MONITORINGUL PARAMETRI LOR FIZICI AI SOLULUI … … … 5 [619672]

2

CUPRINS
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 4
CAPITOLUL I ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 5
MONITORINGUL PARAMETRI LOR FIZICI AI SOLULUI ………………………….. ………………………….. ………………… 5
1.1. Prelevarea probelor de sol ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 5
1.1.1 Prelevarea probelor de sol în cazul studiilor pedologice curente ………………………….. ……………. 6
1.1.2. Recoltarea probelor de sol în cazuri speciale ………………………….. ………………………….. …………. 7
1.2. Monitoringul parametrilor fizici ai solului ………………………….. ………………………….. …………………….. 8
1.2.1. Monitoringul structurii solului ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
1.2.2. Monitoringul compactării secundare și a compactității solului. ………………………….. ………….. 11
1.2.3. Determinarea porozității ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 16
1.2.3.1. Porozitatea totală ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 16
1.2.3.2.Porozitatea de aerație ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………. 17
1.2.4. Determinare rezistenței la penetrare ………………………….. ………………………….. ………………….. 18
1.2.4.1. Determinarea rezistenței la penetrare cu penetrometrul de adâncime Chiriță ……………….. 18
1.2.4.2. Determinarea rezistenței la penetrare în condiții de laborator ………………………….. …………. 19
1.2.5. Determinarea conductivității hidraulice ………………………….. ………………………….. ………………. 20
1.2.6. Indicele agrofizic al solului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …….. 22
1.3. Monitoringul aprovizionării cu apă al solului ………………………….. ………………………….. ………………. 25
1.3.1.Determinarea indicilor hidrofizici ai solului ………………………….. ………………………….. …………… 25
1.3.1.1. Coeficientul de higroscopicitate ………………………….. ………………………….. ……………………….. 25
1.3.1.2. Coeficientul de ofilire (CO) ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 27
1.3.1.3. Capacitatea de câmp (CC) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 28
1.3.1.4. Capacitatea de apă utilă (CU) ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 31
1.3.1.5. Plafonul minim (PM) ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 32
1.3.2. Determinarea umidității solului ………………………….. ………………………….. ………………………… ..33
1.3.2.1. Determinarea umidității solului prin prelevare de probe de sol ………………………….. ………… 34
1.3.2.2. Determinarea umidității solului "in situ" (fără prelevare de probe de sol). …………………….. 35
CAPITOLUL II …………………………………………………………………………………………………………………………………36

3
COMPACTAREA PRIMARĂ ȘI SECUNDARĂ A SOLULUI –NOȚIUNI GENERALE ………………………….. ….. 36
2.1.Compactarea, cauze și efecte ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………… 36
2.1.1.Compactare de suprafață a solului. ………………………….. ………………………….. ……………………… 36
2.1.2. Compactare de adâncime a solului. ………………………….. ………………………….. …………………….. 37
2.2.Compactarea –efect asupra structuri solului. ………………………….. ………………………….. ………………. 38
CAPITOLUL III ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 39
COMPACTAREA SOLURILOR DIN CÂMPIA CRIȘURILOR, MATERIAL ȘI METODĂ DE
CERCETARE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 39
3.1.Date generale privind materialul și metoda de cercetare ………………………….. ………………………….. 39
3.2.Caracteristicile zonelor. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 40
3.2.1.Din punct de vedere climatic ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 40
3.2.2. Caracteristicile solului ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 43
CAPITOLUL IV ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………… 47
REZULTATELE CERCETĂRILOR ASUPRA EFECTELOR COMPACTĂRI SOLURILOR DIN CÂMPIA CRIȘURILOR ȘI
INFLUENȚA ACESTORA ASUPRA PRODUCȚIILOR AGRICOLE ………………………….. ………………………….. …….. 47
4.1. Rezultate obținute pe solurile grele și tasate afectate de exces de umiditate …………………………. 47
4.1.1.Cercetări effectuate pe luvosolul albic de la Petid ………………………….. ………………………….. ….. 47
4.1.2. În condițiile zonei umede din depresiunea Beiuș, la Buntești ………………………….. ……………… 48
4.1.3. Câmpia joasă a Crișurilor ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……….. 54
4.1.3.1. Sporurile de producție înregistrate în câmpul de cercetare de la Cefa ………………………….. . 54
4.1.3.2.Sporurile de producție înregistrate în câmpul de cercetare de la Avram Iancu ………………… 56
4.2. Rezultate obținute pe soluri în zone cu perioade de exces alternând cu deficit de umiditate ……. 58
4.2.1. Rezultate privind influența scarificări asupra producțiilor agricole ………………………….. ………. 58
4.2.2. Rezultate privind efectele compactări secundare asupra producțiilor agricole ……………………… 75
4.2.2.1. Modificări produse în sol prin compactare și decompactare precum și influența compactării
asupra diminuării recoltei pe luvosolul albic pseudogleizat de la Sînmartin ………………………….. …… 75
4.2.3. Rezultatele ameliorări regimului aerohidric și de nutriție pe preluvosolul de la Oradea …….. 78
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 82
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………….. 84

4

INTRODUCERE

Solul este principala sursă de hrană pentru plante, animale și om. Din acest motiv el
prezintă o importanță deosebită, fiind asemuit unei „uzine vii ” care are influențe majore asupra
vieți.
Lucrarea de față „Influența compactări secundare asupra parametrilor de fertilitate ai
solului și asupra recoltei în condițiile Câmpiei Crișurilor” își dorește să prezinte principalele
aspecte teoretice și practice în ce ea ce privește efectele compactări solurilor din Câmpia
Crișurilor asupra producțiilor agric ole, precum și modalitațile de refacere a parametrilor de
fertilitate ai solului, având în vedere nevoia obținerii de producții performante și de bună calitate
în contextul dezvoltări durabile.
Cele patru capitole ale prezentei lucrări prezintă principalele metode de monitoring ai
parametrilor fizici ai solului, cauzele și efectele fenomenului de compactare, precum și materialul
și metoda folosită în cercetarea compactări solurilor din Câmpia Crișurilor și mijloacele de
refacere a parametrilor de fertilitate ai solului.
În p rimul capitol sunt prezentați principali parametri fizici ai solului cu importanță
deosebită in cea ce privește identificarea aspectelor solului, date care conduc spre anumite
concluzii concludente in vederea luări măsurilor agrotehnice care se impun.
Capitolul doi abordează aspectele teoretice ale compactări și formări de crustă la nivelul
solului. Sunt avute în vedere atât aspectele naturale cât și antropice care duc la apariția și
manifestarea compactări pr imare și secundare a solului in condițiile din ce in ce mai prezente a
unei agriculturi intensive practicată cu utilaje de mare capacitate.
Capitolul al treilea prezintă principalele caracteristici ale zonelor în care au fost făcute
cercetări, atât din punct de vedere climatic cât și caracteristicile solurilor luate în analiză.
În ultimul capitol, cel de -al patrulea, sunt evidențiate principalele caracteristici ale solurilor
analizate, măsurile agropedoameliorative aplicate pentru refacerea p arametrilor de fertilitate ai
solurilor și evidențierea rezultatelor sporurilor de producție obținute.
Lucrarea are un număr de 30 de titluri bibliografice.

5

CAPITOLUL I
MONITORINGUL PARAMETRILOR FIZICI AI SOLULUI

Mediul înconjurător este un sistem global alcătuit din mai multe subsisteme. Aceste
subsisteme sunt atmosfera, hidrosferă, litosferă, pedosferă și sociosferă.
Solul prezintă importanță deosebită deoarec e el este habitatul principalel or ecosisteme terestre și
principala sursă de hrană pt viețuitoarele pamântului, atat om cat și animale și plante.
Solul are o compoziție complexă, este alcătuit din aer, apă,viețuitoare, materie organică și
anorganică, fiind asemuit unei uzine care cre aza viaț ă.
Solul este un factor de mediu cu importanță deosebită. A lături de aer, ap ă crează condițiile
propice existenței vieți pe planeta.
In România primul sistem de monitorizare a solurilor a fost implementat în anul 1975 și se
numea Sistemul Național integrat de monit orizare a calității solurilor. Acest sistem a fost shimbat
în anul 1992, deoarece s -a dorit armonizarea lui cu sistemul european de monitorizare. Sistemul
de monitorizare are 940 de amplasamente (situri) reprezentative, din care 670 sunt amplasate pe
suprafețe agricole și 270 pe suprafețe cu folosință silvică.
Activitatea de monitorizare a calității solurilor este organizată și se desfășoară pe trei
niveluri:
 Nivelul 1 – identificarea problemelor privind calitatea solurilor șiasigurarea supravegherii.
 Nivelul 2 – identificarea cauzelor care produc poluarea solului.
 Nivelul 3 – identificarea unor posibile soluții de remediere.

1.1. Prelevarea probelor de sol

Prelevarea probelor de sol se face pentru caracterizarea solurilor din punct de vedere fizic ,
chimic, mineralogic, micro -morfologic și biologic.Aceste probe sunt analizate în laborator
conform standardelor, cu metode specifice.

6
Modul în care se face recoltarea, precum și numărul de probe de sol ce trebuiesc recoltate
depind de natura și scopul an alizei.
1.1.1 Prelevarea probelor de sol în cazul studiilor pedologice curente

1. Densitatea profilelor recoltate pentru analiză
Numărul de profile de sol din care se recoltează probe pentru caracterizarea pedologică
generală depinde de scara hărții pedologice și de categoria de complexitate pedologică a
teritoriului respectiv.
În cazul în care suprafața teritoriului cartat este mi că, astfel încât recoltarea probelor nu
asigură o caracterizare corespunzătoare, se recoltează probe din minimum un profil de sol din
principalele unități din legendă.
Dintr -un profil de sol se recoltează în medie 5 -10 probe de sol (din diferite orizonturi ,
suborizonturi, roca parentală, roca subiacentă).
2. Prescripții generale pentru recoltarea probelor
Recoltarea probelor de sol se face alegând punctele cu mare atenție. Astfel dacă arealul
respectiv a fost ocupat de construcții, drumuri sau de alte acti vitați de natură antropică care au
modificat învelișul de sol, se vor lua probe separate dacă suprafața respectivă este una
importanta.
La recoltarea probelor de sol din terenurile în folosință agricolă sunt necesare informații în
legătură cu amendarea și fertilizarea (data aplicării amendamentelor și îngrășămintelor, dozele).
Acest lucru este necesar pentru alegerea metodei de determinare.
3. Recoltarea probelor de sol în așezare modificată
Recoltarea probelor se face cu ajutorul unui cuțit sau șpaclu. D upă fiecare probă recoltată,
cuțitul (șpaclul) se curăță de resturile de pământ rămase pe el, pentru evitarea contaminării
probelor de la un orizont la altul cu săruri solubile, carbonați, etc.Solul prelevat va fi pus în pungi
,acestea se vor lega cu sfoar ă, se vor eticheta și se vor transporta spre laborator.
Cu excepția probelor din stratul arat, grosimea stratului de recoltare a probelor pe profil este
de 10 -15 cm, dar nu va depăși grosimea de 20 cm.
4. Recoltarea probelor de sol în așezare naturală (nem odificată)
Pentru luarea probelor de sol în așezare naturală sunt necesare următoarele materiale:

7
♦ cilindrii de alamă sau alt material inoxidabil cu grosimea pereților de 0,8 -1 mm și volum
de minim 60 cm3.
♦ capace din material plastic sau alamă pentru acoperirea celor două extremități ale
cilindrilor sau, în lipsa acestora, folie din material plastic;
♦ inele de cauciuc pentru fixarea foliei pe cilindru;
♦ inel metalic pentru protejarea cilindrilor împotriva deformării în timpul lovirii cu
ciocanul;
♦ ciocan, cuțit, cutii metalice sau din lemn (cu capac, închizătoare și mâner) pentru
transportul a 30 -40 cilindrii fiecare, metru pliant, pungi de hârtie sau de material plastic rezistente
pentru transportul probelor, hârtie pentru etichete.
5.Marcarea ș i evidența probelor
Probele luate în pungi vor avea înscris pe pungă și pe eticheta introdusă în interior: locul și
data luării probelor; numărul profilului; denumirea solului; orizontul și adâncimea de la care s -a
prelevat proba (dacă proba s -a recol tat din bandă, interbandă, pană, pungă, aceasta se
menționează în mod expres); numele persoanei care a luat proba.

1.1.2. Recoltarea probelor de sol în cazuri speciale

1. Recoltarea probelor de sol din solurile cu schelet
Pentru recoltarea probelor di n profil în vederea determinării proporției de schelet și a
densității aparente se are în vedere specificul acestor soluri.
Proba de sol pentru fiecare orizont sau suborizont genetic este reprezentată printr -o
excavație cu volumul de cel puțin 10000 cm3, dimensiunile aproximative recomandate fiind: 15
cm grosime, 30 cm lungime și 20 cm lățime.
2. Recoltarea probelor de sol pentru analize microbiologice și enzimologice
Recoltarea probelor de sol din profile pedologice se face cu ajutorul unui cuțit sau șpa clu,
după prealabila împrospătare a peretelui pentru a se evita contaminările de la un orizont la altul și
contaminarea din aer. Prima probă luată este totdeauna cea de la baza profilului, apoi se continuă
luarea probelor către suprafașă, pe orizonturi gen etice sau adâncimi prestabilite, în funcție de
scopul urmărit.
3. Recoltarea probelor de sol pentru studii micromorfologice

8
Probele de sol se iau în așezare naturală orientate pe verticală, din profile alese în funcție de
scopul urmărit sau din pro file pedologice reprezentative.
4. Recoltarea probelor de sol pentru determinarea potențialului redox la solurile
hidromorfe și la cele submerse
Probele vor fi recoltate în recipienți de sticlă sau metalici (cilindri, borcane), care vor fi
umpluți complet cu p ământ, se vor închide ermetic cu capace care se parafinează, în vederea
asigurării etanșeizării lo r până la executarea analizelor.
1.2. Monitoringul parametrilor fizici ai solului

1.2.1. Monitoringul structurii solului
Definiție
Structura solului arată modul în care se grupează particulele elementare de argilă, praf și nisip în
agregate de diferite forme și mărimi.
Importanță
Structura este importantă atât ca indice morfologic , care caracterizează orizonturile
diferitelor tipuri de sol, cât și ca indice agronomic deoarece este o însușire de care depind în mod
direct unele proprietăți ale solului, mai ales cele fizice (regimul apei, regimul aerului , regimul
termic), influențând procesele chimice și biochimice din sol, activitatea microorganismelor,
mobili zarea elementelor nutritive. Structura mărește rezistența solului la eroziune.
Formarea
Procesele care participă la formarea structurii solului se grupează în trei categorii (Chiriță
1955, citat de Domușa C. în 2014 ):
1. Coagularea coloizilor – are la bază forțele electrostatice de la suprafața particulelor
coloidale și implică aspecte legate de absorbția pe aceste suprafețe a moleculelor de apă și a
cationilor schimbabili. Rolul principal în coagulare îl au cationii de calciu, prezența celor de sodiu
determinând peptizarea coloizilor solului.
2. Aglutinarea – cimentarea : cuprinde legăturile care se formează între particulele grosiere ale
solului prin intermediul coloizilor organici sau minerali și uneori al carbonatului de calciu. Tipuri de
legături posibile: cuarț – materie organică – argilă; argilă – materie organică etc. Mecanismele

9
implicate în astfel de legături include orientarea particulelor de argilă la suprafața grăunțelor de nisip,
forțe capilare, forțe electrostatice, forțe Van der Waal s etc.
3. Procese mecanice – unele din acestea, și anume alternanța îngheț –dezgheț, umezire –
uscare, acțiunea directă a rădăcinilor și a râmelor contribuie la formarea elementelor structurale
cu valoare agronomică. Altele, acțiunea utilajelor agricole în pr imul rând, fragmentează masa
solului și măresc coeziunea fragmentelor astfel realizate, contribuie la formarea unor elemente
structurale care pot avea dimensiuni, stabilitate mecanică și chiar hidrostabilitate
corespunzătoare, dar care nu sunt valoroase di n punct de vedere agronomic din cauza proprietății
lor reduse.
Degradarea
Degradarea structurii este un proces de mare interes practic. Fenomenul apare imediat după
luarea în cultură a solului, chiar și în condițiile agriculturii extensive, nemecanizate , nechimizate
(Domuța C. ,2014 ). Printr -un sistem de agricultură rațională, durabilă, degradarea se poate reduce
la maxim, iar periodic se pot lua chiar măsuri de refacere.
Pentru prevenirea degradării și pentru refacerea structurii se vor lua următoarele mă suri:
– asigurarea unui bilanț pozitiv al humusului;
– menținerea în limite optime sau corectarea reacției și compoziției cationilor schimbabili;
– executarea lucrărilor solului și a traficului pe teren în condiții de limitare la strictul
necesar a numărului de lucrări și a masei utilajelor și numai la umiditatea corespunzătoare a
solului;
– irigarea culturilor numai cu apă de bună calitate;
– evitarea folosirii unei intensități neadecvate la irigarea prin aspersiune;
– favorizarea activității mezofaunei;
– folosirea une i structuri variate de culturi, cu rotații de lungă durată, incluzând culturi
amelioratoare.
Clasificarea
Verșinin, 1959 (citat de Domuța C., 2014 ) grupează astfel elementele structurale:
– megastructura , elemente structurale cu diametrul peste 10 mm, instabile la acțiunea
apei; rezultă din lucrarea solului în condiții mai puțin corespunzătoare;
– macrostructura , elemente structurale cu diametrul de 10 -0,25 mm, stabile sau instabile
la acțiunea apei;

10
– microstructura , elementele structurale sunt mai mici de 0,25 mm; pot fi studiate numai
în cazul în care sunt hidrostabile sau prin tehnici microscopice care aparțin micromorfologiei.
Dexter, 1988 (citat de Domuța C., 2014 ) distinge următoarele grupe de elemente structurale:
– domenii (sub 0,002 mm);
– ciorchini (0,002 –0,02 mm);
– microagregate (0,02 -0,25 mm);
– agregate (0,25 -15 mm);
– bulgări (peste 15 mm).
După forma și modul de aranjare a elementelor structurale din masa solului se disting
următoarele tipuri de structură:
– glomerulară , particulele de sol sunt legate sub formă de glomerule, elementele
structurale sunt de formă aproximativ sferică, poroase, fiabile, cu suprafețe curbe și așezare
afânată;
– grăunțoasă sau granulară , elementele structurale au forma glomerulelor, dar au o
așezare mai îndesată, fiind mai puțin poroase;
– poliedrică angulară , elementele structurale au lungimi aproximativ egale pe cele 3
direcții, cu fețe plane, regulate, fiind mărginite de muchii evidente si așezare relativ îndesată;
– poliedrică subangulară se deosebește de cea angulară prin m uchiile teșite și
suprafețele neregulate;
– prismatică , elemente structurale sunt alungite pe verticală, de formă prismatică, cu
fețe plane si muchii ascuțite; se va desface ușor în poliedri de dimensiuni mai mici, având
capetele prismelor nerotunjite;
– colum noid prismatic , elementele structurale au formă specifică, structuri
prismatice, cu deosebirea că au fețele curbe și muchiile rotunjite;
– columnară , este asemănătoare cu structura prismatică, însă elementele structurale
au capetele rotunjite;
– lamelară , foioasă sau șistoasă , elementele structurale au forma unor plăci sau
lamele orientate după direcția orizontală.

11
Metode de determinare
Determinarea alcătuirii megastructurale prezintă interes real numai în cazul arăturilor sau a
altor lucrări ale solului efectuate la umidități excesiv de mici sau de mari ale solului.
Importanță deosebită prezintă elementele structurale stabile la acțiunea apei. Proporția lor în
alcătuirea solului constituie hidrostabilitateastructurală.
Există numeroase metode de determina re a hidrostabilității macrostructurale. Cele mai
utilizate sunt metodele de cernere umedă. Domuța C., 2014 , în ordinea cronologică a utilizării lor
în România, menționează următoarele metode:
– Meyer -Rennekampf modificată d e Erikson și apoi de Lungu.

– Czeratzki – este folosită îndeosebi la ICCPT Fundulea (Pintilie ș.a. 1963; Sin și Cseratzki
1980; Zăhan,1976; Sebok 1984);
– Hénin -Monnier utilizând aparatul Feodoroff, introdusă la ICPA după 1972.

1.2.2. Monitoringul compactării secundare și a compactității solului.

1. Determinarea densității aparente (DA)
Densitatea aparentă reprezintă raportul dintre masa solului și volumul total:
;
în care:
DA – densitatea aparentă [g/cm³];
M – masa solului [g];
Vt- volumul total al solului [cm³];
Vs- volumul părții solide al solului [cm³];
Vp- volumul porilor [cm³].

Pentru determinarea densității aparente se se prelevează probe de sol în așezare
nemodificată, cu ajutorul cilindrilor metalici. Aceștia sunt confecționați dintr -un metal rezistent
și inoxidabil cu pereți de 0,8 -1,0 mm. La un capăt marginile cilindrilor p ot fi ascuțite pentru a
pVsVM
tVMDA

12
înlesni introducerea lor în sol. La ambele capete sunt prevăzuți cu capace numerotate și
însemnate în așa fel încât să se distingă poziția normală a probei (partea superioară și cea
inferioară).
Modul de lucru. Treptele din dreptul fiecărui orizont sau adâncime a profilului de sol se
nivelează cu un cuțit pe o suprafață suficient de mare pentru a se recolta numărul necesar de
repetiții. Cilindrii se așează pe suprafața astfel pregătită. Deasupra se aplică inelul metalic de
protecție și prin apăsare cu mâna sau prin batere cu ciocanul, cilindrul se introduce în sol până
când marginea lui superioară se adâncește cu 2 -4 mm față de suprafața solului.
Se scoate inelul și cu ajutorul unui cuțit se taie solul dinspre partea inferioară a cil indrului.
Apoi cilindrul se curăță de solul aderent și se îndepărtează solul care depășește ambele capete. Se
pun capacele cilindrului, se înregistrează numărul probei și se transportă în laborator.
În laborator se scot capacele cilindrilor, se golesc cili ndri pentru a nu avea pierderi și se
cântărește solul cu o precizie de 0,1 g. Apoi din proba bine omogenizată se iau 20 -30 g de sol și
se determină umiditatea. Se calculează masa probei complet uscate.
În cazul în care aceleași probe în așezare naturală se rvesc si la alte determinări se execută
următoarele operațiuni: se scot capacele cilindrului, capacul inferior se înlocuiește cu un capac de
sită prevăzut cu hârtie de filtru. Apoi cilindrii se introduc în etuvă și se mențin până la atingerea
masei constan te după care se scot și se cântăresc. Din masa obținută se scade masa cilindrului și a
capacului de sită cu hârtia de filtru, rezultând astfel masa solului uscat. În figura 2 .1. se prezintă
un aspect cu cilindri din etuvă.

13

Fig 1.1. Cilindri pentru determinarea densității
aparente la uscare, în etuvă (după Domuța C., 2014 ).

Calculul rezultatelor. Densitatea aparentă se află împărțind masa solului complet uscat la
volumul cilindrului in care s -a recoltat proba.
Interpretarea rezultatelor se va face dup ă limitele înscrise în tabelul 1.1.

14
Tabel 1.1.
Clase de valori ale densității aparente
( după ICPA, 1987, vol. 3)
Denumi –
rea Valori [g/cm3] pentru soluri minerale cu textură
Nisipoasă Nisipo –
lutoasă Luto -nisipoasă Lutoasă Luto -argiloasă Argil –
oasă
Extrem de mică
(sol foarte afânat ) sub 1,28 sub 1,21 sub
1,18 sub 1,13 sub
1,05 sub
0,94
Foarte mică (sol
moderat afânat) 1,2 – 1,40 1,21–1,34 1,18–
1,31 1,13 –1,25 1,05 –
1,18 0,94 –1,07
Mică (sol slab
afânat) 1,41–1,53 1,35 –1,47 1,32 –
1,45 1,26 –1,39 1,19 –
1,31 1,08 –1,20
Mijlocie (sol slab
tasat) 1,54 –1,66 1,48 –1,61 1,46 –
1,58 1,40 –1,53 1,32 –
1,45 1,21 –1,34
Mare (sol
moderat tasat) 1,67 –1,79 1,62 –1,75 1,59 –
1,72 1,54 –1,66 1,46 –
1,58 1,35 –1,47
Foarte mare (sol
puternic tasat) peste 1,79 peste 1,75 peste 1,72 peste 1,66 peste 1,58 peste 1,47

2. Compactitatea solului
Gradul de compactitate (GC) reprezintă un indice care oferă bune posibilități de
comparare a valorilor densității aparente la un moment dat cu densitatea aparentă maximă a
solului respectiv. Densitatea aparentă maximă se determină prin teste de compresibilitate, pe
probe de sol supu se în aparate speciale unor sarcini progresive, înregistrându -se în paralel
modificarea (descreșterea) înălțimii probei ca urmare a tasării, determinând în același timp
sarcina la care proba de sol cedează, se rupe, precum și frecarea internă și alți param etrii
mecanici.
Există mai multe tipuri de astfel de determinări:
 testul de compresibilitate pe probe neprotejate;
 testul de compresibilitate în endometru pe probe protejate;
 testul triaxial în care proba este supusă în același timp unei sarcini verticale și unei
sarcini laterale, de jur împrejurul ei.

15
Hakansson (1992), citat de Guș P. și colab., 2003, a calculat gradul de compactitate cu relația:
100
maxDADAGC
, unde:
GC – gradul de compactitate, în %
DA – densitatea aparentă a solului la un moment dat (g/cm3)
Da max – densitatea aparentă maximă a solului respectiv (g/cm3)
Densitatea aparentă maximă la care poate ajunge solul se determină în condiții
standardizate, prin aplicarea unei presiuni standard de 20 kgf, la un conținut standard de
umiditate, permițând astfel o bună comparație între diferite tipuri de sol. Pe această cale se poate
prognoza pericolul de compactare secundară a unui sol, obținând rezultate bune în ceea ce
privește avertizarea pericolului mai mic sau mai mare pe care îl p rezintă compactarea într -un
teritoriu dat.
Compactitatea solului se poate aprecia direct în teren folosind modalitățile practice de
recunoaștere prezentate în tabelul 1 .2.
Tabel 1 .2.
Clase de compactitate a solului
(după ICPA, 1987, vol.3)
Denumire Modalități practice de recunoaștere
 foarte afânat
– nu opune nici o rezistență la pătrunderea cuțitului; se
sapă și se ară foarte ușor.
 Afânat
– cuțitul pătrunde cu ușurință în sol, fără efort; se sapă
și se ară ușor, călcat lasă urme adânci.
 slab compact
– cuțitul pătrunde ușor în sol, pe câțiva cm, necesitând
un efort mic; se sapă și se ară destul de ușor, solul se
desface în agregate rezistente.
 slab compact
– cuțitul pătrunde greu în sol pe 2 -3 cm printr -o
împingere puternică; cazmaua intră greu și se scot
bulgări, glii, se ară greu.
 foarte compact – cuțitul nu pătrunde în sol; se sc ot bulgări; nu se
poate ara pe timp uscat uscat.

16

1.2.3. Determinarea porozității

Porozitatea reprezintă proporția din volumul solului ocupată de apă și aer. Porozitatea
depinde de felul de așezare a agregatelor și de mărimea acestora.
Determinarea porozității se poate face direct cu ajutorul porozimetrelor sau indirect prin
calcul. Utilizarea porozimetrelor este puțin răspândită deoarece determinările sunt des tul de
greoaie.
După diametru, porozitatea este de două feluri:
– porozitate capilară;
– porozitate necapilară.
Porozitatea capilară se consideră de obicei spațiul care are diametrul mai mic de 10
microni. Acest spațiu reprezintă limita superioară care trebuie să fie ocupată cu apă.
Porozitatea necapilară este spațiul care are diametrul mai mare de 10 microni. În
majoritatea timpului acest spațiu este ocupat de aer și numai în timpul precipitațiilor sau udărilor
este ocupat de apă.
Prin porozitatea necapilară a pa circulă descendent și lateral, iar prin porozitatea capilară
se mișca în toate direcțiile pe baza legii capilarității.
1.2.3.1. Porozitatea totală
Porozitatea totală se determină cu relația:

în care: PT – porozitatea totală (% v/v);
DA – densitatea aparentă (g/cm³);
D – densitatea (g/cm³).
Densitatea ( D) la majoritatea solurilor are valori de 2,65 -2,68 g/cm³ pentru orizonturile
superioare. Pentru orizonturile inferioare aceasta are valori de 2,70 -2,72 g/cm³.
Interpretarea rezultatelor obținute se face după limi tele din tabelul 1 .3.

DDAPT 1100

17
Tabel 1 .3.
Clase de valori ale porozității totale
(după ICPA, 1987, vol. III)
Denumirea Valori [% v/v] pentru soluri minerale cu texturi
Nisi-
poasă Nisipo –
lutoasă Luto –
nisipoa –
să Lutoasă Luto -argiloasă Argiloa –
să
Extrem de mare
(sol foarte afânat) Peste 53 Peste 55 Peste 56 Peste 58 Peste 61 Peste 65
Foarte mare
(sol moderat afânat) 49 – 53 51 – 55 52 – 56 54 – 58 57 – 61 61 – 65
Mare (sol slab
afânat) 44 – 48 46 – 50 47 – 51 49 – 53 52 – 56 56 – 60
Mijlocie (sol slab
tasat) 39 – 43 41 – 45 42 – 46 44 – 48 47 – 51 51 – 55
Mică (sol moderat
tasat) 34 – 38 36 – 40 37 – 41 39 – 43 42 – 46 46 – 50
Foarte mică (sol
puternic tasat) Sub 34 Sub 36 Sub 37 Sub 39 Sub 42 Sub 46

1.2.3.2.Porozitatea de aerație

Porozitatea de aerație cuprinde volumul porilor solului, care în condiții obișnuite nu pot
fi ocupați cu apă. Porozității de aerație îi corespund porii rămași liberi după ce umiditatea din sol
a ajuns la capacitatea de câmp p entru apă:
;
în care: PA = porozitatea de aerație [%];
PT = porozitatea totală [%];
CC = capacitatea de câmp [% g/g];
DA CC PT PA 

18
DA = densitatea aparentă [g/cm³].
Interpretarea datelor privind porozitatea de aerație se face du pă scara de valori din tabelul
1.4.
Tabel 1 .4.
Clase de valori ale porozității de aerație
(după ICPA,1987,vol.III)
Caracterizarea Valoarea [% v/v]
Extrem de mică sub 6
Foarte mică 6…10
Mică 11…15
Mijlocie 16…22
Mare 23…30
Foarte mare peste 31
Se consideră că la o porozitate de 15 % plantele încep să sufere, iar la 7 – 8 % pier.
1.2.4. Determinare rezistenței la penetrare

Determinarea rezistenței la penetrare se poate face în câmp cu penetrometrul de adâncime
Chiriță și cu penetrometrul de profil Chiriță. În laborator, rezistența la penetrare se poate
determina prin metoda Canarache – Florescu.
1.2.4.1. Determinarea rezistenței la penetrare cu penetrometrul de adâncime
Chiriță

Penetrometrul este construit dintr -o tijă gradată pe care culisează două greutăți, care se
pot folosi sepa rat sau reunite. Ridicarea tijelor se face cu un mâner, iar cursa și ghidajul
greutăților de -a lungul țevii solitare cu o piesă în care se înșurubează și tija.
Tija este gradată pentru a indica pătrunderea în sol, iar țeava este gradată pentru a indica
cursa greutății (fig. 1 .2).

19
Modul de lucru. Penetrometrul se așează vertical pe suprafața solului, se ridică greutatea
(amândouă sau una dintre ele) până la o anumită gradație de unde este lăsată să cadă liber până la
piesa metalică de oprire.
Energia de penetrare (kgm) = ;
în care:
– n = numărul de lovituri;
– G = greutatea folosită;
– h = cursa greutății.

Fig. 1 .2. Penetrometre de câmp și laborator (după Domuța C., 2008)

1.2.4.2. Determinarea rezistenței la penetrare în condiții de laborator

Penetrometrul folosit pentru determinările de laborator reprezintă un model redus ca
dimensiuni al penetrometrului destinat cercetărilor de câmp.
Determinarea constă în înregistrarea numărului de lovituri care trebuie aplicate
penetrometrului pentru ca acesta să străbată o probă de sol în așezare naturală, adusă în prealabil
la o umiditate standard.
Rezistența la penetrare rezultă din relația:

hGn
Hh
SGn RP 
a
) c)
b
) a) – Penetrometru de
adâncime
(după Chiriță, 1955);
b) – Penetrometru de
profil
(după Chiriță, 1955);
c) – Penetrometru de
laborator.

20
în care:
RP – rezistența la penetrare [kg/cm²];
n – numărul de lovituri;
G – greutatea piesei (0,300 kg); [kg];
h – cursa greutății (25 cm); [cm];
S – secțiunea piesei conice (0,785 cm²); [cm²];
H – grosimea solului din cilindru (5 cm); [cm].
Clasele de valori ale rezistenței la penetr are sunt prezentate în tabelul 1 .5.
Tabel 1 .5.
Clase de valori ale rezistenței la penetrare
(după ICPA, 1987, vol. III)
Caracterizare Valoarea [kg/cm2]
Foarte mică sub 11
Mică 11…25
Mijlocie 26…50
Mare 51…100
Foarte mare 101…150
Extrem de mare peste 150

1.2.5. Determinarea conductivității hidraulice

Principiul metodei constă în faptul că prin proba de sol în așezare naturală, recoltată în
cilindri, se lasă să se infiltreze apă sub gradient constant, în condiții standard.
Modul de lucru
Pentru recoltarea probelor de sol în așezare naturală se folosesc cilindri de 100 cm3 sau de
200 cm3, aceiași folosiți și pentru determinarea în serie a densității aparente, rezistenței la
penetrare și sucțiune. Se desfac capacele cilindrilor, iar aceștia se așează într -o tavă cu apă păână
ajung la saturație completă. După ce s -au scos din apă, cilindrilor li se adaugă un inel de
prelungire de același diametru, cu înălțimea de l cm.

21
Dedesubtul fiecărei probe stă un vas colector (cilindru de sticlă gradat), prevăzut
cu pâlnie; într -un pahar cu apă, alături de instalație, se ține un termometru, înregistrându -se
temperatura apei de 2 – 3 ori în cele 5 ore de determinare. (Figura 1 .3.)
Timp de o oră se lasă apa să se scurgă prin probă fără să se înregistreze, după care se
golesc vasele colectoare. După aceea, se lasă ca apa să treacă prin probă timp de 5 ore. În acest
timp, la nevoie se efectuează umplerea sticlelor de nivel, precum și golirea vaselor de
colectare. Se înregistrează cantitatea de apă scursă în aceste 5 ore.
Calculul rezultatelor: Coeficientul de filtrație se calculea ză pe baza ecuației lui Darcy:
;HhHtSkQ

în care:
Q = cantitatea de apă filtrată (cm3 );
S = secțiunea probei de sol prin care se filtrează apa (cm2 );
t = timpul în care filtrează apa (s);
H = grosimea stratului de sol prin care se filtrează apa (cm);
h = grosimea stratului de apă de deasupra solului (cm);
k = factor de proporționalitate, numit coeficient de filtrație sau conductibilitate
hidraulică, care caracte rizează solul respectiv (cm/s).

Figura 1 .3. Aparat pentru determinarea coeficientului
de infiltrație în condiții de laborator
(după Obrejeanu și colab., 1964)

22

Interpretarea datelor conductivității hidraulice saturate se va face după limitele din tabelul 1 .6.

Tabel 1 .6.
Clasele de valori ale conductivității hidraulice saturată (după ICPA 1987, vol III.)
Caracterizarea conductivității hidraulice saturate Valoarea mm/oră
Extrem de mică sub 0,3
Foarte mică 0,3… 0,5
Mică 0,6… 2,0
Mijlocie 2,1. ..10,0
Mare 10,1. ..35,0
Foarte mare peste 35,0

1.2.6. Indicele agrofizic al solului

Metodele de teren și laborator pentru evaluarea stării fizice a solului sunt numeroase, însăși
noțiunea de stare fizică fiind o noțiune complexă pentru a cărei caracterizare este necesară
folosirea unui număr mare de parametrii. Acest lucru pune problema e xprimării ansamblului
acestora printr -un indice sintetic. Un astfel de indice a fost propus de Canarache A., 1978 , sub
denumirea de indice agrofizic .
Indicele agrofizic reprezintă în principiu media aritmetică a valorilor diferiților parametrii
determinați în teren sau laborator. Sunt propuși 10 astfel de parametri enumerați în tabelul 2.7 .
Întrucât indicele agrofizic reprezintă o medie aritmetică, numărul acestor parametrii nu prezintă
importanță, el nemodificând valorile indicelui agrofizic, astfel încât este posibilă absența unora
dintre ei sau introducerea unora suplimentari.
Pentru calculul mediei aritmetice a valorilor diferiților parametrii este necesar ca aceste
valori să aibă mărimi comparabile. În manualele clasice de statistică matematică pentru r ealizarea
acestui deziderat se folosește, în calcule de regresie, o metodă simplă constând în împărțirea
valorilor determinate la mărimea abaterii medii pătratice a șirului respectiv de valori; valorile
comparabile astfel obținute poartă numele de valori s tandardizate. Metoda poate fi utilizată și în
calculul indi celui agrofizic. În ta belul 1 .7., pentru fiecare din cei 10 parametrii utilizați se dă
domeniul de variație și formula de calcul a valorilor standardizate.

23
Tabel 1.7.
Obținerea valorilor standardiz ate ale
parametrilor folosiți la calculul indicelui agrofizic
Denumirea
parametrului (X) Simbol Unitate de
măsură Domeniul de
variație Formula de calcul a
valorilor standardizate (X’)
Densitate aparentă Da g/cm3 1,00-1,50 -2x(Da -1,00)
Macroporozitate P50 % 0-25 0,04 x P 50
Rezistență la penetrare RP Kgf/cm2 0-100 -0,01xRP
Conductivitate hidraulică K mm/h 1-100 0,5 x log K
Viteza inițială de
infiltrație VIo cm/s 10-4-10-2 0,5x(logVI 0+4,00)
Viteza finală de infiltrație VIf mm/h 1-350 0,4 x log V f
Infiltrația cumulată în 2
ore I2 Mm 10-1000 0,5 x(logI 2 – 1,00)
Hidrostabilitate
agregatelor HS % 0-65 0,015 x HS
Indicele de dispersie Kd – 0-25 -0,04 x Kd
Indice de instabilitate
structurală Is – 0-0,80 -1,25 x Is

Altă problemă care se ridică în calculul indicelui agrofizic rezultă din aceea că, în timp ce
pentru majoritatea parametrilor creșterea valorilor lor are semnificația unei îmbunătățiri a stării
fizice a solului, pentru unii dintre ei (densitatea aparentă, rezistența la penetrare, indicel e de
dispersie, indicele de instabilitate structurală), dimpotrivă, creșterea valorilor are semnificația
unei înrăutățiri a stării fizice a solului. Pentru a rezolva această problemă, în formula indicelui
agrofizic, după standardizarea valorilor, nu se int roduc valorile propriu -zise ale acestora ci valori
complimentare, cu alte cuvinte în loc de X’ se introduce în calculul (1 -X’); pentru simplificarea
calculului , în tabelul 1 .7. parametrilor respectivi li se atribuie semn negativ, în formula finală de
calcu l al indicelui agrofizic urmând a se introduce termenul 1.

24
În cazul unora dintre parametrii calculul este de asemenea îngreunat datorită faptului că
domeniile de variație nu încep de la zero. În astfel de cazuri, înainte de operația de standardizare
se int roduce un termen cu semn negativ, egal cu limita inferioară a domeniului de variație.
Cu mențiunile de mai sus, formula de calcul al indicelui agrofizic este următoarea:
;
unde:
IA – indice agrofizic;
X’ – valorile standardizate ale diferiților parametrii, calculate conform indicațiilor din
tabelul 4.10.
n – numărul total de parametrii (10 în cazul folosirii tuturor determinărilor de teren și de
laborator enumerate în tabelul 1 .7.).
n’ – numărul de parametrii pentru care creșterea valorilor are s emnificația unei înrăutățiri
a stării fizice a s olului (4 în cazul din tabelul 1 .7.).
Valorile astfel calculate ale indicelui agrofizic pot varia între 0 și 1, ele fiind cu atât mai
mari cu cât starea fizică a solului este mai bună.
Indicele agrofizic ast fel calculat prezintă unele limitări în utilizarea și interpretarea lui.
Astfel, el este pe deplin justificat în măsura în care toți parametrii determinați în teren și în
laborator indică variații de același sens și aproximativ de aceeași intensitate.
Indicele agrofizic este recomandat pentru exprimarea sintetică a unor rezultate cum ar fi
modificările solurilor arabile, comparație între solul aflat sub diferite culturi și rotații, efectul
compactării, a fertilizării etc.
Autorul indicelui agrofizic (Cana rache A.), consideră că acest indicator este util pentru
compararea diferitelor variante experimentale pe un sol dat, dar și pentru compararea diferitelor
soluri între ele. Autorul consideră că indicatorul poate fi folosit numai în cazul în care toate
însușirile fizice ale solului arată variații de același sens (Canarache A., 1990).

nX' n'IA

25
1.3. Monitoringul aprovizionării cu apă al solului
1.3.1.Determinarea indicilor hidrofizici ai solului
Indicii hidrofizici ai solului sunt valori convenționale, care indică modificările
semnificative de mobilitate și accesibilitate pentru plante a apei din sol. Noțiunea a fost introdusă
încă din primele etape de dezvoltare a fizicii solului, din necesități practice. Mult după aceea a
apărut si conceptul de studiu energetic al apei solului în care indicii hidrofizici reprezintă puncte
caracteristice pe curba de sucțiune.
1.3.1.1. Coeficientul de higroscopicitate
Se cunoaște că moleculele, ionii și atomii de la suprafața particulelor rezultate din
procesul de dezagregare și alte rare a rocilor și mineralelor dispun de energie liberă superficială
care exercită o puternică atracție pentru gaze și lichide. Datorită acestei forțe, apa sub formă de
vapori din aerul solului este atrasă de particulele de sol uscat apoi condensată și fixa tă sub forma
unui strat lichid compus din câteva rânduri de molecule de apă, între care se intercalează
molecule de aer, având o grosime medie de 2,5 milimicroni (0,0000025 mm). Apa reținută pe
această cale a fost denumită apă de higroscopicitate sau apă p uternic legată .
Apa de higroscopicitate este reținută la suprafața particulelor de sol cu o forță care
echivalează o presiune de 10 000 atmosfere în imediata apropiere a particulei elementare de sol și
50 atmosfere în ultimul rând de molecule de apă, la ex terior. Puterea de absorbție a rădăcinilor
variind între 15 -20 atmosfere, apa de higroscopicitate nu este accesibilă plantelor.
Se disting două stări ale apei de higroscopicitate:
– higroscopicitatea minimă corespunde solului uscat la aer, particulele elem entare de sol
fiind înconjurate de un strat discontinuu de molecule de apă
– higroscopicitatea maximă corespunde acelei stări când particulele sunt înconjurate cu
un strat continuu format din mai multe rânduri de molecule. Acest lucru se realizează atunci când
atmosfera este saturată în vapori de apă, iar valoarea cantitativă a umidității respective poar tă
denumirea de coeficient de higroscopicitate (CH).
Higroscopicitatea solului este un fenomen de suprafață și depinde de mărimea și natura
particulelor de sol. Cu cât particulele de sol sunt mai mici ei vor reprezenta o suprafață mai mare
la unitate de vo lum. De aceea solurile care prezintă particule fine au higroscopicitate mai mare.
Solurile argiloase și argilo -lutoase au higroscopicitate ridicată iar solurile nisipoase au
higroscopicitate mică.

26
Conținutul în materie organică crește valoarea higroscopici tății.
Cunoașterea coeficientului de higroscopicitate prezintă importanță practică, deoarece:
– permite aprecieri asupra accesibilității apei din sol prin determinarea indirectă a
coeficientului de ofilire, echivalentului umidității și capacității de câmp pentru apă
– folosește la aprecierea texturii solului.
Valorile coeficientului de higroscopicitate folosesc la aprecierea texturii solului pe baza
corelației existente între acestea (tabel 1 .8.) și ca bază pentru calculul altor indici hidrofizici.
Coeficientul de higroscopicitate se poate determina indirect , pe baza conținutului de
argilă fizică (Af – cu diametrul sub 0,01 mm), folosind următoarea formulă:
CH = 0,9+0,15 Af
Tabel 1 .8.
Valorile coeficientului de higroscopicitate în funcție de textura solului
Categoria texturală Coeficientul de higroscopicitate,
%
nisip (N) sub 2,0
nisip lutos (NL) 2,1-3,0
lut nisipos (LN) 3,1-5,0
lut (LL) 5,1-8,0
lut argilos (LA) 8,1-11,0
argilă lutoasă (AL) 11,1-14,0
argilă (A) peste 14,0
Cunoașterea coeficientului de higroscopicitate permite calcularea suprafeței specifice de
adsorbție totale și valoarea echivalentului umidității (EU):
Ssp = 400 x CH
EU = CH x 2,73
unde: Ssp – suprafața specifică, în cm2
CH – coeficientul de higroscopicitate în % f ață de masa solului uscat.

27
1.3.1.2. Coeficientul de ofilire (CO)

Coeficientul de ofilire a fost introdus de Briggs și Schantz (1912) și definit ca umiditate
dedesubtul căreia plantele se ofilesc ireversibil, fără să -și poată relua vegetația în cazul creșterii
ulterioare a umidității solului. Simota H. (1959), citat de C anarache A. (1990) menționează că în
condiții de câmp, plantele pot supraviețui la umiditate inferioară coeficientului de ofilire și
consideră că este mai corect să se definească un interval de ofilire în cuprinsul căruia coeficientul
de ofilire ocupă un l oc convențional.
Coeficientul de of ilire se poate determina astfel: pe cale vegetal ă, cu ajutorul
coeficientului de higroscopicitate, in functie de continutul de argila.
a. Determinarea coeficientului de ofilire pe cale vegetativă
Metoda a fost folosită prima dată de către Briggs și Schantz și constă în determinarea
umidității solului în momentul în care plantele cultivate pe el se ofilesc permanent.
Valoarea umidității exprimată în procente față de greutatea solului uscat, repre zintă
coeficientul de ofilire.
b. Determinarea coeficientului de ofilire cu ajutorul coeficientului de higroscopicitate
Metoda se bazează pe relația dintre coeficientul de higroscopicitate și coeficientul de
ofilire. Raportul dintre coeficientul de ofilire și coeficientul de higroscopicitate este diferit în funcție
de sol, putând avea valori de la 1,35 până la 2,00 și chiar mai mult. Pentru solurile din România
se utilizează următoarea formulă:
CO = 1,5 CH
în care:
CO este coeficientul de ofilire;
CH este coeficientul de higroscopicitate.
c. Determinarea coeficientului de ofilire în funcție de conținutul de argilă
Ținând seama de influența conținutului de argilă (A) asupra coeficien tului de ofilire
(Canarache A. și colab., 1976 ) propun următoarele formule d e calcul:
– pentru exprimare în procente de greutate:
CO = 0,05 + 0,35 A

28
– pentru exprimare în milimetri:
CO = -3,2 + 4,93 A
Autorul amintit apreciază că eroarea de estimare este de maximum 2% sau de 25 mm.
Interpretarea valorilor CO se face du pă scara de valori din tabelul 1 .9.
Tabel 1 .9.
Interpretarea valorilor coeficientului de ofilire
(după ICPA, 1987)
Caracterizare Valoarea [% g/g]
Foarte mic sub 4
Mic 4-8
Mijlociu 9-12
Mare 13-16
Foarte mare 17-25
Extrem de mare peste 25

1.3.1.3. Capacitatea de câmp (CC)
Reprezintă cantitatea de apa pe care o reține durabil un sol cu profil omogen și
permeabilitate bună, după ce a fost umezit în exces și apoi drenat.
Capacitatea de câmp se poate determina:
 direct în câmp;
 indirect, cu ajutorul cu rbei de sucțiune și pe baza conținutului de argilă sau a
coeficientului de higroscopicitate
a) Determinarea directă a capacității de camp
Pentru determinare sunt necesare două rame de scândură, având următoarele dimensiuni,
măsurate în interiorul ramei:
– rama i nterioară 1 m/1 m;
– rama exterioară 1,42 m/1,42 m.

29
Lățimea ramelor va fi de 30 -40 cm. Partea inferioară a ramelor va fi ascuțită dinspre
partea exterioară, având formă de pană si eventual protejată cu o fâșie de tablă, lamele se înfig în
sol, aju tând la nevoie cu o cazma, până la adâncimea de 6 -7 cm. Se udă ambele porțiuni cu
cantitățile de apă recoma ndate în tabelul 1 .10.
Se așteaptă o perioadă de timp pentru ca apa gravitațională să se i nfiltreze în profunzime
și apa c apilară să treacă în stratele neumectate, mai uscate. Acest interval este de 24-48 ore pe
solurile nisipoase , 28-96 ore pe solurile cu textura mijlocie , 120-168 ore pe solurile grele,
argiloase .

Tabel 1 .10.
Doze de apă recomandate a se aplica la determinarea capacității de c âmp (după Obrejeanu
Gh. și colab., 1961)
Tipul de sol Starea umiditatii Pentru determinări pe adâncimea de:
50 cm 100 cm 150 cm
Brun Umed 100 200 300
Uscat 200 350 500
Cernoziom slab și
levigat Umed 200 300 400
Uscat 300 600 900
Cernoziom puternic și
foarte puternic levigat Umed 200 300 400
Uscat 300 500 700

După trecerea timpului se recoltează probe de sol din interiorul ramei mici, din 10 în 10
cm până la adâncimea luată în studiu. Se repetă determinarea la 24 de ore. Dacă diferențele dintre
cele două determinări sunt mari se mai așteaptă 1 -2 zile.
b) Determinarea indirectă a capacității de câmp
Capacitatea de câmp se poate calcula pornind de la conținutul solului în argilă sau cu
ajutorul coeficientul d e higroscopici tate. În tabelul 1.11. sunt prezentate formulele de calcul
pentru solurile de câmpie si podișuri, soluri aluviale cu apa freatic adâncă și soluri aluviale cu apă
freatică la mai puțin de 2 m adâncime.
Tabel 1 .11.

30
Relații pentru estimarea indirectă a capacității de câmp
(Canarache A. și colab., 1967)
Soluri pe care se pot folosi: Formulele de calcul pentru capacitatea
de câmp exprimată în:
Denumirea
solurilor Limitele de valori
ale conținutului de
argilă și coeficientul
de higroscopicitate procente de
greutate mm apă p e
100 cm sol
Soluri de
câmpii și
podișuri A sub 20%
CH sub 5% sau
60 mm 2,7 + 1,13 A
2,6 + 4,33 CH 39 + 15,0 A
36 + 4,30 CH
Idem A 20 -45%
CH 5 -12% sau
60-150 mm 21,2 + 0,0626 A
19,2 + 0,520 CH 247 + 1,980 A
253 + 0,581CH
Soluri aluviale
cu apa freatică
adâncă A sub 20%
CH sub 5% sau
60 mm 17,4 + 0,271 A
12,7 + 2,30 CH 202 + 4,11 A
129 + 2,87 CH
Idem A 20 -45%
CH 5 -12% sau
60-150 mm 22,8 + 0,0847 A
22,8 + 0,371 CH 334 + 0,522 A
313 + 2,87 CH
Soluri aluviale
cu apa freatică
la mai puțin
de 2 m
adâncime A sub 45%
CH sub 12% sau
150 mm 19,9 + 0,310 A
19,5 + 1,28 CH 280 + 3,24 A
290 + 0,0895 CH

Interpretarea valorilor capacității de câmp se face după scara din tabelul 1 .12.

31
Tabel 1.12.
Interpretarea valorilor capacității de câmp
(după ICPA, 1987, vol. III)
Caracterizarea Valoarea [% g/g]
Foarte mică sub 11
Mică 11-20
Mijlocie 21-25
Mare 26-30
Foarte mare 31-40
Extrem de mare peste 40

1.3.1.4. Capacitatea de apă utilă (CU)

Capacitatea de apă utilă este intervalul dintre capacitatea de câmp și coeficientul de
ofilire. În literatura de specialitate se mai poate întâlni și sub denumirea de “interval al umidității
active; IUA”:
CU = CC – CO
în care:
CU = capacitatea de apă utilă;
CC = capacitate a de câmp;
CO = coeficientul de ofilire.

Interpretarea valorilor capacității de apă utilă se face după clasele din tabelul 1 .13.

32
Tabel 1 .13.
Clasele de valori ale capacității de apă utile
(după ICPA, 1987, vol. III)
Caracterizarea Valori [% g/g]
Foarte mică sub 8
Mică 8-10
Mijlocie 11-12
Mare 13-15
Foarte mare 16-20
Extrem de mare peste 20

1.3.1.5. Plafonul minim (PM)

Plafonul minim reprezintă punctul din intervalul umidității accesibile până la care umiditatea din
sol poate să scadă fără ca recoltele să fie sensibil afectate.
Necesitatea definirii unei astfel de noțiuni s -a impus în condițiile în care accesibilitatea pentru
planta a apei nu este egala pe tot intervalul cuprins între coeficientul de ofilire si capacitatea de
câmp. În aces t sens Botzan M. (1953) a definit plafonul minim ca indice hidrofizic care desparte
domeniul umidității greu accesibile de cel al umidității ușor accesibile plantelor.
Canarache A. (1990) consideră că se poate face abstracție de specificitatea plafonului
minim în funcție și de plantă și propune un mod de calcul al plafonului minim care ține seama de
textura solului:
PM = CO + f (CC – CO) = CO + f CU în care:
-PM, CO, CC au semnificația cunoscută
-f = fracție din intervalul umidității accesibile pentru care se folosesc următoarele valori:
– 2/3 pentru solurile nisipoase, soluri nisipo -lutoase puternic tasate, solurile luto -argiloase
moderat și puternic tasate și pentru solurile argiloase;
– 3/5 pentru solurile nisipo -lutoase, slab sau moderat tasate și pentru solurile luto –
argiloase netasate sau slab tasate;

33
– 1/2 pentru solurile luto -nisipoase și lutoase

1.3.2. Determinarea umidității solului

Umiditatea solului este influența tă de climă, compoziția mineralogică, textura și structura
solului, vegetație, etc. Cunoașterea umidității solului este necesară întrucât aceasta ajută la
stabilirea oportunității irigației și a mărimii normei de udare și la optimizarea momentului
aplicări i măsurilor agrotehnice. Determinarea umidității solului se poate face prin prelevare de
probe de sol și "in situ".
Determinarea umidității din probe prelevate se poate realiza cu extracția apei din proba de
sol și fără extracția apei din proba de sol.
a) Determinarea umidității solului cu extracția apei se face astfel:
1. – prin acțiunea căldurii (metoda gravimetrică)
2. – prin acțiunea altor lichide:
– alcool – metoda densimetrică, cu titrarea alcoolului înainte și după ce a fost pus în
contact cu solul.
– variația conductivității electrice a soluției de alcool.
3. – prin reacții chimice urmate de modificări ale temperaturii:
– cu acid sulfuric – căldura degajată este direct proporțională cu umiditatea solului.
– cu nitrat de amoniu – temperatura degajată este invers proporțională cu umiditatea
solului.
b) Determinarea umidității solului fără extracția apei se face prin:
1. – procedee care utilizează diferența existentă între densitate apei și densitatea reală
a solului:
– picnometrul cu apă.
– picnometrul cu aer.
2. – procedee bazate pe absorția diferitelor radiații:
– rezonanța magnetică nucleară: absorția energiei de înaltă frecvență prin nuclee de
hidrogen plasate într -un câmp magnetic constant.
– hiperfrecvența: absorț ia de către molecula de apă a undelor electromagnetice.
– reflexia razelor roșii la diferite lungimi de undă.

34
– absorția razelor gamma.
– viteza ultrasunetelor.

1.3.2.1. Determinarea umidității solului prin prelevare de probe de sol

1. Determinarea gravimetrică a umidității solului
Datorită preciziei, metoda gravimetrică este considerată ca metoda standard în etalonarea
aparatelor de determinare a umidității solului (sonde neutronice, tensiometre, etc.). De asemenea,
pentru ca rezultatele analizelo r fizice, chimice și biologice să fie comparabile cu datele obținute
în alte laboratoare sau cu rezultatele precedente se recalculează la sol uscat la 105 °C.
Pentru determinarea gravimetrică a umidității, solul se uscă în etuvă până se ajunge la o
masă constantă a fiolei cu sol.
Se consideră că masa "constantă" a fost realizată când diferența dintre două cântăriri
succesive se înscrie în limita erorilor admise.
Rezultatele vor fi calculate cu formulele:
a) Conținutul de apă, umiditatea gravimetrică sau umiditatea masică se exprimă sub
formă de procente din masa solului uscat:
[%]
în care:
Ug – umiditatea gravimetrică sau umiditatea masică [%];
b – masa fiolei cu sol umed [g];
c – masa fiolei cu sol uscat [g];
a – tara fiolei [g];
100 – factor de raportare procentuală.
b) Umiditatea volumetrică, exprimată în procente din volumul solului:
Uv = Ug x DA; [% v/v ]
în care:
;100accbUg

35
Ug – umiditatea gravimetrică [% g/g ]
DA – densitatea aparentă [g/cm3]

Rezerva de apă din sol (Ra) se calculează după formula:
Ra = Ug x DA x H; [m3/ha]
în care:
Ug – umiditatea solului [%]
DA – densitatea aparentă [g/m3]
H – grosimea stratului de sol [cm]

1.3.2.2. Determinarea umidității solului "in situ" (fără prelevare de probe de sol ).

Determinarea fără prelevare de probe de sol are la bază următoarele procedee:
– nuclear – metodele se bazează pe aplicațiile radioactivității: interacțiunea neutronilor
cu materia, absorția razelor gamma, variația radioactivității naturale.
– tensiometric – variația energiei de reținere a apei de către sol în funcție de conținutul
în apă al acestuia.
– electric – variația rezistivității și conductanței electrice.
– termic – modificările proprietăților termice ale solului în funcție de umidita te.
– optic – variația puterii de reflectare a luminii de către sol în funcție de conținutul de apă.
– higrofotografic – schimbările culorii unei sări complexe de iodură de argint și de
mercur sub influența umidității.
– proprietățile mecanice ale solul ui – rezistența la penetrare.

36
CAPITOLUL II
COMPACTAREA PRIMARĂ ȘI SECUNDARĂ A SOLULUI –NOȚIUNI
GENERALE

2.1.Compactarea, cauze și efecte
Compactarea solului este procesul prin care densitatea aparentă crește, iar porozitatea
totală scade. Cauzele compactări sunt atât naturale, cât și antropice.Compactarea naturală mai
poartă denumirea de compactare primară.Ea constă în creșterea densități aparente precum și în
reducerea porozități manifestate în procesul formări solului.
Compactarea antropică sau s ecundară, este cauzată de activitatea omului.Aceasta se
produce atât pe terenurile agricole, cât și pe pășuni .
Compactarea secundară în cazul solurilor folosite ca teren arabil aste cauzată de lucrările
agricole care în zilele de azi se fac cu mașini și utilaje a gricole de capacitate mare. Utilajele sunt
folosite intens pentru executarea lucrărilor de pregătire a patului de germinare, lucrări de
însămânțare a culturilor, între ținere, recoltare,transport. Solul, ca urmare a trecerilor intense cu
utilaje agricoleisi modifica in mod major proprietățile fizice, chimice si biologice, cele mai
importante fiind densitatea aparanta,gradul de tasare, porozitatea, rezistenta la penetrare si a
indicilor hidrofizici ai solului.
Prin reducerea volumului porilor, in special a macroporilor, se reduce cantitatea de
oxigen ce se inmagazineaza in acestia , afectând respirația sistemul ui radicular al plantelor ,
solubilizarea si absorbtia de nutrienți, este perturbata activit atea microrganismelor, precum si
calitate apei și mișcarea acesteia. Pe solurile compactate se manifesta deficit de azot și fosfor
reducându -se producțiile agricole in mod semnificativ.
2.1.1.Compactare de suprafață a solului.

Compactarea de suprafață es te determinată de execuția lucrărilor agricole la umiditate
necorespunzătoare și la ace iași adâncime ani în șir. În aceste condiții se formează sub talpa
plugului, la 20 -30 de cm, un strat tasat care po artă denumirea de harpan, solul având o densitate

37
aparentă mare și impermeabilitate pentru apă și aer. Acest strat se formeaza la adancimea de 20 –
30 de centimetri , cu densitate aparenta mare 1,40 -1,60 g/cm3.
Pentru a preveni acest fenomen se recomanda efectuarea araturilor la adancimi diferite de
la an la an, precum si o scarificare la un anumit interval de timp acolo unde este permis acest
lucru.
2.1.2. Compactare de adâncime a solului.
Compactarea adâncă e ste consecința folosiri în lucră rile agricole pe scară largă a
tractoarelor și utilajelor agricole de mare tonaj, caracterizate printr -o forță de apăsare mare pe
suprafață.
O altă cau ză este utilizarea de utilaje agricole de randament scăzut și mediu care necesită
pentru efectuarea lucrărilor treceri multiple.
Zonele umede și semiumede reclamă folosirea m așinilor agricole la umidități
necorespunzătoare, rezultatul fiind unul sigur, adică compactarea solului respectiv.
Tendința din zilele de azi, mai ales în tări dezvoltate , cu agricultură modernă, este acea a
efectuări mai multor lucrări de sol la o singură trecere pentru a preveni o compactare secundară
accentuată a solului.
Pășunile sunt afectate la rândul lor de de compactare. Acest fenomen se datorează
pășunatului exces iv pe anumite suprafețe, dar și treceri repetate a turmelor de animale pe același
teren, în condiții de umiditate necorespunzătoare.
Compactare secundară afectează stratul de sol arat și cel imediat, pe areale întinse și se
manifestăpractic pe toate tipuri le de sol. Solurile compacte sunt cuprinse în clasa vertisoluri,
argiloi luvosol uri, sau la alte tipuri și subtipuri de soluri.
Un alt caz al compactări este reprezentat de formarea de crustă, care poate apărea cu sau
făra apariția fenomenului de compactare .Cauzele apariției crustei sunt multiple și pot fi structura
slabă a solului, grad de humif icare scăzut ,conținut de nisip etc.
Solurile argiloase prezintă o oarecare stabilitate structurală, pe când cale lutoase și cele cu
un conținut ridicat de nisip, au o stabilitate mai scăzută , agregatele structurale se desfac ușor și
formează crustă.
Principala cauză naturală a apariției crustei este ploaia, la care, în cazul solurilor irigate se
adaugă și factor ul antropic .

38
2.2.Compactarea –efect asupra structuri sol ului.

Principala consecință a compactări solului este acea adegradări structuri solului,aceasta
ducând la înrăutățirea tuturor celorlalte proprietăți fizice ale solului.
Structura solului are o influență directă asupra tuturor proceselor fizice, mecanice și
biologice din sol.
În stare naturală particulele elementare ale solului sunt reunite in agregate care au
dimensiuni diferite, modul lor de legare constituind structura solului.
Compactarea orizontului de sol se face prin desfacerea agregatelor structura le și
reașezarea acestora intr -o stare mai tasată.
În cazul compactări primare, distrugerea structuri solului este leg ată de caracterul vertic al
argilei. Degradarea structuri solului datorată influențelor antropice se produce pe toate tipurile de
sol. Tot uși intensitatea fenomenului diferă în funcție de caracteristicile solului.
Distruger ea structuri sub influența apei se produce datorită pierderi stabilități structurale a
agregatelor, care se realizează pe trei căi :
a) Bătătorirea – manifestarea dezagregări d atorită picăturilor de ploaie căzute pe materiale cu
structură instabilă. În același timp se produce și o împraștiere a particulelor de sol și
transportul acestora.
b) Priza în masă -deasupra harpanului în perioadele cu exces de precipitații are loc tasarea
bulgărilor și dispariția porozității structurale. Prin uscare structura devine foarte compactă cu
o coeziune ridicată.
c) Acțiunea înghețului – înghețul este cosiderat că are consecințe benefice asupra structuri, dar
numeroasele cicluri îngheț -dezgheț duc la de zagregare spectaculoasă .

39
CAPITOLUL III
COMPACTAREA SOLURILOR DIN CÂMPIA CRIȘURILOR, MATERIAL
ȘI METODĂ DE CERCETARE
3.1.Date generale privind materialul și metoda de cercetare

În județul Bihor,o problemă importantă a solului o constituie excesul de umiditate,
factorul limitativ al fert ilității solului, cu o largă răspâ ndire. Excesul de umiditate se acociază
frecvent cu argilizarea înaintată și compactarea solului (cea primară din orizonturile BT ale
solurilor argiloiluviale și cea secundară – antro pică ce afectează stratul arabil și cel imediat
inferior), aciditatea sau alcalinitatea și alcalizarea,astfel pune în evidență necesitatea aplicării pe
întinse areale a unor lucări agro, pedo și hidroamelioartive. (Răuță și colab. 1985).
Compactarea secundară a solului se manifestă astazi pe suprafețe tot mai mari,datorită
traficului agricol foarte intens din ultimi i ani cu mașini și agrega te agricole de mare capacitate,
dar și executarea lucrărilor agricole la umiditate necores punzătoare, rezultatul fiind scă derii de
producție semnificative.
In zona de nord vest a României, s -au făcut cercetări in domeniul cunoașteri și ameliorări
solurilor grele , care sunt efectate de exces de umiditate Cercetări le s-au făcut prin caracterizarea
pedoameliorativă și organizarea unor câmpuri de cercetare în condițiile specifice acestor soluri
existente în vestul țării: în depresiunea Holod pe terasa a doua a Crișului Negru la Petid , în
Câmpia piemontană a Crișurilor l a Sânmartin ; în depresiu nea Beiușului la Buntești ; în Câmpia
Înaltă a Cri șului Repede de la Oradea ; în Câmpia de di vagare a Crișului la Cefa și în Câmpia
Joasă a Crișului Negru la Avram Iancu .În aceste zone sunt identificate următoarele tipuri de sol:
luvosol albic, amfigleic la Petid, luvosol albic pseudogleic la Sânmartin, luvosol albic
pseudogleic cu profil scurt pe depozite a rgilopreluviale în Buntești, preluvosol în Oradea,
lăcoviște alcalizată la Cefa și lăcoviște cambică argiloasă la Avram Iancu.
Condițiile foarte diverse din punct de vedere climatic , dar și diversitatea solurilor grele si
tasate afectate de exces de umiditate din perimetrul cercetat au impus stabilirea și amplasarea
unor câ mpuri de cercetare pentru stabilirea diferențiată de măs uri corespunzătoare agro, pedo și
hidroameliorative.

40
3.2.Caracteristicile zonelor .

3.2.1.Din punct de vedere climatic
Câmpurile de cercetare se caracterizează prin tempe raturi medii multianuale de 9,6°C la
Buntești, 10,1°C la Petid, 10,5°C la Oradea și 11,4°C la Cefa și Avram Iancu (tabel 3 .1).
În zonele umede cercetate din depresiunile Beiuș și Holod, la Buntești și Petid,
precipitațiile anuale depășesc 700 mm, evapotranspirația reală este relativ redusă (575 -587 mm),
iar excedentul de umiditate a fost de 136 -120 mm
În zonele Oradea (635mm) și Salonta (560 mm) pre cipitațiile sunt mai reduse față de
cantită țile de pecipitații d in celelalte zone in care există cîmpuri de cercetare, cu evapotranspirația
reală de 552 respectiv 525 mm și temperaturi mai ridicate, excedentul de apă a fost mult mai mic
(83 respectiv 35 mm) și alternâ nd în timpul anului cu perioade de deficit de umiditate.
Frecvent, excesul de apă ap are începând de toamna timpuriu și până primăvara târziu,
având cauze precum drenajul intern slab (datorită existenței pe profilul solului la mică adâncime
a orizontului iluvial bogat în argilă și/sau a rocii mame greu permeabile), a apei freatice la mică –
adâncime precum și a drenajului extern foarte redus (relieful prezentând pante mici și
microdenivelări locale).
Caracterizarea climatică a anilor de cercetare după calculul asigu rării precipitațiilor pe
ultimii 30 de ani relevă că la Petid din 4 ani, doi au fost foarte și excesiv ploioși, unul mediu și un
an foarte secetos.
La Buntești, in 13 ani de cercetare, trei au fost foarte ploioși, patru medii și șase secetoși.
La Sînmartin, din zece ani, șase au fost ploioși și excesiv ploioși și patru secetoși, la Oradea din
șapte ani,patru au fost excesiv ploioși și ploioși și trei foarte secetoși și secetoși, iar la Cefa și
Avram lancu, din cinci ani, patru au fost secetoși și numai unul mediu.

41
Tabel 3.1.
Valori medii multianuale ale principalelo r elemente climatice caracteristice câmpurilor de
cercetare
Stația meteorologică și câmpul de
cercetare Elementul climatic
Stația meteorologică și câmpul de
cercetare temperatura. precipitații,
mm evaport. Etr.,
mm excedent
(deficit), mm
HOLOD (Petid) 10,1 707 587 120
Dr. PETRU GROZA
(Buntești) 9,6 711 575 136
ORADEA
(Sînmartin și Oradea) 10,5 635 552 83
SALONTA
(Cefa și Avram Iancu) 11,4 560 525 35

42

0 200 400 600 800 precipitații (mm) evapotranspirația ,Etr,mm excedent (deficit), mm Reprezentarea grafică a valorilor din tabelul 3.1.
Salonta(Cefa și Avram Iancu)
Oradea(Sinmartin și Oradea)
Dr. PETRU GROZA
HOLOD (Petid)
8.5 9 9.5 10 10.5 11 11.5
temperatura Variațiile temperaturi in cele patru zone
HOLOD (Petid)
Dr. PETRU GROZA
(Buntești)
ORADEA
(Sînmartin și
Oradea)
SALONTA (Cefa și
Avram Iancu)

43
3.2.2. Caracteristicile solului
Fertilitatea solurilor studiate este limitată și a fost pusa in evidență prin indici fizici,
hidrofizici și chimici, diferiți in fun cție de câmpul cercetat.(tabel 3 .2.)
Luvosol urile albice amfigleice din depresiunea Holod (câmpul de cercetare Petid) se
caracterizează printr -un conținut ridicat în argilă coloidală (49%) în orizontul BtW, prezintă o
diferențiere texturală foarte puternică care micșoreaza permea bilitatea solului rezultând o băltire a
apei la suprafată . În cazul acestei zone, cercetările efectuate au pus in evidentă valori mari și
foarte mari ale densități aparente, solul prezentând un grad de tasare ce indică o compactare
puternică sub 40 de cm adâncime.
Valorile porozități totale sunt mici și chiar foarte mici pe într eg profilul de sol.
Conductivitatea hidraulică este mijlocie doar la suprafață, apoi mică.
Solul are o rectie slab acidă la suprafață, apoi acidă și puternic acidă.
Aprovizionarea cu principalele elemente nutritive necesare dezvoltări culturilor agricole
este slabă.Prin analiz a indicilor fizici și chimici ai solului este necesară aplicarea măsurilor de
reglare a regimului aerohidric și de nutriție, prin mode larea terenului în coame, afânare adâncă,
amendare calcică și fertili zare. Zona cercetată prezinta un bilanț hidric exc edentar, astfel se
impun și luarea unor măsuri in privința elimină ri excesului de apă.
Luvosol urile albice pseudogleice din câmpia piemontană a Crișurilor (câmpul de
cercetare Sînmartin), au un conținut în argilă coloidală care ajunge pana la 43% în orizontul BtW,
diferențierea texturală este puter nică (IDT = 1,76), densitatea aparentă ridicată imediat sub
adâncimea stratului arat și pe întreg profilul, gradul de tasare indică o com pactare puternică și
excesivă, iar porozitatea totală și conductivit atea hidraulică au valori mici.
Aceste proprietăți indică necesitatea absolută a afânării adânci a solului.
Datorită reactiei solului care este puternic acid ,cu un grad de saturatie in baze oligo –
mezobazic,acest tip de sol din zona câmpului de cercetare d in localitatea Sînmartin, necesită
aplicarea amendamentelor calcaroase pentru corectarea reactiei acide a solului.
Solul cercetat are o aprovizionare mijlocie cu elemente fertilizante,din acest motiv fiind
necesară aplicarea de ingrasaminte .
Preluvosolul din câmpia înaltă a Crișului Repede (câmpul de cercetare Oradea) prezintă
un conținut de argilă coloidală de până la 39%, iar argilă fizică până la 54%, cu o diferențiere
texturală mode rată.Pe profilul de sol, gradul de tasare arată o compactare slabă spr e puternică.

44
Stratul arat de sol prezintă o densitate aparentă mijlocie,aceasta crescând in afara acestuia spre
mare și foarte mare, porozitatea totală și de aerație prezintă valori mijloci la suprafață,apoi mici și
foarte mici.Conductivitatea hidraulică e ste bună în orizonturile superioare și prezintă valori mici
și foarte mici sub 50 cm adâncime.
Cunoașterea și analiza acestor indici fizici și hidrofizici demonstrază necesi tatea afânării
profunde a solului.
Reacția acidă a solului în orizontul A p trece î n domeniul slab acid pâ nă în profunzime, iar
conțin utul în aluminiu mobil poate stâ njeni buna dezvoltare a unor culturi. Pentru ameliorarea
acestor indici limi tativi ai fertilității solului, este necesară aplicară amendamentelor calca roase.
Solul prezint ă o asigurare mijlocie cu princ ipalele elemente nutritive.
Luvosol urie albice pseudogleice cu profil scurt, pe depo zite aluvo -proluviale din
depresiunea Beiuș, la câmpul de cercetare Buntești, prezintă ca principali indici limitativi ai
fertilității solu lui: conținutul în argilă coloidală de până la 37%, iar cel în argilă fizică de până la
59%; conductivitatea hidraulică mică sub stratul arat; densitatea aparentă cu valori mari și foarte
mari imediat sub stratul arat; grad de tasare puternic sub 40 cm adâ ncime; porozitate totală mică
și foarte mică; aciditate puternică; conținut foarte ridicat în aluminiu mobil (30 -57 mg/100 g sol)
toxic pentru majoritatea plantelor agricole; moderat nesaturat în baze; slab aprovizionat cu
principalele elemente nutritive.
Cunoașterea acestor indici face posibilă stabilirea necesarului de amendamente
calcaroase,precum și ingrașăminte aplicate pentru obț inerea celor mai bune rezultate,cunoscând și
condițiile climatice care prezintă un excedent de precipitații,exces de apă ce trebuie
eliminat,precum și necesitatea unei afanări adânci a solului din respectiva zonă cercetată.
Gleiosolul calcaric din câmpia de divagare a Crișurilor (câmpul de cercetare de la Cefa)
au un conținut de argilă coloidală de 40 -44%, începând de la suprafață și pe întreg profilul de sol,
densitatea aparenta prezentând valori mari și foarte mari, o tasare puternică sub stratul arat până
în profunzime, porozitate totală și de aerație re duse. Conductivitatea hidraulică are valori mici.
Solul are un con ținut moderat în humus și potasiu accesibil și este slab aprovizionat cu
fosfor mobil.
Reacția solului este una slab alcalină doar la suprafață, apoi moderat și puternic
alcalină.Orizontul Ap prezintă o alcalizare slabă, lucru indicat de conținutul de sodiu
schimbabil,iar apoi o alcalizare moderată pe întreg profilul.

45
În perioadele excesiv de ploioase apa băltește la suprafață, apa freatică se află la mică
adâncime (0,5 -1,2 m) și influențează umezirea excesivă a solului.
Măsurile necesare a fi luate pen tru aducerea solului respectiv î n parametri optimi sunt în
primul rând lucrările de drena j ale apei,lucrări de corectare a alcalinități prin aplicarea de
amendamente cu gips, afânarea adâncă pentru permeabilizarea si aerarea corespunzătoare a
solului, dar și aplicarea de ingrașăminte, in special cu fosfor, in vederea inbunătățiri cu elemente
nutritive a solului.
Gleiosolul cambic argiloas din câmpia joasă a Crișului Negru (câmpul de cercetare de la
Avram Iancu) prezintă o fertiltate a solului limitată în primul rând de umezirea freatică și
conținutul ridicat de argilă pe întreg profilul începân d chiar din stratul arat (67 -57% frac țiuni sub
0,002 mm). Conținutul ridicat de argilă influențează densitatea aparentă care are valori mari și
foarte mari, tasarea solului este foarte puternică pe intreg profilul.Porozit atea totală și
conductivitatea hid raulică sunt reduse. Reac ția solului este neutră, solul este eubazic, cu un
conținut normal în humus și aprovizionare mijlocie cu potasiu accesibil și slabă cu fosfor.
Datorită prezenței apei freatice la mică adâncime (0,7 -1,5 m) se remarcă deci, necesita tea
eliminării excesului de umiditate prin drenarea acesteia, a afânării adânci a solului și a asigurării
necesarului de elemente nutritive necesare creșteri și dezvoltări optime a plantelor.
Cunoașterea însușirilor solurilor și a condițiilor climatice a permis stabilirea diferențiată a
măsurilor de îmbunătățire a însușirilor negative care limitează fertilitatea acestor soluri grele și
tasate, afectate de exces sau deficit de umiditate, măsuri specifice fiecărui câmp de cercetare.

46
Tabel 3 .2.
Principalele proprietăți ale solului din câmpurile de cercetare
Localitatea și
tipul de sol Orizont Adâncim
ea
cm Argilă
<0,002% DA
g/cm3 Gt
% PT
% CC
% K
mm/h pH
H2O Al mobil
mg/100 g
sol V
% Humus
% P K
mobil
ppm
ORADEA
sol preluvosol Ap
Et
Bt 1
Bt 2
Bt/C
C 0-24
24-34
34-54
54-78
78-95
95-145 31,5
31,6
40,0
39,3
39,2
37,6 1,33
1,38
1,44
1,55
1,62
1,66 -2,1
2,2
8,6
16,1
21,9
23,6 51
49
47
43
40
39 23,0
23,2
23,7
24,6
24,6
24,5 21,0
9,0
6,0
1,0
0,5
0,1 5,5
5,6
6,2
6,3
6,6
6,5 3,7
2,3
0,5
0,8
0,3
0,6 68
65
72
84
82
78 2,32
2,28
1,91
1,93
–
– 22,0
23,0
6,0
6,0
–
– 83,0
102,0
112,0
118,0
–
–
SÎNMARTIN
luvosol albic
pseudogleic Ap
Eaw
EbtW
BtW
Btw 0-22
22-32
32-44
44-90
90-100 24,7
23,7
30,0
43,3
40,2 1,24
1,52
1,54
1,63
1,65 -8,2
11,9
13,6
22,9
24,1 53
43
43
40
39 23,0
23,0
23,0
24,0
23,0 5,5
1,9
1,3
0,2
0,2 5,1
5,2
5,2
5,4
5,9 1,0
1,4
5,5
2,4
1,2 51,2
57,6
66,0
72,2
81,0 2,80
1,27
1,50
–
– 12,6
11,8
7,8
7,0
– 59,8
60,0
73,0
63,9
–
PETID
Luvosol albic
amfigleic Ap
Ea
Ebtw
BtW
BtGo 0-20
20-39
32-49
49-90
90-110 19,8
26,4
39,9
48,7
44,7 1,34
1,48
1,45
1,50
1,58 -3,7
4,5
10,5
16,8
21,6 50
47
46
44
41 24,5
24,2
25,4
26,1
23,0 6,4
2,6
1,7
0,9
0,4 6,1
5,6
5,4
5,7
6,3 2,3
2,8
3,4
2,6
2,0 61,5
71,6
74,6
81,2
82,0 1,94
1,34
0,99
0,94
0,87 13,9
9,6
4,5
–
– 66,4
66,4
116,2
–
–

BUNTEȘTI
luvosol albic
amfigleic Ap
EaW
EB1W
B1W
BCw 0-21
21-43
43-55
55-92
92-109 25,7
26,7
35,5
36,7
33,7 1,33
1,45
1,55
1,56
1,56 -3,6
6,7
14,4
17,5
16,7 51
46
43
42
42 22,8
22,9
23,4
23,4
23,3 6,3
2,5
1,1
0,6
0,5 4,8
5,1
5,3
5,5
5,6 30,4
38,3
57,1
39,3
19,7 35,5
30,2
43,6
51,4
65,8 2,0
1,10
0,40
–
– 12,2
4,0
3,5
–
– 41,5
20,7
24,9
–
–
CEFA
lăcoviște
alcalizată Ap
Amac
Agsc
Gaac
GCac 0-26
26-45
45-58
58-81
81-103 40,3
41,1
43,1
44,4
41,0 1,35
1,46
1,57
1,60
1,57 2,7
10,8
19,1
21,3
18,6 50
46
42
41
42 27,7
27,0
28,3
27,1
26,0 6,1
4,5
1,7
0,6
0,7 7,7
8,0
8,6
8,9
9,1
5,1*)
10,8
10.0
12,1
13,7 95,0
100
100
100
100 2,60
0,90
1,00
0,90
– 7,8
3,5
3,0
3,5
– 74,7
99,6
83,0
99,6
–

47
CAPITOLUL IV
REZULTATELE CERCETĂ RILOR ASUPRA EFECTELOR
COMPACTĂRI SOLURILOR DIN CÂMPIA CRIȘURILOR ȘI
INFLUENȚA ACESTORA ASUPRA PRODUCȚIILOR
AGRICOLE

4.1. Rezultate obținute pe solurile grele și tasate afectate de exces de umiditate

Pentru zona depresionară nord -vestică a tă ri, unul dintre principali factori care limiteză
producțiile agricole este excesul de umiditate.Umiditatea afecteză in principal solurile grele și
tasate, argiloase, reci, cu compactare primară și secundară, acide și care sunt greu permeabile, cu
un conți nut ridicat de aluminiu mo bil, slab aprovizionate cu principalele elemente n utritive
mobile.
În continuare voi prezenta rezultatele obținute în patru câmpuri de cercetare : Petid,
Buntești, Cefa și Avram Iancu, câmpuri ale căror condiții de sol și climă au fost prezentate în al
doilea capitol al acestei lucrări.

4.1.1.Cercetări effectuate pe luvosolul albic de la Petid

In condiții de zonă umedă pe luvosolul albic amfigleic, s -au făcut cercetări privind
eliminarea excesului de umiditate prin modelarea terenului în coame . S-a cercetat efectul
modelării în coame la 3 lățimi diferite de benzi , la 16, 24 și 36 metri distanță (tabel 4 .1.).
4.1.1.1. Influența modelării terenului în coame asupra eliminării excesului de
apă și sporirii producției, pe luvosolul albic amfigleic de la Petid – Bihor.

Prin modelarea terenului în coame cu benzi de 24 m lațime, s -au obținut cele mai bune
rezultate in sporirea producției de grâu cu 13% și de porumb cu 23%. Prin mărirea lățimii
benzilor la 32 m , sporul de recoltă se micșorează foarte mult și este nesemnific ativ la ambele
culturi.

48
Volumele de apă ce au fost evacuate în sezonul umed au reprezentat 22 -26% din
cantitatea totala de precipitații căzute, acest volum fiind cuprins între 468 -556 m3/ha/an.
Conform datelor obț inute și prezentate în tabelul 4 .1., modela rea în coame a terenului cu
lățimea benzilor de 24 m și lungimea de 200 -300 m, s -a dovedit a fi o măsură eficace și eficientă
de combatere a excesului pluvial de umiditate, practicabilă în condițiile actua le de mecanizare a
agriculturii.
Tabel 4 .1.
Influența modelării terenului în coame asupra eliminării excesului de apă și sporirii producției, pe
luvosolul albic amfigleic d e la Petid – Bihor.

Varianta Grâu Porumb Volume apă evacuată
sezon rece
q/ha % q/ha % m3/ha % din
precip.
Arătură normală – 100 – 100 – –
Modelare în coame cu benzi de
16 m
1,5

108

0,9

103

556

26,3

Modelare în coame cu benzi de
24 m 2,5
113
6,8
123
479
23,6

Modelare în coame cu benzi de
32 m 0,2 101 3,9 113 468 22,2

4.1.2. În condițiile zonei umede din depresiunea Beiuș, la Buntești

4.1.2.1.Măsuri aplicate pentru eliminarea excedentului de umiditate si
sporirea producțiilor agricole

49
Cercetările s -au desfășurat pe luvosol urile albice pseudogleice cu profil scurt pe depozite
aluvo -proluviale, în condițiile unui bilanț hidrologic excedentar ce depășește 130 mm.
Măsurile cercetate pentru eliminarea apei în exces au fost sistemele de drenaj subteran de
diferite tipuri constructive de dren : drenuri de ceramică ampl asate la 15 și 25 m distanță și 0,8 m
adâncime, drenuri de piatră la 10 și 20 m distanță plus scarificare perpendiculară cu linia de
drenuri pentru permeabilizarea solului și înlesnirea pătrunderii apei din precipitații spre dren,
precum și mode larea teren ului în coame și modelare plus scarificare.
Solul a fost amendat cu 10 t/ha CaCO 3 iar anual s -a aplicat N 130P90 kg/ha, în asolamentul
grâu-trifoi -porumb -in ulei, fiecare variantă de dre naj fiind subdivizată pentru cele patru culturi.
Volumul de apa scurs prin sistemul de drenaj in raport cu condițiile climatice.În peri oada
celor 13 ani de cercetări, rezultatele obținute cu privire la volumul de apă evacuată, permit
ordonarea variantelor de eliminare a excesului de umiditate astfel: drenajul de ceramică cu
distanța de 10 m cu cele mai mari scurgeri anuale (2 902 mc/ha respectiv 46% din precipitații),
urmat de modelarea în coame (1 428 mc/ha), modelar ea în coame plus scarificare (1 173 mc/ha),
drenajul de ceramică la 15 m (1220 mc /ha), la 25 m (1 038 mc/ha) și drenajul de piatră la 10 și 20
m (689 respectiv 387 mc/ha).
Volumele de apă eliminate in cantitatea cea mai mare s -au înregistrat în lunile decembrie –
martie.
Scurgerile de apă prin drenuri au înregistrat cea mai mare frecvenț ă in luna februarie (13
ani), martie și aprilie (12 ani) și ianuarie și mai (în 10 ani din 13).
De-a lungul pe rioadei de cercetare, scurgerea de apă maximă î n 24 de ore a fost de 39
mc/ha la sistemul de drenaj cu tuburi de ceramică la 10 m distanță. Pe var iante, se păstrează și în
cazul scurgerilor maxime în 24 de ore sensul de variație din întreaga perioadă de cercetare.
Conținutul chimic al apelor scurse prin drenuri și rigole, valori medii pe 13 ani ale
elementelor cercetate (tabelul 4 .2. ), pun în evidență evacuarea unor importante cantități de azot
care ajung până la 26,8 kg N/ha/an în varianta cu intensitate maximă de drenaj. Cantitățile de
fosfor sunt mici (0,1 —0,6 kg/ha), de asemenea, cele de potasiu în lipsa aplicării de îngrășăminte
cu potasiu .
Din tabelul 4 .2. se poate observa că drenul de piatră, cu diametrul de 20 de metri, plus
scarificarea terenului evacuează cele mai mici cantități de azot, fosfor, dar și potasiu.

50
Tabel 4 .2.
Cantități de azot, fosfor și potasiu evacuate anual cu volumele de apă scursă prin decantare la
Buntești – Bihor.
Varianta N P K
kg/ha/an
v-2 Dren ceramică, d=10m+scarificare 26,8 0,6 0,6
v3 Dren ceramică, d=15m+scarificare 16,2 0,3 0,5
v-4 Dren ceramică, d=25m+scarificare 14,5 0,3 0,4
v-5 Dren piatră, d=10m+scarificare 7,8 0,2 0,3
v-6 Dren piatră, d=20m+scarificare 4,5 0,1 0,2
v-9 Modelare în coame, 1=20m; L=200m 18,1 0,3 0,8

v-10
Modelare + scarificare
13,2
0,4
1,0

Modificări ale unor indici fizici, hidrofizici și chimici ai solului de la Buntești.
Drenajul și scarificarea fac,ca densitatea aparentă să inre gistreze scăderi de 4 -5%,(fig.
4.3.), în timp ce porozitatea de aerație se menține la valori mijlocii în stratul arat la toate
variantele,trece de la valori mici la mijlocii pe stratul de sol de la 20 -40 cm și de la si de la foarte
mici la mici între 40 -60 cm.
Rezistența la penetrare scade cu 24—29% între 20 —60 cm adîn cime, iar conductivitatea
hidraulică trece de la valori mijlocii la valori mari pe stratul de sol de la 20 —40 cm și de la valori
mici la valori mijlocii înt re 40 —60 cm adâ ncime.
Rezultate ale cercetărilor privind modificările un or indici chimici ai solului pun în
evidență importante îmbunătățiri ale acestora sub influența aplicării CaCO 3, scarificării, eliminării
excesului de apă, fert ilizării anuale, asolamentului. Astfel, reacția solului puternic acidă în terenul
inițial, trece în do meniul acid sau slab acid (fig 4.1 .).

51
Tabel 4 .3.
Modificări ale unr indici chimici în stratul arat al luvosolului albic pseudoglei c de la Buntești –
Bihor.
Varianta pH
(H2O) N-NO 3 P K
N-NH 4 mobil ppm
Teren inițial (1974) 4,70 1,2 6,5 41,5
Martor, arătură normală
Dren ceramică, d=15m+scarificare
Dren ceramică, d=25m+scarificare
Dren piatră, d=20m+scarificare
Modelare în coame
Modelare + scarificare 6,19
6,52
6,19
6,38
6,05
6,40 6,3
12,3
12,0
9,6
5,9
7,6 37,0
47,2
40,3
41,6
44,3
50,2 39,8
42,3
43,6
38,2
36,3
43,9

Fig. 4.1 . Modificări ale unor însușiri fizice și hidrofizice sub influența unor măsuri de reglare a
sistemului aerohidric, în condițiile luvosolului albic pseudogleic de la Buntești -Bihor
Aciditatea hidrolitică a scăzut cu până la de trei ori în stratul arat și de două ori pe stratul
de sol de la 20 -40 cm.

52
Conținutul în aluminiu mobil a scăzut cu până la de trei ori în stratul arat și cu până la
35% între 20 -40 cm adâncime.
Raportul azotului nitric față de cel amoniacal se î mbunătățește foarte semnificativ în
favoarea celui nitric și are loc o importantă îmbu nătățire a aprovizionării cu fosfor mobil și chiar
cu potasiu (în lipsa aplicării de îngrășăminte cu potasiu), urmare a aplicării anuale a îngră –
șămintelor cu fosfor (P 90 kg/ha) precum și creării în sol a unor con diții favorabile mobilizării
rezervelor de fosfor și potasiu din sol.
4.1.2.2. Efectele avute din punct de vedere al producției agricole,al eficienței energetice
și economice
Măsurile agrofitotehnice aplicate, de eliminare a excesului de umiditate, de afânare
adâncă prin scarificare, modelarea terenului în coame cu și fără scarificare, precum și altele, au
influențat ameliorarea solului in sens pozitiv obținându -se importnte sporuri de producție
agricolă, dar și î mbunătățirea eficienței economice și energetice (tabel 4 .4.). Sporurile medii de
producție care s -au obținut in decursul anilor de cerce tare, arată faptul că măsurile î ntreprinse au
avut un efect povitiv asupra productivități terenurilor respective.Astfel, la grâu s -au obți nut
sporuri medii pe 13 ani, cuprinse între 3,8 -7,0 q/ha (20 -37%) față de arătura normală, la cultura
de porumb între 5,4 -11,5 q/ha (20 -43%), la cultura de trifoi între 1,0 -1,4 t/ha fân (14 -19%), iar la
inul ulei între 100 -160 kg/ha (20 —34%).
Sporurile de producție c ele mai mari au fost realizate î n general în cazul drenajului de
ceramică la 15 m distanță, drenajului de piatră la 10 m și modelării terenului în coame plus
scarificare.
Din punct de vedere al eficienței economice, modelarea terenului in coame cu și fară
scarificare prezintă cea mai mare eficiență, urmată de drenajul de ceramică la 15 m și drenajul de
piatră la 20 m distanță.
Având în vedere efectul de durată mare a drenajului cu tuburi de ceramică (60 ani),
precum și a celui de piatră (45 ani), eficiența eco nomică redată prin perioada de amortizare a
cheltuielilor investite (19 -36 ani) este bună. Cheltuielile ocazionate de modelarea terenului în
coame cu și fără scarificare se amortizează în termenul celmai scurt de 0,4 -1,3 a ni.
Eficiența energetică este pozit ivă în toate variantele cercetat e. De remarcat și aici
modelarea terenului în coame, în cazul căreia energia consumată este minimă, iar raport ul
energetic este cel mai mare. Urmează în ordine descrescândă modelarea în coa me plus

53
scarificarea drenajul de piatră și drenajul de ceramică la 25 m distanță și drenajul de ceramică la
15 m.
Tabel 4 .4.
Efectul asupra sporului de producție, eficienței economice și energetice, a unor măsuri
complexe de ameliorare a luvosolului albic pseudogleic de la Buntești -Bihor.

Varianta Sporul de producție/ha(an
Venit net/asolam
Per.
amort/
ani Rapor
energ. pe
asolam grâu Porumb trifoi in ulei
q % q % t % kg % lei/ha/an mii lei
pe
ha/efect
Martor, arătură normală
Dren ceramică,d=10m+scarificare
Dren ceramică,d=15m+scarificare
Dren ceramică,d=25m+scarificare
Dren piatră, d=10m+scarificare
Dren piatră, d=20m+scarificare
Modelare în coame, 1=20m;
L=200m
Modelare + scarificare –
6,7
6,8
5,0
7,0
6,4
3,8

4,4 100
135
136
126
137
134
120

123 –
7,2
8,6
5,4
9,4
7,8
8,5

11,5 100
127
132
120
135
129
132

143 –
1,4
1,3
1,2
1,2
1,4
1,3

1,0 100
119
118
117
117
119
118

114 –
124
150
96
162
109
161

126 100
126
132
120
134
123
134

127 –
386
656
500
511
638
735

690 –
23,2
39,4
30,0
30,7
38,3
44,1

41,4 –
36
22
19
24
14
0,4

1,3 –
16,6
26,1
30,8
22,1
37,5
70,0

39,9

54
4.1.3. Câ mpia joasă a Crișurilor
In condițiile exesului de umiditate freatic și de suprafață, pe gleiosol calcaric de la Cefa și
gleiosolul cambic argiloas de la Avram Iancu, s-au cercetat măsuri de elimi nare a excesului de
umiditate și de permeabilizare a solului prin dre naj subteran din tuburi riflate de material plastic,
amplasate la diferite distanțe (15, 30, 45 m) cu filtru mic (5 -10 cm) și înalt (25 -30 cm), cu și fără
permeabilizarea solului prin scarificare până la nivelul materialul ui filtrant sau prin drenaj cârtiță,
scarificarea și drenajul cârtiță făcându -se perpendicular pe direcția drenurilor. Prin aplicarea
acestor metode s -au obținut rezultate foarte bune. Solurile pe care au fost aplicate aceste măsuri
au avut rezultate foart e bune din punct de vedere al producției agricole, cantitatea de apă evacuată
prin sistemul de drenaj măsurând volume importante.
4.1.3. 1. Sporurile de producție înregistrate în câmpul de cercetare de la Cefa
Perioada caracterizată prin ani secetoși, volumele de apă evacuată în perioadele de exces
au fost cuprinse între 67 -363 m3/ha (tabel 4 .5.). În toată perioada de cercetare nu s -au înregistrat
băltiri de apă la suprafața terenului.
Pentru înbunătățirea caracteristicilor solului a fost efectuată și scarificarea solului care a
contribuit la sporirea volumelor de apă dre nată cu 37% — 97%, în funcție de înălțimea
materialului filtrant, scarificarea avâ nd cel mai bun efect în cazul materialului filtrant cu înăl țime
mai mică.
Volumul scurgeri maxim e în 24 de ore în diferite variante de drenaj a variat între 26,
respectiv 108,9 m3 / (fig.4.2 .). Se remarcă și în cazul debitelor maxime efectul scarificării în
sporirea volumelor de apă evacuată, a drenajului cârtiță precum și a celui nesis tematic.
Producția agricolă a înregistrat creșteri semnificative cuprinse între 6,3 (15%) și 11,3 q/ha
grâu (26%) , obținute numai în cazul aplicării lucrării de scarificare pe drenajul la 30 m distanță,
atât la filtrul mic cât și la filtrul înalt. Se remarcă de as emenea influența bună a filtrului înalt față
de filtrul mic.

55

Tabel 4 .5.
Influența afânării adânci asupra sporirii eficienței drenajului în condițiile gleiosol ului calcaric de la
Cefa – Bihor.
Varianta Producția de grâu Volum de apă
evacuată
q/ha % dif m3/ha %
Martor, arătură normală
Dren, d=30m F mic
Dren, d=30m F mic+sc
Dren, d=30m Fî
Dren, d=30m Fî +sc 43,0
45,7
49,3
46,4
54,3 100
106
115
108
126 –
2,7
6,3
3,4
11,3 –
67
132
165
363 –
100
197
100
137
DL 5% 115 6,3
F mic=filtru mic (5 -10 cm); Fî= filtru înalt (25 -30cm; sc=scarificare)

Fig. 4.2 . Scurgeri maxime în 24 de ore, în diferite variante de drenaj, în condițiile gleiosolului
calcaric , de la Cefa -Bihor.

56
4.1.3. 2.Sporurile de producție înregistrate în câmpul de cercetare de la Avram Iancu
Volumele de apă evacuate prin drenuri în perioadele d e exces , au fost cuprinse între 215
și 615 m3/ha. Scarificarea solului aplicată pe drenaj a influențat sporirea cu 49-149% a volumelor
de apă ev acuată prin drenuri (tabel 4 .6.). Volumele maxim e de apă evacuată în 24 ore
înregistrat ate au fost cuprinse între 16,2 -61,6 m3/ha (fig. 4.3 .). Drenajul cârtiță aplicat pe drenajul
cu tuburi riflate fără filtru a influențat spo rirea volumului de apă scursă cu 74%, iar scarificarea
cu 95%. În urma cercetărilor se poate spune că sporurile de producție obținute la cultura de
porumb au variat între 0,9 q/ha în cazul drenajului la 30 m fără filtru și fără scarificare și 11,7
q/ha (31 %), față de arătura normală, în cazul când drenajul la 30 m distanță s -a completat cu filtru
înalt și permeabilizarea solul ui prin scarificare (4 .6.). Scarificarea sporește producția obținută cu
15% pe drenajul fără filtru, cu 17% pe drenajul cu filtru mic și cu 20% pe drenajul cu filtru înalt.
Analiza eficienței economice relevă faptul că, drenajul de 30 m distanță cu filtru înalt și
scarificare este cel mai eficient, urmat de drenajul la 30 m cu filtru mic și scarificare, iar drenajul
la 30 m fără filtru are cea mai mică eficiență economică.
Perioada de amortizare a cheltuielilor de amenajare a terenului prin drenaj pune în
evidență faptul că în cazul lăcoviștilor argiloase, drenajul fără permeabilizarea solului prin
scarificare nu se justifică. Durata de efect a drenajului cu tuburi riflate din material plastic este
apreciată la 30 de ani, ori în cazul drenajului fără scarificare perioada de amortizare a
cheltuielilor depășește această durată, deci fără scarificarea lăcoviștilor argiloase,sistemul de
drena j nu este rentabil.
Din punct de vedere al eficienței energetice, valorile cele mai mari cuprinse între 26 -35 se
înregistreză la dre naj plus scarificare, valori de două până la de patru ori mai mari comparativ cu
drenajul fără scarificare.
Rezultatele ob ținute în ameliorarea factorilor limitativi ai fertili tății solurilor grele și
tasate afectate de exces de umiditate, pun în evi dență necesitatea cunoașterii detaliate a
condițiilor de sol și climatice și pe această bază alegerea diferențiată și aplicare a cu mult
discemământ a celor mai corespunzătoare măsuri.

57
Tabel 4 .6.
Influența afânării adânci asupra sporirii eficienței drenajului în condițiile gleiosolului cambic
argilos , de la Avram Iancu -Bihor.
Varianta Spor de prod Vol apă evacuată Spor de venit
lei/ha/an Per
amort
ani Rata
rentabil Raport
energetic q/ha % m2/ha %
Martor, arătură normală
Dren, d=30m
Dren, d=30m +f scarif
Dren, d=30m F mic
Dren, d=30m F mic+scar
Dren, d=30m Fî
Dren, d=30m Fî+scar –
0,9
6,5
2,4
8,9
4,3
11,7 100
102
117
106
123
111
131 –
215
361
239
570
413
615 –
100
168
100
249
100
149 –
114
825
305
1130
546
1486 –
107
19
38
14
23
12 –
0,3
1,6
0,8
2,1
1,3
2,6 –
6
26
14
32
19
35

Fig. 4.3.
Scurgeri maxime în 24 de ore, în diferite variante de drenaj , în condițiile gleiosolului cambic argilos
de la Avram Iancu -Bihor.

58
4.2. Rezul tate obținute pe soluri în zone cu perioade de exces alternând cu deficit de
umiditate

Combaterea compactări primare a solului afectat de exces de umiditate, alternând cu
deficit de umiditate, a impus efectuarea de cercetări pe aceste soluri. Cercetările au urmărit
stabilirea efectului lucrărilor de afânare adâncă prin scarificare, acestea s -au desfășurat în trei
cicluri, urmărindu -se stabilirea condițiilor de sol și climă în care ace ste lucrări sunt necesare,
parametrii de exe cuție, durata de efect, influența asupra însușirilor solului și sporirii recoltei
precum și eficiența economică și energetică. Astfel în prima perioadă a cercetări s -a stabilit
efectul și durata de efect a scari ficării, influ ența asupra modificărilor din sol și asupra sporirii
producției, în a doua perioadă s -a cercetat efectul rescarificării prin revenirea pe același teren cu
lucrări de scarificare la diferite intervale de timp, iar în cea de a doua perioadă au fost cercetate
aspecte legate de intensitatea de scarificare a solului, de inte grare a scarificării în cadrul unor
asolamente, precum și măsuri de sta bilizare și prelungire a duratei de efect a scarificării prin
fertilizare pedoameliorativă (pe adâncime a de afânare).
Cercetările efectuate în aceași periodă au urmărit și studierea sporiri sistemelor de drenaj
subteran prin permeabilizarea solurilor grele și tasate afectate de exces de umiditate cu ajutorul
scari ficării executate perpendicular pe direcția de pozare a drenurilor, înlesnindu -se infiltrarea
apei spre drenuri.
4.2.1. Rezultate privind influența scarificări asupra producțiilor agricole
Cercetările pentru combatera compactării primare și reglarea regi mului aerohidric prin
afânare adâncă cu inv ersarea straturilor de sol, fără inversare, s -au început pe luvosolul albic
pseudogleic de pe câmpul de cercetare Sînmartin -Bihor
4.2.1. 1. Durata lucrărilor de scarificare și efectul acestora asupra solului.
În câmpul de cercetar e de la Sînmartin, s -a facut sacrificarea terenului în scopul afânării
profunde fără inversarea orizonturilor, alături de plugul pentru desfundare la 55 cm adâncime (cu
inversarea orizonturilor) și plugul cu subsolier la 35 cm adâncime.
Cercetările efectua te și introducerea scarificatorului, au avut ca efect,rezultate dintre cele
mai bune asupra modificărilor fizice, hidrofizce și chimice produse în sol, cât și prin sporurile de
producție obținute.

59
Modificările fizice cele mai mari s -au produs îndeosebi înt re 30 -60 cm adâncime.Astfel
valorile densității aparente au scăzut cu până la 12%, porozitatea totală a sporit cu până la 15%,
valorile porozității deaerație s -au dublat, iar umiditatea a sporit în profunzime (45 -60 cm) cu 8%,
fapt ce explică și sporurile mari obținute la cultura porumbului, careîn perioada de secetă din vară
a putut beneficia de o rezervă însemnată de apă.
Modificările chimice suferite de sol,s -au datorat aplicării a 5 t/ha CaCO a și a afânării
adânci prin scarificare. Astfel, reacția solului a înre gistrat evidente îmbunătățiri față de starea
inițială, cu deosebire în straturile de sol superioare și cu influențe până la 60 cm adâncime în
cazul scarificării.
Prin aplicarea aceleași doze anuale de îngrășăminte la hectar, analiza conținutului în
elemente nutritive mobile pune înevidență faptul că, scarificarea influențează un conținut mai
ridicat de elemente nutritive, pe lângă faptul că realizează importante sp oruri de producție,
urmare a creării unor condiții mai favorabile mobilizării rezervelor din sol. În consecință crește
proporția de azot nitric față de cel amoniacal, iar valorile manganului cât și raportul dintre fierul
feric și cel feros pun înevidență crearea unor condiții favorabile proceselor de oxidare.
Scarificarea aduce creșteri semnificative ale sporurilor de producție,datorită cr eșteri
capacității de producție a solului, de 25% la porumbul boabe și de 16% la grîu, media primilor
patru ani.
Eficiența economică cea mai mare a scarificării a fost obținută la cultura de porumb. La
cultura de grâu se obține de asemenea, prin scari ficare, o bună eficiență economică. Pe
asolamentul grâu- porumb, scarificarea în două sensuri perpendiculare a realiza t sporul de venit
net/ha și an de 562 lei, respectiv 2 810 lei pe perioada de efect de cinci ani. În aceeași perioadă, în
cazul scarificării într -un singur sens s -a realizat sporul de venit net de 2 200 lei/ha.
Efectul lucrări de scarificare are o durată de 4-5 ani, perioadă după care este nevoie a se
interveni din nou la scarificarea solului, conform seriilor de experiențe efectuate pe câmpul de
cercetări de la Sînmartin (fig 4.4 .).

60

Fig. 4.4 . Efectul în timp al scarificării solului asupra producției de grâu și porumb (în serii
de experiențe) pe luvosolul albic pseudogleic de la Sînmartin -Bihor
4.2.1.2.Rezultate privind efectele rescarificări asupra indicilor pedoameliorativi și asupra
recolte i.
Conform cercetărilor efectuate în cadrul câmpului de cerecetare de la Sînmartin, lucrările
de scarificare, sunt necesare a fi reluate după 5,6 ani de la scarificarea inițială. Prin rescarificare
la nivelul solului se produc o serie de modificări care vo r fi prezentate în cele ce urmează.
Modificări ale însușirilor solului. Prin rescarificare într -un sens, cât și rescarificare în
două sensuri, perpendiculară, au avut loc importante modificări pe întreaga adâncime mobilizată
până la 75 cm, cele mai mari având loc însă pe straturile de sol cuprinse între 15 -60 cm. Prin
urmare densitatea aparentă a înregistrat scăderi cu 4 -9%, porozitatea totală a sporit cu 6 -11%,
porozitatea de aerație în general a crescut cu 20 -50%, iar umiditatea în medie cu6%, mai cu
seamă între 30 -60 cm adâncime. La această rezervă de apă acumulată pe profilul solului se
adaugă și cea consumată pentru realizarea sporurilor de producție de 450 kg/ha grîu și 700 kg/ha
porumb.
Aciditatea solului în stadiu inițial, înaintea aplicări lucrări lor de scarificare a fost de 5,1
pH, aceste valori ale pH trecând din domeniul puternic acid în acid și slab acid, ca urmare a
aplicării CaC0 3 și culturalizării terenului.

61
Din punctul de vedere al elementelor nutritive, se remarcă raportul dintre azotul nitric și
cel amoniacal, în sol predominând net superio r azotul nitric în variantele de rescarificare,
comparativ cu arătura normală, acest raport înregistrând valori mai mari cu pâna la 48% între 30 –
60 cm adâncime. Pe aceleași straturi de sol, se remarcă procesele oxidative care predomină,
urmare a sporirii conținutului de aer în masa solului, proporția dintre fierul feric și fierul feros
indicând preponderența acestor procese. Prin reglarea regimului aerohidric al solului datorat
rescarificări, avem o mai bună mobilizare în sol în cea ce privește rezerva de fosfor și potasiu.
Având în vedere modificările fizice produse în sol prin rescarificare, pot fi observate
efectele pozitive al aplicări acestei lucrări după efectuarea primei scarificări.
Rescarificare a-efectul asupra producției. Prin rescarificarea solului s -au obținut sporuri
de producție semnificative și foarte semnificative, cuprinse între 365 -525 kg/ha grâu, respectiv
13-19% și de 625 -810 kg/ha porumb (20 -26%).
Rescarificarea în două sensuri față de cea într -un sens, a realizat sporuri mici de
producție.
Eficiența economică a lucrări de rescarificare a solului. Prin executarea lucrărilor de
rescrificare a solului într -un sens se obțin sporuri de producție semnificative, rezultă deci de aici
un veni t net pe asolamentul, grâu -porumb mai mare decât fără aplicarea acestei măsuri.
Rescarificarea solului duce la modificări ale însușirilor solului, la cresterea producțiilor
obținute, dar și la o eficiență e conomică ridicată, rezultate ce dovedesc faptul că se obțin rezultate
bune și apropiate prin rescarificarea solului după 5, 6 sau 7 ani. Astfel, în cazul î n care nu este
posibilă o rescarificare din diferite motive după 5 ani cum ar fi recomandat, conform cercetărilor
efectuate, această lucrare se p oate executa și în anul 6 sau 7, dar se pierd bineînțeles sporurile de
producție din ani de întârzî ere.
Pe suprafețele supuse rescarificări în două sensuri, sporurile de producție realizate nu
justifică această măsură, deoarece acestea sunt ne semnificative față de rescarificarea într -un
singur sens. Se recomandă asfel, în cazul rescarificări, ca aceasta să fie efectuată intr -un singur
sens pentru a se justicica eficiența economică și energetică a măsuri.

4.2.1. 3. Efectele scarificarii solului la o anumită perioadă de timp
În vederea stabiliri perioadei în care este necesară revenirea cu lucrări de scarificare a
solului s -au făcut cercetări pe același teren anual, la 2 ani, la 4 ani și la 8 ani.

62
Atât rezultatele modificărilor fizice, hidrofizice, micromorfologice, cât și nivelul
producțiilor obținute, pun în evidență faptul că executarea scarificării solului la intervale mai mici
de 4 ani, precum și la 8 ani, nu se justifică.
Modificări fizici și hidrofizice ale solului . Scarificarea are influență asupra modificări
densității apa rente, rezistenței la penetrare și condu ctivității hidraulice (fig. 4.5 .).
Densitatea aparentă se reduce semnificativ, cu deosebire între 20 -70 cm adâncime, în
funcție de numărul de afânări, reducerile cele mai mari înregistrânduse la scarificarea odată la 4
ani.
Scăderi de până la 15% înregistrază rezistența la penetrare, scari ficarea la 2 și 4 ani având
un efect apropiat. Conductivitatea hidraulică crește foarte semnificativ sub influența scarificării
față de solul nescari ficat. Sporirea valorilor acestui indice se resimte pe toată adâncimea pro –
filului cercetat, fiind maximă la scarificarea odată la 4 ani.

Fig. 4.5 . Modificări ale unor însușiri fizice și hidrofizice sub influența scarificării la diferite
intervale de timp a a luvosolului albic pseudogleic de la Sînmartin -Bihor

Modificările micromorfologice cercetate în cazul unui sol nescarificat o structură cu goluri izolate,
acestea evidențiind o compactare mare a solului, precum și formațiuni feri-magnetice, întâlnite în caz ul
solurilor afectate de exces de umiditate.(fig 4.6 .)

63

Fig. 4.6 . Modificări micromorfologice sub influența scarificării luvosolului albic pseudogleic de la
Sînmartin -Bihor.

Structură cu fisuri și goluri izolate,precum și o porozitate totală mai mică și un conținut de
argilă mai ridicat se află în sub orizontul Ap.
Solul scarificat are o porozitate totală mai mare față de cel nescarificat, datorită
scurgerilor de material de la suprafată din orizonturile Ap și Eaw, din aceste materiale se
formează un amestec care se gonflează și formează goluri de aer ce permit o aerar e imbunătățită.
La rescarificare, fotogramele structurale arată un amestec mai intim al diferitelor materiale din
orizonturile cercetate și o porozitate sporită față de scarificare.
Efectul scarificării și rescarificării asupra bilanțului apei din sol în diferiți ani
climatici. Pe baza modificărilor constatate la însușirile hidrofizice ale solului scarificat și

64
rescarificat, precum și a unor con cluzii anterioare, s-a putut estima creșterea capa cității de
înmagazinare a apei de la 76 mm în solul neafânat la 123 în solul afânat și la 162 mm în solul
reafânat, creșteri corelate cu o creștere a adâncimii de înrădăcinare a porumbului de la 70 la 100,
respectiv la 120 cm.
Scarificarea are efect foarte bun în corectarea umidității solului, atât în condiții de ex ces
cât și deficit în unii ani sau perioade ale acestora. Pentru obținerea celor mai bune rezultate,
datorită faptului că prin scarificare nu se pot rezolva total problemele privitoare la excesul și
deficitul de umiditate, în unele cazuri este necesară efe ctuarea unor lucrări de desecre și irigare a
solului, deci scarificarea are efect pozitiv asupra regimului de apă din sol,dar nu rezolvă în
totalitate problema.
Cele mai bune producții de porumb și grâu, în condițiile luvosolului albic pseudogleic de
pe câmpul de cercetare Sînmartin, se obțin : în cazul grâului la un climat mijlociu, dar scad în ani
secetoși și chiar mai mult în cei ploioși.La porumb , ani secetoși crează pierderi de producție,
această cultură obținând sporuri bune în ani mai puțin secetoși. Scarificarea aduce sporuri de
producție agricolă mai mari față de o suprafață pe care nu s -a aplicat această lucrare.(fig. 4.7 .)

Fig. 4.7 . Ecuația producției de forma Rq/ha = a+b (E/D)+C(E/D)2 funcție de excesul sau umiditate
din martie – iunie pentru grâu și a prilie -septembrie pentru porumb
Rezultatele de producție obținute la grâu și la porumb indică faptul că scarificarea anuală
și la doi ani nu se justifică prin sporurile realizate. În același timp, sporurile de producție de 8% la
grâu, obținute după 5 ani în varianta cu scarificare odată la 8 ani și de 5% la porumb în al șaselea
an de scarificare, indică posibilitatea de prelungire a ciclu lui de reafânare.

65
4.2.1.4. Rezultatele scar ificării la niveluri agrotehnice diferite
La Sînmartin, a fost cercetat efectul pe care scarificarea îl are asupra asolamentului în
diferite condiții și la același nivel de fertilizare (N 120P90).Asolamentele cercetate sunt cele la doi
ani (grâu -porumb) și de patru ani(grâu -trifoi -porumb -in), (tabelul 4 .7.).
Sporurile de producție realizate prin sca rificare sunt de 3,6 q/ha grâu și respectiv de 11%
în asolamentul de patru ani și de 4,0 q/ha (14%) în asolamentul de doi ani. Factorul asolament
realizează de asemenea sporuri semnificative de 3,8 q/ha grâu (12%).
La porumb, scarificarea influențează semnificativ sporirea produc ției cu 5,7 q/ha (12%) în
asolamentul de 4 ani și cu 7,2 q/ha (17% în asolamentul de doi ani. Factorul asolament realizează
sporul semn ificativ de 6,4 q/ha (14%).

Tabel 4 .7.
Influența scarificării și asolamentului asupra producției, pe luvosolul albic pseudogleic de la
Sînma rtin-Bihor

Scarificarea solului (A) Asolamentul III
Media asolament
de doi ani de patru ani (cu trifoi)
q/ha % dif q/ha % dif q/ha % dif
GRÂU
Nescarificat
Scarificat 29,1
33,1 100
114 –
4,0* 33,8
37,4 100
111 –
3,6* 31,4
35,2 100
112 –
3,8*
Media scarificării 31,1 100 x 35,6 114 4,5* X x X
PORUMB
Nescarificat
Scarificat 42,6
49,8 100
117 –
7,2* 48,6
54,3 100
112 –
5,7* 45,6
52,0 100
114 –
6,4*
Media scarificare 46,2 100 x 51,4 111 5,2* x x X

Modificări fizice și hidrofizice ale solului (tabel 4 .8.). Densitatea aparentă scade cu 2 -5%
în funcție de nivelul agrotehnic, cu deosebire pe straturile de sol de la 20 la 40 cm și cu 4 -8% în
funcție de scarificare.

66
În cazul agrotehnici superioare, rezistența la penetrare prezintă valori mai mari cu 2 -24%
în favoarea agrotehnicii superioare față de agrotehnica medie.
Tabel 4 .8.
Influența nivelului agrotehnic și scarificării asupra modificării unor indici fizici ai solului
preluvosol de la Oradea
Nivelul agrotehnic Adâncimea
cm Da
g/cm3 RP
kg/ cm3 K
mm/h
Agrotehnică medie 0-10
10-20
20-30
30-40 1,30
1,36
1,53
1,56 15,8
15,9
27,4
35,2 8,1
8,7
5,4
8,7
Agrotehnica medie + scarificare 0-10
10-20
20-30
30-40 1,28
1,33
1,51
1,49 14,7
15,0
25,7
35,4 9,7
8,9
7,6
8,8
Agrotehnică superioară 0-10
10-20
20-30
30-40 1,26
1,35
1,50
1,49 12,1
15,6
27,2
32,3 8,7
9,2
7,6
8,7
Agrotehnică superioară + scarificare 0-10
10-20
20-30
30-40 1,23
1,31
1,43
1,44 10,9
13,3
28,0
21,4 12,8
9,3
8,0
8,9

Agrotehnica medie: asolament de doi ani, N 60 P45
Agrotehnică superioară: asolament de șase ani: N 120P90 + 50 t/ha gunoi după porumb.
Scarificarea influențează reduceri ale rezistenței la penetrare a solului cu până la 15% cu
deosebire în cadrul agrotehnicii superioare.

67
Conductivitatea hidraulică prezintă valori mici pe stratul de sol de la 20 -30 cm, deci
prezența hardpanului. Scarificarea îmbunătățe ște acest indice și în acest strat tasat cu 41% la
nivelul mediu de agroteh nică și cu 48% la cel superior.
Valorile conductivității hidraulice cresc pe toate straturile de sol, de la nivelul mediu de
agrotehnică spre cel superior și de la solul nescarific at la cel scarificat, cu până la 58%.
Modificări ale unor indici chimici ai solului (tabelul 4 .9.). După aplicarea unei doze de
N120 kg-ha-an, reactia solului se modifică ușor, pH având valori mai mici cu 0,2 -0,3 unități față de
nivelul de agrotehnică superior Această tendință este mai slabă în cazul scarificării solului pe am –
bele nivele de agrotehnică.
Prin aplicarea agrotehnici superioare, adică asolament de șase ani, în care se administreză
îngrășăminte cu azot și fosfor (N120P90), dar și 50 de ton e de gunoi de grajd la hectar după cultura
de porumb, dar și după aplicarea scarificări solului, conținutul solului în azot nitric se
îmbunătățește pe toate straturile de sol cercetate până la adâncimea de 40 cm și cu deosebire în
straturile de sol de la 2 0-40 cm care au prezentat inițial un conținut mai redus și un grad de tasare
mai ridicat. Scarificarea solului contribuie pe lângă sporirea producției la o mai uniformă
repartizare pe profil a elementelor nutritive mobile și o mai intensă mobilizare a reze rvelor
existente în sol.

68
Tabel 4 .9.
Influența nivelului agrotehnic și scarificării asupra modificării unor indici chimici ai solului
preluvosol de la Oradea (efect în anul patru)
Nivelul agrotehnic Adâncimea
cm pH
(H2O) N-NO 3 N-NH 4 P K
Ppm mobil ppm
Agrotehnică medie 0-10
10-20
20-30
30-40 5,32
5,26
5,31
5,50 12,6
14,4
9,5
13,3 6,1
5,7
5,1
6,2 50,2
55,0
51,9
37,5 88,8
87,2
86,3
78,0
Agrotehnica medie +
scarificare 0-10
10-20
20-30
30-40 5,01
5,13
5,17
5,15 13,1
14,8
16,4
17,7 4,7
4,6
6,1
5,1 60,6
46,2
49,3
45,5 83,8
88,8
79,7
76,4
Agrotehnică superioară 0-10
10-20
20-30
30-40 5,06
5,03
5,03
5,23 15,9
16,7
17,7
17,6 5,5
5,0
4,6
4,6 64,1
64,6
65,0
47,0 91,3
97,9
86,3
81,3
Agrotehnică superioară
+ scarificare 0-10
10-20
20-30
30-40 5,12
5,07
5,17
5,36 15,9
17,3
16,9
18,1 5,3
6,4
6,6
6,4 39,7
39,3
42,3
48,9 88,8
90,5
83,0
93,8
Agrotehnica medie: asolament de doi ani, N 60 P45-
Agrotehnică superioară: asolament de șase ani: N 120P90 + 50 t/ha gunoi după porumb.
Influența nivelului agrotehnic și scarificării asupra producției (tabelul 4 .10.).
Producțiile obținute în cazul agrotehnici superioare sporesc considerabil față de
agrotehnica medie cu circa 30% în cazul culturi de grâu și cu 12% în cazul culturi de poru mb.
Scarificarea influențează obținerea unor sporuri semnificative de producție de 11 -16%, (5,1 -8,1
q/ha) la grâu și de 12 -16% (5,6 -7,8 q/ha) la porumb, pe cele două nivele de agrotehnică. Deci,

69
agrotehnica superioară in cazul luvosolului albic pseudogleic de pe câmpul de cercetare
Sînmartin, are influență pozitivă în creșterea producțiilor atât de grâu, cât și de porumb, fiind mai
avantajoasă datorită randamentului avut.
Tabel 4 .10.
Influența scarificării și nivelului agrotehnic asupra producției pe solul preluvosol de la
Oradea.
Scarificarea solului (A) Nivelul agrotehnic III Media nivel
Asolament 2 ani+ N60 P45 Asolament 6ani (cu trifoi
N120P90+50t gunoi) Agrotehnic
q/ha % dif q/ha % dif q/ha % Dif
GRÂU
Nescarificat
Scarificat
Media scarificării 38,8
43,9
41,3 100
111
100 –
5,1
x 50,5
58,6
54,6 100
116
132 –
8,1
13,3 44,6
51,2
x 100
115
x –
6,6
x
PORUMB
Nescarificat
Scarificat
Media scarificării 44,5
50,1
47,3 100
112
100 –
5,6
x 50,1
57,9
54,0 100
116
114 –
7,8
6,7 47,3
54,0
x 100
114
x –
6,4*
DL 5% (A)
DL 5% (B) 6,3
5,3

4.2.1. 5. Durata de efect a scarificării asupra solului și asupra producțiilor agricole
Pentru stabilirea timpului în care efectul scarificări poate fi prelungit, au fost făcute
cercetări timp de nouă ani.În acest scop s -a cercetat efec tul fertilizării pedoameliorative prin
aplicarea unor doze mari de îngră șăminte pe adâncimea de scarificare (N 125-1500 kg/ha și P 100-1200
kg ha), prin realizarea unor intensități de scarificare, executând lucrarea la dife rite distanțe între
piesele active ale scarificatorului (2 m, 1 m, 0,5 m) și un asolament de patru ani (grâu -trifoi –
porumb -in ulei).

70
Pe stratul de sol arat s -au administrat am endamente calcaroase pentru corectarea reacției
solului, de 5 tone/hectar CaC0 3 în momentul începeri experienței , iar anual cantități de
ingrășăminte de 132 kg/ ha azot și 90 kg/ha fosfor, urmarindu -se creerea unor condiții favorabile
pentru dezvoltarea si stemului radicular al plantelor în profunzimea solului, precum și sporirea
volumului edafic util, rezultatul acestor măsuri fiind o perioadă mai lungă în care scarificarea
efectuată are influență asupra solului.
Modificările fizice și hidrofizice produse în sol sunt exprimate prin intermediul indicelui
agrofizic A. Canarache, care exprimă starea fizică a solului în functie de măsurile aplicate
acestuia, (tabel 4 .11.). Valorile indicelui cresc, după trei ani de la scarificare, în funcție de
distanța de sca rificare cu 22 -33% pe stratul arat, cu 23 -41% între 15 -30 cm adâncime, cu 33 –
70% pe stratul de sol de la 30 -45 cm, straturi care inițial prezentau gradul de tasare cel mai mare
și cu 7 -43% pe adâncimea de la 45 -60 cm, starea fizică a solu lui îmbunătățind u-se cu creșterea
intensității de scarificare.
Efectul scarificări în anul al ș aselea de efect se continuă, dar valorile sunt mai reduse
până la adâncimea de 45 de centimetri, și se menține practic la aceleași valori sub această
adâncime. În aceste condiț ii, lucrările de afân are necesare a se face pentru îm bunătățirea
parametrilor agrofizici ai solului se vor executa până la 45 de centimetri adâncime.
Modificări ale unor indici chimici ai solului (fig. 4.8 .). Solul își înbunătățește valoarea
pH-ului, ace sta trecând din domeniul puternic acid în momentul inițial (pH 5,1), în domeniu slab
acid (pH 6,3) după aplicarea amendamentelor calcaroase, adică CaCO 3. Scarificarea și
scarificarea plus fertilizarea pedo -ameliorativă prin aplicarea de azot și fosfor (N 500P400 kg/ha),
amplifică și extind influența amendamen tului până la 35 -40 cm adâncime.
Conținutul de fosfor mobil se îmbunătățește pe toate straturile de sol ca urmare a aplicări
de îngrașăminte, iar potasiul accesibil pentru plante se imbunătățește și el ,chiar dacă nu au fost
aplicate îngrașăminte cu potasiu. Acest lucru s -a putut realiza deoarece în sol au fost create
condiții prielnice pentru ca rezervele de elemente nutritive să fie mobilizate.
Scarificarea și scarificarea plus fertilizare pentru a meliorarea solului influențează și
proporția fierului feros din fierul total, procesele de exido -reducere înregistrând scăderi de până
la 50% pe stra turile de sol până la 40 -45 cm adâncime. În același timp valorile rapor tului azot
nitric – azot moniaca l (N-NO 3/N-NH 4) cresc cu până la de trei ori, practic pe întreg pro filul afânat
prin scarificare.

71
Tabel 4 .11.
Modificări ale stării fizice a solului redată prin valoarea indicelui agrofizic, sub influența scarificării
luvosolului albic pseudogleic de la Sînmartin – Bihor
Varianta (anul 3 de fect) (anul 6 de fect)
0-15 15-30 30-45 45-60 0-15 15-30 30-45 45-60
I.A. % I.A. % I.A. % I.A. % I.A. % I.A. % I.A. % I.A. %
Arătură
normală 0,49 100 0,39 100 0,27 100 0,28 100 0,48 100 0,39 100 0,26 100 0,27 100
Scarif. d -2 m 0,60 122 0,48 123 0,36 133 0,30 107 0,56 117 0,46 118 0,29 111 0,30 111
Scarif. d -1 m 0,61 124 0,52 133 0,38 141 0,33 125 0,57 119 0,49 126 0,33 127 0,34 126
Scarif. d -2 m 0,65 133 0,55 141 0,46 170 0,40 143 0,58 121 0,51 131 0,37 142 0,42 155

Fig. 4.8 . Influența scarificării și fertilizării pedoameliorative asupra modificării unor indici
chimici ai luvosolului albic pseudogleic de la Sînmartin -Bihor

72
Influența scarificării și fertilizării pedoameliorative asupra pro ducției
În cei nouă ani de cercetare producțiile medii obținute au înregistrat sporuri semnificative,
distinct și foarte semnificative, în funcție de intensitatea scarificării și creșterea dozelor de
fertiliz are pedoameliorativă. Sporurile medii realizate sunt cuprinse între 0,7 și 8,9 q/ha grâu, 2,4 –
14,9 q/ha la porumb, 0,3 -3,0 q/ha in ulei, 0,2 —2,1 t/ha trifoi fân (4.9 .).Cele mai bune randamente
de producție au fost obținute prin scarificare la cea mai mare intensitate, precum și administrarea
celor mai mari doze de fertilizanți pedoameliorativi.
Intensitatea influenței scarificării și fertilizării pedoameliorative sca de de la anul trei spre
anul șase și nouă de la aplicare. În cazul tuturor graduărilor intensității de scarificare a solului,
neaplicarea de fertilizanți pedoameliorativi face ca după șase ani să nu se mai obțină sporuri
semnificative de recoltă atât la grâu cât și la porumb.
De la anul șase la anul nouă de cercetare se obțin încă sporuri semnificative atât la grâu
(16-32%) cât și la porumb (15 -18%), în variantele de scarificare la 0,5 și 1 m distanță,
administrându -se dozele maxime de fertilizare pedo ameliorativă, în acest mod evidențiindu -se
posibili tatea prelungirii efectului scarificării, prin fertilizare pedoameliorativă.
Aceste concluzii sunt puse în evidență și din analiza corelațiilor distinct semnificative ce
se stabilesc în timp între inten sitatea de scari ficare a solului și sporul de producție la porumb,
precum și între dozele de fertilizare pedoameliorativă și sporul de producție obținut pe scari –
ficarea la 1 m distanță (fig. 4.9 .)

Fig. 4.9 . Influența în timp a intensității de scarifica re și fertilizării pseudoa meliorative asupra
producției de porumb pe luvosolul albic ps eudogleic de la Sînmartin -Bihor

73
Eficiența economică și energetică a scarificării și fertilizării pseudoameliorative
Efectuarea unui calcul al eficienței economice pentru măsurile aplicate în scopul creșteri
producției, a subliniat rentabilitatea acestor măsuri în scopul prelungiri e fectului s carificări (tabel
4.12.) Toate variantele de scarificare și fertilizare pedoameliorativă s -au dove dit a fi rentabile.
Sporuri le de venit net pe asolament, calculate au suprins eficiența economică a acestora,
cheltuielile ameliorative având o perioadă de amortizare de mai puțin de un an, (între 2 și 6
luni),acest lucru justificând aplicarea acestor măsuri care sunt eficiente din punct de vedere
economic.
Calculul eficienței energetice a scarificării relevă raportul cel mai bun între energia
produsă și cea consumată de 31,7 în cazul scarificării la distanța de 1 m fără fertilizare
pedoameliorativă, însă sporul de venit net este d e numai 3100 lei/ha.
Totuși, scarificarea la aceași distanță, dar cu fertilizare de N 750P600, are o eficiență
economică mai sporită (6300 lei/ha),în care și raportul energetic este pozitiv. Deci această
variantă este mai avantajoasă a se aplica.
Randament ul energetic al acestor variante este pozitiv în toate cazurile, fiind cuprins între
2-31,7. Aceste valori înregistreză scăderi în momentul creșteri cntități de îngrășăminte care au
valori energeti ce mari.
Analizând, sporul de venit realizat, precum și îmbunătățirea indicilor pedoameliorativi ai
solului, dar și eficieță energetică și spor de recoltă, putem trage concluzia, că cea mai eficiantă
matodă de scarificare a luvosolului albic pseudogleic de pe câmpu l de cerecetare Sînmartin este
cea la distanță de 1 m , cu doză de N 750P600 kg/ha.

74
Tabel 4 .12.
Eficienț a economică și energetică a scar ificării și fertilizării pedoameliorative în condițiile
luvosolului albic pseudogleizat de la Sînmartin – Bihor

Varianta Sporul de producție mediu annual ha
Spor
venit
mii
lei/ha
și per
efect
Chelt.
Ame.
mii
lei/ha
Durata
amortiz
ani Spor de Energ.
pred. grîu porumb in ulei Trifoi fân venit
net
mii
lei/ha
per
efect energie

q

%

q

%

q

%

Q

%
produsa
mii
kWh/ha
an
consum
mii
kWh/ha
an
energ
cons
Martor N0 P0 – 100 – 100 – 100 – 100 – – – – – – –

Scarificare
d-2m N0 P0
N125 P100
N250 P200
N375 P300 0,7
2,2
2,6
3,6 102
106
107
110 2,4
4,4
7,1
8,2 105
109
114
116 0,3
1,4
1,9
2,5 104
120
140
135 0,2
0,8
0,6
1,8 102
110
107
122 1,9
5,4
8,9
9,8 0,6
1,4
2,3
3,3 0,3
0,3
0,3
0,3 1,3
4,0
6,6
6,5 10,7
20,3
25,4
38,3 0,3
4,1
7,9
11,7 30,6
6,9
3,2
3,3
Scarificare
d-1m N0 P0
N250 P200
N500 P400
N750 P600 2,8
3,8
4,7
6,7 108
111
113
119 4,2
6,9
10,1
12,4 108
114
120
125 0,8
1,8
2,5
2,7 111
126
136
139 0,4
0,7
0,8
1,5 105
108
110
118 4,0
7,2
8,4
12,5 0,9
2,7
4,4
6,2 0,2
0,4
0,5
0,6 3,1
4,5
4,0
6,3 22,2
37,6
51,1
68,2 0,7
8,2
15,8
23,4 31,7
4,6
3,2
2,9
Scarificare
d=0,5m N0 P0
N300 P400
N1000P500
N1500P120 6,1
7,6
7,9
9,8 117
122
123
128 6,5
9,8
13,4
14,9 113
120
127
130 1,1
2,5
3,0
2,9 116
136
142
141 0,9
1,2
1,4
2,1 111
114
117
125 7,2
11,3
13,7
15,4 1,7
5,2
6,9
8,7 0,2
0,5
0,5
0,6 5,5
6,1
6,7
6,7 40,8
59,8
73,1
87,0 1,4
16,3
31,5
46,6 29,1
3,7
2,3
1,9

75
4.2.2. Rezultate privind efectele compactări secundare asupra producțiilor agricole
Compactarea secundară a solului este consecința traficul ui intens cu mașinile agricole,
fiind influențată negativ starea fizică a solului, activitatea microbiologică, condițiile de nutriție a
plantelor, în acest mod limitându -se producția agricolă
Efectele compactării secundare a solului s -au cercetat tot mai mult în ultima vreme,
procesele de compactare afectând areale tot mai întinse și în țara noastră, o dată cu dezvoltarea
mecanizării.
Cercetările a căror rezultate le prezint în această lucrare s -au desfășurat la Sînmartin pe
luvosolul albic pseudogleizat pe o perioadă de șapte ani într -o experiență staționară, în două
etape. Patru ani (2006 -2010 ) în care s -a compactat solul prin 0, 1, 3, 10 și 30 treceri cu tractorul
U-650 roată lâ ngă roată și trei ani (2010 -2013 ) când pe același sol s -au aplicat mă suri de refacere
a stării de afânare, prin lucrări cu cizelul, arătura normală sau discul, precum și asolament cu
plantă amelioratoare (Lolium).

4.2.2.1. Modificări produse în sol prin compactare și decompactare precum și influența
compactării asupra diminuării recoltei pe luvosolul albic pseudogleizat de la Sînmartin

Valorile densități aparente cresc odată cu creșterea numarului de treceri al utilajelor grele.
Modificările cele mai mari ale densității aparente se produc până la compactarea prin 10 tre ceri,
după care creșterile valorilo r acestui indice sunt mult mai reduse.
Prin aplicarea măsurilor de decompactare au loc importante scăderi ale densității aparente,
cele mai mari în cazul lucrării cu cizelul, urmat de arătura normală și apoi discuirea. Procesul de
decompactare a fost influențat și de condițiile climatice favorabile (îngheț, dezgheț etc). Pe stratul
de sol de la 20 -30 cm se menține același sens al variațiilor densității aparente în funcție de
lucrările de decompactare.
1.Influența compactării secundare asupra activități i dehidrogenazice a solului, redată
prin conținutul în formazan (mg/100 g sol) ca indice global al activității biologice a solului.
Rezultatele obținute relevă o stimulare a activității biologice (cu deosebire pe primii 10
cm) la suprafața solului la compac tarea prin trei treceri, apoi scăderi de 9 -20%pe celelalte straturi
de sol până l a adânci mea de 40 cm (fig. 4.10 .)

76

Fig. 4.10 . Influența compactării asupra activității dehidrogenazice a a luvosolului albic
pseudogleizat de la Sînm artin -Bihor

Compactarea prin zece treceri influențează scăderi ale activității biologice cu 12,24 și
73% pe stratul de sol de la 10 -20 cm, 20 -30 res pectiv 30 -40 cm.
2.Cercetările micromorfologice au pus în evidență importante modi ficări datorate
compactării secunda re a solului . Astfel, în solul necompactat s -a determinat o porozitate
maximă, prezență de goluri, microstructură spongioasă provocată de mezofaună, prezența
formațiuni lor de coprolite.
La compactarea prin trei treceri, porozitatea solului se reduce mult , solul devine mai
compact, de la microstructura spongioasă se trece la microstructura cu fisuri fine, formațiunile
zoogene sunt mai slab ex primate, efectul tasării se propagă până la 30 cm adâncime.
La compactarea prin zece treceri, porozitatea solului s cade foarte mult, se dezvoltă
microstructura cu fisuri paralele, crește gradul de pseudogleizare, pe rădăcini și pe pereții
golurilor au loc depuneri de hidroxizi de fier, iar efectul tasării se simte pe toate straturile
cercetate pînă la adâncimea de 40 c m.

77
3.Relații între compactarea secundară și recoltă, precum și între măsurile de
decompactare a solului și recoltă. Compactrea are un efect semnificativ asupra productiilor
agricole, acestea înregistrând scăderi considerabile. În cazul culturilor de porumb se înregistreză
scăderi de 6-22 q/ha respectiv 13 -49% și la grâu cu 2 -11 q/ha, respectiv 8 -39% în funcție de
numărul de treceri.Aplicarea măsurilor de decompactare, crește nivelul producției de porumb cu
16,7-27,6 q/ha (27 -55%), iar cea de grâu cu 20,4 pâ nă la 25,8 q/ha (41 -59%), față de producțiile
obținute pe terenul compactat (fig. 4.11 .).

Fig. 4.11 . Relații între compactare, unele măsuri de decompactare a solului și producția de porumb
în condițiile luvosolului albic pseudogleizat de la Sînmartin -Oradea

78
Tabel 4 .13.
Influența compactării asupra diminu ării recoltei pe luvosolul albic pseudogleizat de la Sînmartin –
Bihor ( 2006 -2013 )
Varianta Grâu Porumb
q/ha % dif q/ha % dif
Arătură normală
Compactare prin 1 trecere
Compactare prin 3 treceri
Compactare prin 10 treceri
Compactare prin 30 treceri 28,9
26,7
23,6
19,0
17,7 100
92
82
66
61 –
-2,2
-5,3
-9,9
-11,2 44,3
38,4
33,9
27,2
22,5 100
87
76
61
51 –
-5,9
-10,4
-17,1
-21,8

Influența cea mai bună în sporirea recoltei a avut -o lucrarea cu cizelul, urmată de arătura
normală și discuirea.
În asolamentul cu Lolium producțiile sunt superioare asolamentului porumb -grâu cu 4 –
10% la grâu și cu 8 -9% la porumb.
În anul doi de la decompactare la porumb și anul trei la grâu se mențin nivele de
producție ridicate față de terenul com pactat și apropiate între măsurile de decompactare aplicate,
considerăm și ca efect al acțiunii condițiilor climatice asupra decompactării.
4.2.3. Rezultatele ameliorări regimului aerohidric și de nutriție pe
preluvosolul de la Oradea

Preluvosolul analizat la Oradea a fost cercetat după metoda parcelelor subdivizate, cu 2
factori de tipul 3×8.
-factorul A – măsuri de îmbunătățire a regimului aerohidric al solului prin a fânare la
diferite adâncimi, cu graduările: arătură normală, afânare cu cizelul și afânare cu MAS – 60.
-factorul B – măsuri de amendare și fertilizare cu graduările: fără amendare și fără
fertilizare; amendare cu CaCO 3 – 5 t/ha; fertilizare cu gunoi de grajd – 50 t/ha; fertilizare cu

79
îngrășăminte minerale în DOE [stabilită experimental în experiențe de lungă durată cu
îngrășăminte la SCAZ Oradea ( N 120P100K80); CaCO 3+gunoi de grajd; îngrășăminte
minerale+CaCO 3; gunoi+în grășăminte minerale; gunoi+îngrășăminte minerale+CaCO 3. Prin
efectuarea acestor cercetări, s -a dorit a se vedea influența singulară și în interacțiune a
amendamentelor și îngrașămintelor cercetate. Pentru îmbunătățirea unor însușiri intrinseci ale
solului și pentru obținrea unor producții mai ridicate, solul are nevoie de unele lucrări
agropedoameliorative.
Profilul solului prin efectuarea de lucrări agropedoameliorative este afectat pe adâncimi
mai mari decât stratul de sol arat, efectul acestor lucră ri de imbunătațire simținduse pe o perioadă
de 4 -9 ani, după care aste necesară revenirea asupra solului cu aeste lucrari. Lucrarile
agropedoameliorative necesare a fi efectuate în cazul solului preluvosol sunt următoarele :
afânarea adâncă, pentru îmbunăt ățirea regimului aerohidric și amendarea cu calcar. Pe lângă
aceste lucrări agropedoameliorative, s -a stabilit necesitatea fertilizării organice și minerale cu
scopul realizării unei bune aprovizionări cu principalele elemente nutritive necesare plantelor,
precum și aplicarea unui asolament adecvat condițiilor solurilor brune luvice și celor climatice
din zonă. Aceste lucrări agropedoameliorative menționate s -au aplicat în corelație cu lucrările de
agrotehnică curentă, cu structura culturilor și tehnologiil e de cultură specifice fiecărei plante.

4.2.3.1. Influeța lucrărilor agropedoameliorative asupra indicilor fizici și hidrofizici ai
solului
Profilogramele de afânare ale solului prezintă adâncimea de pătrundere în sol a pieselor
active ale utilajelor de a fânare (plug PP3 – 30, cizel, MAS – 60), precum și lățimea solului afânat,
astfel fiind pusă în evidență: o mobilizare uniformă a solului până la adâncimea de 25 cm la
lucrarea cu plugul, o mobilizare până la adâncimea de 47 cm pe urma piesei active la ci zel, cu
lățimi ale solului afânat între 10 – 50 cm, iar la MAS – 60 adâncimea maximă atinsă de
mobilizarea solului fiind de 57 cm, cu lățimi de la 10 la 60 cm substratul arat.
– Volumul de sol afânat relevă un spor de sol afânat de 30% la lucrarea cu cizelul față de
plug, respectiv de 36% la lucrarea cu MAS – 60.

80
– Starea structurală a solului se îmbunătățește prin afânare, amendare cu calciu și aplicare
de îngrășăminte organice și minerale, influențând importante creșteri ale conținutului în agregate
hidrostab ile (AH), scăderi ale dispersiei (D) și ale instabilității structurale (IS).
– Starea de umezire a solului s -a situat la cca 80% din intervalul umidității active (U%= 19 –
22), fără a se manifesta fenomene cu exces temporar de umiditate. Afânarea solului a inf luențat o
mai buna repartizare a apei pe întreaga adâncime a profilului de sol afânat și o mai bună și mai
timpurie zvântare a solului, bine evidențiată pe orizonturile superioare, creându -se posibilitatea
executării la timp a lucrărilor agricole de primăv ară, deci o mărire a perioadei de lucrabilitate și
traficabilitate a solului.
– Porozitatea de aerație crește semnificativ sub influența afânării adânci, pe variantele
amendate cu CaCO 3, îngrășate cu gunoi de grajd și la cele unde s -au aplicat combinat
amendamente, gunoi de grajd și îngrășăminte minerale. Dupa 3 ani de la afânare, pe aceleași
strate de sol, valorile PA (porozități de aerație) în lipsa aplicării de amendamente și îngrășăminte,
scad cu până la 22% pe arătură normală, cu până la 26% pe afân area cu cizelul și cu numai 5% pe
afânarea cu MAS – 60.
– Rezistența la penetrare și gradul de tasare prezintă modificări semnificative sub influența
afânării adânci. După 3 ani de la afânare se observă o tendință de creștere a RP și începerea
procesului de retasare a solului pe stratele subiacente stratului arat, începând de la suprafață spre
adâncime, între 20 – 40 cm adâncime. Aplicarea combinată a amendamentului, îngrășămintelor
organice și minerale a scăzut rezistența la penetrare (RP) și gradul de tasa re ( GT), atât față de
variantele neamendate și fără îngrășăminte, cât și la cele lucrate cu cizelul și MAS – 60,
comparativ cu cele arate cu plugul.
4.2.3.2. Influeța lucrărilor agropedoameliorative asupra indicilor chimici ai solului.
– Afânarea solului, aplicarea de amendamente necesare corectari reacției solului, precum și
aplicarea de îngrășăminte, produc îmbunătățiri semnificative mai ales în stratul de sol de la 20 -40
cm, în cea ce privește reacția solului (pH -ul), suma bazelor de schimb (SB), capacit atea de
schimb cationic (T), gradul de saturație în baze (V%), conținutul în azot nitric și amoniacal,
conținutul în fosfor mobil și în potasiu accesibil. Hidrogenul schimbabil scade prin aplicarea
amendamentului cu calciu, a îngrășămintelor organice și mi nerale, cu până la 50% pe stratele de
sol afânate.

81
4.2.3. 3. Influența lucrărilor agropedoameliorative asupra recoltei , eficiența economică și
energetică .
– Afânarea adâncă cu cizelul și MAS – 60 a realizat sporuri semnificative și foarte
semnificative ale recoltei, față de lucrarea cu plugul, de 7 -12% la grâu și ovăz, respectiv 17 -23%
la porumb și trifoi fân, sporurile cele mai mari realizandu -se la lucrarea cu MAS – 60.
– Dintre cele 4 culturi experimentate răspunsul cel mai bun la afânare s -a obținut în cazul
porumbului și trifoiului, plante cu înrădăcinare mai adâncă și cu perioadă mai lungă de vegetație
care traversează sezonul secetos al anului, profitând de efectul bun al afânării asupra stării de
umezire al solului.
– Amendarea cu 5 t/ha CaCO 3, fertilizarea organică cu gunoi de grajd 50 t/ha, fertilizarea
minerală în DOE (N 120P100K80) kg/ha ca și combinațiile dintre aceste graduări au realizat sporuri
medii pe 3 ani foarte semnificative.
– Interacțiunea afânare adâncă – amendare – fertilizare pune în evidență faptul că afânarea
adâncă influențează o mai bună valorificare a amendamentului și îngrășămintelor față de arătura
normală, sporulile medii realizate pri n amendare – fertilizare fiind foarte semnificative pe toate
fondurile de lucrare a solului.
– Între volumul de sol afânat,porozitatea de aerație ( PA) și ( GT) pe de o parte și recoltă pe
altă parte, s -au stabilit relații de dependență semnificative și foar te semnificative.
– Venitul net realizat la asolamentul pe 4 ani (ovăz + trifoi – trifoi – grâu – porumb) variază
între 92,7 RON în cazul aplicării gunoiului de grajd 50 t/ha odata la 4 ani pe lucrarea cu plugul la
265,36 RON la aplicarea CaCO 3 5 t/ha, odata la 10 ani, pe fondul de afânare a solului cu MAS –
60.
– Afânarea adâncă a solului realizeaza sporuri ale venitului net față de arătură, de 14% în
cazul afânării cu cizelul și de 37% la afânarea cu MAS – 60.
– Fertilizarea cu îngrășăminte minerale în DOE, anu al, realizeaza un spor mediu de venit
net de 12% față de solul nefertilizat.
– Durata de amortizare a cheltuielilor este de 0,4 – 0,7 ani, iar rata rentabilității de 1,5 – 5,4
RON la 1 RON cheltuit.
– Eficiența energetică este pozitivă în toate variantele de afânare de asolament și de
fertilizare a solului, valorile raportului dintre energia produsă și cea consumată fiind cuprinse
între 4,3 – 12,5.

82
CONCLUZII

Compactarea solului reprezintă un factor limitativ de fertilitate și implicit un factor
important in s căderea producțiilor agricole ce se obțin la hectar. Pe lângă compactarea primară
datorată factorilor naturali ai mediului, în zilele noastre un rol deosebit in accentuarea acestui
fenomen îl au utilajele de mare capacitate, care pe langa beneficiile aduse agriculturi modern e,
printr -o utilizare intensivă pot duce la compactarea secundară a solului.
Ca urmare a rezultatelor prezentate în aceasta lucrare se pot face unele aprecieri cu privire
la măsurile ce se recomandă a se lua în vederea eliminării efectelor compactării asupra
produc tivități agricole. Astfel, în cazul luvosolului albic amfigleic din depresiunea Holod, pentru
sporirea productivități și eliminării excesului de apă, cele mai bune rezultate s -au remarcat în
cazul modelării terenului în coame cu lățime de 24 m și lungime de 200 -300m .
Pe luvosolurile albice pseudogleice din Buntești, măsurile agrofitotehnice aplicate, de
eliminare a excesulu i de umiditate, afânare adâncă, scarificare, aplicarea de îngrășăm inte și
amendamente , au avut o influență semnificativă, obținându -se sporuri de producție agricolă de
până la 37% la grâu și 43% la porumb.
Pentru înbunătățirea caracteristicilor solului din Câmpia joasă a Crișurilor s -a remarcat
faptul că elimin area excesului de umiditate plus scarificare a adus sporuri de producție importantă
de pană la 26% in cazul grâului.
În Sînmartin, luvosolul albic pseudogleizat a atins cele mai bune performanțe prin aplicarea
de fertilizanți cu azot si fosfor ( N 750 ,P600 kg/ha), precum și scarificare solului la distanșa de 1 m.
Preluvosolul de la Oradea obține sporuri de producție însemnate prin aplicarea
amendamentelor pentru corectarea acidități (CaCO 3) de 5t la hectar la 10 ani, afânare adâncă,
fertilizare cu îngrășăminte minerale, raportul dintre energia consumată și cea produsă fiind de 4,3
la 12,5.
Cercetările efectuate pe luvosolul albic pseudogleizat de la Sînmartinau aratat faptul
că, o compactarea prin zece treceri influențează scăderi ale activității biologice cu 12,24 și 73%
pe stratul de sol de la 10 -20 cm, 20 -30 res pectiv 30 -40 cm. La compactarea prin treizeci de treceri
cu tractorul roata langa roata se observa scă deri de producție de până la 41% la porumb și 39% la
grâu.

83
Astfel, pentr u asigurarea de producții optime la hectar fără treceri multiple la nivelul
solului, agricultura prezentului și viitorului se îndreptă spre un concept de treceri minime la
nivelul solului cu o eficiență maximă.

84
BIBLIOGRAFIE
1. Chiriță C. și colab., – Ecopedologie cu baze de pedologie generală, Editura Ceres București,
1974.
2. Ciobanu Gh., – Metode agrochimice de analiză interpretare și îmbunătățire a fertilității solului,
Ed. Universității din Oradea, 2002.
3. Ciobanu Gh., – Agrochimia, Ed. Univ . din Oradea, 2003.
4. Ciobanu Gh., – Agrochimia Îngrășămintelor, Ed. Univ. din Oradea, 2007.
5. Co1ibaș I., Mate Șt., 1972, Efectul unor măsuri ameliorative în sporirea producției pe
solurile podzolice cu exces de umiditate din Bihor ."Zece ani de activitate în sprijinul
producției", S.E.A. Oradea
6. Colibaș I., Colibaș Maria, Stanga N., 1979, Efectul rescarificării asupra unor indici
pedoameliorativi și recoltei în condițiile solurilor podzolice argiloiluviale pseudogleice din
câmpia piemontana a Crișurilor . Lucr. Conf. Naț. de Șt. Solului, Brașov, pp. 85 – 91
7. Colibaș I., Colibaș Maria, 1983, Rezultate ale cercetărilor privind ameliorarea prin măsuri
agro, pedo și hidroameliorative a solurilor cu exces temporar de umiditate din depresiunea
Beiușului -Bihor. Lucr. Conf. Naț. pt. Știința Solului, Brăila, vol. XXI –A, pp. 102 – 109.
8. Colibaș I., Co1ibaș Maria, Șandor Maria, 1988, Cercetări privind cunoașterea și ameliorarea
unor factori negativi ai fertilității solurilor grale și tasate, afectate de exces de umiditate , din
Câmpia Crișurilor și depresiunile Holod și Beiuș, în volumul „Contribuții ale cerectării
științifice la dezvoltarea agriculturii din zona centrală a Câmpiei de vest, 25 de ani de
activitate a S.C.A.Z. Oradea”, București, Red. de propagandă tehnică ag ricolă, pp. 445 – 496
9. Colibaș I., Canarache A., Colibaș Maria, Șandor, Maria ,1990, Efectul lucrărilor de
scarificare în asociere cu culturi amelioratoare în asolament, în condițiile solurilor grele și
tasate din Câmpia piemontană a Crișurilor . Prod. Veg. Cereale și plante tehnice, nr.2
10. Colibaș Iuliu, Canarache Andrei, Co1ibaș Maria, Șandor Maria, 1990, Efectul lucrărilor de
scarificare în asociere cu culturi ameliorative în asolament în condițiile solurilor grele
tasate din Câmpia piemontană a Crișurilor. Rev. Producția vegetală – cereale și plante
tehnice, nr. 2.
11. Colibaș I., Colibaș Maria, Șandor Maria, Sabău N.C., 1990, Rezultate ale cercetărilor privind
caracterizarea pedologică și ameliorarea solurilor grele și tasate, afectate de exces de
umiditate din zona de activitate a SCAZ Oradea . Conf. Naț. Agrofitotehnie, Oradea

85
12. Colibaș I., Colibaș Maria, Șandor Maria, 1995, Cercetări privind sporirea potențialului
productiv al unor lăcoviști din Câmpia joasă a Crișurilor, prin măsuri agro., pedo. și
hidroamelior ative . Analele Univ. Oradea, vol I
13. Colibaș I., Colibaș Maria, Șandor Maria, 1995, Cercetări privind stabilirea unor măsuri
agropedoameliorative de valorificare superioară a solonețurilor din câmpul de drenaj
Diosig . Ses. științ. a SCAZ Oradea
14. Domuța C., – Agrotehnica diferențiată, Editura Universității din Oradea, 7, 2006.
15. Domuța C., – Tehnică experimentală, Editura Universității din Oradea, 2, 2006.
16. Domuța C., – The influence of the crop system on the soil erosion and on the soil properties
in the North -Western Romania area conditions, Journal of Balkan Environmental
Association, 2009.
17. Domuța C., Brejea R., – Monitoringul mediului, Ed. Universității din Oradea, 2010.
18. Domuta C. , 2013, Monitoringul mediului, Îndrumator de lucrări practice, Ed.Universității
din Oradea.
19. Păcurar I., Buta M. – Pedologie și bonitarea terenurilor agricole, Ed. Risoprint Cluj Napoca,
2010.
20. 28.Rusu T., și colab. – Metode de cercetare ale solului și plantei, Ed. Risoprint Cluj Napoca,
2009.
21. Sabău N.C., Domuța C., Ber chez O., 1999, Geneza, degradarea și poluarea solului, partea
I-a, Geneza solului , Editura Universității din Oradea
22. Sabău N.C., Colibaș I., Colibaș Maria, Șandor Maria, Domuța C., Brejea R., 2004,
Modificări ale proprietăților solurilor din județul Bihor, afectate de exces de umiditate de
suprafață, supuse ameliorării. – Properties changes of waterlogged soil from Bihor county,
subjected to melioration works . Lucrările celei de a XVII – a Conferințe Naționale pentru
Știința Solului, Timișoara, , Vol. 1. ISBN 937 -8472 -97-0, 25 -30 august
23. Șandor Maria, Colibaș I., Colibaș Maria, 1995, Researches regarding the posibility of
increasing by meare of pedological and hidroameliorative procedures the yielding potential
of some humic gley soils in the low plain of the Cris Rivers Timișoara semicentenar 1 – 3
Iunie
24. Șandor Maria, Dumitru Elisabeta, Ciobanu Gh., Domuța C., Sabău N.C., 2001, Modifications
of some physical propieties of the luvic brown soil from Oradea under the technology system

86
influences . Tartamkiserletek. Tajtermesztes, Videkfejlesztes, Nemzetkozi Konferencia –
Proceedings, Nyiregyhaza -Debrecen, Hungary, pag 221 – 229
25. Șandor Maria, și colab., 2004, Physical and chemical properties of the sediments from drains
from research field Cefa, Bihor County – Proceeding of University of Debrecen, ISBN 963 –
472-729-8 HU; ISBN 973 -643-379-6 RO, pag.45 -46
26. Șandor Maria, 2004, Economical and energetically efficien cy of the drainage and
meliorations measures on the humic gly soil from research field -Cefa , Bihor. Natural
Ressurces and Sustainable Development, 23 -24 aprilie pag. 46.
27. Șandor Maria, 2004, The influence of the king explotation on the vegetation from cana ls and
of the drainage paramethers from the research field Cefa, Bihor . University of Oradea,
Faculty of Enviromment Protection – University of Debrecen. Natural Ressurces and
Sustainable Development, 23 -24 aprilie pag 46
28. Șandor Maria, 2007, Combaterea exce sului de umiditate în Câmpia Crișurilor . Editura
Universității din Oradea.
29. Șandor Maria, 2007, Ameliorarea lăcoviștilor din Câmpia Crișurilor . Editura Universității
din Oradea
30. Șandor Maria, 2007, A meliorarea solurilor cu exces de umiditate din Câmpia Criș urilor .
Editura Universității din Oradea