PRIN COMPARAȚIE A PROCEDEELOR PENTRU DEZVOLTA REA VITEZEI ÎN LECȚIA DE EDUC AȚIE FIZICĂ LA ELEVII DE CI CLU LICE AL Editura Sfântul Ierarh Nicolae… [619574]

Ciuraru Daniela

STUDIU PRIV IND EFICIENȚA
PRIN COMPARAȚIE A PROCEDEELOR
PENTRU DEZVOLTA REA VITEZEI ÎN
LECȚIA DE EDUC AȚIE FIZICĂ LA
ELEVII DE CI CLU LICE AL

Editura Sfântul Ierarh Nicolae
2010

ISBN 978-606-577-166-6

2
Referent științific
Lector universitar Ursanu Grigore

3 CUPRI NS

CAPITOLUL I Introducere
1.1 Obiectivele educației fizice în sport
1.2 Însemnătatea și activitatea temei de cercetare
1.3 Motivația alegerii temei
1.4 Scopul, ipotezele și sarcinile cercetării

CAPITOLUL II Fundamentarea teoretico -științifică a lucrării
2.1 Particularitățile somato -funcționale psihice ș i motrice ale elevilor de 15 -19 ani
2.1.1 Particularitățile somatice
2.1.2 Particularitățile funcționale
2.1.3 Particularități psihice
2.1.4 Particularități biom otrice
2.2 Profilul optim al absolvent: [anonimizat]
2.3 Viteza -calitate motrică de bază
2.3.1 Caracterizare a generală a vitezei
2.3.2 Formele de manifestare a vitezei
2.3.3 Formele de manifestare a vitezei asociate cu alte calități
2.3.4 Fact orii care condiționează valoarea vitezei
2.4 Metodica dezvoltării vitezei
2.4.1 Fundamentarea fiziologică și biochimică a metodelor de educare a vitezei
2.4.2 Orientarea metodică generală privind dezvoltarea vitezei
2.4 .3 Metode pentru dezvoltarea vitezei
2.4.4 Cerințele programei școlare
2.4.5 Mijloacele ș i procedeele metodice pentru dezvoltarea vitezei
2.4.6 Cerințe de respectat î n folosirea exercițiului pentru influențarea dezvoltării
vitezei

CAPITOLUL III Organizarea și metodologia cercetării
3.1 Modul de organizare, locul, durata, subiecții
3.2 Metodologia cercetării
a) Descrierea probelor
b) Examen antropometric
c) Indicatori statistici calculați
d) Falsele statistic i
e) Reprezentare grafică
3.3 Metode de cercetare utilizate
3.4 Planificarea și programarea conținutului procedeelor metodice de dezvoltare a vitezei
3.5 Conținutul activitații desfășurate
3.5.1 Elaborarea mijloacelor pentru educarea vitezei în sisteme de lecții
3.5.2 Structuri de exerciții

CAPITOLUL IV Rezultatele obținute și interpretarea lor

4 4.1 Parametri somatici
4.2 Rezultatele obținute în dezvoltarea vitezei

CAPITOLUL V Concluzii ș i propuneri

ANEXE

BIBLIOGRAFII

5
CAPITOLUL I
INTRODUCERE

1.1 Obiectivele educației fizice în liceu

Școala, care cuprinde practic întregul tineret, de la cea mai fragedă vârstă până la
studențime constituie prin formele și instituțiile ei, factorul principal în complexul de
formare și pregătire a unui tineret sănăto s cu largi disponibilități de elaborare a tuturor
capacitaților fizice și intelectuale.
Pe linia activităților de educație fizică, procesul instructiv educativ realizat la
nivelul liceului trebuie să urmărească anumite finalități. Absolvent: [anonimizat], priceperi si deprinderi pe care să le poată valorifica în activitatea
socială, mai ales în direcția păstrării stării de sănătate și a sporirii capacității de muncă, să
fie convins de necesitatea si utilitatea acestei activită ți însemne implicații sociale, să aibă
capacitatea și obișnuirea de a acționa în sensul menționat.
Pentru a realiza dezideratele amintite, predarea educației fizice în liceu urmărește
îndeplinirea următoarelor obiective generale:
– Asigurarea unui nivel de p regătire fizică și îmbinarea rațională a nivelului de
dezvoltare a capacităților motrice cu sistemul de cunoștințe și priceperi motrice
însușite de elevi
– Însușirea în lecții și în celelalte activități organizate la nivelul școlii , pe linia
educației fizic e și a activităților sportive complexe de exerciții selective de
fortificare, cu caracter preventiv, compensator și corectiv, pentru întărirea și
dezvoltare armonioasă a organismului
– Exersarea în scopul consolidării a priceperilor și deprinderilor motrice de baza și a
celor specifice unor ramuri sportive mai ales în condițiile aplicării lor în cadrul
întrecerilor și jocurile sportive
– Înzestrarea elevilor cu cunoștințe tehnicile de lucru care să permită să activeze
independent în școală și în afara ei, pe l inia realizării obiectivelor sociale ale
educației fizice. Având în vedere vârsta elevilor de liceu, experiența și bagajul
motric al lor, în organizarea procesului instruct iv-educativ, accentul trebuie să
cadă pe responsabilitățile acestora față de propria pregătire, realizându -se un
proces instructiv -educativ cu puternice influențe formative.
În lecția de educație fizică , activitatea organizată astfel încât elevii sa nu fie simpli
executanți ci mai ales cunoscători a valorii acțiunilor și execuțiile studia te, mobilizați
superior pe linia pregătirii lor, convinși de responsabilitatea pe care o au în legătură cu
întărirea sănătății și a capacitații lor de efort, cu atât mai mult cu cât educația fizică a
devenit obiect de bacalaureat pentru absolvenții de lic eu in țara noastră, începând cu anul
școlar 1991/1992 .
Cunoștințele priceperile și deprinderile motrice prevăzute de programa pentru
învățământul liceal nu sunt noi, în general majoritatea acestora fiind însușite în clasele
anterioare. Respectarea lor urmă rește în principal consolidarea și perfecționarea acestora
pe o treaptă superioară prin valorificarea posibilităților motrice sportive de care dispun
elevi la aceasta vârstă și utilizarea unor procedee, mijloace ș i forme de activități eficiente
care spriji nindu -se pe motivația și cunoștințele elevilor să efectueze caracterul activ

6 conștient al procesului instructiv -educativ precum și formele de activitate practică în care
cunoștințele, priceperile și deprinderile motrice dobândite pot fi valorificate.
În or ganizarea procesului instructiv , consolidarea elementelor tehnice este relativ
scurtă, completându -se cu aplicarea si perfecționarea elementelor de tehnică în cadrul
probelor atletice de baza (alergarea de viteza, alergarea de rezistență, alergarea de
garduri, săritura in lungime, săritura în înălțime, aruncarea greutății precum și a liniile
artistice in gimnastică, jocurile sportive).
Educația fizică are un rol covârșitor în formarea trăsăturilor pozitive de caracter
ca: disciplina, cerința, curajul, punctualitatea, hot ărârea, spiritul de
inițiativă, perseverența, creativitatea , etc.

1.2 Însemnătatea și actualitatea temei de cercetare
Schimbările propuse de reforma învățământului românesc sunt mult mai mult
necesare și cer în esență trecerea de la un învățământ informativ la unul formativ. În
domeniul educației fizice și sportive școlare acest lucru se manifestă printr -o abordare
specifică a metodelor de predare ca și a formelor de organizare a activității pe de o parte
și pe de altă parte, printr -o regândire a conținuturilor instruirii.
Idealul educațional al școli românești constă în dezvoltarea liberă, integrală și
armonioasă a individualității umane, în formarea unei personalității autonome și creative.
În formarea personalități umane, printre fi nalități un loc important îl are educația
fizică, obiectul școlar căruia, pe lângă sarcinile de ordin educativ îi revine obligația de a
contribui activ la dezvoltarea armonioasă, la menținerea sănătăți, la creșterea capacități
de efort a tinerei generații pentru a putea face față cerințelor tot mai crescute de noua
societate în care au intrat.
Gândirea celor mai eficiente mijloace pentru educarea calităților motrice în orele
de educație fizică devine un domeniu de o mare prioritate iar inovațiile în cadru l acestui
domeniu nu pot duce decât la perfecționarea metodicii și îmbogățirea conținutului
instruirii.
Lucrarea de față își propune să depisteze mijloacele care pot duce la eficientizarea
educării vitezei, sub toate aspectele ei, cu ajutorul mijloacelor educației fizice școlare și
să evidențieze noi abordări și mijloace în educarea acestei calități.

1.3 Motivația alegerii temei
În activitatea mea ca sportivă de performanță, în probele de spr int și sprint –
prelungit precum și în urma observațiilor reali zate în timpul practicii pedagogice la școala
de aplicații și în timpul practicii de antrenori constatat în unele cazuri o reducere a
numărului mijloacelor folosite pentru educarea vitezei ca și o schematizare accentuată a
acestora.
Dacă în cazul sportulu i de performanță schematizarea și sistematizarea
mijloacelor de educarea vitezei se justifică prin subordonarea acestuia măriei sale
„rezultatului”, în cazul activității la clasă reducerea acestor mijloace poate duce la
plictiseala elevilor și la scăderea intereselor pentru practicarea exercițiilor de viteză.
Din această cauză mi -am propus diversificarea mijloacelor utilizate în educarea
vitezei prin utilizarea de exerciții atât din atletism cât și din jocuri sportive și gimnastică,
în speranța ca lecțiile să devină mai bogate în conținut și mai atrăgătoare pentru elevi pe
de o parte și realizarea unui progres mai substanțial pe de altă parte.

7
1.4 Scopul, ipotezele și sarcinile cercetă rii
Când în cadrul educației fizice școlare au început să fie aplicat metode de predare
am constatat să le înțeleg sensurile și să încerc în cadrul activității mele la clase să le
aplic și să le urmăresc.
Lucrarea de față își propune evidențieze preocupă rile mele practice și să pun la
îndemâna colegilor de specialitate un material metodic. În actualul studiu am pornit de la
ipotezele:
– există posibilitatea de dezvoltare a vitezei (sub toate formele) în lecțiile de
educație fizică în condițiile specific e școli i unde s -a efectuat experimentul;
– prin sistematizarea corespunzătoare a principalelor mijloace care acționează
asupra dezvoltări vitezei cresc posibilitățile de realizare a acestora.
Mi-am propus prin studiu experimental să rezolv următoarele:
– să evidențiez ca metodele și mijloacele folosite în cadrul lecției să contribuie la
dezvoltarea vitezei;
– să arăt că există o independență între indici de dezvoltare a vitezei și eficiența
unor deprinderi motrice de bază și specifice a unor ramuri sportive în structura
căreia viteza constituie unul dintre parametri de baza, săritura de pe loc și detenta
pe verticală acțiuni tehnico -tactice în jocul de handbal;
– să selecționez mijloacele ce pot fi utilizate din lecție având în vedere specialitățile
impuse de acestea ;
– să sistematizez și să dozez aceste mijloace în vederea creșterii eficienței lor în
lecție;
– odată cu dezvoltarea vitezei se aliniază implicit asupra celelalte calități motrice.
Plecând de la premizele arătate mai sus avansez următoarea ipoteză d e creștere
„optimizarea lecțiilor de educație fizică, respectând programa școlară sub aspectul
dinamicii și complexități efortului de -a lungul unui ciclu anual”.
Prima sarcină de cercetare, în scopul realizării scopului cercetării, o constituie
stabilirea probelor de control și a măsurătorilor care împreună să dea o imagine de
ansamblu asupra gradului de pregătire atletică a elevilor, gradul de pregătire fizică
multilaterală și asupra dezvoltării somatice.
Odată stabilită loteria de teste, următoarele sarci ni ce trebuie rezolvate constau în:
– stabilirea profitului motric și somatic ;
– prelucrarea datelor (rezultatelor) inițiale și finale ;
– interpretarea datelor inițiale și finale;
– recomandări metodice legate de metode și mijloace pentru dezvoltarea vitezei și
programarea lor pe parcursul unui an de studiu.

8 CAPITOLUL II
FUNDAMENTAREA TEORETICO -ȘTIINȚIFICĂ A LUCRĂRII

2.1 Particularitățile somato -funcționale, psihice ș i motrice ale elevilor de 15 –
19 ani.
2.1.1 Particularitățile somatice
După pubertate, caracteristica de mari și rapide transformări somato -funcționale și
psihico -motrice, urmează etapa de creștere și dezvolta re denumită perioada post –
pubertară care se caracterizează prin ritmuri lente și adaosuri reduse în creșterea
dimensiunilor transversale.
La băieți creștere a în înălțime mai continuă, iar la fete aproape că stagnează. În
schimb diametrele și perimetrele cunosc o creștere însemnată atât la băieți cât și la fete.
Este perioada în care diametrele și perimetrele segmentelor (umeri,torace, brațe,
antebrațe, abdomene, bazin, coapse, gambe) cresc mai intens compensându -și rămânerea
în urmă față de creșterea lung imii acestora în perioada anterioară, pubertară.
Structura oaselor se apropie de cea a adultului. Musculatura înregistrează de
asemenea o creștere cantitativă (volum) și calitativă (forța) ceea ce reprez intă 44,2% din
greutatea corpului la băieți și 37% l a fete. Greutatea corpului crește atât la fete cât și la
băieți. Fetele au o creștere ponderală mai accentuată decât băieții, cele din mediul rural
mai mult decât cele din mediul urban. Proporțiile dintre dimensiunile segmentelor
corpului se modifică și su nt apropiate de cele ale adultului.

2.1.2 Particularitățile funcționale
Echilibrul care se constată pe plan somatic se manifestă și pe plan funcțional.
Creșterea dimensiunilor parenchimului pulmonar, simultan cu creșterea cordului și
oaselor, favorizează îmbunătățirea indicilor funcționali cardio -respiratori.
Astfel capacitatea vitală este cuprinsă între 3200 -4000 c m3 volum sistolic și
debitul cardiac, ca și consumul de oxigen, se apropie de cele ale adultului. În acest fel
oxigenare a țesuturilor se îmbunătățește grație echilibrului dintre dimensiunile inimii și
oaselor. Capacitatea acestora au drept consecință o mai bună adaptare la efort și asigură
premise pentru creșterea capacității de efort al organismului.
Se dezvoltă funcțiile coordonatoare ale sistemului endocrin înregistrându -se o
maturizare a glandelor cu secreție internă și dezvoltarea completă a caracterelor sexuale.
Se desăvârșește structura și funcțiile sistemului nervos în special la nivelul
scoarței; se dezvoltă și se perfecționează centri motori; crește capacitatea de inhibiție.

2.1.3 Particularitățile psihice
În această etapă de creștere și dezvoltare se înregistrează o intensă evoluție a
proceselor cognitive, volitive și afective. Se dezvoltă gândirea și operativit atea ei, se
formează raționamentul logic, se dezvoltă capacitatea de analiză, sinteză, diferențiere , se
cristalizează, sub influența educației, concepția științifică despre lume și viață. Se
manifestă puternic spiritul de inițiativă și afirmare.
Pe planul motivației apar noi interese și înclinații care se mențin și tind să se
finalizeze.

9 Unele date relevă interesul preadolescenților pentru activitatea sportivă din școală
și din afara ei, cu atât mai mult, cu cât suportul acestui interes îl constituie dorinț a de
afirmare, de depășire.
Interesul elevilor pentru trebuie cultivat și întreținut cu atât mai mult cu cât apare
sfârșitul acestei etape la vârsta de 18 -19 ani, el începe să se diminueze apărând tendințe
de trecere din rolul activ de practicant al exerci țiilor fizice, cu rolul pasiv al spectatorului,
de consumator de spectacol sportiv.
Adolescența se caracterizează prin intensificarea idealurilor a ieșirilor din
societate de tip tutelar (familia) și dobând irea unei relative independențe, a maturizării
sociale consemnate și prin actul majoratului la 18 ani când tinerii din țara noastră au drept
de vot. Se dezvoltă sentimentul responsabilității, se termină stratificarea intereselor
profesionale, se constituie o serie de trăsături de caracter.

2.1.4 Particul arități biomotrice
Cercetările efectuate de specialiștii în domeniu din diferite țări pun în evidență
creșterea logică a capacității organismului copiilor de vârstă școlară mare, de a face fața
sarcinilor motrice cu indici crescuți de viteză, îndemânare r ezistență. Datorită dezvoltării
capacității sistemului nervos ai centrilor nervoși motori din scoarță, se înregistrează o
îmbunătățire simțitoare a capacității de coordonare motrică și în consecință creșterea
nivelului îndemânării. Acestea permit efectuare a unor mișcări cu grad superior de
coordonare și favorizare totodată perfecționarea execuției actelor motrice însușite.
Datele menționate mai sus conduc la concluzia că în conformitate cu legile
creșterii și dezvoltării organismului la vârsta de 15 -19 ani , elevul este apt pentru eforturi
fizice crescute ca volum, intensitate și complexitate.

2.2 Profilul optim al absolventului de liceu
I. Capacitatea în organizare
– acționare promptă, individual sau în grup, în condiții de organizare și autoorgani zare
– aplicarea corectă a exercițiilor de front și formații însușite în cadrul diferitelor activități
organizate;
– conducerea unor acțiuni la nivelul clasei (parți de lecție, gimnastică zilnică, întreceri
bilaterale),acordarea sprijinului și ajutorului î n efectuarea unor exerciții de grad ridicat de
dificultate;
– organizarea și desfășurarea activităților independente în timpul liber și baza
cuno ștințelor însușite;

II. Dezvoltarea fizică armonioasă
– atitudinea corectă a c orpului în acțiuni statice și dinamice prin prevenirea,
combaterea sau corectarea (după caz) a unor defici ențe la nivelul segmentelor sau
global;
– atitudinea corectă a corpului bine consolidată;
– tonicitatea și troficitatea la nivelul musculaturii;
– respirați a corectă și coordonată cu diferitele tipuri de efort fizic;
– relaxarea generală și selectivă realizată cu ușurință;
– cunoașterea a trei complexe de exerciții (anual), pe care să le practice zilnic în
cadru activității independente;

10 – activitățile compensatori i învățate să se folosească în combaterea viciilor de
atitudini generale, de specificul meseriei pe care urmează să o practice;

III. Calitățile motrice de bază
– îndeplinirea cer ințelor de performanță la nivelul notei 10 la probele din sistemul
de notare care se adresează dezvoltării calităților motrice de bază (forță, viteză,
rezistență și îndemânare);

IV. Deprinderi specifice ale unor probe și ramuri de sport
– să demonstreze capacitatea de a executa o legare acrobatică cu 4 -6 elemente (o
linie acrobatică și cu elemente de gimnastică ritmică sportivă,minim 32 timpi, la
nivelul notei 8);
– să cunoască o săritură cu sprijin;
– să demonstreze capacitatea de a practica probe atletice de alergare (viteză și
rezistență), săritura în lungime și aruncare, o aruncare atletică;
– să execute un complex tehnico -tactic dintr -un joc sportiv și să demonstreze
capacitatea de practicare globală a unui joc sportiv;

V. Deprinderile aplicativ -utilitare
– deprinderile aplicativ -utilitare menționate în programa școlară bine învățate și
aplicarea lor în activitățile cotidiene;

VI. Încadra rea absolventului de liceu într -o formă de învățământ superioară sau
producție, precum și în viața socială, conform aptitudinilor și pregătirii individuale;

Nota10
Clasa a IX -a Clasa a X -a
PROBE ȘI NORME DE CONTROL
Fete Băieți Fete Băieți
Alergare de viteză pe 50m plat
(în secunde și zecimi d e secundă)
sub 8,3
sub 7,1
sub 8,1
sub 6,9
Alergare de rezistență pe:800m fete și
1000m băieți (minute și secunde)
sub4’25”
sub4’25”
sub4’10”
sub4’15”
Săritura în lungime de pe loc
(în cm) peste
1,74 peste
1,94 peste
1,79 peste
1.99
Tracțiuni în brațe: atârnat culcat fetele
și atârnat la bară înaltă băieții peste
16
Ti+7 peste
18
Ti+7
Ridicarea trunchiului la verticală cu
mâinile la ceafă din culcat dor sal (repetări) peste
27 peste
29 peste
28 peste
30
Extensii ale trunchiului cu mâinile la
ceafă, din culcat facial (repetări) peste
23 peste
25 peste
24 peste
27
Aruncarea mingii de oină de pe loc
(metri) peste
20 peste
25 peste
21 peste
26
Săritura în lungime cu elan
(metri) peste
3.55 peste
3.85 peste
3.65 peste
3.8 5
Aruncarea greutății
(metri) peste
8.50 peste
9.50 peste
9.50 peste
10.50

11 Ti-testare inițială;

2.3 Viteza – calitate mo trică de bază
Viteza sub diferitele ei forme de manifestare este o componentă a majorității
covârșitoare a actelor motrice de cele mai multe ori combinată cu alte calități fizice. În
educația fizică școlară dezvoltarea vitezei este implicată atât în cadrul lecțiilor cât și a
celorlalte forme de practicare a exercițiului fizic.
Viteza prezintă un interes deosebit pentru toate ramurile sportive, aportul ei în
realizarea performanțe lor fiind determinat în probele șprint din atletism, înot, patina j,
sporturile n autice și ciclism, săritura în lungime, jocuri sportive (contra atac, repliere,
marcaj, d emarcaj, etc.), scrima, box. În combinarea cu forța are o importanță de osebită în
haltere, săritura în înălțime, aruncarea greutății, lupte, schi – prob e alpine, etc., iar în
combinare cu rezistența este prezentă in majoritatea probelor sportive în cadrul cărora
efortul se realizează în contul unei mari datorii de oxigen.

2.3.1 Caracterizarea generală a vitezei
Omul modern este obișnuit s ă raporteze orice acțiune sau mișcare la timpul
necesar realizării ei, căutând din ce în ce mai mult reducerea intervalului de timp necesar
pentru o acțiune sau alta. Viteza mișcărilor omului a suferit modificări esențiale de -a
lungul mileniilor. Abia în u ltimul secol, în urma unei pregătiri din ce în ce ma i științifice
omul a reușit să -și îmbunătățească performanțele privind viteza actelor sale motrice.
Lupta cu zecimile și sutimile de secundă continuă nu numai la alergare, ci și la
înot, patina j și la alte ramuri de sport și nu numai in ceea ce privește viteza de deplasare,
ci și sub alte forme de manifestare a vitezei. În definirea științifică a vitezei există un
consens intre a utorii ca re au studiat -o și au definit -o. De exemplu N.G.Ozolin def inește
viteza ca fiind „ capacitatea de a executa rapid mișcările”. Autorii I.Koltai și L.Nadoli
înțeleg prin viteză „capacitatea de a îndeplini o sarcină motrică într -un interval de timp
minim în care nu apare oboseala”.
Contribuția teoreticienilor român i nu este de neglijat, Ghe. Mitra și Al.Mogoș
caracterizează viteza prin „ iuțeala (rapiditatea) cu care se efectuează acțiunile motrice în
structurile ei, combinările cele mai diverse”. Viteza se manifestă sub forme și aspecte
diferite însă totdeauna una d in formele de manifestare a vitezei are o pondere mai mare în
realizarea actului motric respectiv.

2.3.2 Formele de manifestare a vitezei
Formele de manifestare a vitezei sunt:
– viteza de reacție
– viteza de execuție
– viteza de repetiție
– viteza de deplasa re
Viteza de reacție sau timpul de latență a reacției motrice este timpul care se scurge
de la perceperea unui obiect, a unui fenomen până la declanșarea acțiunii de răspuns.
Reacțiile motrice pot fi sim ple sau complexe. În cazul reacției simple avem de a
face cu răspunsuri elaborate (însușite) la excitanți cunoscuți. Reacția complexă implică

12 elaborarea răspunsurilor – alegerea, combinarea, corectarea acestora. Acțiunea de răspuns
este selecționată din mai multe acțiuni posibile. Ea nu a fost selecționată în prealabil în
aceeași relație cu semnalul.
În domeniul educației fizice școlare viteza de reacție este implicată în: orientarea
în spațiu și timp (acțiunile de front și formație, unele ștafete și jocuri „Găsește -ți locul”,
„Crabii și creveții” etc.), traseele aplicative, jocuri sportive etc.
Din studiile efectuate referitor la această formă de bază a manifestării vitezei
rezultă:
– indicii vitezei de reacție nu corelează cu indicii celorlalte forme de manifestare a
vitezei
– în cazul reacțiilor simple se constată un grad mare de transfer
– viteza de reacție nu este identică pentru toate segmentele corpului, membrele
superioare prezentând indicii cei mai ridicați de viteza de reacție
Timpul de reacție î n medie este 180 m/s din care aproape 50% aparține ana lizei și
sintezei. La sportivii olimpici au fost găsite valo ri cuprinse între 140 -160 m/s. S elecția
viitorilor sportivi trebuie să se facă în funcție de dotarea genetică.
Pentru antrenarea vitezei de reacție se recomandă exerciții cu solicitare masivă,
explozive și în condiții diferite de mediu.
Viteza de execuție , denumită după Zațiorski și Ozolin , definesc viteza de execuție
ca fiind iuțeala cu care se execută o acțiune motrică singulară, unitară ca structură
motrică.
Este determinată în mod deosebit , în unele sporturi cu structuri motrice aciclice:
sărituri, aruncări, slalom schi, elemente de gimnastică. În marea majoritate a acțiunilor
motrice trebuie asigurat un raport optim între forță și viteză.
Timpul de manifestare este de 50 -60 m/s (lovirea m ingii, aruncarea suliței,
ciocanului).
Viteza de repetiție – constă în frecvența de execuție a actelor motrice î ntr-o
unitate de timp. Este implicată în acțiunile motrice care au în structura lor mișcări ciclice
ce se repetă într -o succesiune rapida într -un termen limitat alergări de marș, cadența
pașilor. Această formă de bază a vitezei se manifestă corelat cu forța și rezistența.
Viteza de deplasare – este considerată suma celorlalte viteze – viteză generală.
Este de fapt cea mai obiectivă componentă a vitezei. Viteza de alergare este produsul
între frecvența pașilor și lungimea pasului. Frecvența este cea mai importantă.

2.3.3 Formele de manifestare a vitezei asociate cu alte calități motrice
Cu toate că doar trei forme de manifestare au ca suport funcțional unele procese
care se diferențiază, acestea, în foarte multe situații, nu se manifestă independent una față
de cealaltă. In efectuarea unor acțiuni motrice, formele de manifestare ale vitezei se
corelează acționând simultan sau într -o anumită su ccesiune.
Totodată unele caracteristici ale efortului determină combinarea formelor de
manifestare ale vitezei cu celelalte calități motrice:
– viteza în regim de forță
– viteza în regim de elasticitate
– viteza în regim de rezistență
– viteza în regim de îndemâ nare.

13 Aceste premise teoretice, dar și experiența practică dobândita au condus la
concluzia că se acționează mai eficient pentru dezvoltarea vitezei atunci când se folosesc
sisteme de acționare care acționează cu toate formele ei de manifestare.
Totodată trebuie să se țină seama că dezvoltarea vitezei. Se realizează în mare
măsură și pe fondul dezvoltării celorlalte calități motrice și de aceea mijloacele specifice
pentru dezvoltarea acestei calități trebuie asociate și cu mijloacele nespecifice care să
asigure și dezvoltarea celorlalte calități motrice.
Viteza în regim de forța – între viteza mișcării și mărimea încărcăturii există o
relație invers proporțională, viteza crescând odată cu învingerea rezistenței interne .
Crescând forța se învinge mai ușor această rezistență.
Viteza în regim de elasticitate – o bună elasticitate musculară reduce frânarea
mișcării de către mușchii antagoniști, iar în cazul vitezei de alergare se asigură câștigarea
terenului în centrul fileului.
Viteza în regim de rezisten ță – pentru a menține tempoul rapid, la nivel maxim de
manifestare a capacității de viteză, pe o durată mai lungă este necesară o anumită
rezistență specifică. Probele de viteză care se efectuează peste 5 -6 s implică acest cuplu
viteză -rezistență.
Viteza în regim de îndemânare – acest factor limitativ trebuie analizat în strânsă
dependență cu nivelul tehnicii de execuție a acțiunii motrice.
Pe de altă parte, coordonarea excitației și inhibiției va asigura o cooperare
eficientă a tuturor funcțiilor implic ate în acțiune.

2.3.4 Factorii care condiționează valoarea vitezei
Valoarea vitezei și a formelor de manifestare a acesteia este condiționată de mai
mulți factori: fiziologici, biochimici, psihici și intr -o anumită măsură morfologici.
Factorii fiziolog ici. Important în determinarea vitezei este mobilitatea procesel or
nervoase corticale , alternarea rapidă in centrul cortical al execuției și inhibiției. Această
mobilitate a proceselor nervoase este înnăscută, ereditară, poate fi perfectibilă ulterior.
Tot ca factori care condiționează viteza mișcărilor mai sunt considerați : excitabilitatea
mușchiului, gradul de receptivitate respectiv viteza proprie a mușchiului.
În determinarea vitezei important este viteza de transmitere a impulsurilor
nervoase care su nt condiționate de: timpul transmitere a impulsului de către sistemul
nervos central, timpul de transmitere a impulsului către organele efectoare (mușchi),
timpul necesar activizării organelor efectoare (excitantul mușchiului și apariția reacției de
răspun s), capacitatea de concentrare (mobilizarea excitabilității sistemului nervos central)
implică menținerea constantă a vitezei.
Factorii morfologici. Până nu demult, în viziunea specialiștilor, organismul apt
pentru dezvoltarea mișcării rapide o prezenta „subiectul” cu membre inferioare lungi.
Practica și cercetările au demonstrat că acest criteriu morfologic nu prezintă importanță
decât în mică măsură.
Probele de viteză de la marile competiții sunt câștigate de sportivi care sub
aspectul morfologic se pr ezintă sub cele mai diferite aspecte.
Factorii psihici. O importanță deosebită pentru viteză o are capacitatea de
concentrare a voinței, aspectul deplin perfectibil în procesul de pregătire a elevilor.
Factorii biochimici. Se știe că mușchiul are o str uctură neomogenă, conține fibre
albe – rapide, fibre roșii – lente sau tonice și fibre intermediare – mixte.

14 Pentru viteză sunt caracteristice fibrele albe care conțin multe miofibrile necesare
contracției și sunt bogate în ATP, CP și glicogen.
Aceste sub stanțe, ATP și CP sunt considerate macroenergice. Prin descompunerea
lor se eliberează o mare cantitate energie.
Sportivii de sinteză au în structura mușchilor lor aproape 80 -90% fibre albe. Se
pare că ne naștem cu această structură diferențiată a mușchiul ui. Se pune problema în
ultimul timp dacă antrenamentul de viteză poate transforma fibrele lente în fibre rapide.
Rezultatele sunt parțial pozitive, mai ales la sportivii supuși unor efortur i supra maximale
timp îndelungat .

2.4 Metodica dezvoltării viteze i
Principalul mijloc pe baza căruia se învață perfecționează viteza sub formele de
manifestare este însăși „alegarea”.
Având în vedere multitudinea factorilor implicați în manifestarea vitezei și
perioadele de vârstă diferențiate în care se poate acționa cu șanse sporite, asupra unuia
sau altuia dintre factori, se impune necesitatea amplificării și diversificării exercițiilor și
activităților destinate dezvoltării vitezei.
Numai în condițiile optimizării și obiectivizării sistemelor de acționare utilizat e și
a obiectivelor urmărite se pot obține rezultate sporite în dezvoltarea acestei calități
importante, puternic marcată de zestrea ereditară. Se poate realiza frecvența mare a
mișcărilor atât timp cat organismul se află într -o stare optimă de excitabilit ate.
Asupra vitezei de repetiție se poate acționa pe tot parcursul anului școlar,
alergările accentuate fiind cele mai bune exerciții realizându -se bine creșterea progresivă
a vitezei.
Sprinturile – alergări de viteză pe distanțe scurte și accelerările. Se pot relua după
pauze cuprinse între 4 -6 minute, adică atunci când organismul și -a refăcut optimă de
efort. Distanțele trebuie să fie în raport cu vârsta elevilor, cuprinse între 20 -30 m.
În caz lecțiilor sprinturile și accelerările au fost ex ecutate in dividual, pe grupe și
frontal . Condițiile de spațiu au impus repetări în serii de 3 -4 ori cu pauze de odihnă
relativ scurte.
Viteza de execuție sau viteza mișcărilor singulare se manifestă în toate cazurile
combinate cu celelalte forme de manifestare a vi tezei sau cu forța.
În cazul activităților motrice care au în componența lor mișcări aciclice avem de -a
face cu acea viteză explozivă a cărei valoare este considerabil influențată de forță, apoi de
mobilitate și tehnică.
Pentru dezvoltarea vitezei sub to ate formele ei de manifestare se recomandă
folosirea întrecerii care sporește eficiența mijloacelor utilizate prin caracterul ei
mobilizator și prin mărirea numărului de repetări. De o deosebită importanță pentru
dezvoltarea vitezei este mărirea intervalul ui de odihnă între repetări. În pauzele dintre
repetări organismul trebuie să se restabilească complet. Durata lor depinde de
modificările intervenite în activitatea sistemului nervos central a cărui excitabilitate nu
trebuie să scadă.
În educația fizică școlară a ultimilor ani a câștigat teren considerabil preocupările
pentru dezvoltarea tuturor calităților motrice, pentru care în mod deosebit „viteza”. De
astfel, școala fiind prima verigă în antrenarea elevilor la practicarea sportului, poate prin
realiz area corectă a sarcinilor instructiv -educative specifice și profesării ramurii de sport,

15 să asigure legătura funcțională intre modelul de instruire ca nivel în probele de alergări de
viteză și modelele intermediare proprii ciclurilor de învățământ.

2.4.1 Fundamentarea fiziologică și biochimică a metodelor de educare a
vitezei.
Metodica educației fizice și sportului preconizează în vederea îmbunătățirii
vitezei anumite exerciții care se pot efectua cu mare rapiditate – exerciții speciale de
viteză – satisfăcând următoarele cerințe:
– tehnica acestor exerciții să fie simplă;
– exercițiile să fie bine însușite;
– durata totală a exercițiilor trebuie stabilită în așa fel încât spre sfârșitul exersării
vitezei de execuție să nu scadă din cauza oboselii.
Deoarece ex ercițiile de viteză fac parte din eforturile de intensitate maximală,
durata unui exercițiu nu trebuie să depășească 8 -10 secunde.
Parametrii de bază ai efortului sunt alcătuiți în concordanță cu:
– lungimea distanței parcurse;
– intensitatea efortului;
– intervalele de odihnă.
O deosebită importanță trebuie acordată intervalelor de odihnă dintre repetările
succesive fosfocreatine fiziologice cu implicații majore în acest fenomen, modificarea
excitabilității sistemului nervos central, pe de o parte si restabil irea parametrilor de bază a
unor funcții vegetative implicate în lichidar ea datoriei de oxigen și a menținerii constante
a homeostaziei interne, pe de altă parte, reprezintă tendința net contradictorii.
Din punct de vedere biochimic nu există contradicții în efectuarea de asemenea
manieră eforturilor repetate de viteză. După cum se știe, furnizorul energetic direct al
contracției musculare este A.T.P, care se descompune în ADP și acid fosfatic anorganic,
iar energia acu mulată în legătura fosfat -macroergice o dată eliberată satisface cerințele
speciale realizării cuplajului – excitație – contradicție.
Refacerea legăturii fosfat -macroergice pierdute în contracție se realizează într -o
primă etapă pe seama unei legături similare fosfato -creatinei iar dacă efor tul se
prelungește dincolo de 10 -15 secunde se cuplează în torentul energetic glicoliza.
Glicoliza reprezintă însă o cale metabolică specială ca re duce prin reducerea acidului
piruvic la acid lactic, ce se acumulează rapid din mușchi și în sânge, ceea ce p rezintă
multe inco nveniente pentru desfășurarea normală a contracției musculare rapide.
Datoria de oxigen astfel acumulată este lichidată în pauza de după efort, timpul
necesar lichidării fiind în funcție de capacitatea fiziologică a aparatului respirator , de
sistemul cardio -vascular și bineînțeles de volumul „datoriei” acumulate.
Un rol deosebit de important în asigurarea eficienței intervalelor de odihnă revin
formelor active de odihnă care pot realiza menținerea la un nivel ridicat a excitabilității
sistemului nervos central.

2.4.2 Orientarea metodică generală privind dezvoltarea vitezei
Având în vedere că viteza este o calitate motrică mai greu educabilă atunci când
lucrăm exerciții pentru perfecționarea ei trebuie dezvoltate și celelalte calități m otrice. În
acest mod cresc șansele de succes.

16 Pentru obținerea unor rezultate bune în alergările de viteză trebuie ținută seama de
regulile de bază ale metodicii dezvoltări vitezei:
– coordonarea mișcărilor
– relaxarea
– volumul destul de ridicat al exercițiil or specifice
– alergarea de viteză completată cu un volum de exerciții de forță
– efectuarea exercițiilor cu 90 -95% din posibilități.
Pentru dezvoltarea vitezei în cadrul lecțiilor de educație fizică se folosesc diferite
exerciții și activități:
– exerciții cu influență selectivă – întinderi, îndoiri, rotiri executate în ritm rapid
timp de 10 -15 secunde, acestea dezvoltând viteza de execuție și de repetiție
precum și simțul ritmului
– exerciții din grupa acțiunilor de front și formație (educă viteza de reacție și de
execuție)
– ștafetele și jocurile dinamice c are solicită atenția și reacții la diferitele semnale ,
dinainte stabilite sau date prin surprindere care dezvoltă viteza de reacție, decizia,
capacitatea de anticipare, viteza de repetiție.
– exerciții și jocuri cu mingea care dezvoltă toate formele de manifestare a vitezei
în condiții complexe cu și fără adversar
– starturi din diferite poziții, la comenzi directe, la comenzi date prin surprindere
sau secunde vizuale, care dezvoltă viteza de reacție și repetiție
– sărituri variate cu bârna pe unul sau pe două picioare, dezvoltă viteza de execuție
și detenta
– exerciții din școala alergării implicate în alergarea de viteză (pasul lansat de
accelerare, pasul lansat de viteză, startul de jos și lansarea de la start ) care
dezvoltă viteza de execuție și repetiție
– jocuri sportive bilaterale desfășurate în condiții de viteză
– unele exerciții de forță: împingeri, tracțiuni, desprinderi, pași săriți, aruncări,
exerciții speciale pentru dezvoltarea forței dinamice a diferitelor se gmente în
condițiile manifestării rapide a eforturilor de forță.

2.4.3 Metode pentru dezvoltarea vitezei
În literatura de specialitate căile utilizate pentru dezvoltarea vitezei sunt grupate
diferit și sunt denumite diferit. Astfel N.Ozolin grupează aces te metode astfel:
a) Metoda exercițiului „din mers” – constă în parcurgerea rapidă a unei distanțe după un
elan prealabil. Se recomandă ca distanța să fie suficient de mare pentru a putea fi parcursă
în 10 -15 secunde.
b) Metoda alternativă – se bazează pe efectu area mișcărilor de mare intensitate
(executate în decurs de 4 -5 secunde), urmate de cele cu intensitate mică. Această
alternanță co ntribuie la dezvoltarea vitezei maxime fără suprasolicitarea organismului .
c) Metoda handicapului „egalizatoare” asigură (prin c alcularea corectă a handicapului
acordat) condiții egale de întrecere între concurenți cu posibilități diferite
d) Metoda ștafetelor și jocurilor – educă viteza pe un fond emoțional favorabil, fără a
solicita „încordări deosebite”

17 e) Metoda întrecerilor oficial e și antrenamentelor constituie una dintre principalele căi
pentru dezvoltarea vitezei, solicitând sportivului (elevului) manifestarea posibilităților pe
linia vitezei în condițiile unei întreceri concrete.
f) Metoda repetării – constă în repetarea exercițiil or pentru dezvoltarea vit ezei, cu
intensitatea apropiată de maximă, maximă și peste cea maximă în condiții ușurate.
N.Ozo lin subliniază că această ultimă metodă constituie metoda de bază care le
include pe celelalte.
După Centrul de cercetări știin țifice al C.M.E.F.S. metodele pentru dezvoltarea
vitezei, dependent de formele de manifestare a vitezei se grupează astfel:
a) Metoda pentru dezvoltarea vitezei de reacție:
– metoda repetărilor
– metoda fracționată – abordarea analitică și în condiții ușurate a repetării acțiunii
motrice, prin influențarea (analitică) a fiecărui element da care depinde manifestarea
vitezei maxime în cadrul acțiunii respective: tehnica, forța, mobilitatea etc.
– metoda senzorială – se bazează pe dezvoltarea capacității de perce pere a intervalelor
implicate în reacțiile de răspuns, pe compararea permanentă a senzațiilor proprii
(subiective ) cu rezultate concrete (obiective), pe aprecierea cât mai obiectivă a timpului
realizat.
b) Metoda pentru dezvoltarea vitezei de execuție:
– meto da repetărilor
– metoda fracționată
– metoda integrală – repetarea integrală a acțiunilor în condițiile concrete de
aplicare
c) Metoda pentru dezvoltarea vitezei de reacție:
– metoda alternativă
– metodele repetărilor.

2.4.4 Cerințele stabilite prin progra ma școlară
Dată fiind vârsta elevilor, etapa la care se referă cercetarea, reprezintă o perioadă
deosebit de importantă în c reșterea și dezvoltarea copiilor. Datorită acestui lucru un loc
prioritar trebuie să -l ocupe preocupările pentru realizarea dezvolt ării fizice armonioase,
sporirea stării de sănătate. La fiecare început de an școlar profesorul va întreprinde mai
multe acțiuni de cunoaștere a nivelului de pregătire a elevului după ce va acționa pentru
organizarea colectivelor de elevi din clasele respe ctive.
Un randament bun îl dă organizarea activității pe grupe valorice. Pe măsură ce
elevii își însușesc elementele prevă zute în programa școlară promova și unele forme de
exersare independentă în regim de autoorganizare.
Sarcinile din programa școlară pentru clasele de liceu în ceea ce privește
atletismul cuprinde:
– consolidarea elementelor din școală alergări, sărituri și aruncări ca și mecanismul
de bază privind tehnica acestora
– dezvoltarea capacității de a efectua mișcări cu indici superiori de viteză ,
manifestată sub toate formele
– dezvoltarea vitezei combinată cu celelalte calități motrice (în regim de rezistență,
forță, îndemânare)
– consolidarea alergării de accelerare

18 – consolidarea startului de jos și lansarea din start
– perfecționarea pasului lansat d e viteză
– perfecționarea finișului și a atacului finișului de sosire
– dezvoltarea calităților morale și de voință
– dezvoltarea capacității de performanță la probele cuprinse în calendarul
competițional al vârstei respective.

2.4.5 Mijloace și procedee metodi ce pentru dezvoltarea vitezei
În vederea realizării experimentului, cât și pentru a face analiza comparativă a
eficienței procedeelor metodice utilizate au fost folosite două clase experiment (clasa
a IX-a și a X -a) și două clase martor (clasa a IX-a și a X-a).
Au desfășurat instruirea folosind cu prioritate mijloacele specifice din atletism,
jocuri sportive și jocuri dinamice.
Au înregistrat date inițiale și finale cât și la probele de control asupra lucrului
specific de viteză. Mijloacele folosite a u fost eșalonate pe cicluri de lecții semestre în
vederea exersării lor. Deoarece dispun de o bază materială bună, sala de sport, educarea
vitezei sub toate formele ei de manifestare se poate efectua pe parcursul întregului an
școlar.
Exercițiile pentru d ezvoltarea vitezei se desfășoară cu un coeficient scăzut de
dificultate și se plasează de regulă în lecție imediat după veriga de influențare selectivă a
aparatului locomotor. Pornind de la obiectivul – dezvoltarea capacității de a efectua
mișcări cu indi ci supe riori de viteză folosit cu prioritate următoarele mijloace:
a) Mijloace specifice din școala alergării:
– alergare cu joc de gleznă în tempo maxim 3*25 m P:1’ min
– alergare cu genunc hii sus, tempo maxim 3*25 m P :1’
– alergare cu pendularea gambei înapoi, tempo maxim 3*25 m P :1’
– alergarea cu genunchii sus și trecerea în alergarea accelerată, 3*25 m P :1’
– din joc de gleznă trecerea în alergare accelerată 3*25 m P :1’
– alergare cu star t de jos în tempo maxim 2*20m P :1’
b) Mijloace specifice din școala săritur ii:
– pas s ăltat în tempo maxim 3*25 m P :1’
– pas sărit în tempo maxim 2*25 m P :1’
– sărituri ritmice pe un picior 3 *20 m P :1’
– săritura în lun gime fără elan 2*8 sărituri P :1’
– săritura în lungime cu elan 2*6 sărituri P :1’
c) Mijloace specifice din școala ar uncării:
– aruncări cu mingea de oină – în sus 3 -20m
– la distanța 3-10m P:2’
– la limita fixă și mobilă 2 -8x P:1’
– exerciții de aruncarea mi ngii medicinale de 1 -2 kg
– aruncarea mingii de oină cu elan de 3 pași și din mers
d) Mijloace specifice pentru dezvoltarea vitezei de deplasare și accelerare:
– joc de gleznă cu accelerare treptată, până la tempo maxi m 3*25 m P :1’
– alergare cu genunchii su s, cu accelerare până la tempo maxim 3*25 m P :1’
– jocuri dinamice cu start din diferite poziții și accelerare la semnale și semne, pană
la viteză maximă, cu alternări de alergări normale 10 -15 m = 4*6 m * P :1’

19 – concurs de alergări cu start de jos și accele rări până la tempo maxim pe distanța
de 20 -25 = 3 -5x P:1’
– alergarea cu genunchii sus (pași dubli), cu tempo maxim timp de 10 -15’’
– exerciții de contra atac la handbal, baschet, fotbal din alergare cu viteza maximă
10-12 m
Toate a cestea se vor efectua cu vi teză controlabilă pentru îmbunătățirea
coordonării. În
cadrul lecției de educație fizică, pentru educarea vitezei în special cea de execuție și
repetiție au mai fost folosite următoarele mijloace:
– 3*20 m alergare cu st art din picioare, tempo maxim P :2’
– 2*25 m alergare cu st art din picioare, tempo maxim P :2’
– 1*30 m alergare cu st art din picioare, tempo maxim P :2’
– 2*25 m alergare cu start lansat, tempo maxim
– 1*20 m alergare cu s tart din picioare cronometrat P :2’
– 1*25 m alergare a cu start lansat cro nometrat P :2’
– 1*30 m alergare a cu start lansat cronometrat P :2’
– 1*50 m alergare cu start di picioare cronometrat.
Remarcăm o participare cu lotul deosebit a elevilor, atunci când distanțele pe care
le parcurg în viteză sunt cronometrate, cât și atunci când alergarea se desfășoară sub
forma de concurs 2,3,4 elevi în serie . Aceste exerciții specifice atletismului sunt foarte
accesibile elevilor și se adaptează foarte ușor în ceea ce privește distanțele de lucru și
pauzele între repetări.
Pentru a obține efecte pozitive în direcția d ezvoltării vitezei. Exercițiile amintite
au fost repetate prealabil pentru a putea fi c unoscute de masa eterogenă de elevi. Tot
pentru educarea vitezei au mai folosite ștafetele și jocurile dinamice. Aceste mijloace au
fost eșalonate pe trimestre, pe cicluri de lecții, caracterul predominant al exersării l -a avut
forma de joc deoarece jocul este unul din cele mai eficiente și importante mijloace de
educație și dezvoltare a calității motrice.
Prin joc elevul aleargă și aruncă, prinde, luptă, se întrece, trăind astfel emoția
așteptării rezultatului și bucuria izbutirii. În continuarea lucrării prezint o serie de ștafete
și jocuri dinamice:
– ștafeta simplă 2*25 m P:1’
– ștafeta sub formă suveică 2*25 m P :1’
– ștafeta cu obstacole 3*25 m P :1’
– ștafeta cu transmitere de obiecte 3*30 m P :1’ 30’’
– ștafeta cu întoarcere 3*20 m P :1’
– ștafeta cu elemente de gimnastică 3*20 P :1’
– ștafeta cu elemente din jocuri spor tive (handbal, fotbal) 3*20 m P :1’
– joc „Buchețele”
– joc „Crabii și creveții”
– joc „Leapșa”
– joc „Prinde mingea ricoșată din zid”
– joc „Culesul cartofilor”
– joc „Veverița și ogorul”
– joc „Semănatul și culesul cartofilor”
– joc „Ultimul aleargă cu fața”

20 – joc „Cursa pe numere ”
– joc „Fură șapca”
– joc „Naveta”
Aceste jocuri foarte apreciate de elevi se organizează pe distanțe diferite, în
funcție de veriga lecției cât și la temele pro puse cele mai eficiente le considerăm pe cele
efectuate pe 20 -25 m cu întoarcere.

2.4.6 Cerințele de respectat în fabricarea exercițiilor pentru influențarea
dezvoltării vitezei
Toate sistemele de acționare folosite în vederea dezvoltării vitezei trebui e să se
caracterizeze prin executarea acțiunilor motrice intr -un timp cât mai scurt. Acestea își
extind aria de influență asupra tuturor formelor de manifestare ale vitezei, chiar dacă prin
structura lor și modul lor de execuție adresează unei singure form e de manifestare a
acestei calități.
Sistematizarea exercițiilor în corelare cu una sau alta din formele de manifestare
ale vitezei are mai mult un caracter orientativ, care pune în evidență trăsătura dominantă
a exercițiului. De aceea în activitatea care se desfășoară pentru dezvoltarea vitezei este
recomandabil să se folosească toate exercițiile cu unele diferențieri privind predarea
acestora, determinate de particularitățile executanților, obiectivele procesului de
pregătire, proba sau sportul practicat .
Programele școlare prevăd obiective instructiv -educative particulare fiecărei clase
și indică totodată principalele exerciții și activități pe fondul căruia se execută sistemele
de acționare utilizate în lecții pentru îndeplinirea obiectivelor.
Privind c iclul liceal se prevede dezvoltarea vitezei în toate formele ei de
manifestare:
– viteza de reacție și de execuție în condițiile manifestării capacității de anticipare și
decizie
– perfecționarea vitezei de repetiție în condițiile păstrării ritmului de execuți e
– perfecționarea vitezei de deplasare și de a perfecționa viteza în condițiile solicitate
de aplicare a priceperilor și deprinderilor motrice și a procedeelor tehnico -tactice în
condițiile de întrecere sportivă
În cadrul unitar de verificare și apreciere a gradului de pregătire fizică și sportivă
a elevilor este dedusă ca probă de control, alergarea de viteză pe distanțe cărora le
corespunde, în funcție de performanță și clasă, o anumită notă.

21 CAPITOLUL III Organ izarea și metodologia cercetări i

3.1 Modul de organizare a cercetării, locul, durate, subiecți.
Cercetarea a avut loc la Liceul „Industrial Nr. 5 Constantin Brâncuși” din județul
Iași pe parcursul anului școlar 1997 -1998.
Pentru efectuarea ei au folosit:
– metoda observației;
– metoda s tatistico -matematică;
– metoda grafică;
– metoda experimentală;
Prezentarea subiecților:
Având în vedere că studiul vizează dezvoltarea vitezei la elevi de ciclul liceal,
experimentul a fost făcut cu elevi aparținând claselor a IX -a și a X -a.
Clasele experim entate au fost:
– clasa a IX -a G cu 30 elevi băieți;
– clasa a X -a F cu 30 elevi băieți;
Clasele martor au fost:
– clasa a IX -a B cu 30 elevi băieți;
– clasa a X -a G cu 30 elevi băieți;

3.2 Metodologia cercetării.
a) descrierea probelor
Pentru testă rile inițiale și finale au fost date următoarele probe de control:
– 25 m alergare la comandă
Startul este din picioare, elevul plecând la semnalul profesorului. Se urmărește ca
distanța să fie parcursă în timp cât mai scurt.
– 10 m alergare la comandă
Sunt a celeași condiții ca la alergarea la comandă pe 25 m.
– 20 m alergare lansată
Pe pista de alergare a fost clar delimitată distanța de 20 m cu ajutorul a două
stinghii, puse la începutul și la sfârșitul distanței. Elevul pleacă liber cu aproximativ 15 m
înaint ea primei stinghii, în alergare accelerată, astfel încât să atingă viteza maximă în
dreptul celei dintâi stinghii, viteză ce trebuie menținută pe întreaga distanță de 20 m.
Cronometrul este pornit în momentul în care elevul ajunge în dreptul primei stinghi i,
fiind oprit la sfârșitul distanței de 20 m.
– 30 m alergare cronometrată la mișcare
Startul este din picioare, elevul plecând la liberă alegere. Cronometrul este pornit
în momentul desprinderii piciorului din spate de pe sol și oprit când elevul ajunge la linia
de sosire.
– 50 m alergare cronometrată la mișcare
Sunt aceleași condiții ca la alergarea cronometrată la mișcarea pe 30 m.
– 50 m alergare la comandă
Aceleași condiții ca la alergarea la comandă pe 25 m.
– Aruncarea mingii de baschet la perete – 15 secunde

22 Se stabilește o distanță față de perete (2m). La semnalul dat de profesor timp în
care se pornește cronometrul, elevul aruncă la perete mingea de baschet timp de 15
secunde. La terminarea aruncării se oprește și cronometrul.
– Săritura la bancă – 15 secunde
Se așează o bancă de gimnastică transversal. La semnalul dat de profesor timp în
care se pornește cronometrul, elevul sare de o parte și de alta a băncii timp de 15 secunde.
La terminarea săriturii se oprește și cronometrul.
– Rostogoliri legate
Pe o singură saltea, din poziția ghemuit elevul face o rostogolire înainte și o
rostogolire înapoi. Cronometru pornește la prima mișcare a elevului din rostogolire
înainte se oprește la ultima mișcare din rostogolire înapoi

b) examenul antropometri c
Reflectă creșterea și dezvoltarea elevilor și constă în:
1. talia (exprimată în centimetri)
2. greutatea corporală (exprimată în kilograme)
3. quetlet (GTQ)

c) indicatori statistici calculați (metode statistico -matematice pent ru prelucrarea și
interpretarea datelor)
S -au folosit următorii indicatori:
1. Media aritmetică (x)
2. Amplitudinea împrăștierii (w)
3. Abaterea standard (s)
4. Coeficientul de corelație (r)
5. Coeficient de variabilitate (Cv)

1. Media aritmetică ( x)
Rezultă din adunarea fiecărei valori a variabilei x raportată la numărul total de
cazuri (n)
x=nn
2. Amplitudinea împrăștierii (w)
Reprezintă diferența dintre valoarea cea mai mare a șirului de date și valoarea cea
mai mică a aceluiași șir.
w xxman min
3. Abaterea standard (s)
Este cel mai utilizat indicator al dispersiei. Are calitatea de a măsura foarte precis
împrăștierea unei variabile în jurul variabilei centrale, fiind considerat un
parametru al curbei normale. Cu cât abaterea standard este mai mare, cu atât
împrăștiere a variabilei în jurul mediei este mai mare.

23 
1*
122

ndf
nxxS

4. Coeficientul de corelație (r)
Prin corelație se înțelege procedeul statistic prin care se stabilește raportul de
dependență dintre două fenomene (două variabile x și y). În funcție de direcția de
variație a fenomenului corelația poate fi:
a) pozitivă – când creșterea variabilei x duce la creșterea v ariabilei y, sau când
scăderea variabilei x duce la scăderea variabilei y;
b) negativă – când creșterea variabilei xdetermină scăderea variabilei y;
Gradul și sensul corelației se stabilește prin coeficientul de corelație:


ynSS nyynnfr1

Valoarea coeficientului de corelație este cuprinsă în intervalul [ -1,1]. Se întâlnesc
următoarele situații de corelație dacă valoarea lui reste cuprinsă între:
– 0 și 0.20, corelația este indiferentă și nu reprezintă nici un fel de semnificație ;
– 0.20 și 0.40, corelația este scăzută;
– 0.40 și 0.70, corelația este remarcabilă;
– 0.70 și 1, corelația este foarte puternică.
5. Coeficient de variabilitate (Cv)
Este dat de formula:
100*xSCv
Se exprimă procentual și indică gradul de variație al unei distribuții (șir de date).
Atunci când are valori între:
– 0-10%, indică o dispersie medie, deci o omogenitate medie;
– peste 20% arată o lipsă de omogenitate datorită dispersiei mari a datelor;

d) tabele statistice
Pentru măsurătorile antropometrice și pentru prelucrarea rezultatelor la probele de
controlau folosit tabele statistice.

e) reprezentarea grafică
Pentru reprezentarea grafică a rezultatelor care au utilizat metoda ( diagramelor) în
vederea vizualizării diferenței în cadrul experimentului.

3.3 Metode de cercetare utilizate.
În elaborarea studiului de față s-au folosit următoarele metode de cercetare:

24 Metoda studiului bibliografic
Lucrarea de față este bazată pe studierea unei bibliografii destul de vastă dar nu
este exclude tratarea unor cercetări concrete. Scopul într -un studiu este deci în primul
rând de a sistematiza o serie de cunoștințe asupra unei probleme, de a formula aprecieri
care, eventual să devină ipoteze pen tru alte cercetări.

Metoda observației
În cercetarea pedagogică ca de altfel și în alte domenii, metoda observației deține
un rol esențial. Prin observare se înțelege constatarea lucr urilor și fenomenelor așa cum ni
le oferă natura în mod obișnuit. Obs ervarea științifică în cercetarea pedagogică înseamnă
urmărirea atentă și sistematică a fenomenelor și faptelor fără intenția de ale modifica, cu
scopul de a degaja relații cauzale referitoare la procesul instructiv – educativ, pe baza
cărora se pot formul a generalizări predicative.
Metoda observației poate fi clasificată astfel:
 după modul de realizare :
– observație directă;
– observație indirectă;
 orientarea în timp:
– observație transversală;
– observație longitudinală;
 după locul de desfășurare:
– observație în teren;
– observație de laborator;
 după modul de organizare:
– observație integrală ;
– observație selectivă;
În cercetările realizate cu metoda observației operează câteva limite (de evidență,
de timp). Aceste constrângeri sunt însă diminuate prin corelarea i nformațiilor obținute
prin observații cu cele obi șnuite prin alte metode ca și prin respectarea riguroasă a
cerințelor de organizare a acțiunii.

Metoda experimentală
Constă în esență, introducerea sau suprimarea unuia sau mai multor factori bine
delimitați într -o situație cunoscută în vederea rezultat elor acestei intervenții.
Astfel, în cadrul acestei metode există procedeul grupelor de control sau grupelor
paralele. Procedeul antrenează în experiment două sau mai multe grupe de subiecți (clase
diferite sau grupe din aceeași clasă) egale sau cât mai a proape sub toate aspectele, cu
excepția unui factor care este supus unei modificări deliberate.
Performanța fiecărei grupe este urmărită în condiții identice astfel încât
diferențele de performanță să poată fi atribuite variabilei independente.

Metoda s tatistico – matematică
Statistica reprezintă acel domeniu al matematicii aplicate, fundamentat pe teoria
probabilităților și pe legea numerelor mari, care permit studiul diferitelor caracteristici
ale fenomenelor de masă.

25 În raport cu variabila supusă at enției și cu metoda adaptată în investigarea ei,
intervenția metodelor statistice în cercetarea pedagogică implică câteva momente
importante:
– stabilirea eșantioanelor asupra cărora urmează să se efectueze investigația;
– elaborarea instrumentelor de măsură a decvate fenomenelor ce urmează a fi
studiate;
– recoltarea metodică a informațiilor brute referitoare la colectivul de subiecți supus
investigației, cuantificarea lor și ierarhizarea datelor numerice;
– reducerea mulțimii ordonate de date la un număr mic de re zultate sintetice prin
prelucrarea datelor ordonate și construirea curbelor de distribuție;
– interpretarea rezultatelor obținute prin formularea unor ipoteze, verificarea lor,
stabilirea unor concluzii cu valoare prognostică, descoperirea raporturilor dintr e
fenomene
Prelucrarea statistică a informațiilor reduce și uneori elimină subiectivitatea
cercetătorului, contribuind la sporirea obiectivității științifice.

3.4 Planificarea și programarea conținutului procedeelor motrice de
dezvoltare a vitezei
Preocupăr ile pentru îmbunătățirea motricității generale a elevilor reprezintă un
obiectiv prioritar al educației fizice școlare în etapa actuală. Aceasta este impusă pe de o
parte de necesitatea optimizării dezvoltării fizice și pe de altă parte această preocupare o
impune sportul de performanță care și -a sporit considerabil cerințele cu privire la selecție
încă de la o vârstă mică.
Studiile întreprinse mai ales de Academia de Educație fizică și sport din București
cu privire la dinamica dezvoltării motricității a evidențiat o determinare genetică a
complexului de calități fizice, dintre care viteza și îndemânarea sunt considerate ca fiind
stabilite, mai puțin perfectibile, iar rezistența și forța, labile și perfectibile.
În același studiu au fost evidențiată o din amică specifică a evoluției vitezei,
calitate ce se îmbunătățește în proporție de 90% la clasele de gimnaziu dar și în primele
clase de liceu. Determinarea geneticii și specificul dinamicii evoluției vitezei ne obligă sș
acționăm cu mijloace eficiente pe linia dezvoltării acestei calități motrice.
În concepția modernă a planificării, evidența constituie un factor de mare valoare,
datele pe care le furnizează determinând întregul proces de pregătire, lucru cu atât mai
important în experimentul efectuat.
Se impune să menționăm sensul relației care trebuie respectată în sistemul de
planificare și anume: evidența – analiza – planificarea.
Acestea nu se pot concepe fără o analiză temeinică a datelor concrete.

3.5.1 Elaborarea mijloacelor pentru educarea vit ezei în sistem de lecții
Sisteme de lecții
TRIMESTRUL I
 Dezvoltarea calităților motrice
– viteza 21 lecții
– îndemânarea 21 lecții
– rezistența 10 lecții
– forța 9 lecții

26  Alergarea de v iteză 9 lecții
 Săritura în lungime 1*1/2 pași 5 lecții
 Aruncarea mingii de oină (greutate) 5 lecții
 Gimnastică acrobatică 9 lecții
 Handbal 12 lecții
 Alte ramuri sportive 9 lecții
 Teme la dispoziția profesorului 1 lecție

TRIMESTRUL II
 Dezvoltarea calităților motrice
– viteza 18 lecții
– îndemânare 18 lecții
– forță 17 lecții
 Alergarea de viteză 1 lecție
 Gimnastică acrobatică 14 lec ții
 Săritura cu sprijin 15 lecții
 Teme la dispoziția profesorului 1 lecție

TRIMESTRUL III
 Dezvoltarea activităților motrice
– viteză 19 lecții
– rezistență 13 lecții
– forță 10 lecții
– îndemânare 19 lecții
 Alergare de viteză 13 lecții
 Săritura în lungime 1*1/2 pași 7 lecții
 Aruncarea mingii de oină 1 lecții
 Săritura cu sprijin 4 lecții
 Deprinderi motrice de bază 12 lecții
 Handbal 16 lecții
 Teme la dispoziția profesorului 2 lecții

3.5.2 Structuri de exerciții (Sisteme de acționare)
Raportul dintre volumul principalelor m ijloace de acționare după planul anual de
pregătire se prezintă astfel:
a) Pregătire cu mijloace specifice din atletism;
b) Pregătire cu mijloace specifice din gimnastică;
c) Pregătire cu ajutorul ștafetelor, jocuri de mișcare.

a) Pregătire cu mijloace sp ecifice din atletism;
Sisteme de acționare pentru dezvoltarea vitezei de reacție:
– gruparea și regruparea în diferite formații indicate prin surprinderea la semnale:
2 -3x, P:30”;

27 – trecerea dintr -o poziție în alta la semnale (auditive,vizua le) din fandat în șezând,
din șezând în atârnat, din sprijin ghemuit în culcat înainte, pe spate: 4 -5x, P:30”;
– start din diferite poziții: ghemuit, culcat înainte, stând cu spatele pe direcția de
deplasare, efectuate la comandă: 5* 20m, tempo maxim, P:30” ;
– din mers relaxat, la semnal, ghemuit și săritura pe verticală, sprint și reluarea
mersului la un semnal: de pe loc, la semnal, alergare, întoarcere și iar alergare;
– întreceri pe perechi sau grupe de elevi ( 2-4-6 elevi) la semnal: 2*25m, tempo
maxim, P:1 ’;
– din mers sau alergare ușoară:la recepționarea comenzilor, executanții vor efectua
mișcările invers decât cele comandate: 4 -6x, P:1’;
b) Pregătire cu mijloace specifice din gimnastică;
Sisteme de acționare pentru dezvoltarea vitezei de execuție:
– șezând cu sprijin pe coate: pedalarea ca pe o bicicletă, viteza de execuție va fi î n
continuă creștere, în ritmul impus de bătaia din palme a profesorului: 3 -5x:10”,
P:1’;
– stând – trag ere rapidă a unui genunchi la piept:4 -5x:10”, P:1’;
– din mers sau alergare ușoară – la semnal ridicarea unei mingi de oină de jos,
fandare laterală dreapta, stânga, schimbarea direcției de alergare, aruncarea la
țintă fină: 5 -6x, P:1”;
– alergare cu joc de gleznă: 3*25 m, tempo maxim, P:1’;
– alergare cu genunchii sus: 3 *25 m, tempo maxim, P:1’;
– alergare cu pendularea gambei înapoi: 3*25 m, tempo maxim, P:1’;
– alergare cu genunchii sus, la semnal, trecere în alergare accelerată: 3*25 m, tempo
maxim, P:1’;
– din joc de gleznă, la semnal, trecere în alergare accelerată: 3*25 m :10”, P:1’;
– alergare rapidă pe loc. Ritmul este impus de bătaia din palme a profesorului: 4 –
5x:10”, P:1’;
– din alergare accelerată, menținerea vitezei maxime pe 10 m, 3*25 m, tempo
maxim, P:1’;
– concurs cu handicap pe distanțe scurte, la semnal: 5*30 m, temp o maxim, P:1’;
c) Pregătire cu ajutorul ștafetelor, jocuri de mișcare.
Sisteme de acționare pentru dezvoltarea vitezei de repetiție .
1. – 5*25 m – alergare cu joc de gleznă;
– 5*25 m – alergare cu genunchii sus;
– 5*25 m – alergare cu pendularea gambei înapoi, volum total 315 m: P:10’, tempo
maxim;
2. – 4*20 m – alergare cu start din picioare;
– 3*25 m – alergare cu start din picioare;
– 2*30 m – alergare cu start din picioare;
volum total 215 m;
volum pauză 8 minute;
tempo maxim.
3. – 3*20 m – alergare cu start din picioare;
– 3*25 m – alergare cu accelerare;
– 4*25 m – alergare cu start lansat;
volum total 235 m;

28 volum pauză 8 minute;
tempo maxim.
4. – 3*25 m – alergare cu start din picioare;
– 3*25 m – alergare cu start lansat;
– 2*30 m – alerg are cu start din picioare;
– 1*50 m – alergare cu start din picioare cronometrat;
volum total 260 m;
volum pauză 8 minute;
tempo maxim.
5. – 1*20 m – alerga re cu start lansat;
– 1*25 m – alergare cu start lansat;
– 1*25 m – alergare cu start din picioare;
– 3*20 m – alergare cu start de jos;
– 1*50 m – alergare cu start din picioare;
volum to tal 180 m;
volum pauză 10 minute;
tempo maxim.
6. – 1*25 m – alergare cu start lansat cronometrat;
– 1*30 m – alergare cu start lansat cronometrat;
– 1*50 m – alergare cu sta rt din picioare cronometrat;
volum total 105 m;
volum pauză 4 minute;
tempo maxim.
7. – alergări individuale pe distanțe scurte , cronometrate, la semnal: 3*20, P:2’ ;
– alergări pe distanțe scurte (15, 20, 25, 30 m) sub formă de concurs, cu start din
picioare: 1x, P:1’;
– concurs pentru desemnarea campionului pe clase pe an se studiu, 1*50 m.

d) Sisteme de acționare pentru dezvoltarea vitezei prin ștafete și jocuri dinamice;
1. Ștafete și jocuri dinamice prin care se dezvoltă viteza:
– ștafeta simplă: 4 -6x, P:2’;
– ștafeta sub formă de suveică: 4 -6x, P:2’;
– ștafeta cu obstacole: 4 -6x, P:2’;
– ștafete de alergare cu transmitere de obiecte: 4 -6x, P:2’;
– „Veverița și ogarul”, 4 -6x, P:2’;
– „Fură șapca”, 4 -6x, P:2’;
– „Ferește -te de minge”, 4 -6x, P:2’;
– „Atinge linia”, 4 -6x, P:2’;
– „Urmărirea prin culoare”, 4 -6x, P:2’;
– „Naveta”, 4 -6x, P:2’;
2. Ștafete și jocuri dinamice prin care se dezvoltă viteza de repetiție:
– ștafeta cu întoarcere, 5*20m, P:2’;
– ștafeta cu măciuci, 5*20 m, P:2’;
– ștafeta cu elemente din fotbal, 5x, P:2’;
– ștafeta combinată, 5x, P:2’;
– „Alergare pe perechi”, 3 -5x, P:2’;

29 – „Alergare după minge”, 4 -6x, P:2’;
– „Al treilea fuge”, 4 -6x, P:2’;
– „Cursa pe numere”, 4 -6x, P:2’;
– „Semănatul și culesul cartofilor”, 4 -6x, P:2’;

30 CAPITOLUL IV. Rezultatele obținute și interpretarea lor

Datele culese și apoi interpretate statistico -matematic au fost tabelate, realizând o
imagine sintetică a principalelor valori avute în vedere. Având la bază anexele, au trecut
la analiză și interpretarea datelor.
4.1 Parametri somatici
1. 50 m alergare cu start din picioare
Media aritmetică din clasa a IX -a este de 7.54 ” la testarea inițială și de 7.45 ” la
cea finală, deci o creștere a performanței de 0. 09”.
Amplitudinea măsurată inițial este de 1.3 iar la final de 1.1”.
Abaterea standard este de 0.43 la testarea inițială și de 0.41 la testarea finală.
Coeficientul de variabilitate înregist rează valoarea de 0,22% la testarea inițială și
de 0,23% la testarea finală..
La clasa a X -a F, clasă experiment, media aritmetică înregistrează valoarea de
7.34” la testarea inițială și de 7.26” la testarea finală, deci o îmbunătățire a
performanțelor cu 0.08”.
Amplitudinea măsurată inițial este de 1.3 ” și de 1.1” la testare finală.
Abaterea standard înregistrează valori de  0.48 la testarea inițială și de 0.46 la
testarea finală.
Coeficientul de variabilitat e obținut la testarea inițială este de 0,97% și de 0,19%
la testarea finală ceea ce înseamnă dispersie mică, omogenitate mare.
2. 1000 m alergare de rezistență
În urma efectuării acestei probe de rezistență s -au înregistrat următoarele
rezultate:
Media aritmetică la testarea inițială este de 4:20”la clasa a IX -a G și de 4:08” la
testarea finală, asigurând un progres de 0 :18”, proporția fiind de 4,19%.
Amplitudinea inițială este de 0, 18” cu o valoare maximă de 4:30” și cea minimă
de 3:4 8”, iar cea măsurată la testarea finală de 0,83” cu valori maxime și minime cuprinse
între 4:21” și 3:38”.
Abaterea standard este de 0,01 inițial și 0,018 final.
Coeficientul de variabilitate inițial este de 0,23% și de 0,43% în fin al.
La clasa a X -a F, media aritmetică înregistrează la testarea inițială 4:03” și de
3:46” în final asigurând un progres de 0,47”, proporția fiind de 11,66%.
Amplitudinea inițială este de 0,79” și cea finală de 0,128” cu valori maxime și
minime cuprinse între 4:30” – 3:51” și 4:21” – 3:402.
Abaterea standard obținută la testarea inițială este de 0,18” și de 0,16” la
testarea finală.
Coeficientul de variabilitate realizat la testarea inițială este de 0,99% și de 0,56%
la testarea f inală.
Rezultatele arată dispersie mică și omogenitate mare.
3. Săritura în lungime fără elan
Media aritmetică obținută la elevii clasei a IX -a G la testarea inițială este de
1,16 m și de 1,70 m la măsurătoarea finală, deci un progres mediu de 0,9m și o proporție
de 5,95%.

31 Amplitudinea inițială este de 0,35 m cu valoarea maximă de 1,75 m și minimă de
1,40 m, iar în final de 0,30 m cu valoarea maximă de 1,85 m și minimă de 1,65 m.
Abaterea standard de 0,016 inițial și de 0,002 final. Aceste valori arată o
dispersie mică, omogenitate mare.
Coeficientul de variabilitate este de 0,99% inițial și de 0,11% final.
La clasa experimental a X -a F, se înregistrează o medie aritmetică de 1,63 m la
testarea inițială și de 1,76 m la testarea finală, realizându -se un progres de 0,13 m,
proporția fiind de 7,36% .
Amplitudinea la măsurătoarea inițială 0,25 m și de 0,30 m la măsurătoarea finală,
cu valori maxime și minime cuprinse între 1,80 m – 1,55 m respectiv 1,95 m – 1,65 m.
Abaterea standard înregistrează valori inițiale de 0,012 și de 0,01 la cea finală.
Coeficientul de variabilitate inițial este de 0,73% iar cel final de 0,56% indicând
o dispersie mică cu o omogenitate mare a colectivului.
4. Tracțiuni în brațe din atârnat oblic
La clasa a IX -a media aritmetică înregistrează la testarea inițială este de 17 iar la
testarea finală de 25, realizându -se un progres de 8 încercări, proporția este de 47,05%
Amplitudinea înregis trează la testarea inițială o valoare maximă de 24 și 10 minimă, iar
la testarea finală valoarea este de 15 cu valori maxime și minime cuprinse între 31 -16.
Abaterea standard la testarea inițială este 0,2 și de2,2 la testare finală.
Coeficientul de variabilitate înregistrează la testarea inițială valoarea de 1,77% și
de 8,8% la testare finală.
La clasa a X -a F, media aritmetică înregistrează valori inițiale și finale cuprinse
între 18 -25, cu un progres de 7 î ncercări, proporția fiind de 38,88%.
Amplitudinea la testarea inițială este de 14 încercări și de 21 încercări la testarea
finală, înregistrându -se valori maxime și minime cuprinse între 27 -17 respectiv 36 -15.
Abaterea standard la testarea inițială este de0,2 și de 2,2 la testarea finală.
Coeficientul de variabilitate este de 1,11% la testarea inițială și de 8,8% la
testarea finală.
Din datele obținute la cele doua clase, martora și experimentala se pateu trage
concluzia că valorile înregistrate sunt aproape identice ceea ce indică o dispersie mică a
colectivelor, cu o omogenitate foarte mare.
5. Aruncarea mingii de oină de pe loc
Media aritmetică măsurată inițial este de 19 m și de 25,31 m la măsurătoare a
finală, deci putem constata un progres de 6,31 m, proporția fiind de 40,26%.
Amplitudinea la clasa a IX -a G este de 15 m inițial și de 14 m final cu valori
cuprinse (maxime și minime) între 27 -13 m respectiv 33 -19 m.
Abaterea standard înregistrează va loarea de0,2 testare inițială și de 1,26 la
testare finală.
Coeficientul de variabilitate este de 1,05% la testare inițială și de 4,97% la testare
finală.
La clasa a X -a F, media aritmetică este de 19 m la te stare inițială și de 26,65 m la
testare finală, realizându -se un progres de 7,65 m, proporția fiind de 33,21%.
Amplitudinea înregistrează valori cuprinse între 13 -15 m la testarea inițială și
finală cu valori maxime și minime cuprinse între 29 -14 m respec tiv 33 -18 m.
Abaterea standard este inițial de 0,2, iar final 1,53, valori ce reprezintă
omogenitate mare a colectivului.

32 Coeficientul de variabilitate înregistrează valori cuprinse între 1,05% la testare
inițială și de 5,71% la testare finală, ceea ce reprezintă dispersie mică, omogenitate mare.
6. Săritura în lungime cu elan
Media aritmetică la clasa a IX -a G este de 3,56m la testarea inițială și de 3,83 m
la testarea finală, progresul este de 0,27 m cu o pro porție de 7,58%.
Amplitudinea inițială este de 0,80m cu valori maxime și minime cuprinse între
4-3,2 m și de 1,09 m la testarea finală cu valoarea maximă de 4,35 m și valoarea minimă
de 3,28 m.
Abaterea standard la testarea inițială este de 0,012 și de 0 ,76 la testarea finală.
Coeficientul de variabilitate inițial este de 0,33% și de 19,84% la testarea finală.
La clasa a X -a F media aritmetică la testarea inițială este de 3,74 m iar cea finală
de 3,87 m realizându -se un progres de 0,13 m cu o proporție de 3,47%.
Amplitudinea la testarea inițială este de 0,95 m, iar cea finală de 1,10 m.
Abaterea standard înregistrează valoarea de 0,048 la testarea inițială, asigurând
o dispersie mică cu o omogenitate mare.
Coeficientul de varia bilitate este de 1,28% la testarea inițială și de 1,39% la
testarea finală, ceea ce reprezintă omogenitate mare.
Analiza comparativă a datelor arată că după testările inițiale și finale rezultatele
obținute atât la clasa martor a IX -a G cât și la clasa ex periment clasa a X -a F mediile sunt
foarte bune în raport cu media pe țară stabilită.

4.2 Rezultatele obținute în dezvoltarea vitezei.
1. 25 m alergare la comandă
a) Media aritmetică
Progresul la clasa a IX -a B, cl asa martor este de 0,05” testare finală, iar la clasa
a IX-a G este de 0,11”. Diferența este de 0,06 (progres).
La clasa a X -a G, progresul este de 0,14”, testare finală, iar la clasa a X -a F este
de 0,01, clasă experimentală. Diferența este de 0,13”.
b) Abaterea standard
La clasa a IX -a B, testarea finală se înregistrează variabila cu 0,17, iar la clasa
a IX-a G cu 0,21.
Privind clasa a IX -a G, clasa, martor abaterea standard este de 0,19, iar la clasa
experiment a X -a F de0,19.
c) Coeficientul de variabilitate
Clasa a IX -a B, clasa martor, la testarea finală coeficientul este de 4,47% clasa
a IX-a G, clasa experiment, coeficientul la testarea finală este de 5,10%, ceea ce indică o
dispersie mică.
La clasa a X -a G, clasa martor, testare finală, coeficientul este de 4,94%, iar la
clasa a X -a F, Clasa martor este de 4,85%, deci tot o dispersie mică.
2. 10 m alergare la comandă
a) Media aritmetică
Clasa a IX -a B – clasa martor se înregistrează o progresie de 0,02, clasa a IX -a G,
clasa experimentală progresia este de 0,07. Diferența dintre cele două clase este 0,05,
înregistrând -o clasa experiment.
Clasa a X -a G are o prog resie de 0,09 iar la clasa a X -a F de 0,07. Diferența dintre
cele două clase este de 0,02.

33 b) Abaterea standard
La clasa a IX -a B, testarea finală este de 0,09 iar la clasa a IX -a G este de
0,07.
La clasa a X -a G, testarea finală clasa martor, abaterea standard este de 0,19, iar
la clasa experiment este de 0,013.
c) Coeficientul de variabilitate
La clasa a IX -a B, testarea finală, clasa martor, c oeficientul este de 4,25%, clasa
a IX-a G, clasa martor, coeficientul este de 3,63%. Se înregistrează o dispersie mică.
Clasa a X -a G, clasa martor, se înregistrează o valoare de 5,99%, iar la clasa
a X-a F, clasa experiment coeficientul este de 2,94%. Și în acest caz dispersia este mică.
3. 20 m alergare lansată
a) Media aritmetică
Progresia la clasa a IX -a B, clasa martor este de 0,03”, clasa a IX -a G, clasa
experiment, înregistrează un progres de 0,08”, realizându -se o diferență d e 0,05” dintre
cele două clase.
La clasa a X -a G, progresia este de 0,15”, clasa a X -a F, clasa experimentală, se
înregistrează o progresie de 0,06”, realizându -se o diferență de 0,09.
b) Abaterea standard
Clasa a IX -a B, clasa martor, testare fi nală, abaterea este de 0,09, iar la clasa
a IX-a G, clasa experiment ală, testare finală abaterea este de 0,13.
Clasa a X -a G, clasa martor , testare finală abaterea este de 0,21, clasa a X-a G,
clasa experiment, la testare finală abaterea este de 0,23.
c) Coeficient de variabilitate
Clasa a IX -a B, clasa martor – testare finală se înregistrează o dispersie de 5,18%,
iar la clasa a IX -a G, clasa experiment, testare finală, coeficientul este de 5,62%.
Concluzia este că se înregistrează o dispersie mică.
Clasa a X -a G, clasa martor, testare finală coeficientul este de 10,16%. Aici se
înregistrează o diferență: la clasa martor se înregistrează o di spersie mică, iar la clasa
experiment se înregistrează o dispersie medie, o omogenitate medie.
4. 30 m cronometrare la mișcare
a) Media aritmetică
Clasa a IX -a B, clasa martor, înregistrează o progresie de 0,04”.Clasa a IX -a G,
clasa e xperiment, înregistrează o progresie de 0,12”. Diferența este de 0,08”.
Clasa a X -a G, clasa martor, progresia este de 0,14”. Clasa a X -a F, clasa
experiment, progresia este de 0,27”. Diferența dintre aceste două clase este de 0,13”
înregistrând -o clasa e xperiment.
b) Abaterea standard
La clasa a IX -a B, clasa martor, testarea finală abaterea este de 0,16, iar la clasa
a IX-a G, clasa experiment, la testare finală se înregistrează abaterea cu 0,14.
La clasa a X -a G, clasa martor, la testarea finală abaterea este de 0,22, iar la
clasa a X -a F clasa experiment, la testarea finală abaterea este de 0,20.
c) Coeficientul de variabilitate
Clasa a IX -a B, cl asa martor procentajul este de 3,75%, iar la clasa a IX -a G, clasa
experiment, testare finală, se înregistrează un procentaj de 3,32%, deci o dispersie mică.
La clasa a X -a G, clasa martor, testarea finală, coeficientul este de 5,05%, iar la
clasa a X -a F, clasa experiment, testarea finală, coeficientul este se 4,59%. Deci și la

34 aceste clase se înregistrează o dispersie mică deci o omogenitate a datelor.
5. 50 m cronometrare la mișcare
a) Media aritmetică
Progresul înreg istrat la clasa a IX -a B, clasa martor este de 0,16”, iar la c lasa
a IX -a G, clasa experiment este de 0,05, realizându -se o diferență de 0,11” de clasa
experiment.
Privind clasa a X -a G, clasa martor progresul de la testarea inițială la cea finală
este de 0,21”, iar la clasa a X -a F, clasa experiment progresul de la testarea inițială la cea
finală este de 0,07, înregistrându -se o diferență de 0,14”.
b) Abaterea standard
Testarea finală la clasa a IX -a B, clasa a IX -a B, clasa martor este de 0,43, iar la
clasa a IX -a G, clasa experiment, testarea finală abaterea este de 0,41.
Testarea finală la clasa a X -a G, clasa martor, abaterea este de 0,31, iar la clasa
a X-a F, clasa experiment, testarea finală, abaterea este de 0,43.
Comparând rezultatele putem observa că la clasa a X -a F, abaterea standard este
mai mare decât la clasa a X -a G, clasa martor, deci împrăștierea variabilei în jurul mediei
este mai mare.
c) Coeficient de variabilitate
Clasa a IX -a B, testare finală, coeficientul este de 5,93%, iar la clasa a IX -a G, la
testarea finală coeficientul de variabilitate este de 5,76%, înregistrându -se o dispersie
mică și o omogenitate a datelor.
Clasa a X -a G, Clasa martor ,testare finală – coeficientul este de 4,56%, iar la clasa
a X-a F, clasa experiment, coeficientul este de 6,15%, realizându -se și aici o omogenitate
a datelor cu o dispersie mică.
6. 50 m cronometrare la comandă
a) Media aritmetică
Performanța realizată la clasa a IX -a B, clasa martor este de 0,19” dintre testarea
inițială și cea finală, iar la clasa a IX -a G, clasa experiment, performanța este de 0,09”,
realizându -se o diferență de 0,10”.
Clasa a X -a G, c lasa martor progresul este de 0,29”, iar la clasa a X -a F, clasa
experiment, este de 0,08 realizându -se o diferență de 0,21”.
b) Abaterea standard
La clasa a IX -a B, clasa martor, la testarea finală abaterea este de 0,43, i ar la
clasa a IX -a G, clasa experiment, abaterea este de 0,41.
La clasa a X -a G, clasa martor, testarea finală, abaterea este de 0,27,iar la clasa
a X-a F, clasa experiment, abaterea este de 0,46. La clasa a X -a F, clasa
experimentală se înregistrează o abatere mai mare decât la clasa a X -a G, clasa martor,
deci împrăștierea variabilei este mai mare în jurul mediei.
c) Coeficientul de variabilitate
Clasa a IX -a B, clasa martor, la testarea fin ală se înregistrează un procentaj de
5,74%, iar la clasa a IX -a G, clasa experiment, la testarea finală, coeficientul este de
5,51%, înregistrându -se o dispersie mică.
Privind clasa a X -a G, clasa martor, la testarea finală, coeficientul este de 3,75%,
iar la clasa a X -a F, clasa experiment, testare finală, coeficientul este de 6,39%,
înregistrându -se și aici o dispersie mică, deci o omogenitate a datelor.

35 CAPITOLUL V Concluzii și propuneri

Concluzii
Rezultatele obținute în urma acestui experiment ră spund întrebărilor ridicate la
începutul său.
1. Prin mijloacele și metodele folosite de cercetare s -a constatat o îmbunătățire a
dezvoltării calități motrice – viteza.
2. Rezultatele obținute conduc la concluzia că la această v ârstă se poate
influența viteza.
3. Dezvoltarea calității motrice – viteza prin mijloace folosite de mine nu aduce
prejudicii pregătirii fizice în ansamblul ei, ci dimpotrivă, aceste mijloace f ormează
deprinderi ce pot ajuta în viitor, la însușirea altor acțiuni motrice mai complexe.

Propuneri
1. În cadrul pregătirii fizice școlare trebuie realizată o selecție a mijloacelor și
metodelor celor mai eficiente.
2. Folosirea cât mai diversă a mijloacelor, pentru ca activitatea fizică să fie cât mai
atractivă și să asigure interesul elevilor. Dacă elevul prezintă interes se poate mări
timpul efectiv de lucru prin evitarea timpilor „morți” , și se poate ajunge la un grad mai
mare de progres.
3. Adaptarea mijlo acelor de exersare prin dozare corespunzătoare a lor:
– în funcție de capacitatea individuală de efort;
– în funcție de vârstă;
– în funcție de sex;
4. Folosirea acelor procedee metodice ce pot oferi profesorului o mai mare
posibilitate de a observa, pe cât posibil , activitatea fiecărui elev, având astfel posibilitatea
de a l e corecta acțiunile sau de a le readapta mijloacele după capacitatea fiecăruia.
Aceste procedee pot fi:
– pe grupe valorice;
– pe perechi;
– individual;
Folosirea pentru dezvoltarea vitezei a mijloace lor cu caracter de forță, deoarece
această calitate din urmă, dezvoltă un mod echilibrat, ce influențează în mod deosebit
viteza.

36

ANEXE

37

MĂSURĂTORI ANTROPOMETRICE CLASA A IX -A B

NR.
CRT NUME
PRENUME
TALIA
GREUTATE COEFICIENT
QUETLET
1 A.R.I. 168 63 0,375
2 C. A. 182 75 0,412
3 M.D. 182 66 0,362
4 B.M. 179 73 0,407
5 P.I. 180 72 0,412
6 A.M. 177 64 0,361
7 B.D. 173 80 0,462
8 B.B. 177 68 0,384
9 C.C. 175 58 0,331
10 T.S. 178 59 0,331
11 C.M. 174 61 0,350
12 F.O. 174 57 0,327
13 C.I. 168 56 0,333
14 C.C. 177 59 0,333
15 H.O. 173 70 0,404
16 G.F. 184 75 0,407
17 N.D. 174 59 0,339
18 A.S. 172 58 0,337
19 P.C. 174 59 0,339
20 P.V. 181 70 0,386
21 P.C. 179 86 0,480
22 R.P. 171 63 0,368
23 U.F. 171 52 0,304
24 M.A. 161 63 0,391
25 D.I. 167 53 0,371
26 S.B. 165 49 0,296
27 M.A. 163 49 0,300
28 T.P. 159 51 0,308
29 B.I. 156 50 0,326
30 F.A. 173 57 0,289

38

CLASA A IX -A G

39

NR
CRT NUME
PRENUME
TALIA GREUTATE COEFICIENT
QUETLET
1 I.D. 178 60 0,337
2 I.S. 178 61 0,342
3 I.R. 181 59 0,325
4 R.I. 174 69 0,396
5 B.C. 172 67 0,389
6 B.G. 165 52 0,315
7 G.R. 174 65 0,373
8 G.L. 176 71 0,403
9 B.C. 174 55 0,316
10 D.S. 168 56 0,333
11 C.B. 172 58 0,337
12 G.R. 162 64 0,395
13 C.L. 162 54 0,333
14 U.A. 177 64 0,361
15 A.A. 168 63 0,375
16 N.R. 166 49 0,295
17 I.A. 164 56 0,341
18 O.A. 163 56 0,343
19 I.A. 1658 51 0,322
20 H.C. 164 56 0,341
21 D.R. 163 44 0,269
22 O.M. 157 52 0,331
23 M.I. 153 60 0,392
24 M.I 157 48 0,305
25 V.A 169 60 0,355
26 R.M. 167 60 0,359
27 B.G. 164 53 0,323
28 C.M. 160 53 0,331
29 A.V. 161 63 0,391
30 T.C 158 55 0.348

40

TABEL COMPARATIV PRIVIND MEDIILE
OBȚINUTE LA TESTARE INIȚIALĂ ȘI FINALĂ

Probe speciale

Clasa 25 m
alergare la
comandă 10 m
alergare la
comandă 20 m
alergare
lansată 30 m
cronometrare
la mișcare
clasa a IX -a B
martor 4,18 4,13 2,21 2,19 2,38 2,35 4,43 4,39
clasa a IX -a G
experiment ală 4,12 4,01 2,18 2,11 2,41 2,33 4,40 4,28
clasa a X -a G
martor 4,12 3,98 2,25 2,16 2,57 2,42 4,52 4,38
clasa a X -a F
experiment ală 4,08 4,00 2,19 2,12 2,34 2,28 4,50 4,42

TABEL COMPARATIV PRIVIND MEDIILE
OBȚINUTE LA TESTARE INIȚIALĂ ȘI FINALĂ

Norme de control

Clasa 50 m
cronometrare
la mișcare 50 m
cronometrare
la comandă
clasa a IX -a B
martor 7,52 7,36 7,73 7,54
clasa a IX -a G
experimentală 7,33 7,28 7,54 7,45
clasa a X -a G
martor 7,20 6,99 7,47 7,18
clasa a X -a F
experimentală 7,12 7,05 7,34 7,26

41

INDICATORI STATISTICI CALCULAȚI –
TESTARE INIȚIALĂ ȘI FINALĂ

Indicatori Clasa 50 m
cronometrare
la mișcare 50 m
cronometrare
la comandă
IX B 7,52 7,36 7,73 7,54
IX G 7,33 7,28 7,54 7,45
X G 7,20 6,99 7,47 7,18
X
X F 7,12 7,05 7,34 7,26
IX B 1,8 1,7 1,7 1,5
IX G 1,7 1,7 1,3 1,1
X G 1,3 1,5 1,7 1,7
W
X F 1,7 2,1 2,2 2,2
IX B 0,45 0,43 0,46 0,43
IX G 0,43 0,41 0,43 0,41
X G 0,33 0,31 0,33 0,27
S
X F 0,44 0,43 0,48 0,46
IX B 6,11 5,93 6,00 5,74
IX G 5,87 5,76 5,75 5,51
X G 4,71 4,56 4,44 3,75
.%.VC
X F 6,29 6,15 6,65 6,39

42

BIBLIOGRAFIE

ARDELEAN TIBERIU – „Particularitățile dezvoltării calităților motrice în atletism.”
Ed. IEFS. 1982
ALEXANDRESCU D – „At letism”, Ed. Didactica și pedagogica, București, 1983.
ARDELEANU T.
DEMETRU A. – „Bazele filozofice ale educației fizice școlare” Ed. Stadion,
București, 1974.
DRAGNEA A. – „Elemente de statistică aplic ată în educația fizică” Ed. IEFS,
București, 1975
DUMITRESCU V, – „Dezvoltați forța și viteza” Ed. C.N.E.F.S., București, 1967
FLORESCU F.
DRACOMIR Z.
EPURAN V. – „Jocuri de mișcare”, Ed. IEFS, București, 1973.
FIED LER P. – „Metodica educației fizice și sportive” Iași, 1994.
FLORESCU – „Metodica dezvoltării calităților motrice” Ed. Sport -Turism,
Și colaboratorii București, 1975.
MERICA AL. – „Calități motrice și metodica dezvoltării lor”
MITRA G. – „Metodica educației fizice școlare”
MOGOS A.
NICU A. – „Potențial biometric al populației școlare”,1981.
TATU T. – „Atletism la copii și juniori”, București,1979.
TUDOS ST. – „Elemente de statistică”, Ed. IEFS, București, 1980.
ZATIORSKI U.M. – „Calitățile fizice ale sportivilor”, Ed. C.N.E.F.S., București,
1968.
*** – „Buletin metodic”Ed. F.R.A., București, 1989.