FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR Ș TIINȚIFIC: LECT. UNIV. DR. MIHĂILĂ OANA ABSOLVENT : CORCODEL CRISTIAN ORADEA 2020… [619656]
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE DREPT
DOMENIUL: DREPT
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ
LUCRARE DE LICENȚĂ
COORDONATOR Ș TIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. MIHĂILĂ OANA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020
1
UNIVERSITATEA DIN ORADEA
FACULTATEA DE DREPT
DOMENIUL: DREPT
PROGRAMUL DE STUDII: DREPT
FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ
MARCA.
IMPORTANȚA MĂRCII
PENTRU SOCIETATE
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC:
LECT. UNIV. DR. MIHĂILĂ OANA
ABSOLVENT: [anonimizat]
2020
2
CUPRINS
Introducere . Motivația alegerii temei lucrării ………………………………………………
Partea teoretică …………………………………………………………………………………
Capitolul I. Marca . Importanța mărcii pentru societate …………………………
1.1 Noțiuni generale despre marcă……………………… ……………………….
1.2 Reglementări interne și internaționale în domeniul mărcilor ……………..
Capitolul II. Condiții pentru protecția mărcii ………………………………………………..
2.1 Condiția reprezentării grafice……………
2.2 Distinctivitatea……………………………
2.3 Disponibilitatea…………………………
2.4 Liceitatea……………………………
Capitolul III. Procedura de înregistrare a mărcii ……………………………………………
3.1 Depozitul național reglementar………………………
3.2 Examinarea cererii de înregistrare a mărcii……………………………………
3.3 Înregistrarea și publicarea mărcii…………………………………………
3.4 Termenul de decădere din dreptul conferit de marca înregistrată……………
Capitolul IV. Drepturi conferite de marcă …………………………………………………..
4.1 Modalități de transmitere a drepturilor asupra mărcii…………
Capitolul V. Loialitatea consumatorului față de marcă …………………………………
5.1 Fidelitatea față de marcă…………………………………
Partea practică/ aplica tivă…………………………………………………………………….
Capitolul VI. Studiu de caz ……………………………………………………………………
6.1 Speță – Domeniul Informațional IT…………………
Concluzii …… ……………………………………………………………………………………
Bibliografie ……………………………………………………………………………………..
Anexe
3
INTRODUCERE
Motivația alegerii temei lucrării
Pornind de la un citat celebru care spune că „orice marcă este un produs, însă nu orice
produs este o marcă”. O marcă reprezintă mai mult decât un produs, ea fiind purtătoarea unui
set de valori, avatarul prosperității afacerilor bine clădite și construite într -o societat e aflată
într-o continuă schimbare.
România este o țară plină de potențial, de tradiție, cultură și autenticitate, capabilă să
creeze produse unice în lume, fapt pentru care consider că problematica mărcilor este una de
actualitate și este de o importanță majoră.
Marca garantează siguranța întreprinzătorului de a obține satisfacții multiple
(financiare, calitative, prestigiu), în afacerile sale, creând de asemenea o imagine
recognoscibilă atât pe plan intern, cât și internațional.
Satisfacțiile financiare sunt ob ținute doar dacă marca beneficiază de o imagine de
marcă coerentă, convingătoare și consistent, însă acestea nu sunt posibile decât cu investiții
financiare, programe aplicate pe termen lung, dar și prin educarea clientelei.
4
PARTEA TEORETICĂ
CAPITOLUL I.
MARCA . IMPORTANȚA MĂRCII PENTRU SOCIETATE
1.1 Noțiuni generale despre marcă
Datorită dezvoltă rii economice din ultimile secole , s-a trecut la diversificarea serviciilor și
produselor la nivel local ș i global , comercianț ii fiind nevoiți să impună produselor lor semne
distinctive pentru a evita confuzia consumatorilor în legătură cu serviciile oferite sau datele
produselor.
Marca este un element important în patrimoniul unei î ntreprinderi , deoarece permit e
consumatorilor să se orienteze cu preferinț ele lor spre un anumit produs sau serviciu.
Înregistrarea unei mărci îi oferă titular ului acesteia un drept exclusiv asupra tuturor
elementelo r sale, punându -i la dispoziția acestuia o acțiune împotriva orică rei p ersoane care,
cu rea credință și în orice formă aduce atingere dreptului să u. Legea 84/1998 republicată
definește marca î n articolul 2 ca fiind ,,orice semn sus ceptibil de reprezentare grafică cum ar
fi cuvinte, nume de persoane, desene, litere, cifre elemente figurative, forme tridimensionale,
și în special forma produsul ui sau a ambalajului sau culori, combinații de culori , holograme ,
semnale sonore precum și orice combina ție a acestora, cu condiția ca aceste semne să permită
a distinge produsele sau serviciile unei î ntreprinderi de cele ale al tor întreprinderi” [1]1.
Tot legea 84/1998, în articolul 5 exclude înregistrarea mă rcilor care sunt formate exclusiv
din semne sau din indicații, putând servi în comerț pentru a ară ta specia, calitatea, cantitatea,
valoarea, destinația, originea geografică sau timpul î n care a fost fabricat produsul precum si
alte caracteristici ale produselor . Consecinț a acestei reglementări este aceea că dreptul
mărcilor nu poate crea tit ularilor monopol asupra unor trăsă turi obiective a serviciilor sau a
produselor .
Ca noțiune juridică, în definiția mă rcii sunt folosite criterii clasice sau moderne. În ceea ce
priveste definiția clasică , aceasta pune accentu l pe caracterul distinctiv al mărcii, în timp ce
definiția modernă evidențiază garanția de calitate oferită consu matorilor de către marcă.
Așadar, marca este un semn distinctiv care diferențiază produsele ș i serv iciile unei persoane
1 A se vedea art. 2 din Legea nr. 84/ 1998, republicată în Monitorul Oficial, Partea I din 27 mai 2010.
5
prin garanția unei ca lități determinate și constante , formând în condiț iile legii obiectul unui
drept exclusiv. [2]2
Drepturile asupra mărcilor sunt recunoscute și apărate în țara noastră în condițiile
prevăzute de lege și cu respectarea convenț iilor, tratatelor și acordurilor la care Româ nia este
parte.
1.2 Reglementări interne și internaționale în domeniul mărcilor
Conform articolului 1 din legea 84 /1998 ,,Drepturil e asupra mărcilor și indicaț iilor
geografice sunt recunoscute și apărate în condițiile prezentei legi ”; în articolul 2 prezenta lege
se aplică mărcilor de produse ș i servicii individuale colective și de certificare , care fac
obiectul unei înregistră ri sau solicită ri de înregistrare în România, ca urmare a unei protecț ii
comunitare , pe cale internațională precum și indicațiilor geografice .
Odată cu apariția semnelor cu funcție de marcă au apărut și numeroase contradicții ș i
opinii. Conform uneia dintre opinii , este susț inut faptul că în antichitate , semnele aplicate pe
diverse vase și obiecte nu î nsemnau altceva decat prop rietatea unui obiect creat de către
artizan și nu o marcă. O alta opinie susține existenț a mărcilor încă din antichitate. A lături de
numele produ cătorului sau numele localităț ii unde a fo st creat produsul (obiectul) apăreau și
unele semne figurative . În Evul mediu, au apărut alături de mărcile de fabrică și mărcile de
comerț ale distribuitorilor de produse. Au fost găsite mențiuni de spre mărcile de comerț
înscrise în registre de comerț de la Danzing în 1420 precum și de la Frankfurt în 1556. Aceste
registre cuprindeau mă rcile unor negustori din Geneva, Veneția, Anvers , Amsterdam . Au fost
descoperite de asemene a și prevederile refe ritoare la obligativitatea marcării produselor
identificate în statuetele comercianților din Padova din 1236 , Monza din 1331, Cremona 1385
[3]3
Se poate afirma că în E vul mediu se definește regimul juridic al mărcii prin apariția de
reglementări ș i reguli prin care ,,marca imprimată de un meșteș ugar pe produsele sale nu
poate fi însușită de o alta persoană ’’ sau ca ,, acela care a folosit primu l un semn trebuie să fie
menținut în posesia mărcii, pentr u că așa cere utilitatea publică ”.[4]4
În această perioadă sunt cunoscute două categorii de mărci :
2 A se vedea si Y.Eminescu,Regimul juridic al marcilor,Ed.Lumina Lex,Bucuresti,1996,p.39.
3 C.R.Romitan,,Scurta retrospectiva a reglementarilor legislative in Romania in domeniul
marcilor,,R.R.D.P.I.nr1martie2010 pag131
4 C.R.Romitan,, Scurta retrospectiva a reglementarilor legislative in Romania in domeniul
marcilor,,R.R.D.P.I.nr1martie2010 pag137,139
6
a) Marca individuală aplicată pe obiectele create de un meșteș ugar care permitea
individualizarea p roduselor sale;
b) Marca corporativă sau colectivă folosită de către corporaț ie și care avea și funcț ie de
certificare a calităț ii produselor [3].5
Parlamentul englez, a obligat printr -un act, î n 1266 , fiecare brutar să aplice un semn
distinctiv pe pâ inea pe care o producea, iar în 1330 a dat o altă lege prin care o biectele
(bijuteriile) din aur și argint trebuiau să poarte marca celui care le -a executat.
În Româ nia, primul act normativ, din domeniul proprietății intelectuale, a apărut î n
timpul d omniei lui Alexandru Ioan Cuza ș i anume legea presei din 13 Aprilie 1862 , care
cuprindea ș i norme referitoare la dreptul de autor . Pe vreme a domniei regelui Caro l I, a fost
aplicată prima lege a mărcilor din Europa de Est ș i anume le gea din 14 aprilie 1879. Această
lege se referea la mărcile de fabrici și de comerț care asigurau producătorilor și comercianților
protecț ia mărcii lor . Articolul 1 al legii din 14 aprilie din 1878 , asupra mărcilor de fabrică și
de comerț, conținea o enumerare enunțiativă și nu limitativă a semnel or care p uteau fi
considerate mărci, iar în arti colul 2 al legii era precizat că ,,literele sau monogramele , marca
statului sau a vreunei co mune care se obișnuieș te a se pune pe acele p roduse” nu pot fi
considerate mă rci. Prin adoptarea acestei legi , marca de fabrică era utilizată la desemnarea
produselor unei fabric i, iar marca de comerț, la deosebirea mai clară a obiectelor din comerț .
Astfel , ca marca adoptată de un fabricant sau de un comerciant nu se putea utiliza de un alt
comerciant sau fabricant cre andu-se un monopol de exploatare . Termenul de protecție pe care
îl oferea î nregistrarea era de 15 ani cu po sibilitatea de a -l prelungi cu încă 15 ani .
Mărcile stră ine erau protejate prin articolul 11 , conform că ruia acestea trebuiau să
îndeplinească doua condiții ș i anume :
– Marca să fie depusă în România;
– Întreprinderea să aparțină românilor sau acelor străini ale căror țări de origine , aveau
convenții diplomatice, care să stabilească reciprocitatea pentru mărcile româ ne.
Legea din 1879 prevedea și dispoziț ii penale , astfel că erau pedepse privind contrafacerea
produselor cu amenzi cuprinse între 50 și 2500 lei, precum și la închisoare de la 3 luni la 3
ani. Imitația era pedepsită cu amendă între 50 și 1500 lei sau închisoare de la o lună la un an .
Până la adoptarea constituț iei din 1923 , pe teritoriul ță rii noastre func ționau trei ti puri de
norme juridice diferite, care nu puteau să asi gure o protecție uniformă mărcilor de fabrică și
nici celor de comerț. Constituț ia din 1923 a a dus la o armonizare a legilor. Î n anul 1967 ,
5 Viorel Roș, Octavia Spinean u-Matei, Dragoș Bogdan, Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul proprietății
industriale. Mărciile și indicațiile geografice , Editura All Beck, București 2003, p. 10.
7
datorită condiț iilor economiei centralizate soci aliste, a fost adoptată Legea numarul 28 care
privea mărcile de fabr ică de comerț și de serviciu. Tot atunci a fost elaborat ș i Regulamentul
privind compunerea , organizarea și funcț ionarea comisiei pentru soluț ionarea litigiilor cu
privire la mă rcile de fab rică, de comerț și de serviciu [4].6
Legea n r. 28/1967 a reglementat atât mă rcile de servicii , cât și mărcile colective asigurâ nd o
protecție mai mare drepturilor întreprinderilor î n ceea ce privesc semnele lor distin ctive ,
garantarea intereselor beneficiaril or, extinderea sferei mărcilor și la semnele sonore și
consacrarea unei reguli , aceea de dobândire a dreptului la marcă, prin prioritatea de
înregistrare. Marca se dobâ ndea prin constit uirea unui depozit reglementar și prin examinarea
îndeplinirii condiț iilor de v aliditate a semnului distinctiv. Timpul de pro tecție a mărcii era de
10 ani , cu posibilitatea de prelungire cu încă 10 ani , putându-se astfel , reînoi depozitul
anterior. Mă rcile puteau fi formate din cuvinte, litere, cifre, reprezentă ri grafice, plane sau în
relief , combinaț ii de elemente, una sau mai multe culori, forme sau ambalaje, prezentare
sonoră sau alte elemente .
Articolul 41 alineatul 2 din L egea n r. 28/1967 pedepsea contrafacerea, imitarea sau
utilizarea fără drept a unei mă rci de co merț de fabrică sau de serviciu.
După anul 1989 , în cond ițiile de tranziție spre economia de piață au fost elaborate și
adoptate noi legi și anume , Legea nr . 84/1998 , referindu -se la mărcile și indicațiile geografice .
Pentru elaborarea acestei legi, s -a ținut cont de prin cipalele prevederi ale D irectivei nr.
89/104/C .E.E pentru armonizarea legislaț iei, referitoare la mărci în statele membre precum ș i
a Regulamentului Consiliului Europei nr. 40/1994 c u privire la marca comunitară [5].7 De
asemenea , s-a ținut cont și de convențiile și tratatele internațional e, la care Romania este
parte, cum ar fi: Convenț ia de la Paris din 1883 privind protecția proprietății intelectuale;
Acordul TRIPS , Tratatul de la Gene va care se referea la dreptul mărcilor, precum ș i altel e,
astfel ca cele mai i mportante pr evederi din legislația comunitară se întâlnesc și în L egea
română privind mărcile și indicaț iile geografice.
Conform acestei legi prin î nregi strarea la OSIM a dreptului asupra mărcii și a indicațiilor
geografice se obține protecț ia acestui a. Semnele enume rate din această lege, la articolul 5 , ce
pot constitui mărci, au caracter enunțiativ și nu limitativ .
Legea nr. 84/1998 , referitoare la mărcile și indicaț iile geografice a fost republicată î n
anul 2010 prin Monitorul Oficial Partea 1 nr. 350 din 27 mai. Au fost făcute unele modifică ri,
6 Ciprian Raul Romițan „Scurtă retrospectivă a reglementărilor legislative în Români a în domeniul mărcilor”
R.R.D.P.I nr. 1 martie 2010, p. 137.
7 Idem, p. 139.
8
prin care la artico lul 90 au fost stabilite infracțiunile în acest domeniu precum ș i pedepsele ce
vor tre bui aplicate î n urma încălcării drepturilor asupra mărcii și a indicațiilor geografice. Î n
acelasi timp , legea nr . 66/2010 pentru îmbunătăț irea legii nr. 84/1998 a fost aplicarea î n
dreptul intern a directivei 2008/ 95/CE a Parlamentului European ș i a Consiliu lui de apropiere
a legislaț iilor statelor membre cu privire la mă rci.
Convenția de la Paris reglementează și e numeră numele comercial în articolul 1, ca ș i
drept de proprietate intelectuală . Tot în aceeași C onvenție se stipulează în articolul 8, ca
numele comercial va fi protejat în toate țările Uniunii, fără obligația de depunere sau
înregistrare, indiferent daca el face parte sau nu dintr -o mar că de fabrică sau de comerț [6].8
,,În România , protecț ia numelui comercial este prevăzut în legea 11/1991 privind concurența
neloială ,,[7]9 Constituie infracțiune de concurență neloială utilizarea unei firme , a unei
embleme, a unor desemnă ri speciale sau a unor ambalaje care ar produce confuzie cu cele
folosite legitim de un alt comer ciant .
8 Roxana Văleanu „Conflictul dintre numele comercial și marcă” R.R.D.P.I. nr. 3/septembrie 2009, p. 172.
9 Monitorul Oficial nr24 din 30 ianuarie 1991
9
CAPITOLUL II.
CONDIȚII PENTRU PROTECȚIA MĂRCII
În legea română nu sunt prevăzute în mod expres condițiile pe care trebuie să le
îndeplinească un semn pentru a fi înregistrat ca marcă, însă prin definiția dată mărcii î n
articolul 2 din legea nr. 84/19 98 se pot desprinde următoarele condiții:
1) Condiția reprezentării grafice;
2) Distinctivitatea;
3) Disponibilitatea ;
4) Liceitatea .
2.1 Condiția reprezentă rii grafice
Reprezent area grafică în sens restrictiv, presupune că semnul ales ca marcă să fie
susceptibil de reprezen tare prin puncte, linii, culori, desene de mărimi și intensități diferite , pe
un suport solid. Prin reprezentare grafică, trebuie să se înțeleagă orice semn ca re poate fi
descris prin litere , cuvinte, cifre sau desene. Zgomotele ș i mirosurile se pot reprezenta grafic
prin cuvintele pe care le descriu. Semnele sonore se pot înregistra ca marcă, daca se pot
reproduce pe portativ sau prin alte mijloace descriptive (onomatopee precum oac ; oscilograma
sau semne grafice muzicale care alcătuiesc o partitură muzicală).
În actuala lege , semnele olfactive nu sunt enumera te printre semnele care pot fi
înregistrate ca mărci , deoarece un semn olfactiv nu poate fi reprezenta t grafic , formula
chimică nu reprezintă mirosul unei substanț e, ci însăși substanța. Legea română nu realizează
o enumerare limitativă, ci una exemplificativă a semnelor care pot fi mă rci, astfel ca semnele
care nu sunt cuprinse î n enumerare nu sunt excluse automat. Toate semnele , pentru a putea fi
mărci trebuie să îndeplinească condiția reprezentă rii grafice.
2.2 Distinctivitatea
10
Este o condiție esențială în înregistrarea ca marcă a unui semn, și rezultă chiar din
definiția mărcii î n articolul 2 din legea numarul 84/1998 ,,aceste semne să permită a distinge
produsele sau serviciile…”. Semnul trebuie să distingă bunul sau serviciu l de alte produse, sau
servicii în ce priveste proveniența sa de la o întreprindere. Marca trebuie să permită publicului
vizat să deosebească bunul sau serviciul pe care îl desemnează , de c ele care au o origine
comercială diferită și să conchidă ca toate produsele sau serviciile pe care le desemnează au
fost fabricate, comercializate ș i date sub controlul titularului mărcii, titularul fiind răspunzător
pentru calit atea lor . Este foarte importantă percepția mărcii de către public , aceasta indicând
anumite produse ș i servicii care le pot garanta calitatea. Numeroase mă rci au devenit
victimele propriei lor notorietăți , ele a jungând să desemneze chiar p rodusele devenind astfel
uzuale, ca de exemplu: aspirină , frigider, polaroid etc. Pent ru a evita degenerarea rezultată din
confuzia între produs și marcă în practică se folosesc mai multe metode :
a) Marca este însoțită de aplicarea unui sem n cu semnificația de ,,marca înregistrată”
(R);
b) Folosirea mărcii împreună cu termenul generic al produsului;
c) Aplicarea mărcii pe un alt produs decâ t cel pentru care a fost folosită la început.
Se disting în cadrul mărcilor astfel, mă rci celebre, mărci cu r enume și mărci notorii.
Mărcile celebre sunt acele mă rci, care sunt cunoscute de c ea mai mare parte a
publicului și au o valoare autonomă indiferent de serviciul sau pr odusul pe care ele le
desemnează în mod uzual, în contextul î n care atribuția de reclamă a mărcii a depășit funcția
de indicare a provenienței. Deși mă rcile celebre nu sunt consacrate în legislaț ie, ele se
regăsesc doar în doctrina și jurisprudenț a, datorită nevoii de protecție a mă rcilor foarte bine
cunoscute pe lângă princ ipiul specialității mărcii .
Mărcile notorii sunt definite prin legea numarul 84/1998 articolul 3 lit. d ca fiind
,,marca larg cunoscută în România î n cadrul segmentului de public vizat pe ntru produsele sau
serviciile cărora aceasta se aplică fără a fi necesar ă înregistrarea sau utilizarea mărc ii în
România . Pentru a fi opusă,,. Convenția de la Paris a făcut prima reglementare a mărcii
notorii . In urma revizuirii acesteia, în cadrul convenției de la Haga î n anul 1925 , articolul 6
alin. 1 prevede ca ,,Țările Uniunii se obl igă, fie din oficiu dacă legislația țării o îngă duie, fie la
cererea celui interesat , să refuze sau să invalideze înregistrarea și să interzică folosirea unei
mărci de fabrică sau de comerț , care constituie o reproducere, imitație, s au traducere putâ nd
crea confuzie , a unei mă rci pe care autoritatea competentă a țării de î nregistrare sau de
folosire o va considera notoriu cunoscut ă. ca fiind de ja marca unei persoane admise să
11
beneficieze de prezenta convenție și ca fiind folosită pentru produse identice sau si milare ,,.
Aprecierea și stabilirea condițiilor de valabilitate a mă rcilor se face pe plan intern. D acă un
semn este recunoscut ca marcă în altă țară nu va beneficia de protecție în România dacă nu
este înregistrat la OSIM . O marcă este considerată notorie , atunci când publicul , rost ind sau
auzind doar numele ei să se gândească imediat la produsul sau serviciul pe care îl reprezintă .
Exemple în acest sens avem: Castrol – uleiuri pentru motoare; A didas – echipamente sportive;
Dero – produse pentru curățenie.
2.3 Disponibilitatea
Semnul este utilizabil în momentul în care nu vizează un drept anterior protejat . Un
semn poa te fi indisponibil, atunci cand este aprop iat ca nume comercial sau emblemă
anterioară, este apropiat ca indicație geografică, ca desen sau ca ș i model industrial, protecț iei
ca drept de autor, protecț iei ca drept a l personali tății.
În Româ nia, potrivit legii î n vigoar e, un semn apropiat deja ca marcă îș i pierde
disponibilitate a pentru o nouă înre gistrare în același domeniu de activitate. Apropierea spre a
determina disponibili tatea , se poate face numai prin înregistrare . În confo rmitate cu principiul
specialității, semnele înregistrate ca marcă sunt protejate î n exclusivitate pentru pr odusele sau
serviciile de același fel . Unui comerciant îi este permis să își folosească î n cazul numelui
comercial sau al emblemei , aceste semne ș i ca marca , dar utilizarea un ui nume comercial sau
emblema unui comerciant , de că tre alt comercian t nu este po sibilă.
Indicația geografică este conceptul ce aservește la recunoaș terea unui produs origina r
dintr -o țară , regiune sau localitate a unui stat. În conformitate cu litera f din articolul 5 al L egii
nr. 84/1998 cuprinzând indicațiile geografice ș i mărcile, acele mărci a căror produse nu au o
corespondență autentică față de teritoriul indicat, dar prin folosirea eronată a acestei indicații
au ca și rezultat sau intenționează să creeze o confuzie indusă publicului în ceea ce priveș te
locul de ori gine, nu pot fi admise la înregistrare, fiind considerate nule . Indicaț iile geografice
sunt ocrotite prin înregistrare, având dreptul de folosință exercitat exclusiv de către asociațiile
de producători sau comercianț i. Un desen sau un model industrial poate să fie înregistrat ca
marcă doar cu acordul titularului de drept .
Conform legii 8/1996, semnul care incumba o creație literară sau artistică apropiat ca
drept de autor nu este admis ca marcă .
În apartenența dreptului personalității identificăm nume patronimice , pseudonimele,
blazoanele, imaginea persoanei. Acest drept e ste atins, atunci cand o persoană este vizată prin
12
folosirea semnului și ca urmare acesta suferă un prejudiciu . Utilizarea ca și marcă a unui semn
protejat ca drep t al persoanei poate fi acordată doar de către tit ular.
2.4 Liceitatea
În pofida faptului că sunt distinctive și disponibile , anumite semne nu pot fi folosite
drept marcă. În consecință, nu pot fi înregistrate ca și mărci semnele î n dezacord cu ordinea
publică și bunele moravuri, semne care conțin indicații false sau dolosive ș i semnele excluse
de articolul 6 al Convenției de la Paris (steme, drapele ș i alte emb leme de stat, semne și sigilii
oficiale de control și de garanție precum ș i a oricăror replici de steme, drapele, blazoane și
alte em bleme, inițiale sau denumiri de organizații internaționale ).
Contradictorialitatea unui semn față de ordinea public ă și bunele moravuri reiese din
natura semnului însuși, marca păstrându -și independența față de obiectul asupra că ruia o
poartă . Exemplificăm în acest sens faptul că marca poate fi inadecvată ordinii publice ș i
bunelor moravuri , atunci când amintește de un drog . Jurisprudența a stabilit că sunt
considerate deceptive și înșelătoare mărcile care induc î n eroare pe consumatori asupra
provenienței geografice a produsului , privind calitatea produsului sau privind situația
comercială a titularului . Marca are un caracter deceptiv , dacă aceasta poate induce în eroare.
Riscul de a produce înșelarea se apreciază î n raport cu consumatorul medi u, urmă rindu -se
astfel protejarea consumatorului și acționând ca o garanție pe care marca o reprezintă.
13
CAPITOLUL III .
PROCEDURA DE ÎNREGISTRARE A MĂRCII
3.1 Depozitul naț ional reglementar
Pentru o m ai bună înț elegere asup ra problematicii procedurii de înregistrare a mărcii
se impune o scurtă analiză asupra a spectelor legate de cererea de înregistrare a mărcii,
prevăzută de articolul 8 -15 din legea nr. 84/1998 . Dreptul la marcă aparț ine persoanelor fizice
sau j uridice care au depus primele, în condițiile legii cererea de înregistrare a mărcii. Cererea
de înregistrare a mă rcii con stituie manifestarea unilaterală de voință a subiectului dreptului la
marcă, adresată organelor abilitate ale statului pent ru a declanșa și a împlini f ormalitățile
legale pentru înregistrarea acesteia ș i pe cale de consecință , de a beneficia de drepturi le
conferite de lege din această împrejurare [24].10
Cererea depusă la OSIM î n acord cu legea nr. 84/1998 formează depozitul național
reglementar al mă rcii, iar data depozitului național reglementar reprezintă data la care cererea
de înregistrare a mă rcii a fost depusa la OSIM. Conform art icolului 11 alin. 2 și articolul ui 12
al Legii nr. 84/1998 au fost prevăzute două cazuri speciale de constitui re a depozitului
reglementar și anume:
– când o cerere de înregistrare a mărcii a fost depusă regulam entar pentru întâ ia oară
într-o altă țară membră a Uniunii Mondiale a Comerțului, cel care solicită poate sa
revendice data pri mului depozit prin depune rea unei cereri de înregistrare în România
a aceleași mărci , dar nu mai târziu de 6 luni de la dat a întocmirii primului depozit.
– în cazul î n care solicitantul prezintă anumite servicii sau produse într-o expoziție
internațională o ficială sau recunoscută oficial care are loc pe terito riul unui stat
membru al Convenției de la Paris sau în Româ nia, iar dacă cererea de înregistrare a
mărcii sub car e au fost prezentate produsele și serviciile a fost depusă la OSIM î ntr-un
10 Teodor Bodoașcă, Dreptul proprietății intelectuale , Editura C.H Beck, București 2006, p. 340.
14
termen de 6 luni de la data primei prez entări în expoziție , solicitantul va avea prioritate
de la data introducerii produsului în expoziție [25].11
Depozitul este alcăt uit din cererea de înregistrare care trebuie să conțină solicitarea
expresă de înr egistrare a unei mă rci, datele de i dentificare ale solicitantului și calitatea lui,
reproducerea mărcii și o listă a produselor sau serviciilor. Rolul principal al depozitului
reglementar este acela de a favoriza stabilirea anteriorității mărcii în raport cu alte mărci
identice . Cerere a trebuie să fie redactată în limba română și va face referire la o singură
marcă . Marca va trebui sa conțină mențiuni exprese atunci câ nd este cazul , cu privire la
culoare ca element distinctiv; traducerea sau transliterarea mă rcii sau a elementelor figurative
ale acesteia. Formulare a cererii se face personal de că tre solicitant sau de un ma ndatar
autorizat care trebuie să fie consilier în proprietate intelectuală, adică să fie calificat și să fie
domiciliat sau să aibă sediul în România .
Cererea de dep ozit poate fi formulată în următoarele cazuri :
– În cazul mărcilor individuale, de către orice persoană fizică sau juridică , neavând
importanță dacă desfășoară sau nu o activitate. Cu toate acestea , o întreprindere pr estatoare de
servicii nu poate î nregistra o marcă de comerț sau de fabrică .
– În cazul mărcilor colective, această cerere se înregistrează , este formulată de către
asociația de fabricanț i, de comercianți, de producă tori sa u de prestatorii de servicii.
– În cazul mă rcilor de certificare, cererea de înregistrare se efectuează de că tre
persoanele juridice abilitate să efectueze controlul produs elor sau al serviciilor. Această cerere
de înregistrare trebuie să fie însoți tă de un regulament de folosire precum și de o autorizaț ie
sau document din care sa reiasă exercitarea legală a activității de certificare .
3.2 Examinarea cererii de inregistrare a marcii
Din punct de vedere al îndeplinirii condiț iilor pen tru constituirea depozitului naț ional
reglementar, cererea de înregistrare a mărcii se examinează în termen de o lună de la data
depunerii ei. Articolul 9 alin.1 din legea 84/1998 , prevede faptul că cererea trebuie să fie
scrisă în limba română și să conțină elemente le din alin. 2, după cum urmează :
a) Solicitarea explicită a înregistrării mărcii ;
b) Datele d e identificare a solicitantului, a mandatarului ;
c) O reprezentare grafică suficient de clară a mărcii, a cărei înregistrare este cerută ;
d) Lista produselor sau se rviciilor pentru care se solicită î nregist rarea mărcii ;
e) Dovada achitării taxei de depunere și de publicare a cererii de înregistrare a mărcii;
11 Idem, p. 341.
15
În condițiile în care cererea îndeplinește toate condițiile de mai sus , OSIM decide
atribuirea datei de depozit precum și înscrierea datelor î n Re gistrul Național al M ărcilor.
Lipsa unor date prevă zute de art icolul 9 din cererea de înregistrare, OSIM va anunț a
solicitan tul despre lipsurile constatate, acest având la dispoziție o perioadă de trei luni d e la
data depunerii cererii de î nregistrare a mărcii pentru suplinire a lipsurilor (î n caz contr ar OSIM
va respinge cererea de înregistrare a mărcii, restituind totodată și taxa de înregistrare ). În
această situație , data depozitului reglementar va fi d ata la care solicitantul a anunț at OSIM
despre da tele lipă a din cerere. Respingerea cererii de î nregis trare sau decizia cu privire la
depozitul naț ional reglementar se va comunica solicitantului î n termen de 5 zile de la emiterea
acesteia [26].12 Dacă solicitantul nu și -a plătit taxa de înregistrare ș i examin are a cererii î n
termen de 3 luni de la data depunerii ei , OSIM poate sa acord e solicitantului pentru motive
întemeiate încă un termen de două luni. Art icolele 22-26 din legea nr. 84/1998 împr eună cu
regula 14 din Regulament , reglementează examinarea de fond ș i se face î ntr-un termen de 6
luni de la data plății taxei de înregistrare și examinare a cererii . Această examinare de fond a
cererii de înregistrare implică verificări referitoare la [27 ]13:
1. Calitatea solicitantului. Trebuiesc verificate aspecte de fond cum ar fi aptitudinea
solicitantului de a dobândi drepturi și de a -și asuma obligaț ii cu privire l a semnul
distinctiv care urmează să fie înregistrat ca marcă .
2. Condiții prevăzute la art icolul 12 alin.1 și 2 privind prioritatea invocată ș i dovezile
produse î n favoarea acesteia. Drepturile de prior itate trebuie invocate odată cu
depunerea cererii de înregistrare a mărcii , justif icare prin acte de proprietate ș i sunt
supuse taxei legal stabilite. Taxa legală trebuie achitata î n maxi m 3 luni de la data
cererii de î nregistrare a mă rcii [28] . 14
3. Motivele de refuz prevă zute la art icolul 5 alin . 1 (semnele care nu pot constitui o
marcă în sensul articol ului 2 , cele lipsite de caracter distinctiv, mă rcile compus e
exclusiv din semne sau indicaț ii ce po t servi pentru a desemna specia , can titatea,
calitatea, valoarea, destinația, originea geografică sau timpul fabricării produsului,
etc.) și dacă este cazul observațile formulate .
În cazul mărcilor notorii , pentru identitate sau similiaritate , examinarea se face după
criterii cum su nt:
12 Teodor Bodoașcă, op. cit., p. 345.
13 Viorel Roș, Dreptul proprietății intelectuale , Editura Global Lex, București 2001, p. 620.
14 A se vedea art. 10, art. 11 și art. 12 din Legea 84/1998.
16
1. Gradul de distinctivitate;
2. Aria geografică de utilizare a mărcii notorii;
3. Durata și întinderea utilizării în România a mărcii notorii în legătură cu produsele ș i
serviciile pentru care o marcă se solicită să fie înregistrată;
4. Durata și î ntinderea publ icității mărcii notorii în Româ nia;
5. Gradul de cunoaștere a mărcii notorii pe piața românească de că tre segmentul de
publi c, căruia i se adresează;
6. Existența unor mă rci identice sau similare pentru servicii sau produse din aceeaș i
categorie corespunză tor cl asifică rii NISA .
3.3 Înregistrarea și publicarea mă rcii
După ce a fost verificată cererea și se constată că aceasta îndeplinește toate condițiile
de formă și de fond cerute de lege, OSIM hotărăște înregistrarea mărcii și publicarea acesteia
într-un termen de două luni în Buletinul Oficial al Proprietății Industriale . Atunci când nu sunt
îndeplinite condiț iile pentru înregistrarea mărcii, Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci
notifică solicitantului acestea, acordâ ndu-i în termen de 3 luni î n care oferă acestuia
posibilitatea de a -și preze nta punctul de vedere sau de a -și retrage cererea. Dacă solicitantul
cere, terme nul poate fi prelungit cu o altă perioadă de 3 luni și cu plata taxei prevăzute de
lege. După examinarea p uctulu i de vedere al solicitantului când expira termenul acordat
OSIM, urmează să decidă după caz: înregistrarea cererii , respingerea cerer ii ori retragerea
acesteia [29]15. Prin art icolele 18 -21, L egea 84/1998 reglementează opozițiile la înregistrarea
mărcii. Orice perso ană interesată poate formula opoziție la înregistrarea mă rcii conform
articolului 19 alin .1 din leg e pentru motivele de refuz prevă zute în articolul 6 în termen de
două luni de la data publicării cererii de înregistrare a m ărcii. Procedural, cererea se
formulează în scris, motivat și cu plata unei taxe prevăzute de lege. Titularul mărcii care a
formulat opoziția trebuie să aducă OSIM -ului dov ada că :
a) Pe parcursul unei perioade de 5 ani, care preceda data publicării mărcii asu pra că reia
s-a formulat opoziția, marca anterioară a reprezentat obiectul unei folo siri efective pe
teritoriul României pentru produsele ș i serviciile pentru care a fost înregistrată [30].16
b) Există motive î ntemeiate pentru neutralizarea mărcii la care s -a făcut opoziț ie. Când
opoziția este bazată pe o înregistrare internațională a unei mă rci, care face obiectul unui aviz
provizoriu dat de OSIM, procedura de examinare a opozi ției va putea fi suspendată până câ nd
15 Teodor Bodoașcă, op. cit., p. 349.
16 Idem p. 351.
17
OSIM va delibera o decizie definiti vă referitoare la refuzul emis . În cazul în care opozitia este
formulată de mandatarul titularului mărcii în nume propriu și fără consimțămâ ntul tit ularului,
aceasta va fi respinsă . Soluționarea opoziției se va face de că tre o comisie de examinare
alcatuit ă din trei specialiști desemnțti de șeful serviciului de mă rci dint re care unul va fi
examinatorul, care a î ntocmit raportul de examinare a mărcii . În cazul în care opoziț iile sunt
întemeiate, comisia va hotărî respingerea înregistrării mărcii care rămasă definitivă, se va
publica î n Buletinul Of icial de Proprietate Industrială. În ipoteza în care decizia de
înregistrare a mărcii a ramas definitivă, conform articolului 29 din L egea 84/199 8, marca va fi
înregistrată în Registrul Național al Mărcilor , iar OSIM va elib era titularului certificatul de
înregistrare a mărcii în termen de două luni de la data rămânerii definitive a deciziei de
înregistrare, cu condiția plătirii taxei prevă zute de lege [31].17 Solicitantul sau titularul mărcii
vor putea formula co ntestațiile îm potriva deciziilor OSIM privind înregistrarea mărcilor la
sediul OSIM î n termen de 3 luni de la comunicar , cu plata taxelor legale.
O comisie de reexaminare, va soluț iona con testațiile iar hotărârea acesteia se va comunica
părților în 15 z ile de la pronunț are. Hotărâ rea poate fi ataca ta cu apel la Tribunalul București
în termen de 30 de zile de la comunicare , iar deciziile Tribunalului Bucureș ti pot fi atacate cu
recurs la Curte a de Apel Bucureș ti.
3.4 Termenul de decă dere din dreptul conferit de marcă înregistrată
Articolele 45-49 din L egea nr . 84/1998 reglementează stingerea drepturilor asupra
mărcii , astfel potrivit articolului 46 alin.1, „orice persoană interesată poate solicita
Tribunalului București, oricând în cursul dur atei de protecție a mărcii, decă derea titularului
din drepturile c onferite de marcă, dacă, fără motive justificate, marca nu a fă cut obiectul
folos irii efective pe teritoriul Româ niei într -o perioadă neîntreruptă de 5 ani, pentru produsele
sau serviciile p entru care a fost înregistrată sau dacă această folosire a fost susp endată pe o
perioadă neîntreruptă de 5 ani” [32]18.
Termenul d e 5 ani este unul de regresiune , legal, imperativ, substanțial, a cărui
împlinire împreună cu celelalte condiții legale este sancționată cu decă dere din dreptul
subiectiv de proprietate industr ială [33]19 (nefolosirea efectivă a mărcii neîntrerupte, î n mod
nejustificat pe teritoriul României). Dreptul mat erial al terțului la acțiunea de decă dere este
recun oscut de la data depozitului naț ional reglementar fiind afectat și de condiția suspensivă a
17 Pentru detalii privind înregistrarea și publicarea mărcii, a se vedea art. 21 și art. 22 din Regulamentul de
aplicare a Legii nr. 84/1998.
18 A se ved ea art. 46 din Legea 84/ 1998.
19 Liliana -Zoleta Korosi, “Termenul de decădere din dreptul conferit de marca înregistrată, prevăzut de art. 45
alin (1) lit. a din Legea nr. 84/ 1998”, R.R.D.P.I. nr. 2/iunie 2007, p. 80.
18
înregistrării mărcii, dreptul manifestându -se de la momentul înregistrării mă rcii, însă nu
devine actual decât la împlinirea termenului de 5 ani de la data depozitului naț ional
reglementar. Toate cererile formulate înainte de î mplinirea termenului de 5 ani sunt
considerate premature. Pentru faptul că legea nu reglementează în mod expres momentul până
la care urcă curgerea termenului legal substanțial de regresiune rezultă o jurisprudență
neunitară . Anumite soluții rețin data înregistrării mărcii î n Registrul Național al Mărcilor ca
fiind momentul până la care urcă curgerea termenului, ci nu data depozitului reglemen tar,
având ca și motivaț ie ca din acest moment este recunoscu t titularul dreptului exclusiv.
S-a mai stipulat faptul că termenul respec tiv este posibil a fi calculat în raport de data
eliberării a certificatului de înregistrare , datorită faptului c ă acest moment este unul subiectiv ,
fiind condiț ionat de plata unei taxe stabilite de lege avâ nd ca u rmare eliberarea certificatului ,
lucru ce ar egala cu plasarea sa în timp în funcție exclusiv de voința titularului , fapt de
neacceptat . Se consideră faptu l ca până la data înregistrarii mărcii se poate aprecia că lipsa de
folosință ar putea avea o justificare atâta timp cât planează o anumită incertitudi ne legată de
apropierea mă rcii [34].20 Prin urmare, lipsa de folosință a mărcii trebuie să fie sti pulată după
data înregistră rii. În mod mandatoriu, marca trebuie folosită exclu siv pe teritoriul României î n
mod corespunză tor scopului pentru care a fost înr egistrată.
În ceea ce privește termenul de decădere , acesta este calculat regresiv , de la data înregistră rii
pe rolul instanțelor a cererii ce pornește acțiunea în decă dere din dreptul conferit de marcă. În
situația în care î nceperea sau reluarea folosirii mărcii a avut loc î nainte cu trei luni de
prezentarea în justiție a cererii de decădere, utilizarea mă rcii nu va fi luată în considerare în
condițile în care pregătirile pentru î nceperea sau reluarea folosirii au survenit numai după ce
titularul a cunoscut intenț ia de prezentare a unei cereri de decădere . Termenul este calculat de
la data înregistră rii cereri i de decădere pentru că , procesul de calculare progresivă al său de la
data ultimei folosinț e poate fi ineficace. Decăderea nu se mai poate p ronunța atunci când
după o perioadă de 5 ani de folosință nejustificată , titularul mărcii î ncepe folosirea acesteia, în
acord cu scopul pentru care a fost înregistrată, iar cererea de decădere este compusă dupa ma i
mult de trei luni de la data începerii f olosinței, pasivitatea terț ului interesat de folosirea mărcii
blocate fiind sancționată conform articolului 46 alin.3.
20 Liliana -Zoleta Korosi, op. cit., p. 80.
19
CAPITOLUL IV
DREPTURI CONFERITE DE MARCĂ
Spre deosebire de creațiile intelectuale industriale , ex: invenții, desene, modele,
topografii, marca fiind cel mai important semn distinctiv dă naș tere numai unor drepturi
patrimoniale. Datorită faptului că drepturile patrimoni ale sunt transmisibile, rezultă că toate
drepturile asupra mărcii pot fi transmise . Principalele dreptu ri născute odată cu marca sunt:
dreptul de prioritate , dreptul l a eliberarea certificatului de î nregistrare , dreptu l provizoriu
exclusiv de explo atare a mărcii , dreptul exclusiv de exploatare a mă rcii , dreptul de a obtine
despăgubiri pentru încălcarea o ricăruia dintre drepturile menționate anterior . Din toate
drepturile evidențiate, dreptul la despă gubiri nu este un drept asupra mărcii , ci es te un drept
de creanta ce ia naștere în urma încălcării unui drept asupra mărcii, el putând fi transmisibil ,
potri vit regulilor de drept comun.
Dreptul de prioritate va fi transmis odată și în același fel ca ș i dre ptul exclusiv de
exploatare a mă rcii datorită caracterului sau accesoriu al drept ului exclusiv de exploatare a
mărcii.
Dreptul l a eliberarea certificatului de înregi strare are un caracter temporar , el conf erind
dreptul exclusiv asupra mă rcii precum ș i transmiterea dreptului la eliber area certificatului sub
condiție suspensivă a dreptului exclusiv asupra mă rcii.
Dreptul proviz oriu exclusiv de exploatare a mă rcii fiind un accesoriu al dreptului l a
eliberarea certificatului de î nregi strare nu poate fi transmis decât împreună cu acesta, d e
asemenea are un caracter esenț ial temporar fiind recunoscut doar până la da ta eliberării ș i sub
condiția rezo lutorie a eliberării certificatului de înregistrare . Dreptul pr ovizoriu de exploatare
exclusivă ia nastere la data publicării cererii de î nregistrare a mărcii , transmiterea sa se va
produce ,,mutatis mutandis” .
20
Viziunea asupra mărcii și a ceea ce reprezint ă ea în societatea actuală a devenit foarte
diversă, înțelegâ ndu-se foar te bine că războiul dat pe terenul concurenței este unul si al
numelor . Atât în cazul î n care legiuitorul preocupat de a asigura un cadru legal optim
conferirii de drepturi titularilor , cât ș i transpunerea perspectivelor consumatorului obiș nuit,
sub aspect semiotic marca prezintă un element comun și anume : felul prac tic de asigurare a
distinctivității dintre produse și servicii ale întreprinză torilor. De exemplu, un întreprinzător
care dorește să se af irme pe un anume segment de piață și să ofere un anume tip de produse și
servicii folosește la î nceputul afacerii sale o denumire care să îl deosebească în rândul
celorlalți întreprinză tori. La acest nive l, marca îndeplinește funcția de recunoaștere, de
identificare . Pe măsură ce procesul devine mai amplu , identificarea devine dorința
întreprinză torul ui de a se putea afirma pe piața de servicii și produse, nu numai prin oferirea
de produse ș i servicii sub un anumit nume , cât și prin alocarea la dispoziț ia consumatorului a
unor produse și servicii de o înaltă calitate. Astfel , marca devine purtătoarea unui set de
valori, reprezentând chipul prosperităț ii unei afaceri b ine pusă la punct .
Marca, în spațiul c omercial actual rezervă titularului o serie de drepturi. R eglementarea
acestor drepturi care î i revin tit ularului de marcă se dovedeș te ca fiind o necesitate. În prez ent,
practicile comerciale abundă de multe ori î n acte de neloialitate ale concurenților , care din
dorința de a obține cât mai repede succesul tind să minimalizeze din prestigiul mărcii
înregistrat e. În suf iciente cazuri titularul unei mărci foarte cunoscute de către consumatori s -a
aflat în imposibilitatea de a -și putea valorifica afacerea la un randament maxim, datorită
faptului că un concurent cu ,,rele intenții’’ a reușit să aducă consumatorul în confuzie. Pentru
consumator , marca în atenția căreia o societate își prezintă serviciile și produsele reprezintă de
fapt o frescă de valori , principii și calităț i. [35]21
Aflat î ntr-un magazin de produse , articole sportive , consumatorul va ale ge mă rci
precum Addidas sau Lacoste , alegerea lor fiind justificată de faptul că producă torul , și
implicit titularul de marcă este recunoscut pe piaț a produselor sportive prin promovarea unui
anumit tip de ca litate menite al satisface oricând, chiar ș i pe cel mai exigent consumator.
Astfel , marca este importantă, reprezentâ nd de cele mai multe ori o carte de vizită, pe care
consumatorul o primeș te de la întreprinzătorul titular al mărcii .
Într-o lume în care predomină lupa micilor și marilor întreprinză tori pentru as igurarea
unui loc de preferință în mintea consumatorului, legiuitorul dă o serie de dreptu ri titularului
de marcă. În această direcție, legea 84/1998 a suferit modifică ri prin legea 6 6/2010 publicata
21 https://nomenius.ro Importanta marcii si drepturi conferite titularului de marca Nomenius
21
in Monitorul Oficial nr 226 din 9 aprilie 2010 privind mărcile și indicațiile geografice
dedicând un spaț iu valoro s drepturilor conferite de marcă .
Conform legii , titularul mărcii devine posesor de drepturi exclusive asupra mărcii sau
altfel zis, acesta este singurul care poate să decidă asupra modului de întrebuințare al mărcii și
singurul care poate să îș i pro moveze afacerile sub imperiul mărcii înregistrate .
Întreprinzător ul poate începe sub protecția legii , în urma î nregist rării mărcii la OSIM , o serie
de acțiuni care să îl protejeze față de concurenții neloiali. Î n ma terie de proprietate industrială
cele mai des întâlnite practici a concurenței neloiale sunt :
– Folosirea unui semn identic mărcii pentru servicii ș i produse identice cu cele pentru
care marca a fost înregistrată;
– Folosirea unui semn identic sau asemănător cu marca , pentru produse identice sau
similare;
– Folos irea unui semn identic sau asemănător cu marca pentru produse sau servicii
diferite pentru care marca a fost în registrată, când aceasta din urmă a ajuns renumită
în Ro mânia.
Toate ace stea pot determina o confuzie în râ ndul consumatori lor obișnuiț i. Drept urile
conferite de marcă, privind într -o dublă perspectivă, oferă beneficii atâ t consumatorului , cât și
titularului mă rcii, mai exact dă dreptul titularului să î nceapă demersuri de oprire a concurenței
rău intenționate și să salveze consumatorul de o invazie a produselor contrafăcute. Astfel că,
titularul de marcă are dreptul să se adreseze instanțelor competente și să solicite prin aceste
demersuri interzicerea urm ătoarelor acte ale terților :
– Aplicarea semn ului pe produse s au pe ambalaje;
– Oferirea produselor sau comercializarea lor sau deținerea lor î n acest scop, prestarea
serviciilor sau oferirea serviciilor sub acest semn ;
– Punerea în liberă circulație , importu l, exportul , plasarea sub regim vamal suspensiv
sau economic , precum și acordarea oricărei alte destinații vamale așa cum acestea
sunt definite în reglementările vamale;
– Utilizarea semnului pe doc umente sau pentru a fi publicat .
Prin reglementare a drep turilor conferite de marcă, este accentuată importanța mărcilor pe
piața de produse ș i servicii. Aceste reglementă ri ale drepturilor conferite de marcă îi ajută pe
întreprinzători să lupte împotriva concurenț ilor neloiali , constituind totodată ș i un plus în
afacerile acestora . Marca are astfel un d ublu rol în ceea ce privesc afacerile ș i anume de
evidențiere și de protecț ie a acestora .
22
4.1 Modalitati de tra nsmitere a drepturilor asupra mă rcii
Transmiterea î n totalitate sau î n parte a drept ului exclusiv de exploatare a mărcii este
prevăzută î n Legea nr . 84/1998, articolul 39. Conform acestui articol , ,,drepturile asupra
mărcii pot fi transmise prin c esiune sau prin licență, oricând î n cursul duratei d e protecție a
mărcii .
Drepturile asupra mărcii se transmit și în cazul urmă ririi si lite a debitor ului titular al mărcii
efectuate în condițiile legii”.
Titul arii mărcilor de multe ori se gă sesc î n situaț ia în care, marca pe care o au este
folosită cu acceptul lor de către o altă persoană diferită , lucru care nu este condamnabil .
Pentru a dovedi însă oficial calitatea de persoană cu drept de a folosi marca se pot utiliza
următoarele instrumente juridice :
– Licențierea (închirierea mărcii );
– Cesiunea (vânzarea) .
Atât procedura de cesiune , cât și cea a licențierii sunt cuprinse î n legea 84/1998 , privind
mărcile și indicaț iile geografice.
Cesiunea sau vânzarea mărcii reprezintă unealt a prin care titularu l poate să înstrăineze
definitiv și fără să limiteze în spațiu drepturile asupra mă rcii. Cesiunea mărcii se poate referi
atât la toate produsele ș i serviciile pentru care marca a fost înregistrată, precum și exclusiv
asupra unei părți dintre acestea . Defin iția se regăsește în dispoziț iile art icolului 41 alin . 1, din
Legea 84/1998 privind mărcile și indicaț iile geografice .
Articolul 41.
,,(1) Drepturile cu privire la marcă pot fi transmise prin cesiune, independent de
transmiterea fondului de comerț în care aceasta este incorporată . Cesiunea trebuie făcută în
scris și semnată de părțile contractante sub sancțiunea nulității”.
Cesiunea î n ce pri veste mărcile este restrictivă și are anumite limite :
– Cesiunea poate fi făcută doar definit iv (aceasta nu poate fi limitată în timp existâ nd
procedura licențierii;
– Cesiunea poate să vizeze toate clasele de protecție pentru care a fost înregistrată
marca, precum ș i o parte dintre ace stea;
– Cesiunea nu poate fi limitată teritorial (ex: în cazul în care o marcă a fost cesionată
folosirea ei de către noul titular , cesionar nu se poate restrânge doar pentru anumite
județe );
23
– Odată cu transmiterea î ntregului patrimoniu , titularul se obligă ș i la transmiterea
mărcii odată cu el;
– În cazul î n care cedentul este proprietarul mai multor mă rci similare sau identice care
se pot folosi pentru produse ș i servicii similare sau identice, acestea trebuie
obligatoriu să fie cesionate către acee ași persoană , sub sancțiunea nulității a actului
de transmitere .
Licențierea sau închirierea mă rcii este ins trumentul prin care titularul mărcii poate să
autorizeze terții, să utilizeze marca pentru tot ori pentru o parte din teritoriul Romaniei și în
legatură cu toate ori c u o parte din clasele de protecț ie pe ntru care marca a fost înregistrată .
Legea nr 84/1998 prin dispozitiile articolului 43 (1) , descrie procedura licenț ierii:
Articolul 43
(1) Titularul mărcii poate, în baza unui contract de licenț ă să autorizeze terții să
folosească marca pe întreg teritoriul României sau pe o parte a acestuia , pentru toate sau
numai pentru o parte dintre produsele ori servi ciile pentru care marca a fost înregistrată .
Licenț ele p ot fi ,,exclusive ” sau ,,neexclusiv e”.
Licențele se pot clasifica în :
a) Licenta exclusivă. E ste acea licență prin care titularul mărcii, licențiator ,
autorizează pe licențiat să folosească marca în mod exclusiv, cu condiția ca marca
să nu fie licențiată de alte persoane , pierzând ș i el dreptul de a o mai putea folosi.
b) Licenta neexclusivă ; este acea licență prin care titularul mărcii își poate pă stra
dreptul utilizării mărcii precum și dreptul sublicențierii către alți terț i.
De asemenea , legile în vigoare, impun prin dispoziț iile lor licențiatului o serie de
obligații î n calitatea sa de beneficiar al dreptului de folosință asupra mărcii ca ș i:
– respectarea limitelor contractului de licență priv itor la întinderea sa temporală.
Contractul de licență este caracterizat de limita rea în timp, spațiu, atunci când licența a fost
acordată doar pentru o parte din teritoriul țării, precum și cu privire la produsele ș i servic iile
pentru care va fi utilizată marca în cazul î n care este vorba despre o licență parțială .
– utilizarea mărci i împreun ă cu mențiunea ,,sub licență”, î n caz ul produselor pentru
care licența a fost dată .
Pentru a putea înscrie cesiunile și licenț ele la OSIM este nevoie de achitarea unei taxe
legale de către persoana interesată . De asemenea , legislaț ia recuno aște te rților interesați
dreptul de a -și formula contestațiile î ntr-un termen de 30 de zile de la comunicarea , publicarea
deciziilor cu privir e la trasmiterea sau licențierea drepturilor asupra mă rcii. Titularii mă rcilor
24
sunt îndrumați să solicite sprijunul unei persoane specializate atunci când efectuează astfel de
proceduri , deoarece clauzele unui contract de cesiune sau a unui contract de li cență trebuie
redactate cu multă atenț ie.
CAPITOLUL V
LOIALITATEA CONSUMATORULUI FAȚĂ DE MARCĂ
De câtva timp, marile companii se întreabă: Ce anume determi nă ca unele mărci să se
dezvolte și să aibă un mare succes î n timp ce altele abia pot supravieț ui pentru o perioada fie
mai lungă sau mai scurtă de timp , iar in cele din urmă să iasă de pe piață? Răspunsul este
simplu, o importanță covârșitoare pentru supraviețuirea ș i succes ul oricărei mărci este așadar
loialitatea consumatorilor .
Vom expune în cele ce urmează necesitatea loialității consumatorilor și modul în care
o marcă ajunge să devină de neînlocuit. Dacă în urma cu două decenii se considera ca absolut
orice marcă aflat ă pe rafturile magazinelor trebuia să treacă două teste și anume, acela de a fi
aleasă dintre toate celelalte mărci concurente precum și testul de a obține satisfacția
consumatorului, î n prezent a cestea nu mai sunt concludente î n totalitate. Testul suprem pentru
orice marcă este acela de a-l determina pe consumator să se întoarcă și să rămână fidel
acesteia. Pentru a obține fidelizarea clienților față de o anumită marcă, trebuie să se înțeleagă
modul în care se desfășoară comportamentul de consum și să se ac ționeze din acel punct.
Comporta mentul consumatorului reprezintă un sistem complex de activități și procese de
decizie implicate în procurarea, alegerea ș i folosirea produselor sau serviciilor [1]22.
Astfel , comportamen tul de consum este o parte esen țială ce determină comportamentul
consumatorului î n viziunea lu i Virgil Balaure, care afirma: ,,comportamentul consumatoru lui
include comportamentul cumpărătorului și comportamentul de consum, între ele existând
raportul de la î ntreg la parte” [2]23. Deci prin comportamentul de consum ies în evidență, d e
ce se cumpără anumite produse, în ce cantitate și după cât timp. Cunoscâ nd co mportamentul
de consum al clienților este mult mai uș oară transformarea acestora în clienți fideli. Această
22 Victor Manole, Mirela Stoian, Horia Dorobanțu, Marketing , Editura A.S.E. anul?
23 Virgil Boloure, Marketing , Editura Uranus, 2002 Ediția a II -a, anul, pagina?
25
problemă ridicată pune sub semnul î ndoielii corectitudinea tacticilor de marketing care poate
influența consumatorul î n a lua deciziile dorite de ei. Principala atribuț ie a marketing ului este
aceea de a determina și satisface dorințele, nevoile și necesități le de consum a le
consumatorului care atunci când a găsit un produs bun din punctul său de vedere nu mai
dorește î nlocuirea acestuia cu un altul. La baza comportam entului consumatorilor stau
urmă torii factori [3]24:
a) Factori culturali: cultura, subcultura și clasa socială;
b) Factori sociali: grupurile de referință, familia și rolurile ș i statutul social
c) Factori personali: vârsta, situația economică, personalitatea și concepț ia despre
sine;
d) Factori psihologici: percepția, motivația, învăț area, convingerea și atitudin ile.
Acești factori sunt luați î n considerare de serviciul de marketing atunci când,
consumatorii sunt divizați pe segmentele de piață în funcție de comportamentul de consum .
Kotler face urmă toarea clasificare de notorietate în Europa :
– Naționalistu l (18% din populația Europei) este influențată de istorie economică ,
cultuăa și de situația din propria țară, este răspândit în întreaga Europă, fiind cel mai
neomogen grup;
– Raționalistul (23% din populația europeană) își asumă riscuri și se descurcă în
situaț ii complexe ;
– Comodul (17% din populația europeană ) deciziile sunt luate de acesta în funcție de
cât îi sunt de comode și de câtă satisfacție îi conferă acestea ;
– Singularul (15% din populația europeană ) este acela care își susț ine cu temeinicie
opiniile, părerile, credinț ele;
– Modernul (13% din p opulația Europei) cel care se află î n pas cu trendul [4]25;
– Omul care preferă să stea acasă (14% din populația Europei) acesta având o legătură
emoțională puternică cu tot ceea ce reprezintă trecutu l său , el nu este pr eocupat de securitatea
economică în aceeași măsură ca și naționalistul .
5.1 Fidelitatea față de marcă
În continu are ne vom concentra asupra aflării răspunsurilor unor întrebări vitale
precum:
24 Philip Kotler & Armstrong – Principiile Marketingului Ediția a II -a, Edit. Teora, București 2003.
25 Philip Kotler, Armstrong, Samnders, Wong, Principiile Marketingului , Ediția Europeană, Editura Teora,
București 2001. pagina?
26
– Ce este fidelitatea față de marc ă?
– Care este importanța fidelității ?
– Cum este măsurată aceasta?
– Care sunt etapele de creare și menținere a acesteia ?.
Fidelita tea față de marcă reprezintă preferința unui cumpărător de a cumpăra o anume
marcă dintr -o categorie de produs e. Acest lucru este posibil datorită faptului că utilizatorul,
consumatorul, percepe acea marcă ca având trăsăturile, imaginea ș i nivelul de calitate la un
preț corect [5]26.
Pentru a încerca să ofere un răspuns în ceea ce privește problema fidelității oamenilor
față de o anumită marcă, șeful executiv al firmei J. Heinz , Tonny O . Reilly realizează în acest
sens următorul test prin afirmațiile s ale ,,Iată testul meu, el are loc de fiecare dată câ nd o
gospodină , ce intenționează să cumpere sos de toma te marca Heinz dintr -un magazin, va pleca
la magazinul de alături să cumpere dacă aici nu mai au ” [6]27.
Tot in aceasta directie pentru a evidetia fenomenul de fidelitate fata de marca ,putem
lua ca exemplu renumita marca Harley Davidson care are parte de o crestere tot mai mare in
ce priveste clientela si diversitatea ei. Secretul lor in realizarea vanzarii produselor si a
serviciilor intr -un numar atat de mare este acela ca ei vand mai mult decat un serviciu sau un
produs foarte bine pus la punct. Pentru a pastra fidelitatea consumatorului ei vand o atitudine
,un mod de viata .Aceste ingrediente trebuie imprumutate de majoritatea celor ce u rmaresc sa
obtina fidelizarea. In primul stadiu clientul va face tranzactia dupa care va achizitiona
produsul .
În funcție de satisfacția obținută, el va avea tendința de a lua aceeaș i deciz ie și în dățile
urmă toare , pentru că produsul respectiv le oferă atât o siguranță sporită asupra calităț ii, cât și
o familiaritate aparte . Astfel, în accepțiunea clienț ilor fide li nu se pune problema unui preț
mai ridicat în decizia achiziționă rii produselor cre ate de această marcă , mai mult decât atât o
vor recom anda și altora .
În continuare, punem în lumină 3 dintre cele mai importante motive care reflectă de ce
este importantă fidelizarea .
1. Un volum ridic at al profitului respectiv al vânzărilor . O companie americană de
exemplu , își pierde jumătate dintre clienți odată la 5 ani. Î nsumat acest eveniment reprezintă
circa 1 3% anual. Conform statisticilor , organizațiile se împiedică de numeroase probleme în
momentul în care doresc să își sporească profitul. În consecință , creșterea profitului cu 1%
26 Nancy Giddens, Br and Loyalty – Iowa State University. 2002 Vol 5
27 www. annonline.com., site accesat la data de 20 Aprilie 2019
27
presupune cr eșterea în vânzări cu 14% pentru cumpărături efectuate atât de clienții vechi cât
și de cei noi. Fidelizarea clientelei ar îmbunătății fără echivoc activitatea firmei.
2. Flexibilitatea preț ului; Conform studiilor în stadiul în care crește fidelitatea față de
marcă , clientul este mai puțin deranjat în privința renumerației . De regulă, el este pregătit să
plătească mai mult pentru marca sa favorită pentru că întrevede în această direcție o valoare
pe car e alte mărci nu o au. Din aceste pricini , clientul fide l nu necesită nevoia de promoții ,
acestea fiind concepute pentru a atrage clienț i noi.
3. Micș orarea costurilor privind publicitatea. Clienții deja fidelizați sunt pregătiți să
caute marca lor favorită, nemanifestând un interes aparte față de promoțiile concurenței, în
consecință se scad costuril e pentru publicitate, distribuție ș i marketing. Tot prin statistici se
arată faptul că, pen tru obț inerea un ui nou client costul este de 4 – 6 ori mai mare decât
păstrarea unui vechi client [7]28.
Firmele ce posedă un număr mai ridicat de clienț i fideli au parte de o dezvoltare mult
mai sigu ră și mai usoară . Mai mult decât atât fidelitatea față d e unele mă rci a devenit chiar
incontrolabilă . Cei ce deț in motociclete marca Harley Davidson nu vor schimba sub nici un
chip marca nici c hiar sub convingerea faptului că alte mă rci oferă o mai bună performanță .
Utilizatorii Apple, nu vor cumpă ra telefoane marca Huaway, Samsung chiar dacă știu că
aceste telefoane le conferă mai multe avantaje sub un preț mult mai avantajos chiar.
Împătimiț ii motoare lor de putere BMW nu vor achiziț iona Mercedes.
Conchidem că toate ace ste companii de succes se scaldă într -o loialitate sporită din
partea unui număr ridicat de clienți [8]29.
În mod uzual , un client străbate următoarele etape până devine fidel unei mărci :
cunoașterea mărcii, a legerea mărcii, p referarea mă rcii, obișnuirea cu marca, f idelitatea față de
marcă [9]30.
Fidelizarea clienților poate fi privită sub o triplă perspectivă [10]31 :
– Fidelizarea tranzacțională, în care comportamentul de cumpă rare al clienților este
văzut din prisma schimbă rii acestu ia, dar în general motivația schimbării poate fi neclară .
– Fidelizarea perceptuală, în care este vital să lucrăm asupra opiniei și atitudinii
clienților noștri , dar nu putem discuta despre un i mpact sigur focalizat asupra vânzărilor. Ne
putem pune întreba rea: de ce ar fi nevoie să folosim acest tip de soluții de fidelizare, luând în
28 Katna Krosnar, Loyalty to locals is recipe for global success – Financial Times. 6 sept. 2005
29 Philip Kotler – Marketing Inside from A to Z. 2004
30 John Pernberton – www.edoc.co.za ., site accesart la data de 22 Aprilie 2019
31 J. Miguel Villas – Boas, Consumer Learing – Brand Loyalty and Competition , Univerist y of California
Berkeley, august 2003.
28
calcul că implementarea acestui tip de soluții ne poate ajuta să construim î n viitor modele de
comportament.
– Un mix ce implică, polimerizarea celor două tipuri de efecte ce formează soluț ii
complexe.
Nu trebuie scăpat din vedere faptul că pentru a fi reale , soluțiile de fidelizare necesită a
fi definite î n termeni cu privire asupra clienților. Aceștia trebuie s ă aibă idee de la cine
cumpără și totodată de ce este necesar să fie loiali înainte de a influenț a comportamentul lor.
Deja cunoaștem faptul că , trebu ie sa punem accent pe servicii și pe valoare pentru a câș tiga
acea fidelitate dorită, ceea ce înseamnă că treburile cum ar fi livrarea la timp a comenzilor și a
conținutului fără a mai fi nevoie să aducem în discuț ie corectit udinea ș i promptitudinea
restituirilor și plângerilor trebuie să constituie o cutuma .
De asemenea, este de reț inut faptul că un aspect ch eie îl reprezintă credibilitatea,
clienții sunt nevoiți atât să creadă în tine, î n ofertele tale , cât ș i să te respecte. În cazul în care
se strecoară o eroare în facturare sau au loc alte greș eli acestea trebuie rezolvate cu
promptitudine.
Pentru a vedea mai clar lucrurile pe care ne putem axa, pentru a îmbunătății substanțial
relația între marcă – client , și pentru a dezvolta acea mult dorită fidelitate , Kotler dispune de
un număr larg de exemple notorii de comportament , care duc la fidelitatea clienț ilor. Ambele
țin de feed -back din partea acestora. Spre exemplu , avem magazinul NordStorm care este
extrem de mândru de p olitica sa de returnare necondiționată a mă rfii pe care a implementat -o.
Kotler afirma că un client satisfăcut de o marcă va atrage alți 3 clienți, în timp ce unul
nemulțumit va transmite această informație la cel puț in alte 24 de persoane.
O atitudine pozitivă față de o anumită marcă este pasul vital pentru a obține fidelitatea
față de marca în cauză – clienț ii trebuie să aprecieze produsul pentru a -i fi f ideli. Pentru a
transforma cumpărarea de ocazie în fidelitate , obiceiul trebuie reîmprospătat . Clienț ilor le
trebuiesc subliniate calitatea și valoarea pe care achiziția lor o are și trebuie să fie susținuți să
formeze un obicei în a cumpăra produsul și în viitor. Pentru a facilita cumpărarea, publicitatea
ante și postum vânză rii e ste foarte importantă. Pentru a direcționa spre cumpărare,
publicitatea creionează cumpă ratorului anumite atitudini ce sunt preschimbate în credințe care
la urmă trebuiesc din nou transoformate în fidelitate. În această direcț ie, avem urmă torul
exemplu: cei mai înrăiț i cititori de oferte turis tice sunt cei care tocmai s -au întors dintr -o
călătorie. Publicitatea consolidează percepțiile și comportamentul călătorului. Nu este deloc
greu să întărim credințele și convingerile cuiva și este mult mai util să le menț inem decât să le
29
schimbăm , prin acest artificiu se produce transform area dintr -un client ocazional într -un
cumpărător fidel .
Aspecte care sunt necesare a fi reținute:
a) Dezvolta rea unui produs greu de egalat. Pentru a menține clienții fideli , trebuie s ă
le fie asigurat că prin produsul respectiv ei obț in tot ceea ce vor;
b) Motivarea prin cadouri, promoții pentru clienți , dete rminâ ndu-i prin recompensa,
pentru a -i menține în rândul clienților activi prin cumpărări repetate ;
c) Susținerea mărcii. O marcă trebui e susținută și facută credibilă astfel încâ t
cumpărătorul să repete achiziția;
d) Recunoașterea tipologiei clientului fidel și tratamentul diferențiat față de acesta ,
aici aplicând următoarea regulă, și anume 80% din vânză ri sunt realizate de primii
20% din clientela fidelă;
e) Asigurarea unei lejerități de a achiziționa o anumită marcă față de cea a
concurenței, prin simplitate și disponibilitate obținem succesul optim într -un mediu
instabil și într -o continuă evoluție. Mai mult ca niciodată clientul apreciază în
prezent convenienț a.
f) Aducerea mărcii la client – amplasarea strategică cât mai aproape de client ș i
multitudinea locațiilor, iar în cazurile posib ile transportul produselor direct la
domiciliul clientului . (Ex: mobilă, electrocasnice , accesorii vestimentare, etc.)
g) Oferirea serviciilor d e un rang superior pentru clienți – determinâ ndu-i prin
corectitudine și promptitudine să repete cumpărarea mărcii odată și încă o dată
[11]32.
La nivel internațional, încă din anul 2004 marca ,,Google” a ocupa t poziț ia 1 prin
prisma fidelității, înregistrând cel mai mare număr de clienți fideli, pe lângă acest aspect
marca Google își menține poziția fruntașă, nu numai î n domeniul IT , ci și în alte domenii. La
această conclu zie, s-a ajuns î n urma sondajelor f ăcute pe 16 . 000 de utilizatori pe Internet care
au constatat se rviciul Google mult mai bun decât cel oferit de alte mărci competitoare de pe
piață. Marca Google a obț inut un scor total de 119 din 100, depășind astfel media după scara
de mă surare a fideli tății concepută de Brand Keys Index .
Din prisma cl ienților marca Goo gle nu este numai un motor de căutare, aceștia
utilizând -o și ca trailer pentru cărți și muzică, fiind foarte mulțumiți de această opțiune .
32 www.media.wiley.com , site accesat la data de 23 Aprilie 2019
30
Cu toate că serviciile privind călătoriile nu sunt atâ t de performante, Expedia apare în
top 20 [13].
Google este astfel , cel mai conc ludent exemplu prin care ilustrăm o firmă ce și -a
fidelizat clienții după regulile jocului, o marcă puternică ce a continuat să se extindă oferind
în mod perpetuu utilizatori lor și clienților să i servicii de calitate și depășind chiar așteptă rile
acestora . De la un simplu search engine, a reușit să devină o mult itudine de servicii aplicabile
în orice domeniu de activitate, de l a cumpărături în mediul virtual, la ziar cu cel e mai
proaspete informații și știri petrecute în timp real de pe întreg mapamondul .
31
PARTEA PRACTICĂ/ APLICATIVĂ
CAPITOLUL VI
STUDIU DE CAZ
6. 1 Speță – Domeniul Informațional IT
Pentru a oferi lucrării o imagine completă , am deci s ca spre finalul acesteia pe lângă
aspectele teoretice este necesar să ilustrăm ș i un litigiu rea l existent cu privire la încă lcarea
drepturilor asupra mărcii, în această direcție ne focusăm asupra următoarei spețe:
Între 28 decembrie 2001 ș i 22 decembrie 2004 , culpabili Ranks și Vasijevics sunt
cercetați pentru vânzarea ș i distribuirea a mai multor programe pentru calculator editate de
Microsoft Corporation , precum versiuni ale progr amului Windows consacrat companiei , dar
și ale suitei de birou Microsoft Office , protejate de drepturile de autor.
Cu exact itate nu a putut fi estimat numă rul de exemplare de programe pentru calculator
vândute în cursul anchetei se prezumă însă ca acest nu măr era mai mare de 3000 , de asemenea
nu s-a putut determina nici cuantumul exact al venitului din aceste vânză ri.
În funcție de sumele creditate însă, î n conturile lor PayPal ale domnilor Ranks ș i
Vasijevics , s-a putut face o estimare a prejudiciului material cauzat c ompaniei Microsoft prin
activităț ile lor la aproximativ 265.514 euro (293.548 USD).
În consecință, cei doi sunt cercetați pentru o multitudine de încălcă ri ale legii p enale
Leton ia, mai exact pentru vâ nzarea nelegală în banda organizată de obiecte protejate de
drepturi de autor, pen tru utilizarea nelegală cu intenție a mă rcii altuia , și nu în ultimul râ nd
pentru exercitarea unei activităț i comerciale neautorizate.
Aceștia au fost găsiți vinovaț i prin hotărârea din 3 ianuarie 2012, în primă instanță, de
fapte de vânzare nelegală în banda organizată de obiecte protejate de drepturi de autor și de
32
utilizare nelegală cu intenție a mărcii altuia , infracțiunile fiind prevăzute și sancț ionate de
artico lul 149 alineatul (3) ș i de a rticolul 206 alineatul (2) din legea penală Leton ia, fiind
obligați să confere o despă gubire parțială că tre Microsoft pe ntru prejudiciul cauzat precum și
să plătească exclusi v toate cheltuielile de judecată. În egală măsură, Ministerul Public
împreună cu inculpații Vasijevics și Ranks au declarat apel împotriva respectivei hotărâ ri la
Rigas apgabalties as Kriminallietu tiesu kolegija, care prin hotărâ rea di n 22 martie 2013 a
infirmat hotărârea deja menționată în măsura î n care p rin aceasta Vasij evics și Ranks au fost
declarați vinovați de infracțiunea de vânzare nelegală în banda organizată de obiecte pr otejate
prin drepturi de autor și li s -a aplicat o pedeapsă .
Atât Ministerul Public , cât și cei doi inculpaț i au introdus f iecare o acțiune în re vizuire
în fata Augstakas tiesas Senats, care prin ordonanț a din 13 octombrie 2013 a anulat hotărârea
pronunțată la Rigas apbagalties a Kriminalliteu tiesu Kolegija, ș i a trimis astfel ca uza spre
rejudecare la o instanță a curț ii de apel.
Pe parcursul reju decării cauzei Rigas , apgabalitesa Kriminallietu tieus Kolegja , a fost
invitată de catre Ranks si Vasujevics să sesizeze curtea cu o cerere de decizie preliminară
privind modul de interpretare a articolului 4 alineatul (2) ș i a articolului 5 alineatele (1) și (2)
din Directiva 2009/24.
În condiț iile date , Rigas apgabaltiesa Kriminallietu ties Kolegija , a hotărât să suspende
judecarea cauzei și să adreseze curții o serie de întrebări preliminare:
1) O persoană care a cumpă rat un pro gram pentru calculator cu li cența ,,de ocazie” ,
înregistrat p e un disc care nu este original, care funcționează și care î n acelasi timp
nu este fo losit de nici un alt utilizator, poate, î n baza articolului 5 alineatul (1) , și al
articolului 4 alineatul (2) din Directiva 2009/24 , să invoce epuizarea dreptului de a
distribui un exemplar (copie) al respectiv ului program pe care primul dobânditor l –
a achiziț ionat de la titularul drepturilor prin intermediul discului original, în
condițiile în care discul s -a deteriorat , iar primul dobânditor a șters exemplarul sau
(copia) și nu îl mai folosește ?
2) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este unul afirmativ, o persoană care
poate invoca epuizarea dreptului de a distribui un exemplar copie al programului
pentru calculator , are dreptul sa revândă programul în cauza unui terț pe un disc
care nu este cel original, î n sensul articolelor 4 alin (2) ș i articolulu i 5 alin (2) din
Directiva 2009/24 ?
Cu privire la întrebările preliminare:
33
Cu titl u introductiv trebuie amintit faptul că Directiva 2009/24, al că rei art icol 10
abroga directiva 91/250, a intrat în vigoare la 25 mai 2009, î n aplicarea art 11. Or di n decizia
de trimitere reiese că stimabili Ranks si Vasijevics , sunt cercetati pentru fa pte săvârșite între
28 decembrie 2001 ș i 22 dece mbrie 2004. Rezultă că litigiul principal intră sub incidenta
directivei 91/250, iar nu a directivei 2009/24 .
În consecință, cele doua întrebă ri ce privesc interpretarea articolului 4 al in. (2) din cea
de-a doua directivă, ce instituie principiul epuizării dreptului de distribuț ie al ti tularului
drepturilor de autor ș i a art icolului 5 alin . (1) și (2) din directiva menționată, ce prevede
excepț ii de la dreptul exclusiv de reproducere al respectivulu i titular treb uie interpretate în
sensul că au în vedere dispoziț iile echivalente ale Directivei 91/250 , și anume art icolul 4,
litera c) pe de o parte , și articolul 4 literea a), precum ș i articolul 5 alineatele (1) ș i (2), pe de
altă parte.
Cu privire la admisibilitate
În ceea ce privește admisibilitatea, guvernul leton a exprimat îndoieli, arătând că
instanța de trimitere pare să considere că domnii Vasijevics și Ranks au achiziționat î n mod
legal obiecte protejate de dreptul de autor, în pofida faptului că, astfel cum ar reieși din
decizia de trimitere , programele pentru calculator în litigiu ar fi contrafaceri . În acest sens ,
trebuie amintit că î n cadrul procedurii instituite la art icolul 267 TFUE, numai instanța
națională, care este sesizată cu soluționarea litigiului și care trebuie să își asume răspunderea
pentru hotărârea judecătorească ce urmează a fi pronunțată, are competența să aprecieze,
luând în considerare particularitățile cauzei, atât nevoia unei hotăr âri preliminare pentru a fi în
măsura să se pronunțe propria hotărâre cât și pertinența întrebă rilor pe car e le adresază Curț ii.
Rezultă, în consecință că în cazul în care întrebă rile adresate privesc interpretarea
dreptului Uniunii , Curtea este de princ ipiu obligată să vină cu o pronunțare .
Potrivit unei jurisprudențe constante , întrebă rile referitoare la interpretarea drept ului
uniunii adresate de instanța națională în cadrul normativ și factual, pe care îl definește sub
răspunderea sa și a că rui exacti tate, Curtea , nu are competența să o verifice , beneficiază de o
prezumție de pertinență. Curtea poate refuza să se pronunț e asupra un ei cereri de decizie
preliminară, formulate de o instanță națională numai dacă este evident că interpretarea
solicitată a dreptu lui Uniunii nu are nici o legătură cu realitatea sau c u obiectul litigiului
principal, atunci când problema este de o factură ipotetică , sau atunci când Curtea nu dispune
de elementele de fapt ș i de drept necesare pentru a răspunde î n mod util la într ebările care i -au
fost adresate.
34
În speță, cauza principală privește aspectul – dacă revâ nzarea copiilor unor programe
pentru ca lculator de ocazie pe care au săvârș it-o Ran ks si Vasikevics este una legală în raport
cu condițiile prevăzute de directiva 91/250. Răspunsul ce urmează a fi dat, depinde așadar î n
mod direct de interpretarea articolului 4 litera c) , din această directivă , care instituie principiul
epuiză rii dreptului de distribuț ie al titularului dreptului de autor, precum și litera a) a
articolului 4 și aliniatele (1) ș i (2) ale articolului 5 din directiva menționată anterior, care
acordă, î n beneficiul respectivului titular, un drept exclusiv de reproducere și prevăd excepț ii
de la acest drept. Concluzionâ nd fapul că întrebă rile sun t admisibile.
Cu privire la fond :
Prin intermediul celor două întrebări care necesită o analiză comună, instanța de
trimitere solicită în principal să se stabilească dacă articolul 4 literele a) și c), precum ș i
articolul 5 alineatele (1) și (2) din Directiva 91/250, trebuiesc interpreta te în ideea î n care se
arată că dobâ nditorul copiei unui prog ram pentru calculator de ocazie, înregistrată pe un
suport fizic care nu este original, poate în aplicarea principiului epuizării dreptului de
distribuție al titularului dreptului, sa revândă o astfel de copie atunci când, pe de o parte ,
suportul fizic original al acestui program, livrat dobânditorului inițial , a fost avariat și atunci
când pe de altă parte respectivul dobânditor inițial a ș ters ex emplarul său, al acestei copii, sau
a încetat să îl utilizeze.
În această direcț ie, trebuie mai întâi să amintim că î n conformitate cu articolul 4 litera c) din
această directivă , prima vâ nzare a copiei unui program pentru calculator în cadrul Uniunii, de
către ti tularul dreptului sau cu consimțămâ ntul acestuia, epuizează dreptul de distribuție a
acestei copii în uniune. Din respectiva dispoziție, reiese că epuizarea dreptului de distribuț ie a
copiei unui program pe ntru calculator este subordon ată dublei condiții ca aceasta să fi fost
pusă î n circula ție, mai precis, să fi fost vândută de titularul dreptului sau cu consimțămâ ntul
său și că această comercializare să fi avut loc î n Uniune. Curtea a hotărât deja că termenul de
vânzare , vizat de disp oziția menționată care trebuie interpretat în sens larg , include toate
formele de comercializare a copiei unui program pentru c alculator care se caracterizează prin
acordarea unui dre pt de utilizare a acestei copii, pentru o perioadă nelimitată, în schimbu l unei
plăți al cărui preț este destinat să permită titularului dreptu lui de autor asupra programului,
respectiv obținerea unei renumerații corespunză toare valorii economice a copiei menț ionate.
Este incontestabil faptul că prima comercializare în Uniune, de că tre titularul dreptului
de autor a unei copii a progr amului sau pentru calculator î nregistrate pe un suport fizic
precum CD sau DVD –ROM, dischete, constituie o primă vânzare a acestei copii î n sensul art
35
4 litera c) din directiva 91/250. Pe de altă parte, este vital să se considere că în absența
orică rei indicații contrare în decizia de trimitere, o astfel de vânzare este însoțită de o licență
de utilizare nelimitată a copiei respective.
Din ceea ce precedă, rezultă că î n temeiul ar t 4 litera c) din directiva menționată ,
titularul dreptului de autor asupra unui program pentru calculator care a vândut, în Uniune
copia acestui program pe un supor t fizic precum un CD -ROM sau un DVD -ROM , însoțită de
o licență nelimitată a programului resp ectiv nu se m ai poate opune revânzărilor ulterioare de
către dobânditorul inițial sau de către dobâ nditorii succe sivi ai acestei copii, în pofida
existenței unor dispoziț ii contractuale ce interzic orice transmitere ulteri oară. Cu toate acestea,
întrebările adresate nu vizează ipoteza revânză rii a copiei unui program pentru calculatoare de
ocazie, înregistrată pe un supo rt fizic original, de către dobânditorul său inițial, ci pe aceea a
revânză rii copiei unui progra m pentru calculator de ocazie, înregistrată pe un supor t fizic care
nu este original, de către o persoană care a achiziționat -o de la dobânditorul iniț ial sa u de la
un dobâ nditor ulterior.
Microsoft , guverne precum cel italian sau polonez, precum și Comisia Europeană arată
că în această privință, în observați ile lor ca principiul epuizării dreptului de distribuț ie
prevă zut la articolul 4 litera c) d in directiva 91/250, nu își găsește aplicarea decât pentru
suportul fizic orginal, vândut primului dobânditor, pe care este înregistrată copia pr ogramului
pentru c alculator pusă în circulație de către titularul dreptului sau cu consimțământul acestuia,
iar nu pentru suportul fizic, care nu este original al respectivei copii. Această argume ntație nu
poate fi admisă ca atare. Prin urmare , epuizarea dreptului de dist ribuție privește însăș i cop ia
programului pentru calculator și licența de utilizare care o însoțește , iar nu suportul fizic pe
care respectiva copie a fost pusă î n eventualitate p usă pentru prima dată în Uniune de că tre
titularul d reptului de autor sau cu consimțământul acestuia . În această privință, din
jurisprudența Curții, reiese că articolul 4 alin eatul (2) din directiva 2009/24 , care produce
cuprinsul articolului 4 litera c) din directiva 91/250 se referă , fără alte precizări la ,,vâ nzarea
copiei u nui program pentru calculator”, și nu face așadar nici o distinție în funcție de forma
materială sau imaterială a copiei în cauză .
Curtea a dedus din aceasta, î n spec ial că epuizarea dreptului de distribuție prevă zut de
art 4 alin (2) din direc tiva 2009/24 pr oduce efecte după prima vânzare î n Uniune a copiei unui
program pentru calculator , de că tre titularul d reptului de autor sau cu consimțământul său ,
indiferent de a spectul dacă vânzarea privește o copie materială sau o copie imaterială a
programului respect iv. Cu toate acestea , articolul 4 litera a) din directiva 91/250 acordă de
asemenea, titularului dreptului de autor asupra unui program pentru calculator , dreptul
36
exclusiv de a efectua ș i de a autoriza reproducerea permanentă sau pro vizorie a programului
respectiv, în totalitate sau parțial , prin orice mijl oace și sub orice formă, sub rezerva
excepțiilor prevăzute la articolele 5 și 6 din această directivă .
Dobâ nditorul legal al copiei unui program pentru calculator, pusă în circulație de că tre
titularul dreptului sau cu consimțământul său, poate în consecință să revândă de ocazie acest
program, în aplicarea principiului epuizării dreptului de distribuție prevă zut la articol ul 4 lit c
din directiva 91/250, în măsura în care cesiunea respectivă nu a duce atingere dreptului
exclusiv de reproducere garantat al acestui titular prin articolul 4 litera a) din directiva
amintită și, așadar cu condiția c a orice act de reprodu cere a programului menționat să fie
autoriz at de respectivul titular sau să intre su b incidenta excepțiilor prevăzute la articolele 5 și
6 din directiva respectivă .
Domni i Vasijevics și Ranks, precum și comisia susțin în observațiile lor că princ ipiul
epuizării dreptului de distribuție, permite revâ nzarea copiei unui program pentru calcul ator
înregistrată pe un supor t fizic care nu este original, în situatia î n care suportul fizic original a
fost avariat , sub rezerva condiț iilor stabilite de Cur te în Hotărâ rea din 3 iulie 2012, UsedSoft.
Potrivit acestor condiții, dobânditorul inițial al copiei unui program, înregistrată pe un
suport fizic original, ar trebui să dispună de o licență nelimitată a programului respectiv și să
facă inutil izabilă orice copie a programului menționat rămas în posesia sa la momentul
revânză rii ace steia. Realizare a copiei unui program pentru calculator , pe un suport fizic care
nu este original ar fi autorizată într -o astfel de ipoteză, î n temeiul excepț iilor de la drept ul
exclusiv de reproducere prevă zute la articolul 5 alineatele (1) și (2) din aceeași directivă .
În acelaș i timp , trebuie reamintit faptul că articolul 5 alineatul (2) din Directiva
91/250 , prevede ca realizarea unei copii de rezervă, de către o persoană care are dreptul de
utilizare a unui program pentru calculator nu poate fi împiedicată prin contrac t în măsura în
care aceasta este necesară pentru utilizarea respectivă . Art 9 alin (1) din această directivă,
precizează că orice dispoziție contractuală contrară art 5 alin (2) este neavenită și nulă .
Astfel , cum reiese din a rt 5 alin (2) din directiva m enționată , realizarea unei copii de rezervă a
unui p rogram pentru calculator este așadar, supusă îndeplinirii a două condiții. Pe de o parte,
această copie trebuie să fie realizată de o persoană care are dreptul să utilizeze respectivul
program și pe de al tă parte să fie necesară utilizării menț ionate. Această dispoziție, care
instituie o excepț ie de la dreptul exclusiv de reproducere al titularului dreptului de autor
asupra unui progr am pentru calculator, trebuie, în conformitate cu jurisprudența reiterată a
Curții, să facă obiectul unei interpretări restrictive.
37
Rezultă astfel , că o copie de rezervă a unui program pentru calculator nu poate fi
realizată și utilizată decât pentru a răspunde î n mod exclusiv nevoil or persoanei care are
dreptul să utilizeze acest program și ca prin urmare respectiva persoana nu poate, chiar în
cazul în care ar fi avariat , ar fi distrus sau ar fi pierdut suportul fizic original al prog ramului
menționat, să utilizeze această copie în vederea revânză rii re spectivului p rogram de ocazie
către o terță persoană . În consecință, precum arată și observațiile celor de la Microsoft, și ale
guvernelor italian și polonez, dobâ nditorul legal al copiei unui program pe cal cucator, însoțită
de o licență de utilizare nelimitată, care intenționează să o revândă după epuizarea drepturilor
de distribuț ie ale ti tularului drepturilor de autor î n aplicarea articolul ui 4 litera c) din directiva
91/250 nu po ate, în lipsa unei autorizări din partea acestui titular, să cedeze su bdobânditorului
copia de rezervă a respectivului program realizată î n temeiul articolului 5 alineatul (2) din
directiva menționată, pentru motivul că a avariat, a distrus sau a pierdut suportul fizic original
care i -a fost vâ ndut de re spectivul titular sau cu consimțămâ ntul acestuia.
În speță , deci din decizia de trimitere reiese ca stimabili d omni Ranks si Vasijevics au
revândut copii ale unor programe pentru calculator înregistrate pe suportur i fizice care nu sunt
originale, nu se precizează în aceasta d acă, fiind dobânditorii iniț iali ai respecti velor
programe, au realizat ei înșiși copiile revândute sau dacă acestea din urmă au fost realizate de
persoanele de la care le-au achiziț ionat, indiferent dacă acestea din urmă sunt sau nu sunt
dobânditorii lega li inițiali. Este însă necesar a se constata, că oricare ar fi condițiile î n care
Ranks și Vasijevics au achiziț ionat copiile programelor pentru calculator , pe care le -au
revândut, aceștia intră sub incidența dispoziț iilor articolului 7 alineatul (1) liter ele a) b) din
directiva 91/250, dacă se stabilește că au pus în circulație și au deținut î n scopuri pur
comerciale copii ilicite ale unor programe pentru calculator.
Cu toate acestea , instanța de trimitere este unică î n masura sa de competență să
stabileas că, având î n vedere elementele de fapt pe care le -a identificat , pentru fiecare copie
singulară a unui program revândută de acești domni, dacă aceasta din urmă este o copie
contrafăcută î n sensul articolului 7 alineatul (1) din directiva menționată și să acționeze în
consecință după caz. Mai trebuie amintit, în al doilea rând, faptul că î n temeiul articolului 5
alineatul (1) din directiva 91/250, atunci câ nd actul de reproducere es te necesar pentru a
permite dobânditorului legal să utilizeze programul conform destinației sale, nu este supus
autorizării de că tre titularul dre ptului sub rezerva unor dispoziț ii contractuale specifice .
În această direcț ie, din juri sprudența Curții reiese că pentru dobâ nditorul copiei unui program
pentru calcul ator, faptul de a cumpăra și de a descărca această copie care se găseș te pe site -ul
internet al titularului dreptului , constituie o reproducere care este autorizată î n temeiul
38
articolului 5 alineatul (1) din directiva menționată, în măsura în care este nec esară pentru a -i
permite să utilizeze resp ectivul program conform destinaț iei sale.
În plus , Curtea a mai hotărât că, î n cazul rev ânzării copiei pro gramului pentru
calculator cumpărat și descărcat de primul dobâ nditor de pe site -ul internet al titularu lui
dreptului, subdobânditorul acestei copii, care este un dobânditor legal î n sensul articolului 5
alin 1 din directiva 91/250 , are de asemenea dreptul, în conformitate cu această dispoziție să
descarce d e pe calculatorul sau copia menționată, respectiva de scărcare constituind o
reprod ucere a acestui program necesară pentru a -i permite să îl utilizeze conform destinației
sale. Trebu ie însă, să fie arătate că împrejură rile cauzei principale se disting de cele în discuție
în cauza care a condus la pronunțarea hotărâ rii din 3 iulie 2013 UsedSoft. Din elementele
dosarului de care dispune curtea reiese astfel că inculpații , au comercializat pe internet copii
ale unor programe pe calculator pe suporturi fizice care nu sunt originale, în privința cărora
nimic nu per mite să se presupună că le -ar fi cumpărat și le -ar fi descărcat iniț ial de pe site -ul
de internet al titularului dreptului.
Nu es te mai puțin adevărat că situația dobâ nditorului legal al copiei un ui program pentru
calculator, vândută, înregistrată pe un suport fizic care ar fi fost a variat sau distrus sau pierdut,
și cea a dobâ nditorului legal al copiei unui program pentru calculato r cumpărate și descă rcate
de pe internet sunt comparabile în raport cu principiul epuizării dreptului de d istribuție ș i cu
dreptul exclusiv de reproducere recunoscut titularului de drept. Dobâ nditorul legal al copiei
unui program pentru calculator , care de ține o licență de utilizare nelimitată a acestui program,
însă care nu mai dispune de suportul fizic o riginal pe care i -a fost livrată inițial respectiva
copie întrucât a distrus -o sau a pierdut -o, nu poa te, numai pentru acest motiv, să fie privat de
orice posibilitate de a revinde de ocazie unei terțe persoane copia menționată, sub sancț iunea
lipsirii de efe ct util a epuizării dreptului de distribuție prevă zute la articolul 4 litera c) din
directiva 91/250.
De asemenea , cum a recunosc ut Microsoft în răspunsul său scris la întrebă rile adresat e
de Curte, dobânditorul legal al licenței de utilizare nelimitată a copiei unui program pentru
calculator de ocazie, trebuie să poată descă rca acest program de pe site -ul internet al
titularului dreptului de autor, descărcarea menționată constituind o reproducere necesară a
unui program pentru calculator care îi permite s ă îl utilizeze pe acesta din urmă conform
destinației sale, după cum a statuat Curtea în Hotărâ rea din 3 iulie 2012, UsedSoft.
Trebuie sa punem accentul și pe faptul că dobânditorul inițial al copiei unui program pentru
calculator, cu privire la care drept ul de distribuț ie al titularului dreptului de autor este epuizat
conform art 4 litera c din Directiva 91/250, cel care re vinde de ocazie copia respectivă,
39
trebuie, pentru a evita încă lcarea dreptului exclusiv al acestui titular de reproducere a
programulu i sau pentru calculator , să facă inutilizabilă orice copie aflată în posesia sa la
momentul revânzării acesteia.
O ultimă precizare înainte de soluția instanț ei Uniunii Europene, este faptul ca îi
revine dobânditorului licenț ei de utilizare nelimi tată a copiei unui prog ram pentru calculator
de ocazie, care prevalându -se de principiul epuizării dreptului de distribuție, descarcă o copie
a acestui program pe calculatorul să u de pe site -ul internet al titularului dreptului sarcina de a
dovedi, prin o rice mijloc de probă, că a achiziționat în mod legal respectiva licență .
Soluția instanț ei Uniunii Europene
Articolul 4 literele a) ș i c) ș i articolul 5 , alineatele (1) ș i (2) din Directiva 91/250/CCE
a Consiliului din 14 mai 1994 , privind pro tecția ju ridică a programelor pentru c alculator
trebuie interpretate în sensul că, deși dobânditorul iniț ial al copiei unui program pentru
calculator, însoțite de o licență de utilizare nelimitată, are dreptul să revândă de ocazie unui
subdobanditor respecti va copi e și licența sa, aceasta nu poate în schimb, atunci câ nd suportul
fizic original al copiei care i -a fost livrată iniț ial este avariat, distrus sau pierdut, să furnizeze
subdobânditorului menționat copia sa de rezervă a acestui program, fără autorizarea tit ularului
dreptului.
40
CONCLUZII
Prin această lucrare , am dorit să pun în evidență elemente , dintr -o arie nu foarte uzual
întâlnită, și mult dezvoltată în dreptul românesc, dar în opinia mea, de actualitate și de o
deosebită importanță la nivel internațional. Dreptu l proprietăț ii intelectuale a șlefuit de -a
lungul timpului modul în care a evolua t societatea și de asemenea reprezintă unealta perfectă
spre clădirea unui drum de succes î n lum ea afacerilor , a ideilor și a inovațiilor pe care creierul
uman le încropeș te. Am ales marca ca și temă a acestei lucră ri, deoarece am dorit să în
lumină ne cesitatea protejării ei în toate domeniile de activitate .
Datorită unei societăți aflate într -un ritm alert, de transformări continue , mereu în
căutare de nou ș i de venituri cât mai mari , mar ca unui produs are tot mai multă nevoie de
protecț ie pentr u a putea fi recunoscuta pe piața de desfacere, de a -și pă stra cat mai mult timp
consumatorii loiali și de a -i determina pe aceștia să revină mereu datorită calități lor oferite .
Din păcate, în prezent avem parte de o lume care adoptă un cult al falsului ș i al contrafacerii
astfel , din ce î n ce mai multe valori reale se sting, sau sunt î nlocuite de o iluzie a calității și
autenticităț ii. Astfel , pentru a menț ine corectitudi nea în fața valorilor și a combate cea mai
periculoasă și mârșavă formă de furt se impu ne protejarea acestor servicii ș i produs e
excepț ionale aflate sub blazonul mărcii, nevoia de protecție a mărcilor decurge din faptul că
orice contrafacere conduce la der eglarea comerțului ș i denaturarea r egulilor unor economii
stabile.
Dreptul la marcă există numai în limitele regulii specialității mărcii și în cadrul
concurenței , astfel nu există o încălcare a dreptului la marcă, decât atunci câ nd un concurent
al titula rului mărcii își înregistrează o ma rcă similară sau identică pentru aceleaș i categ orii de
produse sau servicii apărâ nd astfel riscul de confuzie . Prin legea românească sunt
reglementate trei modalități de protecție a mărcilor și anume , pe cale administrat ivă, pe calea
41
unei acțiuni civile î n anulare , cât și pe calea unei acțiuni penale (în cazul în care actul de
încălcare îmbracă forma ilicitului penal) .
Pentru circulația liberă a marfarilor în cadrul comunității europene, s -a obț inut o
armonizare a legisl ațiilor naț ionale ale statelor membr e mai ales acolo unde existau diferențe
semnificative în domeniul mărcilor. Î n acest sens , au intrat în vigoare directiva 89/104 de
armonizare a legislațiilor statelor membre asupra mărcilor, la fel ș i Regulamentul nr. 40/94 al
Consil iului Uniunii Europene asupra mărcilor comunitare .
În concluzie, marca î n ansambl ul ei de componente transmite, un stil de viață , o
atitudine , nu doar un produs sau un serviciu, prin imagine sau reprezent are grafică este
transmisă puterea ei colectată , devenind î n ochii co nsumatorilor un simbol concret ș i
inconfundabil în spatele căruia se cumulează toate calităț ile, produsele și serviciile pe care le
oferă. Marca este cartea de vizită destinată orică rei persoane interesate de a -și îmbunătăț i
condiți a și calitatea vieții .
42
BIBLIOGRAFIE
1. Bujorel Florea ,,Infracțiuni contra drep turilor de creație intelectuală ”, Editura Univestul
Juridic, Bucuresti 2015;
2. Daniela Cătuna, Sperius V lad ,,Dreptul proprietății intelectuale ”, Editura C.H. Beck
Bucureș ti, 2011;
3. Dreptul de autor și Drepturile conexe/ Dreptul proprietăț ii inte lectuale – Jurisprudența
Curții de Justiț ie a Uniunii Europene ;
4. Ioan Macovei ,,Tratat de drept al proprietăți i intelectuale”, Editura C.H.Beck, Bucureș ti
2010 ;
5. Ioana Carp, Jurisprudenț a ,,Marca” .Revista Română de Dreptul Proprietăț ii Intelectuale
Nr. 3, Septembrie 2011 ;
6. Ioana Carp, „Marca” .Revista Română de Dreptul Proprietății Intelectuale Nr. 3 Septembrie
2011 ;
7. Ioana Vasui, Lucian Vasui ,,Protecția mărcilor în mediul on -line, cazur i recente din practica
americană ”Revista Română de Dreptul Proprietăț ii Intelectuale Nr.1 , Marti e 2011;
8. Irina Albusel , Cristiana Budilieanu ,,Proprietate intelectuală , drepturi de autor. mărci.
brevete ”, Jurisprudenț a C.J. U.E. î n procedura trimiterilor preliminare , Vol. 1, Editura
Hamangiu 2016 ;
9. J.Miguel V illas Boas – „Consumer Learning , Brand Lo yalty and Compet ition ”University
of California, Berkeley , August 2003 ;
10. Nancy Giddens ‚,Brand Loyalty”, Iowa State University;
11. Philip Kotler & Armstrong, ,,Principiile marketingului ”, Ediția a 2 -a , Editura Teora,
București 2003, pg 218-256;
43
12. Philip Kotler , Armstrong Saunders, Wong – ,,Principiile marketingului ”, Ediție
Europeană, Editura Teora , Bucureș ti 2001 , capitolul 5;
13. Philip Kotler , ,,Marketing inside from A to Z, pg 97 -99;
14. Teodo r Bodoasca , Lucian Ioan Tarnu , ,,Drep tul proprietăț ii intelectuale” , Editura
Universul Juridic , Bucureș ti 2015 ;
15. Teodor Bodoasca , ,,Dreptul proprietății intelectuale ”, Editura C.H.Beck, Bucureș ti, 2011;
16. Victor Manole, Mirela Stoian, Horia Dorobanțu – Marketing , Ediție ASE, Cap. 6,
,,Comportamentul consumatorului ” ;
17. Viorel Ros , ,, Dreptul proprietății intelectuale ”, Editura Global Lex, Bucuresti 2001 .
18. Viorel Ros, Octavia Spineanu -Matei, Dragos Bogdan , ,,Dreptul proprietății intelectuale,
Dreptul proprietății industriale. Mărcile și indicaț iile ge ografice , Editura All Beck , Bucureș ti
2003.
Articole/ reviste de specialitate
1. Ciprian Raul R omitan, ,,Scurta retrospectivă a reglementărilor legislative în România în
domeniul mărcilor (1879 -2009 ), Revista Română de Dreptul Proprietăț ii Intelectuale Nr. 1,
Martie 2010 ;
2. Dragoș Nicolae Dumitru , ,,Particularități privind protecția penală a mărcilor prin
infracțiunea de contrafacere de marcă, ”Revista Română de Dreptul Proprietăț ii Intelectuale
Nr. 4 Martie 2008 ;
3. Gheorge Gheorghiu , ,,Aspecte din practica judiciară privind marca comunitară ”, Revista
Română de Dreptul Proprietății Intelectuale Nr. 3, Septembrie 2008;
4. Ioan Macovei ,,Protecția internațională a mă rcilor” , Revista Română de Dreptul Proprietăț ii
Intelectuale Nr. 3, Septembrie 2008;
5. Luiza Mocanu ,,Si stemul mărcii comunitare ”, Revista Română de Drept ul Proprietăț ii
Intelectuale Nr. 1, Martie 2009 ;
6. Nicoleta Rodica Dominte , ,,Unele considerații privind înregistrarea mărcilor”, Revista
Română de Dreptul Proprietăț ii intelectuale Nr. 3, Septembrie 2010 ;
7. Răzvan Dincă, ,,Slăbiciunile teoriei mă rcilor slabe” , Revista Română de Drept ul
Proprietăț ii Intelectuale Nr. 4, Decembrie 2009 ;
8. Roxana Văleanu ,, Conf lictul dintre numele comercial și marcă ”, Revista Română de
Dreptul Proprietăț ii Intelectuale Nr . 3, Septembrie 2009.
Legislatie
44
26. Legea nr . 11/1991, privind combaterea concurenței neloiale, publicată î n Monitorul
Oficial al României, Nr. 24. din 30 Ianuarie 1991 , actual izată și completată de legea nr . 21
din 10 aprilie 1996 ; Legea nr . 298 din 7 Iunie 2001;
27. Legea nr . 84/1998, privind mărcile și indicațiile geografice, republicate î n Monitorul
Oficial , Partea 1 din 27 Mai 2010 ;
28. Legea nr . 12/1998, publicate în Monitorul Oficial al României , Partea 1, nr. 15 din 19
ianuarie 1998;
29. Legea nr . 8/1996 , actualizată privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată
în Monitorul Oficial nr . 60 din 26.3.1996;
30. Legea nr . 26/1990 privind registrul com erțului, publicată î n Monitorul Oficial al
Româ niei, Partea 1 Nr . 121, din 7 noiembrie 1990 ;
31. Convenția de la Paris pentru protecția Proprietăț ii Industriale din 20 martie 1883 ,
revizuită la Bruxelles , la 14 decembrie 1900 , la Washington la 2 iunie 19 11, la Haga la 6
noiembrie 1925 , la Londra la 2 iunie 1934 , și la Stockholm a 14 iulie 1967 și modificată la 2
octombrie 1979;
32. Regulam entul (CE) Nr . 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 , privind marca
comunitară , Jurna lul Oficial L 78 din 24.03.2009;
33. Regulamentul de aplicare al legii nr . 84/1998, privind mărcile și indicaț iile
geografice;
34. Regulamentul CE 40 /1994 privind marca co munitară;
35. Legea 84/1998 articolele 9 -11;
36. Legea 84 /1998 articolele 35 -36;
37. Legea 84 /1998 articolul 85 , coroborat cu articolul 83 alin . 2 ș i articolul 35 ali n. 2.
Webografie
https://nomenius.ro – importanța mărcii ș i drepturi conferite titularului de marcă
Nomenius;
https://dreptmd.wordpress.com > partea a 4 -a Mărcile < DREPT MD;
www.annonline.com ;
www.brandautopsy.com ;
www.clickz.com – Study google tops in brand Loyalty ;
www.media.wiley.com – From band loyalty to brand loyalty ;
www.edoc.co.za – John Pemberton .
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: FORMA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: CU FRECVENȚĂ LUCRARE DE LICENȚĂ COORDONATOR Ș TIINȚIFIC: LECT. UNIV. DR. MIHĂILĂ OANA ABSOLVENT : CORCODEL CRISTIAN ORADEA 2020… [619656] (ID: 619656)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.