Introducer e…2 [619593]

1

CUPRINS

Introducer e…………………………………………………………………………………………………2

Capitolul I. Aspecte generale privind clauza penală
1.1. Noțiunea și utilit atea clauzei penale ……………………………… …………………………. 4
1.2. Obiectul și forma clauzei penale………………………… ……………………… ……………7
1.3. Scopul , funcțiile și caracterele juridice…………………………….. …………. …………..9
1.4. Categorii de clauze penale………………………………… ……………………….. …………15

Capitolul II. Evaluarea convențională a daunelor interese
1.1. Stabilirea cuantumului daunelor -interese……………………………………… ………… 18
1.2. Cumulul dobînzilor…………………………………………. …………………. ……………….. 24
1.3. Efectele clauzei penale……………………………………… ………………………. ………… 30
1.4. Reducerea clauzei penale………………………………….. ………………………. ………… 31

Capitolul III. Aplicarea clauzei penale
1.1. Clauza penală în contractele comerciale.. …………………………. ………….. ……….. 35
1.2. Clauza penală în contractul comercial internațional ………………………. ………… 35
1.3. Clauza penală în contract ele civile………………………………………………. ………… 38
1.4. Inadmisibilitatea aplicăr ii clauzei penale……………………… ………………………… 51

Concluzie …………………………………………………………… …………………………. ………… 57

Bibliografie ………………………………………………………………………………… ……………. 59

2
INTRODUCERE

Clauza penală , deși apare ca o problemă relativ nouă în cadrul dreptului economic, ea
cunoaște o evoluție destul de rapidă în ultimii ani, însăși prin faptul stipulării acesteia în Codul
Civil al României. Abordarea clauzei penale în cadrul contractelor cu conținut economic
reprezintă mai mult o necesitate, decît o simplă formalitate penru părțile contractante.
Importanța acesteia este accentuată și de fapul că, un șir de legiuitori străini își impun în
programul lor pe viitor de a -și schimba propria legislație anume pentru a îmbunătăți situația
creată în prezent datorită unor lacune în drept.
Actualitatea temei. Actualitatea temei propuse rezidă în conținutul clauzei penale care,
datorită progresului ju ridic, este în continuă schimbare. De asemenea, consecințele negative în
plan socio -juridic pe care le generează litigiile apărute între contractanți, obligă legiuitorul să
fie foarte flexibil și să ofere titular ului de drepturi cel mai larg cîmp de acți uni, astfel creî ndu-
i posibilitatea să -și realizeze și să -și apere cu maximă eficiență dreptul la despăgubiri. De altfel,
legiuitorul trebuie să fie preocupat și de interesele societății, care vizează domeniul economic
și alte domenii, instituind unele excepții și limite la exercitarea dreptului la despăgubiri.
Scopul și obiectivele. Dată fiind importanța acestei discipline în procesul consolidării și
perfecționării cunoștințelor viitorilor juriști, prezenta lucrare a re scopul de a facilita percepția
noțiunilor și conceptelor de bază privind clauza penală și aplicarea ei în dreptul economic. Mai
mult decî t atît menționă m, că la momentul actual starea gravă a economiei a afectat serios
relațiile patrimoniale (economice ) ale societății, ce decurg din valorificarea diferitelor contracte
comerciale, precum și cadrul juridic c e reglementează aceste relații. În acest context prezenta
lucrare are drept obiectiv perfecționarea legislației din domeniul protecției rezultatelo r
activității economice, astfel încî t posibilitatea violării dreptului la despăgubiri prin mijloace
neprevăzute de legislație să fie imposibilă, obligî nd legiuitorul să adopte frecvent noi soluții în
legislație pentru a contribui la efectuarea unei pro tecții cî t mai eficiente a drepturilor ce apar
ca rezulta t al executării sau neexecutării corespunzătoare a obligațiilor.
Gradul de investigare. Lucrarea respectivă a avut ca temei lucrări științifice, material –
doctrinare, normativ -legislative printre care menționăm: Constituția Republicii Moldova;
Codul Civil al R.M.; Comentariul Codului Civil al R.M.; Codul Civil francez; S.Angheni
,,Clauza pena lă” drept civil și comercial, Editura Oscar, 2000; Fl orin Ciu tacu ,,Teoria generală
a obligaț iilor”; Francois Terre ,,Droit civil”, Editura Paris, 1986; Victor Dan Zlătescu
,,Garanț iile creditorului” Editura Academiei, Bucureș ti, 1970; D.Carpeneanu ,,Legis lația
economică ș i arbitraj” , Editura didactică ș i pedagogic ă, București,1974; S.Baieș, Aurel Băieș u,

3
Valentina Cebotari, Ion Creț u, Victor Volcinschi ,,Drept civil”, vol.II, Editura Cartier,
Chișinău, 2005; Legile franceze din 10.01.1978 etc.
Structura lucrării. Lucrarea dată cuprinde următoarele comparti mente: foaie de titlu, planul,
introducerea, conținutul lucrării care este divizat în trei capitole, concluzii, referințe
bibliografice. Cele trei capitole care formează de fapt substanța lucrării prezentată într -un stil
clar și concis, într -o succesiune logică a principalelor probleme cu care se confruntă la moment
această instituție, elucidate atît de doctrinari cî t și alți oameni de știință are meritul de a contribui
la înfăptuirea just iției, la perfecționarea legislației prin instituirea unor noi forme de protecție
a acestui drept de către legiuitorul moldovean.

Capitolul I. A SPECTE GENERALE PRIVIND CLAUZA PENALĂ.

1.1. Noțiunea și utilita tea clauzei penale .

Clauza penală este o co nvenție intervenită între părți , accesorie obligației contractuale
principale, prin care debitorul se angajează ca, în cazul neexecutării obligației principale sau
executării necorespunzătoare ori cu înt îrziere, s ă remită creditorului o sumă de bani ori un alt
bun, drept despăgubire, în vederea reparării prejudiciului cauzat prin fapta sa culpabilă.
Utilitatea clauzei penale constă , în primul r înd, în faptul c ă părțile contractante au
posibilitatea în cuprinsul contractului, dar înainte de producerea prejudiciului s ă determine

4
cuantumul daunelor -interese datorate de debitor, ca urmare a neîndeplinir ii obliga țiilor
contractuale.
Astfel, se evită un eventual litigiu care ar avea ca obiect stabilirea despăgubirilor datorate
de debitor pentru prejudiciul cauzat cred itorului prin neexecutarea obligațiilor și în consecință,
obligarea debitorului la plata sumelor de bani reprezentînd daunele -interese.1
În al doilea rînd, utilitatea clauzei penale rezultă din scu tirea p ărților de orice probă cu privire
la existența și întinderea prejudiciului și, implicit, a cuantumului daunelor -interese datorate de
debitor.2
În al treilea rînd, în ipoteza în care indemnitatea stabilită este mai mică decît valoarea reală
a prejudiciului, răspunderea debitorului este diminuată da torită clauzei penale.
Stipularea clauzei penale are rolul de a -1 asigura (garanta) pe creditor cu privire la
executarea obligațiil or de către debitor. Clauza penală (penalitatea) este o prevedere
contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulî nd că debitorul, î n cazul
neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă de bani sau un alt bun . Prin
clauză penală se poate garanta numai o creanță valabilă. Clauza penală poate fi stipulată în
mărime fixă s au sub forma unei cote din valoarea obligației garantate prin clauza penală sau a
părții neexecutate. Părțile pot conveni asupra unei clauze penale mai mari decî t prejudiciul.
Debitorul nu este obligat să plătească penalitate în cazul î n care neexecutarea nu se datorează
vinovăției sale.
Clauza penală constit uie unul din cele mai frecvent întî lnite mijloace de garantare a
executării obligațiilor. După cum rezultă din definiția dată, clauza penală constituie o evaluare
convențională și prealabilă a ev entualelor prejudicii pe care debitorul va fi obligat să le
plătească în cazul neexecutării prestaț iei la care s -a îndatorat. Ea poate fi stipulată fie în
contractul ce dă naștere raportului obligațional, fie într -o convenție ulterioară încheiată înainte
de momentul în care intervine neexecutarea prestațiilor datorate de debitor. Condițiile de fond
ale clauzei penale sînt aceleași ca și ale contractului p rincipal la care se referă, ținîndu-se însă
seama și de caracterul ei accesoriu, de vreme ce validitatea obligației principale constituie o
condiție esențială pentru existența clauzei penale. Dacă obligația principală este nulă ori se
stinge, atunci și clauza penală va fi nulă ori se va stinge. Nulitatea clauzei penale nu duce la
nulitatea obligației principale.

1 S.Angheni, Drept civil și comercial, Editura Oscar, 2000, pag.13.
2 S.Baieș, Aurel Băieșu, Valentina Cebotari, Ion Crețu, Victor Volcinschi ,,Drept civil”, vol.II, Editura Cartier,
Chișinău, 2005.

5
Clauza penală poate fi prevăzută atît pentru neexecutarea totală sau parțială a obligației, cît
și pentru orice altă încălcare a obligațiilor, inclusiv pentru executarea necorespunzătoare sau
tardivă, căci conform legislației RM, acestea din urmă sunt considerate de către legiuitor tot ca
neexecutare a obligațiilor.3
Părțile pot, însă, să limiteze aplicarea clauzei penale fie numai pentru nee xecutarea stricto
sensu a obligațiilor, f ie pentru executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligațiilor. La
fel, părțile pot stipula pentru situațiile menționate diferite clauze penale. Stipularea clauzei
penale se poate face nu numai în cazul uno r obligații contractuale, ci și în privința obligațiilor
care au un alt izvor. Suma prevăzută prin clauza penală are menirea de a compensa prejudiciul
suferit de creditor prin neexecutarea obligațiilor contractuale de către debitor. Pentru aplicarea
clauze i penale se cer întrunite aceleași condiții ca și în cazul răspunderii civile contractuale, cu
deosebirea numai că reclamarea clauzei penale presupune neexecutarea unei obligații pri ncipale
și că atît existența, c ît și întinderea prejudiciului nu necesită a fi dovedite. Creditorul trebuie să
dovedească numai existența obligației contractuale și faptul că aceasta nu a fost executată.
Numai în cazul în care creditorul ar pretinde despăgubiri în completare, pînă la acoperirea
integrală a prejudiciului, el va t rebui să dovedească toate elementele răspunderii contractuale,
și în primul rînd, existența și întinderea prejudiciului a cărui reparare o pretinde.
Prin finalitățile sale, clauza penală constituie un mijloc de garantare a executării obligațiilor
și din acest considerent este reglementată în cadrul acestui capitol. Această funcție se manifestă
prin faptul că îndeamnă pe debitor, sub sancțiunea sumelor stipulate ca clauză penală, la
executarea reală a contractului. Spre deosebire de alte mijloace de gar antare a obligațiilor, ea
nu conferă creditorului nici un drept special asupra patrimoniului debitorului, acesta fiind un
simplu cre ditor chirografar care va veni în concurs cu toți ceilalți creditori ai debitorului.
Clauza penală es te o convenție acc esorie, care își grevează existența pe convenția principală.
Soarta ei ca atare, depinde de soarta convenției principale (accesorium sequitur principalem).
Din acest punct de vedere este important ca obligația garantată prin clauză penală să fie valabilă,
căci dacă obligația principală este nulă ori se stinge, atunci și clauza penală va fi nulă ori se va
stinge. Totodată este de remarcat faptul că nulitatea clauzei penale nu duce la nulitatea obligaț iei
principale. Între ele există dependență (a clauzei pen ale de convenția principală ), însă nu și
interdependență.

1.2. Obiectul și forma clauzei penale.

3 Comentariu la Codul Civil al Republicii Moldova.

6

Obiectul clauzei penale î l formează o sumă de bani determina tă fie global, fie procentual,
în raport cu valoarea obiectului contractului la care se referă. Se consideră că clauza penală este
stabi lită în mărime fixă , cînd contractul prevede o anumită sumă de bani (de exemplu, 1000
lei) pe care debitorul este obli gat s -o plătească creditorului în cazul î n care nu -și execută
obligația asumată. Cea de -a doua modalitate de stabilire a clauzei penale, se face prin stipularea
unei cote procentuale din valoarea totală a obligației sau doar a păr ții neexecutate. Spre
exemplu, în cazul î n care antreprenorul execută lucrarea de o calitate inferioară celei conve nite,
va fi ț inut să achite o clauză penală î n mărime de 20 % din valoarea contractului. Pentru cazurile
în care obligația se execută cu întî rziere, plat a clauzei penale se stabilește în dependență de
perioada de î ntîrziere. Spre exemplu, în cazul în care vînzătorul nu transmite cumpărătorului
bunul î n termenul stabilit de contract, va achita o penalitate de 0,1 % din valoarea bunului,
pentru fiecare zi de întî rziere4.
Dat fiind faptul că semnificația clauzei penale este evaluarea convențională a despă gubirilor
datorate creditorului pentru neexecutarea obligației, părțile sunt libere de a stabili prin acord ul
lor de voință clauza penală într -o mărime mai mare decî t prejudiciul cauzat. Î n caz de
neexecutare a obligației, debitorul va fi ținut să achite c lauza penală î n mărimea stabilită, chiar
dacă mărimea prejudic iilor cauzate este mai mică decî t mărimea clauzei penale. Debitorul nu
are posibilitatea de a se libera prin achitarea clauzei penale într -o mărime mai mică decî t cea
convenită, căci clauza pena lă fiind o prevedere contractuală, se impune debitorului la fel ca și
alte prevederi contractuale.
În principiu, debitorul este ținut să p lătească clauza penală atunci cînd sunt î ntrunite toate
condițiile acordării de despăgubiri. Se cere deci, ca neexecutarea să provină din vina
debitorului, să -i fie imputabilă, iar dacă el va dovedi cauza străină, va fi exonerat de plata
clauzei penale. Cu alte cuvinte, cauzele care exonerează de plata clauzei penale sunt, î n
principiu, aceleași ca și î n cadrul ră spunderii juridice contractuale, cum ar fi de exemplu, forța
majoră art.606 , vinovăția îndreptățit ului la despăgubire art.612 , întîrzierea creditorului art.593
cod civil al Republicii Moldova.
În general , obiectul clauzei penale constă în obligaț ia de a plati o sumă de bani determinată
sau nedeterminată, numită penalitate.
Dacă p ărțile stabilesc ca obiect al clauzei penale un alt lucru, se pune problema delimit ării
penale de gaj.

4 C.Tanescu, C.Barsan, Tratat de drept civil, teoria generală a obligații lor.

7
Spre deosebire de titularul unui drept de gaj care se bucură de prerogativele oricărui drept
real (dreptul de urmăr ire și de preferință ), beneficiarul clauzei penale, nefii nd titularul unui
drept real, rămî ne un simplu c reditor chirografar, care vine în concurs cu ceilalț i creditori ai
debitorului.
Clauza penală se face în scris.Nerespectarea formei scrise atrage nulitatea clauzei penale.5
Potrivit prevederilor codului civil RM , clauza penală trebuie să îmbrace întotdeauna forma
scrisă, chiar dacă obligația principală în vederea căreia a fost stipulată nu ar îmbrăca această
formă. Deaseme nea, forma clauzei penale nu depinde de suma obligației principale sau de suma
clauzei penale ori de careva alte condiții. În cazul în care obligația principală trebuie încheiată
în formă autentică, această cerință nu se răsf rînge asupra formei clauzei penale. După cum se
observă din sensul legislației civile , regula în cauză se referă doar la clauza penală contractuală,
nu însă și la cea legală.
Spre deosebire de consecințele obișnuite ale nerespectării formei scrise, nerespectarea
formei scrise a înțelegerii cu privire la penalitate, atrage nulitatea clauzei penale și respectiv
imposibilitatea încasării acesteia. Dacă clauza penală a fost deja plătită, atunci nerespectarea
formei clauzei penale, acordă debitorului drep tul de a cere restituirea clauzei penale.
Clauza penală este eficientă numai în măsura în care reprezintă, în mod real, o asigurare
(garanție) pentru beneficiarul ei.
Așa încît, consider că, de lege ferenda, clauza penală ar trebui sa benefici eze de regimul
juridic al garanțiilor obligațiilor și, î n consecinț ă, dacă obiectul clauzei penale constă î ntr-un
bun patrimonial, altul decî t o sumă de bani, creditorul să aibă preferință față de creditorii
chirografari.

1.3. Scopul , funcț iile și caracterele juridice .

În mod evident, clauza penal ă are o natur ă contractual ă. Natura contractual ă a clauzei penale
creeaz ă părților posi bilitatea ca, de comun acord, s ă o modifice și chiar sa o desfii nțeze
(contrario sensu disolvuntur).6
Exist ă anumite categorii de contracte (unele contracte comer ciale) pentru care clauza penal ă
are caracter obligatoriu. Dac ă părțile omit s ă prevad ă o clauz ă penal ă, aceasta fac e parte de
drept din contract, în virtutea preved erilor legale. Astfel, în cazul contractului de concesi une

5 Codul Civil al Republicii Moldova( adoptat de Parlamentul RM ln 06.06.02, în vigoare de la 12.06.03).
6 Renee Salinevici, op, cit.,pag.75.

8
pentru nerespectarea obliga țiilor stabilite prin caietul de sarcini și prin contract, p ărțile
datoreaz ă penali tați în limitele stabi lite prin caietul de sarcini.7
Cîteva preciz ări se impun cu privire la caracter ele juridice ale clauzei penale :
Ea este o conven ție, deci u rmează a îndeplini condi țiile de validitate ale oricărei conven ții.
În acela și timp, ea are un caracter accesori u, astfel ca validitatea obliga ției principale constituie
o condi ție esen țială pentru exist ența clauzei penale. Dac ă obliga ția principal ă este nula ori se
stinge, și clauza penal ă va fi nul ă ori se va stinge. Nu litatea clauzei pen ale nu duce la nulitatea
obliga ției principale.
Stipularea clauzei penale prezint ă o mare utilitate prac tică deoarece prin ea se fixeaz ă
anticipat valoarea prejudiciului cauza t creditorului prin neexecutare sau executare cu întîrziere
sau necorespunz ătoare. În acest fel, p ărțile sunt s cutite de a se mai adresa justi ției pentru
evaluarea prejudiciului și se înlătură dificult ățile pe care le ridic ă proba lui.
Clauza penal ă nu se confund ă nici cu arvuna, cu care prezint ă unele asem ănări. Arvuna este
suma de bani pe care o parte o pl ătește celeilalte p ărți în momentul încheierii contractului și
care, dac ă vînzarea nu s -a exec utat din culpa uneia dintre p ărțile contractant e, aceasta va pierde
arvuna dat ă sau va restitui, dup ă caz, dublul arvunei primite.8
Arvuna est e reglementat ă în cadrul contractului de v înzare -cump ărare și func ționeaz ă ca o
clauz ă penal ă, garant înd executarea obliga ției, dar de care se deosebe ște prin faptul c ă arvuna
const ă într-o presta ție efectiv ă, în timp ce în cazul clauzei penale suma care constitui e
penalitatea este numai promis ă.
Scopul clauzei penale este determinarea , prin conven ția părților, a întinderi i prejudiciului în
caz de neexecutare, și nu crearea unei posibilit ăți pentru debi tor de a se libera printr -o alt ă
presta ție – clauza penal ă – decît cea principal ă.
Menționăm că în literatura juridic ă se sus ține și caracterul bivalent al clauzei penale, în
sensul c ă "ea este… un mijloc de evaluare anticipat ă a despăgubirilor la care ar putea de na ștere
neexecutarea unui contract, dar po ate fi și un mijloc de garantare a execut ării obliga țiilor" .9
Așa fiind, debitorul obliga ției cu clauza penal ă nu are un drept de op țiune total pentru
executarea obliga ției principale și plata clauzei penale, el m ai poate refuza exec utarea, oferind
clauza penal ă.
Creditorul însă, în caz de neexecutare din part ea debitorului poate cere, fie îndeplinirea
obliga ției principale, fie clauza penal ă. Într-adevar, potrivit codului civil al RM, "creditorul are

7 Ion M.Anghel, Francisc Deak, Marin F.Popa, op. at, pag.370.
8 Codul Civil al Republicii Moldova( adoptat de Parlamentul RM ln 06.06.02, în vigoare de la 12.06.03).
9 Victor Dan Zlatescu, Garanțiile creditorului, Edituta Academiei, București, 1970, pag.70.

9
facultatea de a cere de la debitorul care n -a executat la timp sau îndeplinirea cla uzei penale, sau
aceea a obl igației principal e.
Aceast ă posibilitate de alegere exi stă pentru creditor numai dup ă ce obliga ția principal ă deși
a devenit exigibil ă, nu a fost executat ă de debitor.
Dacă creditorul, spre a ob ține executare a în natur ă, aduce obliga ția la îndeplinire pe
cheltuiala debit orului, acesta va fi obligat la resti tuirea cheltuielilor, chiar dac ă ele întrec
cuantumul clauzei p enale .10
Subliniem c ă obliga ția cu clauza penal ă are un singur obiect, astfel c ă dacă acesta piere
din caz fortuit sau din caz de for ță major ă, debitorul va fi liberat.
Clauza penal ă fiind un contr act, este obligatorie între p ărți, ca urmare, în principiu, instan ța
de judecat ă nu are dreptul s ă-i reduc ă sau s ă-i măreasc ă cuantumu. Deci, instan ța nu poate nici
să verifice întinderea prejudiciului suferit de cred itor, și nic i să ceară creditorului s ă
dovedeasc ă întindere a prejudiciului efectiv suferit .
În caz de executare par țială, cuantu mul clauzei penale poate fi mic șorat de instan ță
propor țional cu ce s -a executat .
Dacă s-a prev ăzut clauza penal ă pentru întîrzierea la executare, creditorul putea cere at ît
executarea în natur ă, cît și clauza penal ă. Cînd ea a fost prev ăzută pentru neex ecutare, nu va
putea fi cumulat ă executarea în natur ă, creditorul va putea pretinde numai acordarea clauzei
penale .
Soluția Codului civil al RM în materie este r ămasă în urmă față de cea pe care o g ăsim în
sisteme de drept cum ar fi cel italian sau elve țian, care recunosc jude cătorului posibilitatea de a
interveni, atunci c înd acea sta se impune, spre a modifica în sensul cre șterii sau al mic șorării
cuantu mului clauzei penale convenite între p ărți.
Legislația RM permite intervenirea judecătorului doar în cazul cînd clauza penală stipulată
în contract este disproporțoinală cu prejudiciul cauzat,adică acesta poate interveni doar pentru
a micșora penalitatea stipulată.
În acela și sens a inter venit și legislatorul francez , astfel, dispozi ției cuprinse în art. 11:1 Cod
civil francez care prevede c ă în principiu nu poate fi m ărită sau mic șorată suma convenit ă și
parțial drept clauz ă penal ă i s-a adăugat un nou alineat, potrivit cu care " totuși, judec ătorul
poate chiar din oficiu să modereze sau s ă măreasc ă penalitatea convenit ă de părți, dac ă aceasta
este manifest ată excesiv ă sau derizorie. Orice stipula ție contrar ă se consider ă nescris ă". As tai
principiul interven ției judec ătorului în sensul posibilita ții modific ării clauzei penale este

10 Francisc Deak, op.tit, pag.460.

10
consid erat de ordine public ă, părțile neput înd a înlătura prin conven ția lor aceast ă putere ce li
s-a conferit de lege.11
În practica judec ătoreasc ă s-a decis c ă reducerea cl auzei penale, în cazul c înd obliga ția
executat ă în parte, constitu ie o facultate, iar nu o obliga ție pentru instan ță.
Așa cum a hot ărît, în mod just, Tribu nalul Suprem, clauza penal ă fiind o compensa ție a
prejudiciu lui suferit de creditor datorit ă neexecut ării obliga ției principale de c ătre debitor ,
"creditorul nu poate cere deodat ă și penalitatea și obiectul obliga ției principale, cu excep ția
cazului în care penalita tea s-a stipulat pentru simpla întîrziere a execut ării.12
În sfîrșit, dat fiind faptul c ă semnifica ția clauzei penale este evaluarea conven țional ă a
despăgubir ilor (daunelor -interese) datorate creditorului pentru neexe cutare, executare cu
întîrziere sau necorespunz ătoare, ea este datorat ă atunci c înd sunt întrunite toate condi țiile
acord ării de desp ăgubiri , se cere deci ca neexecutarea s ă provin ă din vina debitorului, s ă-i fie
imputabil ă, iar dacă el va dovedi cauza str ăină, va fi ex onerat de plata clauzei penale .
De a semenea, debitorul trebuie pus în întîrziere afară de cazurile în care el este de drept în
întîrziere.
Menționez că stipular ea clauzei penale este interzis ă în contractele de împrumut.13
O ultim ă subliniere ar fi faptul că creditorul obliga ției cu clauza penal ă este un creditor
chirografar, care vine în concurs cu ceilal ți creditori, far ă vreun drept de preferin ță față de
ceilal ți creditori chirografari ai aceluia și debitor.
Clauza penal ă are un caracter acces oriu față de obliga ția principal ă, asa încît validitatea
obliga ției principale constituie o condi ție esen țială pentru existen ța clauzei penale. Nulitatea
obliga ției principale a trage pe aceea a clauzei penale. Av înd caracter accesoriu, clauza penal ă
urmeaz ă regimul juridic al obliga ției principale, conform regulii accesoriun sequitur principale.
În consecin ță, dac ă obiectul obliga ției principale pi ere din caz fortuit sau de for ță major ă,
ori dac ă debitorul nu -și poate executa obliga ția datorit ă altei cauze s trăine care nu -i este
imputabil ă, el va fi eliberat.
Sub anumite aspecte, clauza penal ă poate fi caracterizat ă ca o obliga ție facultat ivă, deoarece,
în cazul ne împlinirii presta ției principale, obliga ția se rezum ă la cuantumul clauzei penal e.
Debitorul nu are drept de op țiune între executarea obliga ției pri ncipale și plata clauzei penale ,
el nu poate refuza executarea, oferind clauza pen ală. În schimb, credito rul poat e cere
debitorului fie îndeplinirea obliga ției principale, fie clauza penal ă. Aceast ă posibilitate a

11 Codul civil francez.
12 Hotărîrea nr.287 din 10.03.195 9 al Tribunalului S uprem al României.
13 Înalta Curte de Casație și Justiție a Rom âniei ., decizia nr.11 din 24.10.2005.

11
creditorului exist ă numai dup ă împlinirea termenului contractual și numai dac ă plata nu a fost
efectuat ă.
Așa cum am ar ătat, de regul ă, clauza penal ă în dreptul civil și comercial nu are caracter
obligatoriu.
În mod excep țional, legiuitorul impune clauzei pena le un caracter obligatoriu, dup ă cum
exist ă situa ții în care clauza penal ă este interzis ă în cazul obligațiilor care au ca obiect o sum ă
de bani și în contractul de împrumut. În aceste situa ții, natura, con ținutul sau obiectul
contractului sunt incom patibile cu execut area indirect ă sau prin echivalent.
Un avantaj al menționării clauzei penale constă în evitarea unui eventual litigiu între părți,
finalizat cu un proces în care să se oblige debitorul la pl ata sumelor de bani, acestea av înd rol
de despăgubiri, evit îndu-se totodată și dificultatea sistemului probator.
Pe de altă parte, utilitatea clauzei penale se datorează și scutirii părților de a aduce probe cu
privire la existența și întinderea prejudiciului, respectiv a cuantumului daunelor -interese ce îi
revin creditorului.
Sub un aspect teoretic, utilitatea clauzei penale se deduce din funcțiile acesteia din cadrul
raporturilor contractuale:
Funcția anticipativă depinde în întregime de voința părților, regula pr evizibilității
prejudiciului av înd o excepție – atunci c înd în neexecutarea obligației intervine dolul
debitorului, corespunzător delictelor civile.
Funcția de garanție a clauzei penale: debitorul dă “asigurarea” creditorului un luc ru pentru
executarea obligației , de lege lata, clau za penală nu conferă creditorului o garanție specială
pentru bunurile debitorului.
Funcția de asigurare a executării obligațiilor, funcție condiționată de raportul dintre
cuantumul penalităților și c el al daunelor -interese, conduc înd la determinarea debitorului de a
evita plățile suplimentare , ca funcție mobilizatoare la executare, penalitățile sunt progresive
pentru înt îrzierea în executare .
Funcția limitativă de răspundere a clauzei penale , potrivit dreptului comercial , în care
penalitatea este fixată la un nivel maxim al despăgubirilor.
Funcția compensatorie – funcția principală – const înd în evaluarea și acoperirea pagubei
produse de debitor creditorului pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite prin contract.14
În primul r înd, prin clauza penal ă o persoan ă, debitorul, d ă „asigurare" creditorului un lucru
pentru executarea unei obliga ții. Din aceast ă exprimare a legiuitorului rezult ă cu claritate

14 S.Angheni, Clauza penală, drept civil și comercial, Editura Oscar Print, București, 1996, pag.47 .

12
funcția de garan ție a clauzei penale. Termenul de „garan ții” trebuie înțeles în sen sul cel mai
cuprinz ător, incluz îndu-se toate mijloacele juridice pe care le are la dispozi ție creditorul în
vederea execut ării obliga țiilor de c ătre debitor.
În al doilea r înd, clauza penal ă îndepline ște o funcție mobilizatoare a debitorului, mai ales
cînd cuantumul penalit ății este mai mare dec ît valoarea prejudiciului . Func ția mobilizatoare,
stimulatoare la executare se poate concretiza în stabilirea unor penalit ăți progresive in cazul
întîrzierii în executare.
În al treilea r înd, clauza penal ă îndepline ște o funcție sancționatoare aceast ă funcție este
evident ă în cazul c înd obiectul clauzei penale are o valoare mai mare dec ît cua ntumul daunelor –
interese și, mai cu seam ă, în cazul c înd prejudiciul lipse ște complet. În ultima situa ție, plata
penalit ăților are rolul de a pedepsi simp lul fapt al neexecut ării obliga ției și apare ca o adev ărată
amend ă civilă: „dintr -un mijloc de prevenire, ea devine u n mijloc, respectiv o sanc țiune”.
Caracterul sanc ționat or al clauzei penale și natura contractual ă a acesteia ar trebui s ă exclud ă
orice interven ție corectiv ă a judec ătorului.
Așadar, clauza penal ă îndepline ște, în anumite limite, o func ție sancționatoare. Cu toate
acestea, principala func ție a clauzei este cea compensatorie, de evaluare și de acoperire a
pagubei de c ătre debitor, cre ditorului, prin faptul neexecut ării necorespunz ătoare ori cu
întîrziere a obliga țiilor contractuale.

1.4. Categorii de clauze penale .

Referindu -ne la stipulațiile codului civil al României putem descrie c îteva categorii de clauze
penale, și anume conform art.627 avem clauza penală în cazul obligației indivizibile.15
În cazul în care, prin clauză penală, este garantată o obligație indivizibilă și neexecutarea
acesteia se datorează vinovăției unui debitor, penalitatea poate fi cerută fie integral de la
debitorul vinovat, fie de la fiecare codebitor pentru partea ac estuia. În ultimul caz, fiecare
codebitor are dreptul de acțiune împotriva celui care a făcut să curgă penalitatea.
Prevederile codului civil stabilesc anumite reguli de aplicare practică a clauzei penale în
cazul obligațiilor indivizibile adică a ace lor obligații, care prin natura lor ori prinr -o convenție
a părților nu sunt susceptibile de executare fracționată. În asemenea cazuri, creditorul poate
pretinde plata clauzei penale, la fel ca și plata obligației principale, întrucît clauza penală
constit uie un accesoriu al obligației principale și este supusă acelorași reguli de executare ca și

15 Comentariu la Codul Civil al Republicii Moldova (adoptat de Parlamentul RM ln 06.06.02, în vigoare de la
12.06.03).

13
obligația principală (accesorium sequitur principalem). Creditorul poate pretinde plata
penalității, la latitudinea sa, fie de la debitorul vinovat de neexecutarea obligației principale, fie
de la fiecare codebitor pen tru partea acestuia. Este de remarcat faptul, că spre deosebire de plata
obligației principale, care poate fi cerută în întregime de la fiecare codebitor, plata penalității
poate fi pretinsă de la ceil alți codebitori doar proporțional părții din datorie ce revine fiecăruia.
În cazul în care, penalitatea a fost plătită și de alți codebitori, decît cel vinovat de neexecutare,
fiecare codebitor are dreptul de a pretinde, pe cale de regres, restituirea sume lor plătite
creditorului.
O altă categorie de clauză penală există în cazul obligației divizibile, atunci cînd prin aceasta
este garantată o obligație divizibilă, penalitatea este de asemenea divizibilă și curge doar
împotriva codebitorului care nu a executat obligația și doar pentru partea din obligație la care
acesta este ținut.
Prevederile date nu se aplică obligațiilor solidare. Ele nu se aplică nici în cazul în care clauza
penală a fost stipulată pentru a preveni plata parțială, iar unul din codebitori a împiedicat
executarea integrală a obligației. În acest caz, codebitor ul este ținut pentru întreaga penalitate,
iar ceilalți, corespunzător părții lor din obligație. În ultimul caz, fiecare codebitor are dreptul de
acțiune împotriva celui care a făcut să curgă penalitatea.
De esența obligațiilor divizibile este faptul c ă mai mulți debitori sînt obligați la aceeași
prestație față de creditor și fiecare debitor poate fi urmărit separat pînă la concurența părții sale
din datorie. În cazul în care obligația divizibilă este garantată printr -o clauză penală, debitorul
care n -a executat obligația principală va fi ținut de plata clauzei penale, în același mod ca și de
plata obligației principale, întrucît clauza penală constituie un act accesoriu în raport cu
obligația divizibilă și din
acest considerent, în conformitate cu princ ipiul accesorium sequitur principalem, urmează
întru -totul regulile prescrise de lege pentru executarea obligație i principale garantate, adică a
obligației divizibile. Cu alte cuvinte, în caz de neexecutare a unei obligații divizibile, creditorul
va putea pretinde plata penalității doar de la debitorul care nu a executat obligația principală și
doar pentru partea ce-i revine din acea obligație.16
Potrivit art.628 cod civil al RM, regulile expuse în alineatul precedent nu se apli că
obligațiilor solidar e, întru cît acestea, prin natura lor sunt obligații indivizibile și respectiv cad
sub incidența prevederilor art.627. Deasemenea, prevederile alin.1
nu se aplică obligațiilor divizibile prin natura lor, cărora li s-a adăugat o clauză penală în scopul

16 D.Carpeneanu, Legislația economică și arbitraj, Editura Didactică și Pedagogică, 1974, pag.154.

14
de a împiedica executarea lor parțială. Prin efectul acordului de voință al părților contractante,
obligația divizibilă prin natura ei s -a transformat într -o obligației indivizibilă convențional și
din acest conside rent urmează să i se aplice regulile conținute în art.627 ale codului civil. În
acest caz, neexecutarea obligației de către un singur debitor va atrage exigibilitatea întregii
penalități, care va putea fi cerută în totalitate debitorului în culpă, sau de l a ceilalți, în proporție
cu părțile lor. Dacă penalitatea a fost plătită de către debitorii care nu sunt în culpă, atunci
fiecare din ei va avea drept de regres împotriva debitorului aflat în culpă, pentru sumele plătite
creditorului.
Deasemenea art.629 al codului civil prevede clauza penală legală,care reprezintă o
penalitatea stabilită de lege care nu poate fi exclusă și nici micșorată anticipat prin acordul
părților.
Penalitatea stabilită de lege ( clauza penală legală ) cons tituie o excepție de la regula generală
conținută în art.624 alin.(1) al codului civil RM, întrucît nu constituie o prevedere contractuală.
Clauza penală legală se stabilește prin diverse acte normative, adică prin lege în sens larg, care
reglementează une le din cele mai frecvente raporturi juridice contractuale, cum ar fi cele legate
de asigurarea cu energie electrică, termică, gaze naturale, apă și canalizare, transport, etc.
În marea majoritate a cazurilor normele legale prin care se stipulează clauza penală poartă
un caracter imperativ și respectiv, părțile nu au posibilitatea să stabilească clauza penală în alte
condiții decît cele prevăzute de lege. Cel mai mult această regulă își găsește aplicare în
raporturile juridice pentru car e legea interzice, în genere, orice modificare a regulilor privitoare
la răspundere, cum ar fi de exemplu, în raporturile de transport.
În cazul în care legea nu conține careva reguli speciale în acest sens, părțile se vor conduce
de prevederile acest ui articol, avînd posibilitatea să mărească mărimea clauzei penale, dar nici
într-un caz s -o micșoreze sau s -o excludă prin acordul lor de voință.
Dacă părțile au prevăzut clauza penală în alte condiții decît cele prevăzute de lege, clauza
este nulă ș i se consideră înlocuită cu cea prevăzută de lege. Dacă părțile, în genere, nu au
prevăzut în contract penalitatea stabilită de lege, atunci aceasta se consideră introdusă de jure
și respectiv creditorul va fi în drept să ceară plata ei, indiferent de fapt ul dacă o asemenea
obligație este prevăzută în contract.
Creditorul nu poate cere concomitent executarea prestației și plata clauzei penale dacă nu
sînt stipulate penalități și pentru cazul în care debitorul nu execută obligația în modul
corespunzător , mai ales pentru cazul neexecutării la timp a obligației.
Creditorul are dreptul să pretindă repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza
penală ( clauza penală inclusivă ). În cazurile prevăzute de lege sau contract, creditorul poate

15
cere sau despăgubiri, sau penalitate ( clauza penală alternativă ), poate cere repararea
prejudiciului peste penalitate ( clauza penală punitivă ) sau poate cere doar penalitate ( clauza
penală exclusivă ).
În cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și -a
rezervat expres acest drept la primirea executării.
Din caracterul accesoriu al clauzei penale rezultă imposibilitatea cumulării unei penalități
cu executarea obligației în natură.17
Astfel, dacă creditorul a cerut și a obținut penalități pentru neexecutarea obligației, el nu mai
poate cere și executarea contractului, deoarece penalitățile constituie tocmai echivalentul
executării reale a contractului. Totuși, posibilitatea cumulării clauzei penale cu executa rea în
natură este posibilă în cazurile în care clauza penală a fost prevăzută pentru eventualitatea
executării necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligației principale. Cu alte cuvinte, plata
penalităților și a despăgubirilor în acoperirea pagubei pric inuite prin executarea cu întîrziere ori
prin executarea necorespunzătoare nu exonerează pe debitor de executarea contractului.
Prevederile codului civil al RM conțin cîteva reguli privitoare la corelația dintre clauza
penală și prejudiciile cauzate prin neexecutarea obligației. O primă regulă cu caracter general,
acordă creditorului dreptul de a pretinde repararea prejudiciul ui în partea neacoperită prin
clauza penală (clauza penală inclusivă). Această regulă se justifică prin faptul că partea vinovată
de neexecutarea obligației este ținută să repare prejudiciul nu numai în cazul în care obligația
este garantată prin clauză pe nală, dar chiar și în cazul în care aceasta n -ar fi fost garantată.
Pentru a obține repararea prejudiciului în partea neacoperită prin clauza penală, creditorul va
trebui să dovedească toate elementele răspunderii contractuale și, în primul rînd, existența și
întinderea prejudiciului a cărui reparare o pretinde. Numai în așa fel se va putea de stabilit dacă
se depășește clauza penală.
Prin derogare de la regula generală sus menționată, în cazurile prevăzute de lege sau
contract, creditorul poate cere s au despăgubiri, sau penalitate ( clauză penală alternativă ), poate
cere repararea prejudiciului peste penalitate ( clauză penală punitivă ) sau poate cere doar
penalitate ( clauză penală exclusivă ). Este de remarcat faptul că, în toate cazurile în care
credito rul va cere plata despăgubirilor, el va fi ținut să probeze, după regula generală, existența
și întinderea prejudiciului, iar în cazul în care va cere plata clauzei penale, va fi ținut să
dovedească numai existența obligației contractuale și faptul că acea sta nu a fost executată, fiind

17 S.Baieș, Aurel Băieșu, Valentina Cebotari, Ion Crețu, Victor Volcinschi ,,Drept civil” , vol.II, Editura Cartier,
Chișinău, 2005.

16
astfel scutit de sarcina de a proba mărimea prejudiciului, deoarece prejudiciul a fost evaluat cu
anticipație încă la momentul încheierii contractului.
La aplicarea practic ă a prevederilor date , trebuie să se țină cont de faptul că penalitățile se
prescriu în termen de 6 luni (art.268 lit.a) cod civil al RM , iar despăgubirile, potrivit dreptului
comun, în termen de 3 ani (art.267 alin.1) cod civil al RM .
Astfel, dacă o parte are drept și la penalități și la despăg ubiri în completare, dar a lăsat să
treacă termenul de prescripție în privința penalităților, atunci ea nu mai poate cere penalități,
dar prin aceasta nu pierde dreptul de a cere despăgubiri, dacă în privința acestora din urmă
nu a intervenit prescripția.
Fiecare din aceste sancțiuni are o viață independentă și în orice caz nu s -ar putea ca soarta
despăgubirilor să depindă de cea a penalităților, ca și cum ar fi un accesoriu al acestora, și
nici invers, să se permită reclamarea penalităților dacă, în privința lor a operat prescripția.
În mod normal, creditorul care a primit executarea obligației nu mai poate cere plata
penalităților stabilite pentru cazurile de neexecutare stricto sensu a obligației, deoarece acestea
întemeindu -se pe un a și aceiași cauză, reprezintă de fapt echivalentul execut ării reale a
contractului.
Deasemenea , creditorul va putea cere pe lîngă executarea obligației și plata penalităților, în
cazul în care clauza penală a fost stipulată pentru situațiile de executare necorespunzătoare sau
cu întîrziere a obligați ei.
În literatura de specialitate, penalitățile au fost clasificate în funcție de mai multe criterii, cea
mai importantă clasificare făcîndu -se în funcție de fapta ilicit și culpabilă a deb itorului. Astfel,
părțile sau legiuitorul pot să prevadă penalități pentru neexecutarea obligațiil or contractuale,
pentru executarea necorespunzătoare sau imperfectă a obligațiilor contractuale și penalitățile
pentru executarea cu întî rziere.18
În func ție de acest criteriu de clasificare ș i de regimul juridic aplicabil fiecărei categorii de
penalități, clauzele penale se config urează î n mai multe tipuri.
Dacă penalităț ile au fost stipul ate pentru neexecutarea obligațiilor, clauza penală este, de
regulă alternativă, în sensul că nu se poate cumula pen alitatea cu executarea în natură. În cazul
în care executarea î n natura nu mai este posibilă sau creditorul se află în imposib ilitatea de a
mai folosi prestația și acesta pretinde pe lîngă penalitate și daune -interese pentru a întregi clauza
penală, plata penalităților nu poate fi cumulată cu daunele – interese, ci se impută asupra lor.

18 I.Albu, Drept civil, Contractul și răspunderea contractuală, pag.205.

17
Dacă penalitățile au fost stipulate pentru întîrziere în executare, clauza penală are un carac ter
cumulativ, deoare ce penalitățile pentru întîrziere se pot cumula atît cu executarea în natură, cît
și cu penalităț ile pentru neexecutare.19
În sfîrș it, cla uza poate fi de tip exclusiv în situația cî nd p ărțile au convenit că în cazul
neexecutării, executării necorespunzătoare ori cu întîrziere să se pretindă numai penalitățile,
chiar dacă executarea în natură este posibilă și chiar admisă de lege. 20

Capitolul II. EVALUAREA CONVENȚIONALĂ A DAUNELOR INTERESE.

1.1. Stabilirea cuantumului daunelor -inter ese.

Efectul principal al obligației este executarea ei în natură, exactă și la termen. În cazul
neexecutării totale sau parțiale a obligației ori a întîrzierii în executarea ei este angajată
răspunderea debitorului, dacă sunt îndeplinite și celelalte condiții ale acestei ră spunderi.
Despăgubirile constau într -o sumă de bani care reprezintă echivalentul prejudiciului suferit
de creditor. Acordarea despă gubirilor implică finalmente soluț ionarea problemei cuantumului
lor și a celui car e va determina acest cuantum.

19 L.Pop,op.cit., 1994, pag.332.
20 Codul Civil româ n.

18
Stabilirea cuantumul ui daunelor -interese poate fi făcută: fie de către pă rțile co ntractante
prin convenția lor, care reprezintă clauza penală a contractului (evalu area convențională), fie
dacă pă rțile nu au st abilit anticipat printr -o clauză penală întinderea despă gubirilor, evaluarea
lor va fi fă cută de către instanța judecă torească (evaluarea judiciară ).
În sfîrș it, evaluarea d aunelor -interese poate fi legală , cînd legea este cea care le stabileș te
modalitatea lor de calcul prin aplicarea unor procente legale la cuantumul datoriei.
Stabilirea judiciară a daunelor -interese pentru neexe cutarea, executarea necorespunzătoare
sau cu întîrziere a obligației intervine în mod subsidiar, atunci cî nd nu există o evaluare
convențională a acesto ra. În cazul obligaț iilor care au ca obiect o sumă de bani evaluarea este
facută de lege, în lipsa unei evaluări convenț ionale.
Stabilirea judiciară a daunelor -interese se face cu respectarea regulilo r legale de evaluare
prevăzute î n codul civil al RM care stabile ște că prejudiciul suferit de creditor, cauzat de
neexe cutarea, executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligației, trebuie să cuprindă
atît pierderea efectiv suferită de acesta (damnum emergens), cît și cîș tigul de care creditorul a
fost lipsit, pe care nu 1 -a putut realiza (lucrum cessans).
Textul prevede că „d aunele -interese ce su nt debite creditorului cuprind î n genere pierderea
ce a suferit ș i benefic iul de care a fost l ipsit, afară de excepțiile și modificările menț ionate mai
jos". Principiul ui potrivit că ruia daunele -interese vor cuprinde pierderea suferită și cîș tigul
nerealizat de creditor comportă două limite.
Prima limită constă în faptul că „Debitorul nu răspunde decî t pentru dau nele-interese care
au fost prevă zute sau care au putut fi p revăzute la facerea contractului, cînd neîndeplinirea
obligației nu provine din dolul să u". Debitorul va fi obligat să repare numai prej udiciul
previzibil la momentul î ncheierii contractului.21
Limitarea repară rii prejudiciului suferit num ai la daunele previzibile funcționează numai în
materia ră spunderii contractual e, singura care este compatibilă cu noț iunea de previzibilitate ,
element al culpei debitorului nu și în materia ră spunderii delictuale. Legislația RM stabileste ș i
o excepție de la limitarea despă gubirilor datorate de debitor numai la prejudiciile previzibil e,
revenind la principiul reparării integrale, atît al daunelor previzibile, cît și al celor imprev izibile,
și anume atunci cînd vinovația debitorului î n nerespectare a obligației îmbracă forma dolului (a
intenției). Dolul strămută problema repară rii prejudiciului d in domeniul contractual, unde
răspunderea este limitată la daunele previzibile, î n domen iul de lictual unde se repară atît
daunele previzibile, cît ș i daunele imprevizib ile. Dolul presupune, fie intenț ia de a produce orice

21 I.Albu, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanțelor, pag.51.

19
prejudiciu, chiar eventual prin exe cutarea necorespunzătoare a obliaț iei, fie acceptarea
producerii oricărui prejudiciu, deci în sfera intenției intră fie dorința sau cel puț in acceptarea
producerii chiar ș i a unui prejudiciu imprevizibil în momentul contractării obligaț iei.
Una dintre problemele de actualitate în privința întinderii prejudi ciului în cazul neexecutări i
obligațiilor contractuale sau executării lor cu întî rziere este cea a actu alizarii creanței în funcț ie
de rata sau indicele de inflaț ie. Practic a instanțelor judecătoreș ti este î n sensul de a admite
actualizarea creanței în funcție de rata inflației atît în cazul în care în contract a fost prevăzută
o astfel de clauză, cît și în cazul în care î n con tract nu s -a prevazut acest lucu, considerî ndu-se
că prin neexecutarea obligaț iilor contrac tuale s -a produs un pr ejudiciu care trebuie acoperit în
integritatea lui, atît paguba efectiv produsă, cît și cîștigul (beneficiul nerealizat).
Soluțiile au fost motivate și pe existenț a unei clauze de im previziune subînțeleasa, care
îndreptățește pe creditor să pretindă actualizarea creanței în funcție de rata inflaț iei.
A doua limită de la principiul stabilit este , clauza potrivit că ruia „chiar î n cazul cî nd
neexecutarea obligației rezultă din dolul debitorului , daunele -interese nu trebuie să cuprindă
decît aceea ce este o consecință directă și necesară a neexecutării obligaț iei".22
Prin urmare, daunele -interese cuprind doar prejudiciile directe, care se află într-o legătură
cauzală cu neexecu tarea sau executarea necorespunzătoare sau cu întîrziere a obligaț iei.
Daunele -interese nu cuprind daunele indirecte, adică cele care nu se află î n raport de cauz alitate
cu nerespectarea obligaț iei, și nici daunele întîmplătoare, care nu sunt consecință necesară a
nerespectării obligaț iei.23
Daunele -interese, chiar cînd reprezintă prejudici i directe, nu sunt datorate decît dacă au fost
prevăzute sau măcar previzibile la î ncheierea contractului. În schimb, distincția între daunele
directe și daun ele indirecte trebuie făcută con form legislației civile, indiferent de forma
vinovaț iei debitorului: dol sau culp ă.
În materia ră spunderii civile delictuale, nu se face o astfel de distincție ș i autorul
prejudiciului este obligat să repare to ate prejudiciile care reprezintă consecinț ele faptei sale, fie
ele directe, fie indirecte.
Determinarea caracterului direct sau indirect al consecințelor neexecută rii este o chestiune
de fapt, de atributul suver an al instanțelor de fond, care o vor soluționa în funcție de
împrejurările cauzei. Î n orice c az daunele -interese nu pot depă și prejudiciul suferit de creditor
cu cele două elemente a le sale, paguba efectiv suferită și cîștigul nerealizat, pentru că ele

22 Ibidem, pag.52 .
23 A. Weil, Droit civil, Les obligations, Dalloz, 1971, pag. 479.

20
constituie o reparație exactă a prejudiciului ș i nu o pen alitate sau un mijloc de ameninț are, cum
sunt daunele cominatorii, în mî na creditorului.
Dovada prejudiciului incumbă creditoru lui reclamant, care va trebui să dovedească existența
lui, întinderea și îndeplinirea tuturor regulilor și circumstanțelor înfă țișate mai sus.
Creditorul ce nu a suferit nici un prejudiciu prin neexecutarea corectă a obligației (fapta
ilicită) nu are dreptul la daune -interese , între neexecutare, executare corespunzătoare sau cu
întîrziere a obligației sau prejudiciu trebuie să existe și să se dovedească o legătură de
cauzalitate, proba incumb înd creditorului , existența culpei debitorului în neexecutarea
obligației, aceasta trebuind să fie imputabilă debitorului, neexecutarea fiind datorată culpei sau
relei lui credințe .
Pentru clarificarea situațiilor în care debitorul nu prezintă culpa pentru neexecutarea
corespunzătoare a obligației, în care se precizează că forța majoră și cazul fortuit exonerează
de răspundere partea ce se obligă din contract. Legea construiește, de asemenea, un criteriu al
culpei, în raport de care se stabilește culpa debitorului în executarea obligației, criteriu obiectiv
desprins din prvederile codului civil al RM, cu privire la diligența bunului proprietar, dispoziție
ce se aplică mai riguros când depozitul este cu titlu oneros (sp ecific dreptului comercial), iar
depozitarul s -a oferit a primi lucrul în depozit executarea obligației în natură, potrivit
contractului înch eiat, să fie absolut imposibilă , în cazul în care aceasta ar fi posibilă, nu s -ar
mai put ea acorda daune compensatorii , punerea debitorului în întârziere, însă simpla împlinire
a termenului la care trebuia să fie executată obligaț ia nu îl pune pe debitor în înt îrziere, potrivit
dies non interpellat pro hominem, fiind necesară o manifestare de voință formală din partea
creditorului, prin care se cere executarea obligației asumate de debitor (notificare de la
executorul judecătoresc sau cerere de chemare în judecată pentru executarea obligației potrivit
dreptului comun). 24 Există și excepții de la acestă regulă , în care obligația, prin natura sa,
trebuia îndeplinită într -un termen determinat, fără nici o formalitate ulterioară: fie potrivit l egii,
fie cînd părțile au convenit expres acest lucru sau în cazul obligațiilor continue (ex. de furnizare
a energiei electrice), fie în cazul obligațiilor de a nu face. Ef ectele urmate de punerea în
întîrziere sunt: daunele -interese moratorii datorate de către debitor, dreptul creditorului de a
cere daune -interese compensatorii, iar în cazul obligației de a da un bun ind ividual determinat,
riscul se strămută asupra debitorului. În dreptul comercial, fructificarea de drept a banilor sunt
datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dob înda de drept din ziua c înd devin
exigibile . Stabilirea despăgubirilor se re alizeaz ă pe cîteva căi cunoscute de legislația Republicii

24 Florin Ciutacu Cristian, Drept Civil, Teoria generală a obligațiilor, pag.77.

21
Moldova:
Pe cale judecătorească – evaluarea judiciară – realizată de instanța de judecată după criteriile
stabilite de lege , prejudiciul cauzat creditorului cuprinde și pierderea sau paguba efectiv suferită
(damnum emergens) și c îștigul pe care creditorul nu l -a putut realiza (lucrum cessans). De la
regula privind imprevizibilitatea prejudiciului ce nu se datorează (în domeniul contractual),
există o excepție, c înd vina debitorului în executarea obligației îmbracă forma dolului, adică a
intenției , deoarece în această situație problema reparării prejudici ului este strămutată în
domeniu l delictual.25
Prin lege – evaluarea legală – are ca obiect o sumă de bani sau o obligație ce poate fi
executată în natură , în cazul acestei evaluări, debitorul nu este ținut la plata daunelor -interese
compensatorii, ci numai la plata celo r moratorii (pentru înt îrziere) , în dreptul civil , părțile nu
pot prevedea o dob îndă mai mare, dar pot prevedea o dob îndă mai mică, spre deosebire de
dreptul comercial, pentru diferite situații speciale, dispoz ițiile legale prevăd o altă dob îndă
legală , pentru cazurile din domeniul comerțului, credit orul nu are obligaț ia de a face
dovad ă că prin întîrziere s -a cauzat un prejudiciu, daunele -interese fiind datorate, de obicei,
de la data chemării acestora în judecată.
Prin convenția părților – evaluarea convențională – în care se disting două situații:
a) părțile contractuale convin asupra cuantumului daunelor -interese după ce s -a încălcat
obligația stabilită .
b) părțile convin asupra cuantumului despă gubirilor înainte de producerea prejudiciului.
Pentru aceste cazuri, părțile contractuale pot proceda în două feluri:
I. se evaluează de către părți daunele -interese printr -o convenție separată de contractul din
care rezultă obligația principală, dar înainte de produc erea prejudiciului creditorului .
II. părțile prevăd o clauză contractuală în cuprinsul contractului prin care anticipează
întinderea prejudiciului în caz de neexecutare a obligației , o astfel de clauză se num ește clauza
penală, aceasta put înd fi inserată inclusiv în convenție separată contractului generator de
obligație.26
Daunele -interese sunt consecin ța execut ării prin echivalent a unei obliga ții care, din vari ate
motive, nu poate fi executat ă în natura ei.
Executarea prin echivalent este posibil ă numai c înd executarea în natur ă (direct ă) nu poate avea
loc și este o consecin ță a aplic ării principiului subroga țiunii reale.

25 P. Filipescu , Andrei I. Filipescu , Drept civiL Teoria generală a obligaț iilor, op.cit., pag. 277.
26 Constantin Hamangiu, I. Rosetti -Baisa, Al.Baicoianu, T ratat de drept civil roman, Editura ALL BEH.

22
Desp ăgubirile b ănești pe care debitorul trebuie s ă le pl ăteasc ă creditorului pentru
neexecutarea, executarea defectuoas ă ori cu întîrziere a obliga ției sunt numite generic daune –
interese.27
Deci, executarea prin echivalent este subsidiar ă față de executarea în natur ă care are
întîietate. Evident, dac ă are loc executarea în natur ă, executarea prin echivalent este exclus ă.
Îndemnizarea creditorului p entru paguba ce i -a fost provocat ă se exprim ă în bani și poart ă
denumirea de desp ăgubiri sau dezd ăunări. Astfel în patrimoniul creditorului se introduce o
valoare egal ă cu valoarea care a mic șorat activul sau a m ărit pasivul patrimoniului respectiv.
Daunele -interese (despãgubirile) pot fi acordate fie în forma unei sume de bani gl obalã, fie
în forma unor presta ții succesive periodice ca în cazul r ăspunderii delictuale.28
Ele sunt de dou ă feluri : cele care îndemnizeaz ă pe creditor pentru neexecu tarea sau
executarea defectuoas ă a obliga ției, numite daune – interese compensatorii, sau prescurtat
daune compensatorii , și cele care îndemnizeaz ă pe creditor pentru întîrziere în executarea
obliga ției, numite daune –interese moratorii sau prescurtat daune moratorii.
Daunele -interese compensatorii și moratorii pot fi stabilite prin anticipa ție de c ătre p ărțile
contractante, caz în care se numesc daune -interese conven ționale , dacă însă părțile nu o fac,
daunele se stabilesc și se acord ă, la cerere, de c ătre instan ța de judecat ă, caz în care se n umesc
daune -interese judiciare , iar cum și unele și altele se exprim ă în bani ele se numesc și
despăgubiri.
Rezult ă că daunele -interese constituie mijlocul juridic supletiv si de drept comun, pentru
executarea prin echivalent a obliga țiilor contractuale.
Denumirea d e daune compensatorii desemneaz ă cu precizie c ă acestea sunt menite a
compensa printr -un echivalent b ănesc, adic ă printr -o desp ăgubire, prejudiciul suferit de
creditor, ca urmare a neexecut ării sau execut ării necorespunz ătoare ori cu întîrziere de c ătre
debitor a obliga ției sale , adică, daunele constituie o reparare prin compensare a prejudiciului
cauzat creditorului.
Daunel e compensatorii privesc numai a șa-numitele obliga ții în natur ă, întruc ît numai acestea
sunt susceptibile și de o executare și printr -un echivalent b ănesc, ele nu se aplic ă obliga țiilor
pecuniare.
Daunele compensatorii cuprin d dou ă elemente, și anume : pierderea efectiv suferit ă de
credito r (damnum emergens), care const ă într-o mic șorare patrimonial ă, și cîștigul pierdut de

27 Tudor R.Popescu, Petre Anca, Teoria Generală a obligațiilor, pag.333.
28 Ibidem, pag.335.

23
credit or (lucrum cessans), care const ă în sporul patrimonial pe care creditorul l -ar fi realizat
dacă debitorul și-ar fi e xecutat obliga ția asumat ă.
În ce prive ște întinderea daunelor, debitorul r ăspunde numai pentru daunele prev ăzute sau
previzibile, afar ă de cazul neexecut ării dolosive, c înd el r ăspunde și pentru daunele
imprevizibile .
Denumir ea de daune moratorii (de la cuv întul latin mora, care înseamn ă întîrziere)
desemneaz ă despăgubirea în bani pe care debitorul aflat în întîrziere (mora debitoris) trebuie s ă
o plăteasc ă creditorului pentru întîrzierea în executare a obliga ției.
Daunele moratorii pot fi ob ținute dac ă sunt îndeplinite dou ă cerin țe, și anume : creditorul s ă
facă dovad ă prejudiciului suferit și debitorul s ă fie pus în întîrziere. Prin excep ție, debitorul se
află de drept în întîrziere în cazurile expres determinate de lege, și anume, c înd s-a prev ăzut
expres în contract c ă debitorul va fi pus în întîrziere la împlinirea termenului, far ă a mai fi
nevoie de notificare și cînd obliga ția nu putea fi îndeplinit ă decît pînă la un te rmen pe care
debitorul l -a lăsat să treac ă.29
Daunele mora torii privesc deopotriva obliga țiile în natur ă și cele pecuniare. În ce prive ște
obliga țiile în natur ă, daunele se pot stabili de c ătre p ărțile contractante, sub forma de daune
moratorii conven ționale iar dac ă părțile nu o fac, daunele se vor stabili, la cerere, sub forma de
daune moratorii judiciare.
În ce prive ște obliga țiile pecuniare, daunele moratorii se stabilesc printr -un procent la suma
datorat ă, adică la capital și poart ă denumirea specific ă de dob îndă, care poate fi de d ouă feluri
: dob înda conven țional ă, cînd este stabilit ă prin contract, iar dac ă părțile contractante nu o fac,
se va aplica dob înda legal ă, care const ă în plafonul maxim al ratei dob înzii permis de lege.
În ceea ce prive ște evaluarea conven țional ă a daunelor în materie comercia lă sau raspunderea
sub forma penalit ăților exist ă cîteva reguli derogatorii de la dreptul comun.
Dacă în privin ța caracterului de conven ție a clauzei pe nale lucrurile sunt clare, adic ă aceasta
nu va fi operant ă decît în cazul în care a fost stipulat ă în contractul încheiat de p ărți sau p ărțile
au încheiat un contract distinct în care au prev ăzut plata acestor penalit ăți, în cuantumul
prevăzut de acestea, cu excep ția situa ției în care este posibil ă reducerea clauzei penale de c ătre
instan ța de judecat ă, iar pentru ob ținerea penalit ăților nu este necesar ă punerea în întîrziere și
nici dovada prejudiciului produs , problemele ca re s-au ivit au fost legate de întrebarea dac ă pot
fi cumulate aceste penalit ăți cu eventuale despăgubiri în cazul în care prejudiciul cauzat nu e ste
acoperit prin plata penalit ăților prev ăzute de p ărți.

29 D.Zlătescu, Garanțiile creditorului, Editura Academiei, București, 1970, pag.85.

24
În ceea ce ne prive ște consider ăm că soluția oferit ă în dreptul civil, potrivit c ăreia este
imposibil ă o atare cumulare, nu este potrivit ă în materie comercial ă. Rațiunea pentru care nu
putem s ă vorbim de identitate se datoreaz ă tocmai specif icului raporturilor comerciale și a
consecin țelor pe care neexecutarea obliga țiilor de natur ă comercial ă le implic ă.
În plus, este posibil ca p ărțile să nu fi putut s ă prevad ă la momentul încheierii contractului
toate posibilele prejudicii , iar consecin țele produse prin neexecutare să fie at ît de impor tante
încît repararea sub forma penalit ăților contractuale s ă fie insuficient ă și chiar derizorie.
Cu toate acestea, în lipsa unui text legal expres , voința legiuitorului este în sensul respect ării
regulilor din materie civil ă și în dre ptul comercial și imposibilitatea cumul ării celor dou ă
categorii de despagubiri . Astfel, de c îte ori este încălcată o obliga ție contractual ă, iar în
contract p ărțile au prev ăzut penalit ăți, acestea vor fi echivalentul prejudiciului suferit chiar
dacă prejudiciu l este superior valorii penalit ăților stipulate.
Un alt aspect pe care îl men ționăm se refer ă la posibilitatea în care p ărțile au prev ăzut
eșalonarea dator iilor și cînd se apreciaz ă că penalit ățile nu mai s unt datorate, cu exceptia
situa ției în care părțile au convenit altfel .

1.2. Cumulul dobînzilor .

Rapo rtul dintre fapta culpabil ă a debitorului și categoriile de penalit ăți corespunz ătoare
vizeaz ă, pe de o pa rte, problema cumulului penalit ăților cu executarea în natur ă, iar pe de altă
parte, cumulul penalităților pentru cauze sau încălcări diferite ale obliga țiilor contractuale.
În legătură cu problema cumulului penalităților pentru neexecutarea în natură, cercetînd
literatura și practica în materie, am constatat că, în dreptul comun, în principiu, clauza penală
stabilită pentru neexecutarea obligaț iilor are caracter alternativ. În masura î n care creditorul a
optat pen tru penalitate, principala funcț ie a acesteia este de a compensa prejudiciul ce i s-a
produs ca urmare a neexecutării obligațiilor de către debitor. Opț iunea creditorului pentru
penalitatea de nee xecutare exclude ipoteza execută rii.30
Problema cumulului penalităț ilor pentru executarea necores punzătoare a obligațiilor cu
executarea în natură se clarifică în funcț ie de sensul atribuit terme nilor de „executare
necorespunză toare". Cu privire la ace asta consider că prin „executare necorespunzătoare" se
ințelege nerespec tarea acelor clauze care vizează direct bunul sau marfa ce fa ce obiectul

30 Francois Terre, Alex Weill, Droit civil, Les obligations, Paris, 1986.

25
contractului, fie că ele se referă la conformitatea bunului sub aspect calitati v, cantitativ,
sortimental, fie că se au în vedere condițiile de ambalare, recepție, expediție.
Datorită scopului pentru care au fost stipulate, penalitățile pentru executare
necorespunzătoare se pot cumula atît cu executarea în natură, cît și cu penalitățile pentru
întîrziere î n executare.
De aceea, dac ă fapta debitorului const ă în întîrziere în executarea obliga țiilor contractuale
sau legale b ănești, debitorul datoreaz ă, fie dobînzi, fie penalit ăți de întîrziere care nu se pot
cumula unele cu altele.
Dacă în contractu l civil sau comercial s -a prev ăzut o clauz ă penal ă prin care s -a evaluat
anticipat prejudiciul cauzat de debitor, prin întîrzierea în executare sau prin neexecutare ori
executare necorespunz ătoare a obliga ției, penalit ățile nu se pot cumula cu dob înzile, pentru c ă
dobînzile nu sunt altceva dec ît daune pen tru întîrzierea în executare.
Penalit ățile se pot cumula doar cu desp ăgubiri le pentru neexecutare stabilite pe baza unei
expertize, în cazul și în măsura în care penalit ățile nu acoper ă integral prejudiciul.
Dacă în contract au fost prev ăzute numai penalit ăți pentru întîrziere în executarea
obliga țiilor b ănești, numite dob înzi în terminologia Codului civil al RM , trebuie s ă distingem
după cum suntem în prezen ța unui contract civil sau a unui contract comercial.
În cazul contractului civil , penalit ățile (dob înzile) pentru întîrziere, c are sunt plafonate
maximal, nu pot fi cumulate cu desp ăgubiri le pînă la acoperirea integral ă a prejudiciului, pentru
că ele reprezint ă practic evaluarea conven țional ă anticipat ă a prejudic iului . Aceea și trebuie s ă
fie solu ția și în cazul în care în contractul civil, în lipsa conven ției părților, se aplic ă dobînda
legal ă care ar fi inferioa ră întinderii prejudiciului suferit de creditor.
În cazul unui contr act comercial, penalitatea (dob înda) pentru întîrziere nu este plafonat ă,
dacă este stabilit ă pe cale conven țional ă de creditor și fire ște dac ă este inferioar ă prejudiciului
suferit, se poate cumula cu desp ăgubiri, p înă la acoperirea integral ă a prejudiciului. 31
Desp ăgubirile compensa torii pot fi acordare de instan ță numai în completare p înă la
acoperirea integral ă a prejudiciului, și nu peste cuantumul acestuia.
În cazul contract elor comerciale al caror obliga ție are alt obiect dec ît o sum ă de bani, solu ția
este aceea și, credi torul are dreptul la desp ăgubiri pent ru neexecutare (compensatorii) în
completare p înă la acoperirea integral ă a prejudiciului în măsura în care prin plata penalit ăților
nu se realizeaz ă acest lucru.

31 G. Bâldea, Clauza penală, expresie a răspunderii contractuale, în Dreptul nr.2/2000, p.44 -52.

26
Creditorul are dreptul s ă cumuleze penalitățile cu caracter moratoriu cu executa rea în natur ă
a obliga ției principale.
Dacă penalit ățile cu caracter moratoriu (de înt îrziere) nu acoper ă toate pagubele pricinuite
de înt îrziere, creditorul poate cere completarea lor cu daune moratorii în limita prejudiciului
dovedit.32
Dacă pe lîngă penalit ățile cu caracter moratoriu, creditorul face dovada unei pagube din
cauza execut ării necorespunz ătoare a obliga ției principale (din contract) el poate cumula
penalit ățile respective cu desp ăgubirile pentru executarea necorespunz ătoare a contractului.
Penalit ățile pot fi reduse de judec ător dac ă obliga ția principal ă a fost executat ă parțial și
creditorul a acceptat -o. Părțile pot îns ă să prevad ă că penalit ățile se vor pl ăti în întregime chiar
în cazul unei execut ări parțiale.
Penalitățile cu caracter compensatoriu nu se pot cumula cu executarea în natur ă a obliga ției
principale, în schimb se pot cumula cu penalit ăți moratorii , clauza penal ă este o compensa ție a
daunelor -interese.
Este de remarcat faptul că Recom andarea Consiliului Europei arată ca fiind anticipat ă
valoarea desp ăgubirilor pentru neexecutarea obliga ției principale, clauza penal ă nu poate fi
cumulat ă cu executarea în natur ă, afar ă dacă suma de bani stabilit ă nu este d atorat ă pentru
executarea tardiv ă a obliga ției.
Din această Recomandare se degaj ă următoarele principii :
1. Neexecutarea obliga ției principale nu atrage r ăspunderea debitorului dac ă aceast ă obliga ție
este nul ă.
2. Neexecutarea obliga ției principale nu atrage r ăspunderea debitorului dac ă acesta invoc ă și
dovede ște for ța major ă.
Clauza penal ă nu se confund ă cu conven țiile limitative de răspundere care sunt încheiate
întotde auna în beneficiul debitorului , ea reprezint ă avantaje at ît pentru creditor, c ît și pentru
debitor.
În dreptul englez și american, desp ăgubirile stabilite de p ărți prin contract trebuie s ă aibă
caracter rezonabil.33
Printr -un cont ract de împrumut denumit chitan ță, pîrîtul a recunoscut c ă a primit sub form ă
de împrumut 11 000 dolari SUA de la reclamant pe care se oblig ă să o restitui e pană la 25
noiembrie 1996, iar în caz de înt îrziere, va a chita penaliz ări de 100 dolari pe fiecare zi de
întîrziere. P îrîtul nu a restituit suma la termen.

32 S.D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All Beck, Bu curești, 2002, p.449.
33 C. Jugastru, Drept civil. Obligații, Editura Argonaut, Cluj -Napoca, 2007, p.215 -216.

27
Clauza penal ă este aceea prin care o persoan ă, spre a da asigurare p entru executarea unei
obliga ții, se leag ă a da un lucru în caz de neexecutare din partea ei.
Deci, în loc de a l ăsa la aprecierea instan ței fixarea valorii daunelor -interese, p ărțile în
temeiul textului de lege citat, po t fixa dinainte, printr -o clauz ă conven țional ă, desp ăgubirea.
Dacă sistemul de dre pt consacrat , define ște procedeul ar ătat mai sus clauz ă penal ă, ce
provine ca o reminiscen ță, aceasta nu este altceva dec ît o fixare conven țional ă și prealabil ă a
eventualelor daune -interes e, moratorii sau compensatorii.
Exact ace st procedeu juridic au folosit și părțile în contractul ce face obiectul prezentului
litigiu, astfel c ă nu poate fi primit nici motivul de casare, instan ța de apel neinterpret înd gre șit
natura clauzei privind penalit ățile de înt îrziere ca fiind o clauz ă penal ă.
În contr actele de împrumut sau de prest ări în natur ă este interzis ă însă introdu cerea unei
clauze penale. În asemenea contracte clauza penal ă este și va r ămîne anulat ă, iar legislația
permite judec ătorului dreptul s ă anuleze c hiar clauzele penale deghizate și tăcite.
În dreptul comun nu exist ă reglement ări prin care s ă se defineasc ă executarea
necorespunz ătoare. Din aceast ă cauză, unele din încălcările obliga țiilor contractuale au fost
incluse în categoria faptei de întîrziere în execu tare. De exemplu, s -a afirmat c ă este inutil ă
penalitatea pentru nerespectarea calității, deoarece, p înă la momentul efectu ării remedierilor,
debitorul se afl ă în întîrzierea cu privire la obliga ția de predare și, ca atare, va pl ăti penalit ăți de
întîrziere, iar refuzul creditorului de a primi marfa înseamn ă o neexecutare care d ă dreptul
creditorului la penalit ăți pentru neexecutare. În acest ca z, al inadmisibilit ății penalit ăților pentru
calitate necorespunz ătoare , în lucrare sunt prezentate și alte argumente a le literaturii de
specialitate și ale practicii judiciare.34
Motiva țiile nu sunt lipsite de interes, dar , din punct de vedere teoretic și mai cu seama
practic, socot c ă este util ca p ărțile să prevad ă atît penalit ăți pentru nerespectarea calit ății mărfii,
cît și pentru întîrzierea în executare.
În ambele situa ții, pen alitățile se pot cumula , pe de o parte, cu executarea în natur ă, iar pe
de alt ă parte, fiind stipulate pentru ab ateri distincte, se pot cumula între ele.
Cea de-a treia categorie de penalit ăți vizeaz ă penalit ățile de întîrziere. Cu privire la aceste a,
trebuie sa fie analizate urm ătoarele probleme:
– determin area abaterilor care pot fi san ționate cu penalit ăți de întîrziere ,

34 M. Dumitru, Evaluarea daunelor -interese în materie comercială, publicată în limba engleză în Volumul
Conferinței Internaționale „Statul și dreptu l – Mutații i nstituționale contemporane” și în limba rom âna în Revista
AULB nr.2/2007.

28
– momentu l de la care debitorul datoreaz ă penalit ăți de întîrziere și data la care înceteaz ă
aceast ă obliga ție.
În leg ătură cu primul a spect, penalit ățile de întîrziere pot fi acordate pentr u neexecutarea la
termen a oric ărei obliga ții contractuale. Astfel, în raporturile de drept civil, dar mai frecvent în
cele de drept comercial, p ărțile pot s ă stabileasc ă penalit ăți de întîrziere cu p rivire la: predarea
sau, dup ă caz, preluarea produselor, lucr ărilor ori prestarea serviciilor, punerea la dispozi ție a
ambalajelor de c ătre cump ărător c înd, potrivit contractului, îi revine aceast ă obliga ție. Cu
privire la aceste aspecte pot fi re ținute, de principiu, unele solu ții adoptate de fostele organe
arbitrare.
Una din presta țiile caracterist ice contractelor este plata pre țului, întîrzierile în executarea
acestei obliga ții constituie o abatere de la obliga țiile esen țiale ale contractului, a șa încît părțile
sau legiuitorul trebuie s ă prevad ă penalit ăți distincte.
În leg ătură cu cel de -al do ilea aspect, debitorul datoreaz ă penalit ăți de la data scaden ței sau
din momentul punerii în întîrziere p înă la data execut ării în natur ă a obliga ției, sau p înă în
momentul renun țării creditorului la executarea în natur ă a presta ției, ori p înă cînd obliga ția a
deveni t imposibil de executat datorit ă unor cauze str ăine, neimputabile debito rului.
Doctrina de drept civil și comercial adopt ă o solu ție simplist ă pentru aceast ă ipotez ă, în
sensul c ă atît clauza penal ă cît și dob înda legal ă reprezint ă daune interese pentru executarea cu
întîrziere a obliga țiilor contractuale, deci daune interese moratorii, cumulul acestora nefiind
posibil deoarece ambele au aceea și finalitate.
Orice clauz ă penal ă prin care se stabile ște obliga ția restituirii la scaden ță a sumei
împrumutate sub sanc țiunea penalit ăților de întîrziere, pe l îngă dobînda contractual ă convenit ă
sau pe l îngă dobînda legal ă, contravine preve derilor leg ii.
Pornind de la aceast ă soluție, rămîne însă neacoperit ă ipoteza contractelor av înd un alt obiect
decît împrumuturile b ănești.
Apreciem c ă, atunci c înd se pune problema cumulului clauzei penale cu dob înda legal ă, ar
trebui s ă se stabileasc ă natura exact ă și scopul clauzei penale, în sensul în care aceasta ar avea
caracterul unor daune moratorii sau compensatorii. Astfel, dob înda legal ă poate fi cumulat ă cu
penalit ățile care au caracter de daun ă compensatorie, menite a sanc ționa neexecutarea
obliga ției contractuale. Dob înda legal ă nu va putea însă să fie cumulat ă cu acele penalit ăți care
au un caracter de daune moratorii, menite a sanc ționa executarea cu întîrziere , un asemenea
cumul ar echivala cu aplicarea a dou ă sancțiuni de acela și fel pentr u aceea și fapt ă, respectiv
cu o dubl ă repara ție a u neia și aceleia și încălcări a contractului.

29
În acela și sens s -a pronun țat și Curtea Supremă de Justiție , reținînd că „prin stipularea clauzei
penale, p ărțile au hot ărît anticipat daune interese compensatorii, în cazul neexecut ării totale sau
parțiale ori daune mor atorii pentru executarea cu întîrziere. În acest mod, p ărțile, prin voin ța
lor, stabilesc cuantumul desp ăgubirilor pentru prejudiciil e suferite ca urmare a neex ecutării
obliga țiilor asumate.” 35
În consecin ță, fiind prev ăzute în conven ția accesorie plata unor daune interese, n u se mai
pot pretinde alte desp ăgubiri ca urmare a ne îndeplinirii totale sau par țiale a obliga ției
contractuale, inclusiv a dob înzii legale.
Apreciem că legislația actuală oferă în mod real prerogative și garanții creditorului pentru
realizarea creanței sale și pentru acoperirea prejudiciului suferit. Astfel, părțile pot stipula o
dobîndă convențională moratorie (cu valoare nelimitată în materie comercială) sau pot stabili
penalități de întîrziere, în principiu necenzurabile de către instanța de judecată. De asemenea,
în materie comercială au posibilitatea de a prevedea cumulul penalităților de întîrziere cu
daunele moratorii sau compensatorii cu depășirea valorii sumelor asupra cărora sunt
calculate.

1.3. Efectele clauzei penal e.

Pentru producerea efectelor clauzei penale, care se substituie prin acordul de voință al
creditorului ș i al debitorului, d aunelor compen satorii sau, după caz, daunelor moratorii, care
trebuie acordate pentru repararea prejudiciului suferit de cr editor, prin neexecutarea totală sau
parțială, ori necorespunzătoare, sau cu întîrziere a obligației de către debitor, trebuie îndeplinite
toate condițiile de acordare a despăgubirilor, mai puțin condiț ia referitoare la dovedi rea
existenței și î ntinderii prejudiciului cauzat creditorului.36
Prin urmare, întrucît clauza penală nu este datorată decît atunci cînd se datorează și daune –
interese, es te necesară pentru exigibilitatea ei punerea în întîrziere a debitorului în aceleaș i
condiții ca și pentru acordarea de despă gubiri.

35 Hotărîrea nr.357 -4 al Curții Supreme de Justiție a RM din 10.05.2003.
36 Voicu și Filipescu, Attorneys Law, 17.09.2007.

30
De asemenea, pentru că, clauza penală să poată fi cerută este necesar ca nerespectar ea
obligației să fie rezultatul fa ptului vinovat al debitor ului, și nu al unei „cauze stră ine",
exoneratoare total sau parțial de ră spundere.
Efectul clauzei penale, în privința moș tenitorilor debito rului obligat, este diferit după cum
obligația nu a fost executată de debitor în timp ul vieții sale sau dacă el a murit în timp ce era în
termen să își execute obligaț ia.
Dacă debitorul a murit după expirarea termenului în care trebuia să își îndeplinească
obligația, făcînd să se nască drept ul creditorului la clauza penală, obligația de a plă ti penalitatea
va trece, la fel ca toate obligațiile sale, la succesorii să i, conform dreptului comun.
Dacă dimpotrivă, debitorul a murit înăuntrul termenului în care trebuia să își execute
obligația, ș i deci nee xecutarea ei sau executarea cu întîrziere, se datorează moștenitorilor lui,
codul civil al RM distinge după cum obligația principală este indivizibilă sau nu este
indivizibilă .
Dacă obligaț ia principală, contractată sub clauză penală, este indivizibilă, neexecutarea ei
după moartea debitorului, chiar de că tre un singur moștenitor, face să se nască dreptul la
clauza penală, ș i creditorul v a putea să ceară execu tarea ei în totalitate de la moștenitorul
vinovat de nerespectarea obligației, sau de la fiecare moștenitor, chiar neculpabil, în proporț ie
cu partea sa er editară, afară de cazul cînd moștenitorul este debitor ipotecar, cînd va f i obligat
la toată clauza penală.
Cînd obligația principală contractată cu o clauză penală este divizibilă, este obligat la plata
penal ităților numai moștenitorul care era dator să execute, ș i numai pentru partea la care era
ținut din obligația principală .
Creditorul nu va avea acțiune în plata penalităț ilor î mpotriv a celor care au executat obligația
principală .
Cu toate ace stea, dacă clauza penală a fost stipulată, cu intenția ca plata ei să nu fie
fracționată ( indivizibilitate solutione tantum), creditorul poate urmări penalitatea întreagă
împotriva moș tenitorului care a î mpiedicat executarea întregii obligații, sau pe comoș tenitori
pentru partea l or din penalitate (proporț ională cu partea lor succesorală), ramînînd acestora
din urmă regresul împotriva moștenitorului care a împiedicat executarea obligaț iei.37
Cu privire la obligațiile bănești, clauza penală îș i produce efectele specifice numai în cazul
în care debitorul execută cu întîrziere sau nu își îndeplinește obligația, pînă la termenul scadent

37 S.Angheni, Clauza penală dreptul civil și comercial , Editura Oscar Prinț, București, 2000, p.65.

31
sau pînă la un alt termen convenit de părți. Momentul de la care încep să curgă penalitățile
pentru fiecare zi d e întîrziere în efectuarea plății este acela stabilit de părțile contractante.
În cazul în care debitorul își execută obligațiile contractuale pînă la momentul prevăzut în
contract, clauza penală nu își va produce efectele juridice întrucît nu se va produce nici un
prejudiciu în patrimoniul creditorului.
În situația în care debitorul și -a executat parțial obligația, penalitatea poate fi redusă de către
o instanță judecătorească, la alegerea imparțială a acesteia, în cadrul unui proces cu privire la
un șir de litigii economice, civile sau de altă natură.
Însă, consider că, părțile au acest drept de a stabili la voința sa cu ocazia încheierii
contractului și cuantumul penalitățilo r de întîrziere pentru această ipotez ă.

1.4. Reducerea clauzei penale.

În principiu, clauza penală nu poate fi redusă sau agravată. Cu toate acestea, atît în dreptul
comparat, problema prezintă interes.
În primul rînd, din punct de vedere contractual, se permite instanței de judecată ca, în cazul
executării parțiale a obligației, să dispună micșorarea cuantumului penalită ții datorate de
debitor.38
În al doilea rînd, din punct de vedere contractual, părțil e pot stipula reducerea penalităților
atunci cînd întinderea reală a prejudiciului este inferioară cuantumului prevăzut în clauza
penală.
Majoritatea autorilor exclud posibilitatea reducerii penalităților pentru că, prin reducere, s –
ar afecta principiul forței obligatorii a contractului (pacta sunt servanda) și ar slăbi caracterul
sancționar al clauzei penale.
Cu toate acestea , dacă penalitatea este excesivă în raport de întinderea prejudiciului clauza
penală se transformă într -o clauză abuzivă.
Avînd în vedere aceste motive, vizînd și principiul bunei credințe care treb uie să domine
relațiile contractuale și normele de echitate, o stipulație expresă referitor la problema reducerii
cuantumului penalității cînd acesta este disproporționat în mod exagerat față de întinderea reală
a pagubei,este într -adevăr necesară. Pentru a nu se pierde caracterul sancționar al clauzei penale,

38 Codul Civil al Republicii Moldova din 2002.

32
reducerea penalității se va face pană la o limită rezonabilă (eventual dublul contravalorii
prejudiciului produs).
Clauza penală trebuie să indeplinească și funcția compensatorie, de acoperire a prejudiciului
suferit de creditor. Această funcție este lipsită de conținut dacă cuantumul penalității este
modificat.
Conform art.630 din codul civil al RM, î n cazuri excepționale, luîndu -se în considerare toate
împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea clauzei penale disproporționat de
mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se țină cont nu numai de interesele patrimoniale,
ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului.39
Nu se admite reducerea penalității în cazul în care aceasta a fost plătită. Clauza penală fiind
un contract sau o clauză dintr -un contract, are forță obligatorie între părțile contractante și se
impune a fi respectată întocmai și de instanțele de judecată . În acest context, clauza penală
înlătură orice putință de apreciere din partea instanței privitoare la existența și întinderea
prejudiciului suferit de creditor, deoarece această apreciere a fost făcută anticipat, de către
părțile contractante.
În principiu, instanța de judecată nu are dreptul să reducă sau să mărească cuantumul clauzei
penale.
Ca excepție, prevederile art.630 cod civil permit instanței de judecată să micșoreze clauza
penală, atunci cînd aceasta este disproporționat de mare în raport cu prejudiciile real suportate
de către creditor. Această prerogativă este edictată de către legiuitor în scopul de a diminua sau
exclude efectul negativ al clauzelor abuzive conținute în contracte, și respectiv de a asigura
exercitarea cu bună credință a drepturilor și obligațiilor civile , stipulate în art.9 din codul civil.
La aprecierea disproporționalității clauzei penale, instanța de judecată va reieși în fiecare
caz concret din așa împrejurări, precum ar fi: durata neexecutării obligației, procentul excesiv
de înalt al clauzei penale (comparativ cu procentul practicat de obicei în alte contracte de același
gen), depășirea substanțială a posibilelor prejudicii rezultate din neexecutarea obligațiilor, etc.
O importanță deoseb ită, în acest sens, o are determinarea cît mai concretă a întinderii
prejudiciilor suportate de către creditor, deoarece în dependență de aceasta, instanța de judecată
va stabili proporționalitatea dintre clauza penală și prejudicii. În această privință, u rmînd a se
lua în considerație n u numai prejudiciul efectiv cauzat creditorului, ci și venitul ratat (art.610
C.civ il).

39 Comentariul codului civil al Republicii Moldova.

33
Este de remarcat faptul, că reducerea clauzei penale se înfăptuiește, conform principiului
contradictorialității, numai la cererea părții care o invocă, adică a debitorului. Din acest
considerent, toate împrejurările care confirmă disproporționalitatea clauzei penale, inclusiv
întinderii prejudiciului trebuie să fie probate, conform regulilor generale, de către debitor.
Come ntariile date nu stabile sc limita minimă pînă la care poate fi micșorată clauza penală,
însă reieșind din sensul art .630, se poate de conchis că clauza penală poate fi micșorată pînă
cînd ea va înceta să fie „disproporționat de mare”. În orice caz, este evident, că în baza acestui
articol creditorului nu -i poate fi complet refuzat în satisfacerea cerinței de încasare a clauzei
penale. În cazurile în care, pentru neexecutarea obligației este stipulată o clauză penală inclusivă
(art.626 alin.2 C.civ ), mărimea clauzei penale nu poate fi micșorată sub mărimea sumei care nu
acoperă prejudiciile suferite de creditor. Micșorarea clauzei penale sub acest nivel ar fi lipsită
de sens, deorece creditorul oricum își păstrează dreptul de a cere, în conformitate cu art.626
alin.2, repararea prejudiciului neacoperit prin clauza penală.
Prin derogare de la prevederile analizate mai sus, există stipulații ale codului civil RM
care interzic debitorului care a achitat benevol suma clauzei penale, să ceară reducer ea
acesteia. Această prevedere se bazează pe considerentul, că prin plata efectuată debitorul a
recunoscut, de fapt, prejudiciile pe care le -a cauzat creditorului, și astfel și -a manifestat voința
de a le repara. Dacă plata penalităților a fost obținută în mod dolosiv de către creditor, atunci
debitorul este îndreptățit să ceară, după caz, reducerea penalității achitate.
Dreptul instanței de a reduce clauzele penale calificate drept abuzive și care nu au fost
negociate direct cu utilizatorul sau consum atorul , este situa ția acelor clauze impuse prin așa
numitele "contractele de adeziune", ce cuprind clauze contractuale ce nu au fost negociate direct
cu consumatorul.
Dreptul instanței de a reduce clauzele penale pe care le consideră abuzive nu încal că
princi piul autonomiei de voință a păr ților în încheierea de convenții, ci ține cont de împrejurarea
că limitarea clauzei penale este, fără îndoială, în con corda nță cu reglementările actuale existente
pe plan European care pun în valoare semnificația clauzei penale , în acest sens, sunt dispozițiile
art. 1231 Codul Civil Francez, Legile franceze din 10 ianuarie 1978 “Legea relativă la formația
și protecția consumatorilor în domeniul c îtorva operațiuni de credit” și "Legea privind protecția
Business Cata lysts consumatorilor de produse și servicii", Convenția Benelux privitoare la
clauza penală adoptată la Haga la 26 noiembrie 1975, Rezoluția Consiliului Europei relativă la
clauzele penale în dreptul civil, adoptată in 1976 de către Consiliul Europei. 40

40 Codul Civil Francez, art.1231.

34
Soluția europeană privind posibilitatea reducerii penalităților de către judecător chiar până
la valoarea totală a debitului principal apare rezo nabilă și se întemeiază at ît pe principiul
îmbogățirii fără justă cauză c ît și pe corecta aplicare a legii c ivile, în contextul dreptului
comunitar aplicabil. 41
În dreptul intern, legislația aplicabilă stabilește drept clauză abuzivă acea clauză care nu a
fost negociată direct cu consumatorul și care, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din
contra ct, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei -credințe, un
dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
Sediul materiei care reglementează aceste raporturi este reprezentat de legislația civilă a RM
privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori. Sunt
calificate drept abuzive acele clauze care obligă consumatorul la plata unor sume
disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către ace sta,
comparativ cu pagubele suferite de comerciant.
Astfel, făc înd aplicare a clauzel or abuzive din contractele încheiate între comercianți și
consumatori, instanța de judecată are posibilitatea de a califica o clauză inserată într -un
contract ca fiind abuzivă, întruc ît creează prin ea însăși un dezechilibru semnificativ între
drepturile și obligațiile părților, instanța put înd să constate nulitatea absolută a contractului,
parțial, și să dispună înlăturarea unei astfel de clauze din contract.

Capitol ul III. APLICAREA CLAUZEI PENALE.

1.1.Clauza penală în contractele comerciale.
Contractele în care părțile își asumă obligații, indiferent de forma ori scopul pentru care
sunt făcute, ajung în acel moment în care cineva trebuie să plătească. Iar de cele mai multe ori
acest lucru nu se întîmplă sau se întîmplă cu întîrziere. Astf el, creditorul, cel față de care se
execută obligațiile, trebuie să se asigure că la finalul contractului toate obligațiile vor fi
executate în totalitate și în conformitate cu convenția dintre părți.
Un mod de garantare a acestui lucru este clauza pe nală. Părțile pot deci conveni care este
cuantumul despăgubirilor într -un contract, după producerea prejudiciului. De asemenea, ele pot

41 Convenția Benelux privitoare la clauza penală adoptată la Haga la 26 noiembrie , 1975.

35
conveni, înainte de producerea prejudiciului, care sunt daunele pe care debitorul trebuie să le
plătească în caz de neex ecutare, executare parțială ori cu întîrziere a obligațiilor ce -i revin.42
Clauza penală, pentru situațiile de mai sus, poate consta în obligarea debitorului la plata unei
sume ori a altei valori patrimoniale (evaluabile în bani). Este o garanție a obligațiilor pe care
acesta le are de executat. Clauza penală, fiind accesorie clauzelor esențiale ale contractului nu
va afecta valabilitatea dacă este nulă. Va fi numai ea nulă, restul contractului putînd fi executat
în continuare. Un astfel de caz este acela în care, într -un contract de împrumut pă rțile introduc
o clauză penală. Avînd în vedere și în astfel de contracte legea interzice strict clauza penală,
convenția părților anterioară sau ulterioară prejudiciului va fi nulă, adică nu va putea fi
execut ată. Restul clauzelor contractu lui vor rămî ne însă valabile.
În practică, clauza penală este utilă în cazurile în care se produce un prejudiciu. Părțile nu
mai sunt nevoite să ajungă în instanță și nici să demonstreze prejudiciului, pentru a putea cer e
executarea obligațiilor și pentru a obține despăgubirile aferente atunci cînd este cazul.
Garanția asigurată de clauza penală v a aduce beneficii creditorului. Debitorul nu are dreptul
de a alege să execut e obligația principală sau să execute clauza penală. Creditorul însă, poate
cere debitorului fie una fie cealaltă, dacă obligația principală este scadentă (adică a ajuns la
momentul la care trebuie executată) și nu a fost executată de către debitor.
Clauza penală fiind o convenț ie, are putere de leg e între părțile care au agreat -o. Aceasta
înseamnă că, în instanța de judecată, judecătorul nu va putea să micșoreze sau să mărească
cuantumul stabilit de părți în clauza penală. În cazul în care obligația s -a executat parțial,
instan ța poate doar să scadă din cuantumul clauzei penale, proporțional partea care s -a executat
din obligație. Dacă, s -a întîrziat executarea, creditorul poate cere executarea cumulat a
obligației principale și a clauzei penale. Iar dacă clauza penală s -a prevă zut pentru neexecutarea
obligației, creditorul va putea cere fie executarea în natură a obligației principale, fie executarea
clauzei penale.43
Debitorul poate fi obligat la plata clauzei pen ale, numai dacă se dovedește că neexecutarea
este din vina s a, vina care îi este imputabilă. În situațiile în care debitorul poate dovedi că a
existat o cauză ext erioară, independentă de voința sa, pentru care nu a executat obligația pe
care o avea în contract, atunci el este exonerat de plata despăgubirilor stabilite prin clauză
penală.44

42 3. N.Pușcaș. Drept. Civil. Teoria generală a obligațiilor. București: Editura Universul Juridic, 2006, p.301 -308.
.
43 С.Stătescu, С.Bîrsan. Drept civil. Teoria gener ală a obligațiilor. București; Editura ALL Beck, 2003, p.342 -357
44 A.Stoian, Legea și viața, 2007, nr.5, pag.52.

36
Clauza penală în contractele comerciale cu privire la posibilitatea ca totalul penalităților
pentru î ntîrzierea în decontare să depășească cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate .
Consider demn de semnalat faptul că, în lipsa inserării unei clauze penale în cuprinsul
contractului comercial, creditorul obligației pentru a putea obține daune -interese trebuie să facă
dovada suferirii unui prejudiciu de natură patrimonială, dovada care, de mult e ori, este foarte
greu de făcut în fața instanțelor de judecată. În plus, daunele -interese obținute de creditorul
obligației în lipsa unei clauze penale stipulate în contract nu sunt conforme cu dorința de
dezdăunare a acestuia.
Din aceste motive , creditorul obligației este recomandabil să prevadă o clauză penală în
cuprinsul contractului comercial, clauza care să constituie o garanție a executării cu bună –
credință a oblig ației juridice asumată de cealaltă parte contractantă în condițiile și term enele
stipulate în contract.
Clauza penală se poate stabili în cuprinsul unui contract comercial sau ulterior, printr -un act
adițional, cu acordul ambelor părți contractante. Această clauză poate fi stipulată pentru
executarea cu întîrziere sau a neî ndeplinirii obligațiilor (bănești) asumate de către debitorul
obligației.
Precizez că, inserarea unei clauze penale într -un contract comercial nu atrage răspunderea
penală a debitorului obligației, ci numai sancțiuni de natură patrimonială.
În contractele comerciale dintre părțile contractante, indiferent de forma în care acestea se
încheie, în afara penalităților contractuale pentru compensarea prejudiciului suferit de către
creditor ca urmare a îndeplinirii cu întîrziere sau a neîndepl inirii obligațiilor asumate de debitor,
se pot include și daune -interese pentru neexecutarea totală sau parțială a contractului, sub forma
daunelor moratorii sau a celor compensatorii. 45
Referitor la obligațiile bănești, clauza penală în contractele c omerciale constituie de fapt
daune interese moratorii, pe care pă rțile contractante le stabilesc cu ocazia încheierii
contractului și reprez intă o evaluare convențională a cuantumului daunelor -interese datorate
de debitorul obligației, ca urmare a îndepli nirii cu întîrziere sau a neîndeplinirii obligațiilor
asumate de acesta, în vederea acoperirii oricărui prejudiciu din patrimoniul creditorului
obligației.
Mai mult de atît, clauza penală stipulată în contractul comercial îi poate conferi creditorulu i
obligației chiar beneficii mai mari decît cele suferite în realitate ca urmare a neexecutării sau
executării cu întîrziere obiectului contractului de către debitorul obligației.

45 Claudiu Lascovschi, Clauza penală în contractele comerciale.

37
În alți termeni, părțile contractante au dreptul legal prin exprimarea acordului lor de voință
de a stabili cu prilejul încheierii contractului, întinderea prejudiciului și cuantumul daunelor –
interese pe care acestea îl stipulează în convenție înainte ca acesta să se fi produs. Penalitățile
de întîrziere trebuie prevăzute în contracte, conform legii, pentru fiecare zi de întîrziere. De
pildă, penalități în cuantum de 2% pentru fiecare zi de întîrziere.
Spre exemplificare :
(1) la suma de 1000 lei, care ar constitui prețul unor produse livrate, creditorul obligației poate
avea dreptul, conform contractului, să obțină de la debitorul obligației, în plus, suma de 1000
lei, cu titlu de penalități de întîrziere, deci în total 200 0 lei.
(2) sau, aceste penalități de întîrziere pot să depășească suma de 1000 lei și să ajungă la suma
de 1500 lei ( adica suma de 1000 lei reprezentînd contravaloarea produselor livrate și suma de
1500 lei, reprezentînd cuantumul penalităților de întî rziere prevăzute de părți în convenție) în
funcție de prevederile contractuale.
Clauza penală este un contract accesoriu. De aceea, validitatea obligației principale
reprezintă o condiție esențială în ceea ce privește validitatea clauzei penale. În si tuația în care
obligația contractuală principală este nulă sau se stinge, clauza penală va fi afectată din punct
de vedere juridic, în sensul că, va fi nulă sau se va stinge. Însă, nulitatea clauzei penale inserată
în contract nu determină nulitatea ob ligației principale.
Contractul comercial trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, în funcție de natura sa, clauze
contractuale referitoare la obligațiile ce revin părților în derularea contractului, condițiile de
livrare și de calitate a bunurilor și servici ilor, termenele, modalită țile de plată și de garantare a
plății prețului, instrumentele de plată și clauzele de consolidare a prețului în condițiile inflației
și devalorizării, riscul contractual, precum și modul de soluționare a eventualelor litigii apărute
în legătură cu derularea și executa rea contractului.

1.2. Clauza penală în contractul comercial internațional .

În contractele de comerț internațional părțile sunt libere să convină asupra mărimii
despăgubirilor datorate de debitorul care nu și -a onorat obligațiile contractuale creditorului. În
cazul în care părțile stipulează o clauză contractuală sau încheie un ac ord suplimentar ulterior
perfectării contractului, dar înainte ca prejudiciul să se fi produs, prin care se determină anticipat
cuantumul acestor prejudicii, este vorba de clauza penală (liquidated damages, clause penale,
Vetragsstrafe, clausola penale).
Clauza penală este o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul,

38
stipulând că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă
de bani sau un alt bun (art.624 alin.(1) al Codului civil al Republicii Moldova ). Definiții similare
se găsesc în majoritatea legislațiilor civile din țările dreptului continental.
Astfel, potrivit art.1226 din Codul civil francez, clauza penală este aceea prin care o
persoană, pentru a asigura executarea une i convenții, se angajează la ceva în caz de neexecutare.
Codul obligațiilor elvețian concepe clauza penală ca o stipulație privind sancțiunea
(penalitatea) stabilită pentru cazul neexecutării sau executării imperfecte a contractului pe care
creditoru l poate s -o ceară în locul executării, dacă nu s -a convenit altfel (art.160). 46
Conform Codul civil italian , clauza penală este aceea prin care se convine că, în cazul
neexecutării sau executării tardive, unul din contractanți este ținut la o prestație determinată
(art.1382). 47
Codul civil rus definește nu clauza penală propriu -zisă, ci penalitatea, prin c are se înțelege
o sumă de bani, stabilită prin lege sau prin contract, pe care debitorul o datorează creditorului
în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligației, în particular, în cazul
executării tardive (art.330). 48
Din definiți ile clauzei penale enunțate mai sus rezultă că, de regulă, ea are natură
contractuală, adică este stabilită prin acordul părților – clauza penală convențională. Legile unor
țări (cum sunt, de exemplu, C.civ. RM, C.civ. FR) prevăd că plata penali tății poate fi dispusă
de lege , clauza penală legală. În aceste cazuri creditorul poate cere plata penalității indiferent
dacă există o co nvenție a părților . De notat că penalitatea stabilită de lege (dacă lex causae este
legea Republicii Moldova) nu poate fi exclusă și nici micșorată anticipat prin acordul părților
(art.629 C.civ. RM).
Clauza penală se aplică numai dacă nu este executată obligația principală a contractului, care
poate să se înfățișeze ca o neexecutare totală sau parțială, ca o executare necores punză toare sau
ca o executare cu înt îrziere , neexecutarea poate fi, de asemenea, în același timp, at ît
necorespunzătoare, c ît și cu înt îrziere. De notat că, deși în art.624 alin.(1) C.civ. RM se
menționează numai neexecutarea obligației, trebuie de avut în vedere că, potrivit art.602 alin.(2)
C.civ. RM, neexecutarea include orice încălcare a obligațiilor, inclusiv executarea
necorespunzătoare sau tardivă (soluție inspirată din Principiile UNIDROIT referitoare la
contractele de comerț internațional). Prin urmare , clauza penală îndeplinește at ît funcția
despăgubirilor compensatorii (despăgubiri datorate pentru prejudiciul cauzat creditorului prin

46 Codul obligațiilor elvețian.
47 Codul civil italian.
48 Codul civil rus.

39
neexecutarea totală sau parțială ori executarea necorespunzătoare a ob ligațiilor de către
debitor), c ît și a celo r moratorii (despăgubiri datorate pentru prejudici ul cauzat creditorului prin
întîrzierea executării obligației de către debitor).
Obiectul clauzei penale îl constituie, în mod uzual, o sumă de bani, determinată sau
determinabilă, numită penalitate. Ea poate fi stabilită fie global, fie procentual, în raport cu
valoarea obiectului contractului la care se referă. Art.624 alin.(3) C.civ. RM. prevede, în acest
sens, că clauza penală poate fi stipulată în mărime fixă sau sub forma unei cote din valoarea
obligației garantate prin clauza penală sau a părții neexecutate.
În ipoteza caracterului contractual al clauzei penale, ea trebuie să îndeplinească condițiile de
validitate impuse de lege pentru orice contract (act juridic civil): capacitatea părților,
consimțăm întul, obiectul și cauza.
Cît privește condițiile de formă, este de subliniat că clauza penală întotdeauna îmbracă forma
scrisă, chiar dacă obligația principală pentru a cărei garantare a fost stipulată nu ar îmbrăca
această formă. Potrivit unor legislații, nerespectarea formei scrise a clauzei penale este
sancționată cu nulitatea (art.625 C.civ. RM, art.331 alin.(2) C.civ. FR). Deși numai în unele țări
(Republica Moldova, Federația Rusă) cerințele referitor la forma scrisă sunt exp res prevăzute
de lege, practica arbitrală și doctrina diferitelor țări au relevat constant că clauza penală trebuie
să fie prevăzută expres în contract (în scris), ea nefiind niciodată implicită.
Fiind expresia principiului libertății contractuale, clauza penală prezintă o deosebită
importanță practică, deoarece ea permite să se evite dificultățile la evaluarea judiciară a
prejudiciului, creditorul nefiind obligat să dovedească existența și întinderea acestuia. Pentru a
obține plata sumei stabilite î n clauza penală este suficient ca creditorul să dovedească faptul
neexecutării, executării necorespunzătoare sau tardive a obligației. Suma de bani prevăzută în
clauza penală se datorează în locul despăgubirilor care s -ar putea stabili pe cale judecătoreas că
în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare și, îndeosebi, tardive a obligației.
Totodată, în literatură s -a atenționat că clauzele penale pot prezenta ș i unele pericole, în cazurile
cînd sunt impuse de către partea mai puternică a contractu lui. Astfel, s -a relevat că în contractele
cu consumatorii, deși aceste clauze nu sunt ilicite ca atare, ele pot fi recunoscute ca abuzive, de
exemplu atunci c înd nu există reciprocitate în aplicarea lor de către părți .
În contextul contracarării efe ctelor negative pe care le pot antrena călăuzele penale în
contractele de adeziune, menționăm că, potrivit art.718 alin.(1) lit.e) C.civ. RM (prevederi
inspirate din Codul civil german), sunt nule clauzele contractuale standard:
– privind evaluarea glo bală a dreptului utilizatorului la despăgubiri pentru prejudicii sau la
despăgubiri pentru diminuarea valorii, dacă în cazurile reglementate valoarea globală

40
depășește prejudiciile sau diminuarea valorii, care erau de așteptat în condiții obișnuite, sau
dacă partenerului său de contract nu i se permite să dovedească că nu s -a produs nici un
prejudiciu sau nici o diminuare a valorii ori că acestea sunt substanțial ma i reduse dec ît valoarea
globală .
– prin care utilizatorului i se promite plata unei pena lități dacă obligația nu este executată sau
este ex ecutată cu înt îrziere, dacă înt îrzie plata sau dacă partenerul lui de contract reziliază
contractul.
În literatura de specialitate au fost expuse mai multe opinii în ce privește natura juridică a
călăuzei penale:
– majoritatea autorilor francezi și români califică clauza penală ca o modalitate de evaluare
anticipată a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecută rii obligației de către debitor .
– clauza penală este un mijloc de garanție a executării obligației, pe car e îl are la îndem înă
creditorul . Accentul pe funcția de garanție a clauzei penale se pune, în special, în legislația și
doctr ina rusă, această instituție av îndu-și sediul în capitolul 23 al Codului civil rus, intitul at
„Asigurarea execu tării obligațiilor" .
– clauza penală este un mijloc de evaluare anticipată a despăgubirilor la care dă naștere
neexecutarea obligației, dar și un mijloc de garanție a executării obligațiilor, deci are o natură
dublă .
În ceea ce ne privește, considerăm că clauza penală este o instituție multifuncțională.
Principalele funcții ale clauzei penale sunt: funcția de garanție, funcția de evaluare, funcția de
compensare, funcția de sancționare și funcția de stimulare.
Clauza penală îndeplinește funcția de garanție, în ce privește executarea obligației
principale, prin faptul că perspectiva consecințelor neexecutării obligațiilor contractuale îl
îndeamnă pe debitor la executarea reală a contractului. Funcția de garanție se învederează
îndeosebi în situația în care cuantumul penalității este stabilit, în mod corespunzător, într -o
sumă care este cel puțin egală cu despăgubirile pe care debitorul ar fi obligat să le plătească în
lipsa unei clauze penale.
Clauza penală are și o funcție de evaluare. După cum s -a remarcat mai sus, în literatura de
specialitate se accentuează că clauza penală apare ca modalitate de evaluare convențională
anticipată a prejudiciului care poate fi cauzat creditorului prin neexecutarea obligației și,
respectiv, a întinderii reparației sub formă de despăgubiri pe care debitorul o datorează
creditorului.

41
Clauza penală are și o funcție de compensare (reparatorie), deoarece are menirea de a
compensa prejudiciul suferit de creditor prin neonorarea obligațiilor contractuale de către
debitor.49
Clauza penală are și o funcție de sancționare, care rezultă din faptul că penalitatea se plătește
independent d e întinderea prejudiciului, put înd să depășească limitele acestuia, chiar și în lipsa
oricăru i prejudiciu. Anume în scop cominatoriu părțile pot conveni asupra unei clauze penale
mai mari dec ît prejudiciul. În acest context, clauza penală poate fi privită și ca o modalitate a
răspunderii civile contractuale, ca o „sancțiune pecuniară", o măsură de „pedeapsă privată".
Clauza penală are și o funcție de stimulare a debitor ului la o conduită corectă. Făc înd din
plata penalității o consecință inevitabilă a încălcării obligațiilor contractuale, clauza penală își
învederează rolul său mobilizator, d etermin înd părțile la executarea reală a contractelor. Ea este
un stimul pentru executarea la timp și în modul corespunzător a obligațiilor contractuale.
În continuare ne vom referi la principalele caractere juridice pe care le prezintă clauza penală
în diferite sisteme de drept.
Clauza penală are un caracter accesoriu, astfel înc ît validitatea obligației principale
constituie o condiție esențială pen tru existența clauzei penale. Codul civil francez prevede
expres că nulitatea obligației principale antrenează nulitatea clauzei penale (art.1227). În acest
sens, art.624 alin.(2) C.civ. RM dispune că prin clauză penală se poate garanta numai o creanță
valabilă. Nulitatea sau stingerea obligației principale se răsfr înge și asupra clauzei penale
conform regulii accesorium sequitur principalem. Astfel, dacă obiectul obligației principale
piere din cauza forței majore sau cazului fortuit, se va stinge și oblig ația debitorului de a executa
prestația stipulată în clauza penală. Caracterul accesoriu al clauzei penale rezultă și din scopul
său: prin stipularea clauzei se urmărește executarea obligației principale și nu încasarea
penalităților. De reținut că nulitat ea clauzei penale nu atrage nulitatea obligației principale.50
Debitorul nu poate alege între executarea în natură și plata sumei prevăzute în clauza penală.
Scopul clauzei penale este de a determina întinderea despăgubirii și nu crearea unei posibili tăți
pentru debitor de a se degreva de obligația principală printr -o altă prestație – plata penalității.
Această posibilitate de a alege o are numai creditorul și numai în cazul în care obligația

49 O.Căpățână, B. Ștefănescu, Tratat de drept a comerțului internațional, vol. II, Partea Specială, Editu ra
Academiei, 1987, p. 63 -65.
3. S. D. Cărpenaru, Drept comercial român, Ediția a VIII -a, Editura Universul Juridic, București, 2008, p. 435 –
437
50 S. D. Căr penaru, Drept comercial român, Ediția a VIII -a, Editura Universul Juridic, București, 2008, p. 435 –
437.

42
principală devenită exigibilă nu a fost executată în natură de către debitor (art.1228 C.civ.
francez).
Creditorul obligației cu clauză penală este un creditor chirografar care vine în concurs cu
ceilalți creditori fără vreun drept de preferință față de ceilalți creditori chi rografari ai aceluiași
debitor .
În ceea ce privește cumulul penalităților cu executarea obligației, regula consacrată de
majoritatea legislațiilor este că clauza penală poate fi cumulată cu exec utarea în natură numai
atunci c înd ea stabilește penalități moratorii. C ît privește clauza penală ce instituie penalități
compensatorii, regula care s -a statornicit în legislațiile multor țări este aceea că o asemenea
clauză nu poate fi cumulată cu executarea în natură a obligației principale. Aceste reguli au fost
consfințite, în special, în Codul civil francez (art.1229), care prevede că „clauza penală este
compensarea prejudiciilor pe care le suferă creditorul din cauza neexecutării obligației
principale. El nu poate cere în acel ași timp at ît prestația principa lă, cît și pena litatea, cu excepția
cazului în care ea a f ost stipulată pentru simpla înt îrziere". 51
De la regula generală, conform căreia clauza penală compensatorie nu se poate cumula cu
executarea obligației principa le, există anumite excepții, at ît în unele legislații naționale, c ît și
în instrumentele de drept uniform. Astfel, Codul obligațiilor elvețian prevede, la art.160, dreptul
creditorului de a cere în același timp executarea contractului și plata penalităților, dacă
contractul nu a fost executat la ti mp sau în locul convenit. 52
Regula consacrată de legislația noastră este că creditorul nu poate cere concomitent
executarea prestației și plata clauzei penale, cu excepția cazurilor în care sunt stipulate penalități
și pentru executarea necorespunzăto are sau tardivă a obligației (art.626 alin.(1) C.civ. RM). În
cazul în care a primit executarea, creditorul poate cere plata penalității numai dacă și -a rezervat
expres acest drept la primirea executării (art.626 alin.(3) C.civ. RM). Așadar, legea noastră
civilă lărgește domeniul de cumulare a clauzei penale cu executarea obligației principale.
Cumularea, în anumite condiții, a penalităților cu executarea în natură a obligației principale
este admisă și de alte sisteme de drept naționale, precum cele din Germania, Spania, SUA etc.
În ceea ce privește reglementările internaționale, un asemenea cumul este admis de
Convenția UNIDROIT privind leasingul financiar internațional, încheiată la Ottawa la 28 mai
1988, la care Republica Moldova nu este part e.
Potrivit art.13 al Convenției, în cazul încălcării substanțiale a contractului de către locatar,
locatorul poate rezilia contractul și după această reziliere să recupereze posesiunea asupra

51 Codul civil francez.
52 Codul obligațiilor elvețian.

43
echipamentelor, precum și să recupereze acele dau ne care ar plasa locatorul în condițiile în care
el s-ar afla dacă contractul ar fi fost executat în modul corespunzător. Astfel, în acest caz are
loc un cumul al rezilierii contractului – cu efectul său, și anume: repunerea părților în situația
anterioară (restitutio in integram) – cu executarea contractului prin efectul clauzei penal e.53
Pentru a se putea aplica clauza penală este necesar să fie întrunite toate condițiile acordării
de despăgubiri. Această cerință derivă din faptul că semnificația cla uzei penale este evaluarea
convențională a despăgubirilor datorate creditorului pentru ne executarea contractului și că ea
reprezintă, de fapt, o modalitate a răspunderii civile contractuale, astfel cum s -a arătat mai sus.
În acest context, legea noastră civilă prevede expres că debitorul nu este obligat să plătească
penalitate în cazul în care neexecutarea nu se datorează vinovăției sale (art.624 alin.(5) C.civ.
RM). Așadar, se cere ca neexecutarea să provină din vina debit orului, să -i fie imputabilă, iar
dacă el va dovedi cauza străină, va fi exonerat de plata penalității. Este greu de conceput ca o
clauză să prevadă plata penalității în caz de neexecutare datorată forței majore. Totuși, în mod
excepțional, o asemenea clauz ă poate fi interpretată de părți în sensul că ea acoperă, de
asemenea, neexecutarea ce nu este imputabilă debitorului .
Multe legislații instituie și condiția ca debitorul să fi fost pus în prealabil în înt îrziere, în
afară de cazuri le cînd el este de drept în înt îrziere. Această formalitate nu este cerută de
legislațiile din țările scandinave (Danemarca, Finlanda, Norvegia și Suedia), conform cărora,
cel puțin în cazul vînzării, clauza penală devine automat operantă prin efectul neexecutării
obligației asumate de debitor.
În cazul în care neexecutarea se datorează parțial unui caz fortuit sau dacă există alte
împrejurări care îl exonerează pe debitor de răspundere, c um ar fi, de exemplu, acțiunile
culpabile ale creditorului care au contribuit la survenirea prejudiciului, instanța de judecată va
trebui să aprecieze în ce măsură debitorul este exonerat de răspundere și, drept urmare,
penalitatea se va aplica numai propo rțional cu partea din obligație a cărei neexecutare se
datorează vinovăției debitorului.
Părțile unui contract de comerț internațional pot prevedea o clauză asiguratorie împotriva
riscului devalorizării monedei de plată prin indexarea ei cu o monedă de cont. În acest caz,
penalitatea se va calcula asupra cuantumului actualizat al sumei de plată. De asemenea, atunci
cînd penalitatea este exprimată într -o sumă globală, ea poate fi securizată printr -o clauză
asiguratorie împotriva riscurilor valutare.

53 Convenția UNIDROIT privind leasingul financiar internațional, din 28 mai 1988.

44
Efectele clauzei penale sunt influențate și de adaptarea contractului pe baza clauzei de
impreviziune sau hardship (art.623 C.civ. RM, art.1467 -1469 C.civ. italian, §313 C.civ.
german, art.451 C.civ. rus, art.6.2.2 al P rincipiilor UNIDROIT), atunci c înd acele efecte au fost
corelate cu valoarea prestației ce formează obiectul obligației principale. Într -adevăr, dacă în
rezultatul renegocierii contractului în cazul survenirii unui eveniment de hardship părțile vor
conveni asupra modificării valorii oblig ației principale (de exemplu, asupra majorării prețului),
iar penalitatea este exprimată sub formă de cotă din valoarea acestei obligații, este firesc ca
această modificare să se răsfr îngă proporțional și asupra cuantumului penalității datorate pentru
neexecutarea obligației.
În ceea ce privește corelația dintre clauza penală și prejudiciul cauzat prin neexecutarea
obligației, ținem să menționăm că sistemele de drept naționale au p oziții diferite față de
soluționarea acestei probleme. În majoritatea țărilor dreptului continental clauzei penale i se
recunoaște și funcția sancționatorie alături de cea compensatorie, instituindu -se uneori un
control judiciar asupra clauzelor deosebit d e oneroase. Conform acestei concepții, dacă
debitorul nu -și onorează obligația asumată, creditorul este îndreptățit la despăgubirile prevăzute
de clauza penală, fără a trebui să dovedească existența și mărimea prejudiciului suferit (art.330
alin.(2) C.civ. rus, art.1382 alin.(2) C.civ. italian). Mai mul ca at ît, penalitățile urmează a fi
plătite chiar și în lipsa prejudiciului (așa cum prevede, de exemplu, art.161 alin.(1) din Codul
obligațiilor elvețian).
Această regulă este consacrată și în Principi ile UNIDROIT (art.7.4.13.1): dacă contractul
prevede că debitorul care nu și -a onorat obligația va plăti o sumă anumită, această sumă va fi
alocată creditorului, independent de prejudiciul suportat efectiv. În termeni similari, regula dată
este formulată ș i în Principiile Dreptului European al Contractelor (art.9.509, versiunea
completată și revăzută din 1998).
Aplicarea clauzei penale este condiționată numai de dovedirea de către creditor a faptului
că debitorul nu și -a executat sau a executat defect uos sau cu înt îrziere prestația asumată.
Debitorul nu poate pretinde că creditorul a suferit un prejudiciu mai mic sau că nu a suferit nici
un prejudiciu.
De exemplu. A., un fost fotbalist brazilian, a fost angajat pe un termen de 3 ani pentru a antrena
jucătorii echipei de fotbal australiene В pentru un salariu lunar de 10.000 dolari australieni. În
contract s -a stipulat plata unei penalități de 200.000 dolari australieni în caz de concediere
abuzivă. Peste 6 luni A. este concediat fără nici un motiv A. a re dreptul la suma penalităților

45
convenită, chiar dacă a fost angajat imediat de o altă echipă cu un s alariu de două ori mai mare
decît cel primit de la В. 54
Clauza penală are forță obligatorie între părțile contractului și, în principiu, se impune să fie
respectat ă întocmai at ît de părți, c ît și de instanțele de judecată, indiferent de faptul dacă este
egală, mai mică sau mai mare dec ît prejudiciul.
Într-o formulă clasică, această regulă se conține în art .1152 C.civ. francez: „Atunci c înd
convenția prevede că cel care nu o va executa va plăti o sumă anumită, nu se poate acorda
celeilalte părți o sumă nici mai mare, nici mai mică". Penalitatea poate fi micșorată de către
judecător numai atunci c înd obligația principală a fost executată parțial (at.1231 C.civ. francez).
În această accepție, clauza penală prezintă și o funcție limitativă de răspundere, deoarece,
de regulă, ea stabilește un nivel maxim al despăgubirilor. Această funcție apropie clauza penală
de con venția limitativă de răspundere , în ambele cazuri, despăgubirea nu poate depăși suma
maximă convenită de părți, dacă, în cazul clauzei penale, părțile nu au stabilit altfel. Deosebirea
esențială constă în aceea că, dacă în cazul clauze i penale creditorul este eliberat de obligația de
a dovedi existența și mărimea prejudiciului, atunci, în cazul convenției limitative de răspundere,
creditorul are această obligație.
Regula enunțată mai sus nu este absolută. În unele cazuri, așa cum vom vedea imediat mai
jos, cuantumul despăgubirilor prevăzute de clauza penală poate fi ajustat la mărimea
prejudiciului efectiv suferit de creditor prin neexecutarea obligației – sau prin majorare, sau prin
reducere.
Potrivit unor legislații naționa le, clauza penal ă se completează cu despăgubiri , în cazul în
care suma prejudiciul se va dovedi a fi mai mare decât cuantumul penalității prevăzute de clauza
penală, creditorul este îndreptățit să ceară despăgubire pentru prejudiciul neacoperit prin
penali tate (§340 alin.(2) din Codul civil german, art.161 alin.(2) din Codul obligațiilor elvețian).
Codul civil italian prevede această posibilitate numai dacă părțile au convenit expres în acest
sens (art.1382 alin.(1)).
Potrivit art.626 alin.(2) C.civ. RM și art.394 alin.(1) C.civ. rus, corelația dintre cuantumul
penalității și mărimea prejudiciului efectiv suportat de creditor poate fi exprimată prin mai
multe modalități. Ca regulă generală, creditorul poate pretinde repararea prejudiciului în partea
neacoperită prin clauza penală (clauza penală inclusiv ă).
În cazurile prevăzute de lege sau contract, creditorul:
– poate cere sau despăgubiri sau penalit ate (clauza penală alternativă) .

54 Marius Idita, Revista Drept privat nr.1, 23.11.2009.

46
– poate cere repararea prejudiciului peste penalitate (clauza penală punitivă), cee a ce înseamnă
că se plătește at ît penalitatea, cît și suma integrală a despăgubirilor în mărimea prejudiciului
suportat .
– poate cere doar penalitatea (clauza penală exclusivă).
Posibilitatea ajustării clauzei penale l a mărimea prejudiciului a fost inclusă și în dreptul
francez printr -o lege din 9 iulie 1975, prin care instanței de judecată i s -a conferit atribuția de
moderator. Instanța po ate reduce penalitatea atunci c înd ea este „vădit excesivă", sau, invers, s –
o maj oreze, atunci c înd ea este „vădit derizorie." Printr -o lege din 11 octombrie 1985 instanța
a fost împuternicită să revizuiască clauza penală din oficiu, fără ca părțile să ceară acest lucr u,
în vederea protejării părții slabe a contractului. Jurisprudența franceză a precizat că judecătorul
trebuie să aprecieze dacă există o „disproporție vădită între importanța prejudiciului suferit și
suma convențională fixată", fără a judeca la această etapă comportamentul p ărților. El nu poate
„coborî" mai jos de prejudi ciul real suferit, dar poate să reducă această sumă la 1 Franc, dacă
neexecutarea nu a cauzat prejudiciu, și chiar s -o suprime. Dar el nu este ținut să aducă
penalitatea la suma reală a prejudiciului pentru a păstra cara cterul sancționator al clauzei .
Legislația României de asemenea prevede posibilitatea revizuirii pe cale judiciară a mărimii
penalității. Potrivit art.630 C.civ. RM, în cazuri excepționale, lu îndu-se în considerație toate
împrejurările, instanța de judecată poate dispune reducerea cl auzei penale disproporționat de
mari. La reducerea clauzei penale, trebuie să se țină cont nu numai de interesele patrimoniale,
ci și de alte interese, ocrotite prin lege, ale creditorului. Totodată, legea prevede că nu se admite
reducerea penalității în c azul în care aceasta a fost deja plătită.
Regula consacrată de Principiile UNIDROIT (o prevedere similară se găsește și în art.9.509
al Principiilor Dreptului European al Contractelor) este aceea că indemnitatea poate fi redusă
la o sumă rezonabilă d acă ea este evident excesivă în raport cu prejudiciul rezultat din
neexecutare, chiar dacă există o stipulație contrară în contract (art.7.4.13). În comentariile la
acest articol se mai precizează că indemnitatea poate fi redusă, dar nu suprimată, ceea ce s-ar
întîmpla în cazul în care judecătorul ar acorda despăgubiri în suma exactă a prejudiciului,
neglij înd voința părților.
În articolul enunțat al Principiilor UNIDROIT se vorbește doar despre posibilitatea reducer ii
indemnității. Mai mult ca at ît, în comentariile la acest articol se menționează că indemnitatea
nu poate fi majorată atunci c înd ea este inferioară prejudiciului efectiv. Dar, în comentariile la
art.7.1.6, care reglementează clauzele exoneratorii, se învederează și o altă ipoteză. Astfel, se
precizează că debitorul nu va putea invoca o clauză ce prevede o indemnitate în sensul ar t.7.4.13

47
(care este inferioară mărimii prejudiciului real – n.n.), dacă ar fi vădit inechitabil să facă acest
lucru.
De exemplu, A. a încheiat cu B. un contract pentru construcția unei uzine. Contractul conține
o clauză penală care prevede o penalita te de 10.0 00 dolari pentru fiecare săptăm înă de înt îrziere.
Lucrul nu a fost terminat din cauza că A. a suspendat intenționat lucrările pentru un alt proiect,
mai profitabil, și pentru care au f ost stabilite penalități de înt îrziere mai înalte. Prejudiciul suferit
real de către B. din cauza înt îrzierii este de 20.000 dolari pe săptăm înă. A nu poate invoca clauza
penală și B. poate cere repararea integrală a prejudiciului efectiv suferit, deoarece aplicarea
acestei clauze ar fi, în aceste împrejurări, vădit inechitabilă datorită neexecutării intenționate a
contractului de către A.
În acest context merită să fie menționate prevederile art.602 alin.(3) C.civ. RM, care
stabilesc că este nulă orice stipulație care îl eliberează anticipat pe debitor de răspu ndere în caz
de doi (intenție) sau culpă gravă. Deși în această dispoziție este vorba numai despre clauzele
prin care debitorul se exonerează de răspundere, considerăm că ea este aplicabilă și clauzei
penale prin care răspunderea debitorului nu se exclude , ci se limitează.
Este important a face distincție între clauza penală, pe de o parte, și obligația de alternativă
(art.550 C.civ. RM) sau arvuna (art.631 C.civ. RM), pe de altă parte, instituții care permit unei
părți să se degreveze în mod legitim de obligația contractuală, p lătind o sumă de bani sau
pierz înd arvuna deja plătită. Totuși, o clauză care prevede că creditorul poate reține sumele deja
plătite ca parte a prețului poate să cadă sub incidența reglementărilor în materia studiată .55
Această teză poate fi ilustrată prin două exemple.
Exemplul I. A. se angajează să v îndă lui B. un imobil la prețul de 1 milion de dolari. în
vederea garantării executării obligației de a plăti prețul, cumpărătorul (B.) dă v înzătorului (A.)
o arvună în sumă de 100.000 dolari. A. poate reține arvuna dacă B. nu -și execut ă obligația
contractată , întruc ît nu este vorba de o indemnitate stabilită în contract, suma în cauză nu poate
fi redusă, chiar dacă este excesivă în raport cu împrejurările cazului dat.
Exemplul II. A. încheie cu B. un contract de leasing a unei mașini. Contractul prevede că în
caz de neplată a unei singure tranșe a chiriei contractul va fi reziliat și sumele deja plătite vor fi
reținute de locator cu titlu de despăgubire. O asemen ea clauză poate fi examinată sub aspectul
posibilității reducerii sumei indemnității.
De remarcat că modificarea mărimii penalităților în cazurile examinate mai sus constituie o
facultate, dar nu o obligație a instanței. Dacă instanța decide să modif ice mărimea penalității,

55 Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova din 2002.

48
ea trebuie să motivez e decizia sa, ceea ce nu se înt împlă atunci când instanța refuză s -o
modifice. Revizuirea clauzei penale de către instanța de judecată constituie o excepție de la
principiul forței obligatorii a contractului în favoarea principiului echității.
Reglementările în materia studiată con sacrate în sistemul common law se deosebesc
substanțial de cele din dreptul continental. Cea mai importantă deosebire constă în aceea că
legislațiile sistemului common law refuză, în principiu, să recunoască validitatea clauzelor
penale care sta bilesc des păgubiri mai mari dec ît prejudiciul suportat.
Prima precizare care se impune în acest context este aceea că în dreptul anglo -saxon se
disting două noțiuni: liquidated damages (despăgubiri liberatorii) și penalty (penalitate).
Reieșind din principiu l general, conform căruia mijloacele juridice de apărare în dreptul civil
pot avea numai caracter compensator, dar nu și sancționator, în common law, în cazul
neexecutării obligațiilor contractuale, pot fi percepute numai sumele care sunt calificate ca
liquidated damages, însă nu pot fi acordate cele calificate ca penalty. O clauză este considerată
ca fiind penalty, dacă ea prevede plata sumelor stipulate ca „amenințare"(in terorem) pentru
cealaltă parte pentru a o forța să execute contractul. Însă, dacă cl auza reprezintă o „veritabilă
încercare a părților de a evalua anticipat prejudiciul care va rezulta din neexecutarea
contractului", ea va fi considerată liquidated damages, chiar dacă suma stipulată nu este exact
echivalentă prejudiciului suferit de credi tor.
Calificarea clauzei ca liquidated damages sau ca penalty depinde de conținutul, formularea
ei și de împrejurările ce existau la momentul încheierii contractului (și nu la momentul
neexecutării). Faptul cum au denumit părțile clauza lor î n contract
– liquidated damages sau penalty – este relevant, dar nu este decisiv. Clauzele formulate în
termeni identici pot fi calificate, după caz, ca liquidated damages sau ca penalty, în funcție de
conținutul contractului și de circumstanțele î n care el a fost încheiat. Organul de jurisdicție va
face calificarea în fiecare caz aparte, apreciind în ce măsură suma stabilită anticipat era
justificată, în ce măsură părțile, la momentul încheierii contractului, se puteau aștepta ca
prejudiciul cauzat prin neexecutarea contractului să corespundă sumei prestabilite. Mărimea
prejudiciului efectiv suportat de creditor nu este un factor determinant. Important este în ce
măsură suma evaluată anticipat era justificată la momentul încheierii contractului.
În jurisprudența common law s -au statornicit unele criterii pentru atribuirea clauzelor la
categoriile enunțate.
Astfel, s -a statuat că clauza va fi considerată ca penalty, dacă suma stipulată este excesivă
și exorbitantă în comparație cu cel m ai mare prejudiciu care ar putea rezulta din neexecutare.
Ca exemplu poate servi clauza unui contract de antrepriză, valoarea obiectului căruia este de 50

49
lire sterline, care stabilește că antreprenorul va trebui să plătească o sumă de 1 milion de lire
sterline în cazul neexecutării contractului.
Va fi considerată ca penalty clauza într -un contract ce are ca obiect plata unei sume de bani,
dacă suma stipulată anticipat este mai mare decât suma datorată; de exemplu, va fi calificată ca
atare clauza pr in care debitorul este ținut să plătească 1000 de lire sterline, dacă nu va plăti la
scadență o sumă de 50 de lire sterline.
Este prezumată a fi penalty clauza care prevede plata aceleiași sume fixe în cazul survenirii
unui sau mai multor evenimente , dintre care unele pot cauza prejudicii grave, iar altele –
prejudicii neînsemnate.
O clauză poate fi considerată ca liquidated damages dacă consecințele neexecutării
contractului sunt de așa natură înc ît o evaluare anticipată precisă a prejudiciulu i este imposibilă.
Importanța distincției între cele două categorii de clauze se învederează în efectele care
rezultă din calificarea clauzei respective. Astfel, dacă clauza este liquidated damages, creditorul
poate percepe suma stipulată anticipat, chiar dacă ea excede mărimea prejudiciului real suportat.
Din contra, dacă stipulația este penalty, creditorul nu poate cere suma stabilită anticipat, ci
numai acea sumă pe care ar fi îndreptățit s -o primească dacă contractul nu ar fi conținut clauza
de pe nalty. Adică, creditorul va trebui să dovedească mărimea prejudiciului efectiv suportat.
Este de menționat faptul că instanța de judecată poate declara nulă clauza penală, dar nu are
împuternicirea să reducă cuantumul despăgubirilor stabilite prin cl auza respectivă la un nivel
rezonabil, așa cum poate s -o facă instanța în statele sistemului de drept continental.
De notat că în dreptul englez, dacă clauza este calificată ca liquidated damages, creditorul
va primi suma stipulată, chiar dacă nu a s uportat nici un prejudiciu. Soluția este diferită în
dreptul SUA. Astfel, dacă prin neexecutare nu s -a cauzat nici un prejudiciu, instanța va refuza
acordarea sumei conveni te, astfel lu îndu-se în considerare nu numai situația existentă la
momentul încheier ii contractului, ci și cea existentă la momentul neexecutării lui.56 În acest
sens art.2 -718 al Codului Comercial Uniform al SUA prevede că despăgubirile convenite în
contract pot fi percepute numai în mărimea care poate fi considerată ca rezonabilă în rapo rt cu
prejudiciul real sau presupus, cauzat prin neexecutarea contractului.
Așadar, în sistemul common law funcția de garanție a clauzei penale se manifestă într -o
măsură mai mică dec ît în dreptul continental, întruc ît creditorul este întotdeauna ținut să
justifice mărimea sumei stabilite în contract ca evaluare anticipată a prejudiciului rezultat din
neexecutarea contractului.

56 Codul Comercial Uniform al SUA.

50

1.3 . Clauza penală în contract ele civile.

Consider că stipularea într -un contract individual de muncă a unei clauze penale este
admisibilă și prezintă anumite particularități ce se impun a fi relevate. În cele ce urmeaza voi
analiza motivele pentru care apreciez că este legală inserarea unei clauze penale într -un raport
juridic de muncă.57
Clauza pena lă reprezintă acea convenție accesorie prin care părțile determină anticipat
valoarea prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executării cu întîrziere sau
necorespunzătoare a obligației de către debitorul său.
Avînd în vedere că partea care nu își execută, își execută cu întîrziere sau în mod
necorespunzător obligațiile ce îi incumbă conform contractului individual de muncă poate fi
atît angajatorul, cît și angajatul, voi prezenta particularitățile admisibilitătii clauzei penale atît
pentru situația în care cel prejudiciat este salariatul, cît și pentru situația în care prejudiciat este
angajatorul.
Conform codului muncii al RM, "angajatorul este obligat, în temeiul normelor ș i principiilor
răspunderii civile cont ractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit
un prejudiciu material din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau
în legătură cu serviciu". În consecință, răspunderea patrimonială reglementată de Codul muncii
constituie, ca natura juridică, o varietate a răspunderii civile contractuale, avînd anumite
particularități determinate de specificul raporturilor de muncă.
Stabilirea cuantumului despăguburilor datorate de către angajator este s upusă principiilor
răspunderii civile contractuale, fiind posibilă în una din următoarele modalități: pe cale
judecătorească (evaluare ju diciară), prin lege (evaluare legală), prin convenția părților (evaluare
convențională). Avînd în vedere prevederile codului muncii care precizează că "în cazul în
care angajatorul refuză să îl des păgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plîngere
instanțelor judecătorești compe tente", făcîndu -se referire la î nțelegerea părților, consider că este
admisibilă și cl auza penală ce permite părților să stabilească anticipat cuantumul prejudiciului.
Potrivit disp ozițiilor codului muncii, "salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și
principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale p roduse angajatorului din

57 Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale – publicată în Monitorul
Oficial nr. 529/19.07.2002 .

51
vina și în legătură cu munca lor". Potrivit normelor și principiilor răspunderii civile, prejudiciul
va fi acoperit integral, adică nu numai paguba efectiv produsă ci și eventualul beneficiul
nerealizat. Avînd în vedere textul menț ionat mai sus, rezultă că angajatorul nu poate pretinde
daune -morale salariatului pentru prejudiciul produs.
Deși Codul muncii nu prevede un text care să permită posibilitatea acordului comun de
voință al părților în ceea ce privește răspunderea salar iatului, consider că acesta este permis,
avînd în vedere următoarele argumente:
Dispozițiile prezentului Cod se întregesc cu celelalte dispoziții cuprinse în legislația muncii
și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de m uncă prevăzute de
prezentul cod, cu dispozițiile legislației civile". Răspunderea civilă pemite acoperirea
prejudiciului cauzat prin plată, ca urmare a învoielii părților.
Nu există nici o normă legal ă imperativă care să interzică î ncheierea unui as emenea acord.
Utilitatea acoperirii prejudiciului prin acordul părților este evidentă, fie și numai prin
evitarea unui proces, altfel necesar. În fond, și contractul individual de muncă obligă nu numai
la ceea ce este în mod expres în conținutul său, dar și "la toate urmările ca echitatea, obiceiul
sau legea de obligație, după natura sa ”. 58
Avînd în vedere ca înțelegerea părților în situația acoperirii prejudiciului cauzat
angajatorului de către salariat, ca expresie a principiului libertății contractuale, prin care sunt
stabilite modalitățile de executare sau stingere a obligațiilor rec iproce, este permisă de
legislație, astfel cum am arătat mai sus, consider că este admisibilă și clauza penală ce permite
părților să stabilească anticipat cuantumul acestui prejudiciu. Cu toate acestea, o asemenea
clauză penală trebuie să fie în concordan ță cu cerințele imperativ e prevăzute de Codul muncii
în cazul acestui tip de răspundere.
În doctrină se arată că în situația avută în vedere , răspunderea salariatului față de angajator,
clauzele penale apar inadmisibile, fiind nule de drept. Un a rgument invocat în sprijinul acestei
opinii este reprezentat de Codul muncii care prevede că "salariații nu pot renunța la drepturile
ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile
recunoscute de lege sa lariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate". Prin acest
text de lege, legiuitorul nu a urmărit să interzică orice convenții, ci doar acelea prin care
salariatul ar renunța la drepturile sale imperativ prevăzute de lege. Seminificația clauzei penale
este aceea de a determina anticipat și convențional despăgubirile datorate pentru încălcarea

58 D. C. Florescu, Drept civil – Teoria Generală a Obligațiilor, Editura U.T.M. , București, 2007, p. 126 – 127.

52
obligațiilor, iar clauza penală va fi datorată de către partea în culpa atunci cînd sunt întrunite
toate condițiile acordării de despăgubiri.
În consecință, salariatul datorează daune -interese, numai în condițiile în care se face dovada
îndeplinirii condițiilor răspunderii sale, referitoare la încălcarea obligațiilor asumate și la
producerea pagubei. Astfel, consider că stipularea unei clauze pe nale legal asumate, prin care
se determină anticipat prejudiciul p e care salariatul l -ar cauza angajatorului nu aduce
atingere Codului muncii al RM.
În ceea ce privește domeniul clauzei penale, avînd în vedere că aceasta este reglementată de
dispozi țiile Codului civil care face referire la obligații sau convenții cu clauză penală, apreciez
că acesta nu este limitat în cazul dreptului muncii, atîta timp cît nu există o normă legală expresă
care să interzică inserarea acestei clauze în cadrul contractului individual de muncă.
În concluzie, avînd în vedere cele precizate mai sus, consider că inserarea unei clauze
penale în cadrul contractului individual de muncă este admisibilă și nu contravine legislație i
în vigoare, atît în situația în care o asemenea clauză penală este introdusă în favoarea
angajatorului, cît și în situația în care este introdusă în favoarea angajatului.
În continuare vom sublinia aplicarea clauzei penale în cadrul legislației Repu blicii Moldova,
ca de exemplu în cuprinsul unui contract de locațiune , unde părțile pot conveni asupra unor
astfel de penalități:
Locatorul r ăspunde de ne îndeplinirea obliga țiilor asumate prin prezentul contract, caz în care
poate rezilia contractul dupa o prealabil ă notificare scris ă, și, ca urmare, locatorul:
a) nu mai are dreptul la chiria și la celelalte categorii de v ărșăminte la care este obligat
locatarul, din momentul ne îndeplinirii obliga țiilor de c ătre locator .
b) va pl ăti o penalitate de X % dacă încheie contracte cu ter țe persoane fizice sau juridice, cu
activitate și trasee similare cu cele stabilite de p ărți.
c) va pl ăti o penalitate de Y % pentru fiecare zi de întîrziere în punerea la dispozi ție a
autovehiculelor în condi țiile prev ăzute de prezentul contract, schimbarea celor avariate sau
neefectuarea remedierii defec țiunilor .
d) va pl ăti eventuale daune -interese provocate locatarului din culpa sa.59
Locatarul r ăspunde de ne îndeplinirea o bliga țiilor ce -i revin din prezentul contract, dup ă o
prealabil ă notificare scris ă, caz în care locatarul:
a) nu va putea beneficia de serviciile la care s -a obligat locatorul prin prezen tul contract .

59 www.referat.md

53
b) va pl ăti o penalitate de X % pentru fiecare zi de întîrziere în plata chiriei la termenele
prevăzute de prezentul contract .
c) va pl ăti eventuale daune -interese provocate locatorului din culpa sa.
La fel, clauza penală poate fi văzută ca o convenție accesorie în cadrul contra ctului de locație
de gestiune sau a unui contract de mandat unde părțile stipulează penalitatea de întîrziere pentru
executarea necorespunzătoare sau neexecutarea obligațiilor prevăzute în contract.60
Nu este o novație faptul că, clauza penală se aplic ă și în contractele de schimb, ca de exemplu
unde se poate stipula că :
„ Partea care întîrzie predarea/primirea bunurilor, în condi țiile și la termenele prev ăzute în
prezentul contract este obligat ă la plata unei penalit ăți de X% pe zi din valoarea bunurilor
nepredate/neprimite, dar nu mai mult de Y% din aceast ă valoare.
Pentru orice întîrziere de plata a sultei, copermutantul debitor trebuie s ă plăteasc ă o
penalitate de Z % din suma datorat ă, dar nu mai mult dec ît valoarea crean ței”.
Clauza penală poate fi prevăzută și într -un contract de tranzacție.
În continuare v -aș putea oferi un exemplu de prevedere a clauzei penale în contractul de
antrepriză :
,,Neexecutarea în termen oblig ă pe antreprenor s ă suporte daune -interese reprezent înd 1/2 din
suma pl ătită pînă în acel moment de client. Totodat ă, clientul va putea decide sistarea lucr ărilor
și executarea lor de c ătre alt antreprenor”.
Deși uzuale, formul ările clauzei penale în genul: în cazul neexecut ării obliga țiilor ce -i revin,
partea vinovat ă va pl ăti despăgubiri ” nu ajut ă în instan ță, tocmai pentru c ă nu elimin ă
comple t nevoia administr ării de probe și expertize.

1.4. Inadmisibilitatea aplicării clauzei penale.

Față de dispozi țiile reglementative din Codul civil, care vorbesc în general de obliga ții,
respectiv conven ții cu o clauz ă penal ă, în doctrin ă s-a sus ținut c ă de principiu, domeniul
clauzei penale este nelimitat, fiind întîlnită atît în contractele cu titlu oneros, c ît și în cele cu
titlu gratuit și vizeaz ă toate felurile de obliga ții.
Acest domeniu general al clauzei penale este fundamentat pe principiul de drept al libert ății
de voin ță. Astfel, p ărțile pot conveni de principiu, orice întelegeri, însă conform C.civ, nu pot
deroga prin conven ții sau dispozi ții particulare de la ordinea public ă și bunele moravuri.

60 www. Legifrance.gouv.fr

54
Imperativele ap ărării ordinii de drept au stat la baza consacr ării normative și apoi doctinare
și jurispruden țiale, a interdic ției de a stipula clauza penal ă în contractul de împrumut.61
În contractul de împrumut sau de prest ări în natur ă a fost prohibit ă introducerea unei clauze
penale .
Fundamentul juridic al acestei interdic ții este cauza ilicit ă a conven ției de clauz ă penal ă
grevat ă pe un contract de împrumut. Prin cauza unui act juridic se înțelege obiectivul avut în
vedere de p ărți la încheierea actului juridic, cu alte cuvinte, cauza este ceea ce se urm ărește prin
încheierea respectivei conven ții.62
Pentru a fi valabil ă cauza trebuie s ă îndeplineasc ă cumulativ unele condi ții printre care s ă
fie licit ă, adic ă să nu fie prohibit ă de legi sau s ă fie contrar ă bunelor moravuri sau ordinii
publice . Așadar, în contractul de împrumut clauza penal ă este sanc ționat ă cu nul itatea absolut ă,
deoarece este expresia unei cauze ilicite, urm ărite de p ărți sau cel pu țin de una dintre ele,
respectiv împrumut ătorul. Prin aceste prevederi legale s -a urm ărit și un scop preventiv, adic ă
să descurajeze atitudinile abuzive ale împrumut ătorilor, care în concret, nu urm ăreau
preîntîmpinarea producerii unor pagube în propriul lor patrimoniu, ci prin constr îngerea
debitorilor ajungeau în final, s ă obțină profituri spectaculoase din neexecutarea obliga ției de
restituire la scaden ță. Clauza penală convenită de părți în contractul de împrumut, în sensul
transmiterii proprietății imobilului de către împrumutat în cazul neachitării sumei la scaden ță,
este sancționată cu nulitate absolută.
Identificarea situa țiilor de c ămăta și aplicarea normelor legale în domeniu raporturilor
juridice create prin încălcarea ordin ii publice, reprezint ă o obliga ție a autorit ăților statului,
inclusiv a instan țelor judec ătorești, în preocuparea lor continu ă de a veghea la respectarea
legilor. În acela și timp, pentru profesioni știi legii implica ți, exist ă și o provocare constructiv ă
pentru dezlegarea încreng ăturii de raporturi juridice pe care împrumut ătorii, care încalc ă
legea, încearc ă să o creeze pentr u a ascunde caracterul ilicit al opera țiilor.
Chiar în exemplele concrete detaliate mai sus se observ ă o perfec ționare progresiv ă a
mijloacelor de deghizare și de ascundere a elementelor realit ății juridice, iar propor țiile
adev ărate ale fenomenului nu pot fi stabilite cu certitudine, deoarece vor exista întodeauna
împrumuta ți înșelați care nu vor mai încerca s ă-și recupereze bunurile pierdute, precum și litigii
în care instan țele, limit îndu-se la o cercetare superficial ă a probe lor, nu vor ajunge s ă rețină
inciden ța unor opera ții cu caracter c ămătaresc.

61 S. Angheni, M. Voiculescu, Drept comercial, Editura U.T .M., București, 2005, p.193 -195.
62 www.wolterskluwer.ro/ alpha -lex.php

55
Cu toate acestea, nu trebuie s ă se in țeleag ă că, exist înd interdic ție legal ă, numai în
contractele de împrumut este prohibit ă clauza penal ă. Astfel, în doctrin ă s-a arătat cu titlu
exemplificativ c ă sunt nule ca urmare a încălcării ordinii publice, clauzele penale constituite
în vederea asigur ării îndeplinirii unei obliga ții imorale sau pentru majorarea obliga ției
debitorului în cazul intr ării acestuia în procedura reorganiz ării judiciare și a falimentului .
Penalit ățile de 5000 – 10 000 dolari SUA din contractele cu agen țiile „Work & Travel ” sunt
ilegale. Aceasta este decizia Judec ătoriei sect. Centru a mun. Chișinău, care a pronun țat pe 15
februarie 2009 , o hotărîre judec ătoreasc ă, prin care a fost respins ă acțiunea unei Agen ții de
„Work & Travel ” cu privire la încasarea din contul unui beneficiar al programului „Work &
Travel ” a penalit ății în sumă de 5 500 dolari SUA , pretins ă de către Agen ție ca rezultat al
neîntoarcerii în termenii stabili ți a beneficiarului din SUA .
Multe dintre agențiile de recrutare, deși desfășoară o activitate licențiată și legală, impun
însă semnarea de contracte cu condiții ilegale, acceptate de solicitanți. Asemenea contracte
conți n, de regulă, și penalități unilate rale considerabile (deseori întî lnită fiind suma de 5000 –
10 000 Euro / Dolari SUA). Unele agenții solicită suplimentar contractului de muncă încheierea
unui contract de fidejusiune / garanție cu o terță persoană, care a r garanta executarea obligațiilor
de către acesta. Unele agenții de recrutare pentru programele de tipul „Work and Travel” comit
abuzuri la încheierea și executarea contractelor.
Tot prin hotărîrea menționată, instanța de judecată a declarat nulă clau za penală, care
prevedea obligația beneficiarului de a achita penalitatea de 5 500 Dolari SUA, ca fiind
abuzivă”.63

63 www.dejure.md

56

CONCLUZIE

Clauza penală este un mijloc de garantare a obligațiilor, care oferă posibilitatea creditorului
de a-și putea recupera prejudiciul în urma neexecutării sau executării necorespunzătoare a
obligațiilor de către debitor. Anume datorită stipulării acesteia în contract părțile pot stabili un
cuantum bine determinat pentru evaluarea despăgubirilor, ceea ce denotă o aplicabilitate
practică a clauzei penale.
Analiza din punct de vedere juridic a clauzei penale ne permite să observăm importanța
deoseb ită pe care aceasta o reprezintă în cadrul dreptului economic și al drept ului civil, atît pe
plan intern cît și pe plan internațional .
Utilitatea clauzei penale constă, în primul rînd, în faptul că părțile contractante au
posibilitatea în cuprinsul contractului, dar înainte de producerea prejudiciului să determine
cuantumul daunelor -interese datorate de debitor, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor
contractuale.
Astfel, se evită un eventual litigiu care ar avea ca obiect stabilirea despăgubirilor datorate
de debitor pentru prejudiciul cauzat creditorului prin neexecutarea obligațiilor și în consecință,
obligarea debitorului la plata sumelor de bani reprezentînd daunele -interese.
De asemenea, studiind conținutul dispozițiilor articolelor mai multor coduri civile străine,
putem menționa că o asemenea analiză comparativă este importantă în scopul de a evidenția
legislația cărui stat este mai perfectă, care legiuitor oferă o protecț ie mai reușită a dreptului la
despăgubiri și care legislație are anumite lacune cu privire la protecția acestor drepturi.
Studierea legislației mai multor state permite în general atît doctrinarilor, savanților cî t și a
altor oameni de știință de a fac e propuneri privind modificarea legislației, depistarea carențelor
și înlăturarea acestora. Referindu -ne la tendința României de a deveni parte în UE, o astfel de
analiză devine extrem de importantă în vederea racordării legislației României la cea a statel or
care fac parte deja din UE.
Observînd răspîndirea în practică pe plan internaț ional a inserării într -o multitudine de
contracte a clauzei penale, ca mi jloc de garantare a obligațiilor, anume pentru a stabili o
penalitate în caz de încălcare a prevederilor contractuale , statele străine încearcă să se perfecteze
în legislațiile proprii și să ofere o protecție cît mai amplă asupra exercitării acestui drept.
În final, menționăm că clauzei penale, îi revine un rol deosebit î n dezvoltarea dreptului
economic și civil fapt pentru care sunt necesare instituirea unor mecanisme corespunzătoare

57
în vederea oferirii unei protecții mai eficiente relațiilor patrimoniale apărute între părțile
contractante.

58
BIBIOGRAFIE:

Izvoare normative:

1. Constituția României (adoptată de Parlamentul României
la 20.07.1994 , în vigoare de la 27.08.1994).
2. Codul Civil al României (adoptat de Parlamentul României la 06.06.02, în vigoare de la
12.06.03).
3. Codul muncii al Republicii Moldova.
4. Comentariul Codului Civil al Republicii Moldova.
5. Codul Civil rus.
6. Codul obligațiilor elvețian.
7. Codul Comercial Uniform al SUA.
8. Codul Civil italian.
9. Codul Civil german.
10. Codul Civil român.
11. Principiile UNIDROIT.
12. Principiil e Dreptului European al Contractelor .
13. Convenția UNIDROIT privind leasingul financiar internațional, încheiată la Ottawa la 28
mai 1988.
14. Legea nr. 469/2002 privind unele măsuri pentru întăr irea disciplinei contractuale,
publicată în Monitorul Oficial nr. 529/19.07.2002.
15. Legile franceze din 10 ianuarie 1978 .
16. Legea relativă la formația și protecția consumatorilor în domeni ul cîtorva operațiuni de
credit.
17. Legea privind protecția Business Catalysts consuma torilor de produse și servicii.
18. Convenția Benelux privitoare la clauza penală adopta tă la Haga la 26 noiembrie 1975.
19. Rezoluția Consiliului Europei relativă la clauzele pe nale în dreptul civil, adoptată î n 1976
de către Consiliul Europei.
20. Înalta Curte de Casație și Justiție a României., decizia nr.11 din 24.10.2005.
21. Hotărîrea nr.287 din 10.03.1959 al Tribunalului Suprem al României.
22. Hotărîrea nr.357 -4 al Curții Supreme de Justiție a RM din 10.05.2003.

Izvoare doctrinare :

59

23. S.Baieș, Aurel Băieșu, Valentina Cebotari, Ion Crețu, Victor Volcinschi ,,Drept civil”,
vol.II, Editura Cartier, Chișinău, 2005.
24. S.Angheni, Drept civil și comerc ial, Editura Oscar, 2000 .
25. C.Tanescu, C.Barsan, Tratat de drept civil, teoria generală a obligațiilor.
26. Renee Salinevici, op, cit .
27. Ion M.Anghel, Francisc Dea k, Marin F.Popa, op. at .
28. Victor Dan Zlatescu, Garanțiile creditorului, Edituta Ac ademiei, București, 1970 .
29. Francisc Deak, Droit civil, Les obligations .
30. Francois Terre, Les obligations, Paris, 1986.
31. S.Angheni, Clauza penală, drept civil și comercial, Editura Oscar Print, București, 1996.
32. D.Carpeneanu, Legislația economică și arbitraj, Editura Didactică și Pedagogică, 1974.
33. I.Albu, Drept civil, Contractul și răspunderea contractuală.
34. L.Pop,op.cit., 1994.
35. I.Albu, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanțelor.
36. A. Weil, Droit civil, Les obligations, Dalloz, 1971.
37. Florin Ciutacu Cristian, Drept Civil, Teoria generală a obligațiilor.
38. P. Filipescu, Andrei I. Filipescu, Drept civil, Teoria generală a obligațiilor.
39. Constantin Hamangiu, I. Rosetti -Baisa, Al.Baicoianu, Tratat de drept civil roman, Editura
ALL BEH.
40. Tudor R.Popescu, Petre Anca, Teoria Generală a obligațiilor.
41. G. Bâldea, Clauza penală, expresie a răspunderii contractuale, în Dreptul nr.2/2000.
42. S.D. Cărpenaru, Drept comercial român, Editura All Beck, București, 2002.
43. C. Jugastru, Drept civil. Obligații, Editura Argonaut, Cluj -Napoca, 2007.
44. M. Dumitru, Evaluarea daunelor -interese în materie comercială, publicată în limba engleză
în Volumul Conferinței Internaționale „Statul și dreptul – Mutații instituționale
contempo rane” și în limba româna în Revista AULB nr.2/2007.
45. Voicu și Filipescu, Attorneys Law, 17.09.2007.
46. N.Pușcaș, Drept Civil, Teoria gen erală a obligațiilor, București, Editura Universul Juridic,
2006.
47. С.Stătescu, С.Bîrsan, Drept civil, Teoria generală a o bligațiilor, București, Editura ALL
Beck, 2003.
48. A.Stoian, Legea și viața, 2007, nr.5.
49. Claudiu Lascovschi, Clauza penală în contractele comerciale.

60
50. O.Căpățână, B. Ștefănescu, Tratat de drept a comerțului internațional, vol. II, Partea
Specială, Editura Academiei, 1987.
51. Marius Idita, Revista Drept privat nr.1, 23.11.2009.
52. D. C. Florescu, Drept civil, Teoria Generală a Obligațiilor, Editura U.T.M., București,
2007.
53. S. Angheni, M. Voiculescu, Drept comercial, Editura U.T.M., București, 2005.
54. www.dejure.md
55. www.legifrance.gouv.fr
56. www.wolterskluwer.ro/ alpha -lex.php