesori (alții relevanți față
de cei deja intervievați) ;
o reprezentanți ONG;
o antreprenori locali ;
o părinți, tutori;
o dintre cei care fac parte din Comitetul de Părinți pe
școală;
o dintre cei care fac parte din Asociația de Părinți,
dacă exista ;
o dintre cei mai interesați de legătura cu școala și mai
implicați în activitățile școlii în general .
– un focus grup cu copii care au participat la activități
extrașcolare, dar și dintre cei care nu au participat .
Echipele de teren au avut în componență cercetători cu
experiență în domeniu: Andreea Racleș (Cr icău), Andrei
Crăciun (Scărișoara), Simona Ciotlăuș și Ana Berechet
(Curcani, Jegălia), Alex Vîrjoghe (Gugești), Maria Ștefănescu
(Mihălceni), Alexandra Grigore (Bunești), Petru Isbășoiu
(Dezrobiți) .
Culegerea datelor s -a desfășurat în perioada mai -iunie
2011.

24 ACTIVITĂȚILE EXTRACURRI CULARE ÎN
COMUNITĂȚILE STUDIATE – PRIVIRE DE
ANSAMBLU
Probleme ale comunității și școlii
Problemele comunităților studiate sunt aceleași cu
problemele din mediul rural în general: nivelul scăzut de
trai/sărăcia, lipsa locurilor de muncă, șomajul, îmbătrânirea
populației și scăderea populației școlare, multe dintre școli
fiind îngrijorate de perspectiva desființării. Copiii cu
dizabilități (Bunești, Dezrobiți, Mihălceni) sau copiii romi
(Curcani, Scărișoara) sunt de asemenea o provocare pentru
comunitățile studiate, fiind identificați ca problemă în sferele
instituționale de la nivelul localității.
La nivelul școlii , problemele se împart în două categorii:
o categorie care vizează dimensiunea administrativă și o
categorie care se referă la cea educațională.
Pe plan administrativ , problemele cele mai grave se referă
la lipsuri care țin de:
Personal: lipsa consilierilor ș i a psihologilor și în unele
cazuri a cadrelor didactice calificate ;
Infrastructură: inexistența apei curente, a toaletelor în
incinta școlii, a posibilității de încălzire pe timp de iarnă ;
Dotări: dotarea insuficientă cu calculatoare și conexiune la
Internet, lipsa unui teren de sport, lipsa materialelor pentru
activitățile extracurriculare, lipsa laboratoarelor ;

25
Servicii: lipsa transportului școlar .
Din punct de vedere educațional sau cu referire la corpul
profesoral , problemele vizează în primul rând programa încăr –
cată și rigidă care nu permite abordarea creativă și integrativă
a materiilor. Se constată tendința de a înlocui materiile mai
ușoare (ca desenul sau religia) cu cele considerate mai
importante pentru viitoarele examene.
O altă problemă este c ea a absenteismului și a aban –
donului școlar care aduce cu sine scăderea numărului de elevi .
În condițiile îmbătrânirii demografice scăderea este deja
accentuată în comunitățile studiate, iar abandonul scade șansele
păstrării respectivei unități de învățământ. În unele comunități
școlile sau anumite cicluri de învățământ sunt comasate (ciclul
gimnazial comasat la Jegălia cu școala în Gâldău, etc.)
Deși preponderent pozitive, au existat și evaluări critice la
adresa școlii și profesorilor. O parte din părinți consideră că
profesorii sunt relativ dezinteresați de pregătirea elevilor și
sporirea șa nselor lor de reușită pe termen lung, nereușind să le
stârnească interesul pentru educație. Conștiente de unele
lacune, cadrele didactice avansează argumentul remunerației
insuficiente care conduce în cazul lor la o motivație scăzută.
La nivelul familiilo r, problemele sunt de asemenea de
așteptat: sunt în general confruntate cu nivelul de trai scăzut,
care conduce la o lipsă de implicare în relația cu școala și într –
un suport insuficient, nu doar material, destinat copilului.
Chiar atunci când își permit, părinții preferă să dea doar
bani pentru excursii, fără să se implice în celelalte demersuri.
În general consideră, așa cum am arătat, că responsabilitatea
aparține preponderent școlii, pe fondul unei implicări civice și
comunitare scăzute.

26 În cazul celo rlalți, situația financiară precară a familiilor
afectează participarea la o serie de activități extracurriculare,
cum sunt bunăoară excursiile. La Curcani, d in cauza sărăciei
familiilor, unii copii vin la școală cu schimbul pentru că folo –
sesc aceleași ha ine de iarnă. De asemenea, lipsurile materiale
nu permit părinților să le cumpere copiilor calculatoare și cu
atât mai puțin să le ofere acces la Internet (Dezrobiți, Vâlcea).
La Scărișoara (Alba), familiile se confruntă cu probleme de
analfabetism, care s unt transmise copiilor, creându -le decalaje
în comparație cu ceilalți copii.
Ce se înțelege prin activități extracurriculare?
Domeniul extracurricular acoperă o arie foarte largă de
activități, cu o tipologie extrem de variată. Nu se desprinde o
definiție comună a acestora sau măcar o operaționalizare, prin
indicarea activităților concrete care ar intra în sfera celor
extracurriculare. Limitele a ceea ce înseamnă extrșcolar sau se
încadrează în s fera activităților extrașcolare nu sunt clare.
Această situație are și efecte pozitive – o arie largă de activități,
oportunități creative și inovative în acest sens, dar și efecte
negative – neexistând o operaționalizare clară, competențele
dezvoltate, re zultatele acestor activități devin dificil de măsurat
și evaluat.
Nu există o denumire unitară nici a persoanei respon –
sabile de acestea într -o unitate de învățământ, întâlnindu -se
variante ca „director educativ”, „consilier educativ”, „coordo –
nator activ ități extracurriculare” etc. În jumătate din comu –
nitățile studiate profesorul coordonator nu este și cel care
desfășoară propriu zis cele mai multe activități extracurri culare
(Bunești, Dezrobiți, Jegălia, Călărași).

27 În general, în viziunea părților impl icate, activitățile
extracurriculare se referă la orice activitate care se abate de la
ora „clasică” , fie că este în timpul sau în afara programului
școlar. Chiar și jucatul copiilor în curte este uneori considerat o
activitate extrașcolară. Mai mult, metodele de predare a
curriculei care presupun interacțiune, joc (metoda de învățare
prin joc, metoda portofoliului), sunt considerate ca fiind parte a
activităților extracurriculare.
Tipuri și tematici de activități extracurriculare
Indiferent de nivelul de trai, de tipul comunității și orice
altă caracteristică, activități extrașcolare chiar se fac în
comunitățile studiate. Fără a avea o definiție unitară, se fac tot
felul de activități în afara orelor de curs care pot fi încadrate în
această sferă.
După sursă
Activitățile extracurriculare se nasc din obligație, din
inițiativă proprie, la propunere sau impuse din diferite surse,
cum ar fi MECTS, ONG -uri, alte instituții și actori de la nivelul
comunității, școala în ansamblu, profesorii etc.
O primă catego rie de activități extracurriculare este cea a
activităților care au la bază directive ale MECTS , fiind
proiecte implementate la nivel național. Un astfel de exemplu
este cel al programului „Școală după școală” descris în Legea
Educației Naționale și care p revede extinderea activităților cu
elevii după orele de curs în scopuri educative, recreative, de
timp liber, de consolidare a cunoștințelor sau de accelerare a
învățării, precum și activit ăți de înv ățare remedial ă etc.
Acțiunile la nivel național sunt ad optate frecvent de către
școli și folosite ca prilej de desfășurare a unor activități

28 extracurriculare. De exemplu „Let`s Do it Romania!” (în mai
toate comunitățile studiate a fost menționată împreună cu
activitățile aferente de ecologizare a comunei), „Să ptămâna
Globală a Educației” (la Curcani s -au desfășurat activități
extracurri culare reunite sub numele „Ești ceea ce mănânci”,
care a u presupus organizarea unor ate liere de gătit sănătos, din
produse naturale), „ Sanitarii pricepuți ” organizat de Crucea
Roșie Română (a fost invocat în mai multe comunități), „Țara
lui Andrei”, „Ziua HIV” sau „Ziua Copilului”, etc
O altă categorie importantă este cea a activităților pro –
puse de ONG -uri, având și suportul legislativ în acest sens, în
unele situații cadrele d idactice fiind implicate în acest tip de
organizații de la nivel local (în Cricău sau Dezrobiți, de
exemplu). Astfel, sunt implementate proiecte ca „Toți la
grădiniță, toți în clasa I” sau se acordă burse (cum sunt cele din
partea REF). World Vision este o organizație menționată ca
fiind un sponsor și un sprijin important în proiecte la nivel
național.
Cel mai des întâlnite sunt activitățile care au la bază
inițiativa școlii sau a unor profesori . Un exemplu în acest sens
este „Micul Gauss”, concurs de mate matică inițiat de Școala de
la Bunești și care a avut ediții la nivel național, lipsa finanțării
obligându -i să îl organizeze în prezent doar la nivel județean.
Cele mai rar întâlnite activități au ca sursă instituțiile sau
actorii de la nivelul comunităț ii, implicarea acestora
traducându -se sub forma unor parteneriate, colaborări sau
celebrări ale comunității. Între acestea, se înscriu activitățile
realizate alături de Poliție, Biserică, Di spensar sau cele care au
la bază specificul local și conservarea t radițiilor: „Sărbătoarea
Căpșunului”, „Bostaniada” „Călușul”, „Fiii satului” etc.

29 După natura activităților
Activitățile extrașcolare ar putea fi clasificate după
conținutul lor științific, cultural -artistic, umanitar, ecologic,
moral -civic, tehnic -aplica tiv, turistic, sportiv, sau caracterul
recreativ. Aceste tipuri de conținut se suprapun, nefiind mutual
exclusive, prin urmare întâlnim frecvent situații în care o
activitate poate fi încadrată în mai multe categorii de conținut.
Există tendința de a considera anumite activități ca fiind
extracurriculare, cum ar fi olimpiadele, deși acestea sunt
școlare; pot fi încadrate în această categorie dacă este avut în
vedere conținutul științific al acestora, așa cum pot fi incluse și
cele de tip „after school”, de aprofundare a materiilor din
programă.
Cele mai plăcute activități și menționate cu mult
entuziasm sunt excursiile. Acestea au caracter atât turistic, cât
și recreativ, oferă copiilor ocazia de a ieși din perimetrul local
și de a cunoaște și alte locuri (există destui copii care „nu au
văzut marea, nu au văzut muntele” ). Mai mult, ele pot fi legate
de o materie ca geografia sau istoria, muzica, biologia
(vizitarea muzeelor). Pot fi, de asemenea, tabere care să conțină
la rândul lo r alte tipuri de activități extracurriculare.
O alt fel de excursie este și cea a fetelor din Centrul de
educație incluzivă din Mihălceni la supermarketul Kaufland
din Focșani, primul lor contact cu un asemenea magazin prin
care au înv ățat cum s ă foloseas că coșul de cumpărături, cum să
cântărească legume, etc. De asemenea în Curcani a fost
considerată drept una dintre cele mai importante activități, cu
atât mai mult cu cât clasa avea un singur elev român, restul
fiind romi, o excursie de o zi la București în care copiii au fost
la o piesă de teatru („au învățat cum să se comporte la teatru,
au văzut că și țiganii pot fi pe scenă” – era piesa Carmen de

30 Georges Bizet) și la patinoar într -unul dintre Mall -uri (au
învățat cum să patineze, s -au plimbat și au făc ut cumpărături la
Mall „până au obosit”) .
Situațiile prezentate nu sunt neapărat excepții pentru
mediul rural și nici nu trebuie privite cu ironie – mulți dintre
copiii de la țară nu au fost la oraș, nu au văzut un supermarket
sau un mall, nu au mers cu autobuzul, astfel încât toate acestea
pot deveni obiective pentru activități extrașcolare, fiind la fel
de folositoare pentru viață ca și celelalte activități menționate.
Cele de natură cultural -artistică, cele creative, au ca mod
de punere în practică ce l mai des teatrul, dar și alte forme ca
pictura, desenul, încondeiatul ouălor de Paște etc., dar și revista
școlii. Activitățile cu conținut umanitar, cum ar fi colectele sau
donațiile sunt inexistente, cu singura excepție a unei activități
în Jegălia, în care elevii au strâns jucării, îmbrăcăminte ș i
încălț ăminte din comună și le -au dat celor mai nevoiași. Cele
ecologice se suprapun peste cele legate de domeniul biologiei,
presupunând culegerea plantelor medicinale, de exemplu. În
aceeași ordine de idei, a activităților adiacente materiilor, sunt
cele de istorie („Pe urmele lui Vlad Țepeș”, Curcani) care
presupun adesea sărbătorirea a diverse momente istorice. Cele
moral -civice se suprapun parțial și celor ecologice, acestora
adăugându -se și cele în colabo rare cu Poliția sau alte instituții
locale.
Activitățile cu caracter sportiv sunt menționate de toate
părțile intervievate în topul preferințelor: acestea vizează
fotbalul, voleiul și competiții de acest gen: cursuri de karate,
dansuri etc. În cadrul acest ora sunt vizate și alte nevoi, precum
educarea unui stil de viață sănătos, a vieții într -un mediu
sănătos: „Sanitarii pricepuți”, „Om sănătos într -un mediu
curat”.

31 O parte din activități au și o componentă economică.
Elevii sunt încurajați să își vândă creațiile sau munca, se
realizează expoziții cu vânzare, tombole, chiar vânzarea unei
reviste a școlii (Cricău, Dezrobiți, Mihălceni), obținând în acest
fel bani pe ca re școala îi folosește la finanțarea altor activități.
În acest mod elevii sunt educați în scopul conștientizării valorii
muncii.
Ce reprezintă o activitate extracurri culară
Ce este o activitate extrașcolară în fond, având în vedere
diversitatea tipurilor și tematicilor acest eia? Ce se poate
încadra astfel și ce nu? Au aceste activități efecte benefice
pentru elevi sau sunt mai degrabă o irosire a timpului liber al
acestora, care este oricum redus conform spuselor unora dintre
intervievați din pricina prog ramei rigide și încărcate?
Se remarcă tendința de a considera fiecare ocazie/
eveniment activitate extracurriculară și tendința profesorilor de
a proba acest lucru cu materiale de tipul: poze, prezentări,
costume, colaje etc. Fiecare zi națională, interna țională sau
sărbătoare religioasă este un bun prilej de a mai adăuga un rând
în lista de activități. Pe lângă activitățile făcute în mod
responsabil, conform unui plan de competențe pe care ar trebui
să le dobândească elevii și care nu sunt deloc puține, e xistă și o
multitudine de activități -paravan, fără substanță, făcute să „dea
bine la evaluare”, care doar justifică activitatea profesorilor.
Explicația pentru această situație o reprezintă în principal
presiunea de a desfășura activități extracurriculare la care sunt
supuși de către forurile superioare, ridicând reale probleme
despre efectele pe care acest tip de monitorizare le are și
impactul implicit asupra copiilor.
O idee marcantă, care trebuie punctată în urma acestei
cercetări , este aceea că activit ățile extrașcolare sunt

32 considerate a fi singurele care pot reduce diferențele resimțite
de elevii de la țară față de cei de la oraș . Parteneriatele, care
dau ocazia schimburilor de experiență, precum și apropierea
copiilor din cele două medii, echilibrează oarecum carențele
educaționale cu care se confruntă cei din zonele rurale și
demonstrează, de cele mai multe ori, că diferențele v in mai
degrabă din nivelul financiar și de dezvoltare al comunităților
și nu din lipsa abilităților la cei din zona satelor.
Implicarea părților, colaborarea instituțională
Relația școlii cu comunitatea este diferită. În unele
comunități organizarea extra -școlarelor este o întreprindere de
grup, colaborativă (Jegălia, Dezrobiți, Cricău) iar în altele e
mai degrabă inițiativa anumitor profesori (Curcani, Scărișoara,
Bunești).
Există o legătură între tipul de comunitate și gradul de
dezvoltare a activităților extracur riculare. În comunitățile
sărace, cu probleme socio -economice (Curcani, Scărișoara,
Mihălceni) activitățile extracurriculare sunt și ele sărăcăcioase –
excursii, activități la clasă, serbări și comemorări. În comu –
nitățile cu nivel ma i ridicat de bunăstare școlile sunt active în
organizarea de evenimente extrașcolare, considerându -le
importante în formarea elevilor (Jegălia, Cricău, Gugești).
Însă implicarea și diversitatea activităților nu depinde
întotdeauna de nivelul de dezvoltare a comunei și a condițiilor
școlii. De exemplu, în Dezrobiți (care se confruntă cu probleme
materiale mari), școala este o instituție conectată la viața
comunității, legăturile sale cu autoritățile locale și cu familiile
sunt strânse, iar motivațiile profe sorilor care desfășoară aceste
activități sunt mai degrabă intrinseci. În alte comunități, în
ciuda nivelului mai ridicat de bunăstare (Bunești) , școala este

33 slab conectată la comunitate și familie , iar motivațiile sunt
extrinseci și conduc la activități m ai mult formale.
Colaborarea instituțională este evaluată pozitiv la nivel
declarativ. Analizând în detaliu, colaborarea se reduce de
regulă la dimensiunea financiară . Deși Primăria, comunitatea
și ceilalți actori sociali cunosc activitățile derulate de ș coală,
participă rar la acestea. Chiar și în aceste condiții, profesorii
sunt mulțumiți de implicarea părților și evită să avanseze
evaluări negative, mai ales despre Primărie, pe principiul că
orice tip de ajutor e binevenit. Pe lângă contribuția financia ră,
primăria ajută adesea și cu servicii de transport în cadrul
activităților.
ONGurile sunt parteneri activi în activitățile extra –
curriculare. În majoritatea comunităților analizate există un
ONG, în unele având un rol mai activ – Asociația de Promovare
și Dezvoltare Comunitară Frâncești (Dezrobiți), Crucea Roșie
(Gugești), în altele mai puțin activ în prezent, dar cu activitate
în trecut – „Gheața Verde” (Scărișoara), „Cricău 2000”
(Cricău). În Bunești nu există ONGuri locale , dar World Vision
a fost un actor important în domeniu, în trecut având sprijin și
de la Organizații internaționale precum Banca Mondială. De
asem enea în Mihălceni nu există ONGuri locale , dar există
fundații străine (o fundație olandeză și una engleză) care susțin
unele activități. La Curcani și Jegălia nu există ONGuri locale,
dar există proiecte derulate în parteneriat cu ONGuri, iar câțiva
profesori din Jegălia și -au declarat intenția de a înființa un
ONG pentru a facilita derularea activităților extrașcolare.
Alte instituții me nționate au fost: Poliția – care răspunde
solicitărilor școlii de a susține ore de educație civică, Biserica –
care participă la sărbătorile naționale sau religioase și
organizează coruri bisericești, Căminul Cultural – pentru
susținerea activităților art istice, etc.

34 Relația școlii cu familia este mai degrabă unidirec –
țională, dinspre școală către părinți. Dacă părinții sunt soli –
citați, participă, însă inițiativele lor sunt rare. Părinții consideră
în general că școala este cea responsabilă de educația c opiilor
lor, lăsând totul în grija acesteia. Sunt mulțumiți de activitățile
extracurriculare pentru că îi văd „ocupați și nu umblând pe
drum”. Există și comunități și proiecte în care părinții sunt
implicați activ. În Jegălia și în Gugești mai mulți părinț i cunosc
în detaliu activitățile extracurriculare organizate de școală și au
sprijinit grupul de copii și profesori în activități. De exemplu,
în Gugești, pro iectul cu cea mai mare anvergură (Comenius) a
implicat foarte mult p ărinții (au oferit cazare copi ilor din
Spania, au organizat mese festive, au participat la vizite,
serbări, etc .). Școala din Dezrobiți beneficiază de un mediator
școlar , iar prin proiectul PHARE a dezvoltat și o școală a
părinților (20 -25 de persoane) având ca scop îmbunătățirea
relațiilor dintre cele două instituții.
Finanțarea activităților
Majoritatea activităț ilor nu au sursă de finanțare
specifică. Se desfăș oară pe lâ ngă școală, pe bază de voluntariat
și prin profesori dedicați. Există însă exemple de proiecte
finanțate din fonduri europene, de către organizații
internaționale, ONGuri, sau în parteneriate cu instituții sau
antreprenori locali.
Proiecte din fonduri UE: „Pași către viitor, consiliere și
orientare în carieră” (proiect finan țat prin POSDRU,
Bunești), „Obiceiuri sănătoase în Europa” (proiect
Comenius, Gugești) ;
Proiecte finanțate de Banca Mondială ( „Pământul casa
noastră”, Bunești ș i Dezrobiț i);

35
Proiecte finanțate de ONGuri: „Să trăim frumos pe pământ”
(World Vision, Bunești), Colțul Verde, Ziua HIV, Ziua
Toleranței ( World Vision, Dezrobiți), Ziua Copilului
(World Vision și Asociația de Promovare și Dezvoltare
Comunitară Frâncești, Dezrobiți), o fundație olandeză care
sponsorizează evenimentele de sărbători, o fundație
englezească pentru tabăra de la Gălăciuc, în Mihălceni;
Parteneriate cu instituții culturale locale – Teatrul Ariel și
Teatrul Anton Pann (Bunești, Dezrobiț i);
Antrep renori locali – lanțul de magazine Anabella
(Bunești), finanțări de la agenți economici din Călărași
(Jegălia), dulciuri sau alimente pentru copii din partea
patronilor de maga zine din localitate cu ocazia diferitelor
serbări (Scărișoara), dulciuri pentru premii la concursuri
(Cricău, Curcani)
Beneficii, competențe dezvoltate
Dezbaterea competențelor a fost dificilă, profesorii și
toate celelalte persoane intervievate au avut dificultăți în a le
identifica. Competențele pe care curriculumul național ar trebui
să le dezvolte elevilor conform Legii Educației Naționale sunt:
competențe de comunicare în limba maternă și în limbi străine,
competențe matematice, științifice și tehnologice, digitale,
sociale și civice, antreprenoriale, competențe de sensibiliza re și
expresie culturală și competența de a învăța să înveți. Cele mai
multe dintre acestea se regăsesc și în cele pe care vor să le
dezvolte profesorii elevilor prin activitățile extracurriculare, dar
și în cele pe care copiii, părinții și ceilalți actori le consideră
necesare.
Cele mai frecvente beneficii ale activităților extra –
curriculare pot fi grupate după cum urmează:

36
activizarea copiilor, dezvoltarea unei atitudini proactive ;
integrarea copiilor într -un colectiv, dezvoltarea spiritului de
echipă și e xperiența lucrului în echipă;
creșterea stimei de sine și a încrederii în forțele proprii,
autocunoaștere ;
dezvoltarea abilităților de comunicare ;
creșterea interesului pentru școală în general, stimularea
interesului pentru cunoaștere în general ;
descoperirea și dezvoltarea talentelor și aptitudinilor
copiilor ;
experiență, îmbunătățirea CVului, în cazul activităț ilor de
voluntariat;
dezvoltarea unei atitudini deschise, tolerante, umaniste și
ecologiste ;
dobândirea abilităților practice în situații concrete, utile
pentru viață ( să vorbească cu instituțiile statului, să caute
informații pe internet, să pună un garou, să folosească
bancomatul sau cântarul într -un supermarket );
capacitatea de a se adapta u șor unor situa ții noi, dezvoltarea
unor comporta mente adecvate social pentru situa ții uzuale ;
îmbunătățirea relației cu profesorii, crearea unei legături
mai apropiate între cadre didactice și copii;
îmbunătățirea relației cu părinții ;
crearea unei legături mai strânse între familii, copii și
reprezent anții școlii sau școala ca instituție ;
supravegherea copiilor .
După copii
În viziunea copiilor, competențele pe care și le doresc
dezvoltate sunt mai degrabă cele din sfera artistică, „activități
care să îi formeze frumos”, cu accent pe dezvoltarea abilităților
creative, dar și cele sociale, de interacțiune, de a se descurca pe

37 cont propriu, de a ști cum să se comporte în diverse situații, de
a avea un bun control de sine sau de a lucra în echipă.
În același timp declară că pentru părinții lor cele mai
importante sunt competențele legate de dezvoltarea capacității
de învățare pe ntru a obține note mai mari, o mai bună integrare
formală în sistemul de învățământ.
În multe situații copiii resimt activitățile extrașcolare ca
pe unele tot școlare . Tind să le atribuie un rol de aprofundare a
disciplinelor și de sporire a capacității de învățare, considerând
că menirea lor este doar să aducă performanță și obiective
măsurabile. Dimensiunea educației pentru viață în general este
slab conștientizată. Copiii nu înțeleg beneficiile, utilitatea mai
largă și de termen lung a acestor activită ți. Motivația unora de a
participa este aceea că vor lua note mai mari la materiile care
au legătură cu acțiunile sau care sunt organizate de anumiți
profesori. Atitudinea este încurajată și de către profesori –
câțiva dintre profesori au admis acest fapt în mod explicit
(Curcani, Jegălia). Desigur că participarea copiilor trebuie
încurajată și recompensată inclusiv formal, prin note, însă
aceasta nu trebuie să devină principala lor motivație.
După părinți
Pentru părinți, activitățile extracurriculare reprezintă o
alternativă dezirabilă de petrecere a timpului liber , suplinind
lipsa posibilităților de relaxare, de timp liber, într -o manieră
sănătoasă și constructivă. Deși și părinții, ca și copiii, identifică
beneficiile legate de socializare, considerând c ă activitățile
extrașcolare satisfac nevoia copilului de apartenență și de a
împărtăși experiențe comune cu ceilalți colegi, le privesc mai
puțin ca pe un context care favorizează dezvoltarea de abilități
și competențe sociale sau de altă natură.

38 După alți actori
Perspectiva comunității, a celorlalți actori, este asemă –
nătoare și are în vedere capacitatea de a căuta și folosi
informații. De asemenea, aceștia consideră că elevii ar trebui să
vorbească și să îți spună părerile liber și să învețe să
argume nteze.
După profesori
Profesorii au, spre deosebire de părinți, copii, dar și de
ceilalți actori ai comunității, o viziune mai structurată și mai
diversă, dar și mai formalizată asupra competențelor ce sunt
sau ar trebui formate prin intermediul activități lor extra –
curriculare.
Conform acestora, activitățile extracurriculare au un
impact asupra copiilor deosebit de cel al orelor de la clasă ,
deoarece îi scot pe aceștia din rutina școlară. Folosirea
educației non -formale în școală presupune o îmbunătățire a
actului educațional, dar îmbinarea cu succes a celor două tipuri
de educații rămâne adesea o provocare care rezidă în natura
relației dintre profesori și elevi. Profesorii se confruntă adesea
cu dificultăți în armonizarea competențelor școlare și
extrașco lare. A fost menționată situația în care competențele de
bază, cum sunt cele de citit -scris-socotit, nu sunt stăpânite de
toți elevii cu care lucrează, astfel că, în cazul acestor copii
trebuie să aplice proceduri și metode diferite, încercând în
același t imp să îi integreze în colectivele din care fac parte.
Pe lângă competențele digitale și activitățile de recreere,
profesorii acordă o mare importanță celor de tip social, de
comunicare și interacțiune, considerând ca fiind necesară
abilitatea de a intra î n contact cu instituțiile statului. De

39 asemenea, aceștia consideră că aceste activități sporesc
capacitatea de socializare și îi pot învăța pe copii statusurile și
rolurile variabile pe care oamenii le au în societate. Solida –
ritatea, colaborarea și lucrul în echipă sunt considerate com –
petențe esențiale pentru viitorul copiilor și încadrarea acestora
în muncă, într -un viitor colectiv profesional. Spontaneitatea,
dezvoltarea imaginației fac parte dintre competențele artistice,
la care se adaugă calități psi ho-morale precum sinceritatea,
stima de sine sau calitatea de „buni creștini”. Profesorii nu
ignoră și nu neglijează latura pragmatică a activităților, precum
și competențele de acest tip. Astfel, încurajează activitățile de
tip economic, în care elevii câ știgă bani contra lucrărilor pe
care le fac, considerând că le sunt utile la dezvoltarea abilită –
ților antreprenoriale și îi formează pentru viață. De asemenea,
copii ar trebui să fie mai independenți, mai organizați și cu mai
mult spirit de inițiativă.
Deși în general părțile implicate au căzut de acord asupra
competențelor dezvoltate, există totuși unele diferențe:
copiii tind să identifice în activitățile extrașcolare în special
competențele științifice, legate tot de învățarea formală,
deși și -ar dori mai multe activități recreative și artistice,
care să le dezvolte competențe culturale și sociale ;
părinții tind să privească activitățile extracurri culare ca pe
unele de timp liber, care „le ocupă timpul copiilor cu ceva
constructiv”, deși și -ar dori mai multe activități care să le
dezvolte competențe sociale și științifice ;
profesorii au o viziune mai structurată și formalizată asupra
competențelor ce sunt sau ar trebui formate prin inter –
mediul activităților extracurriculare .

40 Obiectivele activităților ră mân cel mai adesea la nivel
general – sa dezvolte comunicarea, abilit ățile de interac țiune cu
alți oameni, capacitatea de a se adapta ușor unor situa ții noi,
etc. În niciunul dintre cazuri – copii, părinți, actori ai
comunității și profesori – nu este clar care sunt competențele
create/educate/dezvoltate în acest moment de activitățile în
derulare și care sunt cele care ar mai trebui acoperite. Acest
neajuns este o urmare a inexistenței unui plan coerent de
activitate, cu obiective, rezultate așteptate și e valuare pentru a
ști ce se poate face, ce s -a făcut și ce mai este nevoie să se
realizeze. Nu există o ierarhizare a activităț ilor extracurri culare
în func ție de competențe, ci mai degrabă în funcț ie de resurse,
punându -se accent mai degrabă pe „cât ar cos ta” și mai puțin
pe „cât ar învăța”.
Există tendința ca și activitățile extracurriculare să fie
transformate într -un domeniu de performanță și competențe
deosebite, la care au acces numai cei buni . Este elocventă de
altfel considerarea olimpiadelor drept a ctivități extracur ricu-
lare. În comunitățile studiate cele mai de succes activități
extracurriculare au fost considerate cele bazate pe competiție la
care eventual s -au câștigat premii:
– Jegălia: ansamblul de dansuri folclorice Grâușorul care
a participat la mai multe evenimente -concurs și a
obținut mai multe premii la nivel județean ;
– Gugești: Concursurile tehnice „Prietenii pompierilor ”,
„Sanitarii pricepuți ”, „Îmi apăr viața personală ” la care
au obținut rezultate bune ;
– Cricău: „Satul copilăriei mele” (dansuri, cântece,
desene, confecționarea machetelor satului etc.), concurs
în urma căruia Consiliul Județean a oferit premiul I
școlii ;

41 – Bunești: Concursul de matematică „Micul Gauss”,
concursul „Să trăim frumos pe Pământ” la care școala
din Bunești a luat locul I ;
– Dezrobiți: formația de Călușari cu care participă la
diverse competiții și care a obținut multe premii .
Concluzii
Indiferent de nivelul de trai, tipul comunității sau al
școlii, activitățile extrașcolare chiar se fac în comuni tățile
studiate, chiar dacă nu există o definiție comună pentru ele.
Cele mai multe dintre acestea sunt activități făcute cu sufletul,
mai mult decât pentru că „trebuie” (există presiune de la
forurile superioare). Cadrele didactice investigate, ca și copi ii
sau părinții , păreau să se bucure de activitățile pe care le
organizează sau la care participă. Toate comunitățile studiate
au un profil relativ asemănător din perspectiva atitudinii față de
activitățile extracurriculare, în ciuda localizării geografice ,
dimensiunii sau structurii ocupaționale sau etnice diferite.
Cea mai importantă problemă a comunităților studiate
este sărăcia cu toate cauzele/efectele ei: lipsa locurilor de
muncă, șomaj, migrație (probleme adâncite de condițiile
economice globale), a specte care au impact mai ales asupra
copiilor. Condițiile grele de trai specifice comunităților au dus
la o tot mai slabă implicare a oamenilor în viața comunității,
ceea ce face dificilă dezvoltarea unor proiecte de orice tip.
Legătura familiei cu școal a este în general slabă,
categoriile cu riscul cel mai înalt fiind cele ale copiilor săraci,
confruntați cu dezorganizare familială și socială în general.
Această legătură este mai degrabă unidirecțională, dinspre
școală către familii, la inițiativa școlii , și nu a familiilor.

42 Școala este, în toate comunitățile studiate, o instituție care
încearcă să se implice mai mult în viața copiilor, asumându -și
faptul că părinții lasă totul în grija acesteia. Părinții și comu –
nitatea în general evaluează pozitiv calit atea educației , însă o
raportează de regulă la aspirații limitate, corespunzătoare unei
„școli de sat”. În școlile din localitățile studiate se învață cât se
poate învăța într -o școală de sat, în contextul problemelor
menționate anterior și al lipsei de co mpetiție între copiii.
Colaborarea sa cu celelalte instituții este apreciată ca fiind
bună, dar în fond mai mult formală. Participarea autorităților
locale tinde să se reducă la asigurarea anumitor aspecte
materiale școlii, fără implicarea directă în susț inerea procesului
educațional.
Cea mai acută nevoie a copiilor din comunitățile studiate
este continuarea și dezvoltarea activităților formatoare extra –
școlare. Pe fondul lipsei locurilor de muncă și implicit a lipsei
de perspective și de posibilități mat eriale pentru familie,
alternativa activităților extracurriculare este considerată impor –
tantă de toate părțile implicate. Componenta extracur riculară
este utilă pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor, pentru
liniștea părinților care își știu copiii impl icați în acțiuni educa –
tive, pentru compensarea lipsei locurilor/modalităților de petre –
cere a timpului liber și a alor servicii necesare în formarea lor.
Există necesitatea unor programe și activități extrașcolare
pentru copii și tineri în toate comunită țile studiate. Cu toate că
există un acord general privind nevoia de programe de
intervenție în comunitate, soluțiile identificate rămân vagi. Și la
nivelul autorităților, și la nivelul comunității au fost menționate
foarte puține soluții punctuale de rezo lvare sau ameliorare ale
problemelor identificate.

43 Activitățile extracurriculare ale școlii reprezintă în acest
context una din puținele soluții concrete pentru copiii din rural,
un substitut pentru o serie de servicii educaționale și recreative
ale copii lor care sunt accesibile în mediul urban, dar care în
mediul rural lipsesc. Activitățile extracurri culare, chiar dacă se
desfășoară pe lângă o materie de școală, cu profesorul de curs,
joacă adesea și alte roluri: after school , consiliere psihologică
sau, chiar dacă nu acesta este sensul lor, pregătire suplimentară,
meditații. Interviurile desfășurate în comunități au indicat
faptul că școala creionează o instituție în schimbare, care
încearcă să se adapteze nevoilor copiilor într -o socie tate în care
compet ențele extra școlare devin tot mai importante. Copilul
din mediul rural nu este numai un copil care are dezavantaje
educaționale, ci și unul al cărui talent artistic sau sportiv nu
este remarcat, care nu știe să navigheze pe internet, care nu știe
cum să se prezinte la un interviu, care nu știe cum să își
revendice un drept de la o instituție publică, etc. Sunt relevante
în acest sens exemplele din Curcani – în care o excursie la
București la teatru și la patinoarul din mall a fost considerată
drept una din cele mai importante activități, din Mihălceni – în
care este considerată o competență importantă învățarea de
către copii a modului în care să se comporte într -un super –
market, sau din Gugești – în care este considerată drept una din
cele mai importante co mpetențe pe care ar trebui să le dezvolte
activitățile extrașcolare învățarea modului în care să se
comporte într -un muzeu, la teatru și chiar într -o benzin ărie.
Ne explicăm în acest fel și de ce analiza pe date de
anchetă a indicat frecvența mai ridicată a activităților extra –
școlare în rural. Pentru că aici sunt considerate importante, aici
țin loc de multe alte oportunități și servicii care lipsesc.

44 Este de remarcat conștientizarea de către profesori a
rolului nu doar instructiv -educativ , ci și formato r al școlii, de
pregătire a elevului pentru viață, de mediere între mediul
educațional formal și non -formal, pe baza parteneriatului cu
alte instituții culturale, agenți economici, cu comunitatea în
ansamblul său.
Activitățile extrașcolare sunt considerate a fi singurele
care pot reduce diferențele resimțite de elevii de la țară față de
cei de la oraș și demonstrează că acestea țin mai degrabă de
nivelul financiar și de dezvoltare al comunităților și nu de lipsa
abilităților la cei din rural .

45 RECOMANDĂRI
Denisa Ionescu
Datele obținute în urma analizei au fost aduse în atenț ia
publică , încă înainte de a publica lucrarea finală, cu scopul de a
iniția o discuție comună cu actori importanți în domeniu,
discuție despre ce demersuri ar fi nevoie să facem în viitor,
pentru îmbunătățirea calității activităților extrașcolare, și să
găsim câteva soluții care ar putea fi implementate în mediul
rural.
Evenimentul de consultare a avut loc în data de 20
octombrie și a adus la un loc Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului (MECTS), Agenția Națională pentru
Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării
Profesionale (ANPCDEFP) – Programul Tineret în Acțiune,
reprezentanți ai organizațiilor neguvernamentale cu experienț ă
în derulare a de proiecte educaționale în mediul rural, în
dezvoltarea de modele educaționale: Salvați Copiii, Fundația
Noi Orizonturi, Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile,
Fundația Româno -Americană, Fundația Principesa Margareta a
României, World Vision; ma ss-media. La întâlnire a m avut
alături de noi și o colegă de la Education Support Program
(membru în Open Society Foundations).
Datele care au reieșit din cercetare au relevat o situaț ie
care era mult sau mai pu țin cunoscută , intuită, dar care nu a
mai fo st transpusă într -o formă documentată, structurată, cel
puțin nu în ultima perioadă.
Schimbările aduse de noua Lege a Educaț iei, vizavi de
activită țile extra școlare, educa ția nonformală, comparativ cu

46 ceea ce este deja dezvoltat de către organizațiile
nonguvernamentale axate pe educația nonformală, educația
alternativă , au fost în prim -planul dezbaterii ,.
Una dintre concluziile importante ale întâlnirii a fost
aceea că viziunea care ar trebui să stea la baza inițiativelor în
mediul rural este strâns lega tă de modul în care se face
formarea cadrelor didactice ; este strâ ns legată și de
răspunsul la întrebarea: „ Care este, de fapt, motivul pentru
care facem activități extracurri culare în școală? ”.
Răspunsul așteptat ar fi acela de a îndeplini obiectivul
educ ațional (dezvoltarea competențelor cheie). Însă, așa cum
reiese din datele cercetării, ceea ce se întâmplă în mediul rural
este foarte puțin ambițios, se urmăresc rezultate cu impact mic
și de aceea una din intervenț ii ar trebui să se axeze pe modul în
care se pot gândi și dezvolta acțiuni cu impact pe termen lung
(una din acestea focalizată pe formarea cadrelor didactice).
Astfel, încă odată s -a căzut de acord (mai mult sau mai puț in
tacit) că resursele umane implicate în astfel de inițiative și
formarea lor reprezintă un factor important în procesul
dezvoltării de activită ți de calitate. Acțiunile cu impact pe
termen lung ar fi posibile și dacă avem cadre didactice formate
special pentru a derula activități e xtrașcolare (mentorat pentru
extracurricular, după modelul mentoratului pentru curricular).
Discuția despre impactul pe termen lung a fost strâ ns
legată și de ce tipuri de activități financiar -sustenabile pot
fi făcute, în mediul rural, astfel încâ t să se asigu re
dezvoltarea acestor competen țe cheie. Una din soluțiile
propuse a fost de a se construi iniț iative care să nu se reducă la
simple proiecte, ci să devină modele educaționale extrașcolare;
au fost date câteva exemple de astfel de modele dezvoltate,
existente în acest moment, în Româ nia: modelul IMPACT al
Fundației Noi Orizonturi, Clubul de debate al ARDOR,

47 Youthbank implementat de Asociația pentru Relații
Comunitare).
O altă soluție propusă (într-un fel ca răspuns la criza
resurselor umane care se implică în aceste activități
extrașcolare, în mediul rural), a fost să se privească nu doar
înspre tinerii care pot fi voluntari (tinerii din mediul urban), dar
și înspre cei în vârstă care ar putea fi atrași în astfel de activități
(de ex: cadre did actice care s -au pensionat), să se implice ca și
voluntari. Reprezentantul MECTS a adă ugat faptul că prin
noua lege cadrele didactice pensionate se pot implica în
activitățile derulate de ș coală , alături de cadrul didactic titular
și pot fi plătite cu ora.
A fost adusă în discuție și lipsa de atractivitate a unora
dintre zonele din mediul rural, în spec ial pentru mediul privat –
există zone în care se ajunge foarte greu, unde un finanț ator,
dar mai ales sponsor nu ar avea vizibilitate și atunci se preferă
ca fondurile să fie orientate către zone situate mult mai aproape
de mediul urban sau zone cu populaț ie mult mai ridicată
(acestea ar fi doar câteva exemple de situații) . La polul opus se
află acele situa ții în care mai multe organiza ții și sau companii,
instituții intervin în acelea și comunităț i, ducând la dublarea
investiției acolo în detrimentul lipsei de investiții în alte zone .
Date fiind cele de mai sus, la finalul dezbaterii am stabilit
ca următorii pași sa fie făcuți în câteva direcții importante:
– continuarea consultării dintre FSR și celelalte organizații
neguvernamentale cu experienț ă în domeniul educației, pentru
a sprijini procesul de îmbunătă țire a activităților extraș colare
(în special în mediul rural) prin: aducerea contribuț iei propri i la
formarea cadrelor didactice care doresc/ sunt responsabile cu
activitățile extrașcolare, construirea unui ghid complet despre

48 cum pot influen ța activită țile extra școlare dezvolta rea de
competen țe la copii și tineri, metode folosite cu succes de
organizaț ii neguvernamentale sau școli;
– continuarea colaborării dintre sectorul nonguvernamental și
MECTS, în vederea dezvoltării unui mecanism de suport al
educației în mediul rural.
Educația extrașcolară din mediul rural se află î ntr-un
stadiu în care este nevoie de investiție, în principal din partea
autorități lor; sectorul nonguvernamental și-a exprimat, din nou,
disponibilitatea de a își pune la dispoziție resursele în
beneficiul dezvoltării acestui sector, poziționându -se ca un
partener de încredere al autorităților. Creșterea calității la care
se face educația extrașcolară va atrage și creșterea încrederii
în benef iciile pe care le aduce, creșterea investiției venită din
comunitate sau din alte surse.
La mom entul realiză rii acestui raport, o echip ă format ă din
reprezentanț i ai FSR, FNO, Salvați Copiii, ANPCDEFP -Tineret
în Acțiune, MyGrasp lucreaz ă deja la realizarea ghidului care va
servi drep t suport pentru coordonatorii (ș i nu numai) de activit ăți
extra școlare. Ghidul va fi gata la începutul anului 2012 și va fi
însoț it de o aplica ție online (disponibil ă și în variantă offline)
interactiv ă.

49 COMUNITĂȚILE STUDIATE
CRICĂU
Comunitatea
Comună din județul Alba, Cricău are în componența sa 3
sate: Craiva, Tibru și satul -centru de comună cu același nume,
iar la recensământul din 2002 populația comunei era de 2097
locuitori.
Principala ocupație a majorității locuitorilor este agricul –
tura, însă conform asistentului social, cricăuanii nu p ractică o
agricultură eficientă.
Numărul persoanelor plecate la muncă în străinătate este
mic, însă reprezentanții comunității locale puncte ază tendința
tinerilor de a emigra tot mai mult, fie înspre oraș , fie în
străinătate cu scopul obținerii unor locuri de muncă mai bine
plătite.
Conform celor mai mulți dintre intervievați, acest aspect
al mig rației economice nu are repercu siuni asupra edu cației
copiilor. Spre deosebire de celelalte comunități din județul
Alba în care s -au realizat interviuri telefonice, din spusele
cadrelor didactice precum și ale reprezentanților autorităților
locale (primar, asistentul social) , Cricău nu se confruntă cu
„problema” copiilor lăsați acasă de părinții plecați în
străinătate: „ Deci nu am putea spune că este o comunitate cu
un număr mare de copii lăsați de izbeliște ”.
Ca principale probleme ale comunității au fost mențio –
nate: lipsa locurilor de muncă și trans portul în comun (local –
nicii sunt nevoiți să facă naveta pentru locuri de muncă în afara

50 comunei sau pentru urmarea studiilor liceale în cazul copiilor/
tinerilor).

Școala

În Școala cu clasele I -VIII Decebal din Cricău au fost
înscriși în anul școlar 2010 -2011 67 de elevi (dintre care în
clasa a V -a 15; în cl asa a VI -a 9, în clasa a VII -a 20, și în clasa
a VIII -a 23).
Școala dispune de 20 de profesori, dintre care 14
suplin itori. Pe lângă corpul școlii, în aceeași curte există un
teren de sport, precum și o altă clădire ce găzduiește o
expoziție etnografică care a rezultat în urma unui proiect în
care a fost implicată școala cu ani în urmă. Referitor la aspectul
infrastructu rii, cl ădirea propriu -zisă este renovată, cu tâmplărie
termopan, dispunând de încălzire centrală. Lipsa apei curente
nu face ca părinții sau copiii să fie nemulțumiți de situația
școlii.
Dat fiind numărul mic de familii de romi și de maghiari
din comună, ș coala este frecventată în mare parte de elevi
români și de un număr mic de elevi romi (în sat sunt
aproximativ 10 familii de romi). Pe lângă toți aceștia, în școala
din Cricău sunt înscriși doi copii cu nevoi speciale. Pentru
aceștia se aplică o programă a daptată și cerințe la nivelul lor de
înțelegere, fiind integrați în învățământul de masă, cu
recomandare de la psiholog.
Școala e apreciată de părinți și membrii ai comunității
locale ca fiind una bună, activă, majoritatea argumentelor fiind:
Cadre didactice calificate, pregătite și mot ivate;
Realizarea unui număr mare de activități și implicare în
proiecte ;
Relație de colaborare între cadre didactice/școală și
familie ;
Școală dotată și amenajată adecvat ;

51
Număr mare de elevi care ulterior merg la li ceu
(majoritatea elevilor merg la liceu la Alba Iulia – conform
primarului, aprox. 80%) .

Copiii și familiile lo r
Relația familiilor cu școala este definită de cele mai multe
ca fiind una „foarte bună”, desfășurându -se, conform tuturor
categoriilor de respondenți, dinspre cadrele didactice înspre
părinți odată cu solicitările și propunerile celor dintâi. Pe de -o
parte, cadrele didactice apreciază promptitudinea cu care
părinții răspund solicitărilor implicării: „ cu ce poate fiecare, de
exemplu cu plăcin te, prăjituri, sucuri atunci când avem
petreceri ”; iar p e de altă parte părinții își ex primă mulțumirea/
satisfacția față de varietatea activităților școlare și extrașcolare
realizate.
Un aspect important al acestei relații este faptul că multe
dintre cadr ele didactice sunt din Cricău, o parte dintre părinții
care au fost intervievați fiind foști colegi de școală generală cu
doamna directoare și cu doamna consilier educativ. Una dintre
mamele prezente la focus își exprimă încrederea și mulțumirea
față de ac este cadre didactice care „ știu să vorbească cu toată
lumea, și cu ăia cu carte, și cu ăia mai fără carte ”.
Una dintre cele mai stringente nevoi exprimate este legată
de precaritatea echipării tehnice interioare, atât părinții cât și
profesorii menționând necesitatea mai multor calculatoare și
conectarea la internet:
„„copiii nu știu să caute informații pe internet –
dacă am avea internet în școală, profesorul
documentarist ar putea să -i ajute pe copii în asta ”
(consilierul educativ);
„poate ca lculatoare mai multe (…) ceva care să -i
ducă mai spre viitor ” (mamă, 39 de ani) ;

52 Alte nevoi identificate care s -au evidențiat pe parcursul
discuțiilor cu toate categoriile de respondenți (copii, cadre
didactice, părinți) sunt: existența unui psiholog; pa rcuri/ spații
de distracții și de petrecere a timpului liber; apă curentă în
școală; dentist/cabinet stomatologic; organizarea unor ore de
„pregătire la materiile dificile”.

Activități extracurri culare

Tematici activități extracurri culare
Pe lângă activitățile clasice (de tipul serbărilor cu ocazia
diverselor sărbători, Mărțișor, Paște etc.), două tendințe care se
conturează în de sfășurarea activităților par a fi:
1) Activitățile de protejare a mediului
În acest an școlar au realizat mai multe activități de ecolo –
gizare precum și alte proiecte cu tematică legată de protecția
mediului: parada de costume realizate din obiecte reciclabile;
plantare de pomi; activități de ecologizare.
2) Activitățile culturale
Acestea au o puternică dimensiune legată d e identitatea
locală și conservarea tradițiilor locale. Câteva exemple sunt:
„Ziua de Paște în satul meu”, „Satul copilăriei mele”, incluzând
aici și amenajarea unei expoziții etnografice. Aceste ultime
două exemple au fost realizate prin intermediul unor proiecte
mai mari cu finanțare. Spre exemplu, „Satul copilăriei mele” a
presupus pregătirea unei serii întregi de activități artistice
diverse (dansuri, cântece, desene, confecționarea machetelor
satului etc.). În urma ace stui concurs, Consiliul Județean a
oferit premiul I școlii Cricrău.
Comuna fiind mică, activitățile extracurri culare sunt
făcute cunoscute comunității, copiii fiind implicați în activități
de promovare a evenimentelor:

53 „Comuna știe de activitățile extracurriculare
pentru că copiii sunt din sat și spun, dar apoi noi
ne și popularizăm activitățile. Punem afișe în
centrele de interes ale comunei: la magazin, în
crâșme, pe pereții școlilor din statele aparți –
nătoare. Și să nu uităm că există messengerul , iar
ei se anunță între e i, e un mod de diseminare a
proiectelor între ei ” (consilierul educativ).

„Bostaniada” e o activitate specifică Școlii Cricău,
desfășurată în fiecare an, la sfârșitul lunii octombrie. S -ar putea
spune că e o „activitate extracu rriculară reper”, dat fiind că
aproape toți intervievații, atât adulții cât și copiii, au vorbim cu
mult entuziasm despre aceasta. Aceasta presupune: carnaval,
realizarea costumelor, o paradă a bostanilor, și este organizată
de către elevi împreună cu profesorii.
O situație interesan tă este aceea legată de resursele
financiare. Pe lângă susținerea pe care o au din partea primăriei
sau aceea sporadică din partea agenților economici, sunt
organizate o serie de activități generatoare de venit, considerate
utile în primul rând datorită fa ptului că îi responsabilizează pe
copii și le oferă satisfacția de a fi contribuit la activitățile și
proiectele desfășurate. Asemenea activități sunt/au fost:
expoziții cu vânzare, vânzarea unei reviste a școlii (însă nu
acest an școlar), tombole.
„La început de an școlar facem o chetă, la care
contribuie fiecare cu cât are, ca să avem un punct
de pornire, pentru că după aia, dacă avem
expoziție cu vânzare de produse normal că banii
obținuți vin în fondul clasei; așa am lăcuit astă
toamnă parchetul d in clasă (…) Activitățile astea
sunt în primul rând benefice pentru ei, și ei știu
asta. Banii ăia se folosesc prin ei, în interesul lor”
(consilierul educativ).

54 Competențe dezvoltate/ beneficiile
Conform consilierului educativ, activitățile extracurricu –
lare oferă un context de desfășurare și manifest are mai flexibil,
în care copiilor li se permite să fie mai relaxați decât la ore:
„asta e ceea ce programa școlară actuală nu prea lasă să se
manifeste, asta e părerea mea personală (…) că nu lăsăm loc
pentru potențialul copiilor ”.
Referindu -ne la răspunsurile cadrelor didactice, cel mai
des menționate abilități/competențe dezvoltate prin participarea
la activități extracurri culare sunt: dezvoltarea și exploatarea
imaginației, satisfacerea „nevoii de spontanei tate”, descope –
rirea talentelor și abilităților. Conform primarului, cadrele
didactice sunt atente la talentele copiilor și îi îndrumă pe părinți
să și-i susțină ținând cont de acestea, „ de aici pleacă totul ”.
În ceea ce privește obiectivele de învățare ceea ce se
urmărește prin realizarea de activități extracurriculare sunt
abilități precum:
Abilitatea de a comunica. ‘ Asta fac în primul rând când
organizează activitățile, comunică, discută, se pun de
acord, unul are o idee altul are alta ‘ ne spune doamna
consilierul educativ.
Folosirea imaginați ei – ei cre ează diplome și afișe
pentru activități.
Abilitatea de a vorbi cu instituțiile statului . În
organizarea activităților copiii merg să negocieze cu
responsabilii autorităților: discută cu primarul, cu
directorul de cămin cultural, fac cereri, fac invitații
acestora.
Una dintre profesoarele intervievate observă că activități
precum „Satul copilăriei mele” i-au învățat să fie mai receptivi,

55 mai comunicativi, să nu fie închiși în ei, parcă -s mai uniți . Din
spusele lor, participarea la aceste evenimente le cr eează
copiilor contextul în care socializează mai bine și care îi învață
să colaboreze, să se susțină unii pe alții, să fie solidari .

Colaborarea părților
Dintre instituțiile cu care intervievații spun că au strânse
colaborări pentru realizarea activităților extracurri culare numă –
răm: biblioteca, căminul cultural și Centrul de Documentare și
Informare (CDI). În afară de acestea, intervievații vorbesc și
despre buna colaborare cu primăria, poliția și biserica, și uneori
cu agenții economici locali:
– Primăria. Colaborarea cu aceasta se manifestă prin
acordarea aprobărilor pentru d esfășurarea anumitor
activități în spațiul public/out -door sau în spații precum
căminul cultural. De asemenea, primăria oferă sprijin
financiar pentru deplasările echipelor de proiect/ echi-
pelor care merg la competiții sportive (plata transpor –
tului).
– Poliția. La invitație, polițiștii vin la școală, la ora de
dirigenție, pentru a le vor bi copiilor pe diverse teme
legate de profesia lor.
– Biserica. Primarul prezintă cu mult entuziasm activi –
tățile extracurriculare care presupun colaborarea cu
biserica: „(În activitățile extracurri culare) încercăm cu
preotul din sat, care se ocupă foarte mu lt… pentru a -i
atrage și a deveni un cetățean creștin (…) copiii care
sunt talentați sunt cuprinși în corul bisericii. 40 de elevi
în cadrul corului ”.
– Agenți economici. Consilierul educațional ne spune:
„nu cu mult, din când în când câte ceva ne -au dat,
avem două magazine”. (…) Anul acesta ne -au dat
dulciuri pentru premii la concursuri ”.

56 Nevoi și perspective
La întrebările care pun în balanță activitățile
extracurriculare cu cele școlare, copiii insistă că cele școlare
sunt cele mai importante pentru c ă „la școală învățăm cel mai
mult”. „Pentru părinți e mai important învățatul, să avem note
bune ”.
Pe de altă parte, din discuție reiese că orele interactive
sau cele care au un format diferit decât cel formal sunt cele
care îi atrag și le aduc un aport co nsistent, nu doar din punct de
vedere informațional. De exemplu, copiii afirmă dezaprobator
că în orele de desen se fac tot ore de istorie (dat fiind ca aceeași
profesoară se ocupă de ambele ore). În același timp ei poves –
tesc cu entuziasm despre orele în care desfășoară activități
practice (educație tehnologică; ieșiri la plantat flori). De
asemenea, apreciază pozitiv activitatea profesorului de mate –
matică pentru că reușește să facă orele interactive:
„Domnul profesor de mate ne face să… în toate
orele, istorie, geografie, ne arată la hartă, ne
implică, ne face să ne jucăm, fel și fel, ne face să
râdem (…) în ora de matematică ne arată să fim
amuzanți, cum să învățăm ”.
Legat de tipul de activități dorite, elevii menț ionează că
activități care le -ar plăcea să se desfășoare: activități sportive,
excursii, „mai multe activități pentru Terra”, realizarea de
căsuțe pentru păsări.

Concluzii
„Poate nu chiar pe aceeași linie de plutire [cu activitățile
curriculare] dar… cât de cât. Îs bune și alea că sigur mai
învață câte ceva” (mamă, 39 de ani) .
Din discuțiile atât cu părinții și membrii autorităților
locale, cât și cu p rofesorii, activitățile extracurri culare includ o
gamă largă de ini țiative: de la excursii, petreceri /serbări, până
la olimpiade și concursuri sportive organizate între școli/clase.

57 Cu alte cuvinte, se pare că acest concept este foarte larg și
include toate activitățile care se abat câtuși de puțin de la
structura și tipul de conținut clasic al unei ore d e curs (predat,
dictat, ascultat).
Părinții văd în activitățile extracurri culare o alternativă
dezirabilă de petrecere a timpului liber, și mai puțin ca un
context care favorizează dezvoltarea de abilități și competențe
sociale sau de altă natură. Acestea nu sunt considerate com –
plementare activităților de educație formală, ci mai degrabă
sunt văzute ca auxiliare și totodată indispensabile: „ păi noi le
spunem, prima dată învățatul și pe urmă… mai vedem ” (mamă,
36 de ani).
Pornind de la lipsa spațiilor am enajate pentru petrecerea
timpului liber, atât profesorii cât și părinții vorbesc despre
activitățile extracurri culare ca subs titut pentru ceea ce infra –
structura corespunzătoare și activitățile non -formale reprezintă
pentru copiii din mediul urban: „ la sa t ar și da lumea copiii, la
oraș probabil au multe activități, multe jocuri, multe… dar aici
nu au (…) ”.
Majoritatea cadrelor didactice au o viziune optimistă
asupra activităților extracurri culare viitoare, prevăzând și având
în plan o serie de colabor ări cu școli din județ, precum și
perspectiva aplicării pentru diverse concursuri/proiecte propuse
de diverse instituții (Ministerul Educații, ONG -uri, alte școli).

58 SCĂRIȘOARA
Andrei Crăciun
Comunitatea
Cu o populație de 1860 de locuitori, comuna Scărișoara
este localizată pe cursul râului Arieșul Mare, în imediata
vecinătate a Munților Apuseni. Este vorba de o așezare
specifică zonelor montane – cu excepția centrului de comună,
celelalte sate componente (13 la număr, cu popula ții variind de
la câteva zeci până la un maxim de aproximativ 200 de
persoane și care se află la altitudini de peste 1000 de metri)
sunt de tip „risipit”. Pe întinderea comunei predomină pădurile,
parte aflate în prop rietate personală, parte constituind „p ădurea
comunală” – administrată de autorități și obiect al mafiei
lemnului , după cum menționează un antreprenor local cu ocazia
unei discuții informale.
Localitate cu un număr mare de beneficiari ai venitului
minim garantat, pensionari sau persoane care își asigură
venituri din agricultură, Scărișoara se prezintă ca fiind o
comună cu un nivel scăzut de trai. În acest sens, lipsa locurilor
de muncă este pro blema locală menționată cel mai des în
cadrul interviurilor, completată de cele referitoare la
îmbătrânirea populaț iei și infrastructura precară de drumuri
publice .
Scărișoara cuprinde o comunitate romă compactă
(aproximativ 300 de persoane), săracă și am plasată de -a lungul
drumului național, la periferia satului centru de comună.

59 Majoritatea membrilor comunității de romi sunt beneficiari ai
venitului minim garantat.
Alături de lemn sau materiale de construcții (piatră), o
altă resursă a Scărișoarei este , din perspectiva autorităților,
potențialul turistic nevalorificat însă (existând doar trei pen –
siuni turistice).
Școala
Școala cu clasele I -VIII este amplasată în centrul de
comună, în afară de aceasta existând alte patru unități destinate
ciclului pri mar (una din acestea fiind cu învățământ simultan),
situate în satele „de pe dealuri”.
Este vorba de o școală mică, în ciclul gimnazial fiind
înscriși, pentru anul școlar 2010 -2011, 64 de elevi (22 în clasa
a V-a, 12 în clasa a VI -a, 13 în a VII -a și 17 î n a clasa a VIII-
a), iar structura didactică a școlii cuprinde 14 profesori (șase
suplinitori).
Majoritatea cadrelor didactice fac naveta din micile orașe
aflate în apropiere (Câmpeni, Albac). Efectivul de cadre
acoperă nevoile școlii însă, dacă avem în v edere specializarea
acestora, se practică întregirea unei norme prin predarea unor
materii din altă arie decât cea a calificării.
În ceea ce privește infrastructura, școlii din Scărișoara îi
lipsește o sală și un teren de sport, orele de educație fizică
desfășurându -se vara în curtea școlii și iarna într -o sală de curs
amenajată în acest sens.
Unitatea de învățământ a fost reabilitată și modernizată în
2006 cu sprijinul unei fundații americane, instalându -se cu
această ocazie o centrală termică pe lemne, î nlocuindu -se

60 mobilierul, montându -se geamuri termopan. Totodată, a fost
amenajat un laborator de informatică dotat cu 20 de calcula –
toare destinat elevilor claselor V – VIII.
Școala dispune de un microbuz destinat transportului
elevilor, care însă, din ca uza inaccesibilității terenului, nu poate
face legătura cu locuințele situate la altitudini mari sau izolate.
Profesorii, elevii și autoritățile locale se declară
mulțumiți, per ansamblu, de calitatea învățământului din
Scărișoara. Foarte mulți dintre absolvenții ciclului gimnazial își
continuă studiile, în special în grupuri școlare industriale din
Albac sau Câmp eni, iar o mai mică parte în cadrul liceelor din
aceleași localități. Este scoasă în evidență în pregătirea
profesională a cadrelor didactice, media tânără de vârstă a
grupului de profesori și implicarea acestora.
Copiii și familiile lor
Nevoile copiilor din Scărișoara sunt legate în cea mai
mare parte de lipsurile localității. Autoritățile locale accentu –
ează, spre exemplu, dificultățile financiare pe care le întâmpină
în menținerea funcționării celor patru școli primare „de pe
sate”, necesare pentru elev ii de vârstă mică pentru care depla –
sarea până în centrul de comună ridică numeroase probleme.
Caracterul risipit al localității, însemnând distanțe foarte
mari ce trebuie parcurse pe jos (până la 10 km până la școală)
se constituie într -o piedică pentru o parte din elevii școlii.
Lucrul acesta se traduce prin absenteism (în special iarna), dar
și transferul unui număr de elevi către școli care dispun de
internat, din localități urbane apropiate – Albac sau Câmpeni.
În acest sens, obiectivul imediat al con ducerii școlii, în
colaborare cu autoritățile locale, este deschiderea unui internat

61 unde să fie cazați pe timpul săptămânii elevii proveniți din
satele aparținătoare (primăria este în proces de accesare a unor
fonduri europene).
Absenteismul școlar nu est e cauzat doar de distanța până
la școală. În Scărișoara, rata cea mai mare de absenteism se
înregistrează în rândul elevilor provenind din comunitatea de
romi, amplasată relativ aproape de școală. Pentru această
categorie de elevi, problemele cele mai mari țin atât de
dificultățile financiare, cât și de stocul scăzut de educație al
familiilor din care provin.
Activitățile extracurri culare
Având în vedere sursa activităților întâlnite în școala din
Scărișoara, acestea sunt organizate în principal din inițiat iva
cadrelor didactice. Cele mai importante dintre ele – prin prisma
numărului, a dimensiunii participării elevilor și a părinților sau
a eforturilor implicate – sunt descrise ca marcând „momentele
importante din cursul anului școlar”, respectiv serbările de
Crăciun, de 8 Martie, Paște, Ziua Națională a României,
Dragobetele, „Ziua lui Eminescu”. Conținutul acestui tip de
activități este asociat ap rofundării unor materii din cur icula
școlară (istorie, limba și literatura română) sau valorizării
tradițiilor.
Una din activitățile inițiate de profesori ce nu se înscrie în
acest tipar este „Balul Bobocilor”. Destinat elevilor de clasă a
V-a, dar cu participare generală, balul a fost organizat pentru
prima oară în 2010, a cuprins probe de cultură generală sau
aptitudini artistice și a fost evaluat pozitiv în special datorită
interesului stârnit printre elevi.
Organizate de aproximativ două ori pe an, excursiile sunt
un prilej pentru elevii din Scărișoara de a vizita și cunoaște

62 împrejurimile (iar atunci când ex istă resurse financiare, chiar și
zone mai depărtate). Profesori, părinți și autorități locale
deopotrivă subliniază importanța excursiilor în educația pentru
viață a elevilor, beneficiile oricărei activități de acest gen fiind
prezentate în contrast cu li psurile asociate izolării localității.
Participarea la excursii este, atunci când nu există un sprijin
pentru asigurarea costurilor implicate, selectivă. Astfel, elevii
provenind din familii cu venituri reduse ratează de cele mai
multe ori aceste eveniment e (în special în cazul plecărilor la
distanțe mai mari ce necesită costuri sporite).
O serie de activități extracurriculare a căror inițiativă nu a
ținut (numai) de corpul profesoral este reprezentată de acțiunile
unui O.N.G. local – Gheața Verde – cu dom eniu de activitate ce
se înscrie în aria turism -ecologie, președintele organizației fiind
un antreprenor local, prop rietar de pensiune. Astfel, O.N.G. -ul
menționat a organizat tabere tematice – combinând elemente de
turism, ecologie și istorie ( Taberele da cilor ) – destinate elevilor
din toată țara, la câteva dintre ele participând însă și copii din
localitate. Școala per ansamblu însă, rămâne pentru moment
principalul inițiator de activități extracurri culare, Gheața Verde
organizând ultimele tabere cu mai b ine de un an în urmă.
Neîncadrându -se în niciuna din categoriile mai sus
amintite sunt câteva activități desfășurate în aer liber („de
ecologizare” sau, mai rar, activități cu tematică istorică în
colaborare cu localitățile de pe Valea Arieșului „prin care a
trecut Avram Iancu”);
Părinții sau alți actori locali nu au manifestat până în
prezent inițiative cu privire la organizarea de activități:
Dacă ar fi să mă gândesc cum aș putea să îi chem pe
părinți la școală, în general, invitația la o ședință cu

63 părinții sună ceva de genul „discutăm probleme legate
de burse, alocații, drepturi pe care le au, banii pentru
calculatoare sau alte lucruri”. Pentru că așa îi aducem
la școală să discutăm și alte probleme de interes. Dar
ca să vorbesc de inițiative din pa rtea lor, nu. Poate
există și o anumită neimplicare, o lasă așa… (director
școală)
De altfel, implicarea altor actori (chiar și a părinților) în
viața școlii este mai degrabă pasivă (asistarea la evenimentele
organizate sau susținerea financiară). Chiar și în formă pasivă,
participarea/asistarea este folosită de cadrele didactice ca
indicator în evaluarea interesu lui părinților vis -à-vis de activi –
tăți.
Singurele cazuri în care s -a menționat o participare activă
sunt legate de ajutorul dat de părinți la confecționarea
costumelor populare prezentate de copii cu ocazia sărbătorii de
Dragobete sau însoțirea elevilor în excursii.
Cele mai interesante activități, deopotrivă pentru elevi și
profesori, sunt serbările organizate de Crăciun și excursiile.
Denumi te și „activități de recreere”, activitățile
extracurriculare din școala din Scărișoara nu sunt proiectate în
mod explicit ca urmărind formarea unor competențe. Simpla
asimilare de cunoștințe este adesea menționată ca fiind o
competență dezvoltată în cadru l diferitelor activități. În cazul
serbărilor desfășurate cu ocazia zilei de 15 ianuarie:
Păi, de exemplu, de Ziua lui Eminescu află mai multe
informații decât află la oră, că la oră nu poți să dai
atâtea informații cât am dat noi la activitate. (profesor
– coordonator activități extracurri culare)

64 Dincolo de transmitere/asimilare de cunoștințe, se apre –
ciază că diferitele serbări sau excursii contribuie la dezvoltarea
capacității de comunicare/relaționare/socializare a elevilor.
Această categorie de compet ențe este puternic valorizată de
către cadrele didactice ca formă de contrabalansare a efectelor
datorate izolării comunității.
O altă competență menționată face referire la dobândirea
unui comportament natural („dispariția inhibiției”) în fața
camerel or de filmat și a aparatelor de fotografiat (toate activi –
tățile din ultimii doi ani au fost filmate, fotografiate și stocate
pe suport digital).
Principalele beneficii care decurg din participarea la
activități extracurriculare sunt puse de profesori, părinți și
autoritățile locale în legătură cu o creștere (indirectă) a
motivării pentru activitățile din curricula școlară.
Colaborarea părților
În ceea ce privește activitățile extracurri culare, relația
dintre școală, părinți și a lți actori comunitari (primărie, antre –
prenori locali) se rezumă la diferite forme de susținere
financiară și materială. Resursele financiare ale școlii pentru
derularea de activități extracurriculare depind în cea mai mare
măsură de sprijinul oferit de pr imărie. Astfel, organizarea
excursiilor este posibilă prin asigurarea (chiar dacă nu
întotdeauna) a cheltuielilor necesare transportului (carburant).
Uneori, cu ocazia diferitelor serbări, școala primește din partea
patronilor de magazine din localitate du lciuri sau alimente
pentru copii.
Școala din Scărișoara nu a reușit să atragă până în
prezent vreo finanțare externă pentru derularea de activități

65 extracurri culare, fiind menționat efortul profesorilor pentru
redac tarea unu i proiect depus în vederea obți nerii unei finanțări
din partea CEDU (Centrul Educația 2000).
Nevoi și perspective
Aproape în unanimitate, atât cadrele didactice, cât și
elevii sau alte persoane cheie din localitate, nu resimt nevoi
deosebite în legătură cu activitățile extracurri culare.
Volumul, conținutul și punerea în practică a activităților
par să fie satisf ăcătoare. Astfel, de cele mai multe ori este
dificil a se închipui și alte moduri de a face activități extra –
curri culare. Singur directorul școlii afirmă că „activitățile ar
trebui diversificate”, însă această „diversificare” este tradusă
prin intensificarea actualelor practici: „să aducem lumea satului
în școala noastră sub toate aspectele ei: și ce țin de tradiții,
meșteșuguri, graiul (…)”.
Singurele nevoi resimțite de elevi se referă la resursele
materiale/financiare pentru activitățile ce se desfășoară în mod
obișnuit (sprijin financiar, de exemplu, pentru confecționarea
costumelor).
Concluzii
Activitățile desfășurate în cadrul școlii din Scărișoara
sunt consistente c u nivelul scăzut de trai și starea de izolare în
care se regăsește localitatea. Noțiuni precum activități extra –
curri culare , competențe , beneficii , educație inclusivă etc. par a
fi înțelese parțial, sau cel puțin adoptate formal: „școală inclu –
sivă în sensul în care, dacă e să ne gândim la finalități, am putea să
ne gândim la faptul că avem elevi romi care termină clasa a VIII -a și
sunt înscriși în clase bune pe la colegiul din Câmpeni și rezistă
onorabil” (director școală ).

66 Modul de organizare al activităților sugerează că acestea
nu sunt orientate spre dezvoltarea unor competențe specifice ci,
mai degrabă, acestea din urmă sunt formulate abia ulterior
proiectării unei activități.
Se remarcă o mică diversitate a activităților extracurricu –
lare (sub aspectul conținutului), dar și a ideilor privind acest
subiect. Predomină de departe activitățile care sunt centrate pe
conservarea tradițiilor, „învățării” istoriei, sărbătorirea unor
elemente naționale sau religioase.
Viziunea difuză asupra activ ităților extracurriculare și a
rolului lor face dificilă o evaluare exactă a impactului pe care
acestea îl au asupra educației elevilor și a relației lor cu școala.
Cu toate acestea, organizatorii activităților identifică o serie de
beneficii pe care parti ciparea la activități desfășurate în afara
curriculei le pot aduce, sau le -au adus deja, în rândul elevilor,
cele mai multe putând fi încadrate în aria obținerii unei educații
pentru viață.
Felul în care copiii văd activitățile care se desfășoară în
prezen t, sau care ar putea să se desfășoare, pare să fie modelat
de aceeași lipsă de oportunități și izolare regăsite la nivel
comunitar.

67 CURCANI
Simona Ciotlăuș, Ana Berechet
Comunitatea
Comuna Curcani are o populație de aproximativ 5400
locuitori, conform asistentului pe probleme roma din Primărie,
și, într -o formulare oarecum paradoxală, ei sunt împărțiți „ în
majoritari și minoritari; minoritarii sunt cetățenii de etnie
rromă. Minoritarii sunt în proporție de 51%, sunt mai mulți
decât majoritarii, aici în comună.”
Aprecierile privind situația economică sunt diverse,
pornind de la persoane care spun despre comună că ar fi una de
nivel mediu până la alții, mai mulți, care evidențiază sărăcia
din comună, f ăcând referire la lipsa locurilor de muncă,
respectiv numărul mare de dosare depuse pentru Venitul
Minim Garantat. Sărăcia constituie principala problemă a
comunei, foarte mulți din localnici fiind zilieri: fie unii la
ceilalți, fie practicând micul comerț la București. Cei care sunt
angajați în mod perma nent și cu forme legale, aproximativ 20%
din populația activă din comună, conform angajatului Primă –
riei, lucrează în administrație publică și educație. De asemenea,
există persoane cu venituri restr ânse din activități agricole ș i un
singur fermier care ia în arendă terenurile agricole ale micilor
proprietari, care lucrează o suprafață de aproximativ 1500
hectare și derulează un proiect din programul SAPARD.
Din punct de vedere demografic, populația de etnie roma
este în creștere, lucru menționat, cu oarecare disconfort, și de

68 cadrele didactice în ceea ce privește numărul copiilor care se
înscriu și vor frecventa școala. După estimările asistentului de
la Primărie, sunt aproximativ 200 de persoane care se ocupă cu
micul comerț de f ructe și legume, dar această activitate nu este
una stabilă. Asistentul social subliniază că populația roma nu
mai este una tradițională, de neamuri, tendința fiind către
dobândirea formală a statutului de cetățean (prin inițiativa de
creare a documentelor de identitate).
În legătură cu condițiile economice expuse mai sus, o altă
problemă este lipsa actelor de identitate, pe care Primăria
încearcă să o rezolve sprijinind câteva persoane să își facă
documente (certificate de naștere și/sau cărți de identita te). De
asemenea, Primăria mai are un proiect care urmărește
încurajarea ocupării forței de muncă, prin care va sprijini zece
persoane în crearea unei mici afaceri. Pe de altă parte, Primăria
nu poate să deruleze proiecte mai mari, cum ar fi cele din
fondu ri structurale, deoarece nu are resurse să susțină co –
finanțarea, iar bugetul local este redus datorită faptului că prea
puțină lume plătește contribuțiile.
Școala
Școala se află în imediata apropiere a Primăriei, cele două
fiind despărțite de parcul din c omună. Numită de localnici și
Școala mare , aceasta cuprinde trei clădiri care se află într -o
curte mare, pe care copacii înalți o fac să se asemene unui parc.
Clădirea principală are un etaj, pe care sunt 6 săli de clasă, iar
la parter se găsesc cancelaria profesorilor, cabinetul de
consiliere psiho -pedagogică, biroul directoarei, biroul secreta –
rului și alte trei clase. Mai sunt două clădiri în stânga și dreapta
celei principale, într -una sunt doar săli de clase, în cealaltă se
află și biblioteca care găzd uiește Centrul de Documentare și
Informare . Clădirea din stânga a fost extinsă pentru mutarea

69 Grădiniței din actualul amplasament. Pe holurile clădirii
principale sunt expuse diverse fotografii -portrete alb -negru,
câteva ale autorilor literaturii române, a ltele ale unor
intelectuali locali. Probabil că și datorită luminii reduse pe care
o reflectă acestea, materialele care acoperă pereții dau senzația
de ponosit. Sunt câteva panouri, în apropierea sălilor de clasă,
pe care sunt puse lucrări ale elevilor și alte postere cu caracter
educativ.
Multe străzi din Curcani poartă nume de învățători sau de
alte personalități ale științei și tehnicii, născute în comună. De
altfel, profesorii spun oarecum nostalgici că Școala a fost una
foarte bună în comparație cu si tuația diferită de acum. În
general, localnicii consideră că școala nu mai are același
renume ca în urmă cu 15 ani, iar acest lucru, cred ei, se
datorează dezinteresului profesorilor, prost remunerați pentru
munca pe care o depun. În mod similar își explic ă și părinții
frecvența profesorilor/ învățătorilor la școală, atribuind lipsa de
la școală incongruenței între orarul zilnic și dorința acestora de
specializare la studii universitare.
Transformarea dintr -o școală percepută ca fiind bună într –
una mai sla bă este explicată de localnici atât prin transformările
economice mai recente, cât și prin modificarea socio –
demografică a efectivelor școlare. La ora actuală, învață peste
600 de elevi la școala de la Curcani, din care, la începutul
anului școlar, au fost înscriși 276 în ciclul gimnazial. Aceștia
au fost distribuiți astfel: în clasa a V-a 78 elevi, în clasa a VI-a
61, în clasa a VII-a 65, iar în clasa a VIII-a 72 de elevi .
Dintre ei, nu au încheiat anul școlar 17 elevi, fie din
cauză de abandon, fie pentru că s-au transferat. După estimările
fostului director, actualmente profesor de geografie la Curcani,
„cinstit vorbind cam 10% din copii pot să facă față la orice

70 școală, la orice tip de școală din orice parte deci nu există să
nu poa’ să facă ”. Conform ac eluiași cadru didactic, dezin –
teresul față de școală se reproduce social: „datorită diferitelor
condiții, sărăcie mare și foarte mulți din copiii unora care n -au
fost la școală, nu merg nici ei la școală. De ce? De mici sunt
atrași, direct sau indirect în diferite alte activități”.
Majoritatea claselor au în componență copii de etnie
romă. În unele din ele, elevii români sunt în proporție de peste
90%, cum ar fi clasele profesoarei de franceză și profesoarei de
română unde învaț ă 2,3 elevi rr omi. Pe de alt ă parte, există și
clase în care cei mai mulți copii sunt etnie romă, precum clasa
la care este diriginte profesorul de geografie. Aceasta este o
formă prin care se menține tendința de segregarea etnică între
clase și, astfel, contribuie la reproducerea in egalităților sociale.
În ceea ce privește relația profesorilor cu elevii și părinții
acestora, din interviul de grup cu părinții rezultă că în școală nu
există conflicte violente între cadre didactice și elevi, cu toate
că numărul mare de copii roma „ar pu tea să facă balamuc”,
după cum povestește un părinte român din interviu. În general,
părinții țin legătura cu profesorii, merg la ședințe pentru a
discuta situația copiilor lor, dar spun despre alți părinți că
renunță să mai participe ca să evite mustrăril e profesorilor,
știind că proprii copii mai fac probleme. Atunci când le este
solicitat, părinții plătesc fondul școlii după posibilități, iar
profesorii sunt înțelegători și, deoarece cunosc situația mate –
rială precară a unor familii, nu insistă ca fondul să fie plătit de
toți elevii. Concesii similare au fost făcute de profesorii de la
Curcani și în ceea ce privește frecventarea școlii de către copii
care nu aveau acte sau care proveneau din familii în care nu
există acte de identitate, aceștia primindu -i la școală chiar dacă
nu erau înregistrați oficial – totuși, numărul nu este mare.

71 Există mai multe proiecte în care școala și/sau Primăria
de la Curcani le derulează în parteneriat pentru a preveni
creșterea abandonului școlar, a stimula participarea l a școală și,
poate, îmbunătățirea performanțelor școlare elevilor etnici
romi. Unul dintre ele este derulat de Roma Education Fund și
sprijină 15 elevi romi cu burse lunare în valoare de 200 RON,
în funcție de rezultatele școlare și de prezența la școală,
acordarea lor fiind independentă de situația materială a familiei
(cu alte cuvinte, aceasta nu constituie un criteriu).
Alte proiecte derulate la ș coală , prin intermediul
Primăriei, sunt: A doua șansă , Școală după școală , Toți la
Grădiniță, toți în clasa întâi. Beneficiarii acestor programe
sunt la nivelul zecilor, un număr insuficient, după aprecierea
asistentului social, dacă sunt avute în vedere nevoile și lipsurile
din localitate. În principal, acestea adresează problemele
comunității care au consecinț e asupra educației din localitate:
absenteismul și abandonul școlar, ambele în creștere, conform
persoanelor cu care am discutat. De asemenea, Primăria are un
proiect mai vechi de reabilitare a unui corp de clădire care
urmează să fie destinat grădiniței, dar, de aproximativ doi ani,
au fost sistate lucrările, chiar dacă acestea sunt terminate în
proporție de 80%. În fine, Primăria asigură sustenabilitatea
unui proiect mai vechi al organizației Amare Rromentza, prin
faptul că plătește mediatoarea din bugetu l local, pe o perioadă
de încă doi ani.
În general, elevii își continuă studi ile liceale la Oltenița,
câțiva dintre ei aleg Liceul Militar sau seminariile teologice.
Până în urmă cu câțiva ani, în localitatea Curcani s -au
desfășurat cursuri la Ș coala de A rte și Meserii, dotată printr -un
proiect PHARE -TVET și care a inclus și un parteneriat cu
fermierul care lucrează cea mai mare suprafață de păm ânt din
zonă.

72 Activitățile extra curriculare
Activitățile extra -școlare derulate în anul școlar 2010 –
2011 la Curcani sunt: concursuri și olimpiade școlare, excursii
tematice, două activități propuse de Ministerul Educației și alte
acțiuni organizate la clasă de diriginți.
În timpul Săptămânii Globale a Educației , program
propus de MECTS, Școala de la Curcani a desfășurat activități
reunite sub numele de Ești ceea ce mănânci! , care au presupus
organizarea unor ateliere de gătit mâncare sănătoasă, din pro –
duse naturale. Copii au adus la școală diverse mâncăruri de
acasă sau le -au gătit pe parcursul exercițiului. Mesajul pe care
activitatea încerca să îl transmită era acela al importanței de a
alege hrana sănătoasă atunci când mănâncă, mai ales că elevii
tind să exagereze cu mâncărurile ambalate, cum sunt chipsu –
rile, conform co ordonatoarei de activități. Copi ii spun că le -a
plăcut foarte multe că au învățat să pregătească mâncare, măcar
un mic dejun, și au putut să prezinte între ei ceea ce au gătit.
Chiar dacă ei consumă chipsuri în continuare, activi tatea este
una pe care și -o amintesc cu drag.
Sanitarii pricepuți este un alt program la care au parti –
cipat copiii, organizat de mai mulți ani de către Crucea Roșie
România. Elevii din Curcani au format o echipă ce a fost
pregătită de profesoara de biologie pentru cele două probe pe
care le include: proba teoretică și o probă p ractică. Cele două
fete participante la interviul de grup au spus ca proba teoretică
este grea, însă proba practică li s -a părut foarte utilă pentru
acum știu ce să facă în situații de prim ajutor ( „am învățat cum
se pune garoul” ). Ele s -au bucurat pentru obținerea unui
punctaj mare pentru completitudinea trusei de prim ajutor.

73 Pe urmele lui Vlad Țepeș a fost o activitate derulată de
profesorul de istorie din școală care și -a propus o metodă mai
interactivă de a învăța elevii despre domnitorul medie val al
Țării Românești, oarecum încercând să contrazică doza de
senzațional a personajului istoric creat de romanul lui Bram
Stocker, Dracula . Elevii au pregătit prezentări în fața colegilor,
iar cei mai merituoși au fost duși într -o excursie în țară – în
mai multe locuri ce nu sunt neapărat legate de personajul
istoric, dat fiind bugetul limitat de care au dispus. Totuși,
profesorul a avut ocazia să îi ducă la masă într -un han unde
erau expuse gravuri în lemn ale domnitorilor români. Pe de altă
parte, co piii povestesc că au scris referatele de pe internet,
luând parte din informația „enormă despre Țepeș”, aș a că au
făcut o selecție. La clasă, elevii au citit referatele, chiar dacă
colegilor nu le -a fost acordată ocazia sau nu au fost încurajați
să pună în trebări. E foarte probabil ca activitatea să își fi
propus să fie mai interactivă, dar relatarea copiilor din discuția
de grup tinde să contrazică acest lucru.
O altă activitate a fost un concurs de dans inspirat de
competiția televizată Dansez pentru Tine , organizat de
coordonatoare de activităț i extra școlare la clasa la care este
dirigintă, cu ocazia zilei de 1 iunie. A fost o propunere pe care
ea le -a făcut -o elevilor pentru a sărbători această zi în alt fel
decât până atunci. Câțiva din clasă au concurat la dansuri, alții
au fost membri în juriu, alături de doamna profesoară. Diriginta
a adus două torturi și suc pentru eveniment.
La Curcani se organizează și cursuri de dans sportiv la
care, inițial, au participat mai mulți copii, dar care ulterior s-au
retras atât datorită costurilor, cât și pentru că elevii nu mai
vedeau utilitatea lor. De asemenea, părinții nu păreau să fie
încântați de această activitate, „sunt pe bani și ce fac acolo? Se
tot bâțâie!” .

74 Până anul trecut, copiii puteau să particip e și la cursuri
de carate , care erau organizate de un profesor plătit din
bugetul școlii.
Nevoi și perspective
Lipsa transportului este o problemă pentru această școală
pentru că îngreunează organizarea de ieșiri, drumeții sau
excursii. De aici se subînțe lege și importanța pe care o acordă
persoanele cu care am vorbit nevoii de a „scoate copii în
lume”, de a le deschide orizonturile locale, pentru a -i obișnui și
cu alte moduri de existență. Chiar dacă în curtea Primăriei se
află un autobuz galben inscripți onat cu „Transport Copii”,
acesta nu este folosit nici măcar la transportarea copiilor la și
de la școală, cu atât mai puțin pentru activităț ile extra școlare,
motivul fiind că Primăria ar trebui să angajeze un șofer
acreditat. Alte lucruri care lipsesc cop iilor sunt o sală de
festivități și dotările claselor. Spre exemplu, un părinte de la
Curcani invoca folosirea unor metode mai interactive care ar
susține și facilita procesul educativ, mai ales la clasele mai
mici.
Copii ar putea fi mai atrași de școală, fie că e vorba de
educație formală, fie de cea non -formală, prin motivarea cu
burse și, poate mai important, prin prezentarea unor modele de
succes care să stimuleze. O altă metodă de stimulare a elevilor
ar fi realizarea unor proiecte de conștientizare a utilității
educației și școlii. Acestea, în opinia asistentului social, nu ar
necesita fonduri prea mari și ar fi ușor de realizat. De
asemenea, organizarea mai frecventă a excursiilor i -ar putea
motiva și pe cei cu rezultate mai slabe sau cu tendințe de
absenteism. Pe de altă parte, în opinia mai multor persoane de
la Curcani, un lucru ce constrânge procesul educativ reprezintă

75 retribuțiile foarte reduse ale profesorilor, care ar trebui motivați
pentru a se implica mai mult în activităț i extra curriculare.
Activitățile de la Curcani au fost prea puțin susținute de
actori sociali diverși (Primărie, părinți, agenți economici locali
etc.). În al doilea rând, profesorii cunosc activitățile colegilor,
dar nu sunt implicaț i în organ izarea lor. Activitățile desfăș urate
suscită mai puțin interesul și implicarea mai multor profesori,
aceștia limitându -se la a le enumera, neputând să povestească
în detaliu activitățile altor cadre didactice. Părinții au menționat
că „participă la serbări ca să se simtă bine copilul” ș i că le
plătesc excursiile. Anterior au fost situații în care localnici cu
magazine au sponsorizat activitățile de la ș coală , dar asta s -a
întâmplat „când le -a mers mai bine afacerea”.
Diversitatea activităților din această școală este destul de
restrânsă , acestea axându -se asupra marcării momentelor
importante, alături de excursii, activități la clasă, serbări și
comemorări. Interesul persoanelor intervievate se axează
asupra discutării problemelor social -economice mai degrabă
decât asupra unor activităț i extra curriculare creative, care, chiar
dacă importante, ar fi greu de organizat. De asemenea,
colectivul școlii nu este motivat, la ora actuală, să se angajeze
în activități de acest gen, iar relația școlii cu Primăria nu este
foarte strânsă, ci se limite ază la obligațiile de a acoperi
salariile.

76 JEGĂLIA
Simona Ciotlăuș, Ana Berechet
Comunitatea
Comuna Jegălia se află pe malul brațului Borcea al
Dunării, are o suprafață de 6600 de hectare. Populaț ia este de
4617 locuitori, în scădere în ultimii 20 de ani. Sărăcia nu
constituie o problemă socială locală, chiar dacă există mai
multe familii cu o situație materială precară. Totodată, în anul
curent au fost depuse 140 de dosare pentru a primi ajutor social
pe măsura 412, venitul mi nim garantat, din care 62 de persoane
beneficiază de acest sprijin. Lipsa locurilor de muncă în
localitate sau în apropiere, alături de un oarecare nivel de trai
general mai bun, face plecarea în străinătate pentru muncă
destul de frecventă. Migrația tempo rară sau permanentă este
invocată mai frecvent, mai ales că, în câteva cazuri, plecarea
părinților are consecințe negative pentru copii. Totuși, cadrele
didactice din școală nu apreciază plecarea părinților doar în
termeni negativi, insistând cu mai multe exemple în care elevi i
reușesc să treacă peste lipsa părinților, iar aceasta nu se reflectă
asupra educației lor. Cel puțin din punctul de vedere al
nivelului de trai și al posibilităților pe care le au, elevilor le este
mai bine să aibă un părinte plecat în străinătate, mai ales atunci
când celălalt părinte și bunicii au grijă de educația lor.
Școala
Școala se află pe o stradă pietruită vis-a-vis de clădirea
Primăriei, pe marginea căreia este un trotuar cimentat ce duce
la școală. Cuprinde două clădiri: în cea mare sunt birourile

77 direcțiunii și administrației, alături de cancelarie și o bucătărie.
Tot la parter sunt și laboratoarele de informatică și de
geografie. La etaj mai este laboratorul de biologie și cel de
fizică -chimie, alături de alte cinci săli d e clasă. Cu excepția
laboratorului de informatică, toate aceste laboratoare
funcționează ca săli de clasă obișnuite. Școala nu are o sală de
sport, lucru care face ca orele de educație fizică să se
desfășoare în clase sau să fie anulate, lucru semnalat cu
nemulțumire de părinții participanți la discuția de grup. Al
doilea corp de clădire cuprinde alte patru săli de clasă și
biblioteca. În curte sunt mai multe bănci în apropierea unei
mici scene -amfiteatru (colorată ca un mozaic), un teren de
fotbal pe pămân t, latrina și o magazie cu lemne. Spațiile din
această școală nu sunt prea generoase – de exemplu, în
cancelarie fiecare profesor are câte un dulăpior individual și
acces la un computer cu internet. Totuși, atât aceste spații, cât
și holurile, sunt bine dotate și luminoase. Sălile de clasă
seamănă destul de mult, având mobilier relativ recent și neuzat,
cu mese și scaune individuale, care sunt ușor de mutat. Pe
coridoare și în sălile de clasă există foarte multe afișe și
panouri de prezentare a activități lor la care au participat elevii,
cele mai multe din acest an școlar.
În total, Școala Jegălia are înscriși 587 de preșcolari și
școlari. Din anul școlar 2010 -2011, ciclu gimnazial se organi –
zează doar la Jegălia și cuprinde 205 elevi, clasele care exista u
anterior la Gâldău fiind comasate cu cele de aici. Aceștia sunt
distribuiți astfel: în clasa a V-a 62 elevi, în clasa a VI-a 52, în
clasa a VII-a 43 iar în clasa a VIII-a 48 de elevi.
Recenta comasare a școlii de la Gâldău cu cea de la
Jegălia, adică a mutării orelor de curs pentru ciclul gimnazial
din fosta școală în cea de aici, a fost realizată deoarece numărul

78 celor care învățau la Gâldău scăzuse sub 15 elevi pe clasă.
Primăria asigură transportul cadrelor didactice acoperind
biletele de călătorie și al elevilor plătind abonamente lunare.
Pentru copii, comasarea a presupus adaptarea la navetă și la
noul mediu de educație, dar, din perspectiva rezultatelor
obținute, profesorii apreciază că elevii s -au adaptat bine,
majoritatea fiind printre premianții de la festivitate a de
încheiere a anului școlar.
În general, profesorii de la Jegălia vorbesc în termeni
apreciativi despre elevii lor, fără excese și fără a folosi timpul
trecut pe un ton nostalgic. De asemenea, profesorii organizează
ore suplimentare de pregătire, în special la disciplinele
importante, de regulă, cele pentru examene sau olimpiade, la
care elevii participă activ și în număr mare, deși nu au caracter
de obligativitate.
În ceea ce privește aprecierea situației familiilor din
Jegălia de căt re profesori, aceștia spun că majoritatea sunt
familii unite și armonioase, existând doar cazuri izolate de
copii cu probleme sociale și familiale grave sau cu situație
materială precară. Pe de altă parte, există din ce în ce mai multe
situații cu părinți plecați în străinătate. În general, implicarea
părinților este variabilă și, din nou, cadrele didactice de aici
se feresc de a caracteriza relația lor cu părinții în termeni
excesiv laudativi sau critici. Pe de -o parte, există părinți care
cunosc foarte bine activitățile școlii și se implică în organizarea
acestora (mai multe detalii, mai jos), pe de alta sunt și părinți
mai degrabă indiferenți cu privire la educația pe care o
dobândesc copiii la școală. Așa că ședințele sunt considerate de
profesori ocazii în care pot să îi consilieze, să îi sprijine pe
părinți în educarea pro priilor copii.

79 Pentru școala de la Jegălia abandonul școlar nu este o
problemă . Mai mult decât atât, profesorii sunt atenți ca absen –
teismul să nu devină o problemă, astfel că în școală există un
profesor de serviciu care stă în curte în pauze și are grijă ca
elevii să nu plece din școală.
Pe de altă parte, chiar dacă părinții sunt în general
mulțumiți de școala de la Jegălia și de „dăruirea” cu care
profesorii își fac meseria, totuși ei spun că sunt ore care nu se
fac (de exemplu, religia și educația fizi că; probabil datorită
faptului că școala nu are o sală de sport) și că unii di ntre
profesori nu sunt suficien ți.
Una dintre nevoile școlii de la Jegălia se referă la igiena
din școală, pentru că nu există grupuri sanitare interioare. Chiar
dacă în comună nu există canalizare, directoarea spune că o
soluție temporară ar putea constitui toaletele cu fose septice.
În general, elevii de la această școală își continuă studiile
la Călărași sau, unii dintre ei, la Borcea și Fetești. Cei mai
mulți dintre elevi fa c naveta la liceu, puțini dintre ei reușind să
locuiască la Călărași în timpul studiilor liceale. De regulă, cei
care merg la liceu în Călărași sunt mai „înstăriți” și/sau au rude
în acest oraș. Chiar dacă există o varietate de profiluri ale
liceelor din C ălărași, elevii de la Jegălia aleg în special două
licee: Colegiul Național Barbu Știrbei și Liceul Teoretic Mihai
Eminescu . La Fetești merg în special cei care provin din satul
Gâldău, pentru că este mai aproape ca distanță de satul natal și
pot să facă z ilnic naveta. Totodată, unii dintre ei se îndreaptă
către liceul cu profil tehnic din cadrul Grupului Școlar Borcea,
ales pentru că este mai aproape și pentru că oferă transport
zilnic la și de la școală.

80 Activități extracurri culare
Activitățile desfășurat e la școala de la Jegălia sunt mai
variate, implică mai multe persoane și elevi de la clase diferite,
Chiar dacă activitățile s -au axat mai degrabă asupra marcării
momentelor importante – a celebrării Crăciunului și Paștelui,
zilei Unirii și zilei lui Miha i Eminescu, profesorii de aici s -au
implicat prin propunerea unor acțiuni mai diversificate.
Cea mai de succes activitate care s -a desfășurat la Jegălia
în anul școlar tocmai încheiat, atât în opinia profesorilor, cât și
a părinților, este cea a ansamblului de dansuri folclorice
Grâușorul . La aceasta au participat peste 30 de copii care au
pregătit mai multe reprezentații de dans, susținuți de un
coregraf care este plătit din bugetul școlii. Ansamblul a
participat la mai multe evenimente -concurs o rganizate la
Vâlcelele și la Călărași, fie de Inspectoratul școlar, fie de
Consiliul Județean. Ansamblul de dansuri a obținut și mai multe
premii la nivel județean, iar parte din acest succes se datorează
și faptului că Primăria a finanțat cumpărarea de co stume pentru
dans și transportul din bugetul local.
La fel ca la Școala de la Curcani, excursiile sunt primele
activități pe care le menționează atât profesorii, cât și elevii. Ele
atrag din mai multe motive, principalul fiind acela că le oferă
copiilor o cazia de la ieși din perimetrul local și de a cunoaște și
alte locuri – mai plastic, una dintre profesoare sublinia
importanța acestor excursii deoarece există destui copii care
„nu au văzut marea, nu au văzut muntele” . Câțiva profesori de
la Jegălia au de ja experiență în organizarea de excursii,
mergând în fiecare an cu copii. Pe de -o parte sunt excursii de
mai multe zile în locuri mai îndepărtate de comună. Excursiile
sunt opționale, iar unele dintre ele sunt de durată scurtă (o zi)
pentru că sunt mai puț in costisitoare și astfel pot să particip e

81 mai mulți copii, să aibă ocazia să vadă locuri și lucruri pe care
nu le -au văzut până atunci și, poate, nu vor mai reuși vreodată..
Uneori, profesorii anunță din timp intenția de a organiza
excursii pentru a le of eri părinților timp ca să strângă bani
(„excursiile sunt pe cheltuiala proprie” – grup părinți).
V-am zis că e bine și pentru copii, că nu doar lecția aia,
copilul trebuie educat din toate punctele de vedere și de
mediu ș i de societate și de cultură, deci să aibă un orizont
bogat când pleacă de aici , să știe și el măcar pe ce
planetă trăiește. Nu, vă spun sincer, deci eu duminică plec
într-o excursie la Constanța. Am organizat o excursie la
Constanța. Și am avut surpriza, acum două săptămâni am
mai avut o excursie și nu am putut să -i luăm pe toți și
acum e organizat tura a doua, și am avut surpriza, tura
trecută a fost cu cei mici de la I -IV, și au fost câteva
mămici și noi am rămas stupefiate când am văzut cum se
minunau mămicile. Deci ele în viața lor nu văzuseră
marea. Da? Câți nu sunt care nu au văzut marea, nu au
văzut muntele, n -au văzut… (cadru didactic implicat,
prof. română, F., 42 -43 ani)

Un proiect național la care a participat școala de la Jegălia
este Let’s do it, Romania! . Profesoara de biologie este cea
care, având o exp eriență anterioară la o școală din apropiere, a
vorbit cu doamna primar pentru a obține sprijinul lor în
achiziționarea materialelor de care aveau nevoie. A fost o
activitate de ecologizare a intra – și extravilanului comu nei, la
care au participat în jur de 50 de copii împărțiți în mai multe
echipe coordonate de profesori și directoarea școlii. Au strâns
gunoaiele pe sortimente în mai mulți saci care ar fi urmat să fie
strânși de autoritățile locale. Copiii au fost foarte încântați de
activitate, profesorii că au reușit să îi implice într -un proiect de

82 conștientizare a protecției mediului, dezamăgirea fiind aceea a
dezinteresului în adunarea sacilor cu gunoaie. De asemenea,
profesoara de biologie a fost relativ nemulțumită că, în ziua
evenimentului, responsabilii de la Inspectoratul Școlar și -au
anunțat vizita în zonă, după care a urmat o mustrare din partea
unuia că profesoara nu își ține telefonul deschis – în fapt, i se
descărcase bateria pentru că vorbise la telefon de dimineață ca
să organizeze acțiunea și nici nu avea de unde să știe că va
primi acele telefoane de la reprezentații inspectoratului. Aceasta
a durat câteva minute cât s -au făcut fotografii cu copiii și „nu a
fost să strângă gunoaie cot la cot cu noi” . În privința activității
de ecologizare, există un consens între opiniile exprimate cu
privire la implicarea comunității: acțiunea a fost fie luată în
derâdere, fie ignorată, fie unii au aruncat gunoaiele pe jos în
aceeași zi.
Profesoara de biologie a coordona t și participarea elevilor
de clasa a V-a la Sanitarii pricepuți , un alt concurs derulat la
nivel național. Principala lor dificultate, pe lângă unele
întrebări fără sens la proba teoretică (numărul de pături folosite
într-un an, bugetul Crucii Roșii etc .) a fost faptul că la proba
practică copii i au avut ca victimă un voluntar al Crucii Roșii
care, după spusele profesoarei, cântărea aproximativ 90 de
kilograme. După ce mai multe echipe din concurs nu au reușit
să transporte victima, organizatorii s -au gând it să schimbe
voluntarul după ce coordonatoarea altei echipe a semnalat
dificultate a, doar că a omis să le acorde celor din primele ture
șansa de a concura din nou. Din acest motiv, activitatea pro –
voacă amintiri neplăcute profesorilor și copiilor parti cipanți.
Aparent un proiect obișnuit, dar de fapt unul complex,
este Proiectul Bibliotecilor , derulat de Școala de la Jegălia și
pornește de la comemorarea zilei lui Mihai Eminescu, pentru
care copiii au pregătit un moment de recitare a poeziilor

83 autorului ș i portrete ale lui, precum și eseuri interpretative. În
fapt, acesta este un proiect mai creativ care a presupus vizite
între mai multe școli care erau partenerele școlii și bibliotecii
Jegălia. La aceste vizite, pe lângă prezentările pregătite de
fiecare școală , copii i au avut ocazia să se cunoască cu elevi de
alte vârste, iar la Călărași au avut parte de prezentarea unui
liceu unde doresc și ei să se înscrie. Au participat 30 de elevi
din diferite clase, iar transportul acestora a fost asigurat parțial
de Primărie, iar cealaltă parte de câțiva părinți. Pe lângă
implicarea copiilor, a mai multor profesori, a Primăriei și a
parteneriatului cu mai multe școli și biblioteci, ceea ce dă
amploare proiectului este faptul că elevii urmează să facă o
excursie la B iblioteca Națională a României, în cursul vacanței
de vară.
Profesorii de la Jegălia organizează anual și acțiuni uma –
nitare de într-ajutorare a elevilor cu posibilități materiale
limitate , printr -o acțiune voluntară de colectare de îmbră –
căminte, încălțăminte și jucării de la copiii din comună.
Școala de la Jegălia beneficiază de sprijinul părinților
atunci când e nevoie de transportul copiilor la evenimente sau
concursuri desfășurate la nivel zonal, județean. De asemenea,
Primăria finanțează acest e deplasări, alături de faptul că acoperă
transportul zilnic al cadrelor didactice care fac naveta și
abonamentele copiilor care vin la școală din satul Gâldău. În
schimb, profesorii de aici și -ar dori să implice mai mult
comunitatea în activitățile pe car e le desfășoară, aceasta fiind
una dintre dificultățile întâmpinate de cadrele didactice.
Profesorii de la Jegălia sunt motivați să implice copiii în
activități diferite de rutina școlară. În plus, colaborarea în
activitățile extra -curriculare la școala d in Jegălia este nu numai
afirmată ca valoare, ci deja este pusă în practică. Profesorii

84 gândesc și lucrează în echipă, caută finanțare externă împreună.
Totuși, existența unei persoane responsabile cu organizarea
activităților extra -curriculare (deci și re tribuită) ar fi un lucru
benefic, atât pentru că acestea ar putea ieși mai bine, iar
profesorii și -ar îndeplini treaba de la catedră. Alternativ,
organizarea ar putea fi distribuită realizând parteneriate cu alte
școli sau organizații. În plus, școlii îi l ipsește un consilier
psiho -pedagogic care ar putea să comunice mai bine cu copii,
dar și să îi pregătească pe profesori în tratarea unor probleme
pe care le pot avea aceia cu părinți în străinătate.
Școala din Jegălia este activă în organizarea de eveni –
mente extra școlare , profesorii mai motivați să se implice și să
implice copii, insistând în interviuri asupra importanței pe care
au o aceste activități în formarea elevilor. Pe lângă
colaborarea bună dintre profesori , concretizată în mai multe
asemenea acti vități, școala are o relație mai bună cu Primăria și
cu unii dintre părinți, ambii actori sociali cunoscând și fiind
deja implicați în acțiunile copiilor. În fine, în discuțiile cu
cadrele didactice de aici există mult optimism în ceea ce
privește activita tea din școală și mult dinamism în organizarea
activităților extra -curriculare.
Asta e principala calitate la un cadru didactic, trebuie să -i
placă ceea ce face, trebuie să simtă, din suflet trebuie să
simtă… copilul, nu trebuie să urle, nu trebuie să țipe , nu
trebuie să -l certe, nu trebuie să -l bată, trebuie să -l
înțeleagă în orice situație și să facă în așa fel încât să -l
canalizeze pe drumul cel drept. […] Mă întreba cum văd
viitorul, viitorul îl văd și mai bun. În culori și mai roz.
Da, eu așa consider că o să ieșim, să ne ajute Dumnezeu
să ieșim din așa zisa criză financiară, că criză de idei nu
există, noi avem foarte multe idei și suntem, v -am zis,
facem din suflet ceea ce facem . (coordonatoare, prof.
engleză, F., 44 ani)

85

BUNEȘT I
Alexandra Grigore
Comunitatea
Localitatea Bunești este situată la 21 de kilometri de
Râmnicu Vâlcea. Conform Recensământului populației și al
locuințelor din 2002, Bunești are 2.664 locuitori, fiind sat
centru de comună. Este omogenă etnic, pe lângă majoritatea
români (2500), existând și câțiva rromi (164). Oamenii se
ocupă cu agricultura și cu alte activități (servicii publice,
învățământ, sănătate, transport, comerț etc.), dar sunt și mulți
care lucrează la Râmnicu Vâlcea.
La nivelul simțului comun, nivelul de trai este mediu spre
superior, însă casele îți dau impresia unei scindări, a unei
polarizări de tipul foarte bogați – foarte săraci, întâlnind fie
vile, construcții noi cu etaje, fie locuințe mici, aproape
dărâmate, din chirpici. La nivel subiectiv, oamenii se consideră
foarte săraci, situând nivelul de trai în zona medie spre scăzută.
Nu există probleme la nivelul comunității, nici conflicte, dar
nici de infrastructură: „ străzile sunt asfaltate […] cred că 80%
din toate străzile din localitate sunt asfaltate […]. Iluminat
public noi avem în permanență […] canalizare… […] suntem
una dintre comunele cu cele mai multe facilități. ” (referent cu
atribuții de asistent social). Deși migrația nu a fost semnalată
ca o problemă, există copii care au rămas acasă cu bunicii sau
alte rude. Lângă aprecierea că „ sunt mulți plecați în afară, în
străinătate ” (preot – profesor de religie), adevărata problemă

86 pare să fie la „ copiii care suferă de pe lipsa părinților ” (preot –
profesor de religie).
Școala
Școala din Bunești este apreciată și percepută pozitiv la
nivelul întregii comunități: „ În general este o școală foarte
bună, din toate punctele de vedere.” (consilier educativ), având
rezultate la toate tipurile de competiții, pentru o varietate de
materii și la niveluri diferite. Deși e ste foarte aproape de
Râmnicu Vâlcea și oamenii își pot duce copiii acolo la studii
pentru ciclul gimnazial, aceștia mizează pe calitatea educației
de la Bunești.
Școala din Bunești este o școală de dimensiuni reduse, cu
un teren de sport neasfaltat, un si ngur corp de clădire care
împarte curtea cu grădinița din localitate. Condițiile din interior
sunt bune. Există un laborator de biologie, dar care dispune
doar de planșe, nu și de alte materiale didactice adecvate. Au și
bibliotecă, dar e mai mereu încuiat ă. Se remarcă dorința de
independență sau izolare voluntară a școlii față de instituții,
chiar și față de primărie, solicitând ajutor doar material, fără a -i
implica direct pe angajații acesteia: „ Ne trebuie fonduri, da,
într-adevăr, și din altă parte. Da, pentru noi, de care să
răspundem noi, de care noi să știm, să nu ne tragă nimeni la
răspundere, în sensul de primărie și altcineva, nu… Și să facem
noi așa, ce vrem noi, cum vrem noi, pe sufletul nostru, școala. ”
(consilier educativ).
Implicarea profes orilor în activitățile extracurriculare este
de două feluri: intrinsecă sau/și extrinsecă. Refuză să facă
anumite activități sau să se implice mai mult deoarece nu sunt
recompensați material pentru activitatea suplimentară pe care o
prestează. Motivațiile sunt, însă, și intrinseci: dragostea pentru
copii și credința. Beneficiile în urma desfășurării activităților

87 extracurriculare sunt doar sufletești, dar pot lua și altă formă,
de recompensare și recunoaștere: „ ca urmare a implicării mele
am obținut gradați e de merit. ” (profesor biologie).
A fost menționată o tendință de abandon școlar sau
absenteism în rândul rromilor. Cu toate acestea, proporția
elevilor de la Școala din Bunești care ajung la liceu este de cel
puțin 90%. Pe de alte parte, există niște prob leme de ordin
etnic care nu au fost expuse direct, dar care transpar din
discursul intervievaților: „ niște paraziți din aceștia” (director);
„de ce se alocă așa de mulți bani pentru rromi, că pe țigani nu
îi aduci pe linia de plutire niciodată ” (consilier educativ).
Copiii și familiile lor
La nivel subiectiv, copiii din Bunești par să se confrunte
cu un nivel mediu spre scăzut din punct de vedere financiar,
însă, obiectiv, condițiile materiale par să fie de nivel mediu și
poate chiar mai sus, având în vedere că cei mai mulți dintre
copii au computere și toți au telefoane mobile. Principalele
lacune sunt lipsa oportunităților de recreere la nivelul localității
și a transportului școlar (vin și de la 6 km pe jos).
În viziunea profesorilor, „fami lia are rol esențial” .
Astfel, părerile exprimate sunt împărțite. În viziunea directo –
rului școlii, există o relație „ destul de bună” între cele două
instituții, bucurându -se de prezența acestora în diverse mo –
mente, cum ar fi serbările, fiind și un spriji n material atunci
când sunt solicitați, dar „ după posibilități, că bugetele sunt
micuțe acum ” (director). Problemele apar uneori la implicarea
activă, acasă, după ore și în afara spațiului școlii, profesorii
corelând negativ implicarea părinților cu rezult atele școlare ale
copiilor. Aceștia cunosc activitățile desfășurate, însă știu cu
precădere despre excursii, în organizarea și desfășurarea cărora

88 au spus și copiii că aceștia se implică. În viziunea copiilor,
relația familiei cu școala se traduce în prezent prin colaborarea
financiară a părinților în cadrul excursiilor. C onsilierul
educativ, ca și cealaltă profesoară (cea de biologie) care se
ocupă de majoritatea activităților extracurri culare, are un
discurs complet opus de cel al directorului, spunând că nu este
sprijinită de familii în niciun fel. Părinții confirmă fapt ul că
lasă totul în grija școlii.
Activități extracurri culare
La Bunești, coordonatorul activităților extracurriculare
este R .N. (profesor de limba și literatura română), însă cele mai
multe și ample activități sunt inițiate și desfășurate de L .M.
care facilitează și parteneriatul dintre Școala de la Bunești și
Școala de la Buleta; fiind profesor de biologie, materia pare să
fie privilegiată cu o activitate extracurri culară densă. Acestea
sunt de la simple celebrări prin desene (de Crăci un, de Ziua
Pământului, de Haloween etc.) până la desfășurări de forțe în
excursii sau la strânsul gunoaielor : „activitățile acestea
extrașcolare chiar sunt foarte bogate. Foarte, foarte bogate.”
(director). E imposibil să nu sesizezi faptul că profesorii fac din
fiecare ocazie un motiv de sărbătoare sau măcar de construire a
unor afișe, colaje etc., spunând că trebuie să demonstreze
cumva că fac acele activități. Astfel, fiecare zi, fiecare
sărbătoare, fiecare eveniment național sau internațional este
sărbătorit.
În cadrul Școlii de la Bunești s -au realizat activități
extrașcolare diverse, dintre care:
2007-2008 – „Pământul casa noastră”, proiect cu Banca
Mondială (finanțare externă) în care era stipulată prelun –

89 girea activităților respective încă vreo patru ani de zile, din
fonduri proprii sau din sponsorizări;
Au inițiat și organizează periodic concursul de matematică
„Micul Gauss” la care, în alți ani, au participat și elevi din
alte județe, fapt care în acest an nu a mai putut fi susținut
financiar nici măcar prin sponsori. De obicei însă, și
profesorii, dar și copiii, au menționat sprijinul diverșilor
sponsori pentru ac tivități;
Concurs interjudețean „SOS mediul natural”, activitate
cuprinsă în proiectul „Să trăim frumos pe pământ” care mai
conține alte cinci activități (World Vision, sponsorizare 800
lei);
Revistă – bianuală, scoasă cu resurse proprii (din banii de la
colindat, de exemplu);
Excursii la Porțile de fier, Târgu -Jiu, Mănăstirea Tismana,
Mănăstirea Sf. Ana, Casa lui Constantin Brâncoveanu,
Brâncuși etc .
Alte activități au vizat „igienizarea pădurilor, la plan –
tații, la recoltarea de plante medicinale (floare de soc, floare
de salcâm), toamna am strâns măceșe, din care am strâns bani,
am făcut bani și tot pentru ei îi folosim.” (director). Se
desprinde ideea de a munci pentru bani, de a cuantifica în bani
orice activitate – se pierde puțin din scopul activităț ilor, acesta
fiind dus în zona obținerii de bani: „ îi formăm, practic, pentru
viață. Să simtă și ei cum se câștigă un ban.” (director). Astfel,
inclusiv competențele pe care le creează activitățile sunt duse
în zona câștigurilor materiale, a ști cum să câș tigi bani. Cel
puțin, folosesc banii obținuți din activități pentru finanțarea
proiectelor viitoare.
Copiii sunt atrași de toate activitățile, fiind foarte greu
atât pentru ei, cât și pentru profesori să le identifice pe cele care

90 au eșuat. Răspund cu prom ptitudine la toate activitățile care ies
din tiparul clasic. În ceea ce privește activitățile cu cel mai
mare su cces, opiniile sunt împărțite. A stfel, cel mai mare
succes l -au avut:
Conform consilierului educativ: excursiile pentru că „nu au
legătură cu șc oala” ;
Conform directorului (profesor de matematică): Concursul
„Micul Gauss ”;
Conform profesorului de biologie: Proiectul „Să trăim
frumos pe Pământ”, pentru că Școala din Bunești a luat
locul I, fiind proiectul cu cea mai mare relevanță;
Conform spuselor celor din focus grupul mixt: activitățile
sportive;
Prin prisma copiilor: teatrul.
În ceea ce privește activitățile care au fost un eșec,
există o singură mențiune a domnului director și aceasta are
legătură cu etnia rromă: implementarea programului „Toți la
grădiniță, toți în clasa I” nu a avut succes deoarece beneficiarii
doreau să primească banii, să îi folosească după bunul plac.
Printre beneficiile sau schimbările care au apărut în
relația copiilor cu cei din jur (colegi, școală, familie, comu –
nitate) datorită activităților extracurriculare se numără faptul că
sunt „ educative” (director), fac posibilă completarea unui por –
tofoliu personal datorită activităților de voluntariat (consilierul
educativ), se îmbunătățește comunicarea și sinceritatea co piilor
(preot – profesor de religie), „ fiecare activitate în felul ei
contribuie la dezvoltarea lor personală ”, li se dezvoltă
„capacitatea de integrare în mediul social de mâine ”, dar se și
îmbunătățește „ imaginea de sine ” (profesor de biologie); au

91 parte de experiențe noi (focus copii). Competențele care ar
trebui dezvoltate de școală și de activitățile extracurri culare,
subiect dificil pentru toți cei intervievați, sunt: să fie mai
independenți, mai sociabili, organizatori și cu spirit de iniția –
tivă (co nsilier educativ), formarea unui caracter religios -moral
și formarea de un bun creștin (preot – profesor de religie),
competențe digitale, de comunicare, de antreprenoriat, artistice
și logico -matematice (profesor de biologie).
Colaborarea părților
Școala din Bunești nu este o instituție slab conectată la
viața comunității, însă legăturile sale cu autoritățile locale și cu
familiile sunt mai degrabă deficitare. Instituțiile de la nivelul
localității primesc invitații din partea școlii la diversele
activităț i, dar nu au timp să participe. Directorul consideră că
Primăria oferă ajutor școlii, opinie convergentă cu cea a
profesoarei de biologie care completează totuși că Primăria
putea mai mult, spre deosebire de consilierul educativ, care e
de altă părere, și anume, că sprijinul acesteia nu e semnificativ.
Părerile sunt împărțite și când vine vorba de sprijinul din
partea comunității. În timp ce directorul afirmă că există sprijin
din toate direcțiile, profesorul de biologie se declară profund
nemulțumit. E nevoie de o „comunitate implicată” și de
sprijinul acesteia, dar și al familiilor pentru copii în aspecte
dintre cele mai simple: verificare temelor, de exemplu. În afară
de respect, antreprenorii le închid ușile. De -a lungul timpului,
au avut sprijin de la Banca Mondială, World Vision, instituții
cultural e locale etc. Au parteneriate cu Teatrul Ariel și Teatrul
Anton Pann, ambele din Râmnicu Vâlcea, iar sponsorul pe care
l-au menționat și copiii este Anabella – lanț de magazine
alimentare. Directorul școlii menționează colaborări cu poliția,
dispensarul, m edicii etc. Nu există ONG -uri la nivelul

92 comunității. Doamna profesoară de biologie dorește înființarea
unui ONG, poate cu ajutorul bisericii.
Nevoi și perspective
În cadrul focusului cu membrii comuni tății, aceștia
sugerau că nu au nevoie de dotări pentru că au tot ce le trebuie.
Principala lipsă a școlii o reprezintă, din punctul lor de vedere,
fondurile, lipsa sprijinului sau a sponsorizărilor în bani. În
ciuda faptului că au spus că nu le lipsesc pr ea multe, nevoile
par să fie numeroase. Astfel, ar avea nevoie de: transport
școlar, asfaltarea terenului de sport; îmbrăcăminte, hrană pentru
rromi; after -school, dar nu există spațiu pentru desfășurarea
unor asemenea activități; bază sportivă; activități culturale (le
lipsește un profesor cu „mult talent spre muzică”); o formație
de dansuri, dar nu au costume (director); dotarea laboratorului
de biologie cu calculatoare. Alte probleme se referă la
comunicare a dintre copii (preot) și abandonul școlar din p artea
rromilor.
Se conturează o listă lungă și cu propuneri de ce s -ar
putea și s -ar dori să se facă: concursuri, competiții cu premii;
mai multe parteneriate, schimburi de experiență; înființarea
unor echipe de handbal sau/și fotbal, un psiholog, un cabi net
medical, un sistem de responsabilizare și sancționare a copiilor,
uniformă, înot, concursuri de desen, dansuri. Copiii propun
câte o jumătate de oră pauză cu muzică pentru a se relaxa. La
concursuri le -ar plăcea să primească mingi, echipament, cărți,
chiar jucării, schimburi de experiență – cum au spus și cei din
cadrul focusului mixt. Mai departe, de activități ar trebui să se
ocupe școala, dar doar făcând un „ front comun școală – părinte
– copil ” (profesor de biologie). Domnul director spune că o
vede ocupându -se în continuare de activitățile extracurriculare
pe L.M., cea care nu este de fapt coordonatoare.

93 Concluzii
La Școala din Bunești se desfășoară foarte multe activități
extracurri culare, iar motivațiile profesorilor par să fie, din
păcate, mai degrabă extrinseci. Coordonatorul/consilierul
educativ sau directorul educativ nu coincide cu persoana
implicată efectiv în activități, existând și un dezechilibru între
gradele de implicare a profesorilor. În altă ordine de idei, deși
la nivel declarativ, relațiile dintre cadre sunt foarte bune, exi stă
numeroase divergențe de opinii (privind familia, autoritățile,
comunitatea etc.).
Școala de la Bunești beneficiază de condiții bune, fiind
dotată, cu bibliotecă, iar copii i selectați pentru focus grup
aveau calculatoare și telefoane mobile. Nivelul de trai este
mediu spre ridicat, iar problemele, lipsurile, nevoile sunt
preponderent în direcția activităților, prin prisma obținerii de
fonduri.
Pentru copii, școala perfectă ar trebui să fie dotată cu
calculatoare conectate la Internet, în cadrul bibliotec ii eventual,
pentru a rămâne după ore să își facă temele, să caute informații;
nu s-ar nota elevii și ar avea o cantină (în prezent, mănâncă
produsele unei patiserii din zona școlii) și o sală de sport
(terenul nu e asfaltat, nu au sală de sport, iar iarna fac ora pe
saltele în sălile de clasă). Le -ar plăcea să rămână după
terminarea orelor să își facă temele alături de colegi, iar aceste
teme să fie sub formă de proiecte pe calculator – PowerPoint.
Orele ar trebui să fie mai scurte, incluzând cursuri de gă tit, înot
și alte sporturi, cu experimente la fizică și chimie, și foarte
multă practică. Pentru părinți, școala perfectă ar trebui să
conțină o componentă aplicată, mai multe activități extra –
școlare care să le ocupe timpul. Cursurile ar trebui să înceapă la
ora 9 și ar trebui să existe un transport pentru copii (focus

94 mixt). Ar trebui să fie mai puține ore pentru că, dacă mai au și
o activitate după cursuri, deja programul seamănă unui
program de muncă de adult. Componenta practică ar trebui să
țină cont de înclinațiile copilului; participanții la discuție insistă
pe faptul că activitățile ar trebui să se axeze pe domeniile în
care copiii au talent. Activitățile extracurriculare apar ca un
sector în care și cei cu rezultate mai slabe la română sau
matemati că pot face performanță.
La Bunești, implementarea unui proiect ar avea susținere
pe toate planurile din partea comunității, inclusiv financiară
pentru completarea unor sume sau co -finanțare, dar nu par să
aibă nevoie, având toate dotările, dar și resursele necesare.
Nimic nu sugerează că acești copii duc lipsa a ceva, însă
probabil că ar deveni un exemplu de urmat.

95 DEZROBIȚI
Petru Isbășoiu
Comunitatea
Conform Recensământului populației și al locuințelor din
2002, comuna Frâncești are 5599 locuitori, fiind omogenă
etnic. Deși nu există date oficiale, la nivelul simțului comun,
dar și conform declarațiilor inspectorului de asistență socială,
Florentina Mustață (nu a permis înregistrarea interviului), în
Dezrobiți numărul rromilor este destul de mare. Oamenii
lucrează cu ziua, fac naveta la Râmnicu Vâlcea p entru menaj,
fiind la o distanță de 25 km, dar fără contracte de muncă.
Dezrobiți este un sat periferic.
La nivelul simțului comun, nivelul de trai este unul foarte
scăzut, fapt indicat de to ți cei intervievați, dar ușor observabil
de către orice vizitator, tabloul comunității emanând
problemele financiare ale acesteia. La nivel subiectiv, cele mai
grave probleme cu care se confruntă comunitatea din Dezrobiți
sunt legate de sărăcie, de lipsa o portunităților de angajare
(„Mulți dintre ei pentru că nu lucrează părinții nicăieri, sunt
șomeri… ” – director educativ ), de infrastructura deficitară și de
nivelul de trai foarte scăzut: „Din păcate unii au o situație
materială foarte precară aici. Și se cunoaște. Mulți părinți sunt
plecați zilieri, la cartofi în Sibiu, sau la vie la Drăgășani. Da.
Își mai iau și copiii după ei. ” (profesor de biologie –
coordonator al școlii). Posibilitățile de petrecere a timpului
liber pentru copii și șansele lor, în gen eral, sunt inexistente.
Există proiectul unei săli multimedia, având spațiul necesar în
localitate, dar nu sunt fonduri pentru amenajarea acesteia.

96 Școala
Școala din Dezrobiți este percepută pozitiv de către cei
intervievați, având rezultate atât la concursuri precum
olimpiadele, dar și alături de formația de călușari. Însă nu este
considerată o școală performantă. Rezultatele slabe sunt puse
pe seama capacităților intelectuale mai reduse ale copiilor. Cu
toate acestea, aprecierea este că Școala din D ezrobiți se bucură
de „ profesori calificați și bine pregătiți” . Motivațiile
profesorilor pentru implicarea în activitățile extracurriculare
sunt mai degrabă intrinseci, deși se confruntă mereu cu lipsa
materialelor sau a banilor cu care să achiziționeze ma teriale,
fiind de multe ori nevoiți să susțină diferitele achiziții din banii
lor.
Din punct de vedere administrativ, Școala din Dezrobiți
nu mai are personalitate juridică, aparținând de Școala de la
Frâncești. Este o școală mică, cu un teren de sport și o curte, cu
un mic parc cu leagăne pentru copii finanțat de World Vision.
Condițiile din interior nu sunt dintre cele mai bune, ferestrele
nu se mai închid, iarna este frig, nu au spațiu suficient pentru
toate clasele, iar o sală este transformată rudiment ar în
bibliotecă (multe cărți sunt însă în saci, fără acces la ele). Nu
au laboratoare și nici alte materiale didactice adecvate.
Școala din Dezrobiți î și dorește sprijin din partea tuturor
entităților care pot ajuta. Este o instituție conectată la viața
comunității, iar legăturile sale cu autoritățile locale și cu
familiile sunt satisfăcătoare, fapt întărit poate și de sărăcia
existentă. Implicarea autorităților locale este diminuată de lipsa
fondurilor; pe de altă parte, activitățile extracurriculare
desfășurate sunt cunoscute. Familiile nu lasă totul în grija
școlii, ci vin și se interesează și săptămânal despre copii în
unele cazuri. În ciuda dificultăților de trai, există sprijin

97 financiar în anumite situații, cum ar fi excursiile de exemplu.
Nu se con fruntă cu cazuri semnificative de probleme etnice,
deoarece au implementat cu ani în urmă un proiect PHARE de
educație incluzivă. Copiii „ Locuiesc împreună de când se știu
și nu fac diferențe. ” (director educativ). Proporția elevilor de la
Școala din Dezro biți care ajung la liceu este între 60% (director
educativ) și peste 90% (profesor de biologie – coordonator al
școlii), existând în mod evident versiuni subiective ale situației.
Copiii și familiile lor
În ciuda unui număr important de copii cu dizabilități, cu
diferite probleme, colaborarea cu un psiholog a avut loc „ acum
câțiva ani ” (director educativ). Nu desfășoară activități
specifice și, deși există opinia că sunt integrați, par de fapt
izolați.
La nivel subiectiv, copiii din Dezrobiți par să se
confrunte cu un nivel scăzut din punct de vedere financiar; nici
o privire obiectivă nu schimbă lucrurile: cei mai mulți dintre
copii nu au computere, conexiune la Internet sau telefoane
mobile. Principalele lacune sunt sărăcia, lipsa oportunităților de
petrecere a timpului liber (care se transformă în „ plimbare pe
drum ”) și a transportului școlar pentru diverse activități.
Celelalte lipsuri sau dificultăți sunt șomajul și n umărul mare de
copii cu dizabilită ți.
În viziunea profesorilor, în rândul fam iliilor, al părinților,
gradul de implicare este de nivel mediu, compensându -se
cumva numărul celor care nu ajută cu numărul celor care susțin
școala și profesorii, pentru că „ Sunt încântați de activități și,
bineînțeles, că se observă diferența în gândire a copiilor ”.
Școala de la Dezrobiți a organizat, prin proiectul PHARE, o
școală a părinților la care veneau de obicei 20 -25 de persoane,

98 discutau problemele, își sp unea fiecare punctul de vedere, acest
proiect având ca scop îmbunătățirea relațiilor dintre cele două
instituții. În afara acestui proiect, școala beneficiază și de un
mediator școlar căruia directorul îi lasă în grijă relația dintre
profesori și familie, precum și eventualele probleme care ar
putea apărea în acest domeniu. Părinții cunosc activitățile
desfășurate, se implică în organizarea lor, ajută financiar sau
material, sau asigură transportul elevilor atunci când au nevoie.
Și în viziunea copiilor, re lația familiei cu școala se traduce prin
faptul că îi mai sprijină cu transportul și se mai implică în
educație, în proiectele școlii.
Activități extracurri culare
La Dezrobiți directorul educativ este M .B. (profesor de
franceză -engleză), însă cele mai multe activități sunt inițiate și
desfășurate de G .I. (profesor de limba și literatura română). Cu
resurse vizibil mai mici, se constată aceeași tendință de a marca
fiecare ocazie cât de măruntă măcar prin construirea unor afișe,
colaje etc., profesorii spunând, ca și la Bunești, că trebuie să
demonstreze cumva că fac acele activități. Astfel, fiecare zi,
fiecare sărbătoare, fiecare eveniment națio nal sau internațional
este sărbătorit și la Dezrobiți.
În cadrul Școlii de la Dezrobiți s -au realizat foarte multe
activități, printre care:
Au înființat formația de Călușari cu care participă la
diverse competiții, având rezultate foarte bune; nu au
spon sori pentru costume și deplasări, ceea ce le face
activitatea aproape imposibil de desfășurat: „ are foarte
multe diplome, a obținut foarte multe premii ” (director
educativ);

99
Ziua HIV – copiii au lucrat în echipă: cum și -ar imagina ei
o campanie HIV? Au făcut pliante pe care le -au împărțit
celorlalți colegi și au ținut și mici discursuri. Pentru munca
depusă, cei de la World Vision i -au premiat cu tricouri
pentru campania HIV;
Serbarea de Crăciun – au fost invitați părinții și primăria.
Au jucat piese de teatru, au cântat colinde;
La Centrul Comunitar, în fiecare săptămână se țin cursuri
de pictură cu un cadru didactic din Râmnicu Vâlcea care
vine voluntar și face pictură cu toți copiii co munei; tot
acolo, un domn învață copiii în timpul liber să împletească
coșuri;
„Universul rural – Universul urban”, schimb de experiență
între cadrele didactice din comuna Frâncești și cadrele
didactice de la Școala 142 București. Proiectul este
structurat pe 4 ani. Au derulat doar 2 ani și mai au 2 ani. În
acest proiect au jucat piese de teatru, au organizat dansurile
țigăncușelor din comuna Frâncești; au organizat un
simpozion pe teme educative;
Echipe de handbal și fotbal cu care participă la competiții;
Au mers la teatru în cadrul unei colaborări cu Teatrul Ariel
din Râmnicu Vâlcea;
Excursii în Maramureș, în Deltă etc.: „copiilor le place și
părinții sunt mulțumiți, chiar dumnealor le -au dat bani ca
să meargă. ” (director educativ).
Copiii sunt foarte implicați și sunt într -adevăr foarte
bucuroși de drumeții. Când am fost acolo, tocmai se pregăteau
de una prin pădure, dar s -a anulat pentru că era un singur cadru
care putea merge cu ei, restul fiind ocupați. Erau foarte triști și

100 m-am gândit că le pare rău că nu scapă de ore, dar drumeția era
după ore, așa că este evident că s -ar fi dus cu drag. „ Le plac
aceste activități, sunt foarte încântați și gata să participe
oricând ” (director educativ). Copiii sunt atrași de toate
activitățile, fiind foarte greu atât pentru ei, cât și pentru
profesori să le identifice pe cele care au eșuat. Răspund cu
promptitudine la toate activitățile.
Activitățile cu cel mai mare succes sunt tocmai acestea
„legate de pădure, de animale […] de biologie, anatomie și
toate cele, unde au avut niște teste foarte interesante, de
recunoaștere ” (profesor de limba și literatura română). Nu
există o activitate care să fi avut un succes mai mare ca alta
pentru că or ice tip de activitate este primită foarte bine de
copii, chiar ei spunând că nu ar putea numi una care nu le -a
făcut plăcere.
Beneficiile parteneriatelor, ale proiectelor și ale
activităților extracurriculare sunt de diverse tipuri. Astfel, un
beneficiu co nstă în cultivarea toleranței: „ i-am învățat pe copii
să fie toleranți ” (director educativ) și se mobilizează: „ Copiii
parcă sunt mult mai activi în urma acestor activități ” (director
educativ); „ copiii lucrează pe grupe, socializează ” (profesor de
limba ș i literatura română), „ le-au schimbat puțin concepțiile
despre viață, sunt mai maturi în gândire, pot împărți lucrurile
lor cu ceilalți, familia este mult mai apropiată, cel puțin de
mine ca și organizator, pentru că de câte ori am o activitate,
vin părinț ii și mă întreabă: aducem prăjituri? Facem nu știu
ce? Facem? Până acum nu se întâmpla ” (profesor de limba și
literatura română). O dată cu schimbările din viața copiilor,
activitățile extracurriculare au adus schimbări și în viața,
atitudinea și relația f amiliilor față de școală: „ Părinții da, s -au
atașat și ei de școală foarte mult ” (profesor de limba și
literatura română); copiii au început să aibă inițiativă.

101 Cât despre competențe: „ Au învățat să încondeieze ouă,
au învățat și să modeleze lutul, să lucr eze în colectiv și să
colaboreze, să fie mult mai înțelegători unii cu ceilalți și io
cred că asta este foarte important pentru viitor. Pentru viitorul
lor: când se vor încadra în muncă, când… Deci ei vor ști ce
înseamnă un colectiv, ce înseamnă să colabor ezi unii cu
celălalt ” (director educativ); competențe artistice.
Colaborarea părților
Relația dintre școală și celelalte instituții, familia,
primăria, poliția, ONG -uri este de nivel mediu, nici foarte
strânsă, dar nici inexistentă. Sunt relații de care ca drele
didactice încearcă să profite pentru a obține condiții mai bune
pentru copii.
Colaborarea cu primăria este umbrită de faptul că nu a
investit în renovarea școlii. Intervievații spun că școala nu are
ferestre adecvate, intră frigul, nu este o construcție frumoasă,
atrăgătoare pentru copii. Primarul vine la activități de câte ori e
invitat. Instituțiile de la nivelul localității primesc invitații din
partea școlii la diversele activități.
De-a lungul timpului, Școala de la Dez robiți a beneficiat
de sprijin de la Banca Mondială, de la World Vision (mai ales),
de la instituții culturale locale etc., iar profesorii au simțit
implicarea comunității: „ Pot să spun că într -o proporție de
50% da. […] Am mai avut și ajutor financiar, de ce să vedem
doar părțile rele? ” (profesor de limba și literatura română).
Comunitatea tinde să susțină mai degrabă activități sportive sau
spectacole: „ Dacă aș spune că o să facem o expoziție de
pictură, probabil comunitatea nu ar prea lua -o chiar în se amă.
Dacă aș spune că facem un concurs de fotbal, o să vină foarte
mulți să vadă. Sau de muzică. Deci ceva unde să fie pe scenă. ”
(profesor de biologie – coordonator al școlii).

102 Nu sunt menționați în interviuri antreprenori care să fi
susținut școala. Au p arteneriate cu Teatrul Ariel, iar sponsorul
principal este World Vision. Există ONG -uri la nivelul
comunității: APDC -ul (Asociația de Promovare și Dezvoltare
Comunitară Frâncești ) și Împreună Muncim și Clădim Viitorul
Comunei Frâncești (profesor de biologi e – coordonator al
școlii), care se implică destul de mult în activitățile copiilor,
inclusiv financiar.
Nevoi și perspective
Nevoile sunt în primul rând de ordin financiar: „ nu avem
din punct de vedere material… Deci, nu avem bani suficienți ca
să ne im plicăm în mai multe activități ” (director educativ).
Apoi vin cele care țin de infrastructură: „ Școala nu este chiar
așa de frumoasă pentru că nu găsim sponsori. De exemplu,
geamurile nu se închid ca lumea. Nu se mai închid, e veche .”
(director educativ); sală de sport; școala aranjată pe cabinete;
un mijloc de transport al elevilor. Acestea sunt urmate de nevoi
neacoperite: „ un curs special de teatru, de dramaturgie și
teatru ” (profesor de limba și literatura română); „ o echipă de
fotbal a școlii […] și una de handbal” (profesor de biologie –
coordonator al școlii); „ niște instrumente muzicale și făcut un
taraf al școlii ar fi super frumos. Mai tare decât echipa de
fotbal .”, taraf care ar însoți formația de călușari la spectacole și
ar cânta pentru ei; re aducerea la viață a revistei școlare; „ Un
club al copiilor de șah, de tenis, de ping -pong, de filme, de
proiectare a filmelor, pe diferite activități, că așa… Timp liber,
da, și pot să vină cu inițiativă copiii. Pictură sau desene ”.
Directorul educativ c onsideră că ar trebui ca „ toți
profesorii să ne implicăm mai mult, să luăm legătura poate cu
mai multe societăți, mai multe ONG -uri care să ne ajute în
desfășurarea acestor activități .”, mai ales că „ Primăria ne -ar

103 susține, dar nu cred că ne -ar sponsoriza pentru așa ceva. Nu
au fonduri. ” (director educativ).
Concluzii
La Școala din Dezrobiți se desfășoară numeroase
activități extracurri culare, iar motivațiile profesorilor sunt mai
degrabă intrinseci. Coordonatorul/consilierul educativ sau
directorul educati v nu coincide cu persoana implicată efectiv în
activități, însă întreg colectivul pare să fie antrenat în acestea.
Comunitatea din Dezrobiți are probleme financiare mari,
iar pe lângă acestea se adaugă lipsa locurilor de muncă, lucrul
cu ziua sau cu conacul (perioadă de 4 ore de muncă) etc. Școala
are lacune dintre cele mai grave, cum ar fi lipsa toaletelor. De
asemenea, dacă la Bunești nevoia principală resimțită este de
fonduri, la Dezrobiți aceasta se referă la dotări dintre cele mai
elementare (bi bliotecă, săli de clasă etc.).
Cât despre copii, e greu să identifici un domeniu lipsit de
probleme. Accesul greoi la cărți din cauza inexistenței unei săli
dedicate bibliotecii (stau cu cărțile în cutii), la Internet (nu au
calculatoare) și la alte tipuri de facilități, precum și sărăcia,
lipsa transportului școlar etc. creează, cel puțin la nivel
subiectiv, o prăpastie între rural și urban, între elevii de la țară
și cei de la oraș. Pe de altă parte, comunitatea din Dezrobiți se
confruntă cu un număr mare de copii cu dizabilită ți despre care,
deși se crede că sunt integrați, lucrurile nu stau neapărat așa.
Cu metodele adecvate, probabil că soarta acestora ar putea fi
alta.
Pentru copii, la școala perfectă ar trebui să fie organizate/
desfășurate mai multe activități, ar avea o sală de sport, ar juca
jocuri, ar avea o sală de informatică și o zi pe săptămână numai
pentru creații (focus copii); pe de altă parte, școala perfectă ar

104 avea și o baie, precizare care spune enorm despre diferențele
dintre condițiile pe care le au și cele pe care și le -ar dori, care
sunt de minim bun simț. Orele și profesorii ar fi exact așa cum
sunt în prezent, dar le -ar plăcea ca la chimie, biologie să facă și
practică în laborator. Ar face mai multe sporturi și întâlniri cu
alte șc oli, schimburi de experiență, dar și competiții. Pentru
părinți, școala perfectă ar trebui să aibă baie în primul rând,
laboratoare de chimie, fizică, biologie, table recondiționate.
În cazul implementării unui proiect, la Dezrobiți nu ar
exista susținere financiară din nicio parte și probabil că nici
comunitatea nu ar fi măcar interesată (în sensul de a se implica
activ, fiind însă fericiți că măcar copiii sunt băgați în seamă),
dar copiii au foarte mare nevoie de atenție, fonduri și șanse de
a fi competit ivi cu ceilalți din zonă, județ etc. Sărăcia e
probabil să producă eșecul proiectului, prin utilizarea incorectă
a unor eventuale fonduri.

105 GUGEȘTI
Alex Vîrjoghe
Comunitatea
Locuitorii din comuna Guge ști trăiesc în mare parte din
munca p ământului. Agenț ii economici importan ți ar fi: fabrica
de lapte, de confec ții în apropierea ora șului Foc șani și fabrica
de prelucrarea a lemnului. Veniturile sunt mici, iar oferta de
locuri de munc ă restrânsă. În plus, nu există școli de meserii
sau licee cu profil industrial, de și puținele oferte care sunt
urmeaz ă acest profil – „Iei ziarul local și cite ști: muncitor
necalificat, zidar, t âmplar etc .” (psihologul) .
Ca și probleme ar fi: sc ăderea natalit ății la nivelul
comunei (va r ămâne o singură unitate de î nvățământ din 3, cu
un efectiv de peste 800 de elevi – probleme privind dot ările
tehnice, facilit ățile și men ținerea ordinii interne), pierderea
interesului tineretului pentru p ăstrarea tradi țiilor și specificului
local – „Activitatea culturală trebuie s ă plece din școală”
(primarul) .
La nivelul organelor de conducere s -au mai menționat:
lipsa unei strategii de dezvoltare a localității pe termen lung și
reducerii num ărului de asisten ți sociali pe fondul crizei
economice (un num ăr tot mai mare de persoane vârstnice care
își pierd sprijinul, și șansele de recuperare).

Școala
Școala din comuna Gugești poate fi clasificat ă ca o școală
mare (2 imobile), cu un num ăr ridicat de profesori califica ți și

106 în mare parte loca lnici. Ca dotări, conține: laboratoare, teren de
sport, un centru de documentare și informare (CDI) organizat
după un model franțuzesc, unde copiii lucrează în proiecte, pe
grupe, având rolul unui atelier de lucru modern utilat.
Școala este foarte respectată în comună, datorită
continuității corpului profesoral care a susținut numeroase
generații și a rezultatelor ob ținute constant. „Școala a avut
dintotdeauna un grup profesoral bine pregătit, de 30 de ani, în
special la română și matematică ” (directoarea).
Din focusul copiilor a rei eșit că sunt mulțumiți de școală,
„În general copi ii se plâng de prea multă teorie și prea puțină
practică. Ori noi facem și practică ” (fiind vorba de organizarea
unor concursuri de cultură generală și responsabilizare socială).
Conducerea școlii vede prin cipalul rol al școlii cel de a
forma educa țional elevul. În situaț ia unor conflicte de „rol”
între responsabilitățile specializării și cele adi ționale (consilier
educativ, responsabil proiecte, etc.), primele primează. Astfel,
ideile bune și efectele lor n u pot fi continuate și cumulate.
Prima prioritate rămâne organizarea s ălilor de curs, a
laboratoarelor. Pentru activit ățile extra școlare, nu se g ăsește loc
decât în cazul unui profesor „binevoitor și dedicat”, „o sală
pentru activități recreative… ar fi nevoie ca de aer”
(directoarea școlii).
Din perspectiva elevilor, școala ar trebui înainte de toate
să îț i dezvolte capacit ățile de a te integra și adapta î ntr-un
colectiv , păstrându -ți totuși un stil propriu care să te
diferen țieze. Ar fi nevoie de mai m ulte activit ăți care să
promoveze lucrul în echipă , implicarea membrilor: „Educația
se face prin mai mult decât învățare […] Să fii într -un fel
special și în colectiv, nu doar individual printr -un
comportament , o anumită ținută… ” (focus -grup copii).
Copiii din Guge ști își admiră dasc ălii, dar simt în
același timp nevoia de o persoană tânără, apropiată v ârstei lor

107 care s ă îi î nvețe și ce e la „modă”, „profi tineri, înalți cu ochi
albaștri, nu de mod ă veche”.

Copiii și familiile lor
Toți, profesori, elevi, părinți privesc școala ca singura
oportunitate de a te realiza în viață . Părinții au viziunea cea mai
pesimistă, neî ntrez ărind un viitor prea ușor pentru copii i lor
din pricina a „ceea ce ne rezervă statul, și faptul că numai
educația îl poate duce mai departe, având în vedere situația
actuală ”. Asta î i face uneori s ă fie destul de severi cu rolul
școlii. Silitori și perseveren ți, copii i preiau temerile p ărinților
privind educația ca fiind cea care îi va ajuta să deschid ă ochii
în lume, s ă se descurce mai u șor când sunt pe cont propriu.
Există astfel o presiune asupra copiilor să fie oameni mari.
Au nevoie uneori de oameni cu care să poată să
vorbească și despre lucruri „ mai puțin serioase ”, „schimbări
fizice ”, „sau chiar emoții ale vârstei ”. Asta mai ales în cazul în
care p ărinții sunt plecați în străină tate și ei rămân cu bunica,
care deși îi îngrije ște în ce privește nevoile de bază nu îi poate
înțelege la fel. Sunt apropiați de psihologul din școală, însă
există și mici rețineri în a ape la la el.
Profesorii, în special personalul specializat, psihologul
școlii, î ncearc ă să rezol ve tensiunile cauzate de această supra
„responsabilizare a copiilor” și a altor probleme , acționând at ât
asupra p ărinților (organizeaz ă ore de consiliere în fiecar e
săptămână la care particip ă mai mult de 80% din p ărinții unei
clase, în medie) c ât și asupra colectivului de copii (formarea
unor mediatori de conflicte în fiecare clas ă pregătiți de el,
pentru a interveni în situaț ii cu risc minor).
Activități extrașcolare
Comunitatea se mobilizeaz ă cu succes doar în situa ții de
mare anvergură (proiectul Comenius) c ând apare interven ția

108 unor persoane cu autoritate (Primarul). Este momentul în care
„ușile se deschid” și prin sistemul rela țiilor și a favorurilor s e
pot vizita unit ăți economice, se pot mobiliza mijloace de
transport pentru elevi etc. Din p ăcate, în momentul în care
inițiativa porne ște de la o singur ă persoan ă (un profesor,
învățător) șansele de reu șită se diminueaz ă – „Nu avem acces
în Fabrica de confecț ii”, (învățător) .
Greut ățile apar însă și pe plan intern, responsabilul de
activit ăți extra școlare, av ând adesea de „luptat” cu profesorii
claselor (la care se ini țiază acea activitate), mul ți nesprijinind
acest tip de ini țiative. Explica ția ar fi vârsta destul de înaintat ă
a profesorilor cu „un cuv ânt de spus”, astfel că , atât din respect
cât și prin puterea de decizie, alegerea r ămâne la latitu dinea lor.
Un sprijin garantat vine întotdeauna din partea primăriei
care se implică și este la curent cu detalii amănunți te despre
proiectele de o anver gură mare (ex. Comenius). În plus, unele
lucruri și le însușe ște personal primarul (reabilitarea școlii,
asigurarea tuturor utilităților). „ Sunt lucruri care prin lege țin
de Primărie , de care directorul nici nu știe…”, (primarul).
Singura organiza ție nonguvernamentală care există, î ntr-
un mod indirect, este Crucea Ro șie, al c ărei reprezentant este
Primarul, și care prin intermediul acesteia a reu șit să ofere
sprijin și suport unor i nițiative ale școlii: ini țiative destinate
persoanelor v ârstnice.
Exemple de activități extrașcolare: „Extrașcolar ne
preocupăm de concursurile tehnice: Prietenii pompierilor;
Sanitarii pricepuți; Inițiativa ISU (Inspectoratul pentru Situații
de U rgență); Îmi apăr viața personală și suntem printre primii
din județ” (directoare) .
Sub o oarecare form ă, din focus grup a reieșit faptul că
copiii se plâ ng de natura activit ăților pe care le desf ășoară.
Majoritatea au ca obiectiv formarea abilit ăților tehnice, prea
puține sunt orientate c ătre activit ăți „care să ne formeze
frumos ” (teatru, muzică , dansuri).

109 În general activit ățile extrașcolar e sunt privite ca o
aprofundare a disciplinelor, menirea lor fiind doar s ă aduc ă
performan ță și obiective m ăsurabi le, în general acestea au
caracter competitiv deoarece reu șita în via ță este v ăzută ca o
luptă. „Din punct de vedere al activităților extrașcolare și
extracu rriculare, avem olimpiade și concursuri…”.
„Am avut și un concurs la geografie cu postere și
poluarea mediului și a fost ceva foarte interesant pentru că am
intrat în echipă și ne -am dat interesul, am fost foarte atenți”,
(focus -copii ).
Cel mai mare proiect pe care l -a desfășurat școala în acest
an a fost proiectul Comenius „Obice iuri sănătoase în Europa”.
Acesta a constat într -un schimb de informa ții privind specificul
cultural, tradiții, mod de trai în comunități de peste graniță
(țările Italia, Spania, Bulgaria și România). În cadrul
proiectului au luat parte școli din 3 țări diferite, astfel anul
acesta a existat un schimb de vizite î ntre Spania și România. În
România, atât școala cât și părinții s -au mobilizat pentru
organizarea tuturor activităților la care au luat parte împreună
cu copiii româ ni și cu copiii spanioli. Părinții au oferit cazare și
au pregătit o masă tradițională (festivă) spre sfârșitul
proiectului. Primăria a sponsorizat cu materiale (caiete, blocuri
de desen, și alte papetării), iar școala s -a ocupat cu planificarea
activități lor (câteva dintre ele: plimbări prin împrejurimile
comunei, vizite la agenții comerciali, la fabrici, activități
tematice – igiena personală, alimentația sănătoasă, combaterea
consumului de droguri cât și educația sexuală).
Profesorii au l ăudat comunicare a foarte bună cu copiii
spanioli (în limba engleză ). De asemenea a fost un proiect
despre care s -a auzit mai departe de grani țele comunei, până în
Focșani. Scolii din Gugeș ti i s -au recunoscut eforturile ,
ajung ând astfel și în presa din Foc șani.

110 Alte inițiative locale: „Am avut și concursul de biciclete,
alți copii veneau din alte localități la noi și depinde…era
organizat de profesorii de sport cu obstacole le și trasee”,
focus -copii. Ar avea nevoie de mai multe locuri în care s ă își
petreac ă timpul liber acolo: parcuri, locuri pentru biciclete.
Lipsesc act ivități care să îi ajute să socializeze mai mult
unii cu alții, în afară de pregătirea pentru concursuri, pentru
lucruri cu obiective clare. Sunt prea puține jocuri de colaborare.
„Își pun poze pe Facebook, că primesc comenturi, primesc tot
felul…sunt și anumite jocuri…dar totul este izolat, nu se face în
grup” (consilier agricol ).
Alte exemple de activit ăți date de copii:
– „Concursuri de rol”, „Teatrul și cenaclu”, „Să se facă
ceva pe desen că sunt mulți copii talentați”, „Un curs de gătit,
apoi ai mai multă încredere”, „S ă știm să acor dăm un prim
ajutor”, „Ceva ca să î ți dezvolți memoria”, „Control de sine” .
Colaborarea p ărților
Profesorii au reușit să câștige respectul părinților ține
susținându-i pe copii în a ob ține rezultate școlare foarte bune.
A existat pe rmanent o colaborare foarte bună între cele două
părți. Exemple: zugr ăvirea școlii, claselor, amenajări interioare,
ajutor cu materiale, ajutor cu mese și cu cazarea copiilor din
străin ătate (cu ocazia proiectului de cea mai mare anvergur ă,
Comenius). Acestea sunt situa ții care au demonstrat grija fa ță
de școală „Zona economică nu este foarte bogată și atunci
părinții au înțeles că copiii nu au altă șansă decât școala ”
(focus mixt).
Pregătirea elevilor nu se rezumă doar la orele rezervate în
orarul lor. Pe l ângă obișnuitele preg ătiri pentru olim piade, fac
repeti ții pentru diverse serb ări, concursuri locale și județene ( cu
alte școli) la care participă intens și profesorii (cu ore peste
program).

111 A existat și o ac țiune de anvergură de colectarea
deșeurilor, care a fost susținută de Primărie (care a furnizat
logistica de colectare, exemplu: mașini speciale) și
antreprenorii locali (printre care se numărau și părin ți, care au
furnizat saci de gunoi, mânuși de protecție). A fost inițiată de
școală împreună cu Primăria, iar acțiunea nu a fost văzută cu
ochi buni de toți părinți, unii dintre ei considerând -o o înjosire
a copiilor.
Părinții copiilor din clasele mai mici se implică mai mult
în acti vitățile cu caracter extrașcolar iniț iate de școală (le fac
costume, g ătesc etc .), dec ât părinții copiilor din clasele mai
mari, care se centreaz ă mai mult asupra activit ăților
educa ționale și cel mult se implică atunci când au o dovadă
sigură că acea inițiativă s -ar putea să le aducă un beneficiu
copiilor (pe termen lung), de exemplu în proiectul Comenius li
se garanta că, dacă participă, copiii lor au șansa de a pleca într –
o țară străină sau într -o excursie în România, gratuită.

Nevoi și perspective
Copiii îș i doresc dob ândirea mai multor abilit ăți creative,
și nu atâ t de tehnice, își doresc s ă facă dansuri și cursuri de
muzică (mai mult decâ t orele din programa școlii), teatru
(construirea unui teatru), cursuri de actorie, scrierea de sce ne
de teatru „teatrul ne ajut ă să ne exprim ăm frumos, s ă gândim
frumos și s ă ne de zvoltă m armonios ” (focus -grup copii) .
Școala ideal ă din punct de vedere al părinților ar include
mai multe activit ăți sportive, complementare unei dezvolt ări
intelectuale. Inițial sunt dispuș i să facă sacrificii (să îi ducă la
cursuri sportive în ora ș, plătind naveta) , însă drumul p rea lung
poate deveni o problemă pentru o activitate sus ținută pe termen
lung: „Știu că au mers la Palatul copiilor în ora ș, la un
moment dat au renun țat. E vorba de drumul ăsta” (focus -mixt,
părinte).

112 Profesorii își doresc să li de festivit ăți și un autobuz
(declarau că un microbuz ar fi prea mic pentru aceast ă școală)
pentru a organiz a excursii, modificarea legislaț iei în ceea ce
prive ște desf ășurarea orelor practice, în afara încăperilor, și
sălilor de curs din cadrul școlii.
Concluzii
Când vine vorba de ce competen țe ar treb ui ca școala să
le dezvolte elevilor, întotdeauna acestea se află sub inciden ța
generalului: să dezvolte comunicarea, abilit ăți de interac țiune
cu alț i oamen i, capacitatea de a se adapta uș or unor situa ții noi,
dezvoltarea unor comportamente adecvate social pentru situa ții
uzuale (cum ne comportă m la o benzin ărie, î ntr-un muzeu, la
teatru etc .), atât din partea profesorilor câ t și a copiilor. Nu
există obiective specifice care sunt a tinse prin desfășurarea
activități lor de tip extra școlar (exemplu: capacitatea de a oferi
argumente pro/contra pentru susț inerea unei idei, abilitatea de a
redacta diferi te texte într-o limb ă străină: scrisori formale,
informale etc. ) – „Copii i ar trebui s ă vorbeasc ă, să își spună
părerile liber , să învețe să argumenteze” (asistent social ).
Datorit ă faptului c ă obiectivul este întotdeauna unul
general, poate fi atins at ât printr -o activitate superficial ă, cât și
una de o anvergur ă mai mare (exemplu: confec ționarea afi șelor
reprezint ă o acțiune în echipă , dar acela și statut l -ar avea și
organizarea unei piese de teatru, care ar presupune o implicare
mai mare și a p ărinților – costume – și a cop iilor, care ar trebui
nu doar să -și armonizeze replicile, dar și să le sus țină și să le
creeze – să-și scrie propriile piese). Nu există o scară de
ierarhizare a activit ăților extracurri culare în funcție de
competen țe, ci în func ție de resursele materiale. Oamenii pun
accent pe „cât m-ar costa” nu pe „cât ar î nvața”.

113

MIHĂLCENI
Maria Ștefănescu
Comunitatea și școala
În satul Mihălceni există două școli, una normală și un
centru școlar pentru educație incluzivă. Exi stă o oarecare
invidie față de C entrul școlar pentru educație incluzivă
deoarece acesta este mult mai bine dotat și echipat decât școala
normală (uneori există senzația că locuitorii privesc nedreaptă
investirea în viitorul unor copii care nu pot s ă aibă un viitor,
fiind incapabili prin natură).
Răceala cu care este privit C entrul școlar de educație
incluzivă de către administrația comunei se datorează și
faptului că acesta se află în subordinea directă a Inspectoratului
Județean Vrancea, astfel rela ția cu Primăria este minimală (i -au
ajutat să scape de deșeurile rezultate în urma renovărilor
construcției școlii, au intervenit în cazul unor copii problemă,
mediind legătura cu Poliția).
Mai mult, C entrul pentru educație incluzivă nu găzduiește
doar cop ii din comuna Ciorăști, ci copii cu probleme din întreg
județul Vrancea, fiind exclusiv dedicat pentru fete. Există doar
două centre de educație incluzivă în întreg jude țul, celălalt
pentru băieț i plasându -se în comuna Măicănești.
Comuna Ciorăști „este un sat îmbătrânit, mai mult de
80% din locuitori au peste 70 de ani ”, fenomenul de
îmbătrânire afectează și școlile din satul Mihălceni (și pe cea
normală cu clase I -IV și pe cea de educație incluzivă) prin
diminuarea numărului de efectiv de copii de la an l a an. Se

114 pune chiar problema comasării celor două școli, ceea ce este
însă neacceptat la nivel local.
Școala conține un număr de 60 de copii, din care pentru
40-45 are un rol mai mult de „casă de copii”, aceștia nefiind
luați de către părinți nici pe peri oada verii. Pentru restul, școala
reprezintă un internat (locuiesc, m ănâncă, dorm și învață pe
toate durata anului școlar, weekendurile fiind – câteodată –
rezervate unor vizite acasă la părinți).
Copiii au fost repartizați aici în urma unui examen
psiholo gic/psihiatric care atestă deficitul intelectual, locomotor
și alte probleme psihice. Ace știa prezint ă grade diferite de
dizabilitate intelectual ă (sever ă, medie , ușo ară) și sunt plasa ți
în clase speciale formate din maxim 4 -5 elevi în fiecare clasă.
Educația se realizează după programe speciale care semnifică
un interes individual acordat fiecărui elev din partea
profesorilor. Fiind un număr mic de copii , relațiile sunt mult
mai personale, cadrele cunoscând aproape fiecare copil în
parte, într -un mod detaliat.
Rezultatele copiilor se rezumă doar la lucruri sub nivelul
vârstei la care se află (să scrie, s ă citeasc ă, să fie aten ți). Nu
conteaz ă atât de mult not ele, există o altă scală de evaluare,
care însă este mai m ult informală (se poate spune că stă la
latitudinea profesorului s ă spun ă că un copil poate trece în
următoarea clasă , daca a promovat anul, dac ă îl repet ă). Altfel
spus, profesorii promoveaz ă disciplina „vieții”, învățarea
lucrurilor care sunt comune, de bază , și la îndem ână tuturor (ar
trebui neap ărat cunoscute); cum este de exemplu folosirea unui
calculator. „V-am spus , dotarea fiind foarte bună și rezultatele
s-au îmbun ătățit. Da, pentru că și la fetele cu un intelect de QI
de 30, știu și ele să foloseasc ă un calculator, care mul ți nici
nu-l au, și știu s ă-l foloseasc ă”, (profesor de geografie ).
Majoritatea personalului este din satul Mihălceni, și au fost
încă de la transformare a Căminului de copii în Centru incluziv.

115 Ca și istoric, centrul incluziv a fost inițial o Școală comună atât
pentru cei normali , cât și pentru cei cu dizabilități, școala
normală din sat găzduind doar dormitoarele. În cele din urmă
copiii cu dizabilități au fost izolați de ceilalți într -o unitate
separată, în care sunt și dormitoarele și clasele de curs.
Școala are laborator de informatică (dotat cu calculatoare,
internet, imprimante, scanner), sală de cantină (copi ii
benefi ciază de trei mese pe zi, aceasta funcți onează și ca sală
de festivități), loc de joacă – spațiu verde, magazie, dormitoare,
grupuri sani tare, împărțite în două clădiri.
Copiii și familiilor lor
Copiii provin din familii dezorganizate (alcoolici,
violență, părinți cu probleme psihice). Foarte mulți sunt
abandonați încă de la naștere, crescuți prin cămine, apoi plasați
de asistenții maternali în aceste centre, școli -internat. „Există și
părinți care se mai implică … sunt ni ște părinți care totdeauna
vin de acas ă cu dulciuri pentru to ți copiii, cu h ăinuțe, și
încearc ă să atrag ă și alți sponsori”. Însă situa ția stă destul de
tragic pen tru ceilalț i copii, ni ște profesori afirm ând: „ Păi s-a
făcut o situa ție, acum în jur de 15 -20 pleac ă în familii, restul
rămân aici că nu au cine să vină după ei”.
O altă problemă foarte mare o reprezintă nivelul crescut
de sărăcie și al proastelor condiții de trai, existând și familii
numeroase locuind într -o cameră fără utilități și condiții.
Implicarea p ărinților este minim ă, ace știa nu sunt
implica ți în activit ățile copiilor. Sunt folosite resurse proprii
pentru confec ționarea diverselor materiale pentru serbări.
Legătura p ărinților cu școala, și mai ales cu copiii , este
limitată , de cele mai multe ori se rezumă la scurte vizite , dar
există și numeroase cazuri în care p ărinții își abandoneaz ă pur
și simplu copiii. Ca și eforturi depuse de școală pentru

116 atragerea părinț ilor: unii profesori nu îi las ă pe copii s ă își
foloseasc ă aloca ția lor, și o folosesc ca o resursă pentru a
asigura transportul p ărinților care vor s ă vină să-și viziteze
copii i la școală (cu microbuzul).
Părinții au foarte mare î ncredere în calitatea educa ției și
în grija pe care le -o poar tă copiilor (profesorii), admițând de
multe ori că ei nu ar avea r ăbdarea și puterea să î i ajute cu
adev ărat.
Așteptările p ărinților legate de școală sunt împărțite: unii
încurajează copiii s ă urmeze școala de croitorie, însă cel mai
mult îș i doresc ca copiii lor s ă învețe să citeasc ă și să scrie, și
un minim de socializare astfel încât să îi poat ă ajuta la munci le
agricole de acas ă.
Deficitul intelectual se manifest ă nu doar în greutatea cu
care învață, dar și în greutatea cu care se pot concentra. Asta
înseamn ă pe deoparte c ă orele sunt mai scurte, și c ă nici ei nu
pot face activit ăți prea complexe. Îi relaxeaz ă foarte mult s ă
facă lucruri cu m âna lor, spre exemplu, spuneau c ă le-ar place
să aibă o grădină, în care s ă facă diverse munci, activit ăți
practice.
Institu ționalizarea copiilor duce la dependen ța acestora
față de sistem. Ei se „obi șnuiesc” cu traiul bun, cu cele 3 mese
pe zi, cu confortul sporit, dot ările și r ăbdarea (cel mai adesea)
profesorilo r, astfel încât există și cazuri de copii care nu sunt
învățați să se descurce și singuri.

Activit ăți extra școlare și colaborarea p ărților
Comunic ă cu alte școli în care se fac schimburi de
experien țe, de prezent ări, de materiale sau g ăzduind expozi ții
ale altor copii (desene, felicit ări, obiecte confec ționate manual).
Anual primesc vizite (de 3 ori pe an) din partea unei
familii olandeze. Cu ocazia unor s ărbători na ționale (Pa ște,

117 Crăciun) sau sf ârșit de an școlar, vin și ofer ă cadouri (haine,
dulciuri, jucării) copiilor. Vin î ncă din anul 2007 în mod
regulat, cunosc ându-i foarte bine pe copii (dup ă nume). „Vedeți
dumneavoastră, am avut agenți economici care ne -au
sponsorizat cu mici cadouri de Crăciun sau de Paște, au primit
în fiecare an, de la o funda ție olandeză, echipament. Oamenii
aceștia vin și -i echipează ei din cap până în picioare . Și mâine
ar trebui să vină . N e cer numărul de copii și măsurile ca să le
cumpere de acolo și vin. Sunt foarte serioși olandezii ăștia. Am
găsit o familie care vin la noi prin Crucea Roșie”, (directorul
scolii ).
Au beneficiat de fonduri prin programul de finanțare
Regio, care a urmat î n mai multe etape pe parcursul a mai mul ți
ani renovarea cl ădirii și dotarea cu calculatoare, re țea, internet.
Colaborarea cu Prim ăria este foarte restr ânsă, iar lipsa
dorin ței de comunicare este reciprocă . Primarul și persoanele
din Administra ție vorbesc la modul general despre copiii
institu ționaliza ți, văzându-se clar că aceștia nu cunosc exact
care este situa ția copiilor din satul Mih ălceni, sat care apar ține
de Prim ăria comunei Cior ăști. Iar ca motiv invocat pentru lipsa
interesului este apar ținerea di rectă a Școlii de Inspectoratul
Județean. „La școala normală colaborăm foarte mult, pentru
că ei aparțin într -un fel, ca bani, ca finanțare, trebuie să
contribuim noi Primăria, în limita bugetului ” (primarul ).
Alte parteneriate/colabo rări care au presupus desfășurarea
unor activităț i extracurriculare au implicat Biserica, Școala
generală din Mih ălceni, Școala general ă din Cior ăști, școli
generale din Foc șani. Printre activit ățile în care a fost implicată
Biserica se num ărau doar s ărbătorile naț ionale, relig ioase
(Crăciun, Pa ște etc .). Cu școlile din localitate experien țele au
fost de la simple jocuri în curtea școlii, la participare la ore, și
lucru în echipe. Activit ăților care s -au desf ășurat în Foc șani le –
au fost acordate o aten ție mai special ă, preg ătindu-se programe

118 artistice (recit ări de poezii, prezent ări de materiale create de
ele, goblenuri, picturi), concursuri, programe de socializare
(fetele de la Școala din Mih ălceni erau învățate, sf ătuite chiar
de elevi ai școlilor generale, pe diverse teme).
Termenul de „activităț i extra școlare” este deseori
„atotcuprinz ător”, în sensul că orice nu este predare este
considerat activitate extra școlar ă, chiar și jucatul copiilor în
curte. Activit ăți extra școlare cel mai des men ționate:
sărbătorile na ționale (1 i unie, 1,8 martie, 24 ianuarie, 1
decembrie, Cr ăciun, Pa ște), serb ări de sf ârșit și început de an.
Profesorii consider ă o realizare imens ă învățarea unei poezii,
sau a unui c ântec deoarece se repetă în fiecare zi dup ă ore.
Activit ățile extra școlare mai deosebite sunt considerate :
ieșirile la cofet ărie organizate de c ătre profesori cu un grup de
maxim 8 eleve, pe care îi plimbă cu ma șinile personale până în
Focșani sau în alte ora șe vecine. Viziteaz ă obiectivele
princi pale (biblioteci, școli, licee, parcuri) și încheie excursia
cu luarea unei pr ăjituri.
O altă activitate cu care se m ândresc profesorii o
reprezint ă învățarea copiilor să mearg ă cu microbuzul, faptul c ă
au reu șit să îi facă să se poarte normal pe durata c ălătoriei, și s ă
fie capabili s ă își cumpere singuri biletul de la conductor…
aceasta pare a fi o mare realizare pentru ace știa.
Tabăra de la Galaciuc constituie apogeul (cea mai de
impact, cu un succes constant). Dureaz ă 3 săptămâni, se
organizeaz ă în fiecare an și presupune implicar ea tuturor
copiilor care r ămân peste vară, a două cadre didactice care se
schimbă prin rota ție la 4 zile, și de asemenea voluntari englezi
și volu ntari rom âni (studen ți). Voluntarii organizeaz ă diverse
activități pe parcursul unei zile î ntregi: seminarii d e masaj
terapeutic – aromaterapie, teatru, jocuri sportive etc. în ceea ce
prive ște seminariile, de multe ori se primesc și diplome de
participare. Aceast ă tabără este de asemenea foarte apreciat ă și

119 de copii, care au șansa s ă petreac ă, efectiv, o vac anță departe
de mediul pe care îl cunosc pe toată perioada anului.
„E un parteneriat cu o fundație englezească și copii
voluntari din liceele din Vrancea. La Gălăciuc este al 3 -lea sau
al 4-lea an când organizăm tabăra asta SNAC. Sunt activități
sportive, practice cu aromoterapie, cu meloterapie e foarte
frumos. O săptămână este plătită de Direcția de sport pentru
copiii cu dizabilități și o săptămână o plătim no i. Pentru că
programul de tabără nu poate dura mai puțin de 14 zile și cu
voluntar i din oraș. Se socializează…” (directorul scolii ).
O alt ă activitate de impact a fost o simpl ă plimbare la
supermarketul Kaufland din Foc șani, fiind primul contact cu un
asemenea magazin (d iferit de buticurile din sat), i-au uimit
rafturile de juc ării și modul în care se „cump ărau” alimente și
diverse produse (au învățat cum să foloseasc ă coșul de
cump ărături, c ântărirea legumelor).
Alte activităț i: lec ții în aer liber pentru geografie, biolo –
gie, unde copii i intră în contact direct cu obiectele studiului
(pământ, pietre, flori, frunze) .
Copiii mai mari care sunt înscriș i la cursuri de croitorie,
obișnuiesc s ă facă goblenuri în timpul liber din proprie voin ță.
Unii dintre ei chiar își vând lucr ările, însă cel mai adesea pe
bani foarte puț ini, directorul acuz ând că sunt înșelate (nu exist ă
un interes de valorificare a acestei activit ăți în mod oficial).
Cei din Prim ărie știu foarte pu ține despre activit ățile
desfășurate de c ătre Centrul incluziv, singura lor interven ție
fiind pe probleme admin istrative, de gospod ărie, și au o
oarecare informare despre finan țarea de care au beneficiat.
Nevoi și perspective
Nu au spațiu unde să se joace, ș i-ar dori s ă iasă mai des să
facă excursii, sau s ă se comporte mai mult ca oameni normali,
și-ar dori s ă mearg ă cu trenul, sau s ă vadă un tren, s ă viziteze și

120 alte școli sau licee, s ă mearg ă să viziteze muzee (o profesoar ă
zicea c ă i-ar place s ă-i ducă să vadă Palatul Parlamentului).
„Eu a ș vrea să merg la Bucure ști că e mai frumos”, (focus –
copii ).
Alte nevoi: s ă aibă un microbuz cu care s ă realize ze mini
excursii; s ă aibă o sal ă de festivit ăți; să aibă un loc de joac ă cu
mai multe facilit ăți; să se organizeze activit ăți sportive
specifice; s ă aibă posibilitatea s ă viziteze mai multe activit ăți
lucrative din jude ț; să fie desf ășurate mai multe activit ăți în
comun cu copiii de la școala normal ă (părinții se opun unor
contacte cu al ți copii, consider ând că acestea le -ar aduce doar
rău, dar școala sus ține aceste ini țiative); mai multe vizite
tematice; s ă facă cursuri de „munc ă agricol ă”, horticultur ă.
Părinții nu v ăd nici o solu ție în perspectivele de viitor ale
copiilor lor (peste 10 ani, în viitor). Cei cu handicap sever par
că nu au nici un viitor, și odat ă depășind o anumit ă vârstă
exist ă o singur ă cale pentru ei (c ăminul de la Odobe ști). Unii se
căsătoresc, dar au și probleme, dar exist ă și cazuri în care își
găsesc o slujb ă ca și croitorese. Unii se î ntorc la p ărinți, cu tot
cu copii și cer ajutorul acestora, m ărindu -se astfel familia, dar
și nevoile acestora. „Unde să ajung ă copiii… Ori într-o secț ie
de croitorie, dac ă reușesc s ă ajung ă… ori dac ă nu în familie,
unde cred c ă nu este o soluț ie, în familie… pentru c ă familiile
sunt modeste, nu reu șesc ele s ă se î ntrețină… nu știu unde vor
să ajung ă, nu vreau s ă mă gândesc la lucrul acela… sunt copi i
care au ajuns bine, de la noi de la școală, lucreaz ă în câmpul
muncii, stau la locuinț e…”, (consilier educativ ).
Dorinț ele copiilor sunt destul de limitate, și nu pot veni
ele cu idei proprii, originale (se inspir ă din ceea ce s -a făcut
deja, activităț i prin care au trecut c ândva, și își mai aduc
aminte): „Să facă să fie mai frumos, mai colorat”, „Eu a ș vrea
să plec în excursie la Foc șani”, „Eu a ș vrea la pădure”, (focus
copii ).

121

122 EXEMPLE DE BUNE PRACTICI
Simona Ciotlăuș
Proiectul Bibliotecilor – comuna Jegălia, județul
Călărași

Proiectul Bibliotecilor este aparent o activitate dintre cele
obișnuite de comemorare a autorilor literaturii române, dar în
fapt una creativă, ce favorizează parteneriatul în organizarea și
dezvoltarea abilităților de comunicare ale copiilor. Activitatea
pornește de la sărbător irea zilei lui Mihai Eminescu, pentru
care elevii au pregătit mai multe momente în care recită
poeziile autorului, au pictat portretele lui și au scris eseuri
interpretative. Inițial, activitatea era cuprinsă într -un proiect
realizat de una dintre profeso are, un „cerc pedagogic despre
bibliotecă și Centrul de Documentare și Informare”, desfășurat
în anul școlar anterior. Fiind foarte apreciat de alte profesoare
de Limba și literatura română din județ, ele au decis să îl
continue în forma unui parteneriat î ntre mai multe biblioteci
școlare și cea județeană. Proiectul a fost coordonat de una
dintre profesoarele de română, cea care se ocupă și de
biblioteca școlii, și susținut de alte cadre didactice din școală.
În baza parteneriatului dintre bibliotecile șco lare de la
Jegălia, Borcea, Fetești și Călărași (Liceul Ștefan Bănulescu ),
fiecare grup de elevi a pregătit un program artistic pe care l -a
prezentat în cadrul unor evenimente la care erau invitate
grupurile din celelalte școli. De la Jegălia, au fost cupr inși 30
de elevi din diferite clase ale ciclului gimnazial, fiecare dintre
ei participând la momentele artistice pregătite. Cei care au

123 participat și -au exprimat dorința de a face parte din activitate,
însă profesoarele au încurajat și elevii „buni, dar ma i timizi”:
”în primul rând cine a dorit să participe, că ei se știu
cine are înclinații pentru poezie, pent ru literatură,
așa pe palierul ă sta, pe recitare, pe urmă ne -am mai
orientat și noi așa, unu, doi, trei, copii, tot buni, dar,
sunt unii buni , dar c are nu au curajul să se afirme.
Sunt mai timizi, mai… noi încercăm să -i încurajăm,
să-i atragem, să -i introducem în tot felul de proiecte.
Și a fost, spre marea noastră surprindere chiar le -a
plăcut și în continuare o să -i avem și am fost și mai
surprinși că și părinții lor s -au oferit să ne ajute cu
transportul” (profesoară implicată, 43 ani) .

Proiectul Bibliotecilor a constituit o bună ocazie de
afirmare a copiilor mai timizi, dar și una în care se stabilesc
relații mai concrete între profesori și părinți, un aspect foarte
important în educația copiilor. Aceștia din urmă au sprijinit
activitate a punând la dispoziție mașinile personale pentru
transportul elevilor la școlile partenere. Totodată, atunci când
Școala de la Jegălia a fost gazdă a acestui proiect, pe 15
ianuarie, elevii și profesorii au pregătit un program la care au
fost invitați, pe lângă părinți, primari și reprezentanți ai
Inspectoratului Școlar. Acest lucru este important nu numai
pentru profesorii care organizează asemenea evenimente, ci
este precizat de elevii participanți ca o ocazie în care activitatea
lor este de interes și pe ntru persoane din afara comunității.
Copiii vorbesc cu entu ziasm despre această activitate
pentru că au făcut excursii în grup, au lucrat împreună la
momentul artistic și, mai ales, au cunoscut alți copii, văzând și
cum prezintă ceilalți programele pregă tite. Creativitatea
proiectului rezidă în organizarea vizitelor pe care copiii le -au

124 făcut în mai multe școli și biblioteci partenere celei de la
Jegălia. Pe lângă prezentările pregătite de fiecare școală, copi ii
au avut ocazia să cunoască elevi de alte vâ rste în cursul acestor
vizite. Elevii din Jegălia p ovestesc încântați de faptul că atunci
când au fost la Călărași au avut parte de prezentarea liceului
Bănulescu, unde doresc și ei să urmeze studii:
V-am spus că am ajuns până la nivel de liceu și a fost
interesant pentru că ultima vizită am făcut -o cu elevii
de clasa a VIII -a care urmau să plece și atunci au
avut și posibilitatea să viziteze măcar liceul respectiv,
cu care am avut noi parteneriat. Să -l vadă, să se
orienteze, să vadă ce profile, pentru că a colo li s -a
făcut o prezentare, ce dotare, ce profil, ce clase au, ce
profesori… Frumos ar fi fost să fi făcut un periplu
prin toate liceele și atunci imaginea era de ansamblu.
(prof. implicat, prof. română, F., 42 -43 ani) .

De asemenea, profesoarele implicate insistă asupra
importanței unei ieșiri din comună, „care face foarte mult”,
pentru că îi familiarizează pe copii cu alte locuri și alte feluri
de a socializa. În special cu ocazia vizitei copiilor la Călărași,
aceștia au putut să schimbe idei des pre perioada liceului și
profesorii de acolo, iar cei mari, după spusele unei profesoare,
„își aduc aminte de gimnaziu”.
Pe lângă implicarea copiilor, a mai multor profesori, a
părinților, a Primăriei și a parteneriatului cu mai multe școli și
biblioteci, ceea ce dă amploare proiectului este faptul că, pentru
vacanța de vară, era planificată o excursie cu elevii la Biblio –
teca Națională a României din București.

125 Bostaniada – comuna Cricău, județul Alba

Școala de la Cricău desfășoară în fiecare an, la sfâ rșitul
lunii octombrie, Bostaniada , o activitate specifică acestei școli,
inspirată din Halloween . Organizată de consilierul educativ,
Bostaniada reprezintă un reper pentru cei cuprinși în cercetare ,
copii și adulți au menționat cu mult entuziasm această
activitate.
Între aga activitate cuprinde o paradă a bostanilor, alături
de dansuri și concursuri, care se desfășoară la Căminul cultural,
fiind deschise tuturor copiilor din localitate. Elevii își reali –
zează costumele pe care le vor îmbrăca la carnavalul ce
marchează încheierea activității. Pe lângă costume, elevii
pictează și sculptează bostani incluși în paradă, alături de
costumele pe care le pregătesc la orele de dirigenție în perioada
care premerge evenimentului.
Chiar dacă și profesorii se implică în organizarea eveni –
mentului, elevii sunt învățați cum să obțină finanțare pentru
activitățile pe care doresc să le organizeze cu ocazia „Bosta –
niadei”. Părinții identifică acest lucru ca fiind un benefi ciu al
participării copiilor la asemenea activități, încă din faza de
organizare. Copiii sunt îndrumați de dirigintă să meargă la
Primărie pentru a solicita finanțare care să îi ajute în a pregăti
activitatea. Apoi, în timpul desfășurării evenimentului, ex istă
elevi responsabili cu „biletele de la intrare”, iar alții care vând
bostanii. Acestea sunt benefice pentru copii deoarece îi învață
lucruri elementare de viață, „cum să se descurce cât de cât”.
Elevii pun prețuri pe bucăți de bostan, vând, iau banii ș i dau
restul la intrare, fiind un eveniment la care invitații –
cumpărători i sunt colegi din alte clase și alte persoane din
comunitate. Totodată, părinții implicați în această activitate

126 prepară prăjituri, îi ajută pe copii să își realizeze costumele și
sunt cei care jurizează bostanii de la Paradă.
Cu toate că evenimentul include și componenta „concurs”
pentru a -i stimula, consilierul educativ accentuează că nu
„întrecerea” este obiectivul din spatele competițiilor de dans,
costume sau bostani, ci mai cu rând faptul că este un context în
care elevii își pot exprima și dezvolta creativitatea; un context
care îi ține activi și implicați în activități care le activează
„simțul de solidaritate”, dezvoltându -le totodată abilități de
lucru în echipă.
Pe lângă ab ilitățile de socializare și organizare, ceea ce e
important, în termeni de beneficii ale copiilor desprinse din
această activitate, este faptul că elevii se confruntă cu situații
diferite de cele școlare: ei merg la primărie pentru colectare de
fonduri, în tocmesc cereri de finanțare. Cu alte cuvinte, copiii
sunt plasați în situații concrete de viaț ă din care învață abilități
practice.

Eu zic că face foarte mult mai ales la ăștia care -s
mai timizi, care… Îi vezi că radiază de bucurie că
vând ei bucata ai a, și/și pun ei prețul, și -și fac…
foarte mult face treaba asta. Îi învață să se
descurce cât de cât. Să se implice ei… (părinte) .

Mai mult decât atât, părinții văd în Bostaniada (precum
și în alte activități extracurri culare) o opțiune sigură de petre –
cere a timpului liber. Având în vedere lipsa spațiilor de joacă și
a alternativelor de distracție de care copiii din comunitate
suferă, părinții consideră Bostaniada un exemplu de îmbinare a
utilului cu plăcutul. Dincolo de a -i încuraja să participe și să se
implice în organizarea petrecerii bostanilor, părinții înșiși arată
un interes și o atenție deosebită evenimentului, iar aceasta

127 constă, de exemplu, în pregătirea bucatelor pentru petrecerea
propriu -zisă.
Păi ar trebui să se implice că altfel… De exem plu
la Bostaniadă eu am făcut 5 -6 feluri de prăjituri,
am făcut 3 -4 lădițe de popcorn, dacă nu faci… dacă
nu te implici… siropul cât mai natural ca să se
vândă sucurile! (râde) normal că trebuie să te
implici (mamă 40 de ani)
Fără a o numi așa, profeso ara de istorie vorbește despre
Bostaniada ca despre o activitate din categoria activităților de
tip non -formal prin intermediul cărora participanții sunt puși
în contexte de învățare, dar care ies de sub incidența tiparului
educațional formal:

„Foarte implicați… copiilor le place și pentru că
este…. un moment în care fac altceva, ei po t să facă
altceva, li se pune în valoare creativitatea și…
este… nu mai stau în bancă , se uită și -l ascultă pe
profesor la tablă dictând, ci deja se implică și fac
alte lucruri, și învață să facă alte lucruri, și atunci
ei… implicare… este sută la sută” (profesoară de
istorie) .
În același timp Bostaniada pare a fi un eveniment care
oferă atât copiilor, și mai ales cadrelor didactice satisfacția de a
desfășura o activitate inedită și care a devenit deja parte din
tradiția școlii. Consilierul educativ subliniază că în fiecare an
chiar și foști elevi vin la carnaval oferind o mână de ajutor
acolo unde e cazul. Spre exemplu, un fost elev își pune la
dispoziție echipamentul și aparatura necesară care asigură
muzica la eveniment.

128

129 Culorile toamnei – comuna Bunești, județul Vâlcea

La Școala cu clasele I -VIII din Bunești, Letiția Murăruș,
profesoară de biologie, inițiază și se ocupă de cele mai multe
activități extracurriculare dedicate copiilor. Ea desfășoară o
activitate densă, care ia forme de la simple celebrări prin
desene (de C răciun, de Ziua Pământului, de Halloween) până la
activități mai complexe, precum sunt excursiile sau colectarea
de deșeuri. În multe dintre ele, profesoara implică elevii de la
cealaltă școală din zonă la care predă, din localitatea Buleta,
realizând astf el parteneriate între cele două școli. Cele mai
multe dintre activități au o bogată componentă de cunoașterea
mediului înconjurător. Așa este și activitatea Culorile toamnei ,
care se întinde pe o perioadă mai lungă, între lunile septembrie
și noiembrie. Ac tivitățile din acest proiect sunt diverse, însă
toate urmăresc informarea directă a copiilor privind factorii
biotici și a celor abiotici din mediul înconjurător în anotimpul
de toamnă. Copiii fac ieșiri în natură, pregătesc decoruri din
materiale vegetale , realizează aranjamente florale și, la eveni –
mentele mai mari, prepară salată din fructele toamnei. La
evenimentul de încheierea activității, au invitați de la liceul de
Artă, foști elevi ai școlii.
În același timp, toate ieșirile au o componentă de ecol o-
gizare a spațiilor localității și a pădurilor din împrejurimi,
dezvoltându -le astfel copiilor conștiința ecologică. Parte com –
ponentă a programului „Culorile toamnei”, „Farmacia verde”
este o activitate în care grupuri de elevi ies în împrejurimile
local ității pentru a cunoaște direct mediul, pentru a învăța
diverse plante și pentru a recolta plante medicinale sau a culege
măceșe. Recunoscute pentru calităț ile lor și pentru sănătate
etc., pe care elevii le cunosc de la clasă, măceșele sunt apoi
comerciali zate prin târguri organizate la școală, iar banii

130 obținuți din vânzări sunt folosiți în diverse proiecte ulterioare.
Aceste activități de vânzare a măceșelor prin care elevii învață
să își dezvolte abilitățile antreprenoriale nu trebuie privite cu
suspici une, deoarece ele au câteva componente prin care elevii
deprind abilități de comunicare și antreprenoriale, fiind puși în
situații concrete de viață „ îi formăm, practic, pentru viață. Să
simtă și el cum se câștigă un ban.” (director). Pe de -o parte,
există competențe clare în legătură cu dobândirea de cunoștințe
ecologice, pe de alta aceste cunoștințe sunt apoi folosite în
dezvoltarea abilităților practice: a ști cum să câștigi bani din
munca depusă anterior – „Pentru că dacă -l pui acolo să -ți
aducă măceș e, sigur că trebuie să depună un efort și vede și el
cât de grea e munca, să se urce pe… eu știu… pe grupurile
acelea de măceși, se zgârie, se înțeapă, se… eu știu? Și prețul
este destul de mic. Când vede că aduce 2 kg, sau 3 kg de
măceșe și ia decât 2-3 lei, vă dați seama, zice „maaamă”. „Păi
vedeți mă? Așa trebuie și voi să îi înțelegeți pe părinții voștri.
Ei vă creează toate condițiile, numai voi să le aduceți și voi
beneficiul acesta, rezultate.” Totodată, fondurile adunate sunt
folosite în alte activități, iar copii învață să respecte munca.

131 Obiceiuri sănătoase în Europa – comuna Gugești,
jude țul Vrancea

Obiceiuri sănătoase în Europa este cea mai importantă
activitate extra -curriculară desfășurată de Școala de la Gugești,
în cadrul unui proiect multilateral Comenius. Aceasta constă
într-un schimb de informații privind specificul cultural,
tradițiile și modul de trai în comunități de p este graniță prin
experiență directă de comunicare cu elevii din aceste țări. În
cadrul proiectului au luat parte școli din patru țări diferite ale
Uniunii Europene (Italia, Spania, Bulgaria și România), astfel
încât în cursul anului s -a realizat un schimb de vizite î ntre
Spania și Ro mânia. Competențele dezvoltate prin această
activitate sunt cele de comunicare, chiar interculturală,
formarea deprinderilo r legate de igienă, alimentație și com –
baterea consumului de droguri. Acestea nu se leagă de o
anumită disciplină școlară, ci a cuprins mai multe activități care
au avut loc atât în școala din localitate, cât și în străinătate,
copiii care au luat parte fiind în ciclul gimnazial. „ Proiectul
este promovarea unui stil de viață sănătos, se nume ște
„Obiceiuri s ănătoase în Europa” și cred c ă este o mare
oportunitate pentru elevii no ștri, mai ales că în ziua de ast ăzi
observ ăm clar c ă ei sunt îndrept ățiți către consumul de
chipsuri, și m âncare deloc s ănătoasă… a presupus un efort
destu l de mare…” (consilier educativ).
În plus, proiectul a dezvoltat competen țe nu doar în
rândul elevilor c ât și a l profesorilor, ace știa intr ând în contact
cu un stil de predare mult mai orientat spre comunicare
deschis ă față de elev – ceea ce sus ține pe termen lung
dezvoltarea ac estor abilit ăți și în r ândul copiilor care nu au
participat direct – lanț indirect de beneficiari. „Dincolo , copiii

132 ceilalți au mai mult curaj de a -și exprima opinia. Cred c ă ar fi
bine să îi î nvățăm și pe ai no ștri să fie mai comunicativi și de
ce nu, s ă spun ă ce au de spus, într-o manier ă decent ă,
elegantă , argumentat ă… să fim noi deschi și către dialog. C ă
știți profesorul nu este nici zeu , nici Dumnezeu , e și el un om în
final și poate c âteodat ă și noi mai avem de î nvățat și de l a
elevi…” (consilier educativ).
Evenimentul din România, organizat la Căminul Cultural
din Gugești, a presupus pregătirea materialelor de prezentare a
tradițiilor românești, diverse activităț i cultural e și recreative,
alături de excursii cu invitații din Spania. Școala s -a ocu pat cu
planificarea activităților, precum plimbări prin împrejurimile
comunei, vizite la agenții comerciali, la fabrici și activitățile
tematice despre igiena personală, alimentația sănătoasă, com –
baterea consumului de droguri cât și educația sexuală. „Com u-
nicare, îmbună tățirea comunic ării în limba engleza, cunoa ș-
terea de persoane, de obiceiuri din alte țări, pentru c ă în
momentul în care vizitezi o ț ară vezi și cum se m ănâncă. Deci
lucruri de cultur ă… asta a fost, î mbun ătățirea și apoi un stil de
viață sănătos. S ă învățăm să mâncăm sănătos, campania asta
antifumat, și mai era ceva cu politici de etichetare folosite, mai
nou, și mai era ceva despre activitatea, educa ția social ă,
efectiv” (directoare).
Școala a fost puternic sus ținută de Prim ărie care a f acilitat
vizitele la agen ții economici din zon ă și a sus ținut logistica
necesar ă (autocare, spa ții, chiar și organizarea mesei festive,
etc.).
Atât școala cât și părinții s -au mobilizat pentru organi –
zarea tuturor activităților la care au luat parte împreună cu
copiii români și copiii spanioli. Părinții au oferit cazare și au
pregătit o masă tradițională (festivă) spre sfârșitul proiectului,

133 iar Primăria a sponsorizat cu materiale necesare întâlnirii ș i
activităților (caiete, blocuri de desen și alte papetării). Un
asemenea proiect de mare anvergură face ca participarea locală
să fie mult mai consistentă. „ Programul l -au făcut împreun ă cu
mine, ce trebu iau să viziteze, unde trebuiau să mearg ă, am luat
legătura în jude ț la primarul municipiul Foc șani, cu Panciu, cu
Fabrica de lapte. Le -am preg ătit pliante, fiecare dintre noi…
școala a dat o parte , noi am dat o parte. Da, zic eu a r ămas o
chestie” (primarul). Contrar obișnuinței, când părinții elevilor
mai mari nu se implică la fel de mult cum o făceau când copiii
urmau ciclul primar, amploarea acestui proiect a constituit un
motiv care i -a atras pe părinți pentru că a reprezentat o certi –
tudine a beneficiilor pe termen lung. În acest proiect, garanția a
fost aceea a unei excursii în Spania de care beneficiau copiii lor
în următoarea etapă a proiectului, când venea rândul elevilor
din Gugești să îi viziteze pe cei din Spania.
În plus, proiectul urma s ă mai cuprind ă și alte 2 etape:
Italia și Bulgaria în care de asemenea urmau s ă mearg ă elevi
din școală și ce este cel mai important, prin rota ție – astfel în
total num ărul copiilor care ajungeau s ă aibă experien ța unei
călătorii „ în afar ă” era motivant. „Este un proiec t Comenius la
care noi unii copii, de exemplu în luna mai au fost la noi copiii
din alte țări și așa vom locui și noi la ei. Deci asta ar fi o
activitate fiindcă este cum ar veni un schimb de experiență”
(focus grup cu copiii).
A existat permanent o colabo rare foarte bună între
profesori și părinți, atât în situații în care școala a cerut ajutorul
părinților, dar și cazuri în care inițiativa de a ajuta școala le -a
aparținut lor în totalitate (în nici unul din cazuri nu au existat
refuzuri). Fiind un proiect de amploare, cei implicați au aranjat
școala pentru a primi musafiri, au zugrăvit clasele, au făcut
amenajări interioare, iar la venirea invitaților, părinții au pregă –

134 tit mese pentru oaspeți și au găzduit copiii din Spania.
Totodată, la pregătirea activi tăților au contribuit și sponso –
rizările venite din partea agenților economici, care sunt și
părinți cu interes particular în a susține o anumită activitate, de
obicei furnizând materiale prime. În plus, acest proiect a
mobilizat întreaga comunitate pentru că a intervenit Primarul
pentru a facilita accesul la fabrica de confecții din zonă, vizită
de copii în timpul activității, și pentru a rezolva mijloacele de
transport pentru aceste scurte excursii.
“Sunt s ăritori pentru c ă au și o p ărere bună despre
școală . S-a văzut și la inspecț ia asta pe care am avut -o noi de
la inspectorat, și reie șea faptul c ă părinții au încredere mare
în profesori, în școală, în conducere. Da, li s -a aplicat un
chestionar de satisfac ție cu școala, odat ă cu inspec ția cu
școala, ș i la p ărinți și la elevi ” (focus grup mixt) .
„Deci la modul ăsta, ei… vin la ședinț a cu p ărinții, și zic
haide ți că strângem noi bani, cump ărăm ni ște vopsea și
amenajăm clasa, la modul ă sta” (învățătoare) .
Profesorii au lăudat comunicarea foarte bună cu copiii
spanioli (în limba engleză). „Da, a fost în primul r ând
serbarea pe care au organizat -o învățătorii și profesorii de
aici. Aici mi s -a părut foarte importantă comunicarea dintre
copiii str ăini și copiii no ștri. S-au înțeles foarte bine ”(director
adjunct) . De asemenea, a fost un proiect despre care s -a auzit
mai departe de granițele comunei, până în Focșani. Școlii din
Gugești i s -au recunoscut eforturile, ajungând astfel și în presa
din Focșani. „ S-a vorbit foarte mult despre asta și se va mai
vorbi și sigur sunt apreciate toate activit ățile pe care le facem,
nu mergem numai pe proiectul acesta” (profesor engleză) .
“E un punct forte, e si ngurul proiect la nivel de județ
Vrancea. Trebuie s ă spunem c ă suntem m ândr i de acest lucru ”.

135 BIBLIOGRAFIE
Carnegie Council on Adolescent Development. (1992). A
matter of time: Risk and opportunity in nonschool hours .
Washington
Eccles, Jacquelynne S. and Bonnie L. Barber. 1999.
“Student Council, Volunteering, Basketball , or Marching
Band: What kind of Extracurricular Involvement Matters?”
Journal of Adolescent Research , 14, 10 -43.
Eccles, Jacquelynne S., Bonnie L. Barber, Margaret Stone,
James Hunt. 2003. “Extracurricular A ctivities and
Adolescent Development.” Journal of Social Issues 59:
865-889.
Feldman, Amy L și Matjasko Jennifer L. 2005. „The Role
of School -Based Extracurricular Activities în Adolescent
Development: A Comprehensive Review and Future
Directions”, Review of Educational Research , 75:129.
Holland Alyce, Andre Thomas. 1987. „Participation în
Extracurricular Activities în Secondary School: What Is
Known, What Needs To Be Known?”, Review of
Educational Research , 457:437.
Mahoney, J. & Cairns, R. (1997). Do extracurricular
activities protect ag ainst early school dropout?,
Developmental Psychology , 33, 241 -253.
Mahoney, J. L. (2000), School Extracurricular Activity
Participation as a Moderator in the Development of

136 Antisocial Patterns. Child Development , 71, 502 –516. doi:
10.1111/1467 -8624.00160
MECTS, 2010. Raport asupra Stării Sistemului Național de
Învățământ.
http://www.romaniacurata.ro/spaw2/uploads/files/Starea_In
vatamantului_2010.pdf
Newmann, F. M. , G.G. Wehlage, S.D. Lamborn. (1992).
"The Significance and Sources of Student Engagement." In
Student Engagement and Achievement in American
Secondary Schools , F.M. Newmann (ed) , pp. 11 –30. New
York: Teachers College Press
Youniss, J., Bales, S., Christm as-Best, V., Diversi, M.,
McLaughlin, M., & Silbereisen, R. (2002). Youth civic
engagement in the twenty -first century. Journal of
Research on Adolescence, 12(1), 121 -148.