INTRODUCERE ÎN POLIT OLO GIE ………………………………………………………. …………………… 1 CAPIT OLUL 1: INTRO DUCERE… [619689]

INTRODUCE RE ÎN POLIT OLOGIE
INTRODUCERE ÎN POLIT OLO GIE ………………………………………………………. …………………… 1
CAPIT OLUL 1: INTRO DUCERE ÎN STUDI UL POLIT OLOGIEI ………………………… ………… 1
CAPIT OLUL 2: SISTEMUL POLITIC ……………………………………………………………. ……………. 6
CAPIT OLUL 3: ST ATUL- INSTITUTIE FU NDA MEN TALÃ A SISTEMULUI P OLITIC … 13
CAPIT OLUL 4: PUTEREA POLITICÃ ………………………………………………………………… …….. 21
CAPIT OLUL 5: INSTITUTIA POLITICÃ EXECUTIV Ã GU VERNUL ……………………… ….. 26
CAPIT OLUL 6: INSTITUTIA SEFULUI ST ATULUI …………………………………………………… . 34
CAPIT OLUL 7: INSTITUTIA POLITICÃ LEGISLA TIVÃ. P ARLA MENTUL ……………….. 39
CAPIT OLUL 8: PARTIDE LE POLITICE ……………………………………………………………. ………. 47
CAPIT OLUL 9: CUL TURA POLITICÃ ………………………………………………….. ………………….. 54
CAPIT OLUL 10: IDEOLOGIA POLITICÃ …………………………………………………………… …….. 60
CAPIT OLUL 11: DEMOCRA TIA POLITICÃ …………………………………………………………. …… 67
CAPIT OLUL 12: REGIMURILE POLITICE …………………………………………. ……………………. 73
CAPIT OLUL 1: INTRODUCE RE ÎN S TUD IUL POLIT OLOGIEI

1.1. Aparit ia si evolu tia stiint ei pol itice
Inca din cele mai vechi t impuri oam enii au fost preocupati de cunoaster ea, stapan irea si
studierea societa tii, a cadru lui in care tr aiesc si isi desfasoara ac tivitatea. In consecin ta, ea a
fost anali zata atat in ansamblul ei, ca intreg, cat si in dom eniile si partil e ei ce o co mpun.
Dintre sti intele care sunt preocupa te de descifrarea esentei societa tii, a proceselor si legi tatilor
deveniri i ei, un loc apar te il ocupa si polito logia.
In cadrul oricare i societ ati, indiferen t de natura si nive lul ei de dezvo ltare, poli ticul si poli tica
au constitu it activ itati umane funda mentale, o funct ie esent iala a siste mului social. Drept
urmare, orice inv estigat ie profunda si detai lata a oric arui sistem social, inclusiv a condi tiei
umane, nu se poate rea liza fara o analiz a a pol iticului.
Istoriceste, primele elemente ale gandir ii socia l-poli tice apar inca din antich itate, de care se
leaga insasi et imologia ter menulu i. Notiunea de poli tologi e vine de la cuvinte le grec esti pol is-
stat, ce tate si logos-stiin ta, adi ca sti inta despre stat, despre putere. De-a lungul vre mii, aceasta
notiune a imbra cat diferit e acc eptiun i cum ar fi: arta de guvernare, de conducere, de poli tica,
pana la termenul m odern de poli tologi e. Denu mirea noua, m oderna de politolog ie a aparut in
1954 si a fost pusa in cir culatie de polito logul germ an Eugen Ficher Baling si de francezu l A.
Therive.
Atat in antich itate cat si in feudalis m, intre stiinte le car e studiau societatea nu exista o
democratie, o individu alizare, drep t urmare, elemente, cunostint e despre socie tate vor fi
nediferen tiate, ce le specif ice filosofie i sau polit icii se vor int ersecta, suprapune cu ce le
econo mice, socia le sau re ligioase. In pri mele sale manifestari gandirea polit ica a aparut si s-a
dezvolt at fie in in terioru l filosofie i, ca filosofie polit ica in Grecia antic a, fie in stransa lega tura
cu ju ridicul, in Ro ma antic a. In toat e cazur ile, atat asupra poli tologi ei cat si a celorla lte stiint e
sociale, a cunoaster ii in special, a socie tatii in general in epoca sclavagist a si m edieval a isi va
pune a mpren ta religia. In feudal ism viata si gandir ea pol itica se vor afla sub puternic a
influen ta a dogm ei teologic e si a biser icii, stiint ele in tot alitatea lor, vor fi integr ate teologi ei,

devenind ramuri ale ac esteia, iar dogm a teo logica devine axio ma polit ica a societ atii.
Procesul de disoci ere a stiinte lor, a celor socia le in special de teo logie si de mo rala crestin a va
incepe odata cu descom punere a socie tatii feuda le. Renast erea prin spiritul sau lai c si stiin tific
isi va pune pecete a asupra evolu tiei tuturor stiint elor, inclusiv a celor politi ce. Gandi tori de
seam a ai acest ei per ioade, dar ma i ales a per ioadei moderne N. Machi avelli, Th. Hobbes, J.
Bodin, ilu ministii franc ezi Voltaire, Montesquieu, Rou sseau in lucrar ile lor social- politice s-au
pronuntat pentru indiv idual izare a stiin tei polit ice, pentru consti tuirea ei intr-o stiint a de sine
statato are.
Disocierea polito logie i, indiv iduali zarea ei ca stiin ta de sine statato are a inceput abia la
mijlocul secolului al XIX-lea, odata cu crestere a considerab ila a rolului si loculu i poli ticului
in do meniul cunoast erii teoret ice si a pract icii social e. Acest proces de e mancipar e a sti intei
politice s-a desfasurat in doua etape:
a) pri ma la mijlo cul secolului al XIX-lea si a vizat in princ ipal, desprinderea polito logiei
impreuna cu sociolog ia de celelalte stiin te socio- umane;
b) cea de a doua et apa s-a consu mat catr e sfarsitul secolului al XIX-lea si a constat in
separarea stiinte i poli tice de sociolog ie, fenom en asoci at si cu aparit ia noulu i sau sens si
continu t de stiin ta a studieri i poli ticulu i si tot ce tine de acesta.
Acest proces a det erminat apar itia in SUA in 1880 la Colegiu l din Colorado a pri mei scoli si
catedr e de sti inte politi ce. In per ioada interbe lica si indeosebi postbelica, studiere a poli tologi ei
in SU A, in Europa apuseana si nordica, Canada si Japonia s-a general izat, ata t ca stiinta cat si
ca obie ct de invata mant. Astazi in lu mea civ ilizata si dem ocratica nimeni nu m ai poat e
concepe reali zarea si function area sistemului polit ic, a omului modern fara o cultura polit ica
infaptu ita pe cale a insti tution alizata.
In Rom ania, nici in perio ada int erbel ica si cu ata t mai putin postbelica, poli tologia nu a exist at
nici ca discip lina de studiu si nic i ca stiinta de cerc etare a feno menului polit ic. In perio ada
interbe lica poli ticul era investiga t din perspec tiva istorica sau s ociologic a in stran sa
intera ctiun e cu ac estea. In perioada dom inatiei com unist e, cee a ce se rea liza in do meniul
politiculu i era in real itate o indoc trinare a oa menilor cu ideolog ia totalitara com unist a. Astazi
in condi tiile refa cerii vietii si sistemului polit ic de mocratic, a necesita tii form arii si prega tirii
cetatenilor, a racordarii invat amantului romanesc l a cel european si universal, studiu l stiin tei
politice a deveni t o necesi tate.
1.2. O biectul de studiu al poli tologi ei
Precizar ea obie ctulu i unei stiint e in gener al si in mod deosebit al unei stiin te socia le, cu m este
cazul polito logie i, este o proble ma extre m de difi cila, co mplexa si car e presupune un
perm anen t proces de definire si redefinir e. Dificu ltatea acestui proces decur ge din
complexitatea si dina mica vi etii poli tice conte mporane, din ma rea exploz ie infor mation ala,
precu m si din apari tia a num eroase stiinte de studiu a societatii, in specia l a celor de granita cu
politicul.
Stabil irea obiectu lui de studiu al stiinte i poli tice impune preci zarea unor ele mente preli minare
cum ar fi: do meniul sau dist inct de studiu; notiunil e, categorii le, concepte le procese le si
legitatile specifice cu care aceast a operea za; functii le indeplin ite in do meniu l cunoast erii, a
interd isciplin aritatii si m ai ales in pract ica sociala; locul pe care respectiv a stiin ta il ocupa in
sistemul stiinte lor socia le si pol itice; utilitatea si efi cienta sa socia la.
Definirea obiec tului polito logiei a nascut si dezvolt at o div ersitat e de opin ii, poz itii in
gandirea conte mporana, care pot fi sintet izate in trei mari ori entari :
a)Polito logia – stiinta a studiulu i statu lui
Este o orien tare mai veche, ea fiind prezenta inca dinain te de Montesqui eu ea aducand in
sustin erea sa urmatoare le argumente:
– insasi eti mologi a termenulu i de poli tologi e polis- stat si logos-stiin ta, adi ca sti inta care are ca
obiect de studiu statul, put erea si institut iile sale;

– statul ar fi ce a mai veche si ma i importan ta inst itutie pol itica a socie tatii, cu un rol centr al in
sistemul polit ic, fapt ce ar presupune de ase menea studiul acestu ia de politolog ie.
O asemenea orientar e nu este accept ata de cei mai multi poli tologi care la randul lor aduc
contra argumente:
– termenu l initial de pol itolog ie nu ave a in veder e sensul, cont inutul actua l, ci el se refere a la
politica, putere, conduc ere in general, iar sta tul era conceput si ca o co munita te sociala, nu
numai ca o insti tutie poli tica;
– asa cu m o dovedesc ulti mele cerc etari statul nu este ce a mai veche institu tie polit ica a
societatii, ea a fost precedat a de a ltele. Chiar daca este cea mai importan ta institut ie a
sistemului poli tic, dar nu unica, importan ta ei decur ge tocmai din existenta celor lalte si
intera ctiun ea cu acestea ;
– statul este studia t si de al te stiinte cum ar fi cel e econo mice, juridi ce, filosofi ce fap t ce ne
poate conduce la idee a ca si aceste stiinte ar trebui sa aiba ca obie ct de studiu statul ;
– polito logie- stiinta a statu lui insea mna o ingustare nejustific ata a obiec tului aceste i discip line.
Importan te elemente ale siste mului pol itic ca par tidele poli tice, putere a, spiritu alitatea poli tica,
norm a, condui ta si activ itatea pol itica ar ramane in afara obiectu lui sau de studiu.
b) Puterea politi ca – obi ect de studiu al polito logie i
Este o orien tare destul de raspandita in cadrul gandiri i poli tice conte mporane, atat nord
americane Geo rge Catal in, Harold L asswel cat si din Europa apusean a M. D uverger, R.
d'Aron etc. Asa de exe mplu, Her man Haller in lucrar ea sa Sti inta politi ca, refer indu-se la
obiectu l de studiu su stine ca " aceasta gravit eaza mai ales in jurul proble mei obtiner ii,
consolidari i si distribu tiei puter ii pol itice".
Argumentul fundam ental in cazul aceste i orient ari este ace la ca puterea constitu ie obi ectivu l
oricare i actiuni polit ice, ca ace asta se afl a in cen trul politi cii.
Si fata de aceast a orien tare marea major itate a cer cetatorilor si poli tologi lor aduc contra
argumente.
Ca si statul si putere a poli tica este doar o com ponent a a siste mului politi c si nu poli ticul ca
atare. In nici un caz, ea nu este in ma sura sa acop ere siste mul poli tic.
Insasi notiunea de putere, definir ea ac esteia nu este pe deplin elucid ata in stiint a poli tica,
existand tendint a de ext indere a sferei acestei a si asupra unor el emente nepol itice sau
dimpotriva de restrangere a aceste ia nu mai la aspecte le autorit atii. In acest e condit ii, cu ata t
mai mult se ridica semnul in trebari i asupra cap acitatii puter ii de a "u mple" continu tul
politiculu i;
Nici in cazul relat iei stiint a poli tica-stiint a a put erii, polit icul nu este in to talitatea sa studia t ci,
dimpotriva, i mportant e elemente ale acestu ia, cu m ar fi: institu tiile pol itice, spiritu alitatea,
relatiile poli tice etc., raman in afara investiga tiei acest eia.
c)Polit icul-obiect de studiu a l poli tologie i
Politi cul in multitudin ea si diversi tatea for melor sale de m anifestare si expri mare trebui e sa
constitu ie obie ctul de studiu al stiint ei politi ce. Poli tologi a este o stiinta de sintez a, de ana liza
in ansa mblu a poli ticului si pol iticii, a geneze i, esent ei procese lor, legitatilor si relat iilor
specifice acestu ia.
Referindu- se la acest aspect politologu l roman O. Trasnea preciz eaza "esenta, geneza si
legitatea dezvol tarii poli ticului ca feno men social com plex, dar specifi c trebu ie sa consti tuie
obiectu l de studiu al pol itolog iei.1"
Sintet izand, politolog ia studiaza si explic a natura si esenta politi cului, geneza si dina mica lui,
precu m si rolul pe care il are in reali tatea co mplexa. Ea nu este nici o pseudo- stiinta, asa cu m
o prezint a ideo logul franc ez Gaston Bouthau l2 sau un cap itol teoret ic al sociologi ei ca la R.
Aron3.

Eviden t ca nici pol itolog ia nu este in m asura sa epuizez e intr eaga cercet are a polit icului, dar
ea este singura care o face de la nive l de ansamblu, de sinteza si din acest punct de vedere este
unica stiiint a din cadrul sti intelor polit ice capabi la prin studiul e i, sa acopere intre aga sfera de
cerce tare a polit iculu i.
1.3. Locul polito logiei in siste mul stiin telor sociale si polit ice
Fiind o stiin ta a studiului societatii, a poli ticulu i, poli tologi a face parte atat din cadru l
stiint elor socia le, ca t si a celor pol itice. Ea se afla in rela tii de co muni tate, dar si de identi tate,
particu laritate cu stiin tele social e: istoria, fi losofia, econo mia, polito logia. Relat ia, rapor tul de
comunitate dintre polito logie si stiinte le sociale decur ge din faptul ca toate au ca obiec t de
studiu societ atea. Particu laritatea, indiv idual itatea dintre politolog ie si sti intele socia le vine de
la do meniul distinct de studiu a l societ atii, specifi c fiecarei stiint e in par te. Intre polito logie si
stiint ele sociale se naste, se dezvol ta relatii de interac tiune, interd ependent a, de
complementaritate reciproca. Cunostinte le, da tele, infor matiile acestor stiin te socia le sunt
folosite de polito logie in studiul polit iculu i. La randul lor si aceste stiinte se pot folosi de
datel e si cunosti intele oferi te de polito logie, contribuind astfel la o ana liza deta liata si
profunda a socie tatii.
Un al doile a plan al rel atiilor, raporturilor este ce l dintr e poli tologi e si stiin tele polit ice de
ramura: filosofia polit ica, sociologia polit ica, antropologi a poli tica, doctrin a poli tica, stiin ta
puteri i, stiin ta part idelor , etc. Acest raport impune atat preci zarea elementelor de co munita te
intre polito logie si stiinte le pol itice de ramura, dar indeosebi si m ult mai important, a celor de
distinc tie, de individu alitate.
Sociologi a poli tica este do meniul sau ram ura speci alizata a sociolog iei ce studiaz a via ta
politica in co mplexitatea ei, ca zona, sfera sau com partiment al vieti i social e globa le, ce
anali zeaza poli ticul in con textul siste mulu i socia l tota l integrat in funct ionali tatea socia la
general a4.
Referindu- se la rela tia de apropier e, de co munita te intre pol itolog ie si sociolog ia politi ca,
Gabriel Almond sustine ca ele reprez inta "o reflec tie concentra ta asupra organizari i poli tice a
societatii"5.
Pentru o pozi tie de apropiere, de dispari tie a granit elor rig ide din tre ce le doua stiinte, dar nu
pentru o iden titate se pronunta si cer cetatorul roman Mihu Achim, care considera ca
sociologia si polito logia se afla "intr -o miscare conver genta, acu m suprapunandu-se in m ulte
privint e"6.
Filosofia pol itica este acee a stiin ta poli tica de ra mura care abordeaz a poli ticul din perspec tiva
filosofica, cu ca tegorii le, principi ile si procedee le specif ice filosofiei. Ea are in veder e mai
mult impactul pe care politi cul si politi ca il are din perspectiv a filosofi ei asupra conditi ei
umane, a sem nificatiei si valorii pe care faptul polit ic o are in raport cu om ul.
Fata de cunoasterea stiint ifica a poli ticului, in act iunea politi ca, fi losofia are o valoare
episte mologic a, atitudina la, cognitiv a si valori zatoare.
Asa cu m preci zeaza si Ovidiu Trasnea, intre filosofie, pol itica si stiin tele poli tice exista o
"interdep endent a necesara"7.
Antropo logia polit ica este o ra mura a antropo logiei social e ce s-a const ituit rela tiv tarziu ca
specializare polit ica si urm areste anal iza, descrierea structuri lor si proceselor din siste mele
politice ale co muitatilor triba le con temporan e.
Altfel spus, ace asta ra mura a sti intelor polit ice studuiaza com unitatile lipsite de structur i
politice spcializate sau, asa cu m le nu mea Marcel Prélot, "socie tati non poli tificate"8.
Relat iile de co munita te dintre pol itolog ie si sti intele poli tice sunt date de poli tic, care
constitu ie do meniul com un de studiu al tuturor acestor stiinte.
Individua litatea acestor stiinte vine din modalitatea lor diferit a de ana liza a pol iticului, de
studiul gener al al poli ticului sau a unor s egmente partia le ale acestu ia; metodele si tehnic ile

folosite in investig area fenom enulu i poli tic; scopul, ut ilitatea si fina litatea aceste i cerc etari;
rolul pe care ac estea il au in procesul gener al al cunoaster ii si al pract icii socia le.
Politolog ia este singura stiin ta pol itica car e studiaz a poli ticul in ansa mblul sau, pe cand
celelalte sti inte politi ce cer ceteaza doar unele segm ente, parti ale acestui a. In studiul sau,
polito logia porneste de l a condit iile genera le ale socie tatii, rezu ltatele cerc etarii sale fiind un
bun al in tregii societ ati, ele regasindu-se in cadru l spiritu alitatii poli tice genera le ale socie tatii;
in ideo logiile, progra mele, strategi ile unor partide, forte social pol itice. Nefiind legat a de un
anum it emitent polit ic, sau neaf andu-se in servic iul acestuia, polito logia reali zeaza o
cunoastere obiect iva, cat m ai apropi ata de real itatea social-pol itica.
In schim b, alte stiinte polit ice cum ar fi cazul sociologi ei sau al doctrin ei pol itice, leg ate de un
anum it emitent polit ic, ana lizeaza doar anu mite aspecte, segm ente ale politi cului, folosesc
anum ite metode, t ehnici cum ar fi chestion arul, dialogul, iar cunostin tele dobandi te servesc cu
precader e emitentu lui sau ce lui care a lansat co manda sociala ca in ca zul sociologie i poli tice.
De asem enea, aceste cunostint e date in difer ite form e si in tensita ti au un carac ter part inic,
partiz an, ideo logic. In special, doctrine le politi ce fiind asocia te unor anu mite forte socia l-
politice, partide, clase, grupuri sociale, ele vor reflec ta, in terpret a si aprec ia reali tatea poli tica
in funct ie de interesel e acestor a, de pe poziti ile si condit iile lor socia le.
Concluzion and pute m aprec ia ca relatiile de interdep endenta, interd iscipl inarit ate si
complementaritate se me ntin si se am plifica intre polito logie si stiinte le pol itice de ramura.
Astazi ca urmare a cresteri i rolulu i poli ticului in societa te se amplifica si con solideaz a statu tul
sistemic si pluriva lent al pol itolog iei, ea impun andu-se tot mai mult ca o stiin ta funda mentala
cu rol coordona tor in studiul poli ticului si a l stiin telor politi ce.
1.4. Functii le pol itolog iei
Ca teori e genera la a polit iculu i, poli tologia exerc ita in cadrul societatilor, in speci al a celor
democratice o serie de functi i. Prin acest e funct ii, ea isi expri ma, manifesta, rolul, ut ilitatea si
eficienta sociala.
Amp loarea acestor functii, utilitatea lor nu sunt ace leasi in toat e societ atile si siste mele
sociale, ci ele sunt, in mare masura deter minate de o serie de fac tori, cu m ar fi:
– natura regimulu i socia l si a forte lor socia l-poli tice aflate la putere ;
– nivelu l dezvol tarii vietii materiale si spiritua le;
– gradul dezvo ltarii vietii poli tice si in specia l a dem ocrat ismului;
– sarcinil e, obie ctive le politi ce ur marite si real izate.
In esenta, politolog ia exer cita urmatoarel e funct ii:
a)functi a cogni tiva
Politolog ia rea lizeaza o functi e de cunoast ere si int erpret are a reali tatii poli tice. Aceast a
cunoastere este obie ctiva, nepart inica si nepart izana, lipsit a de poz itie si incar catura ideolog ica
si este un bun al intreg ii socie tati si viz eaza polit icul in ansa mblu l sau, procesel e si leg itatile
sale gener ale.
b)functia crea tiva
Cunoasterea reali zata de poli tologi e se m aterializeaza in elabor area unor teorii, concep tii,
doctrine si progra me polit ice, intr-un cuvant in crear ea unor valor i poli tice ce vor crea si
fundam enta cul tura pol itica.
Politolog ia nu nu mai ca se inte meiaza pe valori, ci ea insasi creea za valor i, valor ile polit ice.
c)functi a praxio logica
Politolog ia nu este num ai o stiint a teore tica, abstrac ta ci ea este dublat a de o i mportan ta
dimensiune praxiolog ica. Prin rezult atele si conc luziile la car e ajunge, ea este in m asura sa
ofere soluti i pert inent e pentru imbunat atirea si perfe ctionar ea siste mului polit ic. Totodat a
polito logia ofera m odele alterna tive de dezvol tare social-pol itica fie pentru refor marea
sistemului existen t sau chiar pentru transform area radica la a acestui a.

d) functia form ativ-educa tiva civica si patr iotica
Prin date le, cunostin tele si infor matiile dobandite, prin valori le politi ce cre ate si pu se in
circul atie, poli tologi a contribu ie in ma re masur a la form are si dezvolt area unei educa tii civice
patrio tice si polit ice, a constint ei de sine a indiv idului si a societ atii.
e) functi a previ zional a
Singura sau i mpreun a cu a lte stiinte sociale sau polit ice de ra mura, polito logia poate prefigura
modelele si alterna tivele de dezvolt are socia le si l e pune la dispozit ia socie tatii.
In sistemul conte mpor an al stiinte lor poli tice, poli tologi a reprez inta o disciplin a funda mentala,
o stiint a social a part iciulara consacr ata fenom enulu i poli tic , singura in m asura sa studieze
"polit icul in sine" sau dupa cu m aprec ia Julien Freund "polit icul ca esent a autono ma".
Note bibl iografic e:
1. Ovidiu Trasnea, Proble me de sociologie polit ica, Editura Politi ca, Bucurest i, 1975, p. 39-40
2. Ga ston Bouthaul, Sociologie de la polit ique, PUF , Paris, 1965, p.7-10
3. Ra ymond Aron, L a sociologi e poli tique, in "Revue de l'enseigne ment supéri eur", nr . 1-2,
1965, p. 21-23
4. vezi Virgil Magureanu, Studii de sociolog ie pol itica, Edi tura Albatros, Bucuresti, 1997,
p.38
5. Gabriel Almond, A Develop ment Approach to Polit ical Systems, Apud V. Magureanu, op.
cit.,p. 39
6. Mihai Achim , Introduc ere in sociologie, Ed. Daci a, Cluj-Napoca, 1992, pg.30.
7. Ovidiu Trasnea, Filosofi a poli tica, Ed. Polit ica, Bucuresti, 1986, p.54
8. Marcel Prélot, Sociolog ie pol itique, Toulouse, 1973, p. 239-240
CAPIT OLUL 2: SISTEMUL POLITI C

2.1. Sistem ul polit ic-defin ite, trasatur i
Societa tea, viata social a in gener al, se prez inta ca un siste m social global care este structura t
in sub sisteme, care la randul lor constitu ie siste me de sine statato are cu structuri, mecanis me
si functi i proprii. Din cadrul oricarui sistem socia l globa l, cel e mai impor tante sistem e partia le
sunt: siste mul poli tic, sistemul econom ic, siste mul infor mationa l, siste mul spiritua l, siste mul
militar, etc.
Concepere a si anal iza societatii ca siste m social global, a com ponene telor sale ca sistem e
partia le, constituie o m etoda de cer cetare rel ativ noua si ea apartine teori ei gener ale a
sistemelor crea te de Lwon Bertolanf fy in 1937.
In cadrul oricarui sistem socia l globa l, prin lo cul si rolu l pe car e-l ocupa in cadru l acestu ia,
prin m ultitudinea, com plexitatea si diversita tea relat iilor ce le generea za, prin impactul asupra
celorl alte siste me parti ale, insasi asupra intr egului, se detaseaz a si se i mpune siste mul polit ic.
Orice siste m social, indiferen t de gradu l sau de or ganiz are, de nivelul dezvol tarii sale, de
natura sa, im plica cu necesita te o dim ensiune si o functie polit ica. De altfe l, poli ticul si
politica au fost dintotd eauna coordonate majore ale existent ei si actiun ii umane. "Astazi, mai
mult ca oric and – preci zeaza poli tologul G. Burdeau – epoca noastra este martora unei
politizari universal e. Totul a devenit polit ic, deoar ece totul se afla sub influen ta politi cii sau se
oglindeste in ea"1.
Desi concepere a si studier ea siste mica a polit iculu i s-a i mpus re lativ de curand ca
metodologie, aceasta nu este absolut noua. Inca din anti chitate au exista t asemenea ten tative si
ele au apart inut lu i Aristot el.
In 1651, Th. Hobbe s in lucrare a sa Lexi athon face deja un co mentariu asupra poli ticului ca

sistem. Cerc etare a siste mica a dom eniului pol itic, feno men incepu t dupa ce l de-al doile a
razboi mond ial, desi a rea lizat unel e succese notabil e, inta mpina astazi o serie de dificul tati,
greutat i si nei mpliniri. Toate acest ea se regasesc inca in identif icarea siste mului politi c cu
sistemul social global, sau in confuzii le intalnite adeseori in literatura de specia litate, in care
pana nu de mult, concepte le de "sistem politic", "organizar e poli tica" si "sistem de
organizare", erau consider ate ident ice.
Cu tot rolu l si locu l impor tant pe care sistemul politi c il joaca in oric e siste m social global,
ident ificar ea ac estora nu este justifi cata. Siste mul social este un in treg, in timp ce siste mul
politic in raport cu acesta, reprezint a o part e. Prin ur mare, relatia dintre acestea nu este de la
intreg la intr eg, dec i egal a, ci de la intreg l a parte si deci nici sub ac est aspect nu poate fi
vorba de ega litate sau identi tate, ci cele doua ele mente sunt conceput e distin cte, atat sub
aspectul naturi i, structur ii cat si al functi ilor.
Conceptul de siste m polit ic s-a i mpus atat asupra notiuni i de "organizare polit ica", cat si a
celui de "siste m de or ganizar e poli tica". Prim ul aspect, de "or ganizare polit ica" este notiun ea
folosita de polito logii tribut ari form atiun ii juridic e si nu este in ma sura sa acop ere intr egul
domeniu al poli ticului, mai ales ca ea integr eaza, pe langa elemente polit ice si pe cel e de
natura juridic a.
Notiunea de "sistem de organizare polit ica" a fost introdusa in circu itul literaturii poli tologi ce
de gandire a marxista si voia sa evident ieze distinc tia dintre sistemul polit ic specif ic
capit alismului si cel al social ismului. Este adev arat, cu ti mpul aceasta notiune a fost trepta t
abandonat a, impun andu-se cea de siste m politi c.
Prim ul cercet ator car e a in cerca t si, in m are masura a reusit sa abordeze politi cul in spiritul
teorie i siste mice, a fost David Easton. In lucrari le sale "Siste mul poli tic", aparuta in 1953 si
"O ana liza siste mica a viet ii pol itice", el aborata in 1956, Easton desi avanseaz a elemente
valoroase privind defin irea sistemului polit ic, ind eosebi a caract erului sau deschis, nu reuseste
sa im puna o definit ie a acestui a.
In lucrare a din 1953, D.Easton defineste sistemul polit ic ca "alocar ea autor itara a valor ilor"2.
In 1963, intr -o alt a lucr are, A Fram ework for Polit ical Anal ysis, aparu ta la New York, Easton
considera sistemul pol itic "un ansa mblu de variab ile, oricare ar fi gradul de rel atii intr e ele".
Intr-o alta lucrare aparut a in 1974 la Paris, polito logul american defin este siste mul poli tic ca
"ansam blul inter actiunilor prin care obiect ele de valoar e sunt repart izate pe cale autorit ara
intr-o societ ate"3.
In schim b, el isi aduc e o contribu tie deosebita privind functii le siste mului polit ic, rolul sau in
societate.
Desi criticata si de m ulti contesta ta, teor ia lui D. Easton, ra mane un punc t de ple care si chiar
de referin ta in conceper ea si studier ea pol iticului ca siste m, avand si astaz i numerosi adept i. In
1968 in "Analiz a siste melor pol itice", J.W . Lapi erre in cearc a si el sa defineasca sistemul
politic ca "ansam blul proceselor de deci zie care priv esc tota litatea unei societati globa le"4,
defini tie care nu acop era nic i pe departe politi cul, vizand nu mai un aspec t al sistemelui poli tic,
cel deciz ional,i ar structur a, rela tiile, inst itutiile, co mport amentul, nor mele conduite i poli tice,
ramanand in afara unei asemenea abordari. Pe aceeasi linie funct ionala se inscrie si definit ia
lui T. Parsons: "Concep tul nostru che ie de orientar e este polit ica definit a ca un s ubsiste m
prim ar functiona l al societatii, strict parale l cu sta tusul teore tic, cu econo mia".
O incercar e remarcabila dar cu anum ite limite, de ana liza siste mica a polit iculu i o face
cerce tatoru l sovieti c F. M. Burlatk i.
Pornind de la extinder ea puter ii politi ce asupra unor noi sfere ale vietii econom ice, socia le si
cultura le, el ince arca sa lar geasca definit ia sistemului polit ic. Abordare a lui F.M. Burlatki are
multe elemente valoroase, atat sub aspect structur al, destul de cuprin zatoare, dar mai ales a
includer ii in siste mul polit ic al comuni catiilor, fapt neglijat de major itatea def initiilor date
acestui a, ele ment cu un rol m ajor in viata polit ica conte mpor ana. In ac elasi timp insa, defini tia

lui F.M. Burla tki are si unele neajun suri: ea este concepu ta si rea lizata pe mo delul fostei
societati total itare a Uniunii Sovieti ce, siste m polit ic relat iv inchis, cu li mite in dezvol tare si
perfect ionare si supus totoda ta, procesului de conducere centra lizat. Cana lizata pe un anum it
model – cel al siste mului pol itic, totalitar, defin itia sa nu poate acoperi concep tul gener al de
sistem politic, avand in vedere indeosebi la tura sa func tional a, imposib ilitatea de adaptare la
cerint ele dezvolt arii sociale si, m ai ales, al e democratis mului politi c.
O abordar e funct ionala a dat- o sistemului poli tic si Gabriel Almond. El defineste siste mul
politic ca "un sistem de intera ctiun i prezen te in toate societ atile indep endente care indeplin esc
functia de int egrare si adaptare"5.
Intr-o alta lucrare mai recent a din 1974, G . Almond considera ca siste mul poli tic este co mpus
din structura polit ica si cultura polit ica: "Structur a poli tica cuprinde ansam blul activitatilor
politice: institu tiile politi ce, dar si aspectel e poli tice ale structuri lor social e"6. I mport anta ni se
pare, in mod deosebit, clasifi carea siste melor poli tice: "Autono mia siste melor – prec izeaza el –
carac terizeaza siste mele de mocratice, in timp ce subordonarea lor riguroasa este trasa tura
sistemelor totalitare"7.
}i cerce tatori i romani au fost t entat i sa ana lizeze si sa defin easca societatea ca siste m social
global. O asemenea poziti e a pro mova t-o Aneta Busuioc, car e in dem ersul sau filosofi c-poli tic
considera ca: "Socie tatea poat e fi cuno scuta, expl icata si transfor mata constient num ai prin
conceper ea ei ca siste m"8.
Prin sistem politic inte legem acel siste m partia l al societa tii ce cupr inde ansa mblul re latiilor,
institu tiilor, conc eptiilor, com unica tiilor de natura pol itica, prin care se asigura organizare a,
functionar ea si conduc erea societatii.
In concluz ie, am putea form ula catev a coordonat e de baz a in abordarea si intel egerea teoret ica
a siste mulu i poli tic:
– practi ca istor ica a dem onstra t ca omu l, ca fiinta social a, nu poate exista si action a deca t in
cadrul organizat al unui sistem socia l. "Activ itatile indivi zilor – preciz eaza A. Busuioc – sunt
de fapt si in mo d esent ial activ itatile siste melor socia le"9;
– sistemul polit ic consti tuie una dintre cele mai import ante com ponent e ale societ atii
conte mpor ane priv ita si conceput a ca sistem social global ;
– el trebu ie abordat ca un sistem mereu deschis supus incorporari i cont inue a elementelor noi
ale vieti i socia le, al e feno menelor si proceselor poli tice ce apar in cond itiile noii dezvo ltari
sociale;
– sistemul polit ic este intr-o continu a deven ire, perfe ctionar e si autor eglare. Aceste aspecte
sunt in m are masura de terminate de existen ta si gradu l dezvol tarii vietii polit ice si ma i ales a
democratismulu i poli tic;
– in cadrul societ atilor nede mocratice, asa cum a fost cazul celor fascist e si chi ar co munist e,
posibilitatile de innoire, de perfec tionare a siste mului pol itic, sunt li mitate de insasi natura
acestor societati, a lipsei lor de transparen ta si de mocratism social- politic;
– carac terul dina mic specif ic siste mului politi c, impun e o per manenta definire si redefin ire a
componene telor sale;
– autono mia relativa a siste mului politi c. Desi siste mul polit ic este parte integr anta a societa tii
si unul dintr e elementele ei structur ale si functiona le cel mai impor tant, el nu se dizo lva,
disipeaz a in siste mul socia l globa l, nu se sub stituie acestu ia si nu se iden tifica cu el, ci se
afirma si function eaza ca un el ement distin ct, avand propria sa iden titate, fiziono mie si
autono mie.
2.2. Functii le siste mului politi c
Latura function ala a siste mulu i poli tic are in vedere funct iile exerc itate de acesta atat la
nivelu l si inter iorul propriului sistem, cat al societatii. Pe ma rginea aceste i proble me, in
literatura de specia litate, exista vii dispute legat e de con tinutu l functi ilor sistemului polit ic, de

eficienta, amplitudine a acestor a si uti litatea lor socia la.
Inca din "The Polit ical System", D.Easton sustine ca siste mul poli tic are in societate un rol
reglato r. Aceasta reg lare sociala este real izata prin "alocar ea autor itativa a valori lor la nivelu l
intreg ii socie tati".
Un alt auto r, J.M.Cot teret, sustine ca "sistemul politi c indep lineste functi i de in tegrare si de
adaptar e, prin recur gerea sau amenint area cu recur gerea la o constrangere psihica sau m ult
mai putin leg itima. Sistemul politi c urmarest e in cadrul socie tatii obi ectiv e prec ise:
mentinerea sau, dim potriva, m odificarea ordini i socia le"10.
Pentru Almond si Cole man, siste mul polit ic are rolul legimitatii celor care guverne aza, de a
asigura un ech ilibru intre conducator i si condusi, in tre guvernan ti si guverna ti.
Sintet izand, pute m aprecia ca siste mul poli tic realizeaza in orice socie tate urmatoarel e funct ii:
1) De or ganizare si conducere a siste mului globa l. Aceasta funct ie decur ge din fap tul ca
politicul stabilest e obiec tivele siste mului social si subsiste melor sale si asigura prin
mobilizare a resurselor m ateriale si um ane rea lizarea acestora.
2) De autoregl are a sistemului social global. Regland in tregul sistem socia l globa l, siste mul
politic asigura implicit funct ionali tatea diverse lor subsistem e ale sistemului social global. El
este singurul sistem din cadrul socie tatii car e se autoreg leaza prin propriile institu tii si
mecanisme.
3) De distribuire in cadru l societ atii a va lorilor in genera l, a ce lor poli tice in speci al. Aceasta
distribut ie trebu ie facuta in concordan ta cu interesel e socia le globa le si cu cele ale diferit elor
clase si grupuri sociale, ale intreg ii socie tati.
Functii le siste mului politi c nu se m anifesta in mo d izo lat, ci intr -o stran sa corela tie cu cel e ale
celorl alte sub sisteme sociale, se intrepa trund si co mpleteaza reciproc, asigurand astfe l
reglare a, autoreg larea si function area sistemului social global, a societ atii in ansa mblul ei.
Functii le din cadrul sistemului polit ic difer a de l a o societ ate la al ta, atat in ceea ce priv este
continu tul ca t si in form ele si me canismele de rea lizare. Acest fapt e in lega tura dire cta cu
obiect ivele si sarcini le pe care si le propune in fiecar e etap a respect ivul sistem, de dina mica
acestui a, de insasi calitatea si funct ional itatea elementelor sale co mpon ente si situati a
interna tiona la.
2.3. Com ponente le structurale ale sistemului poli tic
Problem a definiri i compon entelor structura le si func tional e ale siste mulu i poli tic, trebui e sa
porneasca de la unit atea si diversit atea parti lor sale constitu tive, a mu ltitudin ii si varieta tii
relatiilor ce le guvernea za si indeoseb i a impactu lui acestuia asupra celor lalte siste me partiale
ale societatii.
Natura regi mului polit ic, for mele sale de exer citare a puterii, contextu l intern si int ernat ional
isi vor pune a mprenta atat asupra co mponen telor sistem ului poli tic, dar m ai ales asupra
amplitudin ii si efi cientei functii lor sale, a rolulu i sau regla tor la nivelul intreg ii societati si a
propriei autoregl ari.
Sub a spectul dimensiuni i structur ale a sistem ului poli tic, cele mai multe pareri conver g spre
accep tarea urmatoarelor com ponent e: rel atiile polit ice; institu tiile politi ce; constiint a si cul tura
politica. La acest ea noi ne per mitem sa include m normele si co mporta mentul polit ic,
comunicatia poli tica, actiunea politi ca.
2.3.1. Relat iile poli tice
Acestea a lcatu iesc unul din feno menele cele mai importan te ale vie tii social e, studiere a lor
prezent and un int eres deosebit atat pentru teoria polit ica, cat si pentru pract ica social-pol itica.
Problem a definiri i relatilor poli tice a nascut vii dispute in literatura de specialitate. Din
multitudin ea int erpret arilor si nuantari lor dat e de difer iti autori relat iilor polit ice evident iem
catev a:

– Karl S mith rezu ma relatiile poli tice la relat iile de osti litate, adica la raportu l de "a mic si
inamic";
– C. E. Cata lin, limiteaza rel atiile polit ice la
relatiile puter ii.
– Raymond Aron si Mauric e Duver ger
privesc rel atiile polit ice ca rela tii de autor itate, pri mul reducandu- le la raportur i dintre indivi zi
si grupuri, in schi mb pentru Maurice Duver ger rel atiile de autori tate sunt "rela tii inega litare,
in cadrul carora unul sau m ai multi indiv izi dom ina pe cei lalti si i i supun intr -o maniera m ai
mica sau ma i mare vointei lor… rel atiile politi ce au o lar ga sfera de cuprindere, ele au exista t
in toa te socie tatile, inclusiv in societa tea com unei primitive"1 1.
Form a specifi ca de manifest are a relat iilor sociale in do meniul vi etii poli tice, relatiile poli tice
pot fi def inite intr-o acc eptiun e mai restransa sau m ai larga. In sens re strans, prin rela tii
politice se intel eg ace le rel atii ce se nasc si se dezvolt a intr e oamenii care ac tionea za atat in
mod indiv idual ca ce taten i, alegatori, parla mentar i, membrii ai unor par tide politi ce,
reprezen tanti ai unor institut ii politi ce sau in mod cole ctiv, organiza ti politi c.
In extenso, rel atiile polit ice sunt acele relatii de natura polit ica ce se for meaza si desfasoara
intre mari com unitati umane, clase, grupuri sociale, partide polit ice, intre acestea si stat, sau
intre state, natiuni, popoare ca entitati distinc te. Acest ult im segment formeaza relat iile
politice interna tiona le.
Rezu mand, pute m apreci a urmatoarel e:
1. Obiectivu l funda mental pe car e sunt centr ate relat iile poli tice este ac ela al proble mei puteri i
sub dif eritele ei for me, in specia l a ce lei polit ice, cucerire a, mentinere a, influ entare a sau
monitor izare a ei.
2. Avand in vedere locu l si rolul polit iculu i in socie tate, rela tiile politi ce in actiun ea lor nu
vizea za nu mai poli ticul, ci ele privesc or ganiz area si conducerea intreg ii socie tati, intru cat
orice act de conducere, indiferen t de do meniul sau de ma nifestare econom ic, spiritua l sau
militar, are in totdeaun a un sub strat si un cont inut politi c;
3. In actiun ea lor , relatiile pol itice se m anifesta sub o for ma organiza ta, progra matica si
constient a. La nivelu l social, ele action eaza nu direc t, ci prin inter mediul insti tutiilor pol itice
(stat, part ide politi ce, for matiuni polit ice, etc.);
4. Atat sub aspec t teor etic, dar m ai cu sea ma pract ic, relat iile polit ice isi funda menteaza
actiun ea pe o ideologi e, care in ce le mai multe cazuri se ma terializeaza in program e si
doctrine polit ice. Acest fapt confera relat iilor polit ice un pronuntat caract er si cont inut
ideolog ic-part inic.
2.3.2. Com unica tia polit ica
Com unica tia polit ica constitui e compon enta sistemului polit ic cea mai putin uzita ta in studiul
sistemic al acestui dom eniu. Unii autori renunta la folosire a ei sau chiar neag a apart enent a ei
la siste mul poli tic.
Cu privire la locu l si rolul com unicatiei politi ce in cadrul sistemului polit ic se pot face
urmatoar ele preciz ari:
1. In condit iile exploz iei inform ational e, inc lusiv a cunoast erii si cunostinte lor despre pol itic,
a sporirii considerabi le a rolului acestuia in socie tate, comuni catia poli tica trebu ie sa
constitu ie asta zi in orice sistem politic modern o co mpon enta majora a acestu ia;
2. Com unica tia polit ica exerci ta in cadrul societatilor dem ocratice prin exce lenta o funct ie de
difuzare a valor ilor pol itice, dec i, ea joaca un rol infor mationa l cu dublu sens, atat din direc tia
celor ce guvernea za ca tre ce i guverna ti, dar si invers;
3. Com unica tia polit ica nu trebuie monopoli zata de ce i ce guverneaza si folosita de acest ia
pentru "unifor mizare" si indoc trinare a poli tica a celor guvernat i, asa cu m s-a inta mplat in
societatile totalitare. Ea nu trebu ie sa devin a un m ijloc, un instrum ent de guvernare, de

impunere a ideo logie i guvernant ilor, ci di mpotriva, existen ta si dezvo ltarea ei trebuie privit a
ca un el ement al dem ocratismului poli tic, a adancir ii acestei a;
4. In actua lele condit ii ale dezvo ltarii mod erne, co municatia polit ica poate juca in cadrul
societatii un rol construc tiv, functiona l, de opti mizare si perfe ction are a mecanis mului de
functionar e al sistemului poli tic, de autoreg lare si de reglare a societ atii;
5. Un deosebi t impact il exer cita comunicatia pol itica asupra subiec tilor social i poli tici,
organiza tiilor si insti tutiilor pol itice socie tale. Difuzarea obiec tiva, netrunchi ata a infor matiilor
si cunostinte lor poli tice, recep tarea acestora de ca tre ce tatean, le va da posibil itatea sa
action eze in cunostint a de cau za, sa-si for meze si m odeleze un co mpor tament adecv at
cerint elor actiun ii pol itice. In felu l acest a, cet ateanul va deveni un par ticipant constient si activ
la derul area vieti i si prac ticii pol itice, responsabil fata de actiun ea si condu ita sa politi ca. La
randul lor , organiza tiile si inst itutiile polit ice, in pri mul rand for matiunile si partide le poli tice
corect infor mate, isi vor arm oniza pozi tia si actiun ea poli tica in func tie de necesit atile si
cerint ele reale ale vieti i socia l-poli tice;
6. Prin infor matiile si cunostin tele pe car e le transm ite in societate, co municatia politi ca
creea za la nivelu l acest eia, o anum ita stare de spirit, concret izata si expri mata prin opini a
politica si care poat e genera o anu mita ori entare a act iunii si conduit ei pol itice fat a de puter e,
de autori tatea si inst itutiile aceste ia. Actiune a si ati tudine a poli tica crea ta de com unica tia
politica, poate evo lua fie in dire ctia armoni zarii pozit iei guvernant ilor cu cea a celor guverna ti
sau, dim potriva, sa i mpun a necesi tatea refor marii, restructurar ii puterii si autori tatii, sau chi ar
in situa tia de criza, de imposib ilitate de regl are, in locuire a a ac esteia.
2.3.3. N orma si co mport amentul pol itic
Acestea const ituie alte doua co mpon enete ale sistem ului poli tic ignorate, ocoli te sau foart e
putin aborda te de lit eratura polito logic a.
a) Norm a poli tica reprez inta un ansam blu de reguli, prescripti i, indi catii refer itoare la
comporta mentul poli tic al ind ivizilor si al grupurilor de indivi zi organizati in insti tutii, part ide,
form atiuni pol itice, raport at la viata poli tica specifi ca a unei societ ati.
In raport cu celelalte nor me care regleaz a difer ite segm ente ale vieti i social e si indeoseb i fata
de nor ma juridic a, nor ma polit ica se caract erize aza prin cat eva el emente part iculare, specif ice:
a) apli carea si respectar ea ei nu este obligator ie pentru toti membrii societatii, ci doar pen tru
aceia care sunt angajati in viat a poli tica, fie ca persoane individua le fie inregi mentate in
institu tii si or ganiza tii polit ice;
b) respectar ea nor mei poli tice este in exclusiv itate rezu ltatul voint ei si con stiintei ind ividulu i,
a membrilor respective i comunitati pol itice. Ea se reali zeaza nu prin forta coerc itiva a
autori tatii de stat ca in cazu l normei juridice, ci in pri mul rand, prin constiin ta individulu i,
printr -un anu mit siste m ce tine de anum ite tradi tii, obice iuri, educ atie specifi ca fiecarui
organism sau insti tutie poli tica;
c) pentru buna function are a anum itor organism e pol itice, nor mele de conduita polit ica se
regasesc in e laborare a unor regula mente, coduri, statute in care sunt incluse drepturil e,
obliga tiile, regul ile de conduit a, anu mite prescripti i si sanct iuni propri i membrilor acestora;
d) desi la nivelul societa tii se constitu ie un anu mit cod al condu itei polit ice, care reflect a
specificitatea vieti i poli tice din cadru l respect ivei societa ti, fiecare organism , inst itutie
politica, dar ma i ales fie care partid politi c, isi are propriul sau si stem de nor me polit ice in baza
caruia membrii sai isi desfasoara ac tivitatea si isi regleaz a condui ta pol itica;
e) asupra nor mei poli tice specifi ce unei institu tii polit ice, dar m ai cu sea ma asupra partid elor
politice, isi pun a mpren ta o serie de factor i cum ar fi: stadiul general al dezvo ltarii socie tatii,
nivelu l evolut iei dem ocratiei si a cu lturii poli tice, gradul dezvo ltarii sistemului inform ational
si indeosebi a com unicatiei politi ce, indep endent a si obiec tivitatea ac estora, natur a ideo logiei
politice pe care isi funda menteaza activitatea partidu l poli tic, com pozitia si structura sociala a

membrilor sai, interese le si obie ctivele politi ce ur marite;
f) la randul lor, organis mele si institu tiile poli tice internation ale isi desfasoara ac tivitatea in
baza unor si steme de norm e poli tice intern ation ale care const ituie parte a dreptulu i
interna tiona l. Aceste nor me de conduit a poli tica intern ationa la reflect a stadiu l rela tiilor
interna tiona le, tendinta dom inanta din cadrul acestora, raportul de forte in ternat ional,
eventua la dir ectie, tend inta spre care se indre apta omenire a.
b) Com porta mentul polit ic
In stransa lega tura cu norm a poli tica se afla com porta mentul poli tic. El este expresia cea m ai
concluden ta a norm ativitatii sistem ului poli tic.
Com porta mentul polit ic este un adevar at "baro metru" al vie tii polit ice dintr -o societate, fiind o
transpunere in pract ica a valori lor poli tice, a consti intei membrilor societatii, a norm elor ce
structurea za ac tivitatea poli tica.
In limba romana, termenul de com porta ment isi are originea in cuvantu l frantu zesc
comporta ment "modalitate de a action a in anum ite imprejurari sau situat ii, condu ita, purtare,
comportar e"12.
Ca si in ca zul a ltor co mpon ente ale sistemului polit ic (nor ma, comuni catia pol itica) si in cel al
comporta mentului politi c, literatur a de speci alitate atat nationala cat si universala este
defici tara. In lipsa ac estor preci zari fixe al e literaturii de specia litate, pe baza unor ma i vech i
preocupari ale noastre vo m incerca sa puncta m cateva prec izari:
1. Prin com portament polit ic se inteleg e ace l
mod de a action a, de a se comporta si raporta a l membrilor societatii, claselor , grupurilor
sociale, al par tidelor si form atiunilor polit ice fata de valori le si doctr inele poli tice, de
princip iile si norm ele poli tice ale societatii, de act ivitatea poli tica desfasurata de or ganism ele
si institu tiile pol itice socie tale;
2. La nive lul oricare i societ ati distinge m un co mport ament poli tic individua l, al cetateanu lui
in cal itate de alega tor, de partic ipant la via ta pol itica si un co mpor tament poli tic colec tiv ce
poate imbraca forma de clasa, grup, partid, natiune, etc;
3. De si se ma nifest a in si prin individ, in m od ind ividual sau colec tiv – organizat,
comporta mentul poli tic este un produs si un fapt social, for mat si det erminat de sistemul
politic socia l, de socie tate in gener al;
4. Spre deosebire de com porta mentul juridic, caci exista si un ase menea com porta ment impus
de nor ma juridic a, co mpor tamentul politi c este o obiect ivizare in practi ca socia l – poli tica,
liber consfintit a si acc eptata a norm elor, principi ilor si sistemului de valor i poli tice
interioriza te si ap licate in cunostinta de cauz a;
5. La baz a decl ansarii si orientar ii com porta mentului uman sta o vari etate de m obiluri,
trebuin te si int erese. Dintre aceste a, int eresul pol itic este ce l care da scop, sens, sem nificatie
activ itatii si com portamentului politi c, il declanse aza si direct ioneaz a, contr ibuind to todata si
la regl area sa. P .H.Holba c considera inter esul "unicu l mobil al actiun ii si condu itei umane"13,
iar pentru C.A. Helv etius "in teresul conduce toa te judeca tile noastre"14.
Pentru poli tologul roman Trofin Dragan, "interesul polit ic repre zinta trec erea omenirii din
imperiul nec esitatii in cel al liberta tii"15.
6. Com porta mentul social, cel politi c in mod special nu este un da t al societatii, al indiv izilor,
ci el este rezu ltatul unei int ense si per manente activ itati ale socie tatii.
In cadrul procesului de form are, dezvoltar e si m odelare a com portamentului politi c, un rol
important il joaca cul tura si co municatia polit ica, activ itatea educ ativa si poli tica desfasurata
de diferi te organis me si insti tutii poli tice, dintre care se detaseaz a prin i mportan ta si efi cienta
actiun ea par tidelor polit ice, a mass m ediei scol ii si fa miliei.
7. La fel ca in cazul norm ei polit ice si in cel al co mpor tamentulu i, pe baz a nor melor poli tice
general e ale societ atii la nivelul aceste ia, ex ista o anu mita conduita polit ica, aceast a
neexclu zand situa tia ca fie care clasa, par tid pol itic sa-si aiba propriul ei comport ament poli tic,

carac terizat prin anum ite part icularitati ce decur g din fundam entul ideo logic, din locu l si rolul
efect iv pe car e-l joaca in societ ate, din inter esele si obiect ivele poli tice urmarite. De regul a,
comporta mentul poli tic al m embrilor unui part id poli tic, al part idului in ansa mblul re latiilor
politice, este inc lus in strateg ia si t actica sa progra matica, in statutul sau de or ganiz are si
functionar e.
Note bibl iografic e
1. G.Burdeau, Traité du science polit ique, tomul IV, Paris, 1952, pg. 52
2. David Easton, The Polit ical System, 1953, pg.19
3. ide m, Anal yse du s ystème polit ique, Paris, 1974, pg. 23
4. J.W.Lapierr e, L'Anal yse des s ystèmes poli tiques, PUF, Paris, 1968, pg. 271.
5. Gabriel Almond si Ja mes S. Cole man, The Politi cs of Developing Areas, Princeton, 1960,
pg. 7
6. Jean Pierre Cot, Jean Pierre Maum ier, Pour une sociologie polit ique, Ed itions de Seuil,
Paris, 1974, pg. 15
7. Ibide m, pg 15.
8. Aneta Busuioc, Polit icul si conducerea societa tii, Ed. }tiin tifica, Bucurest i, 1973, pg.29
9. Ibide m
10. J . M. Cott eret, Gouver mentes et gouvernes, PUF , 1973, pg. 6
11. M. Douver ger, Sociolog ie pol itique, PUF , Paris, 1966, pg. 20,21
12. Dictionar expli cativ al limbii romane, Edi tura Acade miei Ro mane, Bucurest i, 1986, pg.
178
13. P .H.Holbach, Siste mul natur ii rare despre leg ile lumii fizice si mor ale, Editura }tiint ifica,
Bucuresti, 1957, pg. 277
14. C. A.Elvetius, O uvres co mplès, vol.2, Paris, pg. 491
15. T.Hagan, Teoria si practi ca socia la in Rom ania, Editur a }tiin tifica, Bucurest i, 1985, pg. 56
CAPIT OLUL 3: STATUL- I NST ITUTIE FU NDAMENT ALÃ A SISTEMUL UI
POLITI C

3.1. Teorii priv ind apari tia si definire a statu lui
In cadrul oricare i societ ati o com ponent a impor tanta a siste mului politi c o consti tuie
institu tiile pol itice. Ele asigura derularea si real izare a efec tiva a viet ii si practi cii polit ice.
Principa la lor caract eristi ca este acee a ca au ca obie ct de activ itate put erea politi ca,
organizare a, trans miterea, exerc itarea, conduc erea si legit imarea ei.
In cadrul oricarui sistem politic se inta lnesc doua tipuri distinct e de insti tutii poli tice:
a) insti tutii poli tice stata le car e au in centrul lor statu l, cea mai importan ta si cea m ai veche
institu tie a societ atii si care in funct ie de natura puter ii exerci tate se im part in:
– institu tia polit ica executiv a – guvernul ;
– institu tia legisla tiva – parla mentul;
– institu tia sefului statu lui.
b) institu tii polit ice extrasta tale din care fac par te part idele poli tice.
Cea m ai impor tanta si efic ienta insti tutie in exer citarea put erii polit ice a fost si ram ane statul.
Ea este in ace lasi timp si prim a inst itutie pol itica structur ala, organizata si insti tution alizata de
detiner e, exerc itare si leg itimare a puteri i poli tice. Acest fap t a facu t ca nu de putine ori statu l
sa fi ident ificat, cu puterea polit ica, iar ace asta din urma sa fie defini ta prin stat, ca putere de

stat. Si in tr-un caz si in altul ave m de-a fac e nu nu mai cu o suprapunere de ter meni ci si cu o
lipsa de rigoare, o id entificare de continu turi si semn ificatii.
Statul nu se rezu ma num ai la puter e, insasi puter ea pol itica nu e doar cea detinut a si exerc itata
de grupul sau cl asa social a afla ta la conducer e, ci ea implica si fortel e socia le asupra caror a se
exerci ta si car e dau opoz itia polit ica.
Activi tatea si act iunea statulu i e m ult mai cuprin zatoar e deca t puter ea poli tica, ea e
general izanta, are ca spatiu de act iune si alte form e ale puter ii socia le, cu m ar fi cea
econo mica, socia la, spirituala etc.
In acest sens se poate apreci a ca, "daca t ermenul Putere, fara vreun al t determinativ,
desem neaza adesea Statul, este pen tru ca aceasta din ur ma nu e doar puter ea prin excelen ta, ci
este de asemenea sursa puter ii care poat e fi exercit ata asupra altor persoane"1.
Importan ta si esent ialitatea sta tului pentru oric e societ ate a facut ca inc a din antich itate ea sa
fie supusa unei intense si per manente preocupar i a ce lor ce se ocupa cu descifr area
elementelor vie tii sociale si studiul pol iticii.
Inca din prim ele sale manifest ari, statu l a fost vazut in tr-o dubla iposta za, at at ca teritoriu ce
desem na si identif ica o continui tate social a cat si ca inst itutie supre ma a societ atii.
Vechii grec i define au statu l cu not iunea de polis-stat cetate, ca asezare delimitata de alta, dar
si ca insti tutie de exer citare a conduceri i social e.
La randul lor, romanii, pentru a face o m ai mare distinc ti intre stat ca teritor iu, asezar e si stat
ca insti tutie, foloseau doi ter meni distinct i: de "civit ate"- stat in sensul de teri toriu si "res-
publica" – ca inst itutie pol itica, ace asta din urma fiind m ult mai aproape de sem nificatiei ei
reale.
Si vechi i germani au vazu t in stat at at o or ganizare teritor iala, cat si una poli tica, definindu- l
cu notiune a de l and.
Pentru int aia oara notiun ea de stat – "stat io" este folosita de N.Machi avelli in scrierea sa
Principe le (1513), cand se refera l a idee a unit atii.
Incepand cu secolul al XVIII-lea ter menul de stat, in sens de putere si institu tie politi ca cu rol
major in or ganiz area si conducerea societatii, se im pune trepta t in limbile moderne. Dupa
aceast a perioad a notiun ea de stat va fi folosit in sensul de institu tie polit ica sau de com unitate
umana aflat a sub o anum ita autor itate, ac ceptiun e care si astaz i si-a pastra t valab ilitatea.
O probl ema mult disputata care nu si-a gasit nic i asta zi o rezo lvare deplina, este ac eea a
definir ii si gene zei statului. Diversita tea de pareri si opinii a fost si este de terminata de m ai
multi factor i cum ar fi:
– momentul istor ic si perio ada in care a fost anali zat statul;
– nivelu l dezvol tarii stiin telor sociale;
– interese le socia le, econom ice si poli tice care au pri mat in studiul proble maticii statulu i;
– criter iile de l a care s-a pleca t si care au pri mat in cerce tarea statulu i;
– dom eniile stiinte i din perspectiva carora a fost defini t si invest igat statul.
De-a lungul vrem ii, proble ma definir ii originii si continu tului statulu i a gener at mai multe
teorii:
1. Teoriile teocr atice
Acestea sunt propri i societ atilor ant ice si feudale. Potrivit acestora, statul este o crea tie divina,
rezult atul vointe i lui Dumnezeu, accept area si supunere a fata de acest a este o obligat ie
religioasa.
In feudalis m are lo c o coabi tare intre puterea laica si biseric a, ce a avut ca efec t imprimarea
unui pregnant carac ter divin at at puter ii cat si inst itutiilor sale poli tice, fapt ce a de terminat o
justifi care si o legit imare supranatura la a acestora.
In acel asi ti mp biseric a, prin dogm a sa teolog ica a contribu it in m are masura la fundam entarea
pe un te mei divin a doc trinei monarhi ce absolut e. Potrivi t acesteia, monarhul este
reprezen tantu l lui Dumnezeu pe pam ant, el pri meste si exerci ta puter ea de la Dum nezeu, iar

pentru fapt ele si acte le sale nu este raspunza tor deca t in fata div initatii.
Cei m ai de seama repre zentan ti ai teor iei teocra tice au fost Aurelian Augustin cu lucrar ea De
civitate Dei, si Toma D'Aquino cu Sum a Teologi ca.
Aurelian Augu stin este prim ul teolog a l biseric ii crestine care pune proble ma raportulu i dintre
statul pam antesc si statul lui Dumnezeu, deschi zand lup ta pentru hege monie dintr e biseri ca si
puterea laica.
La randul sau, calugaru l Toma d'Aquino va cre a la mijlocul secolului al XIII-le a asa cu m
spunea si papa L eon al XIII-le a, "singura si ce a mai auten tica filosofie a biseri cii catol ice",
care era un m ixaj in tre cred inta si ratiune, la car e se adauga num eroase referiri din Sfanta
Scriptura.
In acee asi teori e se incadr eaza si concep tia lui Platon care in Republi ca rea lizeaza o
constructi e teor etica a sta tului pe princip ii divine, dar cu mu lte elemente de e litism politic si
de utopie. Statul, dupa Platon, reprezin ta o organizare de tip artistocr atica, baza t pe caste,
unde conducer ea este asigurata de el ita filosofilor si intel eptilor.
2. Teoria patr iarha la
Aceasta t eorie este foarte apropia ta de cea teo cratica. Ea sustine ca statul ar fi lu at naster e
direct din fa milie, iar puterea monarhulu i din puter ea par inteasc a a lui Dumn ezeu. Elemente
ale unei ase menea teorii intaln im la Aristot el, dar si la uni i poli tologi conte mpor ani ca Robert
Filmer, care in lucrar ea sa Patri arhul (1953) con sidera ca monarhul, ca m osten itor, al lui
Adam, este creat de Dumn ezeu, ar detin e putere a de la acesta si deci implicit ea ar avea un
carac ter, o natura div ina.
3. Dreptul natur al
Dreptul natur al este o veche teorie social a, ea aparand inc a din an tichitate, fiind sustinu ta si
prom ovata de gandi tori ca Mo-tzi, Men-tzi, scoal a stoica greceasc a, Epi cur etc.
Despre un drept natur al nescris aflam si de la Sofocl e si Cicero, acesta din ur ma, in scriere a sa
De republic a face distinc tia intre dreptul natural si cel legal.
In feudalis m, dreptul natura l a fost inlo cuit cu cel divin, intreag a expli care si regle mentare a
relatiilor social e se va face prin divin itate.
In perioada descom puneri i feuda lismului si trec erii la cap italism, dreptul na tural isi va
recapa ta car acteru l laic, ra tional si va deven i o ar ma ideolog ica in lupta burghezie i contra
feudali tatii.
Dreptul natur al exprim a poziti a, atitudin ea noii clase in ascensiunea burghezie i fata de
proble ma preluar ii si or ganizarii puteri i poli tice.
In accep tiunea dreptulu i natur al, statu l nu este o institu tie de esenta divina, vesnica si
imuabila, ci o crea tie umana, supusa unor cont inui transform ari, schim bari.
4. Teza contr actua lista a statulu i
Este in stransa lega tura cu dreptul na tural, care de altfe l consti tuie temeiul, funda mentul
aceste ia. Ea marcheaza un pas inaint e in evoluti a teori ilor despre stat, in sensul ca inl atura
vechea ipotez a teo cratica potr ivit carei a statu l ar fi ca o crea tie si o vointa divina.
Desi origini le teor iei contrac tualiste se regasesc in anti chitate, ea a fost funda mentata si
dezvolt ata in epoca iluminista, avand ca principa l protagon ist pe Montesquieu si m ai ales pe
J.J.Rous seau. Acesta din ur ma, intr-o lucrar e cu ti tlul semnificativ Contrac tul social, consider a
ca statu l a aparu t dintr -o nevoie natur ala, pe baza unei in teleg eri in tre puter e si ce taten i, cand
acesti a din ur ma si-au del egat atribut iile lor puterii pentru a le folosi in num ele comuni tatii, a
binelu i comun.
Aflati intr-o lupta deschisa pentru putere cu vechea clasa si mo narhia absoluta, reprezen tantii
politici si ideologi ci ai noii clase – burghez ia, m erg si ma i departe, sustinand ca in caz l in car e
una din part i, cum era ca zul in acel moment al puterii feudal e, nu-si respect a obliga tiile
asum ate prin contr act, acesta poate fi anulat, ceea ce in practi ca pol itica inse mna inlo cuirea
puteri i.

In felul acesta se justific a si leg itima revolu tiile burghez e care urmareau abolir ea vech ii puteri
si a vechiu lui stat de esent a feudal a.
5.Teoria or ganicista
A aparut ca o riposta spirituala, ca o contrarevo lutie ideo logica a vechi i clase feudal e si a
biserici i fata de bur ghez ie, de revoluti e si doctrin a sa lib erala.
Ea este o varian ta a conserva torismulu i poli tic din perio ada cand aceast a se prezin ta si se
manifest a ca o ideologi e ant iburgheza.
Teoria or ganicista este o ana logie mecanicista intre organism ul uman si cel social.
Statul este sinoni m cu or ganis mul uman si este format din m ai multe par ti intre car e exista o
legatur a indestru ctibila. El dispune de un cap car e sa conduca, sa oriente ze ac tivitatea, acest a
fiind sinoni m cu aristo ctratia feudala, un stom ac care sa consu me, adica acee asi aristocr atie, si
un me mbrii car e sa produca tarani, muncitor i, comercian ti.
Altfel spus, statul este un or ganis m viu cu m anifestar i in viata sociala si care, ca si indiv idul,
are si el perioada de crester e, apogeu, declin si mo arte.
Aceasta t eorie a urm arit sa ju stifice, sa legit imeze exist enta statului feudal, a inega litatilor
sociale din cadru l acestu ia, sa evid entieze predestinat ia rolului si statutulu i clase lor si
categor iilor sociale, in speci al al uneia de a conduc e aristocr atie si a ce lorlalte de a se supune
si de a fi conduse.
6. Teoria viol entei
A incerc at sa exp lice apari tia statului ca o si mpla nec esitat e natur ala a oam enilor de a curm a
violen ta din societate, de a statua ordinea in tre oa meni, clase si grupuri sociale.
Thom as Hobbes considera ca statu l nu rezul ta din tr-o inclin atie a o mului spre via ta socia la, ci,
dimpotriva, din necesit atea temperarii agresivi tatii lui natura le.
7. Teoria psihologi ca
Conform acestor teori i, statu l este rezulta tul unor factori biologi ci, psiholog ici, cum ar fi :
vointa, dorinta de a tra i impreun a, exist enta acelorasi obice iuri, fac turii psihice, elemente ce
au ca impus si inchega t statu l.
8. Teoria juridica
In viziune a teor iei juridi ce, statu l a aparu t din necesita tea regle mentarii prin acte norm ative de
esenta juridic a a rel atiilor, raporturilor dintre oam eni, grupuri si cl ase social e, a sta tuarii
rolului si loculu i acestor a in socie tate. Fondatorul acestui curent, Han s Kelsen, vede a apari tia
statulu i ca "per sonif icare a totala a dreptulu i" sau "personific area ordinii juridic e"2
9) Paradig mele doctrinar polit ice mod erne si cont emporan e sunt cel e care anal izeaza puter ea
statal a din perspectiva polit ica. Ele pun accentu l pe locul si rolu l statu lui in societate, pe
atribu tele si prerogat ivele institu tiilor sale.
Doctrinel e poli tice clasi ce – l iberal ismul si con serva torismul – confera statului un rol m inimal,
acela de a crea cadru l socia l, econo mic, pol itic si ju ridic pentru buna funct ionare a societa tii.
La randul lor, neoconserv atoris mul si m ai ales neolibera lismul vor real iza trecere a la statul cu
rol m aximal, inegra toriu in societate. El este esenta, m otorul dezvo ltarii moderne a societatii.
Alte doctr ine dem ocrat ice, cum este cazul celei de mocrat-crestin, dar ma i ales socia l-
democrate, in cearc a sa faca din stat un ele ment de echil ibru, de m ediere al socie tatii, de
realizare a paci i si protec tiei socia le.
Un cu totul alt statut confera parad igmele nede mocrat ice puteri i etatice, in speci al doc trina
fascista si com unista. Acestea au facut din stat principa lul mijloc pentru realizare a si
impunere a poli ticii lor dicta toriale si to talitare.
Desigur , toate acest e teori i, lua te fiecare in parte, contin intr-o anu mita masur a unele mai
mult, altele mai putin sau chiar deloc, anum ite adevarur i. Toate in schi mb au ace lasi nu mitor
comun: sunt partini ce, par tizan e, pro movea za in teresel e si aspirat iile celor care le-au creat si
pus in circul atie.
In general, statul este consider at de cei m ai multi analist i drept acea form a de organizare,

institu tie prin care se exerci ta puter ea pol itica in limitele unui anu mit teritor iu de catre un grup
de oa meni organiz ati care isi impun vointa si in teresel e asupra socie tatii.
Istoriceste, momentul apar itiei statului difera de la o socie tate la alta, dar ca proces istoric el
are loc in perio ada de trecere de la socitetatea genti lica la cea sclav agista.
Procesul apari tiei statu lui a fost unul obiec tiv, deter minat de urm atorii factori :
– dezvolt area de ansam blu a societ atii in pl an social, organiza toric, econo mic si poli tic;
In plan or ganizatori c, tre cerea de la triburi la uniune a de tribur i si tend inta acestora de
constitu ire in popoare a det erminat un cadru polit ic superior – statu l.
– trecer ea la sedentar ism a impus existent a si aparar ea unui teritor iu si in stran sa legatur a cu
aceste a, existen ta une i insti tutii poli tice adecva te, concr etizate in stat ;
– aparit ia proprieta tii private, diviz iunea sociala a mu ncii si a plusprodusului a deter minat de
asem enea apari tia unor institu tii polit ice autono me care sa reg lementeze relatiile din tre
producatori, dintre membrii socie tatii.
Toate ac este m odificar i si transfor mari pe care l e-a cunoscut societatea, au impus apar itia unui
organism si a unor inst itutii speci alizate care si-au gasit exprim area in stat, precu m si anu mite
persoane carora li s-au incredin tat anum ite funct ii de organizare, aparare si conducere sociala.
Asa cu m preci zeaza si L.Dauguit, "statul este pur si si mplu produsul unei diferent ieri natural e,
uneori prea simple, alteor i prea com plexe intr e oameni, unii apart inand ac eluiasi grup social,
de unde rezu lta ceea ce se nu meste putere a poli tica"3.
Aparitia si evolut ia sta tului a fost o legi tate a dezvo ltarii socia le. Ea a raspuns si a fost i mpusa
de nevoi sociale, iar statu l a fost singurul in m asura sa o s atisfaca
3.2. Com ponente le statului : popula tie, teritor iu, or ganiz are pol itica
Notiunea filosofica, ideolog ica si ab stracta, statul exista in si prin insti tutiile sale, nu mai prin
aceste a, el devine o rea litate, o prezent a vie a viet ii si practic ii social-pol itice.
Existen ta si funct ional itatea statului ca ent itate dist incta, de sine stat atoar e, este condition ata
de prezen ta unor co mpon ente fundam entale, defini torii: populat ia, teritor iul si or ganizarea
politica.
Aceste co mpon ente au exista t in toa te form ele pe care le-a imbraca t statu l de-a lungul istor iei,
dar in fie care perioada aceste a au avut semnificatii, valor i si cont inuturi diferi te.
In epoca mod erna, ac este co mpon ente au capa tat form e, cont inuturi, princip ii noi impuse de
cerint ele dezvolt arii sociale, de socie tatea bur gheza.
In acest context Thom as Fleiner Gerstner , refer indu-se la com ponent ele statului modern l e
defineste ca "o ent itate const ituita de catre un popor si un teritor iu, si in sanul carei a putere a
politica se exercit a in maniera ration ala si ierarhi zata, sub form a suverani tatii in interior si a
independen tei in exter ior"4.
Populati a constitu ie pentru existen ta oricarei form e statale o co mponen ta de baza, fara aceast a
statul nu si-ar j ustifica prezenta, nu ar exista obiec tul asupra caruia sa-si exerci te autor itatea.
In acel asi ti mp, oa menii sunt cei ce creea za si dau viata statulu i, il pun in m iscar e si fac din el
o reali tate vie.
Aceiasi oam eni creeaz a voint a de a trai in cadrul aceleeasi com unitati si tot ei dau nastere
solidaritatii, fara de care statul nu s -ar putea in chega si functiona.
Populati a este aceea da ident itatea si unitat ea unui stat, i i conferao solidaritate ration ala si
voluntara.
Teritoriu l consti tuie factorul material, spatiul in limitele caruia se creaza si function eaza statul.
Existen ta sa este tot at at de necesara si im portan ta ca si cea a populat iei sau or ganizar ii
politice.
El este un bun al intregi i comunitati si in aceasta situat ie pune proble ma aparari i integritatii si
suveran itatii sale.

Existen ta ter itoriu lui impune unifor mitatea norm elor sociale si juridi ce in intreg spatiul
comunitar, exer citarea autorit atii poli tice stata le asupra tuturor co mpon entelor si m embrilor
sai.
Legea este ce a care asigura pentru toti membrii si clasele sociale unita tea sistemului de
norm ativitate, ea este aceeasi pentru to ti ind ivizii, indif erent de apart enenta lor la o etni e, grup
profesional sau s ocial.
Organizarea polit ica
Com ponenta cu rol major in structurare a si funct ionarea statulu i. Ea institu ie ordine a,
legatur ilr intre com ponente le politi ce ale statu lui, le stabil este rolu l si statu tul in societate,
norm ele si limitele func tional itatii.
Acest fapt se rea lizeaza prin insti tutiile statal e poli tice si apara tul speci alizat al ac estora.
O analiza a co mpon entelor stata le nu ar fi co mpleta farai evident ierea suveranit atii sale. Ea e
puterea sau autori tatea care dispune de atr ibute le ultime de arbi tru. Deasupra puter ii suverane
nu se afla nici o a lta instanta care sa dec ida, hotaari le sale sunt fundam entale si defini tive.
Suveranita tea e un atribu t esent ial al puter ii de stat, "este acea trasatura a puter ii de stat ce se
expri ma in dreptu l acest eia de a se or ganiz a si de a se exercit a, de a- si stabili si rezolv a
proble mele interne si externe in m od liber si confor m vointe i sale, fara nic i o imixtiun e,
respectand suveran itatea altor state, precu m si nor mele drep tului interna tiona l".
3.3. Tipuri de state: dem ocratice, dictatoriale
Elucidarea, stabil irea tipului si a for mei pe car e a imbracat-o statul, constitu ie de asem enea o
proble ma de baza in cer cetar ea ac estuia, ea expri mand esent a statu lui in tr-o anum ita perioad a
istorica, form a lui concre ta de ma nifest are, car acterul sau, atr ibute le si preroga tivele
exerci tate.
De-a lungul istoriei, societa tea a fost confrunta ta cu mai multe tipuri si form e pe care l e-a
imbracat statul in existent a si funct ional itatea sa.
Raportat la cetat eni, la m odul cum respec ta si pro move aza interese le si voin ta acestora, la
princip iile pe care se inte meiaza, de- a lungul istoriei s-au conturat doua tipur i de sta te:
democratice si dict atoriale.
State le de mocratice
Au aparu t inca din an tichitate, in speci al in Grecia Antica si in anu mite perioade si in Ro ma in
perioada sa republic ana.
O adev arata dezvol tare a acestora va avea loc odata cu societatea mod erna si m ai ales cea
conte mpor ana.
Acest tip de stat e in concordan ta cu vointa si interesel e majorit atii cetatenilor, ele fi ind
exponentul acestora, le fundam enteaza, apara si l e pro movea za in teresel e si aspirat iile.
Aceste tipur i de sta te se int emeiaza pe princip ii si valori dem ocrat ice cum ar fi: princ ipiul
separati ei put erii, al repre zenta tivitatii si e ligibilitatii, al dem ocratismulu i poli tic. Ele confera
si asigura transpuner ea in practi ca a unor lar gi dreptur i si lib ertati socia l poli tice.
Sunt tipuri le de state majori tare ale epocii noastre, spre ele se orient eaza astazi cele mai multe
din tar ile si popoarele lumii.
State le dic tatoriale, nede mocratice
Sunt pri mele tipuri pe care le- au imbracat statul in exist enta si functiona litatea sa. Aceste
tipuri de stat au dom inat sclavag ismul si feudalis mul intr -o mare masura si epoca m odern a.
State le dic tatoriale prom ovea za int eresul de grup sau de clasa, care in raport cu societatea sunt
in minoritate, exc luzand optiunil e si voint a majorit atii, inter esele si aspirati ile acestora.
Unicitatea puteri i, exerc itarea ei in m od discre tiona l si absolut, forta, tero area, frica sunt doar
catev a din car acteristic ile acestor tipuri de state.
Astazi aceste stat e sunt intr -un cont inuu regres a tat ca sfera de influent a, cat si ca nu mar.

3.4.Form a de stat
Are in vedere modul de constituir e si or ganiz are al puteri i de sta t. Ea e data de trei elemente:
form a de guvernam ant, structura de stat, regimul polit ic.
3.4.1.Form a de guverna mant
Desemneaza modul de exerci tare si ma nifest are a puterii de stat, constitu irea si functionare a
organelor ac esteia. Altfel spus, ea expri ma modul in car e se exerc ita puterea de stat. Forma de
guvernare e independen ta fata de structura de stat.
Inca din antich itate, for ma de guverna manta constitu it un subiec t de m editatie pentru
ganditor ii acestei perioade : Herodot, Pla ton, Aristot el, Cic ero, care s-au preocupat de studiul
ei, a form elor pe care le imbraca in pract ica social pol itica.
In feudalis m, dar m ai ales in epoca moderna, form a de guverna mant a constitu it terenul unor
aprigi dispute teor etice cu importan te efe cte pentru prac tica polit ica. J. Locke, Thomas
hobbes, M ontesqui ere, Voltaire, J.J. Rousseau, B. Constant etc sunt doar cativ a din ganditori i
care au legat realizare a noii societati si de o noua for ma de guvernare.
Astazi se int alnesc urmatoar ele form e de guverna mant:
¢ Monarh iile constitu tiona le, cu m este ca zul
Angliei, Japoniei, Suediei, Olande i, Belg iei, adica acele stat e unde m onarhu l domnest e dar nu
guverneaz a, el avand o si mpla functi e de repre zentare a statului ;
¢ Republic i parl amentare – sunt acele state
unde Parla mentul, in raport de cel elalte institut ii, are un rol pri mordia l, hotara tor in
organizare a, dire ctionar ea si conduc erea societatii, dispunand in raport cu execu tivul sau
institu tia sefului statu lui de un s urplus de atribut e si preroga tive. In aceste societati, cu m e
cazul Germ aniei, Italiei, Grecie i, Africii de Sud, pre sedintele, ca sef al statu lui, are num ai un
rol reprez entativ, foarte apropi at de cel al m onarh ilor const itutionali ;
¢ Republic i prez ident iale. In aceste societa ti,
cum e cazul S.U.A., Ru siei, Frante i, presedin tele, in ca litatea sa de sef al statului, detine si
exerci ta importan te preroga tive legisla tive si execut ive, punandu- l intr -o situa tie cel putin
egala cu cea a parla mentului sau guvernu lui. In S.U. A., presedin tele este insu si seful
execut ivului.
Intre car acteru l statu lui si form a de guvernar e exista o stransa lega tura, unui stat de mocrat ii
corespune o republ ica parla mentara sau preziden tiala.
Form a de guverna mant nu e in m asura sa deter mine esenta statu lui, caract erul sau de mocrat
sau dicta torial, cel mult o poate influen ta, dar in nici un caz deter mina.
3.4.2. Structura de stat
Are in vedere raportul dintre organe le central e si loc ale ale sta tului. Din aceasta perspect iva se
intalnesc: state uni tare, state feder ative, state confedera tive.
State le unit are
Se carac terizeaza prin exist enta unui singur stat, a unui singur Parla ment, Guvern, Con stitutie,
adica a unor singure or gane si institu tii centra le de stat.
Asa cu m preci zeaza I.Deleanu "statul unitar se caract erize aza printr -un singur centru de
impulsuri polit ice si guvernam entale"6.Asa cu m preci zeaza si I. Nedelcu, el nu este influen tat
nici de regi mul poli tic, form a de guvernam ant, existen ta mai multor nat ional itati sau
extinder e7.
O probl ema care a starnit vii controv erse este ac eea a raportulu i dintr e cara cteru l unitar al
statulu i si princip iul descentral izarii. Unii autori sustin ca descentr alizarea ar conduce la
destra marea, dizo lvare a statulu i unit ar.
Descentralizare a in sensul crest erii autono miei local e administrat ive, a sporir ii competentelor
de deci zie a organelor local e (consili i , pri marii) nu e inco mpatib ila cu statu l unita r. Aceasta
nu pune in discut ie unitat ea statu lui, teritor iu, grani tele sale, ci ea tr ebuie privita ca un fapt de

dezvolt are si adan cire a de mocr atiei socia l poli tice.
Rom ania, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Suedia, Marea Brit anie etc sunt cateva din stat ele
conte mpor ane uni tare.
State le feder ative
Presupun o co munita te a statelor nesuverane, care dispun de un stat cen tral cu com petente si
personalit ate distinc ta fat a de ce lelalte state membre.
Statul federat iv se cara cterizeaza prin urmatoar ele trasaturi :
¢ Ordinea consti tution ala com una. Aceasta se regaseste in existenta unei singure constitu tii
care are priori tate asupra tuturor celorl alte regle mentari
¢ Functii le statu lui sunt impartite intre statul federal si statel e membre. In consec inta, in
cadrul statului federal se inta lnesc para lel organe ale puteri i si ordini i de drept federa le si
organe ale puteri i si ordini i ale state lor m embre;
¢ Statul federal e insarcin at cu rezolvar ea proble melor com une, el repre zentand si statul in
relatiile internat ionale ;
¢ State le membre isi pastreaz a o autono mie relat iva. El e au o l egislat ie proprie, or gane si
institu tii proprii de aplic are a acestei a fara a se sub stitui celor al e statu lui feder al. Sub rez erva
respectar ii const itutiei federale, fiecare stat are o ordine constitu tiona la proprie, consacrat a in
constitu tia sa.
State confedera tive
Sunt state suveran e, ele pastrandu-si supre matia si independen ta in mo d integral. Au luat
nastere prin asociere a a doua sau ma i multe state care au convenit sa-si creeze sau nu or gane
comune, pastrandu-si suveranit atea si cal itatea de subiect de drept interna tional.
Confederat ia are urmatoarele carac terist ici:
– statel e asocia te sunt independent e, suverane, atat in plan intern cat si in ternat ional ;
– nasterea confedera tiei este rezulta tul vointei state lor m embre, crea tia unui ac t juridic de
drept in ternat ional ;
– poate presupune existent a unuia sau ma i multor organisme comune, dar cu autorit ate
limitata, bine preciz ata si stabil ita (seful statulu i, organe dip lomatice), asa cu m a fost cazul
Austro-Ungarie i. De ce le mai multe ori com petenta statulu i confeder ativ se rezum a la
consultare a, armonizare a unor pozit ii, deciz ii in planul interna tiona l.
Ca exe mple de confedera tie de state pot fi m entiona te: S.U.A. intre 1778-1787, Confederat ia
Elvetiana intre 1815-18 48, Im periu l Austro-Ungar 1867-1918, iar astazi Com unita tea statelor
independen te, ce grupeaza o parte din fostele state din spatiu l sovieti c.
Regi mul poli tic constitui e modul concret de or ganiz are, insti tution alizare si functionar e a
sistemului poli tic si de exerci tare a puteri i poli tice de ca tre o fort a social- politica in cadrul
unei co munitati sociale sau a unui siste m social. El are in vedere modul concr et de constitu ire,
organizare si function are a sistemului polit ic, in principa l a statului si a insti tutiilor ac estuia.*)
3.5. Statul de drept
Ideea statului de drept a aparut inca din anti chita te, cand o serie de scoli fi losofice, in special
grecesti, ca ce a a sofisti lor, sau ca cea a legit imistilor din China Antica, dar si o serie de
ganditor i, ca Platon, Aristot el, au form ulat idee a funda mentarii statu lui pe lege, pe drept. In
form a clasica, statul de drept a aparut odata cu societatea mod erna, cu asezarea societatii pe
princip ii laice, rationa le, pe princip ii de drept.
Odata cu aceasta au aparut si teori i despre statu l de drep t. Prim ele ase menea teorii au apart inut
dreptulu i natura l. Denu mirea de stat de drept a fost pusa in c ircula tie de Montesqieu, dar
conceptu l a fost e laborat si fundam entat de doctrin a ger mana din a doua j umatate a secolu lui

al XIX-lea.
In general, prin stat de drept se intel ege statu l care se fundam enteaza pe leg e, funct ioneaz a si
isi exerc ita prerogativ ele pe baza legii. El foloseste forta argumentelor si leg ea ca argument.
Se distinge de cel elalte form e ale statulu i prin urmatoare le trasaturi :
– se inte meiaza si funct ioneaz a pe baz a leg ii supre me a Constitu tiei. Constitu tia este cea care
fundam enteaza, legitimeaza, argumenteaza, orient eaza si conduce intreaga activitate a statulu i,
a insti tutiilor sale ;
– exista un lar g siste m de drepturi si liber tati cetatenest i funda mentate pe l ege, pe Con stitutie
care le garant eaza existen ta si apl icarea in practi ca;
– se aplic a in prac tica si se respect a princip iul separatie i puter ilor in stat;
– organele si institu tiile statu lui atat centra le cat si loc ale sunt rezult atul votului, a optiuni lor
expri mate de ceta teni, de m ajorita tea acestora ;
– in Statu l de drept exista o deli mitare clara intr e insti tutile, preroga tivele si a tribute le statului
si cele ale partide lor poli tice.
Partide le poli tice, indif erent de locul si rolul lor in societ ate, nu pot fi confunda te cu statul sau
statul redus, identif icat cu ac estea.
Masurile si dec iziile luate nu trebuie sa reflec te atitud inea si poziti a unui par tid, ci ele trebuie
sa fie un rezu ltatul voin tei si interese lor m ajorita tii.
Asemenea sta te de drept funct ioneaz a astaz i in tarile democr atice din Europa Apuseana,
Japonia, Canad a, SU A, etc.
Statul de drept este un nou m odel de conc epere a raportulu i si rela tiilor dintr e insti tutii, dintr e
aceste a si cet atean, dintre societa tea civila si poli tica.
El const ituie o garant ie supli mentar a pentru drepturil e si lib ertatile cetatenest i. Si in Rom ania,
dupa 1989, se poate apreci a ca se infaptui este un stat de drept, fundam entat pe suprematia
legii, a Constitu tiei.
Constitutia din 1991 se bazeaz a pe princ ipii si valori care garantea za ex istenta statulu i de
drept in Rom ania, pe care, de al tfel, o si me ntion eaza expres.
Referint e bibl iografi ce:
1. Charles Debbasch, Jean Marie Portier , Introduct ion à la polit ique, 3èm e édi tion, Dallo y,
Paris, 1991, p.25
2 Han s Kelsen, Théor ie pour de droit, Dallo z, Paris, 1962, p. 378
3 L'Augui t, Traité de droi t constitu tionne l, vol. I, Paris, p. VII-VII
4 Thom as Flein er Gerster , Théor ie génér ale de l'Eta t, Pres se Universi taire de France, Paris,
1986, p. 151
5 Ion Deleanu, Drept constitu tional si institu tii polit ice, vol. I, Edi tura Europa Nova,
Bucuresti, 1996
6 Ion Deleanu, op. cit., p. 30
7 Iulian Nedelcu, E lemente ale cont enciosulu i consti tutiona l si ad ministra tiv in statul de drept,
Editur a Europa, Craiova, 1997, p. 55
CAPIT OLUL 4: PUTEREA POLITIC Ã

4.1. Puterea politi ca. Cont inut si tr asaturi
Ca ur mare a rolulu i impor tant pe care polit icul il exer cita in oric e societ ate, puterea polit ica,
ca for ma specific a a put erii sociale, joaca in cadru l acestu ia un rol majo r.
Notiunea de putere, inclusiv cea de putere socia la este extre m de vaga, de genera la, fara a fi in
masura sa aib a niste delimitari clar e, prec ise.

Unii autor i definesc puterea prin stat, avand in vedere rolu l acest ei inst itutii in cadrul puterii.
Pentru Franz Neu man "puterea polit ica este puter ea socia la conc entra ta in stat". O pozit ie
apropiat a o are si G Burdeau, nici pentru el neexist and o deli mitare c lara intre put erea de stat
si cea politi ca "Prin in termediul politi cului- apreci aza Burdeau- grupul releva constiint a pe
care o are despre sine, prin putere tinde s-o faca activa pentru a-si croi prin ea viitorul sau".
Un fap t incore ct, in trucat statul este nu mai o co mpon enta a puteri i, si nu puter ea in total itate.
In sistemul puterii in afar a de stat, intra si alte institu tii polit ice cu rol i mportant in derul area
vietii pol itice, cu m ar fi part idele poli tice, form a de guvernare, regim ul polit ic, et c.
Intr-adevar , statul concentre aza in cea mai mare masura putere a poli tica, dar nu in to talitate si
nici in situat ia de a se ident ifica cu ea, intruca t fiecare din aceste concep te acop era rea litati
sociale distinc te si, in acelasi ti mp, inter condit ionat e.
Alti au tori reduc puterea polit ica la forta social- politica care o det ine si o exercit a. Este o
abordare simp lista, reduction ista. Daca pentru un regim autorita r, cum ar fi ca zul ce lor
comuniste, o asem enea defin itie se poate apropia de real itatea pol itica, in teorie, faptel e stau si
in acest caz altfe l. Chiar si in acest e regi muri alaturi de forta social-pol itica car e detin e si
exerci ta put erea, exista si se m anifesta, este adevar at in anum ite limite, si al te elemente ce
constitu ie puter ea.
In regi murile dem ocratice situat ia este si ma i putin re levant a, unde, in afara de elementele
institu tiona lizate ale puter ii, in cadrul aceste ia trebu ie sa inc ludem si opozit ia pol itica.
In definire a puter ii pol itice trebu ie porni t de la faptul ca ac easta este in pri mul rand o notiune
ideolog ica, ce expri ma, interprete aza si fundam enteaza de pe pozi tiile si din perspectiv a
interese lor unei forte socia l-poli tice, real itatea politi ca.
Orice forta social- politica si cu atat mai mult una care se afla la conducer ea socie tatii, are o
anum ita viz iune despre societate si pe care si-o i mpun e in practic a prin putere. Acest fapt este
valabi l atat in cazul societa tilor totalitare unde exista o uni ca forta social- politica care prin
putere, organizeaza si conduc e societ atea, isi pro move aza interese le, ca t si in socie tatile
democratice. In cazu l acestor a din ur ma unde int alnim forte polit ice aflat e la putere si fort e
politice ale opoz itiei si intr -un caz si in altul avem de-a face cu o puter e poli tica bazat a pe
aceleasi princ ipii funda mentale, urmarind in esenta aceleasi scopuri si interese, ceea ce le
deosebeste fi ind m odalitatea proprie de infaptuir e, cai le, mijlo acele, rit murile, intr -un cuvan t
paradig mele doctrinar e. Co mponen ta ideo logic a a puter ii este data de e mitentul pol itic, de ce l
care o detine si o exerci ta in scopul sau.
Rolul ori carei puteri polit ice este ace la de a asigura corespunz ator cu interese le claselor sau
categor iilor sociale apart inatoar e, coez iunea si functiona litatea diferi telor structuri si
organism e, ech ilibru l colectivitatilor ce alcatu iesc socie tatea cu com patibilitatea ac tivitatilor
ce se desfasoara.
Aceasta ca litate a puteri i poli tice decur ge din faptul ca ori ce puter e este, in esenta ei,
purtatoar ea in tereselor com une ale unei co munitati, in cazul societatii dem ocratice, a
major itatii. Prin urmare, ea trebu ie sa apere si sa prom oveze inter esele acestei majorita ti, care,
cel putin teor etic, exclud e imixtiun ea din afara ei, intruc at in orice conditi e, o eventu ala forta
de imixtiune se afla in contrad ictie cu majori tatea.
Altfel spus, scopul puter ii politi ce este de a asigura existen ta socie tatii, posibi litatea
functiona litatii acest eia.
Reputatu l poli tolog roman Anton Carpinski considera ca put erea politi ca este "capac itatea de
a-i obl iga pe actori i unui siste m social dat sa-si indep lineasca oblig atiile pe care le impun
obiect ivele cole ctive, mobilizand resursele socie tatii in vederea asigurarilor obiec tivelor
propu se"3.
Din aceast a perspect iva a m putea spune ca puter ea poli tica este mijlocul prin care se
constitu ie, fiin teaza si durea za o socie tate.
In lit eratura marxista romane asca puter ea pol itica era definit a ca "o functie sociala

general izanta car e consta in luarea deci ziei la nivelul intreg ii socie tati, in confor mitate cu
interese le clasei dom inant e si in a le asigura indeplin irea prin autor itatea suverana, prin
mijloace le fortei publ ice"4.
In raport cu celelalte forme ale puterii sociale, putere a poli tica are ur matoare le trasa turi:
1. Caract erul in tegrator ce consta in cap acitatea pe car e putere a poli tica o are de a-si
subordona celalalte for me ale puterii, de a se m anifesta prin ele, de a l e constitu i drept
instrum ente prin care sa-si expri me propri ile sale scopuri si in terese. Subordonare a celor lalte
form e ale puter ii socia le de catre puterea polit ica, este condi tia esentia la a reali zarii actu lui de
conducere sociala. Nu exista fapt polit ic care sa nu fie in ace lasi t imp un fap t social si, cu ata t
mai mult, nu exista procese si feno mene social e care sa nu fie susceptib ile de a i mbraca un
carac ter pol itic. Tocmai aceast a inge manare intre social si pol itic per mite puterii polit ice sa-si
subordonez e si sa-si foloseasca celelalte for me ale puteri i social e, in m ai multe situati i acest ea
fiind ch iar for me ale miscari i si expri marii poli ticulu i.
2. Caract erul suveran. Puterea pol itica este singura si unica instant a suprem a dintr -o societate.
In aceast a calitate ea este singura care prin institu tiile sale legitime are drep tul de a lua si
aplic a dec izii, de a exer cita contro lul fara amestecul sau inf luenta unei alte puteri din inter ior,
cat mai ales din ext erior. Altfe l spus puterea polit ica este suverana, uni ca, indiv izibila,
exclusiva si inal ienabi la.
3. In raport cu alte acte ale conduceri i social e, puter ea poli tica are un caract er imperativ,
obliga toriu si ier arhic atat pentru societate in ansamblul ei ca t si pentru celalalte for me
particu lare ale puterii sociale. Tocmai aceste calitati-imperativitatea si obliga tivitatea ii
asigura i mpun erea, randa mentul si ef icien ta, elemente nec esare oric arui act de conducere a
societatii. Puterea polit ica se prez inta sub form a unor centr e si nucl ee ale puter ii.
4. Puterea politi ca in exerci tarea atribu tiilor sale are un cara cter relat ional si asim etric.
Infaptuire a puter ii este o rela tie sociala care impune cu necesit ate cel put in doi par teneri :
conducator ii sau conduc erea si condusii si supunerea, adica aceia asupra caror a sa se i mpuna,
sa se reali zeze in int eriorul ei.
Relat ia conducere- supunere, care for meaza cele doua lotur i ale puteri i, se real izeaza: "intre cei
care exercit a puter ea si ce ilalti membri ai grupului se stabi leste o relat ie specif ica; ea consta in
comunicarea si execut area hotarari lor… a co munica o hotarare pentru exe cutare insea mna a
conduce. A raspunde acest ei com unicar i, efe ctuand actiun ile curente prin hotarar e, insea mna a
te supune"5.
5. In contextu l oric arui siste m politic, statul reprezint a princ ipalu l instru ment de realiz are in
practi ca a puterii polit ice.
Statul este este cel care, prin institu tiile sale, elabore aza deciz iile, legile (par lamentul), le pune
in apl icare (guvernul), rea lizand astfel obiec tivele si sarcin ile puterii polit ice.
Tot ace lasi stat infaptu ieste si controlul modului de apl icare in pract ica a deci ziilor si
hotarari lor puter ii politi ce.
Aceasta nu insea mna o identif icare, confundare a statulu i cu puter ea, in trucat aceste a sunt
elemente distinc te ale siste mului pol itic.
Fiecare i oranduir i social e, socie tatii ii este specif ic un anum it tip de putere politi ca.
Form a pe car e o imbraca puterea politi ca este deter minata de o serie de fac tori, cu m ar fi:
– natura si esenta siste mului politi c. In cadru l acestu ia un rol importan t il joaca clasa sau
grupul social pe care o reprez inta si ale caror inter ese, aspirat ii si scopuri le funda menteaza,
legitimeaza, apara si pro moveaza;
– raportul de forte dintre c lase, grupuri, partide si forte poli tice din socie tate la momentul dat;
– nivelu l de dezvo ltare al dem ocrat ismului polit ic.
In decursul istori ei s-au const ituit doua tipur i de puteri pol itice – puter ea pol itica democratica
si puterea polit ica dicta toriala.
7. In s ocietatile democr atice, puter ea pol itica se int emeiaza pe lege, pe drept. Ea expri ma si

prom oveaz a voint a, aspirat iile interesele major itatii cetatenilor. In socie tatile totalitariste,
fundam entarea pe lege este doar teoret ica, in real itate ea este o inc alcar e a leg ii sub toa te
form ele si aspecte le ei.
4.2. Autorit atea polit ica
Termenul de autori tate provine de la cuvantul latin esc autor itas car e insea mna forta, putere de
convingere. Autorit atea poli tica este m odalitatea concre ta de manifest are a puterii polit ice,
capac itatea acestei a de a- si im pune vointa in societate.
In stiint a poli tica actua la, prin autori tate se inte lege "dreptul de a indepl ini o actiun e, implicit
de a fac e legi le, si de a exerc ita celelalte dreptur i atasate functie i guverna mentale"6.
In esenta, este vorba despre drep tul si cap acitatea guvernant ilor de a guverna.
Acest fapt se rea lizeaza in princ ipiu pe doua cai :
a) prin conving ere
b) prin constranger e.
a) Stabi litatea, functiona litatea societ atii este legat a in m od direct de autor itatea pol itica.
Practic a socia l-istoric a a de monstrat ca autor itatea pol itica este cu m ult mai mare cand ac easta
se reali zeaza prin conv ingere, cand ea se baz eaza pe forta argumentelor.
Aceasta re latie presupune o concord anta intre obiect ivele puteri i si ce le ale majorit atii. In
aceste condit ii, autor itatea polit ica se def ineste drept capa citatea de a obt ine ascul tare in
absenta constrangerii. Ea se baz eaza pe consensul m ajoritatii.
Autoritatea politi ca rea lizata prin convinger e este caract eristi ca socie tatii democratice.
Dupa cum remarca si sociologul Robert Biersted t "intr -un sens m ai larg socie tatea este
sinonim a cu ordinea – iar autor itatea serveste drept fundam ent pentru o m are part e din ordin ea
pe care o societate o m anifesta"7.
b) Autorit atea polit ica obtinut a prin constrang ere are la baz a argumentul fortei. De regul a ea
se afla in m inori tate cu socie tatea, cu in teresel e majorit atii.
Practic a socie tatii poli tice obtinu ta pe calea constranger ii, isi pierde trepta t din forta, fapt ce
duce la decl inul si pierd erea ei. Ea este car acter istica societ atilor tot alitare nedem ocratice.
4.3. Legi mitatea polit ica
Ca sa se poata impune puterea trebuie sa fie leg itima. Termenul de legit imitate provine din
latinescul "legit imus"- ce inseam na "conform cu legea".
Legitimitatea pol itica consti tuie un princip iu confor m caruia un si stem de guvernare, o puter e
politica se exercit a pe baz a unui drept conferi t de guvernati, de cet ateni, pe baza unor
intelegeri legif erate. Prin aceast a cetaten ii recunosc dreptul de guvernare al put erii polit ice.
Legitimitatea pol itica da si autorit atea polit ica, cu cat o putere politi ca este mai legitima, cu
atat autori tatea ei polit ica este m ai mare.
Legitimitatea unui regim nu poate fi recunoscuta odata pentru totd eauna, ea trebu ie supusa
mereu unei revi zuiri deoarece trebui e sa existe mereu o concordant a intre valori le proc lamate
initial si reali zarile sale ulter ioare8.
De-a lungul istoriei s-au inregistra t trei forme de m anifestare a legi timitatii polit ice.
Legitimitatea div ina sau trad itionala
Aceasta isi intemeiaza dreptu l la guvernare pe ideea carac terulu i sacru al puteri i, a orig inii
divine, a reprezen tantu lui ei – de regul a monarhu l.
Acest tip de legi timitate a corespun s antichitatii si socie tatii medieva le si o buna parte a epoci i
moderne sub for ma monarhi ilor const itutionale, cand dac a nu putere a in ansamblul ei ave a
carac ter div in, cel putin o parte a acestei a, cea detinu ta de monarh. O asem enea forma de
legitimare a put erii in specia l in sclav agism si feudalis m nu avea in vedere acceptu l, voint a
maselor , puterea se exerci ta fara consultar ea ac estora. Putere a, guvernare a era impusa prin
forta si te meiul divin, orice ridicar e impotriva puterii era sinoni ma cu ridicar ea contr a

divini tatii. In ac easta situati e leg itimitatea puteri i se facea prin divin itate, ea fiind exterio ara
omului, societatii.
Legitimitatea car ismatica
Acest tip de legi timitate al puteri i se face de catr e persoana carism atica a conduca torului.
Acesta sub diferi te for me (duce, fuhrer , conducato r, capi tan, mare lider) prin calitatile sale
natural e excep tiona le, legitimeaza puter ea, se i mpune m aselor care il accept a leg itimand astfe l
puterea.
In aceast a situat ie, legit imitatea puter ii se fac e cu concursul si adeziun ea m aselor. Calit atile
morale, volit ive, politi ce, in telectuale ale conduca torului au rolul decisiv in legi timitatea
politica. In reali tate, nu este vorba de o legi timitate a guvernului, a puteri i, ci o ma nipul are a
maselor , a fortei de persuasiune si instinct, de do minare pe care conduc atorul o are asupra
celor guvernati. La ac easta trebuie sa adauga m si cali tatile strict personale a le lid erului –
frum usetea fizica, prez enta scenica, gesticul atiile, stilul expri marii, ca ldura si atract ia pe care
o em ana, sinceri tatea, cinste a, modest ia, toa te acestea contribu ind in m are masura la
explic area impuneri i si do minarii. Asa a fost cazu l in istorie cu Cicero, Napoleon, Cuza,
Charles de Gaulle, J.F .Kenned y.
Legitimitatea civila sau lega la a aparut in societatea mod erna, oda ta cu dem ocrat ismul politi c.
Ea se int emeiaza pe lege, pe votul popular , pe referndu m, care prin acesta legitimeaza puterea
politica.
Aceasta for ma de leg itimitate, prin acordul major itatii, asigura ce a mai mare stabil itate si da
eficienta guvernarii. Tipuril e de leg itimitate nu fiinte aza in stare pura, pe parcursul unui regi m
politic de la instaur are pana la cad erea lui, ea se poate mod ifica sau in ac eeasi perioada, pot
fiinta doua tipur i de legit imitate: carismatica cu cea legala sau divina cu caris matica, et c.
4.4. Con sensul polit ic
Form a a consensului social, consensul polit ic, consta in acordu l liber expri mat al cet atenilor
asupra autori tatii, put erii polit ice si actulu i de guvernar e.
El poa te fi:
a) Consens de baza care viz eaza legitimitatea existent ei co mune in cadrul unei societ ati. El
este consti tuit prin acordu l de voint a exist ent in tre m embrii societa tii asupra valor ilor,
credint ei, modu lui de viata, relatiilor social e, a inst itutiilor polit ice, etc.
Pentru existen ta unei societ ati este nevoi e de un m inim de consens de baza, fara ac est consens
social societatea s-ar dez agrega.
b) Con sensul polit ic sau funda mental vize aza legit imitatea siste mului pol itic, acordul
cetatenilor asupra or ganiz arii polit ice a co muni tatii, a form ei de putere, a mijloac elor sale de
exerci tare. Con sensul politi c presupune exist enta unei Consti tutii care sa asigure cadru l si
norm ele polit ice fundam entale ale actiun ii pol itice a guvernanti lor dar si pentru actiunea de
control a celor guvernati asupra celor ce guverne aza. Con sensul politi c este prezent in
societatile democr atice el avand un rol major in stabi lirea reguli lor jocului pol itic, al
confruntari i pentru putere intre fortele polit ice dem ocratice. Ceea ce este importan t in
consensul polit ic "nu con sta in acordu l asupra princ ipiilor poli tic cat in acordul asupra
reguli lor jocului pol itic"9.
In societatile democr atice fara respectar ea regul ilor jocului polit ic, nu ar fi posibil a
democratia. In fond, esenta acestei a consta tocmai in ac easta.
In schim b, in societatile tota litare consensul politi c se obtin e prin forta si teroar e, nu se ad mite
in nic i un fel dezacord fata de putere, sistem, orice incer care fiind repri mata in m od brutal.
Daca in societatile totalitare dez acordul nu este per mis, pentru co munitatile democr atice,
acordul de a fi in dezacord, este toc mai o carac terist ica a aceste ia, o part e a jocului polit ic, o
regula a acestui a.
c) Consensul specifi c

Este o for ma specifi ca a consensulu i poli tic, el viz eaza anum ite aspec te ale puter ii pol itice.
Consensul specific este dat de opini a public a.
Principa lul instru ment in real izare a acestu ia sunt sondajele de opinii. Acestea au darul de a
expri ma atitudine a, pozit ia unui grup sau segm ent al acest eia fata de o anum ita proble ma,
indicand existen ta sau nu a unui consens s pecific.
Note bibl iografic e:
1. Franz Neum an, The Dem ocrat ic and the Autoritharian Stat e, The Falean's Vennigpress,
1954, p.3
2. Geor ges Burdeau, Troite' de science politiqu e, vol I, Paris, 1966,p.12
3. Anton Carpinski, Stiint a poli tica, Editur a Universit atii A.I.Cuza, Iasi, 1998
4. Ovidiu Trasnea, Nicol ae Kal las, Mica enc iclop edie de polito logie, Editur a Stiin tifica si
Encic lopedi ca, Bucurest i, 1977, p. 346-347
5. J.W. Lapierr e, Essai sur le fondem ent du pouvoir poli tique, Edition Oprys, Aix-en-
Provence, 1968, p. 74
6. Bertrand de Jouvenal, De pouvoir , Hachett e, Paris, 1972, p. 44
7. Robert Bierst edt, The Social Order, Fourth Edit ion, New York, 1974, 329
8. Virgil Magureanu, Studi i de sociolog ie politi ca, Ed itura Albatros, 1997, p. 85
9. C.I. Friederich, Constitut ional Governem ent and De mocra cy, Boston, 1950, p. 96
CAPIT OLUL 5: INSTITUT IA POLIT ICÃ EXECUT IVÃ GUV ERN UL

Prin continu tul, tr asaturilor si atribu tele sale guvernul reprez inta una dintre cele mai
importante si distinct e insti tutii ale statulu i. Import anta aceste i puteri decur ge din faptul ca ea
este ce a care organizea za si conduc e efec tiv societatea. Drept urmare, ea se afla cel mai mult
si cel mai direct in lega tura cu cetateanul. Din aceast a cauz a, guvernul sau execut ivul i i
interese aza in cea mai mare masura pe ce taten i, intru cat de act ivitatea si efic ienta acestui a se
leaga in m are masura realiz area aspirati ilor si intereselor lor.
In teoria si pract ica politi ca ac easta institu tie este cunoscuta sub denum irea de execu tiv, fapt
aflat in leg atura direct a cu separar ea puter ilor in stat sau m ai nou de "adm inistr atie de stat",
"autori tate adm inistrat iva", "ad ministra tie polit ica", etc. In consti inta si pract ica politi ca
curenta, aceast a insti tutie este cuno scuta sub num ele de guvern, in cel e mai multe cazur i,
consiliu l de m inistri,c abine t etc. Denum irea sa este in mare masur a deter minata de sistemul
constitu tional, de structur a sa, sau de anu mite tradit ii istorice.
In cele mai multe cazur i, guvernul este consti tuit din doua co mpon ente distinc te:
a)seful guvernulu i, care poarta diferi te denu miri: prim-ministru, presedinte, seful cabine tului,
prem ier;
b)guvernul propriu- zis, form at din m inistri, secretari de stat, etc.
5.1. Tipuri de guverne conte mporane
In lum ea conte mporana exista o m ultitudine si o ma re varieta te de form e pe care le poate
imbraca si expri ma in practi ca vie tii polit ice guvernul. In sti inta politolog ica tipolog izare a
acestora, are in vedere, in principa l doua cr iterii esent iale:
A. Calitatea membrilor in guvern.
B. N umarul part idelor polit ice ce for meaza guvernul.
A. Dupa ca litatea pe care o au in guvern me mbrii acestuia, pot fi:
a)guverne politi ce

b)guverne tehno cratice
c)guverne militare
A1) Guvernul polit ic
In desem narea membrilor unui asem enea guvern pri meaza componen ta politi ca, ac estia fiind
membrii marcanti ai partidulu i sau for matiunii poli tice aflate la putere. Ei sunt prin excel enta
oameni polit ici, fiind num iti ministr i.
Calitatea de m embru intr -un asemenea guvern insea mna o dubla respon sabilitate: una
profesionala, ce decur ge din gestion area si adm inistr area treburilor ministerului si a
guvernului ; cealalta poli tica, ea fiind in legatur a direc ta cu partidul sau form atiunea politi ca
carei ii apartine si o reprez inta. In mu lte situat ii responsabil itatea polit ica este mai pregnant a,
decat cea profesionala.
Sustinerea politi ca a unui ase menea guvern este foarte clara, ea vin e numai din part ea
partidu lui sau a fortelor car e det in majorit atea in parl ament, deci a puteri i. Este o su stinere
prin exce lenta poli tica.
Aceleasi conotat ii politi ce le capa ta si progra mul unui guvern polit ic. El va refl ecta si
prom ova in teresel e, optiun ile, aspirati ile fortei politi ce sustina toare. Va fi princ ipalu l sau
instrum ent in rea lizarea si aplicar ea propri ei sale polit ici. In practi ca pol itica, guverne le
politice sunt cele mai dese tipuri intalnite, uzitate.
A2)Guvernul tehnocra tic
Sunt tipuri de guverne relat iv noi aparu te in pract ica politi ca. E le se consti tuie in situat ii
deosebite cum ar fi:
-o criza polit ica prelungit a si acu ta car e face imposibi la sustinere a in con tinuare a unui guvern
politic. In ac easta situati e se apel eaza la un guvern de specia listi, neinregi mentati polit ic, fie
pentru a continua guvernarea in veche a structura polit ica, fie in cele mai multe cazur i pentru a
gestiona treburil e poli tice pana l a constitu irea noului guvern si a pregat i si real iza aleger ile
general e ant icipa te sau la termen. Asemene a guverne se num esc tehnocr ate, iar m embrii lor
specialisti sau tehnocrat i. Ele se deosebesc de guvernele polit ice prin urm atoarele elemente:
-membrii acestor guverne nu s unt oam eni polit ici ci speci alisti in do meniile vie tii sociale,
econo mice, cu ltural e si poli tice;
-nefiind inregi mentati pol itic, membrii unui asem enea guvern nu sunt purt atorii unei
respon sabilitati polit ice, ci nu mai a une ia profesiona la, ac easta decur gand din gestionarea si
administrarea corect a si efic ienta a obl igatiilor ce le revin din calitatea lor de me mbrii ai
guvernului ;
-neavand coloratura polit ica, membrii guvernulu i tehno cratic nu vor pro mova un anum e
program politic. Program ul politi c al unui ase menea guvern nu va fundam enta si pro mova
interese le unui anum it emitent polit ic, ci acest a se va li mita la interese le gener ale de mo ment,
la atr ibutiile si com petente le cu care a fost investit si abil itat;
-neangajarea polit ica a guvernului tehnocra t va fac e ca sustiner ea sa sa nu vina num ai dintr -o
anum ita part e a parl amentului, ci ac easta va fi core lata cu int eresele imediate sau de
perspectiv a ale fortelor polit ice parla mentare, ale modului cum deciziile, masur ile intrepr inse
si aplic ate de respect ivul guvern vor corespunde cu in teresel e parti cular e ale partener ilor
politici si general e ale societa tii.
Astazi, intr -o lum e dominata de poli tic si ma i ales de in terese politi ce, durabi litatea,
viabi litatea unor asem enea guverne este foarte mica.
Si in Ro mania postdec embrista in cursul anului 1992 a functiona t un ase menea guvern condus
de Theodor Stolojan.
A3) Guvernel e militare sunt insta late de grupuri ale armatei. De regul a acest ea se i mpun prin
forta, in urma unei lovitur i de sta t. Seful guvernulu i si m embrii acestui a sunt ofit eri, e i detin si
exerci ta put erea in num ele armatei. In cele mai multe cazur i se instaure aza un regi m
nede mocr atic, dict atorial. Consti tutia, act ivitatea partid elor pol itice si al tor insti tutii

democratice este suspendata. Are loc o grava l imitare sau lichidar e a drep turilor si libert atilor
cetatenest i. Guvernarea se reali zeaza prin m ijloace militare, decret e, ordonante, institu tii. In
istorie au fost insa si cazur i cand unele guverne m ilitare au intreprins m asuri democr atice:
nationa lizare, refor me agrare, limitari ale capi talului stra in, incurajari ale celui autohton, etc.
B.Dupa num arul partide lor poli tice care partic ipa la formare a guvernulu i, acest a poate
imbraca urmatoarel e tipur i:
B1) G uvern monocolor form at din reprezen tantii unui singur partid polit ic, ce l care detin e
major itatea in parla ment si puterea. De regula ac este guverne sunt carac terist ice regimuri lor
totalitare dar nu put ine au fost cazuri le cand asem enea guverne s-au const ituit in anu mite
perioade si in socie tatile dem ocrat ice.
B2) G uverne le de coali tie sunt constitu ite din reprez entant ii mai multor partide polit ice, care
fie ca au for mat o coal itie electora la si au castiga t aleg erile sau pentru a obtine major itatea in
parla ment si a form a guvernul sunt nevoit e sa se ali eze.
Pentru buna si efi cienta funct ionare a guvernelor de coal itie, este nevoie de o apropiere
doctrinar a si prag matica. In caz contrar , acolo unde se inta lnesc si se intr epatrund optiuni,
interese ideolog ice si politi ce dif erite , are de suferi t progra mul de guvernar e si m ai ales
realizarea sa in prac tica. Asem enea guverne de coali tie au function at si in Rom ania
postdecembrista, in perioada 1992-1996 si 1996-2000.
B3) G uverne de uniune nationa la
Asemenea guverne se form eaza in situati i cu to tul deosebi te:
– o criza polit ica acuta care nu da po sibilitate la constituirea unui alt tip de guvern ;
– stare de razboi, m ari tensiun i si confl icte social e, cal amitati natura le etc.
– Guverne le de uniune nat ional a se for meaza din reprezen tantii celor m ai impor tante partid e si
form atiuni pol itice ale societ atii.
Durata mandatulu i unor ase menea guverne este in legatur a direc ta cu perioada crize i care a
generat necesit atea instaurar ii lor. Sunt guverne impuse de situati i si stari except ional e, ele nu
sunt carac terist ice unei dezvol tari norm ale si de mocr atice.
5.2. Form area guvernului
Acest proces este specific fiecar ei socie tati in par te, dar el se afla sub actiune a unor fac tori,
cum ar fi :
– natura regimulu i poli tic si a siste mulu i consti tution al;
– form a de guvernam ant;
– locul si rolul, atr ibutiile si prerogat ivele celor lalte insti tutii ale puteri i de stat in siste mul
vietii pol itice, in principiu al parl amentului si institu tiei sefului statului.
In cazul regimurilor to talitare, guvernul este princip alul instrum ent de exe cutare a puter ii si de
aceea, ata t formarea, ca t si act ivitatea sa este to tal dependent a de ce i care detin puterea.
In societatile democr atice, desi guvernul este expresia ind irecta a voin tei electoratu lui, a
major itatii acestui a, acest fapt trebu ie relevat chiar din m omentul constituir ii sale. In cadrul
acestui proces, un rol i mportant il joaca form a de guvernam ant: monarh ica, preziden tiala sau
parla mentara. Asa de exe mplu, in form a de guvernam ant monarhi ca, unde monarhul detine
importante prerogativ e execu tive si legisla tive, el poat e avea un rol m ajor in form area
guvernului, in dese mnar ea sefului acestui a si a m embrilor sai, fapt realizat de regula printr -un
decret regal. Un ase menea mod de for mare a exe cutivu lui fac e ca acesta sa fie tot al sau in cea
mai mare parte aservi t monarhu lui, const ituind un im portan t instru ment in ma na acestui a de
expunere si realiz are a propriilor interese sau a celor din jurul sau. O consec inta direct a a unui
asem enea fel de constitu ire a guvernului, este ace ea ca monarhul poate oricand revoc a,
suspenda atat pe seful guvernulu i, cat si pe m embrii acestui a, avand astfel un control dir ect si
perm anen t asupra exe cutivu lui.
Asemenea situ atii se inta lnesc in monarhii le din Maroc, Iordania, Arabia Saudita etc.

In schim b, alta este situat ia in constitu irea guvernului, acolo unde form a de guverna mant este
republic a prez identi ala, parla mentara sau unde m onarhu l domneste, dar nu guvernea za. In
aceste societati dem ocrat ice vom intalni o diversita te de situati i, roluri ale sefului statu lui si
parla mentulu i in constituirea guvernulu i. Princip iul, de la car e se porneste este ace la ca el
trebuie sa expri me vointa majorita tii polit ice din parla ment, iar pentru a guverna trebuie sa
aiba sprijinul aceste i majorita ti parla mentare.
In unele republic i parla mentare, leg islativul are un rol m ajor in desem narea sefului
execut ivului si a celor lalti membri ai guvernulu i. Asa este situat ia in Germ ania, Italia sau
monarhi ile parla mentare din Anglia, Olanda, Belgia, Suedia, Japonia, etc.
In unele republic i prezid entiale, ca Franta, Rusia, S.U.A., seful statu lui exerci ta un rol
important in construirea si functionar ea guvernu lui, fara ca ac easta sa insem ne elud area sau
incal carea a puter ii legislat ivului. Mai m ult, in S.U.A., presedinte le este si seful execu tivulu i,
el for meaza echipa si conduce guvernul.
Procesul constitu irii guvernului pana la exerc itarea atributiilor sale cunoaste mai multe
momente:
a)dese mnar ea sefului execut ivului si constitu irea echipe i guverna mentale;
b)elaborar ea progra mului de guvernare;
c)obtiner ea votu lui de investitur a din partea parla mentulu i;
d)depunerea juramantulu i de cred inta.
a)In cel e mai multe siste me consti tutiona le, seful statulu i dupa discut ii cu lider ii part idelor
parla mentare, la propunerea part idului sau form atiunii polit ice ce det ine m ajorit atea
parla mentara, dese mneaza un candidat pentru functia de pri m-ministru sau s ef al execu tivulu i.
Acesta, la randul sau, intr -un term en limitat de ce le mai multe ori de 15 zil e, isi va form a
echipa guverna mentala, dese mnandu- si ministr ii. In cazul guvernelor de coali tie, desem narea
ministrilor se fac e in func tie de procentu l obtinu t de fie care partid in parte, in aleg erile
parla mentare, dupa un algor itm matematic sau in baza unei anu mite intel egeri polit ice. Nu
putine sunt cazuri le cand partid ele din coal itie impun peste voint a pre mierului anumiti
candida ti la portofol iile ministeria le.
In Rom ania calitatea de me mbru al guvernulu i este regle mentata de legea 37/1990 si
Constitutia din 1991. P otrivit acestora poate fi m embru al guvernu lui persoane le car e au
cetatenia romana, dom iciliaza in Rom ania si se bucura de exerci tiul drepturi lor ele ctora le.
b)Program ul de guvernare expr ima coordonate le gener ale, strategi ce de politi ca in terna si
externa pe care le va adopta, urma si real iza guvernul, opt iunile, solutii le, direct iile majore in
care acesta va orienta si conduce viata sociala. Orice progra m de guvernar e va refl ecta
optiuni le ideo logic e si doctr inare, interesel e si aspira tiile forte i poli tice afla te la putere,
facandu- se purt atorul si reali zatoru l acestor a.
c)Votul de invest itura
Pentru a fi legal constitu it, a putea sa func tionez e si a ave a autor itate, guvernul si program ul
sau trebuie sa obtina votul de investitur a sau de incr edere din parte a parla mentului. In ce le
mai multe situat ii acest vot se acorda cu majori tati simple, adic a 51% din votu l parla mentului.
In caz de abtiner e, guvernul este leg al const ituit. In caz contrar candida tul la sefia exe cutivu lui
va depune mandatu l sefului statului si se va relua procesul for marii guvernului.
Juramantul de cred inta se depune de seful guvernului si m embrii sai in fata sefulu i statulu i sau
a celei mai inalte autori tati in stat. El simbo lizeaza momentul cand guvernul in intregu l sau isi
incepe execut area efect iva a mandatu lui. E l este mai mult un simbo l de cred inta al ac estuia
fata de natiun e.
Durata mandatulu i guvernulu i difera de la un si stem consti tution al la altu l. Fiind emanatia
parla mentulu i sustinut de acesta, in m od nor mal durat a mandatulu i guvernului trebui e sa fie
corela t cu ce l al legisl ativu lui. Acest lucru este deter minat si de faptu l ca desi cel e doua puter i
sunt separate, in actu l conduc erii ele se afla intr -o relat ie de interdepend enta, de

intercond itionare, fara existen ta si funct ional itatea unuia nu este posibila existent a celu ilalt.
Fara ace asta core latie si rel atie de int ercondi tionare recipro ca, nu se poat e real iza actul de
conducere social-politi c. In ce le mai multe cazuri durata m andatulu i execu tivulu i este de patru
sau cinci ani, sunt insa si except ii de sase sau ch iar sapte ani ca in Franta. Se inte lege prin
durata mandatu lui guvernu lui ac ea perio ada de timp scur sa din mo mentul depuner ii
juramantulu i de cred inta de catr e acest a, pana la depunere a juram antului de urmatorul guvern.
In situat ii deosebi te, stare de razbo i, mari calamitati si tensiuni sociale, printr -o leg e specia la
emisa de legisl ativ, durata mandatu lui executivu lui poate fi prelungi ta.
Rem aniere guverna mentala
In cursul unui m andat, unul sau ma i multi membri ai guvernului pentru ac tivitati
necorespunza toare, inefic ienta, abuz de putere, depasir e de a tribut ii, co mpro mitere m orala,
civic a, poli tica pot fi inlocui ti cu alt i ministri. Acest proces poart a numele de re manier e
guverna mentala.
Calitatea de m embru al guvernului poate incet a si din al te cauze: imboln avire grava, de misie,
deces, inco mpatibilitate, conda mnare definit iva si irevo cabila etc.
5.3. Functii le guvernulu i
Guvernu l isi infap tuiest e progra mul de guvernar e, atribu tiile si prerogative le sale printr -o serie
de functi i.
1.El or ganizeaza, coordonea za si conduc e poli tica intern a si extern a a tarii, exerci tand in
aceast a calitate rolu l de ad ministra tor genera l al treburi lor public e.
Reali zarea in prac tica a acest ei functii se face de guvern prin or ganel e sale centra le: minister e
cu m inistri, m inistri i de stat, secretar i de sta t, insti tutiile politi ce ale ad ministra tiei loca le
(prefectur i-prefec t, consil ii judeten e, pri mari, consil iile loca le) precum si prin institu tiile
descentra lizate de la nive lul fiecaru i judet.
Ministrii de stat
Alaturi de pri mul- ministru, ministr ii de stat au rol i mpor tant in real izare a poli ticii gener ale a
guvernului intr-o ramura sau dom eniu de act ivitate. Numaru l acestor a varia za in tr-un guvern,
ei fiind dese mnati din tre m inistere le cele mai importan te (apar are, ext erne, finan te, industrie).
Ministrii sunt cei ce real izeaza politi ca guvernulu i intr -un dom eniu, ra mura de activ itate,
minister. Minist erele sunt structura te in departa mente care au in frunte a lor secre tari de stat,
care promov eaza si apli ca poli tica guvernulu i, a m inisterulu i in segmentul respectiv . Num arul
departa mentelor m inistere lor vari aza in functi e de m inister, de mo dul sau de constitu ire si
structurare, de impor tanta sa.
Mijlocu l princ ipal prin care guvernul isi exerci ta atr ibutiile centra le si lo cale il constituie
aplic area si exerci tarea legilor. Acest fapt se face at at la nive l centr al prin ministere ca t si in
plan loc al prin autori tatile publice teritorial e-prefec t, consil iul judete an, prin inst itutiile
descentra lizate, prim ar, consilii loca le
Aplicare a in prac tica a leg ilor de catre guvern se face prin ac tele norm ative car e insotesc legea
sau prin elabor area unor hotarari de guvern.
Organizarea, coordonarea si conducere a activitatii socia le de catre guvern, se face nu num ai
prin apl icare a si execu tarea legii, ci si prin indru marea si con trolul modului de apli care, de
execut ie a aceste ia. In ac est sens un rol m ajor il are insti tutia prefec turii, unde prefec tul este
reprezen tantu l guvernului in ter itoriu. Com petentel e sale pot m erge pana la anulare a masuri lor
sau a act elor car e nu sunt confor me cu leg ea.
2.Initi ativa legisl ativa
Guvernu l nu este num ai un si mplu execu tant al pol iticii parla mentulu i, ci el insusi part icipa la
elaborar ea si rea lizarea politi cii statal e. Acest fapt se rea lizeaza prin ini tiativa legisla tiva.
Initiativa legisl ativa a guvernulu i este fireasca, norm ala si chiar obligator ie in condit iile cand

alatur i de parla ment, guvernul este ce l mai impor tant partener in actu l conduc erii sociale. Prin
initiativa leg islativa guvernul isi pune in pract ica program ul de guvernare, pol itica sa
general a.
Initiativa legisl ativa a guvernulu i consta atat in m odificare a, eliminarea sau co mpletarea unor
prevederi ale legilor existen te, dar mai ales in el aborarea unor noi proie cte legisla tive. Aceasta
se face de fiecar e ministru, m embru al guvernului in parte dar si de guvern in ansam blul sau.
Orice ini tiativa legisla tiva este dezb atuta si aprobat a de guvern, iar dupa ce s-au luat toate
aprobaril e si avi zele necesare si s-au facut corelat iile cu l egile existen te, insot it de expunerea
de m otive, proie ctul este ina intat parla mentului. Initia tiva legisla tiva este int alnita in toate
sistemele consti tution ale, diferent a constand in gradul de implicare. In Franta, 90% din legil e
adoptat e au l a baza initiativa guvernulu i.
3.Em iterea de ordonante
Constituie un atribu t impor tant al guvernu lui in infaptuir ea ac tului de conducer e socia l. Ea
reprezin ta o de legare, pe care legisla tivul o face catre guvern, o prelungir e a ac tivitatii
acestui a in do meniul legisla tiv. Motivatia emiterii de ordonante de catre guvern rezid a in
urmatoar ele cauze :
-infaptu irea program ului guverna mental;
-fluidi zarea activ itatii legisl ative sau com pletare a ei cu noi ac te nor mative mai ales intr -o
perioada de tranz itie de l a un siste m social la altu l;
-rezolvar ea unor proble me curente ce nu suporta a manare pe ti mpul vac antei parla mentar e
(notifi carea unor trata te, acorduri inch eiate cu alte state sau institut ii interna tional e);
-situat ii exc eption ale.
Nici in cadrul acestei activitati guvernul nu este independen t, ci el este controla t de legisla tiv
printr -o serie de par ghii cum ar fi :
-delegar ea guvernulu i in vederea emiterii ordonantelor se face de catre parla ment printr -o lege
speciala in car e este prevazut dom eniul, perioad a emiterii ordonant elor;
-orice ordonanta e misa de guvern, indiferen t de form a ei este supusa aprobarii parla mentului;
-ordonantel e emise nu privesc dom enii ale legilor organice, deci legi de im portanta majora ;
In practi ca socia l-poli tica se cunosc doua t ipuri de ordonante guvernam entale: ordonante
simple si ordonante de ur genta.
Intre ac este t ipuri de ordonanta ex ista o deosebir e clar a: ordonan tele simple se depun la
parla ment si intra in aplic are in momentul cand ele au fost dezba tute si aprobate de acesta ;
ordonantel e de ur genta intr a in vigoar e, au efe ct din mo mentul in care au fo st depuse spre
aprobare la parla ment.
Aprobare a sau respingere a de ca tre par lament a ordonan tei se face tot printr -o leg e. In cazu l in
care o ordonanta de urgenta a fost respinsa de catr e parla ment, ea isi incet eaza actiun ea si
efect ele sau, daca a fost aprobata cu mo dificari, ea se apl ica asa cum a fost aprobata, celalalte
aspecte neaprobat e ince tandu- si efectul.
Indiferent de tipu l lor, ordonantel e consti tuie o im portan ta par ghie de car e dispune guvernul
pentru a infaptui polit ica. Important este sa nu se abuz eze de acest atribut, intruca t ar putea da
nastere la tensiun i cu leg islativul, l a subordonarea sau sub minar ea atribute lor ac estuia si ar
putea deschide ca lea, posibilitatea instaurar ii unei dic taturi sau a unor regi muri nede mocratice,
neconstitu tiona le.
Si in Ro mania post dec embrista toat e guverne le, m ai mult sau m ai putin justifi cat, s-au folosit
de ace asta preroga tiva, in specia l guvernel e din perioada 1996-2000, Victor Ciorbea, Radu
Vasile.
4.Asumare a raspunderi i
Aceasta func tie, desi este destul de des int alnita, nu este prevazut a in to ate sistemele
constitu tional e. In esenta, ea consta in angajarea raspunderii guvernului fata de parla ment

asupra unui progra m de poli tica genera la, a unui proiec t legisl ativ sau a unui pach et de
proiect e leg islative.
Daca parl amentul sau 1/3 din me mbrii sai nu depun mo tiune de cen zura l a asum area
raspunderii de catre guvern sau, daca respectiv a motiune este respinsa de parl ament, asu mare a
de raspundere sau proie ctul legisl ativ se considera adopt at.
In cazul in care, in ter men de trei zile de la asum area raspunderii de catre guvern, se depune
motiune de cen zura si ac easta trece, adica este vota ta de majori tatea parl amentara, guvernul
este de mis.
5.Promu lgarea legii
Este m omentul final al vastu lui si co mplexulu i proces de elaborare a leg ii. Ea apart ine
execut ivului. In cazul in car e seful exe cutivu lui este seful statu lui (presedin te, m onarh)
prom ulgare a leg ii se fac e de ca tre ac esta (ex. S.U.A., Franta, Rusia, Rom ania, etc.). In situati a
cand seful executivu lui este pri mul-ministru sau m onarhul a renunt at la aceast a preroga tiva
(ex. Angli a, Olanda, Belgia, Suedia, Japonia), prom ulgare a leg ii ii revine primulu i – m inistru.
Aceasta co mpeten ta de prom ulgare a leg ii de catre seful guvernului este in talnita acolo unde
presedinte le sau m onarhu l are num ai un rol decora tiv, reprezent ativ.
In Rom ania, presedint ele in cal itatea sa de sef al statu lui pro mulga leg ea. E l se poate opune
aceste ia, poat e propune m odificar i ale ei si o poate returna parl amentului. Parla mentul poate
sau nu sa tina cont de sugestii le presedintelu i, iar daca este vota ta din nou de parla ment in
termen de 10 zi le, chi ar daca nu este pro mulgata de presedin te ea se prom ulga auto mat.
Promu lgarea legii de ca tre seful guvernului acolo unde se reali zeaza, consti tuie un im portan t
mijloc a l execu tivulu i de orien tare a poli ticii si de infaptuir e a ac esteia.
5.4. Relat ia dintre guvern si parla ment
Relat ia dintre guvern si parla ment este extre m de co mplexa, ea este nu num ai de inter actiune,
complementare rec iproca, ci si de control. Sensul, dir ectia acestu i contro l este dinspre
parla ment spre guvern. Acest fapt este nor mal, intru cat parla mentul este expresi a voint ei
natiun ii, ori aceasta expresie trebuie sa se regaseasca si asupra execut ivului.
Parla mentul dispune de nu meroase mijloac e prin car e contro leaza, direc tione aza existenta si
activ itatea guvernului, cum ar fi :
-votul de investitur a dat execut ivului la for marea acestuia, precu m si a progra mulu i sau de
guvernare;
-motiunile de cenzura ale parla mentulu i care pot de mite guvernul;
-legile elaborate de leg islativ si i mpuse guvernului spre ap licare si execu tare;
-bugetul, acesta desi este e laborat de guvern el este insa votat de parla ment;
-interpe larile ora le, scrise a le parl amentarilor la adresa m embrilor guvernului, a acestui a in
ansam blu;
-com isiile de anchet a ale parla mentului.
Cu toate aceste a, astaz i in lumea polit ica mod erna se consta ta un proces de crestere a rolulu i
execut ivului. El nu e ste inta mplator sau subiect iv, ci tine de o serie de factor i ca:
-com plexitatea si dina mica vi etii social e conte mporane. Acest feno men impun e luare a unor
deciz ii rapide si pert inent e, pe car e parla mentul prin mecanis mul sau greoi si de durata nu este
in masura sa le infap tuiasca ;
-initiativa leg islativa ca si posibili tatea de emitere de ordonante fac e din guvern un partener
important si in acest do meniu de conducere. Prin aceste posibilitati guvernul este in m asura sa
impuna, sa dea o anu mita orientar e, tent a poli ticii gener ale a societ atii;
-crestere a rolulu i partid elor politi ce in viata polit ica. Partidul este at at cel ce creeaz a
institu tiile statu lui, ale par lamentului si indire ct ale guvernulu i, asigurandu- i totoda ta si
functiona litatea. Orice partid pol itic, ce a castiga t alegeril e si det ine puter ea este inter esat sa
prom oveze un guvern putern ic si profesiona l, intru cat prin acesta el isi real izeaza propriul

program si pol itica, isi form eaza si prom oveaz a imaginea de forta polit ica capabi la sa
guverneze ;
-prin natura activitatii sale, prin raportul direct cu rea litatea sociala, guvernul este in m asura sa
sesizeze eventua lele cerin te, nec esitati, disfunct ional itati si sa in tervina prin m asuri, deciz ii
rapide si pertinen te in rezolvar ea sau deblo carea lor.
Desi este o cara cteristica a dezvo ltarii cont emporane, crestere a rolulu i execu tivulu i in
conducere a social a, trebu ie sa ra mana in cadrul l egal, orice depasir e sau inca lcare a ac estuia
putand gener a efec te sau consec inte negativ e pentru viata dem ocratica.
5.5. Puterea execut iva in Rom ania
Guvernu l este una dintre cele mai vechi institut ii politi ce ro manesti, radacini le ei putand fi
regasite inca din perioad a feudal a, evid ent cu alt rol, sem nificatie si statu t in socie tate.
Divanurile boierest i formate din reprezent antii marii boi erimi,care aveau rolul de a- l sfatui si
ajuta pe do mn in guvernare, pot fi consacr ate prim ele ''guverne'' ro manesti.
In sen sul modern al termenului si ca o rea litate a partic iparii poli tice, apari tia guvernului in
societatea romaneasca este l egata de apl icare a incep and cu 1831, 1832 a regula mentelor
organice in cel e doua princ ipate, Tara Ro maneasca si M oldova cand puter ea exe cutiv a era
impartita intre dom n si guvern.
O conturare mult mai clara si con sistenta, apropiat a de insti tutia poli tica moderna, este ce a a
guvernului in timpul do mniei lui A.I.Cuza.
De-a lungul timpulu i exe cutivu l din Ro mania a cunoscut m ai multe denu miri, de guvern cea
mai des uzita ta, folosi ta si asta zi, de Con siliul de Ministri, in perioada comunist a.
In Rom ania de az i, guvernul este rezul tatul voint ei par lamentului, expresia raportului de forte
politice din cadrul sau, a m ajorita tii parla mentar e.
Presedintele Romaniei, in cal itatea lui de sef al statulu i dupa consultari cu lider ii partide lor
politice parla mentare, la propunere a part idului sau a fortelor polit ice care de tin m ajoritatea
parla mentara, dese mneaza un candidat la functia de pri m-ministru. Acesta in timp de zec e zile
dupa discuti i, in special cu m ajorita tea parla mentara, form eaza guvernul si elabore aza
program ul de guvernare.
Lista cu m embrii guvernului si progra mul de guvernare se dezb at de catre Cam era Deputati lor
si Senat in sedinta com isiei. Pentru a fi lega l consti tuit si a function a, guvernul si program ul
sau trebuie sa obtina votul de investitur a sau de incr edere din parte a Parla mentulu i care se
acorda de catre acesta cu m ajorit atea simpla a deputa tilor si a senatori lor . Dupa obtin erea
votului, guvernul depune in fat a presedint elulu i juram antul de cred inta ce se mnif ica intrare a
acestui a in func tie si un j uramant catre nat iune.
Durata mandatlui este de 4 ani. Pe per ioada acestuia primul ministru l poat e propune
presedinte lui schimbarea unuia sau m ai multor m embrii ai guvernu lui, adi ca re manier ea
acestui a.
In Rom ania potrivi t Constitu tiei, funct ia de membru al guvernulu i este com patibila cu cea de
parla mentar.
Acest fapt al dual itatii de cal itate, de m embru al guvernului si de parla mentar, a creat in
literatura polito logic a si ju ridica poziti i difer ite pro si contra, argmente pro.
Atat m ajoritatea parla mentara ca t si guvernul , me mbrii acestuia au acee asi sursa a
legitimitatii vointei major itatii electorale.
Dualitatea celor doua functi i ar per mite o ma i buna cunoaster e a proble melor legisla tivulu i dar
mai ales a exe cutivu lui si ar asigura opera tivitate, eficienta in rea lizarea obi ectiv elor com une
din planu l de guvernar e si poli tica parla mentulu i.
Pe de alt a part e indepl inirea simultana a celor doua functi i de m inistru si par lamentar ar
contraven i princ ipiul separati ei put erilor , ar fi o in calcare a acestuia, fiind vorba de doua
institu tii polit ice separate si distinct e ale statulu i. De ase menea, ar fi o cal e de conc entrare a

puteri i in m ainile execu tivulu i, sau de dir ijare a ac estuia de parla ment. O asemenea solutie ar
face ca, in prac tica, controlu l parl amentului asupra guvernului sa devina inefic ient, intruca t
acesti membri s-ar autocon trola.
Situat ia din Rom ania, a duble i calitati de membru al Guvernului si parla mentar, este una din
cele trei solutii existent e in practic a poli tica conte mporana. In si stemele consti tutiona le din
SUA si Franta calitatea de membru al guvernulu i este inco mpatibila cu cea de parla mentar. Un
alt sistem de mijlo c sunt socie tatile unde me mbrii nu sunt ol igtati sa fie parla mentari. De
regula, prezenta siste mulu i cumularii obliga torie sau a dublei calitati de membru al guvernulu i
si de parla mentar sunt situat ii destul de rar intaln ite. Argumentele sunt atat pro cat si cntra
pentru un siste m sau altu l.
Guvernu l Romani ei isi desfasoara ac tivitatea in strnsa leg atura si colaborar e cu parl amentul,
dar se afla sub con trolul acestui a. Cu toat e acest ea, el este un partener major si im portan t al
parla mentulu i la actul de conducer e socil- politica.
CAPIT OLUL 6: INSTITUT IA SEFULUI S TATUL UI

Institutia sefului statulu i consti tuie una dintre cele mai vechi autorit ati polit ice, ea aparand
odata cu statul, cunoscand o evolu tie continua, atat in ce ea ce priveste form a, structur a, cat si
preor gativ ele si atribut iile. Orice colec tivitate, indifer ent de marimea ei, de nive lul sau de
organizare si dezvol tare, a avut in fruntea sa un s ef, fi e ales, fie impus. Astazi aceasta
institu tie, sub difer ite form e, struc turi, atr ibute si prerogat ive este prezent a in socie tate.
Analiza institu tiei sefului statului impune preciz area categor iei de putere carei a ii apartin e.
Includere a acest ei inst itutii in cadrul puterii execut ive sau legislat ive tine in mare masur a de
princip iul pe care ac easta se fundam enteaza, al separa tiei ei sau al unici tatii. Daca putere a se
fundam enteaza pe princ ipiul separati ei, inst itutia sefului statulu i apar tine sferei execu tivulu i,
de ace ea ea apare sub nu mele de "seful puteri i execu tive" sau " seful execu tivulu i". Acolo unde
insa statul este in temeiat pe princ ipiul unicit atii, ace easi inst itutie este apart inatoar e categorie i
de putere similara cu cea a parla mentulu i, adic a a leg islativului.
In decursul vre mii, institut ia sefulu i statulu i a imbraca t doua form e de or ganizare si
manifest are: uni-personala (rege, i mparat, sultan, do mn, principe sau presedinte), de regul a
numita, dar in vrem urile moderne si ale asa; col egiala – ac easta a purtat si poarta diverse
denum iri: Prezid iu, Consiliu l de stat, Consiliu l prezid ential.
1.Dese mnarea, aleger ea sefului statulu i
Desemnarea sau alegere a sefului statulu i, atribu tiile si prerogative le acestei institu tii tin de o
serie de factori :
-natura sistemului polit ic;
-sistemul constitut ional si form a de guverna mant;
-anum ite trad itii istori ce si nat ional e.
Nu in toate cazur ile si in mo d auto mat modul de desem nare al sefului statulu i deter mina locul
si rolul ac estuia in societ ate in stat. Cuantu mul si extensiun ea ac estei functii este in raport cu
celelalte puter i, in principiu cu execu tivul si legisl ativu l, dar si de categori a puter ii in care este
incadra ta.
Practic a socia l-istoric a de pana astaz i a rel evat patru m ari moduri, cai de desem nare a sefului
statulu i: a) Pe cale eredit ara
Este pri ma si ce a mai veche modalitate de dese mnare a sefului statu lui. E a a fost si este
carac terist ica regim urilor m onarh ice, constitutionale.
Dupa anum ite regul i consti tutiona le, mon arhul asced e la functia de sef al statului pe cal e
eredit ara ca in Anglia, Olanda, Suedia sau el insusi isi poat e dese mna un s uccesor din cadru l

casei regale, ca in Spani a, Belgi a, Maroc, Iordani a. Prin ac easta mod alitate de dese mnar e a
sefului statu lui, parla mentul sau alta institu tie nu au nici un rol sau unul m inor, cel mult de a
veghea la respect area regulilor constitu tiona le de desemnare a acestui a, sau in ca z de stinger e
a dinasti ei, la nu mirea unui succcesor la tron sau partic ipa la aleg erea acestui a.
b) Alegere a de ca tre parla ment
Aceasta m odalitate de dese mnar e a sefului statulu i este o consecint a, un rezul tat al revolu tiei
burgheze, al lupte i acest eia impotriva absolut ismului, fiind in ace lasi ti mp si un m od efici ent
de control al parla mentului asupra acest ei inst itutii.
In practi ca pol itica ac easta mod alitate cunoaste doua form e:
-parla mentul desem neaza dire ct prin votul membrilor sai pe seful statulu i, de regul a pe
presedinte, asa cu m este situa tia in Grecia, Israel, Republ ica Sud Africana. In acest ca z,
institu tia sefului statu lui imbraca form a uni-personala;
-parla mentul alege organe col egiale, ca sefi de stat, situat ii intalnite in fostele tari socialiste,
dar si in stat e ca Elvet ia.
c) Desem narea sefului de stat de catre un colegiu electoral
In princip iu, parla mentul si adunari le landurilor in Ger mani a, adunar ile legisla tive ale statelor
federal e in Indi a, si adunari le reg ionale in Ita lia desem neaza membrii care impreuna form eaza
colegiu l electora l si car e vor dese mna pe seful statu lui.
O situatie mai aparte se petrec e in S.U.A. si Coreea de Sud unde membrii colegiulu i electora l
care il vor al ege pe presedinte, sunt desem nati prin vot universal.
d)Alegerea sefului statu lui prin vot universa l
Aceasta m odalitate de aleg ere a sefului statu lui este o consecin ta a adancir ii democratismului
vietii pol itice, dar si o m asura de asigurare a ech ilibru lui in tre exe cutiv si legisla tiv. Alegere a
sefului statu lui prin vot universa l ii confera acestuia o sporita au torita te si re spect, car e se pot
materializa prin atribu tii si prerogat ive. O ase menea situa tie intalnim in Ro mani a, Rusia;
Franta, Indonez ia, etc.
6.2. Atribut ele si prerogativ ele sefului statu lui
Problem ele rolulu i si al e atributiilor sefului statulu i au fost si sunt si asta zi viu disputat e, ele
cuprinzand o plaja lar ga si variat a de opin ii si parer i, acestea mergand de l a conferir ea sefului
statulu i un rol pur decor ativ, reprezen tativ, pana la acord area unor im portan te prerogative
execut ive si l egislat ive. Aceasta mare div ersitat e de rolur i ce sunt atribui te sefulu i statulu i sunt
deter minate de o serie de factor i:
-modul de desem nare a sefului statului ;
-raportul dintre institut iile funda mentale ale statulu i, in principiu dintre execut iv si leg islativ;
-existent e sau nu a unor tend inte si optiuni pentru asigurar ea unui echil ibru intr e princ ipale le
institu tii ale statului, guvern-parla ment;
-unele tradit ii nationa le.
In functie de m odul cum se expri ma si se manifesta in prac tica rolul si atribut iile insti tutiei
sefului statu lui, se pot distinge trei mari orientar i:
a) Siste me constitu tiona le unde sefii de sta te det in si exerc ita roluri pur decorativ e, doar de
reprezen tare. Asem enea functii se inta lnesc de regula in monarhii le constitutionale unde sefii
statulu i sunt dese mnati ered itar ca in Suedia, Anglia, Japonia, Belgia. De exe mplu in Suedia si
Japonia m onarh ii in cal itatea lor de sefi de state nu dispun de nici o putere, nu iau deci zii, nu
partic ipa la luare a dec iziilor, nu dese mneaza, nu revoca ministri, demnitari. Functii le lor sunt
eminamente reprez entative si acestea limitate.
In Japonia atr ibutiile imparatului tin mai mult de dom eniul cultur ii decat de cel polit ic.
In Marea Brit anie regina are functi a de repre zentare a statului si de trans mitere a mesajului

adresat parla mentului la constituirea ac estuia si la inc eputul fiecar ei leg islatur i. In ace asta t ara,
limitarea preroga tivelor sefului statului a mers si m ai depar te, inc at acesta ch iar dac a prin
constitu tie detine prerogativ a pro mulg arii legii, regina nu s-a ma i folosit de aceasta dispozit ie
din 1707.
Functia de reprezen tare a statulu i o int alnim si in sistemele constitu tiona le, unde institut ia
sefului statu lui este exerc itata de presedinte. Asa este situa tia in Ital ia, Israel, Grecia,
Germ ania, de regula acolo unde presedint ii sunt desemnati fie de parla ment, fie de col egiile
electorale. In acest e cazur i, ei se afla sub un per manent control a l legisl ativu lui avand un rol
strict de reprezen tare a statulu i.
b) Sistem e constitut ional e unde inst itutia sefului statulu i se afla la in tersect ia exe cutivu lui si
legisla tivulu i, rolul acestu ia fiind de a asigura un echi libru in tre ce le doua institu tii ale
statulu i, de a limita tendinta uneia dintre ele de a acu mula un surplus de funct ii si de atribu tii
in detr imentul celeilalte. Sunt asa nu mitele siste me semipre ziden tiale-parl amentare.
Din aceste considerent e, seful statu lui a fost inzestra t cu atribut ii si preroga tive atat in
domeniul execu tivulu i, cat si al legisla tivulu i. (Exe mplu exe cutive : repre zentar ea statu lui;
desem narea primului-m inistru si a altor dem nitari; prezidar ea sedint elor guvernu lui).
Legisla tive: promulg area legii ; dizo lvarea parla mentulu i).
Insa toate aceste prerogat ive si atr ibute sunt controla te, impartite fie cu executivu l, fie cu
legisla tivul, depinde, de do meniu l apar tinator functi ei. Asemenea situati i se int alnesc in
Maroc, Algeri a, dar m ai ales in fostel e tari comunist e din Europ a centr ala si rasarite ana. In
aceste societati impunerea siste mulu i semipr eziden tial a fost det erminata si de alt i factori, ca :
-slabiciun ea inst itutiei legisla tive-parla mentul. In sistem ul totalitarist, insti tutia parl amentului
se afla intr-o stare pur for mala de functionar e si in procesul trecerii la noua situati e cu
adevara t funct ionala, ea nu a putut sa se opuna siste mului semiprez identi al;
-slabiciun ea par lamentului cum ulata cu tea ma de a nu se crea un vid de putere prin scadere a
excesiva a prerogat ivelor institu tiei prezid entiale, a fost un alt factor ce a per mis constitu irea
sistemului sem ipreziden tial;
-implicare a unor vii tori sefi de state in revolu tiile, ant itotalitariste si anti comunist e (Cehia,
Croatia, Rusia, Ro mania), fapt ce i- a impus in viata polit ica, le-a creat autorit ate si
credibi litate;
-perpetuar ea unor vech i concep tii potrivi t caror a seful statu lui ca garant al suverani tatii
nationa le, al dreptur ilor si l iberta tilor cetatenest i si poli tice, trebui e sa detin a anu mite
prerogativ e si atr ibute in stat.
c) Siste me constitu tiona le unde seful statulu i detine m ultiple si diverse prerogativ e execu tive
si legisla tive, fapt ce- l situe aza pe o pozit ie priv ilegiata in stat si societate, ega la sau aproap e
egala cu cea a insti tutie parla mentare. Cel e mai relev ante asem enea siste me sunt din S.U. A.,
Rusia, Franta, Indonezia, etc.
In State le Unite presedinte le este si seful exe cutivu lui, el detin e si exerc ita prerogativ ele unui
prim -ministru, cu m ar fi form area echipe i guverna mentale, nu mirea celorla lti demnitari in
stat, a ambasadori lor, judecator ilor la Curtea Suprem a, repre zentar ea sta tului, inchei erea
tratatelor, seful supre m al ar matei, declar area starii de razboi si pace. I mpor tante prerogat ive
detine presedint ele S.U.A. si in do meniu l legislativ, initiativa legisla tiva, dreptul de veto
asupra legi lor emise de parl ament, pro mulgar ea legii, etc.
Practic in S.U. A., inst itutia prez ident iala se contopeste cu cea execut iva, fiind foart e greu de
facut o deli mitare intre aceste a doua. In ac easta societate puter ea supre ma este de tinuta de
doua co mponen te: presedinte le si guvernu l, pe de o parte si Congresul, de ceal alta parte.
O situatie apropria ta o in talnim si in Franta, unde presedin tele prin preroga tivele si a tribute le
conferit e de Consti tutie, face din insti tutia sefului statului un adevara t arbi tru in buna si
norm ala function are a puterilor public e. Seful statu lui este in ac easta societate garan tul
independen tei, suveran itatii si integr itatii nationa le, al respect arii acordurilor intern ationa le

semnate de Franta.
Presedintele numest e si revoca pe pri mul-ministru si m inistrii, prezide aza sedintele
Consiliului de Ministr i, contrase mneaza ordine le si decr etele emise de guvern, num este
demnitari civil i si m ilitari in stat, et c. Alaturi de aceste atribu te exe cutive, el detine si
importante prerogativ e legisl ative ca: initiativa legislat iva, promu lgarea legii, poat e dizolv a in
caz de criza major a, Adunarea nation ala.
Si in socie tatea ruseasca post revo lutionar a insti tutia sefului statului reprez inta prin
presedinte le ei, o impor tanta putere in stat. Pe langa a tribute le de reprezen tare a statulu i,
presedinte le are un rol dec isiv in nu mirea si revocarea primulu i -ministru, iar prin int ermediul
lui a celorl alti membri ai guvernului. In anum ite situa tii, poate dizolva Dum a de sta t –
parla mentul. Situat ii dintre ac estea tin de num irea prim ului-ministru si acc eptare a lui de forul
legisla tiv. Daca Dum a refuz a prin vot de tre i ori pri mul-m inistru propus de presedin te, ac easta
poate fi dizolv ata de seful statu lui.
Prin prerogat ivele si atribu tiile exe cutiv e si legisl ative det inute, institut ia sefulu i statu lui din
Rusia se apropie de cea din Franta.
6.3.Respon sabilitatea sefului statului
Raspunderea si responsabil itatea sefului statu lui este specifi ca fie carui sistem consti tution al in
parte. Ea tin e de o serie de factor i a caror pondere si valoare poate fi diferi ta in acest proces:
-modul de desem nare a sefului statului ;
-atribu tiile si preroga tivele de care ac esta dispune in stat;
-gradul sau de implicare in polit ica si conducere in societ ate.
Pe ma rginea acest ei proble me in stiint a poli tologi ca si juridica s-au constitu it doua mari
orientar i:
a)seful statu lui nu trebuie sa raspunda pentru fapt ele si acte le sale. Este o orientare mai veche,
traditional a, ea bazandu-se pe imunitatea de car e dispune seful statului si pe faptul ca ori ce ac t
emis de acesta este contrase mnat fie de prim ul-ministru, fie de m inistrul de resort.
b)Porne ste de la princip iul ca, in fat a leg ii, toti oamenii sunt egal i indifer ent de statutu l si
functia lor in societate, ca nimeni nu e m ai presus de lege. Este o ori entare moderna care-l
pune pe seful statului in situa tia de ceta tean si, ca oric e cetatean, el trebuie sa raspunda pentru
actele si fap tele sale.
Raspunderea sefulu i statulu i nu este acee asi in toa te sistemele constitu tiona le, ea este in
functie de rolul si functi a exerc itata de acesta in viat a poli tica a tar ii. Acolo unde seful statului
are un rol reprezent ativ, decora tiv, el nefi ind implicat in nici un fel in ac tul de guvernare,
desigur ca si ra spundere a acestu ia in acest plan este minora sau chiar de loc. Cel mai tipic
exemplu este situ atia monarhi lor consti tution ali din Angli a, Belgi a, Suedia, Japonia sau a unor
presedinti din Ger mania, Ita lia, Israel, et c.
Alta este insa situa tia atunci cand seful statului in roluri si intensi tati diferi te este angajat in
actul de guvernare, act ce gener eaza raspunderea si responsabil itatea polit ica, civil a iar pentru
fapte grave, chiar penal e. De regula, institu tia care-l desem neaza pe seful statulu i este si aceea
in fata care ia acesta raspunde (Parl ament, Curtea Con stitutionala, Curtea Suprem a, etc), ea
fiind si singura in m asura sa judece faptel e si act ele acestui a.
In situat ia in care seful statului este nu mit de parla ment, ac esta raspunde pentru fapte le sale in
fata acestuia, iar parla mentul este cel ce dec ide masur ile ce trebu iesc lua te impotriv a sefului
statulu i: atention are, suspendare, revoc are sau de mitere.
Situat ia se co mplica in ca zul cand seful statu lui este desem nat prin vot universal. In aceasta
situat ia parl amentul nu este in m asura sa ia singur o dec izie, intruc at nu el l-a desemnat. In
cele mai multe cazur i, parla mentul propune suspendarea sefului statu lui pentru o perio ada
limitata de timp, urmand a se or ganiz a un referendu m national, iar in functie de rezul tatul
acestui a, insti tutia care l-a val idat trebui e sa ia hotararea defini tiva.

6.4. D urata mandatulu i sefului statului
Durata mandatulu i sefului statului este specif ica fiecaru i siste m constitu tional in part e, ea
tinand in m are masura de form a de guvernar e.
In situat ia monarh ilor constitutional i, durata mandatului sefului statu lui este pe via ta. In ca zul
republic ilor preziden tiale sau parla mentare, durat a mandatulu i insti tutiei sefului statulu i este
de regula corela ta cu cea a execut ivului si legisl ativu lui: 4,5 ani sau chi ar mai mult 6,7 ani ca
in Franta.
In unele sisteme const itutionale S.U.A., Franta, Rusia si chiar Rom ania in cazur i excep tiona le
durata mandatu lui sefulu i statulu i poat e fi pre lungita printr -o leg e votat a de par lament.
6.5. In stitutia sefului statulu i in Rom ania
In Rom ania, inca din cel e mai vechi timpur i a existat si functiona t insti tutia sefului statului.
De-a lungul vrem ii, ea a imbracat difer ite form e, de la ce a monarhi ca absolu tista din ti mpul
geto-dac ilor, dom n in perio ada feuda la, principe si rege in cea m odern a si conte mporana, pana
la for ma coleg iala 1947-1974 si presedint e, astaz i.
Astazi seful statului in Ro mania este ales pe baza votulu i universa l egal, direc t si secret al
cetatenilor, in baza unor regul i consti tution ale. Poate cand ida la functi a de presedin te ori ce
cetatean care are dom iciliul in Rom ania, are ce taten ia romana si dispune de toate drepturi le
electorale. In aleg erile din 2000 pentru a se putea inscrie in cursa prez ident iala, candida tii
trebuiau sa dovedeasca ca au o sustiner e de ce l putin 300.000 de adez iuni.
Pentru dese mnar ea presedin telui este nevoie de un tur de scrutin, daca se indeplin esc reguli le
constitu tional e sau de doua.
In prim ul tur de scrutin este dec larat castig ator candidatu l
care a indepl init urmatoar ele conditi i:
-la al egeri au parti cipat minim 50,1% din cetateni cu drept de vot inscrisi pe liste le elector ale;
-este dec larat castig ator cand idatu l care a obtinu t minim 50,1% din voturil e valab il exprim ate.
In caz ca nici unul din candida ti nu au intrunit condit iile consti tutiona le, urmeaza sa se
desfasoare in t ermen de 15 zil e un nou tur de scrutin la care partic ipa pri mii doi candid ati
clasat i, in ordinea votur ilor obt inute.
Dupa desfasurarea ce lui de- al doil ea tur de scrutin este decl arat castiga tor, cand idatu l care a
obtinut cele mai multe sufragii universale, indiferen t de ra ta part iciparii la vot. Validar ea
aleger ilor se fac e de Co misia cen trala electora la si Curte a consti tutiona la.
Intrarea efect iva in functi e are loc dupa depuner ea juram antului de credin ta de catre presedinte
in fata parla mentului. Durata mandatului este de 4 an i. In situat ii except ionale, printr -o lege a
parla mentulu i, durat a manda tului poate fi prelungi ta.
Atribute le si preroga tivele sefului statulu i din Ro mania il plase aza in cadrul sistemelor
constitu tional e semipr eziden tiale. Ele dispun de unele preroga tive execut ive si l egislat ive,
cum ar fi:
-desem neaza for mal pe pri mul-m inistru, dupa consultari cu lid erii form atiun ilor parla mentare
si accep tul, propuner ii forte i poli tice care detin e majorita tea parla mentara;
-in colabor are cu parla mentul si guvernul poat e propune de mnitari si a mbasadori;
-este co mandantu l suprem al fortelor armate, in calitate de presedint e al Con siliului suprem al
aparari i;
-din cei noua m embrii ai Curt ii Consti tutiona le, alatur i de parl ament si guvern, presedin tele
numeste 3 judeca tori;
-poate prezida sedinte ale guvernulu i;
-prim este ambasador i si scrisorile de acred itare;
-reprezin ta sta tul in relat iile publi ce si int ernat ionale.
In plan leg islativ presedin tele poate exerci ta urmatoare le atr ibute :

-prom ulga legea in ter men de 20 de zile. Poate refuza pro mulg area ei, fac e sugestii si o poate
returna spre discutii parla mentulu i. Parla mentul poate sau nu sa tina cont de sugesti ile,
propunerile presedint elui, daca este din nou vota ta, ch iar dac a acest a refuza prom ulgare a ei, ea
se prom ulga auto mat dupa 10 zi le;
-poate sugera legisla tivulu i sau execu tivulu i anu mite proiect e leg islative, fara a avea insa
initiativa leg islativa;
-poate media disensiuni, confl icte intr e guvern si sindic ate, sindicat e-parla ment;
Pentru fapte le si actel e sale presedinte le Ro maniei poarta raspundere si responsabili tate.
Raspunderea este in pri mul rand una polit ica, intruca t, prin exc elenta, ac easta institut ie este
politica. Pentru inca lcare a preveder ilor constitutionale, presedint ele raspunde civi l si penal.
Imunitatea presedinte lui nu echiva leaza cu lipsa de raspundere a acestui a.
Pentru fapte le si actel e ce i se i mput a presedin tele poate da expli catii in fata parla mentului. In
caz de fapte grave, parla mentul pentru lua in discutie a propuneri i de suspendare a
presedinte lui, pentru ace asta este necesara o init iativa a cel put in o trei me din num arul
deputat ilor si senatorilo r. Pentru suspendarea presedinte lui este nevoie de o m ajorit ate simpla.
Parla mentul nu poate e l decid e demiterea sau revocar ea presedin telui, pentru ca nu el l-a
numit, ci ac esta a fost ales prin vot universal. In aceasta situat ie, dac a parla mentul a vot at
suspendare a presedint elui, in timp de 30 de zile urmeaza a se desfasura refer endu m nationa l.
In functie si pe baza rezul tatului refer endum ului, Curtea Constitut ional a decid e, intru cat ea
este insti tutia ce a valid at nu mirea sa.
Sistem ul dem ocratic romanesc perm ite presedint elui ca in cadrul l egal- constitut ional sa
desfasoare si sa exerc ite un rol i mpor tant in viat a poli tica a socie tatii, fara ca ac easta sa
diminueze rolul sau statu tul leg islativului sau execut ivului.
CAPIT OLUL 7: INSTITUT IA POLIT ICÃ LEGISL ATIVÃ. P ARLAMENT UL

Institutia pol itica leg islativa. Parla mentul
Alaturi de institu tia sefului sta tului si guvern, parla mentul constitu ie, in cadrul oricare i
societati dem ocrat ice, institu tia polit ica cu rol m ajor in struc turarea si functionar ea ac esteia.
Ea este creat ia politi ca a burghez iei, a apl icarii in practic a a prin cipiilor separa tiei puteri i si al
reprezen tativitatii prom ovate de ac easta clasa. Aparuta inc a din per ioada mod erna, de- a lungul
vrem ii aceasta insti tutie a cunoscut num eroase transform ari, atat in m odul de consti tuire,
structurare, function are, al atribu tiilor si funct iilor, cat si in privin ta rolulu i si locu lui in
societate, a relat iilor cu cel alalte institu tii ale statului.
7.1. Con stituirea parl amentului
Modul de constitu ire a parla mentulu i are o deosebita importanta pentru rolul si locul acestui a
in societ ate, a conferir ii autorit atii sale si totodat a in apre ciere a nive lului dezvolt arii vietii
democratice. Practi ca socia l-poli tica a pus in evid enta existent a a tr ei cai, moduri de
constitu ire a parla mentului:
a)num irea part iala sau tota la a membrilor parl amentului;
b)constitu irea sa pe calea electorilor, a censului;
c)votul universal.
a)Num irea parti ala a me mbrilor par lamentului este car acter istica perioad ei mod erne, atun ci
cand m onarhu l sau presedint ele in cal itatea sa de sef al statu lui isi rezerva dreptul de a nu mi o

parte a legisl ativu lui, din dorinta de a-l con trola si chiar subordona. Este o prelungir e
intarz iata a vech iului absolutis m, o incerc are de mentinere in tr-un fel sau al tul a acestuia.
Si astazi, intr-un anu mit fel destul de mu lte siste me constitu tiona le, indeoseb i siste mele
bicamerale mai pastreaz a formula numirii unor senator i de drept sau pe via ta. Asa este cazu l
in S.U. A., Iordani a, Ital ia. Ea priveste pe fostii presedint i, pri m-ministri, lider i religiosi,
personalit ati polit ice, cultura le, ar tistic e. Cel mai concluden t exe mplu este Italia, unde
presedinte le prin prerogativ ele constitu tional e poat e numi cinci cetateni cu o prestat ie
deosebita, ca senator i pe vi ata.
O asemenea situati e pare mai mult ca o reco mpensa a nat iunii fata de act ivitatea depusa de
aceste personalit ati, ca o recuno astere a me ritelor lor. Ea nu este in ma sura sa m odifice sau sa
influen teze structura si activ itatea parla mentului, sa-i confere o alt a orien tare politi ca.
Sunt insa si siste me constitu tiona le, unde, in baza unor dispoziti i legale anum ite categorii
sociale in specia l minoritatile nat ionale care, desi nu intrunesc num arul de voturi necesare
mandatu lui, prim esc repre zentare in parla ment.
Si in Ro mania siste mul consti tution al preved e ca, in afara de m inoritatea m aghiara, toate
celalalte minorita ti nationa le, sirbi, cehi, slovaci, rusi , l ipoveni, greci, a lbanez i, bulgar i,
polonezi, ucrain ieni, etc., care, desi nu intrunesc nu maru l de voturi necesar e manda tului sunt
reprezen tati in parl ament, in Ca mera Deputatilor. O ase menea situa tie trebui e privi ta mai mult
ca un gest de dezvolt are a vieti i democratice, de creare a condit iilor pentru reprezent area
tuturor ca tegori ilor sociale si nationa le.
Ram ane totusi o reali tate faptul ca, in anum ite siste me constitu tiona le o part e a m embrilor
parla mentulu i, in special a senatulu i, sunt nu miti. Desi in cele mai multe sistem e
constitu tional e numirea ac estor m embri este mai mult simbolica, prin ponderea lor ei nefi ind
in masura sa im prime o anu mita linie, o orient are vie tii parla mentar e, fiind num iti de exe cutiv ,
de cel e mai multe ori de seful statu lui, ei sunt intr -o anu mita masur a leg ati, si intr -un fel mai
mult dependent i de exe cutiv decat de el ectora t.
Numirea in tota litate a membrilor parla mentului nu m ai este asta zi o probl ema de actua litate,
sau cel putin ace asta nu este o carac terist ica unui siste m dem ocratic, ci tot alitarismului.
Asa a fost cazul in regi murile fasciste si chiar co muniste.
In cazul regimului co munist, chi ar daca in ac est siste m nu era leg iferat a numirea m embrilor
parla mentulu i, modul lor de dese mnare de catre acee asi unica forta af lata la put ere, lipsa
pluripar tidismului si a opoziti ei pol itice leg ale, facea ca in practic a sa aiba loc de fapt o
numire, o dirijare a acestora.
Situat ia nu s-a schi mbat in esenta ei nic i cand sistemul co munist a incerca t sa cos metizeze
sistemul electoral, in sensul ca in acee asi circu mscriptie au fost accept ate doua sau chiar trei
candida turi. Nu era vorba de o al ternat iva pluralist a sau pluripar tidist a, aleg erea se facea in
continuar e intr e membrii acelu iasi part id, ac estia fiind dese mnati de acee asi forta polit ica si pe
aceleasi cri terii si optiun i poli tice. Cel mult se putea vorbi de aleg eri in tre cand idati baza ta pe
anum ite car acter istici personale (profesie, prestan ta socia la, moralitate, etc.)
b)Alegerea membrilor parl amentului prin ele ctori, pe baza de cens.
Este o for ma carac terist ica perioade i moderne care incerc a sa lege dreptul de vot al cetatenilor
de cens. Acesta a imbracat mai multe forme: censul de avere, de sex, de varsta, de stiint a de
carte sau de capa citate. Cetaten ii care nu indep lineau condi tia de cens nu puteau sa fie
alega tori direct i, ci ei del egau un repre zentan t care parti cipa direct la vot.
Censul de aver e lega parti cipare a direc ta la vot sau al egerea de un veni t al cetatenulu i. In
cazul in care el nu era indepl init respect ivii cetateni in diferi te proportii 1 la 25, 1 la 50,
desem nau un reprezent ant car e part icipa la vot.
Censul de sex a fost ce l mai discri minatoriu, el exclud ea de la vot un m are si i mpor tant grup
social, cel a l femeilor. Acest cens s -a pastrat pana in perio ada cont emporan a si astaz i mai sunt,
este adev arat, putine societati unde se mai aplica censul de sex.

Censul de varsta exclude a de la viata social- politica tinere tul prin i mpuner ea unei varste
ridica te, 25-30 de ani, at at pentru exerc itarea dreptu lui de vot, cat si pentru cei ce urmau sa fie
alesi.
Un ase menea sistem de desemnare a parla mentulu i era restrict iv, votu l cenz itor sub difer itele
sale for me constitu ie o l imitare serioasa a exerc itarii unui drept funda mental al cetateanu lui si
a genera t o reprez entare restric tiva si elit ista a grupurilor si ca tegori ilor sociale. Parla mentul
constitu it pe principiu l votulu i cenz itor nu expri ma vointa, interese le intregii natiun i, ci a unei
parti a aceste ia, structura sa fiind deter minata de ponderea for mei de cens, avere, varsta, sex,
instruct ie.
c)Votul universal
La inc eputul secolulu i al XX lea in procesul general de radic alizare a vieti i poli tice tot mai
multe si diverse grupuri sociale au ceru t dreptul de part icipar e dire ct si ac tiva la construc tia
noii dezvo ltari socia le. Radi calizare a viet ii politi ce, nevo ia de dem ocrat ism, teama de a nu
ramane izolati de noul curs al dezvolt arii sociale, a det erminat ca tot m ai multe sisteme
politice si doctrine, partide si form atiuni politi ce sa inc luda in program ul lor poli tic votul
universal.
Votul universal este dreptul cetatenilor de a partic ipa dir ect si egal ind iferent de sex, rasa,
religie, nat ional itate, nive l de prega tire, stare m ateriala, la al egerea si constitu irea institut iilor
centra le si lo cale ale puterii de stat, dar si de a fi ales. Votul universal contin e trei elemente
esentia le, dist incte atat sub aspectul continu tului, cat si al condi tiilor ce trebuie sa le
intruneasc a.
1.Drep tul de a alege
Partic iparea la expri marea votulu i universal este condi tiona ta doar de indepl inirea unei limite
minime de varste, in ce le mai multe cazuri 18 ani, precu m si de l ipsa unor interd ictii juridic e,
cum ar fi decader ea din drepturi lor civi le si politi ce propri i celor conda mnati definit iv pe
perioada ispasirii pedepsei si a perioade i stabi lite de ju stitie.
2.Drep tul de a fi al es im pune indeplin irea unor conditi i in vederea reali zarii manda tului
incredin tat, cum ar fi:
-sa dispuna de drept de vot;
-ceta tenia romana, dom iciliul in tara;
-pregatir ea in telectuala si apt itudin i morale car e sa-l fac a apt pentru exer citarea mandatu lui.
3.Drep tul de revocare nu este prevazu t in toate sistemele consti tutiona le, totusi in unele. ca
cele din Indonez ia, Elv etia, Licheinste in el este inscris. Acest drept isi are temeiul in faptul ca
parla mentul este rezu ltatul une i comuni tati si el trebuie sa act ioneze in confor mitate cu
interese le si obl igatiile asum ate fata de aleg atori si in consecin ta, acestea il pot revoca.
Privit insa din al ta perspec tiva, dreptul de revocare este cont estat. Parla mentarii primesc un
manada t colectiv din part ea elector atulu i in baz a unui progra m, cu car e acest ia au partic ipat in
campan ia elector ala.
Nici al egator ii si ni ci parl amentarii nu sunt in m asura sa stabile asca dina inte sarcini le,
direct iile de ac tiune ale parla mentulu i si in consec inta, exista prem iza ca program ul cu care e l
a obtinu t manda tul, sa nu fi e real izat fie in tota litate fie part ial. Prim ind mandatu l, alesul face
parte dintr -o institu tie publica polit ica. Respectiv a insti tutie nu raspunde fat a de al egator i, nu
tine ca insti tutie lega tura cu elec toratu l si in consec inta, membrii sai nu pot fi revoc ati.
Votul universal a avut darul de a adan ci si ex tinde dem ocratismul polit ic atat prin inlaturarea
oricare i restri ctii, cat si a aducer ii in planul vietii pol itice a noi si diverse ca tegori i si grupuri
sociale. Astazi orice sistem politic dem ocratic, sistem doctr inologi c nu poat e exista si
functiona fara votu l universal.
7.2. Structura constitut iva a parla mentulu i
In reprezen tarea, function area si eficien ta activ itatii parla mentulu i un rol m ajor i l are structura

acestui a. Din ace asta perspec tiva constata m astaz i parl amente consti tuite dintr -o singura
adunare num ite parla mente unica merale si din doua adunari – par lamente bicamerale. Unii
autori specialisti vorbesc si de existen ta asa-nu mitelor parla mente multicamerale, luand in
considerat ie anu mite adunari, consili i, comisii ce se pot crea pe langa parla ment. Ele nu s unt
insa sinoni me cu parl amentul, nu exer cita functi ile acestui a, au de regula un rol consultat iv,
cel mult ele pot pune la dispoziti a parla mentului unele dat e, infor matii, soluti i, proiec te,
program e, data fi ind structura lor ac ademica sti intifica. In adevaratu l sens al cuvan tului, ca
structuri, modalitati specif ice de constitu ire si funct ionare, parla mentul imbraca astaz i forma
unica merala sau bica merala.
Actuala structura a parla mentului este rezul tatul actiunii si com binar ii a ma i multor factori :
structura statal a, siste mul constitu tiona l, necesi tatea m odern izarii si crest erii efici entei, factor i
nationa l-istori ci, tradit ii. Ponderea, contribu tia acestor factori in stabil irea structuri i
parla mentulu i vari aza de la o socie tate la alta. In unele cazuri au pri mat factorii ce tin de
traditie, in alt ele structura de stat, in cele mai multe cazur i insa, structur a parla mentului a fost
rezult atul actiunii tuturor fac torilo r.
In raport cu ceilalti factor i, structur a de stat s-a im pus in stab ilirea structur ii par lamentului.
Structura unitara a statu lui a deter minat in cel e mai multe cazuri, dar nu in mo d oblig atoriu,
un parla ment unica meral.
In cazul state lor federa le nec esitatea reprezent arii si prom ovari i inter eselor sta telor membre a
impus parla mentul bicameral. In situa tia parla mentelor bica merale car acter istice state lor
feudale, rolul si functii le celor doua ca mere sunt impartite: una dintre ca mere reprezin ta si
prom oveaz a interesele statulu i federa l, cea lalta camera se prezint a si act ioneaz a ca prom otoare
a inter eselor popoare lor, natiunilor m embre.
Exemple de state feder ale cu parla ment bica meral: S.U.A., Brazi lia, Germ ania, Elve tia, India,
Marea Brit anie. Sunt insa nu meroase cazuri cand stat ele unitare au un parl ament bica meral ca:
Rom ania, Polonia, Portuga lia, Olanda, dar si situati i de sta te feder ale cu parla ment
unica meral, de exe mplu Rusia.
Parla mentele poarta diferi te nu me, Congres-S. U.A, Dum a in Rusia, State le gener ale in
Olanda, Adunare a Nationa la in Franta, e tc.
In legatur a cu struc tura parl amentului una dintre proble mele viu disputat e atat in literatura
polito logica, cat si cea juridic a, este aceea a tipu lui de parla ment (uni cameral sau bic ameral),
care este cea mai adecva t actu alei dezvol tari sociale. De regula, disputa este centra ta pe doua
aspecte principa le- cel al democr atiei si al eficiente i. Pareri le sunt contr adictorii, existand
argumente pro si contra atat pentru form a unic amerala, ca t si pentru cea bica merala.
Parla mentul unica meral-argumente pro
– Parla mentul unica meral asigura rapid itate, fluid itate, cursivi tate activitatii legislative. Un
asem enea parla ment ar fi foart e util si efi cient societ atilor care trec de la un siste m politic
totalitar de genul com unismului la unul de mocratic, unde exista o m are nevoi e de refor mare si
restaurare legisla tiva;
– Fiind redus nu meric, parl amentul unic ameral nec esita mai putine cheltu ieli pentru
intretinere a si funct ionali tatea sa;
– Existen ta siste mului parla mentar unica meral usureaz a relatia dintre parla ment si execut iv,
evitand eventu alele tensiun i, opozi tii ce s-ar putea naste in cazul parla mentul bica meral, intre
camerele acestui a, intre acesta si execu tiv sau insti tutia sefului statulu i.
Argumente con tra
– Sub a spectul dem ocratiei, parla mentul unica meral nu ar consti tui o reprezent are prea fidel a a
vointe i poporului, intruca t prin num arul redus al membrilor sai, acesta ar fi un el ement
restrict iv, limitativ.
– Intr -un parla ment uni cameral se cre eaza o mu lt mai mare posibilitate de subordonare sau de

dominare a sa de ca tre fort a poli tica, care detine major itatea sau de execut iv, fapt ce ar putea
crea prem isele instaurar ii despot ismului sau chiar a dicta turii. O asemenea posibilitate se
poate crea si pentru seful statu lui sau ce l putin acesta si-ar putea impune mai usor propri a
strategi e poli tica.
– Usurint a, rapidi tatea, flu iditatea in adoptar ea legilor ,care ar fi cara cterist ica parla mentulu i
unica meral, ar fi in detri mentul calitatii si consistente i actu lui legisla tiv.
Parla mentul bica meral-argumente pro
– Prin prezent a a doua camere si i mplicit a unui num ar mai mare de m embri, parla mentul
bicameral va real iza o reprezen tare mai larga, m ai fidel a a voin tei poporului, a tuturor cl aselor
si gruparilor sociale, a fortelor polit ice din societ ate, fapt cu consecinte pozit ive pen tru
democratismul sau polit ic.
– Sfera m ult mai larga si ma i variata a forte lor poli tice reprezen tate in par lamentul bica meral,
ar inla tura posibilitatea subordonarii sale fie de forta socia l-poli tica majorit ara, fie de execu tiv
sau de seful statu lui. In fe lul ac esta, s-ar di minua considerabil posibili tatea instaur arii
dicta turii sau a unui reg im totalitar.
– Sistem ul bica meral ar per mite o dezbater e mai ampla, mai profunda a proiect elor leg islative,
ar aduce in planu l dezba terilor optiun i, soluti i multiple si diverse, fap t cu efe cte pozitiv e
asupra cal itatii, consistente i, profunzi mii actulu i legislativ.
Argumente con tra
– Multi pol iticieni si juristi contest a plusul de dem ocratie pe care l-ar confer i siste mul
bicameral, facand trimitere la faptu l ca in m ulte siste me membrii uneia din ca mere, de regu la
Senatul, sunt partia l numiti de seful statulu i.
– Sistem ul bica meral, prin prezen ta a doua ca mere, ar genera tensiun i, opozi tii atat intre cele
doua ca mere co mpon ente cat si intre acestea si execut iv, fapt ce ar agita, tensiona, viata
social-politi ca.
– Numarul m ult mai mare al membrilor parl amentului bica meral ar genera o crestere
considerabi la a efortului financ iar pentru intre tinerea si funct ionarea sa, fapt ce ar agrava si in
unele cazuri, ar intre ce posibi litatile econo mice ale societatilor mici si m ijlocii. Acest fapt ar
impiedica insasi poli tica de dezvo ltare a acestor societa ti.
– Parla mentul bica meral, prin m ecanism ul sau mu lt mai greoi de adopt are a legilo r, cu
posibilitate marita de respingere de catre camera a unui proiect legisl ativ sau a i mposibi litatii
realizarii medierii intre cele doua ca mere, constituie motive pentru rezerve sau crit ici la adresa
acestui sistem .
Structura pe care o im braca parla mentul, tine de siste mul consti tution al din fiecar e societ ate,
de necesi tatea rea lizarii anum itor cerint e socia le, in special in perioad a de tran zitie, cu m este
cazul societa tilor foste co muniste. In ul tima instant a, modul de constitu ire si functionare al
parla mentulu i tine de insasi identi tatea si indep endenta fiecarei natiuni, ea fi ind o co mponen ta
a suveranit atii nationale.
Structura polit ica a parla mentulu i
Indiferent de m odul sau de constitu ire, de num arul camerelor, in cadrul oricarui sistem
parla mentar dem ocrat se consti tuie doua tipuri de forte social-politi ce: major itatea
parla mentara formata din partidul sau coali tia de forte politi ce car e au cast igat aleger ile si care
impreuna form eaza m ajorit atea simpla de peste 50% cat si cea absolut a adic a 2/3 din num arul
membrilor parl amentului, major itate nec esara votar ii guvernu lui, a proiect elor de legi ordinare
si organice ; opozit ie politi ca car e intrun este sub 50% din nu maru l total al voturi lor
parla mentarilor.
Deosebir ea din tre ce le doua structuri politi ce este eviden ta. Majoritat ea par lamentara este cea

care prin votul sau da nastere guvernu lui, ii acorda votul de investitur a si ii sustine activitatea.
Ea are rolul esential in ac tivitatea leg islativa, i mpun and, prin sistemul votu lui, progra mul
politic al partidu lui sau coa litiei pe care o reprezin ta. Prin politi ca guvernu lui, leg ile votat e,
major itatea parla mentara are un rol major in orient area si dirijarea evo lutiei socie tatii, in
conducere a acest eia.
Opozitia parla mentar a este necesara si obligator ie in cadrul unui siste m politi c democr atic, a
unui stat de drept. In societatile totalitare, in cele mai multe cazuri opozit ia pol itica lipsest e
sau este for mala.
In raport cu majori tatea parl amentara, opoziti a are un rol mu lt mai mic in dezba terea si
adoptare a leg ilor, si de aici in orien tarea si conducere a socie tatii.
Rolul opoz itiei poli tice este acela de a cen zura ac tivitatea m ajoritatii parl amentare, de a
inform a si sen sibiliza opini a public a de even tualele defici ente, neampliniri sau chiar de acte
de neconsti tution alitate. Totodata opozit ia poli tica este cea car e prezin ta alterna tive sociale si
politice la poli tica desfasurata de m ajorita tea polit ica, de guvernare.
7.3. Mecanis mul de funct ionare a parla mentulu i
Parla mentul isi desfasoara ac tivitatea in sesiuni. Se cunosc doua tipur i de sesiuni : sesiunea
ordinara si se siune a extraord inara.
Sesiunea ordinar a este perioada obligator ie de activ itate a parla mentulu i. Ea este de regu la
convocat a de doua ori pe an, pri mavara- vara, toa mna-iarna. Sunt si exc eptii de l a regula, in
Elvetia parla mentul convocandu-se de patru ori pe an.
Sesiunea extr aordinara se convoaca la in itiativa a cel putin 1/3 din m embrii parla mentului, in
situat ii deosebi te, stare tensiona la in tara, stare de razbo i, inche ierea paci i, adopt area unor legi
importante ce nu au putu t fi rea lizate in sesiunea ordinar a. Perioad a de ti mp a activ itatii sale
este li mitata.
Sedinta este cea mai uzuala form a de lucru a parla mentulu i. In functi e de struc tura
parla mentulu i, se pot dist inge: sedinte in plen, specif ice parla mentulu i unic ameral si
bicameral, sedinte proprii fie carei camere car acter istice parla mentului bi cameral. De
asem enea, parla mentul lucre aza si in sedinte de co misie pe specialitate. O sedinta este lega l
constitu ita si poate func tiona num ai cand este intrunit cvorum ul necesar adop tarii de dec izii,
de vot, et c.
Durata mandatulu i parla mentului
Fiecare sistem const itutional fixeaza durata mandatu lui de function are a propriilor sale
institu tii. In general, mandatul parl amentului este de 4 sau 5 an i, el fiind core lat cu cel al
guvernului si al sefului statulu i. Sunt si unel e cazur i unde m andatul legisl ativu lui este mai
mare de 6 ani sau chi ar 7 ani, ca in S.U.A. sau in Franta, sau cand la o anum ita perioad a de
timp 2 sau 3 ani, o part e din m embrii parla mentului, c irca 1/3, sunt reinvest iti, ca in cazul
Senatulu i din S.U. A.
In situat ii speci ale, durata mandatu lui parl amentului poate fi prelungi ta.
Nu put ine sunt ca zurile cand unele parl amente nu sunt in masur a sa-si duca pana la capat
mandatu l, ca urmare a mo dificarilor ce au loc in cadrul majori tatii par lamentare. In cazul in
care nu s e mai realizeaza major itatea parla mentara, parla mentul nu ma i poate functiona,
sustin e guvernul si adopta l egi. Sunt si situ atii, ca in Rusia sau Franta, cand seful statu lui, prin
unele prerogativ e poate dizolv a parla mentul.
In urm a dizo lvarii parl amentului se organizeaza noi alegeri genera le pentru parla ment, num ite
antic ipate, care vor da nastere la un nou par lament cu o noua structura politi ca si dec i, cu o
noua m ajorita te si opoziti e parla mentara.
7.4. Functii le parl amentului
Institutia cu rol m ajor in socie tatile dem ocratice, parla mentul desfasoara in cadrul ac estora

importante si mu ltiple functii.
1.Functia legisla tiva este ac tivitatea funda mentala pe car e o desfasoara parla mentul. El este
unicul organ legiu itor din cadrul statului de drept. Chiar daca guvernul poate e mite ordonante,
aceste a se fac nu mai cu acordul par lamentului, a unei legi speciale votat e de ac esta, iar orice
ordonanta emisa de guvern urm eaza a fi dezbatu ta si aprobata de parla ment tot printr -o lege.
Parla mentul emite trei categorii de legi :
a) legi constitu tiona le, ce au ca obiect iv modificare a, revizu irea constitu tiei, votat e cu
major itate absolut a;
b) legi organice, adica legi de o deosebita import anta pentru via ta sociala, care se vote aza cu
major itate de 2/3;
c) legi ordinare- aceste a se votea za cu o majori tate simpla.
Prin legi le pe care le elabor eaza, parla mentul stabil este si orien teaza dire ctia de ac tivitate
sociala, econo mica, cultura la si poli tica a socie tatii.
Activi tatea leg iuitoar e a Parl amentului este insasi rat iunea sa de a fi, de a function a.
2. Alegere a, for marea, nu mirea, av izare a sau revocare a unor autor itati stat ale si a m embrilor
acestora.
Parla mentul este insti tutia care acorda votul de inv estitura a pri mului-ministru si guvernului
sau, il poat e revoca si dizolv a prin m ecanis mele sale leg ale-motiune a simpla sau de cenzur a.
Totodata el este cel care av izeaza sau nu mest e unii dem nitari in stat, judecator i, ambasadori
sau me mbrii unor insti tutii cen trale.
3.Functia de control
Investit cu putere a poporului, parla mentul reali zeaza si o i mpor tanta functi e de con trol. In
princip iu, ace asta viz eaza constitu tiona litatea legilor, a unor dec izii si m asuri intrepr inse si
aplic ate de guvern, revoc area unor o rgane de stat sau inalt i funct ionari. Controlul are in
vedere si plangeri le, sesizar ile cetatenilor adresate parla mentului, unel e abuzur i intrepr inse de
unele institut ii si reprezent antii acestor a impotriva lor.
4. Stabil irea direct iilor principa le ale ac tivitatii socia le, econom ice, cul turale si polit ice
Fiind al es de catr e cetateni, prin vot, reprezen tand voint a acestor a, parl amentul are dreptul sa
exerci te cele mai importan te dreptur i si atr ibutii ale acestora, sa decida in proble mele majore
ale dezvolt arii sociale.
Acest fapt se rea lizeaza prin leg ile elabora te de parla ment, cu m ar fi:
– votarea bugetulu i de stat si a progra mului de guvernare prin care se direction eaza evolut ia
sociala a tar ii;
– declar area mob ilizarii genera le sau part iale, a stari i de razboi, sau a suspendari i ostil itatilor
militare;
– regle mentarea or ganiz arii si function arii institu tiilor de stat, a act ivitatii part idelor polit ice
etc.
7.5. Relat iile dintr e parla ment si guvern
Intre ac este doua institut ii fundam entale ale siste mului dem ocratic,par lament si guvern, este
norm al si firesc sa se nasca si inf aptui anum ite relatii si raporturi. Aceste relat ii pot fi de
conlucrar e, colabor are dar si de control.
Controlul se reali zeaza dinspre parl ament spre guvern si el vizea za ac tivitatea ac estuia si a
membrilor sai. El se infap tuieste prin: votul de investitur a acorda t guvernulu i, motiunea
simpla si de cenzura pentru activ itatea sa, car e poate merge pana la dem iterea guvernului;
legile vota te de parla ment si i mpuse spre apli care guvernului; votarea bugetulu i; interpe larile
orale si scrise ale parla mentulu i de ca tre m embrii guvernului ; comisiile de contro l si anche ta
ale parla mentulu i, etc.
Motiunile constitu ie un im portan t mijloc, instrum ent pe car e il are la dispozit ie parl amentul in
controlu l acestu ia asupra activ itatii guvernului. In practic a socia l-poli tica se cunosc doua

tipuri de m otiuni: simpla si de cenzura. Ele expri ma pozit ia, atitudinea parla mentului fata de
guvern, fata de act ivitatea si poli tica desfasurata de acesta.
Motiunea simp la se deosebest e motiunea de cenzura atat prin obie ctivele pe care le ur mareste
in rela tia sa cu guvernul, cat si prin modalitatile de ini tiere si a fina litatii urmarite. Ea poate fi
initiata cu acordu l a unei treimi din num arul parla mentarilor, daca e vorba de parla ment
unica meral, sau de fiec are ca mera in parte, in situa tia celui bica meral. In cazul Rom aniei, ea
poate fi init iata fie de Ca mera deputa tilor, fie de cea a senatulu i cu condi tia ca ea sa
intalneasca acordul unei tre imi din nu marul deputa tilor sau senatorilo r.
Motiunea simp la vizeaz a fie activ itatea in ansam blu a guvernului, fie a polit icii sale intr-un
domeniu al vie tii sociale( invat amnt, cerce tare, agricul tura, industr ie etc.). Ea are ca motivatie
slaba ac tivitate desfasurata de guvern, incap acitatea sa de a rezolva proble mele vietii social e
sau dintr -un dom eniu al ac esteia. Obiect ivul motiunii simple nu il constitu ie inl aturar ea
guvernului, ci indrep tarea activitatii, a poli ticii desfasurat e de ac esta. Dupa dezb atere a si
votarea ei, in caz ca ace asta este accep tata prin votul majorita tii simple, guvernul este obliga t
sa tina cont de con tinutu l, preveder ile, solutiile propuse de m otiune.
Motiunea de cenzura are ca obiec tiv in locuire a guvernulu i a car ei activitate si poli tica este
considerat a nesatisfa catoar e, in neconform itate cu progra mul de guvernar e asum at, cu
interese le gener ale ale societatii. In cele mai multe situat ii ea este generata de ini tiativa
parla mentulu i, a ce l putin o patri me din num arul membrilor ac estuia, in caz ca parl amentul
este unic ameral, sau o patr ime din nu marul membrilor fiecare i camere, daca este vorba de un
parla ment bica meral.Motiun ea de cenzura poate fi provocata si de guvern, dac a acest a isi
suma raspunderea pentru o dec laratie de polit ica generala, un proiec t legislativ sau un pachet
de proiec te legislat ive sau un progra m politic.
Motiunea de cenzura se dezbat e dupa tre i zile de la dat a cand a fost anunta ta in parla ment.
Daca ea este vota ta cu o majori tate simpla de parl ament in sedint a comuna a ce lor doua
camere, guvernul este de mis. In situat ia asu marii raspunderi i, a caderii motiunii, program ul,
declar atie de poli tica genera la, in tr-un cuvant asumarea de raspundere este adm isa, ea
devenind obligator ie pen tru guvern.
Sintet izand, pute m aprecia ca m otiunea de cenzur a expri ma relatia, raportul dintre parla ment
si guvern, adoptar ea ei prin vot conduce la schimbar ea guvernulu i, respingere a ei confir ma
mentinerea increder ii in guvern. In caz de respingere, cei care au supus-o nu m ai pot ini tia in
cadrul acele iasi sesiuni o noua m otiune de cenzura, cu except ie situ atia cand ea este provoca ta
de guvern, de asumarea raspunder ii de catre acesta.
Controlul reali zat de parla ment asupra act ivitatii guvernului isi are temeiul in faptul ca ac esta
expri ma vointa si inter esele natiuni i, fiind, in ace lasi t imp, inst itutia cu cea m ai mare activitate
politica din societ ate, cu rolul major in existen ta si funct ional itatea acestei a si m ai ales cu cea
mai mare reprezent ativitate .
7.6. Parla mentul in Rom ania
Parla mentul in Rom ania are vechi tr aditii, el regasindu-se inc a din epoca m edievala, este
adevara t ca nu in form a si accept iunea de astaz i. Sfatul boieresc de tip feuda l, desi era o
reprezen tare extre m de li mitata si doar a unei anum ite part i a unei clase, a ma rii boier imi,
constitu ia totusi o form a incipi enta de parla ment sau de institu tie de consultar e de ca tre do mn.
La inc eputul secolulu i al XIX-lea, odata in lupta pentru redest eptar ea nat ional a, de
restructurar e si m odern izare a insti tutiilor statu lui este inc lus si parla mentul. Procesul de
creare si mo derniz are a institu tiilor poli tice a incepu t odat a cu apl icarea in cele doua
principa te a Regula mentelor or ganic e. Conceput e pe baz a princ ipiulu i separari i puter ilor in
stat, Regul amentele organice impune au pentru prim a data i mpartir ea put erii legisla tive intre
domn si Adunarea legiu itoare care se constitui e ca un adevara t parla ment.
Aparitia parla mentului de tip m odern este leg ata de do mnia si refor mele bur ghezo-

democratice ale lui A.I.Cuza. Parla mentul impus de domnu l primei unir i romanest i era
bicameral, constitu it pe baza votu lui cen zitor de avere, varsta, sex, car te si unde o im portan ta
parte a me mbrilor Corpulu i Ponderator erau nu miti de dom n.
Toate par lamentele romanest i pana la pri mul razbo i mondial au fost constitui te pe principiu l
votului cenzi tor, unde s-a mentinu t censul de sex, avere, varsta si cart e.
In contextu l marilor reform e democratice impuse la sfarsitul pri mului razboi mond ial si in
Rom ania, incep and din 1918, se va adopta votu l universal. Parla mentele din perioada
interbe lica vor avea la baz a consti tuirii lor votu l universal, egal, direct si secret.
In perioada regimului co munist, parl amentul va suferi import ante limitari atat in ceea ce
priveste activ itatea sa, func tiile si atr ibutiile, cat si in privint a rolulu i si locu lui sau in cadrul
institu tiilor stata le. Toate acest ea il vor transfor ma intr-o insti tutie societ ala form ala.
Parla mentul din perioad a comunist a inc eteaza a mai desfasura o activ itate per manenta, ci se
trece la convoc ari periodice ale acestui a. Din structura sa polit ica dispare co mplet opoziti a
politica. Desi se mentine votul universal in desem narea membrilor sai, aceast a este form ala,
reprezen tantii sai sunt dirijati, num iti de conducer ea pol itica si are in vedere num ai
reprezen tantii puter ii, ai part idului polit ic.
Votul, dezbater ile, confruntar ile politi ce isi pierd din valoare si sem nificatie, parla mentul de
acest tip avand doar m enirea de a da o for ma legit ima, lega la, ac telor, masurilor si deciz iilor
luate si impuse de autori tatile com uniste.
Reconstruct ia vietii democr atice dupa dece mbri e 1989, a cupr ins fara indoi ala, si parla mentul
ca ce a mai import anta institu tie polit ica a statulu i de drept.
Parla mentul Rom aniei de asta zi se consti tuie pe baza votului universal, este bic ameral, for mat
din Ca mera deput atilor si Senat. Durata manda tului sau este de 4 ani.
In cadrul unei republ ici parla mentare semi-prezident iale, asa cu m este Ro mania, el are un rol
major in crear ea, expuner ea, orien tarea si direc tionar ea evolu tiei societ atii democratice. Are
rol decisiv in ac tivitatea leg islativa, part icipa la form area si num irea unor institu tii stata le,
guvern, Curtea constitu tiona la, exer cita o functi e de contro l in societate, inc lusiv asupra
execut ivului.
Toate ac estea fac si proie cteaza inst itutia parl amentului drept ce a mai import anta din siste mul
politic romanesc, din socie tatea ro maneasca.
CAPIT OLUL 8: PARTIDELE POLITICE

8.1. Aparit ia si evolu tia partid elor pol itice
Activi tatea poli tica in socie tate se real izeaza nu nu mai prin inter mediul statului, a insti tutiilor
si organism elor ce tin de acest a, ci si printr -o vasta si com plexa retea de or ganiz atii si insti tutii
extrasta tale. Dintre acestea cele mai vechi si im portan te sunt partide le poli tice.
Existen ta part idelor polit ice, a partid ismului ca feno men poli tic reprezin ta un el ement esenti al
al vie tii democr atice.
Dem ocrat ia incepe si exista nu mai odat a cu apar itia si dezvol tarea partid ismului.
Notiunea de partid are o vech ime milenara, ea deriva in m ajorit atea lumilor m odern e din
latinescul pars-par tis si dese mneaza intr-o accep tiune semn atica: o grupare de oa meni
constitu ita in mo d volunt ar, animati de ac eleasi idei, concep tii, interese, scopuri care
action eaza in co mun in baza unui progra m, in vedere a rea lizarii acestora.
Partide le poli tice nu au avut aceiasi pondere, semnificatie si valoar e in toate oranduiril e
sociale. Trebuie facuta o deli mitare neta intre asa-zisel e partid e ce au exista t in sclav agism si
feudalis m, fata de cel e din socie tatea m odern a, cap italista.
Prim ele asocier i mai mult sau m ai putin organizate si stabil e apar in sclavag ism si apoi in

feudalis m, ele asem anandu- se foarte mult cu societatile secret e, ocul te, congreg atiile,
corporati ile, ordinil e existen te in aceste societa ti. Asem enea "partide" apar in statel e grecest i
Sparta, Atena, in Imperiul Rom an. L a randul lor, oamenii politi ci de vaza ca Cicero, Cati lina,
Fratii Grachus, Pompei, Cez ar isi consti tuie si ei propri ile lor "partid e".
In feudalis m, ca ur mare a predom inarii for mei monarh iei absolute in or ganizar ea si
conducere a societ atii, chiar si in ac easta form a, part idele decad. La nive lul socia l, in
feudalis m, societ atea se structurea za in partida nobili mii, a cleru lui, a taran imii, iar catre
sfarsitul feuda lismulu i in starea a III-a ce grupa elementele ant ifeudal e. In ace lasi in
feudalis m, cand c ivilizatia este dom inata de religi e, popoare le, tar ile lumii sunt grupate in
functie de doctr ina teo logic a in crest inism, islamism, budism , hindusis m, etc.
De regula, in societa tea medievala asa-zisel e partid e apar in inter iorul nobili mii, intre form a sa
laica si ec leziastica, iar catre sfarsitu l acest ei societati, intr e nobil ime si starea a III-a ce grupa
elementele viitoare burghezie i si m asele popular e.
Referitor la partidis mul specifi c sclavag ismului si feudal ismului se pot face urmatoar ele
apreci eri:
-In aceste societati, "partide le" nu au constituit entitati poli tice de sine statato are, insti tutii ale
structuri i si function alitatii vietii poli tice. Drept ur mare, ele nu aveau nici un rol in defin irea si
carac terizarea regimuri lor poli tice din ac este socie tati;
-"Partide le poli tice" din ac este socie tati nu desfasurau o ac tivitate permanenta, ci una
sporad ica, efem era, nefiind bazat a pe un progra m polit ic coerent si clar . De regula, ele
urmareau realizare a unor inter ese personale sau oculte si dupa at ingerea obiec tivulu i propus
sau a infranger ii, isi incet au ac tivitatea si se destra mau;
-Aceste grupuri nu au reusit sa atr aga in circui tul vieti i poli tice toate clase le si ca tegori ile
vietii socia le, ci dimpotriva, importan te seg mente sociale, cum era cazul sclavilor in
antich itate, al taran ilor, maselor populare in feudalis m, al tinerilor, femeilor au ra mas in afara
perimetrului actiunii lor;
-Nefiind co mpon ente structural e, insti tution ale si functiona le ale vie tii polit ice, acest gen de
partide nu au putut juca un rol sau o functi e deosebi ta in societate, in organizare a si
conducere a acest eia. Ele nu au contat in via ta pol itica a acestor socie tati.
In accep tiunea moderna a ter menului, ca inst itutii pol itice bine conturat e, cu sta tute si
program e clar funda mentate, cu activ itate organizata si perm anen ta in care au acces toate
clasel e si cat egorii le socia le, cu rol m ajor in or ganizarea si conducere a societ atii, part idele
politice apar odata cu socie tatea moderna, cu cap italismul.
Geneza par tidelor polit ice moderne trebuie cauta ta in perioada trecer ii de la feuda lism la
capit alism, in timpul luptei antifeud ale purtate de bur ghezi e.
Revolut iile burgheze, dar si opozit ia vech ii clase feuda le vor da nastere la fundam entele
doctrinar -politi ce si odat a cu ac estea si la instru mentele apl icarii lor -part idele poli tice.
In aparit ia si im punerea partid elor pol itice au contribui t urmatorii factori :
-lupta antifeud ala. In cadrul acestei lupte burghezia avea nevo ie de sprijinul maselor popul are
care insa trebuiau constien tizate, organizate si conduse. Partid ele polit ice au constitu it toc mai
acele instru mente prin care burghezia a organiza t si condus lupta genera la ant ifeuda la. La
randul ei, vechea clasa feudala pentru a- si apara priv ilegiile si inter esele in lupta cu bur ghezia,
si-a crea t si ea propriile sale part ide politi ce;
-Noul sistem de constituir e si exerc itare a puter ii impus de bur ghezi e baza t pe noi valori si
princip ii, ca cel al repre zenta tivitatii, al elig ibilitatii, al de mocrat ismului au impus nec esitatea
constitu irii partide lor poli tice moderne.
Partide le poli tice se interpun intre marea masa a alega torilor si or ganism ele si insti tutiile
reprezen tative de mocratice. Tot partide le sunt ce le car e cree aza prin reprezen tantii lor alesi
institu tiile pol itice (parl amentul, guvenul, institu tia sefului statu lui) si tot el e, prin ac eiasi
reprezen tanti, le asigura funct ionali tatea;

-In mu lte tari, partid ele polit ice s-au nascut din cer inta reali zarii unor sarcini si obiec tive ale
lupte i de el iberare nation ala, de constitu ire sau desavarsir e a statu lui nationa l. In acest e
situat ii, part idele poli tice au fost singurel e care au reusit sa uneasca intr -o singura forta socia l-
politica pe cei interesa ti in lupta nationa la, sa asigure aceste ia un progra m coeren t si cla r,
precu m si strategi a si tac tica necesara realizarii sale.
Repere teoret ice privind defin irea partide lor poli tice.
Problem a definiri i part idului polit ic a constitui t si consti tuie si astazi un subiect de disputa atat
in literatur a poli tologi ca, in stasiologie cat si in sociologi a poli tica.
Pe ma rginea acest ei teme apar o m are diversit ate de opinii, pareri, unele pun accentu l pe l atura
institu tiona la, or ganiz atorica-progra m, functi i sau rol socia l. Altii reduc part idul pol itic la
putere, la obtin erea si me ntinerea acestuia. Max Weber considera partidul polit ic ''o asociat ie
de oa meni liberi, volun tar consti tuita, necesar a societ atii cu un anu mit program , cu obiect ive
ideal e sau m ateriale''1. D upa cum se observa in definit ia sa, M.W eber pune ac centu l pe
aspectul institu tiona l, organiz atoric si pe progra m si ma i putin pe dimensiune a cultur ala,
sociala. O definit ie apropi ata de cea a lu Weber o da partidulu i poli tic si D .Hum cu deosebire
ca cen trul apre cierii sale cade pe progra m. In faza ini tiala, progra mul joaca un rol esentia l in
definire a part idului, organizare a trecand apoi pe pri mul plan''2.
In perioada postbeli ca ac centul in defin irea partidulu i poli tic se pune ata t pe id eea de
organizare, dar m ai ales pe rolul si functii le exer citate de acesta si, cu precad ere, pe aspectul
puteri i. In acest sens se re marca M.Duver ger.
O definitie cuprin zatoar e a par tidulu i poli tic o da Sigm und Neu mann : ''Partidul pol itic este
organiza tia inchega ta a fortelor pol itice ac tive ale societatii, preocupate de contro lul asupra
puteri i guverna mentale… el reprezin ta acea veriga m are care leag a fortel e socia le si ideo logiile
de insti tutiile guvernam entale ofici ale si le angajeaz a in ac tivitatea pol itica intr -un cadru mai
larg al com unitatii poli tice''3.
Si in cadru l gandiri i poli tice romnest i interb elice si postbel ice au exista t preocupar i in
definire a part idului polit ic ca la Petr e Negulescu, Di mitrie Gu sti, M. Manoilescu sau m ai
recent la Ovidiu Trasnea si Virgil Magureanu.
Petre S. Negulescu considera part idele poli tice ''curen te mai mult sau m ai putin puternic e ale
opinie i public e''4. U n part id poli tic trebuie sa fie o part e a na tiunii, si sa se carac terizeze
printr -o co muni tate de ide i. Dimitrie Gusti vede part idul politi c ''o a sociatie libera de cetateni
uniti in m od per manent prin int erese si ide i comune, de car acter general, asocia tie ce
urmareste, in plin a lumina publ ica, a ajunge la puter e de o guvernar e pentru reali zarea unui
ideal etic si social''5.
In anali za si def inirea partidu lui pol itic cerc etatoru l roman pune acc entul pe putere,
principa lul interes a l activitatii unui par tid, in reali tate, idee a pentru a avea puterea este
intotd eauna intovarasi ta de un interes, iar inter esul nu se poate satisface fara ide e''6.
Sintet izand, pute m aprecia ca part idul politi c este o ''personali tate cole ctiva'', car acter izata
printr -o reunire voluntar a, cu o gandir e si act iune proprie, cu o uni tate de scopuri, in terese si
idei, toate grupate pe un funda ment poli tic-ideologi c acc eptat si insusit de membrii sai.
8.2. Trasaturil e partid elor politi ce
Ca enti tatati de sine stat atoare, cu structur i si funct ii propri i, partid ele polit ice se deo sebesc
atat de or ganis mele si inst itutiile stata le, ca t si ce le extr astatale printr -o serie de trasaturi, note
distinc te:
-Partide le poli tice se constitu ie si actione aza pe baza voluntaris mului, a liberu lui
consim tamant al m embrilor sai;
-Obiectivu l funda mental al activ itatii oricarui partid polit ic il constitu ie problem a puterii, sub
toate ipostaz ele sale, ale detin erii si exerci tarii ei, a controlu lui sau inf luentar ii ei, sau a

cucerir ii. De aceea, intr-un stat dem ocrat ic lupta pen tru putere este o lup ta intr e part ide, in tre
doctrine le si program ele polit ice prom ovate de acest ea;
-Orice part id poli tic dispune de o anu mita structura organizator ica si de conducere, cu or gane
proprii de conducere local e si centr ale, intre acestea existand o stransa lega tura si core latie. In
cadrul organizarii si ac tivitatii part idelor polit ice, un rol i mport ant il au sta tutele, coduri le,
regula mentele lor.
In ele sunt inscrise princ ipiile si valor ile pe care acesta se inte meiaza si funct ioneaz a, organel e
sale loc ale si centra le de conducere, durata si m odul lor de desem nare, drepturil e si oblig atiile
membrilor de partid, poziti a, ati tudine a part idelor fata de principa lele proble me interne si
externe, obiec tivele si sarcin ile urmarite de ac esta, strat egia si tact ica aplic ata, relat iile cu a lte
partide si form atiuni politi ce, et c.
-Partidul polit ic isi desfasoara act ivitatea in baz a unui progra m polit ic care se funda menteaza
pe o anu mita doctrina. Pogramul orien teaza si dire ction eaza activ itatea partidulu i, ii da sens si
finalitate. Intr -o for ma sinteti zata in progra m isi gasesc funda mentarea si expri marea
interese lor si aspira tiile clasei, grupulu i social al caru i produs este respec tivul partid ;
-Partide le poli tice sunt cara cterizate printr -o mare deversi tate de funda mente doctrinar –
politice: liber alism, neoliber alism, conservatoris m, neoconservator ism, socia l-democr at,
democrat-crest in. Toate acestea reflec ta pe de o parte diversita tea interese lor grupurilor sociale
pe care le repre zinta, iar pe de al ta, part e existen ta in societa te a unei diversi tati de opin ii, idei,
solutii, altern ative in rea lizarea lor, in or ganizarea si conducere a vie tii sociale.
-In ceea ce privest e denu mirea partide lor poli tice, aceste a pot apar ea sub o diversi tate de nu me
in care poate fi sau nu inclusa cea de partid, ea putand fi inlo cuita cu cea de conven tie, front,
hunta, asoci atie. Desi denu mirile sub car e apar si fiinte aza partide le pol itice nu expri ma exa ct
si intotd eauna poziti a partidu lui sau a grupului socia l ce-l reprez inta, includer ea in titulatura
acestui a a unor not iuni, ca cea de liber al, conserva tor, socia l-democr at, dem ocrat- crestin, sau
de m uncitoresc, t aranesc pot sa expri me fundam entul lor doctrinar -ideologic si co mpoz itia lor
sociala, dar nu oblig atoriu si in m od auto mat.
-Partide le poli tice sunt cara cterizate de o m are mobilitate sociala. Ele sunt sisteme politi ce
deschise, in ele pot intra si iesi m embri. In in terioru l lor pot lua naster e diferi te grupuri,
fractiun i care pot dina miza, conserva activ itatea par tidulu i, ii pot i mpune o noua orien tare, un
nou fundam ent polit ic ideologi c si un nou pogra m.
In situat ia de mari div ergente de opinii, concep tii, fundam ente ideo logice si program atice,
aceste grupuri, fract iuni pot iesi in afara partidulu i, il pot scinda si pot da naster e unui nou
partid polit ic.
8.3. Functii le part idului polit ic
In cadrul oricare i societ ati dem ocratice partid ele polit ice exerci ta un rol major in or ganizar ea
si conducere a viet ii social-pol itice. De regul a acest rol expri ma, se m anifesta prin functi ile
exerci tate de part idele poli tice.
-functia polit ica. Rolul, a tribute le, prerogative le acestei functi i nu sunt la fel in cazul tuturor
partide lor poli tice. Partid ele politi ce af late la put ere au rol major in consti tuirea si
functionar ea prin cipal elor institut ii statale (parla ment, guvern), in luar ea dec iziilor si ap licarea
acestora, in or ganiz area si conducerea vietii socia l-poli tice. In schi mb pentru part idele aflate
in opozi tie rolul ac estei functii este de a mo nitor iza, de a influ enta puterea, de a prez enta
opinie i public e, electora tului, eventua lele disfunct ionali tati si nei mliniri ale acesteia sau
masuri, dec izii neconsti tution ale. Revenire a la putere, recucerir ea ac esteia este obi ectivu l
oricarui partid aflat in opozi tie.
-functia de or ganiz are si conduc ere a activ itatii partidulu i, de mentinere a unei per manente
legatur i, comunicatii cu propriil e organiz atii, membrii si sim patizanti. Alaturi de imbunat atirea
activ itatii organiza torice si de conducer e, ace asta func tie urmareste atrager ea unor noi

membrii si si mpatizanti polit ici. Formarea si pregatire a proprii lor cadre pentru activ itatea de
partid si de stat in condit iile aflar ii sau reven irii la putere, consti tuie de ase menea o i mportant a
atribu tie a aceste i funct ii.
-functia teore tico-ideologi ca vi zeaza mai multe obie ctive :
*dezvolt area si adaptar ea proprie i parad igme doctrinar e la conditi ile social-istorice, la
obiect ivele si sarcini le urmarite de part id;
*elaborar ea progra mului politi c, a stra tegie i si ta cticii politi ce a partidulu i;
*organizare a, sustinerea si ducerea lupte i ideo logice impotr iva altor par tide si form atiun i
politice.
Aceasta func tie devine deosebi t de activa in perio ada lup tei electorale, ea or ganizand,
orientand si conducand lupta politi ca a partidulu i.
-functia civica, for mativ educat iva si patr iotica atat a propriilor membrii de partid cat si
simpatizant iilor.
8.4. Tipuri de partide polit ice conte mporan e
Din mo mentul apar itiei lor si pana asta zi, au existat si au function at mai multe tipuri de
partide polit ice. Tipologiz area partide lor poli tice cunoaste astazi o ma re diversita te de criter ii
ideolog ice-doctrinare, organiza torice, a co mpozitiei sociale, a inter eselor si per ioadei istoric e
in care au aparut, al raportului cu structura sociala a socie tatii. In m are stiin ta pol itica
consem neaza ur matoare le tipur i de partide polit ice:
1)partide le ideologi ce – sunt consti tuite si funct ioneaz a pe baz a unei paradig me doctrin are, a
unei fi lozofii ideolog ice, ex.partidu l liberal, conservator , social-de mocrat, etc.
2)partide le istorice – aparit ia si func tional itatea acestora este leg ata de anum ite momente,
obiect ive istorice, eliber area nationa la, consti tuirea statu lui nat ional, moderni zarea acestui a,
etc. Aparand intr -o anu mita conjuctura socia l-istori ca, ac tivitatea ac estor part ide, insasi
existent a lor este limitata in timp, tine de anu mite regim uri polit ice, epoci istor ice care au
disparut, au apus. Acolo unde in ca m ai exist a, ele se ma i mentin ca tendinte, fara a mai putea
juca un rol m ajor in via ta politi ca a societatii.
3)partide de int erese. Princip alul mobil al apar itiei si functiona litatii lor l- a constitu it
realizarea unui anu mit interes car e poate fi: nationa l,nationalist, relig ios, econo mic, de grup,
de clasa sociala, loca l, zonal, etnic.Ex: partide le eco logiste, etnice (U.D. M.R.), P .R.M.,
partidu l auto mobilistilor, partida romilor, etc.
4)partide de tend inta. Sunt acele part ide al caror m obil al apari tiei si fiin tarii tine de opini a,
interesul unor lar gi categor ii socia le, ale rea lizarii unor necesit ati si obiect ive socia l poli tice.
5)partide personale sunt creat e in jurul unor personali tati, de regu la poli tice si benefi ciaza de
prestigiu l, influen ta, forta si caris ma acestor a. Ex.:p artidu l golist in Franta, creat in jurul
personalit atii lui Charles de Gaulle.
6)partide de cadre se constitu ie si reunesc un num ar mic de membrii, dar cu deosebita forta si
energie, calitati organiz atoric e si poli tice care pot influ enta si activ iza importan te grupuri si
segm ente sociale. In unele cazuri pot capa ta un caract er elitist.
7)partide de m asa-pun pe pri mul plan num arul m embrilor si m ai putin sau deloc au in vedere
calitatea ac estora. Prin par tidele de m asa se incear ca subordonarea, dom inarea socie tatii de
catre un singur partid. O asemenea stare este carac teristi ca reg imurilor tota litare, asa cum au
fost cele fasciste si com uniste. Monopol izand puterea, ideologi a, impun andu-si cu forta vointa
in societ ate, asem enea partid e nu pot fi carac terist ice sistemului dem ocratic.
8.5. Sistem e partidist e

Sistem ul partid ist are in vedere modu l de structurare, de function are a partide lor poli tice in
cadrul vieti i poli tice dintr -o socie tate. El se refera cu precadere la nu maru l part idelor polit ice
care exista in tr-o societate si prin a caror part icipare se derul eaza, se reali zeaza via ta pol itica
din cadrul aceste ia.
Notiunea de sistem partidist a fost folosita pentru pri ma oara in perio ada int erbel ica si avea in
vedere num arul si na tura part idelor polit ice dintr -o societa te care erau angajate in viat a
politica.
O explicatie pertinen ta definiri i notiun ii de sistem partidist, fara a o iden tifica cu partide le, o
face M.Duvenger car e considera sistem ul de partid e drept ''formele si m odalitatile de
coexisten ta a mai multor partide dintr -o anu mita tara''7.
De regula, sistemele partid iste se reduc la nu marul part idelor polit ice din societ ate, totusi
considera m ca ase menea anali za este reduction ista, limitativa, in trucat nu este posibi l un
studiu pert inent al siste mului par tidist dintr -o societ ate fara a ave a in veder e natur a doctrin ar –
ideolog ica a fundam entelor politi ce. Asa cu m remarca si Geor ges Lavau, ordonarea partide lor
politice trebuie facuta si in '' jurul unor nucl eede doctrine, de progra me, de trad itii si
sensibilitati polit ice''8.
In cadrul sistemului partid ist trebu ie sa intr e toa te part idele din socie tate, indifer ent de
marimea, rolul si statu tul lor in societ ate, de funda mentele si orient arile ideo logice. Face m
aceast a preci zare, intruca t exista tendin ta de a exclud e din siste mul part idist, partide le mici
sau cele care nu au fo st la puter e si nic i nu pot asced e la aceasta.
Sistem ul partid ist nu a fost si nu este ident ic in toate societatile, ci el depind e in fi ecare tara de
o serie de factori :
-momentul apar itiei cap italismulu i si al afirmarii burghez iei;
-natura regimulu i poli tic;
-nivelu l organizar ii si functionar ii vietii poli tice in genera l, a celei partid iste in special;
-obiect ivele si sarcini le urmarite in plan social, econo mic, poli tic sau nationa l, cum ar fi
dezvolt area, moderniz area social-econo mica sau poli tica, in specia l cea lega ta de
democratism, sau inf aptuire a unor obie ctive ale lupte i de el iberare nation ala;
-anum ite trad itii istori c-nat ionale.
Astazi siste mul part idist se structur eaza si evalu eaza in funct ie de doua criter ii esentia le:
1) al nu maru lui partide lor poli tice dintr -o socie tate care prin aceast a dau si asigura
functiona litatea viet ii politi ce. Din ac est unghi de vedere avem urmatoare le tipuri de sisteme
partid iste:
a)monopart idiste
b)bipart idiste
c)pluripar tidist e
2)al parad igmei doctr inare si ideologi ce
8.5.1 Sistem e monopartid iste
Monopar tidismul consta in fundam entarea activ itatii si viet ii pol itice din societate pe existenta
si functiona litatea unui singur part id poli tic. O asemenea situat ie se int alneste in imprejurari
diferi te, fiind genera ta de urmatorii factor i cum ar fi:
-In cele mai multe cazur i existen ta unui singur partid polit ic tine de momentul initial al
aparit iei partid ismului, in specia l de lup ta ant ifeuda la cand fortel e progresiste de esenta
burgheza s-au grupat intr-un singur part id poli tic, de regula libera l;
-In alte societ ati constituir ea m onop artidismului a fost lega t de indep linirea unor obi ectiv e ale
lupte i nation ale (obtinere a indep endente i, unit atea nation ala, inlatur area subdezvo ltarii, etc.).
In aceste situat ii, forte le progre siste pentru a avea forta, unit ate program atica coerent a s-au
grupat in tr-un singur partid politi c.
Aceste situa tii au fost m omentane, de circu mstanta si pentru perioada respectiv a au fost chi ar

necesare, ele totusi nu au const ituit cara cterist ica deter minanta a vie tii polit ice. Importan t este
ca ac este stari sa nu se perm anen tizeze, in trucat pot conduc e usor la instaur area unor regi muri
dicta toriale;
-Monopar tidismul se inta lneste si in perioad a de m axima criza, cand fort ele react ionare pentru
a-si instaura propria put ere, dic tatura, apel eaza la siste mul unipar tidist. Asa a fost cazu l in
perioada interb elica cu reg imurile fascist e din Ger mania si It alia. Unipartid ismul a fost de
asem enea cara cterist ica major a, deter minanta a regimuri lor co muniste din Europa rasari teana,
Asia si Americ a Latina.
Sistem ul monopart idist a fost prezent si in Ro mani a in cel put in doua m omente istorice.
Prim ul in 1938, cand rege le Caro l al II-lea a interz is partid ele politi ce, cre and Frontul
Renasteri i Nation ale, ca part id unic si pentru o scurta perioada de ti mp in 1940, in timpul
asocieri i la guvernare, de catre generalu l Antonescu, a leg ionarilo r.
Al doilea moment si ce l mai lung si greu este cel din perio ada regi mului com unist 1948-1989.
Prin esenta sa, si stemul monop artidist este fondator si genera tor de reg imuri nede mocr atice,
dicta toriale.
8.5.2 Sistem e bipartid iste
Bipart idism ul este siste mul intemeiat pe existent a si funct ional itatea a doua partid e poli tice. El
se intaln este in aproape toate fazel e viet ii partidist e, de mocr atice, la incepu tul ac estuia, in
perioada de dezvol tare si ma turizare a sa.
Factori i care au condus la aparit ia sa au fost m ultipli si div ersi.
Momentul aparit iei bipart idism ului poate fi leg at de cel a l apari tiei part idelor politi ce, in speta
a lupte i antifeuda le, cand cele doua forte com batante- burghezia si cea feuda la, s-au or ganizat
fiecar e intr -un part id poli tic opus, de regula libera l si conservato r.
Bipart idism ul apare si din necesit atea crear ii opozi tiei poli tice si i mplicit a alternan tei polit ice
in organiz area si conducerea societatii.
Dem ocrat ismul politi c a det erminat si e l apari tia bipart idism ului. In m ulte cazuri,
bipart idism ul a constitu it fundam entul pe car e s-a nascut si dezvo ltat plurip artidismul.
8.5.3 Sistem e pluripart idiste
Pluripart idism ul a aparut in perio ada int erbel ica si s-a extins indeosebi dupa ce l de-al doile a
razboi mond ial in tar ile din Europa occiden tala. Cauzel e ce au condus la apar itia
pluripar tidismului constau in:
-impunere a si genera lizarea votului universal.
Acest feno men polit ic a adus in planul vietii pol itice multiple si diverse grupuri si segm ente
sociale care pentru a-si pro mova inter esele, a se expri ma si m anifesta in viata polit ica si-au
creat propriil e part ide poli tice;
-Com plexitatea vi etii social e, diversi tatea intereselor , optiuni lor grupurilor si categor iilor
sociale a deter minat apar itia unor noi parad igme doctrinar e si ideo logice care, pentru a se
materializa si expri ma in prac tica sociala aveau nevoie de propriil e partid e si for matiuni
politice; ex. doctr ina co munista-partide le co muniste, doc trina ecologist a, de mocr ata, crestina
sau s ocial-democrat a-part idele ecolog iste, crest in-de mocrate sau s ocial-democrate, et c.
-Dezvoltar ea si a mplificarea democr atismului pol itic a impus, de asem enea, apari tia unor
partide polit ice.
Prin princip iile si valori le pe care le pro movea za, m ultitudinea optiuni lor poli tice si ideo logice
ce se confrunt a, ata t siste mul bipar tidist dar indeosebi cel pluripart idist, intemeiaza siste mele
politice dem ocratice.
Prim ul sistem bipar tidist a fost crea t in Anglia iar cel mai reprezen tativ este asta zi cel din
S.U.A.
Si in Ro mania pana la pri mul razbo i mondial in anum ite perio ade prin prezent a Partidu lui

libera l si a celui conservator se poat e vorbi de un si stem bipar tidist. Pluripart idismul a fost si
este prez ent si in societatea romaneasca atat in perio ada in terbel ica 1944-1947 si indeosebi
dupa 1989.
8.5.4. Sistem ul partid ist doctrin ar-ideolog ic
Prezenta pluripar tidismului, a num eroase si var iate orient ari doctr inar-ideo logice a impus
structurare a siste mului part idist conte mpor an si in funct ie de acest ultim aspect, adica cel al
paradig mei doctrinar polit ice.
Din aceast a perspect iva, part idele poli tice se pot structur a in tre i mari grupe:
a)gruparea partide lor de dreapta cu diferi te nuant e, de dreap ta, de centru dreapta sau de
extre ma dreap ta. In ac easta categori e sunt inc luse partid ele cu orient are de dreapta, partide le
conservatoar e, neoconserva toare, libera le, neol ibera le, republ icane, etc. In cadrul orientar ii de
extre ma dreap ta sunt consider ate partide le fascist e, neofascist e sau cel e ale noii drepte.
b)gruparea partide lor de cen tru cuprinde in gener al part idele democr at-crestine, social-crest ine
si ecologist e;
c)gruparea partide lor de stanga. Este o grupare m ai larga in cadrul carei a se pot fac e difer ite
nuantari ca ce a de stanga, de cen tru stanga si extre ma stanga. In ca tegori a celor de stanga si
centru stanga pot fi incluse partide le socia liste, social-democrate, radi cale si chiar unele
occiden tale. In cel e mai multe cazuri insa, partide le co muniste fac parte din cadru l partid elor
de extre ma dreap ta.
In prezent, in lu me se constat a un proces de restrangere atat num erica, cat si a sferei de
manifest are si inf luentar e atat a partide lor de extr ema dreapta, cat si a celor de extre ma stanga.
Acest proces este deter minat de consecin tele nefaste istorice pe care aceste partide le-au
provocat si intret inut (declansare a celu i de a l doile a razbo i mondia l, impun erea regimuri lor
fasciste si com uniste), dar si datori ta ex tensiunii pe care o cunoaste astazi sistemul dem ocrat.
Note bibl iografic e:
1. Apud Virgil Magureanu, Studi i de socio logie
politica, Editura Albatros, Bucuresti, 1997,
p.243.
2. ibide m
3. Sigm und Neu mann, Toward a Comp arative Stud y of Poli tical Parti es in; Modern Poli tical,
Parties, 1966.
4.P.P.Negul escu, Partide le politi ce, Ed itura Cultura Nationala, Bucuresti, 1926, p.33.
5. Dim itrie Gusti, Part idul pol itic. Sociologi a unui sistem al partidulu i poli tic, in "Doctrin e
politice conte mpor ane", Edi tura Cultura Nat ionala, Bucuresti, 1926, p.4.
6. ibide m p.8
7. Maurice Dauver ger, Les part is polit iques, Paris, A.Colin 1951, p.223.
8. Geor ges Lavau, Refl exions sur le regi me politiqu e de la France, in Revue franc aise de
science polit ique, anul XII, 1962, nr .4, p.832.
CAPIT OLUL 9: CUL TURA POLITIC Ã

9.1. Conceptul de cul tura pol itica. Di mensiun ile sale
Sensul originar de cultur a vine din lat inescul cultusa si este lega t de cultiv area pam antului, de

agricul tura. In schimb, unii ganditor i, cum au fost Cicero, Cezar l- au folosit in sens de
cultivare a spiritului, meditatie filosofica sau de creat ie literara si art istica. O asem enea
intelegere a pri mit notiunea de cultura si de la ganditor ii grec i Herodot, Pla ton sau Aristot el.
Astfel, Herodot in lucrarea sa Istorii cand vorbeste de persi spune ca ac estia nu au cultur a, in
sensul ca ei nu s unt in m asura sa faca distin ctia intr e liber tate si al te valor i. La randul sau,
Platon in Republic a si Leg ile sustine necesi tatea crear ii unei cul turi cu rolul de a educa elita
politica si pe ceta teanu l aten iean.
In epoca luminilor, gandi tori ca Didrot, Holbach, Helvet ius considerau ca idei le, opiniil e,
cunostinte le, intr-un cuvant cultura, constitu ie fac torul esent ial al dezvo ltarii sociale.
Montesquieu, Tocquevi lle, Voltair e au sustinut si ei ca sistem ul polit ic, inst itutiile unei
societati nu s unt manifestar i si rezu ltate int amplatoare, ci ele au la baza, sunt produsul unei
anum ite cul turi, spiritualitati nat ional e si universal e.
In stiint a poli tica notiune a de cul tura pol itica este relat iv noua, ea a fost cre ata si pu sa in
circul atie de pol itologu l american Gabriel Almond in lucrarea sa Siste mul polit ic co mparat. El
definea cultur a poli tica drept "re teaua orientar ilor, atitudini lor, valor ilor, convingeri lor prin
care individul se raportea za la siste mul polit ic".1
Intr-un alt studiu din 1966, Gabrie l Almond si Bingha m G. Powell defineau cultur a poli tica ca
",un mo del de ati tudini individu ale si de orient ari fa ta de politi ca, m anifesta te in randul
membrilor unui sistem politic. Ea este un feno men subiectiv care sta la baza ac tiunilor poli tice
si care le confera import anta".2
Astazi exist a o m ultitudine de definit ii date cul turii polit ice, unele dintre acestea pun accen tul
pe aspectu l psihic al cul turii (credin ta, gandir e, voint a, simbolur i), alt ele pe latur a
institu tiona la, at itudion ala sau com porta mentala.
Asa de exem plu, o defini tie din perspect iva psihologi ca da culturi i poli tice Sidne yVerba:
"Cultura polit ica a unei socie tati consta dintr -un sistem de credint e empirice, simboluri
expresive si valori car e defin esc situat ia in care are loc actiun ea poli tica. Ea ofera orien tarea
subiectiv a a pol iticii".3
Indiferent de m odul, de la tura sau unghiul din care este def inita si interpr etata cul tura pol itica,
aceast a trebui e concepu ta din cel putin doua aspecte:
-ca part e componen ta a cultur ii si civ ilizatiei nationa le si univ ersale;
-ca di mensiune psiholog ica, subiectiva a siste mului politi c.
In general, prin cul tura pol itica literatura poli tologi ca in teleg e ansa mblul cunostin telor,
valori lor, normelor, conving erilor , senti mentelor, trairilor , modalitatilor de gandire de natura
politica pe care se inte meiaza si funct ioneaz a siste mul polit ic.
O asemenea definire a cul turii polit ice are in veder e numai aspectu l sau teore tic-explic ativ, la
fel ca in cazu l culturii si form a sa pol itica implica si alt e elemente, cu m ar fi:
-concept iile, strateg iile, progra mele, ideologi ile si doctrine le politi ce car e orien teaza,
direct ionea za si funda menteaza ac tivitatea part idelo r, formatiunilo r, insti tutiilor pol itice din
societate;
-institu tiile pol itice stat ale sau extrastat ale din societ ate, form atiunile si partid ele polit ice,
liderii acestora;
-norm ele si valori le gener ale ale unei nat iuni, in special cele privind actiun ea si condui ta
politica;
-practi ca pol itica.
Nivelul, gradul dezvo ltarii cul turii polit ice, efici enta si util itatea ei nu sunt ace leasi in toat e
societatile, ci ele depinde de o serie de fac tori ca:
-natura regimulu i si siste mului pol itic;
-nivelu l dezvol tarii vietii materiale si spiritua le din cadrul societatii respectiv e;
-gradul si nive lul organizarii vietii polit ice si indeosebi a l democr atismului sau;
-anum ite trad itii istori ce si nat ional e sau parti cular itati ale dezvo ltarii socia le.

Dimensiuni le cul turii polit ice
Atat sub aspectu l structura l, cat si funct ional, cultura polit ica implica o serie de di mnesiuni.
a)Dim ensiune a cogni tiva care se refer a la cunostinte le, dat ele, inform atiile pe care le ofera
cultura despre siste mul, procesel e si fapte le pol itice.
b)Dimensiunea volit iva, afe ctiva, emotional a care includ e senti mentele, trairile gener ate de
existent a si funct ional itatea pol iticului. Acestea pot fi de atasa ment, angajare, pasivita te sau
refuz fat a de inst itutiile si eveni mentele politi ce, de aprecier e sau negare, de ura sau bucuri e
fata de polit ica si polit ic.
c)Dim ensiune a nor mativa, action ala si com porta mentala ce are in vedere existent a unor
norm e, regul i in activ itatea si functiona litatea polit iculu i.
d)Dimensiunea axiolog ica, aprecia tiva si evolut iva car e se refera la judecat ile de aprec iere si
valoare expri mate asupra si stemului poli tic, al funct ional itatii sale.
9.2. Tipuri de cultura polit ica
1.Cultura polit ica provincia la sau loc ala este cara cteristica unei reg iuni, unei zone. E a nu are
carac terist icile, dimensiunil e cultur ii politi ce na tional e. Nu exista o constient izare a siste mului
politic nat ional, a poli ticii nat ional e. Cunostint ele, datel e, senti mentele, judecat ile de valoar e
au in veder e aspectu l zona l, loca l, sunt cu prior itate orien tate spre acesta. Desi nu este o
carac terist ica des intalnita in anu mite situ atii, intre inter esele politi ce lo cale si cele nation ale
sau centra le pot aparea anum ite diver gente, con tradic tii, deosebiri de opinii, aprec ieri.
2.Cultura polit ica de suprapuner e
Desi, prin di mensiun ile si function alitatea sa, ea este o cultur a nat ionala si oa menii sunt
constient i de sistemul pol itic, de valo area si rolul sau, ei au insa o at itudin e pasiva,
dezint eresata fata de acest a. Marea m ajoritate a subiec tilor sociali nu cred, nu sunt convinsi ca
pot juca vreun rol in luare a hotarar ilor, ca pot influent a siste mul de funct ionare si de deciz ie al
politiculu i.
In sistemele totalitare acest t ip de cul tura pol itica imbraca form a unei cultur i de subordonare.
In aceste sisteme cultura devine un instrum ent in m ana poli ticulu i in subordonare a cetatenilor
si a societ atii, in pro movarea intereselor si aspirat iilor celor aflat i la putere. Acest fapt se
realizeaza prin impunerea ideolog iei si doctrine i ofic iale, printr -un proces de indoctrin are in
masa. Asa a fost situati a in cadru l regi murilor fasciste si com uniste.
3.Cultura polit ica partic ipativ a
Sunt cultur i cara cteristice societa tilor democr atice, ele sunt rezul tatul unor acu mulari
deosebite cant itative, dar ma i ales ca litative, a unui in alt grad de cul tura si civ ilizatie, de
organizare, instruct ie si educ atie.
Cetat enii sunt constien ti de necesita tea partic iparii la viata polit ica, ca prin aceasta ei trebuie si
pot sa joace un rol major in influen tarea si luarea deci ziilor, in functiona litatea sistemului
politic. In ac est caz, membrii socie tatii dispun si de instruct ie, educ atie si cultur a poli tica
necesara partic iparii, iar societatea, la randul ei, le ofera cadru l poli tic adecva t acest ei
manifest ari. Asemenea culturi i poli tice se inta lnesc in societatile democr atice dezvo ltate din
Europa apusean a, S.U.A., etc.
Cultura polit ica a unei socie tati nu apare intr-o for ma pura, ea poa te fi o mi xtura a doua sau
chiar a celor trei tipuri ale sale.
9.3. Com ponente le evalut ive-axio logic e ale cultur ii pol itice
9.3.1. Valorile pol itice
In general, prin valor i se inte leg acele relatii, fenom ene, aspecte, elemente, manifest ari, laturi,
proprieta ti create de oa meni in activ itatea lor social a, prin car e se afir ma si se real izeaza

personalit atea umana, progresul social.
Valorile politi ce au o mu ltitudine si o diversit ate de form e de existent a, manifestare si
expri mare, cu m ar fi:
-teoret ico-spirituala sub form a ide ilor, concept iilor, teori ilor, program elor, doctrin elor;
-relat iile, insti tutiile, partide le, form atiun ile polit ice, lideri, personalit atile const ituie, de
asem enea valori polit ice;
-unele valori general umane, ca liber tatea, indep endenta, unita tea sunt si ele valori pol itice,
caci ele exista si fiinte aza intr-un context social- politic;
-practi ca pol itica, in masur a in car e contr ibuie la infap tuirea aspirat iilor si inter eselor u mane,
la dezvo ltarea socia l-umana, constitu ie si ea o valoar e poli tica, caci la randul ei, ea crea za alte
valori polit ice;
Intemeind axio logic cultura, dar si al te do menii ale vi etii social e, valor ile politi ce joaca un rol
deosebit de import ant in societate. Valoarea este ce a care da posibil itate ind ividulu i sa
transform e necesita tea obiect iva in necesit ate subiectiv a, facand astfel legatur a intr e planu l
obiect iv al necesit atii si ce l subiect iv al vietii interioar e a ind ividulu i. Asim iland nec esitatea,
realitatea socia la, va loarea il ajuta pe om nu nu mai sa cunoasca aceast a real itate, sa si-o
interiorize ze, ci prin m ijlocirea ei si-o transfor ma in fapte de constiint a si o obiec tivizeaza in
practi ca prin actiun e si co mpor tament. Prin ur mare, oric e actiune u mana indiv idual a sau
colec tiva, orice com porta ment este det erminat de un si stem de valor i. Structur and intr eaga
viata social a a oa menilor, valori le se consti tuie ca el ement decl ansator si dir ector al ac tivitatii
umane, iar prin incorporarea lor in actiune a umana devine scop si tel al oric arei activ itati.
Valoar ea nu nu mai ca dirijeaza in spatiu l socia l comport amentul uman, dar prin functii le sale,
in specia l cea selec tiva, mod ifica condui ta punand- o de acord cu sistemul de valori.
Legand subiectul de lu mea rea lului, mijlocind relat ia interumana dintr e necesi tatea obie ctiva
si subiectiv a, int erioara umana, valori le nu sunt nu mai un fac tor decl ansator si sti mulator al
actiun ii si conduite i umane, dar si de reg lare a acestora, dandu-i un car acter ration al,
preferent ial, etc.
Prezenta valori lor, in actiun ea umana este obiect iva, neindo ielnica, omul nu se angajeaz a in
actiun e in necunostinta de cauz a, ci exista num ai o anga jare valori co-social a. Intre actiun ea
umana si valoare se creaza o su stinere rec iproca, una inte meiaza pe ceal alta. A rupe om ul de
valoare, a-l lipsi de ac easta este un nonsens. Fara valoar e, omul nu este o m, el este produ sul
valori i, dar si el, la randu l lui, creeaz a valor i. Referindu- se la rolu l valor ilor pol itice, Tudor
Vianu apreci a "valo area econom ica prin care bani i devin bunuri este o valoare, un mij loc. Tot
astfel, valoarea polit ica. Acela care doreste sa obtin a putere a poli tica o inte lege ca pe un
mijloc in vederea reali zarii anu mitor scopuri sociale, religio ase. Polit ica nu poate fi niciod ata
scop in sine"4
9.3.2. Program ul pol itic
Program ul pol itic reprez inta, din punct de vedere teoret ic expl icativ, materializare a in prac tica
a cultur ii politi ce, a valorilor polit ice. El repre zinta totalitatea doctr inelor , concept iilor, tezelor,
a princip iilor si optiuni lor, a scopurilor si te lurilor pe care le dec lara si le adopt a un part id
politic, o or ganizatie, un guvern si car e intemeiaza actiun ea si co mporta mentul polit ic al
acestora. In program ul unui partid sunt expuse at itudine a, pozi tia sa fata de proble mele
prezent e si vii toare ale socie tatii, strategia si tac tica dupa care se va cal auzi in act ivitatea sa
partidu l pentru materializare a progra mulu i sau. Sfera de cuprindere, influen ta progra mului
politic depind e de m odul cum el raspunde nec esitatilor sociale, cum se rea cordeaz a la acestea,
de obiec tivitatea si rea lismul sau, de posibili tatea rea lizarii in pract ica si ma i ales de natur a
fortelor social-politi ce ce- l promove aza.
Program ul pol itc oriente aza si direct ioneaz a activitatea partid elor, fortelor politi ce, le da scop
si final itate.

9.3.3. Con stiinta poli tica
Constiinta poli tica constitu ie o for ma a consti intei social e, defin indu-se ca un ansa mblu de
idei, teorii, concep tii polit ice elaborat e, structur ate si sistematizate in doctrine, program e
politice, precum si star i de spirit, senti mente, tradit ii, mod alitati de gandir e cu car acter poli tic
existent e in societate. Ea reflec ta feno menele si procesel e poli tice referi toare la raportur ile
dintre clase, grupuri sociale, dintre partide, cetateni si institu tiile de stat, din tre nat iuni si
popoare. Fiec are socie tate isi are propria sa consti inta polit ica. Ea se structur eaza in :
a)-constiin ta com una pol itica
b)-constiin ta teor etica
c)-psihologia polit ica.
a)Constiin ta co muna poli tica este ac ea par te a constiintei pol itice crea ta si acum ulata in mo d
spontan, pe ca le empirica, de oa meni, pe baza experient ei si a tradi tiilor istoric e. Ea este
difuza, nestructura ta, nesiste matizata si are o valoare stiint ifica limitata, in trucat in cadru l ei
precu mpan itoare sunt ele mentele empirice. Consti inta com una este constiin ta de toate zilele
sau constiint a maselor. Dezvol tarea stiin tei in randul maselor at at prin sistem ul de invat amant,
prin m ass-m edia dar si in urma activitatii desfasurat e de part idele poli tice inter esate in
ridicar ea niv elulu i lor pol itic, in veder ea insusirii si recep tarii progra melor si doctr inelor lor
politice, a deter minat restrangere a considerab ila a sferei empirice a constiint ei co mune din
cadrul constiint ei pol itice.
b)Con stiinta poli tica teore tica este co mpon enta ideolog ica a constiin tei politi ce. E a este
elabora ta, struc turata si sistem atizata in teori i, concep tii, doctrine, progra me polit ice,
fundam entand si pro movand interese le, aspira tiile unei clase, grup social sau ale une i
societati. Aceasta form a a const iintei este in m od const ient si organizat creat a si difuz ata prin
mijloace de infor mare si co municatii in cadrul societ atii. Num ai prin aceast a compon enta,
constiin ta cap ata, de fapt, car acter poli tic
La nive lul general al fie carei societ ati exista o con stiinta poli tica intemeiata pe valori le
fundam entale polit ice ale ac esteia. Intr -o form a sau alta, aceasta constiin ta se regaseste intr-o
societate plur ipartidista, in ideolog iile si doctr inele partid elor si for matiunilor poli tice.
c)Psihologia polit ica cuprinde, prin excel enta, elementele afec tive ale constiint ei-sentimentele,
starile de spirit, mentalitatile, obiceiur ile. Ea se naste si intra in com ponen ta consti intei
comune.
9.4. Functii le cul turii polit ice
Cultura polit ica isi dem onstrea za m enirea, utilitatea si efici enta sociala prin functi ile pe care le
exerci ta.
1.Functia de cunoastere a rea litatii polit ice, a feno menelor si procese lor vie tii polit ice din
societate. Obiec tivitatea ac estei cunoasteri tine in m are masura de valoril e pe car e ea se
intemeiaza, de optiunil e si orien tarile poli tice ale crea torului, de nivelu l sau int electual, de
obiect ivele si sarcini le urmarite.
Cunoasterea reali zata de cul tura pol itica porneste de la conditi ile general e ale societ atii,
vizea za aspec tele ei fundam entale. Datele, cunostinte le dobandi te sunt un bun public, e le
regasindu-se in spiritualitatea politi ca a societatii, in progra mele si doc trinel e poli tice ale
aceste ia.
2.Functia com unicativa are in vedere transm iterea in cadrul societatii a date lor, cunost intelo r,
a valori lor poli tice, fie intr-o form a bruta sau prelucr ata a acestora. Ea priveste siste mul
politic, via ta politi ca in general, relat iile, raportur ile dintre com ponent ele politi ce ale
societatii, dintre conducator i si ce i condusi si invers.
3.Functia evolutiv- axiolog ica. Priveste apre ciere a, evalo area, valoriz area sistemului polit ic, a
component elor sale, a vie tii polit ice in genera l. Acest fapt se rea lizeaza prin valori le sale

politice, prin co mensurare a si raport area acestora la valor ile existent e si cel e noi cre ate.
4.Functia form ativa-nor mativa
Prin cunostint ele si valoril e pe car e le creeaz a, introdu ce si vehi culeaza in societa te, cultura
politica contribui e in m are masura la for marea si in tegrare a cetateanului in societ ate. Ea ii
perm ite acestuia sa-si insu seasca acele cunostin te nec esare part iciparii activ e, constien te si
respon sabile la via ta poli tica comunitara, la de mocrat ismul politi c al aceste ia. Totodat a,
aceeasi cultur a poli tica ii impune prin princip iile si valor ile promov ate, accep tarea, insusirea
si transpunerea in pract ica sociala a anu mitor regul i, nor me de act iune si conduita polit ica.
5.Functia creat iva
Cultura polit ica se intemeiaza si function eaza pe baza valori lor poli tice, ea insasi este o
valoare polit ica. La randul ei, prin cunostinte le, inform atiile si date le doband ite, prin
prelucrar ea ac estora ea creea za si difuz eaza in socie tate noi valor i poli tice.
Multe din tre ac este noi valori vor inte meia sistemul si viata polit ica societala, vor part icipa
activ la functiona litatea dem ocratismulu i poli tic sau vor fundam enta luare a unor m asuri si
deciz ii de factori polit ici de conducer e.
9.5. Rolul cu lturii in socie tate
Existen ta si funct ional itatea unei cul turi pol itice, consti tuie o conditi e esent iala in fiin tarea si
functiona litatea unui regi m politic dem ocratic. In adevara tul sens al cuvantulu i, notiun ea de
cultura polit ica nu a exista t in sistemul pol itic tota litar co munist. Ceea ce exist a si se pract ica
era de fapt propaganda ideolog ica, ce ur mare a impun erea si insu sirea dog mei comunist e.
Regi mul comunist nu era in teresat in exist enta si functiona litatea unei adev arate si auten tice
cultur i poli tice, intruc at ea ar fi inse mnat largirea cunostint elor si orizon tului polit ic,
descoperire a unei alte altern ative poli tice la regim ul com unist, fapt ce nu era in interesul
guvernanti lor co munisti.
Intr-un regi m total itar de genul celui com unist o adevara ta cul tura pol itica vene a in
contradi ctie cu insasi continutu l acestu ia, cu structuri le sale nede mocr atice, cu sistemul pol itic
si ideolog ic a luptei sale de alternan ta politi ca.
O adev arata si auten tica cultur a poli tica nu poate exista si functiona decat intr-un regi m
fundam enda t pe prin cipii si valori democr atice. Num ai intr-un ase menea regi m, ea poate sa-si
puna in valo are con tinutu l si esenta sa dem ocratica, utilitatea si efici enta sociala. Numai o
asem enea cultur a si consti inta polit ica este in m asura sa asigure o part icipare ac tiva, in
cunostinta de cauz a si responsabila a cetaten ilor la via ta poli tica, in cre area si dezvolt area unui
plural ism politic si ideologi c, in apar itia si i mpun erea unor noi paradig me doctr inare si
program atice, in real izarea unei confruntar i de opini i, ide i si concep tii.
Ca for ma de guvernare, regimul polit ic de mocrat ic nu se poat e rea liza fara o solida cultur a
politica. Ea se i mplica atat in funda mentar ea si structur area sistemului polit ic, cat si in
functiona litatea componen telor sale. Efi cienta funct ionari i unui sistem politic dem ocratic este
indisolubi l lega ta de mo dul cu m membrii societatii isi insusesc norm ele si valori le politi ce,
cum le transpun in practic a.
Gradul parti cipar ii al membrilor societatii la via ta pol itica, efi cienta si responsabil itatea
acestora este in mod direc t lega ta si de nivelu l lor de cultura polit ica. In ulti ma instan ta,
cultura polit ica se ma terializeaza in partic ipare, in act iune si co mporta ment politi c.
Note bibl iografic e:
1.Gabr iel Almond, Co mpar ative Polit ical Systems, in Jurnal of P olitics, vol. X VIII, 1956, p.2.
2.Gabr iel Almond, Bingha m G. Po well, Co mpar ative Polit ics. A Developm ental Approach,
Boston, 1966, p.50.
3. Sidne y Verba, Com parat ive Political Cul ture, in : Polit ical Culture and Polit ical

Develop ment, Prince ton Universit y Press, Princeton, New York, 1969, p. 512.
4.Tudor Vianu, Esteti ca, Ed itura pentru li teratura, Bucurest i, 1968, p. 50
CAPIT OLUL 10: IDEOLOGIA POLIT ICÃ

10.1. Precizar i teor etice privind ideolog ia
Una dintre notiunil e cele mai controv ersate, dar si des uzita te, in limbajul polito logic
conte mpor an, o consti tuie cea de ideologi e in general, de ideolog ie pol itica in particu lar.
Etimologi a notiun ii de ideologi e provine de la cuvantul grecesc "eidos"="i magine" si
"logos" ="sti inta, disciplin a, inva tatura despre ide i". Termenul modern de ideologi e apar tine
lui Destut t de Tracy care l- a crea t si l-a pus in circul atia literatur ii pol itice.
Intr-un me moriu adresat Institutului de stiinte si arte in 1796, Destut de Tracy considera
ideolog ia "stiin ta despre idei". Pentru el, ideologi a insea mna critica genet ica a idei lor, ea se
opune " metafizicii sau psihologie i". "T ermenu l nu presupune ni mic din ceea ce este indoie lnic
si necunoscut, el nu a minteste spiritulu i nici o idee de cauz a".1
De-a lungul vrem ii, atat in cadru l sociolog iei, polito logiei, cat si a doctrino logie i, ideo logie i i
s-au dat o m ultitudine de accep tiuni, in esenta aceste a urmarind stabil irea ident itatii si
particu laritatii ideologie i, prec izare a locu lui si rolu lui ei in stiin ta politi ca de ansam blu, dar si
o redefinir e, redi mensionare a cont inutulu i si sensurilor ideo logie i poli tice. Multe din
defini tiile dat e ideo logiei polit ice au viza t aspectu l sau gene tic, structural sau functiona l,
altele, dimpotriv a, au ur marit valoarea cunoaster ii rea lizata de ideolog ie raport ata la adev arul
obiect iv, la real itatea social-pol itica.
Pentru a evi ta o neinte legere, o percept ie gresi ta a ideologi ei, fapt care ar putea provoca m ulte
greutat i si inconse cvente in studiul ei si, in special, in for ma sa polit ica, trebuie sa preciza m,
de la bun inceput, din ce unghi vre m sa def inim ideologi a, care ar fi principa lele aspecte pe
care le ur marim in raport cu aceasta. Din aceast a perspect iva ne propunem sa defin im
conceptu l de id eologie polit ica si, in stransa leg atura cu aceast a, raportu l dintr e ideolog ie
politica si stiinta.
Pornind de la continutu l cunoast erii raportat a la adevarul obiect iv, primul aspec t supus
anali zei urmareste sa preciz eze daca ideo logia din ace asta perspec tiva este sau nu
incompatibila cu stiint a.
Dupa cum se stie, multi cerc etatori au fost si sunt inca t entat i sa defin easca in tr-un sen s
restrans, cu conot atii peiora tive notiunea de ideo logie, dandu-i sensul de "cunoast ere fa lsa",
"iluz ii" sau de "falsa constiin ta".
Ideologia este un produs al reali tatii socia le si al consti intei umane, a unei constiint e grevat e
de anu mite aspiratii, idea luri si ma i ales de int erese. Din ac easta perspectiva, omul individua l
sau colec tiv or ganizat polit ic part icipa la toate etape le cre arii ideolog iei, de la momentul
cunoasteri i, prelu crarii, funda mentarii pana la cel al promov arii si transpunerii ei in pract ica.
Asa cu m remarca si Mirce a Florian, "cunoasterea nu este o dublur a, o copie aido ma realitatii,
ea este insasi real itatea sau obiectu l la care se adaug a raportul lor cu constiinta".2
Aprecierea ideolog iei ca "falsa constiin ta", sau "falsa cunoastere" nu rezolva proble ma
definir ii sale, ci, di mpotriv a, conduce la defor marea reali tatii sau i mpiedi ca procesul
cunoasteri i ei adecva te. De fapt, nici nu este vorba de o definire a ideo logie i, ci mai degraba
un sim plu m od de a apre cia valoarea ei cognitiv a, a unui singur aspect al sau si nu a ideo logiei
in tot alitatea sa. Pana la urma si o id eologie nestiin tifica poat e sa aiba o valoar e gnoseologic a,
nu in sensul ca ar reprezen ta, prin sine insasi, un m ijloc al cunoast erii adecva te a reali tatii
sociale, ci di mpotriv a o anal iza stiint ifica a acest eia poate sa descoper e in ea si prin ea, starile
de spirit, interese le, nazu intele co munitatii polit ice emitente, a elabor atulu i ideo logic

respecti v.
Aceasta nu insea mna ca sunte m adepti i ideii inex istent ei ideologi ilor nesti intifice sau ale
ideolog iei falsei cunoast eri, dar asertiune a ideo logiei ca fa lsa cunostint a sau cunoaster e nu
poate fi corec ta, din simp lu motiv ca nu toate ideolog iile sunt o defor mare a rea litatii si, dec i,
o nereal a cunoaster e a ac esteia.
Obiectiv itatea sau s ubiectivitatea cunoasterii ideolog ice si, in consecin ta, a raportului dintre
ideolog ie si stiin ta este deter minat de e mitentul politi c, de locu l si rolul acestu ia in societate,
de sarcini le si obi ectiv ele social-politi ce ur marite si prom ovate de ac esta.
Daca grupul social, m iscarea sau partidul polit ic, in tr-un cuvant, emitentul polit ic al ideolog iei
va fi preocup at sa pro move ze si sa desfasoare o polit ica progre sista, in coresponden ta cu
cerint ele si po sibilitatile dezvolt arii sociale, atunci si ideolog ia sa va fi o refle ctare, o
interpre tare si o fundam entare obi ectiv a a rea litatii si cer intelor social e.
In aceast a situat ie, ideologi a pro movat a de respec tivul emitent polit ic va fi com patibila cu
cerce tarea stiint ifica, cu stiin ta.
Dimpotriv a, daca com unitatea poli tica emitenta a ideo logie i se va plasa pe o pozit ie
neconfor ma cu cerin tele si necesi tatile sociale si va desfasura o act ivitate contrara progresului
social, atunci si ideolog ia cre ata si promov ata de acest a, se va afl a in contr adictie cu stiint a,
fiind nest iintifica sau chiar antisti intifica.
Prin urm are, nu ideologi a este cea car e hotar aste cont inutul si carac terul cunoasteri i si de a ici,
compatibilitatea sau inco mpatibilitatea ei cu stiinta, ci acest fapt ii este impus, det erminat de
emitentul polit ic, de interese le si obi ectiv ele prom ovate de acest a. Pornind de la cont inutul si
carac terul cunoasteri i comand ate, ideolog ia poli tica va fi "obligat a" sa for muleze opinii,
scopuri, obiec tive, sa le funda menteze, motiveze si sa le pro moveze atat in planul teori ei, ca t
si al prac ticii pol itice.
Intr-o asem enea situat ie, se pune proble ma delimitarii ideologi ei pol itice co mpatibile cu
stiint a, de ce le inco mpatibile part ial sau total cu ace asta.
Definirea si apreci erea ideologi ei de unii au tori ca falsa cunoast ere a reali tatii sau exag erarea
prezent ei in cadrul ei a unor e lemente de fictiun e sau m istificar e, a pus in cen trul
controverselor polit ice proble ma destinulu i ideo logiei, daca aceasta mai este sau nu nec esara,
utila epoci i noastre.
10.2. Per spectiva ideolog iei
Incepand cu perioada postbeli ca, pe marginea proble mei destinu lui ideologi ei s-a nascut si
dezvolt at un puternic curent de opinii contrar existent ei si ut ilitatii acesteia.
Toate apre cierile si concept iile cana lizate in direc tia renuntari i la ideologi e, la "era sfarsitulu i
ideolog iei" si de aic i, a scoat erii ideologi ei din peri metrul stiinte i au ca punct de pornire,
referint a si ju stificare ideolog ia marxista si cele radica le de stanga.
Inca din 1929, Karl Mannhei m in lucrar ea sa "Ideolog ie si utop ie" luand in ana liza teori a
marxista, ajunge la conc luzia ca aceasta este o "falsa cunoastere, o utopie a secolulu i al XIX-
lea". In urm a core larii ideilor cu apar tenen ta de clasa, Karl Mannheim imparte elabor atele din
sfera ideolog iculu i in id eologi i si utopi i. Prin ideo logii, K. Mannhei m intelege ideile, sti lul de
gandire, legat e de int eresele grupurilor ce se afla la put ere, ide i care expli ca, ju stifica si
prezint a ca ceva ra tional un status-quo; utopia este un sti mulent intel ectua l propovadui t de
gruparile oprimate car e se ridi ca impotriva oranduiri i stabi lite.3
In mo d transant, proble ma renuntar ii la ideo logie va fi pusa in 1955 de Ra ymond Aron, car e in
lucrare a sa "Opiul in telectualitatii", va lansa teza "sfarsi tul ere i ideo logice".
Caract erizand ideolog ia marxista drept opiu pentru int electualitate, in num ele progresului
conte mpor an si al obiect ivitatii stiin tifice, Ra ymond Aron cere renuntare a la ideologi e.
La o parer e apropia ta ajunge si cer cetatorul austriac Ernst Fischer . In Marxism ul si ideo logia,
el consider a ca ideologi a nu reprez inta cunoastere a stiin tifica a lu mii, ea ar fi, potrivi t

expresiei lui Marx "fa lsa constiin ta"; ideolog ia nu refl ecta lumea cum este ea in real itatea, ci
asa cu m pare ea in dorinte le det inator ilor puterii social politi ce.4
Un alt auto r, poli tologul nord am erican Danie l Bel l, pornind de la de mersul lui K. M annhe im,
de la impartirea ideologi ilor de catre acesta in conc eptii parti cular e despre ideo logii si
concept i totale despre ideolog ie, va da ideolog iei polit ice o noua defini tie si va incerc a sa
preciz eze destinul ei in epoc a cont emporana. "In pri mul sens – prec izeaza D. Bel l – concep tii
particu lare despre ideolog ii putem vede a ca indiviz ii care profesea za anu mite valori au
interese asem anatoare … ,dar aceste a nu pot sa fie into todeauna econo mice; ele pot fi int erese
de statut (precu m de grup etni c care doreste o poz itie social a mai buna) si int erese poli tice.
O ideologie totala – prec izeaza in continu are poli tologul nord a merican – este, ina inte de toat e,
un si stem inch is real itatii com prehensiv e, este un s et de credin ta, infu zie cu pasiune car e
vizea za sa transfor me in in tregime un m od de viat a".5
Pornind de la aceasta definir e si clasif icare a ideo logie i, D.Bell ajunge sa sustina ca
"marxis mul este o ideologi e si in ac easta calitate marxis mul este o religi e secular a.6
Identif icand religi a secular a cu "ideo logia totala", iar "ideolog ia totala" cu ideo logia stangii
produ sa si dezvolt ata la jum atatea secolului al XIX-lea de catre Marx si Engels, D. Bel l
marturiseste: "Eu inte leg ideo logia ca pe un si stem specia l de idei si pasiun i care s-au ridica t
in secolul al XIX-lea. Sunt inform at ca Fritz Stern a afir mat ca am aplicat termenul de
ideolog ie in exclusivi tate la gandirea stangii, restrangandu-i astfel do meniul. Este adev arat,
lumea ideolog ica a fost produsul stangii si capat a rezonan ta distinct a in ac est contex t. Acesta
este focaru l dezba terilor m ele".7
In timp ce unii autori vorbesc despre "sfarsitul ideolog iei" sau de spre necesit atea renuntar ii la
ea, al tii, mult mai realist i cum este ca zul fi losofului K.R. Popper sau al econom istului J.A.
Schum eter si al politolog ilor J. Goltung, L. Althusser , P. Cam bell si P . Howard desi adm it ca
subiectiv itatea ideologi ei este un i mped iment in cercet area stiintif ica, aceast a, nu este in
masura s-o inla ture din teoria si pract ica social-pol itica cont emporana.
In studiul Marxis m si um anism, Luis Altthusser desi face distinct ie intre ideo logie si stiint a
afirmand ca in ideolog ie pecu mpaneste functi a pract ica sociala, in timp ce in stiint a cea
cognit iva si defin este ideo logia ca o expresi e a raport arii omului fata de lu me, dar o raportar e
imaginara, care nu descri e o real itate, pled eaza pentru necesita tea ideologi ei in orice societate
si in orice epoca, atribuindu- i un rol reglator al raportur ilor umane.
Inca din 1957, P . Campbe ll si P. Howard in lucrare a lor cu tit lul se mnificativ America are
nevoie de idei, argumenteaza necesit atea ideolog iei astfel "Omul care dispune de o anu mita
ideolog ie poat e atrag e de par tea sa pe cei care n-au ideologi e… In schi mb, omu l care nu
dispune de ide i nu-i poate cast iga pe cei care au deja idei for mulate".8
Chiar si in itiatorul "sfarsitu lui erei ideo logic e", Ra ymond Aron, revine asupra propriei sale
teze anuntand ca "discut ia asupra sfarsitu lui id eologie i se inch eie, incepe discutia si
dezbat erea asupra noului ev ideologi c".9
Nu numai oamenii de stiin ta vad necesita tea ideolog iei ci chi ar si poli ticienii. Fostul
presedinte al S.U.A., J .F. Kenned y, afirma ca " nat iunea americana are m ai mare nevoie de
forta ide ilor, decat de forta atomica, de forta aer iana, de cea financi ara si industri ala".10
Din aceast a scurta analiz a, considera m ca s-a desprins clar id eea ca eli minarea ideo logie i din
planul cerce tarii stiint ifice si din pl anul prac ticii pol itice nu este posibila si nici necesara.
Argumentatia priv ind inla turare a ideolog iei, sfarsitului ideolog iei, intr-un cuvant a
dezideo logiz arii nu este conving atoare si nici intemeiata. In ce a mai mare masura ac easta
argumentatie se inte meiaza, se sprijina si este axata pe ideo logia marxista si pe cel e radi cale
de stanga neluandu-se in anali za si ce lelalte elabora te ideologi ce cu m ar fi ca zul celor cl asice,
neoclasi ce sau cont emporane. A hotari destinu l ideo logie i numai pe baz a cara cterist icilor trase
din anal iza unui singur tip de ideolog ie, cea de stanga, nu este nici sufic ienta, dar m ai ales nici
argumentata si nici convingatoar e.

Insasi proble ma apreci erii si definir ii ideologie i marxiste drep t o "falsa constiinta", "o falsa
reflec tare a real itatii sociale" este controv ersata. La ace asta se adaug a faptu l ca unii autor i
sustin atori ai ac estei teze si-au reconsidera t-o ult erior, altii consider a ca diver genta de pareri
provine din tr-o am bigui tate a ter minolog iei folosite sau chiar din tr-o am bigui tate intentiona ta
introdusa in termino logie in vedere a slujirii unei te ze deja for mulate, dezideo logizar ea, car e,
ulterior, s-a dovedi t falsa, falimentara.
Chiar dac a am adm ite ca ideologi a marxista este "o falsa consti inta", a extrapo la aceasta
carac terist ica la nive lul in tregii ideolog ii si de aici, a trag e conclu zia pentru intr eaga ideologi e,
nu ni se pare o abordare si o cer cetar e funda mentata pe te mei stiint ific si deci, ea poate fi
aprioric respinsa.
Pe de alt a part e, opunerea ideolog iei, a adevarulu i obie ctiv sub aspec tul cunoasterii, ni se pare
fortata si destul de arbitrar a. Cel e doua el emente contr apuse fac parte din dom enii de cerc etare
stiint ifica diferi te: adevarul este o ca tegori e gnoseologic a ce apartin e filosofie i; ideologi a este
la randul ei o categori e ce apartin e stiin telor polit ice (socio logie, polito logie, doctrinolog ie).
Este o opozi tie de planur i si stiin te arbi trara si prin ni mic intemeiata. A defini si a aprecia
destinel e ideo logie i numai din unghiul pur gnoseologic si a o opune adev arului obiect iv este o
anali za uni laterala, limitata si nein temeiata.
Nimeni nu contesta ca in perimetrul id eologie i nu exist a si produse in car e obiec tivitatea si
rationa litatea sunt m ai putin prezente sau chiar de loc. Acestea sunt insa nesem nificative iar in
ansam blul genera l al elabora telor ideologi ce m inoritar e, prac tica socio-poli tica le-a inval idat.
Atata timp cat vor ex ista cl ase, grupuri socia le, in clusiv socie tati vor exista si inter ese
deosebite si in consecin ta, ideologi i care sa le funda menteaza si sa le pro movez e acest e
interese.
Oricat de mu ltiple si de m ari ar fi elementele de i luzie sau mi stificare pe care le con tine si
prom oveaz a, ideo logiile raman in con tinuare o com ponen ta indispensab ila oricarui grup
social-politi c care, ca en titate urmareste reali zarea unor scopuri si inter ese proprii. Ideologia
da sub stanta, scop si fin alitate oricare i actiuni si conduite polit ice.
10.3. Rolul id eologie i
Adevar ata proble ma care se pune in leg atura cu ideolog ia nu este acee a daca aceast a trebu ie
sau nu sa fie acc eptata in teoria si pract ica politi ca cont emporan a, ci a rolului pe care trebui e
sa-l joace ace asta in societate.
Rolul confer it si jucat de ideo logie in societ ate a fost si este in mare masur a deter minat de
natura regimulu i poli tic aflat la putere.
In societatile dic tatori ale, totalitariste de genul ce lor fasciste si co munist e, ideo logiile au fost
folosite in ju stificare a si leg itimarea regimurilor pol itice aflate la puter e, in pol itizarea, in
indoctr inarea stiint ei si inva tamantulu i, a gandir ii si a constiin tei umane, a societatii in
ansam blul ei. In aceste regim uri, ideolog ia celor afla ti la puter e devine ideolog ie unic a si
oficia la, fiind folosit a in supri marea celorla lte ideolog ii, transform andu-se intr -un importan t
instrum ent de do minatie, persuasiune si ma nipul are poli tica.
Subordonarea si orien tarea praxiolog ica a ideolog iilor a fost ur mata de o deform are si
denaturar e a cont inutulu i lor teoret ic. Nici din ac easta perspectiva, in socie tatile total itariste
nu se poate vorbi de ideo logii polit ice intemeiate si funda mentate pe adev ar, pe rationa litate si
logic itate, pe sti inta.
Prin urm are, nici sub aspec t praxiolog ic si nici a l continu tului teore tic, ideologi ile polit ice din
societatile totalitare nu s e pot constitu i si act iona drep t constiin te de sine ale acestor societati,
ca o consti inta nedefor mata, ne trunchia ta, ci ele sunt intr -adevar "false consti inte" si "false
cunoasteri". In aceste societa ti, ideologi ile polit ice nu au fost puse in slujba ceta tenilor ci,
dimpotriva, i- au crea t si adus mu ltiple deservici i acestuia.
Alta este, in schi mb situat ia, si rolul ideolog iei in societ atile de mocrat ice. Prin princip iile si

valori le gener al-umane pe car e sunt consti tuite si function eaza, societ atile de mocratice impun
ca o co mpon enta de baza pluripart idismul si plural ismul politi c si ideo logic. In aceste
comunitati vom intalni o ma re diversita te de form e de organizare polit ica si em itenti
ideolog ici, cu obiec tive si scopuri polit ice multiple si diverse. Proble ma puteri i va constitui si
in acest e societ ati princip alul obiect iv al expri marii si actiun ii ideologi ilor pol itice. In raport
cu ace asta, ideo logiile pol itice se vor structur a, cel putin, in doua planur i: ideo logii polit ice ale
puteri i, fiind implicate direc t in organizare a si conducer ea socie tatii; ideologi i poli tice ale
fortelor social-politi ce afl ate in opozi tie care vor fi preocupat e de influ entar ea si contro lul
puteri i, de cuc erirea aceste ia prin cai si mij loace polit ice dem ocratice.
Paleta larga si diversa de el aborat e ideolog ice din societ atile de mocrat ice, va conferi
subiectilor si co munitatilor polit ice o ma re posibi litate de optiuni ideolog ice in care se vor
regasi o m are diversi tate de aspirat ii, idealur i si int erese al e acestor a.
Incident a dire cta sau im ediata a ideolog iilor polit ice cu puterea si factor ii acesteia va i mpun e
din parte a acestor a o m are rigurozi tate stiin tifica, coer enta si rationa litate, un grad sporit de
subtilitate si rafina ment in solutionar ea probl ematicilor concre te ale fie carei societ ati, in
prom ovarea propriilor inter ese si in lupt a ideo logica cu ce ilalti partener i poli tici.
In ansam blul lor, produsele ideolog ice polit ice din aceste societa ti au sub a spect teor etic un
continu t stiin tific, sunt o refle ctare si o fundam entare adecvat a a rea litatii social e,
manifest andu-se ca adevarat e consti inte de sine si dec i compatibile cu cerce tarea stiint ifica, cu
stiint a.
Si in planu l praxisulu i social- politic, id eologi ile societatilor dem ocratice exerc ita o functie si
un rol construct iv, progresist. Ele legit imeaza regim urile pol itice democratice, asigura
functionar ea m ecanis melor put erii polit ice, alternan ta acestei a, int emeiaza si fundam enteaza o
mare parte a deciz iilor factori lor poli tice, ofera societatii modele si cadre de or ganizar e,
conducere si dezvolt are socia la. In cele mai multe cazuri, ideolog iile acestor societati sunt
nuclee polit ice ale elaborat elor doctrinare, suportul lor teoret ic, co mpor tamental si act ional.
10.4. Tipuri de ideologi i poli tice
Dupa modul cu m se raportea za si conc ep transfor marile si schi mbar ile fenom enelor si
proceselor social-pol itice ale societ atii , ideo logiile poli tice se pot cl asific a in:
1)ideolog ii pol itice conservato are
Acestea au aparut inca din antich itate si se regasesc in toat e societ atile si per ioadel e istori ce.
In societatile absolut iste din sclavagis m si feudalis m, ele au fost ideolog iile forte lor poli tice
aflate la putere si au urm arit cu oric e chip si cu orice mijloac e, aparar ea, conservare a,
justifi carea si legi timarea randuiel ilor socia le ex istente, a vechi lor insti tutii socia l-poli tice, si a
concept iilor privind organizarea si conducere a vie tii sociale. In cele mai multe cazur i pentru a
se im pune, a fi m ai credib ile si convinga toare, a dom ina si a eli mina orice opoziti e, ele si-au
asociat divini tatea. Asa a fost cazul unor ma ri ideologi i religioase ca brah manismul,
confucian ismul, daoism ul, budis mul, isla mismul sau chiar crest inismul care au funda mentat
regimurile politi ce din tr-o serie de t ari ca India, Chin a, Japonia in perioada antica si
medievala.
2)ideolog ii pol itice revolu tionare
Ca siste me de gandire si act iune coer ente si inchega te aceste ideo logii au aparu t in perio ada
moderna, ca "ideo logii" care vi zau transfor marea pana la inlocuir ea unor siste me socia l-
politice perimate cu altele noi, bazat e pe al te prin cipii si valori, chiar daca unele au fost num ai
niste construc tii teore tice idea tice si utopic e, ele au exista t inca din an tichitate si feudal ism.
Aceste tipur i de id eologi i urmaresc schim bari profunde, esent iale de natura social a, poli tica si
econo mica a societatii. Un ase menea tip de ideologi e a fost l iberal ismul, in perioada lupte i
sale ant ifeuda le si a revoluti ilor bur ghez e de la 1848.
3)ideolog ii pol itice refor miste

Reform area si restructur area sistemelor social- politice, a constitu it o per manenta a ac tiunii si
lupte i social e. Ca ideo logii, ele s-au cristal izat in perio ada in terbel ica si ma i ales postbel ica,
dar ace asta nu insea mna ca asem enea ideo logii nu au fost prezen te si in alte perioade istoric e.
Aceste ideo logii isi propun transfor mari econo mice, social e si poli tice, in limitele acelu iasi
sistem socia l fara a-si propune inlo cuirea, schimbar ea ac estuia, ci m ai degraba dezvol tarea,
perfect ionarea si "um anizarea" sa, asigurarea echit atii si drept atii social e, condi tii si situati i
egale pentru to ti membrii societ atii. Cea mai relevant a din acest punct de vedere este, fara
indoia la, socia l-democr atia care cunoaste astazi o deosebita dezvolt are, raspandir e si atr actie
social-politi ca.
4)ideolog ii pol itice extr emiste, dictatoriale
Asemenea m odalitati de gandir e si act iune, de concepere a rel atiilor in terumane si social e au
existat dintotd eauna. Violen ta, forta si teroar ea sunt consider ate instrum ente si m ijloace uni ce,
legal e de tr ansform area si inlocu irea sistemelor social-politi ce si econo mice. Cele mai
reprezen tative tipur i de asemenea ideolog ii au fost fascism ul si co munism ul, care au
fundam entat respectivele reg imuri polit ice si ma i recente neofascis mul, noua stanga si noua
dreapta.
5)ideolog iile polit ice elitiste
Esenta acestor ideo logii o constitu ie organizarea si conducere a societ atii de ca tre o elit a
sociala, de un grup, o clasa sau un partid, de persoane predest inate si inzestr ate cu cal itati
deosebite, extraord inare. Primele idei elitiste au aparut la Platon si Aristote l si m ai tarziu la N.
Machiave lli si F. Nietzsche. Elitismul modern a avut ca fondatori pe Vilfred Pareto si Gaitano
Mosca, Max Weber.
In Rom ania teore ticieni ai el itismului au fost C. Radulescu Motru, Eug eniu Sperant ia.
In teoria si pract ica politi ca ro maneasca, elitismul a imbra cat form a ideo logie i si m iscar ii
legionar e.
Ideologi ile elitiste neag a sau subapreci aza rolul m aselor in istor ie, in organizare a si
conducere a societ atii. Prin cont inutul si esenta lor ele sunt ideologi i nede mocrat ice.
6)ideolog iile polit ice fundam entaliste
Sunt ideolog ii pol itice de esenta extr emista, terorist e care isi ju stifica si legi timeaza actiun ea
si conduita social- politica pe fundam ente teo logic e, in nu mele unor si steme religioase, cum ar
fi cazu l isla mismului si chiar crestin ismului. Din pacat e astaz i asemenea id eologi i tind sa
prolifere ze si ch iar sa consti tuie fundam entul poli tic al unor regi muri, cum a fost ca zul
talibanilor din Afganist an.
10.5. Functii le ideo logie i
Ideologia isi evid entiaza rolul, uti litatea si efic ienta social a in socie tate prin funct iile
exerci tate. Functi ile exerci tate de ideo logii nu s unt aceleasi in toate societatile, chiar in cadru l
aceleiasi societati ideologi ile urmaresc scopuri si interese diferit e, au con tinutur i, valori si
semnificatii apar te, se folosesc de mijloace si form e diverse in expri marea si ma nifestarea lor
in pract ica sociala.
Locul si rolul ideo logiilor in societate, funct iile exerc itate de acestea depind de :
-natura sistemului polit ic;
-gradul dezvo ltarii vietii si de mocr atismului pol itic;
-statutu l si pozit ia in societa te a em itentulu i pe care ideo logia il repre zinta si ale care i inter ese
si aspirati i le fundam enteaza si pro movea za;
-raportul sau fata de sistemul puterii, face sau nu parte din cadrul acestuia, altfel spus este o
ideolog ie a puterii sau se afla in opozit ie cu aceasta.
1.Functia de cunoastere si interpr etare a rea litatii polit ice
Este pri ma funct ie a oricare i ideo logii, ea rea lizeaza contac tul ac esteia cu rea litatea, cu
societatea. Pe baza cunoast erii si a int erpretar ii societatii social-pol itice, ideo logia isi va pute a

constitu i demersuri le teoreti ce si ac tiune a pract ica, isi va for mula atitudin ea fat a de ac easta, isi
va preci za obie ctivele si scopurile urmarite, strateg ia, m ijloacele si tehn icile pe care le va
utiliza in infaptu irea acestora.
Obiectiv itatea sau s ubiectivitatea cunoasterii societ atii si, in stransa legatura cu ace asta, a
interpre tarii pe car e o da ac esteia, tine in ce a mai mare masura, de obiect ivele si scopurile
urmarite si pro mova te de emitent, ideologi a fiind doar form a teoret ica concentra ta a acestora,
mijlocul de expri mare a lor in planu l poli ticii.
2.Functia partini ca-par tizan a
Continutu l unei asem enea functi i este deter minat, impus de e mitentul politi c, a car ei emanatie
este prin excelen ta ideologi a. Tinand gene tic si function al de acesta, fiind produsul sau,
ideolog ia va reflect a si int erpreta realitatea, va fundam enta si pro mova interese le acestuia,
adica va fi par tinica, part izana. Orice valo are, prin cipiu care i i poate servi la reali zarea
obiect ivelor si sarcini lor sale, chiar dac a acest ea sunt in tr-o vadita contradi ctie cu rea litatea, cu
adevarul pentru respec tiva ideolog ie ele sunt valab ile, reale si invers.
3.Functia teoret ica-explic ativa
Orice ideo logie, in de mersul sau teore tic, isi propune sa expl ice si sa justific e pozit ia si
atitudinea emitentului sau in societate, in raport cu put erea, obiect ivele si scopurile sale
urmarite. In situa tia ca emitentul sau se afl a la putere, ea va leg itima actiunile si politi ca
aceste ia, ind iferent de strateg iile si m ijloacele folosite, de rezul tatele si efici enta aceste ia.
Totodata, ideolog ia va organiza si conduc e lupt a teore tica impotriva altor ideologi i si
elabora te pol itice, ac easta fiind o part e si in m ulte situati i foart e impor tante a lupt ei gener ale
prom ovate si duse de ideo logie
Ideologia va avea totoda ta un rol major in expl icare a si constien tizarea propriilor aderenti, in
mobilizare a acestor a la sustiner ea si ac tiunile sale. In ace lasi t imp, ideo logia va contr ibui in
mare masur a la fundam entarea discursului poli tic al propagand ei, punandu- i chiar la dispoz itie
strategi ile si m ijloac ele sale. Fundam entandu-i si rationa lizandu- i limbajul poli tic, dandu-i un
carac ter rat ional, disimuland viol enta si neadevarul, ideolog ia const ituie cea mai efici enta
form a a propagandei polit ice.
In acee asi lin ie se inscri e si preci zarea lui Olivier Rebou l: "ideo logia justifi ca put erea intr-un
mod rational, prin consens sau necesit ate, disim uland ceea ce puter ea are esenti al: faptul ca ea
ramane sacra pentru cei ce o exerc ita, ca ea trebui e sa fie astfel pentru cei care o suporta si ca
presupune o a menintare pentru cei ce o refuza".1 1
Atata timp cat vor ex ista col ectivitati umane, vor ex ista si oa meni cu propriile lor ide aluri si
interese si odata cu ei, emitenti polit ici cu idea luri propri i.
Ideologi ile au fost si vor fi insoti toro per manenti si act ivi ai gandiri i si ac tiunii umane.
Note bibl iografic e:
1. Olivier Reboul, Lang age et ideolog ie, P.U.F. Paris, 1980, p. 17.
2. Mircea Florian, Rec isivita tea ca structur a a lu mii, vol I, Edi tura E minescu, Bucurest i, 1983,
p. 51.
3. Karl Mannhei m, Ideologi e und utopie, 2 Auflage Verlog von F riederic Cohen Bonn, 1930.
4. Ernest Fisher , Marxis mus und Ideo logie, in Wegunz eit, Nr.5/1965.
5. Daniel Bell, Sfarsitu l ideo logie i in occ ident, in Polit ical Ideas in the Filt ies, London, 1967,
p. 400-401.
6. Idem
7. Daniel Bell, Introducerea autorulu i la The End of Ideolog y, Colu mbia Universit y, martie
1961, p.17-18

8. P. Campbell, P. Hovard, America Needs and Ideolog y, London, 1957, p.80.
9. Ra ymond Aron, Re marques sur la nouve l age ideologiqu e, 1969, republi cat in
"Conterpoin t", nr9/1973.
10. J .F.Kenned y, The Strat egy of Peace, New York, 1960, p. 164.
11. Oliver Rebaul, op.cit., p.30.
CAPIT OLUL 11: DEMOCRATIA POLITIC Ã

11.1. Aparitia si evolut ia istor ica a dem ocratiei poli tice
Problem a form ei de guverna mant, amecanis melor detiner ii si exer citarii ei, a principi ilor si
valori lor pe car e ace asta se int emeiaza, a grupurilor si claselor sociale ce pot partic ipa la actu l
conduceri i socia le a constituit o te ma per manenta de m editatie si disputa in gandirea si
practi ca vi etii social e, ea fiind prez enta inca din antich itate. In ac este socie tati, in special in
cea greceasca ateni ana, dispute le politi ce in jurul put erii privind det inere a si exerc itarea ei au
generat doua grupari social-politi ce dist incte, aristocra tia si dem ocratia, precu m si doua din
cele mai importante form e de guverna mant ale aceste i societ ati, aristocra tica si de mocr atica.
Prim ele concep tii teoret ice si practi ce in legatur a cu de mocrat ia da teaza inca din ant ichitatea
ateni ana, de unde deriva si sen sul etimologic al termenulu i demos- popor si kratos-putere,
autori tate, adica detin erea si exerci tarea puteri i de ca tre popor . Sensul etimologic al
democratiei, de guvernar e a poporulu i de ca tre ac esta, cont inutul sau social- politic, nu a fost
acelasi in to ate perioade le si socie tatile, el a cunoscut o evolut ie con tinua in functi e de for mele
si princip iile in car e acest a si-a gasit intruch iparea, de natura siste mulu i socia l, de valor ile pe
care acesta s-a intemeiat, de acc eptiun ea dat a notiun ii de popor si insasi de mocr atiei.
O prima ana liza teore tica despre de mocratie o rea lizeaza Aristotel in lucr arile sale Politica,
Etica si Constitu tiile. Dominat de ideea reali zarii Bine lui gener al, el asocia za guverna mantul
cu Constitu tia, considerandu-le lucruri ident ice, de acee a, spune el, este suficien t sa cerc etam
cine si in folosul cui guverneaz a, pentru a sti ce fel de guvernam ant are statul respec tiv si ce
constitu tie ii corespunde.
In Politi ca, vorbind despre form ele de guverna mant, Aristote l considera dem ocratia o form a
impura, fiind iden tica sau ace easi cu dem agogia. O asem enea apreci ere a lui Aristotel asupra
democratiei isi are expli catia in concept ia pe care o da notiunii de popor si cet atean. Pentru el
notiunea de ce tatean nu era echiva lenta cu tot alitatea locu itorilor adult i dintr -o com unitate
sociala, ci ea se rezu ma la proprietar i, numai acest ia pute au intrun i calitatile de ce tatean, iar
poporul era form at din ceta tenii proprie tari. Cetat enii proprietar i bogat i dau ol igarhia, iar cei
saraci dem osul-de mocr atia. De aic i, si confuz ia pe care o fac e Aristot el intre de mocratie-
sinonim a cu saracia sau dem agog ia si olig arhia cu bogati a. Iat a cum rezum a el ac est fapt:
"Ceea ce distinge in m od esentia l democr atia de olig arhie este sarac ia si bogat ia; oriunde
puterea este in mana bogatilor este olig arhie ; oriunde puterea este in mana sarac ilor, este
demagogi e".1
Fiind asi milata cu saracia si dem agogia, democr atia apare pentru Aristotel o form a de
guverna mant impur a sau corupta la fe l ca tirani a.
Asa cu m a fost concepu ta si aplica ta, dem ocrat ia atenian a a avu t o serie de li mite, cum ar fi:
-Ea era aplicata in cadru l unei com unitati mici-oras, cet ate, rezum andu- se la Atena si zonel e
limitrofe. Sfera ei de ma nifest are, de cuprindere a fost m ai mult teore tica deca t pract ica, ea
nefiind o form a de guvernam ant a prac ticii poli tice. De mocra tia nu era un feno men, un proces
perm anen t, ci ea al terna cu form ele totalitare, dicta torial e.
-In actiun ea ei pract ica, dem ocratia ateni ana se baz a pe ega litatea reala a cetaten ilor, data de
proprieta te, fiind concepu ta si bazata pe proprie tate. Ea ave a o sfera rel ativ ingusta de

cuprindere a vie tii sociale, inclusiv a notiuni i de popor , importan te segmente ale ac estuia,
sclavi, femei, oam eni liber i care efec tuau m unci fizice erau exclusi din cadru l sau si deci si de
la exer citarea puterii ;
-Alegerea magistra tilor, a ce lor ce urmau a exercit a funct iile public e se face a prin tr agere la
sorti, fapt ce ii diminu au din fort a, capa citate, eficien ta, intruca t unii din cei desem nati pute au
sa nu aiba nici o in clina tie sau com petenta in exerc itarea funct iilor, facand astfel din
democratie o form a de guvernam ant inefi cienta, inc apabi la de a rezolva in ce le mai bune
condit ii proble maticile vie tii social e.
Cu toate aceste limite, dem ocratia sclavagist a ateniana care a fost cea mai reprezent ativa
pentru ac easta perioada istorica, avea sa con serve princip ii de baza pentru conturar ea
democratiei moderne si a caror valabi litate s-a pastrat si asta zi si nu pot lipsi din continu tul
aceste ia, cu m ar fi: egal itatea tu turor cet atenilor in exerci tarea puteri i; alegere a
reprezen tantilor puter ii; posibili tatea revoc arii acestora, etc.
In feudalis m, ca ur mare a dom inarii sale de absolutis mul monarh ic si de dogm a teo logica,
democratia a cunoscut o perioada de regres. Ca for ma de guverna mant si guvernare ea
dispare, ce ea ce se me ntine fiind num ai anum ite elemente, aspec te de dem ocrat ism, acestea
fiind prez ente in cadrul obstilor satesti sau a republic ilor orasenest i. Nici sub aspec t teor etic,
democratia nu a cunoscut evoluti i remarcabile in perioada feudala, abia in secolul al XVII-lea,
odata cu descom punere a acest ei for matiuni social e si afir marea reprezen tantilor dreptu lui
natural si a te zei contrac tualist e, cel putin conceptu al, teor etic, de mocr atia real izeaza progre se.
Prin continu tul laic al dreptu lui na tural si promov area concept iei de egal itate intr e oameni, a
dreptulu i parti cipar ii tuturor cet atenilor l a actele conduceri i social e, de mocratia cunostea o
consolidare a cont inutulu i si a statu tului sau.
La randul sau, teori a contra ctualista, prin mo dul de conceper e a consti tuirii statu lui- un
contrac t inch eiat intre cetateni si autori tate pe baza bunei intel egeri- dar ma i ales prin
posibilitatea si leg itimitatea inlaturari i acestu ia in cazul cand autor itatea nu-si indeplin este
obliga tiile contr actua le, fapt ce echiva la cu inlocuir ea puter ii, face ca dem ocratia sa constitui e
deja o altern ativa poli tica de guvernare, de impun ere a ei de ca tre ce tateni, de popor .
Adevar ata dezvolt are a tat din perspect iva conc eptual, teore tica, dar m ai ales din perspect iva
practi cii polit ice, o va cunoaste dem ocratia polit ica odata cu societatea mod erna cap italista, cu
elabora tele doctrin ar poli tice ale aceste ia, liberal ismul, conservatoris mul sau social-
democratia. In noile conditi i democratia este ident ificata cu principiu l suverani tatii poporulu i,
expri mata in dreptul sau de a dese mna si control a guvernare a nat iunii, care este realizata de pe
princip ii si valor i noi.
O asemenea concepere a de mocratiei venea in intampinarea aspirat iilor si interese lor noii
clase sociale burghez ia, a concept iilor aceste ia de restructurar e si reor ganiz are pe baze si
princip ii noi, dem ocratice a puter ii si a vieti i poli tice.
111.2. Doctrina libera la si dem ocrat ia politi ca
Axata si cen trata pe indiv id concepu t ca proprietar si intrepr inzator, pe o m ca fiin ta rationa la,
purtatoar e si pro moto are a propriilor sale aspirat ii si interese, doctrina polit ica libera la a
acordat o deosebita import anta proble mei democratiei.
Libera lismul a dat o noua viziun e, concep tie asupra loculu i si rolulu i indiv idului in socie tate,
relatiei si a raportu lui sau cu politi ca, cu puterea. De aici, s-a nascut te za funda mentala a
libera lismulu i "indiv idul ca scop, poli tica ca m ijloc". O asem enea teza voia sa exprim e, pe de
o parte, rolul rez ervat politi cii in socie tate, iar, pe de al ta part e, sa m archeze ruptura radi cala
fata de concept ia feudala privind statu tul individulu i in societate. Noul raport, pe care
libera lismul il concepea, asigura rel atiaindiv idului cu poli tica inteleasa ca putere si regi m,
reflec ta, de fapt, esent a democr atismului pol itic liber al in ceea ce privest e guvernare a.
Nu ind ividul trebuie sa se afle in slu jba politi cului, a puter ii, ci invers, puter ea trebu ie sa fie

un mij loc, un instru ment care sa-l slujeasca, sa-l serveasca pe ceta tean, sa-i cree ze ac el cadru
social, econom ic, poli tic si juridic care sa-i per mita rea lizarea propriilor sale scopuri si
interese.
Dem ocrat ismul politi c liberal pune in locu l autor itatii tradit ional e si a privi legiilor feudale,
individu l cu in teresel e si aspirat iile sale, insotit de un lar g siste m de dreptur i si liber tati
cetatenest i, civi le si politi ce.
Principa lul teor etician si fondator al dem ocratismulu i poli tic liber al din perioada moderna
francez a este Benjamin Constant (1767-1830). Intregul dem ocratism politic liber al pro movat
de B. Constant are ca fundam ent Con stitutia, ea este ac tul juridic suprem al oricare i societ ati,
fundam enteaza, regle menteaza si oriente aza intreag a viat a poli tica, a rel atiilor din tre stat si
indivi zi.
Principa la preocup are a lui B. Constant a fost anal iza libert atii indiv idului, in stransa core latie
cu Constitu tia: "nici o liber tate fara Consti tutie si nici o Constitut ie fara liber tate", su stinea B.
Constant. Dupa parer ea sa, afir marea si extind erea libert atii in socie tatea m odern a este
condit ionata de li mitarea puterii etatice, fapt ce s-ar putea reali za prin opinia publica si
accen tuarea separarii puteri lor in stat. In societ atea moderna, liber tatea indiv idului este
personala, civil a si cet atene asca si consta in indep endenta acestui a fata de stat, fata de
autori tate, afirma B. Constant.
B. Con stant a fost un adept a l democr atismului atenian, el sustine ca in societatea m oderna
drepturi le si lib ertatile poli tice trebui e sa apart ina ce tateanului propriet ar. Bazat pe ideea
proprieta tii, votul trebuie sa fie cen zitor, iar Parl amentul sa fie reprezen tantu l cetatenilor
proprietar i. Insasi part icipar ea la viat a poli tica a ce taten ilor este condi tionat a de propri etate. In
societate, dupa B. Con stant in functie de propriet ate se creaza doua ca tegorii de ce taten i: cei
ce det in proprie tate si care pot parti cipa la via ta politi ca, iar sfera dreptur ilor si l iberta tilor este
larga, consisten ta; cei ce nu det in proprie tate si in consecin ta nu pot parti cipa la ac tivitatea
politica si im plicit aria libert atilor si dreptur ilor este restransa. Aceasta situ atie este nor mala si
justifi cata intruc at propri etatea este cea care asigura cetateanu lui posibilitatea instruct iei
cunoasteri i si de a ici, com petenta necesara partic iparii lor la viata social- politica.
Un alt ideo log al dem ocratismulu i poli tic liber al este Ch.Alexis Tocquevil le. Domeniul
democratismulu i poli tic, caruia i-a acord at o deo sebita atent ie Ch.Alexis Tocquiv ille, a fost ce l
al ega litatii, al legatur ii ei cu l iberta tea, in condit iile socie tatii democratice dezvolta te. Pentru
aceast a, el a luat ca m odel de studiu societatea nord-am ericana, unde, datori ta condi tiilor
specifice in car e s-a nascut aceasta com unitate, oamenii au fost de la bun inceput egali.
Alaturi de liber tate, egal itatea trebuie sa constitui e un princ ipiu funda mental al oricare i
democratii. Dupa opinia sa, egali tatea trebu ie sa cuprind a: ega litatea in fat a leg ii, ega litatea
politica, egali tatea de cond itii. "Egal itatea -spune Ch.Alex is Tocquevil le- este proprie fie carui
individ dar extinsa la niv elul natiuni i, ea devine dogm a suverani tatii poporului."2
Un loc si rol apar te a avut in cadrul de mocrat ismului polit ic liberal putere a etatica. Din dorinta
de nu i mpieta sau ingreuna initiativa cetatenilor, de a-i asigura posibili tatea de actiun e si
miscare, dem ocratismul liber al a conferit puteri i etatice un rol-sta tus mi nimal in rela tiile sale
cu societ atea civila si pol itica, cu subiectii social i. Acest rol a consta t in a asigura ac el cadru
social, econom ic, juridic si pol itic necesar desfa surar ii activitatii socie tale, fara a-l stanjeni pe
individ.
Toti fondator ii libera lismului au vazu t in crest erea puterii etatice princip alul pericol al
democratismulu i poli tic. Asa de exe mplu, J. Bentha m, desi vede necesit atea si util itatea
statulu i in socie tate, rolul acestui a este limitat la apar area persoanei si socie tatii, fara insa ca
aceast a sa i mpieteze ini tiativa individu lui sau sa-l constranga.
O pozitie apropia ta in privinta rolului puteri i etatice o are Ch. A. de Tocquevil le. De te ama
despotism ului, a dic taturii, el se opune crester ii rolului puterii etatice. Cel m ai bine a sinte tizat
pozit ia lib eralismului fata de puterea etatica Serge Christophe Koln "libera lii sunt cei mai

extre misti in anti etatism si ant isector public".3
Form a de guverna mant sustinu ta si pro mova ta de libera lism a constitu it si ea o nota distinct a a
democratismulu i poli tic libera l. Adversar al absolut ismului si despotism ului, paradig ma
libera la s-a pronunt at pentru monarhi e consti tutiona la sau repub lica constitu tiona la, spre
aceast a din ur ma inclina ce a mai mare parte a bur ghezie i, intru cat ea era mult mai in m asura
sa asigure lib ertatea servindu- se de Constitut ie si se aprop ia mult mai mult de conc eptiile
privind de mocrat ismul politi c.
11.3. Doctrin a poli tica conservato are si de mocratia poli tica
Desi conservatoris mul nu poate fi acu zat de lipsa de dem ocratie, fata de libera lism, luat ca
doctrina de refer inta, aceasta paradig ma da o alta intel egere si interpre tare conceptu lui de
democratie, continu tului ei, m odulu i de exprim are in prac tica, scopului si utili tatii sale social e.
In teoria si pract ica conservatoare, dem ocratia nu este perc eputa ca o part icipar e larga si act iva
a intregu lui popor , ci sub diferi te pretexte, ea este redusa la segm entul aristocra tic-burghez, la
elita socie tatii.
Dem ocrat ia, in sensul larg de feno men socia l-poli tic, este privi ta ca o institu tie superf iciala,
incapab ila sa asigure obie ctivitatea pro movarii interese lor tuturor indivi zilor si grupurilor
sociale. In locul dem ocratiei, inteleasa ca puter e a poporulu i, este promov ata dem ocratia
elitelor, unde cal itatea si capaci tatea in telectuala a acestora are rol hotar ator in conducere a
societatii.
O asemenea abordare a dem ocratiei nu este intamplatoar e, ea trebuie conect ata cu concep tia
natural ist-divin a pe car e conservator ismul o da puteri i, independ enta ei fat a de voin ta umana
si in consecin ta a carac terului ei absolut.
Daca in doctrina libera la oa menii sunt considera ti liberi si egali prin nastere si dispun de
drepturi si libert ati social- politice, in concept ia conserva toare oam enii sunt ineg ali, au
inzestrar i natur ale specifice si diferen tiate. Socie tatea conserva toare este concepu ta si
structurat a pe prin cipiile inegal itatii sociale a oa menilor si claselor sociale, a prezen tei in
cadrul acestora a unui grup de e lita inzestr at cu capaci tate intelectuala de exc eptie, de a
conduce. Numai aceasta el ita natura la este in m asura sa im bine reguli le trad itiei, ale mosten irii
trecutu lui cu date le concr ete ale prez entulu i si singura cap abila sa asigure stabili tatea
societatii, conducere a ferma si autori tara a ei.
Dem ocrat ismul politi c conservator da o al ta int elegere rel atiei din tre indiv id-stat- societa te. In
gandirea si pract ica libera la in cadrul ac estei relat ii, prim atul il are ind ividul, in schi mb in
reflexi ile filosofic e-poli tice ale conservatoris mului si in practi ca socia la, nu individul
constitu ie punctu l de a tractie, di mpotriv a, indiv idul este "topit" in cadru l acest eia, subordonat
colec tivitatii si au torita tii. Omu l, indiv idul este dependen t de socie tate, care ia ii datore aza
aproape totul si il sustine in toate imprejurari le.
Statul in raport cu individu l este un or ganism genera t de legi propri i, independ ent de vointa
oamenilor. El imbratise aza toate activ itatile si int eresele individu lui, fi ind "punctu l de
sustin ere al tuturor nevoilor rea le fizice si mo rale", asa cu m preciz a Adam Muller .
Prin urm are, individu l nu este independent in rel atia sa cu statu l, nic i macar cu ac tiunile si
conduita sa, deoarec e si acest ea ii sunt i mpuse de statutu l social pe care il confera trad itia.
In dem ocratismul conservator regula m ajoritatii nu are nici o valoare polit ica sau
program atica, ea se rezu ma la dem ocratismul elitist de sorginte aristo cratic bur gheza. Modelul
de societ ate propu s de conservatori este unul static, limitat din punct de vedere parti cipat iv,
unul care priveste inapoi si se refugiaza in valor ile si norm ele trecu tului. In What is
Conserva torism, S. Pos sany form uleaza clar sensul social al conserva torismulu i "Teza centra la
a conservator ismului consta in aceea ca ina inte de a construi ceva nou, valoare a crea ta trebu ie
conservata".4
Unul din teore ticienii conservator ismului, Ralph Adams Cram incercand sa gaseasca m odele

optime de or ganiz are socia la si politi ca, ajunge la concluz ia ca de mocr atia ar fi incapab ila sa
constitu ie ea insasi un ase menea m odel, ca atata timp cat societ atea este funda mentata pe
inegal itate socia la, nici nu ar fi posibila si necesara o parti cipare a tuturor indivi zilor la ac tul
conduceri i, soluti a preconi zata fiind : putere a sa apart ina ar istocrat iei "natural e".
In practi ca pol itica conc eptia mai rigida, mai limitata a de mocrat iei polit ice conservatoare si-a
gasit expresi e in sustinere a unor regi muri pol itice m ai autor itare, a unor for me de
guverna mant care au oscil at intre m onarh ie, m onarhii constitut ional e, pana la republ ici
parla mentare, constitu tiona le si prez ident iale, unele dintre aceste a imbra cand ch iar for me
"forte".
11.4. Doctrin a socia l-democr ata si dem ocratia polit ica
O alta concept ie despre de mocrat ie relativ diferi ta de cea l iberal a si m ai ales conservatoare
este ce a pro movat a de socia l-democratia europe ana. Aceasta orien tare concepe dem ocratia
intr-o stransa unit ate intre laturi le sale esenti ale, libert ate, egali tate, protec tie sociala si putere.
Obiectivu l princ ipal al ac estei doctrine este rea lizarea echita tii si drepta tii sociale, apropiere a
condit iilor de viat a intr e toti membrii societatii. Includere a in baz a sa doctrin ara si in practi ca
social-politi ca a protect iei sociale, constitu ie trasa tura dist incta a socia l-democr atiei, un
principa l element de depar tajare a acestui elabora t fata de cel alalte paradig me doctr inare si
ideolog ice conte mporan e. Protec tia sociala a deveni t in cadrul socia l-democratiei axul sau
centra l de sprijin si ac tiune, elementul fundam ental al acest ei parad igme, fapt ce a propulsat- o
in universul doctrinar conte mporan. Ea a deveni t asta zi, in cea m ai mare part e a tar ilor din
Europa apusean a si nordica doctrin a de guvernar e, de funda mentare a de mocratis mului politi c.
11.5. Doctrin ele nede mocr atice si de mocratia poli tica
O cu totul alta intelegere teore tica si real izare in pract ica sociala au dat- o dem ocratiei poli tice
elabora tele si paradig mele doctrin are nede mocratice, dictatoriale, asa cum este cazul
fascism ului, neofascis mului sau a doctrine i comunist e de sor ginte marxista. In esenta, aceste
elabora te nu t in cont de vointa si inter esele cetat eanulu i, au ca fundam ent statul totalitar,
princip iul separa tiei puteri lor in stat fie nu se aplic a, fie aplic area sa este formala, are loc
limitarea sau su spendar ea drep turilor si libert atilor ce taten esti, l ipseste plura lismul si
pluripar tidismul poli tic ideologi c si opozi tia politi ca, in procesul guvernar ii se folosesc
metode si m ijloac e de la cele lega le pana la cele ilega le baz ate pe forta, violent a, constranger e
fizica, psihic a, teroar e si frica.
Regi mul fascist a constitu it cea mai drastic a limitare a dem ocrat iei in genera l, a celei polit ice
in mod deosebi t. Pentru intreg fascismul, forta, teroar ea, viol enta sub to ate form ele sale fiz ica,
psihica sau politi ca a constitui t metoda de impunere a proprii lor sale scopuri si interese.
Organis mele si institu tiile poli tice democr atice, part idele poli tice si-au inc etat activitatea,
opozit ia poli tica a fost l ichida ta. In cen trul vieti i poli tice a fost i mpus cultul personali tatii
Fuhrerului. Pentru fascism , Fuhrerul, Ducele personifi ca insasi puterea. El este deasupra
statulu i, a leg ii, este forma vie si concre ta a idei i de drept. Fiind repre zentan tul ales,
predestina t al rasei superioar e, act iunile intr eprinse si leg ile emise de acesta sunt deasupra
oricare i discut ii si nu au nevoie de justifi care. Propria sa vointa este in acelasi timp vointa
poporului. Conduca torul fascist este identif icat cu insasi poporul, acesta este to tul, fara el
poporul nu exista.
O limitare si o restrangere considerabi la a cuno scut democr atia in cadru l regi mului si a
doctrine i comuniste. Pentru a-si legi tima exist enta si a da i mpresia de dem ocrat ism, regi murile
comuniste au crea t teor etic-propagandist ic asa num ita dem ocratie populara pentru inc eput si
apoi ce a social ista. In practic a, acest ea nu au avut nic i o acoper ire, au fo st form ale, fara ni ci
un suport material econo mic sau poli tic. In reali tate au fost o inc alcare flagr anta a drepturi lor
si liber tatilor ce taten esti, o abdicare deschisa de la princ ipiile si valor ile dem ocratismulu i.

Societa tea civila si poli tica a fost l ichida ta, sau ce ea ce a ramas din ea a fost subordonat a
puteri i, partidu lui unic de esent a comunista.
Superiorit atea dem ocratiei socia liste ar rezida din dic tatura prolet ariatului care ar reprezen ta si
prom ova in teresel e celor ce m uncesc, a m ajoritatii. In fapt si in prac tica sociala, democr atia
prom ovata de regi mul co munist este form ala, propagandist ica, ea nu este rezult atul, produ sul
vointe i maselor si nici a inter eselor ac estora. Sta tul de drept dispare, locul lui este luat de
statul bazat pe forta, pe dict atura partidulu i unic, de esenta com unista.
In unele societati comuniste, printre car e si Ro mania, a fost promov at cultul personalit atii, al
conducatoru lui partidulu i comunist, fapt ce va l imita si restrang e si m ai mult continu tul si
sfera democr atismului sau ce ea ce mai ramasese din aceasta.
In num ele dictaturii prole tariatului, a de mocr atiei s-au facu t numero ase cri me, abuzuri,
nedrepta ti.
Regi murile politi ce fascist e si de mocratia pro mova ta de acestea au fost infir mate de istori e si
eliminate. O soarta ase manatoar e o au reg imurile si de mocratia socia lista, care au disparut din
societatile europene, iar in celalalte se afl a intr -o profunda restructurare.
11.6. Princ ipiile si valor ile dem ocratiei poli tice
Existen ta si funct ional itatea unei vie ti pol itice democratice impune cu necesita te respectarea
unor princip ii si valor i de baza, fara de care dem ocratia nu poate fi concepu ta.
1.Statul, ca el ement impor tant al oric arui siste m polit ic, trebuie sa se bazeze si sa functione ze
pe lege, adica sa fie un sta t de drept.
O caracteristic a esent iala a statu lui de drept o consti tuie pluralis mul si plurip artidismul politi c
si ideolog ic. Fara prezenta plural ismului, expri mat prin partide le de opoziti e, nu poate fi vorba
de o de mocr atie auten tica, real a. Num ai in acest e condit ii este posibil a pluri tatea de opin ii, de
altern ative poli tice, un control eficientasupra guvernanti lor. Raymond Aron consider a ca
regimurile cu ma i multe partid e poli tice asigura "exercit area legal a a puter ii".
Regi murile monop artidiste sunt in compatibile cu insasi notiunea de de mocr atie poli tica,cu
lupta dem ocratica pentru putere, cu altern anta la puet ere, fapt probat din plin de sistemul
politic co munist . Refer indu-se la acest aspec t, R. Aron aprec ia: "Cand un part id si nu mai unul
singur are m onopolu l activitatii pol itice, statu l este inseparabi l lega t de e l. Intr -un regi m de
partide multiple ca in Occident… Statul este neutru prin faptu l ca tolere aza o plurita te de
partide"5.
2.Con stitutia trebu ie sa fie temeiul, fundam entul oric arui regim democrat ic, legea sa
fundam entala. In ea trebu ie inscr ise si garant ate drepturil e si lib ertatile cetatenest i, princ ipiile
detiner ii si exerci tarii puteri i, printr e care la lo c de frunte trebui e sa figurez e princip iul
separati ei acesteia, a el igibilitatii si reprez entativitatii organelor si reprezen tantilor acestora, a
egali tatii cetat enilor indifer ent de sex, ra sa, religi e, apar tenent a etn ica sau stare social a.
3.Democrat ia trebuie sa fie lar ga, activ a si part icipa tiva, sa cuprinda toate dom eniile si
segm entele vietii social e, ata t la nivelu l macro cat si mi cro-social. Ea expri ma situa tia
individu lui in societate, drep turile si liber tatile de care acesta se bucura in m od real, conditi ile
care- i sunt creat e pentru partic ipare a sa la conducerea societatii. Dem ocrat ia este un " mod de
viata", o tota litate de valori morale, un idea l care vize aza partic iparea fiecaru i cetatean la
organizare a si conducer ea socie tatii. Referindu-se la dem ocratie, la impactu l ei cu cet atenii, G.
Burdeau opine aza:"De mocratia este astaz i o filosofi e, un m od de a trai, o relig ie si, in chip
aproape accesoriu o form a de guverna mant, o sem nificatie atat de bogata i i vine atat din cee a
ce este ea in mod efec tiv, cat si din ideea pe care si-o fac oa menii despre ea cand investesc in
democratie speran ta lor intr -o via ta mai buna"6. Adevarata dem ocratie este ac eea care
procla ma omul ca valo are supre ma a actiunii si civi lizatiei, fac e totu l pentru reali zarea
aspirati ilor si interese lor sale.
4.Toate or ganis mele si institu tiile puter ii atat cele local e, cat si centr ale, trebuie sa intruneasc a

vointa si adeziun ea ce taten ilor, sa le repre zinte si sa le pro moveze interesel e si aspira tiile. La
randul lor , cei alesi trebuie sa fie responsabil i in fat a celor ce i-au deleg at, iar in ca zul in care
aceste a nu-si indepl inesc obl igatiile asum ate, cet atenii sa aib a posibil itatea de a-i revoc a.
5.Mijloa cele de infor mare, m ass-m edia cu rol m ajor in for marea si orien tarea constiin tei
civic e si poli tice a ce taten ilor, trebuie sa se afle intr-o stare de absoluta ind ependent a si
obiect ivitate fata de putere, de societ ate.
Dem ocrat ia nu poa te fi abordata in m od abstra ct, in afara relat iilor sociale reale. Ea este
produ sul unui ansa mblu de condi tii, de valori si princip ii fara de car e nu poate fi ana lizata si
inteleasa, cu m ar fi:
– natura sistemului social- politic. Din ac est punct de vedere dem ocratia, in accep tiune acea mai
general a, este o form a de or ganizare a rela tiilor poli tice, fiind legata, direc t sau indire ct, de
puterea polit ica;
– nivelu l dezvol tarii vietii materiale si spiritua le;
– capac itatea fortelor pol itice de a deter mina dezvoltar ea de mocrat ica a societ atii;
– nivelu l constiin tei si cultur ii pol itice.
Astazi, mai mult ca oricand, se poa te afir ma ca nu exista state si popoare care sa nu fie
preocupat e, intr -un fel sau altu l, de proble ma dem ocrat iei.
Practic a vie tii social-politi ce trecute si prezent e, dovedeste ca de mocrat ia a fost si este for ma
de guverna mant, de organizare si conducere a societ atii cea mai dorita si accep tata de oa meni,
de cel e mai multe co munitati socia le, singura capabi la sa expri me si sa pro moveze esenta
umana, sa o apere si sa-i asigur e real izare a, implinirea ide alurilor si int ereselor sale.
Note bibl iografic e:
1. Aristote l, Polit ica, III V, Editura Antet, 1996, p. 7.
2. Charles Alexis Tocquevil le, Despre de mocratie in America, Edi tura Hum anitas, Bucuresti,
1992, p. 414.
3. S.G. Kol m, Le contra ct social liberal, Philosophie et prat ique de libera lisme, Presse
Universitari es de France, Paris, 1985, p. 35.
4. Ru ssell A. Kirk, The conserva tive mind, Fro m Burke to El liot, Chicago, Ed.III, 1968, p. 40.
5. Ra ymond Aron, De mocr atie et total itarisme, Paris, Gal limond, 1965, p.81.
6. G. Burdeau, La dem ocrat ie, Editions de la Bac cannier e, 1956, p.5.
CAPIT OLUL 12: REGIMUR ILE POLITICE

12.1. O rientari teore tice in defin irea conceptu lui de regim politi c. Continu tul si esenta
regimului pol itic.
Cunoasterea si inte legere a mecanism ului de for mare, organiz are si funct ionare a viet ii sociale,
indeosebi a cele i poli tice, impun e cu nec esitat e, pe l anga studiul celor lalte co mpon ente ale
sistemului poli tic, si pe cel al regi mului polit ic.
Problem atica definir ii reg imului poli tic interesea za in acee asi m asura pe juristi, oam eni
politici, polito logi, dar si pe ceta teni – fapt ce vine sa probez e impor tanta atat teor etica dar m ai
ales prac tica. ce se acord a acestu i element al sistemului polit ic cont emporan.
O prima inc ercare de defin ire si t ipologiz are a regimulu i poli tic a fost facut a din perspectiva
stiint ei dreptu lui constitut ional. O asemenea definire, dar m ai ales tipologi zare a regi murilor
politice se bazeaz a pe disjungerea func tiei legisl ative, de ce a execu tiva si pe expli carea
coabit atiei din tre el e. Din acest unghi, se disting : regi mul con topiri i puteri lor (monarh ia
absoluta), regimul diviz iunii puteri lor (republi ca prez ident iala), regi mul coab itarii puter ilor
(republic a parl amentara).

O asemenea definire si clasif icare a regi murilor politi ce nu este edifi catoar e si, asa cu m
observa si polito logul francez M.Duver ger, ea ''este auxil iara'' si vizea za tipuril e de structur i
guverna mentale''1. Desi nu respinge in tot alitate aceast a defin ire si cl asificar e a reg imurilor
politice, acelasi autor releva ca '' In lu me exist a destul de m ulte consti tutii poli tice fict ive, care
definesc regim ul polit ic in afara const itutiei reale cu regi mul care guverneaz a in reali tate si in
acest caz, pri mul (consti tutiile) serveste drept paravan pentru cel din ur ma''2.
Politologu l M. Lesage, considera ca in defin irea regimulu i poli tic exista doua me tode: ''Una
consta in a lua drep t punct de plecar e consti tutia si legi le juridic e3. O asem enea metoda de pe
pozit iile cerce tarii consti tution alistilor, nu e ste satisfac atoare nici pentru M.Lesage si in
consecint a, el sutine ''Ceala lta, dimpotriv a, consta in studiere a pract icii si in analiz a interioara
a dreptulu i scris in relat ia sa cu prac tica… cel mai bine este sa se inceap a toc mai de la
practi ca".4 O ase menea pozi tie este i mpartasi ta si de alti polito logi ca R.Aron, G .Burdeau si
demonstrea za ca stiint a poli tica isi are propria sa m etoda in studirea regimulu i poli tic. Daca
vechii constitu tiona listi se li mitau doar la o ana liza teore tica si in esent a, nu mai la institu tiile
de stat, politolog ii extind cadrul cer cetar ii la toa te inst itutiile existen te in societate, evid ent, cu
precader e la cele polit ice, imbinand cerce tarea teore tica cu real itatea vieti i prac tice.
In randul pol itolog ilor, in definir ea si cl asificar ea reg imurilor poli tice nu exista un punct de
vedere unitar . Toti insa aborde aza definit ia respectiva, de pe pozi tiile teorie i insti tutiilor, dar
concep si folose sc aceasta teori e in m oduri difer ite.
O asemenea abordare a definiri i regi mului polit ic a generat in cadrul polito logilo r, doua
orientar i distin cte.
a)O prim a orientar e are in centru l sau pe vesti tii polit icien i M.Duver ger si G.Burdeau, ce
definesc in exclusiv itate pe baz a teor iei institu tional e regi mul pol itic. In cadrul institu tiilor
politice, ei iau ca el ement princip al partide le poli tice.
''Cel ce cunoaste dreptul constitu tiona l si ignora rolul part idelor polit ice -scrie M. D uverger-
are o i magine falsa despre reg imurile poli tice conte mporane 5.
In acel asi spirit G.Burdeau spune: "In zi lele noastre, pen tru a car acter iza regimul care
functione aza in stat nu trebuie sa ne m ai intreb am pe ce baza – parla mentar a sau prezid entiala
– se infaptui este div iziune a puter ilor, ci trebu ie mai intai lamurita calitatea partid elor, structura
lor si scopurile lor"6.
Mergand consecvent pe lin ia insti tution alista a defin irii regimului politi c, M. Duver ger
conchide ''Totalitatea institu tiilor poli tice, care functione aza in tara respectiv a, intr -o anu mita
perioada, constitu ie regi mul ''polit ic7 . Desi pune in centru l insti tutiilor politi ce part idul
politic, M. Duver ger concep e regi mul poli tic ca o in terdepend enta direct a a tuturor institu tiilor
politice. De a semenea, el ara ta stransa corela tie dintre regim ul polit ic si inst itutiile social e,
econo mice s.a. m.d.
Extre m de co mplexa se dovedeste a fi construct ia defin irii regimului politi c la G.Burdeau.
Pentru G.Burdeau, regi mul politi c se definest e prin "to talitatea nor melor, adoptate sau pur si
simplu prac ticate in tara respectiv a cu ajutorul carora se infaptuiest e conducer ea oa menilor"8 .
La o pri ma ana liza, s-ar parea ca G.Burdeau paraseste linia insti tution ala in definir ea
regimului pol itic, intruc at prin cipalu l izvor al nor melor car e regle menteaza infaptu irea puterii
este int eractiunea dintre institu tiile pol itice si ce le socia le, defin itia sa este, asa cum singur
recunoaste", o defini tie institut ional a ext insa''9.
Concepti ei institut ional iste i i apart ine si ce a a lu i M.Lesage. Dupa opin ia sa "defin irea si
studirea regimulu i poli tic reprezin ta studir ea rel atiilor ex istente intre toate categorii le de
institu tii, in procesul adoptari i deci ziilor poli tice"10.
b)Poziti ile institu tional ismului pur, exclusiv ist se dovedesc a fi ina ccesibi le pen tru alt i
polito logi, ce au ca lider pe R.Aron. Pentru R.Aron "regim ul polit ic nu se reduc e la simp la
combinar e de inst itutii"11.
Aceasta ori entare, desi pastrea za in definire a regi mului polit ic elementele institu tiona le, aduc e

in sprijin si alt e componen te, dand astfel o im agine mult mai complexa si m ai realista despre
natura si rolul regi mului polit ic in societate.
Pentru expri marea unei ase menea orientar i, cea mai elocven ta este concep tia lui R.Aron. In
explic area criter iilor defini torii ale regimulu i poli tic, R.Aron consider a ca importan te sunt nu
numai "legatur a dintr e insti tutii si m odalitatile de funct ionare a lor , ci si for mele
interdep endent elor sale cu infrastruc tura, rolul si locu l pe car e-l ocupa administrat ia in cadrul
regimului,cont extul istoric in care actioneaz a regi mul"12
Pornind de la aceste considerent e, in leg atura cu definir ea, cu continutu l si esent a regi mului
politic, pute m apre cia urmatoar ele:
– Regi mul poli tic reprezin ta for ma concret a de or ganizare si functionar e a siste mului politi c si
in consecin ta, prin regim polit ic se int elege modul concret de or ganizar e, insti tution alizare si
functionar e a siste mului polit ic si de exercit are a puterii polit ice de catr e o forta social-politi ca
in cadrul unei com unitati sociale sau a unui iste m socia l global ;
– Desi in cadrul regimului pol itic insti tutiile si organe le puterii de stat au rol i mpor tant in
constitu irea si in function area sa, reg imul polit ic nu se poat e rezu ma la acestea, ci el cuprinde,
organiza tional si function al, in tregul sistem politic;
– Natura regi mului polit ic, for ma sa de expri mare in planul pract icii social e este rezulta tul
raportulu i de forte dintre clase, grupuri sociale, partid e, for matiuni polit ice, intr-un cuvant,
dintre cetateni, organizat ii, dintre acestea si societatea civil a si poli tica;
– Regi mul poli tic nu poate si nu tr ebuie identif icat cu for ma de guvernare.
Form a de guvernar e dese mneaza modu l concr et de form are si or ganizare a organelor puterii
de stat, caract eristi cile si princip iile lor, raporturilor dintre ele si cele lalte organe ale sta tului,
ca si a raporturilor dintre ele si celel alte forme institu tional izate ale siste mului pol itic. In
schim b, regi mul politi c insea mna m aterializarea expresa a unor opera tiuni axiolog ice, a unei
ierarhi i specif ice a valori lor, in general, a valori lor poli tice, in speci al. Chi ar daca unele
elemente ale regimulu i poli tic se suprapun intr-o oarecar e masura si sub anu mite aspecte, cu
cele ale form ei de guverna mnt sau ale structuri i de stat, prin ace asta e le nu-si dizo lva
ident itatea, ca litatea distinc ta de a fi la turi definitor ii ale regi mului polit ic. Cu excepti a
monarhi ilor absolut e unde se nasc regim uri dicta toriale, for ma de guvernar e nu poate decide
natura regimulu i poli tic, ci ea, in cea mai mare masur a, este rezult atul raportulu i dintre aceast a
si ceta teni.
12.2. Tipologia regimurilor pol itice
Alaturi de definir ea regi mului polit ic, o deo sebita atent ie se acord a in l iteratura de specialitate
si proble mei tipo logiz arii acestotr a. Import anta acordata aceste i proble me este demonstra ta de
organizare a in 1967 la Bruxel les, a unui Congre s Internation al de stiint a poli tica ce a avut ca
obiect al dezbater ii problem a clasifi carii regi murilor politi ce. Cu to ate acestea, literatura de
specialitate nu este in m asura sa prezint e o pozit ie unitara, dimpotriva, cl asificar ile propuse
sunt extre m de diverse. In cele din ur ma, in ace asta proble ma, in stiint a poli tica
conte mpor ana, s-au consti tuit doua m ari orien tari privind pozi tiile tipologi zarii regimurilor
politice, fapt ce nu anulea za, indeoseb i in in terioru l acestor orientar i, marea diversi tate de
optiuni, atitudini :
a.Clasifi carile car e pornesc de la funda mentarile traditionale (M.Prelo t si G. Vedel, constitu ind
in ace asta orien tare autori de referin ta);
b.Clasific arile care depasesc cadru l tradi tiona l (M.Duver ger, G.Burdeau, R.Aron)
Una dintre clasifi carile trad itionale ale reg imurilor poli tice este ce a a lu i M.Prelot; el imparte
regimurile politi ce in grupe, dupa nu maru l conduca torilo r. Dupa ac est crit eriu, el deosebeste
urmatoar ele tipuri de regi muri poli tice: de mocrat ia, m onocratia, olig arhia si regi mul mixt.
Dem ocrat ia este reprezen tata de ac ele regimuri "in car e in m ajoritate poporul det ermina in
mod liber orient area si isi asum a controlul conduceri i si leg islatiei"13 .

Conducerea de catr e o persoana este numita de Prelot "monocr atie": termenul este deosebi t de
cel clasic- monarhie, care desem neaza ''numai mosten irea functi ilor sefului statulu i'', pe cand
monocrat ia are un dublu aspec t de det inere a puteri i si de a form ula ideologi a 14 .
Regi murile oligarhi ce sunt, dupa M.Prelot, conducere a poli tica a socie tatii de catre o parte a
populat iei. Mergand mai departe cu anal iza, in cadrul regimuri lor olig arhic e, el distinge mai
multe tipur i de conduc ere:
-conducere a de ca tre cl asa privi legia ta-aristocrat ia;
-conducere a de ca tre ind ivizi instari ti-plutocra tia de cens;
-conducere a de ca tre unul sau cateva partid e-part icratie 15.
In concept ia lui M.Prelot, reg imurile mixte sunt cele care ocupa un loc in termediar intre
democratie si mo nocrat ie.
Acestea pot fi de doua feluri:
-regi mul mixt, incl inat spre dem ocratie;
-regi mul mixit, inc linat spre m onocra tie.
De rem arcat, ca in cadru l regi murilor mixte cu tend inte mono cratice el inc lude fostel e
regimuri comunist e. In schi mb, nu pute m fi de acord cu includ erea in cadrul regimului m ixt
democratic a unor regi muri, ca cel din Spania franchista sau P ortuga lia salazar ista.
Intr-o anum ita masura si G .Vedel urmareste fundam entarile tradi tiona le in clasifi carea
regimurilor pol itice. Dupa parere a sa, din punct de vedere polit ic trebuiesc distinse doua t ipuri
de regi muri:
-regi murile in care puteril e leg islativa si exe cutiva sunt doar difer ite ramuri ale ac tivitatii unui
partid polit ic;
-regi murile in care absenta par tidulu i majorita tii sau a discip linei de part id nu per mit sa se
infaptu iasca si mpla unire a puter ilor l egislat iva si executiv a 16.
Dupa cum se vede, clasifi carea lui Vedel ignora orice criteriu de clasa sau socia le, consider and
drept condi tii necesare ale acestor reg imuri coeziun ea si spiritu l de disciplin a al partidulu i,
precu m si majori tatea m onopar tidist a in parla ment sau m onopolu l unui partid.
Mult mai complexe si m ai apropi ate de real itatea vieti i poli tice sunt clasif icarile facute
regimurilor pol itice de pol itolog ii ori entari i care depasesc cadru l trad itional.
Una dintre aceste clasifi cari este cea facuta de M.Duver ger. Ea pune la baza c lasific arii
regimurilor pol itice patru criter ii, care in esenta vi zeaza: baz a puter ii pol itice; problem a
aleger ii si structurii conducatoru lui; form area organelor de conducere ; relatiile dintre acestea
etc.
Pornind de la aceste criter ii, M.Duver ger disting e doua grupuri fundam entale de regi muri:
-regi murile libera l-democr atice;
-regi murile autorit are;
In cadrul regimuri lor lib eral-democratice sunt incluse regimurile preziden tiale si ce le
parla mentare.
Regi murile autorit are sunt i mpartite in: regi muri co muniste, fasciste si regi murile poli tice ale
tarilor in curs de dezvoltar e17.
O interesant a clasif icare a regi murilor polit ice o intaln im la G.Burdeau.
Pornind de la trei criter ii esent iale: orig inea si baza puter ii, scopul regi mului si t ipul de
societate; sistemul de or ganizar e a or gane lor puteri i de stat si de repar tizare a com peten telor
intre ele, G.Burdeau distinge doua ma ri tipuri de regi muri poli tice: "au toritar e si
democratice"18.
"Autor itarismul – prec izeaza in continuar e autoru l – se cara cterizeaza prin dom inatia sefului
statulu i si li mitarea liberta tilor polit ice"19 .
Toate reg imurile poli tice autor itare, sustine poli tologul francez G.Burdeau, sunt dict aturi si ele
provin "nu ata t din teoria polit ica cat si din criza sociala"20.
In inter iorul regi murilor democr atice, G.Burdeau descoper a: regi muri ale "de mocrat iei

conduse" si regi muri ale "de mocr atiei car e conduce".
In prim ul tip de regimuri, ale dem ocratiei conduse, poporul, sustine G.Burdeau, este condu s
de su s. Asemenea reg imuri au fost cel e ale dem ocratiilor lib erale clasi ce din secolul al XI X-
lea. In acest t ip de regi muri politi ce de mocratice conduse, s unt incluse si fo stele reg imuri
comuniste.
Incepand cu secolul al XX-lea, se consti tuie regimurile dem ocratiei care conduce. E le se
carac terizeaza prin faptu l ca asigura posibil itatea poporului de a exerci ta o inf luenta direc ta
asupra infaptu irii puteri i de stat. In acest ultim tip de regi muri poli tice, G.Burdeau inc lude
tarile bur ghezo- democratice conte mporane.
La randul sau, Ra ymond Aron porne ste in cl asific area regim urilor poli tice de la partide le
politice, mai precis de la num arul partide lor poli tice ce conduc in socie tate. din ac est punct de
vedere el disting e urmato arele tipur i de regi muri politi ce:
-regi murile politi ce m onop artidiste, consider ate prin continu tul si esenta lor regimuri
nede mocr atice, tot alitare;
-regi muri poli tice multipartidiste sau constitut ional plural iste, de mocratice prin carac terul lor.
Aceste doua t ipuri de regimuri, dupa R.Aron, "sim bolizeaza doua m oduri cara cterist ice de
expri mare insti tution ala a idei i de suverani tate populara, doua m oduri de or ganiz are a luptei
fortelor polit ice"21.
In cadrul regimuri lor m onopar tidist e R.Aron include regimurile fasciste si ce le din tari le foste
comuniste.
In ceea ce privest e regi murile polit ice multipartidiste, dupa parerea lui R.Aron: "este imposib il
sa se faca o cl asific are consecven ta a lor"22. Din acest motiv, autorul se li miteaza la anal iza
"principa lelor lor vari abile"23.
Dupa aceasta trecere succin ta in revista a principa lelor orient ari si pozi tii expri mate in
literatura polit ica referito are la tipolog ia regim urilor poli tice, se pot face urmatoarele
apreci eri:
-la baz a tipo logizar ii regimuri lor poli tice, trebui e sa stea o variet ate de crit erii, intruca t numai
aceste a sunt in m asura sa releve adevara ta na tura, se mnif icatie si individua litate a lor;
-dintre criter iile care trebui esc folosite in cl asificar ea regi murilor polit ice evident iem: modul
de constitu ire si functionare a organelor puteri i de stat (num ire, aleger e dire cta sau indirec ta a
acestora) ; modul de aleg ere a conducator ilor; continutu l si sfera drep turilor si libert atilor
cetatenilor, in special a celor polit ice si, ma i ales, a m odulu i cum se regasesc si se
materializeaza in practi ca vi etii social- politice, natura si baza ideo logic a a regi mului; siste mul
partid ist (monopart idist, bi si pluri partidis m);
-natura, profunzi mea si a mplitudin ea re latiilor sociale si in specia l a ce lor poli tice.
Pornind de la aceste orientar i, regi murile poli tice pot fi clasific ate in:
a)regi muri poli tice democr atice;
b)regi muri poli tice dictatoria le sau to talitare.
Desigur , o asem enea tipo logizar e a reg imurilor poli tice nu poate fi rigida si nu poate epuiza
marea varie tate de for me si ma nifest ari pe care ac estea le pot imbraca in via ta politi ca rea la,
practi ca a fiecar ei socie tati. La aceasta trebui e avut in vedere amplul feno men de m obilitate la
care sunt supuse regi murile polit ice. Trecerea de la o form a de regim politic la alta, este asta zi
o reali tate si este rezult atul unor mo dificari in planul raportulu i de forte, de co mbinatii poli tice
ce pot aparea in peisajul poli tic al unei societ ati. Un exe mplu elocvent il constitui e prabusirea
regimurilor pol itice comuniste din Europa rasari teana si centra la si anga jarea lor spre reg imuri
democratice.
12.3. Regi murile politi ce de mocrat ice
Una dintre prim ele forme de or ganizar e a vie tii social- politice a constitu it-o reg imurile
democratice. Regi murile polit ice dem ocratice au lua t nastere inca din societ atea sclavag ista,

cel mai elocvent exemplu in ac est sens, fiind reg imul polit ic atenian.
In feudalis m, dom inante sunt reg imurile autor itare de tip monarhist si nu am gresi, daca a m
apreci a ca in aceast a socie tate regimurile dem ocratice dispar , ceea ce se me ntine sunt anu mite
elemente ale dem ocratismului poli tic si nu regi muri polit ice dem ocratice in sine sau ca atare.
Renastere a si prolifer area regimuri lor de mocratice are loc odata cu epoca m oderna, cand,
pentru unel e tari dezvol tate, ele devin principa la for ma de exerc itare a conduc erii polit ice, a
societatii. Astazi, regimurile politi ce de mocrat ice constitui e o do minanta a viet ii politi ce
conte mpor ane, spre el e indrep tandu-se at at tarile foste co muniste din Europa rasari teana si
centra la, ca t si m ajorit atea tari lor din lumea a trei a.
In teoria si pract ica politi ca, reg imurile de mocratice se ind ividua lizeaza printr -o serie de note
distinc te:
-organele de conducere ale puteri i de stat, polit ice, in genera l, se constitu ie si actione aza prin
consultare a cetatenilor. Ele sunt emanatia vointe i acestor a si rezul tatul aleg erilor ;
-in acest e societ ati exista si se aplic a in prac tica poli tica princip iul separar ii puterilor de stat,
aceast a constitu ind o garan tie a viet ii dem ocrat ice si in m od deosebi t, a dem ocrat ismului
politic;
-existent a unui larg siste m de drepturi si libert ati cetatenest i, a caror aplicare in pract ica este
garanta ta de organele puterii de stat, constitui e o cara cteristica majora a ac estor regi muri;
-pluripar tidismul poli tic si pluralis mul ideo logic constitui e o al ta co mpon enta major a a ac estor
regimuri, fapt ce naste si asigura funct ionali tatea opozi tiei poli tice, a diversi tatilor de optiuni,
opinii, de ideolog ii in societ ate.
In esenta, prin structuri le lor organizator ice, prin m ecanimul de func tionare, regimurile
politice dem ocratice reprezin ta, apara si pro move aza interese le gener ale ale tu turor m embrilor
societatii, ale societatii in ansa mblu l ei.
In cadrul fiecare i socie tati, in funct ie de raportul ce se stabi leste intre prin cipal ele com ponent e
ale puterii de stat expri mate prin institu tiile sale polit ice (guvern, parla ment), dar si ca ur mare
a unor tradi tii polit ice, regimurile politi ce de mocrat ice imbraca, in func tional itatea lor
practi ca, ur matoare le for me:
-regi murile politi ce par lamentare. In cadrul acestor regi muri, parla mentul, in raport cu
celelalte organe ale puterii de stat detine un rol preponderen t, concre tizat intr-un s urplus de
atribu tii si prerogativ e. Seful guvernu lui si, in unele tari, insasi seful statulu i, este desem nat de
parla ment si ra spunde pentru intr eaga sa activ itate in fata ac estuia. Parla mentul poate di zolva
guvernul prin expri marea votu lui de neincreder e, poat e initia si desfa sura anchet e si control
asupra act ivitatii sale, dezbate si aproba tra tatele polit ice, econom ice cu a lte state, hot araste in
proble mele majore ale dezvolt arii interne si externe etc. Asem enea regimuri se pot in talni in
Anglia, Ger mania, Italia etc.
-regi muri poli tice preziden tiale. In ac este reg imuri, seful statulu i este investit cu conducer ea
suprema a statului, detinand, in siste mul organelor de stat o poziti e privi legiata avand lar gi
atribu tii si prerogativ e ca: num irea primului m inistru, a membrilor guvernulu i, initiativa
legisla tiva, exerci tarea unor functi i impor tante in sta t (comand ant supre m al ar matei),
opunerea veto-ului unor legi, inchei erea unor trata te internat ional e, pro mulgar ea legii.
Exemple de asemenea regimuri poli tice ar fi ce le din S UA, Franta, Indonezia, Filipine etc.;
-regi murile politi ce par lamentare semiprez ident iale
Lupta pentru supre matie, din cadrul unor societa ti, dintre puterea execut iva (guvern, seful
statulu i) si putere a leg islativ a (parl ament) a impus aparit ia unui element de mediere, de
echil ibru dintr e acest ea. De regul a, acest element a fost gasit in persoana sefului statulu i,
presedinte lui care din dorinta de a li mita putere a parla mentului, a fost inzestra t cu preroga tive
ce tin atat de exe cutiv , cat si de legisl ativ, el putand astfe l media intr e acest ea. Asemenea
regimuri se nasc si se dezvol ta ind eosebi in societatile foste co muniste din Europa cen trala si
rasarite ana, unde perioada de tranz itie impune considera m, ca o necesita te, m entiner ea unui

execut iv putern ic dar si a unui leg islativ autori tar.
Dem ocrat ismul politi c a fost prez ent si in cadrul societatii romanesti, inca din perioad a
feudala. Edifi catoar e in acest sens sunt institu tiile pol itice feuda le romanesti, marea adunare a
tarii, adunari le obstest i si chiar sfatul do mnesc. Asa de exe mplu, m area adunar e a tarii, desi
era co mpusa din reprez entan tii starilor privileg iate avea largi atribut ii pol itico-social e, ca:
aleger ea do mnului, aprobar ea m asuri lor socia le si fisca le, ra tificarea trata telor de pace si de
vasalit ate. Importan te elemente de dem ocrat im social-pol itic se inta lnesc si in cadrul
adunarilor obstesti. acestea se convocau nu mai in cazuri except ional e, dar cu partic iparea
intreg ii boier imi, a clerului, a ostenilor si a orasenilo r, luand in discuti e proble me de o
deosebita import anta pentru tar a.
In epoca mod erna, odat a cu af irmarea in vi ata sociala a noii clase, bur ghez ia, se acc entue aza
elementele de mocratismului polit ic. Viata de stat moderna romaneasca incepe sa se ma nifest e
odata cu incepu tul secolu lui al XI X-lea, debutu l realizandu- se odata cu pri mul proiec t de
constitu tie, elabora t in Moldova in 1822, cunoscuta sub nu mele de Con stitutia carvun arilor.
Este pri ma consti tutie romane asca in care sunt inscr ise princip iile moderne de or ganiz are si
conducere a societ atii, aparand totoda ta si pri mele elemente de de mocr atism polit ic.
Considerata de boier ime conservatoare "prea novato are", ac est pri m proiec t de consti tutie nu a
fost aplic at.
Desi infranta, revolut ia din 1821 a constitu it un puternic imbold in act iunea de mo derni zare a
societatii romanest i. Rezul tatul actiunii refor matoare dusa de ele mentele progresiste romanest i
din perioad a 1822-1828 s-a m aterializat in elaborar ea sub supravegherea generalu lui rus Pavel
Kisselef f, a Regula mentelor or ganice consider ate prim a constitutie apl icata in Principat ele
romane.
Noua organizare de stat se baza pe principiu l separari i puter ilor in stat: execut iva (do mn),
legisla tiva (Adunarea obsteasca), judec atoreasc a (exerc itata de instante le judecator esti).
Desi regula mentele mentineau rela tiile feuda le, privileg iile boieri mii, totusi, prin m asuril e
ident ice de or ganizare, expri mau necesi tatea uniri i, modern izarii socie tatii romanesti.
Reali zarea in 1859 a statului modern ro man prin lar ga consultar e si vointa poporului, a
consensului nat ional, a constitu it un profund act de dem ocratism politic, avand in acel asi ti mp
un rol m ajor in i mpunerea in fat a Europei a Unirii.
Reform ele in spirit burghezo- libera l intrepr inse si rea lizate de A.I.Cuza si indeoseb i
Constitutia din 1866 au pus bazele democr atismului pol itic modern romanesc. Constitu tia din
1866 procla ma o sum a de principi i ale revolu tiei francez e din 1789, dar si ale revoluti ei
romane din 1848-1849 ca: liber tatile si drepturil e funda mentale ale cetateanu lui, suverani tatea
nationa la, separar ea put erilor in stat, respon sabilitatea ministr ilor.
Fiind o cont inuare a Regula mentelor or ganic e, ale Statutu lui Dezvolta tor al Conventie i de la
Paris, Con stitutia din 1866 reprezin ta un nou pas pe linia moderniz arii si dem ocratizarii
societatii romanest i, a asezar ii vieti i poli tice romanest i si a in tregulu i sau edifi ciu in
concordant a cu m arile transform ari poli tice petrecu te in Europa l a incepu tul secolului al XIX-
lea.
Marea Unire din 1918 va pune si m ai mult in evidenta democr atismul viet ii politi ce
romanesti. Unirea Transilv aniei, a Bucovin ei si a Banatulu i cu Ro mania s-a realiz at prin
mijloace polit ice profund dem ocratice – adunari reprezen tative. Repre zentan tii acestor adunari
au fost alesi prin vot universal sau de organizatii legal constitui te. Prezen ta la adunari le de
unita te nat ional a a m ultimii populare, a dat car acteru l reprez entativ al uniri i si unul pleb iscitar,
profund dem ocratic.
Constitutia din 1866, legifer area votului universal in 1918 si indeosebi, Con stitutia din 1923
au crea t in Ro mania interbe lica, un regi m polit ic par lamentar cu profunde valen te
democratice.
Totusi, in spiritu l adev arului, trebuie sa preciz am ca regimul poli tic parla mentar romanesc, cu

tot profundul sau carac ter de mocratic, a avut si unele limite. Pana in 1918 s-a m entinut votul
cenzi tar, fapt ce limita partic iparea la vi ata politi ca a unor im portan te categori i socia le, in
special taran imea si clasa mun citoare. Chiar si dupa 1918, i mpor tante segm ente social e
(fem eile, militarii, funct ionarii de stat) erau exc luse de la viata poli tica.
Cu toate limitele, precu m si oscil atiile pe care le-a cuno scut regi mul poli tic romanesc pana in
1938, el poat e fi aprecia t in ansamblu, ca un regi m parla mentar dem ocrat.
Procedele si fenom enele social-pol itice ce s-au desfa surat dupa dec embrie 1989 au refacu t
regimul poli tic dem ocratic romanesc. Astazi, pute m aprec ia ca in Ro mania s-a inst aurat un
regim polit ic parl amentar. semiprez ident ial, dem ocratic.
12.4. Regi murile politi ce di ctator iale
Notiunea de dict atura provine, in majori tatea limbilor moderne, de la latin escul "dic tatura" ce
insea mna a porunci, a dom ina nelimitat o persoana sau un grup de persoane. In stransa
legatur a cu ac easta notiune s-a form at si ce a de di ctator (tot de la l atinescu "dict ator"),
expri mand conducere a exerc itata de o persoana nesupusa controlu lui statului sau a alt ei
institu tii polit ice, avand puter i neli mitate, discretion are. Sub ace asta se mnificatie notiuni le de
"dicta tura" si "dicta tor" s-au m anifestat in sfera lu mii antice si sub form a monarh iei absolute,
in feudal ism.
In polit iologi e, ter menul de dicta tura este ident ic cu cel de tota litarism , absolut ism, despotis m,
autocra tie. Desi in literatur a de speci alitate exista o diversita te de pareri cu privire la
trasaturi le definitor ii ale dic taturii. Poli tologul francez Raymond Aron a sintet izat
esentia litatea totalitarism ului prin: monopolul unui singur part id, ideolog ia oficia la de stat,
monopolul statulu i asupra intr egii puteri, carac terul absolut al autori tatii suverane24.
Sintet izand, pute m aprecia ca regi murile poli tice nede mocratice, dicta torial e se
individu alizeaza in teor ii si practic a vie tii polit ice prin urm atoarele trasatur i:
-puterea de stat este det inuta si exerci tata in m od absolut de ca tre o per soana sau un grup de
persoane care concen treaz a in m ainile lor intreaga putere, indeosebi cea pol itica;
-aplic area puterii nu se real izeaza in baza princ ipiulu i separar ii acesteia sau chiar daca ac est
princip iu se m entine, e l este form al avand un rol propagand istic;
-inexisten ta unor o rgane reprezen tative al e puter ii de stat sau chi ar daca aceste a sunt prezen te
in via ta poli tica, atr ibutiile si prerogativ ele lor sunt considerab il restranse. Organe le puter ii,
atat cate exista, sunt num ite, ele subordonandu-se tota l puteri i. In ac easta situati e nu se m ai
poate vorbi de exist enta statului de drept ;
-lipsa plur ipartid ismului polit ic si ideologi c si, in consec inta, a opozit iei polit ice. In cadrul
societatii se instaurea za do minatia poli tica si ideolog ica a unui singur part id, a celui aflat la
putere. Singura ideolog ie ad misa este ideolog ia part idului unic, ac easta devenind ideologi a
oficia la a puteri i. Ea va inte meia si va pro mova interese le par tidulu i, ale grupului aflat la
putere, impunandu- se adeseor i si prin forta;
-prin m ijloacele propagandei si ideolog iei partidu lui are loc cre area cultulu i personal itatii
sefului part idului, asa cu m s-a intamplat in cazu l lui A.Hitle r, B.Mu ssolin i, V.Stalin, I.B.T ito,
Mao Tzedun, N.Ceausescu, Ki m Ir Sen etc.;
-regi murile dicta toriale isi au m ijloac ele si me todele propri i de guvernar e de la cele lega le,
pana la cele ilegale, de la manipul area "pasnica", pana la vio lenta deschisa. Folosirea unora
sau altora dintre aceste metode depinde de m omentul concret istoric, de forta grupulu i afla t la
putere etc.
In antich itate si in feudalis m, regimurile dicta toriale s-au m anifesta t sub form a monarh iilor
absolute. In epoca m odern a, odat a cu bur ghezi a si m area socie tate, capi talismul, regi murile
dicta toriale incep a fi inlocu ite de regi murile dem ocratice.
In perioada conte mporana, cele mai reprezent ative forme ale reg imurilor dict atoriale au fost si
mai sunt regimuri le colonia le, regi murile fasciste, regimurile com uniste si regi murile militare.

Regi murile colonia le au aparut in ca din perioada marilor descoperir i geografi ce (secol ele XV-
XVI) si au cunoscut o ma xima raspandir e in per ioada mod erna, cand unele state ca Angli a,
Olanda, Belg ia, Spani a, Portugal ia si m ai tarziu S.U. A. si Ger mania si-au creat adevara te
imperii colon iale. Aceste regimuri totalitare, profund nedem ocratice, au consta t in
subordonare a totala econo mica, pol itica si spiritu ala a num eroase tari si popoare din Asia,
Africa si Amer ica de Sud, in cel e mai multe cazuri prin forta si vio lenta.
In perioada interb elica, dar m ai ales dupa cel de-al doilea razboi mondial, odata cu
destra marea si prabusire a siste mului colon ial, acest tip de regim politic a disparut. Desi fostele
coloni i au deven it ind ependent e poli tic, multe din el e cont inua sub form e mascate, sa ram ana
dependent e econo mic de fo stele metropol e.
Regi murile fasciste au aparut si s-au m anifesta t in per ioada interbe lica, reprezen tand o solut ie
politica de extre ma dreap ta, o dic tatura teror ista, un regi m politic totalitar.
Aparitia si ascensiunea fascism ului in for mele sale clasi ce (Ita lia, Germ ania) poate fi expl icat
printr -un co mplex de fac tori, cauze si con junctur i specif ice perioadei interb elice.
Dintre gandi torii care au pregat it din punct de vedere ideo logic ascensiunea regimurilor
fasciste evident iem pe O swald Spengl er, Arthur Moeller van den Bruck, Alfred Rosenber .
Oswald Spengler (1880-1936) in Decl inul occ identu lui, negand siste mul democr atic si facand
apologia totalitarism ului, a prega tit sub a spect ideo logic ascensiunea lui Hit ler, Arthur Moeller
van den Bruck (1876-1925) in lucrare a sa Al treil ea Rei ch, o co mbinatie eclectica de filosofie
a istorie i, cu socialism si nationa lism, si cu panger manism, face apologi a spiritu lui revansard
germ an de dupa pri mul razboi mondial si, pled and pentru crearea unui part id nat ionalist, a
pregati t si el din punct de vedere ideolog ic fascis mul, ascensiune a acestu ia la putere.
Alfred Rosenber g in lucr arile sale Protoco alele intelep tilor Sionului si politi ca m ondiala
evreiasc a, Mitul secolului XX a sustinut si teoret izat rasis mul arian si antise mitismul.
Fascismul, ca regim polit ic, s-a m anifesta t sub diferit e vari ante politi ce in tari europene si
Japonia.
In Europa, regi mul fascist a cunoscut diferi te denu miri, de regula dupa num ele
conducatoru lui, ca salaz arism ul in Portugal ia (1932), franch ismul in Spania (1936) sau in
Franta, regi mul de la Vichy, al m aresa lului Petein, Regi muri fasciste au m ai fost instaura te,
sub dif erite form e, in Olanda, Belg ia, Croatia, Rom ania. Astazi, fascism ul intel es ca regi m
politic a disparut, dar ca miscar e poli tica si ideolog ie, el se ma i manifest a sub form a
neofascis mulu i intr -o serie de tar i din Europ a sau America de Sud.
Regi murile com uniste. In com paratie cu regi murile fasciste, ele sunt reg imuri polit ice de
extre ma stanga, dar cu ace lasi num itor com un – tot alitarismul si dict atoris mul social- politic.
Prim ul regim politic comunist s-a instaura t in timpul prim ului razboi mondial in ur ma
revolut iei bolsevice, pe fondul unei puterni ce cri ze a imperiu lui tarist. Dupa 1945, sub
presiunea armatei soviet ice, dar si a nein teleg erilor ivite intr e puteri le invingato are,
comunismul se va insta la intr-o serie de tar i din centrul si rasaritul Europei, Rom ania,
Bulgaria, Polonia, Cehoslovacia, Albani a, Iugoslavi a, Germ ania rasarit eana, in unele tari din
Asia (Mongol ia, Vietna m, Coreea, China) si America Latina (Cuba).
Ca regi m polit ic, com unism ul este o dic tatura care si-a adus ca ar gument dictatur a clasei
muncitoare, in fapt; fiind di ctatur a part idului com unist, mai precis, a sefului acestu ia sau a
grupului din jurul sau. In reg imurile poli tice comuniste siste mul monopar tidist a per mis
partidu lui co munist sa-si i mpun a ideo logia si propria dic tatura. Chiar daca au fost cazuri cand
alatur i de partidul com unist au fost accep tate si al te grupuri politi ce, ex istenta acestora era
condit ionata de recunoast erea rolului conducator al part idului com unist. Desi com unismul a
fost teoret izat de Marx si Enge ls, iar revo lutia bolsevic a real izata de Lenin, baz ele sistemului
politic totalitar com unist au fost puse de Stalin, de ace ea regi murile totalitare com uniste sunt
cunoscute si sub nu mele de regimuri stalin iste. Cee a ce s-a realiz at in pract ica acolo unde s-a
instaurat comunis mul, nu a avu t nimic comun cu co munismul lui Marx, ci a fost stalin ism sau

neostalin ism.
Sub pretextu l lupte i de clasa contr a bur ghezi ei si a chiaburi mii, teroare a, viol enta, au fost
legitimate ca poli tica de stat, iar for mele si m ijloacele folosit e s-au apropia t de ce le fasciste. A
avut loc distrugere a societ atii civile si politi ce de mocrat ice si instaurare a dict aturii grupului
sau sefului part idului com unist. Con stiinta, cultur a, ideo logia, au fost deturna te de la rolul lor
social, fiind puse sa leg itimeze noua putere, sa reali zeze cultu l personal itatii sefului part idului,
sa prom oveze interese le acestora.
Social ismul a fost inca din geneza o societate aliena ta. Nic i o societ ate socialista nu a fost
socialist a, ci a purtat o falsa e tiche tare de social ism. Desi unii lideri comunist i, I.B.T ito,
N.Ceausescu, au pretins original itatea socialismului pe care-l construiau, tot ce ea ce a fost
"socialism" a fost dupa m odelul stalinist. Stalin ismul a fost alt ernativ a cea mai rea a
comunismului, ea fiind urmata intr-o form a sau alta si dupa mo artea lui Stalin, sub form a
neostalin ismului. Criza stalin ismului s-a manifest at inc a din perioada interbe lica, dar a fost
negata si pusa pe sea ma efect elor nega tive ale crize i capi talismului, pe irad ierea acestora in
socialism. Intrare a U.R. S.S. in com binatiile poli tice din preaj ma celu i de-al II-lea razboi
mondial (pactu l Ribben trop-Molotov cu Germ ania fascista, atacar ea Poloni ei, anex area
republic ilor Balti ce, a Basarabiei si Bucovine i apart inand Rom aniei), a adan cit criza
stalin ismului. La fel ca si fascis mul, si stal inism ul avea nevoie de o supapa pentru a evacua
efect ele crize i, ori ac easta supapa va fi gasi ta in relat iile intern ation ale, in anexiun i si razbo i.
In 1956, N .S.Hrusciov va dezv alui public criza stalin ismului sub for ma cultu lui personalitatii
lui Sta lin. Tot in 1956, prin revolu tia maghiar a, are loc pri ma incer care de strapungere a
lagarulu i comunist, ur mata de Cehoslovacia in 1968, Polonia 1979 si revolut iile decen iului al
IX-lea al secolulu i nostru.
Revolut iile anticomunist e din ani i 1986-1990 au dus la inlaturarea regimurilor to talitare
comuniste din tar ile europene.
In perioada conte mporana, prim ul regim dictator ial in Ro mania, s-a instaur at la 10 februari e
1938 si este cunoscut sub nu mele de dict atura regala. Nu a fost o dicta tura fascist a asa cu m s-a
incerc at adeseor i sa fie prezent at, ci o dict atura personala, un reg im politic cu el emente
totalitare. Constitu tia din 1923 a fost abroga ta si in locui ta cu o noua constitu tie, cea rega la,
care limita drep turile si liber tatile dem ocratice, inter zicea activitatea part idelor politi ce,
singurul part id ad mis fiind "Partidu l Renast erii National e", part id pro monarhist. Prin noua
constitu tie, regele Carol al II-lea concentr a in m ainile sale importan te prerogative execu tive,
legisla tive si judec atoresti.
In condit iile marilor pierd eri ter itoriale suferite de Rom ania in vara anului 1940, la 4
septe mbri e 1940, dic tatura regal a va fi inlocui ta cu dicta tura m ilitara a generalu lui I.
Antonescu. Interven tia direct a a Ger maniei fasciste in treburi le tar ii, starea de razboi a facut
imposibi la resturar ea de mocratiei. Desi la 23 august 1944, reg imul polit ic anton escian a fost
inlaturat, ca ur mare a int eleger ii de la Yalta dintre marile puter i , Ro mania a ramas in sfera de
influen ta poli tica a Uniuni i Soviet ice care pana in 1947, cu ajutorul com unisti lor int erni, cei
mai multi venit i de la Mo scova, vor pregat i instaurar ea reg imului comunist.
Regi mul comunist din Ro mania (dec embri e 1947-dece mbrie 1989), a fost un regi m totalitar,
de esenta stalin ista. Desi s-a decl arat adversar al stalin ismului, constructor al social ismului
stiint ific original, Nicola e Ceausescu nu a facut dec at sa perfe ction eze sistemul politi c
stalin ist, sa-i de o infatisare noua, dar ne modific and esenta acestu ia.
Form alismul, arbi trariul, inega litatile si ine chitatile socia le, toa te conjugat e cu cul tul
personalit atii lui Ceausescu si a soti ei sale, au condus la acum ularea cauzelor ce au declansat
in dece mbrie 1989 revolut ia ant icomuniste, ant iceausista. Revolu tia din dece mbrie 1989, prin
transform arile social-pol itice ce le-a generat, a renascut regimul polit ic de mocrat ic din
Rom ania.
Regi murile politi ce m ilitare

In cele mai multe cazur i, acest e regi muri se inc adreaz a in t ipul reg imurilor dict atoriale, desi in
istorie au fost si cat eva exc eptii. Puterea polit ica este prelu ata si exerci tata de cadre le
conducato are al e armatei. In functi e de natur a grupului militar aflat la putere, de interese le si
orientar ea ac estuia, aceste regimuri pot i mbraca form a dic tatoriala, poli tiene asca sau
personala. In aceste regim uri are loc suspendare a consti tutiei, a drepturilor si liber tatilor
democratice, a ac tivitatii part idelor polit ice. Guvernar ea se fac e prin decr ete-legi.
Au fost insa si cazuri cand unel e regi muri m ilitare s-au situ at pe poziti i progresiste,
prom ovand unel e refor me econo mice si social-democrat ice, masuri de aparare a inter eselor
nationa le.
Astazi, in viata polit ica conte mpor ana, tend inta dom inanta este dem ocratia. Incet, nu fara
greutat i si convulsi i, regi murile poli tice dem ocratice isi fac tot mai mult loc in pe isajul polit ic
conte mpor an. Spre acest e forme de or ganizar e, insti tution alizare si conducere a viet ii pol itice
si sociale se indreapt a tot mai multe popoare, fostele tar i comuniste si m area majori tate a
statelor lumii a treia.
Note bibl iografic e:
1.M.Duver ger, Institutions politiqu es et droi t consti tutionne l, Paris, 1966, p. 179.
2. Idem . Les regimes pol itiques, Paris, 1961, p. 8.
3. M .Lesage, Les reg imes poli tiques de laURSS et de la Europe de LaEst, paris, p. 10.
4. Ibide m
5. M .Duver ger, Les partis pol itiques, P.U.F., Paris, 1962, p. 328.
6.G.Burdeau, Droit consti tutionn el et insti tutions pol itique, Paris, 1968, p. 147.
7. M .Duver ger, Institutions politiqu es, P.U.F., Paris, 1968, p.13.
8. G.Burdeau, Traite de scienc e poli tique, tomul IV, Paris, 1952, p. 21.
9. Ibide m, p. 14.
10. M .Lesage, Op.cit., P. 15.
11. R.Aron, Dem ocratie et tot alitarisme, t.IV , Paris, 1952, p. 89.
12. Ibide m, p. 129.
13. M .Prelo t, Institu tions poli tique et droit constitu tionne l, Paris, 1962, p. 55.
14. Ibide m, p. 108
15. Ibide m, p. 132
16. G .Vedel, Des rapports de legisla tif et de la execu tif, in Revue franca ise de scien ce
politique, 1959, p. 4.
17.M.Duver ger, Institutions politiqu es et droi t consti tutionne l, Paris, 1966, p. 15-16.
18. G .Burdeau, Traite de scienc e poli tique, Op.cit., p. 355.
19. Ibide m, p. 391.
20. Ibide m, p. 375
21. R. Aron, op.c it., p. 98.
22. Ibide m, p. 112
23. Ibide m.
24. Ra ymond Aron, op.c it., p. 131.